LUNA IULIE

SINAXAR
1 Iulie

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor Mucenici si

doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la
Roma.

Acesti sfinti au trait în marea

cetate a Romei în zilele împaratului
Carin, si erau frati, iar cu
mestesugul doctori, vindecând nu
numai oameni, ci si dobitoace. Ei
cereau ca plata de la cei ce se
lecuiau doar credinta si
marturisirea în Hristos, si nimic
altceva. Fiind ei pârâti la
împaratul, ca fac vindecarile cu
mestesug fermecatoresc, si
nevrând sa se lepede de Hristos, ci
mai vârtos înca si pe împaratul
Carin l-au mântuit din pagânatate,
fiind tamaduit de dânsii. Caci
acesta, spaimântându-i cu grele
chinuri, i s-au desfacut grumajii de
i s-a întors obrazul la spate. Si
pentru aceasta cei ce se aflasera
acolo au crezut în Hristos. pe Care
si împaratul cu toti ai casei lui L-a
marturisit. Atunci împaratul a
liberat pe sfinti, trimitându-i cu
cinste la locul lor. Dupa aceea
dascalul lor, cel ce i-a învatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si luându-i,
s-a suit cu dânsii într-un munte facându-se a merge ca sa culeaga ierburi de
leacuri. Si acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.

Tot întru aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfântului

Ierarh Leontie al Radautilor.

Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori

crestini în orasul Radauti la începutul sec. al XIV-lea. Înca din pruncie, dus de
parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui
Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte
întreaga slujba dupa care zabovea, cautând sa se apropie cât mai mult
sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta
catedrala voievodala.

Parintii din obstea catedralei vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui
Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul
Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna si smerenie.
Pentru viata lui duhovniceasca a
fost calugarit primind numele de
Lavrentie. Râvna lui pentru
nevointele duhovnicesti tot mai
mult sporea. Luând binecuvântare
de la staretul obstei, s-a îndreptat
catre un loc sihastresc, nu departe
de Putna, unde erau câtiva sihastri.
Mitropolitul Moldovei de atunci,
aflând de aceasta vatra
sihastreasca cu rânduiala prea
frumoasa, a mers si a sfintit
biserica acelui schit si odata cu
aceasta a hirotonit în preot pe
cuviosul Lavrentie, numindu-l tot
atunci egumen, potrivit si dorintei
acelei obsti.

Aici, în aceasta cuvioasa obste vine

sa se nevoiasca si cuviosul Daniil
Sihastrul sub povata parintelui sau
duhovnicesc Lavrentie.

Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul Voievodului Alexandru cel

Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie
si înfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat
nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. Veghind la
pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramântul în toate
câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu
întelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al
pastoritilor sai sufletesti.

S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria -
Laura.

Cunoscându-si dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg

soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rânduit ca egumen al
acestei sfinte mânastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil
Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea
învierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la
mormântul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curând,
cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei
credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume,
cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu
credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

În anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum
mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele
au fost duse.

Cu rugaciunile Sfântului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse

Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru

Vasilie, ce a întarit manastirea de la Izvorul adânc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru
Patriciul, care a vietuit întru ale lui Evandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol

petrecând, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care

prin sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, care,

fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care în

Nicomidia prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 2 Iulie

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului

vesmânt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei în sfânta
racla, în zilele împaratului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui
(Acoperamantul Maicii Domnului).

Pe vremea împaratiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici:
Galvie si Candid, frati buni fiind, au
mers sa se închine la Ierusalim.
Sosind în Palestina, la locurile
Galileei, au aflat acolo cinstita
haina a Nascatoarei de Dumnezeu
la o femeie evreica, care o tinea cu
cinste, aprinzând multe lumini si
facând tamâieri. Deci s-au hotarât
ei ca sa o ia. Si mergând la
Ierusalim, au facut o racla
asemenea celei în care se afla
cinstitul vesmânt al Maicii lui
Dumnezeu; iar când s-au întors, au
pus racla cea desarta în locul
celeilalte; si pe cea cu sfântul si
dumnezeiescul vesmânt, au luat-o
si s-au dus. Si daca au sosit la
Constantinopol, au pus-o într-un
metoc al lor ce se cheama
Vlaherne, încercând sa ascunda
comoara. Dar vazând ca nu se
poate, au dat de stire împaratului,
care s-a umplut de nespusa
bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde
acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfintii Parintelui nostru

Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului.

Acesta a trait pe vremea lui Teodosie cel Mic, si a ajuns pâna la vremea
împaratiei lui Marcian si a lui Leon, luând parte si la Sinodul din Efes si la
Sinodul de la Calcedon. Împaratul Marcian împreuna cu Pulheria zidind
Vlaherne, au întrebat pe Iuvenalie unde s-a pus trupul Nascatoarei de
Dumnezeu. Iar el a raspuns ca din Scriptura nu stie, dar se zice ca dupa ce a
fost îngropata de apostoli, s-a auzit cântare îngereasca timp de trei zile.
Dupa a treia zi, fiindca unul din apostoli nu se întâmplase la îngroparea Maicii
Domnului, a fost deschis mormântul si nu se aflara moastele, ci numai cele
de îngropare. Si a rugat împaratul pe Iuvenalie ca macar sicriul împreuna cu
cele de îngropare, sa-l pecetluiasca si sa i-l trimita, care lucru s-a si facut. Pe
acestea împaratul le-a asezat în Biserica Nascatoarei de Dumnezeu zidita de
el în Vlaherne. Iar Sf. Iuvenalie pastorind de toti anii 38, a adormit în pace.
Tot întru aceasta luna, în doua zile, pomenirea
Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt, purtatorul
de biruinta, si aparatorul crestinatatii.

Odraslit din pamântul Moldovei, maritul

Voievod Stefan cel Mare a fost numit si
cinstit din totdeauna de catre poporul
dreptcredincios: bun, mare si sfânt.
Bun pentru faptele sale de milostenie,
mare pentru iscusinta cu care a condus
tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind
prin el pe cei lacomi si tradatori, sfânt
pentru lucrarea lui întru apararea
întregii crestinatati si zidirea unui mare
numar de biserici si manastiri.

Binecredinciosul Voievod Stefan cel

Mare si SfantDreptcredinciosul Voievod
s-a nascut la Borzesti, din parintii
binecredinciosi crestini voievodul
Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-
Malina Oltea, aratându-se din frageda
copilarie cu deosebita dragoste fata de
tara si credinta stramoseasca. Curând,
dupa uciderea tatalui sau, este chemat
la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457.
Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a
pierdut niciodata nadejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul
vietii sale.

Stefan cel Mare si cel Sfânt a luptat pentru apararea întregii crestinatati
"pâna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata în
scrisoarea adresata principilor întregii crestinatati, chemându-i la lupta sfânta
de aparare a credintei crestine.

Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama

iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu,
care i-a stat mereu în ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si
marturisitor al credintei prin numarul mare de mânastiri si biserici zidite, atât
în Moldova cât si în Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea
si maretia acestor sfinte lacasuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor
cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica
neîntrecute pâna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt aduce
înaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru
românesc.

Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage

pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii
si pentru morti. El însusi se ruga cu post si facând nenumarate fapte de
milostenie în vremuri de primejdie mai ales, asa cum este înfatisat pe
icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a
fost parinte si povatuitor duhovnicesc si întelept sfatuitor în ceasurile sale de
rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al întelepciunii si dreptatii, precum
si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu
totul din inima noastra", scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu,
unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gândul mortii
pururea l-a avut în minte caci pentru el moartea era, potrivit învataturii
crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa
cum el însusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormânt, pregatita cu 12 ani
înainte de mutarea la Domnul.

Paginile sfinte de cronica româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia,

cinstirea si credinta poporului român fata de Dreptcredinciosul Voievod
Stefan cel Mare si Sfânt: "iar pe Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale
si plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidita. Atâta jale era de
plângeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce
dupa moartea lui pâna astazi îi zic Sfântul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui
cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea l-au
ajuns".

De la mutarea sa la Parintele Ceresc pâna astazi, mormântul sau de la

Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii
neamului românesc neîncetat îsi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune
catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel
Mare si Sfânt ramâne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara,
stapânit permanent de credinta în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica
stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul în fiinta si închinat în
Treime, Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Amin.

Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 3 Iulie

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic

Iachint, cubiculariul.

Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masa

împaratului Traian (anul 108). Fiind pârât ca este crestin, a fost silit sa guste
din jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a face
aceasta, ci mai vârtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul si
bagat în temnita. Acolo i s-a dat sa manânce numai din cele jertfite idolilor,
dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramas
postind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul lui
Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru

Anatolie, patriarhul Constantinopolului.

Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost

hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie cel Mic,
pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator în erezia sa. Dar
nimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-a
caterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus în diptice numele Sfântului
Flavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tâlharescul lui Sinod. Si a trimis
Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i sa anatematizeze pe
începatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfântul Anatolie a
urmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutat
catre Domnul, lasând în locul sau pe Sfântul Ghenadie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si

Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si
Golinduh.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu si

Mochian.

Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecându-se, ci

în fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia.
Sfântului Mochian când era dus la moarte îi urmau femeia si copiii plângând,
iar el îi sfatuia sa taca. Iar când Sfântului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa,
fiind de fata, l-a primit în mâini. Si asa muceniceste savârsindu-si viata, au
primit cununile muceniciei.

Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 4 Iulie

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinti

Parintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.

Sfântul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660. Cel care
avea sa fie numit "cel mai
armonios dintre melozi" s-a aflat
fara grai in primii sapte ani ai
vietii sale. Scapat de aceasta
infirmitate prin Sfânta
Impartasanie, arata incepind de
atunci un talent de exceptie, in
special in arta vorbirii intelepte si a
studiului Sfintei Scripturi. Parintii
sai il incredintara ca slujitor
bisericii Invierii la Ierusalim (dupa
unii ar fi devenit calugar la Saint
Sabas, unde a si studiat) iar cel
care se afla in tronul patriarhal,
Teodor (674-686), facu din Andrei
fiul sau spiritual. Intuise in el
asemenea calitati incit voia sa il
pregateasca drept succesor al sau
si il numi, in ciuda vârstei sale
fragede, notar al Patriarhiei,
dându-i responsabilitatea tuturor
problemelor bisericesti. In aceasta
calitate, la putin timp de la cel de-
al Saselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la
Constantinopol, cu doi sfinti batrâni, pentru a prezenta imparatului si
Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestându-si adeziunea
la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim, ocupata in
vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita decât un singur
reprezentant la Sinod).

Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfântul Andrei ramase
in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si
activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o
vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramâna multa vreme ascuns
sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale
folosita intru mântuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si
ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de
responsabil al orfelinatului Sfântul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla
in cartierul Eugenios. Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta
la conducerea acestor institutii de binefacere, pe care le dezvolta si le
transforma in ostrov al mântuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la
practicarea virtutii. Reusi atât de bine in aceasta sarcina, incât in 711 fu
consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul
sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe
Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dându-i drept
misiune sa anuleze hotarârile celui de-al Saselea Sinod si sa reânvieze erezia
monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfântul Andrei trebui sa incuviinteze
toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el
se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua
vointe ale lui Hristos.

Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfântul Pastor isi
incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina
primitori ai harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor
aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor
Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele
mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu
demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit,
nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice.

El este in special autorul Canonului celui Mare care, cântat in fiecare an in

timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in
rândul credinciosilor la mântuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn
impunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei",
sfântul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi
luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care
se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptând la
portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca -
recapitulând prin viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post si
rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mântuitorul intregii
omeniri.

In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfântul Andrei renova

biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din
Vlaherne, in amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol.
Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrâni si nevoiasi, pe care
il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu
mâinile lui si procurând tuturor minunata mângâiere prin cuvintele sale.

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfântul
Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze
pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in
dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul
lacrimilor sale si alunga o epidemie transformându-se in medic al tuturor prin
rugaciune si priveghere.

Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca
eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului
prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele
Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea.
Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, ii reuni pe
cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La
putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facând escala in insula
Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon
III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maica

Sfântului Simeon, celui din muntele minunat.

Cuvioasa Marta petrecând cu tot felul de fapte bune, si având multa credinta
spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dânsa mai înainte de
savârsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutându-se de la
cele pamântesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facându-i sa se
bucure si spunându-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea întru
lumina si în bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si
pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea

sfantului Andrei Rubleov,
iconograful.

Tot în aceasta zi, pomenirea

chinuirii Sfântului sfintitului
Mucenic Teodor, episcopul
Chirinei.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfântului Mucenic Teodot.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfântului Mucenic Donat,
episcopul Leviei.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintei Mucenite Chiprila,
care, strujita fiind, s-a
savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea de

minuni, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Teofil,

care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-

a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 5 Iulie

În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si de

Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton,
si cei împreuna cu dânsul, sase ucenici ai lui.

Acest luceafar stralucind pe firmamentul

Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la
Trapezunt, din parinti de bun neam si fu
numit Avramie la Sfântul Botez. Ramas
orfan de mama si de tata la putina vreme
dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda
a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii
Trapezuntului. Când era copil nu era atras
de jocuri galagioase, ci isi conducea mai
degraba prieteniii in padure sau in
apropierea unei pesteri si juca rolul de
egumen. Progresele rapide pe care le
facea in studiile sale ii atrageau admiratia
celor apropiati si, abia ajuns la vârsta
adolescentei, fu remarcat de un inalt
functionar imperial in misiune in acel oras,
care se atasa de el si il lua cu el la
Constantinopol. Primit in casa
conducatorului militar Zefinezer (acesta
din urma era ruda cu cei din familia Foca
si din familia Maleinos. Fiul sau se
casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua
studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu
avansat curând ca profesor adjunct, in ciuda vârstei sale tinere.

Inclinatia pe care o manifesta in domeniul Literelor nu il facea sa neglijeze

viata ascetica, care ii placuse inca din copilarie; se arata calugar inainte de
vreme si luptator inainte de a intra in arena. Se eschiva de la masa
imbelsugata a generalului si isi dadea merindele, ce ii erau aduse de doi
servitori, in schimbul unei pâini de orz, pe care o mânca o data la doua zile.
Nu se intindea pentru a dormi si lupta impotriva somnului stropindu-si fata cu
apa rece. Cât priveste vesmintele, le impartea saracilor, iar când nu mai avea
nimic de dat, se retragea intr-un colt pentru a se lepada pâna si de lenjeria
de corp.

Elevii veneau din toate partile la Avramie, iar altii paraseau scoala
invatatorului sau, nu numai din cauza stiintei lui si capacitatilor de a ii invata
pe ceilalti, ci mai ales pentru amabilitatea lui, viata sa sfânta si aspectul sau
dumnezeiesc. Imparatul Constantin VII Porfirogenetul il transfera intr-o alta
institutie de invatamânt, dar cum discipolii se atasau de el mai abitir decât
iedera de stejar, pentru a nu fi cauza unui scandal si a rivalitatii cu fostul sau
invatator, Avramie - caruia ii era rusine de laude - se hotari sa renunte la
cariera de profesor si cu ea la toate grijile secolului.

Revenit la Constantinopol, dupa un sejur de trei ani in regiunea Marii Egee, in

compania conducatorului militar, acesta ii facu cunostinta cu ruda lui, Sfântul
Mihai Maleinos (cf. 12 iulie), egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas, care
era bine cunoscut de toti oamenii de vaza. Cucerit de acest om dumnezeiesc,
tânarul ii dezvalui dorinta sa de a imbratisa viata monahala. Spre sfârsitul
discutiei, se prezenta la Sfântul Mihai nepotul sau, Nichifor Foca, pe atunci
conducator militar al Anatoliilor, care nutri imediat o mare afectiune,
amestecata cu admiratie, pentru Avramie.

Acesta, gasindu-si tatal spiritual asa cum si-l dorea inima sa, il urma pe
Sfântul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curând Schima cea mica sub
numele de Atanasie. Batrânul, dându-si seama ca tânarul sau discipol era
deja inaintat in practica ascezei si dorind sa faca din el un ostas al lui Hristos
calit in taina supunerii, ii refuza ingaduinta de a mânca o data pe saptamâna,
permitându-i sa o faca o data la trei zile si ii porunci sa doarma pe o rogojina
si nu pe un scaun, asa cum obisnuia. Atanasie, care fu insarcinat in calitate
de copist si de ajutor de paracliser, se supunea fara crâcnire la tot ceea ce se
impotrivea vointei sale, intr-atât incât ceilalti discipoli de o seama cu el il
numeau "fiul ascultarii". Dovedi un asemenea zel incât in mai putin de patru
ani ajunse la curatia mintii si, inzestrat de Dumnezeu cu arvuna
contemplatiei, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei. Mihai ii permise sa
se retraga intr-o chilie de sihastru, la in jur de o mila de manastire, sa se
hraneasca doar cu pâine uscata si apa, o data la doua zile, si sa isi petreaca
intreaga noapte in priveghere. Astfel retras il gasi Nichifor Focas, in vizita la
Kyminas, când veni sa il vada si ii dezvalui intentia sa de a deveni calugar in
compania lui, indata ce imprejurarile o vor permite.

La putina vreme, cum Sfântul Mihai lasase sa se inteleaga printre cei

apropiati lui ca Atanasie ar deveni mostenitorul sau in ale harului si ale
sufletului, unii calugari, crezând ca el voia sa il faca succesor ca egumen,
incepura sa deranjeze pe tânarul ascet cu tot felul de maguliri. Topit in
dragostea isihiei si respingând orice onoruri, Sfântul alese si de data aceasta
sa se eclipseze si, luându-si doar hainele cu el, doua carti si culionul
parintelui sau spiritual, se duse de-a dreptul la Muntele Athos, pe care il
admirase din insula Lemnos cu ocazia sejurului sau la Marea Egee, si unde nu
traiau pe atunci decât sihastri, locuind in colibe de crengi si care, straini de
orice grija, nu detineau nimic si nu lucrau pamântul. Dupa ce le admira
modul de viata cu ocazia unei scurte vizite, se puse sub ascultarea unui
batrân cu totul simplu, care locuia in partea de nord a peninsulei, Zygos,
dându-se drept un marinar victima unui naufragiu, cu numele Barnaba ;
pentru a indeparta orice banuiala asupra originii sale, se prefacu a fi nescolit
si incapabil sa invete macar alfabetul.

Intre timp, Nichifor Foca primise deja titlul de chef al armatelor si il cauta
peste tot pe Atanasie. El scrise chiar judecatorului din Tesalonic, cerându-i sa
ancheteze la Muntele Atos. Acesta se adresa protosinghelului Stefan care ii
raspunse ca nu avea cunostinta de existenta acestui calugar. In ziua Nasterii
Domnului, cu ocazia privegherii la care erau adunati toti atonitii in micuta
biserica Protaton din Karyes, protosinghelul recunoscu in alura plina de
noblete a tânarului Barnaba pe calugarul care ii fusese descris si ii porunci sa
citeasca predica Sfântului Grigorie Teologul. Atanasie incepu sa ingâne ca un
copil, dar protosinghelul ii porunci sa citeasca "asa cum stia"; nemaiputând
sa se ascunda, incepu sa citeasca in asa fel incât toti calugarii venira sa se
prosterneze plini de admiratie in fata lui. Cel mai de vaza dintre ei, Paul din
Xiropotamu (cf. 28 iulie) prezise ca acela care venise mai târziu decât ei pe
Munte avea sa fie inaintea lor in Imparatia lui Dumnezeu si ca toti calugarii
aveau sa se supuna lui. Protosinghelul il lua deoparte pe Atanasie si, aflând
adevarul, ii promise sa nu il tradeze si ii atribui o chilie singuratica, la trei
stadii de Karyes, unde putea fara tulburare sa stea de vorba doar cu
Dumnezeu. Acolo Sfântul isi asigura existenta copiind carti si dovedi
asemenea dexteritate in aceasta activitate incât copia, cu o caligrafie
eleganta si ingrijita, o Psaltire pe saptamina.

Dar lumina nu putea sta ascunsa multa vreme pe Munte si când fratele lui
Nichifor, Leon Foca, veni in pelerinaj la Athos pentru a aduce rugaciune de
multumire lui Dumnezeu dupa un razboi victorios impotriva barbarilor, reusi
sa il descopere pe Atanasie. Calugarii atoniti, constatând ca acest calugar era
atât de indragit de personaje de rang inalt, il rugara sa mijloceasca la Leon
pentru ca biserica Protaton sa fie refacuta si construita mai mare. Atanasie
obtinu imediat ceea ce a cerut si dupa ce si-a luat ramas bun de la prietenul
sau de vaza, reveni in singuratatea sa. Dar cum calugarii veneau neincetat
sa ii ceara sfatul, el se eclipsa din nou, in cautarea isihiei, si se retrase in
partea de sud a Muntelui, intr-un loc pustiu, batut de vânturi, Melana. Acolo
fu crâncen ispitit de demon care isi vadi fata de ascet toate uneltirile lui si
mai ales "razboiul acediei", incercarea specifica sihastrilor. Vrajmasul ii
provoca o asemenea uscaciune spirituala incât, ajuns aproape la
descurajarea totala, Atanasie isi dorea sa paraseasca acel loc ; dar intr-un
ultim efort hotarâ sa rabde pâna la sfârsitul anului. In ultima zi, pe când se
pregatea sa paraseasca Melana, cum nu gasise nici un fel de liniste in
aceasta incercare, o lumina dumnezeiasca il strabatu dintr-odata, umplându-l
de o bucurie de nedescris si aducându-i darul lacrimilor, pe care le varsa de
atunci, fara nici un efort, pâna la sfârsitul zilelor sale ; de aceea locul ii
deveni atât de drag pe cât ii fusese de urât mai inainte.

Tocmai atunci Nichifor Foca primise comanda intregii armate bizantine pentru
a elibera Creta de arabi, care inspaimântau toate tarmurile prin incursiunile
lor in scopul de a jefui;el trimise soli in centrele manastiresti din acele
timpuri - cu deosebire la Athos, caci aflase de la fratele sau ca Atanasie se
gasea acolo - cerând sa ii fie trimisi calugari in stare sa il ajute prin
rugaciunile lor. Parintii din Sfântul Munte reusira sa invinga toata rezistenta
iubitorului isihiei, amintindu-i ca mai multi calugari se aflau prizonieri in
mâinile arabilor si astfel Atanasie sosi in Creta in compania unui calugar mai
in vârsta, la putin timp de la izbânda lui Nichifor (961). Purtat pe valurile
bucuriei de a-si fi regasit parintele spiritual, acesta ii confirma ca inca avea
intentia de a se retrage din lume si il implora sa puna bazele unei manastiri
in apropierea sihastriei sale pentru a se adaposti amândoi. Omul lui
Dumnezeu, considerând ca a lucra pentru propria mântuire era deja o sarcina
prea grea si evitând orice ocazie care i-ar fi adus grija si imprastiere, refuza
aceasta propunere si se intoarse la Athos. Nichifor trimise dupa el pe unul din
cei apropiati lui, Metodie care deveni apoi egumen la Kyminas si acesta din
urma reusi sa il convinga pe Atanasie sa intreprinda constructia manastirii.
Cu aurul oferit de Nichifor, un paraclis fu construit in scurt timp si fu inchinat
Inaintemergatorului cu chilii de sihastru pentru Atanasie si Nechifor (acesta
chilie exista inca, la cinci minute de Lavra) ; dupa plecarea lui Metodie se
incepu constructia unei mari biserici a Maicii Domnului si a Lavrei, numita
"din Melana" (numita Lavra, in amintirea manastirilor aproape-sihastre de
altadata, fundatia era dintru inceput destinata unei manastiri cenobitice), pe
locul unde Atanasie fusese izbavit din acedie prin viziunea luminii
dumnezeiesti. Atanasie alunga prin rugaciune demonul care ii paraliza pe
muncitori, acestia hotarâra sa devina calugari si fura tunsi de catre Sfânt
care, inainte de a-i accepta ca discipoli, se duse sa primeasca schima cea
mare monahiceasca din mâinile unui sihastru din imprejurimi, Isaia.

In acel an (962-963), o foamete cumplita lovi intregul Imperiu incât

aprovizionarea Lavrei fu intrerupta. Hotarând sa mearga sa ceara sfatul
batrânilor din Karyes, Atanasie intâlni pe drum pe Maica Domnului, care facu
sa tâsneasca in fata lui un izvor cu apa din abundenta (pe locul actual al
Aghismei Sfântului Atanasie. Acest episod nu apare in Viata Sfântului , dar a
fost transmis prin traditia orala) si Ea ii ceru sa nu fie nelinistit caci ea avea
sa ocupe pentru restul vremii sarcina de econom al Manastirii (de aceea,
pâna astazi, nu exista econom la Lavra, doar sub-econom si este venerata
icoana Maicii Domnului Economita). Iar când Sfântul se intoarse la Manastire,
Prea Sfânta ii arata hambarele pline. Prin harul lui Dumnezeu si rugaciunea
Sfântului, lucrarile inaintara cu repeziciune, in ciuda marilor greutati datorate
terenului accidentat, plin de pietre si hatisuri. La biserica, dotata cu doua
strane in forma de cruce (prima biserica de acest tip, zisa "atonita", care se
generaliza apoi in intreg Imperiul), fu adaugata o sala de mese (cu 21 de
mese din marmura dintr-o singura bucata, care exista si astazi la Lavra,
asemeni altor numeroase obiecte din epoca Sfântului, indeosebi cârja sa
pastorala si crucea cea grea din fier pe care o purta), camere de oaspeti, un
spital dotat cu baie, un apeduct, o moara si tot ceea ce era necesar vietii
intr-o mare manastire. Numarul calugarilor crescu repede iar Sfântul veghea
la organizarea comunitatii, ocupându-se in cele mai mici detalii atât de
Sfintele Liturghii cit si de treburile zilnice, dupa modelul manastirii Studion :
in asa fel incât totul sa fie indeplinit cu demnitate si in ordine iar calugarii,
eliberati de toate bunurile si de propria vointa, sa poata persevera intr-o
singura inima si fara grija in slavirea neintrerupta a lui Dumnezeu. Pentru
Sfântul Atanasie, viata manastirii consta in "a privi impreuna scopul vietii,
adica mântuirea, si a forma in viata cenobitica o singura inima si o singura
vointa. Pentru ca intr-o singura dorinta toate fratiile sa constituie un singur
trup cu mai multe membre" (Tipicul Sfântului Atanasie, editura Meyer pagina
115).

Totul parea sa decurga cât se poate de bine, când iata ca sosi vestea
incoronarii lui Nichifor pe tronul imparatesc (963). Descumpanit in fata a
ceea ce el considera ca o tradare, Atanasie, sub pretextul unui drum la
Constantinopol, se imbarca pe data impreuna cu trei discipoli. Dar abia
indepartându-se de tarm, il trimise pe unul dintre ei dupa suveran, cu o
scrisoare anuntindu-si demisia ; il insarcina pe al doilea, Teodot, sa duca
aceasta veste Lavrei si impreuna cu al treilea, Antonie, se indrepta spre
insula Cipru. Acolo se prezentara la manastirea "Preotilor", dându-se drept
pelerini care, renuntând sa mai mearga pâna in Tara Sfânta, ocupata de
saracini, voiau sa traiasca in impreujurimi ca asceti. Bucuria lui Nichifor când
il intâmpina pe trimisul parintelui sau spiritual se intuneca repede când ii citi
scrisoarea si imediat ceru sa fie cautat Atanasie. In acest timp Lavra, lipsita
de parintele sau, cadea in ruine iar calugarii orfani nu isi putea gasi nici
consolare nici armonie.

Când cei doi fugari aflara ca egumenul fusese informat ca imparatul cauta doi
calugari corespunzând semnalmentelor lor, parasira locurile unde se aflau.
Vânturile ii impinsesera pâna la litoralul Asiei Mici, lânga Attalia iar Atanasie
avu o viziune cu starea paraginita in care se afla Lavra si anuntându-i ca sub
conducerea lui i se predestina un viitor stralucit. Numai ce se hotarâsera sa
ia drumul intoarcerii ca providenta ii facu sa il reintâlneasca pe Teodot, care
era in drum spre Cipru in cautarea Sfântului ca sa il informeze de situatia de
la Athos. La intoarcerea sa in manastire, Atanasie fu primit de catre calugari
precum Hristos la Ierusalim iar Lavra se trezi din nou la viata. La scurta
vreme Atanasie se duse la Constantinopol. Imparatul Nichifor, confuz, nu
indraznea sa il primeasca in fastul in care o facea de obicei si imbracat cât
se poate de simplu lua pe Sfânt deoparte, in camera sa, pentru a-si cere
scuze si sa il convinga sa rabde pâna când circumstantele ii vor permite sa isi
tina promisiunea. Lui Atanasie ii revelase Dumnezeu ca Nichifor avea sa
moara pe tron, asa ca il incuraja la dreptate si blândete, apoi isi lua la
revedere, având cu el un hrisov care acorda Lavrei titlul de Manastire
Imperiala, cu o renta anuala considerabila si ii ceda manastirea Sfântul
Andrei din Peristera in regiunea Tesalonic, ca anexa metoc (aceasta
manastire fusese creata in secolul anterior de catre Sfântul Eftimie cel Tânar
- cf. 15 octombrie. Dupa unii Jean Tzimiskis e cel care darui aceasta
manastire Marii Lavre).

Intors la Athos, Sfântul prelua din nou conducerea lucrarilor. In cursul

amenajarii portului, fu grav ranit la picior si trebui sa ramâna la pat trei ani,
dar profita de aceasta imobilizare pentru a se consacra mai mult lui
Dumnezeu si conducerii spirituale a fratilor.

La moartea lui Nichifor Foca, asasinat de Jean Tzimiskis care urca pe tron
(969-976), cum noul suveran nu il agrea prea mult pe Sfânt din cauza
atasamentului sau pentru suveranul precedent, unii dintre sihastrii atoniti,
oameni simpli legati de vechiul lor mod de viata, il acuzara pe Atanasie ca
transforma Sfântul Munte intr-un loc monden prin constructiile sale,
plantatiile si constituirea unei mari manastiri. Imparatul il convoca pe
Atanasie la Constantinopol, dar Sfântul isi lasa asupra lui o amprenta atât de
puternica incât Tzimiskis isi schimba complet atitudinea si ii dubla renta
printr-un hrisov. Apoi il trimise la Athos pe Eftimie din Studion, cu misiunea
de a calma conflictul provocat de diavol si pentru a da Sfântului Munte prima
sa organizare oficiala (972). [Actul, numit "Tragos", semnat de imparat,
Atanasie si 57 de egumeni si calugari, care a atestat de aceasta misiune, e
pastrat la Karyes. Nu este expus, in prezenta Sfintei Comunitati, decât cu
rare ocazii.] Din acel moment, manastirile cenobitice au inlocuit chiliile
(atunci fura construite printre altele manastirile Vatoped, Iviron si Dochiariu),
iar sihastrii se reconciliara cu cenobitii facând intre ei schimburi de bunuri :
unii ofereau cenobitilor grija lor pentru isihie si pentru rugaciunea neîncetata,
ceilalti procurau sihastrilor ordinea si armonia sub diriguirea egumenului,
plasat in centrul comunitatii precum chipul lui Hristos.

Sihastri puteau fi vazuti abandonându-si pustia, egumeni renuntând la

manastirea lor si chiar Episcopi demisionând pentru a veni sub conducerea lui
Atanasie. Discipoli nenumarati alergau spre muntele Athos , veniti din Italia,
din Calabria, din Arnalfi (Manastirea Amalfitanilor, cea mai importanta dintre
cele trei manastiri italiene cunoscute la Athos si care urma probabil regulile
Sfântului Benedict, ramase in activitate pâna in secolul XIII), din Iberia /
Georgia (Cf vietii Sfintilor Ioan si Eftimie, la 13 mai. Sfântul Atanasie avea o
asemenea afectiune pentru Ioan Ibericul incât il numi in Testamentul sau
epitrop al Marii Lavre, insarcinat sa supravegheze disciplina monahiceasca si
sa vegheze la numirea Egumenului caci se plângea ca in zadar si-a cautat un
succesor. Sfântul Ioan era decedat la moartea Sfântului Atanasie, fiul sau
Sfântul Eftimie fu numit epitrop dar nu putu sa se achite normal de aceasta
sarcina din cauza disensiunilor dintre greci si georgieni care aparusera la
Iviron. Cele doua manastiri au intretinut totusi intotdeauna relatii privilegiate,
si in fiecare an Egumenul de la Iviron prezideaza sarbatoarea Sfântului
Atanasie) si din Armenia.

Si chiar pustnici renumiti, precum preafericitul Nichifor cel Gol (în urma unei
revelatii a Sfântului Fantin ei au plecat impreuna din Calabria , cf. 30 august.
La moartea sa, din trupul lui Nichifor a curs mir. Nu este mentionat in
sinaxare dar este in orice caz diferit de Nichifor mentionat la 4 mai), preferau
sa renunte la austeritatea lor pentru a se bucura de invatatura Sfântului
Egumen si pentru a gasi desavârsirea prin asceza umilintei si a ascultarii.

Rugaciunea Sfântului era atât de puternica impotriiva diavolilor incât acestia

din urma inconjurau Muntele in mod nevazut, fara a putea sa se atinga de
calugari, dar continuau sa il atace pe Atanasie. Intr-o zi ei ispitira pe un
calugar neatent - care nu aprecia tensiunea ascetica a Sfântului - sa
atenteze la viata acestuia. El se duse noaptea la usa chiliei Egumenului dar
indata ce Atanasie iesi si il imbratisa parinteste, nefericitul lasa sa-i cada
spada si, cazând la picioarele lui, isi marturisi intentia necurata. Sfântul il
ierta imediat si ii arata de atunci o afectiune mai mare decât celorlalti
discipoli.

Facându-se totul pentru toti, calugari ai cenobiei, asceti din imprejurimi sau
pelerini veniti din toate partile pentru a gasi la Lavra vindecarea sufletului
sau a trupului, Sfântul Atanasie nu isi inceta totusi conversatia sa
permanenta cu Dumnezeu si nici luptele sale ascetice. In perioada postului
nu mânca nimic toata saptamâna iar in timp normal regimul sau era cel al
calugarilor supusi celor mai aspre canoane. Când participa la masa, isi
impartea partea lui in asa fel incât, fara ca cineva sa isi dea seama, el nu
mânca mai nimic in afara anafurei impartite dupa sfânta Liturghie. Toata
vremea pe care nu si-o petrecea invatându-i sau spovedindu-i pe discipolii
sai, o consacra rugaciunii, intotdeauna scaldata in lacrimi iar batista sa, care
era intotdeauna inmuiata, a vindecat bolnavi in mai multe rânduri.
Conducator si indrumator cu o autoritate incontestabila, el se facea, asemeni
lui Hristos, slujitorul tuturor si acorda o atentie deosebita bolnavilor,
ocupându-se el insusi de sarcinile care ii dezgustau pe ceilalti calugari. Ii
considera pe leprosi drept cea mai mare comoara a Lavrei si ii dadea in grija
discipolilor celor mai incercati. Când unul din calugari murea, Sfântul se
ducea lânga trupul lui si izbucnea in plâns - nu hohote de emotie ci lacrimi de
mijlocire pentru mântuirea celui plecat - iar când se ridica, având fata
inrosita ca de foc, il slavea pe Dumnezeu pentru faptul de a-i fi oferit pe
discipolul sau ca sacrificiu placut.

Comunitatea, mai intâi limitata de catre imparat la 80 de calugari ajunse la

120 la sfârsitul vietii lui Atanasie si ea nu inceta sa creasca (ea va numara
700 in secolul XI.). Sfântul ramânea insa pentru fiecare ca un parinte. Isi
incuraja calugarii sa lucreze cu mâinile lor pentru a evita trândavia, mama a
tuturor viciilor si le dadea exemplul fiind întâiul in lucrarile cele mai dificile,
care nu erau lipsite de cântecul psalmilor si de sarea Cuvântului
dumnezeiesc. Ii invata ca scopul vietii calugaresti, in cenobie, ramânea
acelasi ca si pentru sihastri : "a se pregati pentru iluminarea de catre Duhul
Sfânt, prin curatirea mintii, sufletului si trupului" (Tipicul, p.102). Intr-o zi,
calugarul Gherasim se duse la o chilie unde se retrasese Sfântul si ii vazu
fata arzând ca o vatra. Mai intâi se dadu inapoi inspaimântat dar când se
apropie din nou, il contempla radiind si inconjurat de o aura ingereasca.
Pentru ca tipând isi trada prezenta, Atanasie ii ceru sa jure ca nu va vadi
nimanui ceea ce vazuse.

Aceasta familiaritate cu Dumnezeu ii procura Sfântului o intelepciune divina

atât in invatarea comunitatii cât si in corectarea greselilor calugarilor. Atunci
când impunea fratilor un canon, il urma si el si chiar daca in public avea o
atitudine austera si magistrala, când se afla cu discipolii, in particular sau
pentru o munca in afara, era intotdeauna simplu, hazliu si de o mare
blândete.
A vindecat pe multi bolnavi, dupa ce le-a aplicat plante medicinale pentru a
ascunde puterea rugaciunii sale. Si multi dintre cei care veneau sa ii
marturiseasca pacate ce dainuiau, precum mânia sau invidia, plecau de la el
eliberati dupa ce Sfântul ii atingea cu cârja sa pastorala spunându-i fiecaruia
: "Du-te in pace, nu mai suferi de nici un rau!".

Pentru a raspunde nevoilor comunitatii, se intreprinse extinderrea bisericii iar

lucrarile înaintara repede datorita donatiilor imperiale si ale prietenilor lui
Hristos, nu mai ramânea de terminat decât cupola. Sfântul, care primise de
la Dumnezeu revelatia sfârsitului sau, dupa ce si-a incurajat discipolii intr-o
ultima cateheza, isi imbraca hainele de sarbatoare, isi punea culionul
Sfântului Mihai Malein, pe care nu il purta decât la marile ocazii, si urca pe
schelarie pentru a inspecta lucrariile (5 iulile 1001). Dintr-odata cupola se
prabusi, antrenând pe Sfânt si pe cei sase calugari care il insoteau. Cinci
dintre ei murira pe loc, doar Atanasie si zidarul Daniel ramasera in viata,
striviti sub darâmaturi. Timp de trei ore vocea sfântului a putut fi auzita :
"Slava tie Doamne Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu!". Când calugarii
cuprinsi de spaima reusira sa il elibereze, il gasira mort, cu mâinile in cruce
pe piept, neavând decât o rana la picior. Trupul sau ramase intact si ca
adormit timp de trei zile, pâna când toti atonitii, in numar de aproape trei
mii, se adunara pentru a sarbatori funeraliile Parintelui si patriarhului lor. Din
rana sa se scurse atunci sânge proaspat, care fu luat cu graba si care facu
multe vindecari. Mai târziu, Sfântul Atanasie nu a incetat sa mijloceasca in
mod miraculos pentru cei care veneau sa se inchine la mormântul sau, in fata
caruia arde vesnic o candela.

Când Marea Lavra sarbatori intoarcerea sa la viata cenobitica, la 5 iulie 1981,

dupa mai multe secole petrecute in idioritmie un lichid parfumat se prelinse
dintr-odata pe sticla ce proteja icoana care acopera mormântul, manifestând
multumirea Sfântului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru

Lampadie.

Acest sfânt din pruncie dându-se pe sine spre viata sihastreasca, si Duhului
supunându-si trupul prin înfrânarea poftelor si prin dese rugaciuni, a stralucit
ca soarele, si a luminat pe cei ce erau întunecati cu demonice înselaciuni. Si
traind a facut multe minuni, precum si dupa ce s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea nevointei Sfântului Mucenic Vasile,

si a celor împreuna cu dânsul 70 de mucenici, ce au marturisit
în Schitopoli.

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii bisericii Sfântului

Mucenic Iulian, ce este lânga târg.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului cuvios Mucenic

Chiprian, care în Constantinopol la anul 1679 de sabie s-a
savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 6 Iulie

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului

Parintelui nostru Sisoe cel Mare.

Luând asupra lui Crucea Domnului

Nostru inca din tinerete,
preafericitul nostru Parinte Sisoe
se retrase in pustiul Schetis (adica
"al Schitului"). Inainta atât de
repede pe calea virtutii si in lupta
ascetica incât fu in curând
considerat de toti drept modelul
de calugar. La putin timp dupa
moartea Sfântului Antoni, pe când
pustiile Sketis si Nitria incepeau sa
fie populate cu prea multa lume,
el se hotarâ sa mearga in partea
interioara a muntelui, unde traise
marele patriarh al pustiului, si care
era pe atunci parasita din cauza
invaziilor barbare (prin 357).
Ramase acolo 72 de ani, urmând
in toate pe Sfântul Antonie. Un
frate il intreba intr-o zi daca a
ajuns la masura lui avva Antonie.
El ii raspunse : "Daca as avea unul
din gândurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om
care, cu truda, poate sa duca gândirea avvei Antonie". Primea hrana din când
in când printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intâmpla o data ca acesta
sa intârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intâlni un
vânator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni.
Batrânul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse :
"Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul
acestui mirean !".

Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie

si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai intâi prin
abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfârsit fortându-ne sa ne consideram in
orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea atât de mult sa
posteasca si era atât de cufundat in rugaciune incât ramânea zile intregi fara
sa se ingrijeasca de mâncare iar când discipolul sau, Avram, ii atragea
atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mâncat noi, copilul meu ?" -
Celalalt raspuzându-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mâncat, adu si hai sa
mâncam".

Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batrân pe munte murise pe drum iar
tatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batrân si se inchina lui cu
fiul sau. Apoi iesi. Sfântul, gândindu-se ca tânarul ramasese prosternat din
respect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi.

Oprindu-se intr-o zi lânga mormântul lui Alexandru cel Mare, batrânul

contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamântesti si varsa lacrimi pentru
soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele
din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfântului, care a devenit
tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.).
Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea
Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-
te inca o data si inca o data" - "Pâna când ?" intreba fratele. - Batrânul
raspunse : "Pâna când vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci
omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit".

erminându-si calea vietii sale, Sfântul Sisoe era gata sa moara si pe când
Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el
le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul
Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul
Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj
nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii
venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrânii
ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse
atunci plângând : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la
inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el
ajunsese la desavârsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare
ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrânul murmura :
"Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste
cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu sufletul in mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a
scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma.

Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia

fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care în Campania au
patimit.

Sf. MuceniŃă Lucia, născută în provincia italiană Campania, şi-a dedicat

viaŃa lui Dumnezeu de mică, trăind în sărăcie şi castitate. Pe când era doar o
copilă, Lucia a fost luată prizonieră de Rix Vicarul şi dusă într-un loc străin,
obligând-o pe fecioară să jertfească la idoli. Însă ea şi-a mărturisit cu curaj
credinŃa creştină fiind gata să îndure şi torturi pentru Hristos. Văzând acestea
Rix a rămas profund impresionat de credinŃa Luciei, astfel încât i-a permis ei
şi servitorilor ei să stea într-o casă singuri ca să se poată ruga în voie. De
câte ori trebuia să plece la luptă, Rix venea cu respect la Sf. Lucia şi o ruga
să se roage pentru el ca să se întoarcă victorios.

După 20 de ani, aflând că împăratul DiocleŃian a început prigoana împotriva

creştinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix să o lase să meargă înapoi în Italia. Ea
îşi dorea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu compatrioŃii săi. La acea
vreme, Sf. Lucia reuşise să-l convingă pe Rix să treacă la creştinism, acesta
ajungâng chiar să-şi dorească mucenicia pentru Hristos. Lăsând în urmă
proprietăŃile şi familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-
atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia. După ei
am mai fost decapitaŃi sfinŃii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion,
Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, în total 24 de mucenici au
suferit împreună cu Sf. Lucia şi Rix.

Aceasta sfânta Lucia nu trebuie confundata cu Fecioara Lucia, muceniŃa din

Siracuza, prăznuită în 13 decembrie.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru de
Mucenici care împreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de
sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul

Dirahiei.

Acesta a trait în zilele împaratului Traian si ale ighemonului Agricola. Fiind

prins de cei mai mari ai cetatii si neplecându-se a jertfi la idoli, a fost adus la
Agricola si batut cu bice cu plumb si cu vine de bou. Si ramânând în credinta
în Hristos, l-au uns cu miere si l-au spânzurat deasupra zidului cu fata în sus,
pe vremea secerii, când ardea soarele. Si chinuindu-se fericitul de
mâncarimea mustelor si a viespilor, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii

Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care în
felurite chipuri au patimit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta,

Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul şi mulŃi
alŃii împreună cu ei din Roma.

În timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin împreună cu

soŃia lui Marta şi fiii Audifax şi Habakkuk au călătorit din Persia la Roma
pentru a se închina la mormintele Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Chiar în acea
perioadă Biserica Romană suferea persecuŃii şi execuŃii dure. Sf. Marin
împreună cu familia i-au ajutat pe creştinii din închisori şi au recuperat
trupurile mucenicilor ucişi. Unul dintre prizonierii închişi şi munciŃi pentru
credinŃa sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult.

PersecuŃiile au luat repede amploare şi la un moment dat erau 260 de

creştini întemniŃaŃi, printre care şi tribunul Vlastus, care au fost condamnaŃi
de tribunal să sape şanŃuri de-a lungul Văii Salerian, unde au fost executaŃi
de arcaşi. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia şi preotul Ioan au
mers noaptea să ridice trupurile martirilor spre a le îngropa în catacombe.
Mai târziu s-au întors după Sf. Cyrenus dar nu l-au mai găsit pentru că
acesta a fost executat cu o zi înainte iar corpul i-a fost aruncat în râul Tibru.
Făcându-şi datoria de creştini, SfinŃii Marin şi Marta i-au recuperat trupul din
apă şi l-au îngropat creştineşte. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist creştinii slujeau
pe ascuns sfintele slujbe şi se ascundeau de asupritori.

Pentru faptele lor creştineşti familia sfântă a fost vrednică de a primi

mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Păgânii i-au decapitat pe curajoşii
mărturisitori Valentin Preotul şi pe grădinarul său Asterie pe care el însuşi l-a
convertit, împreună cu sfinŃii din Persia. Din ordinul împăratului, SfinŃii Marin,
Audifax şi Habakkuk au fost decapitaŃi în anul 269 şi Sf. Marta a fost înecată
într-un râu.

Moaştele sfinŃilor sunt în Roma în Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moaştele Sf.
Valentin se află în Biserica Sf. MuceniŃe Paraskeva.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 7 Iulie

În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului

Parintelui nostru Toma cel din Maleo.

Acesta a stralucit mai întâi cu viata înaltata de voievod, facând multe si mari
biruinte împotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos si socotind toate ale lumii
ca nimic a intrat sub jugul cel usor al Domnului. Si atât a întrecut pe ceilalti
în rabdarea ostenelilor pentru fapta buna, si cu numele si viata cea cinstita,
încât parea un stâlp de foc pentru cei ce erau aproape de dânsul când se
ruga. Si suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a stralucit ca un luceafar,
si îndeletnicindu-se cu rugaciuni si privegheri, a luat darul tamaduirilor:
gonind dracii din oameni, dând vedere orbilor, pe schiopi îndreptând si cu
rugaciunea izvorând apa. Si alte minuni facând, a raposat în Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiriachi.

În zilele împaratului Diocletian, la

anul 282, era un crestin anume
Dorotei împreuna cu sotia sa care
se chema Evsevia. Acestia, fiindca
erau fara de fii, se rugau lui
Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu,
fagaduind sa daruiasca iarasi Lui
pe copilul ce se va naste lor. Deci
a ascultat Dumnezeu rugaciunea
lor, si au nascut un prunc de parte
femeiasca în ziua de Duminica,
pentru care lucru si pe prunca au
numit-o Chiriachi, ce va sa zica
Duminica. Si au hranit-o cu
învatatura si cuvântul Domnului,
dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o
pe fecioara, fiindca fagaduisera a o
afierosi lui Dumnezeu.

Iar când pagânul Diocletian a

ridicat prigoana asupra crestinilor,
atunci au fost pârâti nascatorii
sfintei împreuna cu dânsa la tiran,
cum ca sunt crestini. Acesta
cercetând pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la
partile Meletinei în Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul
Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe mucenita si
aflând-o tare în credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si de
vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostasilor
celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfânta catre Maximian: "Nu te
însela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu îmi
este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul
Bitiniei.

Ilarion, cercetând pe mucenita, a dus-o în capistea idolilor. Acolo rugându-se

sfânta, s-a facut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii si s-au facut ca niste
praf; dupa aceasta a urmat si o furtuna de vânt, care a împrastiat în vazduh
praful idolilor, si un fulger a ars fata stapânitorului Ilarion, care cazând din
scaun a murit.

Venind alt stapânitor în locul lui si fiind înstiintat de acestea, a hotarât ca

sfânta sa fie supusa la felurite chinuri, din care a ramas nevatamata. Atunci a
sezut stapânitorul la judecata si a dat asupra sfintei hotarârea sa fie ucisa
afara din cetate prin taierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca sa se
roage; si dupa ce s-a rugat mult, a învatat pe crestinii cei ce îi urmasera;
apoi culcându-se pe pamânt, si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, si
mergând ostasii aproape de dânsa, vrând ca sa-i taie capul, si vazând-o
moarta s-au spaimântat. Deci s-a facut glas dumnezeiesc catre dânsii:
"Mergeti, fratilor, si propovaduiti maririle lui Dumnezeu". Iar ostasii
întorcându-se au slavit pe Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.

Acest cuvios parinte al nostru a trait la

Muntele Sinai si este cel despre care
vorbeste Sfantul Ioan Scararul (praznuit
la 30 martie si in Duminica a 4-a din
Postul Mare) in cartea sa "Scara raiului",
treapta a patra.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintilor Mucenici Peregrin, si cei
dimpreuna cu dânsul: Luchian,
Pombie, Isihie, Papia, Satornin si
Ghermano.

Acestia erau din Italia, dar din pricina

prigoanei ce se facea de Traian, au venit
la Dirahia, unde vazând pe Sfântul Astie
episcopul spânzurat pe Cruce si fericindu-
l, au fost prinsi de ostasi. Si
marturisindu-se ca sunt crestini, din
porunca antipatului Agricola, au fost aruncati în Marea Adriatica. Si asa au
luat cununa muceniciei. Iar moastele lor scotându-le marea afara, le-a
ascuns în nisip. Dupa ce au trecut 70 de ani, s-au aratat episcopului
Alexandriei, care luându-le le-a îngropat cu cinste, facând deasupra lor o
casa de rugaciune.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstatie, care de

foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Policarp cel nou, care de

sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Evanghel, care de sabie

s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 8 Iulie

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Sfântului Marelui

Mucenic Procopie, cel din Cezareea, in Palestina.

Acest mucenic al lui Hristos a trait

pe vremea lui Diocletian. Era din
cetatea Elia, adica din Ierusalim,
nascut din tata binecredincios, care
marturisea pe Hristos, anume
Hristofor, si din maica
necredincioasa, anume Teodosia,
care era slujitoare de idoli. Dupa
moartea tatalui sau aducându-l
maica lui la Diocletian care se afla
în Antiohia, l-a facut duce al
Alexandriei, cu porunca sa
chinuiasca pe crestini. Daca a
purces pe cale spre Alexandria, fara
veste se facura tunete si fulgere, si
auzi el un glas din cer, chemându-l
pe nume: Neania, caci acesta îi era
numele cel dintâi. Rugându-se
sfântul ca sa i se arate mai limpede
cel ce-i graia, i s-a aratat o cruce ca
de cristal, si glas s-a facut de la
cruce zicând: "Eu sunt Iisus cel
rastignit, Fiul lui Dumnezeu". Si
învatând el toata taina orânduielii
credintei noastre, s-a întors la Schitopoli, si a poruncit sa-i faca o cruce de
aur si de argint, dupa chipul ce i se aratase. Îndata ce s-a gatit crucea, s-au
aratat pe ea trei icoane, având scriere evreiasca, care arata ale cui sunt
icoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", si de alta
parte, "Gavriil", închinându-se si sarutând Crucea si icoanele, Procopie s-a
întors în Ierusalim.

Dupa aceea, facând izbânda mare asupra saracinilor, l-a silit maica-sa sa
aduca jertfa de multumire la idoli. Atunci el a vadit în cine crede, si
numaidecât a fost pârât de maica-sa la împarat ca este crestin. Iar împaratul
a trimis porunca la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei sa cerceteze pe
sfântul. Si fiindca sfântul nu s-a plecat ca sa jertfeasca la idoli, a fost chinuit
în multe feluri, dar a fost slobozit prin aratarea Domnului si numit Procopie în
loc de Neania. Fiind dus la capistea idolilor, prin rugaciunea sa a surpat idolii.
Vazând minunea aceasta, ostasii a doua capetenii, cu tribunii lor, anume
Nicostrat si Antioh si douasprezece femei singlitice, împreuna si cu maica-sa
Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta ostasilor li s-au taiat capetele,
iar pe femei le-au chinuit fara mila. Dupa aceea sfântul a fost supus la grele
si nenumarate chinuri în timpul carora a savârsit multe minuni. Apoi si-a luat
sfârsitul prin sabie, si s-a suit încununat la cer. Praznicul lui se savârseste în
Biserica sa muceniceasca ce se afla aproape de Helona, si se numeste
Condilion.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Teodosia, maica Sfântului
Procopie, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor douasprezece femei

singlitice, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi tribuni Antioh si

Nicostrat, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avda, care de

sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Teofil, care în sfântul

Munte al Atonului a sihastrit la chilia Sfântului Vasilie, ce se
afla pe locul sfintei Manastiri a Pantocratorului, la anii 1548, si
care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Anastasie

cel din Ioanina, care a marturisit în Constantinopol la anul
1743, si care de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 9 Iulie

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Sfintitului

Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in
Sicilia.

Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-a

născut pe vremea când Mântuitorul Iisus Hristos
trăia pe pământ.

PărinŃii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzind

despre Iisus Hristos, tatăl lui Pangratie l-a luat cu
el pe fiul său şi au mers să-l vadă cu ochii lor pe
Marele ÎnvăŃător în Ierusalim. Minunile şi
învăŃăturile sfinte ale Mântuitorului l-au uimit pe
tatăl lui Pangratie şi a crezut că Hristos că este
Fiul lui Dumnezeu. Astfel, s-a apropiat de discipolii
Lui, mai ales de Apostolul Petru. Atunci a avut
ocazia şi tânărul Pangratie să-l cunoască pe Sf.
Apostol Petru.

După ÎnălŃarea Mântuitorului, unul din apostoli a

venit în Antiohia şi i-a botezat pe părinŃii lui
Pangratie şi pe toŃi cei din gospodăria lor. După
moartea părinŃilor, el a lăsat totul în urmă şi s-a
retras la Pontus să trăiască într-o peşteră,
petrecându-şi zilele în rugăciune şi meditaŃie. Sf.
Apostol Petru l-a vizitat pe Pangratie la Pontus, pe
când trecea prin acele părŃi. Odată l-a luat cu el în
Sicilia unde se afla pe atunci Sf. Apostol Pavel.
Împreună, cei doi sfinŃi apostoli l-au numit pe
Pangratie Episcop al Taorminei.

Sf. Pangratie a lucrat cu zel la iluminarea creştină

a oamenilor. Într-o singură lună el a construit o
biserică unde-şi oficia sfintele slujbe. Numărul
credincioşilor a crescut simŃitor, aproape toŃi din
Taormina şi din oraşele învecinate devenind
creştini.

Sf. Pangratie şi-a păstorit turma timp de mai mulŃi ani. În acest timp, păgânii
complotau împotriva lui şi găsind un prilej potrivit de a-l ataca, aceştia l-au
omorât cu pietre. Astfel, Sf. Pangratie a murit ca mucenic. Sfintele moaşte
ale sfântului se află la Roma în biserica ce-i poartă numele. Sfântul mai este
sărbătorit şi în 9 februarie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Chiril,

episcopul Gortinei.

Mucenicul Chiril, Episcopul Gortinei, a fost episcop în Insula Creta timp de 50

de ani. După cum arată istoricii, acesta a suferit sub Împăratul Decius (249-
251) sau Maximian (284-305).
Adus la judecată în faŃa unui guvernator Lucius, i s-a cerut să jertfească la
idoli dar sfântul părinte şi-a apărat cu tărie credinŃa, renunŃând să
împlinească porunca cea distrugătoare de suflete. Guvernatorul l-a
condamnat pe Sf. Chiril să fie ars dar flăcările nu l-au atins. Văzând minunea,
mulŃi păgăni au crezut în Hristos, în frunte cu Lucius, care a slăvit pe
Dumnezeul creştinilor şi l-a eliberat pe sfânt.

Sf. Chiril şi-a continuat predicile şi a întors pe mulŃi păgâni la creştinism fiind,
în acelaşi timp mâhnit că nu a suferit martiriu pentru Hristos. Guvernatorul a
fost informat despre bogata lui activitate de convertire a necredincioşilor,
întorcându-i de la întuneric la lumină şi a fost din nou condamnat, de această
dată la tăierea capului cu sabia. Auzind sentinŃa, sfântul s-a dus cu bucurie
să-şi pună capul pe butuc pentru apărarea Adevărului şi la vârsta de 84 de
ani a murit de bunăvoie sub sabie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Prov,

care prin foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului din

Koloch.

Icoana Maicii Domnului din Koloch s-a manifestat prima dată în anul
1413 în timpul lui Vasile I, aflându-se la 15 verste de oraşul Mozhaisk,
aproape de Koloch, din provincia Smolensk. Un Ńăran din sat, Luca, a fost cel
care a găsit icoana şi a dus-o acasă la el, unde avea pe cineva din familie
paralizat. După ce bolnavul s-a atins cu credinŃă de sfânta icoană cu fruntea,
s-a vindecat pe loc. Minunea s-a răspândit peste tot şi îndată s-a făcut coadă
de bolnavi la icoana făcătoare de minuni, primind ajutor de la Preasfânta
Fecioară. Luca a dus icoana la Mozhaisk şi de acolo la Moscova, lăsând-o în
grija Mitropolitului Fotie şi al clerului capitalei. Aceştia au făcut procesiune cu
icoana pe străzile Moscovei, vindecându-se mulŃi bolnavi de infirmităŃile lor.
Mai târziu aceştia au trimis înapoi icoana la Mozhaisk.

În locul unde a apărut icoana s-a construit o biserică în cinstea Maicii

Domnului şi icoana a rămas în acea biserică. Cu ajutorul lui Luca şi al altori
ortodocşi, PrinŃul Andrei Dimitrievich a construit acolo o mănăstire numită
Kolochsk sau Mozhaisk.

Tot în aceasta zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului

Panachrana din Cipru.

Icoana Maicii Domnului din Cipru aparŃine stilului Panachrana. Aici Maica
Domnului este pictată şezând pe tron cu Pruncul Sfânt în braŃe, cu câte un
înger de ambele părŃi.

Sfânta icoană a făcut prima minune în anul 392 pe insula Cipru, la

mormântul Dreptului Lazăr (prăznuit în 17 octombrie) şi este păstrată într-o
mănăstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova şi în
Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se găsesc
replici faimoase ale acestei icoane.

În săptămâna triumfului ortodoxiei, în Sinaxarul Grecesc există informaŃii

despre o anumită icoană, care poate fi chiar această icoană din Cipru. Se
spune că în insula Cipru un arab trecea pe lângă o biserică dedicată
Preasfintei Fecioare. Ca să-şi manifeste ura faŃă de creştinism, acesta a tras
o săgeată într-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afară la poartă.
Săgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a început să curgă sânge.
Îngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal şi a gonit spre casă dar a căzut mort
înainte să poată ajunge. Aşa a plătit pentru fapta sa blasfemiatoare.

Zilele în care se cinsteşte Icoana din Cipru sunt Lunea Sfântului Duh şi 20
aprilie. Unele copii ale icoanei se numesc "CurăŃitoarea", "CuŃitul" şi
"Şoimul." Cea numită Şoimul a primit această denumire datorită felului în
care a fost descoperită. Se spune că un conducător creştin din Cipru era la
vânătoare cu şoimul său dresat care a rămas prins într-un tufiş urmărind altă
pasăre. Bărbatul a dat ordin să se taie tufişul ca să-şi poată salva şoimul.
Făcând aceasta, servitorii săi au eliberat şoimul şi au descoperit Icoana Maicii
Domnului din Cipru. În acel loc conducătorul a clădit o mănăstire. Icoana din
Cipru "CurăŃitoarea" era faimoasă pentru puterea sa vindecătoare de boli ale
ochilor. Icoana "Stromyn" a devenit cunoscută în 1841. O fată de 18 ani din
Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli
grele. În vis i-a apărut Icoana din Cipru stând în faŃa uşii bisericii şi o voce îi
spunea: "Ia-mă în casa ta şi roagă preotul să facă o moliftă cu sfinŃirea apei
şi te vei vindeca". Bolnava a fost dusă la biserică şi în scurt timp au
descoperit icoana. Ea a făcut întocmai cum I-a spus Maica Domnului şi îndată
s-a întremat atât încât a avut putere să ducă singură icoana înpoi în biserică.
La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru "Stromyn" a
continuat să facă minuni de vindecare despre care preotul bisericii îl informa
pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prăznuit în 19 noiembrie).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 10 Iulie
În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfintilor 45 de
Mucenici, care au marturisit în Nicopolea Armeniei.

Acestia, în zilele împaratului Lichinie si ale lui Lisie ighemonul, au marturisit

pe Hristos. Si capeteniile lor erau si capetenii ale cetatii: Leontie, Mavrichie,
Daniil si Antonie. Si fiind supusi la multe chinuri si apoi bagati într-un cuptor
de foc, si-au aflat sfârsitul nevointelor lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Vianor si Siluan.

Dintre acestia Sfântul Vianor, fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru
marturisirea în Hristos la întrebare înaintea lui Severian ighemonul Efratisiei
si supus la chinuri. Iar Siluan, stând aproape si vazând rabdarea sfântului, a
crezut în Hristos; si îndata i-au taiat limba, sa dupa aceea si capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apolonie cel din

Sardia.

Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, si fiind adus înaintea lui Perinie
ighemonul, când se afla în Iconia, si marturisind pe Hristos si batjocorind
idolii, a fost rastignit si asa a primit mucenicia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece mii de parinti din

pustiile Egiptului, pe care prin foc si cu moarte silnica i-a dat
Teofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, pentru
Isidor preotul.

Acesti sfinti sihastri si mucenici erau ca la zece mii de monahi si locuiau în

muntele Pilisiei prin râpi. Se îndeletniceau cu împlinirea poruncilor lui
Dumnezeu, prin postire si priveghere. Iar Isidor avea întâietatea între ei, si
se afla în neîntelegere cu episcopul Teofil pentru pricini bisericesti, fiindca
Isidor, semetindu-se cu multimea sihastrilor, dojenea pe Teofil, care se
rusina si se temea. Trimitând Teofil pe cei de un cuget cu el, au dat foc
tuturor sfintilor parinti celor din schit, si i-au dat mortii.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ioan cuvântatorul de

Dumnezeu întru ale lui Viat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 11 Iulie

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei Mare

Mucenite si prea laudatei Eufimia.

Sfânta Eufimia a trait în

zilele lui Diocletian si ale lui
Prisc antipatul Europei, fiind
fiica a lui Filofron si
Teodosianei. Fiind pârâta la
ighemonul ca este crestina,
a fost chinuita cu roate si în
foc, si alte multe chinuri
rabdând, a luat cununa
muceniciei.

În zilele binecredinciosilor
împarati Marchian si
Pulheria, s-au adunat cei
630 de Sfinti Parinti la
Calcedon. Acestia au
anatematizat pe cei ce se
tineau de Eutihie si de
Dioscor, si au caterisit pe
cei care ziceau ca în Hristos
este doar o fire si o lucrare. Dar acestia neplecându-se dreptei credinte,
Sfintii Parinti au scris într-o carte dreapta credinta si au silit si pe eretici sa
scrie si ei într-alta gândul si socoteala lor. Si deschizând racla sfintei, au pus
cartile amândoua pecetluite pe pieptul ei, si s-au dus. Iar peste putine zile
mergând, au aflat cartea ereticilor lepadata la picioarele sfintei, iar cartea
drept-credinciosilor în cinstitele ei mâini. Acest lucru vazându-l ereticii, s-au
umplut de rusine, iar drept-credinciosii de bucurie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chindeu

prezbiterul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon cel din staul, care
cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marchian, care

de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Martiroclis, care

însagetat s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Olga, împarateasa Rusiei,

cea întocmai cu apostolii.

Tragându-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa
careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la
Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe când
traversa fluviul Pskov, ea intâlni pe tânarul print Igor care de indata se
 indragosti de ea. La putin timp dupa
aceea, tutorele acestuia din urma,
printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o
duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie.
In 945 marele print Igor a fost asasinat
de Slavii din Volinia iar regenta
principatului Kiev deveni Olga, pâna la
majoratul fiului sau Sviatoslav (945-
960). Guvernând cu intelepciune si mila,
stiind in acelasi timp sa dovedeasca un
caracter energic, printesa reusi sa
reuneasca puterea, pâna atunci
imprastiata, si putu astfel sa puna capat
invaziilor ucigatoare ale triburilor slave.
Ea organiza comertul si favoriza
schimburile cu Bizantul, in scopul de a
procura poporului sau germenii
civilizatiei. Prin 955 intreprinse o
calatorie la Constantinopol unde fu
primita cu fast de imparatul Constantin
VII Porfirogenetul, care o plasa printre
cele mai inalte doamne de la curte (957)
si unde ea primi, se pare, Botezul de la
Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.

La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu

tara pentru a raspândi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma
aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau
Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfânta Olga lua asupra ei
educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi
sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagân convins. In 969 ea se
imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de
refuzul sau obstinat. Sfânta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la
Crestinism precum si tristul sfârsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai
târziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in mâinile Domnului la 11 iulie
969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfântul Vladimir, fura ascunse cu
ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.

In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu

consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea
nepotului sau, Sfântul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samânta care dadu
nastere vietii crestine in Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasa".

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Nicodim, care a

sihastrit în hotarele sfintei Manastiri Vatoped si a fost învatator
dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea dupa
Hristos, si care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului cuvios Mucenic

Nicodim, care a suferit mucenicia în Alpasania Albaniei la anul
1722, si care de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 12 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor

Mucenici Proclu si Ilarie.

Acesti sfinti au trait în zilele împaratului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Ei
erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfântul
Proclu si marturisind pe Hristos înaintea împaratului, a fost dat pe seama lui
Maxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fie
omorât cu sageti, s-a întâlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a închinat mosului
sau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini.

Sfântul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. Iar
Sfântul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-i-
se capul, a fost pus cu Sfântul Proclu la un loc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a

vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, si care cu pace s-a
savârsit.

Sfanta Veronica era de loc din

Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a
fost cea tamaduita de Domnul
nostru Iisus Hristos de curgerea
de sânge care o chinuia de multi
ani (cf. Matei 9, 20). In semn de
multumire si slava adusa lui
Dumnezeu, ea a turnat o statuie
de bronz ce-l reprezenta pe
Mântuitorul tinând mâna unei
femei ingenunchiate inaintea lui.
La picioarele statuii -- unde pe o
placa sa pucea citi : Lui
Dumnezeu, Mântuitorul lumii --
crestea o planta tamaduitoare de
orice boala. Veronica a asezat
aceasta statuie in fata casei ei,
asa incat toti trecatorii sa o
cinsteasca si sa-mi aduca aminte
de modelul ei, Dumnezeu-Omul.
Ducând o viata sfanta, Veronica
s-a dus la Dumnezeu, ca si in
ceruri sa se bucure de Chipul
Domnului.

Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata
insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul
Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata
astfel o icoana "nefacuta de mâna omeneasca". Insa dupa o foarte veche
scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia
vindecata de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret
al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa,
portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24
noiembrie).

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail

Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui
nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savârsit.

Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din
Capadocia, si a primit la
botez numele de Manuel.
Era ruda cu imparatul
bizantin Leon al VI-lea cel
Intelept (886-911). La
vârsta de 18 ani a plecat in
Bitinia, la Manastirea
Kiminas (Kyminas), sub
ascultarea si indrumarea
batrânului Ioan Heladites,
care la tun in monahism cu
numele de Michel.
Ramânând în ascultare grea
în ciuda vitei lui
imparatesti, Mihail s-a
umplut de smerenia
Domnului nostru Iisus
Hristos.

Asa se face ca dupa un timp

a fost hirotonisit, fiind
chemat la preotie. Prin
rugaciune si studiul
Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragând
harul discernamântului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea
neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna
mângâiendu-i si rugânde-se pentru ei, incât adeseori s-au implinit si minuni
prin rugaciunile lui.

Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau

binecuvântarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamâna el se
retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire
(isihie), iar sâmbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a
participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine.

Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori
de mântuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o
manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-
a intarit, sfântul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta
manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina
(Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara
incetare catre Tronul cel de Sus.

Catre anul 953, un tânar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce
inflorea sub indrumarea sfântului staret Mihail; acesta i-a dat numele de
Atanasie. Mai târziu, sfântul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele
Athos, unde a întemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In
zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfântul Atanasie a avut in
ajutor pe nepotul sfântului staret Mihail, viitorul împarat bizantin Nichifor
Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la
manastirea unchiului sau Mihail.

Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfântul Mihail Maleinos

(Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel

nou, care în foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei

Stratilatul, Faust, Mina si cu sotii lui.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea

parte la Sigmata.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 13 Iulie

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului

Arhanghelului Gabriel.

In afara de Soborul Sfintilor

Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail si a
tuturor puterilor celor ceresti (8
noiembrie), arhanghelul Gabriel este
pomenit si in ziua de dupa
Bunavestire (adica 26 martie), cu
ocazia pomenirii icoanei athonite
Axion estin (11 iunie), si, in fine, in
aceasta zi de 13 iulie.

Sarbatoarea aceasta a fost introdusa

in secolul al IX-lea, cu ocazia sfintirii
unei biserici cu hramul Arhanghelului
Gabriel, in Constantinopol, biserica ce
nu mai exista astazi. Slujba acestei
zile e compusa de Iosif Imnograful
(praznuit la 4 aprilie).

O icoana contemporana a
arhanghelului Gabriel, din scoala
maicii Olympias din insula Patmos
(Grecia).

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru,

Stefan Savaitul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-a

numit pe urma Maria.

Aceasta sfânta era din Persia si locuia cu un barbat ce era mai mare peste
fermecatori, pe vremea lui Hosroie, împaratul persilor, si a lui Mavrichie,
împaratul romanilor. Aceasta în vedenie a vazut pe îngerul lui Dumnezeu,
care i-a aratat un loc întunecat si plin de foc, în care a vazut pe stramosii ei
care fusesera închinatori de idoli. I s-a aratat înca si alt loc luminos, în care
se veseleau si cei care slujisera lui Hristos. Deci voind si ea sa intre în locul
cel plin de lumina, a fost oprita de catre un înger, care i-a spus ca în locul
acela necredinciosii nu pot sa intre. Îndata dupa vedenia aceea, fericita a
crezut în Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a
fost osândita atât de barbatul sau, cât si de împarat. Si fiind trimisa la
cetatuia Litei si traind 18 ani în închisoare si nevrând a se supune poruncii, a
fost aruncata într-o groapa, în care locuia un balaur mare. Si zacând acolo 4
luni, a îmblânzit în asa chip pe balaur, încât se culca si se odihnea deasupra
lui. Luat-a si dar de la Dumnezeu sa nu mai gândeasca de foame. Fiind
scoasa de acolo, a fost data pe seama feciorului lui Hosroie, ca sa o
cerceteze, si a fost supusa la nenumarate chinuri din care a fost izbavita în
chip minunat. Iar ei parându-i rau ca nu a patimit, îngerul a ridicat asupra ei
sabia si a lovit-o peste grumaji; si i s-a parut ca a taiat-o, si ca a dat sânge
din care i s-au înrosit hainele ce purta, care faceau multe tamaduiri. Iar
sfânta a mers la Ierusalim si închinându-se la sfintele locuri, a cunoscut de la
Dumnezeu osebirea credintei Bisericii Ortodoxe, si a celorlalte eresuri. Si
mergând în Constantinopol a intrat într-un mormânt mic, si a lasat acolo cele
putrede si trecatoare si s-a mutat catre Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a

savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 14 Iulie
În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului
Apostol Achila.

În Faptele Apostolilor dumnezeiescul Luca a scris laude pentru Sfântul Achila,

pentru ca, fiind acesta ucenic si gazda al fericitului Pavel, a fost învatat de
acesta dumnezeiestile învataturi. Pentru aceasta si scuipând ratacirea lui
Veliar, si facându-se preot si mucenic al patimilor Domnului, a luat de la
Dânsul cununa.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iust.

Acesta era din Roma, fiind ostas sub Claudiu tribunul. Odata, întorcându-se
de la razboiul împotriva barbarilor, a vazut o cruce în chip de cristal, iar din
cruce a iesit un glas, care l-a învatat taina dreptei credinte. Pentru aceasta
mergând la Roma, si-a împartit averea sa la saraci si se bucura ca a dobândit
credinta în Hristos. Dupa ce i s-a descoperit tribunului Claudiu ca sfântul a
crezut în Hristos, acela l-a sfatuit ca sa aiba mila de tineretile sale si sa se
lepede de credinta în Hristos. Si de vreme ce n-a putut a-l pleca, pentru
aceasta l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnentie, care l-a chinuit în
mod cumplit, în timpul carora si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si

facatorului de minuni Onisim.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Achila si Ilarie,

care împroscati cu pietre s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Petru cel Nou,

caruia taindu-i-se picioarele s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iraclie, care,

fiind batut cu ciomege, s-a savârsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului Nicodim Aghioritul.

Acest luceafar stralucitor al Bisericii a rasarit in 1749, in insula Naxos din

arhipelagul Cicladelor. Parintii sai, piosi si cu frica de Dumnezeu, i-au dat
numele Nicolae la Sfântul Botez si il incredintara preotului satului ca sa-l
invete sa citeasca. Spre deosebire de ceilalti copii, nu-i placeau jocurile
zgomotoase, dedicându-si timpul liber lecturilor. Fusese inzestrat de
Dumnezeu nu numai cu o inteligenta vie ci si cu o memorie iesita din comun,
care ii permitea sa retina pe data tot ceea ce citea si sa repete apoi totul
fara nici o greseala. Trimis la Smirna la vârsta de 16 ani pentru a urma
invatatura dascalului Ierotei la Scoala Evanghelica, se facu placut tuturor,
invatator si confrati, pentru blândetea sa si rafinamentul deprinderilor sale.
In afara Literelor profane si a diferitelor discipline ale stiintelor sacre mai
invata latina, franceza si ajunse sa stapâneasca greaca veche, ceea ce ii
permise sa indeplineasca misiunea pe care i-o pregatise Dumnezeu : sa faca
accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Traditiei
Bisericii.Dupa patru ani de studii la Smirna, cum turcii ii omorau pe grecii din
regiune in urma campaniei militare rusesti el fu constrâns sa se intoarca la
Naxos, patria sa. Ii intâlni acolo pe calugarii Grigore, Nifon si Arsenie, exilati
din Sfântul Munte din cauza controversei "Colivelor", iar acestia ii trezira
dragostea pentru viata monahala si il initiara in practica ascezei si a
rugaciunii interioare. Acestia il informara ca la Hidra locuia un om de o mare
virtute, versat in doctrina Parintilor Bisericii, Mitropolitul Macarie din Corint.
Nicolae se duse la el, cum se duce cerbul insetat la izvorul apelor si gasi in
jurul Sfântulul Ierarh o mare comuniune de gindire si de aspiratii in ceea ce
privea necesitatea de a edita de urgenta si de a traduce izvoarele traditiei
bisericesti. Acolo il cunoscu si pe renumitul sihastru Silvestru din Cezareea,
care traia intr-o chilie retrasa nu departe de oras. Acest om sfânt ii facu
elogiul placerii vietii singuratiei cu asemenea ardoare incât Nicolae se hotarâ
sa nu mai zaboveasca si sa ia jugul usor si blând al lui Hristos. Luând scrisori
de recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca spre Muntele Athos
(1775).

Intra mai intâi in Manastirea Dionisiu, unde repede ia haina monahiceasca

sub numele de Nicodim. Numit secretar si lector, deveni la scurt timp
modelul tuturor fratilor, atât in serviciile pe care le infaptuia cu supunere si
fara sa crâcneasca, precum si in sârguinta pe care o demonstra in rugaciune
si asceza. Se intindea cu fiecare zi tot mai inainte, facând carnea trupului sa
se supuna mintii si pregatindu-se astfel luptelor vietii isihaste. Trecusera doi
ani când, Sfântul Macarie din Corint, in vizita la Sfântul Munte, il insarcina pe
Nicodim cu revizuirea si pregatirea pentru editare a Filocaliei, aceasta
enciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a vietii spirituale. Tânarul calugar se
retrase intr-o chilie la Karyes pentru a indeplini aceasta sarcina demna de
marii invatatori ai isihiei si care cerea o cunoastere profunda a stiintei
sufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si pentru Tratatul despre deasa
Impartasire, redactat de Sfântul Macarie, dar pe care il imbogati in mod
considerabil. Dupa ce termina aceasta lucrare, se intoarse la Dionisiu dar
contactul cu Parintii Filocaliei, precum si exercitiul intens al Rugaciunii lui
Iisus, ii trezisera gustul de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de
Sfântul Paisie Velicikovski (cf 15 noiembrie), care conducea o mie de calugari
in Moldova in aceasta sfânta activitate a mintii îndreptate catre inima, el
incerca sa li se alature. Dar prin pronia lui Dumnezeu o furtuna il impiedica
sa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos si arzând de dorinta de a se
consacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai intoarse la Dionisiu ci se
retrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi la schitul Kapsala,
dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie inchinata Sfântului
Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile de zi cu zi. Cum
aici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie, rugaciunii si
meditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii spirituale. La putin
timp, batrânul Sfânt Arsenie din Peloponez, pe care il cunoscuse la Naxos,
putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in schit. Nicodim renunta
atunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita de binefacerile
ascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera constructia
unei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarâra sa se retraga in insula
pustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782). Dar in fata dificultatilor
pentru a-si asigura cele necesare existentei, Arsenie pleca in alta parte,
lasându-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei
din Euripos , Sfântul redacta capodopera sa : Manualul sfaturilor celor bune,
despre pastrarea simturilor si a gindurilor, si despre activitatea mintii. In
vârsta de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavând ca sursa de
inspiratie decât comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau
dialog cu Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine
spirituale a Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite de
referintele lor exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberam
inteligenta, mintea ("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor,
pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau "rugaciunea
inimii"), la "placerile" spirituale ale contemplatiei. In timpul acestui sejur in
insula pustie, Sfântul infrunta violente atacuri ale demonilor, care incercau sa
il alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete,
când nu indraznea sa doarma cu usa inchisa, acum când spiritele
intunericului veneau sa sopteasca la fereastra lui, el nu isi ridica privirea din
carte decât pentru a râde de incercarile lor neputincioase. Dupa un an
petrecut la Skyropoula se intoarse la Athos, primi acolo Marea Schima
calugareasca si obtinu chilia Sfântului Teonas la Kapsala. Accepta sa
primeasca un discipol, Ierotei , si se consacra mai mult ca niciodata scrierii si
invatarii fratilor care veneau sa se instaleze in imprejurimi pentru a profita de
stiinta lui.

Cu ocazia unui nou sejur in Sfântul Munte, Sfântul Macarie ii incredinta

editarea traducerii operelor complete ale Sfântului Simion Noul Teolog. In
introducerea la aceasta lucrare, care contine invataturi atât de profunde
despre contemplatie, Sfântul Nicodim precizeaza ca asemenea carti nu sânt
facute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci toti crestinii au fost
chemati sa traiasca desavârsirea Evangheliei. El redacta apoi Manualul
Duhovnicului (Aceasta traducere poarta numele de Denis de Zagora dar e
foarte probabil ca Sfântul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime. El mai
compuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfântului Simion, a carui
praznuire a instituit-o la 12 octombrie.) si aduna intr-o culegere unica, dupa
cele opt tonuri si pentru fiecare zi a saptamânii, canoanele inchinate Maicii
Domnului cântate la sfârsitul Vecerniei sau la Pavecernita in Manastiri. In
afara altor numeroase compozitii liturgice, el publica atunci doua lucrari,
adaptate dupa renumite carti spirituale occidentale : Razboiul nevazut de
Lorenzo Scuppoli (1589) (sfântul Nicodim se folosise de o traducere
manuscrita din italiana, care se gaseste si astazi la manastirea Patmos, si
care ii fusese imprumutata fara indoiala de Sfântul Macarie din Corint) si
Exercitii spirituale (considerata ca o adaptare a renumitului tratat al lui
Ignatie din Loyola, aceasta lucrare este de fapt inspirata din Exercitiile
spirituale, precum si din alte opere, ale autorului spiritual italian J.P.
Pinamonti), care au cunoscut pâna in zilele noastre un succes nedezmintit.
Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrari au fost profund restructurate
si adaptate de Sfântul isihast, care introduse o invatatura fara cusur despre
cainta, asceza si Rugaciunea lui Iisus. Intre tiimp, cartea despre deasa
Impartasire suscitase reactii puternice printre calugarii care aparau obiceiul,
contrar Sfintelor Canoane si traditiilor apostolice, impartasirii de numai trei
sau patru ori pe an. Acuzata de erezie novatoare, cartea fu condamnata de
Patriarhul Procopie. Dar odata cu instalarea lui Neofit VII (1789), interdictia
fu suspendata si Colivazii fura recunoscuti drept adevaratii aparatori ai
Traditiei. Calomnii vulgare si ridicole continuara insa sa circule in anumite
medii manastiresti impotriva Sfântului Nicodim, mergând pâna la a-l acuza
de a ascunde Sfânta Impartasanie in culionul sau pentru a putea sa se
impartaseasca mergând. Dar Sfântul prefera sa taca, neasteptând decât de la
Dumnezeu incuviintare si plângea rugându-se pentru convertirea celor care
sa gaseau in greseala in privinta pomenirii mortilor duminica.

Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la Muntele Athos pentru a propune

Sfântului Nicodiim sa reia ca sa traduca o culegere a Sfintelor Canoane pe
care el o pregatise si sa o imbogateasca in comentarii. Sfântul, pentru care
viata si disciplina Bisericii erau mai pretioase decât propria sa viata, se puse
pe lucru cu indârjire, reunind patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta
culegere absolut necesara pe care o numi "Cârma" (Pidalion). El lucra zi si
noapte timp de doi ani, compilând, corectând textele gresite sau
contradictorii, punând in paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si
decretele legislatiei bizantine dar mai ales imbogatind opera cu un numar
impresionant de note care furnizeaza criteriile pe care le asigura aplicarea
Canoanelor sale la viata Bisericii (Pedalionul ramâne cartea canonica
ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea considerate ca
având autoritate echivalenta celei a Canoanelor). Dupa ce a fost terminata si
trimisa la Constantinopol, lucrarea astepta multa vreme binecuvântarea
patriarhala, apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care sa gasea in
România, pentru a fi editata printr-o subscriptie a tuturor calugarilor atoniti.
Dar acesta din urma, adversar al Colivazilor si al Impartasirii dese, introduse
corecturi proprii in Pidalion, tradând astfel gindirea autorului si traditia
Bisericii. Când Sfântul lua cunostinta de carte, aparuta la Leipzig in 1800, fu
profund suparat si striga : "Ar fi facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o
spada decât sa adauge sau sa suprime ceva in aceasta carte!".

Cam in aceeasi periioada, i se aduse la cunostinta faptul ca manuscrisul

operelor complete al Sfântului Grigore Palama (cf. 14 noiembrie) ce fusesera
adunate cu mari dificultati si adnotate de Sfântul Nicodim la cererea
Sfântului Atanasie din Paros (cf 24 iunie) si a Mitropolitului Leon din
Heliopolis, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus de austriecii
aflati in cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate grecilor
de catre Napoleon Bonaparte. Aceasta veste se adauga supararii sale si il
facu sa plânga amarnic, nu numai pentru timpul consumat in aceasta lucrare
de neinlocuit ci mai ales pentru pierdera unei asemenea comori.

Dupa ce a ramas câtva timp, in compania lui Silvestru din Cezareea, in chilia
Sfântului Vasile, unde altadata traise Sfântul Teofil Izvorâtorul de Mir (cf. 8
iulie), Nicodim isi relua viata singuratica si isi continua lucrarea apostolica.
Imbracat in zdrente si incaltat cu saboti greoi, se considera cel mai lipsit de
insemnatate dintre toti. Nu gatea niciodata si mânca orez fiert sau miere
diluata in apa, insotita de câteva masline si de fasole muiata. Când era
chinuit de o foame puternica, se ducea la vecinii sai la masa ; dar cel mai
adesea, antrenat in discutii, uita sa manânce. Nu era cunoscut sa aiba alte
activitati in afara de rugaciune si de studiu. La orice ora din zi sau din
noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra unei carti fie asupra mesei sale de
lucru, fie cu barbia inclinata spre partea superioara a trupului, pentru a face
sa coboare mintea sa in cele mai profunde parti ale inimii si sa cheme cu
ardoare Sfânt Numele lui Iisus. Devenise cu totul "rugaciune" si prin aceasta
uniune intima cu Hristos harul divin lasase in inima sa toata comoara
Bisericii. Când scria era atât de cufundat in ceea ce facea incât intr-o zi un
calugar venit sa il viziteze si gasindu-l la lucru ii puse in gura o bucata de
pâine proaspata. Când trecu din nou seara pe la el, il gasi pe Sfânt in aceeasi
pozitie, cu bucata de pâine in gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimic.

El redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele Sfântului Pavel,

dupa Sfântul Teofilact al Bulgariei, precum si comentariul Epistolelor Catolice,
compuse de asemenea un comentariu la cele noua ode scripturale intitulat
Gradina Harului si traduse comentariul Psalmilor lui Eftimie Zigabinos. La fel
ca si in toate celelalte opere de arta ale sale, Sfântul Nicodim depasea cu
mult sarcina unui simplu traducator. Plecând de la un comentator traditional,
el il completa cu note din abundenta, pline de marturii ale celorlalti Parinti ai
Bisericii despre nenumarate subiecte. Izvor nesecatuit, el edita si o selectie a
vietilor Sfintilor din vechime (Neon Eklogion) si Noul Martirologiu: culegere a
vietilor noilor Martiri, destinata sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub
jugul otoman si datorita careia multi din cei ce negau existenta lui Dumnezeu
s-au convertit si s-au adaugat la glorioasa armata a Martirilor. Plin de grija
ca intotdeauna fata de educatia poporului lui Dumnezeu, el compuse de
asemenea un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia), admirabil
rezumat al invatamintelor morale ale Sfântului Ioan Gura de Aur.

Zilnic, toti cei care fusesera raniti de pacat sau de apostazie (lepadarea de
credinta), neglijând sa ceara ajutor de la Episcopi si duhovnici, alergau spre
ascetul din Kapsale pentru a gasi vindecare si mângâiere sufletului lor. Si nu
numai calugari ci si mireni veniti de departe, astfel incât Sfântul se plângea
ca nu putea sa se mai dedice rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa
plece din nou intr-un loc pustiu si necunoscut. Dar boala il impiedica de la
aceasta. In vârsta de numai 57 de ani, dar epuizat de asceza si lucrarile de
editare, care ar putea umple o biblioteca intreaga, el fu slabit intr-atât incât
nici o sporire a hranei nu putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la
Kapsala pentru a trai o vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes (acolo
sunt pastrate Moastele sale, in biserica recent ridicata in cinstea sa) apoi la
unul din vecinii lor, calugar iconograf. Atunci a redactat el, cu pretul a doi ani
de munca, Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului de la Constantinopol,
profund revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in
Biserica greaca si a folosit drept suport prezentului Sinaxar.

Se intoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redacta bogatul sau

comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion) si cel al xxx (Noua
Scara) ce se cânta dimineata la Utrenie. Termina aceasta ultima lucrare in
care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spirituala, in timp ce
era doborât de anemie, isi pierduse dintii si devenise aproape surd (1808).
Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie
condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. Sfântul Nicodim nu
putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de credinta. Starea
sa de sanatate de altfel nu intârzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai
revazut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse : "Doamne,
scoate-ma de aici, m-am saturat de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i
se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisus,
cerându-si scuze de la frati ca nu poate sa o pastreze in secret. Dupa ce s-a
marturisit si a primit Sfânta Impartasanie, el lua in mâinile sale Moastele
Sfânului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutându-le cu lacrimi,
spuse : "Ati plecat la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe
pamânt, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din cauza
pacatelor mele. De aceea, pe voi care sânteti Parintii mei, va implor sa
mijlociti pentru mine pe lânga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca
demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor,
aduceti-mi Sfânta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse o
asemenea pace si, incrucisându-si mâinile pe piept, raspunse calugarilor care
il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mine, cum
sa nu fiu la odihna ?". Când se facu ziua, la 14 iulie 1809, isi dadu sufletul in
mâinile Domnului. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine sa fi murit azi o
mie de Crestini decât Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-a ascuns, razele sale
nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramân o sursa inepuizabila
de invatatura, de mângâiere si de incurajare la plinatate a vietii intru Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 15 Iulie

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor

Mucenici Chiric si Iulita.

Aceasta mucenita a trait pe vremea

Împaratului Diocletian, tragându-se cu
neamul din Iconia. Din pricina prigonirii
crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în
vârsta de trei ani, si a mers la Seleucia.
Aflând însa si acolo aceeasi pornire
împotriva crestinilor, a venit la Tarsul
Ciliciei, unde chinuia pe crestini
ighemonul Alexandru, om crud si salbatic
la fire. Acesta, prinzând pe Mucenita
Iulita, a batut-o, luând si copilul de la
dânsa. Dar neputând ighemonul sa-l
traga la sine cu maguliri si cu mângâieri,
caci copilul se uita întins la maica sa, si
abia putând vorbi, chema numele lui
Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în
pântece, si l-a aruncat de pe scari.
Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a
spart capul, si asa si-a dat sfârsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri,
nevrând ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa
muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru

Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.

Acest fericit a trait pe vremea împaratiei lui Teofil, nascut fiind din iubitori de
Dumnezeu si binecredinciosi parinti, anume Fotino si Teoctista, si frate al
celui între sfinti Teodor marturisitorul si egumenul Studitilor. Pentru viata sa
vrednica de lauda, prin obsteasca alegere, a luat ocârmuirea bisericii
tesalonicenilor. Si, aflându-se acolo putina vreme, din porunca împarateasca
s-a întors la Constantinopol. Si, stând de fata, împreuna cu bunul sau frate,
Sfântul Teodor, si netemându-se nici lasându-se înduplecat de cuvintele
necredinciosului Teofil, ca sa nu se închine dumnezeiestilor icoane,
marturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a
fost bagat în multe închisori si chinuit cu patimire rea. Rabdând multe si de
neîndurat chinuri si dosadindu-se cu foamea si cu setea si cu multe altele, s-
a dus la repausul cel vesnic.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 16 Iulie

În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfântului

Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.

Acest sfânt a trait în Sevastia Capadociei, în

zilele împaratului Diocletian, si pentru
faptele sale bune si pentru smerenia sa a
fost facut episcop al Pidahtoei. Fiind prins si
cercetat de Filomarh ighemonul, împreuna
cu 10 ucenici ai sai, si rabdând multe chinuri
împreuna cu dânsii, si-a primit sfârsitul prin
sabie. Se povesteste ca mai înainte de a fi
prins, mergând la manastirea sa, nu si-a
aflat ucenicii, pentru ca erau prinsi mai-
nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl
crescuse la mânastire, l-a binecuvântat si s-
a rugat ca sa nu fie vânat de vânatori nici
el, nici semintia lui; ci în toti anii la
pomenirea sfântului sa aduca si el, si cei ce
se vor naste din el, câte un pui de cerb în
dar pentru obste. Si astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, dupa citirea
Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserica si aducea puiul si degrab iesea. Iar
crestinii strânsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurându-se în slava si
cinstea sfântului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avudim.

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Diocletian. Fiind prins si neprimind

sa aduca jertfa la idoli, a fost întins la stâlp si batut de noua slujitori. Iar
nevrând a gusta din cele jertfite la idoli, a fost sfâsiat cu gheare de fier; dar
stând neschimbat si întarit în credinta, i s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Faust.

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu. Fiind prins pentru credinta în
Hristos, pe Care îl marturisea pe fata si cu îndrazneala, a fost rastignit si
ranit cu sageti. Si stând cinci zile pe cruce, si-a dat sufletul în mâinile lui
Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Antioh, fratele Sfântului

Mucenic Platon.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici cei din Pisidia,

cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei, multe

fiind, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atinoghen, care

în foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea celor 630 de Sfinti Parinti de la
Calcedon, care s-au adunat la sfântul si a toata lumea al IV-lea
Sinod ecumenic.

Acest sfânt si a toata lumea Sinod s-a tinut în zilele lui Marcian si Pulheriei
binecredinciosilor împarati, adunându-se în vestita biserica a Sfintei Eufimia,
si adeverind sfântul Simbol al celor 318 Sfinti Parinti, adunati la Niceea. Pe
care l-au întarit si l-au pecetluit si celelalte sinoade. Pentru ca ocârmuind
împaratia Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o întâmplare ca aceasta: un
oarecare Eutihie, monah si preot, s-a facut începator eresului, zicând ca
Domnul nostru Iisus Hristos este într-o fire si într-o lucrare. Acesta a fost
scos si caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, si de ceilalti drept-
credinciosi. Însa Eutihie, având ajutor pe cei fara de Dumnezeu fameni ai
împaratului, n-a încetat a face amestecare si tulburare, pâna ce a murit
Teodosie. Dupa ce a luat împaratia, Marcian a poruncit sa se faca sinod a
toata lumea, si s-au adunat 630 de episcopi. Si alcatuind si o parte si alta,
adica drept-credinciosii si ereticii, doua tomuri si deschizând racla Sf.
Mucenite Eufimia, le-au pecetluit, si le-au pus pe pieptul ei. Si peste putine
zile facând rugaciune si deschizând, au vazut si s-au spaimântat; pentru ca
au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele sfintei, iar tomul drept-
credinciosilor tinut în cinstitele ei mâini. Vazând o minune ca aceasta s-au
îngrozit toti. Si, întorcându-se mai vârtos spre credinta, au slavit pe
Dumnezeu, Cel ce face în toate zilele lucruri minunate si peste fire, spre
întoarcerea si folosul celor multi. Si se face pomenirea aceasta în sfânta
biserica cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 17 Iulie

În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintei

Marei Mucenite Marina.

Aceasta sfânta era din Antiohia

Pisidiei, fiind fiica una nascuta a unui
Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a
murit mama ei, a dat-o tatal sau pe
seama unei femei; facându-se ea de
12 ani, se ruga sa învete credinta
crestinilor, si a învatat-o de la
crestinii ce erau din acel sat. Iar când
a fost ca de 15 ani, a poftit sa
savârseasca lupta muceniciei. Daca a
aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie
a trimis de a prins-o si a bagat-o în
temnita. Peste putine zile, scotând-o,
a adus-o la judecata sa si, vazând-o,
s-a spaimântat cu totul de frumusetile
ei. Si, întrebând-o de unde este si
cum îi este numele, ea zise: "Marina
ma cheama, nascuta si crescuta în
Pisidia; si cred în numele Domnului
meu". De aceea, nevrând ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost
batuta cu toiege fara mila, pâna s-a rosit pamântul de sângele ei; apoi au
bagat-o în temnita. Si s-a facut cutremur mare, încât se cutremura temnita,
si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suierând tare, si târându-se,
parea ca varsa foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si
îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut
aratându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de par si gasind un
ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pâna l-a slabit. Dupa aceasta, fiind
adusa sfânta la a doua cercetare si ramânând tare în credinta lui Hristos, a
fost supusa la multe chinuri pe care rabdându-le, ighemonul cu mânie i-a
taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sperat si

Veroniche.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Eufrasie, episcopul

Ienopolei, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 18 Iulie

În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului

Mucenic Emilian de la
Dorostorum.

Acest sfânt era din Durostor, cetatea

Misiei din Tracia, rob fiind unui elin în
zilele lui Iulian Paravatul si ale lui
Capitolie Vicarul. Crezând el în Hristos
si scârbindu-se de idoli, aflând vreme
cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat
în capistea idolilor si a sfarâmat toti
idolii si a risipit jertfele. Însa fiind
supusi altii la chinuri pentru aceasta,
el a mers de s-a vadit si a fost batut
cu vine de bou si, fiind bagat într-un
cuptor cu foc, si-a dat sufletul la
Dumnezeu in anul 363 de la Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintilor Mucenici Pavel, Teis si
Valentina.

Acesti frati egipteni cu neamul, fiind adusi în Cezareea, au stat de fata

înaintea ighemonului Firmin. Si, arzându-le talpile picioarelor cu arsuri iuti,
au fost chinuiti cu sabie si cu foc. Iar Sfânta Teis a fost suvitata fara mila. De
aceea, aducând pe Pavel si chinuindu-L, se ruga cu glas mare pentru crestini,
pentru iudei si pentru samarineni si ca sa înceteze prigoana. Apoi tuturor li s-
a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint cel din

Amastrida.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marchel care,

fiind întins pe pat de fier înrosit, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Dasie si Maron,

care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pamvo, care cu pace s-a

savârsit.

Sfantul Pamvo a trait viata pustniceasca in desertul Nitriei (muntele Nitria)

din Egipt. Sfantul Antonie cel Mare (preznuit la 17 ianuarie) spunea despre el
ca "din frica de Dumnezeu a făcut Duhul lui Dumnezeu să locuiască în el"
(apotfegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva Pimen cel Mare (praznuit
la 27 august) spunea despre el: "trei fapte trupeşti am văzut noi la avva
Pamvo: nemâncarea până seara în fiecare zi, tăcere şi rucodelie (lucrul
mâinilor) mare" . Iar sfântul Teodor Studitul spunea despre el ca era
"înflacarat în lucrare si în cuvânt".
S-a nascut catre anul 303 dupa Hristos si a fost unul din primii pustnici care
s-au alaturat lui Avva Amun la Nitria. Desi fara carte, a invatat Scripturile si a
fost hirotonit preot in anul 340. A adormit intru Domnul in mijlocul fratilor si
ucenicilor la anul 374.

La începutul vieŃii sale monastice, Sfântul Pamvo a auzit versetele Psalmului

38 al lui David: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea".
Aceste cuvinte pătrunseră adânc în sufletul său iar el încercă să le urmeze
pururea. De aceea, când era întrebat ceva răspundea doar după îndelungă
meditare şi rugăciune. Spunea: "Trebuie mai întâi să mă gândesc, şi poate că
voi putea, în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dau un răspuns". Sfântul
Pamvo a fost pentru ucenicii săi un model de iubitor al muncii.

Ucenicii Sfântului Pamvo au devenit mari asceŃi : Dioscor, devenit apoi

Episcop al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic şi Patriarh al
Constantinopolului. El a trăit mai târziu şi a fost condamnat de Cel de-al
Patrulea Sinod Ecumenic) precum şi Ammonius, Eusebiu şi Eftimie,
menŃionaŃi în viaŃa Sfântului Ioan Gură de Aur.

Odată Sfânta Melania cea Tânără (31 Decembrie) i-a adus Sfântului Pamvo o
sumă mare de arginŃi pentru nevoile mănăstirii dar el nu-şi părăsi lucrul şi
nici nu se uită la banii ce-i fuseseră aduşi. Numai după cererile îndelungi ale
Sfintei Melania el îi permise să dea milostenia unui frate monah pentru a o
împărŃi după nevoile mănăstirii. Sfântul Pamvo se deosebea prin smerenia sa
dar în acelaşi timp avea preŃuire înaltă pentru vocaŃia de monah şi îi învăŃa
pe mireni să respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu.

Se spune ca uneori faŃa Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul aşa cum

strălucise chipul lui Moise. Mai mult, vorbind fraŃilor care stăteau în picioare
lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo le spuse : "Mă duc la Domnul, ca
unul care nu am început încă să-I slujesc". A murit la vârsta de 70 de ani.

Din zicerile cuviosului avva Pamvo din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru

Stefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru

Ioan, mitropolitul Calcedonului.

Tot în aceasta zi, pomenirea înnoirilor bisericii Preasfintei

Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei întru ale lui
Calistrat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 19 Iulie

În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea

Preacuvioasei Maicii noastre Macrina.

Sora a sfântilui Vasile cel Mare

(praznuit la 1 ianuarie) si a
sfântului Grigorie de Nyssa
(praznuit la 10 ianuarie), sfânta
Macrina era cea mai mare din
cei zece copii ai acestei familii
de sfinti. La nasterea ei (anul
327), un personaj misterios i-a
aparut in trei rânduri mamei ei,
poruncindu-i sa dea copilei
numele de Tecla, prima
mucenita si modelul fecioarelor
crestine (praznuita la 24
septembrie). Ea a pastrat secret
acest nume si a dat copilei
numele bunicii ei, Macrina cea
Batrâna, care a fost ucenita a
sfantului Grigorie Taumaturgul
(praznuit la 17 noiembrie) si a
trait câtiva ani in padurile din
Pont, in timpul Marii Persercutii.

Aceasta sfânta, fiind împodobita

cu frumusetea trupului si de neam bun, a fost logodita dupa un mire
asemenea ei. Si numai cât se logodira, logodnicului ei, prin locuri straine, i s-
a întâmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrând altii multi sa o ia, si-a ales
vaduvia, cu nimic ispitind-o dulceata nuntii. De aceea, osebindu-se de toata
împreunarea lumeasca, traia cu maica-sa, silindu-se si nevoindu-se cu
dumnezeiestile Scripturi, si hranind, ca o a doua mama, pe cei ce erau
nascuti dupa dânsa, frati si surori. Caci, fiind de toti zece prunci, ea era mai
mare. Si traind cu cuviinta si sihastreste pâna la cea de apoi rasuflare, catre
Domnul s-a dus.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru

Die, facatorul de minuni.

Sfântul Die s-a născut dintr-o familie de credincioşi în Antiohia - Siria, spre
sfârşitul sec. al IV-lea. Încă din tinereŃe s-a remarcat prin felul său de viaŃă.
Obişnuia să mănânce puŃin şi nu în fiecare zi, stăpânindu-şi trupul prin
privegheri şi neîncetate rugăciuni. Pentru aceste nevoinŃe, Sf. Die a ajuns la
despătimire şi a primit de la Domnul darul facerii de minuni.

În vremea aceea, Dumnezeu i-a apărut într-o viziune şi i-a dat poruncă să
meargă la Constantinopol şi să-I slujească Lui şi poporului de-acolo. Astfel,
Sf. Die s-a stabilit într-un loc singuratic, în spatele oraşului, ducând război cu
vrăjmaşul care dorea să-l gonească. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi iată
că toiagul său a înfrunzit, a început să crească şi a devenit un stejar falnic
care a stat multă vreme în picioare, chiar şi după moartea lui.
Oamenii din împrejurimi veneau la sfânt pentru sfaturi şi cuvinte folositoare,
găsind acolo tămăduire pentru neputinŃele sufleteşti şi trupeşti. Sf. Die îi
vindeca pe bolnavi cu rugăciunea şi tot ce primea dădea săracilor, nevoiaşilor
şi celor bolnavi.

Chiar şi împăratul Teodosie cel Tânăr, auzind de faptele Sf. Die, a venit la el
însoŃit de Patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) pentru a primi
binecuvântare. Împăratul a vrut să construiască o mănăstire în locul unde se
nevoia Sf. Die, aducând chiar cele necesare construcŃiei. Apoi l-a hirotonit
preot după care l-a numit egumen. În scurt timp, mulŃi fraŃi întru Hristos s-
au adunat la mănăstirea Sf. Die. Ceea ce lipsea pe atunci mănăstirii era o
fântână. Călugării săpaseră multă vreme fără să găsească fir de apă dar prin
rugăciunile sfântului Dumnezeu le-a dăruit un izvor de apă cristalină care a
umplut fântâna până sus. Altă dată, tot prin rugăciunile sale, sfântul a readus
la viaŃă un om înecat. Dumnezeu a făcut multe minuni prin Sf. Die.

Pe când era deja foarte bătrân, Sf. Die s-a îmbolnăvit grav. Şi-a luat rămas
bun de la fraŃi, a primit Sfintele Taine şi a rămas nemişcat în patul său ca şi
când ar fi murit. SfinŃia Sa Patriarhul Atticus (prăznuit în duminica din
săptămâna brânzei) a venit la mănăstire pentru slujba de înmormântare
împreună cu Patriarhul Alexandru al Alexandriei care se afla pe atunci în
Constantinopol. Dar sfântul părinte s-a ridicat de pe patul de moarte spunând
că Dumnezeu i-a mai îngăduit 15 ani de viaŃă. Foarte mult s-au bucurat fraŃii
la auzul acestor cuvinte.

Astfel, după încă 15 ani de viaŃă, în care a păvăŃuit, a vindecat şi a odihnit pe

cei nevoiaşi şi neputincioşi, i-a fost anunŃată plecarea sa la Domnul de către
un bărbat luminos îmbrăcat în haină preoŃească apărut în altarul bisericii.
MulŃumind la Dumnezeu că i s-a arătat clipa morŃii, Sf. Die s-a săvârşit în
pace fiind înmormântat în mănăstirea sa.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor patru împreuna-sihastri,

care cu pace s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru

Teodor, care a sihastrit în Lavra Sfântului Sava, si apoi s-a
facut arhiepiscop al Edesei.

Sf. Teodor, Episcopul Edesei, s-a născut în oraşul sirian Edesa, fiind toată
viaŃa sa un vas luminat al minunilor lui Dumnezeu, Cel mărit întru sfinŃii săi.

La vârsta de 12 ani după ce şi-a pierdut părinŃii şi şi-a dat toate bunurile
săracilor, s-a dus la Ierusalim unde a fost tuns la Lavra Sfântul Sava cel
SfinŃit. După 12 ani de severă ascultare monahicească, urmaŃi de alŃi 24 de
ani de pustnicie şi abstinenŃa, Domnul L-a chemat pe înduhovnicitul părinte
să fie episcop ca să ajute la luminarea oamenilor. După moartea Episcopului
Edessei nu s-a găsit urmaş mai vrednic decât Sf. Teodor, fiind ales cu
îngăduinŃa Patriarhilor Antiohiei şi Ierusalimului, a clerului şi poporului.

Nu i-a fost uşor sfântului să-şi părăsească viaŃa în pustnicie dar s-a supus
voii lui Dumnezeu, asumându-şi sarcina de a păstori enoriaşii Bisericii
Edessa, în timpul împăratului bizantin Mihail şi a mamei sale Teodora (842-
855). În timpul sfintei slujbe de sfinŃire ca episcop, o minune a avut loc în
biserică, şi anume: oamenii au văzut cum un porumbel alb ca zăpada a
zburat din cupola bisericii şi s-a aşezat pe capul noului episcop. Sf. Teodor a
făcut toate eforturile pentru a conduce turma sa foarte bine, fiind pentru toŃi
un model de credinŃă, prin cuvinte, viaŃă şi iubire. Prin exemplul vieŃii sale
sfinte, el şi-a călăuzit turma sa spre mântuire. Teodor a luptat mult cu ereticii
apărând cu străşnicie biserica sa de tentaŃii străine şi învăŃături mincinoase.
Părintele Teodosie Stilitul, văzător cu duhul, îl sprijinea şi îl ajuta pe Sf.
Teodor în lupta spirituală pentru comunitate, nevoindu-se în pustnicie nu
departe de oraş, lângă mănăstirea Marelui Mucenic Gheorghe. Cu
binecuvâtarea părintelui, Sf. Teodor a pornit într-o călătorie la Bagdad, în
vizită la califul Mavi ca să-i ceară socoteală pentru măsurile nedrepte luate
împotriva ortodocşilor. Ajungând la Mavi, sfântul l-a găsit pe acesta grav
bolnav. Cerând ajutor la Dumnezeu, sfântul episcop aruncă puŃin pământ de
la Mormântul Domnului într-un vas cu apă şi i-l dădu ca să-l bea. De îndată
ce l-a băut, califul s-a vindecat şi din recunoştinŃă, a fost de partea sfântului
în doleanŃele pe care le-a avut, ascultându-i bucuros învăŃăturile. În cele din
urmă, împreună cu trei apropiaŃi de-ai lui, a acceptat botezul în creştinism,
luând numele de Ioan. Mărturisindu-şi toŃi credinŃa în Dumnezeul creştinilor
în faŃa musulmanilor, califul Ioan şi ceilalŃi trei au fost omorâŃi. Califul le-a
apărut în acelaşi timp în vis Sfântului Teodor şi Sfântului Teodosie,
spunându-le că i s-a dăruit să sufere moarte pentru Hristos şi Hristos l-a
numărat cu ceilalŃi Mucenici. El a promis că se vor întâlni în scurt timp în rai.
Acest lucru a fost un semn pentru sfântul Domnului că se apropia sfârşitul
său. În 848, aflându-se din nou în singurătate la Lavra Sf. Sava cel SfinŃit,
Sf. Teodor s-a săvârşit în pace.

Sf. Teodor a lăsat creştinilor scrierile sale edificatoare. "ViaŃa Sf. Teodor al
Edessei" a fost foarte citită în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, fiind păstrată în
mai multe manuscrise.

Tot în aceasta zi, aflarea

moastelor sfântului
Serafim de Sarov.

Moastele sfantului Serafim de

Sarov au fost descoperite in
ziua de 3 iulie 1903. Zilele
urmatoare a avut loc o mare
procesiune la care au
participat mai mult de
200.000 de persoane si familia
regala a Rusiei. Sfântul a fost
canonizat de Biserica Rusa in
mod festiv la Sfânta Liturghie
din 19 iulie 1903.

Cu ale lor sfinte

rugăciuni, Doamne,
miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
 20 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea

de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie
Tesviteanul.

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la

Dumnezeu puterea de a deschide
si inchide cerurile, era de origine
din Tesvi in Galaad. Traditia
apocrifa, care a transmis aceste
detalii despre nasterea Profetului,
precizeaza ca el era din tribul lui
Aaron si deci era Preot. Dar nu se
gaseste nici o urma despre
acestea in relatarea Scripturii pe
care o rezumam in cele ce
urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV
Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal

sau a vazut oameni imbracati in
alb invelindu-l in scutece de foc si,
dându-i numele, i-au dat sa
manânce o flacara, simbol al
râvnei pentru Dumnezeu care l-a
mistuit de-a lungul intregii sale
vieti. Inca din copilarie, tinea
strict toate poruncile Legii si se
tinea in permanenta in fata lui
Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare,
care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma
inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor
sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii
persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se
inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse :
"Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia
stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt
din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci,
ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile,
copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa
hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite
de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se
caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si

invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de
Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in
acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si
unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar
Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care
aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce
pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul
care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau
la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele
dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o
vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si
fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria
ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si
uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la
cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira
pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la
aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza
pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe
copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra
trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il
inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare
parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând
juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi
inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf.
Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta
ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase
surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile
sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca
martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de
profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu
adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in
genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal,
atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu
si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa
aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si
carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa
strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu
alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre,
reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul
Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in
trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul.
Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui
Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa,
lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu
adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti
fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la
râul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze,
apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul
intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori
trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea
oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug,
raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.

Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se

jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu
parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea
in pamântul lui Iuda. Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra
unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i
se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il
facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna
la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde
Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care
se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse :
" Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au
parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am
ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si
sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii
fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa
furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul
nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse
fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara.
Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de
Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca
pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege
al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul
pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l
discipolul sau (cf. 14 iunie)

Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese

stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cerând - la sfatul lui Isabel -
ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o
vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in
care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar
prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa
se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe
zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi
sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui
si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub
domnia fiului sau.

Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua
puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal
Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând
ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe
Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de
oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc
coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il
asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca
ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar
fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei
sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam
care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase
idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini
profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei
conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu
omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar
câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.

Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase

Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa
isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul
Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se
despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca
indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe
când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin
pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca
in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in
versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil
inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum
Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima
zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel
si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de
doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau :
" Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului

Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el
vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul,
Condacul Profetului Ilie, 33).

Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea

mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava
Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua
Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului
Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara
pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a
pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia
3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au
tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care
venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc
1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui
Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la
sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care
vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si
Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie I (întâiul), Patriarh

de Ierusalim.

Tot în aceasta zi, pomenirea

sfântului Flavian al II-lea,
Patriarh de Antiohia.

Tot în aceasta zi, pomenirea

sfântului Ilie Chavchavadze
(cel Drept), in Georgia.

Sfântul Ilie, numit şi "Regele

neîncoronat al Georgiei," sau
"Părintele poporului" şi "cel Drept,"
aparŃine nobilei familii
Chavchavadze. Născut la 27
octombrie 1837 în satul Qvareli din
Kakheti, a învăŃat la început acasă,
cu mama sa să scrie şi să citească,
pe lângă rugăciunea şi legea lui
Dumnezeu. La vârsta de opt ani a
fost trimis să studieze cu
Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din
Qvareli, iar anii petrecuŃi cu acesta
aveau să lase urme de neşters în viaŃa acestui sfânt.

Ilie şi-a continuat educaŃia la un internat din Tbilisi, iar mai târziu la
gimnaziul curŃii, care a fost, de fapt, liceul. PărinŃii săi au murit devreme, aşa
încât fraŃii rămaşi orfani au trecut în grija mătuşii lor, Macrina.

În 1857 Ilie s-a înscris la Facultatea de drept din cadrul UniversităŃii St.
Petersburg, unde şi-a dat toată silinŃa să se desăvârşească ca individ,
studiind şi citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgiană şi îşi petrecea
majoritatea timpului în bibliotecă, studiind arhivele şi căutînd texte georgiene
vechi. Chiar dacă rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era
interesat să încununeze studiile sale cu o diplomă în drept, de aceea în anul
IV a părăsit facultatea şi s-a întors în Georgia.

Ilie avea convingerea că o naŃie care-şi uită istoria este ca un cerşetor "care
nu ştie de unde vine şi încotro se-ndreaptă." De aceea a căutat să inspire
concetăŃenilor săi respectul pentru gloriile trecute ale naŃiunii şi credinŃa
strămoşilor lor faŃă de legea creştină şi faŃă de poporul georgian.

Obiectivele principale ale vieŃii sale au fost restaurarea independenŃei

naŃionale şi autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu
toată convingerea de-a lungul întregii sale vieŃi. Astfel, a început o muncă
laborioasă de istoric, cercetînd intens documente vechi şi demascînd pe cei
care falsificaseră istoria şi denigraseră poporul georgian.

Acest mare filozof, scriitor şi istoric repeta adesea ideea că "o naŃiune care
şi-a pierdut limba nu mai poate exista ca naŃiune," dovedind astfel pasiunea
sa pentru limba georgiană şi explicînd eforturile sale ca această limbă să
rămână limba principală de studiu în şcoli.

Zelul său patriotic nu a lăsat indiferenŃi pe cei din jurul său, fondîndu-se
astfel Societatea pentru propagarea alfabetizării poporului georgian. Ilie a
înfiinŃat un depozit al manuscriselor şi antichităŃilor georgiene, iniŃiind şi o
mişcare de documentare a tradiŃiilor populare orale. De asemenea, a fost şi
unul din fondatorii Băncii Agrare Georgiene.

Ilie cel Drept era deseori auzit spunînd acestea: "Noi, georgienii, am moştenit
trei daruri sfinte de la strămoşii noştri: pământul, limba şi credinŃa. Dacă nu
le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?"

Însă faptele patriotice şi duhovniceşti ale lui Ilie deranjau pe cei care
aderaseră la noua ideologie ateistă, astfel încât aceştia complotau să-l
piardă. În 30 august 1907, Ilia Chavchavadze şi soŃia sa Olga (Guramishvili),
erau în drum spre Saguramo când trăsura în care erau s-a oprit brusc dincolo
de Mtskheta, aproape de pădurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacaŃi de o
bandă de militanŃi social-democraŃi care l-au împuşcat pe Ilie.

Curtea Militară din Caucaz i-a condamnat pe ucigaşii lui Ilie Chavchavadze la
moarte prin spânzurare dar Olga, văduva lui, l-a rugat pe guvernatorul
general să-i graŃieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost şi dorinŃa lui
Ilie, care ar fi motivat că acei oameni erau şi ei "fraŃi sărmani aflaŃi în
rătăcire".

Într-adevăr, Ilie şi-a iertat răufăcătorii cu mult timp înainte, după cum putem
citi în poemul profetic "Rugăciune": Tatăl nostru Carele eşti în ceruri ! Cu
blândeŃe îngenunchiez acum în faŃa Ta şi nu cer nici bogăŃie şi nici slavă; nici
rugăciunea mea nu o voi face goală cerînd cele lumeşti. Aş vrea doar ca
sufletul meu să se odihnească în rai, inima să mi se umple de strălucirea
iubirii pentru Tine, să pot cere iertare pentru duşmanii mei, chiar dacă
aceştia îmi străpung inima: Iartă-i, Doamne, că nu
ştiu ce fac!

În 1987 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Georgiene a decis că Ilie Chavchavadze merită să fie
în rând cu sfinŃii şi a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel
Drept."

Tot în aceasta zi, se savârsesc înnoirile

bisericii cinstitului Înaintemergator si
botezator Ioan din preasfânta manastire a
Studionului, la Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 21 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea

Preacuviosilor Parintilor nostri Simeon, cel ce s-a facut nebun
pentru Hristos, si Ioan împreuna-pustnicul.

Acesti sfinti au trait în cetatea Edesei ce

se afla în Siria, pe vremea împaratiei lui
Iustin cel tânar. Fiind patrunsi de
dragoste dumnezeiasca, s-au dus la
sfânta cetate si, închinându-se lemnului
celui de viata facator, au mers la
Mânastirea Sf. Gherasim si au fost tunsi
monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci
egumen. Dar au iesit din mânastire mai
înainte de a plini cele sapte zile, pe care
este obicei sa le pazeasca monahii cei
nou tunsi. Si mergând înainte la pustiu,
au ramas în el patruzeci de ani, traind
cu toata nevointa si cu petrecerea cea
grea. Ioan a ramas în pustiu pâna la
sfârsit; iar fericitul Simeon s-a întors la
sfânta cetate si, închinându-se
mormântului Domnului celui de viata
purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa fie ascuns de catre oameni. Si
prefacându-se ca este nebun, s-a dus la cetatea Emesa si, aratând multe
minuni cu acea prefacere a lui, a raposat în Domnul. Si s-au cunoscut dupa
moartea lui minunile lui. Iata cea mai de pe urma:

Luându-l doi oameni ca sa-l îngroape, asa negrijit, nescaldat, netamâiat si

neslujit cu cântari, si ducându-l pâna la un loc unde erau oameni multi, si
trecând cu dânsul pe lânga casa unui evreu, s-au aratat moastele sfântului ca
fiind purtate cu cinste si cu pompa, cu atâta slavoslovie si cu multime de
oameni cântând, încât evreul vazând ca duceau pe sfântul numai doi oameni,
zise: "Fericit esti tu, nebune, ca neavând oameni sa te slujeasca, ai luat
puterile ceresti de te slujesc cu laude". Si s-a alaturat si evreul, si l-a
acoperit cu mâinile lui, si-l îngropa. Si dupa câteva zile venind prietenul sau
Ioan cel ce pustnicise cu dânsul, l-a aflat ca s-
a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului

Prooroc Iezechiel.

Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamântul

parintilor, si a proorocit 20 de ani, apucând
mai înainte de întruparea Domnului cu patru
sute saptezeci si sapte de ani. Iar când au fost
robiti evreii în Babilon, a fost dus si el
împreuna cu ei. Si dupa ce a proorocit multe
proorocii poporului iudeu, a dat si acest
preamarit semn, adica: sa ia aminte la râul
Babilonului cel numit Hovar si, când vor vedea
ca seaca, atunci sa aiba nadejdea ca va sa
vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea cresterea apei,
atunci sa aiba nadejdea ca se vor întoarce la Ierusalim.

Deci locuind acolo, odata s-au adunat la dânsul multi evrei, fiindca se temeau
ca nu cumva caldeii sa se scoale asupra lor si sa-i omoare. Pentru aceasta
proorocul a facut ca sa stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cea parte
au scapat; iar caldeii de vreme ce au îndraznit ca sa-i izgoneasca pe dânsii s-
au înecat în râu. Altadata, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce
flamânzisera hrana îndestulata de peste; si multora ce lesinasera le-a cerut
de la Dumnezeu viata si mângâiere.Oarecând caldeii necajind pe poporul
iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor si, facând înaintea lor semne, i-a
înfricosat si i-a facut sa înceteze a mai supara pe Israel. În vremea când
israelitenii strigau ca au pierdut nadejdea, si mai mult nu nadajduiesc a se
libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii oaselor celor morti, pe
care a vazut-o în vedenie, a înduplecat pe popor ca este nadejde de liberarea
lui Israel.

Acesta a vazut forma Bisericii, precum a vazut-o si Moise, si a zis ca iarasi se

va zidi, precum a zis si Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe semintia lui
Gad, fiindca acesta a pacatuit Domnului, socotind ca pazeste Legea
Domnului. Si a facut ca serpii sa le omoare pruncii si dobitoacele lor. Si mai
înainte le-a spus ca nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor
ramâne la mideni, pâna când vor parasi ratacirea si rautatea lor. Pentru
aceasta si semintia lui Gad, nesuferind sa auda acestea, a omorât pe acest
fericit prooroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele si-i mustra pentru
închinarea idolilor. Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în tarina lui Tur,
în mormântul lui Arfaxad. Si este mormântul acestuia pestera îndoita; iar
îndoita se zice caci este ascunsa, si are înauntru întoarcere, care o arata pe
ea a fi doua pesteri. Proorocul acesta era la chipul trupului în acest fel:
lungaret la cap, statul de mijloc, uscat la fata si barba având-o deasa, lunga
si ascutita.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor trei Mucenici cei din

Nilitina, care pe pietre târâti s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Iust si Matei,

care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evghenie, care

de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor si

Gheorghe.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor, Trofim si

alti treisprezece.

Tot în aceasta zi, pomenirea Soborului Sfântului Mucenic

Acachie la Eptascala, si Soborul Sfântului Elevtrie, aproape de
Xirolof si Soborul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu întru
ale lui Armatie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 22 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintei

mironosite si întocmai cu Apostolii Maria Magdalena.

Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul

occidental al lacului Ghenizaret, la
5 km de orasul Tiberiada, era
patria Sfintei Maria Magdalena.
Fecioara cu avere, a trait cu frica
de Dumnezeu si cu ascultarea
poruncilor Lui, pâna in ziua in care
a fost posedata de sapte diavoli
(cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2).
Cuprinsa de aceasta boala si
negasindu-si nicicum odihna, ea
afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna
in tinutul ei, dupa ce traversase
Samaria si ca atragea multimi
multe dupa El, prin minunile pe
care Le savârsea si prin invatatura
Sa cea cereasca. Plina de
speranta, ea alerga spre El si,
asistând la minunea inmultirii
pâinilor si a pestilor, in numar
suficient de mare pentru a hrani
peste 4 000 de oameni (Matei 15,
30-39), se arunca la picioarele
Mântuitorului si ii ceru sa o
conduca pe calea vietii vesnice.

Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice

atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale,
impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera
in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria,
mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ;
Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu.

Când si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim,

in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il
urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe când
Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga
demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga :
" Fericit pântecele care Te-a purtat si sânul care Te-a alaptat ! "( Luca 11,
27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena. Ea asistase si
la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In
timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii
Sale, ea il urma pâna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista
la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lânga Cruce, impreuna cu
Maica Domnului si cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).

Totul fiind de-acum indeplinit si sângele Mântuitorului fiind scurs din coasta
Sa pentru a curati pamântul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa
ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie)
sapase nu departe un mormânt nou in stânca, ea se duse sa il gaseasca si il
convinse sa ii cedeze acel mormânt pentru a-l ingropa pe cel omorât pe
Cruce. Incurajat de credinta hotarâta a acestei femei, Iosif obtinu din partea
lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al
Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, coborî Trupul de pe
Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormânt. Maria
Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cântat atunci un
imn de inmormântare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor
in Inviere (acest cântec funebru este tema Slujbei Utreniei a Sâmbetei Mari).
Dupa ce mormântul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pâna
la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera
asezate, in lacrimi in fata mormântului, pâna târziu in noapte. Parasind locul,
ele se hotarâra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina
inapoi la mormânt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul
Mântuitorului (Marcu 16 :1).

Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cântatul cocosului, in timp ce prima zi

a saptamânii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta
Marie " (Dupa Sfântul Roman Melodicul si Sfântul Grigore Palama, " cealalta
Marie " nu putea fi decât Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima
care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa,
Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform
cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui
Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite
istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormânt
ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormânt. Un Inger stralucitor li se arata,
insotit de o cutremurare a pamântului si le vesti ca Iisus nu se mai afla
inauntru, si ca inviase (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar
mormântul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata
pe cale si le saluta zicând : " Bucurati-va ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa
anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la
suferinta ca urmare a greselii Evei.

Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga

pâna la mormânt si, aplecându-se vazu numai niste fâsii de giulgiu ce se mai
gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se
duse la fata locului pentru a doua oara pentru a se convinge ca nu fusese
vreo vedenie. Constatând ca mormântul era intr-adevar gol, ea se duse de-a
dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina.
Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lânga mormânt
intrebându-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri
invesmântati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si
picioarele Domnului si o intrebara de ce plângea. In timp ce le raspundea,
Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus
care ii puse aceeasi intrebare. Luându-l drept gradinarul locurilor, ea intreba
daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu
numele sau : "Maria", recunoscând glasul prea-iubitului sau Domn, ea
striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a
le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se
gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca
nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce
vazuse.

Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena
ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurându-se cu ei. Ea era
probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in
ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coborâ in forma de limbi de foc (Faptele
Apostolilor 2).

Se povesteste ca Sfânta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma

si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta
pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat
si despre moartea sa nu se gaseste decât la Sfântul Simion Metafrastul,
probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat,
secolul V) care pune in scena pe Sfânta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit
din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa
administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si
executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria
ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au
incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunând chiar ca el s-ar fi convertit, si
ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentându-se
in fata imparatului cu un ou in mâna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit
Patimile, Hristos inviase, aducând tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar
oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti).
Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti
Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis
intr-o piele de bivol. Pilat, prezentându-se la tribunalul imparatului, incerca
sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii
de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie
aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei
partide de vânatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de
inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima
lui Pilat.

Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru.

Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera in diverse
regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei
70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt
timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe
o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos,
Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si
nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea
locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care
acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria
Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare si ii incuraja sa recunoasca
pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei
si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata
guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa
sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie,
dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in
palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el
obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur
la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata,
se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii
fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile
Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu,
magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi
proclamatori ai Adevarului.

Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in

Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna
mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes
unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si
bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.

Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul

lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde
adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au
produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu
(899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la
Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o
primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai,
ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a
Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.

Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care

emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita
din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa
fondatoare.

Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria

Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7,
36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite
aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-
adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfântul
Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind
cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Cuvioasei

Mucenite Marcelia (Marcela) din Chios.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-

ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
 23 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea aducerii

moastelor Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, episcop de Sinope.

Mutarea moastelorr sfantului sfintitului

mucenic Foca din Sinope la Constantinopol
s-a petrecut in aceasta zi de 23 iulie in
anul 403 sau 404. Praznuirea sa se face la
data de 22 septembrie.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfântului Mucenic Foca.

Foca acesta nu este sfintitul mucenic

pomenit mai sus, nici Foca gradinarul, ci
altul, al treilea cu acelasi nume. Acesta a
trait în zilele împaratului Traian, stralucind
cu toate faptele cele bune si cu petrecere
neprihanita. Când a fost adus la eparhul
African si întrebat de acesta, el a grait
cuvinte dumnezeiesti cu îndrazneala si a
învatat credinta în Hristos. Iar daca a început African a huli pe Hristos si a
face rau sfântului, s-a facut cutremur si fara de veste cazând el împreuna cu
slujitorii zacea fara suflare. Dar l-a înviat pe el sfântul caci îl ruga femeia lui.
Dupa aceea l-au dus la împaratul Traian si, marturisind pe Hristos, a fost
spânzurat si chinuit, si rugându-se el si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Apolinarie si

Vitalie, episcopii Ravenei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic

Apolonie, episcopul Romei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici ce s-au savârsit

în Bulgaria, crestini în zilele împaratului Nichifor.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor sapte Mucenici din

Cartaghen.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Ana cea din Lefcadia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 24 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfintei

Mucenite Hristina (Cristina).

Aceasta mucenita era din cetatea Tirului, fiica a

unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o
într-un turn înalt si asezând acolo zeii sai facuti
din aur si din argint si cu podoabe împodobiti,
i-a poruncit sa petreaca acolo si sa aduca jertfe
la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept
caci cu adevarat nu sunt dumnezei idolii cei
neînsufletiti si facuti de oameni, se ruga lui
Dumnezeu. Si privind pe o fereastra a vazut
cerul, si din fapturi întelegând pe Facatorul, a
sfarâmat idolii tatalui sau si i-a împartit
saracilor. Pentru aceasta a fost supusa la tot
felul de chinuri de tatal sau; a fost bagata în
temnita, unde ramânând multa vreme fara
mâncare, primea hrana îngereasca si s-a
tamaduit de durerile ranilor. Dupa aceea a fost
aruncata în mare, si de la Domnul a primit
dumnezeiescul Botez, fiind scoasa la uscat de un înger. Aflând ca este vie, a
fost închisa în temnita din porunca tatalui sau, care în acea noapte a murit.
Luând în locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe mucenita la întrebare,
si ea, marturisind pe Hristos, a fost chinuita cumplit. Iar dupa Dion a luat
domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Si apoi
fiind lovita de slujitori cu sulite, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Capiton, care de

sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Imeneu, care de

sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ermoghen,

caruia dezradacinându-i-se toti dintii, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofil cel

de la Zachint, care a suferit mucenicia în Hiu la anul 1635 si
care de foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Atanasie

cel de la Chios, care, suferind mucenicia în Constantinopol la
anul 1670, de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 25 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si cincea, pomenirea

Adormirii Sfintei Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de
Dumnezeu Maria.

Sfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica dupa trup a
Domnului Nostru Iisus Hristos, se
tragea din neamul lui Levi, ultima
nascuta a marelui Preot Matan si a
sotiei sale Maria, care mai aveau
alte doua fete : Maria si Sovi. Cea
mai mare, Maria, s-a casatorit la
Betleem si a nascut pe Salomi
moasa. Sovi s-a casatorit si ea la
Betleem si a nascut pe Elisabeta,
mama Sfântului Ioan Botezatorul.
Ana s-a cununat cu inteleptul
Ioachim din Galileia si a nascut pe
Maria Prea Sfânta Maica Domnului.
Astfel Salomea, Elisabeta si Maica
Domnului erau verisoare iar dupa
descendenta sa trupeasca Domnul
Nostru era var de gradul doi al
Sfântului Ioan Inaintemergetaorul.

Dupa ce a nascut pe Maica

Domnului, pe care Dumnezeu o
rostuise ca cea mai sfânta din
neamul omenesc, singura atât de
curata ca sa primeasca in ea pe
Mântuitorul lumii, si dupa ce a incredintat copilul la Templu, la vârsta de trei
ani, ca o ofranda pura si neprihanita, Sfânta Ana si-a petrecut restul vietii
sale in post, rugaciune si faceri de bine celor lipsiti, asteptând sa se
indeplineasca ceea ce promisese Dumnezeu. Si-a dat sufletul in pace in
mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 69 de ani. Sfântul Ioachim a murit la
vârsta de 80 de ani ; dar nu se stie care dintre cei doi a murit mai întii.
Singurul lucru pe care ni l-a transmis Traditia Bisericii este ca Prea Sfânta
Maica Domnului isi pierduse deja parintii la vârsta de 11 ani pe când era inca
in Templu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au

strâns la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, de au
supus si au stricat dogmele lui Origen.

Convocat de piosul imparat Iustinian (cf. 14 noiembrie), care fixase drept

scop al domniei sale reconcilierea Bisericilor divizate cu cruzime dupa Sinodul
din Calcedon, al Cincilea Sfânt Sinod Ecumenic a reunit la Constantinopol
intre 5 mai si 2 iunie 553, 165 de Episcopi, prezidati de Patriarhul Sfântul
Eutihie (cf. 6 aprilie). Principalul subiect al acestei adunari era sa rezolve
problema celor Trei-Capitole, adica Teodor din Mopsuestia (+428), prietenul
sau, stralucitul Teodoret din Cir si discipolul lor Ibas din Edesa.
Cinstit si marit in Rasarit pentru comentariile sale despre Sfânta Scriptura,
Teodor din Mopsuestia era capul scolii din Antiohia. Dar acordând in teologia
sa o parte exagerata speculatiei rationale si axiomelor filozofiei lui Aristotel,
ajunsese sa respinga posibilitatea unei uniri reale a ceea ce a fost creat si a
ceea ce era necreat in Persoana lui Hristos. Pentru el Cuvântul (Logosul
divin) nu "se facuse" om ci vointa omeneasca era unita in El cu vointa
dumnezeiasca, mentinând diferenta intre cele doua naturi si deci a doua
"persoane" ; de aceea el era considerat ca "tata al nestorianismului". Dupa
condamnarea lui Nestorie de Sinodul din Efes (431), partizanii acestuia din
urma se aplecasera asupra scrierilor lui Teodoret, mort in pacea Bisericii,
pentru a interpreta dogma hristologica. Sfântul Chiril al Alexandriei, desi
scrisese impotriva lui, intervenise totusi pe lânga Sfântul Proclu ca acesta sa
nu impuna condamnarea acestor scrieri, in scopul de a mentine pacea
Bisericii atât de dureros obtinuta (438). Dar Eutihie, respingând aceasta
atitudine impaciuitoare, ajunsese, prin intrigile sale, sa obtina aprobarea
monofizismului prin sinodul tâlharesc de la Efes (449), in cursul caruia au
fost condamnati cei doi principali discipoli ai lui Teodor si reprezentanti ai
tendintei sale teologice : Teodoret si Ibas.

La Sinodul din Calcedon (451) Teodoret si Ibas, dupa lungi tergiversari, au

acceptat sa arunce anatema asupra lui Nestorie si au fost reprimiti in
comuniunea Bisericii. Mai târziu, interpretarea si modul in care a fost primit
cel de al Patrulea Sinod Ecumenic au dat nastere altor disensiuni cristalizate
pe problema celor Trei-Capitole. Masurile politice luate de imparatul Zenon
("Hénotikon") si de Patriarhul Acachie pentru a-i face sa se impace pe cei ce
se opuneau Sinodului au esuat lamentabil si au provocat chiar o schisma de
40 de ani (484-519) intre Rasarit si Occident care, printr-un puternic
atasament la litera Sinodului, trecea drept aparatorul celor Trei-Capitole.

Dupa ce împaratul Iustin pus capat acestei schisme, Justinian - hotarât sa

lupte impotriva tendintei nestorianizante in interpretarea dogmei
din Calcedon - a editat un decret impotriva celor trei, care provoca din nou
reactii violente in Occident (545). Convocat la Constantinopol, Papa Vigilius
declara, imediat dupa intronarea sa, ca intentiona sa rupa comuniunea cu
Patriarhul sfânt Mina (cf. 25 august), care raspunse cu aceeasi sentinta.
Dupa multe tratative, Vigilius accepta sa se impace cu Mina si edita un
document (Judicatum) care condamna pe cei trei. Acest document a fost
considerat de bisericile din Africa si Acvileea ca o tradare si ele provocara
diviziunea neplacuta si de durata in sânul Bisericii Occidentale, iar Rasaritul,
la rândul sau, il considera prea slab.

Cum se luase hotarârea de a intruni Sinodul Ecumenic pentru a pune capat

acestei neintelegeri, Iustinian edita o Marturie de Credinta, in care asuma
expresiile caracteristice ale teologiei Sfântului Chiril, pe care o combateau
partizanii occidentali ai celor Trei-Capitole (551). Papa Vigilius respinse acest
document si incepând de atunci nu inceta sa puna piedici intrunirii Sinodului.
Deschiderea acestuia fusese in plus intârziata de moartea Sfântului Mina ;
când Parintii incepura sesiunile sub presidentia succesorului sau, Sfântul
Eutihie, ei isi marturisira tristetea fata de opozitia Papei iar Vigilius declara ca
el sustinea din plin ortodoxia lui Teodoret si Ibas. In cursul celei de a opta
sesiuni, Sinodul ii condamna totusi pe cei trei si arunca anatema asupra
tuturor celor care i-ar apara, dar fara sa il condamne nominal pe papa. In
decembrie Vigilius se supuse deciziilor Sinodului dar abia aproape doi ani mai
târziu el condamna la rândul sau pe cele Trei-capitole (555).
Cu ocazia unei conferinte precedând Sinodul, Parintii condamnara pe de alta
parte doctrina lui Origen, Evagrie si Didim din Alexandria despre o pre-
existenta a sufletelor, caderea lor in trup si "restaurarea universala"
(apocatastaza), ceea ce ar insemna negarea libertatii umane.

Evitând deci shisma intre Rasarit si Occident, Sfântul Sinod de la

Constantinopol puse capat curentului nestorianist prin condamnarea tuturor
propunerilor eretice ale lui Teodor din Mopsuestia si marturisi deplina
conformitate a Sinodului din Calcedon cu credinta marturisita de cel de al
Treilea Sinod Ecumenic din Efes. Pe buna dreptate este considerat drept
sinodul "ecleziastic prin excelenta", caci respingând speculatia filozofica in
chestiunile de dogma (fie sub forma rationalista si aristotelica a lui Teodor
din Mopsuestia fie sub cea a neoplatonismului spiritualizant al origenismului),
el afirma ca Biserica are modul sau propriu - apostolic - de interpretare a
Tainelor lui Hristos, datorita caruia ea pastreaza integritatea libertatii umane
si posibilitatea ei de a fi pe deplin unita cu Dumnezeu in persoana
Mântuitorului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconita din

Constantinopol.

Fericita Olimpiada s-a nascut la

Constantinopol (intre 361 si 368) intr-o
familie din marea aristocratie imperiala. Tatal
sau, contele Seleucos, si mama sa murind
atunci când ea era inca copil, Olimpiada a
fost data spre a fi crescuta de una din
rudeniile sale, Procopiu (Procopie),
governator de Constantinipol, care a
insarcinat cu educatia sfintei pe Teodosia,
sora sfântului Amfilohie de Iconium (cf. 23
noiembrie). Astfel, Olimpiada a avut relatii
prietenesti si familiare cu sfântul Grigorie
Teologul, sfântul Grigorie de Nyssa (care i-a
si dedicat Comentariul sau la Cântarea
Cântarilor) si cu alti barbati de seama ai
Bisericii, pe care mai târziu i-a si ajutat, ori
de cate ori au venit la Constantinopol, chiar
daca unii, ca Teofil al Alexandriei (385-412),
s-au intors mai târziu împotriva ei .

Din tinerete Olimpiada a stralucit nu doar prin frumusetea trupeasca, dar si

prin intelepciunea si credinta ei. In anul 386 s-a maritat cu Nebridios,
prefectul Constantinopolului, dar acesta a murit inainte ca ei sa traiesca
impreuna. Acum Olimpiada a decis sa isi daruiasca viata ei Domnului, ca
vaduva si fecioara in acelasi timp, si de a pune imensa ei bogatie in slujba
Bisericii. Dar in momentul in care ea a refuzat o a doua casatorie, cu Elpidios,
ruda a împaratului Teodosie, Statul i-a confiscat toate bunurile si a fost
impiedicata sa frecventeze pe oamenii Bisericii pâna când avea sa se supuna
dorintei imparatului. Dar, la intoarcea din campania militara contra lui Maxim
(388), imparatul, din admiratie pentru zelul ei in asceza si virtute, i-a
restituit toate bunurile. Imediat, sfânta Olimpiada a inceput sa dea milostenie
si sa faca opere de binefacere cu imensele sale bogatii. Si-a vândut
poprietatile ce avea Tracia, in Bitinia, in Galatia si in Capadocia, ca sa
somptuasele locuinte de la Constantinopol si a facut peste tot case de primire
pentru calatori, spitale, biserici si o manastire, in spatele porticului
meridional al Sfintei Sofia, care a juns sa adaposteasca mai mult de 250 de
vietuitoare: mai intai slujnicele sale si alte rudenii, la care s-au adaugat apoi
multe femei din inalta societate a imperiului.

Pentru viata ei dedicata in

intregime lui Hristos, Sfantul
Patriarh Nectarie (381-397,
praznuit la 11 octombrie) a
numarat-o pe dansa in randul
diaconitelor, slujire pe care a
implinit cu cinstire si fara de
cusur. Diaconitele, alese dintre
fecioarele sau vaduvele de o
vârsta inaintata (60 de ani in
acea vreme, apoi 40 ani), erau
hirotonite prin punerea mâinilor
si puteau sa intre in altar, insa
ele nu erau considerate ca
facând parte din cler. Slujirea
lor consta in principal in
vizitarea si ajutorarea
bolnavilor, asistarea preotului la
botezul femeilor si alte câteva
sarcini auxiliare. Ele nu puteau
nici sa invete in public nici sa
boteze (cf. Constitutiilor
Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea
diaconitelor ca cazut incet-incet
in desuetudine odata cu disparitia aproape completa a botezurilor de adulti,
in secolul al XII-lea.

In anul 398, când Sfântul Ioan Gura de Aur (praznuit la 13 noiembrie) s-a
urcat pe tronul patriarhal de la Constantinopol, Olimpiada a gasit in el nu
doar pe parintele duhovnicesc pe care si-l dorea, autoritatea in materie de
interpretare a Scripturii, pastorul care se îngrijea de turma sa mai mult decât
de propriul sau trup, ci si un prieten, atât pentru zile bune, cât si pentru
dificultatile ce le intampina adesea din cauza corectitudinii si verticalitatii ei.
Olimpiada s-a pus deci in slujba sfântului patriarh cu ardoare, suportând
toate cheltuielile lui materiale si facând din belsug milostenie, asa cum
sfântul o sfatuia. De altfel, singura persoana masculina admisa in Manastirea
ei era Sfântul Episcop, care venea adeseori si le intruia pe surori cu
invataturile sale. Pe câteva din ucenitele sale din aceasta manastire le-a si
hirotonit diaconite, de altfel.

Sfantul Ioan Gura de Aur a avut multa lauda pentru Sfanta Olimpiada, drept
pentru care a aratat catre dansa mare bunavointa si dragoste duhovniceasca.
Cand Sfantul Ierarh a fost pe nedrept trimis in surghiun (in Armenia, la anul
404), Sfanta Olimpiada si celelalte diaconite au primit aceasta cu mare
tristete. Ultima oara cand a parasit biserica sfantul le-a chemat la sine pe
diaconite: Olimpiada, Pentadia, Proklia and Salbina, le-a spus cum ca
indarjitele acuze care i se aduc or sa ajunga la un sfarsit, dar de vazut nu o
sa mai vada aproape de loc. Le-a rugat sa nu paraseasca acea biserica, ci sa
slujeasca pe mai departe celui de ii va urma. Sfintele femei au cazut inaintea
sfantului varsand lacrimi.
In ciuda sfaturilor sfântului, Olimpiada a refuzat sa-l recunoasca pe
succesorul lui si chiar a purces la apararea cauzei Sfântului Ioan Gura de Aur.
In aceasta vreme, un incendiu a izbucnit in catedrala Sfânta-Sofia si o parte
din palatul imperial a fost distrusa de flacari. Atunci, toti sustinatorii Sfantului
Ioan Hrisostom au cazut sub banuiala incendierii, si au fost adusi pentru
cercetari in fata prefetului Optat. Au chemat-o si pe Sfanta Olimpiada la
judecata supunand-o la o riguroasa cercetare. Au amendat-o la plata unei
mari sume de bani pentru crima de incendiere, cu toata nevinovatia sa si
lipsa de probe. Dupa aceasta sfanta a parasit Constantinopolul si s-a stabilit
la Cizic (la marea Marmara). Dar nici aici persecutorii nu i-au dat pace, astfel
ca, dupa inca un interogatoriu, in anul 405 sfânta a fost trimisa in exil la
Nicomedia, unde sfanta a indurat multa suferinta si lipsuri. Sfantul Ioan i-a
scris din surghiun 17 scrisori, mangaindu-o in durerea ei si indemnând-o la
rabdare pentru Domnul. La 25 iulie 408 Sfanta Olimpiada a trecut la cele
vesnice, incoronata impreuna cu masturisitorii pentru credinta.

Sfanta Olimpiada a aparut in vis episcopului de Nicomedia si cerand ca trupul

sa ii fie pus intr-un sicriu de lemn si aruncat in mare:"Acolo unde valurile vor
purta cosciugul acolo lasa trupul meu sa fie ingropat".Cosciugul a fost adus
de valuri intr-un loc numit Briktoi aproape de Constantinopole. Locuitorii
acelor locuri, cunoscand ca acestea sunt de la Dumnezeu, au loat moastele si
le-au asezat in biserica inchinata Sfantului Apostol Toma, unde au inceput a
faca multe minuni si vindecari. Dar in timpul unei invazii a persilor, biserica a
fost arsa dar moastele s-au aflat intregi. Sub Patriarhul Serghie (610-638),
moastele au fost mutate la Constantinopole si puse in manastirea de maici
ctitorita de Sfanta Olimpiada, distrusa in timpul revoltei lui Niceta (anul 532),
dar reconstruita de imparatul Iustinian.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia

din Tabena, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sact, Matur, Atal

si Blandina.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 26 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea

Sfântului Sfintitului Mucenic Ermolae, si cei împreuna cu
dânsul, Ermip si Ermocrat.

Acesti sfinti erau preoti din

clerul Bisericii Nicomidiei,
ramasi dintre sfintii
douazeci de mii ce au fost
arsi acolo de tiranul
Maximian (284-305) in anul
303 (28 decembrie), fiind
ascunsi într-o camara.

Dar fiind prins tânarul

Pantoleon (nimeni altul
decât Marele Mucenic
Pantelimon, praznuit la 27
iulie) si nestiind sa minta, a
spus ca de preotul Ermolae
era învatat în cele
crestinesti si a fost botezat.

Si îndata au trimis de l-au

adus pe Ermolae la
Maximian, si cu el au adus
slujitorii si pe insotitorii lui,
Ermip si Ermocrat.

Stând sfintii la întrebare, si propovaduind cu îndrazneala ca Domnul Iisus

Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la
Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite

Parascheva din Roma.

Sfânta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lânga Roma,
in vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din parinti crestini, Agaton si
Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc.
Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el,
le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o
vineri (Paraskevi in greceste inseamna "vineri") dar si din evlavie pentru
Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti.

Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica
pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu
sau rugaciunea. La moartea parintilor sai, pe când era in vârsta de 12 ani ea
imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi
mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu. Dupa ce si-a petrecut o
vreme in ascultare desavârsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat
de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea
 pentru a se duce sa propovaduiasca
numele lui Hristos in orase si sate.
Astfel aduse pe multi pagâni la
dreapta credinta, suscitând
nemultumirea si ura iudeilor, care
au denuntat-o regelui acelui tinut in
care ea se afla (dupa altii, noului
imparat, Antonin cel Pios, catre
140). Suveranul dadu ordin pe data
ca nobila crestina sa fie arestata si
adusa inaintea lui. Când o vazu,
ramase mai intâi surprins de
frumusetea ei apoi incerca sa o
atraga prin maguliri spunând :
"Daca te lasi convinsa de cuvintele
mele si accepti sa aduci sacrificii
idolilor, vei primi multe bogatii, dar
daca te incapatânezi, sa stii ca vei
avea multe de suferit". Tânara fata,
desi gingasa, ii raspunse cu barbatie
: "Nu ma voi lepada niciodata de
prea blândul meu Iisus Hristos si
nici un chin nu va putea sa ma
desparta de dragostea Lui. Caci El a zis : Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi
urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12).
Cât despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamântul, ei vor
disparea de pe pamânt si de sub cer (Ieremia 10:11)". Atunci mânia regelui
se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier
inrosit in foc. Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfânta
Parascheva nu simti nici o suferinta. Dupa ce i-au fost smulsi sânii, fu
aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un
Inger ce si-a facut aparitia dintr-un mare cutremur. Constatând minunea, 70
de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din
ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva. Repetându-
si inflacarata marturie de credinta, Sfânta fu aruncata intr-un cazan de cupru
si bronz umplut cu plumb incandescent. Dar si acolo, trupul sau - care
primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare - ramase neatins.
Crezând ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu
orbit de vapaie5. Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu
sa strige : "Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si reda-
mi lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti". La
rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina
credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti
cei apropiati lui.

Eliberata, Sfânta Parascheva parasi tinutul pentru a-si continua misiunea. Pe

când se afla intr-un oras condus de un oarecare Asclepios si propovaduia pe
Hristos, fu arestata si adusa in fata tribunalului. La intrebarea lui Asclepios
care ii ceru sa isi spuna numele, Sfânta se inchina cu semnul Sfintei Cruci si
declara ca era slujitoarea lui Hristos Facatorul cerului si al pamântului, Care
s-a dat crucii si mortii pentru Mântuirea noastra, si Care va reveni cu marire
sa judece viii si mortii. Tiranul dadu ordin sa fie batuta cu vergile dar Sfânta
continua sa il slaveasca pe Dumnezeu, cu privirea intoarsa spre cer, iar când
Asclepios ii intrerupse pe calai pentru a-i cere sa aduca sacrificiu idolilor, ea il
scuipa in fata cu dispret. Iesindu-si din fire el ceru sa fie biciuita pâna la os.
Dar dupa o noapte petrecuta la inchisoare, soldatii o gasira a doua zi
nevatamata. Cum ea cerea regelui sa fie lasata sa se duca la Templul lui
Apolo, toti pagânii se bucurara, crezând ca accepta sa aduca sacrificii idolilor.
Când insa - dupa ce se rugase indelung - isi facu semnul Crucii, idolii se
sfarâmara cu zgomot mare iar poporul striga : "Mare este Dumnezeul
Crestinilor!". Preotii idolilor, cuprinsi de furie, au cerut regelui sa sfârseasca
cu ea si fu aruncata in fosa unde prin rugaciune provoca moartea unui balaur
si a reptilelor care se mai gaseau acolo. Constatând ca toate tentativele sale
erau zadarnice, Asclepiios o trimise in alta imparatie, condusa de crudul
Tarasios6 . Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea ii vindeca pe toti
bolnavii care erau adusi la ea, regelu ceru sa fie adusa inaintea lui si o acuza
de vrajitorie, dând ordin sa fie aruncata intr-o fosa urât mirositoare, plina de
animale veninoase. Prin semnul Crucii, aceasta cloaca deveni asemeni unei
pajisti inmiresmate primavara, iar Sfânta, ocrotita de un Inger, ramase
nevatamata la toate celelalte chinuri la care fu supusa. De aceea,
nemaiputându-si conteni mânia, regele ordona calailor sai sa taie capul
slujitoarei lui Dumnezeu. Cazând in genunchi, Parascheva se ruga cu lacrimi,
incredintându-si sufletul viteaz Mirelui sau Hristos si ii ceru sa ierte pacatele
celor care aveau sa-L cinsteasca. Atunci când capul ii cazu sub spada, se auzi
un glas ceresc urându-i bun venit in Imparatia Cerurilor, a carei venire ea o
vestise prin cuvântul sau si prin lucrarile sale. De atunci, parti din moastele
sale, imprastiate in Sfintele Biserici, nu au incetat sa infaptuiasca
nenumarate vindecari, in special pentru cei bolnavi de ochi.

Viata si patimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea

in secolul al VIII-lea. Ea este uneori praznuita si in ziua de 9 noiembrie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Mucenita Oreozila.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Ignatie Stironitul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apion, care de

sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Ierusalima, care

de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 27 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea

Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon.

Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia

din parintii Eustorgios, senator
pagân, si Evula, o crestina; acestia
i-au dat numele de Pantoleon.
Incredintat spre educatie lui
Eufrosin, medic de renume, el
ajunse dupa putina vreme la o
cunoastere desavârsita a artei
medicale intr-atât incât imparatul
Maximian, care ii remarcase
calitatile, intentiona sa il ia la palat
ca medic particular. Cum tânarul
trecea in fiecare zi in fata casei
unde era ascuns Sfântul Ermolae
(cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici
dupa tinuta lui calitatea inalta a
sufletului sau si il invita intr-o zi sa
intre si incepu sa il invete ca stiinta
medicala nu poate aduce decât
slaba usurare naturii noastre
suferinde si sortita mortii si ca
numai Hristos, singurul Doctor
adevarat, a venit sa ne aduca
Mântuirea, fara leacuri si fara plata.
Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon
incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele
credintei. Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil,
mort dupa ce fusese muscat de o napârca. Judecând ca momentul venise sa
probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui
Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la
Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez.
Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile
lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi. La intrebarile tatalui sau
nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe
lânga imparat. Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp
o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de
zadarnicia inchinarii la idoli.

Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il

vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in
Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tânarul confirma in fata
tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapânului sau. Facu semnul
Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata
vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca
Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfântul Ermolae impreuna cu Eustorgios,
care nu dupa multa vreme adormi in pace.
Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si
mai vârtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb decât sa creada in
Hristos, cel venit pe pamânt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de
aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din
Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care
tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l
denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plângerea impotriva
protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii
puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea.
Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca
Pantoleon il vindecase chemând Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii
adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se
taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Când
Sfântul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o
acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa
in Hristos, un om mort crucificat. Sfântul ii raspunse ca atât credinta cât si
mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si
onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii
ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra
caruia preotii pagâni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre
Sfânt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea
catre Dumnezeu si luând pe paralitic de mâna, il ridica in Numele lui Hristos.
Numerosi pagâni, vazându-l pe om mergând plin de bucurie, crezura atunci
in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagâni insistau pe lânga imparat
sa fie ucis acest rival periculos.

Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu câtva timp in urma fusese

supus Sfântul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un
batrân facuse dovada unui asemenea curaj, cu atât mai mult tinerii trebuiau
sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputând sa
il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii.
Legat de un stâlp, trupul ii fu sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse
cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfântului Mucenic sub chipul parintelui
sau spiritual, Sfântul Ermolae, ii spuse : "Nu te teme, copilul meu, caci sint
cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine". De indata
tortele se stinsera iar ranile Sfântului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in
plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile
Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor
salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurându-se la
picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul,
ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca
Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se
rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul
interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata
strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi.

Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el

la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci
Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapânul sau, sa-
L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavârsirea. Dupa moartea
preamarita a Sfântului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din
nou pe Pantoleon si pretinzând ca mucenicii se supusesera, incerca sa il
convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul
raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica :
"Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul
ceresc!". Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian
dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in
foc.

Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in

momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se
topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira
pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse
o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : "Slujitor credincios, dorinta
ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e
pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor
incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va
mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv"). El isi intinse
grumazul iar când capul ii cazu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni
alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data
si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul
Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe
proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea
cea Buna si in alte locuri.

De atunci, Moastele Sfântului Pantelimon nu au incetat sa savârseasca

vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si
trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

Tot în aceasta zi, pomenirea senatorului orb care a fost

tamaduit de Sfântul Pantelimon, si care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Antuza

marturisitoarea, cea din sfânta manastire a lui Mantiniu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici o suta cincizeci

si trei, care în Marea Traciei s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Manuel, care cu pace s-

a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Hristodul,

care era din Casandra, si a marturisit în Tesalonic la anul 1777,
si care prin sugrumare s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 28 Iulie

În aceasta luna în ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor

Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.

Sfintii Apostoli din

cei 70 Prohor,
Nicanor, Timon si
Parmena au fost
printre primii diaconi
ai Bisericii lui
Hristos.

In Faptele sfintilor
Apostoli (6, 1-6) se
spune ca sfintii
doisprazece Apostoli
au ales sapte
barbati plini de
Duhul Sfânt si de
intelepciune -
Stefan, Filip, Prohor,
Nicanor, Timon,
Parmena si Nicolae -
si i-au hotarât in
slujba de diaconi.

Sfanta Biserica face

pomenirea lor
împreuna in aceasta
zi de 28 iulie, chiar
daca ei au
propovaduit
cuvântul credintei si
marturiseau pe
Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavârsit in locuri si timpuri
diferite.

Sfantul Prohor l-a însotit mai intâi pe sfantul Apostol Petru si a fost facut de
acesta episcop in cetatea Nicomidia. Dupa Adormirea Preasfintei Nascatoare
de Dumnezeu, Prohor a devenit insotitor si impreuna-lucrator al sfantului
Apostol Ioan Teologul, si impreuna cu acesta a fost sunghiunit in insula
Patmos. Aici sfantul Prohor a scris cartea Apocalipsei dupa dictarea inspirata
a sfantului Ioan, Apostolul cel Iubit. La intoarcere in Nicomidia sfantul Prohor
a converitit multime multa de pagâni la Cristos, si din aceasta pricina a primit
cununa muceniciei. (Alte imagini cu sfantul Prohor impreuna cu sfântul Ioan
Teologul.)

Sfantul Nicanor a primit mucenicia in aceeasi zi in care sfantul întaiul-

mucenic si arhidiacon Stefan (praznuit la 27 decembrie) si multi alti crestini
au fost ucisi cu pietre.
Sfântul Timon a fost asezat de Apostoli
episcop al cetatii Bastoria in Arabia, si acolo
a patimit multe de la evrei si pagâni pentru
predica Evangheliei. A fost aruncat intr-un
cuptor aprins, dar puterea lui Dumnezeu a
facut sa iasa nevatamat. O traditie
occidentala spune ca sfântul Timon a murit
rastignit.

Sfantul Parmena a predica cu inflacarare pe

Hristos in Macedonia. A murit de o boala care
l-a lovit. Dar exista si o traditie conform
careia sfântul Parmena a primit cununa
muceniciei cândva pe la sfârsitul domniei
împaratului Traian (98-117).

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfântului Mucenic Evstatie, cel din
Ancira.

Acest sfânt era ostas si, fiind adus înaintea

lui Cornelie guvernatorul Ancirei, a marturisit slobod si cu îndrazneala pe
Hristos. Pentru aceasta a fost batut fara mila, si patrunzându-i gleznele l-au
târât de la cetatea Ancirei pâna la râul Sangarul, urmat si privit de
guvernator. Si acolo, bagându-l într-o racla, l-au aruncat în râu. Iar din voia
lui Dumnezeu un înger a scos la uscat racla în care se afla sfântul sanatos,
cântând psalmul acesta: "Cel ce locuieste în ajutorul Celui Preaînalt..." Dupa
aceea aflând aceasta guvernatorul si rusinându-se, scoase sabia si se omorî
singur. Iar sfântul mucenic rugându-se si împartasindu-se cu dumnezeiestile
Taine printr-un porumbel trimis din cer si multumind lui Dumnezeu, si-a dat
sufletul în mâna îngerului cel care îl scapase din râu. Si au fost îngropate
cinstitele lui moaste în cetatea Ancirei.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfântului Mucenic Acachie cel
Nou.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintei Mucenite Drosis, care,
în topitoare de aur fiind
aruncata, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Cuvioasei Maicii noastre Irina,
care era din Capadocia si se
afla în Manastirea lui
Hrisovalant.

Sfânta Irina traia in Capadocia, in

sânul unei familii instarite si de neam
ales, in vremea de dupa moartea
imparatului iconoclast Teofil (842).
Teodora, asigurând regenta, cauta in
intreaga Imparatie o sotie pentru fiul
sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru
frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la
Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai târziu cu
imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lânga Muntele Olimp
din Bitinia, facu o vizita sfântului Ioanichie cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o
saluta prezicându-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant.
Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina
de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant,
ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce
poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de
locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie,
odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume
si se deda cu sârguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este
slabit, omul interior se reînnoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmântata
cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar cu
pîine si apa, se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara
sa se împotriveasca sau sa cârteasca. Cainta ei neincetata ii umplea inima
de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamânt fertil, ea
rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele
ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedându-se celor mai grele
munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau decât cuvintele Evangheliei
sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe când se afla de mai putin
de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfântului Arsenie cel
Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pâna a doua zi dimineata,
ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse
incet-incet sa ramâna in picioare, cu mâinile intinse in rugaciune, toata ziua
si toata noaptea. Lupta cu atâta iscusinta pentru a-si supune trupul la
aplecarea ce o avea sufletul ei catre Dumnezeu, incât nici o uneltire
diavoleasca nu putea sa o atinga. Când diavolul ii aducea in minte marirea si
usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca
aceste gânduri Staretei sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe
data izbavita.

La moartea Staretei, ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si

primi consacrarea de la Patriarhul Sfântul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si
atunci de profetia Sfântului Ioanichie si considerând de datoria ei sa nu caute
placerea ci sa "duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei" (Romani 15, 1),
ea trai de-acum ca un inger pamântesc, prelungindu-si posturile, rugându-se
toata noaptea si facând nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi
atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atâta intelepciune încât fu in stare
sa conduca nenumarate suflete pe calea Mântuirii. Ea cerea maicutelor sa nu
o considere ca o stapâna, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor.
Cu blândete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau
dupa spiritul Evangheliei. Refuzând desertaciunea laudei si cinstei din partea
oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume decât in aparenta, ele trebuiau sa
se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blândetea, virtuti superioare
celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu
credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui
Dumnezeu si sa ramâna in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le
interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai
folositor sufletului, spunea ea, decât boala acceptata cu recunostinta.

Primind de la un Înger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfânta era ca un

Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la
terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una câte una si, cu
multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si
fara prefacatorie, scotându-le la iveala gândurile lor cele mai tainice. Ea
deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru
intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni,
bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si
sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a
convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor.

Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in

rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pâna la Pasti, ea nu mânca pâine
ci doar câteva legume, o data pe saptamâna. Privegherea in fiecare noapte ii
devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea
toate noptile, cu mâinile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii.
Uneori ramânea in aceasta stare si doua zile la rând, ba chiar o saptamâna
intreaga, incât una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele
amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfânta Irina in
rugaciune, ridicata de la pamânt in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi
care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera vârfurile lor pâna la pamânt
si nu le-au ridicat decât dupa ce Sfânta i-a insemnat cu semnul Crucii.
Aceasta rugaciune din noapte era inspaimântoare pentru diavoli, care isi
inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul
aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea
ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul
carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul
fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfânta in flacari, in picioare si
nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa
stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros :
"De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un
Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare,
nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia când tu l-ai alungat". Iar
cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma
placuta cuprinse toata Manastirea.

Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si

dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfântul Apostol Ioan il insarcinase
sa i le inmâneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care
gura ei raspândi o mireasma nemaiîntâlnita, pe cel de al doilea il imparti
comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret,
zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului.

Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte

minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina
vreme de cea a lui Mihai al III-lea (867) precum si preluarea puterii de catre
Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfântul Vasile cel Mare si de Sfânta
Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale
- pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare - aparând in fata
suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu
greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii.

Sfânta Irina ajunse la vârsta de 103 ani, pastrându-si toata prospetimea si

frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor
o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si când veni ziua
aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si
dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai
decât pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in
mâinile Domnului. Inhumata in biserica Sfântului Mucenic Teodor, mormântul
sau raspândea in permanenta o aroma suava, aratând tuturor ca se facuse
bineplacuta lui Dumnezeu. Pâna in zilele noastre Sfânta Irina nu a incetat sa
intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pavel, întemeietorul

Manastirii Xiropotamu din Sfântul Munte Athos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 29 Iulie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfântului

Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Acest sfânt se tragea cu neamul din

Cilicia si era om foarte bun,
întarindu-se pe sine cu frica lui
Dumnezeu. A fost dascal de
mântuire multora si învata pe cei ce
se închinau la idoli sa se lase de cele
desarte si sa cunoasca pe
Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost
prins si adus la Sacherdon
ighemonul, care a poruncit sa fie
încaltat cu încaltaminte de fier, care
avea piroane ascutite, si a fost silit
sa mearga pâna la cetatea Gangrei,
care era departe de 80 de stadii.
Sosind la Gangra, a fost bagat într-
un cuptor de foc si si-a dat sufletul la
Dumnezeu. Si se face soborul lui
aproape de podul lui Iustinian si
aproape de locul ce se numeste
Petrian.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintei Mucenite Teodota,
împreuna cu fiii sai.

Aceasta sfânta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, si se nevoia la

poruncile lui Dumnezeu, învatându-si pruncii spre cunostinta dumnezeiasca
pe vremea când traia si Sfânta Mucenita Anastasia. Stapânitorul Lefcait îi
facea sila sa si-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost
trimisa catre Nichitie, stapânitorul Bitiniei, care a poruncit sa fie bagata,
împreuna cu câte trei pruncii sai, într-un cuptor de foc, unde si-a luat cununa
muceniciei. Si se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în

mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc

batrânul, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Constantin Patriarhul

Constantinopolului, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici, tatal si maica,

împreuna cu cei doi fii ai lor, care în foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ioan ostasul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Veniamin si
Virie, cei aproape de palatele din Evdom.

Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosului împarat

Teodosie cel tânar (cel Mic).

Tot în aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Eustatie din

Mtskheta, in Georgia.

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta

se tragea din Persi adoratori ai focului
si inainte de a fi botezat se numea
Bgrobandaves. Tatal si fratii sai,
slujitori în cultul lui Zoroastru,
incercara zadarnic sa faca din el un
preot pagân.

In timpul domniei imparatului

georgian Guram Kuropalat (575-
600), la vârsta de 30 de ani, el se
muta din satul persan Arbuketi (de
lânga orasul Gandrakili) in vechea
capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta.
Isi câstiga viata de zi cu zi lucrând
sandale. Sfântul Eustatie incepu sa se
duca la catedrala din Mtskheta unde
slujbele crestine îi umpleau sufletul
de bucurie. Arhidiaconul Samuel
(viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-
591), remarca inclinatiile spirituale
ale pagânului pers si îi vorbi despre
învataturile crestine. Ajungând la
credinta in Hristos, Bgrobandaves fu luat in calitate de catecumen pe lânga
arhidiaconul Samuel. Dupa un anumit timp, când Samuel deveni catolicos
(patriarh, la armeni si la alti orientali crestini), primi Sfântul Botez cu numele
Eustatie. Eustatie s-a casatorit apoi cu o sotie crestina si a dus o viata
pioasa, rodnica in virtute.

Persii care mai traiau la Mtskheta nu reusira sa îl readuca pe Sfântul Eustatie

la cultul focului si de aceea l-au convins pe capul persilor din cetate sa îl
trimita la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adica prim-demnitar) al
sahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimisi la incercare sub ordinul
tiranului erau si alti persi impreuna cu Sfântul Eustatie care acceptasera sa
fie crestinati : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi si Stefan. Doi
dintre ei insa, Bagdad si Panaguznas, se lepadara de Hristos când fura
amenintati cu moartea.

Sfântul Eustatie si ceilalti marturisitori ai lui Hristos suferira cu cinste sase

luni de inchisoare si prin mijlocirea catolicosului Samuel IV si a unui notabil
georgian fura eliberati.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu),
instigat de fostii dusmani ai Sfântului Eustatie, dadu ordin sa fie adus in fata
lui si îi ceru sa se lepede de Hristos si sa sa intoarca la cultul lui Zoroastru.
Sfântul Eustatie raspunse cu demnitate : "Poate cineva sa îl paraseasca pe
Facatorul lumii si sa adore o simpla creatura a Lui ? Nu se va întâmpla
niciodata! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e
cel care a facut soarele sa straluceasca ziua si luna cu stelele sa straluceasca
in intunericul noptii. Focul nu este Dumnezeu, focul e facut de om si e stins
de om".

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589.

Inainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca dupa moartea sa trupul sa
îi fie înmormântat crestineste in cetatea Mtskheta. Patimitorul a auzul Glasul
de sus : "Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici in har nici in
tamaduiri. Nu-ti fa griji pentru trupul tau, va fi dupa cum iti doresti".

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de

Crestini la Mtskheta si cu mare cinste asezat de catolicosul Samuel IV sub
masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Praznuirea
lui la 29 iulie, ziua in care sfântul martir s-a savârsit cu marire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 30 Iulie

În aceasta luna, în ziua a treizecea, pomenirea Sfintilor

Apostoli: Sila, Silvan, Criscent,
Epenetos si Andronic.

Acesti sfinti au facut parte din cei 70 de

apostoli.

Sila a mers la propovaduirea Evangheliei

împreuna cu Fericitul Pavel, si nu dupa
multa vreme a fost facut episcop al
Corintului. Acolo, mult ostenindu-se si pe
toti întarindu-i în credinta în Hristos, s-a
mutat catre Domnul.

Iar Silvan a fost facut episcop al

Tesalonicului; si acesta, bine nevoindu-se,
catre Domnul s-a mutat; iar ceilalti,
propovaduind în Carhidonia si în Italia, si
învatând de fata în toata lumea cuvântul
credintei în Hristos, si întorcând si
botezând pe multi dintre pagâni, cu pace si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Iulita (Iulia) cea

din Cezareea.

Aceasta sfânta a fost din Cezareea Capadociei, si pe ea a cinstit-o cu laude si

Vasile cel Mare. Având ea judecata cu un om oarecum lacom si silnic, care
împresurase cea mai mare parte a pamântului ei, tarine si sate, dobitoace si
robi, si tot lucrul si hrana vietii le trasese la sine. Caci nu lua aminte de
dreptate, nici de Dumnezeu, ci se rezema si nadajduia numai în napastuiri si
în marturii mincinoase si în mita ce da judecatorilor. Începând femeia a se
plânge de nedreptatea si tirania omului, el numaidecât a pârât-o ca este
crestina, si cum ca nu i se cade sa aiba parte de cele de obste, caci nu
cinsteste si nici nu slujeste zeilor împaratilor. Iar ea, neuitându-se la cele
lumesti si trecatoare, ci calcând toate, a zis: "Prapadeasca-se averea si
marirea lumii, dar eu nu ma voi lepada de Facatorul si Ziditorul tuturor".
Atunci nedreptul judecator a pus de au ars-o; iar cuptorul arzând trupul
sfintei, l-a pazit întreg si a fost dat rudeniilor ei si la toti credinciosii.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi. Amin.
 31 Iulie

În aceasta luna, în ziua a treizeci si una, pomenirea Sfântului si

Dreptului Evdochim.

Acest fericit a trait pe vremea împaratiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos si
lupta împotriva icoanelor. Parintii sfântului duceau viata stralucita, pentru ca
erau patricieni si drept-credinciosi. Fiind crescut bine de parintii sai, Vasile si
Evdochia, a fost cinstit de împaratul Teofil cu dregatoria de candidat, si a fost
pus serdar mare peste osti, întâi în Capadocia, dupa aceea în tara harsianilor.
Fiind el cumpana dreapta si dreptar, care pazea toata îndreptarea, facea
multe milostenii în toate zilele, si ajuta pe vaduve si pe saraci. În scurte
cuvinte, se purta si facea tot felul de bunatati. Dumnezeieste vietuind, si
cazând într-o boala trupeasca, si-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui,
plinindu-i voia, l-au îngropat cu hainele lui cu care era îmbracat, fiind marit
de Dumnezeu cu multe minuni. Si s-a facut mutarea moastelor sale la Bizant,
în sase zile ale lui iulie; iar sfânta sa adormire, în 31 de zile ale aceleiasi luni.

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii cinstitei case a

Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din
Vlaherne, unde se afla sfânta racla; si înaintepraznuirea
cinstitei si de viata facatoarei Cruci, adica: scoaterea cinstitei
Cruci de la palatul împaratesc în cetate.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iosif cel din Arimateea,

care a îngropat preacuratul
trup al Stapânului Hristos, si
care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea

Sfintilor doisprezece Mucenici
romani, care de sabie s-au
savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni,

Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.