Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Pahomie și Papirin,

care în râu s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea târnosirii Mănăstirii proorocului Ilie, din

Valea Adanca.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Maxim

Cavsocalivitul, care a sihăstrit în Sfântul Munte al Athosului, la anul
o mie trei sute douăzeci, și care în pace s-a săvârsit.

Viața sfantului Maxim Cavsocalivitul, scrisă de Teofan, egumenul Mănăstirii Vatopedi - Muntele Athos.

Din scrierile sfântului Maxim Calsocalivitul de la Muntele Athos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 14 Ianuarie
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor cuvioşi
părinţi ucişi în Muntele Sinai.

Aceşti cuvioşi părinţi dorind după viaţa cea pustnicească au

lăsat toate cele lumeşti şi au mers să locuiască în pustiu.
Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost prefect în
Constantinopol, care, fiind foarte învăţat şi având dar de la
Sfântul Duh, a scris multe cărţi de folos, îndemnătoare spre
nevoinţe pustniceşti, şi despre viaţă, robirea şi uciderea
acestor cuvioşi părinţi. Aceştia au fost ucişi de vlemizi, oameni
de neam barbar, care trăiau în Arabia, până spre Marea Roşie
şi Egipt, şi care şi mai înainte cu mulţi ani, pe timpul împărăţiei
lui Diocleţian şi a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe
cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. După moartea
voievodului lor, sarazinii care locuiau şi ei în Muntele Sinai,
pornind asupra lor, au ucis pe mulţi sihaştri; numai puţini au
scăpat, fugind în cetate. Dar noaptea s-a arătat o pară de foc,
care cuprindea tot muntele şi se înălţa până la cer. Sarazinii s-
au speriat de aceasta şi au fugit, lepădându-şi armele.
Numărul celor ucişi întâi a fost treizeci şi opt, având multe răni
pe trupurile lor. Printre cei morţi s-au aflat încă doi vii, Sava şi
Isaia. Din cei ucişi, unora li se tăiaseră capetele de tot, altora li
se ţineau capetele numai într-o bucată de piele; iar alţii aveau
capetele despicate în două. Cei doi părinţi rămaşi vii au
îngropat pe cei ucişi şi au povestit mai târziu cele întâmplate.

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci şi trei de părinţi ucişi în

Rait.
Aceşti fericiţi părinţi petreceau viaţă pustnicească, acolo unde sunt douăsprezece izvoare de apă şi
şaptezeci de trunchiuri de finic. Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea
Etiopiei şi ajungând într-un loc oarecare, găsind o corabie mare şi urcându-se în ea, au ajuns în ţara
faraonilor. Cei de acolo le-au ieşit în întâmpinare, dar au fost biruiţi de vlemizi, care au ucis patruzeci
şi şapte de bărbaţi. Vlemizii le-au răpit femeile şi copiii, apoi s-au dus în cetate, unde se găsea biserica
sfinţilor părinţi. Aceştia închiseseră poarta şi îşi aşteptau moartea. Deci vlemizii, intrând în cetate şi
negăsind bani, i-au ucis pe toţi părinţii. Apoi luându-şi robii, s-au dus să treacă marea; dar oamenii
luaţi de corvoadă afundaseră corabia şi fugiseră. De aceea vlemizii înfuriindu-se, au înjunghiat pe toţi
robii şi apoi s-au înjunghiat cu toţii, unii pe alţii.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodul, fiul

lui Nil cel înţelept.

Acest cuvios părinte era fiul lui Nil cel înţelept, cel ce fusese prefect în Constantinopol şi care lăsând
mărirea lumii, s-a călugărit împreună cu fiul său, în muntele Sinai. Deci, trăind ei acolo împreună cu
alţii viaţă pustnicească, i-au lovit fără de veste barbarii, care au început a-i înjunghia pe sfinţii părinţi.
Nil a putut fugi, dar fiul său Teodul şi alt tânăr au fost luaţi robi. Ajungând barbarii la corturile lor au
hotărât să jertfească luceafărului de dimineaţă pe cei robiţi. Noaptea însă tânărul a fugit şi a rămas
Teodul singur. Dumnezeu a îngreuiat de somn pe barbari, care s-au deşteptat numai după răsăritul
soarelui, când nu mai era timpul potrivit să aducă jertfa, aşa că au hotărât să vândă pe Teodul. Dar
nedându-le nimeni mai mult decât doi galbeni, unul din barbari a vrut să-l junghie. În cele din urmă
Teodul a fost cumpărat de episcopul de acolo, care l-a slobozit. Iar Teodul a vieţuit în mănăstire plin
de evlavie, până la trecerea din această lume.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ştefan, care

a făcut mănăstirea Hinolacul.

Acest sfânt Ştefan era din părţile Răsăritului, de bun neam. Din tinereţe a râvnit după viaţa
sihăstrească, umblând prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu: a sfântului Eftimie, a sfântului Sava
şi a sfântului Teodosie. Iar după ce a cunoscut bine felul de trăi al fiecăruia, a venit la Constantinopol
pe vremea împăratului Leon Isaurul şi a fost primit pe lângă patriarhul Gherman, pe lângă care,
rămânând câtva vreme, a învăţat multe lucruri bune de la acesta, care l-a luat pe lângă sine,
ajungând apoi bun sfetnic al patriarhului. Întemeind apoi mănăstirea Hinolacul şi vieţuind în ea, s-au
adunat acolo mulţime de călugări care erau bine povăţuiţi şi aduşi la măsura vârstei plinirii lui Hristos.
Deci, binevieţuind, i s-a descoperit de sus timpul când sufletul lui avea să zboare de la cele de jos la
locaşurile dumnezeieşti.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Sava,

arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul sfintei mănăstiri a Hilandarului.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Agni, care fiind

aruncată într-o temniţă întunecată, acolo s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste

pe noi. Amin.

Sinaxar 15 Ianuarie