Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, Cuv`nt la Botezul Domnului

#n lucrarea sa neobosit[ de propov[duitor al cuv`ntului lui Dumnezeu,

Sf`ntul Grigorie Taumaturgul a g[sit @n predic[ un mijloc deosebit. Una dintre
cuv`nt[rile rostite de c[tre Sf`ntul P[rinte este ]i cea „La Botezul Domnului“1.
De la @nceput, Sf`ntul Grigorie @]i exprim[ bucuria, adres`ndu-se
ascult[torilor s[i ca unor „iubitori de oaspe\i ]i iubitori de fra\i“, c[rora le cere
s[-]i deschid[ larg „u]ile auzului”. S[ g[zduiasc[ astfel @n urechile lor cuvintele
sale, primind „cuv`ntul m`ntuitor al predicii”. Tema acestei cuv`nt[ri este anun\
at[ de la @nceput de c[tre Sf`ntul P[rinte: le va vorbi despre pogor`rea lui
Hristos la r`ul Iordanului ]i despre harul pe care acest eveniment @l aduce @n
inimile cre]tinilor2.
Botezul Domnului este un praznic plin de bucurie. Pe calea bucuriei
s[ p[]im cu to\ii, c[l[torind @mpreun[ cu Hristos, cu „picioarele min\ii”, spre a
vedea „pe Ioan Botez[torul, botez`nd pe Cel ce nu are nevoie de botez, ca s[ ne
d[ruiasc[ nou[ harul botezului”3.
Venirea Domnului la Iordan, la Ioan, este semnul smeriei St[p`nului, Care
nu este @nso\it de o]tirile @ngere]ti, nici de puterile netrupe]ti, ci „vine la
osta]ul S[u sub chipul unui osta] de r`nd”. Judec[torul lumii se a]eaz[ @n r`nd
cu cei judeca\i. „P[storul cel bun” st[ l`ng[ turm[ ca, l`ng[ noi, oile cele
pierdute4.
C`nd Sf`ntul Ioan Botez[torul #l vede pe Iisus, @n\elege c[ El este Acela
pe Care #l cunoscuse @n p`ntecele mamei sale @nc[ fiind ]i s[lt`nd. Plin de
smerenie, spune Sf`ntul Grigorie Taumaturgul red`nd cuvintele Sfintei
Evanghelii, Sf`ntul Ioan Botez[torul ]i-a tras @nl[untrul hainei dreapta sa ]i,
plec`ndu-]i capul, precum un rob care @]i iube]te St[p`nul, a zis: „Eu am
trebuin\[ s[ m[ botez de Tine ]i Tu vii la mine” (Matei III,14).
Stilul predicatorial al Sf`ntului P[rinte are o not[ aparte, dovad[ poate a
amprentei pe care dasc[lul s[u, marele Origen, ]i-a l[sat-o. #ntr-o @nl[n\uire de
@ntreb[ri, Sf`ntul Grigorie Taumaturgul pune @n gura Sf`ntului Ioan
Botez[torul cuvinte ce l[muresc pe ascult[tori @n privin\a @n[l\imii lucr[rii la
care asist[. Spune Sf`ntul P[rinte, complet`nd oarecum, explicit`nd pentru
cre]tinul ce cite]te cuvintele Sf`ntului Evanghelist Matei: „Ce faci, St[p`ne?
Pentru ce schimbi or`nduiala lucrurilor?… Eu am trebuin\[ s[ m[ botez de
Tine ]i nu Tu ai trebuin\[ s[ fii botezat de mine… Lutul este modelat de olar ]i
nu olarul de lut. Creatura este @nnoit[ de Creator ]i nu Creatorul de creatur[.
Bolnavul este vindecat de doctor ]i nu doctorul de bolnav”5.
Sunt puse @n paralel @nsu]irile omului ]i cele ale lui Dumnezeu. Noi
suntem oaia cea pierdut[, robi, mai mici dec`t St[p`nul nostru, suntem cei care

1
Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, Cuv`nt la Botezul Domnului, traducere de Preot Dumitru
Fecioru, @n Mitropolia Olteniei, an XIX, nr. 1-2 /1967, ianuarie-februarie, p. 129
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 130
avem nevoie de binecuv`ntare ]i de sfin\ire. Suntem precum lutul @n m`na
olarului, creaturi, suntem bolnavi de boala p[catului, av`nd nevoie de vindecarea
venit[ din partea Doctorului sufletelor ]i al trupurilor. Suntem cuprin]i de
admira\ie, continu[ Sf`ntul P[rinte, @n fa\a m[re\iei Dumnezeirii celei nev[zute.
Fiul lui Dumnezeu S-a pogor`t la noi, purt`nd @n @ntregime „trup de om”, ca
astfel s[ m`ntuiasc[ pe om @n @ntregime. }i atunci, ne @ntreab[ iar[]i Sf`ntul
Grigorie: „S[ nu v[d eu oare str[lucirea de fulger a Dumnezeirii Tale, pentru
c[ v[d c[ por\i chipul meu de om, pentru c[ te ar[\i oamenilor at`t c`t pot ei s[ Te
vad[?… Te cunosc, St[p`ne!… C[ nimeni nu poate s[ Te cunoasc[ pe Tine,
dac[ nu se bucur[ de luminarea Ta”1.
#n gura Sf`ntului Ioan Botez[torul sunt a]ezate ]i alte cuvinte profunde ]i
frumoase. #naintemerg[torul Domnului L-a cunoscut pe Acesta @nc[ pe c`nd
era @n p`ntecele Elisabetei, maica sa, „\inut de fire ca @ntr-o @nchisoare ]i
legat de lan\urile cele de nedezlegat cu care este legat f[tul”. Sf`ntul Ioan se
nume]te pe sine dasc[l al venirii lui Hristos. Pe Acesta #l sl[ve]te el, c[ci
Acestuia i se @nchin[ @ntreaga f[ptur[ 2. Cerul cu stelele lui L-a ar[tat pe
Domnul, p[m`ntul cu magii L-au @mbr[\i]at, cetele de @ngeri I-au c`ntat imn
de slav[, „bucur`ndu-se de pogor`rea” Lui la noi, p[storii au sl[vit ]i ei pe
„Arhip[storul oilor cuv`nt[toare”.
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ Pururea Fecioria Maicii Domnului, a]ez`nd @n
opera #naintemerg[torului acest adev[r fundamental al credin\ei noastre. C[ci
dac[ Sf`ntul Ioan a dezlegat „nerodirea maicii” sale ]i a fost „doctor pentru mu\
enia tat[lui” s[u, @n shimb M`ntuitorul nu a dezlegat fecioria Mariei, ci a p[zit-o
]i mai mult, d[ruindu-i numele de mam[. „}i nici fecioria nu a @mpiedicat
na]terea ]i nici na]terea nu a @mpiedicat fecioria, ci aceste dou[ lucruri
potrivnice au mers @mpreun[ m`n[ @n m`n[, na]terea ]i fecioria”3.
Dumnezeirea M`ntuitorului este ]i ea cu putere afirmat[. Hristos este
dintru @nceput, la Dumnezeu ]i Dumnezeu, este „str[lucirea slavei Tat[lui”,
„chipul des[v`r]it al des[v`r]itului Tat[“. Hristos este @n lume, dar a venit „de
dincolo de lume”. A luat trup, dar nu S-a schimbat @n trup. A locuit @ntre
oameni, ar[t`ndu-se cu chip de rob, printre robii S[i ]i arunc`nd o punte @ntre
p[m`nt ]i cer. #mp[ratul vine la #naintemerg[torul s[u, St[p`nul vine la robul S[u.
Deosebirea @ntre cei doi este exprimat[ plastic de Sf`ntul Grigorie Taumaturgul
prin cuvintele: „}tiu care este deosebirea dintre lut ]i Creator? }tiu cu c`t e]ti Tu,
Soarele drept[\ii, mai presus de mine, f[clia harului T[u” 4. Poate cea mai
impresionant[ @ntrebare a Sf`ntului Ioan este @ns[ aceasta: „Cum pot s[ fac
asupra-|i rug[ciune, c`nd Tu prime]ti ]i rug[ciunile celor ce nu Te cunosc pe
Tine?”.
Se subliniaz[ c[ Botezul trebuie s[v`r]it @n numele Sfintei Treimi. Dar, se
@ntreab[ Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, cum se poate vorbi despre Sf`nta
Treime, c`nd se s[v`r]ea Botezul Domnului? C[ci chiar Fiul era Cel ce se boteza.
1
Ibidem
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 131
4
Ibidem
}i zice: „#n numele cui s[ Te botez? #n numele Tat[lui? Dar ai @n Tine @n
@ntregime pe Tat[l ]i e]ti @n @ntegime @n Tat[l. #n numele Fiului? Dar nu
este, @n afar[ de Tine, altul prin fire Fiu al lui Dumnezeu. #n numele Duhului
Sf`nt? Dar Sf`ntul Duh este totdeauna cu Tine, fiind deofiin\[, de o voin\[, de un
g`nd, de o putere ]i de o cinstire cu Tine ]i @mpreun[ cu Tine prime]te de la to\i
@nchin[ciune”1. Avem exprimat[ aici, @ntr-o form[ concis[, dar cuprinz[toare,
@ntreaga teologie a Sfintei Treimi, subliniindu-se deofiin\imea Persoanelor ]i
perihoreza sau @ntrep[trunderea treimic[. Valoarea acestui fragment este cu at`t
mai mare cu c`t, pe de o parte, el a fost rostit @nainte de @nceperea disputelor
trinitare ]i pe de alt[ parte, dac[ \inem cont de faptul c[ reprezint[ un model
des[v`r]it de expunere ]i ap[rare a @nv[\[turii celei adev[rate prin predic[.
La bucuria Botezului Domnului particip[ ]i natura @nconjur[toare,
reprezentat[ @ntr-un chip cum nu se poate mai sugestiv prin r`ul Iordan. C[tre el
se @ndreapt[ ]i cuvintele #naintemerg[torului, care @l @ndeamn[,
personific`ndu-l, s[ salte de bucurie ]i s[ d[n\uiasc[, s[-]i mi]te valurile cu s[lt[ri
armonioase, c[ci a venit la el cu trupul chiar Creatorul S[u. De aceea, Sf`ntul
P[rinte exclam[, f[c`ndu-se transmi\[torul cuvintelor Sf`ntului Ioan: „D[-te la o
parte ]i acum, Iordane…, curgi mai cu z[bav[ ]i @mbr[\i]eaz[-ne cu bra\ele
curate ale Celui ce ]i atunci i-a trecut pe iudei prin valurile Tale”2.
Mare este Taina care s-a s[v`r]it @n Iordan. Cuv`ntul #ntrupat nu avea
nevoie de Botez, dar a venit s[ aduc[ vindecarea celor r[ni\i, @nchipuind @n
apele r`ului „apele cele cere]ti ale na]terii din nou a oamenilor”. Se cuvenea ca
El s[ @mplineasc[ mai @nt`i Legea, ca s[ dea apoi harul. S[ fac[ mai @nt`i
s[ @nceteze legea veche ]i apoi s[ predice legea cea nou[, scriind-o @n inimile
oamenilor ]i isc[lind-o cu S`ngele S[u. Trebuia ca Fiul lui Dumnezeu #ntrupat s[
urce pe Cruce, s[ fie pironit, s[ p[timeasc[ at`t c`t firea omeneasc[ poate suferi,
pentru ca prin patimile Sale s[ vindece patimile noastre, iar prin lemnul Crucii s[
t[m[duiasc[ rana pricinuit[ oamenilor de lemnul pomului din rai. Prin moartea Sa
de trei zile cu trupul, Domnul a nimicit puterea mor\ii, care st[p`nea. Trupul cel
mort ]i @nviat al M`ntuitorului @nva\[ Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, a devenit
o adev[rat[ f[clie, pentru cei ce stau @n @ntuneric ]i @n umbra mor\ii” 3.
Iat[ c`teva dintre roadele m`ntuitoare ale Jertfei Sale, roade pe care Sf`ntul
P[rinte le expune @ntr-o form[ predicatorial[ accesibil[ ]i aleas[.
Mi]c[toare sunt cuvintele pe care Sf`ntul Grigorie le a]eaz[ @n gura
M`ntuitorului, zic`nd: „Afund[-M[ @n curgerile Iordanului, a]a cum Maica Mea
M-a @nf[]at @n scutece de prunc”. Atunci Sf`ntul Ioan Botez[torul a @n\eles
ce vrea M`ntuitorul, a @n\eles ]i Taina ]i a slujit poruncii celei dumnezeie]ti ]i,
@ntinz`ndu-]i dreapta tremur`nd[, a botezat pe St[p`nul S[u. }i atunci, Tat[l a
@ndreptat p[rerea gre]it[ a iudeilor, care credeau c[ Ioan este mai mare dec`t
Iisus ]i deschiz`nd por\ile cerului, a trimis Duhul Sf`nt, @n chip de porumbel,
peste capul lui Iisus4.
1
Ibidem
2
Ibidem, p. 131-132
3
Ibidem, p. 131
4
Ibidem, p. 133
 Atunci, Tat[l a m[rturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit” (Matei
III,17).El este n[scut din Tat[l mai @nainte de timp. Este „rodul nep`ng[rit al
fecioriei nep`ng[rite”. Esta deofiin\[ cu Tat[l @n ce prive]te @nsu]irea de a fi
v[zut, @ns[, subliniaz[ Sf`ntul P[rinte, f[r[ de p[cat1.
Aceste cuvinte, venite din cer ca un tunet, au luminat neamul omenesc,
care a @n\eles deosebirea dintre Creator ]i creatur[. Sesiz[m, dincolo de
frumuse\ea rareori atins[ a stilului predicatorial al Sf`ntului Grigorie
Taumaturgul, profunzimea g`ndirii sale teologice, @n[l\imea ideilor sale ]i nu
@n ultimul r`nd, dorin\a neostenit[ de a prezenta cele mai importante @nv[\[turi
cre]tine pe @n\elesul tuturor, @ntr-o densitate mare de idei.

Sf`ntul Sofronie al Ierusalimului, Cuv`nt la #nt`mpinarea Domnului

Sf`ntul Sofronie vorbe]te mai @nt`i despre pr[znuirea Tainelor lui Hristos
]i despre m[re\ia acestei s[rb[tori. #n general, Sf`ntul P[rinte
subliniaz[ c[ minunile Lui sunt mai presus de puterea noastr[, a @n\elepciunii
omene]ti, de a le cuprinde. #ntrec @nc[ ]i puterea cetelor @ngere]ti. #n\
elepciunea lumii acesteia a fost dat[ de Dumnezeu „neamurilor necredincioase”,
pentru a cerceta ]i pentru a ajunge astfel s[ cinsteasc[ pe Dumnezeu.
Propov[duirea Sfin\ilor Apostoli a p[rut @n ochii p[g`nilor nebunie.
Filosofii ]i ]colile lor, spune Sf`ntul Sofronie, „lupt[ contra lui Dumnezeu…, ca
unele care socotesc c[ cele care se v[d sunt mai mari dec`t Dumnezeu ]i nu vor
s[ vad[ c[ Dumnezeu este Ziditorul lor”2.
#nv[\[turile p[g`nilor, continu[ Sf`ntul P[rinte, erau pline de
ur[ @mpotriva oamenilor, @mping`ndu-i spre pieire ]i spre iad. Dimpotriv[,
@nv[\[turile lui Hristos sunt m`ntuitoare ]i „@i readuc pe oameni din moarte la
via\[ ]i-i trec de pe p[m`nt la cer”. De aceea, ele se cuvine s[ fie pr[znuite pe
m[sur[3.
Pentru cre]tini, ca fii ai Bisericii lui Hristos ]i ca unii ce sunt „ini\ia\i sau
instrui\i de Duhul Sf`nt”, toate sunt „clare ]i cunoscute”. De aceea, spune Sf`ntul
Sofronie, el va vorbi clar despre aceast[ s[rb[toare. Hristos s-a n[scut cu trup,
„@ntr-un mod care nu se poate gr[i”. Toate s[rb[torile cre]tine au fost l[sate spre
a fi de folos oamenilor4.
#nt`mpinarea Domnului este o s[rb[toare pe care cuvintele nu o pot
exprima @ndeajuns. C[ci „nici un fluviu de oratorie, izvor`t din astfel de @n\
elepciune, n-ar putea s[ cuprind[ aceste taine de nespus ale lui Iisus Hristos”.
Predica Sf`ntului P[rinte se dovede]te un mijloc eficient pentru combaterea
ereziei lui Nestore, care „aiureaz[ ]i viseaz[“, c[ Fiul s-a n[scut doar din
Fecioara, iar nu ]i din Tat[l. #ns[ Cuv`ntul S-a f[cut trup real, omenesc, propriu,
av`nd deci o structur[ fizic[ complet[. Este comb[tut ]i ereticul Eutihie, care

1
Ibidem
2
Sf`ntul Sofronie al Ierusalimului, Cuv`nt la #nt`mpinarea Domnului, traducere de Preot
Profesor. Nicolae Petrescu, @n Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LIX, ianuarie-martie, nr.1-
3/1983, p. 65
3
Ibidem, p. 66
4
Ibidem, p. 66-67
t[g[duie natura trupului, @n Cuv`ntul lui Dumnezeu ]i spunea c[ „ar[tarea Lui
@n public, a fost o adev[rat[ n[luc[“1. Rezum`nd @nv[\[tura Bisericii noastre,
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ c[ „Unul ]i Acela]i Dumnezeu, existent @n El #nsu]i,
Se face cunoscut ca Om, se arat[ Persoan[ unic[, complet alc[tuit[, const`nd din
ambele naturi. Totu]i @nsu]irile care erau proprii ale ambelor naturi, s[ nu se
amestece, c[ci din aceste @nsu]iri proprii se face o alc[tuire unic[,
f[r[ schimbare, care apare, @n mod ne@mp[r\it, @n acelea]i duble naturi, nici
amestec`nd taina unirii celor dou[ naturi, nici @mp[r\ind Persoana Sa”2.
#n continuare, Sf`ntul Sofronie vorbe]te despre #nt`mpinarea lui Hristos ]i
despre darurile aduse, sau despre zilele cur[\irii. Cu to\ii trebuie s[ alerg[m @n
@nt`mpinarea Domnului, plini de credin\[, cu sufletul aplecat spre El. Nimeni s[
nu @nt`rzie la @nt`mpinarea lui Dumnezeu, nici s[ nu se arate lipsit de gustarea
din aceast[ s[rb[toare. „Nimeni s[ nu fie lipsit de lumina care trebuie s[ fie
purtat[ de noi to\i” 3.
Vorbind despre semnifica\ia lum`n[rilor de cear[, Sf`ntul P[rinte
arat[ c[ lumina lor simbolizeaz[ „str[lucirea Luminii divine…, de la care toate
@]i dob`ndesc lumina str[lucitoare”. De asemenea, prin lum`n[rile de cear[ noi
ar[t[m „lumina str[lucitoare a sufletului nostru”. }i a]a cum Maica Domnului a
purtat @n bra\e „adev[rata Lumin[“, ajut`nd pe cei care z[ceau @n @ntuneric,
tot la fel ]i noi, cei „lumina\i de luminile Lui”, trebuie s[ ne gr[bim ]i s[ mergem
@naintea lui Hristos, Lumina cea adev[rat[. #n acele vremuri, spune Sf`ntul
Sofronie, cre]tinii mergeau \in`nd @n m`ini f[clii aprinse, la s[rb[toarea
#nt`mpin[rii Domnului4.
Cuv`ntarea aceasta este @n acela]i timp un @ndemn adresat cre]tinilor de
atunci ]i din toate timpurile la revigorare spiritual[. Sf`ntul P[rinte ne cere
tuturor s[ fim @mpodobi\i suflete]te, s[ fim lumina\i, particip`nd astfel la m[rea\
a s[rb[toare. S[-l @nt`mpin[m pe Domnul plini de lumin[, a]a cum a f[cut
b[tr`nul Simeon ]i „tres[lt`nd, cu sufletele pline de bucurie, @mpreun[ cu el,
s[ c`nt[m o c`ntare de mul\umire”5.
#n partea a treia a Cuv`nt[rii sale, Sf`ntul Sofronie subliniaz[ faptul c[ la
s[rb[toare sunt @ng[dui\i doar dreptcredincio]ii, pe c`nd ereticii sunt respin]i.
Maica Domnului a purtat @n bra\ele sale pe Dumnezeu, „Cel ce S-a f[cut
trup ]i substan\[ real[“. Cuvintele rostite de dreptul Simeon sunt: „Acum
sloboze]te pe robul T[u, St[p`ne, dup[ cuv`ntul T[u, @n pace”. Aceste cuvinte i-
au fost descoperite lui de c[tre Duhul Sf`nt, ar[t`nd @mplinirea legii celei vechi,
„b[tr`n[ ]i neputincioas[“6.
Dreptul Simeon a v[zut cu ochii s[i chiar Trupul Domnului, „asem[n[tor
cu al nostru ]i vizibil, pentru to\i, fapt care dovede]te ]i combate incon]tien\a lui

1
Ibidem, p. 67
2
Ibidem, p. 68
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 69
6
Ibidem, p. 70
Eutihie, produs[ de sem[n[tura maniheic[“7. De aceea, la aceast[ s[rb[toare s[ nu
participe nici Eutihie, nici Nestorie, nici euromienii, nici eudoxienii, nici
asterienii, nici maniheii, nici apolinari]tii, nici severienii, nici dioscurienii ]i
niciunul dintre cei pe care Sf`ntul P[rinte @i nume]te „boal[ mirositoare”. #n
c`teva cuvinte, Sf`ntul Sofronie combate @nv[\[turile lor gre]ite, g[sind astfel
@n predica sa un mijloc eficient de ap[rare a @nv[\[turii celei adev[rate. }i-ar
dori ca to\i necredincio]ii s[ fie @nl[tura\i de la s[rb[toarea #nt`mpin[rii
Domnului, pentru a r[m`ne doar cei care simt ]i g`ndesc „cele ale dreptei credin\
e”2.
Aceast[ s[rb[toare cere re@nnoirea noastr[ @n mod minunat, cere
alungarea a ceea ce este p[g`n a ceea ce \ine de Legea Veche, a ceea ce este
nevrednic. }i atunci, „cei @mbog[\i\i cu splendoarea luminii cuno]tin\ei
divine ]i cei lumina\i, @n mod minunat, cu mintea, cu inima ]i cu trupul,
m[rturisesc c[ ei recunosc c[ numai Hristos este Acela care a venit la noi, cu trup
asem[n[tor nou[“, p[str`ndu-ne nev[t[ma\i, @n mod minunat, r[scump[r`ndu-ne3.
Sf`ntul Sofronie t`lcuie]te profe\ia lui Simeon ]i a Anei. Purtarea @n bra\e
a M`ntuitorului de c[tre dreptul Simeon simbolizeaz[ faptul c[ el a transmis
tuturor m`ntuirea. #ndrept`ndu-se spre p[rin\ii dup[ trup ai Domnului, a zis:
„Acesta este pus spre c[derea ]i spre ridicarea multora din Israel”. Sf`ntul P[rinte
t`lcuie]te aici c[derea sclavilor literei Legii ]i ridicarea fiilor harului. Au c[zut
deci cei @mbr[ca\i @n Adam cel vechi, „@n ceea ce prive]te @n\elepciunea”,
ridic`ndu-se cei care cuget[ @n\elep\e]te la @mbr[c[mintea Noului Adam.
„Primul Adam, f[cut din p[m`nt, fiind din praf, a avut sim\ire p[m`nteasc[. Cel
de al doilea Adam… vine la noi din afar[ de p[m`nt, din cer ]i d[ruie]te
plat[ cereasc[ tuturor celor care primesc, cu credin\[, venirea Lui”4.
Dup[ ce b[tr`nul Simeon a t[cut, a @ncetat ]i puterea Legii, c[ci sosise
#nsu]i Legiuitorul, care r[m`nea astfel pe p[m`nt. Este prezent[ ]i prooroci\a
Ana, care se apropie de Iisus „cu pa]i de bab[“. Dar @n ea str[lucea harul
profetic, gr[ind celor care a]teptau r[scump[rarea lui Israel, s[l[]luind @n inimile
lor „m`ng`ierea divin[“5.
Frumoase r`nduri dedic[ Sf`ntul Sofronie @n cuv`ntarea sa explic[rii
simbolului aducerii jertfei de turturele ]i porumbei. Aceste p[s[ri erau socotite
cele mai curate, dintre toate zbur[toarele. „Acest neam de p[s[ri aduce mult folos
celor care le privesc @n mod spiritual, duhovnice]te”. #n general, spune Sf`ntul
P[rinte, Legea are @ntr-@nsa ceva ascuns, spiritual, mai presus de ceea ce
arat[ litera. Iar c`nd litera Legii este desf[cut[ de @nveli]ul ei, atunci „spiritul
face s[ ias[ fondul care se ascunde sub liter[ ]i face s[ fie dezgolit tezaurul de
@nv[\[turi ascuns acolo”6.

1
Ibidem, p. 71
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 72
4
Ibidem, p. 73
5
Ibidem, p. 74
6
Ibidem, p. 75
 Turturelele sunt st[p`nite de cump[tare, iar porumbeii sunt foarte cura\i ]i
nevinova\i. De aceea, porumbelul a fost l[sat de Noe, afar[ din arca sa, aduc`nd
@n cioc ramura de m[slini. Tot la fel, spune Sf`ntul Sofronie, M`ntuitorul
voie]te ca oamenii care se apropie de El s[ se @nvredniceasc[ de cur[\enie, de
@nfr`nare, virtu\i care @nobileaz[ suflete]te. Suntem @ndemna\i ca via\a
noastr[ s[ str[luceasc[ @n frumuse\e prin bl`nde\e, prin comuniune sufleteasc[ ]i
prin iubire reciproc[, fa\[ de aproapele1.
Maica Domnului a adus atunci ca jertf[ dou[ p[s[ri c[ci, spune Sf`ntul
P[rinte, Hristos avea dou[ naturi. }i omul este alc[tuit din dou[ naturi, trup ]i
suflet dihotomic. Suntem @ndemna\i s[ lucr[m virtutea cu ambele p[r\i ale fiin\
ei noastre, s[-I aducem Domnului virtutea @nfr`n[rii, cur[\enie moral[,
nevinov[\ie, f[r[ s[ ne lipim de grijile lume]ti. }i „a]a s[ primim pe Hristos, Cel
ce se apropie de noi…, a]a s[-L str`ngem @n bra\e pe Hristos… ]i s[ ne
m[rturisim @naintea Lui, cu cuvintele profetice, s[ l[ud[m venirea Lui la noi”2.
Observ[m @n aceast[ cuv`ntare str[dania Sf`ntului Sofronie de a lucra
neostenit pentru @n[l\area spiritual[, pentru zidirea sufleteasc[ a p[stori\ilor s[i.
Se subliniaz[ deplina actualitate ]i folosul permanent @n via\a cre]tinilor, folos
pe care @l aduce s[rb[toarea #nt`mpin[rii Domnului.

Cuv`nt la #n[l\area cre]tine]tii cruci ]i la Sf`nta #nviere

Sf`ntul Sofronie subliniaz[ ideea c[ prin @nfigerea Sfintei Cruci @n locul
C[p[\`nii, oamenii au fost slobozi\i din leg[turile p[catului. #nvierea este cea care
a @nl[turat stric[ciunea mor\ii, a izgonit @ntunericul iadului ]i a sculat pe cei
mor\i, din morminte. „A ]ters lacrima de pe orice fa\[ ]i, @n plus, a d[ruit tuturor
harul”. Darul pe care #nvierea @l d[ oamenilor nu este par\ial ]i nu este doar
pentru o parte dintre oameni. Dumnezeu nu este p[rtinitor ]i nu caut[ la fa\a
omului, ci „#]i extinde harul m`ntuirii c[tre to\ii oamenii”, re@nnoindu-i3.
Fiecare dintre oameni, spune Sf`ntul P[rinte, este chemat s[ se r[stigneasc[
pe sine @nsu]i lumii, omor`ndu-]i poftele ]i patimile lume]ti, „ar[t`ndu-se pe
sine, prin fapte, c[ poate fi dovedit un ales iubitor al Crucii“. #nnoirile pe care
#nvierea domnului le aduce @n sufletele oamenilor \in mai degrab[ de puterea
de a alunga patimile, @mbr[c`nd sufletul @ntr-o hain[ nestric[cioas[4.
Roadele pe care le aduce Crucea cea @n[l\at[ sunt pe m[sur[. C[ci, spune
Sf`ntul P[rinte, „unde se @nal\[ R[scump[r[torul, acolo vine ]i cel
r[scump[rat…, dorind totdeauna s[ se g[seasc[ @mpreun[ cu M`ntuitorul s[u”.
#nvierea face s[ straluceasc[ ]i s[ se veseleasc[ toate. S[rb[toarea Crucii a
precedat #nvierea5.

1
Ibidem, p. 76
2
Ibidem
3
Sf`ntul Sofronie, Cuv`nt la #n[l\area cre]tine]tii cruci ]i la Sf`nta #nviere, traducere de Preot
Prof. Nicolae Petrescu, @n Mitropolia Olteniei, an XXXVI, nr. 9-10/1984, septembrie-
octombrie, p. 593
4
Ibidem, p. 594
5
Ibidem
 Crucea este tovar[] de drum pentru cei care c[l[toresc pe ap[ ]i pe uscat.
Ea asigur[ pretutindeni un sprijin salvator ]i p[ze]te de @nt`mpl[rile rele. Se
arat[ astfel prin fapte c[ puterea nem[surat[ a crucii a cuprins tot p[m`ntul,
p`n[ la marginile lui, salv`nd pe cei credincio]i din str`mtor[ri.
Crucea ]i #nvierea sunt cele dou[ semne ale biruin\ei ]i m`ntuirii, ce au
eliberat neamul omenesc din moarte ]i din suferin\[, din stric[ciunea diavolilor.
#nvierea a adus oamenilor iertarea, iar crucea a d[ruit eliberarea de suferin\e.
Astfel, am devenit „p[rta]i din nou la unirea ]i @mp[carea cu Dumnezeu, unire
pentru care ne-a creat Dumnezeu”1.
S[rb[toarea #nvierii ]i a Crucii trebuie f[cut[ cu credin\[. La o astfel de
atitudine sunt chema\i ascult[torii, pe care Sf`ntul Sofronie @i nume]te „prea
iubi\i fra\i ]i co-p[rta]i cu noi la aceea]i credin\[”. Suntem @ndemna\i s[ fugim
de vicii ]i „s[ iubim ]i s[ s[v`r]im cele pe care le ]tim c[ sunt pl[cute lor”2.
C`nd cre]tinul cinste]te ]i s[rut[ crucea, el trebuie s[ r[stigneasc[ pe
aceasta poftele p[c[toase, patimile rele, „pentru ca s[ tr[iasc[ ]i @n noi Hristos ]i
s[ ne d[ruiasc[ o via\[ ne@mb[tr`nitoare”. #n @ncheierea cuv`nt[rii, se vorbe]te
despre nepre\uitul bun al p[cii. Suntem @ndemna\i @n acela]i timp s[ ne
gr[bim, pentru a dob`ndi unirea cu Dumnezeu, aleg`nd s[ dob`ndim vie\uirea lui
Hristos @n noi”3.

Cuv`ntare la Na]terea Domnului

Sf`ntul Sofronie ]tie c[ ziua Na]terii Domnului cople]e]te neamul
omenesc cu o dubl[ lumin[, c[ci un dublu soare ceresc lumineaz[. Soarele drept[\
ii se na]te ast[zi pentru noi oamenii Dumnezeu ]i Om, d[ruind neamului
omenesc o dubl[ str[lucire ]i o dubl[ bucurie duhovniceasc[. Prin Na]terea
M`ntuitorului, sufletele muritorilor s-au umplut de o nespus[ bucurie, c[ci a
omor`t moartea cea nemiloas[ ]i i-a r[pit pe to\i mor\ii, pe care ea @i \inea. #n
acela]i timp, Na]terea Domnului a descoperit oamenilor calea spre via\a cea
nestric[cioas[ ]i nemuritoare. Cele dou[ mari s[rb[tori ale cre]tinismului,
Na]terea ]i #nvierea Domnului, sunt cu adev[rat impresionante ]i vrednice de
pr[znuire4.
#n prima parte a cuv`nt[rii sale, Sf`ntul Sofronie ne vorbe]te despre
Bunavestire ]i leg[tura ei cu Na]terea, dar ]i despre roadele pe care acest praznic
le aduce neamului omenesc. C[ci prin el „noi suntem izb[vi\i ]i, dup[ ce jugul
robiei a fost aruncat, am fost adopta\i ca fii ai lui Dumnezeu, @n dar” ]i
f[r[ s[ avem vreun merit. Suntem @ndemna\i de c[tre Sf`ntul P[rinte s[ c`nt[m ]i
noi imn de slav[ lui Dumnezeu5. Fiindc[, pentru ca El s[ ne @nal\e pe noi
oamenii, ar[t`ndu-ne mai mult cere]ti dec`t p[m`nte]ti, Dumnezeu a cobor`t din
@n[l\imea Sa ]i ne-a d[ruit pace ]i lini]te, @mp[c`ndu-ne cu Tat[l Cel ceresc,

1
Ibidem, p. 595
2
Ibidem, p. 596
3
Ibidem, p. 597
4
Sf`ntul Sofronie al Ierusalimului, Cuv`ntarea a doua la Na]terea Domnului, traducere de Pr.
Prof. Nicolae Petrescu, @n Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LIX, nr. 10-12/1983, p. 664
5
Ibidem, p. 665
dup[ ce fusesem „de foart[ mult[ vreme izgoni\i de la fa\a lui Dumnezeu ]i
os`ndi\i”1.
Hristos a surpat „peretele cel din mijloc al desp[r\iturii”, f[c`ndu-ne
s[ privim lumina lui Dumnezeu cu fa\a descoperit[, adic[ f[r[ s[ mai purt[m
voalul p[catului. Dup[ ce Dumnezeu ne-a creat mai @nainte din nimic, tot El ne-
a sculat din morm`nt, pe cei care eram c[zu\i @n groapa mor\ii ]i @n pr[pastia
ei, red`ndu-ne putin\a de a tr[i. De fapt, Domnul nu a @ncetat niciodat[ s[ ne
reverse puterea spiritual[, @mp[r\ind daruri ]i binefaceri divine tuturor celor ce
L-au chemat @n ajutor. N[sc`ndu-Se, Dumnezeu este ]i lucreaz[ pe p[m`nt, dar,
ne @ntreab[ pe noi Sf`ntul P[rinte: „Cine nu n[zuie]te c[tre cer?... Cine din lume
n-ar vrea s[ se arate pe sine divin, adic[ cu o via\[ sf`nt[?”. Acum Dumnezeu s-a
@mbr[cat cu s[r[cia omeneasc[, pentru ca, prin harul S[u, s[ ne fac[ dumnezei.
„Cel Prea@nalt s-a f[cut p[m`ntean, iar noi s[ ne @n[l\[m dorin\ele inimii ]i
g`ndurile min\ii noastre ]i s[ ne str[duim s[ fim @n stare s[ primim darurile
dumnezee]ti”2.
Magii ]i p[storii au pornit spre Betleem, st[p`ni\i de g`nduri
dumnezee]ti ]i privesc pe Pruncul @nf[]at, pe Izb[vitorul tuturor. Noi @ns[,
cre]tinii, plini de mul\imea p[catelor, suntem mai nevrednici ca s[ contempl[m
aceste lucruri sfinte3.
O alt[ tem[ abordat[ @n cuv`ntarea sa este cea a leg[turii dintre credin\
[ ]i fapte. C[ci credin\a cre]tinului, chiar dac[ ea este plin[ de zel, c`t timp este
lipsit[ de buna mireasm[ duhovniceasc[ a faptelor bune, este moart[ ]i nu ne mai
ajut[ s[ \inem drumul cel drept. De aceea, Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[: „Fra\i,
prea dori\i, ai sufletului meu, rogu-v[ s[ unim faptele bune cu credin\a”4.

Fericitul Augustin
#n general, @n predica sa, Fericitul Augustin se str[duie]te neostenit
pentru cunoa]terea sufletului omenesc. Se spune despre predicile sale c[ sunt
adev[rate „rev[rs[ri spontane ale sufletului s[u fr[m`ntat”, izvor`nd dintr-o
inim[ plin[ de iubire. Cel mai adesea, Fericitul Augustin pleac[ de la pericopa
din Sf`nta Scriptur[, pe care se str[duie]te s[ o pun[ @n leg[tur[ cu via\a p[stori\
ilor s[i5.
Unica sa surs[ de inspira\ie este Sf`nta Scriptur[, dar @n predicile lui
strecoar[ ]i evenimente din via\a de zi cu zi, @nc`t putem spune c[ predicile
augustiniene sunt o adev[rat[ „icoan[ vie a vie\ii sociale din vremea sa”, c[ut`nd
s[-i distrug[ viciile ]i s[-i @nmul\easc[ faptele bune.Cucerirea masei de
credincio]i se realizeaz[ nu doar prin con\inutul bogat al predicii, ci ]i prin rela\
ia de apropiere pe care o stabile]te cu ascult[torii. De aceea, nu este abstract, ci
moralizator. Se spune c[ deviza sa era: „Iubi\i pe oameni, omor`\i p[catele!”.

1
Ibidem, p. 666
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 667
4
Ibidem, p. 669
5
Ioan N. Floca, Predica Fericitului Augustin, @n Mitropolia Ardealului, an VIII, nr. 7-
8/1963, iulie-august, p. 567
Scopul s[u a fost deci acela de a ]terge viciile din sufletele oamenilor. Era
ajutat ]i de puterea sa de a p[trunde dincolo de fizionomia fe\elor ]i a gesturilor
ascult[torilor1.
Dintre cuv`nt[rile sale la Praznicele #mp[r[te]ti (Sermones de
tempore), cele mai cunoscute sunt la Na]terea Domnului, la Epifanie, la Sfintele
Pa]ti, la #n[l\are ]i la Rusalii. Ele dovedesc preg[tirea celui care le-a rostit,
studiul @ndelungat ]i faptul c[ aceste cuv`nt[ri au fost mai @nt`i scrise ]i apoi
rostite2.
Dintre @nsu]irile sale de predicator, cea care iese cel mai u]or @n
eviden\[ este aceea c[ a fost un om de rug[ciune. C[ci el ]i-a preg[tit predica nu
numai prin studiu, ci ]i prin rug[ciunile @n[l\ate lui Dumnezeu, pentru a-l ajuta
s[ vorbeasc[ frumos. Elocven\a sa are trei scopuri: a instrui, a desf[ta ]i a mi]ca
inimile3.
De pild[, @n Cuv`ntarea sa la Sfintele Pa]ti, Fericitul Augustin, c`nd
se referea la iudeii care @i @nv[\aser[ pe osta]ii ce p[zeau morm`ntul Domnului
@n noaptea #nvierii, ca s[ spun[ c[ ucenicii Acestuia veniser[ la morm`nt ]i #i
furaser[ trupul, @n timp ce osta]ii dormeau, pentru a ar[ta minciuna acelora,
@ntreab[ hot[r`t: „Dac[ ei dormeau, atunci de unde puteau ace]tia s[ ]tie ce s-a
@nt`mplat? }i cine a mai @nt`lnit martori care au v[zut @n timp ce
dormeau?”4.

Introducere
De la @nceput trebuie subliniat faptul c[ predica este str`ns legat[ de
propov[duirea Cuv`ntului lui Dumnezeu, de Sf`nta Scriptur[ ]i de evenimentele
m`ntuitoare pe care aceasta le transmite nou[, cre]tinilor din toate timpurile. }i
totu]i, predica nu se poate nicidecum confunda cu pericopa evanghelic[, chiar
dac[ ]i ea, rostit[ fiind de c[tre preot, este o form[ de transmitere a cuv`ntului lui
Dumnezeu.
Predica nu reprezint[ nicidecum parafrazarea textului scripturistic, ci
este oglinda str[daniilor oratorului cre]tin de a-i preciza sensul autentic al
cuvintelor ei. Predicatorul apeleaz[ la o serie de metode specifice, prin care se
vede dorin\a de a t`lcui sensul Scripturii, nu de dragul cercet[rii ei ]i al simplei
interpret[ri, ci mai ales pentru a putea fi aplicat[ @n via\a noastr[ de zi cu zi.
Prin predic[, suntem chema\i s[ primim adev[rul m`ntuitor, suntem @ndemna\i
s[-l primim nu ra\ional, ci cu @ntreaga noastr[ fiin\[. Nu trebuie uitat faptul
c[ t`lcuirea simpl[ a unui text scripturistic st[ la @ndem`na oric[rui teolog laic,
dar predica este prin excelen\[ a preotului, ca av`nd caracter sacramental, primit
prin Sf`nta Tain[ a Hirotoniei5.

1
Ibidem, p. 568-571
2
Diac. Drd. Marin Pan[, Activitatea omiletic[ a Fericitului Augustin, @n Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an XCI, nr. 11-12/1973, p. 1259
3
Ibidem, p. 1260-1261
4
Pr. Dr. Ioan B[j[u, Curs de Omiletic[, Craiova 1997, p. 25
5
Ibidem, p. 66
 Cuv`ntul propov[duit prin predic[ nu este doar rodul lucr[rii omului, ci
ascunde @ntr-@nsul o putere haric[, este purt[tor de har. }i numai preotul,
purt[torul de har, @l poate propov[dui. Ca o defini\ie general[, se poate spune
despre predic[ cum c[ este actualizarea lucr[rii predicatoriale a Domnului.
Textul prin care M`ntuitorul a dat mandatul de propov[duitori la Sfin\ii S[i
Apostoli este: „Merg`nd, @nv[\a\i toate neamurile, botez`ndu-le @n numele
Tat[lui ]i al Fiului ]i al Sf`ntului Duh”(Matei XXVIII, 19)1.
Chiar lucrarea public[ a M`ntuitorului nostru Iisus Hristos a @nceput
cu predica: „Poc[i\i-v[, c[ s-a apropiat @mp[r[\ia cerurilor”(Matei IV, 17).
Desigur, cultul bisericii noastre are un con\inut didactic bogat ]i o func\ie
didactic[ bine l[murit[, propun`ndu-]i @ntre altele ca s[ @mbog[\easc[ cuno]tin\
ele religioase ale credincio]ilor ce particip[ la slujbele lui sfinte. Totu]i, predicii
@i revine deosebit de importanta func\ie de a explica ]i aplica @nv[\[tura
revelat[ @n via\a credincio]ilor, contribuind la lupta @mpotriva p[catului, a
relelor care stric[ leg[tura ce ar trebui s[ fie de armonie @ntre om ]i Dumnezeu2.
Predica are, f[r[ @ndoial[, un rol esen\ial pentru m`ntuirea oamenilor,
c[ci ea nu este rostit[ de dragul de a asimila ni]te cuno]tin\e. Cre]tinismul, @n
general, nu este nicidecum o simpl[ doctrin[, ci este @n primul r`nd via\[.
Predica ne cheam[ astfel la m`ntuire, ne treze]te la realitatea vie\ii @n Hristos,
ne lumineaz[ cu lumina @nv[\[turii m`ntuitoare a Evangheliei Domnului.
Predica ne mijloce]te ]i ne @nt[re]te credin\a, o face s[ creasc[ ]i s[ aduc[ roade,
@nso\ind pe om tot timpul vie\ii. Ea ne d[ elan @n progresul duhovnicesc
ne@ncetat, gener`nd, @nso\ind, @nt[rind ]i des[v`r]ind credin\a, tranform`ndu-
o @n fapte3.
Prin predic[ nu lucreaz[ doar preotul, ci ]i M`ntuitorul #nsu]i, care #]i
recunoa]te cuvintele Sale din predica preotului ]i, mai ales, @i d[ acestuia
puterea de a propov[dui cu spor, @i d[ har. Dreptul de a propov[dui, pe care @l
are clerul bisericesc este atestat documentar @nc[ din primii ani ai
cre]tinismului, dar este ar[tat ]i de Sf`nta Scriptur[ ]i de Sf`nta Tradi\ie. Iar
canoanele Bisericii consfin\esc cu puterea lor legiuitoare aceast[ realitate. De
pild[, @n canonul 64 al Sinodului VI Ecumenic, se spune: „Nu se cuvine
mireanului a porni cuv`nt @n public sau a @nv[\a, @nsu]indu-]i lui-]i
dreg[torie d[sc[leasc[”4.
Desigur, roadele propov[duirii depind @ntr-o bun[ m[sur[ de
personalitatea predicatorului. Chiar dac[ el transmite ascult[torilor adev[ruri
religioase, trebuie s[ se implice personal ]i fiin\ial, de la alc[tuirea predicii ]i
p`n[ la rostirea ei ]i chiar p`n[ la culegerea roadelor acesteia. „Predicatorul este
cel care pune @n valoare adev[rurile de credin\[, s[dindu-le @n via\a
credincio]ilor”. Mai @nt`i, predicatorul se cuvine s[ fie el @nsu]i un adev[rat ]i

1
Ibidem, p. 66-67
2
Ibidem, p. 67
3
Ibidem, p. 68
4
Ibidem, p. 73-74
deplin m[rturisitor al credin\ei cre]tine, c[ci lucrarea sa este una apostolic[. De
aici vine responsabilitatea ]i obligativitatea tr[irii lui @n Hristos1.
Destinatarii, adresan\ii predicii, @n general, ]i ai predicilor la
Praznicele #mp[r[te]ti, subiectul acestei lucr[ri, @n special, sunt to\i oamenii.
Cu to\ii suntem chema\i la m`ntuire. Iar necesitatea universal[ a m`ntuirii
impune necesitatea propov[duirii la to\i oamenii. Chiar dac[ predicile studiate nu
au fost ascultate atunci de c[tre to\i, cu voia lui Dumnezeu, ele s-au p[strat ]i
transmis p`n[ @n zilele noastre, desf[t`nd urechile ]i inimile cre]tinilor
contemporani nou[ ]i dovedindu-se a fi un ne@ntrecut model pentru predicatorii
din toate timpurile. Aceste predici sunt @nso\ite de rug[ciuni, uneori rug[ciunile
fiind p[r\i ale acestora2.
Predicile Sfin\ilor P[rin\i la Praznicele #mp[r[te]ti dovedesc faptul
c[ ele sunt o transpunere @n via\[ a @nv[\[turilor religioase, ocup`ndu-se ]i de
problemele concrete ale credincio]ilor c[rora le-au fost adresate. Ele accentueaz[
@nv[\[tura ortodox[, lupt`nd @mpotriva r[t[cirilor ereticilor, @nt[rindu-i pe
drept-m[ritorii cre]tini, ca s[ fac[ fa\[ ispitelor diavolului.
Scriitorul apologet latin cre]tin Lactan\iu a folosit primul termenul de
predic[, @ns[ Origen face o distinc\ie clar[ @ntre omilia exegetic[ ]i predic[. Cu
timpul, predicile au @nceput s[ aib[ tot mai mult un caracter tematic, pe
m[sur[ ce se intra @n contact cu personalit[\ile lumii p[g`ne. De aceea, Sfin\ii
P[rin\i s-au str[duit s[ ofere ascult[torilor mai mult dec`t putea oferi simpla
omilie. A]adar, predica, @n sensul celor studiate @n prezenta lucrare, venea ]i
@n @nt`mpunarea min\ilor luminate ale p[g`nilor, dar ]i pentru cre]tinii care
doreau s[ treac[ dincolo de semnifica\ia textelor Sfintei Scripturi. Nu @n ultimul
r`nd, observ[m c[ @n predicile la Prznicele #mp[r[te]ti, Sfin\ii P[rin\i se
str[duiesc ]i reu]esc s[ combat[ gre]elile ereticilor3.
Dup[ dob`ndirea deplinei libert[\i de exprimare a Bisericii, predicile
acestea au luat o alt[ dimensiune ]i Sfin\ii P[rin\i au dovedit un suflu deosebit,
mai ales c[ masele de cre]tini de cur`nd converti\i aveau a]tept[ri noi, ce se
cereau @mplinite. Dar, dincolo de factorul pozitiv incontestabil al acestei
schimb[ri, a ap[rut ]i o sc[dere a nivelului moralit[\ii. Predicile la Praznicele
#mp[r[te]ti studiate vin s[ completeze ]i s[ corecteze aceste sc[deri, constituindu-
se @ntr-o arm[ sau un medicament potrivit pentru „bolile” ascult[torilor lor.
Predicile la Praznicele #mp[r[te]ti, @n cea mai mare parte sunt
alc[tuite de autori care au frecventat ]colile retorice p[g`ne, iar forma\ia lor
oratoric[ @]i spune evident cuv`ntul. Astfel este cazul Sf`ntului Grigorie
Teologul, care a @nv[\at ani de zile la Atena. Se poate spune c[ acest gen de
predici au beneficiat din plin de mijloacele oratoriei, at`t @n ce prive]te
argumentarea, c`t ]i @n ce prive]te mijloacele de respingere a @nv[\[turilor
gre]ite, ori de convingere a ascult[torilor4.

1
Ibidem, p. 75
2
Ibidem, p. 81
3
Pr. Dr. Ioan B[j[u, Omiletic[, curs @n manuscris, p. 202
4
Ibidem, p. 203
 Predicile la Praznicele #mp[r[te]ti sunt @n bun[ m[sur[ predici
dogmatice. #nv[\[turile de credin\[ sunt expuse @ntr-o form[ clar[, precis[,
urm[rind familiarizarea ascult[torilor cu problematica teologic[ referitoare la
s[rb[toarea respectiv[. Desigur, pentru c[ se pr[znuie]te un eveniment legat de
via\a M`ntuitorului, centrul @nv[\[turii acestor predici este unul cu cuprins
hristologic. #n plus, chiar c`nd sunt comb[tu\i unii eretici, se pleac[ tot de la
@nv[\[tura ortodox[ de credin\[.
Rolul pe care acest gen de predici @l au @n transmiterea @nv[\
[turilor adev[rate este esen\ial. Ele ne pun @n leg[tur[ cu izvorul revela\iei
supranaturale, cu M`ntuitorul. Se spune pe bun[ dreptate c[ prin aceste predici
credinciosul intr[ @n sfera comuniunii cu Dumnezeu. Concep\ia noastr[ este
c[ de corectitudinea credin\ei pe care o m[rturisim, depinde m`ntuirea noastr[.
Contactul pe care ascult[torii @l au cu aceste predici este practic contactul lor cu
Hristos. #n plus, ele au fost rostite @n cadrul Sfintei Liturghii, la care Hristos
este prezent @n chip real1.
Roadele pe care predicile studiate le-au adus, m[rturise]te Istoria
Bisericii noastre, nu au @nt`rziat s[ apar[ @n comunit[\ile pe care Sfin\ii P[rin\i
ce le-au rostit, le p[storeau. Este cunoscut exemplul Sf`ntului Grigorie
Taumaturgul. Acesta, c`nd a venit episcop @n Neocezareea, p[storea doar 17
cre]tini. C`nd a r[posat, @n cetatea p[storit[ de el r[m[seser[ doar 17 necre]tini.
Iar exemplul Sf`ntului Grigorie Teologul este ]i mai pilduitor. El a fost
identificat de cre]tinii ortodoc]i pe care @i p[storea @n cetatea
Constantinopolului cu @ns[]i @nv[\[tura cea adev[rat[ despre Dumnezeu. La
plecarea sa din Constantinopol, enoria]ii strigau: „Nu ne lua\i pe Grigorie, c[ci
ne lua\i Treimea!”. For\a excep\ional[ a predicilor rodtite de ei str[bate veacurile
]i @nl[tur[ @ndoiala din sufletele unor cre]tini ce au @nc[ @mpietrit[ inima
lor.
Predicile studiate au format bazele @nv[\[turii cre]tine a credincio]ilor
c[rora ele au fost adresate. Ele au a]ezat pe Hristos @n centrul fiin\ei lor ]i au
contribuit hot[r`tor la des[v`r]irea lor moral[. #ns[ predicile la Praznicele
#mp[r[te]ti vizeaz[ ]i latura moral[ a vie\ii cre]tine, c[ci autorii lor intervin cu
pricepere acolo unde lipsurile din via\a cre]tinilor o impun. #n plus, puterea
exemplului predicatorilor este cea care opereaz[ adev[rate transform[ri @n via\a
credincio]ilor2.

1
Ibidem, p. 206
2
Ibidem, p. 208-209