Sf. Iustin Popovici - Calea Cunoasterii Lui Dumnezeu (Pp. 149-214) PDF

Capitolul IV
I n d u m n e z e i r e a 554 p e r s o a n e i
n P ’ransfigurata de har prin intermediul triadei etice

J . (= prin credintS, nadejde §i dragoste) persoana
umana se formeaza treptat K ara Xoicrcov (dupa Hristos),
i§i insu§e§te Persoana Lui intr-a sa, pana cand in cele
din urma devine insu§i chipul lui Hristos, pana cand se
indumnezeie§te. Se intelege ca trecerea din sfera triadei
etice in sfera Dumnezeirii este nesfar§it de tainica §i mai
presus de analiza ratiunii antropiste §i antropocentrice.
Aici este absolut necesara trairea harico-mistica a fap-
tului insu§i. Cuviosul Macarie cel Mare §i serve§te
drept model de exceptie al experierii acestei treceri tai-
nice din sfera triadei etice in sfera Triadei Dumnezeirii.
Dupa invatatura sa, triada etica este mijlocitorul intre
om §i Triada Dumnezeiasca; ea este un fel de precursor
care anunta Dumnezeirea Treimica; ea este introduce-
rea etica in dogmatica metafizica a Cre§tinismului. Prin
ea se realizeaza in chip tainic intruparea, impreuna-lu-
crarea persoanei cu Triada Dumnezeirii; se infaptuie§te
lucrarea indumnezeirii, al intreimizarii. Indumnezeirea
554 0£OXTLg
150 Sfantul Iustin Popovici
este cel mai inalt stadiu posibil de atins pe pamant de

persoana reintegrate (restabilita) prin intermediul tri-
adei etice dumnezeiesc-omene§ti. Cuviosul Macarie in-
su§i traie§te sporirea harico-mistica a persoanei de la
starea embrionara la omul desavar§it §i, de Dumnezeu
inspirat, o descrie din proprie experienta.
Lucrarea indumnezeirii persoanei se mi§ca in sfera
divino-umamtatii. Prin intermediul triadei etice, Dom-
nul Se intrupeaza, Se une§te cu sufletele credincioase
§i sfinte, aduce „sufletul in suflet, ipostas in ipostas"555,
pentru ca Sfintii sa se poata „imparta§i de viata Dum-
nezeirii" - ©coxrjxoc; pExaaxeiv556, §i pentru a se face
parta§i la viata cea noua, dumnezeiesc-omeneasca, cea
nemuritoare557. Spunand Mariei (surorii lui Lazar) cu-
vintele Sale dumnezeiesc-omene§ti, Domnul i-a „daruit
o anumita putere ascunsS, din insa§i Fiinta Lui" - eK
xrjg auxou oucriag558, §i „cuvintele Sale patrunzand in
inima, precum sufletul in suflet - iûxpv §i
duhul in duh - nveupa clg nveupa - de putere dum-
nezeiasca s-a umplut inima ei"559. Improprierea fiintiala
a lui Hristos ii face pe oameni sfinti, indumnezeiti. in
aceasta lume Sfintii „din fiinta §i firea Lui se imparta-
§esc intru mintea lo r " - £K xf)g auxou ouoiag Kai
555 Om. i y 10, col. 480 B. - Cp. De elev. merit. 6, col. 893 D.
556 Om. IV, 9, col. 480 A.
557 Idem, 11, col. 480 C; De elev. merit. 6, col. 893 D.
558 Om. XII, 16, col. 568 B.
559 Idem.
Calea cunoasterii lui Dumnezeu 151
(])ucr£cL)<; ...p£X£xouoxv560. Divino-umanitatea persoanei

cuprinde §i invaluie intregul sau continut psiho-soma-
tic; omul se imbraca in „omul cel nou §i ceresc, in Iisus
Hristos, are pe langa ochii lor, alti ochi - ocjjGaApoug
tcqoc, ocf)0aApous, pe langa urechile lor, alte urechi, pe
langS capul lor, alt cap, astfel incat tot (omul) - oAog -
sa fie curat, ca unul ce poarta chipul cel ceresc - xf]v
£7touqocvlov Eucova"561. Primind „darul ceresc (ce vine)
din ipostasul Dumnezeirii Sale" - ek xi]g u7ioaxda£co<;
xr)<; 0£oxr)xog - cre§tinii se fac „parta§i dumnezeie§tii
firi" - Oeiaq koivcovo'l cûaecos562- „Pentru aceasta a
venit Domnul pentru a schimba §i innoi sufletele noas-
tre, §i pentru a le face parta§e dumnezeie§tii firi (II
Petru 1,4), pentru a darui sufletelor noastre sufletul ce
resc, adica pe Duhul Dumnezeirii, Care ne conduce
spre toata virtutea, pentru ca sa putem trai viata cea
ve§nica" - Ccopv aicovLOV Ct] ct« l563. Dar sufletul devine
parta§ dumnezeie§tii firi (0£ia<; Koivcovog cf)ua£co<;)
prin procesul transfigurarii sinelui, intraripat de har,
prin intermediul triadei etice564.
Hristos schimba, innoie§te §i indumnezeie§te in in-
tregime firea persoanei umane, „amestecandu-o -
KEQdaaq - cu Duhul Dumnezeirii Sale"565. Purtarea chi-
560 Om. XV, 36, col. 601 C.

561 Om. II, 4, col. 465 D. - Cp. II Epist., col. 416 A.
562 Om. XXXIX, 1, col. 701 C.
563 Om. XLIV, 9, col. 785 A.
564 Idem, col. 785 B.
565 Om. XLIV, 1, col. 780 A.
pului lui Hristos de catre cre§tin merge pana acolo ca

ei devin „hristo§i, avand, sa zic a§a, aceia§i esenta - xf)<;
auxpg oucriag - §i acela§i trup"566, „pentru ca Cel ce
sfinte§te §i cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti"567.
„Cre§tinii desavargiti sunt fii, §i domni §i dumnezei" -
0£Oi568. Ei experiaza cea mai autentica vietuire ca reali-
tate dumnezeiesc-omeneascS . Prin prisma persoanei
lor indumnezeite ei privesc esenta dumnezeiasca a fap-
turilor, vad ca tot ceea ce este creat de Dumriezeu este
bun §i ca „orice fSptura a lui Dumnezeu este bunS"569.
Lucrarea indumnezeirii persoanei umane are m m-
tregime caracter organic; de la embrionul dumnezeiesc-
omenesc pana la deplina maturizare a persoanei
parcurge toate fazele cre§terii organice; „putin cate
putin - Kaxa pixpov - omul cre§te pana ajunge barbat
desavar§it, la varsta maturitatii"570. Sporirea dumneze-
iesc-omeneasca a persoanei postuleaza na§terea din
Dumnezeu. „Viata este na§terea de Sus, de la Dumne
zeu, fiindca fara acesta ii este cu neputinta sufletului sa
traiasca, dupa cum spune Domnul: „Daca cineva nu se
na§te de Sus, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu"571.
566 Om. XLIII, 1, col. 772 C.

567 Idem, = Evrei 2 ,1 1 .
568 Om. XVII, 1, col. 624 BC. - Cp. Om. XXVIII, 3, col. 696 B;
Sufletele sfintilor sunt „imparati, stapani §i dumnezei dupa har".
- Cp. Om. XLIV, 5, col. 781 B.
569 II Epist. col. 412 C = 1 Timotei 4, 4.
570 Om. XV, 41, col. 604 BC; Efeseni 6 ,1 2
571 Om. XXX, 3, col. 712 D = loan 3, 3.
Domnul Hristos reduce toata iconomia mantuirii la na§-

terea „din Dumnezeirea Sa" - ek xf]<; auxou 0£oxr)xos572.
Iubind „neamul omenesc ca pe propriul sau chip" - doc,
ibiav eiKova - Domnul dore§te sa-i nasca (pe oameni)
din insa§i samanta Dumnezeirii" - ek too auxou
orcEppaxog xr|<; 0£oxr)xoc;573. Nascandu-se din Hristos
Dumnezeu-om, cel nou-nascut dobande§te caracter §i
aptitudini dumnezeiesc-omene§ti, este chipul lui Hris
tos, fiindca in fiii care sunt nascuti din samanta lui Hristos
- ek xou orcEppaxos Auxou se inchipuie§te/formeaza,
modeleaza - £pogc{xu0r) - Hristos574.
Prin inrudirea genetica cu Hristos, omul i§i afla chi
pul sau dumnezeiesc in Dumnezeu-om, §i Insusi Hris
tos se arata ca restaurator (= innoitor, restaurator),
arhitect al persoanei, ca „pictorul cel bun, Care in aceia
care cred in El §i privesc neincetat catre El zugrave§te
numaidecat un om ceresc dupa chipul Sau - Kaxa xf]v
£iKova Auxou, luand ceva din Insu§i Duhul Sfant, din
ipostasul Sau - ek xr]<; vnooxauecoc, - §i din lumina cea
inefabila, zugrave§te un chip ceresc - eixova oupaviov,
§i-l logode§te cu Mirele cel bland §i bun"575. Viata dum-
nezeiesc-omeneasca a sufletului depinde de concentra-
rea tuturor puterilor vitale ale sufletului in elkcov
(chipul) lui Hristos. Sufletul este mort daca nu are intru
572 Idem, 2, col. 721 D.

573 Idem, 2, col. 721 CD.
574 Om. XIV, 4, col. 572 CA.
575 Om. XXX, 4, col. 724 B.
sine „viata sufletului" - xf]V Cc*->Hv t,]s 4,uXT)? adica

daca nu poarta „chipul ceresc al luminii celei dumne-
zeie§ti"576. Sufletul nu are valoare „daca nu are chipul
Duhului Ceresc, pe Hristos intiparit pe el, intr-o lumina
inefabila" - X qictxov evrexuraupevov ev auxrj577.
Cre§tinii se cunosc dupa faptul ca poartS „chipul
Imparatului" Hristos578. „Daca cineva nu s-a nascut din
Duhul cel imparatesc §i dumnezeiesc, §i n-a dobandit
nobletea imparateasca §i cereasca §i nu s-a facut fiu al
lui Dum nezeu,... nu poate purta margaritarul cel ceresc
§i de mare pret, chipul luminii celei de negrait - xr)V
£LKova xou c])cox6g xou aAaApxou - , care este Dom-
nu l"579. Cre§tinul este sinteza tainica a lumii de Sus §i
celei de jos, a celei fizice §i a celei metafizice, fiindca
poarta intru sine „ chipul ceresc" al omului580. „ Chipul
cel ceresc al lui Iisus Hristos lumineaza sufletul in chip
tainic §i domne§te in sufletele Sfintilor"581. Prin Duhul
Sfant, cre§tinii se transfigureaza §i poarta inlauntrul lor
chipul lui Hristos582, fiindca Hristos pentru aceasta a §i
venit583. Cre§tinul se dezbraca de omul cel vechi, care
576 Idem, 5, col. 724 D.

577 Idem, 5, col. 724 C.
578 Om. XXXIII, 1, col. 757 D. - Cp. Om. XII, 13, col. 564 D;
Om. XXX, 5, col. 724 D.
579 Om. XXIII, 1, col. 660 C.
580 Idem, col. 660 D. - Cp. II Epist. col. 416 A.
581 Om. II, 5, col. 468 A.
582 De liber. Merit. 21, col. 956. - Cp. Om. V 10, col. 516 B.
583 Idem, col. 956 D.
poarta chipul diavolului, §i se imbraca in omul cel nou

§i ceresc care este Hristos584. imbracandu-se in Hristos,
a devenit chipul lui Hristos, §i-a insu§it chipul Lui ca
ipostas al fiintei lui, acesta fiind §i singurul sens de mai
inainte de veci al fiintarii persoanei585. „Cei ce s-au unit
cu Duhul Cel Dumnezeiesc se aseamana lui Hristos In-
su§i"586. Nu sunt cre§tini aceia care n-au primit inca ase-
manarea cu Hristos, care nu s-au facut „parta§i
dumnezeie§tii firi" §i care nu §i-au unit firea lor cu Soa-
rele Dreptatii - cu Hristos587. „Pentru a se putea ase-
mana §i amesteca cu firea cea buna §i divina", omul
trebuie sa se nevoiasca prin nevointa improprierii tri-
adei etice588. „Cand sufletul tau va intra in comuniune
cu Duhul, cand un suflet ceresc va intra in sufletul tau,
atunci tu vei fi un om desavar§it intru Hristos, mo§te-
nitor §i fiu al Sau"589. Cre§tinii purtatori de Duh sunt
„pe dinauntru plini de Dumnezeire"590, fiindca Domnul
revarsa de Sus in suflet viata Dumnezeirii591.
584 Om. XLII, 3, col. 772 A.

585 Romani 8, 29; Galateni 4, 19; 2 Corinteni 3 ,1 8 ; Om. XXV,
4, col. 669 B; De pert. Spir. 11, col. 848 D.
586 De char. 7, col. 913 C.
587 Om. XXV, 5, col. 669 D.
588 Om. XXIV, 6, col. 665 D.
589 Om. XXXII, 6, col. 737 BD: „ §i cand sufletul tau va intra
in comuniune cu Duhul, cand un suflet ceresc va intra in sufletul
tau, atunci tu vei fi un om desavar§it in Dumnezeu, mo§tenitor §i
fiu (al Lui)".
590 Om. XXVI, 15, col. 684 D.
591 Om. XXIV, col. 665 B.
Dumnezeirea sala§luindu-se in om, il indumneze-

ie§te pe om, il face purtator de Dumnezeu §i asemenea
lui Dumnezeu. „Prin puterea Duhului §i prin rena§terea
cea duhovniceasca, omul ajunge la masura (desavargi-
rii) lui Adam cel dintai, §i mai mare decat acesta se face,
pentru ca omul se indumnezeie§te - AnoOeouTai
av0QCOTio<;"592. Omul indumnezeit este sigurul original
firesc a tot ceea ce nume§te om; prin indumnezeire,
omul se inrude§te genetic cu Hristos Dumnezeu-om,
devine „frate §i fiu" al Lui593. De aici cre§tinii sunt „fiii
lui Adam celui Ceresc, faptura noua, fiii Duhului Sfant,
frati lumino§i ai lui Hristos, asemenea Parintelui lor,
Adam cel duhovnicesc §i luminos"594. Triada Dumne-
zeiasca este singura ve§nic noua, §i, unindu-se cu Ea,
persoana umana devine §i ramane „ faptura noua"595.
Adevaratul cre§tin se mi§ca §i i§i petrece viata in
sfera Treimitatii, fiindca cei ce s-au nascut din Dumne
zeu, printr-o na§tere de sus, printr-o na§tere de la
Duhul Sfant, §i II poarta inlauntrul lor pe Hristos Care
ii lumineaza §i le daruie§te pace, pururi sunt calauziti
de Duhul Sfant, calauziti in chip nevazut prin harul ce
s-a sala§luit in sufletul lor, cel facut dupa chipul lui
Hristos596. Prin intreimizare, sufletul se izbave§te de ne-
592 Om. XXVI, 2, col. 676 BC.

593 Om. XIV, 3, col. 572 B.
594 Om. XVI, 8, col. 620 A.
595 Om. XII, 17, col. 568 CD.
596 Om. XVIII, 7, col. 640 A.
desavar§ire, iar atunci cand ajunge la desavar§ire - cu-

ratindu-se in chip desavar§it de toate patimile, unindu-se
§i schimbandu-se prin puterea Duhului Mangaietorul,
intr-o comuniune negraita - atunci cand se invredni-
ce§te sa devina duh amestecat cu Duhul, atunci el tot
devine lumina - oAr) cjxog tot (sufletul devine) oehi -
oAr) ocf>0aAp6g - , tot duh, tot bucurie, tot odihna, tot
veselie, tot dragoste, tot mila, tot bunatate §i tot im-
preuna-patimire"597. „Sufletul de Dumnezeu purtator
devine tot ochi"598. Purtatorii de Duh, cei ce petrec in
sfera Dumnezeie§tii Treimi, oamenii ce poarta inlaun-
trul lor chipul lui Hristos, au sufletele zidite din virtutile
Duhului Sfant, §i „inlauntru sunt fara prihana, neinti-
nati §i curati"599. Ei devin - K ara x « qlv - dupa har ceea
ce este Dumnezeu - K ara (f>uaiv - dupa fire600, §i toate
virtutile le devin - cog (J)uctl<; - ca fire601. Persoana umana
impreuna spore§te cu Persoana dumnezeiesc-ome-
neasca a lui Hristos, viata lor se identifica, Domnul trS-
ie§te in om, §i omul intru Domnul, §i „Insu§i Domnul,
f&ra truda, impline§te intru acesta propriile Sale porunci
umplandu-1 pe acesta de roada Duhului"602. In cele din
597 Om. XVIII, 10, col. 641 A. - Gp. De elev. ment. 12, col. 900C;
De char. 7, col. 913 CD; Om. XXXIII, 2, col. 741D.
598 Om. XXXIII, 2, col. 741 D.
599 Om. XVIII, 10 col. 6 4 1 AB. - Cp. De char. 7, col. 913 D.
600 Om. XIX, 6, col. 648 A.
601 Idem.
602 Idem, - Cp. De cust. cord. 13, col. 840 A; Om. XII, 5, col. 560
C; II Epist. col. 425 B; Om. XV, 31, col. 597A; Om. XXVII, 1, col. 693 B.
urma o astfel de persoana simte ca poarta chipul lui

Hristos, este indumnezeitS, umano-dumnezeitS iar
esenta intregii sale vietuiri este exprimata prin cuvintele
tainice ale Sfantului §i marelui Apostol Pavel: „Nu mai
traiesc eu, ci Hristos traie§te intru m ine"603.
Este firesc sa fie cu neputinta de analizat intr-un
mod rationalist unirea tainica, harico-misticS a persoa-
nei umane cu Hristos, §i prin El cu Dumnezeu Tatal §i
cu Duhul Sfant. Indumnezeirea omului este sinonima
cu intreimizarea. Cre§terea persoanei prin intermediul
triadei etice, formarea ei (= dupa chipul lui Dumne
zeu), o infaptuie§te Hristos in chip tainic prin Duhul
Sfant, pana cand aceasta se intreimizeaza §i se face
„loca§" al Sfintei Treim i604. Indumnezeirea, divino-
umanizarea cuprinde persoana in intregime; caracte-
rul persoanei celei asemenea lui Hristos dobande§te
preponderenta, pacatul piere §i omul se intoarce la sta-
rea fara de pacat, purtand chipul lui Dumnezeu de di-
nainte de cadere.
Procesul indumnezeirii cuprinde §i toate organele
cunoa§terii. Despacato§irea lor prin intermediul triadei
etice, unirea lor fara rezerve cu Dumnezeirea le con
duce in cele din urma la starea de indumnezeire, la sta-
rea dumnezeiesc-omeneasca, la intreimizare. Pentru
deplina intelegere vom incerca sa expunem separat in-
vatatura Cuviosului Macarie despre indumnezeirea
603 Galateni 2, 20. - Cp. De lib. merit. 11, col. 944 A.

604 De char. 5, col. 912 BC.
principalelor organe gnoseologice (canale de cunoa§-

tere): suflet, minte §i vointa.
a) indumnezeirea sufletului
Prin intermediul triadei mistice a virtutilor intra-

ripate de har, relatiile tainice ale sufletului cu Hristos
sporesc pana la masura intimitatii conjugale a miresei
cu mirele. Hristos devine mirele sufletului, iar sufletul
„mireasa lui Hristos"605. Cuprins in intregime de triada
etica, sufletul arde de „nesatiosul dor duhovnicesc
dupa Mirele Ceresc"606. Inainte de se insoti cu Hristos
prin intermediul triadei etice, sufletul a desfranat cu
Satana. Acum „se insote§te numai cu Mirele Ceresc"607,
deoarece, ranit de dragoste, tanje§te dupa El §i se
stinge de dorul dupa comuniune cea frumoasa, cea in-
teleapta §i cea tainica cu El, comuniunea cea sfanta §i
ve§nica608. Pe sufletul ranit de pacat, Dumnezeu ,,1-a
spalat §i ranile i le-a vindecat" §i ,,1-a condus la Mirele
C eresc"609. Pe sufletul zidit prin intermediul triadei
etice, Domnul 1-a curatat de „rautatea dinlauntrul sau,
§i 1-a facut mireasa Lui cea nepatata §i neintinata"610.
605 De liber, merit. 4, col. 937 D.(A se nota ca „suflet" in gre-

ce§te e de gen feminin, n.tr.)
606 Om. X, 1, col. 541 B.
607 II Epist. col. 416 C.
608 Idem, col. 416 CD.
609 Om. XV, 47, col. 608 C. - Cp. Om. XLVII, 14, col. 805 C; Om.
XXVII, 3, col. 696 A.
610 Om. XXVII, 3, col. 696 A.
Prin legatura insotirii intime, sufletul ajunge la cu-

noa§terea firii sale §i a telului sau, iar Mirele Ceresc il
face „nu numai templu al lui Dumnezeu, ci §i fiica de
imparat §i im parateasa"611. Sufletul ce poarta pecetea
lui Hristos devine - eKKArjcna xou 0 eou - (biserica a
lui Dumnezeu) §i toate puterile §i manifestarile lui se
unesc intr-o nesfar§ita adunare armonioasa, pentru ca
sufletul intra intr-o comuniune armonioasa cu Mirele
Ceresc „se une§te cu Cel Ceresc" - KiQvaxai xco
£7TOUQaVLC0612.
Unirea mistica a sufletului, a miresei cu Mirele
Hristos se realizeaza treptat. Mai intai „il readuce din
moarte la viata", apoi „il curate§te de intinaciune", §i il
ia cu El, transformandu-1 putin cate putin - K axa
P ikqov - , „pana cand spore§te la masura Sa proprie".
„Marit §i largit la nesfar§it, il face sa creasca fara ma-
\ > / V >- A V
sura - £ lc; anegavrov K a i ap£xor)xov a u t,p C T iv - , pana
ce devine o mireasa fara de pata §i vrednica de El. Fiind
singurul Mire Desavar§it - xcAeioc; Nupcf)io<; - , El il pri-
me§te ca pe o mireasa desavar§ita - xeAciav vupcj)T]v -
, in comuniunea cea sfanta, tainica §i neintinata a
nuntii, §i a§a imparate§te cu El in veci, la nesfar§it"613,
„se bucura impreuna cu E l"614 §i se afla in comuniune
cu H ristos „a§a cum este in comuniune m ireasa cu
611II Epist. Col. 417 A

612 Om. XII, 15, col. 565 D.
613 Om. XLVII, 17, col. 808 BC.
614 De char. 8, col. 916 A.
M irele"615. Nemarginita taina a insotirii sufletului-mi-

reasS §i a lui Hristos-Mirele spore§te pana la ve§nica,
marea taina a Bisericii §i a lui Hristos616. Contempland
aceasta taina nemarginita §i fericitS, sufletul Cuviosului
Macarie se exprima intr-o exclamatie de bucurie: „ 0 ,
ce comuniune adanca a miresei cu Mirele cel Ceresc!"617
Unirea sufletului creat dupa chipul lui Dumnezeu
cu Hristos se realizeazS prin Duhul Sfant. Atunci cand
sufletul „oAr] ££, oA o u " (intru totul) se inching Dom-
nului prin intermediul triadei etice, atunci cand I se
afierose§te Lui §i neincetat Ii impline§te poruncile,
atunci Duhul Sfant il lumineaza, il adumbre§te §i il in-
vrednice§te „sa devina un duh §i o unime cu Domnul"
- p ex' au xo u eig £V Ttveupa K ai p ia v K p aaiv
y£V£CT0ai618. Prin amestecarea/unirea - Kpaau; - cu
Hristos, sufletul omului devine intr-adevar ca sufletul
Domnului - coc, xou K lqlov619 §i, de asemenea,
§i „Domnul devine ca sufletul"620, §i Domnul „§ezand
pe tronul maretiei Sale, intru cele inalte, in cetatea cea
615 Om. XXXVIII, col. 761 B.

616 Idem : „Iar eu zic, taina aceasta mare este; iar eu zic in
Hristos §i in biserica." (Efeseni 5, 32).
617 Om. XXV, 8, col. 673 A.
618 Om. IX, 12, col. 540 AB. - Cp. Om. XLVI, 3, col. 793 C:
„Daca sufletul se alipe§te de Domnul §i daca Domnul, mi§cat de
mila §i iubirea Sa, vine §i se lipe§te de el, daca mintea ramane ne-
incetat in harul Domnului, atunci sufletul §i Domnul raman un
singur Duh, o amestecare §i un cuget"; (I Cor. 6,17)
619 De lib. merit. 12, col. 944 D.
620 Idem, col. 944 C: „Domul petrece ca suflet".
cereasca, este intregime alaturi de suflet, in trupul sau

- oAoq tcqoc, auxrjv £v xcd crcdpaxi auxr|<; ecrxiv pen-
tru ck a a§ezat chipul sufletului - auxf)c eixova - sus,
in cetatea cereasca a celor sfinti - in Ierusalim, iar pro-
priul SSu chip, (chipul) luminii negraite a Dumnezeirii
1-a pus in cetatea trupului sau" - xf]v b t L&iav eixova
xou aQ>Qr|xou (f>coxo<; xf|<; ©eoxrjxog auxou621.
Reintegrarea persoanei umane prin intermediul tri-
adei etice este intr-adevar fara de sfar§it, fiindca traie§te
cu sufletul sau creat dupa chipul lui Dumnezeu in nes-
far§ita Imparatie a lui Hristos Cel Proslavit, dar este §i
nesfar§it de pragmatica, fiindca in trupul sau viaza su
fletul sau - chipul lui Hristos, aceasta unica realitate fara
de sfar§it. „E1 (adica Hristos) sluje§te sufletului in ceta
tea trupului sau, dar §i sufletul II sluje§te in Cetatea cea
Cereasca"622. Devenind sufletul persoanei umane
„Domnul, Adevaratul Artist" transfigureaza inima, o
innoie§te in chip tainic, pana cand din nou se arata „fru-
musetea sufletului" - xrjq iûxris to k o AA oc; - creat
dupa chipul lui Dumnezeu, de dinainte de caderea in
pacat623. Prin conlucrarea etica impreuna cu Hristos, sa-
la§luindu-se in Hristos Cel proslavit, sufletul in intre
gime se afla, se mi§ca §i petrece in sfera Dumnezeie§tii
Treimi; intreaga sa fire este intreimizata; intreaga sa lu-
crare este treimica, dupa chipul lui Dumnezeu, dupa
621 Om. XLVI, 4, col. 793 D.

622 Idem.
623 Om. XVI, 7, col. 617 C.
chipul lui Hristos624. Caracterul dumnezeiesc-omenesc

al persoanei umane, zidit dupa chipul lui Hristos, se
pastreaza de-a lungul indelungatului proces al sporirii
duhovnice§ti, §i atinge stadiul sau desavar§it atunci
cand i§i Insu§e§te „toata plinatatea lui Hristos" §i spo
re §te „la masura barbatului desavar§it"625.
O astfel de persoana este intru toate chip al lui Hris
tos; intreaga ei structura psiho-somatica straluce§te de
frumusetea chipului lui Hristos, fiindca este cu totul cu-
prinsa, este cu totul imbatata „de negraita frumusete"
a chipului lui Hristos"626. Hristos patrunde pana la cele
mai ascunse colhiri ale sufletului, alunga din el ultimii
atomi ai pacatului §i tot intunericul patimilor, izgone§te
pacatul, aceasta singura cauza a sluteniei §i a hido§eniei,
restabile§te „frumusetea cea fara de patimi §i cea nevre-
melnica" - anaOec, kcCi dcj)0oo^ v icoAAoq - a sufletului627,
§i o face „tronul slavei" divino-umanitatii Sale628.
Nepatimirea dumnezeiesc-omeneasca - a n d Q e i a -
a sufletului este una din noutatile specifice Noului Tes
tament. Hristos S-a intrupat pentru ca oamenii sa
poata deveni parta§i nepatimirii Sale629. „Pentru a se
sfinti §i a deveni fara de patimi, Mantuitorul se sala-
sluie§te in cei vrednici ca, dupa cum El Insu§i este fara
624 De charit., 7, col. 913 CD; Om. XVIII, 10, col. 6 4 1 AB.
625 De charit., 7, col. 913 D - 916 A.
626 Om. I, 2, col. 452 B.
627 De charit, 16, col. 921 BC.
628 Om. XXXIII, 2, col. 741 D; De elev. merit, 12, col. 900 C.
629 II Epist., col. 417 C.
de patima - drca0r]<; - , sa-i faca nepatima§i - anaQzic, -

§i pe cei ce L-au prim it"630. „La masura desavar§ita a
nepatimirii" ajung numai sufletele ce poarta chipul lui
Hristos, formate prin intermediul triadei etice §i in-
dumnezeite prin sala§luirea in tainicele adancimi pline
de har ale Dumnezeirii Treimice631. Scopul evlaviei este
curatirea sufletului §i sala§luirea Sfantului Duh prin
realizarea de fapte bune632. Dar, prin intermediul tri
adei etice, este posibila „ curatirea sufletului in chip de-
plin" numai prin transfigurarea intraripata de har §i
insotita de rugaciune633. Prin intermediul triadei etice,
Duhul Sfant intra in sufletul omului, devine sufletul
sufletului sau §i il face desavar§it634. Numai sufletul
unit cu sufletul ceresc devine sala§ al Sfintei Treimi,
„pentru ca Dumnezeirea Treimica i§i face sala§ in su
fletul curatit" - 'E volkei yap f] 0 e i a T qlok; ev xf)
KaGapcop exouot) i ûxt]635; „sala§luie§te nu precum
este ea" - ou kaQ' 6 eaxLV - , fiindca nicio fSptura nu
O poate cuprinde, ci doar cat ii este omului de folos"636.
La aceasta „masura desavar§ita a Cre§tinatatii" ajunge
doar sufletul cel sfant, curat, umano-divinizat637.
630 Idem, col. 409 C.

631 Om. X, 4, col. 541 B - 544 C; De char. 27, col. 929 B.
632 II Epist. col. 433 A.
633 Idem, col. 436 AB.
634 Om. XXXII, 6, col. 737 BC.
635 De char. 28, col. 929 D - 932 A.
636 Idem, col. 932 A.
637 Idem, col. 932 C. - Cp. Om. XXXII, 6, col. 737 B.
b) Curatirea mintii
Indumnezeirea mintii se atinge prin unirea - Kpacru; -

mintii cu mintea lui Hristos Dumnezeu-om. Ve§nicul
sens al mintii omene§ti este „sa se uneasca cu Rai iunea
cea fara de inceput - iva dvagxco voi auyKoa0r|638. Dar
o astfel de unire presupune ca mintea omului sa treaca
prin aspra nevointa (asceza) a triadei etice; §i numai daca
trece prin aceste nevointe, daca se transforma pe sine
prin intermediul triadei etice, mintea se invrednice§te sa
devina „un duh cu Domnul",639 sa devina dumnezeiesc-
omeneasca640. DacS omul de bunavoie se nevoie§te §i in-
gaduie harului Duhului Sfant sa se sala§luiasca pana „in
strafundurile mintii lui", atunci Domnul Se „une§te cu
mintea" §i devine impreuna cu omul „un duh, o unire,
un cuget" - £ig piav bidvoiav641. Mintea intraripata de
har, curatitfi prin rugaciune §i unita cu Hristos, se izba-
ve§te de invechirea intru pacate §i devine „minte noua"
- Kaivos vout;642. Domnul „innoie§te mintea, o vindeca
de orbirea §i surzenia necredintei, a ne§tiintei, ii daru-
ie§te sanState §i inainte-vedere"643, ii inapoiaza desavar-
§irea §i stralucirea644. Din iadul pacatogeniei §i al mortii,
638 De patient, et discr., 18, col. 880 C.

639 Om. IX, 11, col. 540 A.
640 De lib. ment. 12, col. 944 C.
641 Om. XLVI, 3, col. 793 C.
642 Om. XLIV, 1, col. 780 A.
643 Om.IV, 25, col. 492 C.
644 Om. XXV, 5, col. 669 C.
Domnul inviazS mintea omorata, o sloboze§te de robia

Satanei, §i o introduce in atmosfera dumnezeiasca - tie;
xov 0£LKOva£pa645. DacS mintea inviatS de Hristos se
preda fara rezerve Acestuia, Hristos in a§a masura se
une§te cu ea, incat omul poate „sa priveasca, in mintea
sa, chipul lui Hristos, ca intr-o oglinda" - c jo n e q ev
kcxtotttqco xr)v X qlcttou pOQ(f>f]V 6 QO.V £V TCO
pyspovLKGJ auxou646. Trasatura distinctiva a Sfintilor
este mintea cea indumnezeita, divino-umanizata, cea
care poarta chipul lui Hristos, fiindca ei „cu mintea par-
ticipa la fiinta §i natura Lui"647648.
Lumea Vechiului Testament nu a putut sa aiba cu-
no§tinta de o astfel de minte purtatoare de Hristos, care
poarta chipul lui Hristos. Curatia mintii este realitatea
cea noua care apartme Noului Testament, fiindca numai
„Botezul focului §i al Duhului spala §i curate§te mintea
cea intinata"646, fiindca numai „o sabie cereasca taie ceea
ce este de prisos in suflet, adica uraciunea pacatului"649.
Hristos este singurul Doctor care §tie §i poate sa tama-
duiasca „orbirea m intii"650 §i sa curateasca de lepra pa
catului esenta mintii, creata dupa chipul lui Dumnezeu.
Cre§tinii care au fost ridicati la cea mai inalta treapta a
desavar§irii (ei au primit arvuna Duhului), au minte
645 Om. XI, 11 - 12, col. 553 AB.

646 Om. XXV, 3, col. 668 D.
647 Om. XV, 38, col. 601 C.
648 Om. XXXII, 4, col. 736 D.
649 Om. XLVII, 1, col. 797 A.
650 De elev. merit., 11, col. 900 A.
unsd - xQLOVxai K a r a xov vouv - au minte indumne-

zeita, fiindca sunt „dumnezei - £v 0£d )"651.
Mintea ve§nic curatS este d&ruita numai de catre
Dumnezeu-om. A curSti mintea omxilui este posibil
numai Celui singur curat §i Celui singur fara de pacat;
de aceea numai cre§tinii care au atins cea mai inalta
treapta a desavar§irii, cei pe care Cuviosul Macarie li
nume§te „dumnezei", dobandesc curatia mintii prin
impreuna intruparea cu Hristos. Curatia mintii este
singura care se poate numi in Cre§tinism desavar§ire
- i] xeAeiaxTLs, fiindca desavar§irea nu este infranarea
de la rautatile cele vazute, ci curatia cugetului" - Kaxd
biavoiav KaGapaig652, fiindca „desavar§irea nu consta
in infranarea de la rautati, ci patrunzand in mintea ta
cea necurata §i omorandu-1 pe §arpele ce te-a ucis, sa
indepartezi astfel toata necuratia din tine" - Ild a a v
xf)v £v aoL aKaGapaiav £E,£paA£g653.
Orice om, fie iudeu, fie elin iube§te curatia, dar nu
o poate dobandi, pentru ca ea in niciun alt chip nu se
poate dobandi „decat prin Cel Care pentru noi S-a ras-
tignit"654. Cine atinge aceasta curatie este sfant §i curat
§i nu are rautate in mintea sa, iar Duhul Sfant strabate
toata lucrarea mintii sale655. Focul Dumnezeiesc al Sfan-
651 Om. XVII, 1, col. 624 BC; De elev. merit. 13, col. 900 D.
652 De elev. ment., 20, col. 905 D.
653 Om. XVII, 15, col. 633 B. - Cp. De elev. ment. 20, col. 908 A.
654 Idem, col. 633 C. - Cp. De elev. ment. 20, col. 908 B.
655 Om. XVII, 13, col. 632 C.
tului Duh „face mintea curate"656. Cur&tita, divino-

umanizatS, induhovnicita, mintea se mi§ca in sfera
Dumnezeirii Treimice. „Mintea desavar§it curatita - 6
voug xcAeicog KaGaoiaGek; - pururea contempla slava
luminii lui Hristos, este impreuna cu Domnul ziua §i
noaptea, a§a cum trupul Domnului, unit cu Dumnezei-
rea, este de-a pururea impreuna cu Duhul Sfant"657.
Mintea curatita in chip desavar§it, mintea ce
poarta chipul lui Hristos experiaza caracterul dumne-
zeiesc-omenesc al vietuirii lui Hristos ca cea mai pal-
pabila realitate a fiintei sale. Mintea indumnezeita,
divino-umanizata este „tronul Dum nezeirii", dar in
acela§i fel §i „Dumnezeirea este tronul m intii"658. Dom
nul Hristos a venit sa-1 detroneze pe Satana de pe tro
nul mintii create dupa chipul lui Dumnezeu, §i sa faca
mintea „tron Sie§i", sa o faca tronul cel ve§nic al slavei
celei dumnezeie§ti659.
c) Sfintirea vointei
Partea cea de o fiinta cu sufletul, creata dupa chi

pul lui Dumnezeu, vointa este prin natura sa randuita
sa parcurga ea insa§i toate stadiile sporirii sufletului.
Indumnezeirea sufletului se arata prin vointa. Unindu-
se cu harul, vointa se indumnezeie§te. Vointa se tama-
656 Offl. XXV, 10, col. 673 C.

657 Om. XVII, 4, col. 625 CD.
658 Om. VI, 5, col. 521 B.
659 Idem, col. 521 BC.
duie§te de satanism §i de pacato§enie numai prin uni-

rea cu voia lui Dumnezeu660. Vointa omului i§i afla in-
tegritatea, sanatatea §i orientarea negre§elnica in voia
lui Dumnezeu. Impreuna lucrarea (sinergismul simfo-
nic) vointei §i a harului se manifests in special prin lu
crarea dumnezeiesc-omeneasca, cea care poarta chipul
lui Hristos. Vointa indumnezeita, intraripata de har,
i§i formeaza intreaga sa lucrare - k ax' eiKOva 0£ o u -
dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa ipostasul sau
curatit ce poarta chipul lui Hristos. Dar aceasta presu-
pune participarea personala a Dumnezeirii Treimice.
Duhul Sfant calauze§te persoana purtatoare de
Duh, ce poarta chipul lui Hristos inspre (implinirea a)
toata voia lui Dumnezeu - eic; n a v to 0£Ar|pa xou
0£ou .661 In masura in care vointa sufletului coopereaza
cu lucrarea Duhului, intr-acest fel este posibila ve§nica
lucrare dumnezeiesc-omeneasca662. Duhul Sfant calau-
ze§te persoana umana prin complexitatea tainica a vie-
tii §i mentine echilibrul §i armonia intre voia lui
Dumnezeu §i vointa omului, fiindca „numai Duhul Sfant
cunoa§te voia lui Dum nezeu"663, „voia lui H ristos"664,
numai El il invata pe om sa cunoasca tainica voie a
lui Dumnezeu, „ fiindca numai Duhului Sfant Ii este
660 II Epist. col. 421 D - 424 A.

661 Om. XVIII, 11, col. 641 B.
662 Om. XVII, 8, col. 629 A.
663 Om. XIX, 9, col. 649 A.
664 De custod. cord., 14, col. 8411 A.
cunoscutS voia lui Dum nezeu"665. „Fara Duhul Sfant

... nim eni nu poate intelege - o u v iiv a i - voia lui
Dum nezeu"666.
Astfel, pentru Cuviosul Macarie cel Mare sfintirea,
indumnezeirea vointei devine conditio sine qua non a
unei autentice vieti cre§tine §i a cunoa§terii esentiale a
Adevarului.
d) indumnezeirea inimii
Dupa invatatura Cuviosului Macarie este evident

ca indumnezeirea persoanei se grupeaza in jurul orga-
nelor gnoseologice, dar aceasta in niciun caz nu ex
clude partea somatica (trupeasca)667. Indumnezeirea
cuprinde intreaga persoana, fara reuneri. Unindu-se
cu Dumnezeu-om, omul nu-§i pierde personalitatea,
fiindca echilibrul dumnezeiesc-omenesc este asigurat
de Insa§i Persoana lui Hristos Dumnezeu-om. Nu
numai omul cel desavarsit este „in Dumnezeu" - ev
0eco ci §i Dumnezeu este „in el"668. Orice desavar§ire
depinde ontologic de Dumnezeirea Treimica. „Cel
nascut dupa Duh - K ara riveupa - desavar§it este" -
te Aelov eaxLV669. Cel ce este n&scut din Duh „are
chipul desavar§irii - e iKOva T£A£ioxr|Toc - in trup §i in
665 De char. 11, col. 917 B.

666 Idem, 14, col. 920 D.
667 II Epist. col. 413 A; Om. X, 4, col. 544 B.
668 Idem, col. 409 C.
669 De patient, et discr. 12, col. 873 D.
m adulare"670. „Cre§tinii desavar§iti" se invrednicesc

„sa atinga masura desavar§irii", adica sa devina
„dumnezei dupa har" - 0£oi K a r a xaqiv 671.
Pentru desavar§ire, pentru sporirea intraripata de
har, persoana nu are limite. Daca se ingaduie parado-
xul, limita desavar§irii persoanei este in inexistenta li-
mitei; limita desavar§irii persoanei este nemarginirea,
nesfar§itul, ve§nicia, Dumnezeu; „Fiti §i voi desavar§iti
- t e A e l o i - , precum Tatal vostru desavar§it este"672. Cu
aceste cuvinte, dupa talcuirea Cuviosului Macarie,
Domnul cheama pe cei ce-L urmeaza la osteneala de a
atinge „absoluta curatie"673. Aceste cuvinte ale lui
Dumnezeu marturisesc ca este posibilS „atingerea des-
avar§irii §i deplina slobozire de patim i"674, adica este
posibila dobandirea curStiei desavar§ite a inimii, iar
prin ochiul curatit al inimii indumnezeite, cea care
poart& chipul lui Dumnezeu, II pot vedea pe Dumne
zeu. „Prin conlucrarea Duhului Dumnezeiesc Cel des-
Svar§it" se dobande§te „desavar§ita curStie de p5cat,
slobozirea de patimile ce ne necinstesc, §i atingerea
670 Idem, 11, col. 873 C.

671 Om. XVII, l, col. 624 BC. - Cp. Idem, 2, col. 624 D; Om.
VIII, 4, col. 529 CD: „Cel ce a primit bel§ug de har, (ramane) in el
totdeauna, ziua §i noaptea ajunge la masura desavar§irii §i devine
liber (de cele pamante§ti) §i curat, totdeauna inlantuit (de cele ce-
re§ti) §i strain (de cele pamantegti).
672 Matei 5,18.
673 De orat. 11, col. 861 A.
674 Idem, - Vezi Om. X, 4, col. 544 B; De patient, et discr. 9, col.
873 A.
celei mai inalte trepte a virtutii", adicS se dobande§te

„ curatia §i sfintirea inim ii", iar in ipostasul curatit al
persoanei sale, cel ce poart3 chipul lui Dumnezeu,
omul II vede pe Dumnezeu §i traie§te in chip real cu-
vintele lui Hristos: „Fericiti cei curati cu inima, cSci
aceia vor vedea pe Dumnezeu"675.
„ Inima este intr-adevar un abis de necunoscut", §i
a atinge „ curatia inimii nu este posibil decat prin Iisus"
- dux 'Irjcrou povov676. Inima curata devine „palatul lui
Hristos". „Aici vine Imparatul - Hristos impreuna cu
Ingerii §i duhurile sfinte sa se odihneasca §i sa locu-
iasca §i sa umble, §i sa a§eze Imparatia S a"677. De aceea
„de la venirea lui Hristos, ...Dumnezeu cere curatia ini
m ii"678. Sufletul iubitor de Hristos prime§te de la
Duhul Sfant „izbavirea desavar§ita de pacat §i de in-
tunericul patim ilor"679, fiindca numai Duhul Sfant
poate „dezradacina deplin pacatul", §i poate sfinti
toate partile, toate madularele persoanei umane680.
Dar, dupa iconomia mantuirii de Dumnezeu daruita,
pentru a se putea atinge „ curatia desavar§ita, este ab
solut necesara sinergia (= impreuna lucrarea) duhului
omului cu Duhul Sfant"681.
675 De perf. Spir. 2, col. 844 A.

676 De elev. merit., 21, col. 908 AB.
677 Om. XV, 33, col. 597 C.
678 Om. XIII, 1, col. 696 B.
679 Om. X, 4, col. 544 B.
68° jr)e char. 31, col. 933 D.
681 Horn, XXIV, 5, COL. 665 B.
Unindu-se cu Duhul Sfant, omul se intoarce „la

curatia cea dintai", la curatia de dinainte de cadere, fi-
indca Duhul Sfant sloboze§te „rautatea patimilor - acel
element strain de firea noastra", care 1-am primit „prin
neascultarea primului om "682. Focul Duhului Sfant
„curate§te §i sfinte§te inim a"683. „Acest foe este izgoni-
torul demonului §i nimicitorul pacatului"684. „Sufletul
care petrece in focul Duhului, in lumina dumneze-
iasca, nu sufera niciun fel de rau din partea duhurilor
celor viclene"68568. „Dumnezeul nostru este foe mistui-
tor"186; „focul divin ...plasmuie§te in adancul sufletelor
credincioase o icoana cereasca"687.
Atunci cand omul spore§te la masura lui Hristos
§i devine „barbat desavar§it", atunci „in mod desavar-
§it" - xeAeicog - biruie§te „moartea" §i „pe diavolul"688.
Persoanele care poarta chipul lui Hristos, cele umano-
divinizate sunt „biruitorii diavolului"689; numai ele il
biruiesc pe diavol - pe acest pricinuitor al pacatului §i
al mortii. Venirea Domnului Hristos are ca scop izba-
virea de Satana §i a ne face „biruitorii mortii §i ai pa-
682 Om. IV, 8, col. 477 CD. - Cp. De elev. merit. 5, col. 893 B; II
Epist. col. 412 C; Om. XV, 53, col. 613 D.
683 Om. XIV, 7, col. 573 D.
684 Om. XXV, 10, col. 673 C.
685 Om. XXX, 6, col. 725 B; De elev. merit. 7, col. 896 A.
686 De elev. merit. 7, col. 986 A.
687 Om. XI, 2, col. 515 C.
688 Om. Ill, 5, col. 472 A. - Efeseni 4 ,1 3 .
689 Idem.
catului"690. Persoanele formate in Hristos Dumnezeu-

om raman „departe de cel ce pangare§te poruncile lui
D um nezeu"691, in afara sferei §i puterii de actiune a
diavolului. Ele sunt intru Hristos dar §i Hristos este in
ele; pentru ele Hristos se face „totul: rai, pom al vietii,
margaritar, cununa, ziditor, agricultor, patimitor, fara
de patimi, om, Dumnezeu, vin, apa vie, miel, mire,
luptator, arma - Hristos fiind totul intru toate (I Co-
rinteni 1 5 ,28)"692. Astfel sunt persoanele purtatoare de
Hristos; ele nu numai ca sunt iubitoare de Hristos dar
sunt §i iubite de Hristos; ele devin „casS plScutS" a
Sfintei Treimi693; §i in sufletele lor dumnezeiesc-ome-
ne§ti locuie§te Dumnezeirea Treimica „ca in propria
Sa casa"694, fiindca Domnul Hristos a venit ca pe om
sa-1 faca „propria Sa casa §i tem plu"695. „Cunoa§te-te
pe tine insuti ca templu al lui Dumnezeu"696.
690 Om. XXVI, 22, col. 689 B.

691 De oust. cord. 7, col. 825 B.
692 Om. XXXI, 4, col. 729 D - 732 A.
693 Om. XLIX ,4, col. 816 A.
694 Idem, - Cp. Om. XXX, 7, col. 725 BC.
695 Om. I, 7, col. 457 A.
696 II Epist. col. 416 A.
C apitolul V
G n o s e o l o g ia
p e r s o n a l i t a t i i i n d u m n e z e i t e 697
/V
ndumnezeirea personalitatii omului in ultima
I linea (la urma urmei) se reduce la nepacato§enia
con§tiintei create dupa chipul lui Dumnezeu, la slobo-
zirea de satanism a fiintei create dupa chipul lui Dum
nezeu. Asemanarea dupa Dumnezeu, asemanarea
dupa chipul lui Hristos se restabile§te prin participarea
personala a omului la Persoana vie a lui Dumnezeu-
om: sufletul se reintegreaza prin unirea cu sufletul lui
Hristos, mintea prin unire cu Mintea lui Hristos, vointa
prin unire cu Vointa lui Hristos, con§tiinta prin unire
cu con§tiinta lui Hristos. Unindu-se cu con§tiinta lui
Hristos, con§tiinta de sine a omului se curate§te deplin
de pacate, i§i afla natura, i§i afla originea, sensul sau in
con§tiinta lui Hristos, §i toata lucrarea sa gnoseologica
i§i afla izvorul in con§tiinta de sine ce impline§te legea
lui Hristos. In actul cunoa§terii de sine o astfel de per
soana simte §i se descopera pe sine ca persoana creata
dupa chipul lui Dumnezeu; se cunoa§te pe sine prin
697 In trad. gr. Sf. Iustin a redat prin „renascute".

Hristos, traie§te realitatea adevarului dupa care esenta

con§tiintei este chipul lui Dumnezeu, ca, in esenta sa,
con§tiinta de sine este con§tiinta lui Dumnezeu, con§ti-
inta Cuvantului; traie§te cea mai mare taina a gnoseo-
logiei cre§tine, cunoa§terea de sine, care in esenta sa
este cunoa§terea lui Dumnezeu, adica reala §i autentica
cunoa§tere a lui Dumnezeu se poate realiza prin cu-
noa§terea de sine ca chip al lui Dumnezeu.
Prin cunoa§terea de sine, a structurii sale duhov-
nice§ti ca chip al Dumnezeirii Treimice, persoana in-
dumnezeita ajunge la cunoa§terea tainelor Sfintei
Treimi, „fiindca cel care poate sa cunoasca demnitatea
sufletului sau, poate sa cunoasca §i puterea §i tainele
Dum nezeirii"698. „Firea noastra este taina Triadei" - r]
rjp E x e p a (})ucti<; to xf)<; TpLa6oc; ... puaxppLOV699 - , de
aceea „cunoa§te Triada prin triada care este in tine" -
698 Om. XXVII, 1, col. 693 B. - Cp. Om. XXXII, 11, col. 741 A:
„Dumnezeu este pretutindeni §i pretutindeni II afli. Daca II cauti
in Ceruri II vei afla in gandurile ingerilor, iar daca II cauti pe pa-
mant II vei afla in inimile oamenilor".
699 Sf. Grigorie de Nyssa, Qoud sit imag. Et ad simil. (PG 44,
col. 1337 C). - In aceasta lucrare a Sf. Grigorie se gase§te cea mai
detaliata invatatura ortodoxa despre faptul ca reala cunoa§tere a
lui Dumnezeu, cunoa§tere a Dumnezeirii Treimice, este conditio-
nata de reala cunoa§tere de sine, de cunoa§terea de sine ca chip
al Dumnezeirii Treimice. El spune acolo (col. 1341 A): „Dumnezeu
te-a creat dupa chipul §i asemanarea Fiintei Sale Treimice, care
(chip) este cunoscut (se cunoa§te) ca o triada §i o monada de o fi-
inta, in care daca prive§ti bine, ca intr-o oglinda, vei afla lamurit
in chip cuviincios totul despre Dumnezeu".
£K xrjg ev aoL Toidboc; xf]v T o iab a fTuyvcoBi700. Cu-

noa§terea lui Dumnezeu este partea components a cu-
noa§terii de sine; ele se postuleaza §i se determina
reciproc; con§tiinta de sine prin insu§i faptul existentei
sale marturise§te despre Con§tiinta lui Dumnezeu.
Realitatea ideala §i idealitatea reala, unirea nedespar-
tita a Con§tiintei lui Dumnezeu cu con§tiinta omului
este infaptuita in persoana lui Hristos Dumnezeu-om,
fiindca ele intru El se unesc intr-un nedespartit „Eu"
dumnezeiesc-omenesc. Fiecare act al lucrarii Sale de
cunoa§tere este produsul acestui tainic Eu dumneze-
iesc-omenesc. De aici §i intreaga cunoa§tere cre§tina
are drept izvor al sau unic, criteriul §i sfera - Persoana
lui Hristos Dumnezeu-om. Numai prin improprierea
lui Dumnezeu-om ca esenta a con§tiintei sale, omul
poate cunoa§te esenta propriei con§tiinte, §i se poate
izbavi de mincinoasa con§tiinta de sine stapanita de
pacat, de mincinoasa cunoa§tere de sine aflata sub
legea pacatului. Cel ce i§i centreaza con§tiinta de sine
in pacat, care este numai in afara lui Dumnezeu, pen-
tru el Dumnezeu este un obiect monstruos ce il urma-
re§te, din afara, din exterior. De aceea metoda
dumnezeiesc-omeneasca a lui Dumnezeu incepe cu
700 Sf. Grigorie de Nyssa, Idem, col. 1340 BC. - Cp. Sf. Atan
sie cel Mare, De incar. (PG 26. col. 116 AB); Sf. Maxim Marturisi-
torul, Loci Communes: Despre „Cunoa$te-te pe tine insuti" (PG 91,
col. 968 B): „ 0 asemenea cunoa§tere de sine iti este de ajuns pen-
tru a te calauzi catre cunoa§terea Dumnezeului universului".
launtrica unire duhovniceasca: sufletul se une§te cu

sufletul, duhul se une§te cu Duhul, in timp ce Hristos
§i omul devin „un singur duh", §i prin acesta con§ti-
inta de sine a omului devine una cu con§tiinta lui Hris
tos, cunoa§terea de sine devine una cu cunoa§terea lui
Hristos, §i persoana umana indumnezeita cu indraz-
neala afirma: „Nu mai traiesc eu, ci Hristos traie§te
intru m ine"701. O asemenea persoana, intr-adevar, II
traie§te pe Iisus Dumnezeu-om: „Imparatia lui Dum-
nezeu este inlauntrul vostru"702, adica „imparatia lui
Dumnezeu este in sufletul vostru umano-divinizat, in
sufletul vostru uman ajuns la asemanarea cu Hristos;
Dumnezeu nu este imparatul, tiranul din afara, care
cu puterea sa se instaleaza ca imparat, ci este continu-
tul fiintial al persoanei voastre, al sufletului, al mintii
§i al vointei voastre §i, prin urmare, este un imparat cu
totul firesc in imparatia sufletului vostru ajuns la ase
manarea cu Dumnezeu".
De aceea, restaurarea personalitatii §i cunoa§terea
se reduce la neincetata intrupare a lui Hristos; de aici
Sfantul Macarie Egipteanul reduce intreaga problema
soteriologica la intruparea lui Hristos in sufletul per
soanei ce se mantuie§te, la umano-divinizarea omului
ce se mantuie§te. intreaga viata §i intreaga cunoa§tere
a persoanei create pentru a ajunge la asemanarea cu
H ristos se cuprinde in neincetata formare de sine
701 Galateni 2, 20.

702 Luca 17, 21.
„dupa chipul lui Dumnezeu"703, in umano-divinizarea

tuturor componentelor psiho-som atice §i in unirea
con§tiintei de sine cu con§tiinta lui Hristos. Intreaga
persoana se mi§ca, vietuie§te §i petrece in sfera dum-
nezeiesc-omenitatii. Dar fiindca cunoa§terea este de
term inate de structura persoanei, este firesc a
conchide ca cunoa§terea dumnezeiesc-omeneasca, cu-
noa§terea curata este proiectia organ. :a, revarsarea or
ganicS a persoanei um ano-divinizate, a con§tiintei
umano-divinizate.
Pana la venirea lui Hristos, con§tiinta umana §i
intreaga cunoa§tere umana era amestecata cu pacatul
§i era supusa legii pacatului. Incepand cu Hristos,
con§tiinta curata §i cunoa§terea curata pot deveni in-
su§ire personala §i realitate vie pentru fiecare care se
une§te in intregim e cu Dumnezeu-om. A se face pe
sine madular al Sfantului Trup al lui Hristos, a deveni
co-corporal cu Hristos, a se imbiserici, inseamna a se
face capabil de cunoa§terea curata, dumnezeiesc-ome
neasca. Taina persoanei §i a cunoa§terii se pastreaza
in adancurile pline de har ale organismului divino-
uman - ale Bisericii. Co-corporalitatea cu acest Trup
divino-uman se realizeazS prin experierea harului in
cadrul triadei etice. In m&sura in care intreaga per
soana se imbiserice§te, cunoa§terea devine produsul
transfigurarii simultane a tuturor organelor gnoseo-
703 Cp. V. I. Nesmlov, §tiinta §i omul, vol. I, pag. 292 - 294.

180 SfantuI Iustin Popovici
logice dumnezeiesc-omene§ti. §i atunci la fiecare act

al cunoa§terii ia parte intreaga persoana umano-divi-
nizata, imbisericita.
Daca se cerceteaza originea acestei cunoa§teri cu
rate, dumnezeiesc-omene§ti, atunci ea trebuie cautata
in cadrul triadei etice ca fund cuprinsul persoanei §i al
cunoa§terii. Temelia unei astfel de cunoa§teri este
sfanta triada etica: credinta, nadejdea §i dragostea704.
In esenta sa, cunoa§terea nu este numai actul gnoseo-
logic, ci §i cel etico-ontologic, adica actul prin care se
realizeaza in chip tainic unirea celui ce cunoa§te cu cel
ce este cunoscut, a subiectului cu obiectul. Sub specie
Christi (privind din Hristos) singura metoda a unei cu-
noa§teri reale este co-intruparea subiectului impreuna
cu obiectul prin intermediul triadei etice705. Cunoa§te-
rea lui Hristos este posibilS doar prin co-intruparea lui
Hristos prin intermediul triadei etice, prin care se pa-
trunde in Dumnezeire; prin intermediul celei dintai,
subiectul gnoseologic spore§te cunoa§terea celei de-a
doua. Relatia subiectului cunoa§terii cu obiectul este
in mod esential etico-religioasa. Numai prin metoda
cre§tina, §i anume prin gnoseologia ortodoxa, adica
prin co-intruparea subiectului cu obiectul se poate tra
versa prapastia dintre cel ce cugeta §i ceea ce cugeta,
704 Sf. Clement al Alexandriei, vol. IV, 7 (PG 8, col. 1265 B

„Cunoa§terea este logica, iar temelia sa este treimea sfanta: cre
dinta, nadejdea §i dragostea".
’ 705 Cp. Efeseni 3,16-19; 4,11-16; 2 Petru 1, 3-9.
§i se poate evita tragica imposibilitate a realismului

gnoseologic naiv, a empirismului transcendental706, a
rationalismului transcendental707 §i a criticismului708.
Sporirea persoanei prin intermediul triadei etice
catre Dumnezeire are trei trepte gnoseologice de bazS.
Prima treapta consta in lepadarea de ratiunea impreu-
nata cu pacatul, de intregul sau suflet, de intreaga sa
persoana. Pe aceasta treapta, persoana se infati§eaza
pe sine prin cuvintele: Credo quia absurdum (= Cred,
[tocmai] fiindca e absurd).
Pe a doua treapta, persoana simte ca organele sale
gnoseologice se schimba prin intermediul triadei etice
§i acestea ii dau posibilitatea unei cunoa§teri reale a
credintei obiective. Pe aceasta treapta ea se exprima pe
sine prin cuvintele: Credo ut inteligam (= Cred ca pricep,
c& inteleg).
Pe cea de-a treia treapta, intreaga persoana traie§te
in sfera Dumnezeirii Treimice, se curate§te de fiecare
pacat, devine dumnezeiesc-omeneasca, devine „in in-
tregime ochi" care vede cu inflacarare §i cu bucurie
nespusele taine ale Dumnezeirii venerate. Pe aceasta
treapta, persoana se exprima prin cuvintele: Intelligo
ut credam (= Pricep, inteleg ca cred)709.
7°6 principaiii reprezentanti ai acestui curent sunt Bacon,

Locke, Hobbes, Berkeley, Hume.
707 Reprezentantii tipici ai acestui curent sunt Descartes, Spi
noza, Leibnitz.
708 Cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent este Kant.
709 Cp. R Florensky, op. cit. pag. 61 - 63.
Dar ultima treapta in niciun caz nu se poate explica

ca o cunoa§tere discursiva (determinate prin rationa-
mente logice) a obiectului credintei ca o unire nemijlo-
cita, reala, con§tienta, harico-mistica a subiectului
credintei cu obiectul. Sau, cu alte cuvinte, subiectul tra-
ie§te obiectul credintei sale ca fiind fiinta persoanei sale,
se simte, se cunoa§te, se vede pe sine ca „chip al lui
Dumnezeu". Dar la aceasta treapta se inalta numai cei
indumnezeiti, cei luminati, fiindca numai „cei luminati
- oi (f>o)Tia0£VT£(; - vad chipul sufletului" - xr)v eiicova
xf]<; v[)uxr)c;71071. Vazand ipostasul sufletului creat dupa
chipul lui Dumnezeu, ei dobandesc cea mai reala §i cea
mai exacta cunoa§tere a firii omene§ti; psihologia lor
este, intr-adevar, experimentala, §i pentru ei este impo-
sibila „Psychologie ohne Seele" (= „Psihologia fara su-
flet"). Taina sufletului creat dupa chipul lui Dumnezeu
li se descopera prin Duhul Sfant. „Nici inteleptii cu toata
intelepciunea lor, nici cei inteligenti cu toata inteligenta
lor, n-au putut intelege subtilitatea sufletului, nici n-au
putut spune ce este el; aceasta au putut sa o §tie numai
cei carora prin Duhul Sfant li s-a descoperit intelegerea
- f] KcxxaAr]i|n<; - (sufletului) §i li s-a dat cunoa§terea
exacta a sufletului" - yvdxris aKQL(3r]s 7I£q'l
710 Om. VII, 6, col 528 A. - Insu§i Cuviosul Macarie in timpul

rugaciunii vede sufletele oamenilor, pe care Ingerii le inalta la Ce-
ruri. - Vision, de sand, angel. Col. 224 A - 229 A.
711 Om. XLIX, 4, col. 816 B. - Cp. Om. XV, 14 - 15, col. 585 B;
Om. XI, 4, col. 548 A.
Prin Duhul Sfant, Hristos descopera „taina sufletului"

creat dupa chipul lui Dumnezeu, descopera teocentris-
mul naturii care, potrivit nevoilor ontologice, nazuie§te
catre Dumnezeirea Treimica, intru Ea i§i afla scopul,
sensul sau, nemurirea sa §i existenta sa dincolo de
moarte712. Se cuvine ca mintea persoanei care nazuie§te
catre Hristos „sa arate toata grija, toata osteneala, §i sa
fie preocupata in intregime de cercetarea esentei spiri-
tuale a sufletului §i sa a§tepte cu deplina rabdare veni-
rea Duhului Sfant"713. Sufletul iubitor de Hristos se
straduie§te neincetat sa-§i impodobeasca fiinta creata
dupa chipul lui Dumnezeu „cu sfintele virtuti, cu po-
doaba cea cereasca a Duhului, cu curatia §i sfintenia lui
Hristos"714. Impodobit cu „frumusete duhovniceasca",
sufletul devine in intregime chip al lui Hristos, §i in fie-
care lucrare a sa straluce§te fascinanta „frumusete a chi-
pului lui Hristos"715.
Prin indumnezeire, mintea ajunge la cunoa§terea
propriei sale fiinte (ipostas). Originalul sau ve§nic, fara
de pacat il afla in Mintea lui Dumnezeu-om. El ajunge
la convingerea neclintita ca misiunea sa dintru ve§nicie
este sa fie tron al Dumnezeirii Treimice, §i sa aiba
aceasta Dumnezeire ca imparat al tuturor lucrarilor sale.
Aceasta este, astfel spus, partea pasiva a misiunii sale,
712 Om. I, 2, col. 452 AB; Om. XLIX, 4, col. 816 BC.
713 Om. IX, 10, col. 537 C.
714 Idem, col. 537 BC.
715 Om. I, 2, col. 452 B.
iar cea activa consta in sporirea sa la inaltimile mai pre-

sus de spatiu ale Dumnezeirii, inscaunarea sa pe tronul
Dumnezeirii, §i in imparatirea de pe acest tron. „Mintea
este tronul Dumnezeirii; Dumnezeirea este tronul
m intii"716, in aceasta consta sensul ve§nic, valoarea ve§-
nica a mintii. Hristos a venit ca de pe tronul mintii sa-1
detroneze pe Satana §i sa faca din minte „ tronul Sau",
§i sS Se introneze pe ea717. Exemplu istoric cel mai mar-
cant al acestui fapt sunt Apostolii. Hristos a trimis asu-
pra lor Duhul Sfant §i El S-a intronat „pe tronurile
mintilor lor"718. Pentru Sfantul Macarie luarea de catre
Hristos asupra Sa a „pacatelor lumii" are o esentiala in-
semnatate gnoseologica. „A ridicat pacatele lumii, adica
a secat izvorul cel necurat al cugetelor"719, necuratul
izvor „care revarsa cugete necurate",720 fiindca fiecare
suflet are „netamaduita rana a pacatului, izvorul cuge
telor necurate §i viclene"721. Pentru fiecare om, rana pa
catului este nevindecabila, dar nu §i pentru
Dumnezeu-om. „Numai prin puterea lui Iisus seaca acel
izvor, din care porneau cugetele necurate". „Numai
Domnul poate" vindeca de pacat mintea ranita, intune-
cata de pacat, „care II vede pe Dumnezeu"722.
716 Om. VI, 5, col. 521 B.

717 Idem, col. 521 C.
718 Idem, 6, col. 521 C.
719 Om. XX, 5, col. 652. - Idem, 6, col. 653 B.
720 Idem, 4, col. 652 C.
721 Idem.
722 Om. XX, 4 5, col. 652 CD.
Cunoa§terea sanatoasa, fara de pacat, curata este

rodul firesc al mintii tamaduite de Hristos, de pe tronul
careia imparate§te Dumnezeirea Triipostatica. Pentru
fiecare act al cunoa§terii persoanei umane indumne-
zeite este necesara impreuna-lucrarea §i calauzirea Du-
hului Sfant, a Duhului lui Hristos. Fiindca a§a cum este
de nepatruns cu mintea maretia Dumnezeirii, maretele
lucruri ale lui Dumnezeu, tot a§a este neinteleasa §i
smerenia lui Dumnezeu, micile lucruri ale lui Dumne
zeu, care intra in iconomia mantuirii723, fiindca cele ale
lui Dumnezeu „nimeni nu le-a cunoscut decat Duhul
lui Dumnezeu"724. Pentru ca Duhul Sfant este „Duhul
Adevarului", numai El ii calauze§te pe Sfinti „la tot
adevarul"725. In ziua Cincizecimii, prin pogorarea Sa,
Duhul Sfant a indepartat „valul rautatii" de pe sufletele
Apostolilor, a nimicit „patimile" - i a Tid0r| - , le-a des-
chis „ochii inimii", §i „atunci Duhul i-a umplut de in-
telepciune" - oocîag - , §i i-a facut desavar§iti - tcAciol
El i-a invatat sa implineasca voia lui Dumnezeu; El i-a
calauzit la tot adevarul - tlqoc, n a o a v aAr]0eiav El
stapanea §i imparatea peste sufletele lor"726.
Pentru ca omul sa devina capabil de cunoa§terea
tainelor Adevarului Celui Triipostatic, mai intai trebuie
sa indumnezi iasca vechile sale organe gnoseologice, sa
723 Om. XXXII, 7, col. 737 C.

724 De charit. 11, col. 917 C. - Cp. 1 Corinteni 2 ,1 1 .
725 Idem, col. 917 B = loan 16,13.
726 Idem, col. 917 C.
le innoiasca, sa se dezbrace de omul cel vechi §i sa se

imbrace in omul cel nou, „sa dobandeasca alti ochi, alte
u rechi, alt cap, alte maini §i alte picioare"727, fiindca „ale
altuia sunt urechile §i ochii, ale altuia sunt mintea §i su-
fletul, §i anume ale Duhului celui ceresc §i Dumneze-
iesc, Care aude §i suspina (impreuna cu noi), Care §tie
- ycvcoEKOv - starea noastra §i se roaga pentru noi, care
impline§te cu adevarat voia lui Dumnezeu"728. „Fiecare
trebuie sa §tie ca dincolo de ace§ti ochi se afla ochii laun-
trici, §i dincolo de aceste urechi, urechile launtrice"729.
De aceea „dobandirea Duhului Sfant" este absolut
necesara fiecarei fiinte umane, fiindca El este Cel ce cu-
noa§te, El este Cel prin Care se cunoa§te, El innoiegte
organele gnoseologice (canalele cunoa§terii), El este
singurul „organ" ve§nic §i fara de pacat al cunoa§terii.
Purtatorii de Duh au „o alta m inte" - aAAov vouv,
adica o minte unita cu Duhul Sfant730. „Unind firea
omeneasca cu propriul Sau Duh Dumnezeiesc, Hristos
o schimba, o innoie§te, o transfigureaza, din minte
veche o face minte noua, din suflet vechi il face suflet
nou, din ochi vechi li face ochi noi, din urechi vechi le
face urechi noi, din om vechi il face om nou, din fap-
tura veche o face faptura noua"731. Astfel, persoanei in-
727 Om. II, 2, col. 464 C

728 De charit. 11, col. 917 B.
729 Om. XXVIII, 5, col. 713 A.
730 Om. XV, 9, col. 581 B; De charit. 23, col. 925 D.
731 Om. XLIV, 1, col. 780 A.
noite Duhul Sfant ii descoperS tainele Dumnezeirii, fi

indca numai persoanei purtStoare de Duh, adicS per-
soanei care s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu, Duhul
insu§i ii descopera tainele dumnezeie§ti, fiindca numai
El singur le cunoa§te732.
Cuviosul Macarie ofera o deplina intrebuintare a
principiului cre§tin al cunoa§terii: Ceea ce este asemenea
se cunoa§te prin cel asemenea; ceea ce este duhovnicesc se
cunoa§te prin Duhul. „Cel ce are Duhul Dumnezeirii,
(Acela) il cunoa§te ca pe unul ce este asemenea lui - 6
to opoiov c7touq£xvlov TT]q ©£oxr]TO<; IlvEupa,
yivcoaKEi to opoiov - , il cunoagte pe cel duhovnicesc
§i tot ceea ce este duhovnicesc, cunoa§te tot ceea ce este
de la Duhul lui Dumnezeu, de la Dumnezeu"733. Taina
gnoseologiei cre§tine sta in a deveni „un duh" cu
Duhul lui Hristos, fiindca numai astfel se poate cu-
noa§te minunata taina a persoanei lui Hristos734. Cel ce
se imparta§e§te de Duhul Sfant „k a x a n a o a v
aiCT0r)CTLv" (= „prin intreaga sim tire"), acela atinge
„masura desavar§ita a nepatimirii"735, se invrednice§te
ca in sufletul sau curatit „sa locuiasca Dumnezeiasca
Treime", §i prin urmare sa cunoasca in chip experimen
tal Adevarul Ve§nic, §i insa§i desavar§irea cre§tina736.
732 De charit. 23, col. 928 A.

733 Om. IX, 8, col. 536 D. -C p . Om. XV, 44, col. 605 C.
734 De charit. 24, col. 928 A.
735 Idem, 26, col. 929 A.
736 Idem, 28, col. 929 C - 932 B.
O astfel de persoana se cufunda in negraite taine ale

Dumnezeirii Treimice, „prin Duhul" i se descopera
„adancurile lui Dumnezeu" - xa (3a0r) xou 0eo u 737
§i ea intra in fericirea Raiului, de care a indepartat-o pa-
catul738. Fiindca fericirea ve§nica o traiesc „cei ce cauta
viata §i placerea cea mai presus de fire, prin experienta
§i prin simtire - 7i£ioa Kal aia0pCT£L = experientia et
sensu - prin purtarea lor virtuoasa au dobandit cunoa§-
terea - xpv yvcbaiv - tainelor celor cere§ti §i cetate in
Ceruri"739. Cei ce, intraripati de har, au experiat acestea
vad „ceea ce ochiul nu-a vazut", aud „ceea ce urechea
nu a auzit", traiesc „ceea ce la inima omului nu s-a suit",
de aceea sunt ei „intr-adevar, intelepti - ao(()oi pu-
temici, inflacarati §i rationali"740.
Ace§ti autentici intelepti experiaza fiecare act al
descoperirii §i al cunoa§terii ca fiind un act §i o lucrare
a Duhului Sfant. Fiecare suflet credincios ajunge „prin
lucrare Dumnezeiasca" - 5 l' evepyeiag 0£iag - (= prin
energie dumnezeiasca) la trairea §i la cunoa§terea ex-
perientiala - £iq 7i£iQav - (= la experienta) - „a masurii
desavar§ite a Cre§tinatatii", atunci cand intru el stra-
luce§te lumina cereasca a descoperirii §i puterea Du
hului Sfant741.
737 Om. XXXVII, 6, col. 753 C.

738 Idem, 7, col. 753 D.
739 De char. 17, col. 921 D.
740 Idem, col. 924 A. - Cp. De elev. ment. 7, col. 896 A.
741 De lib. ment. 21, col. 956 A.
Duhul Sfant straluce§te, I§i raspande§te razele Sale

din persoanele ce II poarta. Persoanele purtatoare de
Duh sunt §i transmitatoare de Duh. Lumina Duhului
Sfant lumineaza nu numai cugetele lor, ci §i esenta, fi-
inta con§tiintei lor, structura lor duhovniceasca; in su-
fletele lor este „o continua §i reala stralucire a luminii
ipostatice " - u7tocrxaxiKou (f)coxo<; £v xal<; \{;uxcbc;
|3£(3a ta Kal 5ir] v£Kr|g eAAapipig742. „Lumina cea adeva-
rata in suflet, (izvorata) din puterea Duhului celui Bun
in suflete" este absolut necesara in sfera cunoasterii, fi-
indca „prin ea se descoperS orice cuno§tinta - n a o a
yvoxTig a7ioKaAu7ix£xai-, iar Dumnezeu se face cunos-
cut cu adevarat" - kcu uqoo aAr)0£iav 0£oc; ...
YVWQiC^cu743. Persoana purtatoare de Duh, zidita prin
intermediul triadei etice, „unita cu lumina cea cereasca
a chipului celui nestricacios", se izbave§te de fenome-
nalismul gnoseologic impreunat cu pacatul §i inca din
timpul acestei vieti „dobande§te cunoa§terea in esenta
lor - yr]d)ai<; £V u n o ax aaE i- (= reala, ipostatica cunoa§-
tere) a tuturor tainelor cere§ti"744. Toti cei care sunt hi ai
luminii §i slujitori ai Testamentului celui Nou in Duhul
Sfant, nu invata nimic de la oameni, pentru ca sunt in-
vatati de Dumnezeu (I Timotei 4, 9)" - GcobibaKxoi745.
742 Idem, 22, col. 956 D. - Cp. De char. 21 - 22, col. 925 BC.
743 De lib. ment. 23, col. 957 B.
744 Idem, 24, col. 957 B. - Cp. De char. 26, col. 929 B; Idem, 7,
col. 913 C.
745 Om. XV, 20, col. 689 A. - Cp. Om. VI, col. 796.
In adancurile inimilor lor, insu§i harul lui Dumnezeu

„scrie legile Duhului §i tainele cele cere§ti"; ei, in a§a
masura sunt patrun§i de har, incat acesta „patrunde in
toate madularele trupului" §i „devine stapan peste toate
madularele §i peste toate cugetele"746. Cunoa§terea ha-
rica provine din izvoarele gnoseologice induhovnicite,
izvoratoare de Duh; El (Duhul) singur §tie tainele lui
Dumnezeu, pentru ca este cu neputinta „fara Dumne
zeu §i fara puterea daruita de El, sa ne imparta§im de
Sfintele Taine §i sa cunoa§tem intelepciunea lui Dum
nezeu - eibevai ©eou crocjîav - , sa ne imbogatim in
Duhul"747. „Cu lumina cuno§tinte Sale" Domnul Iisus
unge persoanele purtatoare de Duh748, §i revarsa in ele
„vinul vietii, invatatura cea noua a Duhului"749, iar ei,
in taina, invata (lucrurile) pe care nu le §tiu"750.
Sporirea in cunoa§terea Adevarului Ve§nic Celui
Triipostatic se realizeaza in sfera dumnezeiesc-omenita-
tii §i este determinata direct prin Persoana istorica a lui
Hristos Dumnezeu-om, „fiindca El este, de fapt, Adeva-
rul enipostatic - r) £vu7ioCTTaxo<; AArjGeia - ; §i, fara
acest Adevar, nu este posibil nici cunoa§terea Adevaru
lui - dAr)0Euxv yvcovaL-, nici dobandirea mantuirii"751.
746 Om. XV, 20, col. 589 AB.

747 De elev. merit. 15, col. 904 B.
748 Om. X L iy 1, col. 780 A.
749 Idem, 2, col. 780 B.
750 Om. XII, 17, col. 568 C.
751 De elev. ment. 20, col. 908 B. %
Hristos este Adevarul esential §i „ calea - in cu-

noa§terea adevarului"752, de aceea in afara Persoanei
Sale §i a participant personale la viata Sa, cunoa§terea
personala este osandita la un fenomenalism impreunat
cu pacatul, care spore§te obligatoriu in dezolantul so
lipsism §i scepticism gnoseologic.
Adevarul nu este o notiune produsa de rationa-
mente logice, nici una psihica, sau metafizica, ci este
Persoana ve§nica, Adevarul = Persoana. §i nu numai
Adevarul = Persoana, ci §i Adevarul = Persoana divino-
umana; in aceasta consta intreaga deosebire esentiala
intre Adevarul cre§tin ortodox §i toate celelalte adeva-
ruri §i mici adevaruri in afara celor cre§tine. §i acest
Adevar, Persoana Dumnezeu-om este accesibila per-
soanelor umane indumnezeite, fiindca „Ea li Se arata
§i le invata: Eu sunt Adevarul",753 Ea i-a „adus la cu-
noa§terea A devarului"754, §i amestecandu-Se /imbi-
nandu-Se cu sufletelor lor, devine „ elc; piav
Koivcoviav" (= o singura comunitate)755. „Adevarul
enipostatic" - Hristos se intrupeaza in sufletele lor, cu-
prinde intreaga lor persoana, §i ele devin transmita-
toare de Hristos756, „I1 au pe Hristos Care straluce§te
inlauntrul lor", „il au pe Domnul Hristos Care stralu-
752 II Epist. col. 417 B.

753 Om. XII, 17, col. 568 C.
754 Idem, 18, col. 569 A.
755 Idem.
756 Qe char., 6, col. 912 C. - Cp. Om. XIV, 2, 572 C.
ce§te in inimile lor" §i impreuna cu El este toata inte-

lepciunea lui Dumnezeu757.
Atunci cand sufletul omului prime§te „un suflet de
lumina, adica puterea Duhului Sfant"758, atunci cand
este calauzit de lumina Dumnezeirii759, atunci trece „din
intunericul rautatii la lumina lui Hristos"760, §i Hristos
„ toata Lumuia" - to oAov cjjcoc;761 se sala§luie§te in el,
§i el devine „tot lumma" - oAr| cjtojg762, „tot ochi" - oAr)
ocjtGaApog763 - ce se desfateaza de vederea „frumusetii
cea de negrait a chipului lui H ristos"764. Uneori per-
soana transmitatoare de Hristos, staruind in rugaciune,
cade in ecstaz, §i atunci lumina lui Hristos care stralu-
ce§te in inima sa „ii descopera o alta lumina, mai laun-
trica, mai tainica, astfel ca, omul ce se afunda cu totul in
acea vedere (puna de dulceata), nu mai este stapan pe
sine, ci devine ca un strain pentru lumea aceasta, din
cauza iubirii §i a placerii care-1 cople§e§te, din cauza tai-
nelor celor ascunse (care i se descopera), omul fiind slo-
bozit de povara celor trecatoare, ajunge la masura
desavar§irii §i este curatit §i slobod de pacat"765. Astfel
757 Om. XVIII, 1, col. 636 A.

758 Om. I, 6, col. 456 D.
759 Idem, 7, col. 457 B.
760 Idem, 9, col. 460 A.
761 De patient, et diser. 1, col. 865 C.
762 Om. I, 2, col. 452 A. - Idem, 4, fol. 453 B.
763 Idem, 2, col. 452 A.
764 Idem, col. 452 B.
765 Om. VIII, 3, col. 529 CD.
de rapiri cu duhul (la cer) in timpul rugaciunii au o in-

semnatate gnoseologica imensa; atunci persoana simte
toata nemarginirea intru sine §i in jurul sau; atunci ea,
cu totul bucuroasa, intraripata de har, se imparta§e§te
intru adancul sau de nesfar§ita ve§nicie766; atunci ea, in
chip real, traie§te profundul adevar ortodox, faptul ca
rugaciunea este metoda cunoa§terii, metoda celei mai
inalte cunoa§teri.
Fara umano-divinizarea omului nu este posibila
cunoa§terea tainelor dumnezeiesc-omene§ti ale lui
Hristos. Pentru a se face capabil de o astfel de cunoa§-
tere este absolut necesar ca omul sa-L aiba pe Hristos
in centrul capacitatilor sale gnoseologice, sa aiba chi-
pul lui Hristos in mintea sa, ca mintea sa fie credin-
cioasS lui Hristos §i sa fie chip al lui Hristos767. Este
obligatoriu ca intregul om sa fie luminat cu lumina lui
Hristos, fiindcS Hristos a venit pentru a-1 lumina pe
om cu lumina Sa proprie, §i pentru a-1 imbraca in ve§-
mantul ceresc al Dumnezeirii Sale768. Apostolii sunt un
exemplu de exceptie al acestui fapt. Intru Hristos, ei
devin „ochii §i lumina a toata lumea", §i cunosc Ade-
varul §i rostul fiecarei fapturi769. Fara participarea ne-
mijlocitS a lui Hristos la fiecare act al cunoa§terii,
omului ii este cu neputintS s& vada „minunile lui
766 De char. 8, col. 916 A.

767 Om. XXV, 3, col. 668 D.
768 Om. XXXIV, 2, col. 745 A.
769 Om. I, 4, col. 453 C.
Dumnezeu"770. Prin umano-divinizarea organelor gno-

seologice impreunate cu pacatul, li se inapoiaza firea
cea zidita de Dumnezeu, cea fireasca, cea creata dupa
chipul lui Hristos, ele devenind capabile de o cunoa§-
tere reala a Adevarului. „Luminati de lumina divina,
ochii sufletului vrednic §i credincios II vad §i II recu-
nosc pe prietenul cel adevarat, pe Domnul, pe Mirele
cel prea dulce §i mult dorit"771; ele „vad cu mintea fru-
musetea cea mult dorita §i de negrait"772. Sufletului di-
vino-umanizat i se arata totul in nimbul divino-uma-
nitatii, fiindca structura §i infati§area sufletului deter
mine forma cunoa§terii. Sufletul stapane§te prin ochi,
cuprinde „ochiul prin care prive§te, §i urechea prin care
aude; la fel §i limba prin care vorbe§te, mana, §i, in ge
neral, intregul trup §i toate mSdularele sale compo-
nente sunt cuprinse de suflet, se amesteca cu ele §i
savar§e§te prin ele toate faptele vietii"773.
Cuviosul Macarie Egipteanul distinge trei trepte
principale in evolutia cunoa§terii: simtire, vedere §i lu-
minare - ocicr0r]O'L^, oQaaig, c^coxLapog774. Luminarea
este cea mai inalta treapta la care subiectul gnoseologic
se inalta atunci cand mintea ii este luminata de lumina
lui Hristos §i de Duhul Sfant775, atunci cand sufletul

771 Om. XXVIII, 5, col. 713 B. - Idem, 4, col. 713 A.
772 Om. XXVIII, 5, col. 713 B.
773 Om. IV, 9, col. 480 AB. - Cp. De elev. merit. 6, col. 893 CD.
774 Om. VII, col. 525 D.
775 Idem.
sau este „luminat de focul nematerialnic §i dumneze-

iesc"776. Mintea curatita, luminata revine la curatia sa
dintru inceput, de dinainte de cadere, prime§te „firea
sa proprie" - xf]v i&iav (jnioxv - da na§tere unei cu-
noa§teri curate, neintinate777. O astfel de minte il vede
pe Domnul, vede „acea slava pe care o vedea Adam,
parintele nostru, inainte de calcarea poruncii"778.
Persoanele cu mintea luminata, curatita, petrec rapite
in lumea de Sus, §i „privesc la frumusetile §i minunatiile
de acolo"779, „cu mintea curatita" - 5iaK£Ka0agp£VCo vco
- de-a pururi contempla stralucirea Domnului780. Hristos
este „vazut cu adevarat doar de ochii sufletului", de
ochii sufletelor curatite, induhovnicite, purtStoare de
Duh781. Omul sfant, adicS omul curatit §i sfintit in chip
desavar§it, uneori la rugaciune cade in extaz §i vede „ce-
tatea de Sus, Ierusalimul, §i loca§urile sfinte de acolo, §i
lumina cea fara sfar§ita §i tainica" - tj)co<; cme ipov K a l
anopQrjTOV782. Focul dumnezeiesc al Duhului Sfant „face
mintea curata, ca primind in mod deplin deosebirea fi-
reasca a lucrurilor, - to K a r a (|)uaiv hiop axu cov - , „ca
sa vada neincetat minunatiile lui Dumnezeu"783. Granitele
776 Om. XXV, 9, col. 673 AB.

777 De elev. merit., 13, col. 901 AB.
778 Om. XLV, 1, col. 785 D.
779 De elev. ment. 13, col. 901 B.
780 Idem.
781 Om. 11,5, col. 468 A.
782 De elev. ment. 20, col. 905 C.
783 Om. VII, 5, col. 525 D.
cunoa§terii se largesc; revelatiile - anoKdAui|n<; - devin

izvor de noi cunoa§teri, „mSrete lucruri §i taine dum ne-
zeie§ti se descopera sufletului" - d7ioKAu7ix£xai xf] i[>uxn-
Descoperirea §i cunoa§terea devin simultane; limi-
tele cunoa§terii se contopesc cu limitele descoperirii; sfe-
rele lor se unesc; limita cunoa§terii devine nemarginitS;
caracterul definitiv al cunoa§terii create la nemarginire.
Prin sinergia triadei etice §i a Triadei Dumnezeirii, su-
fletele create dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu
se izbavesc de solipsismul infernal al pacatului; „zidu-
rile rautatii, care inconjoara mintea ...sunt nimicite de
puterea lui Dumnezeu"784, §i stramta categorie a rautatii
inceteaza sa mai fie categoria cunoa§terii, §i Satana in-
ceteaza a mai fi creatorul cunoa§terii785.
Persoana care este asemenea lui Hristos prime§te
revelatia (descoperirea) de la cel mai inalt izvor al cu-
noa§terii; de aceea, pentru ea, cunoa§terea nu are limite.
Revelatia pune la dispozitie posibilitati nenumarate §i
nelimitate, dar aceasta nemarginire este fireasca, pentru
ca sufletul creat dupa chipul lui Dumnezeu se umple
de nemarginire. Treptat, Dumnezeu, cu puterea Sa,
cre§te sufletul, „il largegte §i il intinde la nesfar§it, il face
sa creasca fara masura - dc; an zQ av rov Kai apexorjxov
au^rjcnv - , ...pana ce ajunge la masura desavar§ita a
dragostei Sale"786. Prin aceasta este ontologic asigurata
784 Om. L, 3, col. 817 C.

785 Idem.
786 Om. XLVII, 17, col. 808 B.
nesfar§ita §i nemasurata cre§tere in sfera cunoa§terii.

„Fiti desavar§iti precum Tatal vostru desavar§it este" -
este valabil §i pentru cunoa§tere. Sufletul omului in-
dumnezeit „atat de mult se large§te cu mintea, incat
este pretutindeni"787. Dar largirea cunoa§terii la nesfar-
§it este in esenta caracterului bisericesc, sobomicesc, fi-
indca numai „impreuna cu toti sfintii" omul poate
cunoa§te „ce este largimea, §i lungimea, §i inaltimea, §i
adancul tainelor lui Hristos788.
Insu§i Domnul Hristos large§te cunoa§terea sufle-
telor sfinte, de Hristos ravnitoare, o large§te cu o cre§-
tere nesfar§ita; „E1 lfirge§te §i extinde intelepciunea
mintii sale la largimea, §i la lungimea, la adancimea §i
la inaltimea a toatS creatia, vSzuta §i nevazutS"789; §i
mintea dobande§te adevarata cunoa§tere a fapturilor,
patrunde sub scoarta impreunatS cu pacatul a fSpturii
§i ajunge pana la grauntele de Dumnezeu creat, panS
la curatia ei cea fara de pacat790. Omul ce poarta chipul
lui Hristos vede in fiecare om, sub toate depunerile pa-
catului, ipostasul firii sale (omul cel launtric) creat
dupa chipul lui Hristos; el ii „prive§te cu ochi curat pe
toti, §i se bucura de toata lumea §i vrea sa-i slujeasca
§i sa-i iubeasca (pe toti), fie elini, fie iudei"791. Persoana,
787 Om. XLVI, 4, col. 796 B.

788 Idem, 5, col. 796 B.
789 Idem.
791 Om. VIII, 6, col. 532 C. - Cp. Om. XV, 8, col. 581 A.
ajunsa la asemanarea cu Hristos, are ca „tel al mintii"

cunoa§terea lui Hristos §i dobandirea asemanarii cu
Hristos a tuturor oamenilor, §i de aceea „mintea lui nu
mai este preocupata de nimic din cele v&zute"792, nici
de lucruri care nu sunt in esentS bune793 ci este cu totul
in Hristos, devine „o minte" impreunata cu Hristos794,
§i, de aceea, tot spiritul sSu creator poarta pecetea chi-
pului lui Hristos §i a divino-umanit^tii.
Diferenta intre cre§tinii autentici §i ceilalti oameni
este in principiu gnoseologica, fiindcS cre§tinii au
„mintea §i cugetul" lor - tov vouv K al xpv bLavoiav -
totdeauna la cele cere§ti", §i „datorita conlucrarii §i
comuniunii cu D uhul" contempl& „bunatStile cele
ve§nice"795. Cre§tinii se mutS cu cugetul „la lumea cea
de sus, a Dum nezeirii"796; pe „aripile de porumbel ale
Duhului Sfant"797 sufletele lor se urea „in inaltimile
cele cere§ti"798. Hristos da cre§tinilor „aripile Duhului
Sfant" pentru nestavilitul zbor in sfera Dumnezeirii"799.
Intraripate cu aripile Duhului Sfant" §i „zburand prin
inaltim ile cele cere§ti" sufletul cre§tinului este „mai
792 De cust. c o rd ., 13, col. 412 C.

793 Idem, 3, col. 824 B.
794 Om. XLVI, 3, col. 793 C.
795 Om. V, 4, col. 497 AB. - Cp. Om. VII, 1, col. 524 C; Om. V,
27, col. 493 D; De elev. merit. 2, col. 892 B; De char. 23, col. 925 D.
796 Om. XXIV, 1, col. 661 D. - Cp. De char. 17, col. 924 A.
797 Om. II, 3, col. 465 A.
798 Om. XLIV, 5, col. 781 C.
799 Om. XLVII, 2, col. 797 B. - Cp. Om. V, 11, col. 516 BC.
presus de toate §i deasupra tuturor"800. Cre§tinii sunt

„mai mari §i mai buni" decat lumea prin faptul ca min-
tea §i cugetul sufletului lor se afla in pacea lui Hristos
§i in iubirea Duhului"801.
Cre§tinii autentici devin „parta§i bogatiei §i inte-
lepciunii celei duhovnice§ti, care nu este din lumea
aceasta"802. Ei au mintea umano-divinizata, au „o alta
m inte"803; in cugetele, in mintea lor nu sufla „vantul
salbatic al pacatului", ci „dumnezeiasca adiere a Du
hului Sfant" (sufla in sufletele lor) §i le innoie§te §i
„strabate toata fiinta sufletului, §i toate cugetele §i
toata existenta - n a o a v xr)v ouaiav §i toate madu-
larele trupului, insufletindu-le §i odihnindu-le cu
odihna cea dumnezeiasca §i negraita"804. Astfel mintea
i§i afla pacea §i odihna in Dumnezeirea Treimica, §i
intru Ea „pururea petrece, stapanita de o iubire divina
§i cereasca, §i de un dor duhovnicesc"805. Numai cre§-
tinii purtatori de Duh, numai cei indumnezeiti, cei care
poarta chipul lui Hristos cunosc §i traiesc pacea §i bu-
curia mintii, fiindca esenta vietuirii lor este „sa-L aiba
pe Domnul in minte" - Kupiog ev xco vco806. Numai ei
au „in sufletele lor bogatia cea duhovniceasca, aceea
8(10 Om. XXX, 6 col. 725 B.

801 Om. V, 4, col. 497 C.
802 Om. IX, 7, col. 536 C.
803 Om. V, 11, col. 516 D.
804 Om. II, 4, col. 465 C. - Cp. Om. IV, 11, col. 481 A.
805 Om. IV, 15, col. 484 C.
806 Om. Ill, 3, col. 469 B.
din care izvorasc toate cuvintele §i faptele bune, toate

cugete dumnezeie§ti §i toate tainele cele de negr&it"807.
Persoana purtatoare de Duh realizeaza „adunarea
mintii" intru Hristos808 prin asceza triadei etice insotita
de rugaciune §i de conlucrarea harului; ea nu numai
ca II are pe Domnul in minte, ci §i mintea sa este in
Domnul, §i El „ transforma gandurile sufletului, §i le
face dumnezeie§ti, cere§ti, bune"809; iar mintea calau-
zita dupa legile lui Hristos da na§tere cunoa§terii di-
vino-umane. Cunoa§terea cea duhovniceasca este
rodul participarii active a Sfantului Duh la lucrarea
creatoare a mintii810, §i „toate gandurile devin cere§ti,
§i curate, §i sfinte, patrunzand in atmosfera dumneze-
iasca"811. Numai cugetele curate sunt fire§ti, fiindca
sunt dumnezeie§ti812, iar cele necurate sunt in acela§i
timp §i nefire§ti, fiindcS sunt diavole§ti, iar diavolul
este prin fire cel singur nefiresc §i cel ce este impotriva
firii. Cugetele necurate §i nefire§ti sunt in ultima linea
(= la urma urmei) doar de la cel Necurat §i de la cel Ne
firesc. Mintea umano-divinizata este singura calauza
gnoseologica fireasca, care cu intelepciunea cea dum-
nezeiasca conduce „§areta sufletului" prin nesfar§itul
807 Om. XVIII, 5, col. 637 BC.

808 Om. XXXI, 1, col. 728 D -9 A.
809 Idem, 2, col. 729 B.
810 Om. XXVII, 12, col. 701 C.
8,1 Om. XLIX, 3, col. 813 C.
812 Om. XV, 26, col. 593 A.
spatiu al tainelor vietii813. Numai mintea umano-divi-

nizata are drept calauzitor al sau pe Duhul Sfant, Care
ii descopera tainele cele dumnezeie§ti §i cere§ti814 §i
conduce neincetat §areta sufletului catre aceste taine,
catre tainele Dumnezeirii Treimice815.
Persoanele duhovnice§ti se adancesc in cunoa§te-
rea „ tainelor cere§ti"816; uneori sunt „imbatate de bau-
tura cea de nedescris a D uhului"817, imbatate de
Duhul, imbatate de bautura tainelor celor dumneze-
ie§ti", astfel ca nu mai simt ca vietuiesc in trup, nu i§i
simt partea fizica a persoanei lor. Astfel de persoane
purtatoare de Duh primesc de la Insu§i Domnul „fie
darul vindecarilor, fie al cuno§tintei, fie al descoperi-
rii"818, §i se imparta§esc de „intelepciune, de priceperea
§i de cunoa§terea cea mai presus de fire a Duhului" -
yrjcbaci riveupaTog av£^£Q£uvf]xco819.
Se intelege cS intreaga cunoa§tere a persoanei
umano-divinizate, purtStoare de Duh este conditio
n a l de Persoana lui Hristos Dumnezeu-om, de unirea
organica cu El. „Fara Mine nu puteti face nim ic"820 este
813 Om. XL, 5, col. 765 B.

814 Om. I, 3, col. 453 A.
815 Om. 1,9, col. 460 AB. „Sufletele sfinte sunt calSuzite §i po-
vatuite de Duhul lui Hristos, Care tine franele acolo unde voie§te
El, dupa cum voiegte El, catre cugetari cere§ti".
816 Om. XV, 42, col. 604 D.
817 De char. 6, col. 912 D.
818 Om. XI, 7, col. 792 B.
819 De char. 6, col. 913 B.
820 loan 15, 5.
valabil §i pentru cunoa§tere. Niciun om nu poate da

na§tere unei cunoa§teri curate, dumnezeie§ti-ome-
ne§ti, pana nu se une§te organic cu Hristos, pana cand
relatia sa cu Hristos nu va fi similara relatiei vitei cu
butucul821. Atunci cand (omul) se une§te cu Domnul
Hristos, „ atunci El il invrednice§te de (descoperirea)
tainelor intru sfintenie §i curatie mare, ii daruie§te
hrana cereasca §i bautura duhovniceasca"822. „Fara
Domnul Hristos §i lucrarea puterii divine este cu ne-
putinta sa cunoasca cineva tainele §i intelepciunea lui
Dumnezeu, sau sa devina bogat (in har) §i creatin''823.
Toata gnoseologia Noului Testament este cladita
prin Persoana lui Hristos Dumnezeu-om; intru ea totul
este personal §i experimental; nici cea mai mica cu-
noa§tere nu este posibila fara imparta§irea personala
din viata Persoanei lui Hristos Dumnezeu-om, fara
umano-divinizare. Vietuirea dumnezeiesc-omeneasca
da na§tere filosofiei dumnezeiesc-omene§ti; viata pre
merge filosofiei; filosofia este revarsarea fireasca a vie-
tii; persoanele umano-divinizate, purtatoare de
A
Hristos, care II traiesc pe Hristos ca ipostas al vietii §i

al cunoa§terii lor, dau na§tere filosofiei cre§tine, dum-
nezeiesc-omene§ti. Filosofi ai lui Dumnezeu -
c})iA6aoc()OL 0eo u - sunt cei al caror om lSuntric, adica
toatS mintea, tot sufletul §i toatS inima le sunt pline de
821 loan 15, 6.

822 Om. XIV, 3, col. 572 C.
823 Om. XVII, 10, col. 629 C.
Hristos, sunt supuse legilor lui Hristos §i sunt calau-

zite de El824. Filosofi ai lui Dumnezeu sunt doar „ade-
varatii intelepti §i filosofi ai lui Dumnezeu"825. Filosofia
lor intraripata de har este filosofia traita, experiata,
pragmatica, iar nu filosofia cuvantului, nu filosofia
elina fara de har, pentru ca „ filosofia elina - oi
cj)iA6ao(]50L xcdv EAApvcov - da lectii de retorica"826,
propovaduie§te cuvinte, este filosofia cuvantului, ne-
experimentata, fara de har, neinsufletita827.
Filosofii lui Dumnezeu „se fac avand harul divin
§i fiind „inv3tati de Dum nezeu" - 0 £ia yvcocrei Kai
0 £ o u x ^Q ^ l828- Lor, „harul le da pricepere, intelep-
ciune negraita, §i cunoa§tere a (tainelor) Duhului celui
nepatruns, (taine) care sunt cu neputinta de grait cu
limba §i cu gu ra"829. Viata intraripata de har, viata
cre§tina da na§tere unei filosofii intraripate de har,
unei filosofii cre§tine830. De aceea Sfantul este singurul
filosof autentic, pentru ca „cine petrece in sfintenie
desavar§ita, nu dore§te raul, nu gande§te raul" -
cjiabAa831. In sufletele Sfintilor este ve§nic intiparit „chipul
dumnezeiesc al Duhului" - 0£O£i&f]<; nveupaxog
824 Om. XVII, 10, col. 629 C.

825 Idem, col. 629 C.
826 Idem, col. 629 D.
827 De elev. merit. 15, col. 904 B.
828 Idem.
829 Om. XVIII, 9, col. 649 D.
830 Apophteg. 8, col. 236 A.
831II Epist. col. 416 A.
£ lkcov832 - de aceea fiecare gand al lor, fiecare simtire,

§i intreaga lor filosofie poarta - 0£O£i5r)<; chipul lui
Dumnezeu. „Duhul dumnezeiesc §i ceresc sala§luie§te
in min tea" - £v xco vco833 - sfintilor ce poarta chipul lui
Dumnezeu inlauntrul lor834 §i toata lucrarea lor crea-
toare mentala poarta asupra sa chipul Duhului Sfant.
Fara sala§luirea Duhului Sfant in mintea omului fiecare
act al cunoa§terii, §i toata cunoa§terea umana se reduce
la o cunoa§tere superficiala, fenomenalista, ce poarta
pecetea pacatului. „Inteleptii lumii acesteia: Aristotel,
Platon §i Socrate, fiind inzestrati cu inteligenta patrun-
zatoare, au fost asemenea unor cetati mari, insa au fost
pustiite de vrajma§i (adica de duhurile necurate) pen-
tru ca nu era intru ei Duhul lui Dumnezeu835.
Metoda cunoa§terii din Noul Testament este pro-
cesul umano-divinitatii profund personal §i experimen
tal al unirii organice a omului cu Hristos
Dumnezeu-om. Nesfar§ita taina a acestei metode se afla
in Sfanta Taina a Imparta§aniei. In ea obiectul credintei
§i al cunoa§terii se une§te cu organismul psiho-somatic
al subiectului; in ea taina cunoa§terii viaza ca Sfanta
Taina, §i obiectul cunoa§terii devine viata, devine trupul
§i sangele subiectului. „Domnul se intrupeaza -
832 De elev. merit. 25, col. 957 C.

833 Om. XXVI, 23 col. 689 C. - Cp. XVII, 1, col. 624 C.
834 §i dupa Sf. Grigorie Palama (Theophania, PG 150, col. 956;
cf. §i col. 957 C): „Sfintii prin comuniunea Duhului Celui Sfant
devin dumnezei dupa har".
835 Om. XLII, 1, col. 769 C.
Calea cunoasterii Iui Dumnezeu 205
Lcopaxorcoicl eauxov - in mancare §i in bautura, pre-

cum este scris in Evanghelie: ,,Eu sunt painea Vietii. Cel
ce manca painea aceasta, va trai in veci"836. „In Biserica
se aduc - 7TQocnj)£Q£xaL - painea §i vinul, - avxixuTiov
- (antitip) al trupului §i a sangelui Lui (a lui Hristos) iar
cei ce se imparta§esc din painea cea vazuta, §i in chip
duhovnicesc mananca trupul Domnului" - xf]v crapKa
xou K uqiod837 - , se vor umple de dumnezeire, §i sufle-
tele lor se vor uni cu Duhul Sfant838.
Prin Sfanta Taina a Imparta§. rii (taina Euharistiei),
Domnul Hristos Se intrupeaza in cel ce se imparta§e§te,
devine pentru el Viata ve§nica, §i el dobande§te in chip
experimental cunoa§terea lui Hristos839. „Domnul este
infinit §i nu poate fi cuprins cu mintea... De nimeni nu
poate fi Dumnezeu cuprins §i apreciat - KaxaAr)7ixo<;
Kai pExorjxoq - afara de cei ce L-au gustat" - el pf] xolg
ycuoapevoLc; eE, auxou ekeivou - L-au primit §i i§i cu-
nosc neputintele lor840. „H xoi) 0£o u ycuaic;" - Gusta-
rea din Dumnezeu este singura cale care duce catre o
cunoa§tere reala a lui Dumnezeu §i a lui Hristos841. Fara
imparta§irea personala din Hristos este absolut cu ne-
putinta sa cunogti taina minunatei Lui Persoane, de
836 Om. IV, 12, col. 481 B.

837 Om. XXVII, 17, col. 705 B. - Cp. Tixeront. Histoire des Dog-
mes, II, 174.
838 Idem.
839 Om. IV, 11, col. 480 D.
840 Om. XXVI, 17, col. 685 BC.
841 De char. 2-3, col. 909 AB.
aceea El, „intelepciunea lui Dumnezeu" este „pentru

elini nebunie"842. Experierea personala este singurul
mod de cunoa§tere a lui Dumnezeu843. „Taina desavar-
§ita a Cre§tinismului consta in luminarea sufletului cre-
dincios de lucrarea divina, adica de puterea Duhului"844.
„Fiindca Cre§tinismul este hrana §i bautura, §i cu cat se
infrupta cineva din ea, cu atat mai mult i se inflacareaza
mintea de dulceata lui, astfel (mintea) nu i se mai satura
§i il cauta cu nesat"845.
Prin unirea euharistica cu Hristos, cre§tinul traie§te
in chip experiential Persoana Dumnezeu-om ca deplina-
tate a cunoa§terii §i a adevamlui. In locul omului ca cri-
teriu al cunoa§terii §i al adevarului, Se ive§te Hristos;
locul antropocentrismului gnoseologic este luat de tean-
tropocentrismul gnoseologic. Atunci cand mintea omu
lui - „ochiul sufletului" se indumnezeie§te, devenind „un
duh, o minte" cu Domnul Hristos, atunci este capabila se
deosebeasca binele de rau, sa deosebeasca adevaml de
minciuna846. La aceasta ajimg numai „cei desavargiti"847.
Sufletul lor, devenind „tot ochi, tot lumina"848 vad gra-
842 De char. 1-2, col. 908 C - 9 A. Cf. §i 1 Corinteni l, 18.

843 Idem, 21-23, col. 925 CD; De elev. merit. 18, col. 904 D-5A;
Ora. XVII, 12, col. 632 AB; De char. 12, col. 920 D.
844 De libert. merit. 21, col. 956 A.
845 Om. XVII, 13, col. 632 C.
846 De custod. cord. 6-7, col. 825 A. - Cp. Om. VI, 3, col. 520;
De elev. merit. 13, col. 901 BC; De perf. in spir. 13
847 De libert. ment. 27, col. 960 C.
848 Om. XV, 49, col. 609 B.
nitele raului §i ale binelui, deosebesc ceea ce este curat de

ceea ce este necurat849, ceea ce este dumnezeiesc de ceea
ce este diavolesc850.
Cei ce au in minte pacea §i lumina lui Hristos, sunt
capabili sa deosebeasca in sufletul omului subtila lu-
crare gnoseologica a Satanei de cea a lui Dumnezeu,
sa inteleaga „subtirimea raului" - A£7ixoxr|xa xrjg
K aKiag851 „subtilitatea viciului"852. Pentru a putea
trai adevarata viata cre§tina, omul trebuie mai intai sa
curete partea imparateasca a sufletului - mintea, §i sa
o faca capabila de a deosebi raul §i binele853. Pentru de-
osebirea binelui de rau „este nevoie de multa lupta §i
truda (= nevointS) ascunsS §i nevazutS, este nevoie de
a face cercetarea cugetelor §i de a exersa simturile cele
slabite ale sufletului"854. „Cel ce dore§te sa duca o viata
cre§tinS, dupa toata randuiala sunt datori sS se ingri-
jeasca, inainte de toate, de facultatile socotintei §i ale
discernim antului, care se afla in suflet - xou
bLavorjTLKOu Kai biaKpiriKou peAoug xpc; vf’uxn? = fa-
cultatis intelligenti et discernendi pentru ca ajungand
sa discemem cu exactitate/dupa fire - xa Tiapa c))uctlv
- intre bine §i rau, ajungem sa deosebim totdeauna pe
849 Om. I 24, col. 452 A - 3 C. - Cp. Ora. V 9,1, col. 476 A.
850 De patient, et discr. 13, col. 876 BD. - Cp. Om. XXXIV, 1, col.
744 C; Om. XVI, 5, col. 616 D -617 B; Apohtegm. Col. 240 B.
851 Om. 1,4, col. 820 B.
852 De patient, et discr. 18, col. 880 C.
853 De elev. ment. 3, col. 892 B.
854 De oust. cord. 7, col. 825 A.
cele ce, impotriva firii, patrund in firea noastra cea cu-

rata - K a0apd cjmcrEi"855.
Dupa iconomia dumnezeiesc-omeneasca a restau-
rarii (restabilirii) persoanei, ultimul, momentul final al
umano-divinizarii se transpune in cre§tinatatea apoca-
liptica. Ceea ce este valabil pentru persoana eo ipso este
valabil §i pentru cunoa§tere. invierea se arata ca mo
ment final al indumnezeirii persoanei umane §i a cu-
noa§terii. Fiind asemenea lui Hristos, sufletul, care in
timpul vietii sale pamante§ti a ajuns la indumnezeire
prin intermediul triadei etice, la inviere, aceasta se va
stramuta §i asupra trupului. „In masura in care omul
prin credinta §i asceza s-a invrednicit a se face parta§ al
Sfantului Duh, §i trupul sau se va slavi in ziua aceea. Fi-
indca comorile pe care acum (in aceasta viata), le-a adu-
nat inlaimtrul sufletului sau, atunci se vor descoperi §i
se vor arata in afara trupului"856. Atunci ,,trupurile sfin-
tilor" vor straluci prin puterea Sfantului Duh, „fiindcS
atunci Duhul Dumnezeirii va deveni toata stralucirea §i
frumusetea cereasca in cei care de acum s-au invrednicit
sa-L primeasca"857; „Chipul cel dumnezeiesc al Duhu-
lui" - r) 0£O£L&f]g rtvEupaxoc; elkcov - , care s-a intiparit
inca din aceasta viata in sufletele sfintilor, la inviere se
855 Om. IV, 1, col. 472 D.

856 Om. y 8, col. 513 B. - Idem, 9, col. 513 C; De elev. merit, 2,
col. 892 B; Om. II, 5, col. 468 B; De patient et discr. 29, col. 889 A; De
elev. ment. 1, col. 889 C.
857 Om. V, 9, col. 513 D.
va arata §i in trup, §i va da trupului lor „chip dumneze-

iesc §i ceresc" - to acopa 0£O£i5£Q858.
Aceasta (invierea trupurilor) va fi deplina realizare
a deplinatatii persoanei: sufletul ce poarta chipul lui
Dumnezeu se va uni in ve§nicie cu trupul creat dupa
chipul lui Dumnezeu, §i echilibrul ideal intre suflet §i
trup va fi restabilit. Viata trupului va fi asemenea celei
a lui Dumnezeu §i ve§nica, fiindca atunci „Viata lui
Iisus" se va arata „in trupul cel muritor" - ev xfj 0ur]Tf]
naoKL859. „Focul cel ceresc al Dumnezeirii, pe care il pri-
mesc cre§tinii inlauntrul sufletului lor acum, in acest
veac, acela§i foe, care stapane§te inlauntrul inimii lor,
atunci cand trupurile se descompun, va veni iara§i §i
va strange la un loc madularele cele impra§tiate".860
Acest foe este „puterea invierii" - dvaaxaaecoc;
buvapu; - ; 861 el „inviaza trupurile descompuse"862.
„La inviere toate madularele trupului inviaza, §i
niciun fir de par din cap nu se va pierde, precum s-a
scris, §i toate vor deveni luminoase - cjxoTOEi&ELg, toate
in lununa §i in foe ... se vor schimba"863. Dar persoanele
nu numai ca nu se pierd, ci se restabilesc pana la mi-
nunata deplinatate, fiindca la inviere „Petru va fi
858 De lib. merit. 25, col. 957 C.

859 Om. V, 7, col. 513 A.
860 Om. XI, 1, col. 544 D
861 Om. XXV, 10, col. 673 D.
862 Om. XI, 1, col. 545 A.
863 Om. XV, 10, col. 581 C.
Petru, Pavel va fi Pavel, §i Filip va fi Filip; fiecare, plin

de Duhul, ramane in propria lor fire §i ipostas -
C K ao ro g £v tt) L5 i a (Jm a E i K ai u rto a x a a e i p ev ei
7t£TiAr]pcop£vog nv£upaxL"864 Trupurile sfintilor ce

poarta chipul lui Hristos tree prin prefacerea prin care
a trecut §i Sfantul Trup al Domului Iisus. „Dupa cum
Trupul Domnului, atunci cand S-a suit pe munte, a fost
slavit §i S-a preschimbat in stralucire divina, §i intr-o
lumina nemarginita - £ t g t o c jx b c ; t o dneiQOV - , la fel
vor fi slavite §i trupurile sfintilor §i vor straluci. §i,
dupa cum slava cea dinauntru a lui Hristos I-a acoperit
trupul §i acesta a stralucit, la fel §i in cazul sfintilor, pu-
terea lui Hristos care este inlauntrul lor, in ziua aceea
se va revarsa in afara peste trupurile lor. Fiindca inca
de pe acum ei se imparta§esc cu mintea lor din natura
§i ipostasul Lui - e k T r j g a u x o u o u a i a g K a i c | )u a £ C o g
a n d t o o v u v p £ T £ x o u a t v £ v x e b v c o a u x e b v . Ca s-a
scris: „Cel ce sfinte§te §i cei se sfintesc dintr-Unul sunt
toti"865 §i „Slava pe care Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o
lor866. §i dupa cum dintr-un singur foe se aprind multe
faclii (iar acestea sunt la fel), in mod firesc trupurile
Sfintilor, fiind madulare ale lui Hristos, devin de ace-
ia§i (natura) ca §i a lui Hristos" - t o a u x o y i y v c a G a i
o t i£ q e a x iv 6 X p L c r T o g 867.
864 Idem, col. 581 D.

865 Evrei 2,11.
866 loan 17, 22.
867 Om. XV, 38, col. 601 C.
Indumnezeiti §i cu sufletul §i cu trupul Sfintii „i§i

vor preschimba firea intr-una dumnezeiascS, vor
devin „Hristo§i" dumnezei - 0 eol - §i fii ai lui Dum
nezeu"868. Prin aceasta este atins ve§nicul sens al per-
soanei: tot sufletul §i tot trupul devine de-a pururea
asemenea lui Hristos, asemenea lui Dumnezeu; ferici-
rea ve§nica a persoanei este plinita de ve§nica viata
asemenea celei a lui Dumnezeu, de cunoa§terea ase
menea celei a lui Dumnezeu, §i de vegnica vedere a
„frumusetii celei de negrait a chipului lui Hristos".
868 Om. XXXIV, 2, col. 745 B.

Epilog
y\
nvatatura Cuviosului Macarie expusa mai sus
I ne conduce la concluzia ca persoana umana este
o taina, iar cunoa§terea ei irealizabila §i este cu nepu-
tinta de explicat in afara Sfintei Treimi. Posibilitatea,
amploarea, limitele §i criteriul sau, precum §i cunoa§-
terea persoanei sale dupa chipul lui Dumnezeu se afla
numai prin unirea cu adevarul Triipostatic. De la in-
ceputul sau enigmatic pana la (nu mai putin) enigma-
ticul sfar§it apocaliptic firea persoanei, creata dupa
chipul lui Dumnezeu, graviteaza catre Treimea Dum-
nezeiasca. Dezintegrata prin pacat, aruncata in groaza
infemala a solipsismului satanicesc, ipostasul persoa
nei, creat dupa chipul, lui Dumnezeu plange cu plans
de Dumnezeu doritor, suspina cu suspine de Dumne
zeu doritoare.
Cel dintru care straluce§te Duhul Sfant, purtatorul
de Hristos, Macarie cel Mare, acest minunat cunosca-
tor al firii umane, afla ca pe toate treptele impreunarii
cu pacatul, persoana umana are la temelie caracterul
teocentric, hristocentric §i ca i§i afla sensul sSu de mai
inainte de veci, de Dumnezeu daruit, precum §i depli-
natatea, numai prin unirea tainica intraripata de har
cu Hristos Dumnezeu-om. Dar continutul, forma §i
metoda acestui KQdou; (= amestec) cu Hristos sunt in
exclusivitate caracteristice doar persoanei divino-
Epilog 213
umane, intraripata de har §i nu i se poate atribui Sfan-

tului Macarie (notiunea de) koccctic; 6 l' oAcov, panteism
stoic869. Am vazut ca - Kpacru; - (amestecarea) persoa-
nei umane cu cea a lui Hristos se realizeaza prin Duhul
Sfant, pe Care nu-L au nici stoicii, nici filosofii de
frunte necre§tini: Platon, Aristotel §i Socrate. Pentru a
se realiza contopirea dumnezeiesc-omeneasca este ab
solut necesara Persoana istorica a lui Hristos Dumne-
zeu-om §i conlucrarea tainica a lui Dumnezeu -
Sfantul Duh §i a lui Dumnezeu Tatal.
De aici invatatura Sfantului Macarie despre per
soana §i despre cunoa§tere este cu totul §i cu totul
dumnezeiesc-omeneasca §i harico-mistica. Ne arata ca
am putea cel mai bine caracteriza gnoseologia lui
drept empirismul m istic dumnezeiesc-omenesc. Ea,
ca gnoseologie specific cregtina, este cu totul teantro-
pica §i teantropocentricS, §i in aceasta consta deosebi-
rea sa esentiala de gnoseologiile necre§tine §i/sau din
afara Cre§tinismului, care sunt pur antropiste §i an-
tropocentrice.
Numai servindu-ne de empirismul mistic dum
nezeiesc-omenesc, ca metoda gnoseologica, se poate
realiza justificarea harico-mistica a dogmei Treimitatii
in jurul Persoanei lui Hristos, §i eo ipso singura ratiane
a persoanei §i a cunoa§terii umane. O astfel de justifi-
869 A§a cum face J. Stoffels in studiul sau; a se vedea in mo

deosebit pag. 78 §i 156.
214 Epilog
care a realizat „dumnezeul pam antesc" - 0£og

emyeioc;870 - Sfantul Macarie §i intr-adevar Mare, §i
prin persoana sa indum nezeita a dovedit ideea de
baza a invataturii sale, ca in sufletul indumnezeit,
umano-divinizat, intreimizat, „locuie§te Triada Dum-
nezeiasca" (= Sfanta Treime).
870 Apophteg. 31, col. 253 B: „Se spune despre Avva Macar
cel Mare ca devenise, precum este scris, dumnezeu pe pamant".

Sf. Iustin Popovici - Calea Cunoasterii Lui Dumnezeu (Pp. 149-214) PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sf. Iustin Popovici - Calea Cunoasterii Lui Dumnezeu (Pp. 149-214) PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul IV

n P ’ransfigurata de har prin intermediul triadei etice

este cel mai inalt stadiu posibil de atins pe pamant de

(])ucr£cL)<; ...p£X£xouoxv560. Divino-umanitatea persoanei

560 Om. XV, 36, col. 601 C.

pului lui Hristos de catre cre§tin merge pana acolo ca

566 Om. XLIII, 1, col. 772 C.

Domnul Hristos reduce toata iconomia mantuirii la na§-

572 Idem, 2, col. 721 D.

sine „viata sufletului" - xf]V Cc*->Hv t,]s 4,uXT)? adica

576 Idem, 5, col. 724 D.

poarta chipul diavolului, §i se imbraca in omul cel nou

584 Om. XLII, 3, col. 772 A.

Dumnezeirea sala§luindu-se in om, il indumneze-

592 Om. XXVI, 2, col. 676 BC.

desavar§ire, iar atunci cand ajunge la desavar§ire - cu-

urma o astfel de persoana simte ca poarta chipul lui

603 Galateni 2, 20. - Cp. De lib. merit. 11, col. 944 A.

principalelor organe gnoseologice (canale de cunoa§-

Prin intermediul triadei mistice a virtutilor intra-

605 De liber, merit. 4, col. 937 D.(A se nota ca „suflet" in gre-

Prin legatura insotirii intime, sufletul ajunge la cu-

611II Epist. Col. 417 A

M irele"615. Nemarginita taina a insotirii sufletului-mi-

615 Om. XXXVIII, col. 761 B.

cereasca, este intregime alaturi de suflet, in trupul sau

621 Om. XLVI, 4, col. 793 D.

chipul lui Hristos624. Caracterul dumnezeiesc-omenesc

de patima - drca0r]<; - , sa-i faca nepatima§i - anaQzic, -

630 Idem, col. 409 C.

Indumnezeirea mintii se atinge prin unirea - Kpacru; -

638 De patient, et discr., 18, col. 880 C.

Domnul inviazS mintea omorata, o sloboze§te de robia

645 Om. XI, 11 - 12, col. 553 AB.

unsd - xQLOVxai K a r a xov vouv - au minte indumne-

tului Duh „face mintea curate"656. Cur&tita, divino-

Partea cea de o fiinta cu sufletul, creata dupa chi­

656 Offl. XXV, 10, col. 673 C.

duie§te de satanism §i de pacato§enie numai prin uni-

660 II Epist. col. 421 D - 424 A.

cunoscutS voia lui Dum nezeu"665. „Fara Duhul Sfant

Dupa invatatura Cuviosului Macarie este evident

665 De char. 11, col. 917 B.

m adulare"670. „Cre§tinii desavar§iti" se invrednicesc

670 Idem, 11, col. 873 C.

celei mai inalte trepte a virtutii", adicS se dobande§te

675 De perf. Spir. 2, col. 844 A.

Unindu-se cu Duhul Sfant, omul se intoarce „la

catului"690. Persoanele formate in Hristos Dumnezeu-

690 Om. XXVI, 22, col. 689 B.

697 In trad. gr. Sf. Iustin a redat prin „renascute".

Hristos, traie§te realitatea adevarului dupa care esenta

£K xrjg ev aoL Toidboc; xf]v T o iab a fTuyvcoBi700. Cu-

launtrica unire duhovniceasca: sufletul se une§te cu

701 Galateni 2, 20.

„dupa chipul lui Dumnezeu"703, in umano-divinizarea

703 Cp. V. I. Nesmlov, §tiinta §i omul, vol. I, pag. 292 - 294.

logice dumnezeiesc-omene§ti. §i atunci la fiecare act

704 Sf. Clement al Alexandriei, vol. IV, 7 (PG 8, col. 1265 B

§i se poate evita tragica imposibilitate a realismului

7°6 principaiii reprezentanti ai acestui curent sunt Bacon,

Dar ultima treapta in niciun caz nu se poate explica

710 Om. VII, 6, col 528 A. - Insu§i Cuviosul Macarie in timpul

Partea cea de o fiinta cu sufletul, creata dupa chi

noite Duhul Sfant ii descoperS tainele Dumnezeirii, fi