RECENZII

309

Ieromonah Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala [i terapia ei dup\ avva Evagrie Ponticul sau
sufletul `n lupt\ cu demonul amiezii

Ieromonah Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala [i terapia ei dup\

avva Evagrie Ponticul sau sufletul `n lupt\ cu demonul amiezii. Prezentare
[i traducere: diac. Ioan I. Ic\ jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, 222 pagini.
Editura Deisis public\, `n colec]ia Mistica, o nou\ lucrare dedicat\
recept\rii corecte a marilor teme ale spiritualit\]ii avvei Evagrie Ponticul,
considerat, `n mod just, unul dintre p\rin]ii spiritualit\]ii cre[tine.
Lucrarea apar]ine P\rintelui Ieromonah Gabriel Bunge [i se intituleaz\ Akedia.
Plictiseala [i terapia ei dup\ avva Evagrie Ponticul sau sufletul `n lupt\ cu
demonul amiezii. Sintetica, dar extrem de documentata prezentare a lucr\rii,
precum [i traducerea ei apar]ine P\rintelui diacon Ioan I. Ic\ jr..
~n debutul lucr\rii, traduc\torul a[eaz\ o introducere asupra scriitorului
pontic [i asupra temei, pe care o intituleaz\ sugestiv: Introducere la o c\l\torie
spre marginea infernului singur\t\]ii noastre.
~n aceste pagini se arat\ c\ Evagrie este autorul faimosului catalog al
celor opt g=nduri ale r\ut\]ii (p. 5), list\ care a devenit apoi tradi]ional\ pentru
spiritualitatea ortodox\. Este f\cut\ o incursiune biblic\ [i istoric\ asupra celor
opt patimi generale, conform textelor scripturisitice (Deuteronom 7,1; Matei 12,
43-45, Matei 15, 19; Luca 7, 21) [i patristice (Origen, Sf=ntul Ioan Casian),
concluzia fiind urm\toarea: Biblia [i experien]a primeaz\ deci `n constituirea
listei evagriene at=t sub raport practic, c=t [i teoretic... Experien]a din spatele
listei evagriene este `ns\ cea a anahore]ilor din Egiptul de Jos (p. 8-9).
Tot `n aceste pagini afl\m detalii esen]iale privind etimologia [i
manifest\rile akediei, precum [i asupra strategiei pe care o folose[te duhul
str\in [i viclean al tr=nd\viei, pentru a robi sufletul cre[tinului. Ea este definit\ a
fi o maladie mortal\ a omului modern (p. 18), starea de antiadora]ie,
indiferen]a religioas\ temporar\ sau permanent\ a spiritului uman fa]\ de
cunoa[terea Sfintei Treimi care e activitatea esen]ial\ a min]ii. Lipsit de aceast\
orientare cardinal\, omul cade `ntr-o existen]\ dezorientat\, haotic\, ira]ional\,
dezintegrat\, dominat\ de neputin]\, singur\tate, absen]a oric\rui orizont [i a
oric\rei perspective de speran]\; aceast\ stare echivaleaz\ cu o veritabil\
sinucidere spiritual\ [i sufleteasc\, din care poate sc\pa numai reorient=ndu-[i
din nou aten]ia interioar\ spre Dumnezeul-Treime, sursa adev\ratei stabilit\]i
(p. 16-17).
Introducerea traduc\torului se `ncheie cu un citat devenit celebru prin
veridicitatea sa duhovniceasc\, prin care suntem pu[i `n gard\ asupra r\ut\]ii [i
vicleniei diavole[ti: Dac\ viclenia cea mai izbutit\ a diavolului e aceea de a se
da drept inexistent, atunci demonul akediei a reu[it mai bine dec=t oricare altul.

310

Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teu

La cap\tul acestui al doilea mileniu, era timpul ca el s\ fie demarcat,

denun]at, chemat pe numele s\u.
Studiul propriu-zis debuteaz\ printr-un Cuv=nt `nainte la edi]ia a IV-a
revizuit\ [i l\rgit\ (1995), `n care P\rintele G. Bunge i m\rturise[te bucuria c\
lucrarea sa - `n prima ei versiune, din 1983, un modest voluma[, s-a bucurat
de un interes deosebit din partea cititorului. Dup\ cum m\rturise[te autorul,
studiul nu are ambi]ii [tiin]ifice. El `ncearc\ s\ pun\ `n valoare [i s\ fac\
accesibil\ [i altora `n]elepciunea P\rin]ilor, care `n viziunea autorului
reprezint\ o for]\ vie (p. 23) pentru Biseric\ [i pentru fiecare cre[tin.
~n introducerea studiului s\u, autorul vorbe[te despre Evagrie ca
pov\]uitor duhovnicesc. El este `ncadrat cronologic `n cea de-a treia genera]ie
de asce]i, `n descenden]a Sf=ntului Antonie cel Mare [i a Sf=ntului Macarie cel
Mare. ~ntr-o astfel de continuitate duhovniceasc\, Evagrie constituie o
personalitate extrem de uimitoare, monah [i teolog deopotriv\, precum [i un
scriitor neobi[nuit de fecund (p. 25-26).
Cu privire la via]a lui Evagrie, autorul consemneaz\ ca dat\ a na[terii
ascetului anul 345, [i localitatea pontic\ Ibora, din Turcia de ast\zi. Afl\m,
apoi, c\ Evagrie a fost `ncredin]at spre educa]ie Sf=ntului Grigorie de Nazianz.
A primit o educa]ie multilateral\, eviden]iindu-se prin cuno[tin]ele sale de
matematic\, filosofie, retoric\ [i mai ales teologie. A fost hirotesit cite] de c\tre
Sf=ntul Vasile cel Mare [i diacon de c\tre Sf=ntul Grigorie de Nazianz. ~n urma
unei vedenii din vis [i pentru a sc\pa de consecin]ele unei intrigi amoroase cu o
doamn\ din `nalta aristocra]ie a Constantinopolului, fuge la Ierusalim (382),
unde, la rug\mintea Melaniei cea B\tr=n\ [i a lui Rufin, a primit haina
monahal\ (383), retr\g=ndu-se apoi `n Pustia Egiptului, patria clasic\ a
monahismului. Dup\ doi ani de nevoin]e `n Pustia Nitriei, s-a retras `n Pustia
Kellia, prefer=nd o via]\ ascetic\ mult mai aspr\, ale c\rei efecte le va sim]i mai
t=rziu. Aici s-a dedicat rug\ciunii, contempla]iei [i lucrului m=inii; s=mb\ta [i
duminica particip=nd, `mpreun\ cu fra]ii, la rug\ciunea comun\, la liturghie [i
agap\ [i la convorbirile duhovnice[ti cu fra]ii (p. 31).
Autorul subliniaz\ faptul c\ Evagrie poate fi considerat, a[a cum se
`ncet\]enise denumirea un filosof `n de[ert, numai dac\ prin filosofie se
`n]elege, ca `n Antichitatea cre[tin\, unitatea des\v=r[it\ dintre via]a cre[tin\ [i
cunoa[terea lui Dumnezeu (p. 33), deoarece, pentru intimii s\i, Evagrie nu este
un savant, ci un p\rinte duhovnicesc (p. 34).
Capitolul `nt=i al lucr\rii este intitulat retoric Akedia, o maladie
monastic\? Dup\ ce face c=teva considera]ii generale asupra monahismului
r\s\ritean, autorul subliniaz\ faptul c\, a[a cum o `n]elege Evagrie, akedia nu
este o maladie exclusiv anahoretic\. Ea se `nt=lne[te la fel de bine [i la cei ce
vie]uiesc `n comunit\]i (p. 39). Convingerea ascetului pontic este aceea c\
adversarii omului, patimile ([i akedia este una dintre ele, [i `nc\ una dintre cele
mai redutabile) [i demonii care le dezl\n]uie, sunt peste tot aceia[i. Variaz\ doar
intensitatea luptei [i mijloacele concrete de care se folosesc demonii. Mirenii

RECENZII

311

Ieromonah Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala [i terapia ei dup\ avva Evagrie Ponticul sau
sufletul `n lupt\ cu demonul amiezii

care vie]uiesc `n lume sunt ispiti]i mai cu seam\ de lucrurile materiale concrete,
patimile lor sunt mai `ntrupate. Cei ce vie]uiesc `mpreun\ `n comunit\]i,
adeseori `ntr-un spa]iu `ngust, se izbesc cel mai adesea de sl\biciunile mai mici
sau mai mari ale acelora dintre confra]ii lor ce nu reu[esc s\ se men]in\ la
`n\l]imea voca]iei (p. 40).
Akedia se prezint\, din punctul acesta de vedere, a fi punctul de
jonc]iune al tuturor patimilor, rezultanta lor final\ (p. 42).
Autorul intr\, apoi, `n detalii privind modurile de manifestare [i de
percepere a r\ului fizic [i moral. El exist\ numai parazitar, `ntruc=t se grefeaz\
pe o existen]\ creat\ bun\ `n sine (p. 44). El se manifest\ `n istorie (politic\,
structuri sociale etc.), `n via]a proprie (instincte, ereditate, mediu, etc.), ba chiar
[i `n cosmos (destin, influen]a astrelor etc.), `n modul cel mai felurit, f\r\ ca
omul s\ i se poat\ sustrage (p. 48).
Dac\ `n afara spa]iului uman acest r\u este perceput mai ales ca o for]\ sau
putere anonim\ (p. 45), `n plan omenesc, el `nstr\ineaz\ personalitatea omului
de izvoarele binelui, de Dumnezeu (Ibid.).
Atunci c=nd r\ul este identificat cu diavolul, peisajul devine [i mai
cutremur\tor, `ntruc=t du[manii [i adversarii cre[tinului - demonii - sunt
pretutindeni [i `ntotdeauna aceia[i, oric=t de multe [i felurite ar fi
`nve[m=nt\rile pe care [i le iau (p. 52).
Lupta `mpotriva acestora echivaleaz\, `n viziunea autorului, cu lupta pentru
integritatea propriei persoane (p. 50-51).
Capitolul men]ionat se `ncheie cu o observa]ie extrem de ascu]it\, la
adresa lumii [i a societ\]ii contemporane: ~ntr-o epoc\ `n care demonii
expulza]i se `ntorc sub alte nume [i `mbr\ca]i `n ve[minte diferite sunt mai
numero[i dec=t oric=nd, porunca ceasului pare a fi aceea de a-i numi din nou pe
numele lor adev\rat. Aceasta cu at=t mai mult cu c=t e mai larg r\sp=ndit\
p\rerea c\ ei nu exist\, cu c=t socotim azi c\ taina r\ului nu numai cel r\u, dar
[i a[a-numitul r\u impersonal, se reduce la o simpl\ imagina]ie. Dar iat\ c\
demonul izgonit din cas\ se `ntoarce `mpreun\ cu al]i [apte demoni, mai r\i, ca
s\ pun\ cu at=t mai u[or st\p=nire pe cas\, cu c=t o g\se[te nep\zit\ (p. 53-54).
Capitolul al II-lea al lucr\rii - Defini]ia acestui r\u - poate fi socotit un
sintetic tratat de demonologie ortodox\, cu referire special\ la patima akediei.
Demasc=nd g=ndul sau duhul akediei, autorul enumer\ numeroase texte
evagriene cu privire la aceste entit\]i extrem de complexe care sunt g=ndurile
noastre (p. 57), la modul `n care demonii pot influen]a, prin constitu]ia noastr\
fizic\, g=ndurile [i memoria noastr\.
Vorbind despre cele opt patimi, ca despre opt g=nduri ale r\ut\]ii,
Evagrie face distinc]ia `ntre patimile trupe[ti [i cele suflete[ti, la felul lor de
declan[are [i la mijloacele ascetice de lupt\ `mpotriva lor. Opinia lui Evagrie
pare a fi c\ impresiile sensibile declan[eaz\ `n chip normal `n noi patimile, cu
condi]ia, desigur, ca s\ consim]im la ele. Pentru a `mpiedica acest consim]\m=nt

312

Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teu

e nevoie de virtu]i [i mai cu seam\ de cele dou\ virtu]i care ]in `n fru partea
pasional\ a sufletului: iubirea, `nfrnarea m=niei sau irascibilit\]ii [i `nfr=narea,
fr=ul poftei. Dac\ aceste dou\ virtu]i domnesc `n suflet, impresiile sensibile nu
declan[eaz\ patimile (p. 61).
~ncerc=nd s\ defineasc\ akedia `n sens evagrian, dar `n limbaj
contemporan, autorul o nume[te: plictiseal\, tr=nd\vie, l=ncezeal\, lehamite,
descurajare, sc=rb\, melancolie, s\turare (p. 65), sentiment de vid, plictiseal\ [i
proast\ dispozi]ie, incapacitate de concretizare pe o activitate anume, sf=r[eal\
[i nelini[tea inimii (p. 66), etc.
Concluzia autorului este aceea c\ akedia este legat\ indisolubil de
condi]ia noastr\ uman\, urm=ndu-o ca o umbr\. Aceasta nu exclude faptul c\ ea
poate lua forme extrem de diferite (p. 67), ea reprezent=nd dimensiunea
religios-metafizic\ a unei pasiuni general umane, care `n forma sa profan\,
secularizat\ e experiat\ ca plictiseal\, melancolie, depresie, etc. (Ibid.).
Capitolul al III-lea este consacrat originii [i fiin]ei acestei patimi.
Dup\ ce prezint\ mecanismul prin care o patim\ genereaz\ pe alta,
autorul arat\ c\ de[i akedia face parte din cele opt patimi generice, ea este
diferit\ de ele, `n fiin]a, reprezent=nd punctul final al acestui lan] al r\ut\]ii (p.
71).
Efect al unei frustr\ri, akedia reprezint\ un fel de fund\tur\ `n via]a sufletului.
Repulsia fa]\ de tot ceea ce exist\, legat\ cu o dorin]\ difuz\ dup\ cele
inexistente, paralizeaz\ func]iile naturale ale sufletului p=n\ `ntr-acolo `nc=t nici
un alt g=nd nu se mai poate impune (p. 76).
Capitolul urm\tor analizeaz\ manifest\rile akediei. Acestea sunt, dup\
cum arat\ autorul studiului, la fel de numeroase [i de diverse ca [i frustr\rile [i
agresiunile noastre individuale (p. 83). Cel dint=i [i cel mai sigur semn al ei `l
constituie instabilitatea interioar\, manifestat\ extrem de diferit: Nu ne mai
]inem de s\la[ul obi[nuit, de munca pe care am `nv\]at-o, de tov\r\[ia
prietenilor [i cunoscu]ilor no[tri... Ne este cu neputin]\ s\ sf=r[im o munc\
`nceput\, s\ citim p=n\ la cap\t o carte... Lu\m ceva `n m=ini, doar pentru a-l
l\sa numaidec=t jos... Adeseori nici m\car nu ne d\m seama de ce se petrece cu
noi. Apar mereu motive plauzibile care ne silesc s\ ne schimb\m (p. 85).
Alte manifest\ri ale ei, a[a cum sunt descrise de Evagrie, ar putea fi
enumerate ca: ispit\ a schimb\rii (p. 85), ispita vagabond\rii trupe[ti [i a
vagabond\rii g=ndurilor (p. 86), grija pentru s\n\tatea trupeasc\ [i frica de
boal\ (p. 88), ispita de a socoti pe nea[teptate munca, profesiunea `nv\]at\, drept
izvor al disconfortului propriu (p. 89), monotonia (p. 89), devia]ia aten]iei [i
distrac]ia (p. 90), imbold dup\ tov\r\[ia uman\ (p. 91), sentimentul de p\r\sire
de c\tre to]i (p. 95), dorin]a de schimbare, iner]ie general\, negrij\ [i nep\sare `n
rostirea pravilei (p. 95), proasta dispozi]ie `n cele duhovnice[ti, minimalism la
rug\ciune, descurajare generalizat\ (p. 100), depresie sufleteasc\ (p. 102) [i
chiar sinucidere (p. 102). Autorul analizeaz\ [i exemplific\ toate aceste
simptome, cu pasaje din scrierile avvei Evagrie.

RECENZII

313

Ieromonah Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala [i terapia ei dup\ avva Evagrie Ponticul sau
sufletul `n lupt\ cu demonul amiezii

Patima akediei se poate `mbr\ca [i `n haina virtu]ii [i atunci

instabilitatea se transform\ `ntr-un activism neobosit, preocupat, care se
pretinde drept virtutea cre[tineasc\ a iubirii de aproapele. Dar aceasta nu e
altceva dec=t o iluzie, o autoam\gire primejdioas\. E iluzia agendei pline, care
ne induce `n eroare cu privire la golul nostru l\untric. E cu at=t mai
primejdioas\ cu c=t mai `nalte sunt, chipurile, ]elurile pe care le sluje[te, ceea ce
o face aproape inatacabil\. Cu c=t mai mult dureaz\ aceast\ iluzie, cu at=t mai
dezastruoase sunt consecin]ele. Fiindc\ mai devreme sau mai t=rziu oprirea,
trezirea oprimat\ vin inevitabil. {i atunci omul fie abandoneaz\ dezn\d\jduit tot
ceea ce p=n\ `n acel moment alc\tuia, chipurile, con]inutul vie]ii sale, fie
recurge la doze noi, mai intense, de distrac]ie (p. 92-93).
Ca o concluzie la toate aceste manifest\ri directe sau disimulate ale
patimii tr=nd\viei, autorul subliniaz\ faptul c\ akedia e un fenomen
omniprezent, legat `ntr-un anume fel de `ns\[i condi]ia uman\. Timpul, locul [i
`mprejur\rile vie]ii schimb\ doar manifest\rile ei concrete, `n esen]a sa
fenomenul fiind atemporal (p. 103).
Capitolul al V-lea al lucr\rii analizeaz\ remediile `mpotriva akediei.
Acestea sunt de dou\ feluri: generale [i speciale.
Dintre mijloacele cele mai eficiente de lupt\ `mpotriva akediei, autorul le
dezvolt\ pe urm\toarele: iubirea [i `nfr=narea duhovniceasc\ (p. 106), r\bdarea,
pe care Evagrie o nume[te retezarea akediei (p. 108), perseveren]a (p. 110),
deschiderea inimii sau m\rturisirea (p. 113), munca (p. 116), `nfr=narea [i
postul (p. 117), rug\ciunea (p. 127) [i psalmodierea (p. 130), o vie]uire
orientat\ con[tient `n vederea mor]ii sau exerci]iul mor]ii (p. 132), toate
acestea fiind analizate de autor [i argumentate cu texte din scrierile duhovnice[ti
ale avvei Evagrie.
O insisten]\ deosebit\ este acordat\ experien]ei m\rturisirii, autorul
av=nd posibilitatea s\ fac\ largi considera]ii asupra necesit\]ii [i calit\]ilor
duhovnicului, a harismelor duhovnice[ti cu care este binecuv=ntat\ via]a
acestora, `ntre care darul lacrimilor.
~n capitolul al VI-lea, autorul prezint\ efectele negative ale akediei `n
via]a duhovniceasc\. Putem constata, potrivit autorului, c\ akedia apare ca un
element pur negativ, ca un gen de punct mort `n via]a duhovniceasc\; `n orice
caz, a[a este experiat\ de cei afecta]i de ea (p. 135).
Ea se `mpotrive[te virtu]ilor [i rug\ciunii. De aceea, cel ce a reu[it s\ o
biruiasc\ tr\ie[te o str\pungere spre adev\rata existen]\ personal\ `n `nt=lnire
cu Persoana lui Dumnezeu (p. 149).
~n epilog, autorul sintetizeaz\ `n c=teva idei generale, elementele
esen]iale ale studiului s\u asupra `nv\]\turii avvei Evagrie despre akedie,
insist=nd asupra terapiei ei.
Lucrarea se `ncheie cu o bibliografie privind tema men]ionat\.

314

Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teu

La prezentul studiu, editorul a ad\ugat trei scrieri evagriene inedite

pentru cititorul rom=n: Cuv=ntul practic `n 100 de capitole, Despre cele opt
g=nduri ale r\ut\]ii [i Antireticul mare sau replicile `mpotriva celor opt
g=nduri [i trei pasaje filocalice, atribuite Sf=ntului Ioan Casian, Sf=ntului Ioan
Sc\rarul [i Sf=ntului Simeon Noul Teolog, cu referire la patima sau duhul
akediei. Toate acestea fac cititorului o imagine mai exact\ asupra acestei
cumplite [i viclene patimi [i, `n acela[i timp, asupra remediilor ei, asupra
mijloacelor terapeutice ascetice dintre cele mai eficiente.
Sper\m ca `n prezenta lucrare, cititorul rom=n iubitor de carte teologic\
s\ afle r\spunsuri la `ntreb\rile capitale `n leg\tur\ cu via]a sa duhovniceasc\ [i,
afl=nd astfel de r\spunsuri, s\ devin\ doritor de `mplinire a lor.
Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teu