În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea sfântului

mucenic Agapie şi a celor şapte mucenici împreună cu dânsul: Plisiu,

Romil, Timolau, doi Alexandru şi doi Dionisie.

Aceşti mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (244-311). Agapie era de fel din cetatea
Gazei, Timolau din Pont, cei doi Dionisie din Tripolea Feniciei, Romil era diacon al bisericii din Diospoli,
iar Plisiu şi cei doi Alexandru se trăgeau din Egipt. Legându-şi cu toţii laolaltă sufletele cu dragostea lui
Hristos, şi-au pus după aceea mâinile în cătuşe şi au venit astfel înaintea guvernatorului Urban, la
Cezareea, căruia i-au mărturisit că sunt creştini. Iar acela neputând să-i înduplece să se lepede de
credinţă nici cu ameninţări şi nici cu făgăduieli, a poruncit să li se taie capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Aristobul, episcopul

Britaniei, fratele apostolului Barnaba.

Acesta a fost unul dintre cei şaptezeci de

ucenici. El a urmat pe sfântul apostol Pavel,
propovăduind Evanghelia în toată lumea şi
slujind în tot timpul marelui apostol, de către
care a şi fost hirotonit episcop în ţara
britanilor, unde trăiau nişte oameni sălbatici şi
cruzi. Şi cu toate că aceştia de multe ori l-au
bătut pe sfântul episcop, iar uneori l-au târât
prin pieţe, el a izbutit să aducă pe mulţi dintre
ei la Hristos. Şi după ce a întemeiat multe
biserici în care a aşezat preoţi şi diaconi, s-a
săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea

sfântului mucenic Nicandru,
cel din Egipt.

Sfântul Nicandru a trăit şi el în vremea

împăratului Diocleţian (244-311). Crescut
fiind în evlavie şi legându-se cu toată
dragostea lui de mucenici, se îndeletnicea cu
adunarea în ascuns a moaştelor mucenicilor,
pe care cu cucernicie şi cu cinste le aşeza apoi
în locuri ascunse. Odată, văzând rămăşitele
unor mucenici aruncate astfel şi fără nici o
grijă, venind în timpul nopţii şi adunându-le
le-a aşezat plin de cuvioşie şi de cuviinţă într-
un loc oarecare. Dar fiind văzut de unul dintre
slujitorii idolilor, a fost pârât mai-marelui
acelui loc. Fiind prins şi propovăduind cu
îndrăznire pe Hristos Dumnezeu adevărat, a
fost jupuit de piele, primind cununa
muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Manuil

Criteanul (Manuel Cretanul) care a mărturisit în Hios, la anul 1792, şi
care, de sabie fiind tăiat, s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi. Amin.

Sinaxar 16 Martie
În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea sfântului mucenic
Sabin egipteanul.

Sfântul Sabin a fost din localitatea Ermuopole a Egiptului şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian.
Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor, el a ieşit împreună cu alţi creştini din cetate şi s-au ascuns
într-o căsuţă. Fiind căutat însă de închinătorii la idoli, pentru că se bucura de multă cinstire printre
creştinii de acolo, fiind şi de neam ales şi întrecând pe mulţi cu râvna credinţei sale, a fost în cele din
urmă găsit. Şi, fiind dus înaintea unui oarecare Arian, care era mai marele cetăţii, a fost spânzurat şi
strujit într-atâta, încât bucăţi din carnea lui cădea la pământ. Apoi a fost ars cu făclii aprinse şi în cele
din urmă legat fiind de o piatră a fost aruncat în râul Scamandru, luând în chipul acesta cununa
muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Papa.

Acest sfânt, văzând că lumea se găseşte în primejdia de a se cufunda în idolatrie, înfăţişându-se

înaintea stăpânitorului locului unde trăia, l-a ruşinat pe acesta, cu îndrăzneala lui cea multă în Hristos.
Fiind aruncat la pământ i s-a bătut mai întâi trupul şi apoi şi faţa cu toiege şi a fost chinuit în multe
chipuri, după care şi-a dat duhul. Moaştele lui au fost ridicate de cei din Licaonia, care avându-le la ei
se bucură şi se veselesc.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian cel din Cilicia.

Acest sfânt era de fel din cetatea Anazervelor, care este a doua cetate din ţinutul Ciliciei şi era fiul
unui demnitar grec şi al unei mame creştine. Învăţând de la mama lui credinţa creştină şi
îndeletnicindu-se cu citirea Sfintelor Scripturi, când a ajuns la vârsta de optsprezece ani a fost dus de
către alţii înaintea ighemonului locului aceluia. Şi neplecându-se a jertfi idolilor, a fost bătut peste tot
corpul, după care a fost aruncat în închisoare. Aducându-şi aminte aici de sfatul mamei lui, când a fost
scos din nou şi întrebat, a răspuns că stăruie în credinţa lui şi vrea să moară în credinţa lui Hristos.
Deci, fiind aruncat într-un sac plin de nisip şi de şerpi veninoşi, a fost lăsat în mare şi astfel a primit
cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan cel din Mănăstirea

Rufianelor, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Roman, cel din

Parion, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor zece mucenici din Fenicia, care
de sabie s-au săvârşit.