Tot în această zi, pomenirea celor două sfinte muceniţe, maica şi

fiica, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Haris, căreia tăindu-i-se

picioarele, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isaac

Sirul, episcop de Ninive.

Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul

al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea
ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea
monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă
ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să
conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o
asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în
singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a
vieţui în pustiu.

Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se

întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate
acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a
răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând
cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a
simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu
atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi
creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină.
Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se
mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl
ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să
plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi
ceru să fie milos şi să îi mai lase datornicului ceva timp
până să plătească. Omul îi spuse : "Mai lasă-mă cu
Evanghelia ta!". Sfântul Isaac îi răspunse : "Dacă nu te
supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei
de la mine?" După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul
Isaac s-a retras din funcţie şi a plecat în munţi să
trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la
mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la
moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârşire
spirituală.

De la începutul secolului al optulea şi până la începutul

secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a ştiut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepţia
numelui său şi a lucrărilor sale.

Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În
1896, mai multe informaţii despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învăţatul soteriolog francez,
abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de
Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.
 Sinaxar 29 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii
moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de
Dumnezeu (Teoforul).

Sfântul mucenic Ignatie, urmaşul apostolilor, a fost al

doilea episcop al Antiohiei; şi împreună cu Policarp,
episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan,
cuvântătorul de Dumnezeu. Sfântul Ignatie a fost adus
înaintea împăratului Traian, a răbdat tot felul de chinuri şi
de încercări şi a biruit. Apoi a fost trimis la Roma să lupte
cu fiarele, care l-au sfâşiat şi l-au mâncat. Câţiva creştini
au adunat cinstitele şi sfinţitele rămăşite căzute din gura
leilor şi le-au adus de la Roma la Antiohia, dându-le
fraţilor, ca un dar dorit. Aceştia au aşezat cu toată cinstea
aceste sfinte moaşte în pământ. Biserica prăznuieşte cu
bucurie sărbătoarea Aducerii moaştelor sfântului Ignatie
Teoforul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor

şapte mucenici, care s-au săvârşit în
Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv,
Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.

Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi

înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi
coapsele cu toiege groase. După aceea li s-au sfâşiat
trupurile şi li s-au pus lanţuri grele de grumaji şi au fost
băgaţi în temniţă. În urmă au fost scoşi de acolo şi
spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier. În
felul acesta şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor

mucenici Silvan episcopul, Luca
diaconul şi Mochie citeţul.

Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor. Atunci s-a dat de
ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi.
Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul. Legaţi, au stat înaintea
dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu
adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la
multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele. Deci, scoţând pe sfinţi în
adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi
sfârşească viaţa acolo. Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele sălbatice,
sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. După ce
s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui
Dumnezeu.