Cultul Ortodox Pentru Clasa A XI-a PDF

CORINT
E D U C AŢ I O N A L CORINT
E D U C AŢ I O N A L

CORINT
EDUCAȚIONAL
Religie XI_cap 1 pg 01_26.qxd 7/20/2006 11:05 AM Page 2 2Cyan 2Yellow 2Magenta 2Black
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 4446 din 19.06.2006, `n urma
evalu\rii calitative organizate de c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea Manualelor, [i este
realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 3252
din 13.02.2006.
Date despre autori:

Adrian Lemeni (coordonator) – lector dr., Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti. A elaborat capitolul 1, partea I (Dumnezeu creatorul [i proniatorul).
Jean Nedelea – asistent drd., Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti.pA elaborat capitolul 1, partea a II-a (Iisus Hristos mântuitorul lumii).
Georgian P\unoiu – asistent drd., Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti. A elaborat capitolele 2, 4 [i 7.
Silviu Tudose – diac. asistent drd., Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti. A elaborat capitolele 3, 5 [i 6.
Referen]i:
Lector dr. Constantin Preda, Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti.
Pr. prof. dr. Vasile Gordon, Facultatea de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”,
Universitatea din Bucure[ti.
Redactor: Lia Decei

Tehnoredactare [i procesare computerizat\: Lucian Curteanu
Coperta: Valeria Moldovan
Difuzare:
Splaiul Independen]ei nr. 202 A, sector 6, Bucure[ti
Tel.: 319.88.22; 319.88.33; 319.88.55; 319.88.66; 319.88.77
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Religie: cultul ortodox: manual pentru clasa a XI-a /
Adrian Lemeni (coord.), Jean Nedelea, Georgian P\unoiu,
Silviu Tudose. – Bucure[ti: Corint, 2006
ISBN (10) 973-653-917-2; ISBN (13) 978-973-653-917-6
I. Lemeni, Adrian (coord.)
II. Nedelea, Jean
III. P\unoiu, Georgian
IV. Tudose, Silviu
28(075.35)
ISBN (10) 973-653-917-2; ISBN (13) 978-973-653-917-6

Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
2006
Când
vei începe s\ cite[ti dum-
nezeie[tile cuvinte, mai întâi s\ te rogi
lui Dumnezeu, ca s\-]i deschid\ ochii inimii;
ca nu numai s\ cite[ti cele scrise, ci s\ le [i faci, ca s\
nu cite[ti cuvintele în zadar. {i iar\[i, când vei citi cu mult\
sârguin]\, s\ cite[ti cuvintele cu mult\ aten]ie [i cu toat\ inima
[i s\ nu te gr\be[ti numai a întoarce filele. De-]i este de tre-
buin]\, nu te lenevi, ci [i de dou\ ori [i chiar de mai multe ori
s\ cite[ti cuvintele, ca s\ în]elegi puterea lor. Iar când vei vrea
s\ cite[ti sau s\ ascul]i pe altcineva care cite[te, s\ te rogi lui
Dumnezeu, zicând astfel: Doamne Iisus Hristoase, deschi-
de-mi ochii inimii, ca s\ ascult cuvântul T\u [i s\-l în]eleg [i s\
fac voia Ta, c\ str\in sunt eu pe p\mânt. S\ nu ascunzi de mine
poruncile Tale, ci s\-mi luminezi ochii, ca s\ v\d minunile din
Legea Ta. Arat\-mi mie cele near\tate [i cele ascunse ale
În]elepciunii Tale. Spre Tine n\d\jduiesc, Dumnezeul meu, ca
s\-mi luminezi mintea [i gândul, cu lumina în]elegerii Tale, ca
nu numai s\ citesc cele scrise, ci s\ le [i împlinesc. Ca nu spre
mândrie s\ citesc vie]ile [i cuvintele sfin]ilor, ci spre înnoire [i
spre luminare, spre sfin]ire, spre mântuirea sufletului [i spre
mo[tenirea vie]ii ve[nice. C\ Tu e[ti luminarea celor ce zac
întru întuneric [i de la Tine este toat\ darea cea bun\ [i tot
darul cel des\vâr[it. Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh,
acum [i pururea [i în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gur\ de Aur

BIBLIOGRAFIE Biblia – edi]ie jubiliar\ a Sfântului Sinod, tradus\ de ÎPS Bartolomeu Anania, Ed.
Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 2001.
Brani[te Pr. Ene, Brani[te, Elena, Dic]ionar enciclopedic de cuno[tin]e religioase,

Ed. Diecezan\, Caransebe[, 2001.
F\ge]eanu, Ierom. Adrian [i Stanciu, Ierom. Mihail, De ce caut\ omul semne, minuni
[i vindec\ri paranormale?, Ed. Sophia, Bucure[ti, 2004.
Moldovan, Pr. Ilie, Teologia iubirii, vol. I-II, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 1996.
Necula, Pr. prof. dr., Nicolae D., Biseric\ [i cult pe în]elesul tuturor, Ed. Europartner,
Bucure[ti, 1996.
Patericul, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 1990.
P\curariu, Pr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, compendiu, Chi[in\u, 1993.
Petraru, Pr. Gheorghe, Ortodoxie [i prozelitism, Ed. Trinitas, Ia[i, 2000.
Popescu, Pr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Editura Institutului Biblic [i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 2005.
R\duc\, Pr. Vasile, Ghidul cre[tinului ortodox de azi, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998.
Sfântul Ioan Damaschinul, Dogmatica, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1993.
Stan, Alexandru, Rus, Remus, Istoria religiilor. Manual pentru seminariile teologice,
Ed. Institutului Biblic [i de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1991.
St\niloae, Pr. Dumitru, Spiritualitate [i comuniune în Liturghia Ortodox\, Ed.
IBMBOR, Bucure[ti, 2004.
Todoran, Isidor, Z\grean, Ioan, Teologia dogmatic\, Ed. IBMBOR, Bucure[ti, 1991.
Vladimir, Lossky, Introducere în teologia ortodox\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti,
1993.
Audi]ii muzicale
Nicolae Lungu, Liturghia bizantin\ pe melodii tradi]ionale ortodoxe române .
Paul Constantinescu, „Na[terea”, `n Oratoriul bizantin de Cr\ciun.
Joseph Haydn, Oratoriul Crea]iunea (fragment).
Ludwig van Beethoven, „Agnus Dei”, în Missa Solemnis.
http://www.iconsexplained.com (cel mai bogat site cu icoane)

http://www.nistea.com (eseuri teologice, traduceri, interviuri, forum)
http://www.oca.org (site-ul Bisericii Ortodoxe din America)
http://www.resurse-ortodoxe.com (muzic\ bizantin\, predici audio, psihologie, do-
cumentare video, Patericul egiptean)
http://www.sfaturiortodoxe.ro (teme actuale; interviuri, muzic\ bizantin\, galerie
foto)
http://www.credo.ro (sfaturi [i înv\]\turi, ecumenism, Lumina de la Ierusalim,
linkuri ortodoxe )
http://www.crestinismortodox.ro (istoria Bisericii, m\n\stiri, studii [i articole teo-
logice)
http://www. pagesorthodoxes.net (site de limb\ francez\; spiritualitate, eseuri teo-
logice, explica]ii liturgice)
http://www.danionvasile.ro (conferin]e, interviuri, c\r]i)
http://www.ortodoxmedia.com (emisiuni radio, conferin]e, diverse interviuri,
muzic\ bizantin\)
http://www.laurentiudumitru.ro (c\r]i [i articole de mare interes)
4
Capitolul 1
DOGMATIC|
DUMNEZEU CREATORUL [I PRONIATORUL
IISUS HRISTOS MÂNTUITORUL LUMII
Capitolul 1
DUMNEZEU
CREATORUL {I PRONIATORUL
REVELA}IA DIVIN|
„Eu sunt Alfa [i Omega, zice Domnul Dumnezeu,
Cel-ce-este, Cel-ce-era [i Cel-ce-vine, Atot]iitorul.”
(Apocalipsa 1, 8)
Defini]ia [i necesitatea revela]iei

Revela]ia divin\ este descoperirea lui Dumnezeu în mod treptat [i variat
în lume, astfel încât întreaga crea]ie (om [i lume) s\-[i împlineasc\ adev\rata
menire. În absen]a revela]iei, atât existen]a lumii, cât [i cea a omului r\mân
f\r\ un sens profund. Omul este o fiin]\ însetat\ dup\ sens [i tânje[te dup\
identificarea [i îndeplinirea sensului ultim, absolut. Contestarea constant\ a
sensului lumii [i refuzul revela]iei conduce la nihilism, la o existen]\ neferi-
cit\ [i mutilat\.
Crearea soarelui, lunii [i stelelor Revela]ia dumnezeiasc\ arat\ c\ adev\rata cunoa[tere nu se reduce la un
(mozaic, Bazilica San Marco, Veneþia, sec. XII) sistem de cuno[tin]e, ci trimite la Dumnezeu ca Persoan\. Revela]ia divin\
exprim\ taina rela]iei vii [i personale dintre Dumnezeu [i om, în care liber-
tatea uman\ nu este anulat\, ci împlinit\ prin comuniunea cu Dumnezeu.
Din perspectiv\ cre[tin\, revela]ia este descoperirea Persoanei [i lucr\rii
lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Prin Hristos se manifest\ iubirea
des\vâr[it\ a Sfintei Treimi fa]\ de lume. În aceast\ iubire, la care omul este
VOCABULAR chemat s\ r\spund\, ini]iativa o are Dumnezeu. Semnul revela]iei este dorul
dup\ Dumnezeu tr\it în rela]ia chemare-r\spuns dintre Dumnezeu [i om.
Atot]iitor (gr. Pantocrator) – Dumnezeu
care sus]ine întreaga crea]ie. Sf. Siluan Athonitul m\rturisea: „Inima mea tânje[te dup\ Domnul (...) Cum
Fenomen paranormal – fenomen care a[ putea s\ nu Te caut? Tu m-ai g\sit, Tu, mai întâi. Tu mi-ai dat s\ tr\iesc dul-
nu poate fi explicat prin logica obi[nuit\ cea]a Sfântului T\u Duh [i sufletul meu Te-a iubit (...) Dac\ nu m-ai fi atras
(de obicei, acestea sunt legate de vr\ji- prin iubirea Ta, nu Te-a[ c\uta a[a cum Te caut. Dar Duhul T\u mi-a dat s\
torie, ocultism, magie). Te cunosc [i sufletul meu se bucur\ c\ Tu e[ti Dumnezeu [i Domnul meu [i
Inspira]ie – lucrarea nemijlocit\ a Du- tânjesc dup\ Tine”.
hului Sfânt, prin care scriitorul este ferit
de gre[eli. În aceast\ lucrare exist\ o
cooperare între Duhul Sfânt [i om. Revela]ia natural\
Minune – lucrare care necesit\ prezen-
Revela]ia este natural\ [i supranatural\. În revela]ia natural\, Dumnezeu
]a harului, dep\[indu-se legile fire[ti.
Nihilism – concep]ie negativist\ despre
Se descoper\ omului prin armonia [i frumuse]ea lumii create. Prin ordinea [i
lume, care afirm\ absen]a unui sens al frumuse]ea dumnezeiasc\ a lumii, omul Îl cunoa[te pe Dumnezeu ca fiind
existen]ei. Creatorul [i Atot]iitorul întregului univers: „Cerurile povestesc slava lui Dum-
Revela]ie (lat. revelo – a dezv\lui) – nezeu [i facerea mâinilor Lui o veste[te t\ria” (Psalm 18, 1). Sf. Apostol Pavel
lucrarea prin care Dumnezeu se des- m\rturise[te: „Înc\ de la facerea lumii, cele nev\zute ale Lui – adic\ ve[nica
coper\ lumii. Sa putere [i dumnezeire – prin cuget\ri se v\d din f\pturi” (Romani 1, 20).
6
Capitolul 1
Întreaga lume este ca o scar\ prin care omul urc\ spre Dumnezeu, întru-
cât toate lucrurile au fost f\cute prin Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu: „Toate
prin El s-au f\cut; [i f\r\ El nimic nu s-a f\cut din ce s-a f\cut” (Ioan 1, 3). Iar
Sf. Apostol Pavel scrie: „Întru El au fost zidite toate, cele din ceruri [i cele de
pe p\mânt, cele v\zute [i cele nev\zute” (Coloseni 1, 16).
Înv\]\tura ortodox\ nu face o separa]ie între revela]ia natural\ [i cea supra-
natural\. Exist\ o reciprocitate [i o leg\tur\ profund\ între cele dou\ feluri de
revela]ii. Revela]ia supranatural\ pune în lumin\ revela]ia natural\, precizând
]inta [i modalita]ile ei de realizare. În lumina revela]iei supranaturale, cre[tinii
observ\ cum Dumnezeu îi conduce prin lucruri, prin împrejur\rile bune sau
rele din via]a lor, spre o tot mai adânc\ [i vie comuniune cu El.
Revela]ia supranatural\
Descoperirea lui Dumnezeu în Vechiului Testament
Revela]ia supranatural\ este descoperirea prezen]ei [i lucr\rii perma-
nente a lui Dumnezeu în istorie. Astfel, istoria omenirii reprezint\ un cadru
de întâlnire între Dumnezeu [i om. În desf\[urarea revela]iei supranaturale,
Prorocul David (detaliu fresc\,
caracterul personal al lui Dumnezeu este mai evident [i mai accentuat.
M\n\stirea Voroneþ, sec. XV)
Dup\ c\derea în p\cat a primilor oameni, Adam [i Eva, Dumnezeu Se
descoper\ în istorie în mod special prin leg\mintele încheiate cu patriarhii [i „Dumnezeu, propov\duit de Vechiul
profe]ii Vechiului Testament: Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, David, Ilie. În [i Noul Testament, l\udat [i sl\vit în
desf\[urarea revela]iei supranaturale sunt mai multe etape: de la Adam la Treime, este unul (...) El a lucrat mân-
Noe, de la Noe la Avraam, de la Avraam la Moise, de la Moise la Hristos. Toate tuirea noastr\, pentru care este toat\
aceste perioade sunt marcate de leg\minte, f\g\duin]e, profe]íi [i minuni. Scriptura [i toat\ taina (...) Au vorbit prin
În istoria mântuirii, Dumnezeu nu Se descoper\ ca o for]\ impersonal\ [i Sfântul Duh legea [i profe]ii, evan-
abstract\, ci ca o fiin]\ vie care vorbe[te, aude [i comunic\ personal cu gheli[tii, apostolii, p\storii [i înv\]\torii.
oamenii. Dumnezeu i Se adreseaz\ lui Avraam astfel: „Eu sunt Dumnezeul Toat\ Scriptura este inspirat\ de Dum-
nezeu [i folositoare. Încât este un lucru
t\u; mergi în c\ile Mele [i fii des\vâr[it [i voi încheia leg\mântul Meu între
foarte bun [i foarte folositor sufletului ca
Mine [i tine [i te voi înmul]i foarte” (Facere 17, 1-2). s\ cercet\m dumnezeie[tile Scripturi.
Actele revela]iei supranaturale ne arat\ ac]iunea de coborâre a lui Prin sfintele Scripturi suntem îndemna]i
Dumnezeu în istorie [i de în\l]are a omului care crede. P\rintele Dumitru spre virtute [i contempla]ie netulbu-
St\niloae scrie: „Revela]ia are loc prin acte [i cuvinte, prin lumin\ [i putere; rat\.”
ea este ac]iune lumin\toare [i lumin\ transformatoare a celui ce crede. Ea (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica)
descoper\ nu numai ceea ce face Dumnezeu pentru om, ci [i ceea ce va
deveni el prin ac]iunea lui Dumnezeu [i prin colaborarea sa; ea descoper\ [i „Prin lume cre[te omul la în\l]imea
cunoa[terii de Dumnezeu [i a capacit\]ii
sensul [i scopul final al existen]ei umane, sau starea final\ pentru care sun-
de partener al Lui. Lumea este pedagog
tem destina]i [i care constituie îns\[i deplina realizare a noastr\”. spre Hristos (...) Valoarea aceasta a lumii
ca drum spre Dumnezeu se explic\ nu
Împlinirea [i actualizarea revela]iei supranaturale numai din faptul c\ omul trebuie s\ aib\
în Iisus Hristos un obiect de amploare uria[\, cu ajutorul
c\ruia s\-[i înt\reasc\ for]ele spirituale,
Prin descoperirile din perioada Vechiului Testament, lumea a fost ci [i din structura intrinsec\ a lumii, ca
preg\tit\ pentru primirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor simbol al realit\]ii transcendente divine.”
al întregii lumi. Sf. Apostol Pavel scrie: „În multe rânduri [i în multe feluri (Pr. Dumitru St\niloae,
Ascetica [i mistica Bisericii Ortodoxe)
gr\indu-le Dumnezeu p\rin]ilor no[tri prin profe]i, în zilele acestea de pe
7
Capitolul 1
urm\ ne-a gr\it nou\ prin Fiul, pe Care L-a pus mo[tenitor a toate, prin Care
[i veacurile le-a f\cut” (Evrei 1, 1-2). Revela]ia dumnezeiasc\ a Noului
Testament se identific\ cu Persoana lui Iisus Hristos [i cu lucr\rile Sale
f\cute pentru mântuirea întregii crea]ii.
Hristos este originea, con]inutul [i sensul întregii revela]ii. „Eu sunt Alfa
[i Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-este, Cel-ce-era [i Cel-ce-vine,
Atot]iitorul” (Apocalipsa 1, 8). Hristos împline[te revela]ia supranatural\, dar
aceasta nu înseamn\ o în]elegere static\ a revela]iei, deoarece fiecare credin-
cios este implicat în istoria mântuirii, fiind chemat s\ împ\rt\[easc\ roadele
biruin]ei lui Hristos asupra p\catului [i a mor]ii.
Dinamica revela]iei este asigurat\ de faptul c\ în via]a Bisericii, credin-
cio[ii experimenteaz\ prezen]a lui Hristos printr-un mod de via]\ care nu se
reduce doar la istoria trec\toare a acestei lumi. „Hristos prezint\ ultima etap\
a revela]iei supranaturale [i împlinirea planului ei. Din El iradiaz\ for]a
împlinirii acestui plan cu întreaga crea]ie [i cu tot universul (...) Istoria în
întregimea ei este r\stimpul înaint\rii în realizarea acestui plan, dar des\-
vâr[irea acestei împliniri se face dincolo de istorie, în veacul viitor (...) Astfel
Mântuitorul Iisus Hristos Hristos reprezint\ culmea revela]iei supranaturale [i deplina confirmare [i
(icoan\, Muntele Athos, sec. XVIII) clarificare a sensului existen]ei noastre prin împlinirea acestei existen]e în
„Biserica p\streaz\ [i transmite des- El” (Pr. Dumitru St\niloae).
coperirea dumnezeiasc\ în Sf. Scriptur\
[i Sf. Tradi]ie. În Sf. Scriptur\, cuvântul
lui Dumnezeu s-a transmis prin inspi- Transmiterea revela]iei supranaturale
ra]ia Sfântului Duh, iar în Sf. Tradi]ie,
prin supravegherea [i c\l\uzirea Acelu- prin Sfânta Scriptur\ [i Sfânta Tradi]ie
ia[i Duh Sfânt.”
(Pr. Ion Bria, Sfânta Scriptur\
Dic]ionar de teologie ortodox\) Sfânta Scriptur\ este expresia scris\ a revela]iei împlinite în Hristos.
Aceasta este format\ din Vechiul Testament [i Noul Testament. Vechiul
„Dreapta în]elegere a raporturilor Testament con]ine revela]ia divin\ de la Adam la Hristos [i cuprinde 39 c\r]i
dintre Biseric\, Scriptur\ [i Tradi]ie
inspirate de Duhul Sfânt. Noul Testament con]ine revela]ia divin\ de la
explic\ de ce Ortodoxia a r\mas în ace-
la[i timp fidel\ fa]\ de adev\r [i deschis\ ~ntruparea Fiului lui Dumnezeu pân\ la A Doua Sa Venire [i cuprinde 27 de
actualit\]ii. Ea nu a încercat nici s\ se eri- c\r]i inspirate. Ambele testamente au `n alc\tuirea lor c\r]i cu con]inut
jeze într-o autoritate suprapus\ lumii, nu istoric, didactic [i profetic. Hristos arat\ c\ nu a venit s\ strice legea
a promovat nici evadarea din realit\]ile Vechiului Testament, ci s-o împlineasc\ `n cea a Noului Testament: „S\ nu
cotidiene, ci a fost mereu con[tient\ c\ e socoti]i c\ am venit s\ stric Legea sau profe]ii; n-am venit s\ stric, ci s\
fermentul care dospe[te întreaga fr\- plinesc” (Matei 5, 17).
mânt\tur\, lumina lumii [i sarea p\mân-
„Toat\ Scriptura este insuflat\ de Dumnezeu” (II Timotei 3, 16), fiind
tului. Implicat\ constant în cotidian,
Ortodoxia asum\ problematica timpului mereu actual\; ea exprim\ adev\rul ve[nic al cuvintelor [i înv\]\turilor dum-
[i a locului, dar nu pentru a sucomba nezeie[ti: „Cerul [i p\mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”
ispitei lumii, ci pentru a insemina cotidi- (Marcu 13, 31). Cuvintele Scripturii constituie un prilej de întâlnire a credin-
anul cu Adev\rul mai presus de lume, ciosului cu Persoana lui Hristos în Duhul Sfânt.
orientând astfel istoria spre f\ga[ul În]elesurile adânci ale cuvintelor din Sfânta Scriptur\ nu pot fi cuprinse
firesc al Împ\r\]iei lui Dumnezeu.” prin simpla lectur\, ci printr-o via]\ duhovniceasc\ luminat\ de Duhul Sfânt.
(Pr. Doru Costache, Introducere Sf. Maxim M\rturisitorul spune: „Este nevoie de mult\ [tiin]\ duhovniceasc\
`n teologia dogmatic\) pentru ca, înl\turând mai întâi cu grij\ v\lurile literelor care acoper\ cuvântul,
8
Capitolul 1
s\ putem privi cu mintea dezv\luit\ pe Cuvântul Însu[i, atât cât e cu putin]\
oamenilor”.
Sfânta Tradi]ie
Sfânta Tradi]ie p\streaz\ [i transmite de-a lungul timpului revela]ia supra-
natural\ pe care Biserica a primit-o de la Hristos [i Sfin]ii Apostoli [i care n-a
fost consemnat\ `n scris `n Sfânta Scriptur\. Ea este, a[adar, calea oral\ de
transmitere a revela]iei divine supranaturale. Sfânta Tradi]ie reprezint\ per-
manentizarea dialogului Bisericii cu Hristos. Sf. Apostol Pavel precizeaz\ în
epistolele sale: „Fra]ilor, sta]i neclinti]i [i ]ine]i predaniile pe care le-a]i
înv\]at, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastr\” (II Tesaloniceni 2, 15). Prin
Sfânta Tradi]ie se transmite [i se adânce[te con]inutul duhovnicesc al Sfintei
Scripturi.
Sfânta Tradi]ie are un caracter statornic, prin care se p\streaz\ cu fideli-
tate con]inutul Scripturii [i al credin]ei apostolice. De asemenea exist\ [i un
aspect dinamic al Sfintei Tradi]ii, prin care se adânce[te con]inutul Scripturii,
prin actualizarea mesajului credin]ei în diferite epoci de-a lungul istoriei.
Numai prin Tradi]ie cuvântul Scripturii devine mereu viu [i actual.
Exist\ o leg\tur\ profund\ [i intern\ între Revela]ie, Scriptur\, Tradi]ie,
Biseric\. „Biserica se mi[c\ în interiorul revela]iei sau al Scripturii [i Sfânta Scriptur\ – edi]ie în limba latinã
Tradi]iei. Scriptura î[i descoper\ con]inutul în interiorul Bisericii [i al (manuscris medieval cu miniaturi)
Tradi]iei, iar Tradi]ia este vie în interiorul Bisericii. Revela]ia îns\[i este efi-
cient\ în interiorul Bisericii [i Biserica este vie în interiorul revela]iei. Dar „Dumnezeu S-a f\cut cunoscut, atât
aceast\ împletire dintre Scriptur\, Tradi]ie [i Biseric\ devine posibil\ prin cât ne este cu putin]\ s\-L în]elegem,
lucrarea aceluia[i Duh al lui Hristos (...) Biserica men]ine în ea eviden]a ple- mai întâi prin lege [i prin profe]i, iar în
nitudinii tr\ite a revela]iei concretizate în Hristos” (Pr. Dumitru Popescu). urm\ prin Fiul Lui, Unul n\scut, Domnul
[i Dumnezeul [i Mântuitorul nostru
Iisus Hristos. Pentru aceea primim,
cunoa[tem [i cinstim toate cele predate
TEME nou\ prin lege, prin profe]i, prin apostoli
z ~ntr-o dezbatere pe grupe, ar\ta]i [i comenta]i leg\tura dintre revela]ie [i sensul [i prin evangheli[ti [i nu cercet\m nimic
existen]ei lumii [i a omului. mai mult decât acestea.”
z Organiza]i `n clas\ o dezbatere pe grupuri cu tema: „Rela]ia dintre revela]ie [i (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica)
libertatea omului”.
z Eviden]ia]i rela]ia dintre revela]ia natural\ [i cea supranatural\ din punct de
vedere ortodox. RE}INE}I!
z Comenta]i urm\torul text: z Toate cele create oglindesc fru-
„Progresul în istoria mântuirii, determinat de revela]ie, este un progres în
museþea lui Dumnezeu.
cunoa[terea [i realizarea sensului existen]ei noastre în Dumnezeu ca [i comu-
niune direct\ [i des\vâr[it\ cu Absolutul ca persoan\ [i, în El, cu toate per-
z Dumnezeu este prezent în întreaga
soanele semenilor no[tri; este un progres în cunoa[terea [i realizarea planului istorie a omului.
de mântuire al lui Dumnezeu (...) Cuvântul lui Dumnezeu care prin revela]ia z În cosmos Dumnezeu este prezent ca
Vechiului Testament ne preg\te[te pentru primirea Lui, apoi Se întrupeaz\, energie divinã necreatã, iar în istorie
înviaz\ [i ne atrage [i pe noi spre înviere [i spre unirea ve[nic\ cu El, Se desco- ca persoanã iubitoare.
per\ în calitate de sens deplin al existen]ei noastre” (Pr. D. St\niloae). z Iisus Hristos este descoperirea ple-
z Ar\ta]i leg\tura dintre Sfânta Scriptur\ [i Sfânta Tradi]ie din punct de vedere narã, definitivã ºi mântuitoare a lui
ortodox. Dumnezeu.
9
Capitolul 1
CREAREA LUMII. CREAREA OMULUI

{I C|DEREA ÎN P|CAT
„Cât de m\rite sunt lucrurile Tale, Doamne,
pe toate întru în]elepciune le-ai f\cut!”
(Psalmul 103, 24)
Motivul [i scopul crea]iei
Motivul cre\rii lumii este împ\rt\[irea iubirii dumnezeie[ti tuturor f\p-
turilor. Ea este un dar al lui Dumnezeu pentru om, iar în]elegerea lumii ca dar
ne arat\ adev\ratul motiv al crea]iei.
Dumnezeu a creat lumea pentru ca ea s\ ajung\ la o comuniune deplin\ cu
El. Acesta este scopul crea]iei. Pentru a înainta în comuniunea cu Dumnezeu
[i în]elegând lumea ca dar dumnezeiesc, omul con[tientizeaz\ responsabi-
litatea sa fa]\ de natur\ [i fa]\ de semeni. Raportându-se la lucruri [i la oameni
ca la ni[te daruri de la Dumnezeu, întreaga lume devine o [ans\ de înaintare
în comuniunea cu Dumnezeu. Astfel se dep\[e[te egoismul, crea]ia fiind
în]eleas\ ca un cadru de dezvoltare a comuniunii Dumnezeu-om-lume.
Crearea lumii nev\zute

Sfântul Arhanghel Mihail
(icoan\, Andrei Rubliov, sec. XV) Lumea nev\zut\ este lumea îngerilor. Cuvântul „înger” înseamn\ sol,
vestitor [i arat\ misiunea îngerilor de a vesti lumii voia lui Dumnezeu. În
primul verset al Sfintei Scripturi citim c\ „la început a f\cut Dumnezeu cerul
„Pentru c\ întru El au fost zidite
[i p\mântul”. Cerul exprimat în acest verset desemneaz\ lumea nev\zut\.
toate, cele din ceruri [i de pe p\mânt,
cele v\zute, [i cele nev\zute, fie Tronuri, Întreaga revela]ie divin\ con]ine numeroase m\rturii despre existen]a
fie Domnii, fie Încep\torii, fie St\pânii. îngerilor.
Toate prin El [i pentru El s-au zidit [i El Îngerii sunt fiin]e spirituale, ra]ionale [i libere. Îngerii au fost crea]i pentru
este mai înainte decât toate, [i toate a-L sl\vi pe Dumnezeu [i pentru a sluji în lucrarea de mântuire a lumii.
întru El se ]in împreun\.” Fiecare om are îngerul s\u p\zitor. Mântuitorul Hristos spune: „Lua]i seama
(Coloseni 1, 16-17) s\ nu dispre]ui]i pe vreunul din ace[tia mici, c\ v\ spun Eu vou\ c\ îngerii lor
din ceruri pururea v\d fa]a Tat\lui Meu Care este în ceruri” (Matei 18, 10).
Revela]ia arat\ c\ num\rul îngerilor este foarte mare. Sfânta Scriptur\
VOCABULAR aminte[te mai multe denumiri care exprim\ num\rul îngerilor: tabere de
îngeri, mul]ime de oaste cereasc\, legiuni de îngeri. Exist\ o ierarhie a
Autonomie – separare care conduce
îngerilor. Pe baza Sfintei Scripturi, Sf. Dionisie Areopagitul a grupat cetele
spre independen]\. Autonomia omului
în raport cu Dumnezeu înseamn\ o îngerilor în urm\toarele triade: • serafimi, heruvimi, tronuri • domnii,
desp\r]ire a voinþei umane de voia puteri, st\pâniri • încep\torii, arhangheli, îngeri.
dumnezeiasc\.
Doxologie (gr. doxa; lat. gloria) – lauda, Crearea lumii „din nimic”
slava care este adus\ lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea „din nimic”; nu din fiin]a Sa [i nici dintr-o
Protop\rin]i – primii p\rin]i ai omenirii: materie preexistent\. Sf. Atanasie spune: „Dac\ Dumnezeu nu este [i autorul
Adam [i Eva. materiei, ci a f\cut lucrurile dintr-o materie deja existent\, atunci El apare
Teocentrism – concepþie conform cãreia
slab, deoarece n-a putut s\ produc\ nimic f\r\ materie, din cele existente, a[a
Dumnezeu este centrul întregii exis-
cum sl\biciunea tâmplarului se arat\ prin aceea c\ nu poate face nimic f\r\
ten]e.
lemn”.
10
Capitolul 1
Faptul c\ Dumnezeu a creat lumea din nimic arat\ c\ lumea a fost f\cut\
în timp. Expresia „la început” semnific\ momentul în care ve[nicia se
întâlne[te cu timpul. Timpul nu exist\ de la sine, din eternitate, ci î[i are
originea în voin]a creatoare a lui Dumnezeu.
Crearea lumii este opera comun\ a celor trei Persoane dumnezeie[ti.
Tat\l creeaz\ lumea, prin Fiul, în Duhul Sfânt.
Crearea lumii v\zute (Facere 1-2)

Ziua I. Dumnezeu a creat lumina, separând-o de întunericul ini]ial.
Desp\r]irea luminii de întuneric nu este un proces care evolueaz\ de la sine,
ci exprim\ o rânduial\ dumnezeiasc\. Lumina exprim\ în]elegerea lumii ca o
realitate deschis\ spre Dumnezeu. Lumina lumii nu este o necesitate supus\
unei legi, ci e lucrarea lui Dumnezeu, dup\ cuvântul psalmistului: „A Ta este
ziua [i a ta este noaptea. Tu ai întemeiat lumina [i soarele” (Psalm 73, 16).
Ziua a II-a. Dumnezeu a separat apele prin intermediul t\riei care a fost
numit\ cer. În contextul teoriilor cosmologice din Antichitate, unii Sfin]i
P\rin]i au interpretat t\ria ca un mediu de stabilitate. Îns\ t\ria trebuie v\zut\
[i ca puterea [i în]elepciunea lui Dumnezeu de a sus]ine lumea.
Ziua a III-a. Dumnezeu creeaz\ uscatul; prin retragerea apelor se
formeaz\ oceanele [i m\rile. Tot `n aceast\ zi apare vegeta]ia. Sfin]ii P\rin]i
eviden]iaz\ apari]ia vegeta]iei înaintea soarelui pentru a accentua c\ întreaga
Creaþia mâinilor lui Dumnezeu:
lume î[i are originea [i sus]inerea `n Dumnezeu. ~ntreaga vegeta]ie ce
„{i a v\zut Dumnezeu toate câte f\cuse:
împodobe[te p\mântul nu-[i datoreaz\ existen]a luminii solare, nici ostenelii [i iat\ erau foarte frumoase” (Facere I, 31)
omului, ci puterii creatoare a lui Dumnezeu.
Sf. Ambrozie al Milanului arat\ c\ soarele a fost f\cut dup\ apari]ia
vegeta]iei pe p\mânt: „Fie ca p\mântul s\ odr\sleasc\ înainte de a primi
înt\ritoarea îngrijire a soarelui, spre a nu se da prilej de sporire omene[tii
r\t\ciri. Fie ca to]i s\ [tie c\ nu soarele e pricinuitorul cre[terii plantelor (...)
Cum ar putea soarele s\ dea putere vie]ii plantelor cresc\toare, când acestea „Mare e[ti, Doamne, [i minunate
au fost mai înainte f\cute s\ creasc\ de d\t\toarea de via]\ putere ziditoare a sunt lucrurile Tale, [i nici un cuvânt nu
lui Dumnezeu, înainte ca soarele s\ fi început a lua parte la vie]uire? Soarele este de ajuns spre lauda minunilor Tale.
e mai tân\r decât mugurii, mai tân\r decât ierburile”. C\ Tu, cu voia Ta, pe toate le-ai adus
dintru nefiin]\ întru fiin]\. Cu puterea Ta
Ziua a IV-a. Dumnezeu a f\cut lumin\torii: soarele, luna [i stelele. Astfel
]ii f\ptura [i cu purtarea Ta de grij\
au ap\rut [i anotimpurile. Teoriile [tiin]ifice presupun apari]ia soarelui înain- chivernise[ti lumea. Tu din patru stihii
tea p\mântului, a[a cum cere logica aparent\. Dar zilele crea]iei nu pot fi ai întocmit f\ptura [i cu patru vremi ai în-
în]elese exclusiv prin intermediul legilor cunoscute din [tiin]e. {tiin]a are cununat curgerea anului. Pe Tine te lau-
competen]\ doar în studierea lumii observabile de dup\ c\derea în p\cat. d\ soarele. Pe Tine te sl\ve[te luna. Þie
Zilele crea]iei ne arat\ c\ întreaga lume tr\ie[te în mod vizibil prin Dumnezeu. se supun stelele. Pe Tine te ascult\ lu-
Tendin]a de a considera soarele ca surs\ a vie]ii de pe planeta noastr\ mina. De Tine se îngrozesc adâncurile.
constituie o încercare de explicare naturalist\ a lumii. Atât în lume, cât [i în Þie slujesc izvoarele. Tu ai întins cerul
împ\r\]ia lui Dumnezeu lumina vine de la Dumnezeu. Vorbind despre cetatea ca un cort. Tu ai înt\rit p\mântul peste
lui Dumnezeu, textul Apocalipsei arat\ inutilitatea lumin\torilor naturali: „{i ape. Tu ai îngr\dit marea cu nisip. Tu ai
rev\rsat aerul spre r\suflare.”
cetatea nu are trebuin]\ de soare [i nici de lun\, ca s\ o lumineze, c\ci slava
(Sf. Sofronie al Ierusalimului,
lui Dumnezeu a luminat-o [i f\clia ei este Mielul” (Apocalipsa 21, 23). Rug\ciunea de la Boboteaz\ –
Ziua a V-a. Dumnezeu a f\cut vie]uitoarele din ap\ [i din v\zduh. Printr-o sfin]irea Apei Mari)
interpretare for]at\, evolu]ionismul consider\ c\ speciile deriv\ unele din
11
Capitolul 1
altele, inclusiv omul, care provine dintr-un anumit str\mo[ comun cu maimu]a.
Sfin]ii P\rin]i insist\ asupra felurilor viet\]ilor. Ei arat\ c\ fiecare fel de vie]ui-
toare s-a f\cut deodat\ [i acest fel î[i p\streaz\ firea. Nu poate fi vorba de o
trecere a vie]uitoarelor dintr-un fel în altul. În schimb, pot exista mai multe
varia]ii în cadrul aceluia[i fel.
De obicei Sfin]ii P\rin]i în]eleg prin „fel” acele f\pturi care sunt capabile
s\ reproduc\ urma[i fertili. Fie c\ e vorba de plant\ sau animal, fiecare „fel”
î[i p\streaz\ caracteristicile. Sf. Ambrozie spune: „Cuvântul lui Dumnezeu
p\trunde fiecare zidire din alc\tuirea lumii (…) Leul z\misle[te leu; tigrul,
tigru; bivolul, bivol; leb\da, leb\d\ [i vulturul, vultur. Ceea ce s-a poruncit o
dat\ devine în fire un obicei pentru totdeauna”.
Ziua a VI-a. La porunca lui Dumnezeu, p\mântul a scos vie]uitoarele de pe
uscat: târâtoare, animale, fiecare dup\ felul s\u. Acum sunt preg\tite toate
condi]iile pentru ca Dumnezeu s\ creeze omul. Dumnezeu îl face pe om în
mod special: dup\ un plan al Sfintei Treimi [i prin implicarea direct\ a lui
Adam numind animalele Dumnezeu în actul creator, nu doar prin porunc\ divin\, ca în cazul celorlalte
(fresc\ de Teofan Cretanul, sec. XVI) vie]uitoare. Dumnezeu l-a creat pe om ca o încununare a întregii crea]ii.
Omul este o sintez\ între lumea nev\zut\ [i cea v\zut\, fiind un inel de leg\-
tur\ între Dumnezeu [i lume.
Omul, recapitulând în el toate elementele crea]iei, este chemat s\ uneasc\
totul în urcu[ul s\u c\tre Dumnezeu. Sf. Ioan Damaschin scrie: „Dumnezeu
a f\cut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de sup\rare, f\r\ de grij\, luminat
cu toat\ virtutea, înc\rcat cu toate bun\t\]ile, ca o a doua lume, un micro-
cosmos în macrocosmos, un alt înger închin\tor, compus, observatorul lumii
„Nu existã decât o idee supremã: cã
sufletul omenesc e nemuritor; toate v\zute, ini]iat în lumea spiritual\, împ\ratul celor de pe p\mânt, condus de
celelalte idei profunde prin care trãiesc sus, p\mântesc [i ceresc, vremelnic [i nemuritor, v\zut [i spiritual, la mijloc
oamenii nu sunt decât prelungirea ei.” între m\re]ie [i smerenie, acela[i duh [i trup”.
(Feodor M. Dostoievski, Jurnal) Ziua a VII-a. Sfânta Scriptur\ ne arat\ c\ dup\ ce Dumnezeu a creat lumea,
„în ziua a [aptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le f\cuse”. Odihna
„Întru început, dup\ ce a zidit lui Dumnezeu nu înseamn\ o retragere sau o absen]\ a lucr\rii lui Dumnezeu
Dumnezeu pe om [i l-a împodobit cu tot din crea]ie. Sfin]ii P\rin]i arat\ c\ odihna lui Dumnezeu înseamn\ preg\tirea
felul de fapte bune, l-a pus pe el în rai, pentru odihna întregii crea]ii în Dumnezeu. Toat\ crea]ia se mi[c\ înspre
precum zice dumnezeiasca Scriptur\, Dumnezeu [i se des\vâr[e[te în Dumnezeu.
dar i-a dat porunc\ s\ nu m\nânce din
pomul ce era în mijlocul raiului. Pentru Crearea omului. Natura omului
c\ dup\ chipul S\u a f\cut Dumnezeu pe
Omul a fost creat într-un mod deosebit de celelalte f\pturi. Dac\ acestea
om, adic\ nemuritor [i singur st\pânitor.
Când îns\ a c\lcat porunca [i a mâncat au fost create prin cuvânt dumnezeiesc, omul a fost creat printr-o interven]ie
din rodul pomului din care i se porun- special\ a lui Dumnezeu, atât în ce prive[te trupul, cât [i sufletul. „{i Domnul
cise s\ nu m\nânce, atunci a fost izgonit Dumnezeu l-a zidit pe om din ]\rân\ luat\ din p\mânt, [i a suflat asupra lui
din rai [i a c\zut din starea cea din fire în suflare de via]\, [i s-a f\cut omul întru suflet viu.” (Facere 2, 7) Înv\]\tura cre[-
cea afar\ de fire, adic\ în p\cat, în iubire tin\ afirm\ c\ omul este o fiin]\ constituit\ din trup [i suflet. Exist\ o leg\tur\
de slav\ [i iubire de poftele lumii intern\ [i profund\ între trup [i suflet, astfel încât omul este o fiin]\ unitar\.
acesteia [i în celelalte patimi.” Sufletul [i trupul încep s\ existe concomitent, ceea ce arat\ c\ nu poate fi
(Avva Dorothei, Înv\]\turi [i scrisori
vorba de o separare a lor. Sufletul [i trupul vin la existen]\ deodat\, ca o uni-
de suflet folositoare)
tate, la început prin crea]ie, iar dup\ aceea prin voia lui Dumnezeu [i prin
na[terea din p\rin]i.
12
Capitolul 1
Chip [i asem\nare
Sfânta Scriptur\ face distinc]ie între chipul lui Dumnezeu [i asem\narea
omului cu Dumnezeu. Tradi]ia ortodox\ afirm\ c\ omul a fost creat dup\
chipul lui Dumnezeu [i este chemat la asem\narea cu El.
Chipul reprezint\ poten]ialul dat de Dumnezeu prin care omul tinde
mereu spre absolut. Acest absolut nu poate fi decât Persoan\ [i, ca atare,
chipul lui Dumnezeu exprim\ caracterul personal al omului. Persoana uman\
implic\ deodat\ trupul [i sufletul. Mai mul]i P\rin]i ai Bisericii (Sf. Irineu de
Lyon, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie Palama) au subliniat c\ chipul lui
Dumnezeu se refer\ [i la trup, nu doar la suflet. Sf. Grigorie Palama afirm\:
„Numele de om nu se aplic\ sufletului sau trupului în mod separat, ci la amân-
dou\ împreun\, c\ci împreun\ au fost create dup\ chipul lui Dumnezeu”.
Chipul tinde spre asem\narea cu Dumnezeu, care înseamn\ des\vâr[irea
omului. Asem\narea se refer\ la voca]ia omului de a fi una cu Dumnezeu prin
har. Pentru dobândirea asem\n\rii este nevoie de o împreun\ lucrare: harul
lui Dumnezeu [i efortul omului. Asem\narea este posibil\ prin dobândirea [i
lucrarea virtu]ilor. Sf. Ioan Damaschinul scrie: „Dup\ chip înseamn\ mintea
Ziua odihnei
[i libertatea, iar dup\ asem\nare înseamn\ asem\narea în virtute pe cât e cu
(mozaic bizantin, sec. XI)
putin]\”.
RE}INE}I!
C\derea în p\cat z Dumnezeu a creat lumea în ºase zile
Protop\rin]ii neamului omenesc nu au r\mas în starea primordial\ de din nimic.
comuniune cu Dumnezeu, ci, înc\lcând porunca divin\, au c\zut în p\cat z Întreaga creaþie se împãrtãºeºte de
(Facere 3, 1-6). Omul a vrut s\ devin\ dumnezeu, dar f\r\ Dumnezeu. bunãtatea Creatorului.
Îndumnezeirea propus\ de diavol este cea realizat\ prin sine: „Atunci [arpele z Omul este coroana creaþiei divine.
a zis c\tre femeie: Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tie c\ în ziua în care ve]i z Cãderea omului în pãcat a tulburat
mânca din el vi se vor deschide ochii [i ve]i fi ca ni[te Dumnezei, cunoscând întreaga ordine a creaþiei.
binele [i r\ul” (Facere 3, 4-5).
C\derea în p\cat a fost deopotriv\ consecin]a ispitei diavolului [i op]iunii
libere a omului. Atunci când Dumnezeu le-a acordat [ansa întoarcerii prin TEME
poc\in]\ („Adame, unde e[ti?”), protop\rin]ii au r\spuns cu fric\, dar f\r\ s\ z Eviden]ia]i leg\tura dintre lumea
se c\iasc\ de cele f\cute. Mai mult, ei nu [i-au asumat responsabilitatea nev\zut\ [i lumea v\zut\.
pentru gestul f\cut (Eva îl învinov\]e[te pe [arpe, Adam d\ vina pe femeie [i z Care este misiunea îngerilor?
implicit pe Dumnezeu: „Femeia pe care Tu mi-ai dat-o”). z Organiza]i o dezbatere cu tema:
„Semnifica]ia lumii ca dar al lui
C\derea în p\cat înseamn\ o înstr\inare de Dumnezeu, o sl\bire a
Dumnezeu în contextul mentalit\]ii
comuniunii cu Dumnezeu. Tr\ind iluzia libert\]ii, omul renun]\ la adev\rata dominate de consum din societatea
libertate împlinit\ doar în comuniunea des\vâr[it\ cu Dumnezeu [i alege o contemporan\”.
libertate a p\catului. Dup\ c\derea în p\cat, omul î[i p\streaz\ chipul lui z Observa]i [i comenta]i crearea trep-
Dumnezeu, dar acesta este sl\bit. C\derea a determinat o serie de modific\ri tat\ a lumii v\zute, a[a cum rezult\ din
în fiin]a omului: apari]ia bolilor [i a mor]ii. zilele crea]iei.
P\catul influen]eaz\ [i rela]iile între oameni. Dup\ c\derea în p\cat, omul z Ar\ta]i rela]ia dintre trup [i suflet în
devine egoist, c\utând cu orice pre] afirmarea sinelui. P\catul afecteaz\ [i persoana omului.
rela]ia omului cu lumea; ea nu mai este o icoan\ prin care Dumnezeu poate z Eviden]ia]i leg\tura [i deosebirea din-
tre chip [i asem\nare.
fi contemplat, ci un obiect material supus exploat\rii sale egoiste.
13
Capitolul 1
PROVIDEN}A DIVIN|
„Toate acestea de Domnu-au fost f\cute, de Cel
ce ]ine-n mân\ via]a-a tot ce-i viu [i duhul a tot omul.”
(Iov 12, 9-10)
Defini]ia [i aspectele providen]ei divine

Providen]a divin\ reprezint\ purtarea de grij\ a lui Dumnezeu fa]\ de
lume [i conducerea crea]iei c\tre împlinirea scopului s\u: unirea cu Dum-
nezeu. Providen]a divin\ arat\ prezen]a [i lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Din perspectiv\ cre[tin\, providen]a divin\ este strâns legat\ de Iisus
Hristos, Creatorul [i Mântuitorul lumii. În calitate de Creator, Proniator [i
Cel ce recapituleaz\ în Sine întreaga crea]ie, Hristos este începutul, mijlocul
[i sfâr[itul existen]ei (Sf. Maxim M\rturisitorul). În tradi]ia ortodox\, Iisus
Hristos este reprezentat pe bolta bisericii ca Pantocrator (Atot]iitorul lumii):
într-o mân\ ]ine Evanghelia, iar cu cealalt\ binecuvânteaz\. Deci El creeaz\
lumea prin cuvânt (Evanghelia) [i o sfin]e[te (gestul binecuvânt\rii).
Providen]a divin\ are trei aspecte: de conservare, cooperare ºi conducere
a lumii.
Conservarea
Hristos Pantocrator Aspectul de conservare se refer\ la purtarea de grij\ pe care Dumnezeu
(icoan\, Muntele Sinai, sec. VI) o are fa]\ de om [i fa]\ de lume, astfel încât întreaga crea]ie [i fiecare fãpturã
în parte sunt p\strate în conformitate cu ra]iunile dumnezeie[ti pentru care
VOCABULAR au fost f\cute. Sfânta Scriptur\ arat\ în mai multe locuri purtarea de grij\ a lui
Dumnezeu fa]\ de lume. Mântuitorul se adreseaz\ celor care Îl ascultau:
Mi[carea crea]iei – înaintarea crea]iei „Privi]i la p\s\rile cerului, c\ nu seam\n\, nici nu secer\, nici nu adun\ în
c\tre Dumnezeu, transfigurarea ei prin
hambare [i Tat\l vostru Cel ceresc le hr\ne[te. Oare nu sunte]i voi cu mult
har în Iisus Hristos.
Ra]iuni dumnezeie[ti – fiecare lucru altceva decât ele?” (Matei 6, 26). De asemenea, Sf. Apostol Pavel afirm\: „În
creat î[i are propria ra]iune dumneze- El vie]uim [i ne mi[c\m [i suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28).
iasc\. Toate ra]iunile dumnezeie[ti sunt Toate lucrurile din lume au primit la crea]ie un sens, în conformitate cu
cuprinse în Hristos. anumite ra]iuni dumnezeie[ti, care sunt cuprinse în Iisus Hristos. El este
Proniator, conducând crea]ia spre transfigurare, prin aceste ra]iuni divine
„Toate de la Tine a[teapt\ s\ le dai prezente în lume.
hran\ la vreme potrivit\; dac\ le-o vei da
lor, o vor aduna, dac\ mâna Tu Þi-o vei Cooperarea
deschide, toate se vor umple de bun\-
tate; dac\ Tu Î]i vei întoarce fa]a, ele se Cooperarea se refer\ la sprijinul pe care Dumnezeu îl acord\ crea]iei în
vor tulbura; dac\ Tu le vei lua duhul, ele întregul ei [i fiec\rui lucru în parte pentru ca acestea s\-[i ating\ scopul dat
se vor sfâr[i [i în ]\rân\ se vor întoarce. de El. Dumnezeu nu anuleaz\ identitatea lucrurilor create. Cooperarea expri-
Dac\ vei trimite Duhul T\u, ele se vor m\ mi[carea întregii crea]ii spre Dumnezeu, dar fiecare lucru î[i p\streaz\
zidi [i fa]a p\mântului o vei înnoi. Fie propria ra]iune de a fi.
slava Domnului în veci; veseli-se-va Conlucrarea dintre Dumnezeu [i crea]ie nu este uniform\. Dumnezeu
Domnul de lucrurile Sale.”
coopereaz\ într-un anumit fel cu crea]ia neînsufle]it\ [i în alt fel cu omul.
(Psalmul 103, 27-31)
Conlucrarea cu lumea se refer\ la faptul c\ Dumnezeu vegheaz\ ca natura s\-[i
14
Capitolul 1
respecte legile înscrise în ea prin actul creator. „Soarele [i-a cunoscut apusul
s\u, pus-ai întuneric [i s-a f\cut noapte” (Psalmul 103, 20-21). Dumnezeu
conlucreaz\ cu omul într-un mod special pentru a-l conduce spre des\vâr[ire,
f\r\ îns\ a-i afecta libertatea. Prin harul divin [i efortul personal, omul se
angajeaz\ pe calea des\v\r[irii, dup\ îndemnul Mântuitorului: „Fi]i
des\vâr[i]i, precum [i Tat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este” (Matei 5, 48).
Conducerea
Cel de-a treilea aspect al providen]ei divine se refer\ la conducerea
crea]iei de c\tre Dumnezeu pentru ca aceasta s\-[i ating\ scopul ei final.
Sfânta Scriptur\ ni-L arat\ pe Dumnezeu ca Domn al cerului [i al p\mântului,
al tuturor celor nev\zute [i v\zute. Exist\ o leg\tur\ între conducere [i
cooperare, întrucât Dumnezeu conduce lumea, ]inând cont [i de mi[carea
lumii înspre Dumnezeu.
În acest fel se observ\ dinamismul crea]iei care se împline[te în Dum-
nezeu. P\rintele St\niloae arat\: „Conducerea lumii, ca oper\ a providen]ei ce
se face prin colaborarea lumii, nu se poate desp\r]i total de o anumit\ lucrare
creatoare, progresiv\ a lui Dumnezeu (...) Providen]a se identific\ cu planul
de mântuire [i îndumnezeire a lumii”.
Pogorârea Duhului Sfânt
Realitatea providen]ei divine (icoan\ bizantin\, Muntele Athos, sec. XV)
Realitatea providen]ei divine este dovedit\ de revela]ia dumnezeiasc\

(Cartea lui Iov, Psalmii, cuvintele Mântuitorului Hristos). Realitatea
providen]ei divine este confirmat\ prin faptul c\ Dumnezeu este st\pânul
cosmosului [i al istoriei. Profetul Daniel spune: „El schimb\ vremile [i anii,
El a[az\ regi [i El îi str\mut\, El d\ în]elepciune celor în]elep]i [i minte „De la Duhul T\u, unde m\ voi duce?
iscusit\ celor ce [tiu s\ în]eleag\” (Daniel 2, 21). Iar de la fa]a Ta, unde voi fugi? De m\ voi
Ac]iunea providen]ei este comun\ celor trei Persoane dumnezeie[ti. sui în cer, Tu acolo e[ti; de m\ voi pogorî
Hristos arat\ purtarea de grij\ a Tat\lui fa]\ de lume: „Deci nu v\ îngriji]i în iad, Tu e[ti de fa]\; de-mi voi lua aripi-
zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbr\ca? (...) c\ le din lumina zorilor [i-n marginea m\rii
[tie Tat\l vostru Cel ceresc c\ ave]i trebuin]\ de toate acestea (Matei 6, 31- m\ voi s\l\[lui, chiar [i acolo mâna Ta
m\ va îndruma [i dreapta Ta m\ va ]ine.”
32). Referindu-se la lucrarea comun\ a Tat\lui [i Fiului, Mântuitorul spune:
(Psalmul 138, 7-10)
„Tat\l Meu pân\ acum lucreaz\; [i Eu lucrez” (Ioan 5, 17). În ceea ce prive[te
lucrarea Sfântului Duh, psalmistul afirm\: „Dac\ vei trimite Duhul T\u, ele se „Aceastã Providenþã a construit
vor zidi [i fa]a p\mântului o vei înnoi” (Psalmul 103, 30). universul, casa regalã a omului. Aceastã
În concluzie, întreaga revela]ie sus]ine realitatea providen]ei divine. Providenþã a format þesutul de la Adam
Tradi]ia cre[tin\ Îl recunoa[te pe Iisus Hristos ca Dumnezeul Creator [i la Iisus Hristos. Ea L-a prezentat lumii pe
Mântuitor al lumii. El este Adev\rul lumii [i al istoriei, care ofer\ autentica Mesia Rãscumpãrãtorul. Ea a fãcut sã
libertate [i împline[te sensul întregii existen]e. strãluceascã minunile prin care creºtea
ºi se înãlþa Biserica. Ea este încã aceea
care, pânã la ultima zi a lumii, va împãrãþi
TEME peste neamul omenesc umplându-l cu
z Ar\ta]i actualitatea providen]ei divine pentru mentalitatea contemporan\. binefacerile sale.”
z Eviden]ia]i leg\tura dintre cele trei aspecte ale providen]ei divine. (Sf. Ioan Gurã de Aur,
z Comenta]i realitatea providen]ei divine plecând de la Cartea lui Iov. Despre Providenþã)
15
Capitolul 1
IISUS HRISTOS
MÂNTUITORUL LUMII
PREG|TIREA OMENIRII PENTRU
VENIREA MÂNTUITORULUI
„Cu adevãrat cunosc cã Domnul nu este pãrtinitor,
ci, în orice neam, cel ce se teme de El ºi face dreptate este primit de El.”
(Faptele Apostolilor 10, 34-35)
Moise primind tablele Legii În ce a constat preg\tirea omenirii pentru venirea Mântuitorului? În tot
(mozaic, Muntele Sinai, sec. VI) ceea ce a f\cut Dumnezeu pentru ca omenirea întreagã s\-L primeasc\ pe
Iisus Hristos ca unic Mântuitor.
Preg\tirea omenirii pentru venirea R\scump\r\torului a început imediat
VOCABULAR dup\ c\derea în p\cat. Dumnezeu le-a f\g\duit primilor oameni c\ st\pânirea
celui r\u asupra urma[ilor lor nu va fi ve[nic\. Fiul unei fecioare va zdrobi ca-
Lege moral\ natural\ – dispozi]ia pul [arpelui [i va elibera omenirea din robia p\catului [i a mor]ii (Facere 3, 15).
înscris\ de Dumnezeu în inima omului
prin actul creator, care const\ în
posibilitatea omului de a deosebi binele
Preg\tirea neamurilor p\gâne pentru venirea Mântuitorului
de r\u [i de a alege binele. Neamurile au fost pregãtite pentru venirea Mântuitorului mai ales prin
Lege mozaic\ – totalitatea normelor intermediul revelaþiei naturale. Unele dintre ele însã au fost pregãtite ºi pe
religioase, morale, cultice [i juridice
calea revelaþiei supranaturale.
revelate de Dumnezeu poporului evreu,
Prin revelaþia naturalã, popoarele p\gâne au fost preg\tite pentru primirea
în special prin Moise.
Profe]ie mesianic\ – înainte vestirea Mântuitorului în special prin legea moral\ natural\ [i prin filosofia antic\,
venirii în lume a Mântuitorului Hristos, adic\ prin înclina]ia fireasc\ a omului spre bine [i adev\r.
f\cut\ de un profet sau un ales al lui Legea moral\ natural\
Dumnezeu.
Revela]ie primordial\ – descoperirea Despre Legea moral\ natural\ [i despre apropierea omului de Dumnezeu
f\cut\ de Dumnezeu în rai primilor prin s\vâr[irea binelui [i c\utarea adev\rului avem numeroase m\rturii în
oameni. Sfânta Scriptur\. Sf. Apostol Pavel le scria romanilor: „C\ci când p\gânii, care
nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei f\r\ s\ aib\ lege î[i sunt loru[i lege”
(Romani 2, 14). Mântuitorul Însu[i a aflat credin]\ mai mare la unii p\gâni
decât la fiii lui Israel (vezi cazul suta[ului roman Corneliu – Matei 8, 40).
Venirea magilor la Bethleem – spre a se închina pruncului Iisus –
„Venirea lui Hristos a fost ultima [i cea demonstreaz\ c\ [i Orientul p\gân a[tepta venirea unui Mântuitor. Astrologi
mai mare revela]ie a voin]ei lui Dum- încerca]i, magii „citiser\” în stele chiar timpul [i locul întrup\rii Fiului lui
nezeu, dar manifest\rilor anterioare tre- Dumnezeu.
buie s\ li se acorde cel pu]in o importan]\
temporar\ (...) Iisus Hristos este `ntruchi- Filosofia antic\
parea r\spunsului la nevoile [i aspira]iile
{i pe calea filosofiei, Antichitatea n\zuia spre adev\r [i bine. Clement
neamurilor, precum [i `mplinirea speran-
]elor mesianice ale poporului lui Israel.” Alexandrinul a considerat c\ filosofia greac\ a fost pentru Antichitate „ca o
(Jaroslav Pelikan, Tradi]ia cre[tin\) c\l\uz\ care s\ aduc\ gândirea greac\ la Hristos, a[a cum Legea i-a adus pe
evrei”. De aceea, pentru el filosofii erau profe]ii p\gânilor. Eusebiu din
16
Capitolul 1
Cezareea îl considera pe Platon un profet asemenea lui Moise. Atât el, cât [i
Sf. Chiril al Alexandriei vor folosi citate din lucr\rile filosofilor antici pentru a
demonstra c\ [i ace[tia au vorbit despre Tat\l, Fiul [i Sfântul Duh.
Pe zidurile exterioare ale bisericilor ortodoxe pot fi picta]i în]elep]i ai
lumii antice, precum Homer, Pitagora, Socrate, Solon, Sybilla, împ\ratul
egiptean Thulis ºi alþii, ca unii care au „prorocit [i au ghicit pentru iconomia
cea trupeasc\ a Domnului”.
Iisus Hristos împline[te atât n\zuin]a spre bine, cât [i n\zuin]a spre ade-
v\r a lumii.
Prin revelaþia supranaturalã, p\gânii au fost preg\ti]i pentru venirea
Mântuitorului prin reminiscen]e ale revela]iei primordiale. Unii dintre p\gâni
`ns\ au fost preg\ti]i [i prin profe]iile mesianice.
Elemente ale revela]iei primordiale se reg\sesc în multe dintre miturile [i
legendele neamurilor. În acestea se vorbe[te despre un paradis pierdut [i
despre permanenta lui c\utare, despre eliberarea de [arpele sau zeul cel r\u,
despre na[terea dintr-o fecioar\ a unui Mântuitor. Unii dintre p\gâni cunoº-
teau detalii despre venirea lui Mesia, fie din profe]iile evreilor cu care au venit
în contact, fie direct din Vechiul Testament (tradus în limba greac\ în secolul
Schimbarea la faþã
al III-lea î.Hr. [i cunoscut cu numele de Septuaginta).
(fresc\ de Teofan Cretanul, M\n\stirea
Stavronichita, Muntele Athos, sec. XVI)
Preg\tirea poporului ales pentru venirea lui Mesia
Pe evrei, Dumnezeu i-a c\l\uzit spre mântuire mai ales prin profe]ii [i prin RE}INE}I!
Legea mozaic\. Pentru credin]a sa, Dumnezeu l-a ales pe Avram [i i-a f\g\duit
c\ din neamul s\u se va na[te Mesia, f\g\duin]\ repetat\ urma[ilor s\i: Isaac
z Dumnezeu doreºte ºi pregãteºte mân-
tuirea tuturor oamenilor.
[i Iacov. Profe]ii, inspira]i de Duhul Sfânt, le vor descoperi evreilor, timp de
1 600 de ani, multe detalii privitoare la via]a [i slujirea Domului Hristos: na[-
z Prorocirile sunt cea mai înaltã formã
de pregãtire a omenirii pentru venirea
terea din Fecioar\, locul [i timpul na[terii, semin]ia din care se va na[te, fuga
lui Mesia.
în Egipt, Intrarea în Ierusalim, Pãtimirile, R\stignirea, Învierea, În\l]area etc.
z Hristos este Creatorul, Proniatorul ºi
Legea mozaic\ – prin prescrip]iile ei religioase, morale [i cultice – a înt\rit
Mântuitorul întregii lumi.
con[tiin]a p\c\to[eniei [i dorin]a mântuirii în neamul lui Israel. Aceasta a fost
pentru evrei „c\l\uz\ spre Hristos” (Galateni 3, 24). Mântuitorul Însu[i a
spus cã n-a venit pentru a desfiin]a, ci pentru a împlini Legea [i prorocii
(Matei 5, 17). Prezen]a la Schimbarea la fa]\ a Domnului a lui Moise [i Ilie a „Cea mai mare dintre dovezile
fost interpretat\ de Sf. Grigorie Palama ca împlinire în Hristos a Legii (repre- despre Iisus Hristos sunt profe]iile. (…)
zentat\ de Moise) [i a prorocilor (reprezenta]i de Ilie). Un [ir de oameni, timp de 4 000 de ani,
Sf. Maxim M\rturisitorul spune cã Hristos împline[te Legea, prorocii [i în mod statornic [i f\r\ prea mari
chiar legea natural\. El este Mântuitorul tuturor neamurilor [i al întregului deosebiri, vin, unul dup\ altul, s\
cosmos. profe]easc\ aceea[i venire. Un popor o
veste[te, [i acest popor subzist\ timp de
TEME 4 000 de ani pentru a face în grup
z Ar\ta]i cum i-a preg\tit Dumnezeu pe p\gâni pentru venirea R\scum- m\rturie siguran]ei pe care o are despre
p\r\torului. ea [i de la care nu poate fi întors prin nici
z Eviden]ia]i modul preg\tirii poporului ales pentru venirea lui Mesia. un fel de amenin]\ri [i prin nici o
z Reciti]i textul lui Blaise Pascal [i explica]i de ce considera el profe]iile persecu]ie; lucrul acesta este cu totul
un lucru „cu totul considerabil”. considerabil.”
z Privi]i cu aten]ie [i interpreta]i icoana Schimb\rii la fa]\. (Blaise Pascal, Cuget\ri)
17
Capitolul 1
ÎNTRUPAREA MÂNTUITORULUI
„{i Cuvântul trup S-a f\cut [i S-a s\l\[luit întru noi; [i noi v\zutu-I-am slava,
ca pe slava Unuia-N\scut din Tat\l, plin de har [i de adev\r.”
(Ioan 1, 14)
Relatarea evanghelic\ a Întrup\rii

Sf. Evanghelist Luca (1, 28-38) ne red\ momentul z\mislirii Fiului lui
Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu c\tre o fecioar\
sfânt\ care provenea din neamul prorocului David [i care locuia în ora[ul
Nazaret din Galileea. Acesta i-a zis Fecioarei: „Bucur\-te, cea ce e[ti plin\ de
dar, Domnul este cu tine”. Auzind aceste cuvinte, Fecioara Maria a fost
cuprins\ de fric\. Dar îngerul a lini[tit-o zicându-i: „Nu te teme, Marie, fiindc\
ai aflat har la Domnul. {i iat\-n pântecele t\u vei z\misli [i vei na[te fiu [i
numele Lui îl vei chema Iisus”, „c\ci El va mântui pe poporul S\u de p\catele
lor” (Matei 1, 21). (Numele Iisus înseamn\ mântuitor.) Întrebându-l pe arhan-
ghel cum ar putea na[te prunc o fecioar\, Maria a primit urm\torul r\spuns:
„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine [i puterea Celui-Preaînalt te va umbri;
pentru aceea [i Sfântul Care Se va na[te din tine Fiul lui Dumnezeu se va
Naºterea Domnului
(frescã, Mãnãstirea Decani, sec. XIV)
chema (...) C\ la Dumnezeu nimic nu este cu neputin]\”. Iar Maria a zis: Iat\,
roaba Domnului. Fie mie dup\ cuvântul t\u!”. Imediat dup\ asentimentul
Fecioarei, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra ei, lucrând z\mislirea Fiului lui
„Suntem ve[nic ispiti]i a uita c\ de la Dumnezeu.
trecerea Domnului Hristos prin lume,
ontologic tr\im, ne mi[c\m [i suntem în-
tr-o cu totul nou\ ordine spiritual\. Este
În]elesul Întrup\rii
un adev\rat nou Univers spiritual acela în Întruparea este actul prin care Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din
care respir\m noi ast\zi [i nu-i un lucru Preacurata Fecioar\ Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, în vederea eliber\rii
f\r\ importan]\ dac\ suntem sau nu
firii omene[ti din robia p\catului, a stric\ciunii [i a mor]ii.
con[tien]i de aceast\ adânc\ realitate.”
(Arhim. Benedict Ghiu[, Întruparea trebuie în]eleas\ ca înomenire a lui Dumnezeu: „Despre
Taina r\scump\r\rii) Dumnezeu care S-a f\cut om vorbim [i nu despre om care s-a f\cut dumnezeu”
(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica).
Credin]a în Întruparea Domnului Hristos este semnul distinctiv al
VOCABULAR adev\ratei credin]e: „Întru aceasta s\ cunoa[te]i voi duhul lui Dumnezeu:
fiece duh care-L m\rturise[te pe Iisus Hristos ca venit în trup este de la
Ipostas (gr. hypostasis) – termen teo-
Dumnezeu” (I Ioan 4, 2).
logic patristic prin care este desemnat\
fiecare persoan\ a Sfintei Treimi;
persoan\. „Singurul lucru nou sub soare”
Întrupare – actul prin care Fiul lui
Mântuitorul Iisus Hristos S-a n\scut la Bethleem, în Iudeea, în timpul
Dumnezeu a luat trup omenesc din
Fecioara Maria. domniei cezarului roman Augustus [i a regelui iudeu Irod cel Mare. Anul
Ontologic – care ]ine de fiin]\, de na[terii Sale este 748 de la zidirea cet\]ii Romei.
structurile ei l\untrice; fiin]ial. Întruparea este, în opinia Sf. Ioan Damaschin, „cea mai mare noutate din
Unire ipostatic\ – unirea firii (naturii) toate nout\]ile, singurul lucru nou sub soare, prin care se arat\ puterea
divine cu firea uman\ în Persoana infinit\ a lui Dumnezeu”.
divin\ a Cuvântului lui Dumnezeu, În acela[i sens, Mircea Eliade afirma c\ Întruparea constituie singura
realizat\ prin Întrupare. „revolu]ie” din istoria omenirii; prin ea a fost înl\turat\ tirania mor]ii [i a fost
18
Capitolul 1
înnoit\ firea omeneasc\. Na[terea Domnului împarte istoria omenirii în dou\:
înainte [i dup\ Hristos.
Motivul [i scopul Întrup\rii

Motivul Întrup\rii este iubirea lui Dumnezeu fa]\ de om: „C\ într-atât a iubit
Dumnezeu lumea încât pe Fiul S\u Cel Unul-N\scut L-a dat, pentru ca tot cel
ce crede într-Însul s\ nu piar\, ci s\ aib\ via]\ ve[nic\” (Ioan 3, 16).
Din iubire, Dumnezeu a venit „întru ale Sale”, în crea]ia Sa v\zut\, a
acceptat na[terea omeneasc\ [i a intrat în timp – f\r\ a p\r\si cerul – umplân-
du-l cu frumuse]ea slavei [i ve[niciei Sale.
Scopul Întrup\rii – dup\ opinia Sf. Irineu [i a multora dintre P\rin]ii
Bisericii de dup\ el – a fost îndumnezeirea omului: „Dumnezeu S-a f\cut om
pentru ca omul s\ se poat\ îndumnezei”.
Dumnezeu des\vâr[it [i Om des\vâr[it

Maica Domnului din Vladimir
Biserica Ortodox\ înva]\ c\ Iisus Hristos este Dumnezeu adev\rat [i Om
(icoan\, Rusia, sec. XII)
adev\rat, des\vâr[it dup\ firea dumnezeiasc\ [i des\vâr[it dup\ firea
omeneasc\. În Domnul Hristos nu s-a unit, prin Întrupare, o parte a firii RE}INE}I!
dumnezeie[ti cu o parte a firii omene[ti, ci întreaga fire dumnezeiasc\ s-a unit z Dumnezeu S-a înomenit pentru ca
cu întreaga fire omeneasc\. Sf. Apostol Pavel ne spune, în acest sens, c\ în
omul sã se îndumnezeiascã.
Hristos „locuie[te trupe[te toat\ deplin\tatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9). z Iisus Hristos este Dumnezeu deplin ºi
Fiul lui Dumnezeu S-a f\cut Fiu al omului asumând firea omeneasc\ în
om deplin; unicul Mântuitor.
întregime – adic\ „trup însufle]it cu suflet ra]ional [i cuget\tor” – pentru ca în z Creºtinismul este singura religie a
întregime s-o mântuiasc\. C\ci, a[a cum ne înva]\ Sf. Atanasie cel Mare, nu- mântuirii.
mai ceea este unit cu Dumnezeu este mântuit.
„Urmând Sfin]ilor P\rin]i, noi înv\]\m
Unirea ipostatic\ [i m\rturisim cu to]ii pe Unul [i acela[i
Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, des\-
Unirea firii divine cu firea uman\ în acela[i ipostas ve[nic al Fiului lui
vâr[it în dumnezeire [i des\vâr[it în uma-
Dumnezeu se nume[te unire ipostatic\ sau personal\. Unirea celor dou\ firi nitate, Dumnezeu adev\rat [i om adev\-
s-a f\cut f\r\ împ\r]irea, desp\r]irea, amestecarea sau schimbarea lor. Dac\ rat, având suflet ra]ional [i trup, de-o fiin]\
firile – uman\ [i divin\ – ar fi fost desp\r]ite sau amestecate, mântuirea nu ar cu Tat\l dup\ dumnezeire [i de-o fiin]\ cu
mai fi fost posibil\. Religiile dualiste (care despart pe om de Dumnezeu) sau noi, dup\ umanitate, fiind întru toate
panteiste (care confund\ pe Dumnezeu cu omul) fac cu neputin]\ mântuirea. asemenea nou\, în afar\ de p\cat. (...)
Numai cre[tinismul este religia mântuirii, c\ci numai el în]elege mântuirea ca Unul-N\scut, cunoscut în dou\ firi, în chip
unire – f\r\ împ\r]ire sau amestecare – a firii divine cu firea uman\, a omului neamestecat [i neschimbat, [i neîmp\r]it
cu Dumnezeu. [i nedesp\r]it, deosebirea firilor nefiind
nicidecum distrus\ prin unire, p\strân-
du-se mai ales însu[irea fiec\reia [i întâl-
nindu-se împreun\ într-o singur\ persoan\
TEME [i un singur ipostas, nu în dou\ persoane,
z Expune]i motivele pentru care Întruparea poate fi considerat\ „singurul lucru împ\r]it sau desp\r]it, ci Unul [i acela[i Fiu,
nou sub soare”. Unul-N\scut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul
z Preciza]i motivul [i scopul Întrup\rii. Iisus Hristos.”
z Eviden]ia]i în]elesul Întrupãrii ºi al unirii ipostatice pornind de la hotãrârea dog- (Hot\rârea dogmatic\
maticã a Sinodului IV ecumenic. a Sinodului IV ecumenic – fragment)
19
Capitolul 1
MÂNTUIREA OBIECTIV|
„Fiul Omului n-a venit s\ I se slujeasc\, ci El s\ slujeasc\
[i s\-{i dea via]a r\scump\rare pentru mul]i.”
(Matei 20, 28)
Mântuirea este eliberarea omul din robia stric\ciunii [i a mor]ii (r\s-
cump\rarea) [i dobândirea vie]ii de veci în Dumnezeu (îndumnezeirea).
Ea are un aspect obiectiv [i unul subiectiv. Prin aspectul obiectiv al
mântuirii în]elegem tot ceea ce a f\cut Domnul Hristos pentru mântuirea
noastr\, iar prin aspectul subiectiv în]elegem tot ceea ce face fiecare dintre
noi pentru propria sa mântuire.
Mântuirea obiectiv\ (numit\ [i r\scump\rare sau mântuire universal\)
este lucrarea prin care Dumnezeu S-a f\cut om, a asumat firea omeneasc\ în
Persoana Sa dumnezeiasc\, a cur\]at-o de p\cat [i a îndumnezeit-o; a început
cu Întruparea [i s-a încheiat cu În\l]area la cer. Aceast\ mântuire este darul
f\cut de Domnul Hristos întregii omeniri; de aceea se mai nume[te [i mân-
tuire universal\.
În Teologia dogmatic\ ortodox\, p\rintele Dumitru St\niloae evidenþiazã
Rãstignirea lui Iisus
momentele esenþiale ale mântuirii în Hristos: „Prin Întruparea, via]a de
(frescã, Mãnãstirea Probota, sec. XVI) ascultare, R\stignirea, Învierea [i În\l]area Fiului lui Dumnezeu ca om, s-a
pus, în pârga firii noastre asumate de El, temelia mântuirii noastre”.
VOCABULAR Aspectele mântuirii obiective

Dup\ înv\]\tura ortodox\, r\scump\rarea are trei aspecte: recapitulativ,
Anatem\ – actul de condamnare [i de jertf\ ºi ontologic.
excludere din comunitatea creºtinã a Aspectul recapitulativ. Iisus Hristos de]ine, în ansamblul umanit\]ii,
celor ce se abat de la învãþãtura de
pozi]ia unui nou Adam. ~n baza firii Sale umane, El ne cuprinde în Sine pe to]i,
credinþã a Bisericii.
Îndumnezeire – împãrtãºitrea omului
a[a cum ne-a cuprins Adam cel vechi. De la Adam cel vechi am mo[tenit cu
de viaþa dumnezeiascã a Sfintei Treimi. to]ii moartea, iar de la Adam cel nou via]a ve[nic\. Referindu-se la acest
Mântuirea obiectivã – lucrarea prin care aspect al mântuirii, Origen scria: „N-ar fi fost mântui]i to]i oamenii dac\ nu
Mântuitorul Hristos a realizat – în firea i-ar fi luat pe to]i asupra Sa”.
sa umanã – trecerea de la starea de Aspectul de jertf\. Din iubire, Iisus a acceptat s\ p\timeasc\ [i s\ moar\
pãcãtoºenie ºi moarte la starea de pentru p\catele noastre. Domnul [i-a asumat moartea pentru c\ a luat asupra
îndumnezeire. Sa p\catele oamenilor. „P\catul atrage dup\ sine moartea. {i fiindc\ a luat
Parusia – a doua venire a Domnului [i
p\catele tuturor, a trebuit s\ ia [i moartea tuturor” (Pr. Dumitru St\niloae,
evenimentele ce înso]esc aceast\
venire.
Iisus Hristos sau restaurarea omului). Pe Cruce, Iisus a primit pedeapsa
cuvenit\ oamenilor pentru p\catele lor, ar\tând c\ i-a iubit pân\ la jertfa de
Sine, împ\cându-i astfel cu Tat\l (Isaia 53, 4-5).
„Acesta a luat asupra Sa durerile Aspectul ontologic (fiin]ial). Ascultarea [i Jertfa Domnului au adus eli-
noastre [i cu suferin]ele noastre S-a îm- berarea firii omene[ti de stric\ciune [i moarte. Prin aceasta, firea a fost
pov\rat. {i noi ~l socoteam pedepsit, restaurat\ în frumuse]ea ei originar\, paradisiac\. Învierea [i În\l]area `ns\
b\tut [i chinuit de Dumnezeu. (…) El a au ridicat firea omeneasc\ pe cea mai înalt\ treapt\ a des\vâr[irii, îndum-
fost pedepsit pentru mântuirea noastr\ [i nezeind-o. Destinat\ mor]ii prin p\cat, firea omeneasc\ a fost redestinat\
prin r\nile Lui noi to]i am fost vindeca]i. ” învierii prin Jertfa [i Învierea Mântuitorului.
(Isaia 53, 4-8)
20
Capitolul 1
Întreita slujire a Mântuitorului

Domnul Hristos a realizat mântuirea lumii prin trei activit\]i, chem\ri,
demnit\]i sau slujiri publice: de profet (sau înv\]\tor), de arhiereu [i de împ\rat.
Numele de „Hristos”, care înseamn\ „uns”, exprim\ întreita slujire a Mân-
tuitorului, întrucât la evrei erau confirma]i în slujirea lor – prin ungere –
profe]ii, arhiereii [i împ\ra]ii.
Slujirea profetic\ a Mântuitorului cuprinde activitatea prin care Fiul lui
Dumnezeu întrupat S-a descoperit pe Sine ca adev\r suprem mântuitor: „Eu
sunt calea, adev\rul [i via]a” (Ioan 14, 6); „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12).
Dup\ În\l]area Domnului la cer, nu ni se mai reveleaz\ alt adev\r, c\ci „harul
[i adev\rul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17). Sf. Apostol Pavel scrie:
„Chiar dac\ noi sau un înger din cer v-ar vesti alt\ Evanghelie decât aceea pe
care v-am vestit-o – s\ fie anatema!” (Galateni 1, 8).
Slujirea arhiereasc\ a lui Hristos cuprinde toate suferin]ele îndurate de El
„pentru noi [i pentru a noastr\ mântuire” (Simbolul credin]ei).
Fiul Omului [i-a dat sufletul ca „r\scump\rare pentru mul]i” [i [i-a „frânt” Învierea lui Hristos
Trupul S\u pe Cruce pentru împ\rt\[irea noastr\ de via]a dumnezeiasc\. (frescã de Teofan Cretanul, Mãnãstirea
Centrul slujirii arhiere[ti a Mântuitorului îl constituie moartea Sa pe cruce Stavronichita, Muntele Athos, sec. XVI)
pentru p\catele lumii. „Nimeni s\ nu se tânguiasc\ pentru p\-
În Biseric\, Mântuitorul Hristos Se d\ruie[te – prin Evanghelie [i cate, c\ iertarea a str\lucit din mormânt.
Euharistie – tuturor celor ce vor s\ se împ\rt\[easc\ de El, spre iertarea Nimeni s\ nu se team\ de moarte, c\ ne-a
p\catelor [i spre dobândirea vie]ii ve[nice. Pe sfintele altare ale Bisericii slobozit pe noi moartea Mântuitorului (…)
Ortodoxe se reactualizeaz\, cu fiecare sfânt\ Liturghie, jertfa Mântuitorului Unde-]i este, moarte, boldul? Unde-]i este,
Hristos, „pentru ca lumea via]\ s\ aib\ [i s\ aib\ din bel[ug” (Ioan 10, 10). iadule, biruin]a?
~nviat-a Hristos [i tu ai fost biruit.
Slujirea împ\r\teasc\. Prin aceast\ slujire, Mântuitorul {i-a ar\tat slava [i
~nviat-a Hristos [i au c\zut demonii.
puterea Sa, „slav\ ca a Unuia-N\scut din Tat\l, plin de har [i de adev\r” Înviat-a Hristos [i se bucur\ îngerii.
(Ioan 1, 14). Înviat-a Hristos [i via]a salt\ de bucurie.
Hristos {i-a ar\tat puterea Sa împ\r\teasc\ [i dumnezeiasc\, s\vâr[ind Înviat-a Hristos [i nici un mort nu este în
nenum\rate minuni asupra naturii (potolirea furtunii pe mare, înmul]irea groap\.
pâinilor etc.), asupra omului (vindec\ri, exorciz\ri, învieri din mo]i) [i asupra C\ Hristos înviind din mor]i S-a f\cut
Lui Însu[i (Schimbarea la Fa]\ [i Învierea). Dup\ sl\vita Sa înviere, Iisus S-a începutul învierii celor adormi]i.
descoperit ca Împ\rat al cerului [i al p\mântului: „Datu-Mi-S-a toat\ puterea în Aceluia este slava [i cinstea în vecii
cer [i pe p\mânt” (Matei 28, 18). vecilor. Amin.”
Cele mai importante acte ale slujirii împ\r\te[ti a Domnului r\mân îns\ (Sf. Ioan Gur\ de Aur,
Învierea [i În\l]area Sa la cer. Cuvânt la Învierea Domnului)
Mântuitorul ~[i continu\ neîntrerupt întreita slujire în Biseric\, condu-
când, înv\]ând [i sfin]ind pe cei credincio[i prin slujitorii S\i: episcopii, preo]ii
RE}INE}I!
[i diaconii. z Mântuirea obiectivã s-a realizat în per-
soana Fiului lui Dumnezeu.
TEME z Rodul mântuirii obiective este harul
divin sfinþitor.
z Preciza]i `n]elesul mântuirii obiective. z Crucea Domnului ne aminte[te per-
z Eviden]ia]i semnifica]ia fiec\reia dintre slujirile Mânuitorului. manent c\ „iubirea este mai tare decât
z Ar\ta]i în ce const\ fiecare dintre aspectele r\scump\r\rii. moartea”.
z Exist\ [i alte revela]ii autentice în afara lui Hristos? Argumenta]i r\spunsul. z Domnul a murit de moartea noastr\
ca noi s\ înviem cu învierea Lui.
21
Capitolul 1
MÂNTUIREA SUBIECTIV|
„Cu fricã ºi cu cutremur lucraþi la mântuirea voastrã.”
(Filipeni 2, 12)
Mântuirea subiectiv\ (numit\ [i îndreptare sau sfin]ire) este lucrarea prin

care fiecare om se împ\rt\[e[te, prin har, de sfin]enia firii umane a lui
Hristos. Mântuirea obiectiv\ ne-a adus harul sfin]itor. Cum harul este indis-
pensabil mântuirii subiective, înseamn\ c\ mântuirea obiectiv\ este temeiul
mântuirii subiective. Domnul a mântuit [i îndumnezeit firea noastr\ ome-
neasc\, dar nu ne-a mântuit personal prin aceasta, c\ci nu dore[te s\ ne
mântuiasc\ f\r\ voia [i conlucrarea noastr\. El ne-a deschis u[ile raiului, dar
nu ne sile[te s\ intr\m `n el.
Mântuirea subiectiv\ este o lucrare divino-uman\; Dumnezeu face înce-
putul mântuirii noastre, d\ruindu-ne harul sfin]itor, iar noi trebuie s\ conti-
nu\m aceast\ lucrare de mântuire prin credin]\ [i fapte bune. Pentru realiza-
rea sfin]eniei personale sunt necesare, a[adar, harul, credin]a [i faptele bune;
harul din partea lui Dumnezeu, iar credin]a [i faptele bune din partea omului.
Harul
Scara Raiului Harul s-a rev\rsat în lume [i în Biseric\ prin Învierea lui Hristos [i prin
(icoan\, Muntele Sinai, sec. XII) Pogorârea Duhului Sfânt. Cre[tinul prime[te harul cur\]itor, înt\ritor [i mân-
tuitor al Duhului Sfânt prin Sfintele Taine ale Bisericii, Taine prin care se
„S\ nu dispre]uim mântuirea noas- lucreaz\ mântuirea în fiecare credincios. Sfin]ii P\rin]i ne înva]\ c\ harul este
tr\ [i s\ nu ne îndrept\]im p\catele prin energia sau lumina sfin]itoare [i îndumnezeitoare care izvor\[te din fiin]a divi-
diferite pricini, spunând c\ în timpurile n\. El se revars\ asupra Bisericii îns\ din trupul înviat al Domnului Hristos.
de azi nimeni nu mai poate ajunge la
Harul este absolut necesar mântuirii. Sf. Apostol Pavel ne spune c\ „sun-
sfin]enie. Totul este posibil acum, ca [i
în vechime [i numai voin]a singur\ ne
tem mântui]i în har” (Efeseni 2, 8). De har avem trebuin]\ pe tot parcursul
poate urca la acele în\l]imi. S\ preg\- urcu[ului duhovnicesc. Dobândirea harului Duhului Sfânt este, dup\
tim voin]a. Dumnezeu este gata s\ ne Sf. Simeon Noul Teolog, scopul oric\rei nevoin]e [i pentru rev\rsarea lui în
îndumnezeiasc\, dar numai cu consim- Sfânta Euharistie (fresc\, Mãnãstirea Probota, sec. XVI)
]\mântul nostru [i nu contra voin]ei
noastre. Iar noi fugim ca ni[te la[i,
respingând aceast\ fericire.”
(Sf. Simeon Noul Teolog,
Þelul vie]ii cre[tine)
VOCABULAR
Eclezial (gr. ekklesia – biseric\, adu-
nare) – referitor la Bisericã; bisericesc.
Mântuire subiectiv\ – lucrarea prin care
omul î[i însu[e[te harul sfin]itor
împ\rt\[it de Biseric\ prin Sfintele
Taine.
22
Capitolul 1
inimi S-a întrupat Hristos. Din inima cur\]it\, harul se revars\ asupra întregii
fiin]e, ajungând s\ sfin]easc\ nu numai sufletul, ci [i trupul omenesc.
Credin]a
N\scut\ în suflet prin interven]ia harului, credin]a este primirea, în
deplin\ libertate, a Adev\rului mântuitor care este Hristos [i a tuturor
adev\rurilor care ne ajut\ s\ ne unim cu El.
A crede însemn\ a tr\i ca [i cum lumea nev\zut\ este mai real\ decât cea
v\zut\; a fi convins c\ toate cuvintele [i f\g\duin]ele Domnului sunt adev\rate
[i mântuitoare.
Credin]a nu este un act individual, ci unul comunitar, eclezial. Vine [i de
sus, de la Duhul Sfânt, dar [i de jos, din propov\duirea Bisericii. Credin]a
mântuitoare nu este simpla adeziune ra]ional\ la adev\rurile de credin]\, ci
este un act practic, concretizat în fapte bune izvorâte din dragostea de
Dumnezeu [i de aproapele t\u. Mântuirea este rodul credin]ei „lucr\toare
prin iubire” (Galateni 5, 6). Necesitatea credin]ei pentru dobândirea mân-
tuirii este afirmat\ de Domnul Însu[i: „Cel ce crede [i se va boteza se va mân-
tui, iar cel care nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). Iisus Hristos [i Sfin]ii Apostoli
(icoan\ `n stil bizantin, sec. XIX)
Faptele bune
Dar „Credin]a f\r\ fapte moart\ este” (Iacov 2, 17). Mântuitorul ne-a
RE}INE}I!
încredin]at c\ faptele bune sunt necesare pentru mântuire: „Nu tot cel ce-Mi z Mântuirea subiectivã se dobândeºte
zice: Doamne, Doamne, va intra în împ\r\]ia cerurilor, ci cel ce face voia în Bisericã prin conlucrarea omului cu
Tat\lui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Tot Domnul ne descoper\ c\ harul divin.
intrarea `n `mp\r\]ia cerurilor este condi]ionat\ de împlinirea faptelor milei z Ajungem la sfinþenie prin har, credinþã
trupe[ti (a da hran\ celui înfometat [i ap\ celui însetat, a g\zdui pe cel str\in, ºi fapte bune.
a îmbr\ca pe cel gol, a cerceta pe cel bolnav [i pe cel întemni]at – Matei 25, z A spune cuiva „te iubesc” înseamn\ a-l
35-45) [i suflete[ti (a `ndrepta pe cel ce gre[e[te, a `nv\]a pe cel ne[tiutor, a încredin]a c\ va tr\i ve[nic.
da sfat bun celui ce st\ la `ndoial\, a ne ruga pentru aproapele, a mângâia pe
cei `ntrista]i, a suferi cu r\bdare asuprirea, a ierta pe cei ce ne-au gre[it). „Ce cumplite chinuri m-a costat [i m\
Faptele bune `ns\ trebuie f\cute cu smerenie [i deplin\ discre]ie, f\r\ s\ cre- cost\ [i acum aceast\ sete de credin]\,
dem c\, f\cându-le, îl îndator\m pe Dumnezeu: „A[a [i voi, când ve]i face care se aprinde cu atât mai puternic în
sufletul meu, cu cât mai multe argumente
toate cele ce vi s-au poruncit, s\ zice]i: slugi netrebnice ce suntem, c\ci ce am
am împotriva ei. {i totu[i, Dumnezeu îmi
fost datori s\ facem am f\cut” (Luca 17, 10). trimite câteodat\ clipe în care sunt întru
Biserica Ortodox\ îi cinste[te pe cre[tinii ce s-au remarcat prin via]a lor totul lini[tit; în aceste clipe iubesc [i mi se
sfânt\ [i le-a rânduit zile de pomenire. Chiar [i în zilele noastre tr\iesc pare c\ sunt iubit de cei din jur [i în
cre[tini cu via]\ sfânt\, de[i discre]ia lor îi face aproape nev\zu]i. asemenea clipe am închegat în mine sim-
bolul credin]ei, în care totul este pentru
TEME mine clar [i sfânt. Acest simbol este foarte
simplu, iat\-l: s\ crezi c\ nu exist\ nimic
z Considera]i c\ scopul Întrup\rii a fost realizat? Justifica]i r\spunsul. mai frumos, mai profund mai simpatic,
z Preciza]i în ce const\ deosebirea între mântuirea obiectiv\ [i cea subiectiv\. mai ra]ional, mai curajos [i mai perfect
z Este posibil\ mântuirea personal\ numai prin credin]\ sau numai prin fapte decât Hristos (...)”
bune? (F.M. Dostoievski,
z Cum putem dobândi harul Duhului Sfânt? Scrisoare c\tre N.D. Fonvizina)
23
Lec]ie de sintez\
NOSTALGIA ~MP|R|}IEI
Dumnezeu l-a creat pe om dup\ chipul S\u (Facere 1, 26) în vederea
realiz\rii asem\n\rii cu El. În starea paradisiac\, omul tr\ia în armonie
deplin\ cu Dumnezeu, cu el însu[i [i cu întreaga crea]ie. El primise, prin actul
creator, toate darurile necesare pentru a dobândi fericirea deplin\. Prin
neascultare [i prin nesupunere fa]\ de P\rintele s\u ceresc îns\, omul s-a
îndep\rtat de bun\ voie de la fa]a lui Dumnezeu [i a luat calea pribegiei [i a
înstr\in\rii. P\catul a adus întunecarea chipului lui Dumnezeu din om [i a
provocat îmboln\virea întregii firi omene[ti.
Omul nu s-ar preocupa de problema mântuirii dac\ n-ar con[tientiza
inferioritatea st\rii sale c\zute fa]\ de ce a fost cândva sau fa]\ de ce ar putea
s\ fie. Exist\ o gândire perpetuat\ `n mituri, care postuleaz\ existen]a dintru
început a omului în condi]ii minunate [i o dezagregare, o c\dere a lui în p\ca-
tul originar. Nostalgia originii paradisiace a omului [i dorin]a venirii unui R\s-
cump\r\tor sunt realit\]i reflectate în miturile tuturor popoarelor. Înainte de
întruparea lui Hristos, oamenii credeau c\ nu mai pot reveni singuri la starea
de fericire pe care o tr\iser\ cândva Adam [i Eva. De aceea, a[teptau ca Dum-
nezeu s\ intervin\ spre a realiza restaurarea omului în fericita via]\ de la
Fiul lui Dumnezeu – cuvântul `ntrupat
(mozaic, Mãnãstirea Chora, început.
Constantinopol, sec. XIV) {i, într-adev\r – a[a cum vestiser\ profe]ii – „la plinirea vremii, Dumnezeu
a trimis pe Fiul S\u, n\scut din femeie, n\scut sub Lege, ca pe cei de sub
Lege s\-i r\scumpere, ca s\ dobândim înfierea” (Galateni 4, 14).
R\scump\rarea sau mântuirea obiectiv\ este opera exclusiv\ a lui Dumne-
„Nu exist\ cunoa[tere valabil\ f\r\
Dumnezeu – asta afl\m din Genez\. zeu, este darul S\u. Prin Întruparea, R\stignirea, Învierea [i În\l]area
P\catul e tentativa creaturii de a cultiva Mântuitorului a fost restaurat chipul lui Dumnezeu în om. Aceast\ lucrare de
cunoa[terea independent de autoritatea r\scump\rare [i restaurare, s\vâr[it\ de Dumnezeu prin Fiul S\u, se nume[te
Creatorului. De aceea, acest p\cat nici nu „mântuire obiectiv\” sau universal\ pentru c\ este destinat\ tuturor
poate fi r\scump\rat decât prin gestul, de oamenilor.
o divin\ vehemen]\, al Întrup\rii. (…)
Cunoa[terea devine o persoan\. {i Per-
Însu[irea mântuirii obiective de c\tre fiecare credincios se nume[te „mân-
soana aceasta spune, pentru surzii [i tuire subiectiv\” sau „personal\”. Pentru dobândirea mântuirii subiective
sminti]ii de tot soiul: Eu sunt calea, Eu sunt necesare: harul, credin]a [i faptele bune. Dac\ mântuirea obiectiv\ a fost
sunt adev\rul, Eu sunt via]a. Numai prin realizat\, în mod exclusiv, de Domnul Hristos, mântuirea subiectiv\ se
Mine accesul la cunoa[tere e r\spl\tit realizeaz\ prin conlucrarea dintre Dumnezeu [i om.
prin adev\r [i via]\. F\r\ de Mine cunoa[- Mântuirea obiectiv\ s-a lucrat odat\ pentru totdeauna în persoana
terea duce la eroare [i moarte. (…)
Euharistia, ca împ\rt\[ire cu trupul lui
Logosului. Sf. Atanasie cel Mare scrie cã „Logosul S-a f\cut om, ca s\ ne
Dumnezeu, e singurul fel potrivit de a îndumnezeiasc\ într-Însul”. Mântuirea subiectiv\ îns\ se lucreaz\ permanent
mu[ca din Adev\r [i de a r\scump\ra în spa]iul sfânt [i sfin]itor al Bisericii. De aceea, p\rintele St\niloae a numit
astfel mu[c\tura gre[it\ a p\catului Biserica „laboratorul mântuirii”. Doar în Biseric\, prin împ\rt\[irea de
originar.” Sfintele Taine [i prin credin]a „lucr\toare prin iubire”, fiecare om poate
(Andrei Ple[u,
dobândi mântuirea. Mântuirea omului s-a realizat [i se realizeaz\, a[adar, în
Jurnalul de la Tescani)
Hristos [i în Biseric\.
24
Studiu de caz
ADEVERIREA MORÞII ªI ÎNVIERII MÂNTUITORULUI
Învierea Domnului este cea mai mare minune întâm- Neadev\rul acestei ipoteze reiese foarte clar din rela-
plat\ vreodat\ în istorie, temeiul credin]ei [i propov\duirii tarea Sf. Evanghelist Matei.
cre[tine: „{i dac\ Hristos n-a înviat, zadarnic\ e atunci pro- Ipoteza viziunii
pov\duirea noastr\, zadarnic\ e [i credin]a noastr\”
Mironosi]ele, Sfin]ii Apostoli [i to]i cei care au v\zut pe
(I Corinteni 15, 17).
Domnul înviat – sus]ine aceast\ ipotez\ – au avut o simpl\
Contestatarii cre[tinismului din diverse epoci au negat
viziune. Aceast\ afirma]ie este infirmat\ îns\ de Sf. Evan-
posibilitatea ~nvierii Mântuitorului, alc\tuind în acest scop
ghelist Luca: „{i pe când vorbeau ei acestea, El a stat în
mai multe ipoteze. Cele mai cunoscute dintre ele sunt:
mijlocul lor [i le-a zis: Pace vou\! Iar ei, însp\imântându-se
ipoteza mor]ii aparente; ipoteza în[el\ciunii, ipoteza viziunii.
[i înfrico[ându-se, credeau c\ v\d duh. {i El le-a zis: De ce
Ipoteza mor]ii aparente sunte]i tulbura]i [i pentru ce se ridic\ astfel de gânduri în
Potrivit acestei ipoteze, Iisus Hristos n-a murit, ci a inima voastr\? Vede]i mâinile Mele [i picioarele Mele, c\
c\zut doar într-o stare cataleptic\, într-un fel de le[in, din Eu însumi sunt; pip\i]i-M\ [i vede]i c\ duhul nu are carne
care apoi s-a trezit. Din Sfintele Evanghelii afl\m îns\ c\ [i oase a[a cum M\ vede]i pe Mine c\ am” (Luca 24, 36-39).
Iisus a murit cu adev\rat. Dup\ ~nviere, trupul Domnului Hristos a `nviat!
nu a fost trupul unui om ce revine la via]a biologic\, ci un
Sfin]ii Evangheli[ti ne relateaz\ ~nvierea real\ a Mântui-
trup transfigurat [i plin de luminã, care putea trece prin
torului. Ei ne spun c\ Domnul S-a ar\tat dup\ Înviere
u[ile încuiate (Ioan 20, 26).
femeilor mironosi]e, Sfinþilor Apostoli, lui Luca [i Cleopa, în
Ipoteza în[el\ciunii drum spre Emaus, lui Saul din Tars, în drumul spre
Ideea c\ Apostolii au furat trupul lui Iisus [i au min]it Damasc, la mai mult de 500 de fra]i, pe un munte în Galileea
apoi c\ a înviat – a[a cum afirm\ aceast\ ipotez\ – a etc. Nu doar prietenii Domnului au vestit Învierea, ci [i
apar]inut arhiereilor evrei, care, adunându-se „împreun\ solda]ii care str\juiser\ mormântul.
cu b\trânii [i ]inând sfat, au dat bani mul]i osta[ilor, Sfinþii Apostoli, de[i s-au ar\tat, ini]ial, neîncrez\tori în
zicând: Spune]i c\ ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, Învierea Domnului, au ajuns s\ se conving\ atât de pu-
pe când noi dormeam” (Matei 28, 12-13). ternic de acest adev\r, încât au murit propov\duindu-l.
„Ca s\ nu crezi Apostolilor trebuie s\ presupui c\ ei au

fost în[ela]i sau în[el\tori. {i una [i alta este greu de presu-
pus. S\ fi fost în[ela]i? Este greu s\ se în[ele cineva luând un
om drept înviat din mor]i. S\ fi fost în[el\tori? Ipoteza c\ ei au
fost în[el\tori este absurd\. (…) De îndat\ ce unul din ei s-ar
fi dezmin]it prin momeli sau prin amenin]\ri cu închisoarea,
cu schingiuirile [i cu moartea, to]i ar fi fost pierdu]i.”
(Blaise Pascal, Cuget\ri)
TEME
z Expune]i con]inutul celor trei ipoteze prin care se contest\
Învierea Domnului.
z Precizaþi temeiurile Învierii Mântuitorului.
Toma atingând coasta Mântuitorului (fresc\ de Teofan Cretanul,
Mãnãstirea Stavronichita, Muntele Athos, sec. XVI)
25
EVALUARE
I. Eviden]ia]i raportul dintre revela]ia natural\ [i cea supranatural\.
II. Ar\ta]i care a fost motivul pentru care Sfin]ii P\rin]i l-au numit pe om
„coroana crea]iei divine”.
III.Preciza]i în ce const\ chipul lui Dumnezeu în om [i ce în]elege]i prin

asem\narea omului cu Dumnezeu.
IV. În ce a constat c\derea omului în p\cat [i care au fost urm\rile ei?
V. Defini]i providen]a [i prezenta]i aspectele ei.
VI. Pornind de la etimologia cuvântului „religie” (lat. religare – a uni), expli-

ca]i de ce Iisus Hristos este „religia prin excelen]\”?
VII.Ce atitudine trebuie s\ aib\ cre[tinul ortodox de ast\zi fa]\ de celelalte

confesiuni cre[tine [i fa]\ de celelalte religii?
VIII.Citi]i cu aten]ie fragmentul propus spre lecturare din Giovanni Papini [i

ar\ta]i pasajele referitoare la mântuirea obiectiv\ [i la cea subiectiv\.
Iisus Hristos IX. Citiþi ºi comentaþi textul: „Priveºte-ne, Doamne! Ascultã-ne, lãmureºte-ne,
(icoanã de Andrei Rubliov, sec. XV) aratã-Te nouã! Dã-ni-Te nouã, întru fericirea noastrã, Tu, fãrã de care
suntem aºa de nefericiþi! Ai milã de încercãrile noastre ºi de strãdaniile
noastre cãtre Tine, cãci fãrã de Tine nu putem nimica. Tu ne chemi, dar
ajutã-ne! (...) Te rog, Doamne; foamea m-a împins sã încep a Te cânta; nu
„Fl\mândul î[i închipuie c\ umbl\ mã lãsa flãmând; m-am apropiat înfometat; nu mã alunga nesãtul (...) ªi
dup\ pâine [i îi e foame de Tine; însetatul dacã suspin înainte de a fi mâncat, dã-mi mãcar sã mãnânc dupã ce voi fi
crede c\ vrea s\ bea ap\ [i îi e sete de Tine; suspinat” (Anselm de Canterbury, Proslogion).
bolnavul se mângâie c\ râvne[te s\n\tatea
[i boala lui nu-i decât lipsa Ta. Cine caut\ X. {tiind c\ Iisus Hristos este revela]ia deplin\ [i final\, citi]i [i comenta]i
frumuse]ea pe lume Te caut\, f\r\ s\-[i dea împreun\ versetele 18-23 ale capitolului 2 din prima Epistol\ sobor-
seama, pe Tine, Cel ce e[ti frumuse]ea niceasc\ a Sf. Evanghelist Ioan.
întreag\ [i des\vâr[it\; cine urm\re[te cu
gândul adev\rul Te dore[te, f\r\ voia lui,
XI. Din perspectiva textului epistolei de mai sus, comenta]i afirma]ia lui F.M.
pe Tine, Cel ce e[ti singurul adev\r
Dostoievski: „Dac\ cineva mi-ar demonstra c\ Hristos se afl\ în afara
vrednic s\ fie cunoscut. (…) Venit-ai cea
dintâi oar\ ca s\ mântui; n\scutu-Te-ai ca adev\rului [i ar fi real, c\ adev\rul se afl\ în afara lui Hristos, a[ prefera
s\ mântui; l\satu-Te-ai r\stignit ca s\ s\ r\mân cu Hristos decât cu adev\rul”.
mântui; îndeletnicirea-]i, fapta-]i, via]a-]i e
s\ mântui. Iar noi ast\zi, în aceste zile XII. Citi]i [i comenta]i împreun\ textul evanghelic de la Matei 19, 16-26.
cenu[ii [i afurisite, în ace[ti ani ce par a fi
strâns în chenarul lor sporul tuturor XIII. Alc\tui]i un eseu pornind de la unul dintre textele: „Iube[te [i f\ ce vrei”
groz\viilor [i p\timirilor, avem nevoie, f\r\ (Fericitul Augustin); „Dumnezeu e precum ceapa pentru c\ e bun [i te
t\gad\, de a ne vedea mântui]i!” face s\ plângi” (Sf. Silvestru); „Iubirea este singurul bun care se `nmul-
(Giovanni Papini, Via]a lui Iisus) ]e[te când se risipe[te” (proverb persan).
26
Capitolul 2
MORAL|
CRE{TIN|
FAMILIA
CRE{TIN|.
DATORIILE MEMBRILOR ACESTEIA
Religie XI_cap 2 pg 27_38.qxd 7/20/2006 10:50 AM Page 28
28Cyan 28Yellow 28Magenta 28Black
Capitolul 2
FAMILIA ~N ORTODOXIE
„În via]a unui om, cel mai important lucru este constituirea unei familii. ”
(Alexandru Paleologu)
Familia nu este un concept, ci o realitate fundamental\ a existen]ei umane,

la care particip\m cu to]ii `n calitate de fii, fra]i, so]i sau p\rin]i. Se poate spune
c\ familia este o r\scruce unde se întâlnesc voia lui Dumnezeu, via]a celor din
familie [i influen]a societ\]ii. În]elegerea profund\ a realit\]ii familiei este
esen]ial\ pentru via]a unui tân\r. Astfel, alegerea unei rela]ii conjugale nu va
mai fi o chestiune de pl\cere sau de interes egoist, ci o prob\ a maturit\]ii [i a
responsabilit\]ii.
Dumnezeu l-a creat pe om dup\ chipul S\u [i l-a binecuvântat ca familie,
prin înso]irea b\rbatului cu femeia: „{i a f\cut Dumnezeu pe om, dup\ chipul
S\u; dup\ chipul lui Dumnezeu l-a f\cut; a f\cut b\rbat [i femeie. {i Dum-
nezeu i-a binecuvântat, zicând: cre[te]i [i v\ înmul]i]i [i umple]i p\mântul”
(Facere 1, 27-28).
Familia cre[tin\ — mijloc al comuniunii cu ceilal]i

Familie creºtinã
(detaliu mozaic, Vatican, sec. XX) Este adev\rat c\ nimeni nu ne-a l\sat s\ ne alegem p\rin]ii, fra]ii sau
surorile. Totu[i, noi trebuie s\ vie]uim al\turi de ei, înv\]ând s\ tr\im îm-
preun\ cu cei care au alt caracter, alte calit\]i [i defecte. Fiecare membru al
familiei este unic, dar aceast\ unicitate nu trebuie s\ creeze disensiuni.
A[adar, diferen]\, dar nu conflict; libertate, nu egoism.
Prin iubirea [i cunoa[terea celorlal]i, fiecare membru al familiei ajunge s\
„În c\snicie, bucuria s\rb\toreasc\ a îl descopere pe Dumnezeu [i s\ se cunoasc\ pe sine cu adev\rat. Diferitele
primei zile trebuie s\ d\inuiasc\ toat\ situa]ii `n care suntem pu[i, via]a de familie în tot cursul ei ofer\ membrilor
via]a: fiecare zi trebuie s\ fie o s\rb\toa- familiei ocazii în care s\ cear\ ajutorul lui Dumnezeu [i s\-I mul]umeasc\
re; în fiecare zi so]ul [i so]ia trebuie s\ pentru darurile Sale. De aceea este bine ca familia s\ nu r\mân\ închis\ în
apar\ unul altuia ca fiin]e noi [i nemai- sine [i izolat\, ci s\ se deschid\ spre ceilal]i, prin ajutorare ºi înþelegere.
pomenite. Exist\ o singur\ cale ca s\ Pot ap\rea dou\ extreme în via]a oric\rei familii: neglijarea [i adorarea
ajung\ la acest rezultat: amândoi s\-[i familiei. Cu alte cuvinte, sunt responsabil de omul pe care Dumnezeu mi l-a
adânceasc\ via]a duhovniceasc\ [i s\ se
d\ruit ca partener de via]\, ca fiu sau fiic\ [i nu r\mân indiferent la încerc\rile
str\duiasc\ întru sporirea de sine.”
(Pr. Alexei Elceaninov, Jurnal )
sau greut\]ile existen]ei lor. Nu este greu s\ con[tientizezi faptul c\ familia
devine adesea un refugiu, un loc protector fa]\ de ostilitatea lumii. De ce se
„Þelul suprem al c\s\toriei este ca întâmpl\ acest lucru? Pentru c\ ceea ce d\ for]\, unitate [i echilibru unei
so]ul [i so]ia s\ se ajute unul pe altul s\ familii este iubirea.
intre în Împ\r\]ia cerurilor. Prin dra-
gostea lor reciproc\ [i p\rt\[ia vie]ii, Familia [i comunitatea Bisericii
amândoi – împreun\ cu copiii lor, dac\
Dumnezeu le-a dat urma[i – sunt chema]i Prin participarea cre[tinilor la via]a de cult a Bisericii, concretizat\ în
a se aduce unul pe altul mai aproape de slujbe, comunitatea cre[tin\ devine o familie l\rgit\, în care oamenii sufer\ [i
Hristos. Ca unire ve[nic\ între dou\ se bucur\ împreun\. Trebuie s\ con[tientiz\m faptul c\ Biserica nu este
personalit\]i unice [i ve[nice, Taina Nun]ii adunarea unor anonimi, ci o familie spiritual\, în care oamenii se cunosc unii
nu are alt scop decât acesta.” pe al]ii, preo]i [i credincio[i laolalt\.
(Ep. Kallistos Ware, Cuvânt\ri ) Este foarte expresiv\ imaginea reg\sit\ în Epistolele Sf. Apostol Pavel:
cre[tinii alc\tuiesc Biserica; Biserica este „trupul”, iar Hristos este „capul”,
28
Capitolul 2
Cel care S-a jertfit pentru mântuirea lumii. Legãtura dintre Hristos ºi Bisericã
reprezintã modelul unirii dintre bãrbat ºi femeie.
Un lucru esen]ial: familia îns\[i ia na[tere în Biseric\, prin Taina Cununiei
sau a Nun]ii. B\rbatul [i femeia vin „în acela[i cuget” în fa]a lui Dumnezeu [i
a oamenilor [i primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Din momentul cununi-
ei, cei doi sunt p\rta[i unul fa]\ de cel\lalt la toate bucuriile [i suferin]ele vie]ii.
De ce nume[te Sf. Ioan Gur\ de Aur familia „o mic\ biseric\”? Pentru c\
Hristos este Cel care îi une[te pe cei doi, d\ruindu-le harul dumnezeiesc spre
a ajunge la des\vâr[ire. Familia devine astfel cadrul în care membrii ei se vor
des\vâr[i.
Familia [i na[terea de prunci

Scopul c\s\toriei [i al familiei este des\vâr[irea so]ilor prin iubire, iar na[-
terea de prunci este rodul iubirii dintre so] [i so]ie. Când Dumnezeu d\ruie[te
unui cuplu un copil, venirea lui pe lume înt\re[te unitatea acelei familii [i des-
chide iubirea celor doi c\tre o a treia persoan\. Dorin]a de a avea unul sau mai
mul]i copii ]ine de o ra]iune mai înalt\ decât presiunea factorilor materiali sau
sociali. De aceea o familie î[i va dori copii, pentru ca iubirea so]ilor s\ rodeas-
c\, iar copiii s\ fie semnul binecuvânt\rii divine.
Se ridic\ o întrebare: un cuplu care nu poate avea copii este oare neîmpli-
nit? Nicidecum. În aceast\ situa]ie, Biserica recomand\ adop]ia [i, astfel, cei
doi î[i pot manifesta dragostea [i grija p\rinteasc\. Sf. Stelian – ocrotitorul copiilor
(icoan\ `n stil bizantin, sec. XX)
Problemele familiei de ast\zi
„Însu]i, St\pâne Preasfinte, d\-le lor
Stabilitatea familiei reprezint\ un semn c\ societatea urmeaz\ drumul cel via]\ pa[nic\, lungime de zile, în]elep-
bun. Din p\cate, putem observa în vremea noastr\ multe probleme privind ciune, dragoste unuia c\tre altul întru
viaþa de familie. Vom aminti doar câteva dintre ele: adulterul, avortul, divor- leg\tura p\cii, dar de prunci (...) Învredni-
]ul, problemele de ordin material. ce[te-i pe dân[ii a-[i vedea pe fiii fiilor lor.
Adulterul distruge temelia unei rela]ii. Este o iluzie s\ credem c\ o rela]ie P\ze[te via]a lor f\r\ bântuial\ [i le d\ lor
din roua cerului de sus [i din bel[ugul
extraconjugal\ nu afecteaz\ via]a de familie. Iubirea adev\rat\ nu poate fi
p\mântului. Umple casele lor de grâu, de
tr\it\ în afara fidelit\]ii, pe care cei doi au f\g\duit-o înaintea Sfântului Altar vin, de untdelemn [i de toat\ bun\tatea, ca
în ziua cununiei. s\ dea [i celor lipsi]i; [i d\ruie[te [i celor
Se încearc\ ast\zi tot mai mult [i mai insistent s\ se arate c\ avortul trece sunt cu dân[ii toate cererile cele pentru
buie justificat [i considerat drept ceva firesc. Dincolo de condi]iile societ\]ii mântuire.”
în care tr\im [i de mentalitatea omului contemporan, avortul r\mâne ucidere (Rug\ciune la Taina Cununiei)
de prunci. Întreruperea la cerere a unei sarcini nu este, s\ re]inem, doar pro-
blema femeii, ci ]ine de responsabilitatea cuplului, b\rbat [i femeie. Nu exist\
motiv întemeiat pentru care via]a unui copil s\ fie suprimat\ în pântece. Ce ar TEME
putea compensa existen]a unui suflet inocent, care a[teapt\ s\ se nasc\ în z Care este raportul dintre familie [i
lume [i, într-un cuvânt, are dreptul absolut la via]\? Biseric\?
Ca dezintegrare a unei familii, divor]ul reprezint\ drama unui cuplu. z Ar\ta]i care este scopul c\s\toriei [i al
Consecin]ele, de ordin moral sau psihologic, pe care divor]ul le aduce în via]a vie]ii de familie. Organiza]i o dez-
membrilor unei familii sunt uneori deosebit de grave. În acest sens, misiunea batere pe aceast\ tem\.
preo]ilor este foarte important\, sus]inând dorin]a unit\]ii acelei familii, atât z Realiza]i un dialog pornind de la pro-
blemele morale ale familiei de azi.
prin intermediul spovedaniei, cât [i prin dialog [i buna sf\tuire a so]ilor.
29
Capitolul 2
TAINA CUNUNIEI —
ÎNCEPUTUL BUN AL FAMILIEI
„Unicul sens al vie]ii este dragostea.”
(Mitr. Antonie de Suroj)
Cum lucreaz\ Dumnezeu în rela]ia dintre un b\iat [i o fat\? Înainte de

toate, întâlnirea celor doi nu poate fi întâmpl\toare. {tiind inimile lor,
Dumnezeu face ca ei s\ se cunoasc\, s\ se iubeasc\. El va pecetlui iubirea lor
[i îi va binecuvânta ca familie în Taina Cununiei.
C\s\toria — cale spre sfin]enie

Prin participarea la Nunta din Cana Galileii, Hristos a ridicat nunta la rang
de tain\. Înso]irea b\rbatului cu femeia are drept scop des\vâr[irea în Împ\-
r\]ia lui Dumnezeu, dar „aceast\ realitate nu este rezervat\ unei anumite
categorii de cre[tini, ci este caracteristic\ tuturor celor boteza]i, f\r\ excep-
]ie” (Pr. Vasile Gavril\).
Slujba Tainei C\s\toriei nu reprezint\ o formalitate, ci o încununare a
iubirii celor doi, prin harul divin. Tocmai de aceea trebuie con[tientizat\
Nunta din Cana Galileii valoarea acestei taine, c\ci nu sunt suficiente iubirea [i acordul celor doi. De
(frescã, Meteora, sec. XVI) ce oare? Cei doi î[i f\g\duiesc iubire pân\ la sfâr[itul vie]ii, dar numai Dum-
nezeu poate s\-i binecuvânteze, pentru ca iubirea lor s\ se împlineasc\ pentru
Împ\r\]ia lui Dumnezeu. Harul primit în ziua cununiei le va fi înt\rire [i
VOCABULAR sprijin de-a lungul vie]ii, iar Dumnezeu îi va ocroti. „Însu]i, Doamne, une[te
Ascez\ – efortul pentru dobândirea pe robul t\u... (se spune numele) cu roaba ta... (se spune numele), pentru c\
mântuirii. de la Tine se înso]e[te b\rbatul cu femeia. Une[te-i pe dân[ii într-un gând,
Heterosexual\ (rela]ie) (gr. heteros –
încununeaz\-i într-un trup, d\ruie[te-le lor road\ pântecelui, dobândire de
diferit) – manifestarea normal\ a sexu-
alit\]ii între b\rbat [i femeie.
prunci buni” (Rug\ciune de la Slujba Cununiei).
Monogam\ (rela]ie) (gr. monos – unic, „Hristos este Cel care s\vâr[e[te Taina Cununiei, dar o s\vâr[e[te unindu-i
singur [i gamos – c\s\torie) – rela]ia de pe cei doi în Sine, ca s\ r\mân\ astfel mijloc de unire [i comuniune între ei”
c\s\torie a unui b\rbat cu o singur\ (Pr. Dumitru St\niloae).
femeie.
C\s\torie [i monahism
Mul]i tineri se întreb\ care este adev\rata cale spre des\vâr[ire: c\s\toria
„Hristos este Cel care s\vâr[e[te Taina
Cununiei, dar o s\vâr[e[te unindu-i pe
sau via]a monahal\? Îns\ problema este pus\ gre[it. Cunoscându-[i voca]ia,
cei doi în Sine, ca s\ r\mân\ astfel mijloc fiecare om trebuie s\ g\seasc\ propria cale de mântuire, cerându-I lui Dum-
de unire [i comuniune între ei.” nezeu s\-l c\l\uzeasc\. Exigen]a mesajului Evangheliei se adreseaz\ tuturor
(Pr. Dumitru St\niloae, cre[tinilor. Sfântul Macarie Egipteanul spune: „Dumnezeu d\ tuturor
Teologia dogmatic\ ortodox\) cre[tinilor Duhul Sfânt, dup\ inten]iile fiec\ruia”. Un duhovnic a fost întrebat
„Binecuvântarea p\rin]ilor este cea
de un om c\s\torit: „Cum pot eu, tr\ind în lume, s\ fac voia lui Dumnezeu?”.
mai mare mo[tenire pentru copii. De B\trânul i-a r\spuns: „În tot ceea ce faci, lucreaz\ împreun\ cu Dumnezeu”.
aceea ei trebuie s\ se îngrijeasc\ s\ o A[adar, fie c\ alegem via]a de familie, fie pe cea de m\n\stire, ]inta r\mâne
dobândeasc\.” aceea[i: comuniunea cu Hristos.
(Cuv. Paisie Aghioritul, „Când Hristos – spune Sf. Ioan Gur\ de Aur – porunce[te s\ urm\m calea
Via]a de familie) cea strâmt\, El Se adreseaz\ tuturor oamenilor. C\lug\rul [i mireanul trebuie
s\ ating\ acelea[i în\l]imi.”
30
Capitolul 2
Este foarte interesant faptul c\ orice c\lug\r face parte dintr-o ob[te mo-
nahal\. Chiar [i cei mai mari pustnici, înainte de a se retrage într-un loc
pustiu, vie]uiesc o perioad\ îndelungat\ în comunitatea unei m\n\stiri. Retr\-
gându-se într-o m\n\stire, un c\lug\r alege asta nu pentru c\ îi dispre]uie[te
pe oameni, ci pentru a fi mai aproape de Hristos, ducând o via]\ de ascez\ [i
de rug\ciune. De[i departe de lume, c\lug\rii se roag\ pentru to]i oamenii,
pentru mântuirea tuturor. Efortul lor nu este deci unul egoist, ci pe deplin
solidar cu marea familie a cre[tinilor, Biserica.
S\ re]inem a[adar c\ „nu locul mântuie[te pe om, ci seriozitatea cu care
se angajeaz\ la ceea ce dore[te el s\ fac\, la ceea ce face pentru Dumnezeu”
(Arhim. Teofil P\r\ian).
Logodna
Logodna nu este considerat\ tain\, ci doar o f\g\duin]\ a fidelit\]ii celor
doi. Punerea inelelor constituie actul central al logodnei. În vechime, inelul
simboliza demnitatea, puterea, adev\rul. Pentru cre[tini, punerea inelelor
simbolizeaz\ leg\tura iubirii lor, pe care Dumnezeu o binecuvânteaz\. „Însu]i
dar, St\pâne Dumnezeul nostru, caut\ spre robii t\i [i înt\re[te logodna lor în
credin]\, în în]elegere, în adev\r [i în dragoste. C\ Tu, Doamne, ai ar\tat s\
se dea logodire [i s\ se înt\reasc\ toate (...) {i dreapta robilor t\i s\ se bine-
cuvânteze cu cuvântul T\u cel puternic [i cu bra]ul T\u cel înalt. Însu]i, dar Sfântul Antonie cel Mare – pãrintele monahilor
[i acum, St\pâne, binecuvânteaz\ aceast\ punere a inelelor cu binecuvântare (icoan\, Muntele Sinai, sec. XV)
cereasc\ [i îngerul Domnului s\ mearg\ înaintea lor în toate zilele vie]ii lor”
(Rug\ciune de la Slujba Logodnei).
Unii cred c\ este suficient\ slujba logodnei pentru a întemeia o familie.
Nu, nu este suficient\, pentru c\ logodnicii vor primi harul c\s\toriei numai
prin participarea în Biseric\ la Taina Cununiei [i numai din acel moment se „Scopul suprem al omului pe p\mânt
pot considera so] [i so]ie. îl constituie mântuirea [i îndumnezeirea.
Or, mântuirea este exclus\ f\r\ iubirea
C\s\toria „în Hristos [i în Biseric\” ca d\ruire de sine, f\r\ Biseric\ [i f\r\
Hristos. Prin c\s\torie se d\ omului
Ce înseamn\ s\ iube[ti cu adev\rat? Cum pot s\ [tiu dac\ el sau ea este per- posibilitatea s\-[i duc\ via]a în iubire [i
soana iubit\? Care sunt limitele rela]iei trupe[ti înainte de c\s\torie? Via]a afec- s\ fac\ din iubire norm\ a vie]ii. În
tiv\ a tinerilor este un orizont atât de bogat, încât se ridic\ foarte multe întreb\ri. familie începe procesul de împlinire a
Mul]i spun c\ Biserica este cea care culpabilizeaz\ sexualitatea. Nici- exigen]elor poruncilor divine. Atmosfera
decum. Sexualitatea este o realitate a oric\rei rela]ii fire[ti. Faptul c\ Biserica de dragoste [i jertf\ pe care o presupune
ia atitudine fa]\ de manifest\ri nefire[ti ale sexualit\]ii (homosexualitatea, familia nu va fi deplin\ dac\ dragostea [i
jertfa nu vor fi dup\ modelul jertfei [i
lesbianismul, prostitu]ia, pornografia) este absolut normal. Din nefericire,
iubirii lui Hristos pentru om.”
iubirea se poate degrada, devenind erotism, iar o rela]ie fireasc\ poate ajunge (Pr. Vasile R\duc\,
o r\t\cire plin\ de patim\ [i f\r\ judecat\. Iat\ ce spune Sf. Apostol Pavel Familia [i ~mp\r\]ia lui Dumnezeu)
despre aceasta: „c\ci s-au r\t\cit în gândurile lor [i inima lor cea nesocotit\
s-a întunecat, (...) l\sând rânduiala cea dup\ fire” (Romani 1, 22-28). „Dac\ so]ul [i so]ia vor tr\i în unire
C\s\toria cre[tin\ este monogam\, heterosexual\ [i binecuvântat\. de gând, [i copiii vor cre[te bine, [i
Constituirea unui cuplu cre[tin înseamn\ înso]irea unui singur b\rbat cu o prietenii [i rudele se vor bucura de
singur\ femeie, primind în Biseric\ binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin Taina lini[te.”
(Sf. Ioan Gur\ de Aur, Predici)
Cununiei, Dumnezeu binecuvânteaz\ mirii, a[a cum i-a binecuvântat pe
Adam [i Eva în Eden.
31
Capitolul 2
Pa[ii c\tre Taina Cununiei

Preg\tirea pentru Taina Cununiei nu se rezum\ doar la aspectele
organizatorice, cu toat\ tevatura lor, ci presupune [i o atitudine spiritual\. În
ce se concretizeaz\ aceasta? Cei doi, care s-au hot\rât s\-[i uneasc\ inimile pe
via]\, trebuie s\ se roage mai mult în aceast\ perioad\, s\ se spovedeasc\ [i
chiar s\ se împ\rt\[easc\. Este foarte indicat un dialog purtat de c\tre cei doi
cu duhovnicul lor. Preotul duhovnic îi poate sf\tui, încurajându-i în toat\
aceast\ perioad\, nu lipsit\ de încerc\ri [i obstacole.
În vechime, mirii participau în ziua cununiei la Sfânta Liturghie [i se îm-
p\rt\[eau. Taina Cununiei era nedesp\r]it\ de primirea Euharistiei: primind
binecuvântarea plin\ de har, mirii se împ\rt\[eau cu Hristos, în Euharistie.
Preg\tirea pentru primirea Euharistiei devenea totodat\ preg\tire pentru
primirea binecuvânt\rii lui Dumnezeu în Taina Cununiei. Trebuie s\ recâ[ti-
g\m aceast\ practic\, fiindc\ dinamismul vie]ii conjugale ]ine în mod catego-
ric de participarea la cultul Bisericii [i în special de împ\rt\[irea cu Hristos.
La aceast\ preg\tire se cuvine s\ participe atât na[ii, cât [i p\rin]ii, c\ci
„rug\ciunile p\rin]ilor înt\resc temeliile caselor copiilor”. O problem\ foarte
important\: tinerii vor alege na[ii nu pentru anumite interese, pentru c\ rolul
lor este acela de p\rin]i suflete[ti, iar responsabilitatea lor este pe m\sur\.
Tineri primind Taina Cununiei Na[ii trebuie s\ fie cre[tini ortodoc[i, c\s\tori]i, iar familia lor o familie de
buni cre[tini.
Probleme legate de c\s\torie

„So]ii s\ cultive cât mai mult virtutea,
pentru a r\mâne uni]i amândoi pentru De ce tinerii amân\ momentul c\s\toriei? Motive de ordin material, lipsa
totdeauna, ca astfel s\ fie împreun\ cu ei asum\rii c\sniciei, constrângeri sociale, toate acestea pot fi invocate [i aduse
[i al Treilea, Iisus Hristos.” ca justific\ri. Îns\ uit\m esen]ialul: „omul a fost creat [i d\ruit de Dumnezeu
(Cuv. Paisie Aghioritul,
s\ nu r\mân\ subjugat de condi]iile exterioare ale vie]ii, ca s\ se poat\ elibera
Via]a de familie)
de sub presiunea factorilor economici, sociali, materiali. Calea adev\ratei vie-
„Domnul ascult\ tot atât de bine ]uiri nu-L poate ocoli pe Dumnezeu, c\ci asta este firea lucrurilor”
rug\ciunile unui c\lug\r sau ale unui om (Pr. Constantin Coman).
c\s\torit, cu condi]ia ca amândoi s\ aib\ Primind harul lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, so]ii î[i unesc via]a.
o credin]\ dreapt\, s\ iubeasc\ pe Comuniunea lor este de acum mai puternic\, fiecare îmbog\]indu-se din
Dumnezeu din tot sufletul.”
iubirea celuilalt. De ce atunci mai este loc de ezitare, alegându-se un mod de
(Sf. Serafim de Sarov,
~nv\]\turi despre mântuire) via]\ care nu este pl\cut lui Dumnezeu? Foarte multe probleme din via]a de
familie, de care cei doi [i copiii lor se vor lovi, sunt în strâns\ leg\tur\ cu
începutul rela]iei lor. Este nevoie de onestitate [i curaj pentru a primi Taina
Nun]ii, [tiind c\ via]a de familie este rânduit\ de Dumnezeu [i, f\r\ ajutorul
Lui, existen]a omului nu este decât triste]e, debusolare [i e[ec.
Rela]ia sexual\ înainte de cãsãtorie este o consumare anticipat\ a comu-
niunii trupeºti, în afara binecuvânt\rii lui Dumnezeu. Pre]uind cu adev\rat o
rela]ie, c\ut\ mai întâi s\-l cucere[ti pe cel\lalt, s\-i cuno[ti sufletul [i nu s\-l
reduci la un obiect, posedându-l! Oare cât este iubire adev\rat\ în aceast\
dorin]\ [i cât o manifestare egoist\? De ce, mai devreme sau mai târziu, apare
Deisis întotdeauna regretul? „Chiar [i când pofta a biruit [i a luat locul min]ii, ne
(detaliu Liturghier, Muntele Sinai, sec. XII) d\m seama c\ nu-i chiar bine ceea ce facem” (Ierom. Savatie Ba[tovoi).
32
Capitolul 2
Chiar [i din punct de vedere psihologic, aceste experien]e ne marcheaz\
[i descoper\ o erodare a trupului [i un consum interior. Prin aceast\
anticipare se sar etape esen]iale, care adâncesc rela]ia, [i astfel cei doi nu
ajung s\ se cunoasc\ suficient, ci se manifest\ egoist [i imatur. „Cununiile”
care se pun pe capul mirilor, rochia alb\ de mireas\, toate sunt semne ale
purit\]ii suflete[ti [i trupe[ti, ale fecioriei lor. A[adar, numai dup\ cununie „s\
descoperim tainele vie]ii de familie cu persoana pe care o alegem s\ tr\im
toat\ via]a” (Pr. Gheorghe Popa).
Putem remarca faptul c\ tot mai multe posturi de radio [i televiziune se
prezint\ drept c\l\uze ale con[tiin]ei publicului de ast\zi: ]i se spune cu
insisten]\ cum anume s\ tr\ie[ti, ce anume s\ sim]i. To]i ace[ti „lideri de
opinie” î[i dep\[esc limitele, de altfel foarte reduse adeseori, [i caut\ s\
impun\ o mentalitate necre[tin\. Nu uitându-te la televizor înve]i s\ tr\ie[ti!
Via]a nu este o re]et\ facil\ oferit\ de o emisiune de divertisment sau de un
talk-show în c\utare de audien]\.
„Multe cupluri fac gre[eala s\ cread\ c\ atunci când spun «da» în fa]a
preotului, toate sunt împlinite. Consider\ c\, dac\ urc\ împreun\ treptele
bisericii, au urcat [i scara care duce în al nou\lea cer. Unii sociologi au dorit
s\ redea aceast\ mentalitate în filmele de la Hollywood [i în emisiunile de
televiziune (...) C\snicia nu schimb\, ca prin farmec, omul nedes\vâr[it în om
des\vâr[it. Fiecare om are lipsurile lui. Într-o c\snicie adev\rat\, dou\
persoane încearc\ s\ îmbine tr\s\turile caracteristice fiec\ruia într-o unitate
care s\ se potriveasc\ amândurora. Participarea celor doi la o astfel de
încercare constituie for]a interioar\ a unei c\snicii reu[ite.” (Charlie Shedd).
Fidelitatea unei rela]ii. Iubirea adev\rat\ presupune fidelitate [i
responsabilitate. Când cel pe care îl iube[ti î]i este fidel, sim]i c\ po]i avea
încredere în el [i c\ iubirea are o finalitate. Altfel, nu r\mâne decât un „joc
nesincer”, f\r\ nici o consisten]\. A ar\ta fidelitate înseamn\ de fapt a-]i
respecta demnitatea, c\ci cum ar putea cineva s\ caute o alt\ rela]ie [tiind
bine c\ a f\g\duit înaintea lui Dumnezeu [i a oamenilor s\ r\mân\ fidel pân\
la moarte? „Iat\, fiilor duhovnice[ti, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evan- Sfântul Ierarh Nicolae – protectorul copiilor
ghelie [i pe Sfânta Cruce, a]i s\vâr[it jur\mânt înaintea Sfântului Altar c\ ve]i (icoan\, Grecia, sec. XVII)
p\zi leg\tura dragostei [i a unirii între voi pân\ la mormânt, curat\,
neîntrerupt\, dreapt\ [i cinstit\, [i c\ nu v\ ve]i abate de la datoriile voastre
nici unul, nici altul, urmând ce este pl\cut lui Dumnezeu [i oamenilor” „Persoanele nec\s\torite angajate în
(Rug\ciune de la Slujba Cununiei). rela]ii sexuale se aseam\n\ copiilor care
se joac\ «de-a preotul». Copiii pot citi din
c\r]ile de cult, pot repeta fiecare gest al
TEME preotului [i pot consuma pâine [i vin.
Totu[i, ei nu sunt preo]i, iar jocul lor nu
z Cum se preg\tesc doi tineri pentru Taina Cununiei? Realiza]i o discu]ie în clas\ e o tain\, de vreme ce nu sunt hirotoni]i
pornind de la aceast\ tem\. (...) F\r\ binecuvântare nu exist\ nici
z Care este valoarea Tainei Cununiei pentru doi tineri care doresc s\-[i uneasc\ preo]ie, nici c\s\torie. Nu este decât, în
via]a? cel mai bun caz, actorie, iar în cel mai
z Purta]i un dialog având ca tem\: „Rela]iile sexuale înainte de c\s\torie”. r\u, blasfemie.”
z Comenta]i fragmentele din rug\ciunile de la Slujba Cununiei. (Pr. John Breck,
z Ar\ta]i care este sensul logodnei în Biseric\. Darul sacru al vie]ii)
z Care este raportul între c\s\torie, monahism [i ]elul vie]ii cre[tine, sfin]enia?
33
Capitolul 2
HRISTOS ÎN VIA}A DE FAMILIE

„Când ai credin]\ în Dumnezeu, Dumnezeu este pe primul plan
în via]\ [i în inim\. {i apoi celelalte decurg din asta.”
(Arhim. Teofil P\r\ian)
Dac\ Hristos a fost Cel care a primit iubirea celor doi [i a binecuvântat
unirea dragostei lor în Taina Cununiei, Hristos este [i Cel care va binecu-
vânta via]a de familie. Prezen]a lui Hristos trebuie cultivat\ neîncetat în via]a
oric\rei familii, c\ci numai a[a Dumnezeu va ocroti acea familie de tot r\ul
din lume [i o va umple de bucurie.
Atmosfera în familie
Într-o lume în care întâlne[ti la tot pasul re]ete ieftine de ,,fericire” [i de
reu[it\ în via]a de cuplu (c\r]i, reviste, emisiuni radio-TV), sim]i c\ le lipse[te
ceva important [i c\ sunt mult prea comerciale pentru a fi ziditoare. În acest
sens, perspectiva cre[tin\ d\ un r\spuns complet.
Cum se creeaz\ [i se p\streaz\ în familie o tr\ire bine pl\cut\ lui Dum-
Maica Domnului [i Pruncul Iisus
nezeu? Este foarte important ca so]ii s\ înnoiasc\ permanent iubirea conju-
(fresc\, Muntele Athos, sec. XIII)
gal\ prin bun\ dispozi]ie, îng\duin]\ [i mici surprize. Vie]uind împreun\,
„În c\s\torie, so]ii se împ\rt\[esc fiecare membru al familiei înva]\ s\ se sacrifice pentru cel\lalt [i s\ se bucure
unul de puterile celuilalt, de darurile [i totdeauna de prezen]a lui. Astfel se descoper\ [i se contureaz\ un stil de via-
virtu]ile lui. So]ii se d\ruiesc unul celui- ]\, care va da echilibru [i statornicie acelei familii. Atât p\rin]ii, cât [i copiii
lalt ca persoane, iar aceast\ d\ruire nu
trebuie s\ contribuie la unitatea familiei lor.
exclude sacrificiul pentru cel\lalt. {i
unul [i altul particip\, se împ\rt\[e[te So]ii trebuie s\ se completeze reciproc, pentru ca armonia voca]iilor s\
din for]a iubirii comune amândurora, du- aduc\ buna în]elegere între ei. Chiar de la începutul c\sniciei poate interveni
p\ cum [i consimt la responsabilit\]ile pe îns\ o problem\: prejudec\]ile inevitabile pe care fiecare le aduce în familie
care le impune aceast\ iubire.” viciaz\ rela]ia de cuplu. Este nevoie de un efort atent [i de comunicarea cu
(Pr. Vasile R\duc\, preotul duhovnic, pentru ca aceste proiec]ii lipsite de realism s\ fie îndep\r-
C\s\toria – tain\ a comuniunii) tate, iar so]ii s\ cunoasc\ esen]ialul, taina iubirii.
„Atât timp cât familia s-a bazat pe
principii s\n\toase, adic\ dragoste reci- Datoriile so]ilor
proc\, sfin]enia vie]ii so]ilor, fidelitatea, În via]a de familie trebuie cultivat\ grija pentru cel\lalt. În ce se concreti-
ajutorul dezinteresat [i responsabilitatea
zeaz\ aceasta? So]ul trebuie s\ aib\ grij\ de so]ia sa precum a avut Hristos de
fa]\ de societate, prin educarea corect\ a
copiilor, ea a jucat un rol fundamental în Biseric\, prin dragoste [i bun\voin]\. În acela[i timp, so]ia se face p\rta[\ la
societate [i în via]a omenirii. Când aceste toat\ bucuria [i suferin]a so]ului ei. Hristos este Cel care îi une[te pe cei doi,
principii au început s\ nu mai fie respec- dându-le în]elegerea, pacea [i binecuvântarea de care fiecare familie are
tate, denaturându-se concep]ia despre fa- nevoie. Cei doi trebuie s\ se roage lui Dumnezeu unul pentru altul nu doar
milie, ea a încetat s\ mai fie izvor de via]\ atunci când simt c\ încerc\rile îi dep\[esc, ci în toat\ vremea vie]ii lor.
[i mediu de educa]ie pentru viitoarele
vl\stare ale societ\]ii. Acest lucru a adus
dup\ sine [i dec\derea moral\ a mem- Datoriile copiilor
brilor familiei, dar [i pe cea a societ\]ii.” Respectul copiilor fa]\ de p\rin]i este esen]ial, devenind sursa armoniei în
(Pr. Nicolae D. Necula, Familia azi)
familie. F\r\ respect nu po]i vorbi despre iubire sincer\ [i despre firescul vie]ii.
34
Capitolul 2
Este absolut firesc ca rug\ciunea copiilor s\-i cuprind\ [i pe p\rin]ii lor,
„care i-au n\scut [i i-au crescut” – cum se spune într-o rug\ciune de la cunu-
nie. Totodat\, copiii sunt datori s\-[i ajute p\rin]ii [i s\-i sprijine în momentele
grele. În fond, grija fa]\ de p\rin]i nu este decât expresia iubirii pentru ei;
numai un om egoist [i iresponsabil poate crede c\ p\rin]ii sunt o „povar\”.
Încerc\rile
Calea vie]ii conjugale este plin\ de lumin\, de frumuse]e, îns\ trece ade-
seori [i prin necazuri. Cum pot fi dep\[ite aceste momente dificile, pentru ca
unitatea familiei s\ nu fie afectat\? „Drumul mântuirii – spune p\rintele Rafail
Noica – este o urcare pe Golgota, iar încerc\rile nu sunt decât momente ale
acestui urcu[ în c\utarea lui Dumnezeu. Îns\ orice criz\ aduce o îmbog\]ire.”
Problemele care apar în interiorul familiei sunt provoc\ri iscate uneori de
lucruri neînsemnate, alteori vin din afara familiei. La toate acestea îns\ tre-
buie s\ r\spundem cu mult\ r\bdare [i încredere în lucrarea lui Dumnezeu.
So]ii trebuie s\-[i aminteasc\ scopul comun pe care îl au de atins [i la care
trebuie s\ ajung\ împreun\.
Educa]ia copiilor în via]a de familie

P\rin]i [i copii rugându-se
Atmosfera în familie marcheaz\ dezvoltarea [i maturizarea copiilor, c\ci `n timpul Sfintei Liturghii
st\rile se transmit, iar atitudinea de via]\ a p\rin]ilor influen]eaz\ considerabil
felul de a fi al copiilor. „S\ îi înv\]\m pe copiii no[tri s\ se
Educa]ia reprezint\ acel proces complex de formare a caracterului, de de- dezvolte nu doar ca ni[te indivizi bine
prindere a respectului pentru valorile autentice. Educa]ia nu începe la 15 ani, adapta]i pentru via]a aceasta în societate,
ci din pântecele mamei, adic\ atunci când începe comunicarea dintre mam\ ci [i ca persoane chemate în ve[nicie.”
[i copil; caracterul se formeaz\ înc\ de când noi nu realiz\m acest lucru. (Maica Magdalena, Cum s\
P\rin]ii vor fi cei care îi vor deprinde pe copii s\ se roage în fiecare zi, s\ comunic\m copiilor credin]a ortodox\)
aib\ în]elegere fa]\ de semenii lor [i s\ încerce s\-i ajute. P\rin]ii se vor ruga
„Nu c\uta]i niciodat\ s\ îndrepta]i pe
lui Dumnezeu atât pentru copiii lor, cât [i împreun\ cu ei. V\zând exemplul cineva cu mânie, deoarece ispit\ pe
p\rin]ilor, copilul trebuie s\ simt\ c\ este liber, în]elegând îns\ c\ rug\ciunea ispit\ nu poate vindeca, ci cu smerenie [i
îi marcheaz\ via]a [i c\ f\r\ Hristos nu exist\ moralitate [i nici via]\ dragoste sincer\.”
adev\rat\. Ajutându-i cu mult discern\mânt pe copii s\ se apropie de Hristos (Cuv. Iosif Isihastul,
[i astfel s\ tr\iasc\ [i bucuriile spirituale ale vie]ii, p\rin]ii îi vor îndemna M\rturii din via]a monahal\)
totodat\ pe copiii lor s\-[i caute un duhovnic. Persoana duhovnicului, în care
tân\rul are încredere [i cu care se poate sf\tui, îi va fi ca un bun prieten, gata
oricând s\ sacrifice din timpul s\u [i s\-l asculte. A[a este normal s\ fie.
P\rin]ii nu vor impune propriile dorin]e copiilor, ci doar îi vor ajuta s\-[i RE}INE}I!
aleag\ via]a [i s\-[i asume în mod responsabil aceast\ alegere. În acest sens,
comunicarea are un rol esen]ial. z Iubirea reprezint\ fundamentul oric\-
rei familii.
TEME z Respectul membrilor familiei este
expresia iubirii adev\rate.
z Cum p\str\m armonia în via]a de familie?
z Rug\ciunea înt\re[te rela]iile de familie.
z Care este rostul încerc\rilor în via]a de cuplu?
z Realiza]i un dialog, încercând s\ scoate]i în eviden]\ punctele de rezisten]\ ale z Educa]ia copiilor este un element
educa]iei cre[tine. esen]ial în formarea caracterului.
35
Lec]ie de sintez\
FAMILIA CRE[TIN\ AST\ZI
Impactul mediatic audiovizual a devenit ast\zi extrem de puternic [i
adesea în[el\tor, de la fascinanta lume a reclamelor pân\ la difuzarea unor
mesaje cu ]int\ precis\: „Totul este s\ te sim]i bine! În rest, nimic nu mai
conteaz\”. Mai mult ca oricând, trebuie redescoperite maturitatea [i res-
ponsabilitatea pentru o rela]ie. Via]a sexual\ nu implic\ doar trupul, ci [i
mintea [i inima – acest lucru nu este un joc de cuvinte, ci o certitudine. Mai
mult, comuniunea la nivelul cuplului nu se poate împlini doar prin rela]ia
sexual\, c\ci personalitatea uman\ nu poate fi redus\ la dorin]a trupeasc\.
Altfel spus, cel\lalt nu este obiect de consum al pl\cerii mele.
Pentru mul]i tineri, din p\cate, c\s\toria a devenit fie o conven]ie bazat\
pe interese materiale, fie o înso]ire doar pentru atrac]ia fizic\. „Când iubesc
un om, nu îl iubesc dintr-un capriciu, în virtutea dorin]elor [i a preferin]elor
mele, ci pentru ceea ce este el ca persoan\” (Ch. Yannaras).
Oare din ce motiv se spune c\ via]a de familie presupune un efort duhov-
nicesc? S\ recunoa[tem! Nu este întotdeauna u[or s\-l ascul]i pe cel\lalt, s\-l
ier]i, s\-]i sacrifici timpul [i dorin]ele pentru binele lui.
Mul]i tineri nu se mai c\s\toresc ast\zi tocmai pentru a nu mai fi angaja]i
în via]a de familie, cu toate responsabilit\]ile ei. Alegând calea unei „vie]i li-
bere”, în care satisfac]ia trupeasc\ egoist\ [i efemer\ domin\ rela]iile, tinerii
tr\iesc în afara binecuvânt\rii lui Dumnezeu. Din nefericire, alegerea avor-
Maica Domnului cu pruncul Iisus
(icoan\, Ierusalim, sec. XX) tului reprezint\ o realitate pentru multe astfel de cupluri. Oare merit\ aceast\
„libertate” pre]ul unei vie]i umane? Este cutremur\tor s\ afli c\ România este
„Lucrul cel mai de pre] din via]\ este printre primele ]\ri în Europa [i în lume la num\rul de avorturi. Dreptul la
familia. Atunci când ea va înceta s\ mai via]\ este un drept universal [i nimeni nu poate s\-l anuleze. Z\mislirea unui
existe, va pieri [i lumea. Mai întâi de toate, copil reprezint\ aducerea la existen]\ a unei persoane unice, cu drept de
arat\ dragostea ta în mijlocul familiei tale!” via]\.
(Cuv. Paisie Aghioritul, Pornografia reprezint\ o alt\ realitate grav\, pentru mentalitatea omului
Viaþa de familie) contemporan, a tinerilor în special. Pe plan mondial, pornografia este o afa-
„Omul contemporan, ca urmare a cere uria[\, nefiind decât produsul unei societ\]i bolnave, dec\zute [i repre-
sl\birii încrederii în fiin]a sa înalt spiritual\ zint\ o otrav\ atât pentru cei care o produc, cât [i pentru care o consum\.
[i a accept\rii unei vie]i dominate de Pornografia conduce la degradarea uman\ prin imagine, la un compor-
comoditate, limitat\ la procurarea de tament deviat, care predispune la abuzuri sau la o dependen]\ nes\n\toas\
satisfac]ii materiale, manifest\ o anumit\ (Pr. John Breck). Interesul pentru materialele pornografice, reviste, surse de
înclina]ie în favoarea mor]ii. Via]a, a c\rei
pe internet sau filme, toate tr\deaz\ un dezechilibru sufletesc.
tain\ nu poate fi p\truns\, nu mai este
în]eleas\ ca un dar divin. Omul dec\zut din
Ie[irea din aceast\ criz\ ne prive[te pe fiecare dintre noi. Nu putem tr\i la
aceast\ mare credin]\ î[i las\ ra]iunea întâmplare, ci este nevoie s\ redescoperim sensul profund al rela]iei cu
dominat\ de preceptele mor]ii [i accept\ cel\lalt, al c\s\toriei [i al vie]ii de familie. O via]\ dezordonat\ sub aspect
solu]iile cele mai u[oare. (...) Cel mai afectiv va marca viitorul oric\rui tân\r, iar problemele c\sniciei nu sunt
evident semn al instal\rii culturii mor]ii îl str\ine de aceast\ nefericit\ mo[tenire. Apropierea de Biseric\, prin Taina
constituie banalizarea actual\ a avortului.” Spovedaniei, [i participarea la via]a de cult a Bisericii, alegerea unui preot
(Larisa Ciochin\, duhovnic constituie repere fundamentale pentru buna a[ezare a unei rela]ii,
O viziune asupra vieþii) în perspectiva vie]ii de familie.
36
Studiu de caz
EXPLICAREA LOGODNEI [I A CUNUNIEI
Începutul vie]ii de familie îl reprezint\ primirea harului Rug\ciunile de la Slujba Logodnei descoper\ îm-
dumnezeiesc în cadrul slujbelor Logodnei [i Cununiei. preun\-lucrarea lui Dumnezeu cu cei doi, care doresc s\-[i
Îns\ nu este normal s\ participi la o Tain\ a Bisericii f\r\ uneasc\ via]a prin iubire: „Doamne, binecuvânteaz\
s\ conºtientizezi sensul ei. logodna robilor T\i [i înt\re[te cuvântul ce [i-au dat.
Slujba Logodnei. Apropiindu-se de Sfântul Altar pentru a Binecuvânteaz\ aceast\ punere a inelelor cu binecuvân-
primi harul c\s\toriei, b\rbatul [i femeia încheie mai întâi tare cereasc\ [i îngerul Domnului s\ mearg\ înaintea lor
acel sfânt leg\mânt care este logodna. Logodna se mai în toate zilele vie]ii lor”.
nume[te „slujba punerii inelelor” deoarece momentul cel Taina Cununiei. Împreun\ cu to]i cei care particip\ la
mai important al acestei slujbe îl constituie punerea inelelor. slujba cununiei, preotul se roag\ „pentru ca nunta s\ fie
De cele mai multe ori, Slujba Logodnei este imediat urmat\ binecuvântat\, ca [i aceea din Cana Galileii” [i „pentru ca
de cea a Cununiei. celor doi s\ li se dea via]\ cump\tat\ [i na[tere de prunci
Cei doi intr\ în biseric\ înso]i]i de na[ii lor [i de to]i buni spre folos”. Dar de ce se nume[te Taina Cununiei?
nunta[ii. Stând lâng\ masa pe care sunt a[ezate Sfânta Pentru c\ momentul central îl reprezint\ punerea cunu-
Evanghelie, Sfânta Cruce [i cununiile, preotul îi întâmpin\ nilor pe capetele mirilor. Harul lui Dumnezeu se coboar\
în mijlocul bisericii. Na[ii sunt martori [i c\l\uzitori în tot peste cei doi [i sfin]e[te leg\tura dragostei lor.
acest itinerar [i de aceea ei poart\ o mare responsabilitate Cununile simbolizeaz\ atât starea de st\pânire primit\
pentru buna vie]uire a finilor. Este foarte interesant sim- de Adam [i Eva de la Dumnezeu („Doamne, Dumnezeul
bolismul lumân\rilor, care pentru mul]i au doar un rol nostru, cu m\rire [i cu cinste încununeaz\-i pe dân[ii”),
estetic. Pe de o parte, amintesc de zilele crea]iei, când Dum- cât [i semnele suferin]ei biruitoare, dup\ chipul lui Hristos
nezeu a spus: „S\ fie lumin\!”, când l-a creat pe om b\rbat [i [i al martirilor. „Calea Împ\r\]iei este martiriu – m\rtu-
femeie [i l-a binecuvântat. Pe de alt\ parte, lumân\rile se risirea lui Hristos. {i aceasta înseamn\ r\stignire [i
aseam\n\ limbilor de foc din ziua Cincizecimii, când Duhul suferin]\” (Pr. Vasile Gavril\). Totodat\, cele dou\ coroane
Sfânt S-a pogorât peste Sfin]ii Apostoli. simbolizeaz\ cununile pe care cei doi le vor primi în
Inelele aduse de mire vor fi puse pe Sfânta Evanghelie, Împ\r\]ia cerurilor, a[a cum spune [i rug\ciunea:
pentru ca unirea dragostei celor doi s\ aib\ ca fundament „Prime[te cununile lor în Împ\r\]ia Ta, p\zindu-i cura]i, f\r\
cuvântul lui Dumnezeu [i nu ceva trec\tor. de prihan\ [i neasupri]i în vecii vecilor”.
„Dumnezeule Cel ve[nic, binecuvânteaz\ pe robii T\i
ace[tia, pov\]uindu-i pe dân[ii spre tot lucrul bun (...) une[te [i
p\ze[te pe robii T\i în pace [i într-un gând.”
(Slujba Logodnei)
„Iat\, fiilor duhovnice[ti, prin punerea mâinilor pe Sfânta
Evanghelie [i pe Sfânta Cruce, a]i s\vâr[it jur\mânt înaintea
sfântului altar c\ ve]i p\zi leg\tura dragostei [i a unirii dintre
voi pân\ la mormânt, curat\, neîntrerupt\, dreapt\ [i cinstit\, [i
c\ nu v\ ve]i abate de al datoriile voastre nici unul, nici altul,
urmând ce este pl\cut lui Dumnezeu [i oamenilor.”
(Slujba Cununiei)
TEME
z Comparaþi elementele Slujbei Logodnei cu cele ale
Slujbei Cununiei.
z Citiþi ºi comentaþi rugãciunile prezentate.
Nunta din Cana Galileii (mozaic, Chora, sec. XIV)
37
EVALUARE
I. Care este scopul c\s\toriei?
II. Purta]i un dialog pornind de la tema: „Probleme ale familei ast\zi”.
III. De ce nume[te Sf. Ioan Gur\ de Aur familia „mic\ biseric\”?
IV. De ce este considerat avortul un p\cat? Argumenta]i.
V. Care sunt pa[ii c\tre c\s\torie? Realiza]i o dezbatere pe grupuri.
VI. Citi]i textul arhim. Simeon Kraiopoulos, recomandat ca lectur\. Care

sunt reperele unei educa]ii cre[tine?
VII. Comenta]i textul:

„Scopul educa]iei cre[tine este acela de a aduce copilul la Hristos, de a-l
face cre[tin, ca atunci când va începe s\ con[tientizeze, s\ m\rturiseasc\
singur c\ este cre[tin, în]elegând c\ numai aceast\ via]\ este corect\ [i
Sfântul Ierarh Ioan Gurã de Aur deplin\. Deseori gre[im atunci când consider\m c\ educa]ia înseamn\ a
(mozaic bizantin, sec. XI) influen]a. E educa înseamn\ a hr\ni sufletul [i trupul” (Pr. Evgheni
{estun).
„Dumnezeu Cel Preabun nu face
nimic care s\ nu fie spre folosul nostru. VIII.Cum se raporteaz\ via]a de familie [i via]a de m\n\stire la scopul vie]ii
Noi îns\ nu [tim acest lucru [i adeseori cre[tine?
cârtim, ne indign\m [i facem, din aceast\
cauz\, multe rele. Acela, din multa Lui IX. Care este motivul pentru care mul]i tineri amân\ momentul c\s\toriei?
iubire pentru noi, numai binele sufletului
nostru vede.”
X. Explica]i momentele importante ale slujbelor Logodnei [i Cununiei.
(Scrisoare a p\rintelui Iosif Isihastul
c\tre un ucenic al s\u)
XI. Ar\ta]i care sunt datoriile p\rin]ilor fa]\ de copii [i ale copiilor fa]\ de
„Copilul vine pe lume [i se dezvolt\ p\rin]ii lor.
într-o familie. Tot secretul este s\ existe în
familie o astfel de atmosfer\ încât copilul XII. Cum se manifest\ grija [i aten]ia pentru cel\lalt în cadrul familiei?
s\ simt\ iubirea p\rin]ilor [i siguran]a pe
care i-o d\ prezen]a lor. În familia care se XIII.Care este rostul încerc\rilor în via]a de familie?
bucur\ de harul [i luminarea lui Dumne-
zeu, unde p\rin]ii [tiu s\-[i joace bine rolul XIV. Care sunt consecin]ele adulterului pentru via]a de familie?
lor [i creeaz\ o atmosfer\ pe care am putea
s\ o numim atmosfera Bisericii din cas\, în XV. Comenta]i pe marginea acestui text:
aceast\ familie, a[adar, finalul este pozitiv. „Dac\ în cur\]ia copilãriei, copilul nu-L gust\ pe Dumnezeu, el va fi mai
(...) P\rin]ii trebuie s\-i înve]e pe copii,
pu]in liber s\-L descopere pe Dumnezeu ca adult [i va cre[te c\l\uzit de
chiar de la vârsta prunciei, s\ cread\ în
Dumnezeu, s\ se roage, s\-i înve]e s\ repere care nu-l împlinesc. Multe din ele sunt d\un\toare [i obstacole în
tr\iasc\ cre[tine[te.” calea harului dumnezeiesc. O educa]ie religioas\ întemeiat\ pe o
(Arhim. Simeon Kraiopoulos, adev\rat\ concep]ie despre Dumnezeu e un instrument al dezvolt\rii
P\rin]i [i copii) personale” (Maica Magdalena).
38
Capitolul 3
LITURGIC|
{I ART|
Capitolul 3
TEMEIURILE DOGMATICE
{I BIBLICE ALE ICOANEI
„De vreme ce invizibilul, fiind acoperit cu carne,
a devenit vizibil, poþi înfãþiºa asemãnarea Celui ce S-a arãtat!”
(Sf. Ioan Damaschin)
Vechiul Testament
Este adev\rat c\ Legea Vechiului Testament interzicea omului s\ fac\ [i
s\ foloseasc\ în cult imaginile:
„S\ nu-]i faci chip cioplit [i nici vreo asem\nare cu ceva…” (Ie[irea 20, 4)
„S\ nu-]i faci dumnezei turna]i…” (Ie[irea 34, 17)
„S\ te temi de Domnul Dumnezeul t\u [i numai Lui s\ te închini”
(Deuteronom 6, 13).
Erau interzise pentru a nu c\dea în idolatrie, prezent\ la mai toate popoa-
rele din jurul poporului iudeu, [i pentru a nu se pune în pericol cultul adev\-
ratului [i unicului Dumnezeu.
Tot Legea veche îns\ ne las\ [i chipuri de heruvimi sculpta]i deasupra
Hristos Pantocrator
(mozaic, Biserica Sf. Sofia, sec. XIII) chivotului legii din cortul sfânt [i, mai apoi, în Templul de la Ierusalim:
„Vei face doi heruvimi din aur [i-i vei pune pe acoper\mântul isp\[irii, la
amândou\ capetele” (Ie[irea 25, 18).
VOCABULAR Mai mult, „acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, M\
voi descoperi ]ie [i î]i voi gr\i de toate…” (Ie[irea 25, 22).
Idol – divinitate p\gân\; chipul, figura Mai târziu, Dumnezeu îi spune lui Solomon, dup\ sfin]irea templului [i a
sau statuia care o reprezint\. tuturor obiectelor sfinte din el: „Am auzit rug\ciunea ta [i cererea ta cu care
Idolatrie (gr. eidolon – chip, imagine, [i te-ai rugat c\tre Mine [i ]i-am îndeplinit toate dup\ cererea ta; am sfin]it
latreia – cinstire, adorare) – cinstire, templul pe care l-ai zidit, ca s\ petreac\ numele Meu acolo în veci [i vor fi
adorare a unui idol. ochii [i inima mea acolo în toate zilele” (III Regi, 9, 3).
Prototip – model care reprezint\ tipul
Existau, a[adar, nu icoane, ci simboluri sacre, ca semne ale prezen]ei lui
original dup\ care se realizeaz\ ceva; în
cazul sfintelor icoane: Mântuitorul,
Dumnezeu, prin care El î[i manifesta puterea. Acestea reprezentau o
sfin]ii îngeri, Maica Domnului [i sfin]ii. anticipare a icoanelor, a[a cum întreg Vechiul Testament a fost o anticipare a
Noului Testament.
Noul Testament
„N\scut fiind din Tat\l care nu poate fi
înf\]i[at, Hristos nu poate avea chip (…) Întruparea Mântuitorului – temei fundamental
Dar, dac\ este n\scut dintr-o mam\ care al existen]ei icoanelor
poate fi înf\]i[at\, are, în mod natural, un
chip care corespunde celui al mamei Sale. În Noul Testament, prin întruparea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos eliberea-
Dac\ nu poate fi reprezentat prin art\, z\ oamenii de pericolul idolatriei, nu prin suprimarea oric\rui chip, ci reve-
atunci ar însemna c\ este n\scut doar din lând adev\ratul chip întrupat al lui Dumnezeu.
Tat\ [i c\ nu este întrupat. Dar asta este „Ceea ce era de la început – scrie Sf. Apostol [i Evanghelist Ioan – ce noi
împotriva rânduielii divine de a ne am auzit, ce am v\zut cu ochii no[tri, ce am privit [i mâinile noastre au pip\it
mântui.” despre Cuvântul vie]ii – [i Via]a s-a ar\tat [i am v\zut-o [i m\rturisim [i v\
(Sfântul Teodor Studitul, vestim Via]a de veci, care era la Tat\l [i s-a ar\tat nou\ – ce am v\zut [i am
Despre cinstirea sfintelor icoane)
auzit, v\ vestim [i vou\, ca [i voi s\ ave]i împ\rt\[ire cu noi” (I Ioan 1, 1-3).
40
Capitolul 3
„Cuvântul vie]ii, Mântuitorul Iisus Hristos este chipul nev\zutului
Dumnezeu, Întâi N\scut a toat\ zidirea” (Coloseni 1, 15), m\rturisind: „Cel ce
M-a v\zut pe Mine a v\zut pe Tat\l” (Ioan 14, 8-9).
A[adar, prin Întrupare, Mântuitorul Hristos des\vâr[e[te Legea mozaic\,
care interzicea orice reprezentare. Noul Testament ne descoper\ o adev\rat\
cunoa[tere a lui Dumnezeu, eliberatoare de idolatria inevitabil\ mai înainte.
Icoana lui Hristos ne îndreapt\ privirea spre chipul Celui care a asumat
tr\s\turile unei existen]e individuale, de[i este Dumnezeu adev\rat. Ea este
cel mai evident semn al lucr\rii mântuirii `n lume.
Icoanele Maicii Domnului [i ale sfin]ilor
Consecin]a imediat\ a Întrup\rii Mântuitorului a fost [i posibilitatea
transfigur\rii omului, prin lucrarea Duhului Sfânt. „Dumnezeu s-a f\cut om,
pentru ca omul s\ se îndumnezeiasc\” (Sf. Irineu de Lyon). Astfel, reprezen-
tarea în icoane a oamenilor sfin]i, îndumnezei]i prin har, subliniaz\ consecin-
]ele Întrup\rii Fiului lui Dumnezeu [i efectele lucr\rii Sfântului Duh. Este
imaginea lumii duhovnice[ti, dar niciodat\ abstract\, reprezentând trupul
transfigurat prin Duh. Întâlnim chipul cel nou al f\pturii înnoite în figurile sfin-
]ilor [i aici g\sim sensul artei [i al icoanei: participarea omului la via]a divin\.
A[adar, pe lâng\ icoana Mântuitorului, putem cinsti [i icoanele Maicii Maica Domnului cu pruncul Iisus
Domnului sau ale sfin]ilor, deoarece ele reprezint\ pe cei îmbr\ca]i în harul (icoanã `n stil bizantin, sec. XX)
lui Dumnezeu. Sunt asem\n\ri, modele sau reprezent\ri ale celor repre-
zenta]i. Icoana seam\n\ cu prototipul ei, f\r\ a se confunda. La fel [i cinstirea
pe care o acord\m, prin rug\ciune, închinare, t\mâiere sau s\rutare: „Cin-
stirea care se aduce unei icoane se îndreapt\ c\tre prototipul ei” (Sf. Vasile
cel Mare). De aceea, când ne rug\m în fa]a unei icoane, nu ne rug\m ei, ci „Doamne Dumnezeule, Tu ai f\cut
lui Hristos, Maicii Domnului sau sfin]ilor reprezenta]i în ea. omul dup\ chipul T\u; c\derea l-a stri-
Chipurile sfin]ilor din icoane sunt transfigurate, exprimând sfin]enia. cat; dar prin întruparea Hristosului T\u
devenit Om, l-ai restaurat [i astfel ai pus
Acestea p\streaz\ particularit\]ile, f\r\ a fi reprezentate naturalist.
din nou pe sfin]ii T\i în cinstea cea din-
Ilustrând înv\]\tura ascetic\ [i mistic\ a Ortodoxiei privitoare la îndum- tâi. Cinstim chipul [i asem\narea Ta [i,
nezeirea omului, în icoane trupul sfin]ilor este alungit peste m\sur\, pân\ prin ei, Te m\rim ca fiind Arhetipul lor.”
când devine o flac\r\ care poart\ chipul; urechile [i gura sunt mic[orate, (Din Rug\ciunea de sfin]ire
interiorizate, fruntea dilatat\ [i luminoas\, gâtul plin de Duh d\t\tor de via]\, a icoanelor)
iar fa]a devine, dup\ cum spune Sf. Macarie cel Mare, numai privire, trans-
paren]\, reprezentare frontal\, ar\tând o fiin]\ care a devenit în acela[i timp „Icoana este legat\ de prototip nu
rug\ciune pur\ [i pur\ întâmpinare. pentru c\ este totuna cu cel reprezentat,
Icoana unui sfânt nu este un portret al lui. Portretul reprezint\ o fiin]\ ci pentru c\ îi reprezint\ persoana [i îi
uman\ obi[nuit\, iar icoana un om unit cu Dumnezeu. În icoan\, sfin]enia nu poart\ numele. Tocmai aceasta face posi-
este subîn]eleas\, nici supraad\ugat\ de gândirea noastr\, ci vizibil\ cu ochii bil\ comuniunea cu persoana reprezen-
tat\ prin mijlocirea icoanei, cu alte
trupe[ti.
cuvinte, cunoa[terea acelei persoane.
Datorit\ acestei leg\turi, cinstirea acor-
TEME dat\ imaginii trece asupra prototipului.”
(Leonid Uspensky,
z De ce era interzis\ în Vechiul Testament folosirea în cult a imaginilor? Teologia icoanei în Biserica
z Putem vorbi de anticip\ri ale icoanelor în Vechiul Testament? Ortodox\)
z Care este principalul temei al existen]ei icoanelor?
41
Capitolul 3
VALOAREA SPIRITUAL|
{I ARTISTIC| A ARTEI CRE{TINE
„Religia cre[tin\ a str\lucit în art\, oricare ar fi ea: arhitectur\,
sculptur\ [i pictur\, muzic\ [i poezie. Acest fapt este unul
dintre cele mai frumoase ale istoriei lumii.”
(A.-N. Didron)
Iconografia
Dac\ în primele veacuri imaginea a avut un rol mai mult simbolic, dup\
aceea, a devenit exprimarea plastic\ autentic\ a adev\rului de credin]\,
precum [i a cultului divin, îndeosebi a Sfintei Liturghii. Icoanele [i frescele care
împodobesc bisericile cre[tine, prin con]inutul lor, reprezint\ o doxologie
continu\, un mijloc de exprimare a revela]iei divine în Biseric\, împ\rt\[it\
cre[tinilor sub form\ vizual\, r\spunzând la multe dintre întreb\rile lor. De
aceea, nu trebuie s\ fie pictate oricum, ci dup\ anumite reguli sau canoane,
stabilite de Biseric\, ce nu pot fi ignorate sub nici o form\. Artistul „dispare”
în fa]a tradi]iei iconografice, iar icoana devine izvorul viu al prezen]ei, o teofa-
nie, în fa]a c\reia nu putem fi simpli spectatori, ci închin\tori. Icoana particip\
la sfin]enia [i harul prototipului ei, de care [i noi ne împ\rt\[im. Sfin]enia este
greu de sesizat în aceast\ lume [i cu atât mai greu de reprezentat. Icoana nu
face altceva decât s\ o semnaleze, ajutându-se de forme, culori, linii [i
procedee simbolice, adic\ de un limbaj pictural aparte.
Con]inutul inteligibil al unei icoane are o strâns\ leg\tur\ cu Adev\rul
Sfântul Mucenic Gheorghe revelat, frumuse]ea ei nefiind pur estetic\, ci fiind frumuse]ea Adev\rului pe
(icoan\, Muntele Athos, sec. XIV) care îl reprezint\. De aceea, nu sunt frumoase icoanele care sunt doar opere
de art\, a c\ror frumuse]e nu exprim\ maturitate duhovniceasc\.
VOCABULAR Este greu s\ exprimi în cuvinte ceea ce este reprezentat cu ajutorul culo-
rilor, chiar dac\ între cuvânt [i imagine exist\ o strâns\ [i evident\ leg\tur\.
Teofanie – apari]ie sau manifestare a lui Când încerc\m s\ descoperim semnifica]iile unei icoane ortodoxe, ne d\m
Dumnezeu în via]a oamenilor. seama c\ este o manifestare pictural\ a experien]ei ascetice specifice Orto-
doxiei, experien]\ ce se face cunoscut\ la nivelul cuvintelor prin slujbele litur-
gice [i prin operele Sfin]ilor P\rin]i. Dac\ este autentic, con]inutul unei icoane
„Pictura, atât cea mural\, cât [i cea poate avea semnifica]ii profunde, se poate identifica u[or cu ceea ce exprim\
din icoane, este teologia [i via]a Bisericii cuvintele liturgice. Con]inutul [i semnifica]ia unei icoane ortodoxe ne conduc
în imagini, este o catehez\ [i predic\ în nemijlocit la slujirea liturgic\, la starea de rug\ciune din fa]a ei. Al\turi de
culori, un auxiliar al cultului divin [i o textele [i de mi[c\rile liturgice, icoana particip\ la rug\ciune nu numai ca
form\ de exprimare a frumuse]ii dumne- mijloc exterior; este ceva ce c\l\uze[te [i orienteaz\ modul de a ne ruga, pân\
zeie[ti, reflectate în chipurile sfinte, [i a
[i în gesturi. Însu[i modul de reprezentare a gesturilor în iconografie este unul
bog\]iilor duhovnice[ti pe care le tr\ie[-
liturgic.
te, le experimenteaz\ [i le posed\ Orto-
doxia. De aceea, l\ca[ul de cult ortodox Natura unei crea]ii artistice este conferit\, în primul rând, de forma ei [i
nu se poate concepe f\r\ pictur\ biseri- abia dup\ aceea de subiect, afirma]ie valabil\ [i în cazul reprezent\rilor
ceasc\.” iconografice, care nu pot fi considerate icoane, chiar dac\ subiectul este
(Pr. Nicolae D. Necula, religios, dar formele sunt profane. Arta sacr\ autentic\ este înr\d\cinat\ în
Tradi]ie [i înnoire în slujirea liturgic\) continuitatea liturgic\ a Bisericii. Orice abatere se înscrie în afara Bisericii,
de fapt în afara Adev\rului.
42
Capitolul 3
Culorile [i lumina
Arta icoanei nu este altceva decât expresia vizual\ a `nv\]\turii de credin]\
(dogma). De aceea, ceea ce se arat\ privitorului nu este rodul interpret\rii
individuale a artistului, nici rodul unei concep]ii abstracte despre sfin]enie, ci
un adev\r al Bisericii, o form\ de propov\duire a acestuia. Con]inutul icoanei
trebuie s\ fie în deplin acord cu con]inutul credin]ei. La realizarea acestui
lucru contribuie [i culorile în care sunt zugr\vite icoanele, culori care, unite,
creeaz\ [i luminozitatea compozi]iei.
Prin combinarea mai multor culori, icoana reu[e[te s\ transmit\ privito-
rului un mesaj profund, adeseori perceput doar la nivelul subcon[tientului.
Acestea nu sunt niciodat\ terne, întunecate, ci vioaie [i pline de prospe]ime.
Absen]a realismului în reprezentare

Faptul c\ personajele, ca de altfel toate elementele unei compozi]ii
iconografice, nu respect\ realitatea acestei lumi face ca realismul s\
lipseasc\. Trupurile sfin]ilor sunt doar asem\n\toare cu modelul, chiar dac\
poart\ acelea[i ve[minte pe care le-au purtat în timpul vie]ii p\mânte[ti. Sunt
lipsite de senzualitate, stare conferit\ [i de propor]iile neobi[nuite. Lumea
înf\]i[at\ în icoane este orientat\ c\tre ve[nicie. Prin simplitatea portretelor, Sfinþii Ierarhi Grigorie ºi Silvestru
prin silueta figurilor, persoanele sfinte zugr\vite pe icoane, ca [i pe pere]ii (frescã de Ioan Popa, sec. XXI)
bisericilor, ofer\ impresia unei senin\t\]i desc\tu[ate de via]a natural\ [i a
unei deta[\ri de lumea aceasta.
Datorit\ faptului c\ icoana este o invita]ie la închinare, ea nu desfat\ „Culorile traduc culorile corpului
sim]urile, degajând esen]ialul de orice element secundar, respingând uman, dar nu carna]ia natural\ a trupului
sentimentalismul. Nu reprezint\ via]a biologic\, lumea fizic\, ci lumea care nu ar putea deloc s\ acopere sensul
transfigurat\; se deosebe[te de o simpl\ fotografie, care nu reu[e[te s\ icoanei ortodoxe. E vorba de mult mai
reprezinte decât o realitate exterioar\, nedep\[ind aspectul fizic. Adeseori, mult decât de a reda frumuse]ea fizic\ a
trupul dispare sub ve[minte, ale c\ror cute ajung s\ exprime nu numai corpului omenesc. Aici, frumuse]ea este
puritate spiritual\, frumuse]ea interioa-
mi[c\ri fizice, ci, mai ales, via]a duhovniceasc\.
r\, dup\ cum spun cuvintele Sfântului
Prin tot ceea ce exprim\, icoanele [i frescele m\rturisesc continuu biruin- Petru: podoab\ a duhului blând [i
]a împotriva mor]ii câ[tigat\ de Mântuitorul Iisus Hristos, prin Învierea Sa. lini[tit, care este de mare pre] înaintea
Legile iconografiei nu sunt legi pur artistice, ci sunt în primul rând legi lui Dumnezeu (I Petru 3, 4). Este frumu-
duhovnice[ti. În lumea icoanei intri, iar pentru a o în]elege ai nevoie de se]ea comuniunii dintre p\mânt [i cer.
poc\in]\ [i de smerit\ închinare, nu numai de observa]ie sau educa]ie ar- Icoana dezv\luie frumuse]ea sfânt\ izvo-
rât\ din Duhul Sfânt, asem\narea divin\
tistic\. Culorile ei vorbesc f\r\ cuvinte, iar formele ei ne împ\rt\[esc sfin]enia
dobândit\ de om. În limbajul ei specific,
lui Dumnezeu, a Maicii Domnului [i a sfin]ilor dac\ ne închin\m cu credin]\. ea traduce lucrarea harului care, con-
form expresiei Sfântului Grigorie Palama,
TEME picteaz\ în noi, pentru a spune a[a,
asem\narea lui Dumnezeu peste chipul
z Cum particip\ icoana la sfin]enia prototipului ei? omenesc, (...) astfel încât s\ ne prefacem
z Alc\tui]i un scurt eseu cu tema: „Rolul pedagogic al iconografiei”. întru asem\narea Sa.”
z Realiza]i o dezbatere pornind de la descrierea unei icoane a unui praznic (Leonid Uspensky,
împ\r\tesc. Teologia icoanei în Biserica Ortodox\)
43
Capitolul 3
BRODERIA {I ARGINT|RIA
LITURGIC|
„Liturghia este ultima voca]ie a artelor.”
(Pr. Ioan Biz\u)
Ap\rut\ înc\ din Antichitate, broderia este genul artistic decorativ care
ajunge s\ cunoasc\ apogeul la curtea împ\ra]ilor bizantini. Concomitent cu
folosirea broderiilor la curtea imperial\, a început s\ fie folosit\ [i în cult. Au
început astfel s\ existe diferite categorii de obiecte de cult împodobite cu
broderie. Acestea reprezint\, începând cu epoca bizantin\, sinteze înnoitoare,
adaptate cultului cre[tin, ale unor piese mai vechi, asem\n\toare în form\,
dar cu func]ionalit\]i [i simbolisme diferite, atestate în epoca vetero-testa-
mentar\ sau în lumea greco-roman\.
Canoanele iconografice ale broderiilor sunt comune cu ale celorlalte
genuri artistice întâlnite în Biseric\: icoanele, picturile murale, mozaicurile,
Îngroparea lui Hristos
argint\ria sau miniaturile.
(detaliu de epitaf, Constantinopol, sec. XIX) Ca [i întreaga art\ iconografic\, în general, broderia liturgic\ a fost marcat\
succesiv de tr\s\turile specifice stilurilor artistice în care s-a dezvoltat. Brode-
VOCABULAR riile au împodobit dintotdeauna ve[mintele sacerdotale, ale c\ror piese de
baz\ sunt: stiharul, orarul, epitrahilul, mânecu]ele, felonul, sacosul, omofo-
Aere, procove]e – acoper\minte desti- rul, bederni]a [i mitra. Cusute cu fir de aur, argint sau m\tase, uneori împo-
nate s\ acopere sfintele vase, atât în dobite cu pietre pre]ioase, formele [i decora]iile broderiilor folosite la
timpul Sfintei Liturghii, cât [i atunci confec]ionarea acestora sunt riguros reglementate, în strâns\ leg\tur\ cu
când ele sunt p\strate la proscomidiar. simbolismul [i destina]ia liturgic\ a fiec\rui ve[mânt.
Bederni]\ – pies\ a ve[mintelor Cu destina]ii precise pentru folosire, în cadrul Sfintei Liturghii, epitafurile,
arhiere[ti sau preo]e[ti, `n form\ de aerele, procove]ele [i dverele sunt împodobite cu broderii ce reprezint\ sce-
romb, având brodat pe ea chipul
ne din via]a Mântuitorului, în strâns\ leg\tur\ cu semnifica]ia momentelor
Mântuitorului sau al unui sfânt.
Dver\ – perdea aflat\ în spatele sfintelor
liturgice la care particip\. Unele dintre ele, în special epitafurile, sunt împo-
u[i, adesea împodobit\ cu broderii ce dobite cu minunate broderii, apreciate pentru m\iestria [i frumuse]ea
reprezint\ diferite reprezent\ri icono- execu]iei.
grafice [i simbolice. Argintãria liturgicã. Prin argint\rie în]elegem atât str\vechiul me[te[ug al
Epitaf – obiect liturgic din pânz\, drept- prelucr\rii metalelor pre]ioase, cât [i totalitatea obiectelor rezultate din
unghiular, pe care este pictat\ sau bro- aceast\ prelucrare. Înc\ de timpuriu, Biserica a folosit acest me[te[ug,
dat\ scena punerii în mormânt a îndeosebi pentru confec]ionarea obiectelor de cult. În Evul Mediu, arta meta-
Mântuitorului. lelor cunoa[te un apogeu greu de egalat. Se confec]ioneaz\ acum minunate
obiecte de cult cre[tine: cruci, c\delni]e, c\]ui, ripide, cristelni]e, candele,
TEME ferec\turi, chivoturi, potire, discuri [.a. Pe ele sunt turnate, incizate sau fili-
granate figuri [i scene biblice, îndeosebi din via]a Mântuitorului Iisus Hristos
z Exist\ vreo leg\tur\ între iconografie [i a Maicii Domnului.
[i broderiile [i argint\riile liturgice? Caracteristicile universale ale produselor de argint\rie sunt acelea[i [i
z Da]i exemple de obiecte de cult bro-
pentru ]ara noastr\. Epoca de maxim\ înflorire a acestui me[te[ug este înre-
date [i descrie]i-le.
z Folosind sursele bibliografice men]io-
gistrat\ din a doua jum\tate a secolului al XIV-lea pân\ în secolul al XVI-lea.
nate la începutul manualului, realiza]i Se pot lesne observa coresponden]ele izbitoare dintre repertoriul lor decora-
o expunere despre epitaf. tiv [i acela al sculpturii în lemn sau piatr\, al miniaturilor sau al broderiilor,
ceea ce confirm\ înc\ o dat\ unitatea stilistic\ a culturii [i artei române[ti.
44
Capitolul 3
CÂNTAREA BISERICEASC|
„Cânta]i-I Domnului cântare nou\ (...)”
(Psalmul 149, 1)
În toate religiile lumii, cântarea este folosit\ pentru a l\uda divinitatea,

pentru a mul]umi sau adresa cereri. În Vechiul Testament, poporul evreu
folosea cântarea psalmilor în cultul divin. Acest obicei a fost respectat chiar
de Mântuitorul Iisus Hristos, care cânta împreun\ cu Apostolii S\i.
Primele comunit\]i cre[tine au p\strat cântarea în rug\ciunile lor, a[a cum
Sf. Apostol Pavel îi îndemna pe efeseni: „Vorbi]i între voi în psalmi, în laude
(imne) [i în cânt\ri duhovnice[ti, l\udând [i cântând Domnului, în inimile
voastre” (Efeseni V, 19). Numai c\, al\turi de psalmii din Vechiul Testament,
Sfântul Ioan Damaschinul
treptat, au ap\rut [i cânt\ri de laud\ adresate Mântuitorului, Maicii Dom- (detaliu frescã bizantinã, sec. XIII)
nului sau sfin]ilor: doxologii, tropare, condace, polieleie [.a.
De-a lungul istoriei Bisericii cre[tine, cântarea a evoluat, uneori cu stiluri
diferite, îns\ p\strând acela[i specific. Al\turi de recitativul liturgic, cântarea VOCABULAR
bisericeasc\ a fost sistematizat\, în secolul al VIII-lea, de Sf. Ioan Polieleu (gr. polieleos – mult milostiv) –
Damaschinul. A[a au ap\rut cele opt glasuri ale cânt\rii biserice[ti, siste- cântare de laud\, alc\tuit\ de obicei din
matizate dup\ cele existente în muzica popular\ greceasc\. R\spândit în versete alese din psalmii 134 [i 135, care
Orient, acest mod de cântare, denumit muzic\ psaltic\, a p\truns [i în pream\resc în chip deosebit [i laud\
Biserica noastr\, îndeosebi dup\ c\derea Constantinopolului (1453). milostivirea lui Dumnezeu.
Tropar – cântare care înf\]i[eaz\, pe
Petre Efesiul (†1840) vine de la Constantinopol [i înfiin]eaz\ o [coal\
scurt, chipul sau icoana vie]ii unui sfânt
de cânt\re]i biserice[ti la Biserica Sf. Nicolae {elari din Bucure[ti, începând,
ori sensul [i importan]a unui eveniment
astfel, istoria muzicii biserice[ti pe teritoriul ]\rii noastre, unde i-a avut din via]a Mântuitorului sau din istoria
ucenici pe Macarie [i Anton Pann, care vor continua opera maestrului, fiind mântuirii, comemorat în principalele
socoti]i ctitori de cântare bisericeasc\ româneasc\. De atunci [i pân\ as- s\rb\tori din cursul anului bisericesc.
t\zi, aceasta s-a dezvoltat armonios, cu ajutorul numero[ilor creatori de
cânt\ri. „Cântarea d\ str\lucire s\rb\torilor,
Biserica Ortodox\ a evitat introducerea instrumentelor în cult, nedis- produce întristarea cea dup\ Dumnezeu,
pensându-se de cuvinte [i de ml\dierea lor afectiv\. „Melodia instrumental\ c\ci cântarea e lucrul îngerilor, e vie]uire
poate scufunda pe credincio[i în sim]irea vag\ a unui adânc indefinit, în care cereasc\, t\mâie duhovniceasc\. Este o
se pot topi to]i, a unui adânc ce nu poate lua cuno[tin]\ în mod con[tient de me[te[ugire în]eleapt\ a Dasc\lului
lauda, mul]umirea, cererea noastr\, pentru fapte pe care poate nici nu le-a (Dumnezeu), care a f\cut astfel ca în
s\vâr[it [i nici nu le poate s\vâr[i” (Pr. Dumitru St\niloae). acela[i timp s\ cânt\m [i s\ înv\]\m cele
de folos. Prin ea se întip\resc mai bine în
suflete înv\]\turile.”
Cântarea în comun — mijloc de înt\rire a dreptei credin]e (Sf. Vasile cel Mare,
Cântarea, ca form\ de laud\ [i de pream\rire a lui Dumnezeu, a fost Omilie la Psalmul I)
întotdeauna considerat\ o form\ de jertf\, cea mai potrivit\ pentru slujba
divin\. Ea a fost [i este un mijloc de înt\rire a dreptei credin]e. Are, în acela[i TEME
timp, un rol important în p\strarea unit\]ii credincio[ilor. Cântarea este z Cum a evoluat rolul cânt\rii în cultul
modul cel mai propriu de a vorbi cu [i despre Dumnezeu, cu Maica Domnului divin ortodox?
sau cu sfin]ii. Iar atunci când con]inutul cânt\rii este [i tr\it cu adev\rat, se z Cum a p\truns muzica psaltic\ la noi
în ]ar\?
creeaz\ o rela]ie personal\, în care lauda, mul]umirea sau cererea cap\t\ un z De ce Biserica Ortodox\ nu folose[te
aspect real [i firesc. Cuvintele cântate sunt indefinit mai pline de adâncime instrumente muzicale în cult?
decât cele rostite simplu.
45
Lec]ie de sintez\
ARTA CRE{TIN| — ISTORIE {I
ÎNDREPTAR AL MÂNTUIRII
Fundamentat\ biblic, icoana este în aceea[i m\sur\ fundamentat\ în
Tradi]ia Bisericii. Astfel, aceasta a devenit, în urma fr\mânt\rilor dogmatice
din primele opt secole cre[tine, unul dintre mijloacele de exprimare a ade-
v\rului de credin]\ al Bisericii universale. Acceptarea ei de c\tre Biseric\ nu
s-a produs în primul rând din pricina interpret\rii ei dogmatice sau datorit\
aspectului ei artistic, ci pentru strânsa ei leg\tur\ cu rug\ciunea, în special cu
Sfânta Liturghie.
Solu]iile artistice la care au recurs iconografii – desenul, culorile,
compozi]ia – care defineau ceea ce numim „estetica” icoanei, au izvorât per-
manent din via]a liturgic\ a Bisericii.
În egal\ m\sur\, la via]a de rug\ciune a Bisericii au fost conectate [i crea-
]iile complementare iconografiei, argint\ria [i broderia. Mai mult, crea]ia
imnografic\, dezvoltat\ în paralel cu dezvoltarea cultului liturgic, a fost în per-
manent\ consonan]\ cu înv\]\tura de credin]\ a Bisericii. Imnografia s-a
n\scut din înv\]\tura de credin]\ [i din contemplarea acesteia în iconografie.
Evangheliar Sub form\ de cântare liturgic\, ea a dobândit o [i mai mare valoare con-
(Georgia, sec. XVI) templativ\, reu[ind s\ înal]e sufletele aflate în rug\ciune mai aproape de
Dumnezeu.
„Istoria icoanei reflectã ºi întruchi-
Întreaga crea]ie artistic\ a Bisericii Ortodoxe – iconografia, broderia,
peazã însãºi istoria creºtinãtãþii, pânã la
argint\ria, imnografia sau cântarea liturgic\ – reprezint\ cea mai autentic\
despãrþirea Romei de Constantinopol, în
anul 1054. Pânã la aceastã datã, ºi, din form\ de exprimare a spiritualit\]ii ortodoxe. Problematica dogmatic\ a
fericire, ºi multã vreme dupã ea, dacã ne existen]ei, con]inutului [i func]iei crea]iei artei cre[tine nu a fost mai întâi
gândim, de pildã, la arta romanã, creºtinii elaborat\ la masa de scris [i transpus\ apoi în art\, ci însu[i mediul în care
din Rãsãrit ºi cei din Apus au rãmas s-a n\scut aceasta – via]a liturgic\ – a fost acela care a favorizat o elaborare
împreunã în iconografie. Iar o atât de organic\ a ceea ce era înf\]i[at în ea.
îndelungatã cale comunã nu poate fi datã Biserica fiind un organism viu, arta religioas\ [i-a dobândit importan]a ca
uitãrii!” parte a acestui organism. A fost acceptat\ ca parte a cadrului liturgic.
„Mai presus de timpuri, amestec al Arta cre[tin\, în ansamblul ei, constituie o adev\rat\ istorie a mântuirii
tuturor timpurilor ºi spaþiilor, icoana se
exprimat\ prin cuvânt, imagine sau sunet. În acela[i timp, atunci când este
adreseazã tuturor vârstelor ºi tuturor
fidel\ Tradi]iei Bisericii, devine îndreptar spre mântuire, oricui o contempl\
neamurilor.”
(Michel Quenot, Sfidãrile icoanei – [i o prime[te cum se cuvine. Într-un cuvânt, adev\ratul criteriu al oric\rei arte
o altã viziune asupra lumii) este rug\ciunea.
„Ceea ce cuvântul transmite prin viu

grai, pictura înf\]i[eaz\ în chip t\cut, prin
reprezentare.”
(Din actele Sinodului VII ecumenic)
Frizã cu proroci
(fragment de iconostas,
Biserica Mãnãstirii Cotroceni, sec. XVII)
46
Studiu de caz
POATE FI REPREZENTAT DUMNEZEU-TAT|L
ÎN ICONOGRAFIE?
În multe dintre bisericile ortodoxe, începând din se- Dumnezeu deoarece este necorporal, nev\zut, necircum-
colul al XVI-lea, pe bolta central\ a naosului apare repre- scris [i mai presus de în]elegere. Cum poate s\ se zugr\-
zentat Dumnezeu-Tat\l, sub chipul unui b\trân venerabil, veasc\ ceea ce este nev\zut?”
cu plete albe, acest fel de reprezentare fiind cunoscut sub P\rin]ii Sinodului al VII-lea ecumenic au demonstrat
denumirea de Cel vechi de zile. Fundamentarea biblic\ a posibilitatea reprezent\rii iconografice a lui Dumnezeu Fiul
unei astfel de reprezent\ri e c\utat\ de ap\r\torii ei în câ- în contrast cu aceea de a-L reprezenta pe Dumnezeu-Tat\l.
teva texte din Sfânta Scriptur\, între care: Realismul evanghelic, ca temei al întregii iconografii,
„{i a [ezut Cel vechi de zile, al c\rui ve[mânt era alb ca ne interzice s\ reprezent\m orice produs al fanteziei uma-
z\pada [i perii capului S\u ca lâna cea curat\” (Daniel VII, 9); ne, care, de altfel, nu cunoa[te limite. Exist\ o mul]ime de
„Capul S\u [i p\rul S\u erau albe ca lâna alb\, ca z\pa- lucruri referitoare la Dumnezeu care nu numai c\ nu pot fi
da; [i ochii S\i ca para focului” (Apocalips\ I, 14). reprezentate în imagini, dar sunt întru totul de neconceput
Acela[i fel de reprezentare a ap\rut ulterior [i în pentru om. Nu avem decât o singur\ cheie de a cunoa[te
icoane, uneori în compozi]ia care se cheam\ a Sfintei Sfânta Treime: Îl cunoa[tem pe Tat\l prin Fiul, „Cel ce M\
Treimi, unde Dumnezeu-Tat\l, [ezând pe un tron cu un vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis” (Ioan 12, 45)
sceptru în mân\, apare al\turi de Dumnezeu-Fiul, tot [e- [i „Cel ce M-a v\zut pe Mine L-a v\zut pe Tat\l” (Ioan 14,
zând pe tron, de care se sprijin\ Sfânta Cruce, deasupra lor 9), iar pe Fiul prin Sfântul Duh: „Nimeni nu poate s\
fiind Sfântul Duh, sub chipul unui porumbel. zic\: Domn este Iisus – decât în Duhul Sfânt ” (I Corinteni
Argumentele invocate în favoarea reprezent\rii icono- 12, 3).
grafice a lui Dumnezeu-Tat\l vin îns\ în contradic]ie cu Cel vechi de zile, în toate tâlcuirile Sfin]ilor P\rin]i, este
texte din Sfânta Scriptur\ [i cu înv\]\tura Bisericii. Mântuitorul Iisus Hristos, N\scut din veci din Tat\l.
Celebrul ap\r\tor al icoanelor, Sf. Ioan Damaschinul, în A[adar, Biserica Ortodox\ nu admite reprezent\ri an-
Tratatul al treilea contra celor care atac\ sfintele icoane, tropomorfice ale lui Dumnezeu, cu excep]ia icoanei
scria: „Dac\ am face icoana Dumnezeului nev\zut am p\c\- Mântuitorului Iisus Hristos.
tui, deoarece este cu neputin]\ s\ fie înf\]i[at în icoan\ ceea
ce este f\r\ de corp, f\r\ de form\, nev\zut [i necircumscris.
(...) Într-adev\r, este cu neputin]\ s\ se fac\ icoana lui
„De ce nu-L reprezent\m [i nu-L descriem pe Tat\l Dom-

nului nostru Iisus Hristos? Pentru c\ nu [tim cum este. (...)
Numai dac\ L-am fi v\zut [i cunoscut precum L-am v\zut [i
cunoscut pe Fiul S\u, atunci am fi încercat s\-L descriem [i
s\-L reprezent\m cu ajutorul artei”.
(Scrisoarea adresat\ de papa Grigore al II-lea
împ\ratului Leon Isaurul)
TEME
z Care sunt argumentele pe care le invocã susþinãtorii
reprezentãrii lui Dumnezeu Tatãl?
z Comentaþi versetul: Cel ce M-a vãzut pe Mine L-a vãzut pe
Tatãl” (Ioan 14, 9). Hristos Cel vechi de zile
(frescã de Alexandru Nicolau, sec. XXI)
47
EVALUARE
I. Identifica]i în Sfânta Scriptur\ versetele din Vechiul Testament care
interzic folosirea imaginilor.
II. De ce era interzis\ în Vechiul Testament folosirea imaginilor?
III. Ce reprezint\ Întruparea Mântuitorului pentru existen]a icoanelor?
IV. Explica]i versetele de la I Ioan 1, 1-3.
V. Plecând de la afirmaþia Sf. Irineu: „Dumnezeu s-a fãcut om, pentru ca

omul sã se îndumnezeiascã”, argumentaþi existenþa icoanelor Maicii
Domnului ºi ale celorlalþi sfinþi.
VI. Care este leg\tura dintre icoan\ [i prototipul ei?
VII. De ce iconografia are un rol pedagogic?
VIII. Cum sunt culorile [i lumina din icoane?
IX. De ce lipse[te realismul din iconografie?

Sfântul Ioan Evanghelistul
(broderie, Muntele Sinai, sec. XIX) X. Care este leg\tura dintre icoan\ [i broderia religioas\?
XI. Men]iona]i [i descrie]i câteva obiecte de cult împodobite cu broderie.

„Cântarea îndulce[te cuvintele de
XII. Care sunt ve[mintele liturgice folosite de preot?
rug\ciune [i de sl\vire ale credincio[ilor [i
deci [i inima celor ce le rostesc. Prin XIII. Ce sunt epitaful [i dvera [i când se folosesc acestea?
aceasta face mai dulce chiar con]inutul
rostit în chip cânt\tor [i deci Persoana al XIV. Forma]i dou\ grupe [i argumenta]i pro [i contra folosirii instru-
c\rei nume este l\udat [i rugat în chip mentelor `n cult.
melodios. Prin aceasta, cântarea lipe[te
mai mult inima de darul cerut sau primit, XV. Cum cântau primii cre[tini?
sau de Persoana de la care a cerut acest
dar [i pentru care e l\udat\ în chip XVI. Audia]i muzic\ psaltic\ [i face]i o compara]ie cu muzica gregorian\.
melodios...”
(Pr. Dumitru St\niloae) XVII. Alc\tui]i un scurt eseu cu tema: „Cântarea bisericeasc\ – mijloc de
înt\rire a dreptei credin]e”.
„Noi cânt\m laudele dumnezeie[ti cu o
chitar\ vie, însufle]it\ [i prin cânt\ri duhov- XVIII. Pornind de la una din lecturile al\turate, alc\tui]i un scurt eseu.
nice[ti. C\ci ceea ce place lui Dumnezeu
mai mult decât toate instrumentele este
unirea întregului popor în cântarea psal-
milor [i imnelor.”
(Eusebiu din Cezareea,
Comentariu la Psalmul XCI)
Evangheliar
(detaliu, Georgia, sec. XVI)
48
Capitolul 4
SPIRITUALITATE
{I MISIUNE
Capitolul 4
LITURGHIE {I FILANTROPIE
„Un frate avea doar o Evanghelie, dar [i pe aceasta a vândut-o
pentru a hr\ni pe cei fl\mânzi, zicând:
Am vândut cartea care-mi spunea: «Vinde tot ce ai [i d\ pre]ul s\racilor!»”
(Avva Evagrie Ponticul)
De-a lungul secolelor, Biserica a dezvoltat cele dou\ dimensiuni

fundamentale pentru vie]uirea cre[tin\: participarea la via]a de cult [i
misiunea filantropic\. Prin aceste realit\]i, Dumnezeu a sus]inut via]a
Bisericii [i a lucrat mântuirea oamenilor.
Liturghia — cerul pe p\mânt

Via]a de cult a Bisericii [i în special Sfânta Liturghie marcheaz\ prezen]a
slavei lui Dumnezeu pe p\mânt, c\ci, participând la Liturghie, ne facem
p\rta[i împ\r\]iei lui Dumnezeu. Astfel, omul deprinde acest mod de via]\,
Hristos Marele Preot
(frescã de Ioan Popa, sec. XXI)
prin care rug\ciunea tr\it\ în biseric\ devine o condi]ie a cunoa[terii lui
Dumnezeu. Numai în urma acestei experien]e va ap\rea coeren]a înv\]\turii
cre[tine, iar r\spunsul la întreb\rile esenþiale nu va întârzia.
VOCABULAR Cântarea, rug\ciunile, icoanele, toate formeaz\ un ansamblu care îl
Bolni]\ – vechi a[ez\mânt m\n\stiresc transpun pe om într-un alt spa]iu, spa]iul sacru. Aceste elemente creeaz\
pentru `ngrijirea bolnavilor. atmosfera inconfundabil\ a Bisericii, în care te sim]i ocrotit, te sim]i acas\.
Filantropie – ajutorare, binefacere ca Este nevoie doar de aten]ie [i de pu]in r\gaz ca s\ po]i descoperi aceast\
expresie a iubirii fa]\ de om. surs\ de pace, de lini[tire, într-un cuvânt, de via]\. Cât\ vreme vor r\suna
Liturghie – cea mai important\ slujb\ a clopotele bisericilor, Liturghia se va s\vâr[i vestind „apropierea Împ\r\]iei
Bisericii.
cerurilor” (Marcu 1, 15).
Parohie – comunitatea constituit\ în
Rug\ciunile de la Sfânta Liturghie nu se refer\ la cre[tin ca individ izolat
jurul unei biserici.
de comunitate, ci îi cuprind pe to]i credincio[ii. Iat\ dou\ fragmente care
exprim\ caracterul comunitar al Sfintei Liturghii: „Doamne, Dumnezeul
„Am v\zut lumina cea adev\rat\, am
nostru, caut\ spre noi [i spre sfânt\ biserica Ta...” sau „Pace lumii Tale
primit Duhul cel ceresc; am aflat d\ruie[te, bisericilor tale, preo]ilor [i la tot poporul T\u”.
credin]a cea adev\rat\, nedesp\r]itei Luând parte la Sfânta Liturghie, fiecare cre[tin simte c\ alc\tuie[te
Sfintei Treimi închinându-ne, c\ Aceasta Biserica, f\când parte din Trupul lui Hristos. El nu se roag\ doar pentru sine
ne-a mântuit pe noi.” [i pentru familia sa, ci pentru cre[tinii de pretutindeni, cu care este în
(Sf. Liturghie) comuniune: „Înc\ aducem Þie aceast\ slujb\ duhovniceasc\ pentru toat\
lumea, pentru sfânta, soborniceasc\ [i apostoleasc\ Biseric\”.
„Ziua Învierii! {i s\ ne lumin\m cu
pr\znuirea, [i unul pe altul s\ ne
îmbr\]i[\m. S\ zicem: fra]ilor [i celor ce
Liturghie [i Euharistie
ne ur\sc pe noi; s\ iert\m toate pentru În primele secole cre[tine, Liturghia însemna Euharistia, împ\rt\[irea cu
Înviere. {i a[a s\ strig\m: Hristos a
Trupul [i Sângele Domnului, la „frângerea pâinii” (Faptele Apostolilor 2, 42);
înviat din mor]i, cu moartea pe moarte
c\lcând, [i celor din morminte via]\
to]i cei care participau la Liturghie se împ\rt\[eau. Treptat îns\, de[i ritualul
d\ruindu-le.” slujbei nu s-a schimbat, în]elegerea [i raportarea la Sfânta Împ\rt\[anie au
(Slujba Învierii) pierdut din intensitate. De ce omul de ast\zi nu mai simte atât de mult nevoia
s\ se apropie de Sfântul Altar [i s\ se împ\rt\[easc\?
50
Capitolul 4
Participarea credincio[ilor la Sfânta Liturghie este absolut necesar\ pen-
tru via]a unei parohii; preotul nu poate s\vâr[i singur Sfânta Liturghie, care
este prin excelen]\ o slujb\ a comunit\]ii, a adun\rii credincio[ilor. Trebuie
redescoperit\ valoarea particip\rii la Sfânta Liturghie [i a împ\rt\[irii cu
Trupul [i Sângele lui Hristos. F\r\ aceasta, via]a Bisericii nu r\mâne decât un
spectacol sau cel mult un ritual, al c\rui sens s-a pierdut cândva...
Liturghia dup\ Liturghie

Hristos nu i-a îndemnat pe ucenici s\ se ascund\ [i nici s\ fug\ din lume,
ci i-a trimis în mijlocul oamenilor, pentru a propov\dui cuvântul Evangheliei.
La sfâr[itul Sfintei Liturghii, preotul roste[te: „Cu pace s\ ie[im”, iar
credincio[ii r\spund: „Întru numele Domnului”. Acesta era îndemnul cu care
se încheia Liturghia din cele mai vechi timpuri: vie]uirea în acela[i duh [i
dincolo de spa]iul liturgic, dincolo de zidurile bisericii. Liturghia realizeaz\
comuniunea cu Hristos, cu sfinþii [i cu to]i fiii Bisericii; se cuvine ca acest
„câ[tig” s\ fie tr\it în toate manifest\rile vie]ii.
„Aproapele meu este via]a mea” – m\rturise[te Sf. Siluan Athonitul. Când
îl ajut pe aproapele meu, eu renun] la unele lucruri: uneori sacrific confortul P.F. P\rinte Patriarh Teoctist
[i timpul meu liber sau renun] la micile mele comodit\]i. Dar am convingerea slujind Sfânta Liturghie
c\ dialogul [i rela]ia cu ceilal]i reprezint\ un alt aspect al leg\turii cu
Dumnezeu. „La Judecata de Apoi, omul va trebui
s\ spun\ nu cum [i-a mântuit sufletul
Activitatea social\ a Bisericii, la care fiecare credincios trebuie s\
printr-o nevoin]\ ascetic\ singuratic\, ci
participe în cadrul parohiei sale, reprezint\ o liturghie în afara bisericii. To]i care a fost atitudinea sa fa]\ de aproapele
credincio[ii sunt chema]i la aceast\ „preo]ie universal\” care este slujirea s\u, dac\ l-a cercetat când a fost în
celorlal]i prin iubire. închisoare, dac\ l-a hr\nit când a fost
fl\mând, dac\ l-a ajutat (...) Altfel spus,
Filantropia în România dac\ l-a iubit pe fratele s\u, dac\ a v\zut
în aceast\ iubire porunca fundamental\
Primele a[ez\minte medicale din ]inuturile române[ti s-au numit bolni]e a lui Hristos.”
[i au fost înfiin]ate lâng\ m\n\stiri. Astfel, pe la 1500 a fost ridicat\ bolni]a (Sf. Maria Skob]ova,
M\n\stirii Bistri]a. La sfâr[itul secolului al XVII-lea, cu binecuvântarea Iubirea nebun\ de aproapele)
mitropolitului Antim Ivireanul [i cu acordul domnitorului Constantin
Brâncoveanu, s-a zidit bolni]a M\n\stirii Col]ea. În 1751, B\la[a Brâncoveanu, TEME
fiica domnitorului martir, a ctitorit biserica [i azilul de b\trâni „Domni]a Comenta]i cuvintele de la Sfânta Litur-
B\la[a” din Bucure[ti. Episcopul Inochentie al Hu[ilor a sus]inut înfiin]area ghie: „Hristos în mijlocul nostru! Este
Spitalului Sf. Spiridon din Ia[i (1756). [i va fi, totdeauna, acum [i pururea [i
în vecii vecilor”.
Dup\ 1989, în toate centrele biserice[ti din ]ar\ au luat fiin]\ asocia]ii [i
Purta]i un dialog pe marginea temei: „Re-
funda]ii cre[tine care, sub îndrumarea ierarhilor [i a preo]ilor, desf\[oar\
descoperirea valorii Sfintei Euharistii”.
numeroase ac]iuni filantropice. Astfel, s-au construit centre pentru copiii Alc\tui]i un eseu cu titlul: „Liturghia
orfani, c\mine de b\trâni, a[ez\minte pentru sus]inerea familiilor s\race. dup\ Liturghie”.
Asisten]a religioas\ este acum prezent\ în foarte multe spitale, în Realiza]i o discu]ie pe grupuri, pornind
penitenciare, în orfelinate [i în azilurile de b\trâni. Sensul slujirii în cadrul de la `ntrebarea: De ce este nevoie de
acestor institu]ii este acela de a vesti iubirea lui Hristos acolo unde oamenii filantropie în via]a Bisericii [i cum ne
sufer\ [i a[teapt\ cuvântul plin de compasiune al Evangheliei. Sunt înc\ putem implica în aceast\ misiune?
foarte multe de f\cut, iar cei care alc\tuiesc Biserica, preo]ii [i credincio[ii, Care sunt roadele activit\]ii filantro-
trebuie s\ sporeasc\ aceast\ lucrare. pice în România?
51
Capitolul 4
IUBIREA DE DUMNEZEU
{I IUBIREA DE SEMENI
„S\ iubim iubirea!”
(Sf. Bernard de Clairvaux)
Iubirea lui Dumnezeu pentru om
Numele prin excelen]\ al lui Dumnezeu dup\ Sfânta Scriptur\ este
„IUBIRE”: „Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a ar\tat iubirea lui Dumne-
zeu pentru noi, c\ Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul S\u Cel Unul-N\scut,
pentru ca noi s\ viem printr-Însul” (I Ioan 4, 8-9). Iubirea nu este un simplu
atribut al lui Dumnezeu, ci caracterizeaz\ prin excelen]\ existen]a lui
Dumnezeu în raport cu lumea [i cu omul.
Hristos este Cel care descoper\ iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.
Fiul lui Dumnezeu Se întrupeaz\ [i devine om, r\mânând ceea ce era, adic\
Dumnezeu adev\rat. Iubirea ar\tat\ oamenilor este profund\, pân\ la moarte,
c\ci „mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: s\-[i pun\ cineva via]a
pentru prietenii s\i” (Ioan 15, 13).
„Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos fa]\ de om. F\r\ Cruce am fi
[tiut ceva despre iubire în general, dar n-am fi [tiut despre iubirea lui
Avraam la stejarul Mamvri
Dumnezeu fa]\ de noi. Abia prin moartea lui Hristos pe Cruce, Dumnezeu Î[i
(frescã, Patmos, sec. XII)
manifest\ negr\ita Lui dragoste fa]\ de lume” (Pr. Dumitru Belu).
Ce ne arat\ jertfa lui Hristos? În primul rând, omul se convinge c\ iubirea
„Fiecare om î[i alc\tuie[te de-a divin\ nu este o for]\ impersonal\, ci se descoper\ în Persoana lui Hristos.
lungul vie]ii un edificiu afectiv. M\sura Totodat\, jertfa de pe Golgota arat\ c\ iubirea pentru ceilal]i nu are limit\. Prin
în care el este e dat\ de consisten]a jertfa de pe Cruce, Dumnezeu nu st\ departe de oameni, ci Se face ca unul dintre
acestui edificiu, de mâna aceea de ei, Se jertfe[te [i moare pentru mântuirea lor.
oameni – ei nu pot fi mul]i – pe care i-a
iubit f\r\ rest, f\r\ umbr\, [i împotriva
c\rora spiritul lui critic, chiar dac\ a fost
Iubirea omului ca r\spuns
prezent, a r\mas neputincios. Ace[ti Dumnezeu creeaz\ pe om [i întregul univers din iubire [i tot din iubire
oameni pu]ini, care ne fac pe fiecare în sacrific\ pe Fiul S\u pentru via]a lumii (Ioan 3, 16). Cu toate acestea, Dumne-
parte s\ nu regret\m c\ suntem, repre-
zeu nu-l constrânge pe om s\-L iubeasc\, ci a[teapt\ r\spunsul liber al omului
zint\, chit c\ o [tim sau nu, stratul de
protec]ie care ne ajut\ s\ trecem prin la chemarea Sa: „Iat\, Eu stau la u[\ [i bat; de-mi va auzi cineva glasul [i va
via]\. Fiecare om «face fa]\» la ce i se deschide u[a, voi intra la el [i voi cina cu el [i el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
întâmpl\ pentru c\ este protejat în felul Iubind pe Dumnezeu, omul cunoa[te, pe de o parte, iubirea ar\tat\ de Dum-
acesta. F\r\ acest zid de fiin]e iubite care nezeu, pe de alt\ parte, Îi r\spunde cu iubire. Iubirea fa]\ de Dumnezeu nu este
ne înconjoar\ (indiferent c\ ele sunt sau un sentiment ambiguu, ci reprezint\ îns\[i via]a sufletului. S\ re]inem cuvântul
nu în via]\), noi nu am fi buni de nimic. Fericitului Augustin: „Iubirea preface pe cel care iube[te în chipul celui iubit.
Ne-am destr\ma sau ne-am pierde, Dac\ iube[ti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dac\ iube[ti trupul, vei fi trup”.
ne-am r\t\ci pur [i simplu în via]\. Dac\
ura celorlal]i – covâr[itoare uneori! –, in-
vidia lor, mâr[\via lor sunt neputincioase
Iubirea aproapelui
este pentru c\ exist\ câ]iva oameni pe Iubind pe Dumnezeu, omul înva]\ s\-i iubeasc\ [i pe ceilal]i oameni. Cine
care îi iubim pân\ la cap\t.” nu tr\ie[te în armonie [i nu îi iube[te pe semenii lui, acela nu poate fi în unire
(Gabriel Liiceanu)
cu Hristos.
52
Capitolul 4
Cine este aproapele nostru? La aceast\ întrebare, Hristos a rostit pilda
Samarineanului milostiv, dup\ cum se spune `n Luca 10, 29-37. Aproapele
nostru este cel care tr\ie[te lâng\ noi [i cel cu care ne întâlnim în via]a de zi
cu zi; este cel care are nevoie de ajutorul nostru material [i spiritual. Noi sun-
tem responsabili de via]a lui. Samarineanul, de[i era de alt neam, s-a îndurat
de omul jefuit [i r\nit de tâlhari [i l-a îngrijit, f\r\ s\ a[tepte nimic în schimb.
Prin fapta sa, el a ar\tat concret iubirea pentru aproapele s\u aflat în suferin]\.
„Despre Maica Tereza din Calcutta se spune c\ era odat\ lâng\ un bolnav,
c\ruia îi îngrijea r\nile. Ea voia s\-l ajute pe omul acela care era în necaz, dar
cineva care a trecut pe acolo i-a zis: «Eu n-a[ face asta nici pentru un milion
de dolari!» {i Maica Tereza a r\spuns: «Nici eu, pentru un milion de dolari
n-a[ face, dar pentru Dumnezeu fac!». Asta înseamn\ s\ ai credin]\, s\ faci
ceva ce n-ai face pentru lumea asta întreag\, dar pentru Dumnezeu s\ faci. {i
dac\ nu faci, s\ [tii c\ î]i lipse[te credin]a” (Arhim. Teofil P\r\ian).
Dac\ cineva crede c\ iube[te pe Dumnezeu, dar pe oameni îi desconsi-
der\, acela se am\ge[te; de fapt, el se raporteazã la o idee abstract\ [i nu la Maica Tereza de Calcutta (1910 -1997)
Dumnezeu.
Suferin]\ [i iubire
De ce sufer\ [i de este încercat prin necazuri omul bun? Cartea lui Iov din
Vechiul Testament d\ un r\spuns la aceast\ problem\ dificil\. Dumnezeu
îng\duie ca Iov s\ fie greu încercat. El pierde totul: faim\, avere, familie. Se RE}INE}I!
revolt\, vrea s\ în]eleag\ voia Domnului, dar nu-[i pierde credin]a în Dum- Prin jertfa de pe Cruce, Dumnezeu a
nezeu. Prin suferin]a lui Iov, noi în]elegem c\ în spatele suferin]ei se afl\ ra- ar\tat iubirea Sa de oameni.
]iunea ascuns\ a lui Dumnezeu, care [tie ce face. Suferin]a lui Iov preveste[te Cel care Îl iube[te cu adev\rat pe
jertfa Mântuitorului Hristos, care, f\r\ de p\cat fiind, a murit pe Cruce pentru Dumnezeu îi iube[te [i pe semenii s\i.
mântuirea oamenilor. A[adar, suferin]a lui Hristos nu este n\scut\ din p\cat, ~nvierea lui Hristos arat\ c\ suferin]a
ci din iubire, dup\ cum afirm\ arhiepiscopul Bartolomeu Anania. are un sens.
Egoismul este izvorul tuturor pa-
Egoismul ca sfidare a iubirii timilor.
Dincolo de mul]umirea de sine sau ideea de superioritate fa]\ de ceilal]i,
egoismul nu este decât o condamnare la singur\tate [i triste]e. Omul egoist
se închide în sine [i nu împarte cu nimeni bucuriile [i durerile sale. El nu
„Iubirea este atât ceva ce avem deja
reu[e[te s\-[i deschid\ sufletul, pentru ca harul dumnezeiesc s\-l umbreasc\.
[i izbucne[te spontan în inimile noastre,
Fa]\ de ceilal]i, el manifest\ o „iubire” posesiv\, a[teptând totul de la cei din cât [i ceea ce trebuie s\ înv\]\m (...)
jur, iar compasiunea [i iubirea nu sunt pentru el decât sentimentele Iubirea este atât punctul de plecare, cât
oamenilor slabi. [i cel de sosire.”
Egoismul este o patim\, o boal\ a sufletului, de care omul se vindec\ (Mitr. Kallistos Ware, Cuvânt\ri)
numai prin con[tientizarea st\rii sale, prin cultivarea iubirii fa]\ de Dumnezeu
[i a grijii pentru cel\lalt. El va în]elege c\ toate acestea au un rost în existen]a „Iubirea este dragostea des\vâr[it\
lui [i, f\r\ comuniunea cu Dumnezeu [i cu oamenii, via]a nu are nici un sens. pe care numai Sfântul Duh o produce.
Ea este legat\ de credin]\. F\r\ credin]a
TEME într-un izvor divin, iubirea nu are
Cum S-a manifestat iubirea de oameni a lui Dumnezeu? profunzime.”
Scrie]i un eseu cu tema: „Devenim ceea ce iubim”. (Pr. Dumitru St\niloae,
Cum defini]i egoismul? Mica dogmatic\ vorbit\)
53
Capitolul 4
RESPECTUL FA}| DE LUMEA

CREAT| — ECOLOGIE CRE{TIN|
„Întreaga crea]ie, de la înger la minerale, este omogen\
[i legat\ în toate p\r]ile sale prin iubire [i responsabilitate.”
(Paul Claudel)
Toat\ lumea este pe cale s\ devin\ ecologist\. Evident, este mai mult
decât o mod\, iar opinia public\ se hr\ne[te dintr-o nelini[te real\: lipsa de
atitudine fa]\ de ravagiile ireparabile asupra mediului înconjur\tor produse
de economia de pia]\ [i de societatea de consum.
Ca [tiin]\, ecologia a ap\rut ca o ramur\ a biologiei. În 1866, Ernst Heckel
a lansat termenul „ecologie”, în]elegând prin el studiul rela]iilor dintre toate
elementele mediului înconjur\tor; Ernst Heckel a pus atunci problema
conserv\rii unor specii, prin crearea unor rezerva]ii naturale. Cu timpul, eco-
logia a devenit o [tiin]\ în sine, analizând fenomenul complex al echilibrului
mediului înconjur\tor din punct de vedere teologic, politic [i economic.
Sfânta Scriptur\ [i ecologia

Biblia nu ne înva]\ nimic despre înc\lzirea climei sau despre dispari]ia
„Mari [i minunate sunt lucrurile Tale, speciilor, dar ne ofer\ cheia în]elegerii raport\rii omului la mediul înconjur\tor.
Doamne Dumnezeule, Atot]iitorule!” Dumnezeu creeaz\ lumea: cerul [i p\mântul, marea, plantele [i animalele,
(Apocalipsa 15, 3) ar\tând c\ toate sunt „foarte bune” (Facere 1, 31). Bog\]ia, diversitatea [i
VOCABULAR frumuse]ea lumii aratã slava lui Dumnezeu.
Creeaz\ apoi pe om [i îi încredin]eaz\ lumea aceasta, chemându-l s\
Ecologie (gr. oikos – cas\) – [tiin]a respecte îns\ via]a tuturor creaturilor. Prin c\derea în pãcat, lumea intr\ în
mediului înconjur\tor.
dezordine [i devine ostil\ omului.
Ecosistem – ansamblu în care se
Hristos, Noul Adam, sfin]e[te prin Învierea Sa întregul cosmos [i îl re-
stabilesc rela]iile dintre organisme [i
elementele mediului. aduce la starea din Rai.
„Mediul înconjur\tor nu este doar

New Age [i mi[carea ecologic\
«înconjur\tor», ci o realitate care, în di- New Age este o mi[care cu caracter sincretist, care încearc\ uniformiza-
verse forme, p\trunde în noi, ne umple
rea [i unitatea tuturor religiilor [i orient\rilor filosofice. Reprezentan]ii New
cu puritatea lui sau cu noxele pe care l-am
for]at s\ le primeasc\. (...) Rela]iile cu
Age sus]in c\ timp de dou\ mii de ani P\mântul s-a aflat sub semnul Conste-
lumea, cu semenii, afectate de egoism, la]iei Pe[tilor, fiind dominat de cre[tinism. Secolul al XX-lea marcheaz\ intra-
de dispre], de exploatare, de nedreptate rea în epoca „V\rs\torului”, noua er\ (New Age). Programul New Age î[i
[i de toate formele de p\cat, afecteaz\ propune s\ transforme nu doar individul, ci întreaga umanitate, folosind ele-
VIAÞA, via]a omului [i a mediului s\u mente din toate religiile orientale, cre[tinism, practici oculte, teosofie [i
ambiant. (...) Ce preg\tim celor care vor bioenergie.
veni dup\ noi? O atmosfer\ irespirabil\, Care este îns\ leg\tura dintre New Age [i ecologie? Urm\rind schimbarea
o ap\ care, în loc s\ potoleasc\ setea, îi [i impunerea unei noi mentalit\]i, ideologia New Age î[i propune s\ dezvolte
va otr\vi, care, în loc s\-i cure]e, îi va [i s\ exploateze a[a-numita „spiritualitate ecologic\”: „Avem nevoie de
umple de boli?”
perspectiva ecologic\ [i feminist\, care în fiin]a ei cea mai intim\ este de
(Pr. Vasile R\duc\,
Grija Bisericii fa]\ de mediul ambiant)
natur\ spiritual\ [i care va implica schimb\ri profunde în structurile noastre
sociale [i politice”.
54
Capitolul 4
Potrivit doctrinei New Age, întregul univers a ap\rut ca urmare a ha-
zardului [i se men]ine prin sine, iar Dumnezeu este o „unitate” impersonal\.
„Spiritualitatea ecologic\” de tip New Age vizeaz\ crearea unui a[a-zis
„paradis terestru”, în care omul s\ fie singur st\pânitor.
Pentru cre[tini îns\, Dumnezeu este Cel care a creat lumea, care nu se
confund\ cu Creatorul, [i tot El este Cel care sus]ine lumea în existen]\.
Trebuie s\ re]inem urm\torul aspect: chiar dac\ mi[carea New Age face
din discursul ecologic un mijloc important al r\spândirii doctrinei sale, asta nu
înseamn\ c\ Biserica nu mai trebuie s\ sus]in\ protejarea [i salvarea mediului.
Criza ecologic\
Odat\ cu dezvoltarea uimitoare a tehnologiei, criza ecologic\ s-a ac-
centuat foarte mult. P\mântul, cu toate resursele lui, a fost v\zut ca un capital
natural destinat doar profitului. Este evident c\ rezultatele sunt dezastruoase.
Iat\ doar câteva dintre consecin]e: efectul de ser\, degradarea solului, conta-
minarea aerului [i a apei, catastrofe naturale [i boli grave. „Suflete al meu, laud\-L pe Domnul, Cel ce
Întrebarea fundamental\ r\mâne aceasta: în ce m\sur\ [tiin]a, tehnica, a f\cut cerul [i p\mântul!” (Psalm 145, 1;6)
activitatea fiec\rei persoane, politica [i religia contribuie la men]inerea sau la
ruperea echilibrului dinamic al ecosistemului? În ciuda tuturor congreselor „Care sunt interesele, care sunt valo-
[i conferin]elor interna]ionale, criza ecologic\ r\mâne f\r\ r\spuns. Dorin]a rile care guverneaz\ civiliza]ia noastr\
de profit, concuren]a economic\ [i consumismul f\r\ discern\mânt, toate tehnico-[tiin]ific\? S\ recunoa[tem: este
acestea motiveaz\ exploatarea ira]ional\ a mediului. Este un paradox: omul vorba de dorin]a nem\rginit\ de st\pâ-
polueaz\ spa]iul în care el însu[i tr\ie[te. nire, care a împins pe omul istoriei c\tre
preluarea puterii asupra planetei. (...)
Perspective [i solu]ii Criza ecologic\ actual\ nu reprezint\
doar o «criz\ ecologic\» [i deci ea nu
Exist\ oare vreo solu]ie la problema ecologic\? Ce se poate face pentru a poate fi solu]ionat\ doar tehnic. O muta-
redresa situa]ia sau pentru a reduce r\ul produs? Am putea spune c\ nu este ]ie în convingerile [i valorile noastre
nimic de f\cut, c\ci rezolvarea acestei probleme nu va veni din partea fundamentale este la fel de necesar\ ca
[i o schimbare în atitudinea de via]\.”
noastr\, ci de la forurile politice înalte. Îns\ fiecare om poate experimenta un
(Jürgen Moltmann,
mod de via]\ ecologic, având responsabilitate fa]\ de lumea înconjur\toare. Despre teologie [i ecologie)
Decizia concret\ îmi apar]ine: s\ nu consum inutil ap\ sau energie electric\,
s\ reciclez de[eurile, s\ nu distrug vegeta]ia. Nimeni nu m\ poate împiedica
s\ fac aceste lucruri; trebuie doar s\ con[tientizez importan]a lor.
RE}INE}I!
Fie c\ este vorba de un om politic sau de un cet\]ean de rând, principiul Omul este responsabil de criza eco-
ar trebui s\ fie acesta: nu consum cât a[ putea s\-mi permit, ci numai cât îmi logic\ actual\.
este necesar cu adev\rat, [tiind c\, din lips\ de hran\ [i de medicamente, în F\r\ o educare a con[tiin]ei, degrada-
lume mor 40 000 de copii în fiecare zi. rea mediului nu va fi restabilit\.
S\ re]inem: nu conserv\m natura dintr-o dorin]\ egoist\ de a tr\i cât mai
mult pe P\mânt, ci pentru c\ avem con[tiin]a c\ Dumnezeu l-a creat pe om în TEME
lume cu un sens, cu o ra]iune. Cu alte cuvinte, respect\m [i protej\m natura Eviden]ia]i cauzele [i consecin]ele
ca pe un dar divin, de care nu trebuie s\ ne batem joc. Astfel, în]elegem c\ crizei ecologice.
situa]ia se poate îndrepta numai printr-o educare a con[tiin]ei, iar aceasta este Care este pozi]ia Bisericii fa]\ de pro-
o datorie a fiec\ruia. Protejarea mediului reprezint\ o necesitate nu doar blema ecologic\?
pentru contemporani, ci [i pentru genera]iile care vor veni. Ecologia devine Purta]i un dialog în care s\ g\si]i so-
astfel o form\ de solidaritate uman\. lu]ii concrete pentru protejarea mediului.
55
Capitolul 4
SOLIDARITATE {I PRIETENIE
„Dac\ m-ar întreba cineva s\-i spun, într-un cuvânt,
ce este cultura, i-a[ r\spunde: Armonie!”
(Arhim. Arsenie Papacioc)
Solidaritate [i comuniune
Solidaritatea reprezint\, în sens larg, dorin]a de a fi în unitate cu ceilal]i.
Atunci când oamenii – un grup mai mic sau mai mare – sunt însufle]i]i de
aceea[i mentalitate sau de aceea[i ideologie, se poate vorbi de o form\ a soli-
darit\]ii în plan social. Dar mentalit\]ile se schimb\, iar ideologiile se succed
de la o epoc\ la alta. De aceea omul are nevoie de un adev\r spiritual, de un
fundament neclintit pentru via]\. Hristos este „Calea, Adev\rul [i Via]a” (Ioan
14, 6). El a spus: „Cerul [i p\mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece” (Matei 24, 35).
De ce comuniunea în Hristos reprezint\ forma cea mai înalt\ a solidarit\]ii
Sfin]ii Apostoli Petru [i Pavel
(frescã bizantinã, sec. XV) umane? Pentru c\ El a p\timit [i a murit pe Cruce, din iubire pentru mân-
tuirea oamenilor, ar\tând c\ drumul spre Înviere trece prin jertf\. Cum au
„Cu adev\rat, orice rela]ie e de fapt rezistat oare martirii în vremea persecu]iilor? Ce i-a înt\rit pe m\rturisitorii
ve[nic\: vom tr\i în ve[nicie cu to]i aceia credin]ei din temni]ele comuniste – preo]i, c\lug\ri sau credincio[i laici? Pe
pe care i-am întâlnit în via]\. N-a[ vrea s\ to]i ace[tia i-a unit credin]a necl\tinat\ în Hristos, iar comuniunea lor jertfel-
exagerez, dar eu îmi spun asta adeseori: nic\ a sus]inut Biserica, dup\ cuvântul Sf. Apostol Pavel: „Str\dui]i-v\ s\
cum voi tr\i eu ve[nic împreun\ cu p\stra]i unitatea duhului întru leg\tura p\cii” (Efeseni 4, 3).
cineva cu care sunt certat sau cu cineva Nu de pu]ine ori în istorie, solidaritatea a fost manipulat\, iar setea de
pe care nu l-am iertat? Cum voi da eu
putere a sacrificat elanul celor care au înfruntat moartea. De aceea dorin]a de
ochii cu cei c\rora le-am gre[it, când [tiu –
Mântuitorul zice – c\ toate vor fi desco- unitate la nivelul con[tiin]ei [i al ac]iunii trebuie s\ aib\ o perspectiv\ ve[nic\,
perite pe lumea cealalt\? {i rog mila lui netrec\toare, iar acest lucru este posibil doar urmând lui Hristos.
Dumnezeu ca s\ pun\ în inima fiec\ruia Am putea numi prietenia o solidaritate restrâns\, c\ci sufletele se unesc
iubire.” acolo unde adev\rul [i iubirea se întâlnesc.
(Ierom. Savatie Ba[tovoi,
Despre prietenie) Valoarea prieteniei
„Dumnezeu nu poate lucra decât în Prietenia înseamn\ încredere, sinceritate, o leg\tur\ de suflet, care nu
aceast\ comuniune, în aceast\ unitate de poate fi desfiin]at\ de nimeni [i de nimic. Este limpede c\ prietenia nu trebuie
credin]\, de via]\, în aceast\ unitate de
teoretizat\; aceasta se tr\ie[te, [i-atât. Totu[i, din experien]a altora sau din
rug\ciune, care este Biserica. Omul tre-
buie ajutat s\ g\seasc\ unitatea cu cei- experien]a personal\, putem în]elege punctele de rezisten]\ [i psihologia
lal]i, în sentimentul comun al prezen]ei rela]iei de prietenie. Este un exerci]iu de aten]ie fa]\ de o experien]\ uni-
lui Dumnezeu în mijlocul lor.” versal uman\. Platon, Aristotel, Cicero, Fericitul Augustin, Sf. Ioan Gur\ de
(Pr. Dumitru St\niloae, Aur, Sf. Ioan Cassian, Aelred de Rievaux – sunt numai câ]iva dintre cei care
Mica dogmatic\ vorbit\) au reflectat asupra temei prieteniei.
„Un prieten credincios este un sprijin
puternic; cine l-a g\sit, a g\sit o comoar\.”
Categoriile prieteniei
(În]elepciunea lui Isus, Cine tr\ie[te prietenia? Prietenia înso]e[te toate vârstele – chiar se spune
fiul lui Sirah 6, 14)
c\ prietenia nu are vârst\ –, îns\ este tr\it\ intens în special de cei tineri.
56
Capitolul 4
„Prietenia de-o via]\” a celor ajun[i la b\trâne]e î[i are r\d\cinile într-o rela]ie
încercat\ adeseori de sl\biciunile firii [i de r\utatea lumii.
Vorbind discipolilor s\i despre prietenie, Aristotel descrie trei categorii de
oameni care caut\ prietenia. Cei mai mul]i aleg un prieten doar pentru
pl\cerea trupeasc\. Al]ii urm\resc un oarecare interes material. Prietenia
acestor oameni nu rezist\, pentru c\ odat\ ce pl\cerea sau interesul dispar,
rela]ia se destram\ „ca o ]es\tur\ proast\”. Mai mult, oamenii pe care doar
pl\cerea îi une[te ajung întotdeauna s\ se certe [i s\-[i aduc\ repro[uri. De
ce oare? Pentru c\ viciul dezechilibreaz\ a[a-numita prietenie, dup\ cuvântul
Scripturii: „Cel ce iube[te p\catul se bucur\ de gâlceav\, iar cel cu inima
împietrit\ nu se adun\ cu cei buni” (Proverbele lui Solomon 17, 20). Cei care
urm\resc prietenia doar din interes material cultiv\ ipocrizia [i renun]\ f\r\
nici o p\rere de r\u la rela]ia de prietenie atunci când a[tept\rile lor nu se mai
împlinesc.
Cea de-a treia categorie o constituie cei care caut\ prietenia pentru
virtute, pentru bine. Sinceritatea [i buna inten]ie reprezint\ baza adev\ratei
prietenii.
Prietenia în Hristos
Mul]i gânditori ai culturii antice au descris experien]a prieteniei, îns\ con-
cepþia lor nu a putut dep\[i realitatea mor]ii. Ei nu au reu[it s\ r\spund\ la
întreb\rile: Care este finalitatea ultim\ a prieteniei? Se limiteaz\ oare priete-
nia la aceast\ via]\? Un om – spune Aristotel – nu poate fi prieten cu un zeu,
c\ci acesta nu are nevoie de prietenia omului.
Care este perspectiva cre[tin\ fa]\ de acest impas al gândirii filosofice
clasice? Aduce oare cre[tinismul ceva nou în problema prieteniei? Înainte de
p\timirea Sa, Mântuitorul Hristos le-a vorbit ucenicilor la Cina cea de Tain\:
Iisus Hristos spãlând picioarele ucenicilor
„S\ v\ iubi]i unii pe al]ii a[a cum v-am iubit Eu pe voi. Voi sunte]i prietenii Mei (frescã, Muntele Sinai, sec. X)
dac\ face]i ceea ce v\ poruncesc. De acum nu v\ mai zic slugi, fiindc\ sluga
nu [tie ce face st\pânul s\u; ci v-am numit prieteni, pentru c\ pe toate câte
le-am auzit de la Tat\l Meu vi le-am f\cut cunoscute” (Ioan 15, 12-15). Iat\ c\
Hristos Se nume[te pe Sine prieten al nostru [i arat\ c\ prietenia poate merge
pân\ la jertf\, a[a cum a f\cut El. Hristos nu a l\sat lumii doar ni[te cuvinte,
ci El însu[i a tr\it deplin sacrificiul, murind pe Cruce pentru mântuirea lumii.
Acesta este idealul prieteniei. „Des\vâr[it\ este îns\ prietenia din-
Din p\cate, pu]ini sunt cei care pun pe Hristos la temelia unei rela]ii. tre oamenii cu noble]e spiritual\, adic\
Captiva]i de ceea ce este la mod\ în orizontul societ\]ii actuale, foarte mul]i cei ale c\ror afinit\]i izvor\sc din virtute.
aleg prietenia doar din interes sau pur [i simplu pentru a nu mai fi singuri. În acela[i fel î[i doresc ei binele unii
altora: ca oameni de virtute; [i oameni
Psihologia prieteniei de virtute ei sunt în îns\[i esen]a lor. Iar
a dori binele prietenului pentru prietenul
Pentru a lega o rela]ie de prietenie nu este suficient\ bun\voin]a. Nu este însu[i înseamn\ a fi prieten în sensul cel
de ajuns s\-]i dore[ti un prieten; trebuie s\ faci un efort, s\ devii tu însu]i mai înalt. Prietenia lor dureaz\ atât timp
prietenul cuiva. cât dau dovad\ de virtute, iar virtutea
Unii pot gândi a[a: sunt prieten cu cineva pentru c\ nu sunt cu al]ii. În este durabil\.”
felul acesta, prietenia ar cultiva exclusivismul. Adev\rata prietenie îns\ (Aristotel, Etica nicomahic\)
pre]uie[te un om pentru caracterul s\u, pentru felul s\u de a fi.
57
Capitolul 4
Cum alegi un prieten? În primul rând, nu trebuie s\-l alegi pentru vreun
interes material, c\ci nu este demn s\ alegi un om doar pentru ceea ce
posed\ din punct de vedere material. Dimpotriv\, este necesar s\ cau]i sincer
prietenia cuiva [i, al\turi de el, s\ te formezi ca om. Doi prieteni au acela[i
ideal, gândesc [i ac]ioneaz\ împreun\. Fiind întrebat ce înseamn\ prietenia,
Aristotel a r\spuns: „Un suflet în dou\ trupuri”. Iar Sf. Grigorie avea s\ spun\
despre prietenia sa cu Sf. Vasile: „Se p\rea c\ avem amândoi un singur suflet.
(...) Ceea ce a contribuit s\ ne unim a fost Dumnezeu [i iubirea noastr\
pentru bine”.
Adev\rata prietenie nu poate fi întâmpl\toare, c\ci întotdeauna „un
adev\rat prieten este o solu]ie a Providen]ei într-o ocazie providen]ial\”
(Gheorghe Fedorovici). Dumnezeu ne descoper\ voia Sa, c\l\uzindu-ne c\tre
ceilal]i oameni, în care se reflect\ chipul S\u.
Manifestarea prieteniei
Întâlnirea dintre doi tineri poate marca începutul unei prietenii. Cunoscân-
du-se [i împ\rt\[indu-se reciproc de calit\]ile lor suflete[ti, cei doi împart
toate bucuriile [i necazurile, c\ci sufletul lor nu cunoa[te dezbinarea. Pentru
a se accepta reciproc, doi tineri nu pot fi prieteni înainte de a c\p\ta încredere
unul fa]\ de altul. {i asta presupune un anumit timp [i deprinderi comune.
Sfântul Evanghelist Ioan
ºi ucenicul s\u Prohor Familia îns\[i are la baz\ prietenia, pentru c\ cei doi s-au cunoscut mai
(icoanã, Muntele Sinai, sec. XV) întâi ca prieteni [i, cultivând prietenia lor, au ales s\-[i uneasc\ via]a prin
c\s\torie.
Chiar [i „duhovnicul poate fi un bun prieten, dar nu pentru c\ îmi permit
VOCABULAR s\-i vorbesc nu [tiu cum, ci pentru c\ el îmi face cel mai mare bine din lume:
A sminti – aici, a `n[ela, a am\gi. m\ sf\tuie[te în lucrurile cele mai importante ale vie]ii. El este cel de la care
primesc tainele credin]ei” (Ierom. Savatie Ba[tovoi).
Un prieten adev\rat nu va ezita s\ îndrepte pe cel\lalt, sf\tuindu-l sau
criticându-l cu m\sur\. Numai un om lingu[itor [i ipocrit, care nu face decât
„Ast\zi asist\m la o degradare evi- s\ mimeze prietenia, va l\uda permanent pe prietenul s\u [i nu-i va atrage
dent\ a folosirii termenului de prieten. aten]ia atunci când este nevoie.
Pe de o parte, la o l\rgire a sferei lui de
cuprindere: orice cuno[tin]\ cumse- Încercarea prieteniei
cade [i binevoitoare este numit\ prie-
ten. Pe de alt\ parte, la o îngustare Timpul este cel care probeaz\ prietenia. De ce? Pentru c\ numai într-o
spiritual\ a con]inutului. De aici [i perioad\ mai lung\ de timp se poate vedea profunzimea [i stabilitatea unei
neologisme inadecvate ca boyfriend, rela]ii. Încerc\rile pe care inevitabil via]a le va scoate în calea celor doi vor
girlfriend etc. De obicei, în aceste
cazuri nu este vorba despre o real\
cerne sentimentele lor.
prietenie, ci de un parteneriat asumat Este posibil\ prietenia la distan]\? Da, c\ci prietenia presupune unirea
provizoriu, în vederea satisfacerii unor sufletelor nu doar pentru lucrurile acestei lumi. „Pe prietenul adev\rat nici
pl\ceri [i pasiuni cu caracter prepon- timpul [i nici locul nu-l pot împiedica s\ iubeasc\ [i s\ fie iubit” (Sf. Ioan Gur\
derent fizic.” de Aur). Nu distan]a este cea care împiedic\ o rela]ie, ci lipsa unei deschideri
(Costion Nicolescu, suflete[ti c\tre cel\lalt. Prieteniile celebre au rodit o valoroas\ tradi]ie
Spre o cultur\ liturgic\)
literar\, poetic\ [i epistolar\.
58
Capitolul 4
Prietenie [i iertare
La Cina cea de Tain\, Hristos i-a numit pe ucenicii S\i prieteni. La pu]in
timp dup\ aceasta, Apostolul Petru s-a lep\dat de Hristos, dar apoi s-a c\it de
p\catul s\u [i s-a întors în mijlocul ucenicilor. Prin lep\darea de Înv\]\tor,
Petru a rupt leg\tura prieteniei, c\ci Hristos d\duse m\sura prieteniei,
spunând: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are: s\-[i pun\ cineva
via]a pentru prietenii s\i” (Ioan 15, 13). Dup\ Înviere, ar\tându-Se ucenicilor
S\i, Hristos îl iart\ pe Petru, cerându-i doar iubirea, singura care d\
consisten]\ unei rela]ii: „A[adar, dup\ ce au prânzit, i-a zis Iisus lui Simon
Petru: Simone, fiu al lui Iona, M\ iube[ti tu mai mult decât ace[tia? (...) {i I-a
zis: Doamne, Tu pe toate le [tii, Tu [tii c\ Te iubesc” (Ioan 21, 15; 17).
Experien]a arat\ c\ o prietenie se stric\ întotdeauna de c\tre cel mai slab
în credin]\. El este cel care începe s\ aduc\ repro[uri [i s\ arate suspiciune
fa]\ de cel\lalt. De aceea, trebuie înconjurat cu dragoste [i ajutat s\ lupte
pentru o bun\ prietenie (Ierom. Savatie Ba[tovoi).
Ce se întâmpl\ totu[i atunci când unul dintre prieteni începe s\ aib\
deprinderi rele, [tiind c\ „prieteniile rele stric\ obiceiurile bune”? Rela]ia nu Sfin]ii Ierarhi Vasile cel Mare
trebuie întrerupt\ imediat; rugându-se pentru el [i având n\dejde c\ s-ar ºi Ioan Gurã de Aur
(frescã de Ioan Popa, sec. XX)
putea îndrepta, cel\lalt trebuie s\-l ajute s\ dep\[easc\ acea stare. Dar dac\
persist\ în r\t\cirea lui [i nu recunoa[te c\ a ales o cale gre[it\, cel\lalt – f\r\
arogan]\ [i resentiment – se poate deta[a de acea rela]ie.
„Eu numesc prieten al meu nu
Datoriile fa]\ de prieteni numai pe acela care m\ laud\, ci [i pe
acela care m\ mustr\ pentru a-mi
Orice rela]ie de prietenie are anumite exigen]e: grija fa]\ de cel\lalt, îndrepta gre[eala.”
încrederea în el, sinceritatea. (Sf. Ioan Gur\ de Aur, Omilii)
Prietenul autentic se raporteaz\ cu mult\ aten]ie la cel\lalt [i se str\-
duie[te s\ nu-i r\neasc\ sufletul. Nu orice moment este potrivit pentru a face „Prietenul adev\rat este acela care
o m\rturisire sau a spune un cuvânt greu de purtat prietenului t\u. Pentru îndur\ necazurile [i nenorocirile aproa-
tine poate fi o u[urare, îns\ pu]ini sunt cei care pot primi o astfel de povar\. pelui, atunci când acela este încercat,
Pentru Sf. Apostol Pavel, a sminti pe aproapele [i a-l r\ni suflete[te înseamn\ ca pe ale sale, f\r\ zgomot [i f\r\ tul-
a gre[i fa]\ de Hristos, care a murit pentru el (I Corinteni 8, 11). burare.”
(Sf. Maxim M\rturisitorul,
Nu po]i s\ fii al\turi de un om cu sufletul f\r\ s\ te rogi pentru el. Rug\-
Despre dragoste)
ciunea pentru binele prietenului, pentru s\n\tatea sa sufleteasc\ [i trupeasc\
arat\ c\ dragostea pentru el nu este egoist\, ci caut\ ajutorul [i bine-
cuvântarea lui Dumnezeu.
„Prietenia poate fi d\ruit\, dar nu poate fi cerut\” (Ierom. Savatie Ba[tovoi).
RE}INE}I!
TEME Solidaritatea reprezint\ o dimensiune
fiin]ial\ a omului [i se des\vâr[e[te
Care este fundamentul solidarit\]ii cre[tine? prin comuniunea în Hristos.
Comenta]i cuvintele Sf. Paulin de Nola: „Cel mai bun leac pentru inim\ este Prietenia pentru pl\cere [i interes nu
prietenul [i, când doi se g\sesc laolalt\, Hristos se afl\ în mijlocul lor”.
este durabil\.
Care este sensul expresiei Sf. Isaac Sirul: „Înso]e[te-te cu cel de-o asemenea
M\sura prieteniei este dragostea
tain\ cu tine”?
Realiza]i o discu]ie pe grupuri pornind de la tema: „Adev\rata prietenie”. capabil\ de jertf\.
59
Lec]ie de sintez\
PENTRU O VIA]\
`N HRISTOS
A fi cre[tin presupune s\-]i asumi un anumit mod de via]\, având con-
[tiin]a c\ Dumnezeu te c\l\uze[te pe toate c\ile vie]ii [i c\ numai în comuniu-
ne cu ceilal]i po]i ajunge la des\vâr[ire. Pentru a ajunge la aceast\
convingere, este nevoie doar s\ p\[e[ti pe acest drum: „F\ tu primul pas, [i
Dumnezeu va face apoi zece împreun\ cu tine!” (Sf. Isaac Sirul).
Experien]a ve[niciei poate fi anticipat\ înc\ din aceast\ via]\, tr\ind via]a
în Hristos. El nu este un personaj enigmatic care apar]ine trecutului, ci este
prezent în via]a mea. Care este semnul acestei prezen]e? Participarea mea la
Sfânta Liturghie, atunci când clopotele bisericilor cheam\ la rug\ciune.
Mergând înaintea altarului, Îl întâlnesc pe Hristos, „Mielul nevinovat [i
neprih\nit jertfit înainte de întemeierea lumii” (I Petru 1, 19-20).
Sfânta Euharistie, miezul Liturghiei, nu trebuie s\ r\mân\ un simplu
capitol în Catehismul Bisericii; ea reprezint\ chemarea lui Dumnezeu la cin\
întru împ\r\]ia Sa. A[ putea refuza o astfel de invita]ie? Poate c\ da, îns\ a[
pierde cea mai mare bucurie [i cel mai mare dar, acela de a fi aproape de
Dumnezeu, de a m\ împ\rt\[i cu El.
Nu este suficient s\ te declari cre[tin ortodox, c\ci identitatea de cre[tin
Uºi împãrãteºti este dat\ numai de m\rturisirea credin]ei, cu alte cuvinte, de implicarea în
(Muntele Sinai, sec. VI) misiunea Bisericii, participarea la slujbe, rug\ciunea [i ajutorarea semenilor.
Numai a[a vom dobândi „credin]a lucr\toare prin iubire” (Galateni 5, 6).
„Nu putem r\mâne în iubire f\r\ Ie[ind întru întâmpinarea aproapelui meu, eu Îl descop\r mai bine pe
Dumnezeu. Trebuie s\ sim]im c\ aceast\ Hristos, cel care S-a jertfit pentru el. Iubirea mea pentru cel\lalt cap\t\
iubire ne vine de la Dumnezeu, c\ avem profunzime [i stabilitate numai prin Dumnezeu, care îmi arat\ c\ prin egoism
o responsabilitate fa]\ de cel\lalt înaintea m\ înstr\inez de mine însumi, pierzând sensul vie]ii. F\r\ a-L iubi pe
lui Dumnezeu; dac\ o simte a[a, cel\lalt Dumnezeu, iubirea pentru aproapele p\streaz\ înc\ semin]ele invidiei [i ale
nu va putea rezista iubirii. Dar iubirea e orgoliului, iar suferin]a pentru el mi se pare de nesuportat.
extrem de amenin]at\: fiecare interes „Omul este popasul spre Dumnezeu” – spunea, pe bun\ dreptate, un preot
propriu, fiecare impuls egoist sl\be[te contemporan. Responsabil de calitatea spiritual\ a rela]iei mele cu to]i ceilal]i,
iubirea mea pentru cel\lalt (...) Nu-l
care au o valoare ve[nic\ pentru Dumnezeu, eu îl voi în]elege [i-l voi ierta pe
putem iubi pe om f\r\ Dumnezeu.
aproapele meu nu dintr-un automatism sau pentru c\ a[a îndeamn\ Biserica,
Altminteri este vorba de o filantropie
lipsit\ de lumina pe care numai Dum- ci pentru c\ realizez c\ Dumnezeu Însu[i îl iart\ [i a[teapt\ întoarcerea [i
nezeu o poate da iubirii noastre. Cel\lalt îndreptarea lui, a[a cum înf\]i[eaz\ minunata pild\ a fiului risipitor (Luca 15,
pe care îl iubesc este iubit de Dumnezeu, 11-32).
e scopul lucr\rii divine, scopul Crucii lui A deprinde virtu]ile înseamn\, în fond, a reu[i s\ tr\ie[ti în Adev\r, de-
Hristos. Hristos a murit pentru el, iar p\[ind prin credin]a în Hristos toate neajunsurile [i problemele vie]ii. Totu[i,
aceasta dezv\luie valoarea lui ve[nic\ nu este greu s\ observ\m ast\zi c\ în jurul nostru pu]ini sunt cei care mai
înaintea lui Dumnezeu.” pun problema con[tiin]ei curate, a fidelit\]ii [i a onestit\]ii. În ciuda acestei
(Pr. Dumitru St\niloae, realit\]i tulbur\toare, merit\ s\ ne asum\m curajul descoperirii adev\ratei
Mica dogmatic\ vorbit\) în]elepciuni, care î[i are izvorul în cuvântul mântuitor al lui Hristos.
60
Studiu de caz
SENSUL SUFERIN]EI
Suferin]a este o realitate incontestabil\ în via]a fiec\rui „Purta]i-v\ sarcinile unii altora, [i a[a ve]i împlini Legea lui
om. Ce sens are suferin]a? Cum po]i oare s\ accepþi ceea Hristos” (Galateni 6, 2).
ce te consum\ [i te face s\ suferi? Acestea sunt întreb\ri Credin]a în Dumnezeu nu elimin\ în mod automat
care ne fr\mânt\ în momentele de grea încercare, când durerea din via]a omului, dar face posibil\ acceptarea
sim]im c\ am ajuns la limita r\bd\rii. Hristos a spus suferin]ei. În mijlocul triste]ii [i al încerc\rilor, Dumnezeu
ucenicilor: „În lume necaz ve]i avea; dar îndr\zni]i!: Eu am este mai aproape ca oricând de sufletul omului. Suferind,
biruit lumea!” (Ioan 16, 33), iar Sf. Apostol Pavel ne încre- începi s\-l în]elegi mai bine pe aproapele t\u, luând în
din]eaz\ c\ acela care va urma lui Hristos va suferi din seam\ [i împ\rt\[ind necazurile [i triste]ile lui.
partea oamenilor. În rug\ciunea plin\ de durere a celui care sufer\,
Oricât ar fi de cumplit\ experien]a suferin]ei, r\ul nu lucrarea tainic\ a lui Dumnezeu întâlne[te sl\biciunea
are ultimul cuvânt, iar Dumnezeu nu las\ ca încerc\rile s\ omului. Dar sã reþinem: „Orice suspin poate deveni o ru-
dep\[easc\ puterile omului. „Trebuie s\ înv\]\m c\ t\ce- gãciune!” (Arhim. Arsenie Papacioc).
rea lui Dumnezeu fa]\ de suferin]a uman\ nu este absen]\, Cuvântul lui Hristos: „Eu sunt Învierea [i Via]a!”
ci iubire, compasiune [i lucrare în t\cere” (Pr. George reprezint\ punctul de sprijin în cumplita experien]\ a
Remete). suferin]ei. Realitatea Învierii lui Hristos pecetluie[te orice
Chiar dac\ suferin]a poate hr\ni revolta omului fa]\ de form\ a durerii [i a suferin]ei umane.
voia lui Dumnezeu, îl p\streaz\ pe om în în]elegerea c\ nu
el este centrul existen]ei, ci Dumnezeu, care pe toate le TEME
rânduie[te spre folosul omului. În acela[i timp, suferin]a Care este perspectiva cre[tin\ privind sensul suferin]ei?
m\ deschide c\tre prezen]a plin\ de valoare a celorlal]i. Ar\ta]i valoarea rug\ciunii în experien]a suferin]ei.
Astfel, eu port suferin]a semenilor mei, iar ei duc povara Pornind de la textul de lectur\, comenta]i expresia „a se
încerc\rilor mele, dup\ cuvântul Sf. Apostol Pavel: na[te în cer”.
„Preot ortodox c\s\torit, tat\ a doi copii, am fost mereu

preocupat în activitatea pastoral\ de nenum\ratele probleme
care apar în via]a conjugal\ [i în cea de familie, cu bucuriile [i
încerc\rile lor. Dar moartea unui fiu sau a unei fiice r\mâne
una dintre încerc\rile cele mai dificile. Adesea, atunci când
survine, ea bulverseaz\ întreaga noastr\ existen]\ [i
r\stoarn\ sensul valorilor care o caracterizau. Dac\ suntem
cre[tini, ne adres\m lui Dumnezeu întrebându-L: «De ce?
Care este semnifica]ia acestei mor]i? Ce sens mai are acum
via]a noastr\ f\r\ acela care a plecat?» (...) Acum [ase ani,
Dumnezeu a îng\duit ca so]ia mea Christina, fiica mea Claire
[i eu s\ trecem prin aceast\ încercare: fiul nostru Germain,
de 18 ani, se n\[tea în cer, la 9 septembrie (...)
Prin moartea fiului meu, Dumnezeu mi-a dat s\ cunosc
disperarea, tulburarea, comuniunea absolut\ [i unic\ cu
durerea aproapelui. Fiecare persoan\ este unic\, are propria
istorie, propriile suferin]e, pe care numai Dumnezeu le
cunoa[te.”
(Pr. Michel Laroche, Fiul meu s-a n\scut în cer)
Rãstignirea (frescã, Mãnãstirea Decani, sec. XIV)
61
EVALUARE
I. Purta]i un dialog cu tema: „Sfânta Liturghie în via]a cre[tin\”.
II. Comenta]i cuvintele Sf. Ioan Evanghelistul: „Întru aceasta am cunoscut
noi iubirea: c\ El {i-a pus sufletul pentru noi.” (I Ioan 3, 16)
III. Eviden]ia]i valoarea filantropiei pentru misiunea Bisericii pornind de la
textul: „Biserica este o Biseric\ a slujirii, dup\ modelul lui Iisus Hristos,
Cel care sluje[te. «C\ nici Fiul Omului n-a venit s\ I se slujeasc\, ci s\
slujeasc\ [i s\-{i dea via]a r\scump\rare pentru mul]i» (Marcu 10, 45).
Slujirea are ca fundament absolut iubirea lui Dumnezeu, pe Dumnezeu
Însu[i ca iubire personal\ (...) Dumnezeu este iubitor de oameni,
Filantropul absolut, iar Iisus Hristos este modelul, paradigma acestei
filantropii, exemplu personal, viu, concret, practic al iubirii divine fa]\ de
oameni” (Pr. Gh. Petraru, Misiologie ortodox\).
IV. Citi]i textul Arhim. Teofil P\r\ian. Cine este aproapele nostru [i care
sunt datoriile fa]\ de acesta? Realiza]i o dezbatere pe grupuri.
V. Comenta]i cuvintele ÎPS Iosif: „Ce putem da noi cre[tinii lumii în care
tr\im? Rug\ciune [i iubire! Parohiile noastre sunt [coli de rug\ciune [i
de iubire din care se hr\ne[te comuniunea noastr\ cu Dumnezeu [i cu
semenii. Prin familie, prin copiii no[tri, prin via]a de zi cu zi, aceast\
înv\]\tur\ este împ\rt\[it\ lumii”.
VI. Realiza]i o dezbatere pe tema suferin]ei, pornind de la textul: „Credin]a
cre[tin\ dovede[te c\ suferin]a are un rost, c\ este cea mai înalt\ «[coal\»
IPS Iosif, de cunoa[tere. F\r\ suferin]\, omul poate evita toat\ existen]a [i poate face
mitropolitul Europei Occidentale abstrac]ie de semeni. Suferin]a este imperativul care îl preseaz\ pe fiecare
ºi Meridionale om s\ ia act de existen]a semenilor s\i, s\-i accepte, s\ se deschid\ [i, de
fapt, s\ se sacrifice pentru ei. (...) Ea este pedagogia divin\ a maturiz\rii [i
„S\ nu uit\m niciodat\ de om, mai ales împlinirii, nu în absen]a, ci în prezen]a [i asisten]a lui Dumnezeu”
de omul de lâng\ noi, pentru c\ el este pus (Pr. George Remete, Suferin]a omului [i iubirea lui Dumnezeu).
anume pentru a înmul]i iubirea. Se spune
în Pateric – Sf. Antonie cel Mare are VII. Care este atitudinea Bisericii fa]\ de criza ecologic\ actual\?
cuvântul acesta – c\ «de la aproapele vine
VIII.Cum protej\m mediul înconjur\tor?
[i via]a, [i moartea. C\ dac\ ajut\m pe
aproapele, pe Dumnezeu dobândim [i dac\ IX. Putem iubi pe Dumnezeu f\r\ s\-i iubim pe semenii no[tri?
gre[im fratelui, lui Hristos gre[im», iar
Cuviosul Ioan Colov spunea c\ «Nimeni nu X. Scrie]i un eseu cu tema: „Solidaritate [i prietenie”.
cl\de[te o cas\ de la acoperi[ în jos, ci de XI. Ce înseamn\ prietenia în Hristos?
la temelie în sus». Întrebat fiind ce
înseamn\ acest cuvânt, el a zis: «Temelia XII. Care este sensul suferin]ei? Comenta]i acest dialog între Andrei Ple[u [i
este aproapele, pentru c\ de el ]in toate P\rintele Galeriu:
poruncile lui Hristos». Deci îndreptarea „— Dar suferin]a este ziditoare?
noastr\, dep\[irea de noi în[ine se rea- — Este. Depinde cum este în]eleas\. Când este altoit\ la cruce, în
lizeaz\ în m\sura în care rela]iile noastre perspectiva Învierii, da, iar f\r\, trimite adesea la sinucidere.
cu cei din jur sunt bune.” — Atunci [i r\ul este ziditor.
(Arhim. Teofil P\r\ian, — P\i aici e dezlegarea! Pentru c\ – spune [i Sf. Ioan Gur\ de Aur –
Veni]i de lua]i bucurie)
r\ul nu se identific\ cu suferin]a!” (Andrei Pleºu, Dialoguri de sear\).
62
Capitolul 5
RELIGIILE
~N ISTORIE
MARILE
RELIGII ALE LUMII
(ALTELE DECÂT CELE MONOTEISTE)
Capitolul 5
RELIGIA EGIPTULUI ANTIC

„Egiptenii sunt cei mai religio[i oameni.”
(Herodot)
Egiptul antic s-a caracterizat printr-o civiliza]ie cu o cultur\ avansat\, în

compara]ie cu alte popoare din acea vreme. Istoricii nu au dezlegat înc\
misterele legate de aceast\ civiliza]ie uimitoare; nu este nici o îndoial\ c\
via]a egiptenilor era strâns legat\ de cea religioas\. Acest lucru este confir-
mat [i de numeroasele monumente, p\strate [i ast\zi, temple sau morminte,
care atest\ credin]a lor în divinitate [i via]a dup\ moarte.
Religia egiptean\ politeist\ s-a format prin unificarea credin]elor [i a
cultelor mai multor triburi de pe valea Nilului, odat\ cu unificarea lor politic\
(mileniul al IV-lea î.Hr.).
Izvoare literare
Cele mai vechi texte egiptene sunt cele religioase. Acestea împodobesc
pereþii templelor ºi ale mormintelor.
Textele piramidelor, scrise cu hieroglife, dateazã din perioada Regatului
Vechi. Ele cuprind formule rituale, rug\ciuni, descântece, imnuri, cu care
faraonii dinastiilor a V-a ºi a VI-a împodobeau pere]ii interiori ai piramidelor.
Zeul Horus Textele sarcofagelor, care cuprind formule magice, rug\ciuni [i sfaturi
(basorelief) pentru via]a viitoare, au fost scrise în interiorul sarcofagelor în perioada
cuprinsã între sfârºitul Regatului Vechi ºi sfârºitul Regatului de Mijloc.
Cartea Mor]ilor a ap\rut în prima parte a Regatului Nou [i este o colecþie
de descântece, imnuri adresate lui Ra sau Osiris, „spovedanii” ale celui mort
VOCABULAR ºi sfaturi pentru via]a de dincolo. Extrase din Cartea Morþilor erau scrise pe
suluri de papirus ºi depuse în morminte, având rolul unui ghid de compor-
Hieroglife – semne sau caractere care tament al celui mort în fa]a judec\]ii lui Osiris.
reprezentau no]iunile prin figuri de Dac\ textele piramidelor erau destinate exclusiv faraonilor, celelalte dou\
fiin]e [i de obiecte. Scrierea a fost izvoare atest\ faptul c\ literatura funerar\ `i cuprindea pe to]i oamenii.
descifrat\ de c\tre Jean-François
Champollion.
Ibis – pas\re asem\n\toare cu barza, cu
ciocul lung [i curbat în jos, cu penajul
alb sau ro[u pe corp [i negru pe cap [i
pe coad\.
Sarcofag – sicriu ornamentat, confec]io-
nat din piatr\, bronz sau alt metal.
Zoolatrie – cult al animalelor, divinizare
a lor.
Anubis (reprezentat cu cap de ºacal),

zeul morþilor, îl conduce pe defunct
în lumea de dincolo (papirus egiptean)
64
Capitolul 5
Zeit\]i
Panteonul egiptean a fost unul dintre cele mai impozante din lume (mai
bine de [apte sute de divinit\]i). În timpul celor cinci mii de ani de istorie a
Egiptului faraonilor, religia s-a schimbat foarte pu]in. Cu toate acestea, au
existat perioade în care anumi]i zei au predominat, în timp ce al]ii au trecut
pe planul al doilea. În plus, deoarece cultul unui anumit zeu era originar
dintr-o anumit\ regiune, locul ocupat de fiecare zeu varia. Zeul soarelui, Ra,
apare în diverse ipostaze [i cu mai multe denumiri, de-a lungul perioadelor
istorice. Astfel, se pot delimita patru sisteme religioase mai importante:
Sistemul heliopolitan (4000-3000 î.Hr.), dup\ numele cet\]ii Heliopolis.
Unul dintre cei mai vechi zei era zeul soare Atum, „cel care exist\ prin el
însu[i”, care creeaz\ [i orânduie[te lumea. El este p\rintele lui Shou (Chou)
[i Tefnut. Primul cuplu divin, Shou (zeul aerului) [i Tefnut (cea care aduce
umiditatea [i roua) sunt p\rin]ii zeilor Geb (p\mântul) [i Nut (cerul). Egip-
tenii credeau c\ Nut [i Geb sunt p\rin]ii lui Osiris (zeul vegeta]iei [i agricul-
turii, ulterior zeul mor]ilor), Isis (protectoarea na[terilor), Seth [i Nephtys.
Sistemul hermopolitan, din timpul Regatului de Mijloc, îl avea în centrul
cultului religios de la Hermopolis pe zeul Thot, patronul înv\]\turii [i al Faraonul Tutankhamon ºi soþia sa;
artelor, reprezentat cu cap de ibis. deasupra: zeul soare Aton
Sistemul memfit. Când Memphis a devenit capitala Egiptului, zeul cel mai
important al ]\rii era Ptah, care avea atribu]ii asem\n\toare zeului heliopo- RE}INE}I!
litan Atum. Legat de cultul lui Ptah, întâlnim cultul lui Apis, taurul sacru în z Amenhotep al IV-lea (Akhnaton),
trupul c\ruia se credea c\ s\l\[luie[te spiritul zeului. faraonul eretic, a impus, în timpul
Sistemul theban. Zeul soare Amon este zeitatea primordial\ în cetatea domniei sale (1370-1352), religia zeu-
Theba, devenit\ capitala ]\rii în perioada Regatului de Mijloc [i Târziu. Era lui Aton, reprezentat ca un disc solar
unul dintre cei mai venera]i zei din Egipt, fiind considerat tat\l zeilor. Simbo- din care coboar\ raze, terminate cu
mici mâini ce ofer\ faraonului crucea
lurile sale erau discul solar [i coarnele de berbec.
vie]ii (ankht).
Cultul regelui era foarte important pentru egipteni. Având în vedere natu-
z Egiptenii practicau mumificarea cada-
ra sa divin\, faraonul era cel care garanta ordinea în locul zeilor [i cel care pri-
vrelor; ei credeau c\ trupul trebuie s\
mea darurile destinate acestora, inclusiv via]a îns\[i. Faraonul se autointitula
fie intact [i în lumea de dincolo.
„fiul lui Ra, regele soarelui”.
Zoolatria a ocupat un loc important în cultul egiptenilor antici. Majoritatea
„Se spune c\ Osiris, care era rege pe
zeilor erau reprezenta]i în imagini hibrid, zeit\]i cu trup omenesc [i capete de p\mânt, a fost ucis din invidie de fratele
animale sau p\s\ri: Ra – [arpe, Horus – [oim, Thot – ibis. Locuitorii din valea s\u Seth, iar trupul i-a fost împr\[tiat în
Nilului credeau c\ [erpii, crocodilii, p\s\rile, pisicile sau berbecii sunt ani- cele patru z\ri. Legenda spune c\ Isis,
male sacre. so]ia lui Osiris, a plecat în lume în
Odat\ cu influen]a culturii grece[ti, zeit\]ile egiptene au disp\rut în mare c\utarea r\m\[i]elor so]ului ei. Mi[cat
parte, iar cele care au supravie]uit au c\p\tat tr\s\turi grece[ti. Egiptul avea de suferin]ele lui Isis, cel mai mare între
s\ fie cre[tinat aproape în totalitate, pân\ în secolul al III-lea d.Hr. zei îl trimite pe Anubis s\ îmb\ls\meze
trupul lui Osiris [i, astfel, Osiris învie din
mor]i, devenind st\pânitor peste lumea
TEME celor mor]i. Horus, fiul lui Osiris [i al lui
z Faraonul Amenhotep al IV-lea, ajuns la tron la vârsta de 15 ani, a introdus cultul Isis, î[i va r\zbuna tat\l, detronându-l pe
unui singur zeu, zeul soarelui Aton, ca religie de stat. Aceast\ reform\ i-a Seth [i devenind regele Egiptului.”
nemul]umit îns\ pe preo]i, iar dup\ moartea faraonului s-a revenit la credin]a poli- (Plutarh despre
teist\. De ce crede]i c\ nu a fost posibil\ men]inerea unui monoteism egiptean? mitul lui Isis ºi Osiris)
65
Capitolul 5
RELIGIA GRECILOR ANTICI

„Ce este divinitatea? Ceea ce n-are început, nici sfâr[it.”
(Thales din Milet)
Prin scrierile sale, Iliada [i Odiseea, Homer a oferit lumii întregi m\rturia
unei civiliza]ii cu totul aparte în spa]iul mediteranean. F\r\ îndoial\, civiliza]ia
grecilor antici este [i în zilele noastre un exemplu de în]elepciune, de
st\ruin]\ în aflarea adev\rului. Atât în sculptur\, arhitectur\, cât [i în
literatur\ [i filosofie, grecii antici erau prin excelen]\ ra]ionali, c\utând s\
duc\ o via]\ temperat\, îmbinând armonios munca ºi pl\cerile vie]ii.
Grecia antic\ a cunoscut perioada de glorie în secolul al V-lea, în timpul
domniei lui Pericle, numit\ [i epoca de aur.
Zeii
Chiar [i atunci când cet\]ile-state (polis) [i-au unit for]ele politice, nu a
existat în Grecia o unitate religioas\ recunoscut\ de c\tre to]i. Fiecare ora[,
insul\ sau provincie [i-a p\strat identitatea etnic\ [i religioas\. De aceea, ne
este greu s\ identific\m num\rul [i atribu]iile zeilor.
Datorit\ lui Homer [i altor scriitori antici, precum Hesiod, care a scris
Theogonia (Na[terea zeilor), ast\zi putem identifica cei mai importan]i zei ai
panteonului olimpic:
Zeiþa Atena pãrintele zeilor ºi al oamenilor, stãpânul universului; personi-
Zeus
(basorelief) ficarea cerului.
Hera so]ia lui Zeus, ocrotitoarea femeilor [i a c\s\toriei.
VOCABULAR Poseidon zeul m\rii.
Antropomorfism – atribuire de însu[iri Hefaistos zeul focului ºi al metalelor.
omene[ti zeilor; reprezentare a zeit\]i- Hermes curierul zeilor, cel care îi conducea pe mor]i pe lumea cealalt\.
lor sub înf\]i[are omeneasc\. Ares zeul r\zboiului.
Oracol – r\spuns pe care, în Antichitate, Apolo zeul luminii ºi al soarelui, al muzicii ºi al poeziei.
anumite divinit\]i îl d\deau celor veni]i zei]a în]elepciunii, protectoare a artelor ºi a pãcii, ca ºi a meºte-
s\ le consulte pentru a cunoa[te viito- Atena
ºugarilor.
rul; prevestire, profe]ie; l\ca[ul unde se
f\ceau aceste profe]ii. Afrodita zei]a frumuse]ii, n\scut\ din spuma m\rii.
Artemis zei]a vân\torii.
Hestia zei]a focului din vatra familial\.
Demetra zei]a fertilit\]ii, a grânelor.
Mitul lui Pygmalion: zeul mor]ilor, fratele lui Zeus, care tr\ia în lumea subp\mân-
Hades
Legenda spune c\ Pygmalion era un tean\ împreun\ cu Persefona, fiica Demetrei.
sculptor renumit din Cipru, un om
singuratic. El s-a îndr\gostit de propria
Pe lâng\ marii zei din Olimp merit\ a fi men]iona]i Helios (soarele),
crea]ie, o sculptur\ în filde[ ce întru-
Selene (luna), Leto (noaptea), Asclepios (vindec\torul, cunoscut ca fiind zeul
chipa o tân\r\ frumoas\. Sculptorul a
implorat-o pe zei]a Afrodita s\-i dea o medicinei), Eros (zeul dragostei), Pan [.a.
so]ie tot atât de frumoas\ ca [i chipul Caracteristica zeilor homerici este antropomorfismul. Grecii i-au înzestrat
sculptat de el, iar zei]a a dat via]\ statuii. cu atribute omene[ti idealizate. Cu toate acestea, via]a zeilor, asemenea vie]ii
omene[ti, este supus\ intrigilor, certurilor, poftelor interzise etc. De multe
66
Capitolul 5
Eroii
Ace[tia erau semizei, care se distin-
geau prin fapte extraordinare. Cei mai
reprezentativi au fost Heracle (Hercule
la romani) – care a dus la bun sfâr[it cele
dou\sprezece munci; Tezeu – cel care
l-a ucis pe Minotaur; Perseu – eroul care
a ucis-o pe Meduza [i a eliberat-o pe
Andromeda; Prometeu – pl\smuitorul
oamenilor [i cel care le-a adus acestora
focul din Olimp.
Parthenonul (Acropole, Atena)
ori, ei sunt prezenta]i ca fiind nedrep]i fa]\ de oameni. De altfel, zeii nu

îng\duie niciunui muritor s\ locuiasc\ cu ei în Olimp. RE}INE}I!
Mai târziu, gânditorii [i filosofii greci s-au ridicat împotriva antropo- z Primele Jocuri olimpice au avut loc
morfismului exagerat, încercând s\ atribuie zeilor o via]\ cât mai moral\, în anul 776 î.Hr., în ora[ul Olimpia din
pentru a constitui un exemplu pentru oameni. Elida; în Antichitate, acestea durau
cinci zile.
Templele z Religia grecilor este antropomorfic\.
Zeii erau adora]i de c\tre p\mânteni în temple. Cele mai renumite sunt
Parthenonul, templul dedicat Atenei, Templul lui Poseidon, aflate `n Grecia,
[i Templul Herei de la Paestum, Italia. TEME
S\rb\torile z Comenta]i atropomorfismul divinit\-
]ilor în perioada homeric\.
Grecii aveau mai multe s\rb\tori: în cinstea zei]ei Atena (Panateneele), a
z Identifica]i mitul lui Pygmalion în lite-
lui Zeus, Apolo [.a. Pe lâng\ aceste s\rb\tori, grecii organizau Jocurile ratura universal\.
Olimpice (din patru în patru ani, începând cu anul 776 î.Hr.), la care parti-
cipau grecii de pretutindeni.
Oracolele
Un alt lucru de remarcat este credin]a grecilor în profe]ii. Oracolul de la
Delfi era cunoscut în întreaga lume antic\. Aici veneau oameni din toate
col]urile Greciei – [i nu numai – pentru a o asculta pe preoteasa Pitia, care
comunica voin]a zeului Apolo. Aici, la Delfi, au fost scrise poruncile cele mai
importante ale Antichit\]ii: „Cunoa[te-te pe tine însu]i!” [i „P\streaz\ în toate
m\sura just\!”
Începând cu perioada elenistic\, religia grecilor cunoa[te o dec\dere. Acum
p\trund elemente din cultul egiptenilor, în special cultul lui Osiris [i Isis.
Cultura greac\ va fi asimilat\ de cea roman\, începând cu secolele
II-I î.Hr., când Grecia a fost cucerit\ de Imperiul Roman.
Odat\ cu începutul cre[tinismului, filosofia grecilor antici va fi folosit\ de
Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii, care vor da un r\spuns, prin înv\]\tura cre[tin\, la
întreb\rile marilor gânditori ai Greciei Antice. Templul lui Apolo din Delfi
67
Capitolul 5
RELIGIA ROMANILOR
„Tuturor le este înn\scut\ ideea de divinitate, de aceea înc\ nu s-a aflat un
popor (...) care s\ nu fi crezut într-o divinitate.” (Seneca, Epistole)
În mare parte, religia romanilor nu se deosebea de cea a grecilor antici.

Dup\ transformarea Greciei `n provincie roman\, cuceritorii au asimilat [i
zeii grecilor. Zeii împrumuta]i, c\rora romanii le-au dat alte nume, s-au
al\turat altor zei romani.
Mai târziu, când imperiul s-a extins, romanii au preluat [i zei din mitologia
egiptean\ sau din cea a Asiei Mici. Roma î[i însu[ea zeii „str\ini” folosindu-se
de evocatio, o formul\ ritual\ str\veche, rostit\ în fa]a cet\]ii inamice pentru
a-i îndemna pe zeii acelei cet\]i s\ o abandoneze [i s\ vin\ în Cetatea etern\,
unde se vor bucura de mare cinstire.
Panteonul roman
Templul zeiþei Vesta (Roma)
Principalii zei ai romanilor au fost, ca [i în cazul grecilor, cei doisprezece
zei de pe Muntele Olimp:
VOCABULAR Jupiter (Zeus) Mercur (Hermes)
Panteon – templu consacrat cultului
tuturor zeilor, la greci sau la romani; Junona (Hera) Diana (Artemis)
termenul poate desemna, generic, Neptun (Poseidon) Vulcan (Hefaistos)
totalitatea zeilor unei religii.
Vesta (Hestia) Apolo
Vestal\ – preoteas\ care între]inea focul
sacru în templul zei]ei Vesta. Marte (Ares) Pluton (zeul mor]ii, dar care
Minerva (Atena) nu avea acelea[i atribute ca
Venus (Afrodita) zeul Hades)
„Dac\ exist\ un zeu, dac\ exist\ o
zei]\, sub obl\duirea c\rora s-ar afla po-
Caracteristic religiei romanilor este faptul c\ fiecare familie avea propria
porul [i cetatea Cartaginei, (…) vou\ v\
cer un act de bun\voin]\: abandona]i po- zeitate protectoare. Dintre cele mai renumite, amintim: Fortuna (zei]a
porul [i cetatea Cartaginei, p\r\si]i norocului), Genius (zeul protector al poporului roman [i al fiec\rui roman),
locurile lor, templele lor, riturile lor [i Larii [i Penaþii (zeii ocrotitori ai c\minului [i ai cet\]ii), Fides (protector al
cetatea lor, pleca]i departe de ei, inspi- jur\mintelor) [i Victoria.
ra]i spaim\, groaz\ [i uitare acestui Cultul zei]ei Vesta era deosebit. În fiecare an, pe 1 martie, la Roma, se
popor [i acestei cet\]i, trece]i de partea reînnoia focul din templul zei]ei, aflat în Forumul Roman. Focul era p\zit de
Romei, veni]i la mine [i la ai mei, locurile [ase preotese, numite Vestale, alese de la vârsta de 6-10 ani. Ele serveau timp
noastre, templele noastre, riturile noas- de 30 de ani, apoi erau libere s\ se m\rite. Vestalele erau foarte respectate [i
tre, cetatea noastr\ s\ v\ fie mai pl\cute se spune c\, dac\ întâlneau un condamnat la moarte, acesta era gra]iat.
[i mai dragi, iar fa]\ de mine, de poporul
roman, de solda]ii mei, ar\ta]i-v\ binevoi-
tori (…). Dac\ ve]i proceda astfel, v\ Cultul `mp\ratului
f\g\duiesc drept ofrand\, prin leg\mânt, În vremea împ\ratului Octavian (27 î.Hr.-14 d.Hr.), a fost instituit cultul
temple [i celebrare de jocuri.”
împ\ratului. El s-a supranumit Augustus („cel vrednic de cinste”), conside-
(Scipio Africanul, în fa]a zidurilor
Cartaginei, în 146 î.Hr. – rându-se demn de a fi zeu prin darurile cu care era înzestrat. Dup\ moartea
Macrobius, Saturnalii III) sa, a fost declarat zeu. Unii împ\ra]i care i-au urmat au revendicat acest drept
de a fi zei înc\ din timpul vie]ii, oricât de imoral\ ar fi fost via]a lor.
68
Capitolul 5
Ritualurile publice
• Rugile (precatio) – se oficiau stând în picioare, cu capul acoperit de
marginea togii, în timp ce oficiantul rostea formulele considerate magice;
divinitatea se saluta ducând mâna la gur\ (de aici, cuvântul adorare).
• Voturile (votum) – pentru câ[tigarea bun\voin]ei zeilor, romanii se
angajau sã aducã ofrande, sacrificii, dona]ii etc. În cazul unor b\t\lii, se
organiza votul public, oficiat de c\tre un magistrat asistat de pontifici. Votul
se scria pe t\bli]\ [i se a[eza pe genunchii zeului. În caz de victorie, se oferea
zeului prada de r\zboi, se construiau temple sau se organizau jocuri.
• Purific\rile – sp\l\ri sacre ce aveau ca scop purificarea fizic\ [i moral\.
Purificarea public\ a poporului se f\cea pe Câmpul lui Marte, unde se
sacrificau un porc, o oaie [i un bou.
• Sacrificiile – se aduceau ca jertf\ primi]iile (primele fructe, cereale etc.),
dar [i jertfe sîngeroase (animale, p\s\ri). În vechea form\ de cult, se pare c\
romanii aduceau [i jertfe omene[ti. De la Pliniu afl\m c\, în anul 97 î.Hr.,
Senatul a oprit sacrificiile omene[ti.
Din religia Egiptului, romanii au preluat cultul zeilor Osiris [i Isis. Cultul
zeului Mithra a fost preluat din religiile orientale. Acest zeu era adorat în
special de solda]i, fiind considerat zeul lupt\tor împotriva întunericului.
Astfel, prin influen]a religiilor popoarelor cucerite, Roma a devenit centrul
unui sincretism religios. Zeiþa Diana (sec. IV î.Hr.)
Odat\ cu c\derea Imperiului Roman de Apus, religia romanilor a disp\rut.
Într-o lume a necredin]ei, a îndoielii, cre[tinismul va aduce un nou duh, o alt\
moral\, care va pune cap\t p\gânismului greco-roman. În anul 313, RE}INE}I!
Constantin cel Mare a dat Edictul de la Milano, prin care se d\dea libertate
z Pentru c\ nu au dorit s\ respecte cul-
de cult cre[tinilor, iar `n 391, împ\ratul Teodosie cel Mare a decretat religia
tul imperial [i au refuzat s\ se lepede
cre[tin\ ca religie de stat în imperiu. de Hristos, mul]i cre[tini au fost mar-
tiriza]i.
z Printre eroii romani, se num\r\
Romulus [i Remus, legendarii fii ai
vestalei Rhea Silvia [i ai zeului Marte.
z Unele s\rb\tori romane au fost pre-
luate [i de cre[tini, care le atribuie un
alt sens: Floralia (celebrat\ pe 3 [i 23
mai) va deveni s\rb\toarea Floriilor,
în cinstea intr\rii Mântuitorului în
Ierusalim, înainte de patima Sa.
TEME
z Explica]i sincretismul religios în religia
romanilor.
z Realiza]i o dezbatere despre cultul
împ\ra]ilor romani [i consecin]ele aces-
tuia în via]a cre[tin\ din primele
veacuri.
Forul lui Traian (Roma)
69
Capitolul 5
HINDUISMUL
„Iubesc cre[tinismul, islamismul [i multe alte credin]e – prin hinduism.”
(Mohandas Gandhi)
Religia hindus\ se deosebe[te de celelalte religii prin faptul c\ nu are un
întemeietor care s\ le descopere oamenilor calea adev\rat\, cunoa[terea divi-
nit\]ii sau legile de conduit\ în aceast\ via]\. Tradi]ia hindus\ recunoa[te c\
sunt mai multe c\i prin care oamenii ajung la adev\rul suprem, fiecare individ
putând primi iluminarea. Prin urmare, este greu s\ define[ti aceast\ religie
care accept\ [i proclam\ diferite filosofii, zeit\]i, simboluri [i practici, c\utând
s\ recunoasc\ orice principiu care îl ajut\ pe om s\ în]eleag\ [i s\ tr\iasc\ în
armonie cu dharma.
Unii istorici plaseaz\ începutul hinduismului în jurul anului 1500 î.Hr.,
când au ap\rut [i primele texte sacre, iar al]ii merg pân\ la anul 3000 î.Hr.
Dup\ doctrina pe care o proclam\ [i dup\ perioadele istorice în care a ap\-
rut [i s-a dezvoltat, hinduismul poate fi împ\r]it, orientativ, în mai multe ramuri:
• vedic – perioada prearian\, pân\ la 1500 î.Hr. • brahmanic – 1500-450 î.Hr.
Zeul Shiva • clasic – perioada clasic\, 450 î.Hr.-600 d.Hr. • medieval – perioada cuprin-
sã între secolele VII-XVIII d.Hr. • modern – secolele XVIII-XX • contemporan.
VOCABULAR Înv\]\tura hindus\
Guru – în sanscrit\, cuvântul înseamn\ Scopul ultim al existen]ei umane este identitatea sau unirea sinelui
venerabil, desemnând un maestru spiri-
(atman) cu realitatea ultim\, cu Brahman. Aceast\ unire se realizeaz\ prin
tual care a ajuns la iluminare [i îi poate
înv\]a pe discipoli calea c\tre eliberare,
transcenderea tuturor atributelor umane, precum: originea, sexul, forma sau
prin practici de tip yoga. tr\s\turile. Pentru ca mintea uman\ limitat\ s\ poat\ în]elege aceast\
realitate transcendent\, Brahman este v\zut sub trei ipostaze ale sale:
Brahma, Vishnu [i Shiva, care constituie triada celor mai mari zeit\]i ale
hinduismului – Trimurti. Brahman poate lua diferite forme, prin reîncarnare
RE}INE}I! (avatar), pentru a restabili ordinea în lume. Astfel de forme sunt: Krishna,
reîncarnarea lui Vishnu, v\zut ca zeitatea mântuitoare a lumii, [i Rama, tot
z Din hinduism se desprind alte trei
reîncarnarea lui Vishnu, celebrul erou al epopeii Ramayana (calea lui Rama).
religii: budismul, jainismul [i sikhismul.
z Ast\zi, religia hindus\ num\r\ aproa- Reîncarnarea [i karma
pe 900 milioane de adep]i, cei mai Potrivit religiei hinduse, via]a pe care o tr\im acum este doar o verig\
mul]i aflându-se în India (94%), Nepal,
dintr-un lan] de vie]i (samsara) care se întinde atât în trecutul îndep\rtat, cât
Bali [i în Arhipelagul Indonezian.
[i în viitor. Originea lan]ului de vie]i nu poate fi determinat\. Legea care
z Hindu[ii reprezint\ a treia comunitate
guverneaz\ acest lan] este karma, conform c\reia oamenii tr\iesc în aceast\
religioas\ din lume, dup\ cre[tinism
via]\ consecin]ele ac]iunilor din vie]ile anterioare. Sufletul omului r\mâne
[i islamism.
prins în acest lan], pân\ când atinge perfec]iunea sau iluminarea – moksa.
Filosofia yoga
„Religia mea este hinduismul, care, Yoga desemneaz\ orice tehnic\ care îl ajut\ pe om s\ se uneasc\ cu
pentru mine este Religia umanit\]ii [i realitatea ultim\, Brahman. Fiecare individ este liber s\ aleag\ orice tip de
include tot ce este mai bun din toate reli- yoga, potrivit personalit\]ii sale, pentru a-[i elibera sufletul prin ascez\ [i
giile cunoscute de mine.”
tehnici de medita]ie. În general, cei care practic\ yoga au nevoie de un guru
(Mahatma Gandhi)
pentru a fi ini]ia]i.
70
Capitolul 5
BUDISMUL
„Concepe]i propria mântuire cu în]elepciune.”
(Buddha, Digha Nikaya II)
Ap\rut în secolul al VI-lea î.Hr., în nordul Indiei, budismul, desprins din
hinduism, s-a r\spândit cu repeziciune în mare parte din Asia.
Întemeietorul budismului a fost prin]ul Siddhartha Gotama. La vârsta de
19 ani, tân\rul prin] s-a c\s\torit. Îns\ zece ani mai târziu, dup\ patru întâlniri
nefericite, în care a cunoscut b\trâne]ea, boala, s\r\cia [i moartea, [i-a p\r\sit
so]ia [i copilul, pentru a duce o via]\ r\t\citoare, a[a cum f\ceau mul]i în India
acelor vremuri. Dup\ [apte ani de via]\ ascetic\, prin]ul [i-a dat seama c\ nu
mai poate s\ cread\ în Vede. Aflat în satul Uruvela (viitorul Bodh Gaya), dup\
49 de zile de medita]ie petrecute la umbra unui smochin (Bodhi), are
revela]ia adev\rului, devenind un iluminat (Buddha).
Principalele înv\]\turi ale lui Buddha

St\pânit de un puternic sentiment de mil\ fa]\ de orice fiin]\, considerat\
de el a fi într-o stare de ne[tiin]\, Buddha începe a propov\dui adev\rurile pe
care le descoperise. Astfel, începe s\ aib\ discipoli, întemeind chiar [i ordine
monahale.
Dup\ descoperirea adev\rului eliberator, Buddha proclam\ legea sa Buddha (statuie din perioada Gupta)
(dharma), în centrul c\reia se afl\ expuse cele patru adev\ruri nobile:
• dukkha – existen]a suferin]ei • tanha – cauza suferin]ei • nirodha – RE}INE}I!
încetarea suferin]ei – nirvana • marga – c\rarea nobil\ înoptit\, drumul care
duce la încetarea suferin]ei. z Comunitatea de c\lug\ri budi[ti sangha
Tradi]ia budist\ recunoa[te trei giuvaiere: Buddha, înv\]\torul; dharma, este cel mai vechi ordin monahal din
înv\]\turile; sangha, comunitatea credincio[ilor. De aici [i rug\ciunea budist\: lume.
„M\ odihnesc în Buddha, m\ odihnesc în dharma, m\ odihnesc în sangha”.
z Exist\ în întreaga lume aproximativ
150 000 000 de adep]i ai religiei budiste.
Înv\]\tura lui Buddha a fost transmis\ oral timp de trei secole dup\
moartea sa. În acest timp, religia s-a împ\r]it în numeroase [coli care au a[ter-
nut în scris ce înv\]\tur\ a în]eles fiecare. De aceea, toat\ înv\]\tura budist\ „Asculta]i, o discipolilor! Acesta este
începe cu expresia: a[a am auzit. adev\rul nobil despre suferin]\: na[terea
este suferin]\; b\trâne]ea este suferin]\;
Pentru laici, religia budist\ a definit cinci precepte, care nu sunt în]elese
întristarea, plângerea, alungarea [i dez-
ca legi sau porunci, ci ca mijloace de educa]ie: s\ te ab]ii s\ ucizi fiin]ele n\dejdea sunt suferin]\. Contactul cu lu-
vii; s\ te ab]ii s\ furi; s\ te ab]ii de la rela]iile sexuale ilicite; s\ te ab]ii s\ cruri nepl\cute este suferin]\ (...) Iar
min]i; s\ te ab]ii de la b\uturi care te îmbat\ [i care pricinuiesc r\t\cirea [i cauza suferin]ei este aceasta: pofta nes\-
neaten]ia. ]ioas\ ce tinde la rena[tere, îmbinat\ cu
pl\cerea [i desfrâul, g\sind pl\cere ici [i
TEME colo; anume, pofta de patim\, pofta de
z Realiza]i un scurt eseu `n care s\ prezenta]i principalele deosebiri între cre[ti- existen]\, pofta de de[ert\ciune (...) Din
nism [i hinduism. contr\, încetarea suferin]ei înseamn\
z Organiza]i o dezbatere cu tema: „Rolul duhovnicului [i al gurului – asem\n\ri încetarea ata[\rii – de ceva (de via]\) –
[i deosebiri”. încetarea poftei, încetarea de a pofti,
z Face]i o compara]ie între cele cinci precepte budiste [i poruncile decalogului. încetarea ignoran]ei.”
z Exist\ vreo asem\nare între Buddha [i Mântuitorul Iisus Hristos? (Din predicile lui Buddha)
71
Lec]ie de sintez\
IDEEA DE DIVINITATE
~N RELIGIILE POLITEISTE
Dup\ c\derea omului în p\cat, chipul lui Dumnezeu a fost întunecat, omul
nemaifiind capabil s\ aib\ o rela]ie direct\, vie [i personal\ cu Dumnezeu. Cu
toate acestea, ideea de divinitate nu a fost complet [tears\, ci numai defor-
mat\. Iar aceast\ deformare s-a manifestat prin apari]ia politeismului, care
este o degenerare a monoteismului primordial.
Caracteristici
O mitologie dezvoltat\ – pentru a putea explica originea universului [i,
Sfinx (Delfi, sec. VI î.Hr.) implicit, a omului, precum [i pentru a-[i legitima doctrina social\ [i politic\.
De remarcat este faptul c\ politeismul apare cu prec\dere la popoarele cu o
„Politeismul este expresia [i produsul cultur\ avansat\.
civiliza]iilor a[a-numite evoluate sau supe- Ierarhizarea divinului – datorit\ concep]iei umane, zeii sunt structura]i pe
rioare. (...) În cea mai tipic\ manifestare a diferite specializ\ri de natur\ etnic\ (zei ocrotitori ai unor ora[e, popoare,
lor, divinit\]ile politeismului apar într-ade- ]inuturi, familii etc.) sau func]ional\ (zei ai fertilit\]ii, ai fenomenelor naturii,
v\r organizate într-un sistem unitar ai vân\torii, ai agriculturii etc.).
(panteon), organic, superior lumii ome- Unitate în diversitate – concep]ia potrivit c\reia exist\ un univers, în
ne[ti. Divinit\]ile sunt nemuritoare, chiar
pofida multiplicit\]ii de forme de existen]e, [i o lege natural\, care însumeaz\
dac\ nu exist\ ab aeterno, unite din cauze
genealogice [i prin leg\turi de rudenie. toate celelalte legi, a dus la ideea c\ exist\ o unitate a divinului. În hinduism,
(…) Fiecare zeu este destinatarul unui exist\ tendin]a de a privi zeii ca manifest\ri ale unei Fiin]e Supreme. În
cult, al unor rituri, [i e obiectul unei mito- budism, zeii sunt considera]i a fi inferiori unui ]el mai înalt, nirvana. În religia
logii. În sensul acesta, activitatea unui zeu grecilor [i în cea a romanilor antici, Zeus/Jupiter îi domin\ pe ceilal]i zei, f\r\
apare circumscris\ respectivei sfere de a de]ine suprema]ia absolut\. Filosoful grec Eschil vorbe[te de cel cu multe
competen]\, astfel încât fiecare divinitate e nume. Se poate vorbi chiar de un pseudopoliteism: un sistem religios care
limitat\ [i, în acela[i timp, se configureaz\ p\streaz\ terminologia politeist\ tradi]ional\, dar consider\ zeii manifest\ri
ca limit\ pentru ac]iunea celorlal]i zei, prin ale unui principiu divin absolut. Din punct de vedere cre[tin, aceast\ carac-
respectarea unei ordini ierarhice, pentru teristic\ este o dovad\ a faptului c\ religia primilor oameni era monoteist\.
care aria de exercitare a func]iilor ce revin
Nici o zeitate nu de]ine atributele în mod absolut – numai un singur
fiec\rui zeu s\ r\spund\ ordinii cosmice.”
(Giovanni Filoramo, dumnezeu poate fi absolut; atunci când sunt mai mul]i zei, se formeaz\ un
Manual de istorie a religiilor) panteon alc\tuit din zei principali [i zei secundari, fiecare din ei fiind
caracterizat printr-un anumit atribut.
72
Studiu de caz
MOHANDAS GANDHI,
„CEL CU SUFLET MARE”
Mohandas Gandhi reprezint\ pentru poporul hindus atât hindu[ii, cât [i musulmanii au oprit luptele de la Delhi.
nu numai liderul politic care l-a condus c\tre indepen- A fost considerat de c\tre unii istorici ca fiind catalizatorul
den]\, ci [i cel care a încurajat reforma religioas\ în India a trei revolu]ii importante ale secolului al XX-lea: revolu]ia
secolului al XX-lea. împotriva coloniz\rii, rasismului [i violen]ei.
Ca lider politic, Mohandas Gandhi s-a impus prin lupta Ca lider religios, Mohandas Gandhi a încercat s\ fie
sa împotriva oric\rei forme de terorism sau violen]\. Prin mediator între latura rigorist\ [i cea liberal\, între
filosofia sa, Satyagraha (For]a adev\rului), Gandhi a luptat tradi]ionali[ti [i moderni[ti, dar [i între hindu[i [i musul-
împotriva britanicilor. Chiar dac\ a fost închis de trei ori, mani sau hindu[i [i cre[tini. Pentru Gandhi, religia nu a
el nu a încetat s\ cread\ c\ India î[i va rec\p\ta inde- însemnat formalism, dogm\, ritual sau sectarism, ci
penden]a, lucru care s-a [i înf\ptuit în anul 1947. În c\utarea Adev\rului, nu în intimitatea personal\, ci în
calitatea sa de conduc\tor al Congresului Na]ional Indian, provoc\rile vie]ii sociale [i politice.
Gandhi [i-a îndemnat poporul s\ nu adopte acte de Cu toate c\ [i-a dedicat întreaga via]\ nonviolen]ei [i
violen]\, ci s\ aleag\ calea pa[nic\. Ca m\sur\ extrem\, el convie]uirii pa[nice, etnice [i religioase, paradoxal, marele
]inea post negru pân\ când violen]ele erau oprite. Chiar [i Gandhi a fost asasinat de un fanatic religios hindus. Dato-
dup\ redobândirea independen]ei, când India a fost rit\ determin\rii sale [i devotamentului fa]\ de poporul
încercat\ de luptele dintre hindu[i [i musulmani, ajungân- hindus, Gandhi a fost socotit de c\tre unii un mare
du-se, în final, la împ\r]irea teritorial\ a Indiei în India [i politician, iar de c\tre al]ii un sfânt. To]i îns\ l-au numit
Pakistan, Mohandas Gandhi a ]inut post negru pân\ când Mahatma, care înseamn\ „Cel cu suflet mare”.
RE}INE}I!
z Mohandas Gandhi (1869-1948) a fost liderul politic [i spi-
ritual al Indiei care a condus lupta pentru independen]a
Indiei de sub Imperiul Britanic. El a respins orice form\ de
terorism sau violen]\.
z În semn de protest împotriva taxei pe sare impus\ de bri-
tanici, în anul 1930, Gandhi a organizat un mar[ pân\ la
mare (aproximativ 320 km) pentru ca indienii s\-[i ia cât\
sare au nevoie.
TEME
z Pe grupe, discuta]i urm\toarele afirmaþii ale lui Mohandas
Gandhi:
– „Unde este dragoste, acolo este via]\; ura duce la
distrugere”.
– „Oriunde sunt r\zboaie, oriunde te confrun]i cu un
opozant, cucere[te-l cu dragoste”.
– „Puterea bazat\ pe dragoste este de o mie de ori mai
eficient\ [i durabil\ decât cea izvorât\ din frica de
pedeaps\”. Mohandas Ghandi (1869-1948)
73
EVALUARE
I. Cum a apãrut religia egiptean\ politeist\?
II. Men]iona]i trei dintre cele mai importante zeit\]i egiptene.
III. Care erau animalele sacre pentru egipteni?
IV. De ce crede]i c\ existau mumii în spa]iul Egiptului antic?
V. Eviden]ia]i rolul lui Homer în cunoa[terea religiei Greciei antice.
VI. Men]iona]i cel pu]in cinci zei ai grecilor antici [i zeii echivalen]i ai
acestora în panteonul roman.
VII. Care erau principalele s\rb\tori ale grecilor antici?
VIII.Prin ce se deosebe[te religia romanilor de cea a grecilor antici?
IX. Când a fost introdus cultul împ\ratului la romani? Care crede]i c\ este
ra]iunea apari]iei sale?
X. Când a ap\rut hinduismul [i cum s-a dezvoltat?
XI. Realiza]i o dezbatere pe grupuri f\când o compara]ie între reîncarnarea

Zeiþa Nike (Victoria) din Samotrace
hindus\ [i învierea mor]ilor din cre[tinism.
XII. Comenta]i în clas\ [i apoi alc\tui]i un eseu pornind de textul al\turat.
„În timp ce la Roma prevala forma-

lismul ritual, în Grecia antic\ domina
povestirea mitic\, cuvântul creator [i
întemeietor, care i-a înso]it [i i-a c\l\uzit
întreaga cultur\ în desf\[urarea ei istoric\,
ai c\rei depozitari erau poe]ii, prin
inspira]ie divin\. Întrat în vocabularul
nostru pentru a desemna o povestire
fantastic\ [i adoptat în mod conven]ional
de istoria religiilor pentru a indica expresii
asem\n\toare ale unor popula]ii cu tradi]ie
oral\ sau scris\, mythos nu era altceva în
epoca arhaic\ decât povestire. Transmis
pe cale oral\, ca povestire tradi]ional\,
pentru a fi într-adev\r a[a ceva, el avea
nevoie de recunoa[terea colectiv\, care îi
stabilea [i legitimitatea.” Zeul Ra
(Giovanni Filoramo, (frescã
Manual de istoria religiilor) egipteanã)
74
Capitolul 6
ORTODOXIE
{I CULTUR|
NA}IONAL|
ROLUL VOIEVOZILOR ROMÂNI
`N AP|RAREA CRE{TIN|T|}II
Capitolul 6
MIRCEA CEL B|TRÂN

„Cel mai viteaz [i mai capabil domn cre[tin.”
(Leunclavius – istoric german)
Domnitor al Þ\rii Române[ti între 1386 [i 1418, Mircea cel B\trân este
unul dintre marii domnitori pe care i-a avut Þara Româneasc\, în timpul
c\ruia s-a dezvoltat economic, politic [i cultural, [i-a m\rit teritoriul [i [i-a
consolidat pozi]ia militar\ în contextul geopolitic al vremii.
Politica intern\
Pe plan intern a reu[it s\ aduc\ sub autoritatea sa teritoriile locuite de
români. Consolidarea politic\ [i militar\ intern\ l-a ajutat s\ ]in\ piept
amenin]\rilor care veneau din partea str\inilor, atra[i de bog\]iile ]\rii [i de
st\pânirea gurilor Dun\rii [i a litoralului M\rii Negre.
Politica extern\
Fiind amenin]at din exterior, Mircea a încercat mai întâi constituirea unui
bloc al unit\]ii române[ti, propunându-[i colaborarea cu domnitorii Moldovei,
îndeosebi cu Petru I Mu[at sau cu Alexandru cel Bun. Astfel, în 1389, sem-
neaz\ împreun\ cu Petru I Mu[at un tratat ce avea ca scop stoparea inten]iilor
regelui maghiar Sigismund de Luxemburg de a cuceri Þ\rile Române. La fel
[i cu regele polon Vladislav. În tot acest timp, îns\, pericolul otoman continua
s\ creasc\. Au început chiar confrunt\rile armate, cum sunt cele de la
Târnovo sau Karinovasi.
Pericolul otoman a f\cut ca, pentru moment cel pu]in, rela]iile Þ\rilor Ro-
mâne cu regatul ungar s\ fie mai apropiate. La 7 martie 1395, Mircea a
semnat, la Bra[ov, primul tratat de alian]\ antiotoman\ din istoria sud-estului
Mircea cel Bãtrân Europei.
(frescã, Mãnãstirea Curtea de Argeº) Sultanul Baiazid I (1389-1402) a pornit atunci o campanie de cucerire a
Þ\rii Române[ti. Mircea cel B\trân a fost nevoit s\ ]in\ singur piept otoma-
„Eu cel întru Hristos Dumnezeu, nilor, deoarece regele ungar nu a respectat tratatul pe care-l semnase.
binecredinciosul [i binecinstitorul ºi de Conducând oastea cea mare, format\ din aproape 40 000 de o[teni, Mircea
Hristos iubitorul [i singur st\pânitorul, reu[e[te s\ ob]in\ o r\sun\toare victorie, la Rovine, la 17 mai 1395. Aceast\
Io Mircea, mare voievod [i domn, cu biruin]\ i-a îndemnat pe ceilal]i principi europeni sã formeze o coali]ie
mila lui Dumnezeu ºi cu darul lui Dum- antiotoman\. For]ele armate ale acesteia reuneau oastea maghiar\, în care se
nezeu stãpânind ºi domnind toatã Þara
aflau [i cavaleri din Apus, cea a voievodului ardelean ªtibor [i cea a lui Mircea
Ungrovlahiei ºi pãrþile de peste munþi,
încã ºi spre pãrþile tãtãreºti ºi Amlaºului cel B\trân. Dup\ ce au cucerit cet\]ile Vidin [i Rahova, sunt învin[i de turci,
ºi Fãgãraºului herþeg ºi Banatului de la Nicopole, în vara anului 1396. Victoria turcilor a fost mult u[urat\ de faptul
Severin domn ºi pe amândouã pãrþile pe c\ regele Sigismund nu a fost de acord ca Mircea s\ atace primul, a[a cum î[i
toatã Podunavia, pânã la marea cea mare dorea, ca unul care îi cuno[tea pe adversari din luptele anterioare.
ºi cetãþii Dârstorului stãpânitor.” {i dup\ aceast\ înfrângere, pân\ la sfâr[itul domniei sale, a continuat s\
(Titlul purtat de Mircea cel Bãtrân în poarte lupte cu Imperiul Otoman, reu[ind s\ lase urma[ilor o ]ar\ liber\ [i
Hrisovul referitor la Mãnãstirea Cozia) independent\.
76
Capitolul 6
Prin numeroasele r\zboaie pe care le-a purtat, a reu[it s\ ]in\ piept mult
timp invaziei otomane [i s\ împiedice transformarea Þ\rii Române[ti în
pa[alâc turcesc.
Ap\r\tor al cre[tin\t\]ii
Întreaga sa activitate politic\ [i militar\ a contribuit esen]ial la ap\rarea
vie]ii cre[tine din Þara Românesc\, organizat\ pe atunci în dou\ mitropolii, a
Ungro-Vlahiei [i a Severinului. Sprijinindu-i permanent pe ierarhii care au
p\storit aceste dou\ mitropolii ortodoxe, voievodul Mircea cel B\trân a
contribuit la promovarea credin]ei cre[tine, permanent amenin]at\ de
pericolul otoman. Prin stoparea pericolului otoman, Mircea cel B\trân a
devenit o figur\ proeminent\ a luptei cre[tinilor din Balcani pentru ap\rarea
credin]ei [i a identit\]ii na]ionale.
Ctitor de l\ca[uri sfinte Biserica Mãnãstirii Cozia (sec. XIV)
În sprijinul Bisericii, Mircea cel B\trân a desf\[urat [i o bogat\ activitate „Lupta de la Nicopole a însemnat o
de ctitor [i restaurator de l\ca[uri sfinte. mare catastrof\ cre[tin\. Regele Sigis-
Între acestea, cea mai important\ este M\n\stirea Cozia, aflat\ pe Valea mund trebui s\ fug\ pe o corabie care
Oltului, una dintre cele mai reu[ite crea]ii arhitecturale din Þara Româ- coborî Dun\rea, ajunse, prin Marea
neasc\, construit\ în a doua jum\tate a secolului al XIV-lea, dup\ modelul Neagr\, la Constantinopol, [i de aici, în-
M\n\stirii Krusevak, din Serbia. Aici a [i fost înmormântat marele domnitor, conjurând Grecia, se îndrept\ spre
în biserica mare, din centrul frumoasei m\n\stiri, dup\ ce a trecut la cele Dalma]ia. Imensa majoritate a prizonieri-
ve[nice la 31 ianuarie 1418. lor cre[tini pieri sub securea c\l\ului; foarte
A purtat de grij\ m\n\stirilor Vodi]a, Tismana, Vi[na sau Cotmeana. pu]ini au avut norocul s\-[i r\scumpere
via]a. O parte din armata ungar\, în
În 1392, al\turi de mitropolitul de atunci, Atanasie, întâmpin\ moa[tele
frunte cu {tibor, voievodul Ardealului,
Sfintei Muceni]e Filoteea, originar\ din Târnovo (Bulgaria), a[ezate apoi în
izbuti îns\ s\ treac\ Dun\rea împreun\
Biserica Mitropolitan\ din Curtea de Arge[, unde se afl\ [i ast\zi. cu oastea lui Mircea cel B\trân”.
(C.C. Giurescu, Istoria românilor)
RE}INE}I!
z Supranumele cel B\trân însemna, în
limbajul vremii sale, cel Vechi, cel din
b\trâni, sens care s-a pierdut. De fapt,
în limbajul cancelariilor medievale,
acest supranume ar\ta c\ Mircea era
cel dintâi domnitor care a purtat acest
nume.
TEME
z Cum a ac]ionat Mircea cel B\trân `n
politica extern\ pentru a p\stra neatins\
Mircea cel Bãtrân
credin]a cre[tin\ în ]ara sa?
ºi fiul sãu Mihail
z Alege]i una dintre ctitoriile lui Mircea cel
(picturã votivã,
B\trân [i alc\tui]i o scurtã monografie.
Mãnãstirea Cozia)
77
Capitolul 6
BINECREDINCIOSUL VOIEVOD
{TEFAN CEL MARE
„Bãrbat glorios ºi victorios, care i-a biruit pe toþi regii vecini (...)
Om fericit, cãruia soarta i-a hãrãzit cu multã dãrnicie toate darurile”
(Matei Miechowski – cronicar polon)
Ap\r\tor de ]ar\, ap\r\tor al cre[tin\t\]ii, patron al artei [i al culturii,

sprijinitor al Bisericii, ctitor de l\ca[uri sfinte, ajut\tor al Locurilor Sfinte de
la Muntele Athos. Sunt aspecte ale personalit\]ii domnitorului {tefan cel
Mare, pe care le-a dezvoltat din plin în timpul îndelungatei sale domnii în
Moldova (1457-1504).
Toate aceste calit\]i provin din credin]a sa puternic\ în Dumnezeu,
distingându-se în acest sens de to]i ceilal]i domnitori români. Nu începea [i
nu sfâr[ea nimic din ceea ce f\cea, fie c\ era pace sau r\zboi, f\r\ post [i
rug\ciune. De asemenea, ori de câte ori izbutea s\ înfrâng\ du[manii care
cotropeau ]ara, dedica victoria unui sfânt protector, ridicând, aproape de
fiecare dat\, o biseric\ în cinstea acestuia.
Ap\r\tor de ]ar\ [i al cre[tin\t\]ii

Cei 47 de ani de domnie au reprezentat un permanent efort din partea
ªtefan cel Mare ºi Sfânt domnitorului pentru a p\stra integritatea teritorial\ [i independen]a
(Evangheliarul de la Humor, 1473) Moldovei. A folosit de cele mai multe ori o tactic\ defensiv\. A[a cum afl\m
din cronicile vremii, nu pleca la lupt\ f\r\ s\ cear\ ajutorul lui Dumnezeu, cu
post [i rug\ciune. S-au p\strat chiar legende potrivit c\rora, de multe ori,
VOCABULAR domnitorului i s-au ar\tat sfin]i care-l îndrumau spre biruin]\, a[a cum se
Basorelief – lucrare de sculptur\ cu ar\tau nu cu mult timp în urm\ marilor împ\ra]i bizantini.
figuri scoase în relief, pe un fond cu Cele mai multe lupte le-a purtat cu Imperiul Otoman, condus pe atunci de
care fac corp comun. Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Este cunoscut\ victoria
Haraci – tribut anual pe care ]\rile o[tilor lui {tefan de la Podul Înalt (1475), când a reu[it, cu numai 40 000 de
vasale îl pl\teau Imperiului Otoman.
osta[i, s\ înving\ cei 120 000 de otomani condu[i de temutul Soliman Pa[a.
Sinaxar – carte care cuprinde vie]ile
Cronicarii au scris atunci c\ „niciodat\ armatele turce[ti n-au suferit un
sfin]ilor.
Sveti – sfânt (`n slavon\ sventu). dezastru atât de mare”.
{tefan era con[tient de importantul rol pe care ]ara sa îl avea în ap\rarea
cre[tin\t\]ii, [i implicit a Europei, în fa]a invaziei otomane, fiind o adev\rat\
poart\ a cre[tin\t\]ii. Singur împotriva otomanilor, {tefan este nevoit s\ încheie
„Dup\ lupta de la Podul Înalt, nu s-a cu ace[tia un tratat de pace, `n anul 1489, pl\tind anual un haraci de 4 000 de
îngâmfat, ci a postit 40 de zile cu ap\ [i galbeni.
pâine. {i a dat porunc\ în ]ara întreag\ s\
nu cuteze s\-i atribuie lui cineva acea
biruin]\, ci numai lui Dumnezeu, cu
Patron al artei [i al culturii, sprijinitor al Bisericii,
toate c\ [tiau to]i c\ învingerea din ziua ctitor de l\ca[uri sfinte
aceea numai lui se datoreaz\.”
(Jan Dlugosz, cronicar polonez,
Marele voievod moldovean a avut permanent al\turi Biserica, pe care a
Historia Polonicae) [tiut s\ [i-o apropie, nesituându-se niciodat\ în afara ei, ci considerându-se
permanent un fiu al ei, care trebuie s\ o apere. Atunci când a gre[it, a [tiut s\
78
Capitolul 6
cear\ iertare lui Dumnezeu, prin Sfânta Tain\ a Spovedaniei, `naintea
duhovnicului s\u, Daniil Sihastrul.
{i-a asociat ierarhi în]elep]i, cu preocup\ri c\rtur\re[ti. Demn\ de men-
]ionat este activitatea de copiere de manuscrise, cum este, de exemplu,
Tetraevangheliarul de la Humor.
A sporit num\rul l\ca[urilor de închinare ridicate de înainta[ii s\i cu multe
m\n\stiri, schituri [i biserici de mir. A [tiut s\ g\seasc\ me[teri iscusi]i, ast\zi
anonimi, care au pictat numeroasele l\ca[uri pe care le-a ctitorit, l\sându-ne
peste veacuri adev\rate capodopere. Printre celebrele sale ctitorii se num\r\
m\n\stirile Putna, unde se afl\ [i cripta domnitorului, [i Volov\], ca [i
bisericile m\n\stirilor Vorone], Neam], Tazl\u sau Sf. Nicolae din Suceava.
Epoca lui {tefan cel Mare reprezint\ pentru Moldova o perioad\ de înflo-
rire a vie]ii biserice[ti.
Trecerea `n rândul sfin]ilor

Cercetând via]a [i realiz\rile domniei sale, se poate lesne observa c\
{tefan al Moldovei a fost nu numai un neîntrecut conduc\tor de o[ti, ci [i un
permanent ap\r\tor al cre[tin\t\]ii în fa]a invaziei otomane. Ata[at de Mãnãstirea Putna,
Biseric\, însufle]it de o credin]\ puternic\ în Dumnezeu, care l-a învrednicit ctitoria lui ªtefan cel Mare (sec. XV)
cu ani mul]i de domnie, a vegheat la bunul mers al vie]ii biserice[ti, la
dezvoltarea artei [i a culturii, excelând în lucrarea de ctitor [i ocrotitor de „Pe {tefan Vod\ l–au îngropat Þara
l\ca[uri sfinte, atât în Moldova, cât [i în afara grani]elor ei. cu mult\ jale [i plângere (…) Atâta jale
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hot\rât ca era c\ plângeau to]i ca dup\ un p\rinte al
marele domnitor al Moldovei s\ fie pomenit laolalt\ cu b\rba]ii cei cuvio[i [i lor, c\ci cuno[tia to]i c\ s-au sc\pat de
sfin]i ai Bisericii, cinstindu-l cu slujbe [i cânt\ri de laud\ în ziua de 2 iulie, mult bine [i de mult\ ap\r\tur\. Ce dup\
fiind înscris în sinaxar, c\r]i de cult [i calendarul Bisericii noastre cu numele moartea lui, pân\ ast\zi, îi zicu sveti
dreptcredinciosul voievod {tefan cel Mare [i Sfânt. {tefan Vod\, nu pentru sufletu ce iaste în
mâna lui Dumnezeu, c\ el înc\ au fostu
REGATUL POLONIEI om cu p\cate, ci pentru lucrurile lui cele
m\n\stiri ctitorite de {tefan
viteje[ti, carile niminea din domni, nici
Si
biserici noi la m\n\stiri
deja existente
mai înainte, nici dup\ aceea, nu l-au
re
ajunsu.”
M
t
tr m\n\stiri care au primit danii

is
Dorohoi
(Grigore Ureche,
u
Putna B\deu]i biserici ctitorite de {tefan

Volov\]
Letopise]ul Þ\rii Moldovei)
O
P\tr\u]i
Moldovi]a Suceava
Humor
Dolhe[ti
Hârl\u
Vorone] Reuseni
TEME
L
Probota Cotnari D U C AT U L
T R
Neam] Scheia
R\zboieni Ia[i
LITUANIEI z Prin ce s-a impus voievodul {tefan cel
Mare în con[tiin]a contemporanilor ca
D
A N
Bistri]a Scânteia Dobrov\]

P ru
„un adev\rat atlet al credin]ei cre[tine”?

t
Tazl\u Vaslui Hu[i

S I
z Identifica]i pe harta al\turat\ trei din-

O
tre bisericile ctitorite în vremea lui

L V
Borze[ti {tefan cel Mare. C\uta]i `n biblioteca

V
A N
[colii informa]ii despre acestea – texte,

fotografii – [i alc\tui]i un portofoliu cu
I A
tema: „Epoca lui {tefan cel Mare, pe-

A
Chilia rioad\ de `nflorire a vie]ii biserice[ti”.

} AR A R OM ÂN E A SC| z De ce crede]i c\ marele voievod mol-
dovean a r\mas în con[tiin]a popular\?
Ctitoriile lui ªtefan cel Mare [i Sfânt
79
Capitolul 6
VOIEVODUL
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
SPRIJINITOR PRIN CUVÂNT {I FAPT|
AL ORTODOXIEI DE PRETUTINDENI
Cel ce pentru dreapta credin]\ [i pentru neam te-ai învrednicit a suferi
moarte de martir, împreun\ cu fiii t\i: Constantin, {tefan, Radu, Matei
[i cu sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantin,
roag\ pe Hristos, Dumnezeu, s\ mântuiasc\ sufletele noastre.
(Troparul sfin]ilor martiri Brâncoveni)
În 1688 a trecut la cele ve[nice {erban Cantacuzino, domnitorul Þ\rii

Române[ti. Pe scaunul acestuia este ales un nepot al lui, logof\tul Constantin
Brâncoveanu, care avea atunci numai 33 de ani.
S-a dovedit a fi un vrednic urma[ al înainta[ului s\u, de[i începutul
Constantin Brâncoveanu domniei sale a fost marcat de îndelungatul r\zboi dintre turci [i austrieci.
Dând dovad\ de diploma]ie, a reu[it s\ p\streze, de-a lungul domniei sale de
26 de ani, bune rela]ii cu to]i. Lipsa luptelor [i a cotropirilor din partea
VOCABULAR armatelor str\ine a f\cut ca domnia lui Constantin Brâncoveanu s\ fie o epoc\
Canonizare – trecerea în rândul sfin]ilor. de maxim\ str\lucire cultural\ [i artistic\.
Martir – persoan\ care îndur\ suferin]e, El însu[i un om înv\]at, cunosc\tor al limbii grece[ti, al latinei [i al
chinuri îngrozitoare [i moartea pentru slavonei, Constantin Vod\ s-a preocupat de dezvoltarea cultural\ [i artistic\.
credin]a sa; mucenic.
Trapez\ – `nc\pere special amenajat\ `n
care se m\nânc\ `ntr-o m\n\stire.
Ctitor de l\ca[uri sfinte
Voievodul Constantin Brâncoveanu a început lucrarea de ctitorire a unor
l\ca[uri de cult înc\ înainte de a ajunge domn al Þ\rii Române[ti, ridicând
„Copiii mei, fi]i cu curaj! Am pierdut dou\ biserici: la Potlogi [i la Mogo[oaia.
tot ce aveam pe lumea aceasta; s\ ne Ca domnitor, a ctitorit multe dintre l\ca[urile de cult cu care ne mândrim
mântuim cel pu]in sufletul, sp\lându-ne ast\zi, ca fiind adev\rate capodopere, crea]ii unice ale geniului arhitectonic [i
p\catele în sângele nostru!” cultural românesc, între care: M\n\stirea Hurezi, Biserica M\n\stirii
(Cuvintele voievodului Constantin Sf. Gheorghe, M\n\stirea Sâmb\ta de Sus.
Brâncoveanu, adresate fiilor s\i,
rostite lâng\ e[afod [i consemnate de Ocrotitor al a[ez\mintelor biserice[ti
Antonio Maria del Chiaro)
Bisericile Ortodoxe din spa]iul balcanic sau din Orientul Apropiat, aflate
„Constantin Brâncoveanu a fost un majoritatea sub domina]ia otoman\, au avut din partea domnitorului
mare ctitor de cultur\ [i de l\ca[uri Constantin Brâncoveanu un permanent sprijin, concretizat în numeroase
sfinte, un sprijinitor prin cuvânt [i fapt\
danii. În Þara Româneasc\ s-au tip\rit zeci de c\r]i de cult sau de ap\rare a
al ortodoxiei de pretutindeni, o figur\ de
seam\ din istoria neamului românesc. credin]ei ortodoxe, care au circulat în patriarhiile Constantinopolului,
Iar prin moartea lui, cu adev\rat muceni- Ierusalimului sau Alexandriei.
ceasc\, el a oferit tuturor o minunat\ Daniile domnitorului au ajuns la Muntele Athos, la Muntele Sinai, la
pild\ de d\ruire [i de jertf\ pentru ]ara Constantinopol, Antiohia sau Ierusalim.
sa [i pentru credin]a cre[tin\.” Prin întreaga sa activitate, de ctitor [i spijinitor permanent al Bisericii,
(Pr. Mircea P\curariu) voievodul Constantin Brâncoveanu a r\mas pentru totdeauna `ntre marii
voievozi ai Þ\rii Române[ti.
80
Capitolul 6
Sfâr[itul martiric
Ca orice domnitor destoinic, a avut [i mul]i du[mani, care au complotat
`mpotriva lui la Constantinopol. Turcii, încrezându-se în intrigile du[manilor
domnitorului, l-au b\nuit de nesupunere [i au hot\rât s\-l înl\ture de la
domnie. Astfel, în martie 1714, chiar în timpul S\pt\mânii Patimilor, dup\ ce
i-a fost confiscat\ mare parte din avere, voievodul avea s\ fie dus la Constan-
tinopol [i închis, împreun\ cu fiii s\i, Constantin, {tefan, Radu, Matei, [i cu
sfetnicul Ianache, în celebra închisoare a celor [apte turnuri, Edicule.
Turcii le-au promis eliberarea în schimbul renun]\rii la credin]a cre[tin\
[i trecerii la mahomedanism. Propunerea a fost respins\ cu demnitate de
Constantin Brâncoveanu, care a preferat s\ sufere moartea martiric\ decât s\
se lepede de credin]a în Mântuitorul Iisus Hristos. Acest lucru s-a întâmplat Mãnãstirea Hurezi, ctitorie a lui
în ziua de 15 august 1714, chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Constantin Brâncoveanu (1697)
Voievodul, împreun\ cu cei patru fii ai s\i [i cu sfetnicul Ianache au fost
sco[i din temni]\ [i decapita]i, de fa]\ fiind so]ia sa, doamna Maria, fiicele [i
RE}INE}I!
ginerii s\i, adu[i cu for]a s\ asiste la sângerosul spectacol. z Voievodul Constantin Brâncoveanu a
Cel dintâi a fost decapitat sfetnicul Ianache, dup\ care, pe rând, cei patru fost ctitor de l\ca[uri sfinte chiar [i în
fii, iar la sfâr[it însu[i domnitorul. Capetele lor au fost purtate de turci, în afara ]\rii. Astfel, din cheltuiala sa a
vârful suli]elor, prin tot Constantinopolul, trupurile fiind aruncate în fost zidit\ biserica Sf. Nicolae din
Strâmtoarea Bosfor. G\site mai târziu, au fost îngropate de ni[te pescari în Constantinopol, în cartierul Galata.
m\n\stirea greceasc\ din insula Halki. Abia în 1720, dup\ ce fusese închis\ Pe Muntele Athos, la M\n\stirea
Sf. Pavel, a ridicat un paraclis [i o
de turci, al\turi de fiicele [i ginerii s\i, doamna Maria reu[e[te s\ aduc\ în
trapez\, iar pe malul stâng al Dun\rii,
Þara Româneasc\ [i s\ le îngroape în ctitoria so]ului ei martir, Biserica la Ismail, o biseric\ cu hramul
Sf. Gheorghe Nou din Capital\. Sf. Gheorghe.
Martiriul de la Constantinopol a încununat via]a plin\ de evlavie cre[ti-
neasc\ a domnitorului Constantin Brâncoveanu, care, împreun\ cu fiii s\i [i „S-a aprins ast\zi pentru iubitorii de
cu sfetnicul Ianache, înc\ din primii ani dup\ moarte au fost considera]i praznice un sfe[nic cu cinci lumân\ri ce-i
adev\ra]i mucenici sau m\rturisitori ai credin]ei cre[tine. Ecoul martiriului lumineaz\ pe credincio[i [i s\rb\toare
lor a p\truns adânc în sufletul poporului nostru, care a creat cântece [i balade cu cinci raze de lumin\, al lui Brânco-
populare ce au dus mai departe faptele [i mucenicia lor. veanu cel vestit împreun\ cu copiii lui.”
(Fragment din Canon al domnului
Canonizarea Valahiei Constantin Brâncoveanu,
alc\tuit de mitropolitul
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române avea s\ Calinic al Heracleei)
consfin]easc\ vrednicia cre[tineasc\ de care a dat dovad\ voievodul martir
Constantin Brâncoveanu [i moartea de mucenic suferit\ de el al\turi de fiii TEME
s\i [i de sfetnicul Ianache, hot\rând: „De acum înainte [i pân\ la sfâr[itul
z Alcãtiþi o scurtã monografie despre
veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, împreun\ cu
una dintre ctitoriile voievodului
fiii s\i, Constantin, {tefan, Radu [i Matei, [i cu sfetnicul Ianache s\ fie cinsti]i Constantin Brâncoveanu.
ca martiri ai Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe [i cânt\ri de laud\ în ziua de z Cum a ajuns voievodul Constantin
16 august, fiind înscri[i în sinaxar, în c\r]ile de cult, precum [i în calendarul Brâncoveanu sã fie martirizat împre-
bisericii noastre”. unã cu cei patru fii ai sãi ºi cu sfetnicul
Via]a [i slujba lor au fost tip\rite, iar chipurile au fost [i sunt zugr\vite în Ianache?
icoane [i în biserici, al\turi de ale celorlal]i sfin]i martiri, care au preferat z Care sunt motivele canonizãrii sfinþilor
s\-[i dea via]a decât s\ renun]e la credin]a cre[tin\. Brâncoveni?
81
Lec]ie de sintez\
VOIEVOZII ROMÂNI, STÂLPI AI
CRE{TIN|T|}II MEDIEVALE
Odat\ cu lupta de la Rovine, Voievodul muntean Mircea cel B\trân avea s\
deschid\ un lung [ir de victorii, care au f\cut din domnitorii români adev\ra]i
ap\r\tori ai cre[tin\t\]ii. Mai to]i domnitorii români medievali au invocat
acest ]el, de ap\rare a cre[tin\t\]ii, atunci când au solicitat ajutorul Europei,
atât al Papalit\]ii, cât [i al statelor occidentale, care de obicei se rezuma la
promisiuni [i frumoase încuraj\ri.
Românii au demonstrat Europei c\ principalul inamic al ei, Imperiul Oto-
man, poate fi învins, mai ales dac\ popoarele cre[tine sunt unite cu adev\rat.
Fiecare domnitor în parte, începând cu Mircea cel B\trân [i pân\ la Mihai
Viteazul, au f\cut din ap\rarea cre[tin\t\]ii europene un ]el al domniei lor.
Curajul [i iscusin]a lor i-au determinat pe turci s\-[i dea seama c\ Þ\rile
Române nu pot fi lesne cucerite [i s\ `ncheie tratate de vasalitate cu acestea,
respectându-le autonomia.
Binecredinciosul voievod ªtefan cel Mare Ap\r\tori ai cre[tin\t\]ii, domnitorii români Mircea cel B\trân, Vlad Þepe[,
ºi Sfânt (icoanã de Elena Murariu, sec. XX) {tefan cel Mare, Petru Rare[, Mihai Viteazul sau Constantin Brâncoveanu au
fost nu numai buni stategi militari, ci [i adev\ra]i ctitori de via]\ bisericeasc\,
atât în ]ara lor, cât [i în ]\rile ortodoxe care aveau nevoie de acest lucru.
„Românii, dup\ ce au respins armele [i Cum au reu[it? Prin permanenta sus]inere a Bisericii, concretizat\ îndeo-
încerc\rile Por]ii, s-au învoit prin tratate nu sebi în construirea de l\ca[uri de închinare, unele dintre ele unice în Europa.
ca învin[i, ci ca înving\tori.”
Cine merge pe Valea Oltului poate admira bijuteria arhitectonic\ ctitorit\
(Filippo Buonaccorsi)
de Mircea cel B\trân, M\n\stirea Cozia, care-i este [i loc de odihn\ ve[nic\.
Dac\ mergem în Moldova, vom întâlni zeci de biserici construite de bine-
credinciosul voievod {tefan cel Mare, cel supranumit de papa Sixt al IV-lea
Atletul lui Hristos. El a r\mas în con[tiin]a românilor [i a lumii întregi nu
numai ca un neîntrecut conduc\tor al o[tirii, admirat de str\ini, respectat de
turci [i iubit nespus de români, ci [i ca un neîntrecut ctitor de monumente
de art\ cre[tin\, geniale sinteze ale stilurilor arhitectonice existente în acea
vreme: m\n\stirile Putna, Vorone], Neam] [.a.
Demn\ de men]ionat este [i opera de ctitor a voievodului martir Constantin
Brâncoveanu. M\n\stirea Hurezi sau M\n\stirea V\c\re[ti sunt adev\rate
modele de rafinament artistic [i de în]elegere teologic\ superioar\ a
lucrurilor închinate lui Dumnezeu. Constantin Brâncoveanu este domnitorul
român care a murit ca un martir, pentru c\ nu a vrut s\ renun]e la credin]a
cre[tin\.
Via]a [i faptele a doi dintre domnitorii cre[tini care au stat la por]ile
Europei, ap\rând credin]a cre[tin\ [i creând lucruri frumoase, spre slava lui
Dumnezeu, au f\cut ca evlavia popular\ [i rânduiala Bisericii s\-i treac\ în
rândul sfin]ilor. Este vorba de sfântul voievod {tefan cel Mare [i de voievodul
Voievodul Constantin Brâncoveanu ºi cei
patru fii ai sãi (icoanã, sec. XX) martir Constantin Brâncoveanu, adev\rate pilde de asumare lucr\toare a cre-
din]ei în Mântuitorul nostru Iisus Hristos [i a dragostei fa]\ de Biserica Sa.
82
Studiu de caz
BINECREDINCIOSUL VOIEVOD {TEFAN CEL MARE
PROTECTOR AL LOCURILOR SFINTE
Þãrile Române, între care [i Moldova, au fost mult\ M\n\stirea Grigoriu îl are pe voievodul Moldovei ca al
vreme, datorit\ autonomiei acordate de Înalta Poart\, doilea ctitor, dup\ fondatorul ei, Grigorie Sinaitul. Aici
locul în care au g\sit refugiu mul]i dintre înv\]a]ii greci, d\ruie[te, împreun\ cu so]ia sa, Doamna Maria, o celebr\
bulgari, sârbi, sirieni, din Alexandria sau Ierusalim, icoan\ a Maicii Domnului Pantanasa (St\pâna lumii), care
reprezentan]i ai ]\rilor ortodoxe care c\zuser\ rând pe se p\streaz\ [i ast\zi în m\n\stire.
rând sub domina]ie otoman\. La M\n\stirea Vatoped se afl\ [i ast\zi un basorelief
Chiar dac\ nu [i-a asumat niciodat\ rolul de conti- votiv, care este o m\rturie a faptului c\ [i aici s-a rev\rsat
nuator al tradi]iei bizantine, voievodul {tefan al Moldovei d\rnicia [i dragostea de locuri sfinte a lui {tefan. Este o
era înf\]i[at în cronicile vremii ca un `mp\rat, denumire imagine în relief a domnitorului, purtând barb\, închinând
improprie domnitorilor români de pân\ la el. Aceast\ cali- o bisericu]\ Maicii Domnului [i Pruncului Iisus. Basore-
tate este recunoscut\ de contemporanii s\i datorit\ aju- lieful se afl\ pe un turn care, a[a cum atest\ [i inscrip]ia, a
torului permanent pe care îl ofer\ Locurilor Sfinte, a[a fost construit de domnitorul Moldovei în jurul anului 1495.
cum era obiceiul `mp\ra]ilor bizantini. {tefan a fost un În M\n\stirea Vatoped se afl\ aproximativ 13 000 de
adev\rat protector al Muntelui Athos, fapt confirmat de documente române[ti, între care multe vorbesc de purta-
prezen]a sa `n pomelnicele multor m\n\stiri de aici, între rea de grij\ a binecredinciosului împ\rat fa]\ de aceast\
care Zografu, Grigoriu, Protaton sau Vatoped. m\n\stire, al\turi de mul]i al]i domnitori, boieri sau ierarhi
M\n\stirii Zografu, bun\oar\, i-a acordat numeroase români.
danii [i chiar a ref\cut-o la un moment dat din temelii,
încât un c\lug\r de la Hilandar, Isaia, aflat în vizit\ aici
(1489), scria c\ m\n\stirea este fondat\ de {tefan Vod\ al
Moldovei. În Biblioteca Na]ional\ din Viena se p\streaz\
pân\ ast\zi un Evangheliar, poate cel mai frumos ma-
nuscris [tefanian, d\ruit în 1502 M\n\stirii Zografu, ca s\-i
fie spre rug\ciune lui, so]iei sale Maria [i fiului Bogdan.
„Tot la Zografu ajunsese, în jurul anului 1500, ºi un steag de

luptã al lui ªtefan, splendidã operã de broderie religioasã, în
purã tradiþie bizantinã, înfãþiºându-l pe Sf. Gheorghe, ocro-
titorul Zografului, dar ºi al domnului, cât ºi conducãtor al sãu
în biruinþele asupra turcilor. Steagul se pãstreazã azi la
Institutul Naþional de Istorie a Artei din Bucureºti. Potrivit unei
tradiþii locale, mãnãstirea mai posedã o icoanã a aceluiaºi Sf.
Gheorghe, dãruitã ca recunoºtinþã pentru biruinþa de la Vaslui
(ian. 1475) împotriva turcilor.”
(Pr. Ioan Moldoveanu)
TEME
z De ce era înfãþiºat ªtefan ca un împãrat în cronicile vremii?
z Alcãtuiþi o scurtã monografie despre una dintre mãnãstirile
Steag de lupt\ cu chipul Sf. Mare Mucenic Gheorghe,
atonite ajutate de voievodul ªtefan cel Mare.
dãruit de ªtefan cel Mare Mãnãstirii Zografu
83
EVALUARE
I. Eviden]ia]i calit\]ile comune ale domnitorilor români folosite pentru
ap\rarea credin]ei cre[tine.
II. Cum credeþi cã ar fi evoluat istoria Europei dacã Mircea cel Bãtrân ar fi
fost ascultat de regele Sigismund, la Nicopole?
III. Enumera]i cel pu]in trei dintre calit\]ile care l-au impus pe voievodul
{tefan cel Mare ca un sfânt în evlavia poporului.
IV. Alcãtuiþi un portofoliu cu tema: „Voievozii români ºi credinþa ortodoxã”.
V. De ce crede]i c\ Biserica i-a trecut în rândul sfin]ilor pe voievodul

Constantin Brâncoveanu, împreun\ cu cei patru fii ai s\i, Constantin,
{tefan, Radu, Matei, [i cu sfetnicul Ianache?
VI. Alege]i una din ctitoriile domnitorilor români studia]i [i alc\tui]i o scurt\
Biserica din Brãdet, monografie despre aceasta.
ctitorie a lui Mircea cel Bãtrân (sec. XIV)
VII. Ce l-a determinat pe umanistul italian Filippo Buonaccorsi s\ spun\ c\
„Românii, dup\ ce au respins armele [i încerc\rile Por]ii, s-au învoit prin
„Eu împreun\ cu curtea mea am f\cut tot tratate nu ca învin[i, ci ca înving\tori”?
cea am putut [i s-a întâmplat cum am spus
mai sus, care lucru socotesc c\ a fost voia VIII.Alc\tui]i câte un scurt eseu plecând de la una dintre lecturile al\turate.
lui Dumnezeu, ca s\ m\ pedepseasc\ pen-
tru p\catele mele [i l\udat s\ fie numele lui”.
(Solia trimis\ de {tefan cel Mare la
Vene]ia, în 1477, dup\ înfrângerea de la Sfinþii martiri Brâncoveni (icoanã realizatã de elevi
R\zboieni) de la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, jud. Vâlcea)
„Cu ajutorul Domnului Dumnezeu, am

luat sabia în mân\ [i am mers împotriva
du[manilor cre[tin\t\]ii, i-am biruit [i i-am
c\lcat în picioare [i pe to]i i-am trecut prin
ascu]i[ul s\biei noastre, pentru care lucru
l\udat s\ fie Domnul Dumnezeul nostru.
Auzind despre aceasta, p\gânul împ\rat al
turcilor î[i puse în gând s\ r\zbune [i s\
vie cu capul s\u [i cu toat\ puterea sa
împotriva noastr\ [i s\ supun\ ]ara
noastr\, care e poarta cre[tin\t\]ii [i pe
care Dumnezeu a ferit-o pân\ acum. Dar
dac\ aceast\ poart\, care e ]ara noastr\, va
fi pierdut\ – Dumnezeu s\ ne fereasc\ –
atunci toat\ cre[tin\tatea va fi în mare
primejdie.”
(Scrisoarea adresat\ principilor
cre[tini ai Europei de {tefan cel Mare,
în 1475, dup\ victoria de la Podul Înalt)
84
Capitolul 7
CRE{TINISMUL
{I PROBLEMELE
LUMII
CONTEMPORANE
Capitolul 7
MINUNI {I FALSE MINUNI

„Biserica nu î[i alege timpul în care tr\ie[te: Dumnezeu i-l d\!”
(Horia-Roman Patapievici)
Minunile — semnele iubirii lui Dumnezeu

Minunile sunt dovezi evidente ale lucr\rii lui Dumnezeu în lume [i în via]a
omului. Ca manifest\ri ale rela]iei dintre Dumnezeu [i oameni, ele devin acte
ale providen]ei. Minunile nu arat\ atât puterea în sine a lui Dumnezeu, cât
puterea milostivirii Sale c\tre oameni, puterea iubirii Sale nem\rginite.
Exist\ o ra]iune precis\ pentru care Dumnezeu s\vâr[e[te minuni. Care?
Mântuirea omului. Iisus Hristos nu a s\vâr[it niciodat\ minuni de dragul
miracolului sau pentru a atrage aten]ia asupra Sa. Ispitindu-L pe Hristos în
pustiu, demonul i-a cerut s\ fac\ minuni pentru a demonstra c\ este
Dumnezeu. Diavolul urm\rea, de fapt, s\-L am\geasc\ pe Hristos [i s\-L fac\
s\ asculte de el. Îns\ Cel care va înmul]i pâinile pentru s\turarea mul]imilor
O minune a Sfântului Nicolae
(frescã bizantinã, sec. XIV)
refuz\ îndemnul am\gitor de a transforma pietrele în pâini (Matei 4, 1-11).
Dup\ refuzul celor trei ispitiri ale satanei (pâinea, miracolul, puterea), ne
spune textul Evangheliei c\ „diavolul L-a l\sat; [i iat\, îngerii s-au apropiat de
„În minunile Domnului nu era nici un
El [i-I slujeau”. F\când minuni, Hristos descoperea totdeauna taina din
pic de de[ert\ciune, nici un pic de teatra-
litate; nici o minune nu a fost f\cut\ de adâncul sufletelor [i ar\ta omului calea de întoarcere la via]\, la Dumnezeu.
ochii lumii; toate minunile erau acoperite Chiar [i pentru cei mai sceptici, minunea oferea certitudinea c\ Hristos este
cu smerenie dumnezeiasc\ (...) Minunile Fiul lui Dumnezeu, [i m\rturiseau: „niciodat\ n-a vorbit un om a[a cum
Domnului aveau o noim\ de tain\, un vorbe[te omul acesta” (Ioan 7, 46).
scop sfânt.” Mântuitorul condamna pe c\rturarii [i fariseii care „cereau semne”,
(Sf. Ignatie Briancianinov, c\utând minunile doar pentru senza]ional: „{i au ie[it fariseii [i au început s\
Despre vedenii, duhuri [i minuni) se ia cu El la întreb\ri cerându-I semn din cer, ispitindu-L. {i Iisus, suspinând
„Pe sfin]i nu minunile îi atrag [i îi in- în duhul S\u, le-a zis: «Pentru ce neamul acesta cere semn?»” (Marcu 8, 11-12).
tereseaz\ cel mai mult, ci smerenia [i În timpul r\stignirii lui Hristos, fariseii [i c\rturarii p\streaz\ acela[i mod de
dragostea, care sunt temeiul, de multe gândire: „Dac\ e[ti Fiul lui Dumnezeu, coboar\-te de pe cruce! (...) S\ se
ori neobservat de om, temei pe care se coboare acum de pe cruce [i vom crede în el” (Matei 27, 40; 42).
pot întâmpla dup\ aceea [i minuni. Mi-
nunea este firescul omului când s-a îm- Minunile în via]a Bisericii
bun\t\]it, [i îmbun\t\]irea este sfin]enie.”
(Ierom. Rafail Noica, Apostolii nu s\vâr[eau minuni cu puterea lor, ci în numele lui Iisus
Cultura Duhului) Hristos. Vindecând pe ologul de la poarta templului, Sf. Petru i-a zis: „Argint
[i aur nu am; dar ce am, aceea î]i dau: În numele lui Iisus Hristos
„Un c\lug\r care tr\ia în pustiu, a
avut într-o zi o vedenie [i a auzit: Eu sunt
Nazarineanul, ridic\-te [i umbl\!” (Faptele Apostolilor 3, 6). „Iar prin mâinile
Hristos. {i v\zându-l, [i-a închis ochii. Apostolilor se f\ceau multe minuni în popor (...) {i din ce în ce mai mult se
Dar diavolul i-a zis: Pentru ce î]i închizi ad\ugau cei ce credeau în Domnul” (Faptele Apostolilor 5, 12). Fiind
ochii? Caut\ de m\ vezi, c\ eu sunt Hristos. amenin]a]i de c\rturari [i farisei s\ nu mai propov\duiasc\ Evanghelia,
R\spuns-a lui b\trânul: Eu nu vreau s\ Apostolii au rugat pe Dumnezeu s\-i înt\reasc\ pentru a gr\i cuvântul S\u:
v\d pe Hristos cu ochii mei aici, în lumea „~ntinde-]i mâna spre vindecare, [i semne [i minuni s\vâr[e[te prin mâna
aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a Sfântului T\u Fiu, Iisus!” (Faptele Apostolilor 4, 30).
f\cut nev\zut.” Întreaga Tradi]ie a Bisericii ofer\ m\rturie despre s\vâr[irea minunilor.
(Patericul egiptean) S\ urm\rim îns\ realismul duhovnicesc al sfin]ilor, care nu au alergat dup\
86
Capitolul 7
minuni [i vedenii, împlinind cuvântul Scripturii: „Nu da]i crezare oric\rui
duh, ci pune]i duhurile la încercare, dac\ sunt de la Dumnezeu” (I Ioan 4, 1).
Minunea în fa]a ra]iunii

Verificarea unei minuni din punct de vedere [tiin]ific este neinspirat\,
pentru c\ aceasta, ca eveniment, nu poate fi `n]eleas\ ra]ional. Minunea poate
fi o provocare pentru ra]iune, dar nu este un spectacol pe care, urm\rindu-l,
s\ îl analizezi [i c\ruia s\ îi po]i prinde miezul de adev\r. C\tre sfâr[itul
secolului al XIX-lea, în teologia protestant\ a fost ini]iat un curent profund
ra]ionalist, numit „[coala demitologiz\rii”. Teologii protestan]i considerau c\
toate minunile relatate `n Noul Testament sunt inventate, nu reale. Ei
respingeau astfel orice manifestare a credin]ei [i adev\rul descoperit `n
Sfintele Evanghelii.
Minuni [i false minuni Sfântul Cuvios Sisoe

(frescã, Egipt, sec. XIII)
Mai sunt posibile ast\zi minunile? Oare nu sunt doar produsul imagina]iei
sau al fanteziei? Ceea ce pare inexplicabil pentru mintea unor oameni nu
trebuie s\ fie [i neadev\rat. Omul a devenit necredicios – spune Fericitul „Puterile întunericului sunt slabe.
Augustin – [i nu `[i d\ seama de minunile s\vâr[ite de Dumnezeu în via]a Oamenii le fac puternice prin îndep\r-
cotidian\: „Cine se mai minuneaz\ de na[terea unui prunc? A devenit un tarea lor de Dumnezeu, dându-i astfel
drepturi diavolului.”
lucru obi[nuit, dar r\mâne ceva minunat”. S\vâr[irea minunilor ]ine de (Cuv. Paisie Aghioritul,
lucrarea harului divin în lume pentru des\vâr[irea omului; ele devin astfel Nevoin]\ duhovniceasc\)
realit\]i ale providen]ei.
Criteriile adev\ratelor minuni nu reprezint\ o gril\ de evaluare, ci au
r\mas de veacuri în con[tiin]a Bisericii, ca semne clare ale prezen]ei divine.
RE}INE}I!
Astfel, dac\ falsele minuni [i vedeniile s\vâr[ite de diavol sunt urmate de z Hristos nu a s\vâr[it minuni pentru
tulburarea sufletului, îngrozire [i am\gire, adev\ratele minuni aduc tot- spectacol, ci pentru binele oamenilor.
deauna bucurie, înnoirea gândurilor [i dragostea de Dumnezeu. Ar\t\rile z Într-un cuvânt, lucrarea demonilor se
în[el\toare ale demonilor îndeamn\ la trufie, la îndep\rtarea de Biseric\ [i de cheam\ am\gire.
z Pentru a ne feri de în[el\rile demo-
duhovnic, în vreme ce revela]iile autentice dau lini[te sufletului, vestind voia
nice, avem nevoie de smerenie [i dis-
lui Dumnezeu. cern\mânt.
Rug\ciune [i miracol TEME

De multe ori ne rug\m ca Dumnezeu s\ îndeplineasc\ cererea noastr\; z Purta]i un dialog, ar\tând felul în care
a[tept\m o minune dumnezeiasc\, îns\ a[a, la comand\. Nu st\m s\ judec\m Hristos a s\vâr[it minuni.
cât adev\r, cât folos real [i lipsit de egoism ar putea fi în dorin]a noastr\. Într-un z Da]i exemple de minuni relatate de Sf.
Scriptur\ [i comenta]i sensul acestora.
fel, Îl silim pe Dumnezeu s\ asculte [i s\ Se supun\ voii noastre, iar dac\
z Cum putem s\ discernem între adev\-
r\spunsul întârzie, suntem gata s\ ne pierdem credin]a. ~n aceast\ situa]ie, ratele minuni [i anumite în[el\ri de-
Sfânta Scriptur\ ne înva]\ s\ avem con[tiin]a c\ nimic din via]a noastr\ nu se monice?
petrece f\r\ îng\duin]a lui Dumnezeu, care este iubire. La iubire, nu putem z Cum în]elege]i afirma]ia: „Uneori
r\spunde cu porunca, ci tot cu iubire. S\ înv\]\m a asculta glasul lui Dum- Dumnezeu te întârzie, dar nu te uit\”
nezeu, care [tie cu adev\rat de ce avem nevoie. (Andrei Ple[u)?
87
Capitolul 7
FENOMENE NORMALE
{I PARANORMALE
„Acum voi sunte]i lumin\ întru Domnul; ca fii ai luminii s\ umbla]i – pentru c\
roada luminii este în orice bun\tate, dreptate [i adev\r.”
(Efeseni 5, 8-9)
Supranatural sau paranormal?

Ceea ce numim supranatural nu trebuie confundat cu paranormalul. Dis-
tinc]ia este foarte clar\: supranaturalul reprezint\ manifestarea personal\,
iubitoare [i mântuitoare a lui Dumnezeu, în vreme ce paranormalul nu este
nimic altceva decât un ansamblu de fenomene inexplicabile, sursa unei
religiozit\]i false.
Ce înseamn\ paranormal?
În 1905, medicul francez Charles Richet propunea termenul „metapsihic\”,
în]elegând prin aceasta „o nou\ [tiin]\ care studiaz\ fenomenele mecanice
sau psihologice datorate puterilor necunoscute ale psihicului uman”. Astfel,
VOCABULAR ceea ce în secolul al XIX-lea purta numele de „[tiin]e oculte”, a fost numit
acum „paranormal” sau „metapsihic”.
Ans\ – bagheta folosit\ de radiestezi[ti. Între fenomenele paranormale se num\r\: magia, astrologia, existen]a
Harism\ (gr. charisma – dar, calitate) –
unor fiin]e extraterestre, ghicirea viitorului prin vise, channeling, medita]ia
înzestrare spiritual\ pentru slujirea
Bisericii. transcendental\ [i parapsihologia. Vom aborda pe scurt fenomenul
Ocultism (lat. occultus – ascuns) – channeling [i dou\ dintre fenomenele parapsihologice: radiestezia [i
de]inerea unui secret, cunoa[terea unei vindecarea prin bioenergie.
în]elepciuni tainice; este echivalentul Channeling – considerat pe bun\ dreptate „spiritismul mileniului III” –
termenului „ezoteric” (gr. esoterikos – este o nou\ form\ de spiritism, prin care pot fi captate mesajele venite dintr-o
ascuns, secret). sfer\ extraterestr\ (mor]i, mae[tri spirituali, extratere[tri, îngeri).
Poltergeist (germ. poltern – a face Channeling-ul face parte din noua „spiritualitate” New Age, care propune o
zgomot, [i Geist – spirit) – desemneaz\ muta]ie profund\ în con[tiin]a uman\: „Channel to the Universe!” Omul este
spiritele invizibile care mi[c\ obiectele,
capabil s\ primeasc\ mesaje [i informa]ii dintr-un plan superior acestei lumi,
provoac\ dezordine.
Radiestezie (lat. radius – raz\, [i gr. din partea unei entit\]i superioare, care este numit\ „Dumnezeu” sau
aisthesis – sim]ire) – captarea energiei. altcumva. Dincolo de mirajul tehnologic, channeling-ul r\mâne o form\ clar\
a în[el\rii demonice [i a manipul\rii psihice.
Parapsihologia cuprinde:
„Marea tragedie a zilelor noastre nu Fenomenele psigamma: previziunea, radiestezia, telepatia, în care un
este nici suferin]a, nici boala, nici frica, ci agent extern sau un obiect ac]ioneaz\ asupra omului.
sentimentul unei uria[e absen]e. Oa- Radiestezia reprezint\ tehnica de captare a energiei cu ajutorul unei anse.
menii, mai ales tinerii, caut\ cu dispe- Din dorin]a de a legitima aceast\ practic\, radiestezi[tii vorbesc de un
rare ceva, descinzând adesea în ]inuturi fundament spiritual cre[tin. Nu este îns\ decât un mod în[el\tor de a
primejdioase, unde fal[i slujitori ai adân- convinge [i de a atrage aten]ia publicului. „Radiestezi[tii au o în]elegere
cului le ofer\ solu]iile cela mai bizare [i deformat\, energetic\, aproape magic\ a lucr\rilor lui Dumnezeu în Biseric\,
primejdioase.”
a Sfintelor Taine. Icoanele revars\ energie cu care ei se încarc\. Slujbele sunt
(Pr. Ioan Buga)
percepute ca ocazii de cur\]are de entit\]i malefice [i de reînc\rcare a
88
Capitolul 7
energiilor spirituale. Chiar Sf. Euharistie este c\utat\ pentru energizare, iar
nu pentru «iertarea p\catelor [i via]a de veci»” (Pr. R\zvan Ionescu).
Fenomenele psikappa: vindec\ri prin bioenergie, hipnoza, deplasarea
obiectelor. Aceste fenomene sunt realizate prin influen]a voluntar\ a unei
persoane asupra lumii înconjur\toare.
Bioenergia este o terapie bazat\ pe for]a câmpului energetic. „Bioenergia –
scrie un practicant – este o [tiin]\ ezoteric\ ocult\. Practicile sale se bazeaz\,
în principal, pe metodele magiei albe. Este necesar ca discipolul
s\-[i însu[easc\ foarte bine toate practicile de magie alb\ la care poate avea
acces.” Al]i practican]i, mai discre]i, fac leg\tura cu „minunile lui Iisus” [i se
arat\ motiva]i doar de iubirea [i ajutorarea celorlal]i. Ei vorbesc, cu totul
confuz, de transmiterea unei energii „de origine neprecizat\”. A[adar,
realitatea acestei practici const\ `n ocultism [i magie. Nu pu]ini sunt cei care,
dându-[i seama de în[elare, s-au întors la Hristos, prin poc\in]\ [i spovedanie.
„Cu ceva vreme în urm\, pe strada
principal\ din ora[ul Patras, Grecia, un
Paranormalul ca divertisment magician ajutat de spiritele rele, f\cea
Epuizat de ritmul vie]ii cotidiene [i stresat de grijile materiale, omul caut\ scamatorii. Prin diferite invoca]ii, erau
ridicate în aer scaune [i mese de parc\
s\ evadeze [i s\ scape de ostilitatea lumii. Fie c\ se intereseaz\ de fenomenul
erau din hârtie. Mul]imi mari de oameni
OZN, entuziasmându-se de „vizitele extraterestre”, fie c\ urm\re[te
se adunau s\ vad\ acest spectacol demo-
fascinanta produc]ie cinematografic\ SF, omul de ast\zi caut\ o form\ de nic. Dar, prin Pronia lui Dumnezeu, un
divertisment [i de delectare. Tot acest consum îns\ ac]ioneaz\ în anume preot din ora[, A.K., a trecut pe
subcon[tientul s\u, creând un univers paralel, capabil s\ bulverseze acolo [i a f\cut semnul crucii asupra
con[tiin]a [i s\ afecteze rela]iile cu ceilal]i. Omul gust\ acest surogat, pl\cut acestor mese [i scaune zbur\toare.
în aparen]\, dar lipsit de consisten]\ spiritual\ autentic\. Acestea au c\zut la p\mânt, r\mânând
acolo neclintite, în ciuda eforturilor repe-
tate ale ocultistului de a le mi[ca. Pute-
Omul contemporan [i fenomenele paranormale rea crucii a f\cut neputincioas\ puterea
Interesul pentru paranormal este o expresie a c\ut\rii spirituale. Dincolo spiritelor rele.”
de acest fapt, se poate observa f\r\ greutate c\ numai cei care crediteaz\ (Arhim. Vasilios Bacoiani,
Înfruntând diavolul [i vr\jitoria)
fenomenele paranormale sunt interesa]i de ele [i caut\ explica]ii. Iat\ cum se
prezint\ o revist\ care `nf\]i[eaz\ astfel de fenomene: „În fiecare num\r, re- „Omul se în[al\ de multe ori din ne-
vista X ancheteaz\ evenimentele [i le analizeaz\ profund. Acolo unde exist\ [tiin]\ sau pentru c\ este atras de al]ii.
explica]ie ra]ional\, ea o indic\. În loc s\ nege orbe[te existen]a unor feno- Dar dac\ are sufletul deschis [i bun\-
mene inexplicabile, revista noastr\ vi le prezint\, ]inând seama de interesele voin]\, nu-l las\ Domnul, ci în multe
publicului, de pasiunile sale.” Speculând interesul [i a[tept\rile oamenilor, feluri îl poate aduce la lumin\. Cu ade-
mentorii acestor curente paranormale ofer\ aceast\ „spiritualitate de consum”. v\rat, mare este mila Domnului!”
(Cuv. Iosif Isihastul,
„Nu perspectiva [tiin]ific\ este cea care treze[te entuziasmul colectiv –
M\rturii din via]a monahal\)
afirm\ Mircea Eliade –, ci efectul harismatic al ultimelor descoperiri ale
[tiin]ei [i proclamarea triumfului lor. Ea propag\ o [tiin]\ salvatoare.”
Aceast\ c\utare ajunge s\ cultive orgoliul personal, iar omul tr\ie[te TEME
am\girea puterilor sale extraordinare. Interesându-se de experien]ele z Organiza]i o dezbatere pe grupuri cu
paranormale sau explorând lumea virtual\, omul vrea s\ se conving\ de tema „Care este diferen]a între supra-
faptul c\ poate descoperi în sine anumite puteri spirituale, pe care s\ le poat\ natural [i paranormal?”.
aplica. Un adev\rat cre[tin nu va alege niciodat\ c\ile îndoielnice [i obscure z Realiza]i un dialog în care s\ comenta]i
ale acestor fenomene, ci va p\stra adev\rul credin]ei în Hristos. fenomenele paranormale.
89
Capitolul 7
LIBERTATE RELIGIOAS|
{I PROZELITISM
„Eu sunt aici nu pentru a împãrþi urã,
Ci pentru a împãrþi dragoste!”
(Sofocle, Antigona)
Experienþa religioasã este în mod fundamental o experienþã a libertãþii.

Libertatea religioasã reprezintã un drept al oricãrui individ, fiind „unul din
elementele constitutive ale libertãþii de conºtiinþã” (Radu Preda). În ceea ce
priveºte dreptul fiecãruia la libertatea religioasã, statul trebuie sã fie neutru,
garantând egalitatea, nediscriminarea ºi lipsa oricãror constrângeri, cu
condiþia „sã se manifeste în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc”
(Constituþia României, art. 29, al. 2).
Trebuie recunoscut însã faptul cã libertatea de manifestare a convinge-
rilor religioase implicã ºi asumarea exigentã a responsabilitãþii faþã de ceilalþi.
Trimiterea ucenicilor la propovãduire Astfel, putem înþelege cã misiunea nu poate fi concretizatã în orice condiþii, ci
(frescã de Ioan Popa, sec. XXI) numai în respectul demnitãþii personale a celorlalþi. Demersul spiritual pre-
supune adeziunea liberã ºi voluntarã ºi de aceea orice formã de constrângere
devine obstacol în calea adevãrului.
VOCABULAR Din perspectivã teologicã ºi sociologicã, prozelitismul religios reprezintã
acþiunea prin care o grupare religioasã atrage noi adepþi, prin impunerea pro-
Misiune creºtinã (lat. missio – trimi- priilor idei.
tere) – acþiunea prin care creºtinii
propovãduiesc în lume pe Iisus Ortodoxia [i misiunea ei
Hristos, în spiritul Evangheliei Sale. Misiunea Bisericii Ortodoxe se fundamenteazã pe cuvântul lui Hristos ros-
Prozelitism (gr. proselytos – convertit) – tit ucenicilor dupã Înviere: „Datu-Mi-s-a toatã puterea în cer ºi pe pãmânt.
acþiunea unei grupãri religioase de Drept aceea, mergeþi ºi învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele
atragere a noi adepþi, prin impune-
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-le sã pãzeascã toate câte v-am
rea propriilor idei.
poruncit Eu vouã. ªi, iatã, Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul vea-
cului” (Matei 28, 19-20). Elanul propovãduirii Bisericii Ortodoxe a continuat în
acelaºi spirit misiunea Sfinþilor Apostoli ºi a urmaºilor acestora, în deplin
acord cu Evanghelia. Cuvântul lui Hristos, spus ucenicilor înainte de a Se
„ªi mulþi profeþi mincinoºi se vor
scula ºi pe mulþi îi vor amãgi. Iar din înãlþa la cer, a rãmas în conºtiinþa Bisericii: „Putere veþi primi prin venirea
pricina înmulþirii fãrãdelegii, iubirea peste voi a Sfântului Duh ºi-Mi veþi fi Mie martori în Ierusalim ºi-n toatã
multora se va rãci. Dar cel ce va Iudeea ºi-n Samaria ºi pânã la marginile pãmântului” (Faptele Apostolilor 1, 8).
rãbda pânã la sfârºit, acela se va Adevãrata misiune se naºte din mãrturia ancorãrii profunde în credinþã,
mântui. (…) Atunci, de vã va spune iar noi transmitem celorlalþi adevãrul pe care îl trãim ºi nu doar îl spunem:
cineva: Iatã, aici este Hristos!, sau: „Întru aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, de veþi avea iubire
Acolo!, sã nu-l credeþi. Cã se vor unii faþã de alþii” (Ioan 13, 35). Prezenþa harului descoperã scopul misiunii
scula hristoºi mincinoºi ºi profeþi creºtine: comuniunea în iubire ºi viaþa în Hristos.
mincinoºi ºi vor face semne mari ºi
minuni, ca sã-i amãgeascã, de va fi Misiune [i prozelitism
cu putinþã, ºi pe cei aleºi.”
Pentru a înþelege bine deosebirea dintre adevãrata misiune creºtinã ºi
(Matei 24, 11-13; 23-24)
tipul prozelitist de manifestare a misiunii, propunem câteva elemente de
reflecþie.
90
Capitolul 7
Misiunea creºtinã are ca scop vestirea lui Iisus Hristos ºi a Evangheliei
Sale în lume, dupã cuvântul primit de Apostoli: „ªi le-a zis (Iisus): Mergeþi în
toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la toatã fãptura” (Marcu 16, 15).
Adevãrata misiune nu va produce niciodatã dezbinare, ci va fi o mãrturie a
unitãþii ºi solidaritãþii umane. Aceasta implicã, în mod firesc, interacþiunea per-
sonalã ºi de aceea respectul faþã de personalitatea celuilalt este esenþial.
Idealul creºtin nu este, din fericire, o teorie sau o ideologie, ci o Persoanã,
Iisus Hristos. Tocmai de aceea, efortul misionar nu trebuie sã urmãreascã
impunerea unor idei, ci descoperirea personalã a dumnezeirii lui Hristos, dupã
mãrturia Apostolului Toma: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Dacã sensul primar al termenului „prozelit”, prezent în antichitatea
ebraicã, exprima convertirea unui pãgân la iudaism (unul din cei ºapte dia-
coni, „Nicolae, prozelit din Antiohia” – Faptele Apostolilor 6, 5), în vremea
noastrã, „prozelitismul a cãpãtat o conotaþie negativã datoratã schimbãrilor în
conþinutul, motivaþia, spiritul ºi metodele „misiunii”. Termenul „prozelitism”
este folosit astãzi cu sensul general de încurajarea creºtinilor care aparþin
unei confesiuni de a schimba apartenenþa la confesiunea lor, prin mijloace ºi
cãi care contrazic spiritul iubirii creºtine, încalcã libertatea persoanei umane
ºi slãbesc încrederea în mãrturia creºtinã. (…) Prozelitismul este o perver-
tire a mãrturiei creºtine autentice ºi, astfel, o contramãrturie. Nu zideºte, ci Sfântul Apostol Andrei
distruge. Creeazã tensiuni ºi dezbinare, fiind un factor destabilizator pentru (icoanã bizantinã, sec. XVI)
mãrturia creºtinã în lume. Este o rãnire a comuniunii, necreând comuniune,
ci tabere potrivnice” (Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinþa Misiune ºi
evanghelizare în unitate astãzi, 2005).
Prin strategia sa bine conturatã, prozelitismul rãmâne o acþiune lipsitã de
iubire ºi respect pentru libertatea celorlalþi. În ceea ce priveºte relaþiile din- 1) Libertatea gândirii [i a opiniilor,
tre culte, Constituþia României precizeazã cã „sunt interzise orice forme, precum [i libertatea credin]elor religioa-
mijloace, acte sau acþiuni de învrãjbire religioasã” (Constituþia României, se nu pot fi îngr\dite sub nici o form\.
art. 29, al. 4). Nimeni nu poate fi constrâns s\ adopte o
Amintim doar câteva din consecinþele nefaste ale prozelitismului, atât pen- opinie ori s\ adere la o credin]\ religioa-
tru comunitãþile creºtine, cât ºi pentru societate în general: nerespectarea li- s\ contrar\ convingerilor sale.
bertãþii religioase a celorlalþi; constrângerea din punct de vedere psihologic; 2) Libertatea con[tiin]ei este garan-
crearea unor stãri de tensiune, de confuzie ºi dezbinare în rândul comu- tat\; ea trebuie s\ se manifeste în spirit
nitãþilor creºtine; anularea unui dialog interconfesional sincer. de toleran]\ [i de respect reciproc.
3) Cultele religioase sunt libere [i se
Respectul faþã de identitatea ºi convingerile religioase ale celorlalþi este
organizeaz\ potrivit statutelor proprii, în
dovada maturitãþii spirituale ºi a înþelegerii cã misiunea aduce pace, unitate ºi condi]iile legii.
bunã înþelegere: „Orice pom bun face roade bune, iar pomul rãu face roade 4) În rela]iile dintre culte sunt inter-
rele” (Matei 7, 17). zise orice forme, mijloace, acte sau ac-
Aºadar, perspectiva misiunii creºtine trebuie sã mãrturiseascã în lume ati- ]iuni de învr\jbire religioas\.
tudinea dreaptã a Evangheliei, cãci „datoria ºi eforturile misionare nu înseam- 5) Cultele religioase sunt autonome
nã altceva decât sã înveþi tot mai mult despre Hristos în fiecare zi, despre fa]\ de stat [i se bucur\ de sprijinul aces-
acest Dumnezeu în care credem, sã ne cunoaºtem credinþa mult mai adânc” tuia, inclusiv prin înlesnirea asisten]ei
(Anastasios Yannoulatos, arhiepiscopul Albaniei). religioase în armat\, în spitale, în peni-
tenciare, în aziluri [i în orfelinate.
TEME 6) P\rin]ii sau tutorii au dreptul de a
asigura, potrivit propriilor convingeri,
z Cum se realizeazã misiunea ortodoxã? educa]ia copiilor minori a c\ror r\spun-
z Care este diferenþa între adevãrata misiune ºi prozelitism? dere le revine.
z De ce nu se poate justifica prozelitismul pe baza libertãþii religioase? (Constitu]ia României, art. 29)
91
Studiu de caz
LUMINA SFÂNT\ DE LA IERUSALIM
Pelerini din întreaga lume vin la Ierusalim pentru a „La ceasul al zecelea – adic\ la Vecernie – o mare mul]ime
celebra Ziua Învierii Domnului, pentru a se ruga în acest este adunat\ în Biserica Învierii. Toate f\cliile [i lumân\rile
loc sfânt. Dup\ distrugerea complet\ de c\tre musulmani, sunt aprinse, iar acest fapt produce o lumin\ puternic\.
Biserica Sf. Mormânt a fost reconstruit\ de c\tre cavalerii Totu[i, lumina nu este adus\ în\untru de afar\, ci este luat\
crucia]i, pe locul bisericii zidite în secolul al IV-lea de c\tre din interiorul grotei. ”
Sf. Elena, mama împ\ratului Constantin cel Mare. Aici este O alt\ m\rturie istoric\ din primul mileniu este aceea a
Golgota (locul în care a fost g\sit\ Sf. Cruce) [i Mormântul c\lug\rului occidental Bernard, care descrie minunea
Domnului Hristos. În Biserica Sf. Mormânt sunt mai multe Luminii Sfinte din ajunul de Pa[ti (anul 870). „Merit\ îns\
altare: al ortodoc[ilor, al armenilor, al cre[tinilor din Egipt s\ spunem ce se întâmpl\ în Sâmb\ta Sfânt\ la privegherea
[i al catolicilor. Pa[tilor. Când slujba ia sfâr[it, se merge în procesiune cân-
În ciuda tuturor conflictelor [i a tensiunilor religioase [i tându-se Kyrie eleison (Doamne miluie[te) pân\ ce vine
etnice din Ierusalim, ceremonia Luminii Sfinte s-a p\strat îngerul [i aprinde lumina în candelele care atârn\ deasupra
de-a lungul veacurilor ca o certitudine a Învierii lui Hristos. Mormântului. Patriarhul trece o parte din aceast\ lumin\
episcopilor [i restului mul]imii oamenilor [i fiecare are
M\rturii despre Lumina Sfânt\ lumin\ în mân\ acolo unde st\.”
Numeroase sunt relat\rile f\cute secole de-a rândul de
Cea mai veche m\rturie clar\ cu privire la ritualul pelerinii din Occident, din Rusia sau chiar de anumite cro-
Luminii de la Ierusalim apar]ine c\lug\ri]ei Egeria (Silvia) nici islamice despre aceast\ minune de la Ierusalim.
care, plecând din nordul Spaniei, a ajuns la Locurile Sfinte, Necunoscând aceste m\rturii istorice autentice referitoare
la Ierusalim. Ea poveste[te în jurnalul s\u de c\l\torie ceea la Lumina Sfânt\ de la Ierusalim, unii cercet\tori [i istorici
ce a v\zut la Ierusalim, de s\rb\toarea Învierii (anul 384). au considerat acest eveniment o în[elare [i un ritual
mincinos inventat în secolul al XX-lea.
Ritualul Luminii Sfinte

Dup\ ce Edicul (capela care acoper\ grota Sfântului
Mormânt) este controlat pentru a nu fi nimic cu care s\ se
aprind\ flac\ra, este pecetluit, pân\ la intrarea patriarhului.
La procesiune iau parte [i cre[tini din Armenia, Siria [i
Egipt. „Se adun\ mii de oameni, din toate col]urile
P\mântului – c\lug\ri, credincio[i simpli, oameni politici.
Fiecare credincios poart\ în mân\ un m\nunchi de 33 de
lumân\ri, dup\ num\rul anilor Mântuitorului, al]ii au doar
una sau trei” (P\rintele Galeriu).
Patriarhul Ierusalimului intr\ în biseric\, înconjurat de
preo]i [i diaconi. El intr\ în Sf. Mormânt în timpul slujbei
Vecerniei, în dup\-amiaza Sîmbetei Mari. Perchezi]ionat de
autorit\]i, este închis în Sf. Mormânt, fiind înso]it de un
episcop armean. Nu are cu sine decât lumân\ri neaprinse
[i cartea din care cite[te rug\ciunea pentru primirea
Luminii Sfinte. Dup\ rostirea rug\ciunii de invocare,
Pelerinaj la Sfântul Mormânt (Ierusalim)
92
Studiu de caz
Lumina Sfânt\ se coboar\, aprinzând candela a[ezat\ pe cel pu]in trei minute, nu mistuie, asemeni rugului de la
Sf. Mormânt [i lumân\rile. Ie[ind afar\, patriarhul roste[te: Horeb, care ardea [i nu se mistuia. Vom încerca s\ tâlcuim
„Veni]i de lua]i lumin\!”, [i împarte lumina celorlal]i de ce pe urm\ î[i schimb\ chipul: nu ea se schimb\, ci
slujitori [i credincio[ilor. contactul cu lumea o face s\ se schimbe. La început ea nu
Practica împ\r]irii luminii de c\tre preo]ii slujitori în arde, a[a încât unii î[i d\deau cu ea pe fa]\, al]ii treceau cu
noaptea de Pa[ti este o imitare direct\ a ritualului de la mâna prin ea (...) A[adar, pân\ în ziua de ast\zi se petrece
Ierusalim. taina aceasta pe care am v\zut-o cu ochii mei...”
Evoc\rile celor care au luat parte la pogorârea Luminii
Lumina Sfânt\ Sfinte amintesc descrierea ar\t\rii îngerului dup\ Învierea
lui Hristos: „{i întru târziul Sâmbetei, când se lumina spre
Cei care au mers la Ierusalim pentru a primi Lumina ziua cea dintâi a s\pt\mânii (Duminica), Maria Magdalena
Sfânt\ de la Mormântul lui Hristos descriu manifest\rile [i cealalt\ Marie au venit s\ vad\ mormântul. {i iat\,
acesteia. Iat\ m\rturia P\rintelui Galeriu: „Urmeaz\ mo- cutremur mare s-a f\cut; c\ îngerul Domnului, pogorân-
mentul suprem; toat\ lumea este într-o încordare [i într-o du-se [i venind, a pr\v\lit piatra de la u[\ [i [edea deasupra
a[teptare unic\, divin\. Am înaintat de la altarul bisericii ei. {i înf\]i[area lui era ca a fulgerului, iar îmbr\c\mintea
pân\ în pragul ei, la câ]iva metri de u[a capelei Sfântului lui alb\ ca z\pada” (Matei 28, 1-3).
Mormânt, în acea stare de har, de rug\ciune: Doamne, m-ai „Sã ne apropiem, purtãtorilor de Luminã, de Hristos,
învrednicit s\ ajung aici! Deodat\, din întuneric, au ]â[nit Cel ce a ieºit din mormânt ca un mire ºi sã prãznuim împre-
s\ge]i de lumin\, ca ni[te fulgere. S-au amestecat cu unã cu cetele iubitoare de praznic Paºtile lui Dumnezeu,
sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele cele mântuitoare.” (Slujba din noaptea de Paºti)
sclipiri. {i deodat\, un glob de lumin\ a ]â[nit din\untrul
capelei c\tre Biserica Golgotei (...) Aceast\ lumin\ nu arde
„Înv\luindu-m\ lumina Ta, îmi d\ via]\, Hristoase al meu,

c\ci vederea Ta e via]\ [i Înviere. Nu pot descrie lucr\rile
luminii Tale, dar pe aceasta am cunoscut-o [i o cunosc. Chiar
dac\ m\ aflu în boal\, în necazuri, în întrist\ri sau în suferin]e
cumplite, Hristoase al meu, dac\ îmi str\luce[te lumina Ta, ea
le alung\ pe toate ca pe un întuneric.”
(Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 51)
„Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul

Domnului este o minune dumnezeiasc\ necuprins\ de mintea
noastr\, care se repet\ an de an, în Sâmb\ta Mare, de aproape
20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre
v\zut\ atât de credincio[i, cât [i de necredincio[i. Este
minunea care uime[te toat\ mintea [i dovede[te oamenilor
pân\ la sfâr[itul veacurilor c\ Hristos, lumina lumii [i
Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din mor]i a treia zi,
d\ruind tuturor via]\ ve[nic\.”
(Arhim. Ioanichie B\lan,
M\rturii române[ti la locurile sfinte)
TEME
z Descrie]i ritualul Luminii Sfinte de la Ierusalim.
z Aminti]i una dintre m\rturiile despre Lumina Sfânt\.
Capela Sfântului Mormânt (Ierusalim)
93
Lec]ie de sintez\
ORTODOXIA,
PUR [I SIMPLU
Atmosfera din fiecare comunitate cre[tin\, împ\rt\[irea cu Hristos,
experien]a rug\ciunii, sf\tuirea cu preotul duhovnic, p\strarea unit\]ii [i a
dragostei în familie, toate acestea sunt repere concrete ale spiritualit\]ii
ortodoxe. ~i lipse[te Ortodoxiei ceva din aceast\ atmosfer\ spiritual\? Cu
siguran]\ nu, dar ne r\mâne s\ tr\im adev\rul curat al Ortodoxiei, ferit de
orice influen]e obscure [i în[el\toare.
Hristos nu a spus: „C\uta]i minunile!”, ci „Eu sunt Calea, Adev\rul [i
Via]a” (Ioan 14, 6). A[adar, pentru cre[tini, El este atât ]inta, scopul, cât [i
Iisus Hristos – Mahrama calea vie]ii. Iat\ de ce este esen]ial s\ alegem calea cea bun\ [i sigur\. Nu
(icoanã de G. Rãdulescu, sec. XX)
trebuie s\ credem doar pentru a crede în ceva; tr\ind în Hristos, vom tr\i
întru minune. De[i poate avea încerc\ri [i obstacole, via]a noastr\ de cre[tini
este plin\ de speran]\, de bucurie [i de pace sufleteasc\. „Cre[tinul este un
„Pentru c\ omul s-a înstr\inat de om al bucuriei” (Mitr. Serafim Joant\).
Dumnezeu, nu mai p\ze[te poruncile Lui În libr\rii, la toate standurile, oferta de c\r]i sau reviste cu privire la
[i nu mai percepe corect în]elesurile fenomenele paranormale este cople[itoare, audien]a [i succesul comercial
dreptei credin]e în Hristos. Omul caut\ motivându-i pe cei care le produc [i le distribuie. Numeroase curente sau
alte c\i de „spiritualitate”, alte metode de grup\ri „spirituale” din toate z\rile lumii ofer\ generos materiale care s\
fug\ de la fa]a lui Dumnezeu, încercând
s\-[i satisfac\ aspira]ia natural\ dup\ Dum- capteze interesul pentru ceea ce am putea numi într-un cuvânt neoezote-
nezeu, dup\ iubire [i dup\ o fericire etern\ rismul omului postmodern. Se pare c\ pericolul spiritualit\]ii lumii con-
prin metode mecanice sau magice ori prin temporane a încetat s\ mai fie ateismul, iar locul s\u e luat de toate aceste
alte minuni [i puteri paranormale, pe care forme stranii de „religiozitate” cu sau f\r\ Dumnezeu.
diavolul i le ofer\ cu mân\ larg\. Invazia de Exist\ tendin]a evident\ de a recomanda sincretismul [i amestecul
proroci, de mediumi, de vindec\tori [i de
doctrinelor, insistându-se pe faptul c\ sunt compatibile: elemente din religiile
vr\jitori a luat propor]ii îngrijor\toare, în
ceea ce prive[te însu[i viitorul spiritual al orientale, din cre[tinism, din astrologie, teosofie sau spiritism.
omenirii. Calea sfânt\ a smereniei [i a Alegem un singur exemplu de impostur\ [i penibil, convingându-ne de
iubirii evanghelice este aproape total aco- minciuna acestor am\gitori: „Avem o permanent\ comunicare cu Astralul! La
perit\ de „minunile” [i experien]ele para- cererea noastr\, for]ele angelice ale Astralului ne asigur\ logistic cu energiile
normale, intens mediatizate, ale tuturor necesare interven]iilor, cu speciali[ti pentru recondi]ionarea, vindecarea
acestor impostori manipula]i din întuneric
de duhurile r\ut\]ii. Pentru c\ nu minunile
spiritului, sufletului [i trupului (...) Intervenim prin purific\ri de persoane,
sunt dovada c\ acela care le s\vâr[e[te e obiecte, locuin]e, sedii de firme [i asigur\m o puternic\ protec]ie energetic\
de la Dumnezeu, ci sfin]enia vie]ii [i a pentru viitor. Sunte]i bine veni]i s\ ne contacta]i (...)”
gândirii lui” Chiar dac\ aceste curente spiritualiste nu propun în mod direct
(Ierom. Adrian F\ge]eanu renun]area la convingerile religioase, ele relativizeaz\ apartenen]a la vreo
[i Ierom. Mihail Stanciu,
confesiune, în numele deplinei libert\]i spirituale. Care sunt consecin]ele
De ce caut\ omul semne,
minuni [i vindec\ri paranormale? ) pentru via]a unui cre[tin? El va pierde leg\tura cu comunitatea din care face
parte, cu adev\rul Bisericii.
94
EVALUARE
I. Care sunt criteriile adev\ratelor minuni?
II. Ar\ta]i rolul preotului duhovnic în c\l\uzirea spiritual\ [i ferirea de

în[elare.
III. Cum se exercit\ discern\mântul în deosebirea vedeniilor?
IV. Comenta]i acest text: „Diavolul este viclean. El se poate ar\ta ca înger
sau ca sfânt. Diavolul camuflat în înger sau în sfânt r\spânde[te
tulburare – ceea ce are el –, în timp ce adev\ratul înger sau sfânt
r\spânde[te întotdeauna bucurie paradisiac\ [i veselie cereasc\. Omul
smerit [i curat cu sufletul, chiar [i f\r\ experien]\ de ar fi, îl deosebe[te
pe îngerul lui Dumnezeu de diavol. Îns\ omul egoist [i trupesc este u[or
de în[elat de diavolul cel viclean” (Cuv. Paisie Aghioritul).
V. Care este pozi]ia Bisericii fa]\ de fenomenele paranormale?
VI. Un cre[tin autentic are nevoie de fenomenele paranormale?
VII. Ce este radiestezia?
VIII.Cum defini]i bioenergia?

Sf. Arh. Gavriil (frescã, Egipt, sec. XIII) IX. Alc\tui]i un eseu cu tema: „Con[tiin]a de cre[tin [i raportarea la feno-
menele paranormale”.
„Ce s\ facem ca s\ ne mântuim?
Îmi amintesc de cuvântul pe care l-am X. Exist\ oare întoarcere sau [ans\ de îndreptare pentru cei care s-au l\sat
auzit de curând de la p\rintele Paisie atra[i de fenomenele paranormale?
Olaru, pe patul de moarte. I s-a cerut
XI. Ce reprezint\ Lumina Sfânt\ de la Ierusalim pentru lumea ortodox\?
s\ dea un cuvânt poporului român. {i
el, în ultima suflare, a spus: Cuvântul XII. Ce este prozelitismul? Realiza]i un dialog, în care s\ comenta]i mijloacele
Domnului: «Cerul [i p\mântul vor prin care se realizeaz\ prozelitismul.
trece, dar cuvintele Mele nu vor trece»
(Matei 24, 35). C\uta]i c\tre fiecare XIII.Ar\ta]i diferen]ele esen]iale între adev\rata misiune [i prozelitismul religios.
cuvânt din sfintele rug\ciuni, în bi-
seric\, [i închina]i [i cuvântul vostru XIV. Comenta]i textul: „Biserica Ortodox\ este obligat\ s\-[i apere
lui Dumnezeu (...) Duhul Ortodoxiei credincio[ii. Este [tiut c\ nu orice credin]\ este mântuitoare – «Nu tot
nu este afi[are, nu este nici prozeli- cel ce zice: Doamne, Doamne! va intra în împ\r\]ia lui Dumnezeu, ci
tism; duhul Ortodoxiei este exprimat acela care face voia Tat\lui Meu Celui din ceruri» (Matei 7, 21) – [i nu
în Liturghie [i revin la ideea aceasta: orice practicare a credin]ei este împlinire a voii lui Dumnezeu... Biserica
aten]ie la cuvântul liturgic, la cuvântul are obliga]ia s\ precizeze ce [i cum s\ cread\ fiii s\i, ce [i cum s\ fac\
de rug\ciune. Aminti]i-v\ cuvântul: spre a fi, realmente, fiii Celui preaînalt” (Pr. Vasile R\duc\).
«Gusta]i [i vede]i c\ bun este
Domnul!».” XV. Descrie]i fenomenul prozelitismului din România.
(M\rturii ale monahului
XVI. Care sunt reperele cele mai importante ale vie]ii cre[tine de ast\zi?
Rafail Noica)
Purta]i un dialog, folosind [i textul de lectur\.
95
CUPRINS
Cuvânt înainte / 3 Capitolul 4
Bibliografie / 4 SPIRITUALITATE ªI MISIUNE / 49
Liturghie ºi filantropie / 50-51
Capitolul 1 Iubirea de Dumnezeu ºi iubirea de
DOGMATICÃ / 5 semeni / 52-53
Dumnezeu Creatorul ºi Proniatorul Respectul faþã de lumea creatã –
Revelaþia divinã / 6-9 ecologie creºtinã / 54-55
Crearea lumii. Crearea omului ºi Solidaritate ºi prietenie / 56-59
cãderea în pãcat / 10-13 Lecþie de sintezã / 60
Providenþa divinã / 14-15 Studiu de caz / 61
Evaluare / 62
Iisus Hristos Mântuitorul lumii
Pregãtirea omenirii pentru venirea Capitolul 5
Mântuitorului / 16-17 RELIGIILE ÎN ISTORIE / 63
Întruparea Mântuitorului / 18-19 Religia Egiptului antic / 64-65
Mântuirea obiectivã / 20-21 Religia grecilor antici / 66-67
Mântuirea subiectivã / 22-23 Religia romanilor / 68-69
Lecþie de sintezã / 24 Hinduismul / 70
Studiu de caz / 25 Budismul / 71
Evaluare / 26 Lecþie de sintezã / 72
Studiu de caz / 73
Capitolul 2 Evaluare / 74
MORALÃ CREªTINÃ / 27 Capitolul 6
Familia în ortodoxie / 28-29 ORTODOXIE ªI CULTURÃ
Taina Cununiei – începutul bun al NAÞIONALÃ / 75
familiei / 30-33 Mircea cel Bãtrân / 76-77
Hristos în viaþa de familie / 34-35 ªtefan cel Mare / 78-79
Lecþie de sintezã / 36 Constantin Brâncoveanu / 80-81
Studiu de caz / 37 Lecþie de sintezã / 82
Evaluare / 38 Studiu de caz / 83
Evaluare / 84
Capitolul 3
Capitolul 7
LITURGICÃ ªI ARTÃ / 39 CREªTINISMUL ªI PROBLEMELE
Temeiurile dogmatice ºi biblice ale LUMII CONTEMPORANE / 85
icoanei / 40-41 Minuni ºi false minuni / 86-87
Valoarea spiritualã ºi artisticã a artei Fenomene normale ºi paranormale
creºtine / 42-43 / 88-89
Broderia ºi argintãria liturgicã / 44 Libertate religioasã ºi prozelitism /
Cântarea bisericeascã / 45 90-91
Lecþie de sintezã / 46 Studiu de caz / 92-93
Studiu de caz / 47 Lecþie de sintezã / 94
Evaluare / 48 Evaluare / 95
96

Cultul Ortodox Pentru Clasa A XI-a PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cultul Ortodox Pentru Clasa A XI-a PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CORINT

Date despre autori:

Redactor: Lia Decei

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

ISBN (10) 973-653-917-2; ISBN (13) 978-973-653-917-6

Sfântul Ioan Gur\ de Aur

Brani[te Pr. Ene, Brani[te, Elena, Dic]ionar enciclopedic de cuno[tin]e religioase,

http://www.iconsexplained.com (cel mai bogat site cu icoane)

Defini]ia [i necesitatea revela]iei

CREAREA LUMII. CREAREA OMULUI

Crearea lumii nev\zute

Crearea lumii v\zute (Facere 1-2)

Defini]ia [i aspectele providen]ei divine

Realitatea providen]ei divine este dovedit\ de revela]ia dumnezeiasc\

Relatarea evanghelic\ a Întrup\rii

Motivul [i scopul Întrup\rii

Dumnezeu des\vâr[it [i Om des\vâr[it

VOCABULAR Aspectele mântuirii obiective

Întreita slujire a Mântuitorului

Mântuirea subiectiv\ (numit\ [i îndreptare sau sfin]ire) este lucrarea prin

„Ca s\ nu crezi Apostolilor trebuie s\ presupui c\ ei au

III.Preciza]i în ce const\ chipul lui Dumnezeu în om [i ce în]elege]i prin

IV. În ce a constat c\derea omului în p\cat [i care au fost urm\rile ei?

V. Defini]i providen]a [i prezenta]i aspectele ei.

VI. Pornind de la etimologia cuvântului „religie” (lat. religare – a uni), expli-

VII.Ce atitudine trebuie s\ aib\ cre[tinul ortodox de ast\zi fa]\ de celelalte

VIII.Citi]i cu aten]ie fragmentul propus spre lecturare din Giovanni Papini [i

Familia nu este un concept, ci o realitate fundamental\ a existen]ei umane,

Familia cre[tin\ — mijloc al comuniunii cu ceilal]i

Familia [i na[terea de prunci

Cum lucreaz\ Dumnezeu în rela]ia dintre un b\iat [i o fat\? Înainte de

C\s\toria — cale spre sfin]enie

Pa[ii c\tre Taina Cununiei

Probleme legate de c\s\torie

HRISTOS ÎN VIA}A DE FAMILIE

Educa]ia copiilor în via]a de familie

II. Purta]i un dialog pornind de la tema: „Probleme ale familei ast\zi”.

III. De ce nume[te Sf. Ioan Gur\ de Aur familia „mic\ biseric\”?

IV. De ce este considerat avortul un p\cat? Argumenta]i.

V. Care sunt pa[ii c\tre c\s\torie? Realiza]i o dezbatere pe grupuri.

VI. Citi]i textul arhim. Simeon Kraiopoulos, recomandat ca lectur\. Care

VII. Comenta]i textul:

Absen]a realismului în reprezentare

În toate religiile lumii, cântarea este folosit\ pentru a l\uda divinitatea,

„Ceea ce cuvântul transmite prin viu

„De ce nu-L reprezent\m [i nu-L descriem pe Tat\l Dom-

II. De ce era interzis\ în Vechiul Testament folosirea imaginilor?

III. Ce reprezint\ Întruparea Mântuitorului pentru existen]a icoanelor?

IV. Explica]i versetele de la I Ioan 1, 1-3.

V. Plecând de la afirmaþia Sf. Irineu: „Dumnezeu s-a fãcut om, pentru ca

VI. Care este leg\tura dintre icoan\ [i prototipul ei?

VII. De ce iconografia are un rol pedagogic?

VIII. Cum sunt culorile [i lumina din icoane?

IX. De ce lipse[te realismul din iconografie?

XI. Men]iona]i [i descrie]i câteva obiecte de cult împodobite cu broderie.

De-a lungul secolelor, Biserica a dezvoltat cele dou\ dimensiuni

Liturghia — cerul pe p\mânt

Liturghia dup\ Liturghie

RESPECTUL FA}| DE LUMEA

Sfânta Scriptur\ [i ecologia

„Mediul înconjur\tor nu este doar

„Preot ortodox c\s\torit, tat\ a doi copii, am fost mereu

Rãstignirea (frescã, Mãnãstirea Decani, sec. XIV)