viaţa şi paraclisul

celui întru sfinţi părintelui nostru

sava
(brancovici)
mitropolitul transilvaniei

Facere, în Sfântul Munte al Athonului, a

Ieromonahului Athanasie Simonopetritul,
Imnograful Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos
 Paraclisul a fost alcătuit ţinând
canoanele imnografiei bisericeşti, adică
a fost păstrată forma prozodică proprie
fiecărei specii a genului imnografic.

În format audio paraclisul

va putea fi accesat în curând la
imnitor.ro
 viaţa sfântului sava
mitropolitul transilvaniei

S fântul Ierarh Sava s-a numit după neamul său

Brancovici, iar după locul naşterii Ienopolitul,
căci vechea sa familie, a cărei baştină s-ar părea că era
Herţegovina, fugind dinaintea ororii turceşti, s-a aşe-
zat în cetatea Ienopole, adică în Ineul de azi, din păr-
ţile Aradului. Viaţa lui ne este cunoscută din cronica
scrisă de fratele său, învăţatul Gheorghe Brancovici.
S-a născut, cum am spus, în Ineu, pe la 1620, în
sânul unei familii de viţă veche, având moşii întin-
se în comitatele Arad, Zarand şi Timiş. Tatăl lui se
numea Ioan şi în tinereţe slujise ca ostaş, iar mama,
Maria, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu patru fii
şi două fiice. Celui mai mare, care avea să fie mitropo-
litul de mai târziu, i-au dat la botez numele Simeon,
după Sfântului Simeon Izvorâtorul-de-Mir, care a
fost regele sârbilor, iar mai apoi s-a făcut monah la
Sfântul Munte Athos, ajungând după moarte făcător
de minuni. În această ocrotită de Dumnezeu familie
au mai fost doi episcopi. Un alt Sava, al Lipovei şi
Ienopolei, şi Longhin, unchi după tată al lui Sava al
nostru, care, după ce a păstorit tot în partea Ineului,
s-a retras la Mănăstirea Comana în Ţara Românească.
Simeon a învăţat carte în casa părintească şi,
crescând, a călătorit prin cetăţi vestite din Ungaria,
4 viaţa

Serbia şi Bulgaria. Dar ca să dobândească şi învăță-

turile cele sfinte, s-a dus la unchiul său Longhin la
Comana. Aici, pe lângă Sfintele Scripturi şi rându-
ielile slujbelor, s-a cercat şi în nevoinţa cea lăuntrică
a rugăciunii, de la călugării care au pururi mintea
căutând la cele cereşti.
Însă vestea morţii tatălui său l-a silit să se întoar-
că acasă. S-a căsătorit şi a avut mai mulţi copii, dar
toţi au murit de mici. Şi fiind cunoscut de toată ce-
tatea pentru strălucirea virtuţii lui, murind protopo-
pul Ineului, Grigorie Brancovici, o altă rudenie de-a
sa, credincioşii i-au cerut să-şi închine viaţa slujirii
Domnului şi păstoririi lor. Aşadar, luând dorinţa ce-
tăţii ca semn de la Dumnezeu, a lepădat socotelile
lumeşti şi s-a dus la Târgovişte, unde a fost hirotonit
de mitropolitul Ştefan al Ungrovlahiei.
Întorcându-se acasă, află că soţia sa a adormit,
parcă smerindu-se din dragoste de Dumnezeu şi de
aproapele şi lăsându-şi bărbatul să slujească Stăpâ-
nului fără nicio grijă pământească. Tot aşa, mama
lui, părăsind deşertăciunile, se călugăreşte, primind
numele ocrotitoarei sale din tinerețe, al Preacuratei
Fecioare Maria.
Rămâne, prin urmare, câţiva ani la Ineu, având
numai grija turmei încredinţate lui şi a legăturii sale
lăuntrice cu Cel înaintea Căruia slujea, aşa cum a
învăţat de la Bătrânii de la Comana. Însă vestea des-
pre petrecerea lui s-a răspândit grabnic dincolo de
 sfântului sava 5

zidurile Ienopolei. În anul 1656, adormind în pace

Sfântul Ştefan, mitropolitul de la Alba Iulia, cel că-
ruia îi datorăm întâia ediţie a Noului Testament în
limba noastră românească din 1648, întregul sobor
al preoţilor şi mirenilor l-a ales ca părinte duhov-
nicesc al Ardealului pe smeritul şi jertfelnicul preot
Simeon, slujitorul lui Dumnezeu. Acesta, primind
vestea cu frică sfântă, se supune iarăşi voii dumneze-
ieşti şi, după obicei, trece munţii la povăţuitorul său
duhovnicesc, Longhin arhiereul, la Comana, unde,
cunoscut şi iubit fiind de toţi părinţii, primeşte chiar
în ziua Înălţării Sfintei Cruci sfânta schimă monahi-
cească sub numele de Sava. La trei zile după aceasta,
este hirotonit la Mitropolia din Târgovişte arhiereu.
Fără multă zăbavă, cunoscând suspinul şi suferinţa
noii sale turme, asuprite în acea vreme, se întoarce
şi este primit cu dragoste şi cu cinste în scaunul său
din Alba Iulia.
Dar, aşa cum i-a prevestit Domnul, toată păsto-
rirea sa a fost sub semnul crucii, cruce primită cu
mărime de suflet şi preschimbată, aşa cum şi este,
în urcuş către înviere. Şi-a înţeles ascultarea dată
lui de Iubitorul de oameni şi şi-a dăruit întreaga
fiinţă slujirii norodului lui Hristos hărţuit de vrăj-
maşii credinţei.
Prozelitismul calvin, susţinut de principii Tran-
silvaniei, tulbura mult pacea Bisericii şi duhul blân-
dului Sava. A fost de două ori scos din scaun, apoi a
6 viaţa

aşteptat ani de zile diploma de confirmare de către

principe. A fost luptat prin legi nedrepte şi împo-
vărătoare prin mai-marii calvinilor care îl urau de
moarte, dar chiar, şi nu cu mai puţină durere, de
unii dintre preoţii lui, care, pentru unele avantaje,
s-au dat cu cei care aveau puterea şi care unelteau
la surparea mitropolitului, a Bisericii şi a neamu-
lui nostru românesc. Mai erau şi năvălirile turcilor
care, de pildă, în 1658, au ars şi au jefuit Catedrala
şi Mitropolia din Alba Iulia. În 1668, greutăţile şi
nevoile l-au silit să facă o călătorie în Rusia pentru
dobândirea de ajutoare. Alte ajutoare i-au venit de la
voievozii Țării Româneşti.
Însă Domnul, Care face voia celor ce se tem de
Dânsul, pururi i-a stat alături şi l-a sprijinit în lu-
crarea lui. În 1675, a adunat preoţii şi le-a dat o
rânduială pentru slujbe. I-a îndemnat ca slujba să o
săvârşească în limba română, dar nu numai dumi-
nica şi în sărbători, ci şi miercurea şi vinerea, iar în
vremea posturilor în fiecare zi, ca biserica să devină
casă pentru fiecare credincios şi parte din viaţa lui
de zi cu zi. Preoţii erau datori să înveţe norodul, pe
bătrâni, pe tineri şi pe copii, să le tălmăcească Scrip-
turile şi slujbele şi să-i înveţe chipurile nevoinţei po-
trivite fiecărui om şi fiecărei vremi. A luptat pentru
îndepărtarea credinţelor răstălmăcite, a basmelor bă-
beşti, după cum zice Apostolul, şi a superstiţiilor de
tot felul, care depărtează pe om de la Dumnezeu şi-i
 sfântului sava 7

sădeşte în suflet iubirea de sine, şi nu pe cea a vieţii

celei veşnice. Dorea ca părtăşia fiecăruia la slujbe să
fie întru cunoştinţă şi de aceea îndemna la spove-
danie şi împărtăşanie, nu doar la simpla ascultare a
slujbelor, căci aşa fiecare rămâne în ale sale şi nu le
primeşte pe cele dumnezeiești.
Este cel dintâi ierarh despre care se ştie că a dat
hotărâri în scris ca slujbele să se facă în româneşte,
înlocuind slavona cu limba vorbită de popor. Dorea
mult ca dreapta credinţă să strălucească în toată Tran-
silvania, iar laudele aduse Domnului, Maicii Lui celei
atât de iubite de popor şi sfinţilor să fie înălţate, aşa
cum se şi cade, în limba dulce şi vrednică a românilor.
A fost cu adevărat părinte şi păstor, oglindă a Dum-
nezeirii şi întrupare a sufletului românesc.
Însă chemarea Crucii, cea care avea să-l facă desă-
vârşit şi întru totul asemenea Celui căruia şi-a închinat
viaţa, nu s-a mai lăsat aşteptată. Văzând craiul Ardea-
lului, Mihail Apaffi, că toate legiuirile, meşteşugirile şi
ostenelile sale de a întoarce pe români de la credinţa lor
sunt zădărnicite până şi numai de prezenţa fericitului
Sava, ba mai fiind şi asmuţit de mai-marii calvinilor, a
semănat vrajbă şi răzbunare împotriva păstorului ce-
lui bun. La 2 iunie 1680, a întocmit la Alba Iulia un
scaun de judecată pentru a-l osândi. Durerea era mare
pentru că în acest scaun, pe lângă conducători calvini
maghiari, erau şi protopopi români, iubitori ai calvi-
nilor în ascunsul inimii, cărora Sava le dădu pe faţă
8 viaţa

păcatul, precum şi mireni de toate felurile. Deci, arun-

când mărturii nedrepte asupra lui, în aceeaşi zi l-au şi
scos din scaun, judecându-l mai mult după canoanele
calvineşti, şi nu după cele ale Bisericii. Vestea a indignat
nu numai pe românii rămaşi orfani, ba chiar şi pe un-
guri, care cunoșteau virtuțile bărbatului. Un cronicar
maghiar ţine să spună că însuşi principele l-a cumpărat
cu daruri pe un protopop român ca să-l acuze pe Sava
de imoralitate, adăugând că i-au prădat întreaga avere
şi l-au silit să plătească 3000 de taleri.
Apoi, fiind aruncat în temniţă la Vinţu de Jos, Sava
îşi începe grelele pătimiri care l-au şi unit pe veci cu
Hristos. A fost bătut cumplit cu biciul până i s-a rupt
nu numai cămaşa, ci şi carnea de pe cinstitul şi mult
încercatul său trup. Chinul i-a fost mare, căci calvinii,
cunoscând faima lui în popor, doreau să-l facă să se
lepede de dreapta credinţă şi să treacă la eresul lor, gân-
dind că aşa vor dobândi o mare biruinţă şi că, poate,
întreaga turmă a marelui ierarh îl va urma şi dintr-oda-
tă toată Transilvania va cădea în înşelăciunea lor. Îl sco-
teau în fiecare vineri, precum L-au dus pe Domnul, şi-l
băteau cu toiege până aproape de moarte, că doar-doar
va cădea. Sava însă nu şi-a lăsat dragostea cea dintâi şi a
mărturisit cu vrednicie pe Hristos şi credinţa, aşa cum
a primit-o de la strămoşii săi.
În toată această vreme se făceau încercări pen-
tru eliberarea lui. Şi cel care avea să devină Sfântul
Mucenic Constantin Brâncoveanu, care era trimisul
 sfântului sava 9

domnului Ţării Româneşti la Poartă, a făcut înţele-

geri cu duşmani de-ai lui Apaffi că, dacă vor ajunge
în fruntea Ardealului, să-l elibereze pe Sfinţitul Sava.
Domnul îi gătise însă cununa cea nestricăcioasă a
mărturisirii, prin care străluceşte în Împărăţia cea
veşnică spre slava Lui şi întărirea noastră.
A fost slobozit, dar rănile grele şi chinurile înde-
lungate suferite în temniţă nu l-au mai lăsat mult să
trăiască, la începutul anului 1863 ducându-se la Cel
pe care L-a mărturisit.
A fost cunoscut de toţi ca mare mărturisitor al cre-
dinţei ortodoxe şi socotit de credincioşi numaidecât
ca sfânt. Biserica l-a trecut oficial în rândul sfinţilor în
1950, pomenindu-se în fiecare an la 24 aprilie.
10 viaţa

rânduiala melodică a paraclisului

celui întru sfinţi părintelui nostru

sava
mitropolitul transilvaniei

De este preot, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar de nu este preot, zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri,
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă

cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă
întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la jude-
cată cu robul Tău, că nu se va îndreptăţi
înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăj-
maşul sufletul meu, smerit-a la pământ
viaţa mea, aşezatu-m-a întru întunerece
ca pe morţii veacului. Mâhnitu-s-a întru
mine duhul meu şi întru mine inima mea
s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zi-
lele cele din început, cugetat-am la toate
 sfântului sava 11

lucrurile Tale, la facerile mâinilor Tale am

cugetat. Tins-am către Tine mâinile mele,
sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie.
Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul
meu: nu întoarce faţa Ta de la mine, şi mă
voi asemăna celor ce se pogoară în groapă.
Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre
Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne,
calea în care voi merge, că la Tine am ridi-
cat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjma-
şii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Înva-
ţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul
meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la
pământul cel drept. Pentru numele Tău,
Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei
scoate din necaz sufletul meu; şi întru mila
Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei, şi vei pierde
pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
că eu sunt robul Tău.
apoi cântăm:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat

nouă; bine este cuvântat Cel ce vine
întru numele Domnului.
cu Stihurile acestea:
12 paraclisul

Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,

că în veac este mila Lui.
Toate neamurile m-au înconjurat, şi întru
numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată
întru ochii noştri.
iar apoi troparele, glasul al 4-lea, asemenea cu:
„Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...“
(Ὁ ὑψωθείς)
Viața sfinților ierarhi trăind, Sfinte,΄
te-ai arătat stâlp neclintit Ortodoxi-
ei΄ și-adevărată pavăză credinței în
Hristos.΄ Astfel, pătimind cumplit΄
de la frații tăgadnici,΄ nu te-ai aple-
cat defel,΄ Sava preafericite;΄ mijlo-
citor ești celor ce te cinstesc΄ și călă-
uză a Transilvaniei.
Slavă, acelaşi sau al hramului;
Şi acum, al Născătoarei de Dumnezeu, asemenea;
N u contenim, de-Dumnezeu-Năs-
cătoare, să cuvântăm mereu pute-
rile tale; că înaintea lui Hristos de
 sfântului sava 13

n-ai fi stat solind, cine ne-ar fi izbă-

vit΄ dintr’atâtea primejdii? Sau cine
ne-ar fi păzit΄ slobozi până acuma?
De lângă tine nu ne vom depărta,
că din necazuri mântui pe robii tăi.

apoi Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare

mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor
Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos
mă spală de fărădelegea mea şi de pă-
catul meu mă curăţeşte, că fărădelegea
mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea
mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi
ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să
Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să
biruieşti când Te vei judeca Tu. Că iată în-
tru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate
m-a născut maica mea. Că iată adevărul
ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-
mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-
mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă
voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi
14 paraclisul

veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite.

Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi
toate fărădelegile mele şterge. Inimă cu-
rată zidește întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi bucuria mântuirii Tale şi cu duh
povăţuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei
fărădelege căile Tale şi cei necinstitori la
Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sân-
giuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii
mele; bucura-se-va limba mea de drepta-
tea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide
şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi
voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei bi-
nevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdro-
bit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu
nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru
bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi
jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile
de tot; atunci vor pune pe
altarul Tău viţei.
 sfântului sava 15

canonul
Al cărui acrostih în limba elină este:
«Părinte Sava, acoperă norodul tău ortodox. A(thanasie)»

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Irmos: „Apa trecându-o ca pe uscat“
(Ὑγρὰν διοδεύσας)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
A ta pomenire, Sava, cinstind,΄ la
Domnul te punem΄ pentru noi prea-
cald rugător,΄ ca întru poruncile Sale΄
să stăruim cu tărie de-a pururea.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Iubirea pe care spre Dumnezeu΄ ai
avut-o, Sava,΄ înstăpânește-o și-n-
tru cei ce΄ te au ca și chip ortodoxi-
ei΄ în făptuiri și cuvinte și dragoste.
Slavă...
Ajută, Cinstite, fiilor tăi΄ ce sunt în
primejdii΄ și de diavol sunt războ-
iți΄ cu meșteșugite ispite,΄ şi trebu-
ință au, Sfinte, de ruga ta.
16 paraclisul

Şi acum...
Scăpare fii celor ce în nevoi΄ cu cre-
dință-aleargă,΄ Născătoare de Dum-
nezeu,΄ sub oblăduirea ta de maică΄
și-ajută-i cú ale tale rugi grabnice.
Cântarea a 3-a
Irmos: „Cela ce ai făcut“
(Οὐρανίας ἁψῖδος)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Materialnica grijă΄ tu lepădând,
Dreptule,΄ Domnului pe tine, Părin-
te,΄ jertfă adusu-te-ai,΄ şi-mbogăţin-
du-te΄ cu virtuţi felurite,΄ cu acestea
şi pe noi΄ împodobeşte-ne.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Credincios către Domnul΄ şi vas fi-
ind Duhului,΄ te-ai înveşmântat cu
dorire΄ în schima monahilor΄ şi lupte
ai purtat΄ ca sfinţii de-odinioară;΄cu
aceia roagă-te΄ pentru copiii tăi.
Slavă...
 sfântului sava 17

Adevărata lumină΄ ţi-a biruit ini-

ma΄ şi ortodoxia credinţei΄ tu spri-
jinitu-ai,΄ de-aceea fost-ai văzut΄ al
Transilvaniei dascăl,΄ pe care pă-
zeşte-o΄ în pace pururea.
Şi acum...
Eşti preadulcea cântare΄ ce vese-
leşti pururea΄ toată firea cea înge-
rească΄ şi-a pământenilor,΄ căci ai
născut sub ani΄ din preacuratele-ţi
sângiuri΄ pe preadulcele Iisus,΄ om
fiind şi Dumnezeu.

Acoperă΄ Părinte Sava preafericite,΄ pe

cei ce luminat cinstesc sfântă pomeni-
rea ta,΄ ţinându-i cu rugăciunea-ţi΄ ne-
clătinaţi în dreapta credinţă.
Caută΄ cu milostivire, de-Dumne-
zeu-Născătoare prealăudată,΄ spre ne-
cazul meu cel cumplit al trupului΄ şi
vindecă durerea΄ sufletului meu.
18 paraclisul

Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…,
şi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori);
Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…
Dacă nu este preot, se zice îndată
Sedealna, glasul al 2-lea, asemenea cu:
„Rugătoare fierbinte“ (Πρεσβεία θερμή)
Ún aprige vremi΄ făclie arătându-te,΄
aprins-ai pe toţi΄ cu dogmele Bise-
ricii;΄ şi preabun păstor ai fost,΄ În-
ţelepte, în Transilvania,΄ bărbăteş-
te mărturisind΄credinţa Părinţilor,
Sfinţite Sava.
Cântarea a 4-a
Irmos: „Auzit-am, Doamne“
(Εἰσακήκοα, Κύριε)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Cu putere ai osândit,΄ Sava, rătăci-
rea rău-credincioşilor;΄ de aceasta
să-i păzeşti pe toţi΄ cei ce te au pil-
dă, preaviteazule.
 sfântului sava 19

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Ritor Duhului te-ai făcut΄ destră-
mând urzelile ereziilor,΄ pe aces-
tea-acum alungă-le΄ cu solirea ta
din Transilvania.
Slavă...
Ca un alt Finees ai fost΄ turmei cre-
dincioşilor legiuit strateg,΄ îndem-
nându-i să nu-şi lepede΄ dreapta lor
credinţă, a Părinţilor.
Şi acum...
Preacurată, Stăpâna mea,΄ pleacă-ţi,
ca o maică, spre noi urechea ta,΄ as-
cultându-ne rugăciunile,΄ şi degra-
bă toate împlineşte-le.
Cântarea a 5-a
Irmos: „Luminează-ne pe noi“ (Φώτισον ἡμᾶς)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Viaţă şi cuvânt΄ ai avut ca-n Evan-
ghelie,΄ prin care turma-nţelepţeşte
ţi-ai hrănit,΄ pe care, Sava,΄ nevăzut
ajut-o pururea.
20 paraclisul

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Chinuri şi ’ntristări΄ suferit-ai pen-
tru Domnul tău,΄ mustrând rătă-
cirea rău-credincioşilor,΄ ca un leu
însă΄ apărat-ai toate dogmele.
Slavă...
Pentru Hristos΄ adevăru-ntreg pă-
zitu-l-ai΄ şi-ai stăruit în toate dog-
mele,΄ în care şi pe noi΄ a stărui în-
vredniceşte-ne.
Şi acum...
Când vor năvăli΄ săgetările vrăjma-
şului,΄ pe credincioşi, Fecioară, aco-
peră-i,΄ ca ocrotirea-ţi΄ de maică în
veci să o cinstim.
Cântarea a 6-a
Irmos: „Rugăciune voi vărsa către Domnul“
(Τὴν δέησιν)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Secure΄ ce tai ereziile,΄ iar credin-
ţei celei drepte apărare΄ te-ai arătat,
îndreptând cu acestea΄ pe ale vieţii
 sfântului sava 21

cărări, Sava, turma ta;΄ spre Via-

ţă-ndrumă şi acum,΄ Fericite, pe cei
ce te laudă.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Ale morţii΄ chinuri dispreţuin-
du-le,΄ desfătare socotitu-le-ai, Sfin-
te,΄ şi-ai înfruntat rătăcirea calvină΄
lămurind ortodocşilor dogmele,΄
urmaş al dascălilor vechi΄ înţelep-
ţeşte, o, Sava, făcându-te.
Slavă...
Pe cei ce΄ Mântuitorul ţi i-a dat΄
i-ai păzit cu multă grijă în turmă,΄
noapte şi zi adăpându-i, Părinte,΄
cu-nvăţăturile cele dumnezeiești.΄
Acestora ne fă părtaşi΄ pe noi, care
cinstim pomenirea ta.
Şi acum...
Dascălii, care drept mărturisesc,΄
Născătoare de Dumnezeu te arată,΄
că ai născut pe Cuvântul şi Dom-
nul΄ şi fecioria întreagă păzitu-ţi-ai,΄
22 paraclisul

de-aceea tuturor ne eşti΄ la Treime

solire puternică.
Acoperă,΄ Părinte Sava preafericite,΄ pe
cei ce luminat cinstesc sfântă pomeni-
rea ta,΄ ţinându-i cu rugăciunea-ţi΄ ne-
clătinaţi în dreapta credinţă.
Curată,΄ care prin cuvânt pe Cuvântul
în chip netâlcuit΄ L-ai născut în zilele
din urmă,΄ nu înceta rugându-L,΄ ca
una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul zice ectenia mică şi pomeneşte iarăşi
ca după cântarea a 3-a; apoi

Condacul, glasul al 2-lea, asemenea cu:

„Păzitoarea creştinilor“
(Προστασία τῶν Χριστιανῶν)
Ierarh credincios arătatu-te-ai,΄
sprijin tare făcându-te ortodocşi-
lor,΄ căci, Părinte, ai vădit pe hris-
toşii cei mincinoşi΄ ţinând dogme-
le părinteşti΄ şi pentru acestea ai
suferit΄ în pace legăturile.΄ Sava,
 sfântului sava 23

de-aceea-ţi cerem:΄ Nu ne trece cu

vederea΄ şi rugăciunea celor ce΄ te
cinstesc împlineşte-o!
Prochimen, glasul al 4-lea
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca
întru dreptate şi cuvioşii tăi
se vor bucura.
Stih: Răsădit în casa Domnului, în curţile
casei Dumnezeului nostru va înflori.

evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire.
(X, 32 - XI, 1)

z
is-a Domnul: Oricine va mărturisi
pentru Mine înaintea oamenilor,
mărturisi-voi şi Eu pentru el înain-
tea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar
de cel ce se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el
înaintea Tatălui Meu, Care este în ce-
ruri. Nu socotiţi că am venit să aduc
pace pe pământ; n-am venit să aduc
pace, ci sabie. Căci am venit să despart
24 paraclisul

pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama

sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii
omului fi-vor casnicii lui. Sfârşind Ii-
sus de dat aceste învăţături celor doi-
sprezece ucenici ai Săi, a trecut de aco-
lo ca să înveţe şi să propovăduiască
mai departe prin cetăţile lor.
Slavă..., glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milosti-
ve, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum-
nezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea gre-
şalelor noastre.
şi stihira, glasul al 6-lea, asemenea cu:
„Toată nădejdea“ (Ὅλην ἀποθέμενοι)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor
Tale şterge fărădelegea mea.
Cu întreaga-ţi inimă΄ iubind pe Mân-
tuitorul,΄ preaduios şi bun păstor,΄
Sava fericitule, arătatu-te-ai.΄ Sprijin
 sfântului sava 25

ortodocşilor΄ în cumplite vremuri΄

te-ai făcut în Transilvania,΄ vestind
cu harul tău΄ dogmele Bisericii, tu-
turor΄ şi pentru ele pătimind,΄ măr-
turisitorule preaviteaz.΄ Roagă-te,
Părinte,΄ ca Raiul, cu toţi sfinţii,
să-l aflăm,΄ învăţătura Bisericii΄ pă-
zind-o cu evlavie.
Preotul zice rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, norodul Tău…
Strana: Doamne miluieşte (de 12ori); apoi
Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările…
Cântarea a 7-a
Irmos: „Feciorii lui Israil strămutaţi din Iudeea“
(Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Fără spaimă rămas-ai΄ întru toate
prigoanele rău-credincioşilor,΄ răb-
dându-le ca leul΄ cu dumnezeiesc cu-
get,΄ fericite Păstorule,΄ mărturisind
cu adevărat΄ a Bisericii credință.
26 paraclisul

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Sunt străine credinţei΄ blasfemii-
le voastre, nelegiuiților,΄ pe care
le aduceți΄ în Ortodoxie,΄ singurul
Trup al Stăpânului!΄ - grăit-ai lim-
pede, Sava,΄ înnoitorilor credinței.
Slavă...
Nu mă lepăd, strigat-ai,΄ de credin-
ța primită de la părinții mei΄ şi chi-
nurile toate΄ le rabd pentru cununa΄
nestricăcioasă şi veșnică΄ a bunei
mărturisiri,΄ de Hristos dăruită!
Şi acum...

Únceput al zidirii΄ celei noi ară-

tatu-te-ai, Maică plină de har,΄
născându-L întru Duhul΄ pe Fiul
şi Cuvântul,΄ către Care-acum roa-
gă-te΄ pe toţi cei care te cinstesc΄ lă-
caş Treimii să-i facă.
 sfântului sava 27

Cântarea a 8-a
Irmos: „Pe Împăratul ceresc“ (Τὸν βασιλέα)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Iconomia΄ cea după trup ai vestit-o,΄
a Cuvântului vieţii, o, Sava,΄ soleşte
la Acela΄ pentru cei care te roagă.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Tămăduieşte΄ celor ce-ţi cântă, Pă-
rinte,΄ pătimirile din trup şi din su-
flet,΄ căci în rugăciune΄ ai multă în-
drăznire.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Domnul.
Când norii΄ de ispitiri, Sfinte Sava,΄
cuprind sufletele noastre, Cinstite,΄
ca praful depărtează-i΄ şi dă-ne a ta
pace.
Şi acum...
Inima şi mintea,΄ prin a lui Iisus
pomenire,΄ le sfinţeşte, Curată Fe-
cioară,΄ tuturor celor care΄ te laudă
pe tine.
28 paraclisul

Cântarea a 9-a
Irmos: „Adevărată de-Dumnezeu-Născătoare“
(Κυρίως Θεοτόκον)
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Credința ortodoxă,΄ pentru care,
Sava,΄ ai pătimit chinuri multe,
´ntăreşte-o΄ întru cei care în imne΄
laudă lupta ta.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.
Comori care se strică΄ nu îţi cerem,
Sava,΄ ci adevărul credinței Părinţi-
lor΄ prin care sfinţii, în ceruri,΄ veş-
nic se odihnesc.
Slavă...
Slăvit ai fost, Părinte,΄ de către Stă-
pânul΄ şi pe al sfinţilor scaun te-a
aşezat,΄ ci nu ’nceta rugăciunea΄
pentru copiii tăi.
Şi acum...
Fecioară ne´ntinată,΄ a ortodocşilor
Maică,΄ în curăţia credinţei păzeş-
te-ne,΄ pe cei ce fără ’ncetare΄ laudă
îţi cântăm.
 sfântului sava 29

Cuvine-se cu adevărat… şi megalinariile

Bucură-te, mare apărător,΄ Sava în-

ţelepte,΄al Transilvaniei solitor,΄ care
a ta turmă΄ ai călăuzit-o΄ în căile
dreptăţii΄ chinuri răbdând mereu.

Vechilor Părinţi te arăţi urmaş,΄

căci înţelepţeşte΄ adevărul l-ai apă-
rat΄ şi acum întru slavă΄ cu aceştia
te bucuri,΄ cununa mărturisirii΄ în-
cununându-te.

Ún toate primejdiile să-ţi păzeşti΄

turma nerăpită,΄ ridicând ale tale
mâini΄ la Stăpânul nostru,΄ în a că-
rui vie΄ preabun şi harnic slujnic,΄
Sava, făcutu-te-ai.
şi acestea două ale Maicii Domnului
Din tine, Născătoare‐de‐Dumnezeu,΄
Dumnezeu Cuvântul΄ întrupându‐
Se negrăit,΄ covârşeşti, Fecioară,΄
30 paraclisul

oştirea cea cerească;΄ ţie, dar, îţi adu-

cem΄ cântare de laudă.΄
Cu toate oştirile îngereşti,΄ cu Bo-
tezătorul,΄ cu Apostolii cei slăviţi΄
şi cu tot soborul΄ sfinţilor, Preacu-
rată,΄ Fiului tău te roagă΄ toţi să ne
mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime,
Tatăl nostru,
Preotul: Că a Ta este Împărăţia; apoi

Troparul Ierarhului
glasul al 3-lea, asemenea cu:
„Pentru mărturisirea...“ (Θείας πίστεως)
Prin cuvântul tău,΄ Sfinţite Sava,΄
Transilvania΄ ai luminat-o,΄ măr-
turisind mai apoi şi cu viaţa ta.΄
Mângâietor te-ai făcut credincioşi-
lor΄ şi întărire Bisericii lui Hristos,΄
către Care pentru turma ta, Sfinte,
roagă-te,΄ ca pururi să petrecem în
adevărul Lui.
 sfântului sava 31

Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm să se păzească…,
Strana: Doamne miluieşte (de 40 ori),
Auzi-ne, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv;
apoi face otpustul mic, fără însă a zice:
Pentru rugăciunile…;
după care cântăm aceste tropare,
glasul al 2-lea, asemenea cu:
„Când de pe lemn...“
(Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου σε νεκρὸν)
Sava΄ înţelepte între ierarhi,΄ a Or-
todoxiei ’ntărire,΄ al Transilvaniei
păstor,΄ pe cei care te cinstesc cu har
acoperă-i΄ în primejdii şi încercări,΄
plinindu-le ruga΄ care-o aduc din
inimă΄ spre mântuirea lor.΄ Iar prin
mijlocirea-ţi, iubirea΄ către Mântui-
torul sporeşte-o΄ cu neînfricată în-
drăznirea ta.
32 paraclisul

apoi, pe acelaşi glas

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor
tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată ne-
voia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o înalţ,
Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub
acoperământul tău.
Şi preotul încheie zicând
Pentru rugăciunile…

Distih
Stâlp fiind, Sava, Ortodoxiei sfinte,
În lumina ei păzeşte-ne, Părinte.