CANONTZAREA SFIN' ILOR ROMANI

IN CUMPANA EVLAVIEI

Tlmp lndelungat, ierarhi de seamä at Bisericil, preo łi rîvnltori, vie uitori din
clnul monahal, cfirturari şi numeroşi dreptcredincioşi creştini din toate stßrile s-an
trudit sã tinä vie amintirea unora dintre semenii lor care an strfilucit in via fi
prin- tr-o lnchinare desãvîrşitä a tuturor puterilor şi strfidaniilor for, slujirii lui
Dumne- zeu şl deopotriv8 s'lujirii tuturor oamenilor. În mod firesc, toatä osîrdia
acestora s-a łndreptat spre scoaterea la ix’ealfl a vredniciilor multora dintre cei
ce au trãit via ã sfîntã pe pãmîntul firii noastre şi ale càror nume fuseserã
aproape date uitäril.
Cu deosebire in vremea redeşteptärii na ionale a poporului romãn de la
srîrşitul epocii fanariote, au lnceput sä se audä tot mai multe glasuri care
cereau sä li se dea cinstea cuvenità tuturor celor care, fãră a fi dobîndit cununa
sfin eniei, au strä- lucit totuşi In mod deosebit prin fapte mari, nevoindu-ee
pentru Bisericã şi pentru popor, sau care prin viał smeritä şi retrasä şi prin
rugflciune, au aprins fãclii ne- stlnse In cugetele marii obşti a dreptčredincio
ilor, in istoria Bisericii ca şl În istoria poporului nostru.
În dorin a tuturor celor care au sim it chemarea de a milita pentru cinstirea
cuviincioasä ca sfin i a celor care s-au nevoit pe pãmîntul românesc, nu au
rásunat ł nicl nu s-a sim it goana dupà slavã deşartä pe seama lor sau a
poporului romän, nicl mindria sau îngîmfarea nał ionalä de care i-an bänuit unii
nepricepu i, necu- noscåtori sau de-a dreptul vräjmaşi ai poporului romàn.
Dorin a tuturor acestora dädea expresie vie şi din ce łn ce mai cu răsunet, sim
ämîntului general al drept- credincioşilor Bisericii noastre, care de-a lungul
istoriei au filtrat prin cugetele for şi au cłntärit in cumpăna evlaviei vredniciile
ca i nevrednieiile celor din vremea lor, i au dat cinstea cuvenitä tuturor celor
cfirora li se cuvenea pe bună dreptate. Ei au re inut, din curgerea vramii, in
cugetele lor, tot ceea ce era vrednic de e Îi
pãstrat şt de inut In cinste şi an lepädat din conştiin t• istoriei a Bisericil
noastre tot ce nu a fost vrednic de luat aminte.
Cernerea färfi de gre , la care supune istoria vredniciile şi nevrednicii'le
oame- nllor, a fãcut ca din conştiinta dreptcredincioşilor noştri creştini nu
numai sä nu disparå, ci din contră, sä fie înält ate tot mai sus, sá fie puse tn
luminã tot mai puter- nicfi şi chiar sä fie apropiate de sfintele altare, chipurile
acelora dintre lnaintaşli noştri care au fost proslävi i de Dumnezeu prln
vrednicii deosebite, prin care El li osebeşte pe aleşii Sãi.
Prin aceastfl lucrare spontanß şi de lungä duratä, s-a a)uns ea in Biserica
noastră sã li se dea cinstirea cuvenitfl unora dintre cei mai vrednicl fii at ct şl al
7y# amreiea onronoxa noarz z
poporul'ai nostru. Ce-i drept, numărul acestora nu era prea mare, dar e1 nu se
re- zuma 1a cei pe care ob tea credincio ilor îi pomenea cu numele, pentru că
niciodată, nici cîrmuitorii Bisericii i nici credinci9 ii din orice stare, n-au avut
această preo- cupare de a număra între sfin i pe to i cei ce ar fi fost vrednici de
această cinstire, căci sim ul cel mai elementar pe care-1 trezeşte o credin A
sinceră i vie este acela al smereniei, care-i faoe pe oameni să nu- i măsoare
puterile cu acelea ale lui Dum- nezeu i nici să nu încerce a i se substitui 1n
lucruri de care sînt convingi că le lntrec puterile i că e’1e nu pot fi săvîr ite decit
de Dumnezeu însu i.
De aceea, atît Biserica prin sfintele sale slu jbe, cît i credincio il Bisericii
noastre, ca i credincio ii altor Biserici de altfel, cuprind în rugăciunile lor pe to t i
sfin ii tiu i i ne tiu i, pe to ti cei oe au strălucit oriunde pe fa a pămîntului, i
tuturor acestora li se adresează cu nădejde în rugăciunile lor.
Dar, tot cu vrerea lui Dumnezeu, Biserica în intregimea ei, cler i credincio i,
a rlnduit zile de cinstire a unora dintre sfinti, alături de cinstirea cotidian8 a
tutu- t-or sfin ilor, i ea i-a dezvoltat cultul sfin ilor ln a a fel tncît pretutindeni
nu numai a îngAduit, ci a i sprijinit a ezarea în rîndul sfin ilor a acelora
dintre adormi ii în Domnul, care au strălucit cu mai multă putere fn viata
fiecărui popor.
Pe firul acestei rinduieli tradi ionale, i Blserica noastră i-a cinstit sfin ii
sfi1, sim indu-se îndemnată la acest lucru i de pilda altor popoare, care au
arltat toată tragerea de inimă fa ă de eroii credin ei ridlc«t i din mijlocul lor ',
constituind istoria vie a lor.
ln această istorie vie, în tezaurul pe care-1 reprezintă ea, poporul nostru i-s
păstrat i cultul sfin ilor pămîntului romAnesc, cărora 1i s-a lnchinat la
Duminica tuturor Sfintilor ca i la fiecare hram, la fieoare mînflstire ori biserică i
ln fiecare zi, ori de cite ori se făcea pomenirea celor răposa i, sau ori de cîte orl
avea o clipă de răgaz ca să- i tntoarc8 gtndul cu evlavie la cei care au vie uit cu
vrednicie pe acelaşi pămlnt.
Cei ce- i făceau rugăciunile 1or ln limba latin8, cei ce rosteau eotidian
.«Tatăl nostru» în limba lor romănă, zămislită chiar in epoca lncre tinării ca
limbă spe- clfică a unui popor care nu s-n confundat niciodată cu altele, aceia
nu puteau uite că sînt români l nu i-au uitat nici pe srin ii cei ridica i din
neamul 1or.
Dar nici popoarele cele ce s-au apropiat de neamul nostru, sau cele care au
vie uit împreună cu el, nici popoarele slave i nici grecii n-au trecut cu vederea pe
sfin il poporului romAn, ci la răstimpuri i-au pomenit i i-au trecut tn rlnduielile
t3isericilor 1or spre a fi clnsti i ln rînd cu to i ceilal l sfinti. Atît slavilor din sud,
ln vremurile mai vechi, cît i tn vremurile mai noi, de prin veacul al XVI-
lea i a1 XVII-lea, slavilor dc la nord, ucrainieni l ru i, le erau cunoscu ti sfin ii
romănl pe care-i ineau ln cinstea cuvenită " . i tot prin veacul al XVII-lea, grecii

au ca-
1. Not existăm cu tot ceea ce tine de exlstent• noastră »« t! onală l cu o tstor le din ce
tn ce mai blue c unoscutd, ba ch lar gi cu s fin i din neamul nostru l cu tot le lul de alte lucruri
caracteristlce pentru llin a noastră na lonală. Istorla vle este aceea tn care se lntruchipeazd
v p popor, rrionumentul său vl u. cu tr adi iile. cu dat iulie, cu credin ele l cult ura sa specif ică.
2. Biserica Bulgai a a canonl zat dc ex. pe Sfinta Teof ana, fiica domnitoru lul Muntenlel
Ale• xandru 1 Basar ab (13s2—l364) l cu ltul el a tiecut i în Biserica Slrbd (I. kallnderu, Episcopul
ălefcăisedec, Bucure tl, 1894, p. 26, nota 1). Blserlca dl n Ucralna l R usla cunoştea l clnstea
nu-
mero i •*'•t ••>* nf. incepînd cu Daniil Sihastru, cum arati înv d atul teolog Za harla l(opystenski
(Polinodia, în •R ussltala Istorfceskala B ibllotei:a• , tom. lV, S. Petersburg. 1878, col. 313—t200.
p yg gg ¿Sta a fut opyatenskj, teolog i monab malorus, a fost scrlst la they tntre t62l—
16a).
Thank you for using www.freepdfconvert.com service!

Only two pages are converted. Please Sign Up to convert all pages.

https://www.freepdfconvert.com/membership