0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
2K vizualizări30 pagini
În latina târzie ”constellatio” se traduce ca ”set (sau grup) de stele”. În astronomia modernă, o constelație este o zonă definită și acceptată la nivel internațional de pe sfera cerească. Aceste zone sunt grupate în jurul asterismelor, tipare formate din stele proeminente într-o vecinătate aparentă a unora față de celelalte pe cerul de noapte al Terrei.
Există 88 de constelații standard, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, încă din 1922. Majoritatea acestora amintesc de cele 48 de constelații definite de astronomul, matematicianul și geograful grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea Almagest (sec. II d.Hr). Peste jumătate dintre acestea au o istorie mult mai veche, probabil începând cu Epoca târzie a Bronzului, în special constelațiile zodiacale, cunoscute a fi fost primele constelații ce au suscitat interesul omului. Restul constelațiilor, mai recente, au fost definite în secolele 17-18, cele mai multe aparținând emisferei sudice cerești, fiind definite de Nicolas Louis de Lacaille (1763) în lucrarea Coelum australe stelliferum.
Există și numeroase constelații istorice ce nu sunt recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, sau constelații tradiționale regionale, ce aparțin astronomiei sau astrologiei, parte a culturii chineze, hindu sau a aborigenilor australieni. Sensul modern astronomic al constelației, acela de ”zonă de pe sfera cerească în jurul unui asterism specific” datează de la mijlocul secolului al 16-lea.
Demersul secției Planetariu în cadrul proiectului expozițional „Minerale și Astre” își propune o incursiune în adâncurile constelațiilor ecliptice pentru a aduce mai aproape de ochii privitorului frumusețile neasemuite și nemaivăzute vreodată de cei mai mulți dintre noi. La fel cum minerul trudește în subteran pentru a scoate la suprafață minunatele eșantioane minerale, aproape în același mod, astronomul, un alt lucrător al beznei, scrutează orizonturile nopții pentru a obține priveliști nebănuite și pentru a le face cunoscute tuturora. Până nu cu mult timp în urmă, acest lucru era aproape de neimaginat, dar odată cu explozia tehnico-științifică și media din zilele noastre, dorința oamenilor de a „vedea” dincolo de ceea ce vedem în mod uzual cu ochiul liber a devenit posibilă și perfect realizabilă.
De ce, totuși, constelații ecliptice? Pentru că ele sunt mult mai cunoscute sub numele de constelații zodiacale, iar Planetariul Baia Mare își propune o abordare astronomică a acestora în detrimentul celei astrologice. Pentru astronomi, un semn zodiacal nu este același lucru cu respectiva constelație ecliptică ce determină acel semn zodiacal. În astronomie, o constelație este o regiune a cerului care ocupă un anumit număr de grade pătrate de cer foarte bine delimitată de granițe, în timp ce în astrologie este subliniat doar „tiparul” stelar al constelației care, în opinia astrologilor influențează atât planeta cât și ființa umană.
Să precizăm din capul locului că Soarele traversează pe rând în decursul unui an aceste constelații și că ele sunt în număr de 13 și nu 12 ca în viziunea astrologilor. Nepotrivirea se explică prin faptul că una dintre constelatiile zodiacale, a 13-a, a fost relativ recent desemnată prin extinderea constelației boreale Ophiucus și asupra unei porțiuni care conține vreo 15 grade din ecliptică. De altfel, imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de a 13-a zodii. Faptul de netăgăduit este că Soarele traversează și constelația Ophiucus, această constelație fiind situată între constelațiile Scorpion și Săgetător. În opinia astrologilor moderni, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor. În 1995, ipoteza existenței zodiei a fost lansată din nou și a fost considerată drept scandaloasă, nefiind acceptată de specialiștii renumiți în domeniu. Păreri
Titlu original
Brosură - catalog al expoziției: Minerale și Astre. Constelațiile ecliptice și comorile lor ascunse
În latina târzie ”constellatio” se traduce ca ”set (sau grup) de stele”. În astronomia modernă, o constelație este o zonă definită și acceptată la nivel internațional de pe sfera cerească. Aceste zone sunt grupate în jurul asterismelor, tipare formate din stele proeminente într-o vecinătate aparentă a unora față de celelalte pe cerul de noapte al Terrei.
Există 88 de constelații standard, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, încă din 1922. Majoritatea acestora amintesc de cele 48 de constelații definite de astronomul, matematicianul și geograful grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea Almagest (sec. II d.Hr). Peste jumătate dintre acestea au o istorie mult mai veche, probabil începând cu Epoca târzie a Bronzului, în special constelațiile zodiacale, cunoscute a fi fost primele constelații ce au suscitat interesul omului. Restul constelațiilor, mai recente, au fost definite în secolele 17-18, cele mai multe aparținând emisferei sudice cerești, fiind definite de Nicolas Louis de Lacaille (1763) în lucrarea Coelum australe stelliferum.
Există și numeroase constelații istorice ce nu sunt recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, sau constelații tradiționale regionale, ce aparțin astronomiei sau astrologiei, parte a culturii chineze, hindu sau a aborigenilor australieni. Sensul modern astronomic al constelației, acela de ”zonă de pe sfera cerească în jurul unui asterism specific” datează de la mijlocul secolului al 16-lea.
Demersul secției Planetariu în cadrul proiectului expozițional „Minerale și Astre” își propune o incursiune în adâncurile constelațiilor ecliptice pentru a aduce mai aproape de ochii privitorului frumusețile neasemuite și nemaivăzute vreodată de cei mai mulți dintre noi. La fel cum minerul trudește în subteran pentru a scoate la suprafață minunatele eșantioane minerale, aproape în același mod, astronomul, un alt lucrător al beznei, scrutează orizonturile nopții pentru a obține priveliști nebănuite și pentru a le face cunoscute tuturora. Până nu cu mult timp în urmă, acest lucru era aproape de neimaginat, dar odată cu explozia tehnico-științifică și media din zilele noastre, dorința oamenilor de a „vedea” dincolo de ceea ce vedem în mod uzual cu ochiul liber a devenit posibilă și perfect realizabilă.
De ce, totuși, constelații ecliptice? Pentru că ele sunt mult mai cunoscute sub numele de constelații zodiacale, iar Planetariul Baia Mare își propune o abordare astronomică a acestora în detrimentul celei astrologice. Pentru astronomi, un semn zodiacal nu este același lucru cu respectiva constelație ecliptică ce determină acel semn zodiacal. În astronomie, o constelație este o regiune a cerului care ocupă un anumit număr de grade pătrate de cer foarte bine delimitată de granițe, în timp ce în astrologie este subliniat doar „tiparul” stelar al constelației care, în opinia astrologilor influențează atât planeta cât și ființa umană.
Să precizăm din capul locului că Soarele traversează pe rând în decursul unui an aceste constelații și că ele sunt în număr de 13 și nu 12 ca în viziunea astrologilor. Nepotrivirea se explică prin faptul că una dintre constelatiile zodiacale, a 13-a, a fost relativ recent desemnată prin extinderea constelației boreale Ophiucus și asupra unei porțiuni care conține vreo 15 grade din ecliptică. De altfel, imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de a 13-a zodii. Faptul de netăgăduit este că Soarele traversează și constelația Ophiucus, această constelație fiind situată între constelațiile Scorpion și Săgetător. În opinia astrologilor moderni, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor. În 1995, ipoteza existenței zodiei a fost lansată din nou și a fost considerată drept scandaloasă, nefiind acceptată de specialiștii renumiți în domeniu. Păreri
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
În latina târzie ”constellatio” se traduce ca ”set (sau grup) de stele”. În astronomia modernă, o constelație este o zonă definită și acceptată la nivel internațional de pe sfera cerească. Aceste zone sunt grupate în jurul asterismelor, tipare formate din stele proeminente într-o vecinătate aparentă a unora față de celelalte pe cerul de noapte al Terrei.
Există 88 de constelații standard, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, încă din 1922. Majoritatea acestora amintesc de cele 48 de constelații definite de astronomul, matematicianul și geograful grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea Almagest (sec. II d.Hr). Peste jumătate dintre acestea au o istorie mult mai veche, probabil începând cu Epoca târzie a Bronzului, în special constelațiile zodiacale, cunoscute a fi fost primele constelații ce au suscitat interesul omului. Restul constelațiilor, mai recente, au fost definite în secolele 17-18, cele mai multe aparținând emisferei sudice cerești, fiind definite de Nicolas Louis de Lacaille (1763) în lucrarea Coelum australe stelliferum.
Există și numeroase constelații istorice ce nu sunt recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, sau constelații tradiționale regionale, ce aparțin astronomiei sau astrologiei, parte a culturii chineze, hindu sau a aborigenilor australieni. Sensul modern astronomic al constelației, acela de ”zonă de pe sfera cerească în jurul unui asterism specific” datează de la mijlocul secolului al 16-lea.
Demersul secției Planetariu în cadrul proiectului expozițional „Minerale și Astre” își propune o incursiune în adâncurile constelațiilor ecliptice pentru a aduce mai aproape de ochii privitorului frumusețile neasemuite și nemaivăzute vreodată de cei mai mulți dintre noi. La fel cum minerul trudește în subteran pentru a scoate la suprafață minunatele eșantioane minerale, aproape în același mod, astronomul, un alt lucrător al beznei, scrutează orizonturile nopții pentru a obține priveliști nebănuite și pentru a le face cunoscute tuturora. Până nu cu mult timp în urmă, acest lucru era aproape de neimaginat, dar odată cu explozia tehnico-științifică și media din zilele noastre, dorința oamenilor de a „vedea” dincolo de ceea ce vedem în mod uzual cu ochiul liber a devenit posibilă și perfect realizabilă.
De ce, totuși, constelații ecliptice? Pentru că ele sunt mult mai cunoscute sub numele de constelații zodiacale, iar Planetariul Baia Mare își propune o abordare astronomică a acestora în detrimentul celei astrologice. Pentru astronomi, un semn zodiacal nu este același lucru cu respectiva constelație ecliptică ce determină acel semn zodiacal. În astronomie, o constelație este o regiune a cerului care ocupă un anumit număr de grade pătrate de cer foarte bine delimitată de granițe, în timp ce în astrologie este subliniat doar „tiparul” stelar al constelației care, în opinia astrologilor influențează atât planeta cât și ființa umană.
Să precizăm din capul locului că Soarele traversează pe rând în decursul unui an aceste constelații și că ele sunt în număr de 13 și nu 12 ca în viziunea astrologilor. Nepotrivirea se explică prin faptul că una dintre constelatiile zodiacale, a 13-a, a fost relativ recent desemnată prin extinderea constelației boreale Ophiucus și asupra unei porțiuni care conține vreo 15 grade din ecliptică. De altfel, imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de a 13-a zodii. Faptul de netăgăduit este că Soarele traversează și constelația Ophiucus, această constelație fiind situată între constelațiile Scorpion și Săgetător. În opinia astrologilor moderni, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor. În 1995, ipoteza existenței zodiei a fost lansată din nou și a fost considerată drept scandaloasă, nefiind acceptată de specialiștii renumiți în domeniu. Păreri
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
OMAI NR 14 Din 2009 Pentru Aprobarea Dispozitiilor Generale de Aparare Impotriva Incendiilor La Amenajari Temporare in Spatii Inchise Sau in Aer Liber PDF