Mănăstirea Sfântul Mina

Înainte de a începe să vorbesc despre Sfântul Mina, aș vrea să spun că atât

Bisericile, cât și Mănăstirile din Egipt, sunt asemeni unor complexe în care,
creștinii se adună atât pentru rugăciuni, cât și pentru alte activități: plimbare, luarea
mesei, sport, ateliere creative, educative, simpozioane, etc. Pentru toate acestea,
există săli speciale și chiar terenuri de sport.

Pe lângă activități, mănăstirile mai au magazine mixte, dar și de desfacere de unde

se poate cumpăra: miere de albine, preparate apicole, prăjituri de casă, măsline,
murături, carne de porc, de oaie, de vită, legume, fructe, flori și chiar animăluțe:
pești, păsări (tot ce ține de întreținerea acestora), toate provenind de la fermele și
din grădinile călugărilor. Cei care vând sunt orfanii de care mănăstirea se ocupă,
oamenii mai săraci sau sătenii pe care de foarte multe ori, călugării îi ajută,
participând activ în viața acestora.

Ce mai este interesant de știut este faptul că la Sfântul Mina, Mar Mena sau Abu
Mena, cum îi spun urmaşii faraonilor este invocat chiar şi de credincioşii
musulmani pe care nu de puține ori îi veți întâlni alături de creștini în pelerinajul la
Sfântul Mina, încă o dovadă a conviețuirii în fraternitate, liniște și respect, a
creștinilor și musulmanilor, în Egipt.
Marele martir Sfântul Mina a fost un tânăr egiptean care s-a născut în anul 285 în
Egipt, într-o familie creștină, părinții săi fiind: Eudixius și Eufemia, o familie de
rang nobil în acele timpuri. Părinții săi au plecat la Domnul destul de devreme,
Sfântul Mina rămânând orfan de tată la vârsta de 11 ani, iar de mamă, la 14. La
vârsta de 15 ani, Sfântul Mina se hotărăște să se înroleze în armata romană, unde i
s-a dat un rang înalt, datorită numelui tatălui său.

A slujit în Algeria, timp de 3 ani, ca ostaș, pe vremea împăraților romani păgâni

Dioclețian și Maximilian, care au dat poruncă să fie chinuiți și uciși toți creștinii
care nu se vor închina la idoli. Scârbit și mâhnit de nedreptatea prin care creștinii
erau obligați a se închina la idoli, a plecat în pustiu. Timp de 5 ani a dus o viață de
anahoret, în post și rugăciuni către adevăratul Dumnezeu.

În cel de al cincilea an de pustnicie, Sfântul Mina a avut o revelație în care a văzut

un înger care încununa martirii cu coronițe, iar în timp ce se gândea la viziunea sa,
a auzit un glas care a spus: ” Fii binecuvântat Mina, cel care ai fost chemat la viața
pioasă încă din copilăria ta. Tu vei fi încununat cu trei cununi: una pentru
puritatea / celibatul tău, a doua pentru viața ascetică, iar a treia pentru mucenicie”.

“Și întărindu-se de ajuns și aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către

Hristos, s-a pogorât din munte și stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a
propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu
tărsini și a fost ars de foc și târât fără milă peste ciulini de i-a spart trupul, iar pe
urmă și-a primit sfârșitul prin sabie” (Sinaxar). A fost martirizat în anul 309, la
vârsta de 24 de ani, în Frigia. (Asia Mică)

Se spune că soldații care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul său în foc, dar timp de
3 zile, acesta nu a ars ci a străkucit o lumină puternică, astfel încât corpul său a
putut fi luat de către sora sa mai mică, care împreună cu niște soldați l-au dus în
Alexandria pentru a fi pus într-o biserică. De fiecare dată când aceste moaște erau
pierdute sau mutate în alt loc, Dumnezeu avea să arate că sunt moaștele iubitului
său ostaș, martirul Sfântul Mina și ele erau regăsite.

Atunci când persecuția contra creștinilor a încetat, se spune că un înger i-a aparut
Papei Atanasie al Alexandriei, spunăndu-i să ia trupul Sfântului Mina, să-l pună pe
o cămilă și să-l ducă în Deșertul de Vest. Într-un anume loc, nu departe de
Alexandria, la marginea Lacului Mariut, cămila nu a mai vrut să se miște, oricât au
încercat creștinii să o facă să meargă mai departe. Atunci, au înțeles că acesta este
de fapt un semn de la Dumnezeu, iar în acel loc au îngropat trupul Sfântului Mina.
Timp de câteva secole, nu s-a mai știut nimic de Mina, ostașul mucenic, până când
într-un anume loc din deșert, oile bolnave ale unui păstor au început să se vindece
miraculous și chiar păstorul însuși s-a tămăduit de o boală gravă. Vestea s-a dus
repede, bolnavii au început să vină, fără să știe care este de fapt cauza acestor
vindecări. Locul devenise atât de cunoscut, încât chiar fiica Împăratului de la
Constantinopol, care era bolnavă de lepră a fost trimisă acolo spre tămăduire.
Stând noaptea pe malul apei, în locul în care se făceau minuni, Sfântul Mare
Mucenic Mina i s-a arătat în vis, descoperind că acolo se află sfintele sale moaște,
spunându-i să se clădească o biserică în cinstea sa. Dimineața, fata era vindecată și
a spus însoțitorilor săi visul.

Și pentru că Dumnezeu a dovedit măreția acestui sfânt prin binecuvântările de la

moaștele sale și prin nenumăratele minuni care au avut loc la Mariut în Egipt, în
numele său au fost construite în acea zonă mai multe biserici, dintre care, cea mai
mare a fost marea Catedrală (Basilica) construită cu șapte altare, chiar de către
împăratul roman Arcadius . A construit-o cu marmură și pietre prețioase, iar alături
de celelalte biserici din zonă, a atras mulți pelerini care au vizitat locul pentru a
primi binecuvântările Sf. Mina. Zona s-a transformat într-un oraș cu case, conace,
fabrici, o clădire pentru bolnavi, piețe și multe altele. Aceasta ne arată rangul
sfântului printre sfinții Bisericii.

Orașul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj și
tămăduire ale lumii creștine, sticluțe de ulei sau apă sfințită pe care era gravat
numele Sfântului Mina fiind descoperite în siteuri arhelologice din diverse țări
aparținând spațiului mediteraneean, ca de exemplu: în Heidelberg – Germania,
Milano – Italia, Dalmația – Croația, Marsilia – Franța, Dongola – Sudan și în
Ierusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orașul a fost distrus, iar primele excavări
pentru punerea în valoare a siteului arheologic Abu Mena au început între anii
1905 – 1907.

În prezent, la aproximativ 1 km distanță de orașul Sfânta Mina, Papa Chiril al VI-

lea al Alexandriei ( papă între anii 1959 – 1971) a costruit una dintre cele mai
impresionante și faimoase mănăstiri ale Egiptului, în care se afla spre închinare
moaștele Sfântului Mina și ale papei. Aici viețuiesc acum mai mult de 100 de
călugări, care slujesc Sfânta Liturghie de 3 ori pe zi ( la orele 6, la 8 și la 10).

În Catedrala Sfântul Mina din Egipt, sfinţită în ianuarie 2005, pot intra 3.000 de
persoane, are şapte altare şi este înaltă de 45 de metri.
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena – orașul de marmură al Sfântului Mina
– este inclus în Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca
din anul 2001 să intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate
în pericol de distrugere.

Relația Papei cu Sfântul Mina datează din anii copilăriei sale. Când a fost hirotonit
călugăr, a fost voia lui Dumnezeu ca Anba Youaness să-l hirotonească cu numele
Mina, în mănăstirea Baramos. S-a apropiat de Sfântul Mina, folosindu-l ca
exemplu și rugându-se pentru mijlocirea lui. Când a fost forțat să părăsească moara
de vânt, a construit o biserică în numele sfântului, în Old Cairo ; dar asta nu a fost
suficient pentru a-și stinge focul dragostei pentru acest sfânt. A continuat să trimită
cereri de permis la agenția de Arheologie pentru a locui în camera inferioară a
străvechii biserici Sf. Mina din Mariut ( Abu Mena) .). Așteptarea lui pentru un
răspuns a fost prelungită, dar a rămas stăruitor primind într-un final vestea că a
devenit noul Patriarh al Scaunului Sfântului Marcu. Acesta a fost un semn din cer
că Papa a înțeles: că nu va locui într-o cameră, pe care a rămas stăruitor să o
obțină, ci în schimb va anima toată zona după ce va deveni Papă al Alexandriei.

Vizitatorii din regiunea Abu Mena obișnuiau să o privească cu inima tristă, pentru
distrugerea care a avut loc, dar astăzi, ei vin în pelerinaje, fericiți de tot ceea ce a
realizat Papa Chiril acolo, într-o zonă pustie de secole.

Papa a trimis la agenția de „dezvoltare a deșertului” o cerere de achiziționare a 50

de acri pe lângă orașul antic din Mariut, iar apoi o cerere pentru alte 50 de
hectare. În 1959, la prima sărbătoare pentru Sfântul Mina după hirotonirea Papei a
fost ridicat un mare cort de sărbătoare. Papa și-a trimis secretarul să se roage seara
pentru ridicarea tămâiei și să se asigure că totul este gata pentru Sfânta Liturghie
de dimineață. Cei care au primit Sfânta Împărtășanie în acea dimineață au fost
aproximativ 500 de bărbați și femei. S-a dus apoi pe pământul, pe care îl
cumpărase de la agenția de dezvoltare a deșertului unde după ce s-a rugat, l-a
binecuvântat și a pus piatra de temelie a Mănăstirii Sf. Mina. În timpul sărbătorii,
Papa a fost rugat de unii dintre cei prezenți să stea în scaunul mare pregătit pentru
el, dar a refuzat spunând: „Acest scaun este pentru Sfânta Mina”.

Cei doi antreprenori alexandrini, Sharobeem și Farag Akladious, au construit o

bisericuță, două camere pentru sfinția sa și alta pentru realizarea sfintei oști. Papa
și cei care îl însoțeau au petrecut luni de zile în aceste două camere fără siguranță
și nici odihnă, doar pentru a se asigura că lucrarea este finalizată.

Agenția de Arheologie a fost de acord cu transportul de cărămizi, care nu aveau

valoare arheologică, pentru a fi utilizate în construcția mănăstirii. Elevii au folosit
tractoare pentru a transporta aceste pietre; a durat doi ani întregi, iar un zid de
cărămidă a fost construit pe la vreo cincisprezece acri de pământul
mănăstirii. Unele chilii de călugări au fost construite împreună cu o altă biserică,
care a fost binecuvântată într-o mare sărbătoare la care au participat mii de
oameni. Dorința papei Kyrillos pentru biserica antică a Sf. Mina l-a împins să
călărească un măgar la biserica antică pentru a primi binecuvântarea pământului
Sf. Mina.

Vechea biserică sau Bazilica Abu Mena, cu cele șapte altare ale sale, îi lua mintea
Papei Chiril, așa că acesta a plănuit să construiască ceva asemănător pentru a
însufleți memoria iubitului său erou, care a fost odată vizitat în același ținut de
oameni din toate colțurile lumii. Pământul și toate categoriile de viață căutându-i
rugăciunile și mijlocirea. Zona ocupată de noua Catedrală Sf. Mina din Mariut este
mai mult decât cea a vechii Catedrale Sf. Marcu din Cairo. Înainte de plecarea sa în
Domnul, Papa Chiril a lăsat 55.000 de lire egiptene pentru finalizarea acestei
catedrale pentru a se potrivi gloriei acelui martir eroic, Sfântul Mina.

Nenumărate minuni au avut loc și continuă să aibă loc în fiecare zi prin

mijlocirea Sfântului Mucenic Mina , a Papei Sfântul Chirilos al VI-lea și a
regretatului Avva Mina.

Profilul impunător al mănăstirii din pustiu se profilează pe cerul după-amiezii și

intrând, pelerinul este absolut impresionat atât de dimensiunea catedralei, de
mozaicurile imense și foarte frumoase de pe pereți reprezentând scene din viața
Mântuitorului, dar și de mulțimea credincioșilor creștini, mulți cu copii în brațe,
care vin să se închine la sfintele moaște ale Sfântului Mina, grabnic ajutător și
mare făcător de minuni.

Egiptenii îl reprezintă pe Sfântul Mina ca tânăr soldat, cu ambele brațe ridicate

pentru închinare și străjuit de o parte și de alta de două cămile. Doar doi sfinți
egipteni sunt astfel reprezentați – Sfântul Mina și Sfântul Pavel – primul eremit al
cărui loc de viețuire s-a aflat aproape de cel al Sfântului Antonie cel Mare, mult
mai cunoscut decat Sfântul Pavel; iar cămilele fac referire la episodul din viața
Sfântului Mina în care animalele au refuzat să ducă mai departe trupul
mucenicului, arătând astfel voia Domnului și fixând definitiv locul de tămăduire și
închinare.