cucernicului şi preacuviosului între patriarhi Nichifor, care a fost surghiunit pentru credinţa cea

nepătată a Bisericii şi a scaunului patriarhal şi care şi-a săvârşit viaţa în surghiun, să nu fie aduse în
Constantinopol". Deci, şi împărăteasa şi Mihail gândind la fel cu el, au trimis de îndată ca să fie aduse
în cetate moaştele sfântului Nichifor. Împreună cu preoţii şi călugării şi mulţimea de popor, care au
pornit către biserica sfântului Teodor, în care se găseau aşezate moaştele sfântului mărturisitor
Nichifor, a pornit însuşi marele Metodie. Şi ajungând acolo şi sărutând cu toţii sfintele moaşte şi
făcând litanie cu priveghere de toată noaptea şi cu cântări, au desfăcut mormântul în care se găsea
trupul acela preacinstit şi mult pătimitor şi l-au găsit cu totul întreg şi nestricat, cu toate că de la
aşezarea lui acolo trecuseră nouăsprezece ani. Deci, luându-l şi aşezându-l într-o raclă, l-au dus pe
mâinile preoţilor şi ale monahilor, cu lumânări aprinse şi cu cântări până la corabia împărătească şi au
pornit spre Constantinopol. Iar de îndată ce au trecut de strâmtoarea cetăţii, însuşi împăratul şi tot
senatul cu lumânări aprinse în mâini le-au ieşit întru întâmpinare, iar după oprirea corabiei, sărutând
racla sfântului şi luând-o pe umeri au depus-o în biserica cea mare. Şi făcând acolo priveghere, toată
noaptea, a doua zi de dimineaţă luându-l de acolo, în acelaşi chip l-au dus şi l-au aşezat în biserica
sfinţilor apostoli, în ziua a treisprezecea a lunii martie, în aceeaşi zi, adică, în care fusese trimis în
surghiun.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici African, Publiu şi

Terentiu, a căror slujbă se săvârşeşte în biserica sfinţilor Petru şi
Pavel.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Aviv cel din Ermupolis, care
fiind legat de o piatră şi în râu aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Cristina, cea din Persia,
care, în urma loviturilor de bici, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Publiu,

episcopul atenienilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 14 Martie
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului
părintelui nostru Benedict de Nursia.

Cuviosul părintele nostru Benedict, al cărui nume pe latineşte

înseamnă "binecuvântatul", era de fel din ţinutul romanilor, din
provincia Nursia şi se trăgea din părinţi credincioşi şi bogaţi.
Părăsindu-şi casa, pe părinţii săi şi toată averea părintească, încă de
pe când era tânăr şi bărbat nedesăvârşit, a plecat împreună cu
aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu, unde, prin
virtute şi înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus
puterea de a face minuni şi tămăduiri. Cele mai multe dintre faptele
lui minunate s-au păstrat pe larg în istoria vieţii lui. De aici aflăm că
el a săvârşit tot felul de minuni: a înviat morţi, a vestit de mai
înainte cele viitoare şi a vorbit despre cei ce erau departe ca şi cum ar fi fost de faţă. Trebuie însă să
nu uităm un lucru de mare însemnătate, şi anume că, mai înainte de a se muta la Domnul a grăit în
chip profetic celor care se găseau împreună cu el şi a adus şi la cunoştinţa celor ce se găseau departe
că se va întâmpla şi un semn oarecare, prin care vor cunoaşte cu toţii că s-a despărţit de trup.

Astfel, cu şase zile mai înainte de adormirea lui, a poruncit să i se sape groapa şi îndată după aceasta
a fost cuprins de o fierbinţeală puternică, iar trupul lui timp de şase zile a fost scuturat de friguri. În
ziua a şasea a poruncit ucenicilor săi să-l ia şi să-l ducă la casa de rugăciune, unde fiind dus, după ce
s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stând în mijlocul ucenicilor săi, care îl sprijineau, şi-a ridicat mâinile
către cer şi în felul acesta, privind în sus şi rugându-se, şi-a dat sfinţitul său duh.

În aceeaşi clipă, doi fraţi, dintre care unul se găsea stând liniştit în chilia lui, iar altul locuia mult mai
departe, au avut aceeaşi vedenie. Astfel şi unul şi celãlalt au văzut un drum minunat care se întindea
de la chilia cuviosului Benedict până la cer, către răsărit, şi care era aşternut tot cu veşminte preţioase
şi strălucitoare de mătase, iar pe acest drum se găseau şi vreo câţiva oameni minunaţi, care ţineau
făclii în mâini şi care în rânduială desăvârşită se suiau. Un alt bărbat, îmbrăcat în alb, şi el şi
strălucitor de lumină, care se găsea alături, i-a întrebat dacă ştiu al cui este drumul acesta, pe care ei,
privindu-l cu mintea lor, îl găsesc atât de minunat. Dar aceia răspunzându-i că nu ştiu, cel ce s-a
arătat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urcă la ceruri". După ce aceştia şi-
au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au înţeles, fiecare în parte, că sfântul Benedict se
săvârşise din viaţă, ca şi cum ar fi fost de faţă şi l-ar fi văzut săvârşindu-se.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Alexandru, cel din

Pidna (Macedonia).

Lumea în mijlocul căreia a trăit sfântul Alexandru din Pidna, trăia în

întunecimea înşelăciunii. Dar el, strălucind întocmai ca o stea
prealuminoasă, a dat pe faţă nebunia răucredincioşilor, a rănit cu
cuvintele sale, întocmai ca şi cu nişte săgeţi, pe vrăjmaşul cel
trufaş şi a doborât la pământ toată înşelăciunea, propovăduind şi
mărturisind cu îndrăznire pe Hristos în vremea persecuţiei
împăratului Maximin (305-311). Pentru aceasta, cei ce se găseau
în fruntea înşelăciunii, neputând suferi până în cele din urmă,
îndrăzneala şi vitejia lui, s-au străduit, cu diferite meşteşugiri, să
nimicească tăria lui. Dar nefiind în stare să izbutească aceasta, i-au
tăiat capul cu sabia. Dumnezeu l-a răsplătit cu harul tămăduirilor;
căci sfintele lui moaşte vindecă de toată boala pe cei ce cu credinţă
se apropie de ele.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului

părintelui nostru şi mărturisitor Eushimon,
episcopul Lampsacului.

Sf. Eushimon Mărturisitorul, Episcopul Lampsacului, a trăit în Asia Mică, pe coasta Peninsulei
Dardanele, fiind recunoscut pentru viaţa virtuoasă şi sfânta pe care o ducea. El a suferit pentru
sfintele icoane sub împăratul iconoclast Teofil (829-842). După ce a fost întemniţat, a fost trimis în
exil unde s-a stins din viaţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 15 Martie