Importanța Bisericii Ortodoxe Române

pentru Neamul Românesc. Biserica

strămoşească a contribuit la supraviețuirea,
perpetuarea și dezvoltarea poporului
român

Atunci când vorbim de Biserică, vorbim de o istorie de 2000 de ani a credinței

strămoșești în poporul nostru, vorbim de o importanță colosală atribuită bisericii de foarte
mulți dintre marii conducători ai românilor din istorie (voievozi, domnitori etc); vorbim de o
cultură extraordinară dezvoltată în jurul bisericii, de principii morale corecte și valoroase
promovate de Biserică pentru menținerea unei societăți umane normale la cap; vorbim de
milioane de români care au murit pentru Biserică și pământul strămoșesc; vorbim de Sfinți și
viețile Sfinților – exemple de moralitate pentru noi cei de azi, vorbim de martiri – zeci, sute,
mii, mulți pe care nu-i știm, care au ales de bună voie să moară decât să renunțe la credința
strămoșească, sau să moară în lupta pentru apărarea ei; vorbim de mii/zeci de mii de pustnici
care s-au rugat și se roagă pentru binele poporului nostru, vorbim de un impact pozitiv foarte
mare al Bisericii strămoșești asupra bunăstării și perpetuării Neamului Românesc de-a lungul
istoriei.

SĂ IGNORI TOTAL CONTRIBUȚIA BISERICII LA BINELE POPORULUI

ROMÂN DE-A LUNGUL ISTORIEI MILENARE, să ignori toți românii și martirii care au
luptat și-au dat viața pentru ACEASTĂ CREDINȚĂ, să ignori sfinții ortodocși, care ne sunt
EXEMPLE DE MORALITATE care ne ajută să înțelegem ce înseamnă un comportament
ideal în societate etc- Ce inseamna?

De ce a fost și este importantă Biserica?

De-a lungul istoriei milenare, în cadrul poporului român, Biserica Ortodoxă

Română:

– a fost strâns legată de viața, supraviețuirea, perpetuarea și dezvoltarea neamului

românesc;

„Întâia noastră idee conducătoare a fost ideea creştină. (…) Ideea conducătoare a fost:
totul pentru Hristos! (…) Temeiul era ortodoxia” – Nicolae Iorga

„Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu

toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele,
strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi
unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam
şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu
de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul
suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.”
 „De două milenii creştinismul şi românismul merg împreună; de două milenii sufletul
românesc viază din Dumnezeu şi din mormânt, căci sufletul neamului românesc nu-şi găseşte
viaţa decât în Biserica străbună şi pe glia strămoşească.”

– a reunit sub aripa sa români de bună credință – preoți, monahi, înalți prelați etc care
și-au lăsat amprenta asupra dezvoltării și perpetuării neamului românesc;

„… viață organizată, în cursul căreia Mitropoliţii, Episcopii, Egumenii şi de atâte ori şi

smeriţii călugări ori umilii preoţi de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată
învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatură sfântă, cu o artă în
legătură cu gustul şi nevoile lui, au sprijinit statul fără să se lase a fi înghiţiţi de dânsul, au
călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-şi desface ochii de la cer şi au ridicat mai
sus toate ramurile gospodăriei româneşti – dând istoriei noastre cărturari, caligrafi,
sculptori în lemn, argintari, oameni de stat, ostaşi, mucenici şi sfinţi“. – Nicolae Iorga

– a dezvoltat cultura românească – „un instrument pentru obţinerea mântuirii neamului

ca şi entitate biologico-spirituală”

„Biserica s-a aflat întotdeauna în centrul vieţii acestui popor şi ca atare întreaga
cultură românească s-a dezvoltat în jurul acesteia”;

„În opera lui Iorga nu vom găsi Biserica şi valorile credinţei decât în strânsă legătură
cu ideea de neam şi cu valorile culturale ale acestuia.”

„Religia noastră este o religie de preoţi simpli, este o religie de săteni, formată în
împrejurările acelea smerite ale trecutului nostru. Ea s-a născut, ca şi civilizaţia noastră, ca
şi forma politică, s-a născut din acea viaţă adâncă a bietelor mulţimi româneşti.” – Nicolae
Iorga

„Identitatea noastră creştină românească are rădăcini milenare, iar cultura a crescut
şi s-a dezvoltat pe această temelie nerisipită de ape şi neclintită de vânturile istoriei.”

„Biserica din mănăstire şi parohie, şcoala, cancelaria domnească, tiparniţa, atelierul de

pictură, sculptură, cuptorul pentru prelucrarea metalelor şi a lutului, au fost şi rămân
mijloacele de cultivare a persoanei umane şi de culturalizare a unui popor. De aceea
Voievozii români au organizat, înfiinţat şi susţinut asemenea „altare” de cultură, fiind
conştienţi de importanţa, necesitatea şi continuitatea neamului în istorie, responsabil de
darul libertăţii şi harul creator.”

– a făcut pionierat în materie de educație – primele Școli românești au fost organizate în

Biserică;

– primele tipografii, primele traduceri, primele Școli, primele instituții de învățământ

superior, primele locașuri de asistență socială ale Neamului Românesc au avut bazele/au
fost dezvoltate în cadrul Bisericii

„Primii învățători au fost chiar preoții. Iată de ce și astăzi se păstrează denumirea de

dascăl cu sens dublu: cântăreț bisericesc și învățător”;
– a contribuit la formarea limbii literare românești; scrierea în limba română dezvoltată
în Biserică a dezvoltat relațiile economice cu alte popoare;

– a pus baza poeziei culte române;( Primul poet roman a fost Mitropolitul Dosoftei al
Moldovei-secXVII)

– a contribuit la păstrarea identității naționale și spirituale, la consolidarea conştiinţei

de unitate naţională românească;

„Slujitorii Bisericii noastre au fost implicati in miscarile nationale si populare prin

care se manifesta dorinta de dreptate si de libertate a poporului, vointa de unitate intre toate
provinciile si de neatarnare fata de marile puteri statale straine care il frustrau de drepturile
sale legitime și ii incalcau samavolnic hotarele”);

„În Mânăstirea Antim din București, unde s-au plamadit cele mai multe dintre marile
idei ale revolutiei de la 1821”;

„Sute de calugari si calugarite de pe intreg cuprinsul tarii, din propriu indemn, s-au
incadrat in “corpul sanitar” al armatei.

„Biserica Ortodoxa Romana, prin clerul sau, a “sporit in sufletul ostasilor romani
curajul si barbatia, intarind increderea in biruinta deplina si in dreptatea cauzei pentru care
luptau”.”

„Slujitorii Bisericii strabune si-au adus cu insufletire obolul lor de jertfa in lupta de
emancipare politica a poporului roman.”

„Biserica Ortodoxa Romana s-a integrat de la bun inceput in viata sociala si nationala
a poporului, sprijinind nazuintele lui de unitate, de libertate si de independenta nationala.”

„Nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol atat de
important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia organizarii noastre
de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. (…) Biserica a jucat si
in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie esentiala de a pastra
constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea nationala si confesiunea
ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica. (…) Era o osmoza perfecta intre
taranime, ceea ce se numeste talpa tarii, si călugării ortodocși.” – Florin Constantiniu

– a promovat și a ajutat la păstrarea / dăinuirea în poporul român a valorilor morale

strămoșești – cooperarea, buna înțelegere, bunătatea, iubirea față de aproapele, respect
pentru Creație, onoare, demnitate, curaj etc;

– a luptat pentru a-i ține pe români uniți și a contribuit la unirea românilor atunci când
erau amenințați cu izolarea/separarea din diferite motive ale vremii;

„Clerul era angajat cu toate fortele in marea lupta pentru unirea tuturor romanilor de pe
cuprinsul vechii Dacii”;

– a păstrat speranța vie în inimile românilor atunci când vremurile erau tulburi și a
oferit alinare celor care sufereau;
– i-a îndemnat și ajutat pe țăranii asupriți să lupte pentru un trai mai bun împotriva
celor care îi subjugau

„Preoțimea a fost mereu alături de țărănime în lupta acesteia pentru un trai mai bun”;

„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia către tot
ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez” – Mitropolitul Andrei Șaguna;

„Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a
redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină
pârloagă”)

„În fruntea taranilor rasculati la 1907 se aflau preotii.”„Rolul preoților reiese clar
dintr-o “petitiune” a nobilimii din Comitatul Albei, adresata, in timpul rascoalei, contelui
Anton Jankovics, comisar imperial in Ardeal, in care se spune: “Deoarece preotii romani
sunt aceia care atata mai cu seama poporul la revolutiune, din aceasta cauza sa se publice ca
in oricare sat va erupe o revolutiune, acolo preotii romani, primarii si juratii cu trei insi
langa dinsii, se vor pedepsi cu moarte, in conformitate cu legile patriei” ”;

„ … popa Vasile din Pintic, care aduna pe sateni noaptea in biserica si le citea o scrisoare a
lui Horia, indemnandu-i sa fie gata pentru inceperea rascoalei, care va fi vestita prin
tragerea clopotelor”;

– a reprezentat un loc în care și în jurul căruia identitatea națională, cultura

românească, tradițiile și limba au DĂINUIT peste veacuri, în ciuda invaziilor străine;

– a oferit sfat bun și drept conducătorilor români (marii voievozi aveau fiecare câte unul
sau mai mulți sfătuitori din cadrul Bisericii – sfetnici de taină ai domnitorilor);

– în plus față de datoria apărării teritoriului primit de la strămoși, Biserica a oferit un

liant extraordinar în unitatea românilor în lupta lor cu dușmanii țării – apărarea Sfintei
Credințe / Sfintei Cruci;

„Semnul crucii este prezent in arta populara romaneasca, romanii ortodocsi au vrut sa
vada crucea la intersectia drumurilor, sa sfinteasca cu el natura, ogorul, campul, propriul lor
trup prin purtarea la gatul lor a crucii primite la Botez, sculptata in lemn in tot ce ii
inconjoara etc. Practic, toata istoria Romaniei din ultimii aproape 2.000 de ani se confunda
cu apararea Sfintei Cruci”

– a promovat studiul istoriei/adevărului istoric (Mitropolitul Dosoftei a tradus, pentru

prima oară în româneşte lucrarea „Istoriile” lui Herodot);

– a oferit din rândurile membrilor ei oameni de un înalt caracter moral, care au făcut
cinste poporului român: Antonie Plamadeala, Andrei Saguna, Nicolae Balan, toti
patriarhii romani ortodocsi, Petre Tutea, Const. Brancusi, Tudor Arghezi, Vasile
Voiculescu, Mircea Eliade etc.

„Noi existăm datorită celor care au ieşit să apere drepturile acestui neam şi să apere
cultura noastră naţională”;
– a promovat oameni de bună credință, Sfinți și martiri ca exemplu de comportament
benefic societății umane;

“Constantin Vodă Brâncoveanu şi feciorii săi domneşti au stricat petrecerea păgânului

şi a invitaţilor săi, nu s-au lepădat de Iisus Hristos şi nici de Maica Sa. Au murit pe rând
decapitaţi, ultimul pierind Brâncoveanu după ce a asistat la uciderea copiilor săi… O
asemenea tragedie, un asemnea martiriu nu se mai cunoaşte în toată istoria întregii
creştinătăţi, a întregii omeniri, indiferent de religie…”

– a contribuit, prin activitatea membrilor ei de seamă, la protejarea teritoriului

împotriva atacatorilor / prădătorilor;

– s-a implicat în afirmarea drepturilor nepieritoare pe care neamul românesc le are

asupra pământului dăruit de Dumnezeu;

– la 1 ianuarie 1853 a întemeiat Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariție
neîntreruptă până astăzi („în fruntea listei celor mai longevive organe de presă, cu apariţie
neîntreruptă, din S-E Europei”);

– a reprezentat un sprijin pentru români în momentele viforoase ale existenței lor;

– a infrumusetat aceasta tara cu atatea asezaminte deosebite – biserici, schituri,

mânăstiri;

– a dezvoltat o artă românească de mare valoare – arhitectură, sculptură, pictură,

broderie, miniatură etc. „Neamul nostru știe că omul pentru a trăi bine pe acest pământ
are nevoie de credința în Dumnezeu.”„Românii au datoria de a onora jertfa strămoşilor,
apărându-şi permanent cu demnitate atât credinţa cât şi neamul, spiritualitatea şi
cultura – lucruri care cel puţin în privinţa neamului nostru se leagă perfect, fiind
dependente unele de altele”.„Să ţinem credinţa noastră pe care au ţinut-o toţi voievozii
noştrii şi toţi protopărinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi! Dacă vrei să fii fiu
adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, ortodoxă, pe
care o ţinem de două mii de ani.”

Creştinismul Ortodox este parte integrantă a Istoriei şi existenţei Neamului Românesc.

Pe lângă faptul că Creştinismul Ortodox este o religie a iubirii creaţiei Divine şi a Umanităţii,
este depozitarul cel mai vechi al raporturilor de dragoste între oameni în sânul iubirii Divine,
constituie cel mai important patrimoniu al Neamului Românesc, cel spiritual, aduce
stabilitatea în existenţa individuala în cadrul relaţiei cu Divinitatea, Biserica susţine existenţa
Neamului Românesc de peste 1700 de ani şi este unul dintre factorii esenţiali ai continuităţii şi
unităţii Neamului Românesc. Copiii trebuie să ştie totul despre acestea şi să îşi atingă cât de
mici echilibrul şi structura valorica pozitivă şi solidă pe care doar credinţa din cadrul religiei
Creştin Ortodoxe le poate oferi. Biserica Ortodoxă Română are o experienţă de cel puţin
1,700 de ani, dacă nu mai mult de 2000 de ani, de luptă pentru continuitatea Neamului
Românesc. A fost şi continuă să fie apărătorul cel mai stabil al Neamului. Când Statul a fost
preluat de străinii invadatori, a substituit o parte din funcţiile pe care Statul nu mai putea să le
îndeplinească pentru Neam şi ne-a protejat. În mare măsură Neamul Românesc datorează
BOR supravieţuirea peste atât de multe atacuri şi invazii în cei 2000 de ani.