Mo, 1983, 1-12

ffiVISTilBfICHL1!
l 3BMSC0P1EICCiiKI
si emwiei SHnwi si h m u i
4
ANUL XXXV, Nr. 1 - 2 , IANUARIE - FEBRUARIE 1983

CRAIOVA
CUPRINS
I
Mcsajtil do Anuí Nou adresat de catre • Pre§edintele |ä r ii-noastre, Excelenja Sa

Domnul NICOLAE CEAU§ESCU, intregului nostra poporr la posturile
de radio $i t e le v iz iu n e .................................................................. ,
A N I VERS ARI +
.
Máreata aniversare a Excelenfei Sale, Domnul NICOLAE CEAU$ESCU, Pre-
§edintele República Socialiste Romània, din 26 ianuarie 1983 .
STUDII §1 A R T I C O L E
«IZVOARE i ALE DREPTEI NOASTRE CREDINTE»'
t NESTOR, Arhiepiscop $i Mitropolit, Scrieri patristiche in Biserica Ortodoxa
Romàna pina in secolul al XVII-lea (izvoaré, traduceri, circulate) (I)
(Tezä de doctorat in T e o l o g i e ) ................................ . . ' . . . ,
V IA JA BISERICEASCÄ
A. MITROPOLIA OLTENIEI #
Din cronica Mitropoliei Olteniei $i a Siintei Arhiepiscopii a Craiovei, 1—31 de-

cembrie 1982 (R e d a c ^ ia )....................................................* . . . . .
Sàrbàtorirea Siintului Grigorie Teologul, ocrotitorul Seminarului teologie din
Craiova — 25 ianuarie 1983, de Arhid. prof. Const. Negoescu . * ,
x B. ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
\
Colinde de Cràciun — 1982 :
a) La catedrala mitropolitanà «Siìntul Dumitru», din Crdiova — 19 decembrie
1982, de Arhid. Prof. Const. N e g o e s c u .......................................................
b) La Seminarul teologie din Craiova — 21 decembrie 1982, de Pr. prof. Ale-
xandru I z v o r a n u ...................................................................................................
Slujbà arhiereascà Jla Catedrala mitropolitanà «Siintul Dumiirm, din Craiova
La 1 ianuarie 1983, de Pr. Ion R ä d u t .................................................................................
4
M IT R O PO L IA O L T E N IE I
REVISTA OFICIALÄ A AR HIE P I S C OP I E I CRAIOVEI
$1 A E P I S C O P I E I R i M N I C U L U I $1 A R G E § U L U I
c />
CO M00855
o>
o o
O
CO
><o
co
coo
CD
CD
ANUL XXXV, Nr. 1 —2 IANUARIE — FEBRUARIE 1983
REDACTFA $1 ADMINISTRAJIA:
S E C T I A C U L T U R A L Ä A S F I N T E I A R H I E P I S CO P 11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
COMITETUL DE REDACJIE :
Pre$edinti : I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop ,al Craiovei
$i Mitropolit al Olteniei.
P. S. IOSIF, Episcop al Rimnicului $i Arge$ului.
Membri : P. S. DAMASCHIN SEVERINEANUL, Episcop-vicar al Arhi-
episcopiei Craiovei.
P. S. GHERASIM PITE$TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiei
Rimnicului $i Arge$ului.
P. C. Pr. Prof. ILIE D. BRÄTAN—Craiova.
P. C. Pr. Prof. NIC. PET R ESC U -<*aiova.
P. C. Pr. dr. LEON IFTODI—Craiova.
P. C. Pr. DUMITRU C. SANDU—Cälimäne$ti-Vilcea.
Redactori P. C. Pr. ION RADUT# Consilier cultural la Arhiepiscopia

responsabili : Craiovei.
P. C. Pr. ION DUMITRESCU, Vicar administrativ la Episcopia
Redactor: VICTOR P. GRIFONI

Excelenta Sa, Domimi NICOLAE CEAUÇESCU,
Preçedintele Republicii Socialiste Romania,
la a 65-a aniversare a zilei de naçtere
MESAJUL DE ANUL NOU
ADRESAT DE CÀTRE PREÇEDINTELE TÀRII NOASTRE,
EXCELENTA SA,
DOMNUL NICOLAE CEAUÇESCU,
ÎNTREGULUI NOSTRU POPOR,
LA POSTURILE DE RADIO $1 TELEVIZIUNE
Dragi tovarâçi §i prieteni,

Cetâteni ai Repubîicii Socialiste România,
încheiem anul 1982 cu noi succese importante în dezvolta-
rea economico-socialà, în sporirea avutiei materiale si spiri
tuale a patriei. In conditiile grele, determinate de accentuarea
crizei economice mondiale, cît çi de únele lipsuri ce s-au ma
nifestai în diferite sectoare de activitate, industria româneascâ
a continuât sa se dezvolte ; am obînut rezultate de seamâ în
creçterea productiei agricole, realizînd o productie de cereale
de 1000 kg pe locuitor, s-au înfâptuit neabâtut mâsurile pri-
vind autoconducerea çi autoaprovizionarea, ridicarea bunâ-
stârii materiale çi spirituale a poporului. Cu tóate acestea,
trebuie sa spunem deschis, çi la terminarea celui de-al doilea
an al actualului cincinal, câ rezultatele ob{imite nu ne pot
multumi, câ, daca în tóate sectoarele s-ar fi actionat eu mai
S ' ' >
multa râspundere çi fermitate, am fi putut sa obtinem rezul

tate çi mai bune.
La Conferinta Nationalâ a partidului am analizat pe larg
stadiul actual al edificârii socialismului în România, drumul
strâbàtut de poporul nostru, sub conducerea Partidului Co-
munist Román, în ridicarea gradului de civilizatie a patriei, în
creçterea fortei economice çi politice, în întârirea independen-
(ei çi suveranitâtii României socialiste.
La sfîrçitul acestui an am sârbâtorit cea de-a 35-a avver
sare a proclamàrii Repubîicii, care a marcat de fapt trecerea
4 MIT ROPO LI A OLTENIEI
la revoluta §i constructia socialista in patria noastrà. Mare-

tele realizàri obînute in anii constructiei socialiste demon-
streazà cu putere justetea politicii partidului nostru care
aplica in mod creator adevàrurile generale la conditile con
crete din tara noastrà, reprezintà o expresie a fortei creatoare
a clasei muncitoare, tàrànimii, intelectualitàjii, a ìntregului
nostru popor, care, stàpìn pe destínele sale, ì§i fàure§te in de-
plinà libértate propriul sàu viitor socialist §i comunist.
Acum, la ìncheierea unui an de muncà eroica, plinà de dà-
ruire pentru progresul §i propàsirea patriei, adresez clasei
noastre muncitoare, ^àrànimii, intelectualitàtii, tuturor oame-
nilor muncii, farà deosebire de nationalitate, ìntregului popor
cele mai calde felicitàri §i urarea de noi si stràlucite victorii
in màreafa operà de fàurire a societàri socialiste multilateral
dezvoltate §i de ìnaintare a Romànici spre comunism !
Dragi tovaràfi $i prieteni,
Cetàteni ai Romànici socialiste,
■Intràm in noul an 1983 cu un program dar de muncà pri-
vind dezvoltarea armonioasà economico-socialà a {àrii, in ve-
derea ìnfàptuirii neabàtute a hotàrìrilor Congresului al XII-
lea, a programelor §i hotàrìrilor Conferintei Nazionale a
partidului.
In centrul activitàj;ii din anul viitor se aflà realizarea
obiectivului strategie, economie si politic, de trecere a patriei
noastre la un nou stadiu de dezvoltare, de realizare a unei noi
calitàfi a muncii §i viefii in tóate domeniile. Planul unic de
dezvoltare economico-socialà pe 1983 prevede dezvoltarea pro-
ductiei industriale intr-un ritm mai inali decìt in primii doi
ani ai actualului cincinal, cresterea mai puternicà a produefiei
agricole vegetale §i animale, realizarea programului privind
autoconducerea §i autoaprovizionarea, ridicarea pe aceastà
bazà a nivelului de trai material §i spiritual al poporului —
lelul suprem al politicii partidului, esenta societàri socialiste
multilateral dezvoltate.
De§i conditile economice internationale continuà sà fie
grele, avem in vedere sà acfionàm cu toatà hotàrìrea pentru
diminuarea tot mai mult a influenêlor crizei economice mon-
M ESAJ DE ANUL NOU 5
diale, pentru ímbunátajirea activitâtii în tóate sectoarele, asi-

gurînd astfel dezvoltarea, în continuare, economico-socialà a
patriei.
în înfâptuirea acestor obiective va trebui sa punem pe pri-
mul plan realizarea programelor privind dezvoltarea mai pu-
ternicâ a bazei energetice çi de materii prime, recuperarea çi
refolosirea materialelor, reducereà consumurilor energetice çi
materiale, a cheltuielilor de producjie în general, cresterea mai
puternicâ a productivitajii muncii, ridicarea nivelului tehnic
si al calitajii produselor, perfectionarea mecanismului écono
mie, cresterea eficienjei economice çi întârirea autoconducerii
muncitoreçti. O atenjie deosebitâ trebuie sa acordàm çtiintei,
învâjâmîntului çi culturii, pregàtirii politice, educârii çi for-
màrii omului nou. Este necesar ca tóate colectivele de oameni
ai muncii, consiliile de conducere, adunârile generale, organele
centrale de stat çi organismele democratice nationale sa actio-
neze într-o deplinà imitate, cu întreaga râspundere, pentru rea
lizarea neabâtutà a planului în tóate sectoarele de activitate!
Vom actiona pentru perfectionarea continua a cadrului
démocratie al societâtii noastre socialiste, asigurînd participa-
rea tot mai activa a oamenilor muncii, farà deosebire de natio-
nalitate, a întregului popor, la conducerea tuturor unitâtilor
economico-sociale, a întregii societari.
Dispunem, dragi tovaràçi çi prieteni, de tot ce este necesar
pentru realizarea programului de înflorire continua a patriei
noastre socialiste. Acum hotârîtoare sînt activitatea organiza-
toricâ, întârirea ordinei çi disciplinei, creçterea râspunderii în
îndeplinirea sarcinilor în tóate domeniile. Sà facem totul ca
anul 1983 sa asigure depâçirea unor greutâji vremelnice, sa
duca la realizarea în cele mai bune conditiuni a planului de
dezvoltare economico-socialâ, de ridicare a bunâstârii mate
riale çi spirituale a poporului, de înaintare mai ferma a patriei
noastre spre piscurile tot mai malte ale civilizatiei comuniste.
Dragi tovaràçi çi prieteni,
Cetâteni ai României socialiste,
în anul 1982 viaja politica internajionalà s-a agravat çi
complicat çi mai mult. S-a accentuât eriza economica mon-
6 MITROPOLIA OLTENIEI
diala, au avut loc manifestàri ale politicii de forjà, de araestec

in treburile interne ale altor tari, s-au agravat únele conflicte
militare §i au izbucnit aitele noi, s-a intensificat cursa ìnarmà-
rilor, a crescut pericolul de noi ràzboaie, inclusiv a unui nou
ràzboi mondial nuclear. O característica importantà a viejii
politice mondiale o constituie miscarea uriana a popoarelor
ìmpotriva ìnarmàrilor, a armelor nucleare, pentru pace.
Trebuie sa spunem ìnsà deschis cà anul care a trecut nu a
ìndreptàjit a§teptàrile si sperantele maselor populare, ale po
poarelor. O analiza realista, lucida a vietii mondiale demon-
streazà cà s-a ajuns la un asemenea stadiu cìnd nivelul ìnar
màrilor, uriasele arsenale nucleare pun grav in perieoi ìnsà§i
civilizajia, existenta, pacea, ìnsàsi viaja intregii omeniri.
In asemenea ìmprejuràri, problema fundamentalà a epocii
noastre este ìmpiedicarea ràzboiului nuclear, a ràzboiului in
generai, asigurarea pàcii pe pianeta noastrà. Acum, conside-
ràm cà existà posibilitatea realà, cà popoarele dispun de forja
necesarà pentru a schimba cursul evenimentelor, pentru a ob-
tine in 1983 oprirea cursului politicii spre catastrofà. Este ne-
cesar ca tóate fórjele progresiste, antiimperialiste, popoarele
de pretutindeni sà-si ìntàreascà unitatea, solidaritatea si cola-
borarea, sà acjioneze cu toatà fermitatea — pìnà nu este prea
tìrziu, pìnà nu au ìnceput sà cadà bómbele nucleare — pentru
realizarea dezarmàrii generale si, in primul rìnd, a dezarmàrii
nucleare, pentru o lume fàrà arme, fàrà ràzboaie, a colaboràrii
pa§nice, egale, ìntre tóate najiunile lumii.
Este necesar ca tóate statele, guvernele, §efii de state, tóate
fórjele politice sà acjioneze cu ìntreaga ràspundere in faja pro-
priilor popoare, in faja intregii omeniri, pentru asigurarea
dreptului suprem al oamenilor la liberiate, la independenjà,
la existenjà, la viajà, la pace.
Consideràm cà trebuie sà facem totul ca, in 1983, sà se ìn-
cheie in cel mai scurt timp reuniunea de la Madrid prin adop-
tarea hotàrìrii de convocare a unei conferinte consacratà de
zarmàrii si increderii in Europa §i continuarea reuniunilor
ìncepute la Helsinki.
MES A J DE ANUL N OU 7
Sa facem astfel ìncìt in anul 1983 sa fie oprità amplasarea

rachetelor cu razà medie de acîune §i sa se treacà la retrage-
rea §i distrugerea celor existente. Sa se actioneze pentru noi
màsuri privind ìncrederea §i cooperarea in Europa, pentru rea-
lizarea unei Europe farà nici un fel de arme nucleare, a cola-
boràrii §i pàcii !
Anul 1983 sa duca la dezvoltarea colaboràrii ìntre tóate
tarile balcanice in vederea realizàrii unei regiuni a colaboràrii
pasnice, fàrà arme nucleare !
Este necesar sà se actioneze cu toatà hotàrìrea ìncìt, in
noul an, sà se treacà la màsuri concrete privind lichidarea
subdezvoltàrii, ìntàrirea colaboràrii §i solidaritàîi tàrilor in
curs de dezvoltare, realizarea unor ìntelegeri corespunzàtoare
ìntre tàrile sàrace §i tarile bógate in vederea realizàrii unui
sprijin mai puternic pentru parile in curs de dezvoltare, pentru
fàurirea unei noi ordini economice §i politice internazionale.
Fie ca anul 1983 sâ ducâ la întârirea conlucrârii §i mai pu-
ternice a tuturor statelor, fârâ deosebire de mârime sau orîn-
duire socialâ, sâ creascà rolul Organizaîei Natiunilor Unité si
al altor organisme internationale in solutionarea tuturor pro-
blemelor complexe in interesul tuturor natiunilor, al pâcii §i
colaborârii !
Fie ca noul an sà ducà la ìncetarea conflictelor existente,
§i trecerea la solutionarea tuturor problemelor litigioase din-
tre state numai §i numai pe calea tratativelor !
Acum, la ínceputul noului an, dórese sà reafirm hotàrìrea
Romàniei socialiste, a poporului nostru de a dezvolta relatiile
cu tóate tàrile socialiste, cu tàrile in curs de dezvoltare, cu
tóate statele lumii, fàrà deosebire de orìnduire socialà, in ve
derea realizàrii unei lumi mai drepte si mai bune pe pianeta
noastrà. Reafirm hotàrìrea poporului román de a conlucra
activ cu tóate fortele antiimperialiste §i realiste, cu popoarele
de pretutindeni, avind convingerea cà stà in puterea unità a
acestor forte, a popoarelor de a da un nou curs evenimentelor
mondiale spre destindere, spre colaborare, spre ìntàrirea in-
dependentei nazionale §i asigurarea pàcii.
8 MIT lìOPO LI A OLTENIEl
Dragi compatrioti,
Intrind in noul an de muncà §i lupta pentru dezvoltarea
economico-socialà a patriei, pentru pace, sa ridicàm paharul
pentru clasa muncitoare, ^àrànime, intelectualitate, pentru
to{i oamenii muncii, farà deosebire de nationalitate, pentru
intregul nostru popor, pentru noi impliniri pe drumul socia-
lismului, al bunàstàrii §i fericirii, pentru scumpa noastrà pa
trie, pentru libertatea, independenta si màretia Republicii
Socialiste Romania.
Va urez tuturor, dragi tovarà§i §i prieteni, un an nou de
muncà §i impliniri, de succese §i satisfacci tot mai mari, multà
sànàtate §i fericire.
LA MULTI A N I! ' -
J I i
»
r r
V ! »
r
r
i
i
f
X.
If r
« ii \
\ i i
i
i X
È
I
4 1
1.
i I
4 I
i
ri
i i
t A
I I
~ !.. » , ’ ■ h ,%
S. %
>
i ‘5
/
t / pJt * % •
fi
! ( * , f i
MÂREATA ANIVERSARE A EXCELENTEI SALE,
DOMNUL NICOLAE CEAUÇESCU,
PREÇEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA,
DIN 26 IANUARIE 1983
Implinirea a 50 de ani de înflâcâratâ si rodnicâ activitate

revolutionarâ
J si
1 aniversarea zilei de nastere
* a Excelentei
i Sale,'
Domnul Nicolae Ceauçescu, Preçedintele Republicii Socialiste
România, reprezintâ çi pentru Ierarhii, clericii çi dreptmârito-
rii creçtini din Mitropolia Olteniei un prilej fericit pentru a
sârbâtori pe strâlucitul conducâtor al statului nostra, care a
adus çi aduce o contribuée hotârîtoare la progresul patriei
noastre, la promovarea colaborârii çi pâcii între oameni çi
popoare.
Cu cele mai profunde sentimente de stima çi prep-iire, îm-
preunâ eu întregul nostru popor, aducem un vibrant omagiu
de recunostinjâ çi dragoste fierbinte celui mai iubit fiu al na-
tiunii romàne, Domnul Nicolae Ceauçescu. Omagiind aceastâ
dublâ aniversare, poporul român sârbâtoreçte pe conducâtorul
încercat al statului, bogatele împliniri, certitudinea unui mers
continuu spre noi culmi de progrès si prosperitate. lata de ce
la 26 ianuarie 1983, toé fiii patriei îsi îndreaptâ eu recunoç-
tintâ inima çi gîndul câtre Excelenta Sa, Domnul Nicolae
Ceauçescu — Preçedintele Republicii noastre, pentru tot ice a
fâcut si face farà preget, pentru ridicarea bunâstârii spirituale
çi materiale a întregului popor, pentru înâltarea prestigiului
târii, pentru politica de pace pe care patria noastrâ o duce eu
consecventâ, prin cel mai strâlucit reprezentant al sâu.
Aceastâ sârbâtoare, aceastâ împletire a celor douâ aniver-
sâri din viaÇa patriei a prilejuit pentru întreaga natiune, nu
12 MIT ROPO LI A OLTENIE!
numai un popas sârbâtoresc, ci §i o rememorare a tuturor suc-

ceselor pe care le-a obtinut Románia Socialista sub ínfeleapta
conducere a Excelentei Sale, Domnului Nicolae Ceausescu.
*
Náscut pe aceste binecuvíntate plaiuri ale Olteniei, ín co

muna Scornicesti, judetul Oit, Excelenta Sa, Domnul Nicolae
Ceauçescu, inca din fragedâ vírstá s-a angajat cu ardoare si
fermitate ín lupta pentru ímplinirea máretelor idealuri ale eli-
berârii sociale §i nationale, pentru faurirea unei vieti libere §i
fericite pentru íntregul popor román, pentru ínflorirea patriei,
pentru statornicirea pacii in lume. Anii grei de lupta pentru
dreptate socialá §i eliberare naîonala i-au otelit vointa, i-au
sporit dírzenia, actionínd neíncetat pentru libértate, pentru
demnitate, pentru faurirea Romànici noi.
Dupa eliberarea socialâ §i nationalà a tarii noastre de la
23 August 1944, Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceauçescu a
primit sarcini majore, pe care cu clarviziune si inai ta compe-
tentâ le-a índeplinit.
Apreciind marile calitâ£i de ínflácarat patriot, de militant
si de ínêlept conducátor, vasta experienta revolucionara dobín-
dità in índelungata §i eroica sa activitate, poporul román i-a
íncredinCat Excelentei Sale, Domnului Nicolae Ceau§escu, cea
mai malta responsabilitate ín conducerea suprema a tarii.
Anuí 1965 a marcai ínceputul noii noastre deveniri. Aceasta
fericita alegere, de importaba istorica, decisiva pentru pre-
zentul §i viitorul poporului román, a dat un nou avínt íntregii
noastre dezvoltari economice, inaugurínd perioada cea mai
fertilâ ín ímpliniri a patriei noastre socialiste.
Gínditor de mare profunzime si originalitate, patriot, om
de stat clarvázátor, promotor neobosit al noului ín viata tarii
§i ín relatiile internationale, om de ínalta omenie, Presedintele
târii a imprimât íntregii activitaü de stat amprenta puternicei
sale personalità^, putíndu-se afirma cu deplin temei câ gíndi-
rea teoretica originala çi activitatea practica creatoare a Exce
lentei Sale, ín cei 18 ani de cínd se afla la conducerea destine-
lor Romàniei, anii cei mai luminosi, denumifi cu legitima màn
drie «epoca Ceauçescu», au avut un roi hotârîtor în obünerea
remarcabilelor rezultate în tóate domeniile de activitate. Aceçti
ani reprezintâ perioada cea mai fertilâ din istoria multimile-
narâ a patriei noastre, perioada cea mai bogatâ în realizan
ANIVERSÀRI 13
C A S A PÀ R IN T E A SC À A EXCELENTEI SALE, DOM NUL NICOLAE CEAUCESCU,

PREÇEDINTELE REPUBLIC II SOCIALISTE ROM ANIA — SCORNICE$TI, JU D ETU L OLT
EXCELENTA SA, DOM NUL NICOLAE CEAUCESCU, ÎM PREUNÀ CU

DO AM NA ELENA CEAUÇESCU, IN PRIDVORUL CASEI PÀRINTEÇTI
— SCORNICEÇTI, 1983
Il MITROPOLIA OLTENIEI
epocale. Concret, aceasta reprezintà dimensiunea unui salt

farà precedent in dezvoltarea economico-socialà.
Rod al muncii piine de dàruire, Romania, avìnd in frunte
pe Excelenja Sa Domnul Nicolae Ceau§escu, gìnditor de mare
profunzime, dintr-o tara ìnapoiatà din punct de vedere econo
mie a devenit astazi o tara in plinà dezvoltare in toate dorne-
niile, urcìnd trepte nemaiìntìlnite ; s-a dezvoltat rapid econo
mia nationalà ; s-a perfectionat continuu conducerea sociala ;
s-a adìncit §i consolidai democrazia socialista ; ìnflorirea ìnvà-
tàmìntului, §tiinZei, artei. Dezvoltarea farà precedent a Romà
nici, descàtusarea energiilor creatoare, ìndràzneala programe-
lor in care deslu§im viitorul sìnt §i vor ramine pentru totdea-
una indestructibil legate de numele Pre§edintelui ^àrii dragi,
de activitatea §i cutezanâ gìndirii conducàtorului nostru iubit,
contopit cu vrerea §i sperantele poporului.
Remarcabilele succese obtinute de tara noastrà in dezvol
tarea economico-socialà se reflectà in cresterea productiei in
dustriale de peste 50 de ori, in sporirea produsului social de
peste 15 ori, a venitului national pe locuitor de peste 11 ori, a
veniturilor reale ale oamenilor muncii de peste 6 ori. Prin
aceste bogate ìmpliniri prestigiul Romànici socialiste a crescut
imens in lumea ìntreagà datorità privilegiului istorie de a avea
in fruntea sa un ìncercat conducàtor, o eminentà personalitate
a lumii contemporane.
Excelenja Sa, Domnul Nicolae Ceau§escu a promovat cu
consecventà, in ace§ti 18 ani, stimularea puternicà a gìndirii
§tiintifice romànesti si legarea ei tot mai strinsà de cerinole
mereu crescinde ale progresului societàri noastre, militìnd
pentru a§ezarea ferma a celor mai ìnaintate cuceriri ale revo-
lutiei tehnico-§tiintifice contemporane in productie. Datorità
acestui fapt, a§a dupà cum aprecia Pre§edintele Republicii,
economia nationalà a ìnaintat pe un front larg, tara a stràbàtut
mari distante istorice, se ìnfàptuie§te societatea multilateral
dezvoltatà. S-a trecut la dezvoltarea intensivà a economici, la
realizarea unei calitàZi superioare, la cre§terea productivitàtii
muncii §i eficientei economice. Toate acestea au dus la impor-
ANIVERSAR1 15
tante realizan in valorificarea superioará a patrimoniului na

cional §i uman al Cárii noastre; a crescut eficienja económica
§i calitatea produselor, asigurínd cre§terea fárá precedent a
bogáîei najionale.
In domeniul agriculturii, pornindu-se de la realitatea cá ea
constituie o ramurá de baza a economiei nationale, scopul esen
cial in actúala etapa este infáptuirea unei profunde «revoluCii
agrare», cuprinzind atít baza tehnico-materialá, cit §i organiza-
rea producCiei.
Procesul intensiv si calitativ al industrializárii §i noua re-
voluCie agrará se inscriu pe aceea§i traiectorie novatoare a gín-
dirii $i a acCiunilor practice inicíate de Pre§edintele Carii pen-
tru asigurarea dezvoltarii armonioase a economiei §i intregii
noastre societáti.
9
Bógate realizári s-au obcinut in dezvoltarea invácámintului

de tóate grádele, a stiimei §i tehnicii, a ímbogáCirii patrimo
niului cultural nacional si artistic cu opere nepieritoare, viaCa
spiritualá a poporului román cunoscind o inflorire fará pre
cedent.
Preocuparea pentru dezvoltarea armonioasá, echilibratá a
economiei naCionale, a tuturor judeCelor C&rii, a dus la o con
tinua imbunátádre a condiCiilor de viaCa, a nivelului de trai al
intregului popor. Tóate acestea reflecta grija deosebitá pe care
o acordá Presedintele farii, ExcelenCa Sa Domnul Nicolae
Ceausescu, asigurárii celor mai optime condiCii de viaCa tuturor
cetaCenilor patriei de la orase si sate.
Ascensiunea poporului román spre orizonturile luminoase
ale societáCii socialiste multilateral dezvoltate este legatá inse-
parabil de activitatea prodigioasá, profund patriótica a bárba-
tului ales in urmá cu 18 ani in fruntea Carii, ExcelenCa Sa,
Domnul Nicolae Ceausescu, fiul devotat al poporului román,
care si-a asumat destínele poporului sáu, cSláuzindu-1 cu íme-
lepciune §i clarviziune pe noile trepte de civilizaCie si progres.
Bogata activitate de imelept conducátor a ExcelenCei Sale,
Domnul Nicolae Ceau§escu, a dat un conCinut nou, superior, uni-
táCü dintre política interna §i externa a statului. ContribuCia sa
i6 MITROPOLIA OLTENIEI
la elaborarea unei politici internazionale, care sa garanteze

afirmarea liberà a fiecàrui popor, cursul spre destindere si
colaborare, pace §i progres, a fàcut ca in viata internationalà, de
numele Excelenjei Sale, sa se lege promovarea cu fermitate a
unor principii de relajii ìntre state, care sa se bazeze pe norme
de drept international, capabile sa garanteze dezvoltarea inde-
pendentà §i suveranà a fiecàrei natiuni, dreptul inalienabil al
fiecàrui popor de a-§i organiza viaja §i destinul potrivit pro-
priilor interese §i aspiratii. In aceastà obiectivà conceptie, so-
cietatea contemporanà trebuie sà devinà un ansamblu armo
nios de state suverane, egale in drepturi, la adàpost de orice
ameninjare sau agresiune, angajate plenar in fàurirea unei so
cietàri prospere §i cultivìnd relajii de colaborare activà, ìnte-
meiate pe echitate si justijie internationalà.
Viziunea Presedintelui Jàrii asupra pàcii cere excluderea
cu desàvìr§ire a vechii politici de forjà, presiuni §i dictat.
Conceptul de pace, de coexistenjà pa§nicà ìntre Jàri cu
orìnduiri sociale diferite este abordat in ìnjeleapta politicà a
Pre§edintelui Jàrii ca unica alternativa a dezvoltàrii. Pacea ca
o condijie vitalà a progresului popoarelor, ocupà un loc cen
trai in gindirea §i acjiunea Conducàtorului iubit al statului
nostru, constituie un tei fundamental al dinamicei sale activi-
tàti pe arena politicii mondiale.
Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceausescu este cunoscut ca
promotor consecvent al unei prodigioase acjiuni pentru solu-
Jionarea politicà, pa§nicà a marilor probleme contemporane,
pentru depà$irea stàrilor de incordare si tensiune, a oricàror
diferende dintre state. O lume a pàcii si colaboràrii nu se poate
clàdi decìt pe temeiul solid al principiilor independentei §i su-
veranitàjii najionale, egalitàjii depline in drepturi §i avantaju-
lui reciproc, neamestecului in treburile interne, nerecurgerii la
forjà sau la ameninjarea cu folosirea forjei.
Romania socialistà, ca urmare a politicii sale ìntelepte si
realiste de pace, colaborare si coexistentà pa§nicà, intrejine
astàzi relajii diplomatice cu 139 de Jàri de pe tóate continen-
ANIVERSARI 17
tele, precum çi legâturi economice, culturale çi tehnice eu 150

de State, ceea ce asigurâ patriei noastre un deosebit prestigiu
international, o recunoaçtere a eforturilor sale închinate pàcii,
progresului çi civilizatiei.
«Problema fundaméntala a epocii noastre — aça cum sub
lima ExcelenÇa Sa, Domnul Nicolae Ceauçescu, Preçedintele
Republicii — este preîntîmpinarea râzboiului çi asigurarea pâ-
cii. Sa facem totul pentru a bara calea râzboiului, pentru a
asigura pacea în Europa çi în lumea întreagâ». Poporul román,
avînd aceste idei càlâuzitoare, çi-a manifestât sprijinul deplin
fatâ de miçcarea mondialâ pentru pace çi dezarmare partici-
pînd, în acelaçi timp, la mari actiuni pentru pace, care au cul
minât cu cele 18 milioane de semnâturi pe Apelul adresat anul
trecut sesiunii spéciale a O.N.U. pentru dezarmare çi pace.
Acliunile pentru dezarmare çi pace ale Preçedintelui làrii
noastre, Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceauçescu reprezintâ o
remarcabilâ expresie a politicii ínjelepte interne çi externe a
Republicii noastre, fac dovada unei înalte râspunderi pentru
destínele poporului román çi ale lumii întregi.
România, datoritâ Preçedintelui ei, vizionar çi novator prin
gîndire çi acîune, îçi valorificâ, în cel mai înalt grad vocaîle
sale multiple : balcanicâ, europeanâ çi universalâ, vocatia sa
umanistâ de pace çi înfelegere între oameni çi popoare.
*
4»
Omagierea împlinirii de câtre Excelenta Sa, Domnul

Nicolae. Ceauçescu a unei jumâtâti de veac de activitate revolu
cionara çi a zilei de naçtere a dobîndit în conçtiinta noastrâ a
tuturor, sensul çi valoarea unui moment de exceptionalâ în-
semnâtate. Festivitâtile jubiliare care au avut loc în toatâ tara
çi peste hotarele patriei au constituit o vibrantâ mârturie a
dragostei nemârginite de care se bucurâ Preçedintele Repu
blicii în rîndurile tuturor fiilor patriei, strîns uniti în jurul
Conducâtorului lor iubit, precum çi a pi'estigiului pe care îl are
în lumea întreagâ.
2. Mitropolia Olteniei — c. 60
f
T
I II MITROPOLIA OLTENIEI
Medili ¡a jubiliarà instituità in cinstea celor douà date me- t

inorabilc $i decernatà Excelentei Sale, Domnului Nicolae c
Ceau$escu, poartà sigiliul de iubire fierbinte al ìntregului nos- §
tru popor, pe care ilustrul nostru Conducàtor il exprimà si al §
càrui exponent de aleasà noblete va ramine ve§nic in paginile
istoriei. ,
vi#
V
#
Biserica Ortodoxà Romàna, prin Ierarhii, clerul §i credin-
ciosii ei, in deplinà unitate cu ìntregul popor, omagiind pe Pre
cedatele tàrii, dupà datina stràbunà, §i cu acest prilej aniver-
sar ì$i exprimà deplina adeziune la politica interna §i externà
a statului nostru §i ì§i reìnnoie§te loialitatea cà va sprijini cu
zel patriotic, ca §i pina acum, cu mijloacele sale biserice§ti,
stràdaniile eroice ale poporului romàn, sub ìnteleapta §i clar-
vàzàtoarea conducere a vrednicului sàu pre$edinte, Excelenâ
Sa, Domnul Nicolae Ceau§escu, contribuind la dezvoltarea si
ìnflorirea multilateralà a patriei dragi.
Evenimentul jubiliar al aniversàrii a 50 de ani de activitate
revoluîonarà si a zilei de nastere a Excelentei Sale, Domnul
Nicolae Ceauêscu, zi luminoasà, de mare sàrbàtoare a ìntre
gului nostru popor, oferà clericilor si dreptmàritorilor crestini
din cuprinsul istoricelor §i binecuvìntatelor plaiuri ale Mitro-
poliei Olteniei, in frunte cu Arhipàstorul lor, Inalt Prea Sfin-
titul Nestor, Arhiepiscop al Craiovei §i Mitropolit al Olteniei
ca, laolaltà cu tara, cu toti fiii Patriei, sa dàm expresie celor
mai alese ginduri si sentimente de profundà stima, dragoste
§i pretuire fata de Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceausescu,
omul care ìntruchipeazà plenar crezul si con§tiinta ìntregii
noastre natiuni.
In atmosfera sàrbàtoreascà a acestor momente aniversare,
ca semn vàzut al dragostei §i recuno$tintei fata de Excelenta
Sa, Domnul Nicolae Ceau§escu, Presedintele Republicii Socia
liste Romania, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor, in nu-
mele slujitorilor biserice§ti §i al credinciosilor din Arhiepis-
copia Craiovei §i al sàu personal a trimis o telegramà in care
sìnt exprimate respectuoase §i unanime sentimente de admira-
t.
•r
ANIVERSÁRI 19
lie §i devotament fa£ä de cel mai iubit fiu al Patriei, cu incre-

dintarea cä preoîi §i credincio§ii in frunte cu Chiriarhul lor
§i in viitor i§i vor inzeci strädaniile in slujirea bunästärii ob-
stesti si ìnflorirea Romäniei socialiste.
EXCELENJEI SALE,
DOMNULUI NICOLAE CEAU$ESCU
PRE§EDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA — BUCURE$TI
Insúflete de senilmente de Inaltà pie luir e $i deosebità

dragoste patriótica, slujitorii biserice$ti, dreptmàritorii den
tini din Arhiepiscopia Craiovei $i Noi personal, Va expri-
màm Domniei Voastre, cel mai iubit fiu al poporului román,
alese felicitàri $i calde uràri de sànàtate cu prilejul impu
nita a 50 de ani de activitate revolufionarà $i aniversàrii
zilei de nasiere a Excelenfei Voastre, din 26 ianuarie 1983.
Sàrbàtorind a 65-a aniversate a zilei de nasiere a Exce-
lenfei Voastre, omagiem pe conducàtoiul incercat al statu-
lui, bógatele Impliniri dobìndite sub Inleleapta dumneavoas-
trà indrumare, certitudinea unui mers ascendent spre noi
culmi de progres $i prosperitate.
Bucurindu-ne de conditale de deplinà libértate de mani
festare pe care le asigurà legile tàrii, ¡Bisericii Ortodoxe Ro
màne, ca §i celordalte cuite, Va ìncredintàm, Excelenfa Voas-
trà ca, Impreunà cu Intregul popor, vom inzeci stràdaniile
noastre pentiu Ìnflorirea multilateralà a Romàniei socialiste,
pentru consolidarea pàcii $i colaborara intre oameni $i
popoare.
Dind glas celor mai alese sentimente de dragoste $i re-
cuno$tintà pe care slujitorii biserice$ti $i credincio$ii din
Arhiepiscopia Craiovei, asemenea intregului popor, le nú
trese fafa de Dumneavoastrà, Va dorim din inimà Excelentei
Voastre, deplinà sànàtate, fericire $i puteri reinnoite spre a
conduce ,cu nceeaî clarviziune $i aceea§i neobosità dàruire
destínele >Patriei noastre, República . iSocialistà Romania,
pentru ìnàltaiea ei pe noi culmi de stràlucire $i pen
tru promovarea pàcii $i colaboràrii cu tóate popoarele lumii.
La mulp ani !
t NESTOR,
ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT
20 MITROPOUA OLTENIEI
Textul telegramei trimisà de câtre înalt Prea Sfinitili Mitro-

polit Nestor Excelenjei Sale, Domnul Nicolae Ceaucescu, Preçe-
dintele Republicii Socialiste România, a fost publicat integral în
cotidianul «România Liberà» nr. 11904, din 8 februarie 1983.
Cu prilejul acestui popas aniversar din viaja Patriei çi a
întregului popor román, cu adîncâ mîndrie patriótica §î cu senti-
mente de bucurie, slujitorii bisericeçti çi dreptmâritorii creçtini
de pe meleagurile Olteniei, în frunte cu înalt Prea Sfinfitul
Mitropolit Nestor, împreunâ cu toji fiii Jârii adreseazâ ctito-
rului României socialiste, Excelenjei Sale, Domnului Nicolae
Ceaucescu, calde urâri de sânâtate, viajà îndelungatâ §i fericire
pentru gloria Patriei dragi, pentru binele întregului nostru
popor, pentru edificarea unei lumi a pâcii, întelegerii §i colabo-
rârii între oameni §i popoare !
(M IT R O P O L IA O L T E N IE I)
DIN IZVOARELE DREPTEI NOASTRE CREDINTE
t NESTOR
MITROPOLITUL OLTENIEI
SCRIERI PATRISTICE
ÎN
BISERICA ORTODOXA ROMÀNA
PÎNÂ IN SEC. XVII
(I)
T E Z Ä DE D O C T O R A T
S UMAR
Preiafà — P. C. Pr. prof. dr. loan G. C o m a n .............................................................. 23

Introducere . ..............................................................................................................33
PARTEA ÍNTÍ I
SCRIERI PATRISTICE LA DUNÀREA DE JO S IN VREMEA SFINJILOR

PÀRINJL IN BISERICILE VECINE IN SEC. IX—XVI §1 CIRCULABA ACESTOR
SCRIERI INTRE RÀSÀRIT $1 APUS PlNÀ LA SFlR$ITUL SECOLULUI XVI . 41
A b r e v ie r i .......................................................................................................................................... 42
CAPITOLUL I
SCRIERI PATRISTICE L A D U N A R E A DE JOS IN VREM EA S F IN flL O R P À R IN J I 43
P r e lim in a r ii ................................... 43
1. Scrisocirea Bisericii din Gotiacàtre Biserica din Capadocia $ 2 Irei Epis
tole ale Slintului Vasilie cel M a r e .................................................................... 44
2. Scrieri ale Slintului Teotim 1, Episcopul T o m is u lu i .................................. 52
3. Episcopul loan al Tomisului $i contribufia sa la apàrarea Ortodoxiei . 56
4. O Epistolà a Episcopului Teotim al II-lea al Tomisului din anul 458 . 58
5. Epistola Episcopului Valentinian al Tomisului càtre Papa Vigilius $2
ràspunsul a c e s t u i a ............................................................................................. 59
6. Scrierile Sfintului Ioan C a s s i a n .....................................................................61
7. Contribufia lui Dionisie Exiguul la tezaurulp a t r i s t i c a ....................................... 72
8. Scrieri ale «Càlugàrilor sciti» din secolul V I .................................................... 78
9. Scrieri ale Episcopului Laurentiu de N o v a e ........................................................83
10. Scrieri ale Slintului Niceta de R e m e s ia n a ......................................................... 85
CAPITOLUL 11
SCRIERI PATRISTICE IN BISERICILE VECINE (BULG ARA , SlR B À $1 RUSA) IN SEC.
IX—X V I .......................................................................................................................................99
P r e lim in a r ii ....................................................................................................................99
1. Scrieri patristice in Biserica bulgara . . . . . . . . . . 103
2. Scrieri patristice in Bisericas i r b à .........................................................................108
3. Scrieri patristice inBisericar u s à ................................................................................ 113
C A P IT O L U L III
CIRCULATIA SCRIERILOR PATRISTICE INTRE R A SÀ R IT $1 APUS P lN À LA
SFlRijJITUL SECOLULUI X V I .......................................................................................... 120
w
PREFATÀ
Inalt Prea Sfinitili Nestor, Mitropolitul Olteniei, a prezentat, ca

23
33 teza de doctorat la specialitaitea Patrologie, lucrare intitulatà : Scrieri
patristice In Biserica Ortodoxà Romàna pina in secolul XVII — izvoare,
traduceri, circulatie. Lucrarea cuprinde o Introducere, o tratare in trei
parti, concluzii generale, o bibliografie selectivà, un indice generai,
41 curriculum vi-tae, lista ilustratiilor $i rezumate in limbile franceza $i engle-
42 zà. Este o lucrare masivà, elaborata in multi ani de muncà stàruiitoare, cu
dorinta de a pune in lumina geneza, preluarea $i circulatia scrierilor
patristice, la noi, pe o durata de circa 14 secole : IV—XVII.
43 Dupà ce, in Introducere, prezintà cadrul generai istorie al Daciei
43 Pontice $i Daciei numite atunci Gotia, unde au apàrut primele scrieri
#
•
44 patristice daco-romane $i au inceput sa circule $i alte luerari patristice,

52 $i dupà ce a semnalat utilitatea metodei interdisciplinare de lucru pe
56
58 care <a folosit-o, autorul infàti$eazà in Partea I, in trei capitole, $i
treisprezece subcapitole, operele patristice daco-romane : Epistola Bi-
59 sericii din Gotia càtre Biserica din Capadocia, lucràri ale episcopilor de
61
72 Tomis : Teotim I, Ioan, Teotim II $i Valentinian, apoi acelea ale Sfintu-
78 lui Ioan Cassian, ale lui Dionisie Exiguul, Càlugàrilor Sciti, in fine, ale
83 lui Laurenfiu de Novae $i Sfintului Niceta de Remesiana. De$i unele
85
din aceste piese au ìncà nevoie de precizàri istorice, studiul lor este
fàcut pe texte originale, sau pe traduceri de bunà calitate, iar anali-
zele se desfà$oarà in spirit critic.
99 Scrierile patristice de la noi, arata autorul, exprimà istorie $i au
99 tentifica aspecte esentale ale viefii creatine organizate $i un sistem
03
08 de relafii intre Nord $i Sud, Ràsàrit $i Apus, precum $i o problematica
13 doctrinarà bine formulata. Ace$ti autori ne pun in relafie cu Europa
$i cu o parte a Asiei $i a Africii. Sfintul Ioan Cassian este o sintezà
ortodoxà intre Ràsàrit $i Apus.
Scrierile patristice in Bisericile Ortodoxe surori, traduse in slava
bulgarà, in sìrbà $i nisà din majoritatea marilor Pàrinfi ai Bisericii, sint
analizate cu deosebità atenfie, mai ales acelea ale Sfinfilor : Ioan Gurà
de Aur, Atanasie, Capadocienii, Chirii al Alexandriei, Anastasie Sina-
itu], Ioan Scàrarul, Efrem Sirul, Ioan Damaschin, Macarie cel Mare, An-
drei Criteanul etc. Aceste scrieri au créât spiritul de unitate al Orto-

doxiei.
Prin Sfingi Pârinti, Ortodoxia româneascâ devine pentru un timp,
sub ocupaba otomana, un punct central al Ortodoxiei râsâritene, iar
bogáfia culturii bizantine se transforma în mijloc de continuitate la
Dunarea de Jos. Pe lîngâ scrierile altor Sfinti Pârinti, ca Atanasie $i
loan Gura de Aur, circulau frecvent cele 16 Cuvintâri ale Sfîntului
Grigorie Teologul, Dogmatica Sîîntuliii loan Damaschin, Cuvintele Sfîn-
#
tului Efrem Sirul, Colecta Studion, Zlatoust, Mârgâritaie etc.

Au circulât scrieri patristice între Râsârit $i Apus $i invers. Men-
talitatea religioasâ creatina în Europa s-a format dupa scrierile impor
tante ale Sfintilor Pârinti. Autorul semnaleazâ atitudinea papaia $i aceea
a protestantilor fata de Sfingi Pârinti. Popoarele slave au aderat la cul
tura $i civilizaba Bizantului. Operele patristice au fost incorporate
aproape de la început culturii slavilor, prin filierâ bizantinâ. Ele au dat
Europei fortâ misionará $i au fost factori de echilibru $i elemente de
coeziune între atîtea popoare ale Europei a$a de diferite, mai aies prin
aparitia migratorilor.
Bizantul a avut un roi hotârîtor în difuzarea scrierilor patristice.
Migratorii slavi s-au europenizat prin adaptarea la elenismul creçtin
gratie operelor patristice, primind alfabetul dat de greci. Dar slavii au
primit $i demente specifice ale bâ$tina$ilor locali, dupa ce ace$tia fu-
seserâ ocupati de goti, huni, gepizi, avari etc.
Scrierile patristice din primele secóle au créât strâmoçilor daco-
romani $i nouâ o unitate spiritualâ cu carácter european $i ne-au inté
grât în lumea cre$tinâ a trei continente. Ele au créât o nouâ viziune is-
toricâ prin puterea Bisericii bine organizatâ, care îndemna $i îndeamnâ
la imitarea Binelui $i Frumosului suprem care este Hristos $i sprijinà
speranta pe care invaziile migratorilor nu au stins-o. Aparitia popoa-
relor slave nu a întrerupt viata $i viziunea daco-romanâ ; operele pa
tristice au contribuit la asimilarea partialâ a slavilor prin strâromâni,
cre$tinîndu-i sau pregâtindu-i pentru încredinare. Sfintü Pârinti au
apropiat pe slavi de protoromàni prin Bizant, a cârui limbâ, greaca,
nu a stingherit latina populará a daco-romanilor, limbâ atestatâ încâ
în secolele VI—VII în Illyricum de corespondenta papei Grigorie cel
Mare cu Bisericile din aceastâ regiune, iar în secolul XI atestatâ de
episcopul Gerardus de Morisena, în opera sa : Deliberano supra hym-
num trium puerorum, compusâ pe la 1050. Dacâ între secolul VII la
Sudul Dunârii $i secolul XI la Nordul Dunârii, în Banatul nostra de
astàzi, se seria latineóte, adicâ în plin slavonism care introdusese scri-
sul în secolul IX (869), este ciar câ protoromânii continuau sà trâiascâ,
t
STUDII SI ART ICOLE 25
»
in conditii istorice noi, ràminind identici cu ei in$i$i, fiindcà ìi ajuta

con$tiinfa romanitàtii ?i a prioritàri lor pe meleagurile Romaniei ori
entale.
Partea a doua cuprinde : Scrieri patristice in Biserica Ortodoxa
Romàna in limba greacà §i in versiimi slave, in sec. x r v —XVI, in trei
capitole $i opt subcapitole.
Automi insista, intre áltele, asupra posibilitàfii existenfei unor
scrieri patristice in limba stràromànà, pentru secolul al VII-lea çi ur-
màtoarele, intrucit scrierile patristice slave apar tîrziu (mileniul II). Au
putut circula mai ales textele liturgice, omiletice $i sentenfioase, in
scris, dar mai ales oral. Acest scris ar putea fi confirmât intr-o zi de un
document. Asemenea documente puteau proveni mai ales din únele cu-
vìntàri ale Sfinfilor loan Cassian $i Niceta de’ Remesiana, sau ale Càlu-
gàrilor sciti (Maxentiu, Petru etc.), ori din miele mànàstiri, càci scrii-
torii nostri patristici daco-romani erau monahi.
Manuscrisele greceçti au circulât la noi mai ales grafie miçcàrii
isihaste, apoi venirii unor ierarhi bizantini pe scaunele episcopale $i,
in fine, grafie corespondenfei cu centrele monahale ale Bizanfului. Se
poate pune ìntrebarea dacà nu cumva càderea Constantinopolului
(1453) a adus $i la noi grupuri de refugiafi cu manuscrise. Nu avem
nici o dovadà in acest sens. De obicei, acest eveniment ìndrepta pe po-
sesorii de manuscrise pe drurnul Apusului. Circulau la noi, atunci, pàrfi
din operele Sfîntului Justin Martirul, ale lui Origen, ale Sfinfilor Va-
silie cel Mare, Grigorie de Nazianz, Evagrie Ponticul, loan Scàrarul,
loan Damaschili etc. Cultura greacâ avea, cum $tim, ràdàcini adìnci la
noi, mai ales pe fàrmul pontic. Sà ne amintim perioada Burebista-
Acornion-Deceneu.
Sà menfionàm apoi $i faptul câ au circulât manuscrise de muzi-
cà bisericeascà psalticà cu text grec de tradifie foarte veche. Diac. prof.
Grigorie Panfìru a publicat douà volume interesante in acest domeniu.
La Bra$ov au fost gàsite extrase destul de intinse din Evagrie Pon
ticul, Nil Ascetul sau Sinaitul, Avva Thalasie, Grigorie Teologul $i Si
bila, extrase adunate de reformatorul ardelean loan Honterus $i tipà-
rite la Bra$ov, in 1540, dupà ce le scosese din manuscrisele autorilor
menfionafi aflate la únele mànàstiri din Tara Româneascâ $i Moldova.
Nu se $tie precis cìnd §i cine a adus aceste manuscrise din Ràsàrit, dar
este de presupus cà mànàstirile noastre le defineau din vremuri foarte
vechi, poate preslave. Sentinfele extrase din cei patru autori $i «potri-
velile» Sibilei erau de origine anticà $i origenistà, cu carácter educa-
tiv $i pentru Ortodoxie ?i pentru Protestantism. Honterus a vàzut bine
in operele patristice $i prin aceasta s-a «ìmprietenit» cu Ortodoxia.
26 MITROPOLIA OLTENIËI
Continutul sapiential al sentintelor Sfîntului Grigorie Teologul are un

caracter ecumenic. Florilegiul in chestiune arata prestigiul de care se
bucurau Sfintii Pârinti la noi. A circulât de asemenea, mai aies în Ar-
deal, $i tipâritura lui Honterus din Fericitul Augustin : «Sententiae ex
omnibus operibus divi Augustini decerptae».
Cel mai vechi text slav cunoscut pînâ acum este Scara Sfîntului
Ioan Sinaitul, din secolul XIII. în secolele XIV—XVI au circulât opere
ale Sfinfilor menfionati déjà, la care s-ar putea adâuga unele texte din
Sfîntul Grigorie de Nyssa, Sfîntul Chiril al Ierusalimului, Dionisie
Pseudo-Areopagitul, Isac Sirul, Avva Dorotei, Petru Damaschin, Fili-
mon Pustnicul, Sfîntul Ipolit, Sfîntul Epifanie al Ciprului çi Vasile al
Seleuciei.
Centrele unde au ajuns sau au fost copiate manuscrisele sînt : Bis-
trifa-Vîlcea, Hodo$-Bodrog, Neamfu, Putna, Dragomirna, Probota, Su-
cevifa, Moldovifa, Voronef etc.
Partea a treia, cu titlul : Dintre cele dintii traduceri romàne$ti din
Sfintii Pàrinfi. «Cuvint de ìnvàfaturà al Stlntului loan Gurà de Aur in
noaptea Sfintelor Pa?ti», Versiuni identificate pina in prezent $i tir cu
latta acestui text in literatura noastrà bisericeascà, are opt capitole, $i
zece subcapitole. Urmeaza Concluzii generale, anexele indicate mai
inainte $i un rezumat in limbile franceza $i engleza.
Inalt Prea Sfintitul Néstor prezintà $i analizeaza atent versiunile.
bilingve in slava $i romana ale «Cuvîntului», mai ales traducerea
Popii Bratul din Bra$ov $i aceea a Popii Grigorie din Máhaci. Aceastá
traducere este manifestarea con$tiintei nationale ín Biserica $i in cul
tura romana. Biserica era $coala poporului. Textele bilingve aveau o
valoare didáctica. Se observa ín ele rotacismul. Ca omilie liturgica, «Cu-
vîntul» a avut circulare atît în Sudul cît $i ín Nordul Dunárii, ínainte
de venirea slavilor. Sub raportul fondului acestui «Cuvínt», se poate
observa câ strâmoçilor nostri de acum patru secóle le erau scumpe
bunàtatea $i dulceafa lui Dumnezeu proclamate a$a de solemn ín noap
tea de Pa$ti, lucru foarte important pentru felul de educare primit de
poporul nostra prin asemenea scrieri. Autorul releva frumoasele co
mentara fácute «Cuvintului», íntre care $i acela al monahului Rafail
de la Dragomirna, care pune un ínceput de teologie soteriologicá roma
neases. Omilia aceasta avea caracter de pravila moralá, caci se reco-
mandau postul, rugaciunea, faptele bune, pocainta, spovedania $i Sñnta
împartà$anie. «Cuvintul» este parafrazat ín Invafaturile lui Neagoe Ba-
sarab catre fiul sau Theodosie çi ín Pisania de la Manasfirea Curtea de
Arge?.
STUDII §/ ARTICOLE 27
Slavonismul nostru cultural a fost un instrument de mijlocire a cul-

turii romano-bizantine. Spiritul bizantin era imuabil, dar realitáfile bal-
canice se aflau in continua schimbare, datorità autonomiilor locale
(N. Iorga).
Autorul face interesante observafii lingvistice $i gramaticale asu-
pra textului versiunilor slavonà $i romana ; rezultatul de 50 % pentru
lexicul latin, 24% pentru lexicul slavon $i 16% pentru lexicul grec tre-
buie intregit cu considerentul cà multi termeni de origine greaca in
limba romana au fost preluafi din latina : ángelus, episcopus, presby-
terus, diaconus etc.
O atenta analiza doctrinara a dus pe autor la identificarea ín «Cu-
vintul de ínvátáturá», a unei «Teologii a iubirii divine, a bunatafii $i
iertarii». Imbunátafirea duhovniceascá duce la restabilirea echilibrului
sufletesc, la armonia dintre rafiune, voinfa $i ìnclinatii, ajungind la tri-
umful spiritului, care este bucuria duhovniceasca. Se proclama trium-
ful viefii asupra morfii, prin inviere. Se stàruie asupra participàrii
la nemurire prin Sfinta Euharistie «ospat al credinfei $i bogafie a bu-
natatii». Autorul prezintà o frumoasa explicatie a harului, prin analiza
comparativa cu alte omilii hrisostomice, stàruind asupra diverselor as-
pecte ale bunatàfii lui Dumnezeu. Este fericità $i concludentà apropie-
rea ìntre ideea de har la Sfìntul Ioan Gura de Aur $i la Sfintul Ioan
Cassian. La fel, egalizarea supratemporala a eforturilor duhovnice$ti
ale credincioîlor (cei ce vin la ospaful pascal la ore diferite : 6, 9, 11).
Problema paternitafii «Cuvintului de ínvátáturá» este tratata am-
plu $i documentat, este analizatà cu multa atenfie $i cu un bogat ma
terial filologie $i istorie. Este o incercare meritorie pe màsura mijloa-
celor de cercetare de care a dispus autorul, mai ales prin analogiile de
fond $i de forma cu alte piese hrisostomice, indeosebi cu Omiliile la
Mafei $i la loan $i cu panegirícele. Uneori, compozifia $i stilul acestor
opere pledeazä intens pentru autenticitate. Manuscrisele in greaca, in
slavona $i romàna din far a noasträ reproduc exact textul «Cuvintuluh
aflator la Sfìntul Teodor Studitul. Meritul deosebit al autorului este de
a fi stabilit o filiafie substanfiala intre «Cuvintul de invàtàturà» din
colecfia Migne $i Cateheza a patra a Sfintului Teodor Studitul, dupä
care carfile de cult ortodoxe au preluat ftextul. In Predoslovia sa la
acest text, Sfintul Teodor Studitul atribuie «Cuvlntul» exclusiv Sfintului
Ioan Gura de Aur, «Hrisostom cel cu mintea $i limba de aur»- Sintern
pe la anii 810—820, ìnainte de aparifia scrisului slav in anul 869. Slavii
au $i ei «Cuvlntul» de la greci. Acest «Cuvint» a fost pus de unii cer-
cetätori moderni pe seama lui Ioan Calecas, dar nu acesta este autorul,
a$a cum se pretinde uneori. Calecas nu a fàcut decit sa preia acest

«Cuvìnt» in Omiliarul sàu. Inalt Prea Sfinfitul Néstor face o substan-
tialá analiza a prezenfei «Cuvìntului» in càrfile de cult : Tipiconul Sfin-
tului Savar Penticostarul, Triod-Penticostarul, Molitfelnicul, atràgìnd
atenea asupra vaiorii cultice a acestui text, care se bucura de autorita-
tea $i prestigiul inalt al unor rugaciuni ca «Tatàl nostru», «Crezul»,
«Pre Tine, Dumnezeule, Te làudàm».
Automi dezvoltà in pagini dense $i luminoase ideile umaniste care
se degajeaza din «Cuvìntul de 1nvàtàturà» hrisostomic, explicìnd ge-
neza acestui umanism prin elemente refinute din umanismul clasic
greco-latin topite in umanismul evanghelico-patristic bizantin-ortodox,
din care deriva umanismul Ortodoxiei romàne$ti, umanism format din
credinfà, adevàr, jertfà, muncà, cinste $i dragoste $i care ne-a organi-
zat viafa sodala $i ne-a produs cultura $i arta. Este un umanism de
esenfà populara, dar capabil $i de inalte speculaci, sau de performanfe
morale. In centrul acestui umanism sta Logosul Intrupat.
«Cuvìntul» are $i o importante omiletica deosebita prin scopurile
pe care le urmàrea, scopuri pe care Inalt Prea Sfintitul Néstor le ana-
lizeaza cu migalà, in comparatie cu alte omilii hrisostomice $i le pre-
zintà sub forma aleasa. Automi afirma $i de asta data ca la noi au cir-
culat scrieri biblice, càrfi de cult $i luerari patristice in limba stra-
romàna, prelungire a limbii populare, limba de sinteza, adica o limba
neoromanicà, anterioarà mult aparifiei scrierii cirilice, in orice caz pa
ralela cu protobulgara scrisa.
Concluziile generale reiau firesc únele concluzii parlale, adSugite
cu rezultate noi.
Pentru P a r t e a I a lucràrii, se releva cà din literatura patristica
a circulat la noi aproape tot ce s-a scris mai de seamà in epoca de aur
a Sfinfilor Parinti, in diverse versiuni : latina, greacà, slavona, romàna,
devenind texte clasice de ìnvàtaturà $i moralà creatina. Autori de la
noi, ca episcopii : Teotim I, loan, Teotim II $i monahii loan Cassian,
Dionisie cel Mie, aâ-numifii Càlugàri sciti $i Niceta de Remesiana, au
contribuii la acomodarea limbii latine la nivelul evlaviei poporului, dar
— adaugam noi — $i la ridicarea acestui nivel, farà sa $tim dacà ei au
croit «un limbaj daco-latin popular teologie». Lucrul nu este exclus,
mai ales in omiliile acestor autori. Unitatea $i continuitatea de credintà
au asigurat unitatea $i continuitatea poporului nostru prin crearea «pro-
filului de con^tiinfà». Bizantul este cel ce a dat impuls circulatiei scrie-
rilor patristice in lumea ortodoxa. Mànàstirile au devenit centre de
cultura teologicà-patristicà.
STU DII $/ ARTIGOLE 29
Pentru P a r t e a a II-a a lucràrii, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit

Néstor subliniazà cà indeosebi trei opere patristice au dat hranà cle-
rului $i credincio$ilor din tara noastrà in secolele XIV—XVI : seríe
nle cuprinse in Sbornioni jupanului Gradislav, Scara Sfìntului loan Si-
naitul $i Cuvintele teologice ale Sfìntului Grigorie de Nazianz, copiate,
pentru Moldova, de vestitul Gavriil Urie de la Neamtu, inainte de anul
1413, inclusiv diverse antologii, ca : «Margarinare», Zlatouste cu omi-
lii pentru tot anul bisericesc pàstrate in mànàstirile moldovene : Neam
tu, Moldovita, Putna, Baia etc., ori la Hodo$-Bodrog, Rimnicu Vilcea,
Rimeti, Alba Iulia etc. loan Honterus a tipàrit la Bra$ov, in 1540, ex-
trase din cinci autori ràsàriteni : Evagrie Ponticul, Nil Sinaitul, Avva
Thalasie, Grigorie Teologul $i Cuvintele profetice ale Sibilei. Literatura
patristica in circuiate cuprindea genuri literare ca : 1. genul epistolar;
2. genul didactic-oraitoric ; 3. genul epic (martirologio) ; 4. genul dra-
matic (asceza) ; 5. dialogul ; 6. creaci poetice. Aceste genuri tratau
nu numai teme fundaméntale : cunoa$terea lui Dumnezeu $i unirea su-
fletului cu El, filosofia $i teologia, desàvir$irea-sfintenia-indumnezeirea,
ci $i probleme variate ale viefii, istoriei $i spiritului uman de totdeauna.
Scrierile patristice destinate ìntregii Biserici au finut continuu Bise-
rica Romàna in contact $i atmosfera ecumenica cu tóate celelalte Bise
rici. Primele texte romanead sint texte biserice$ti, intre care $i scrieri
patristice, care se aflà la temelia literaturii noastre nafionale. Vest-
mintul slavon — un timp — a fost un fenomen cunoscut §i in Apus,
unde, multa vreme, latina a fost vestmint de circuiate. Traducerile
patristice romanead apar o datà cu scrisul románese, poate inainte de
venirea slavilor sau in perioada slavònismului, grafie maturizàrii so
cietari romanead, aparifiei con$tiinfei nafionale $i nevoii de a se ex
prima prin cultura proprie, pentru a fi infelese de tofi.
Pentru P a r t e a a III-a, autorul noteazà cà manuscrisul* «Cardai»,
datorit Popii Bratul, cuprinzind cea mai veche traducere romàneascà
din scrierile patristice, «Cuvinf hrisostomic la Pa$ti» — tipàrit apoi in
Evanghelia cu invàfàturà a lui Coresi (1581) — inifiazà $i structureazà,
impreunà cu alte lucràri ale Sfinfilor Pàrinfi, fenomenul culturii ro
manead scrise $i, evident, al limbii noastre literare. Autenticitatea omi-
liei «Cuvlntul de invàtàturà» are ca test nu numai prezenfa in Cate-
heza a 4-a a Sfìntului Teodor Studitul, la inceputul secolului IX (810—
820),ci $i criteriile interne ale hristocentrismului, antropologiei $i ecle-
siologiei hrisostomice, dar mai ales autoritatea Bisericii care a atribuit
aceastà omilie totdeauna Sfìntului loan Gurà de Aur.
In concluzie, teza de doctorat a înalt Prea Sfintitului Mitropolit

Nestor al Olteniei este o lucrare bogati, complexâ, de înaltâ tinutâ
Stiintifici si de interes multilatéral pentru istoria nationali si cea bi-
sericeascâ a românilor. Ea este un tezaur de documente si un arsenal
de argumente, de gîndire teologico-istoricâ, de gâsire de soluti ine
dite $i de informatica., Prin tipârire, lucrarea devine o carte de refe-
rinfâ pentru specialisti, care vor gasi in paginile ei multe din bogâfiile
spirituale ale celor circa 14 secole de istorie a poporului roman, in
care vor întîlni ridicinile si fiorile de aur ale scrierilor patristice.
Este o lucrare de excepfie, scrisi cu credinfa, cu stiinfa si cu multa
dragoste de Biserici si de Tara.
Remarcim unele contribuii originale ale autorului : 1. Inlanfuirea
istorici si unitatea spirituali a scrierilor patristice, la noi, au dat si o
forti de unita'te deosebiti poporului roman, chiar in situala oomplexà
a coexistenfei cu slavonismul. 2. Circulatia mai veche a manuscriselor
grecesti, paraleli apoi cu aceea a manuscriselor slave, indica posibili-
tatea circulatiei chiar a unor scrieri daco-romane, mai discret si mai
ferit din si Prin m inistrile noastre. 3. Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit
Nestor a adus ipoteze si elemente noi de probabilitate si uneori de
certitudine referitoare la autenticitatea «Cuvìntului hrisostomic», prin
studiul comparât al textului din Migne cu cel reprodus de Cateheza a
4-a a Sfìntului Teodor Studitul si cu acela al unor omilii hrisostomice.
Lucrarea urmireste o stringenti precizie istorici in analiza si cir
culatia manuscriselor grecesti si slavone la noi. Autorul a mers cu
cercetarea personali a multor manuscrise pini la analize meticuloase
din care a putut trage concluzii noi.
In viziunea sa istorici si spirituali de ansamblu pentru circa 14
secole de viafi spirituali a poporului roman, autorul are meritul de a
nu fi évitât problemele spinoase — cum ar fi, raportul dintre Bizanf,
slavonism si Ortodoxie, pentru ci, in paginile lucririi, înalt Prea Sfin-
tia Sa raporteazi continuu Patristica, slavonismul si Ortodoxia la ma
rea forti spirituali si culturali care era Bizantul, de la care pleca si
spre care se ìndrepta totul pini spre anul 1400. Slavonismul organizat
In state ìnvecinate noui nu a putut nicidecum anihila pe protoromàni,
marmati cu credinta oritodoxi si mereu Invilititi cu amintirea vechii
*
Rome, care se ìntrupase acum in Roma cea noui, Bizantul.

Lucrarea accepti si contribuie la documentarea adevirului pus de
curìnd in circuiate ci istoria culturii noastre ìncepe cu circa un mi-
leniu mai devreme decìt se credea de obicei.
STUDII $/ ARTICOLE 31
Dezvoltarea ideilor $i analiza problemelor in lucrare dovede$te

judecatà cumpànità, echilibru, spirit critic $i impartial. Evident, nu
toate problemele sint solufionate definitiv, unele ràmìnind ìncà des
chise. Autorul propune ipoteze verosimile, cu prudenfà, bazate pe lo
gica istoricà.
Teza de doctorat a Inalt Prea Sfinfitului Mitropolit Nestor este
bine inchegatà, bogatà in substanfà $i de frumoasà rezonanfà istorica
$i spiritualà, cu merite in trei domenii :
Intii, in acela al Patrologiei propriu-zise, pentru cà analizeaza cu
grija prezenfa sau circulafia frecventà a operelor corifeilor patristici
la noi, in lumea ortodoxà $i neortodoxà, subliniind valori universale
create de ai nostri, sau gustate de stramoni daco-romani §i continuate
pina astàzi ; prin operele Sfintului Ioan Cassian, ale lui Dionisie cel
Mie, Niceta de Remesiana $i Ioan Maxentiu, noi tinem direct de daco-
romani, dar $i de intreaga Europa.
In al doilea rìnd, lucrarea are merit istorie, pentru cà arata pe
documente originale, nu pe ipoteze, ìnceputurile literaturii Bisericii
Ortodoxe Romàne $i contributia acestei literaturi la ìnchegarea de va
lori universale ale Cre$tinismului $i ale umanitatii.
In al treilea rìnd, lucrarea are valoare deosebità in domeniul cui-
turii nationale, ìntrucit relevà, intii in limba latina apoi $i in altele,
preocupàri ale stràmo$ilor nostri, fapte istorice, atitudini de viafà mo-
ralà §i spirituala, contacte sau conflicte cu vecinii, cu migratorii, amin-
tiri $i legàturi cu Romania Orientala, in zona ìnceputurilor limbii ro
màne $i a evolufiei acesteia.
a. Scrierile patristice daco-romane $i alte opere venind din Ràsà-
rit au mentinut unitatea spirituala §i continuitatea istorica a stràromàni-
lor. Farà aceastà coeziune spiritualà $i farà convinta personalità^
lor istorice, daco-romanii sau stràromànii ar fi fost absorbifi de slavi,
sau de alti migratori. Spiritualitatea illyro-traco-daco-romanilor din II-
lyricum in fata migrafiei slavilor e atesiatà de corespondenfa papei
Grigorie cel Mare cu Bisericile din acea provincie (ìntre 590 $i 604).
Cultura bizantinà a mentinut vechea culturà daco-romanà care, in
Evul Mediu, a devenit Ortodoxia romàneascà ìmbràcatà in vestmint
slavon. Toate marile idei sau valori universale ale culturii umane sint
prezente in scrierile patristice : cunoa$terea, adevàrul, binele, frumo-
sul, dreptatea, progresul (epectasis), libertatea, munca, virtutea, pacea,
hpiritul critic, combaterea ràului $i uritului, prietenia, rugàciunea, fa
rorea de bine, credinfa, speranfa, dragostea. Umanismul patristic este
o perlà a spiritualitàfii universale. Cultura romàneascà poate fi min-
32 MIT ROPO LI A OLT EN ¡El
drâ de originea sa si în cultura patristica, râsâritâ în Bisericâ, nu nu-

mai pentru câ a învâtat-o sa serie, sa cultive genuri literare si sa cir
cule în toatâ lumea, ci si pentru cà i-a arâtat splendoarea vaiorii umane,
care sta în realizarea chipului Logosului Intrupat.
b. înalt Prea Sfinjitul Mitropolit Nestor susjine répétât ipoteza exis-
tenjei limbii daco-romane, o latina populara evoluìnd spre o limba neo-
romanica, ìn circuiate la venirea slavilor, si cu circa 250 ani mai tìrziu
prezentà la aparijia scrisului paleo-slav. Aceasta limba protoromanà
nu s-a putut impune atunci oficial, dar ea a vehiculat, in mod sigur,
valorile spirituale si culturale ale straromànilor, mai pujin sigur ìn
scris, dar sigur pe cale orala. Texte biblice protobulgare includ ter-
meni romànesti (G. Mihailà).
Cercetarea fondului de manuscrise de la Sfìntul Munte Athos ne-ar
putea aduce úñele lumini in aceasta problema.
c. Scrierile patristice daco-romane au integrat poporul román in
viaja si istoria Europei si in universalitatea civilizajiei crestine. Aceste
scrieri sint menjionate cu elogii de istorici si critici literari din Occi-
dent, ca Ghenadie de Marsilia, Cassiodor etc. «Scitul» Dionisie Exi-
guul a predat dialéctica la Universitatea Vivarium a lui Cassiodor, el
fiind si autorul calculului erei crestine. Prin acesti autori si prin scrie
rile lor, lumea a aflat de «seijii» crestini, adicà de blìnzii si invájajii
daco-romani.
Avìnd in vedere ineritele deosebite ale lucrarii elaborate de Inalt
Prea Sfinjitul Nestor al Olteniei, cei patru referenti : Pr. prof. Niculae
$erbanescu, Diac. prof. Constantin Voicu, rectorul Institutului Teologie
din Sibiu, Pr. prof. Mircea Pàcurariu si subsemnatul, smeriti am reco-
mandat cu elogii Prea Fericitului Patriarh Iustin sa binevoiascà a aproba
susjinerea acestei teze de dootorat, conform Regulamentului invatàmin-
tului nostru teologie *.
F e b ru a rie , 1983 Pr. Prof. Dr. IOAN G. COMAN
Institutul Teologie — Bucureçti
* Teza a fost sustinutä in ziua de 9 aprilie 1983, la Institutul teologic univer

sitär din Bucure?ti. (Vezi «Románia Literarä», XVII (1983), nr. 15, p. 2 ; «Telegraful
Román», anul 131 (1983), nr. 17—20, p. 8; «Romanian Orthodox Church News», anul
XIII (1983), nr. 2, p. 16—21).
INTRODUCERE
Scrierile Sfinfilor Párinfi s-au bucurat de un deosebit interes si de

toata cinstirea din partea fiilor Bisericii chiar din primele veacuri cres
tine, adicà chiar din epoca inaiala a elaboràrii lor.
Prin operele lor ziditoare de suflet, prin scrieri fundaméntale de ex
plicare si aparare a sfintei credinfe cresítine, scriitorii bisericesti sint
«invafátorii nostri» — cum ii numea Clement Alexandrinul h
Incepind din primele secóle crestine, denumirea de «Sfinfii Pá-
rinfi ai Bisericii» sau «Parinfii dascali si invitatori» exprima autorità-
V •V
tea suprema in materie de ortodoxie a credinfei ; ei, Pàrinfii «mari

dascali si ìnvàtàtori», sint considerati ca reprezentantü normativi ai
tradirei doctrinare a Bisericii ; dar ei au avut si o experienfà duhov-
niceascà de cel mai inalt grad, esenta credintei si vietuirea profund
crestina devenind chintesentà in scrierile si in intreaga lor activitate.
Ei sint nu numai «reprezentantü tradirei doctrinare a Bisericii, ci si
martorii si criteriile adevaratei credinte, judecatorii Ortodoxiei» 12 —
atribut cu o valoare si pondere nu numai istorica, ci si general-spiri-
tualá.
Sfintii Parinfi au elaborat si formulat chintesenta gindirii teologice
crestine ; de aceea, Biserica ii numeste «cugetátori de Dumnezeu». Ei
au creat o literatura clasica bisericeasca, un tezaur de dumnezeiasca
invátáturá, hraná duhovniceasca si moralá prin care crestinul isi trans-
figureazá viata 3.
Parintü si scriitorii bisericesti au avut ca surse de cunoastere
Sfinta Scriptura, Stinta Tradifie si invafatura Bisericii. Continuind mar-
turisirea si mostenirea apostolica, i-au dat profunzime si extensiune
1. «Ne sint pàrinti cei care ne-au invàtat credinta» (Clement Alexandrinul, StTo
rnate I, 1, 3, in J.P. Migne, P G. Vili, 688 A).
2. Pr. prof. dr. I o a n G. C orn ali, P a tro lo g ie , Bucure$ti, 1956, p. 13.
3. I de m, P roblem e de filo so fie §i lite ra tu rà p a tristic a , Bucure$ti, 1944, p. 13—17.
3, Mitropolia Olteniei — c. 60
universalâ4. In discutine ecumenice contemporane se afirmâ in mod

explicit : «Biserica este in adevâr apostolica, dar este $i patristica.
Aceste doua caractère nu pot fi separate niciodatâ. Numai pentru câ
este patristica, Biserica continua sa fie $i apostolica [...]. Parinfii sînt
$i martorii adevârului credinfei, testes veiitatis» 5.
Autoritatea Sfinfilor Parinfi in sînul Bisericii nu se poate rezuma
la importanfa literar-istoricâ a scrierilor patristice, ci se refera mai aies
la învàtâtura lor bisericeascâ, bazatâ pe Sfînta Scripturá, pe Sfìnta Tra
dire, izvoare ale credinfei6 ? in mod incontestabil ei sînt mai întîi
«dascâli $i invàfatori», iar in modalitáfile de transmitere a invafaturii
ei sînt «scriitori» bisericeçti.
Pe aceste premise, care implica însemnàtatea fundamentalà a pa

tristica in contextul teologiei creatine, se întemeiazâ întrebarea-pro-
blemà çi obiectiv ce ne preocupâ in studiul de fafâ : Care au fost pri-
mele scrieri patristice îolosite — sau elaborate — în literatura Bi
sericii Ortodoxe Stràromâne $i Romane ? Ce roi au îndeplinit în con
textul spécifie al vietii creatine pe teritoriul tàrii noastre $i în con
textul evolufiei culturii teologice în istoria Bisericii Ortodoxe Ro
màne ? Ce aspecte ale continuitàîi pe care au cunoscut-o pot li elu
cidate în stadiul actual al cercetàrii complexe a problemei, In ce
màsurâ $i în ce condili au circulât la noi aceste scrieri patristice,
sau au fost râspîndite ?
Pe baza mârturiilor documentare literare çi istorice de care putem
beneficia în zilele noastre vom cauta sa contribuim la stabilirea unor
date $i la estimarea importanti unor scrieri patristice care au fost al-
câtuite sau citite, utilizate în spatiul pontico-danubiano-carpatic în
vremea Sfinfilor Parinfi ; vom continua eu date çi precizâri asupra unor
scrieri patristice care au circulât în Bisericile ortodoxe surori $i vecine,
bulgara, sîrbâ, rusa, în secolele IX—XVI ; vom semnala apoi scrieri pa
tristice în limbile greaeâ, latina precum $i în versiuni slave care au cir-
4. Vezi E p i s c o p u l M e l c h i s e d e c , Biserica Ortodoxa in luptâ cu Protestan-

tismul, in special cu Calvinismul, in veacul XVII $i cele doua sinoade din
Moldova contra calvinilor, Extras din «Analele Academiei Romàne», seria II-a,
tom XII, Memoriile sectiei istorice, Burniresti, 1890, p. 37 si 82; P r. C i c e r o n e
I o r d à c h e s c u , Istoria vechii literaturi creatine, II, Iasi, 1935, p. Vili—XL
Si prof. T e o d o r M. P ó p e s e u, ìntilnirea cu adevarul, in «S.T.», XX (1968),
3—4, p. 205—210.
5. G e o r g e s F l o r o v s k y , Grégoire Palamas et la patristique, in «Istina», 1,
1961—1962, p. 116.
6. B. A l t a n e r , Précis de patrologie, Paris, 1961, p. 35.
STUDII $/ ART ICO LE 35
culai in provinciile románe?ti in secolele XIV—XVI, care sint scrierile

patristice pàstrate pina astazi in traducen romàne?ti existente in copii-
manuscrise sau tipàrite din secolul XVI $i de la inceputul secolului
XVII. Unele versiuni-copii pot reprezenta, impreuna cu parti ale Sfintei
Scripturi — ca de pildá Psaltiiea — scrisul straromàn, care pare a pre
ceda pe cel slavon la noi. In categoria acestor sederi patristice ar putea
intra Simbolul Atanasian, care se gSse§te la sfír$itul Psaltirii Scheiane,
inclus aici prin traducere directa din limba latina. In cadmi studiului
nostiu vom acoida spatiul atenea cuvenite unor aspeóte specifice pe
care le-a implicai una ori alta dintre scrierile patristice aduse in discu
t e $i vom conclude cu privire la impor tanta bisericeascá-teologicá $i
románeascá a existenfei $i cireulapei acestor scrieri patristice, chiar de
¡a inceput, in literatura Bisericii Ortodoxe Romane.
In ceea ce prívente metodología cercetarii noastre, am avut in ve-

dere faptul cá, atit studiul problemelor de ansamblu cit $i al celor de
detaliu in domeniul istoriograiiei teologice $i al patristicii implica cer-
cetárea interdisciplinará, íie cá este vorba de situarea spapalá-geogra-
iicá $i temporalá-istoricá a unei opere patristice, a unui text parfial
sau a versiunilor eventuale ale acestuia — aladar de problema loca
lizara 5i datárii —, fie cá urmárim evo lupa pe care au cunoscut-o in
ceea ce prívente ráspindirea, cum ?i cercetarea ei, o opera patristicá
sau alta, textele de cult aghiograíice, aria $i intensitatea circulafiei in
limbile de veche culturá bisericeascá elina, latina, slavona orí in
• A
versiunile traduse íntr-o limbá nafionalá, íie, in síír?it, cá ne preocu

para de únele aspecte ale confinutului ideilor de modalitáple de ex-
presie, de semnificatia mai larga, cultúrala $i general-umaná a unui
text din domeniul teologiei creatine. Procedura metodologica implica
invocarea unor argumente din domeniul istoriei, al istoriei culturii, al
istoriei literare vechi, al filologiei $i lingvisticii cu rigoarea $i ponde-
rea cuvenite, Jinínd seama de orientarne diferite dintre aceste disci
pline $i teologie cu disciplínele ei, in spefà patristica románeasca —
patristica avind o tematica $i obiective proprii, implicind o perspectiva
specifica, indreptind-o spre un anumit tip de valori spirituale.
Cercetarea interdisciplinará se dovedeçte cu atît mai utilá $i chiar
indispensabilá cu cit avem in obiectiv studierea unor scrieri patristice
care, prin rolul ce 1-au indeplinit in evolutia limbii $i literaturii unui
popor, a spiritualitátii $i culturii acestuia, au reprezentat $i reprezintá
valori fundaméntale în patrimoniul spiritual, adesea cuprinzínd $i ar
gumente de mare însemnâtate pentru demonstrarea originilor $i evolu-
tiei specifice unei culturi nationale.
Pentru inceputurile scrisului románese, màrturiile §i arguméntele

fundaméntale sint scrierile biserice$ti ortodoxe, texte biblice, patristi-
ce, cárti de cult $i de invafáturá creatina. Faptul pare desigur un truism,
dar se impune sa fie mentionat aici ca o realitate definitorie a culturii
noastre scrise ; aceasta nu va necesita, aladar, o demonstrare anume
in studiul nostra, ìnsa ca realitate definitorie, nu poate fi considerata
numai subìnfeleasà, ea se cuvine menfionatà in chip liminar in cadrai
oricarui studiu ce abordeazà asemenea problema patristica $i rolul ei
in literatura unei Biserici, prin urmare $i in literatura Bisericii Ortodoxe
Romàne.
Istoriografia noastra ortodoxa a constituit, se $tie, obiectul de cer-
cetare principal pentru istoria literaturii romàne vechi, pentru filolo
gia, lingvistica $i istoria culturii romane$ti ? ea a adus argumente pen
tru istoria propriu-zisà a primelor secóle din mileniul intii. Textele bi
blice, cartea de cult, cartea de invatàtura creatina, textele patristice au
reprezentat, secóle la rind, aproape unica modalitate de exprimare a
culturii noastre scrise, circulìnd multa vreme prin numeroase, multe
ne^tiute copii-manuscrise, apoi $i prin tipàrituri ; paralel cu aceste douà
modalitàti, istoriografia noastra bisericeascà a adus o contribuye de
prim ordin la procesul de evolufie $i la exprimarea spiritualitàfii roma-
ne$ti, la structurarea culturii noastre vechi.
Acelea$i realitati-adevàruri de domeniul evidentei le intìlnim $i
in alte culturi europene, observind mai ales influenfa scrierilor crea
tine asupra literaturii $i istoriei literare in diferite fari in epoca patris
tica $i medievalà r- iar dacà ne referim la scrierile patristice trebuie sa
menfionàm extraordinara lor receptare in Evul Mediu, a càrui litera-
turà $i nu numai cea occidentalà nu reprezintà altceva, pe par-
cursul unor secóle, decìt sistematizarea $i parafrazarea sau comentariul
literaturii patristice 7.
Impàrtà$irea stràbunilor nostri din primele veacuri creatine cu ha-

rurile spirituale ale scrisului patristic este o consecinfà fireascà a ràs-
pindirii viefii creatine in partile noastre carpato-danubiano-pontice, con-
stiluind in mod implicit un argument al vechimii cre$tinismului nostru.
In spafiul Daciei Pontice, la inceput, cre$tinismul a pàtruns printre
stràbunii nostri incà din epoca apostolica, mai intii sporadic $i cu o
mai intensa ràspindire in Scythia Minor (Dobrogea). Noi am primit ves
tirea Sfintei Evanghelii din Ràsàrit $i din Sud. Sfintuì Apostol Andrei a
7. Pr. I. G. C o ma n , P atro lo g ie , p. 10—11.

STUDII TEOLOGICE 37
predicai «in Macedonia, Thracia $i tinuturile de la Dunare» in «Scythia» 8

— cu certitudine in celati localitàti de pe tùrmul vestic al Pon-
tului Euxin, in Dobrogea de astàzi. In primele secole ale erei creatine,
celatile, centrele urbane construite pe malurile Dunàrii, apoi vestitele
drumuri comerciale din Dacia Ponticà, din Dacia Malvensis, inlesneau
legàturi mùltiple cu imperiul roman, mai ales dupà ocuparea Daciei de
càtre romani (106), iacilitind pàtrunderea Cre$tinismului la noi din Pe-
ninsula Balcanica din Asia Mica.
Pentru daco-romani Cre$tinismul a constituit, din primele secóle,
nu numai un fapt de credinfa oarecare, ci unul cu adinci $i esentale
implicaci spirituale, sociale $i istorice, un fenomen istoric-cultural
decisiv demonstrind capacitatea acestei populafii de a intrefine o in
tensa viafä spiritualä. Aläturi de greci $i de romani, sträromänii au fost
intre primele popoare creatine din Sud-Estul european pe teritoriul cä-
rora s-au folosit, dar in acela$i timp s-au $i elaborai scrieri patristice.
Istoria Cre$tinismului, literatura patristica, in spefä, furnizeazä, intre
áltele, argumente convingätoare cu privire la permaneva $i continui-
tatea populafiei autohtone daco-romane ín spajiul carpato-danubiano-
pontic.
Daco-romanii din primele secole ale erei creatine vorbind limba
latina, terminologia fundaméntala specifica viefii creatine de la noi are
etimologii latine $i se dovede?te, fara putinfa de tagada, ca a fost cre
ata de poporul nostra — ca latinitate orientala — foarte de timpuriu,
intr-o vreme cind nu existau condili care sa fi putut determina ira-
dierea unui vocabular cre^tin «de la Roma», pe cale livresca, misio
nara sau altcumva.
Spre deosebire de alte popoare vecine, in istoria càrora este con-
semnatà o data precisa a cre$tinàrii lor oficíale, noi am primit Cre$ti-
nismul pe parcursul unei perioade de timp, insumìnd primele secole ale
erei creatine, proces ce a avut loc atìt prin convertiri individuale, cit
?i prin lucrare misionara, sàvir$indu-se paralel cu procesul etnogene-
zei poporului román 9.
8. E u s e b i u d e C e z a r e e a , Istoria bis. Ili, 1, ed. Schwarz, in «Die griechischen

christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderten», Bd. VII, 1, Leipzig,
1903, p. 189, precum $i in Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, Propy-
leum et Acta Sanctorum Novembris, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1902, col.
265—266.
9. Vezi V. P ä r v a n , Contribufii epigrafice la Istoria Cre§tinismului Daco-Roman,
Burniresti, 1911, p. 198 $i 201; J a c q u e s Z e i l l e r , Les origines chrètiennes
dans les provinces danubiennes de TEmpire romain, Paris, 1918, passim ; Pr.
Ioan R ä m u r e a n u , Noi contribufii privind pàtrunderea Cre?tinismului la
traco-geto-daci, in «Ort.», XXVI (1974), 1, p. 164—178 $i Pr. prof. D. S t a
ni 1 o a e, Rolul Ortodoxiei in formarea $i pastrarea fünf ei poporului roman $i
a unitäfii nationale, in «Ort,», XXX (1978), 4, p. 584—603.
Atestâri literar-istorice, mârturii arheologice, temelii de bazilici, in-

scriptii paleo-creatine din Dacia Politica, din tosta Dacie Traianà $i din
Dacia liberà s-au descoperit in numeroase localitafi din toate provin-
ciile istorice române$ti : Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Criçana,
Transilvania, Moldova, constituind obiectul unor aprofundate cercetari
ìnca din secolul trecut, extinse $i intensificate in vremea noastra.
Au existât la noi scaune episcopale ìnca de la ìnceputul secolului
IV, in Dobrogea, tosta Scythie Minor, precum $i in provinciile romane
sud-dunarene ; o organizare bisericeascâ este presupusa in secolele
IV—VI in partile Buzaului $i ale Olteniei.
La Sinodul I Ecumenic din 325 a participât $i episcopul Scythiei
Minor, dupa cum s-a precizat in studiile publicate in ultimii ani la noi,
in special de Parintele prof. Niculae Çerbanescu.
Un arhipâstor de la Tomis, Gherontie sau Terentie, a participât la
lucrarile Sinodului II Ecumenic. La çedinfelé Sinodului III Ecumenic
este prezent, de la Tomis, episcopul Timotei. Actele Sinodului IV Ecu
menic au fost semnate $i de ierarhul Alexandru de la Tomis. La 520
hotarìrile unui Sinod locai de la Constantinopol sìnt semnate $i de Pa-
ternus de la Tomis — ca «mitropolit al provinciei Scythia».
Creçtinismul, cu bogata sa literatura biblica, liturgica $i patristica
s-a dovedit la noi, din primele secole $i in continuare, un factor activ
$i eficace de conservare a etnosului straromànesc $i apoi românesc,
un element fundamental în structura culturii $i a limbi-i romàne de mai
tìrziu, in cristalizarea con^tiinfei unitaci de neam $i, la timpul cuvenit,
a conçtiintei nationale.
Dacia a fost un centru de convergents a marilor culturi ale timpu-

lui : cultura greaca $i cea latina. Scythia Minor a reprezentat poarta
spre Orientul cre$tin prin care a patruns cultura creatina. La Tomis se
utiliza, în sec. IV—VI, atìt limba greaca cìt $i latina, apoi, din acest
centru épiscopal, teologia creatina a iradiat in ìntreaga Dacie Pontica,
in spatiul danubiano-carpatic.
Numarul mare de inscriptii vechi creatine descoperite in partile
noastre 10, la Dunarea de Jos, in fosta Dacie sînt documente de cea
mai mare ìnsemnatate $i valoare, care dau adevarata masura a exis-
tentei $i asimilarii de catre credincioçi a ìnvataturilor din Sfìnta Scrip
tum, din carfile de cult sau din scrierile patristice care au circulât $i
10. Vezi, Dr. E m i l i a n P o p e s c u , In scrip title g re c e ç ti §i latin e in se c o le le IV —

X III d e sc o p e rite in R om an ia, Bucureçti, 1976, passim.
STUDII ? / ARTICOLE 39
la noi inca din veacul al IV-lea. Aceste sfinte scrieri au fost pàstrate
dar adesea $i multiplícate, probabil la episcopii, in mànastiri, la bise-
ricile mai importante. In fosta Scythie Minor au fost descoperite pina
acum temeliile a peste 30 de biserici din secolele IV—VI. Cercetàrile
arheologice au degajat $i identificat temelii de biserici din aceasta e-
pocà $i din Evul Mediu timpuriu in Oltenia, Transilvania, Moldova, in
tóate finuturile romàne$ti.
Bizantinologul maghiar Gyula Moravcsik susfine ca «inainte de in-
vazia mongola (1241) numarul mànàstirilor de rit rasàritean din sudul
Unqariei feudale se ridica la 600, dintre care au putut fi localízate cam
400» u .
Patriarhia Ecuménica a intocmit la inceputul secolului al Vi-lea o
listS cu mitropoliile, arhiepiscopiile $i episcopiile din cuprinsul ei —
cunoscuta sub denumirea de Notitia Episcopatuum. Dupa aceasta lista
rezulta ca in Scythia Minor existau atunci 15 centre eparhiale, in frun-
te cu mitropolia Tomisului1112.
Rolul episcopilor in Biserica este binecunoscut. Dupa inváfátura
Sfintului Ignatie Teoforul, acolo unde este episcopul este Biserica, pen-
tru ca el define plinatatea harului in slujirea sacraméntala, in slujirea
sa ca invafator al credincio$ilor. Episcopii de la Tomis, conform celor
mai vechi atestan, au precizat Ortodoxia Bisericii in perioada marilor
dispute teologice, ferindu-i pe credincio$i de erezii. Meritul lor cel mare
consta $i in faptul ca au contribuii intr-o anumita másura $i la con-
vertirea «barbarilor», desfá?urind o stralucita opera misionara13.
Existenfa acestei organizan superioare biserice$ti, la vestul Pon-
tului Euxin, mitropolia Tomisului avind mai multe episcopii sufragane,
cu ierarhi, preofi, diaconi, anagno$ti $i simpli monahi presupune preo-
cuparea pentru o modalitate sau alta de inväfämint religiös in spafiul
locasurilor de cult cre$tin, perpetuata in timp, astfei cä in Evul Mediu
se intilne$te expresia : «in tinda bisericilor...». Dascäli erau clericii $i
incontestabil cä intre slujitorii biserice^ti ai timpului unii erau mai bine
instruifi, posedìnd o cultura teologica insu$ita prin studiu personal, dar
$i frecventind o forma organizata, cit de sumar, de invafamint, speci-
ficä epodi modelele nelipsind din primele secóle creatine, atit la
Ierusalim, la Atena, cit $i la Alexandria, la Roma, apoi la Constan-
tinopol.
11. Cf. I. D. Su c i u, Monografía Mitropoîiei Banatului, Timiçoara, 1977, p. 44.

12. Dr. E m i l i a n P ó p e s e u, Une liste des cités grecques du Vl-e siècle de
notre ère, în «Actes du Il-e Congrès international des études du sud-est euro
péen» (Athènes, 7—13 mai 1970), tom. II, p. 323—332 $i studiul aceluiaçi,
Organizarea eclesiástica a provinciei Scythia Minor in secolele IV—VI, în
«S.T.», XXXII (1980), 7—10, p. 603.
13. I. G. Co ma n . Misionari creçtini in Scythia Minor çi Dacia în secolele III—VI,
în «M.O.», XXXI (1979), 4—6, p. 272.
f
40 M IT R O PO LIA O LTEN IEI
Participarea activà a unor ierarhi de la noi la Sinoade Ecumenice

sau locale sta màrturie pentru pregàtirea ce o aveau prin inaitele lor
cunostinfe teologice-patristice, prin frecventarea $colilor timpului. «Ata-
re scoli existau mai ales in centrele urbane ale provinciei Scythia Mi
nor, la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum Traiani etc.» 14- $coli grecesti
Si latine vor fi exisìtat in fosta Dacie si, pe tinga cultura profana, s-a
ràspindit si cultura crestina teologicà-patristicà, putind fi predata de
preofi si de monahi, fiind asimilatà atìt de profund, incìt a dat Bise-
ricii universale stralucite personalità^ teologice si patristice.
1
Scrierile patristice recepiate pe teritoriul pontico-danubiano-carpa-
tic sau create aici, s-au pàstrat cel pufin in parte in secolele urmàtoare,
adaugindu-se altele aduse mai ales de la Bizanf, «intrucit intreaga evo
lute ulterioara a civilizafiei medievale carpato-danubiano-pontice a
purtat pecetea sa innoitoare» (a Bizanfului) 15. Mai tirziu, dupà cresti
narea unor popoare vecine, unele dintre aceste scrieri patristice au pu-
tut trece in folosinfa Bisericilor surori. Sensul circulafiei lor este com-
plex ; dupà aparifia versiunilor slave ale scrierilor patristice — aduse
de la Constantinopol sau Athos — unele dintre acestea au pàtruns si
la noi, fiind folosite o perioadà de timp paralel cu cele in limba greacà,
latina, iar apoi in traduceri romànesti mai vechi sau contemporane cu
versiunile slave.
14. I de m, S critto ri b ise ric e tti din e p o c a strà ro m à n à , Bucure$ti, 1979, p. 347.
15. D an Gh. T e o d o r , R o m an itatea c a rp a to -d u n à re a n à §i B izan \u l in v e a c u riie
V— X I e.n., Ia$i, 1981, p. 87.
%
SCRIERI PATRISTICE
LA DUNÄREA DE JOS
ÎN VREMEA SFINTILOR PÄRINTI,
ÎN BISERICILE VECINE ÎN SEC. IX— XVI
SI
* CIRCULATIA* ACESTOR SCRIERI
ÎNTRE RÄSÄRIT SI APUS,
PÎNÀ LA SFÎRSITUL SEC. XVI
t
ABRE V I E R I
AAR Analele Academiei Romàne, Bucuresti.

AUB ls. Analele Universitàfii din Bucuresti, limbi slave, Burniresti.
BAR Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romània, Bucure$ti.
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucuresti.
BOR Biserica Ortodoxa Romàna, Buletinul oficial al Patriarhiei Romàne,
Bucuresti.
CSEL Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Viena, 1886 si urm.
GB Glasul Bisericii, Revista oficiala a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei,
Bucuresti.
LR Limba Romàna, Editura Academiei Republicii Socialiste Romània,
Bucuresti.
MA Mitropolia Ardealului, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Sibiului si a
Arhiepiscopiei Clujului si a Episcopiilor Alba-Iulia si Oradea, Sibiu.
MB Mitropolia Banatului, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Timisoarei si
Caransebesului si a Episcopiei Aradului, Timisoara.
MI Magazin Istorie, Bucuresti.
MMS Mitropolia Moldovei ?i Sucevei, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Ia-
Silor si a Episcopiei Romanului si Husilor, Iasi.
MO Mitropolia Olteniei, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei si a
Episcopiei Rimnicului si Argesului, Craiova.
Ort. Ortodoxia, Revista Patriarhiei Romàne, Bucuresti.
PG = Patrologiae Cursus Completus..., accurante J. P. Migne, Series Graeca,
Paris, 1857—1866.
PL = Patrologiae Cursus Completus..., accurante J. P. Migne, Series Latina,
Paris, 1844—1855.
RB ~ Revista Bibliotecilor, Bucuresti.
RITL « Revista de Istorie $i Teorie Literarà, Bucuresti.
RIAF = Revista pentru Istorie, arheologie si filologie, Bucuresti.
Rsl. = Romanoslavica, Bucuresti.
SCIA = Studii si cercetàri de Istoria Artei, Bucuresti.
ST = Studii Teologice, Revista Institutelor teologice din Patriarhia Romàna,
Bucure$ti.
SC — Sources Chrétiennes, coll, dirigée par H. de Lubac, S. J. et Jean Da-
niélou, S. J., Paris, 1941 si urm.
C A P I T O L U L I
SCRIERI PATRISTICE
LA DUNÀREA DE JOS
IN VREMEA SFINTILOR PÀRINTI 9 9
a,
PRELIMINARII
a
iserica stràromàna, mai ales cea din Dacia Ponticà, a fost de la
*ncePut intr-o permanentà $i strinsa legatura cu ìnvàtatura ma-
SlE flki'lor Sfinti Pàrinti ai Bisericii, operele acestora fiind folosite in
a-
oficierea slujbelor biserice$ti, in catehezà, existìnd totodatà $i
preocuparea de a fi puse in circulatie, a se raspindi $i a fi transmise
a posteritatii.
Dionisie Exiguul, Sfintul Niceta de Remesiana, Ioan Maxenfiu, au
folosit la alcatuirea operelor proprii scrierile Sfinfilor Chirii al Alexan-
driei, Grigorie de Nyssa, Vasilie cel Mare, Chirii al Ierusalimului, Gri-
gorie Taumaturgul, Proclu al Constantinopolului, Fericitul Augustin,
Leon cel Mare, Atanasie al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Ilarie,
Ambrozie, Ciprian 16.
Arhipastorii din Tomis, participind la Sinoadele Ecumenice $i lo
cale, la discutale teologice din epoca, citau in cuno$tinta de cauza, sau
se refereau la multe dintre scrierile patristice cunoscute pina in vre-
mea lor 17. Sìntem indreptatiti sa presupunem ca participind la sinoade,
ia,
W
ierarhii de la noi ca $i sfetnicii lor insotitori aduceau apoi «acasà» noi

a- texte patristice in limba greaca, in limba latina. In acelea$i imprejuràri,
ei faceau $i obi§nuite schimburi, dàruind copii din scrierile proprii
sau din cele elaborate atunci de altii in partile pontice $i dunàrene.
16. I. G. C o m a n, Misto riari cre§tini..., p. 265—273.
17. I d e m, Iz v o a re le O rto d o x ie i rom àn e$ti in cre$tin ism u l d aco -ro m an , in «Ort.»,
XXXIII (1981), 3, p. 359.
De pildá, mimai cunoscînd îndeaproape únele scrieri patristice sfîn-

tul episcop Teotim I al Tomisului putea spune la un sinod local din
Constantinopol (403) : «Eu nu vreau sá necinstesc memoria unui om
(Origen), care de mult timp a mûrit în sfintenie $i nu-mi pot îngàdui
îndrâzneala sa condamn niste opere, pe care nu le-au osîndit înaintaçii
nostri» 18. De altfel, justifica pe buná dreptate Sfîntul Teotim I, în scri-
erile lui Origen nu se aflâ nici o învâtâturâ gresitâ si exemplifica
aducînd una dintre cârtile acestuia, arâtînd cà Origen urmeazâ consec-
vent învàtàturile Bisericii.
1. Scrisoarea Bisericii din Goîa

catre Biserica din Capadocia
çi trei Epistole ale Sfîntului Vasilie
cel Mare
a. Prima scriere patrística alcátuitá pe teritoriul tárii noastre19,
despre care avem astazi date suficiente $i al carei text s-a pastrat in
intregime este : Mapxópiov xoo ájíoo Eá6a T ót Qou (= Pdtimirea Sfintului
Sava «Gotul») sau, cum mai este numitá : Scrisoarea Bisericii din Golia
catre Biserica din Capadocia.
Aceasta prima scriere patristica, cunoscutà astazi, de pe teritoriul
patriei noastre a fost apreciata de specialisti patrologi la inceputul se-
colului nostru, drept «un document istorie de rangul ìntìi» 20, iar pen-
tru modul de expunere $i insusirile expresive ale textului, «o perla a
aghiografiei antice» 21,
Textul redactat in limba greaca se pastreaza in douà manuscrise din
secolele X—X I22. Primul manuscris grec dateazà din anul 912 si se
pastreaza in Bibliotheca Vaticana-Roma, sub nr. 1660, ìntr-un Minei pe
luna aprilie la data de 12 (fol. 205 v—211 v). A doua copie este in ma-
nuscrisul grec din secolele X—XI, nr. 359 din Bibliotheca «San Marco»
din Venetia. Este un Minei pe lunile mar tie si aprilie, la data de 15 apri
lie (fol. 190—193), cuprinzind Pàtimirea Sfintului Sava Gotul. Eie au
fost publicate mai tìrziu, cu traducere in limba latina — cel dintìi a fost
18. S o c r a t e , Istoria bisericeascà, VI, 12, Migne, P.G. LXVII, 701 A B. Trad. rom.
de Pr. prof. I. R â m u r e a n u , in Actele martirice, vol. XI, «Parinfi $i scriitori
bisericeçti», Burniresti, 1982, p. 349.
19. Pr. prof. dr. M i r c e a P a c u r a r iu, Creçtinismul daco-roman in Nordul Du-
narii in secolul IV, in «M.A.», XVII (1972), 3—4, p. 198, $i idem, Istoria Bise-
ridi Ortodoxe Romàne, vol. I, Bucureçti, 1980, p. 101.
20. A. E h r h a r d t, în «Byzantinische Zeitschrift», XXII (1913), p. 255.
21. H. D e l e h a y e , Saints de Thrace et de Moèsie, în «Analecta Bollandiana», XXXI
(1912), p. 291. La noi, P. P. P a n a i t e s c u, in Introducete in istoria cultura
românesti, Bucureçti, 1969, p. 76, considera Pàtimirea Siintului Sava drept cel
mai important document cu privire la viata ba$tina$ilor in Dacia sub stapìni-
rea gofilor.
22. în Mineiele româneçti, la sinaxar, se vorbeçte despre Sfîntul mucenic Sava
«Gotul» la 18 aprilie (vezi, de pildà, editia Bucureçti, 1929, p. 144).
STU niI TEOLOGICE 45
publicat in secolul trecut (1859), al doilea cu trei secóle mai inainte

(1559) 23.
In limba romàna, acest important text patristic s-a tradus $i publi
cat pentru prima oarä in anuí 1836, apoi in cìteva rìnduri a fost din nou
tradus $i tipärit, adesea $i comentat24.
Pàtimirea Sfintului Sava este o sedere de adìnca pietate, o pagina
de aleasä literatura bisericeascä patristica in limba greaca $i un insem-
nat document pentru istoria Crestiñismului in generai, a Cre$tinismului
daco-roman in special.
Aceastä frumoasa descriere a muceniciei Sfintului Sava este o mar-
turie de netägäduitä autenticitate ; ea relateazä despre täria morata $i
curajul cu care acest sfint mucenic a urcat treptele desavìr$irii creatine
prin suferintä, däruind cu bucurie duhovniceascä, drept suprem sacri-
ficiu, viaja sa paminteasca lui Hristos 25.
23. Textul din Biblioteca Vaticanului a fost publicat intiia oarä de bollandoti in
Acta Sanctorum, cu o traducere in limba latina de Franciscus Zinus,. editat de
T. Ruinart in colectia Acta martyrum, Ratisbonae, 1859, p. 616—620. S-a reti-
pärit apoi intr-o edifie critica de Hyppolyte Delehaye, Saints de Thrace et de
Moèsie, in «Analecta Bollandiana», XXXI (1912), Bruxelles, p. 216—221 $i ulte
rior de Rudolf Knopf-Gustav Krüger, in Ausgewählte Märtyrerakten, ed. III-a,
Tübingen, 1929, p. 119—124.
24. Vezi : Vietile Siinfilor, pe luna aprilie, Burniresti, 1836, p. 119—122; G. T i mu?,
in «B.O.R.», XIV (1891), 11, p. 817—825; aceastä traducere a fost reprodusä
fragmentar de acelasi autor, dr. G h e r a s i m T i mu s , Episcopul Argesului, in
Dicfionar Aghiogralic cuprinzind pe scurt Vietile Siinfilor, Bucuresti, 1898, p.
740—742, iar din acest volum de catre pr. prof. D. G e o r g e s c u , in Istoria
Bisericii Ortodoxe Romàne, manual pentru clasa IV-a de liceu, ed. a Vl-a,
Bucuresti, 1933, p. 20—23. Tot intr-un manual scolar pentru clasa IV-a secun
dara, pr. (pe atunci) l o a n M i h ä l c e s c u , decanul Facultätii de Teologie, a
publicat fragmentar acest text in Istoria Bisericii Romàne, ed. III-a, Bucuresti,
1936, p. 13—15.
G. G. Zot u, (a publicat) partial Martiriul, in Si . Sava Mártir «Gotul», in
«B.O.R.», VII (1883), 3, p. 175—180; C. E r b i c e a n u , in «B.O.R.», XXII (1898),
8, p. 710 — publicat fragmentar Martiriul Sfintului Sava in studiul : Ullila,
viata $/ doctrina lui sau starea Crestiñismului in Dacia Traianà si Aurelianà
in secolul al IV‘lea, Bucuresti, 1898, p. 65 sq. si in extras ; dr. l o a n D i n u,
in Citind martiriul Sfintului Sava Gotul, in «Tomis», XV (1938), 9—10, p. 20—
24; I de m, Contribufiuni la cunoasterea vlàdicài Bretanion sau Vetranion, in
«Tomis», XVIII (1941), 12, p. 7—19; H. M i h ' a e s c u si altii (fragmentar) in
Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Bucuresti, 1970, p. 710—715 si 720—727;
Färä semnäturä se retipäreste traducerea romàneasca in «Mitropolia Banatu-
lui», XXII (1972), 4—6, p. 229—232. Textul tradus de mai multi autori — citali
mai sus —, a fost republicat si de Arhim. E p i f a n i e N o r o c e l , in: 1600
de ani de la moartea martiricà a Sfintului Sava Gotul, in «M.M.S.», XLVIII
(1972), 3—4, p. 150—153.
Mentionam si traducen realízate s~i publícate in ultima vreme : Pr. conf. S t e
f a n C. A l e x e , 1600 de ani de la moartea Sfintului Sava Gotul, in «B.O.R.»,
XC (1972), 5—6, p. 557—560. Traducerea este reprodusä in mare parte de Pr.
prof. Dr. M i r c e a P ä c u r a r i u , in Istoria Bisericii Ortodoxe Romàne, ma
nual pentru seminarii teologice, ed. a Il-a, Sibiu, 1978, p. 26—28. O altä tra
ducere este semnatä de Pr. prof. V a s i l e Gh. S i b i e s c u , Sfintul Sava «Go
tul». La 1600 de ani de la mucenicia sa, in «G.B.», XXXI (1972), 3—4, p. 385—
388. Cea mai recentä traducere a Pàtimirii Sfintului Sava «Gotul» este cea rea-
lizatä de Pr. prof. dr. l o a n R ä m u r e a n u si publicatä in Colectia inifiatä
Si indrumatä de Prea Fericitul Patriarh lustin, «Pärinti si scriitori bisericesti»,
voi. XI, Actele martirice, Bucuresti, 1982, p. 319—324.
25. V. S i b i e s c u, art. cit., p. 335.
Sfìntul Sava «Gotul», originar din Capadocia si contemporan cu

Sfintul Vasilie cel Mare, a semanat la noi cea mai adìnca si autentica
ortodoxie 26. Prezenja si misionarismul acestor ilustri cremini orientali
la noi, cu o cultura superioarà, folosind limba greacà $i latina printre
daco-romani si goti — mai ales in Dacia — va asigura inceputul unor
trainice si ìndelungate legaturi bisericesti intre aceastà provincie, nu-
mità temporar «Gotia», si creatimi din Asia M ica27.
Dar Scrisoarea Bisericii din Golia calie Biseiica din Capadocia nu
contine doar o patetica relatare referitoare la activitatea si la tragicul
sfirsit al Sfintului Sava, ci este si un elogiu al vietii crestine jertfelnice,
pilduitoare. «Ortodoxia Sfintului Sava, activà si explozivà, se impunea
prin puritatea credintei si 0 viatà sfìnta reflectind aceastà credintà,
viatà in care el n-a acceptat sa mànince din jertfele aduse idolilor, nu
ingàduia minciuna si iubea cu o dragoste nespusà pe Mintuitorul Hris-
tos... Cìnta in biserica preotului Sansala, nu tinea la bani sau la averi
pàmintesti, afarà de cele strict necesare, era cumpàtat, feciorelnic, stà-
ruitor in rugàciune... Puritatea si nivelul ortodoxiei Sfintului Sava sint
semnalate si de Sfìntul Vasilie care-1 numeste «atlet al lui Hristos» si
un martir al adevàrului «care a luat cununa dreptàtii» 28.
Asadar, aceastà scrisoare stà màrturie despre un foarte important
eveniment al vietii crestine de pe teritoriul daco-roman din secolul
al IV-lea, dar si despre relatiile strìnse pe care le aveau crestinii de
aici, slujitorii Sfintei Biserici din pàrtile Buzàului de astàzi cu Biserica
din Scythia Minor si prin aceasta cu Constantinopolul si cu Capa
docia 29.
Sfintul Sava a fost martirizat prin suplicii si inecare in rìul Buzàu,
in vremea persecutiei regelui got Athanaric impotriva crestinilor la
anul 372. Moastele sale, stràmutate mai intii la Tomis30, unde era gu-
vernator Iunius Soranus, capadocian si probabil rudenie a Sfintului Va
silie cel Mare, au fost transportate apoi in Capadocia, la cererea ma-
relui ierarh in anii 373—374, o data cu Scrisoarea Bisericii din Golia ad
ire Biserica din Capadocia si o scrisoare personalà din partea episco-
pului tomitan càtre arhipàstorul capadocian31. Nu s-a pàstrat textul
acestei din urmà mentionate scrisori, dar o parte din continutul ei se
deduce din cele douà epistole ale Sfintului Vasilie cel Mare din aceiasi
ani, 373—374 (scrisorile cu nr. 164 si nr. 165), prin care el multumeste
26. I. G. C o ma n , Izvoarele Ortodoxiei románe§ti..., p. 340.
27. V. S i b i e s c u, op. cit., p. 344.
28. I. G. C o ma n , op. cit., p. 340.
29. S t . A 1 e x e, op. cit., p. 568.
30. «In Romania», care ar fi Scythia Minor, in a cárei metropolá, Tomis, i$i aveau
reêdinfa guvernatorul $i episcopul locului (Vezi M i r c e a P á c u r a r i u , Cre$-
tinismul daco-roman..., p. 198).
31. In aceastá Epístola trimisá Sfintului Vasilie cel Mare, episcopul Tomisului vor-
bea $i despre capadocianul cre$tin Eutichie, care predica Evanghelia printre
gofi (cf. Scrisoarea Sfintului Vasilie cel Mare', nr. 164). Vezi, Pr. N i c u l a e
S e r b á n e s c u , 1600 de ani de la prima márturie documentará despre exis-
tenfa episcopiei Tomisului, in «BO.R.», LXXXVII (1969), 9—10, p. 1005.
STUDII ? í ARTICOLE 47
pentru primirea sfintelor moaçte ale martirului de la curbura Carpa

tile^ *.
Patimirea Sfìntului Sava, ca scriere de adìncà duhovnicie, a putut
fi cunoscutà de clerici $i de dreptmàritorii creçtini de rìnd chiar de pe
atunci, intrìnd apoi $i in Sinaxarele locale.
Autorul sau autorii Scrìsorii Bisericii din Gofia catre Biserica din
Capadocia au folosit la redactarea acestei Pàtimiri..., pe Unga neìn-
doielnice relatari ale unui martor ocular, ca preotul Sansala $i scrieri
mai vechi de acetati gen, adicâ Acte martirice, de pildá Marfiriui Sfîn-
tului Policarp, episcopul Smirnei : Epistola Bisericii din Smirna càtre
Biserica din Filomeliu çi càtre tóate commutatile sfintei çi soborniceçtii
Biserici32. Formulàri asemànàtoare se observa îndeosebi la început $i
la sfîrçit : «Biserica lui Dumnezeu care locuieçte in Gothia, càtre Bise
rica lui Dumnezeu care locuie$te in Capadocia $i tuturòr comunitatilor
de pretutindeni ale sfintei Biserici soborniceçti... in imparala cereasca
slava, cinste, putere, preamàrire, impreuna cu Fiul Unul-Nascut $i cu
Sfìntul Duh, in vecii vecilor, Amin».
Dar in afara formulelor stereotipe, explicabile $i constituindu-se in
bunä màsurà in argument, «fondul acestei Scrisori a Bisericii din Gofia
este cu totul original, iar istorisirea decurge cu un neîntrecut accent
de sinceriate» 33.
Patimirea Siìntului Sava este remarcabilà prin realismul descrierii,
o descriere care nu se conformeazà stilului clasic aghiografic unde pre
domina elementul miracolului ; aici faptele se nareazà ìntr-un mod ori
ginai, parca manifestìnd o grijà anume pentru autenticitatea relatàrii
$i veridicitatea ei, lâsînd impresia câ redactorul a transmis ìntoemai
povestirea unui martor ocular. Este un document «exceptional de im
portant» 34, una dintre primele rodiri ale literaturii patristice de pe
teritoriul patriei noastre alìt in zona carpatica $i cu localizare exactà
în tinutul Buzàului, cìt $i in regiunea daco-romanà din dreapta Dunàrii,
la Tomis.
* Este aici locul sä consemnäm recunoasterea acordata de Biserica episcopului
de Tomis, Vetranion, pentru sfintenia vietii sale si pentru cutezanta si hotärirea cu
care a apärat cred ila ortodoxa, fiind rinduit in ceata sfinfilor si pomenit anual la
25 ianuarie.
32. Vezi, Martiriu l S iìn tu lu i P o licarp , in ed. F. X. Funk, P a tre s A p o sto lici, I. Tü
bingen, 1901, p. 314 si 340. Traducerea romàneasca a fost realizatä de pr.
I. M i h ä l c e s c u , in «Scrierile Parinfilor Apostolici», II, Chisinäu, 1928, p.
199—208. M artiriul... a fost scris in 176, anul urmätor martirizara Sfìntului
Policarp, de un oarecare Marcian (vezi I. T i x e r o n t, P rè cis de P a tro lo g ie ,
Paris, 1927, p. 22).
33. Pr. prof. V. S i b i e s c u, op. cit., p. 361.
Aceste scrieri patristice intitúlate : Potim i, m artirii, sc riso ri, redáctate de mar
tori oculari sau de contemporani vrednici de incredere, au multipla ìnsemnatate.
«Au mare importantä, pentru ca eie sint relatari fäcute de persoane care au
asistat la procesul si executarea martirilor si pentru cä aceste relatari au fost
ínsusite de o Biserica sau alta si trimise ca documente oficíale altor Biserici...»
( l o a n G. C o ma n , P a tro lo g ie , p. 113).
34. $ t . A 1 e x e, op. cit., p. 564.
48 MIT RO PO LI A O LTEN IEI
In chip firesc s-au purtat $i se mai poartâ discucii eu privire la pa-

ternitatea acestui text, la autorii lu i35. Dificultâtile rezolvàrii acestei
problème constau, între altele, în faptul câ Epistola este redactatâ în
numele Bisericii din «Gothia», din stìnga Dunârii, dar stintele moa$te
ale martirului Sava «Gotul» erau în anul 373 probabil la Tomis, unde
se adresa solicitarea Sfîntului Vasilie cel Mare, eu dorinta expresâ de
a fi strâmutate în Capadocia de la Tomisul vecin eu «Gothia». Sfîntul
Vasilie cel Mare trimitea în 373—374 doua epistole, prin care confirma
primirea sfintelor moa$te, multumind celor care depuseserâ toate silin-
fele în acest scop.
Pentru câ sfintele moaçte au fost trimise din Tomis în Capadocia,
considerâm în chip logic $i plauzibil câ episcopul tornitali care a tri-
mis çi o epistolâ personalâ Sfîntului Vasilie cel Mare, dupâ relatarea
cuiva din stìnga Dunârii — poate chiar a preotului Sansala ori a unui
emisar trimis de acesta, — a redactat $i a trimis, în numele Bisericii din
Gothia, Pâtimirea Sfîntului Sava câtre Biserica din Capadocia $i câtre
întreaga Bisericâ creçtinâ. Existé însâ o diversitate de opinii eu privire
la autorul acestui text, situale care nu prejudiciazâ $i nu minimalizeazâ
sub nici un aspect valoarea $i semnificafia acestei scrieri patristice.
b. Epistola Sfîntului Vasilie cel Mare din 373—374 (nr. 155) prin
care solicita sa i se trimitâ de la noi moaçte de martiri36,
Sfîntul Vasilie cel Mare era din anul 370 arhiepiscop al Cesareei
Capadociei $i purta corespondenfâ cu unii compatrioti ai sài din regiu-
nile daco-romane, fie adu$i aici de goti, fie veniti prin alte împrejurâri,
de pildâ eu Iunius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor, sau eu sfîntul
episcop Vetranion al Tomisului.
35. N. Ç e r b â n e s c u , op. cit.f p. 1005—1006, arata cà autorul acestei Fàtimiri...
s-a crezut a fi guvernatorul Scythiei, Iunius Soranus (Hip. Delehaye), episcopul
arian Ulfila al gotflor (H. Bôhmer-Romundt), Ascholios al Tesalonicului (Tille-
mont) ; preotul Sansala (Jacques Zeiller, Petre S. Nâsturel), un cleric clin preaj-
ma lui Bretanion (E. van Cauwenbergh), dar considera drept cel mai plauzibil
autor pe episcopul tomitan Bretanion, un om eu preocupàri intelectuale $i de
tinutâ ortodoxâ, un cleric eu bunâ pregâtire teologica, un iscusit mînuitor al
condeiului, care scria în tinutâ §i mentalitate râsàriteanà, cunostea bine litera-
tura veche creatina §i vorbea ca un strâin de neamul ?i de mediul gotic, folo-
sindu-se de informa|iuni mai mult sau mai putin directe (cf. Ch. Auner $i
I. Dinu). Pr. prof. N. Çerbânescu conclude : «cu rezerva ceni ta în asemenea
cazuri (pârerea), o socotim cea mai aproape de adevâr».
St. A l exe , op. cit., p. 560—561: autorul ar fi preotul Sansala, sau epis
copul Bretanion (J. Mansion).
V. S i b i e s c u. op. cit., p. 362 : autorul este un om de carte $i are informatii
de la un martor ocular, de la preotul Sansala ; acest autor a putut fi «un preot
clin anturajul épiscopal» de la Tomis.
Pr. I. I o n e s c u, Pomenirea Stîntului Martir Sava Gotul, în «M.O.», XXIV
(1972), 3—4, p. 189—190: Actul martirio al Sfîntului Sava este din partea «pres-
biteriului» Bisericii Gothiei. «Este punctul de vedere cel mai ìndreptafit, la
care va trebui sa râmînem» (p. 190).
Arhim. E p i f a n i e N o r o c e l , op. cit,, p. 153—154 : Pâtimirea,., a fost
scrisâ de episcopul Ascholios al Tesalonicului (C. Erbiceanu), preotul Sansala
(H. Delehaye), sau de episcopul Bretanion (I. Dinu).
36. Migne, P. G. XXXII, 611—614. Vezi $i traducerea româneascâ de V. G h. S i b i -
e s c u, în : Legâturiie Sfîntului Vasilie ceì Mare cu Scythia Minor (Dobrogea), în
«Ort.», XXXI (1979), 1, p. 157—158.
f
STUDII 5/ ART ICOLE 49
O prima epistola de la Sfintul Vasilie cel Mare, care se pastreazS

pinfi astazi (nr. 155), trimisa in 373—374 unui compatriot care /se afla
In pàrfile noastre, dupa pàrerea celor mai multi cercetàtori ai proble-
mei 37f lui Iunius Soranus, ne dovede$te cà ilustrul pàrinte $i invafator
ni Bisericii din Capadocia cuno$tea mai de mult timp pe adresant, pri-
mise chiar de la el o epistola, careia intirziase sa-i ràspundà mai multa
vrome. Nu gàsise pina atunci ìnca pe cineva care sa calàtoreascà din
Capadocia in Scythia, ori pe cineva din Scythia Minor care sa fi sosit
1n Capadocia de curind, spre a-i putea incredinfa epistola sa.
Din epistola Sfintului Vasilie cel Mare (nr. 155) se remarca dintru
Inceput cà este adresatà unui personaj de mare raspundere din Scythia
Minor, un comandant militar — cum era Iunius Soranus.
Epistola cuprinde gìnduri $i expresii ca acestea : «Nu am aflat
pina acum pe cineva care sa piece de aici spre Scythia, $i nici vreunul
dintre ai tài... Imi este cu neputinfà sa te uit in rugàciunile mele... Ti-ai
amintit de invàfàturile biserice$ti... Noi ne rugam $i pentru frafii... ce
sint rìnduifi in oaste $i pentru cei ce marturisesc farà fricà numele lui
Dumnezeu... Pentru tofi noi facem rugàciuni in sfinta bisericà. Intre
nce$tia... socotim sa fie cuprinsà $i Ìnàlfimea Ta... Iar tu ìnsufi, cite
lapte bune faci ifi strìngi comoarà [in cer]. $i mingiierea pe care o
uduci celor care sint urmàrifi pentru numele Domnului fi-o pregateci
inai inainte pentru ziua ràsplàtii.
Bine vei face daca vei trimite in patrie [in Capadocia] rámaîfe
p8minte$ti de martiri, daca cu adevarat, dupa cum ne-ai scris, acolo
¡peste Dunare] prigoana face §i acum mucenici Domnului».
Intre áltele este vorba de ajutorul pe care Iunius Soranus il acorda,
impreuna cu episcopul Tomisului, ca o buná mingiiere celor prigonifi
pentru numele lui Hristos peste Dunare, persecutafi de Athanaric, cá
peteme gota, página (intre anii 348—372), cind au suferit martiriul un
inare numár de cre$tini, intre care $i Sfintul Sava «Gotul».
Dupà primirea aces'tei epistole, trimifindu-se Bisericii din Capado
cia, Sfintului Vasilie cel Mare, moaçtele Sfintului Sava impreunà cu
iïpistola Bisericii din Gothia $i cu Epistola personala a Sfìntului episcop
al Tomisului Bretanion, vor sosi in pàrfile noastre, in aceea$i vreme
— probabil in anul 374 — douà interesante epistole din partea Sfin
tului Vasilie cel Mare (nr. 164 $i 165), prin care se confirmà primirea
moaçtelor Sfintului Sava, $i se exprimá duhovniceasca mulfumire pen
tru primirea «darurilor deosebite» 38.
37. J. M a n s i o n , Les origines du Christianisme chez les Goths, în «Analecta Bol-
landiana», XXXII (1914), p. 12 §i H. D e 1e h a y e, Saints de Thrace et de Moèsie,
în «Analecta Bollandiana», XXXI (1912), p. 228.
38. Epistola nr. 164, Migne, P. G. XXXII, 633—637. Traducere româneascà de V.
S i b i e s c u, op. cit., p. 158—159 $i Pr. prof. N i c o l a e P e t r e s c u , în Sfin
iti/ Vasilie cel Mare, neobosit apârâtor al unitala dreptei credinfe, în «M. B.»,
XXIX (1979), 10—12, p. 642—644.
Epistola nr. 165, Migne, P. G., XXXII, 637—640. Traducere româneascà de
V. S i b i e s c u, op. cit., p. 159.
Fragmentar, Epistolele Siîntului Vasilie cel Mare, nr. 164 çi 165, text grec $i
traducere româneascà, au fost publícate de C o n s t . E r b i c e a n u în: Uliila,
Viafa çi doctrina sa, în «B. O. R.»( XXII (1898), 2, p. 142—145 — si extras.
•1. Mitropolia Olteniei — c. 60
c. Epistola Sfintului Vasilie cel Mare, nr. 164

Esite o scrisoare de ràspuns prin caie Sfintul Vasilie face cumos-
cutà bucuria care i-a umplut sufletul primind cele «scrise de Sancti-
tatea ta» — este vorba de primirea Epistolei Bisericii din Gothìa $i
Epistola personalà a Sfintului episcop Bretanion, trimise o data cu
moa$tele Sfintului Sava «Gotul».
Stràlucitul ierarh capadocian scria ierarhului nostru de la Tomis :
«Tu insufi «trebuie sà-fi inchipui (bucuria simtiità) tinind seama de fru-
musefea celor ce mi-ai scris». Fraza se referea la Epistola Bisericii din
Gothia, pentru cà mai departe spune :
«Ce nu are scrisoarea ta ? Oare nu iubirea fata de Dumnezeu ? Nu
admiratia pentru martiri... incit ne vin in fata ìntimplàrile acelea ?...
Cine ar putea sa descrie bucuria sufletelor noastre ? Ce putere a cu-
vintului $i-ar inchipui cà poate sa exprime dar bucuria làuntricà a
sufletului nostru ? Desigur, cind am vàzut pe atlet, am fericit pe in-
drumàtorul lui, care va primi $i el de la Judecàtorul cel drept cununa
dreptàtii, pentru cà a pregàtit pe multi a lupta pentru credintà...».
Urmeazà un paragraf care se referà la Epistola personalà trimisà de
Sfintul Bretanion, intrucit ideea la care face trimitere nu se gàse$te
in textul Epistolei Bisericii din Gothia : «Cind ne-ai amintit de feri-
citul bàrbat Eutihie $i ne-ai làudat patria noastrà ca pe una care a ofe-
rit seminfele credinfei, ne-ai bucurat cu aceastà amintire a celor tre-
cute... Nimeni dintre noi nu se aseamànà cu Eu'tihie, in ce prive$te
virtu'tea...»
Eutihie a predicat cuvintul Evangheliei in pàrfile noastre, invàtà-
tura cre^tinà $i educala sa in spiritul jertfelniciei pentru Hristos le
primise in Capadocia, de acolo sàminfa credintei a ajuns a fi semànatà
$i in Gothia 39.
In continuarea scrisorii, Sfintul Vasilie cel Mare i$i exprimà pre-
tuirea fafà de ceea ce cu admirafie nume$te : «rezistentele atletice»
ale martirilor din Dacia, unul dintre ace$tia fiind $i Sava «Gotul». La
sfir$it il indeamnà pe cel càruia i se adreseazà sà facà rugàciune pu-
blicà pentru pacea Bisericii $i a lumii :
«Roagà-te lui Dumnezeu $i adunà la rugàciune pentru Biserici pe
ltoti atle'tii piini de zel ai lui Hristos pentru ca, dacà totu$i se lasà
ceva timp pentru ordinea lumii $i nu sint impinse toate intr-o directie
contrarà, Dumnezeu, impàcindu-se cu Bisericile Lui, sà le readucà la.
pacea de la inceput».
d. Epistola Sfintului Vasilie cel Mare, nr. 165
Cea de a treia epistolà vasilianà pe care o cunoa$tem a fi fost
trimisà in Dacia Ponticà in legàturà cu martirii cre$tini din aceste
39. § t. A 1e x e, op. cit,, p. 562.
Vezi $i t N i c o 1a e, Mitropolitul Banatului, L a im p lin irea a 1600 d e an i
de la p rim a m àrtu rie d o cu m en tarà d e sp re e x iste n fa e p isc o p ie i T o m lsu lu i. in
«B.O.R.», LXXXVII (1969), 9—10, p. 959—965.
STUDII Ç/ ARTICOLE 51
pàrti, o data cu primirea moa$telor Sfintului Sava $i a celor doua epis

tole mai inainte amintite, ìncepe prin confirmarea primirii scrisorilor :
«Dumnezeu cel sfint mi-a indeplinit vechea dorinfà, ìnvrednicindu-mà
sà primesc scrisorile dreptcredincio$iei tale».
O idee deosebit de interesantà a acestei epistole se reterà la do
mita unei intilniri intre cei doi corespondenti. Sfìntul Vasilie cel
Mare apreciazà cà ar fi foarte «important» sa se intilneascà cu sfin-
titul adresant, dar fiindcà acest lucru este imposibil, din cauza depàr-
tàrii cit $i a unor imprejuràri de ordin personal, singura modalitate
de a comunica ramine scrisoarea. Din cele ce se relateazà in ea poate
fi cunoscutà chiar personalitatea autorului : «Cind am luat in mina
scrisoarea intelepciunii tale m-am imbogàfit suflete$te, gustind cu bu-
curie cele scrise de tine... despre un martir... luptàtor in pàmintul bar
bar, vecin \ie [peste Dunàre], Ai cinstit patria care te-a nàscut [Capa-
docia] ca un lucràtor al pàmintului recunoscàtor care trimite pirga
roadelor sale celor care i-au dat seminte...».
*
Astfel avem netàgàduite màrturii despre existenfa unor scrieri
patristice la noi in a doua jumàtate a secolului al IV-lea. Patimirea
Sfintului Sava, scrisà in tinuturile strâromâne fie in stìnga fie in
dreapta Dunarii de Jos, al càrei text se pàstreazà ; Epistola Sfintului
Itetranion catre Sfìntul Vasilie cel Mare ; cele trei Epistole prezentate
mai inainte in legatura cu martirii creçtini de la noi, in legatura cu
primirea moa$telor Sfintului Sava «Gotul» $i a celor doua epistole
ale Sfintului Vasilie cel Mare, toate au putut circula prin copii, finind
seama de necesitatea edificàrii suflete$ti atit a clericilor cit $i a drept-
màritorilor oreçtini din aceastà regiune a romanitàtii ràsàritene, pre-
cum $i in legatura cu cultul Sfintului Sava martirul, al Sfintului Va
silie cel Mare, care au fost totdeauna cu deosebire cinstifi in partile
pontico-danubiano-carpatice.
Aceste epistole se numàrà printre primele scrieri patristice care
au circulât in Biserica noastra, pe atunci in curs de organizare, avind
o episcopie-mitropolie la Tomis, dar se poate emite supozitia câ au
putut fi infiintate episcopii atunci $i in partile Buzàului 40, ale Olteniei
(ipotetic la Gostavàt-Olt).
Foarte important este faptul cà únele dintre aceste scrieri au apà-
rut la noi, indiferent dacà au fost scrise in stinga sau in dreapta Du-
nàrii de Jos, chiar dacà cele din urmà douà epistole au fost expedíate
direct la Tomis, aladar fàrà un transit formai, sau au venit prin Tesa-
40. Cf. I o a n G. C o m a n, E lem en te de con tin u itate sp iritu a lâ g e to -d aco -ro m an à
creatin a in re g iu n e a riu lu i M o u saio s-B u zau , d u p à m àrtu rii p a tristic e $i arh eo-
lo g ic e — studiu ìn curs de aparitie ìntr-un volum special éditât de Episcopia
Buzàului.
Ionie — dupa cum ar reie$i din ádresele lor din únele manuscrise 41.
Esential este ca asemenea scrieri sint documente pentru epoca inaiala
a Cre$tinismului nostru daco-roman, fiind strìns legate de istoria Bi-
sericii noastre daco-romane $i de organizarea ei primara, ele constitu-
ind astfel o stinta mo$tenire $i documente-argumente patristice pentru
Biserica noastra Ortodoxa Romana, pentru vechimea ei-
2. Scrieri ale Sfíntului Teotim Ir

Episcopul Tomisului
Pomenirea Sfintului Teotim I, episcop de Tomis, se face dupa Acta
Sanctorum, anual, la 20 aprilie. Dupa istoricul bisericesc Sozomen,
Sfintul Teotim I era «scit de neam» — adica daco-roman $i conducea
cu mult zel misionar Biserica Scythiei. Era vestit prin evlavia $i sfin-
tenia viefii sale 42. Admirindu-i comportarea $i personalitatea, hunii il
numeau «zeul romanilor», — dar o asemenea denumire denota $i pres-
tigiul neobi$nuit de care personalitatea lui Teotim I se bucura in rin-
durile cre$tinilor.
Fericitul Ieronim menfioneaza, in De viris illustribus, ca in anul
392 Sfintul Teotim I era arhipastor la Tomis, avind $i o rodnica activi-
tate literara-patristica.
a. Dupa precizàrile consemnate de Fericitul Ieronim, Sfintul Teo
tim I «a publicat in forma de dialog $i in stilul vechii elocvenfe opere
scurte $i comatice [alcatuite din fraze scurte] (subi n. t N. V.). Aud
cà mai serie $i alte lucruri» 43.
Dialogul, cultivât de Teotim I, continua o veche tradifie literarâ
clasicâ greco-latina trecutâ $i in Creçtinism. Arhipâstorul tomitan
«scria omilii in stilul vechii arte oratorice ; era, cu alte cuvinte, un iu-
bitor al clasicismului. Scriind in grecete, el alimenta evlavia credin-
cio$ilor sâi de limbâ greaeâ, care vor fi fost destul de numerosi la
Tomis, dar probabil câ el destina producale literare unor cercuri mai
41. Scrisorile 164 çi 165 în unele manuscrise figureazâ sub numele lui Ascholios al
Tesalonicului, de$i ipoteza lui J. Zeiller este câ sînt adresate sfîntului episcop
Bretanion de Tomis (I. G. C o m a n, Contribufia scriitorilor patristici din Scythia
Minor-Dobrogea la patrimoniul ecumenismului creçtin în secolele al IV-lea—al
VI-lea, în «Ori.», XX (1968), 1, p. 11). De$i cele doua sensori sînt adresate ar-
hiepiscopului Ascholios al Tesalonicului, acest lucru a parut $i pare multora
nefiresc. Dar, pe temeiul unor criterii interne $i al unor afirmatii fâcute în cu-
prinsul scrisorilor, s-ar putea conchide câ în ceea ce priveçte adresantul lor nu
poate fi decît episcopul de la Tomis, Bretanion (cf. N. Ç e r b â n e s c u , op. cit.,
p. 1006—1007). Studii riguroase au ajuns la concluzia câ de$i unele manu
scrise sînt adresate lui Ascholios, au fost trimise de fapt lui Bretanion (V. S i -
b i e s c u, Legâturile Sfîntului Vasilie cel Mare cu Scythia Minor, p. 151). Scri
sorile erau trimise prin Ascholios, în jurisdiefia câruia era $i Biserica Ortodoxâ
din pârtile noastre (cf. Pr. I. I o n e s c u, art. cit., p. 191—192).
42. S o z o m e n , Istoria bisericeascâ, VI, 21, Migne, P. G., LXVII, 1345} S o c r a t e ,
Istoria bisericeascâ, VI, 12, Migne, P. G., LXVII, 701 B.
43. De viris illustribus, 131, ed. Richardson (Texte und Untersuchungen XIV, 1), 1896,
p. 54; P. R a y m u n d N e t z h a m m e r , Das altchristliche Tomi-Eine Kirchen-
geschichtliche Studie, Salzburg, 1903, p. 23—26. Paragraful este redat dupâ trad.
rom. a Pr. I. G. C o ma n , din Scriitori bisericeçtt..., p. 191.
STUDII $/ ARTIGOLE 53
largì de cititori, dincolo de hotarele eparhiei sale, ín lumea culta $i

oxigenta a teologiei rasaritene. Pentru misiunea interna $i cea de la
inarginea eparhiei sale, el se va fi folosit de limbile autohtone : daco-
geta, scita, gotica bb desigur, latina»44. Lucrarile lui scurte $i coma
tice aveau mai ales un conjinut moral45.
b. Din lucrarea Sfintului loan Damaschin intitulatá Sacra Parallela,
care pástreaza scurte fragmente din scrierile Sfintului Teotim I al To-
misului, aflam cà acesta a scris o Omilie care se refera la cuvintele
Domnului Iisus Hristos din Evanghelia dupa Matei V, 23 : «lar cind
va fi sà-Ji aduci darul tau la altar...» 46. Aceasta este o scriere cu ca
rácter literar, din punct de vedere al conjinutului avind «un carácter
pur duhovnicesc, probabil in legatura cu pregátirea pentru Sfinta im
portábame» 47.
Unele dintre sentinjele Sfintului Teotim I, pastrate in scrierea Sfin
ii! lui loan Damaschin Sacra Parallela, se refera la viaja duhovniceasca
a crebtinului : «In mintea tulburatà bi plina de griji — zice Sfintul Teo-
lim I — nu se afla nici un gind frumos bi nu se revarsa peste ea harul
lui Dumnezeu...» 48.
c. In planul conjectural, este pertinent sa consemnám aici ca Pr.
I. G. Coman inclina a crede in legatura cu scrierile Sfintului Teo-
lim I ca acesta a elaborai bi o Scriere spedala adresatà calugarilor 49.
Dupa istoricul bisericesc Sozomen, Teotim I era el ínsubi educat in
«filosofie», adica in ìnvàjàtura bi viafa monahalà.
Acesta mai relateazà un detaliu care ar parea secundar, insà nu
poate fi ignorat fiind semnificativ, anume ca purta píete — semn al
practicarii «filosofici», al viejii monahale. Fragméntele pàstrate din
lucràrile sale in Sfintele Paralele adeveresc faptul cà era cu deosebire
preocupat de problematica morata bi niai ales ìnsuflejit de rìvna dupà
desavirbirea monahalà. Vorbind despre pàcat, dupa aceste fragmente,
Sfintul Teotim I afirmà cà cel ce pàcàtuiebte cu cugetul, prin ìnsàbi
rapiditatea gìndului sàvirbebte pàcatul complet, pe cìnd faptele
trupului pot fi intrerupte de multe lucruri. Ideea se ìntemeiazà
pe Sfinta Evanghelie bi pe Filocalia patristicà, atit de ìnfloritoare in
jurul anului 400, nu numai sub raportul elaboràrii, dar bi al circulajiei,
al ràspìndirii. Teotim I aratà cà sufletul invàluit de pàcate este mereu
fràmintat de griji. Sufletul in drumul desàvìrbirii este ca un crin ame-
ninjat de spini. In Evanghelie crinul semnificà sufletul lipsit de griji
(Matei VI, 28) — de grijile bi vanitàfile viejii de fiecare zi — bi amin-
tebte textul din Iov (XV, 20) : «Nelegiuitul se chinuiebte in tóate zi-
lele viejii sale...». Sfintul Teotim I practica o asemenea viajà duhov-
44. Pr. I. G. C o ma n , Scrittori biserice?ti din epoca stràromànà, p. 191.
45. I o a n R à m u r e a n u , Sfintul Teotim — episcop de Tomis, in Almanahul Pa-
rohiei Ortodoxe Romàne din Viena, XV, pe anul 1976, Viena, 1976, p. 81.
46. Sfintul l o a n D a m a s c h i n , Stintele Paralele, litera it titlul IX, Migne, P. G.
XCVI (96), 241 A, 320 D.
47. I. G. C o ma n , op. cit., p. 192.
48. Dupa I. R à m u r e a n u , op. cit., p. 82.
49. I. G. C o ma n , insemnàri asupra lui Teotim de Tomis, in «G. B.», XVI (1957)
1, p. 49.
niceascà in eparhia sa, unde nu poate fi indoialà cà existau si mànàs-

tiri, in care ?i-a putut face el insusi noviciajtul, unde $i-a fàcut novi-
ciatul si Sfìntul loan Cassian, prietenul acestuia Gherman si alfii.
Consideratine de mai sus, «despre sufletul desàvirsit, comparat cu
crinul si despre dispreful suverán fata de grijile si preocupàrile vietii
trupesti, ne pun in fata unui contemplativ, gen Origen si vestici ana-
horeti ai Egiptului si Siriei. Jinind seama de stilul strici «filosofie»,
adicà monahal al vietii sale, de masa sa absolut frugala si numai
atunci cìnd era strict necesarà, de remimele sàu de om sfìnt... credem
cà Teotim aplica acest program «filosofie» in propria sa Bisericà (cea
pe care o pastorea) si tara. Viata sa contemplativa va fi cìstigat, de-
sigur, din contactul pe care il avea uneori, in càlàtoriile sale, cu unii
mari contemplativi ai vremii, poate cu Sfìntul Grigorie de Nyssa, poate
cu Evagrie Ponticul si cu alfii. Teotim era un intelectual subtire, cum
reiese din intervenga sa in favoarea Sfintului loan Gurà de Aur la
Constantinopol, din aprecierile fericitului Ieronim si din rangul pe care
i-1 acordà Sfìntul loan Damaschin in Stintele Paralele, asezindu-1
aproape totdeauna intre marii capadocieni sau lingà marele sàu prie-
ten, lingà sfìntul loan Gurà de Aur» 50.
Acest amplu citat edificà pe deplin cu privire la valoarea actività-
tii creatine a lui Teotim I pentru patristica in generai, pentru Bisericà
noastrà in special.
d. Sfìntul Teotim I, episcopul Tomisului, nu numai cà a elaborat
pagini patristice de primà insemnàtate, intemeiate pe o profundà vie-
tuire crestinà, dar el cunostea literatura patristicà pinà la epoca sa si
mai aies «cunostea perfect pe Origen si operele sale (subi. n. | N.V.)
Si nu era pornit la ur.à si invràjbire, ci foarte larg in vederi si con
descendent fafà de neajunsurile firii omenesti» 51.
Sfìntul Teotim I a putut intra in contact cu scrisul lui Origen prin
culegerea filocalicà datoratà unora dintre pàrinfii capadocieni52, dar el
a putut avea la indeminà chiar scrieri originale ale lui Origen, fapt pe
care il confirma relatàrile lui Socrate si Sozomen, prestigiosa istorici
bisericesti ai crestinismului primar.
La sinodul de la Stejar, in apropiere de Calcedon, care a avut loc
in anul 403, Sfìntul Teotim I al Tomisului a apàrat cu deosebit curaj
Si cu toatà competenfa si hotàrirea, pe Sfìntul Ioan Gurà de Aur de
acuzafia cà favoriza pe origenisti — acuzafie adusà de Teofil al Ale-
xandriei prin Epifanie al Salaminei din Cipru, pentru a fi ei pe placul
50. Idem, p. 49—50. Sfìntul Teotim I «era foarte invàtat... Pe lingà cuno$tintele
Crestinismului era versat si in filosofia pàgina... Ducea o viafà foarte abstinentà
asprà in totul, ca cel mai mare ascet si asa $i-a terminat viata, dedat studiilor»
(C. E r b i c e a n u , op. cit., in «B.O.R.», XXII (1898), 4, p. 373).
51. C. E r b i c e a n u , op. cit., p. 374.
52. Mai aproape de zilele noastre, o edifie criticà a Filocaliei din opera lui Origen
a publicat J. A r m i t a g e R o b i n s o n : The Philocaìia oi Origen — Tlie text
revised with a criticai introduction and indices by... — Cambridge — At thè
University Press, 1893. Edilia a fost reimprimatà in 1961. In romàne$te Filocalia
lui Origen a apàrut in colecfia «Pàrinfi $i scriitori bisericesti», nr. 7, Bucure$ti,
1982, p. 293—524.
STUDII $7 ART ICO LE 55
Eudoxiei, sofia împâratului Arcadiu. La acest sinod, Sfîntul Teotim I

a pronunfat o strâlucitâ pledoarie creatina : «Eu, Epifanie, nu vreau sa
necinstesc pe acela care a adormit de mult în chip frumos $i nu în-
dràznesc sa sâvîrçesc o blasfemie condamnînd lucruri pe care cei di-
naintea noastrâ nu le-au înlâturat, mai aies câ $tiu câ în cârfile lui
Origen nu se aflâ nici o invasatura rea...» 53 — ba mai mult, atitudinea
sa a fost atît de hotâritâ încît deschizînd o carte cu scrieri ale lui Ori
gen, a început sa citeascâ din ea, arâtînd corectitudinea majoritâfii
învâfâturilor bisericeçti ale lui Origen.
Acelea$i momente din patetica $i decisa participare a Sfîntului
Teotim I al Tomisului la discutine teologice în apârarea lui Origen $i
în acelaçi timp a Sfîntului Ioan Gurà de Aur sînt redate partial 54 $i
de istoricul bisericesc Sozomen, aproape în aceiaçi termeni55.
Intervenga Sfîntului Teotim I, episcopul Tomisului, s-a remarcat
prin fermitatea argumentârii în favoarea Sfîntului Ioan Gurâ de Aur.
Epifanie supunea, spre semnare, episcopilor o sentinfâ de condamnare
a cârtilor lui Origen, farà însâ a putea susfine o motivare a condam-
nârii, ci numai pentru câ el se angajase sa serveascâ punctul de ve
dere al lui Teofil cu privire la unele opere ale lui Origen, un punct de
vedere total destructiv mai aies câ pe aceastâ cale putea lovi $i în
autoritatea Sfîntului Ioan Gurâ de Aur — care primise çi audiase la
Constantinopol pe a$a-numitii «Frati Lungi», aeuzati de origenism la
Alexandria.
Luînd apârarea cârtilor lui Origen $i implicit apârîndu-$i prietenul,
pe Sfîntul Ioan Gurâ de Aur, Sfîntul Teotim I arâta câ nu poate fi ne-
cinstitâ memoria unui om pentru câ el nu mai trâieçte $i nu se mai
poate apâra, un om care a mûrit «frumos», aluzie desigur la moartea
martiricâ a lui Origen. Alt argument era câ predecesorii nu au con
damnât aceste cârfi, nu s-au înverçunat împotriva autorului lor. Sâ
adâugâm o foarte judicioasâ observatie formulatâ de Pr. prof. I. G. Co-
man : «Faptul câ dintre tofi episcopi! opozanfi este citât [de Istoria bi
sericeascâ] numai Teotim, iar cuvintele lui sînt prezentate textual, sub-
liniazâ prestigiul deosebit de care se bucura episcopul tomitan în
cercurile teologice $i bisericeçti bizantine din jurul anului 400» 56.
In textul latin din Acta Sanctomm Aprilis se precizeazâ, referitor
la Sfîntul Teotim, dupâ redactarea lui Baronius, câ la sinodul de la
Stejar ierarhul nostru tomitan «a fost de pârere câ nu trebuie nimi-
cite lucrârile lui Origen în care expune dreapta credinfâ» 57. La acel
sinod local, Sfîntul Teotim I avea asupra sa texte din Origen — cum
53. S o c r a t e , Istoria bisericeascâ, VI, 12, Migne, P. G., LXVII, 701 AB, trad. rom.
Pr. prof. I. G. C o m a n/ Scriitori bisericeçti..., p. 188.
54. Cf. Prof. I. I. G e o r g e s cu, Viafa creatina in vechiul Tomis, în «M.M.S.»,
XXXVIII (1962), 1—2, p. 25.
55. Pasajul din Origen, citât de Sfîntul Teotim, exprima lucruri folositoare pentru
Bisericâ. Cuvintele de încheiere erau urmâtoarele : «Nu este cuviincios a osîndi
pe cel care a mûrit de mult, nici sâ se îndeparteze cu blasfemie pârerea celor
mai vechi» ( S o z o me n , Istoria bisericeascâ, VIII, 14 B, Aligne, P. G., LXVII,
1553 A).
56. I. G. C o ma n , Scriitori bisericeçti..., p. 189.
57. I . R â m u r e a n u , op. cit., p. 83.
aràtam ceva mai înainte —f poate chiar paginile de Filocalia alcâtuitâ

de Sfinfii Vasilie cel Mare $i Grigorie Teologul, bazîndu-$i astfel apâ-
rarea pe texte ce puteau fi verificate oricînd $i de oricine, citînd amplu
$i eu exactitate elementele filocalice din opera celebrului alexandrin.
Apârîndu-1 pe Sfîntul loan Gura de Aur, el apàra «nu numai pe
arhiepiscopul sâu, ci insali Ortodoxia, càci pentru episcopul de Tomis,
ca $i pentru Sfîntul loan Cassian — compatriotul çi contemporanul sàu
— loan Gurà de Aur era întruchiparea Ortodoxiei» 58.
Sfîntul Teotim I al Tomisului a exprimât cele mai obiective apre
cien pentru gîndirea creatina a lui Origen. Gîndirea creatina $i seríe
nle lui Origen erau aprecíate $i de alti Sfinfi Pàrinti : Vasilie cel Mare,
Grigorie Teologul, loan Gura de Aur. Ei se desfàtau eu frumoasele pa-
gini despre desàvîrçire scrise de Origen, chiar daca nu împàrtâçeau $i
tóate ideile teologice ale didascalului alexandrin. «Nu se putea ca o
lectura atenta a operelor lui Origen sá nu stírneascá admiraba pentru
incomparabilele pagini consacrate problemelor «filosofiei», adicà pro-
blemelor legate de viafa monahala. Acestea erau paginile — $i sínt $i
astazi — cele mai atragátoare, mai utile $i pe deasupra $i ferite de
erezie, din tot cít elaborase Origen» 59.
*
Chiar numai din aceste màrturii fragmentare pe care le avem as-
tàzi $i le putem invoca despre Sfîntul Teotim I, episcopul Tomisului, de
la sfîrçitul secolului al IV-lea $i începutul celui urmàtor, putem con-
chide cu privire la rolul istorie pe care 1-a ìndeplinit acest sfìnt pàrinte
pentru viata creatina din Dacia Ponticà $i ìmprejurimi, pentru teologia
epocii, cà este unul dintre primii scriitori patristici de pe teritoriul fà-
rii noastre, primul scriitor stràroman cunoscut, recunoscut $i pretuit
pentru inaitele lui insubri, fiind in acela$i timp un stràlucit dascàl
cre$tin care in mod incontestabil cuno$tea $i folosea literatura patris
tica pina atunci elaborata, opere ale Sfintului loan Gurà de Aur, ale
Pàrintilor capadocieni, opera lui Origen ■— demonstrìnd nu numai o
neobi?nuintà erudifie, dar $i smerenie, o tinutà moralà exemplarà. Teo
tim I al Tomisului nu numai cà prefuia valoarea scrierilor creatine pe
care le apàra ìmpotriva detractorilor, dar $i omagia pe autorii lor, sus-
tinìndu-$i opiniile fàrà ezitare, cu deplinà claritate $i ìn spirit de res-
ponsabilitate, adesea în situajii critice cînd el însuçi era expus prin
ceea ce afirma, fiind prevenit asupra consecintelor atitudinii sale.
3. Episcopul loan al Tomisului

fl «1 fl • _ __ 1 _ _ V . _a .1
Sfintitul episcop loan al Tomisului, cunoscut arhipàstor în Scythia

Minor în anii 448—449, a participât prin scrisul sâu viguros $i hotàrît
la dispútele hristologice ale timpului.
58. I. G. C o ma n , S p iritu a lita te a p a tristic â în S ç y th ia M in or — O rto d o x ia ere-
d in fei —, în «Ort.», XXIX (1977), 2, p. 168,
59. I de m, S c riito ri b isericeçti..., p. 189,
STUDI! ARTICOLE 57
Dupa mârturia scriitorului latin Marius Mercator, care a trait un

timp çi la Constantinopol, fericitul episcop loan al Tomisului a scris in
limba latina tratate de referinfà contra nestorianismului si eutihianis-
mului, aparìnd cu energie Ortodoxia, dupa cum reiese din fragmentele
pastrate pina astazi si publicate in colemia Corpus Christianorum,
Series Latina LXXXV A 60.
Prin anii 448—449, episcopul tornitali a participât la un sinod locai
intrunit la Constantinopol, unde s-a remarcat prin atitudinea sa ferma
in apararea Ortodoxiei 61. In efervescenfa atmosferei discufiilor si mai
ales a disputelor teologice ale timpului el se gàsea adesea la Constan
tinopol. Aici 1-a cunoscut pe invafatul ierarh de pe farmul politic al
Scythiei Minor, scriitorul latin, Marius Mercator. Acesta, vorbind des-
pre episcopul tomitan, spune câ este «unul dintre cei mai buni teologi
ai timpului», unul dintre «cei mai aprigi adversari ai nestorianismului
Si ai eutihianismului», menfinìndu-se totdeauna pe linia invafaturii
ortodoxe adevarate.
loan al Tomisului a fost un scriitor talentat ; scrierile sale viguros
polemice erau fie elaborate in ìntregime de el, asadar originale, fie
tâlmâciri din elinâ in latina, dar avìnd acelasi confinut sì acelasi scop,
combaterea monofizitismului.
Despre ìnsemnatatea deosebità a scrierilor episcopului loan al To
misului si eficienfa lor in acel secol al V-lea vorbeste Marius Merca
tor, recomandînd «pentru oricine voieste sa se lâmureascâ asupra ere-
ziilor lui Nestorie si Eutihie», sa cerceteze si sa citeascâ : «Sermones
beatissimi Patris Ioannis Tomitanae urbis episcopi provinciae Scythiae»
(Cuvîntârile fericitului Parinte loan, episcopul cetâjii Tomis din provin
cia Scythia) 62.
Din opera acestui eminent scriitor patristic, opera care nu s-a pu-
tut bucura de circumstanfe favorabile spre a se pâstra pina astazi, in
primii ani ai secolului nostru au fost gasite la Oxford de Dom Germain
Morin numai cîteva fragmente, pastrate in lucrarile lui Marius Merca
tor — fragmente date la lumina in anul 1905 63.
Dupa istoriali Jacques Zeiller, cele descoperite din scrierile epis
copului tomitan sìnt deosebit de valoroase, caci din eie se poate de
duce in mod limpede câ, pentru fericitul loan al Tomisului, «monofi-
zitismul lui Eutihie era cea mai rea dintre erezii...», pentru câ «a uni
Cuvîntul divin cu un trup patimitor si nu cu natura omeneasca com
pleta si a face pe Dumnezeu patimitor este profanare si idolatrie» 64.
60. Ioannis Tomitanae Urbis Episcopi Opuscolo, Cura et studio Fr. Glorie, Turnholti,
1978, p. 234—239.
61. Dom G e r m a i n Mo r i n , Le témoignage de Jean de Tômis sur les hérésies de
Nestorius et d'Eutychès, in «Journal of Theological Studies», VII (1905), p. 74—79.
62. M a r i u s M e r c a t o r , «Epilogus» la tâlmâcirea unui fragment din Cuvîntarea
lui Eutherius de Thyana, nestorian, contra Sfîntului Chirii al Alexandriei, Migne,
P. L., XLVIII, 1088 CD.
63. Dom G e r m a i n Mo r i n , op. cit., p. 74—77.
64. Fragmentul din Marius Mercator are urmâtorul început : «Incipit sancti Ioan
nis Tomitanae civitatis episcopi provinciae Scythiae de duabus heresibus Nesto-
rianorum et Eutichianistarum nuper exaratis post obitum beatae memoriae Au-
gustini episcopi brevissima utilissimaque instructio» (dupa Pr. N. Ç e r b â n e s c u ,
16G0 de ani..., p. 1016, nota 294).
^ r
?
MITROPOLIA OLTENIEI
Pentru ca nestorienii sá nu mai acuze pe ortodoc$i de eutihianism,

$i nici eutihienii sa nu-i acuze pe aceea$i linie extremista $i nemoti-
vatà de nestorianism, autorul documentului Collectio Palatina face
apel la autoritatea patristica a fericitului loan, episcopul Tomisului,
care a combatut $i pe unii $i pe alfii, apàrìnd Ortodoxia 65.
loan, episcopul Tomisului, a làsat, dupà moartea sa, mai multe texte
prelucrate in limba latina dupà operele hristologice ale unor scriitori
greci ca : Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir, Euterie din Tiana.
Din activitatea sa literarà patristica se poate constata cà romanizarea
Dobrogei era cu deosebire consolidata $i, chiar in ora$e ca Tomis — cu
mulfi greci — se simtea nevoia sa fie traduse in latineóte cìt mai multe
scrieri patristice grece$ti 66.
4. O Epistola a Episcopului Teotim al II-lea

al Tomisului din anul 458
Monofizitismul, de$i condamnât la Sinodul IV Ecumenic (451) de
la Calcedon, a continuât sa fie activ $i sa influenfeze viafa creçtinâ
$i doctrina Bisericiii. Sustinàtorii lui tulburau in continuare pacea Bise-
ricii, mai aies la Alexandria unde, dupa moartea subitâ a patriarhului
Proterie, in martie 457, a fost ales in scaunul vacant monofizitul Timo-
tei Elur, care se manifesta in chip fafi? împotriva hotàrîrilor de la
Calcedon.
Spre a chibzui cit mai bine asupra màsurilor care trebuiau luate
intr-o asemenea situale $i spre a limati spiritele pe cìt era cu putinfà,
in anul 458, impàratul Leon I a scris mai multor ierarhi din imperiu,
cerindu-le «sà-$i dea in scris pàrerea asupra articolelor de credinfà ce
s-au decis la Calcedon, precum $i asupra evenimentelor ce s-au petre-
cut in Alexandria» 67.
Intre ierarhii care au primit scrisoarea-circularà se numàra $i arhi-
pàstorul de la Pontul Euxin, «Theotimo episcopo Tomitano»68.
Cu prilejul acestui «plebiscit», spre a se ratifica $i pe calea aceas-
ta, prin ierarhi, hotàrìrile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, sfin-
titul episcop Teotim II al Tomisului a redactat o epistola in limba la
tina 69, in numele sàu $i in numele Bisericii din partile noastre, trimi-
tìnd-o ìmpàratului. Titulatura este : «Theotimus humilis Scythiae regio-
65. Acta Conciliorum Oecumenico rum, Tomos I, voi. 5, Ed. Schwartz, Collectio Pa
latina, p. 181 ; I. G. C o m a n, Scriitori teologi in Scythia Minor, in volumul : «De
la Dunare la Mare», Galati, 1977, p. 77 §i 80.
66. Pr. prof. G h. I. M o i s e s c u, pr. prof. Ç t e f a n L u p ç a $i pr. prof. A l. F i l i -
p a $ c u, Istoria Bisericii Romàne, I, Bucureçti, 1957, p. 82.
67. Dintre aceste scrisori-circulare ale ìmpàratului s-a pàstrat textul celei trimise
patriarhului Anatolie al Constantinopolului (vezi Acta conciliorum..., ed. J.
H a r d o u i n, II, Paris, 1714, col. 689—691).
68. Ibidem, col. 691.
69. Epistola este publicatà de Mansi in Sacrorum Conciliorum nova et amplissima
collectio, 1762, VII, 545 ABC. In româneçte a fost tradusà $i publicatà de G h e -
r a s i m T i m u ? episcopul Argeçului, în Acte privitoare la Istoria Bisericii
Romàne, în «B.O.R.<», XVIII (1894), 3, p. 275—276.
STÜDII $/ ARTIGOLE 59
nis episcopus», adresíndu-se catre : «Domino piísimo et christianissimo

imperatori nostro Leoni...». Prin acest mesaj, ierarhul face cunoscut
impáratului cá el nu crede $i nu consimte nici mai mult nici mai pufin
decit cele ce au fost hotarite integral $i desávir$it «de catre Sfinfii
Pàrinti la Sinodul de la Calcedon. Noi nu $tim ceva mai mult decit
cele ce Sfìntul Duh a invafat prin gura atitor Pàrinti. De aceea, Prea
Bunule Imparate, $i eu $i toatà Biserica lui Dumnezeu (din Scythia $i de
pretutindeni) a$a intelegem $i, cu consimtamintul vostru, confirmam
prin credintà $i màrturisirea noastrà evlavioasá hotaririle Sfintilor Pà
rinti. lar despre Timotei (monofizitul ìnscàunat al Alexandriei) a$a so-
cotim cà, deoarece in puterea rugáciunilor el se crede a fi actualmen
te episcop, dar prin o intende neru$inatà fiind hirotonit de cátre exco-
municati, regula bisericeascà il considerà ca dezbràcat de demnitate
$i excomunicat... Deci acum cuvìntul màrturisirii noastre fàcìndu-1 cu
noscut auzului vostru sànàtos..., dorim ca pronia divinà sà và tiná tot-
deauna in pace».
Duhul ortodox, irenic $i patristic al acestei Epistole a fost reliefat
in chip judicios de càtre mai multi cercetàtori patrologi romàni 70.
In contextul disputelor hristologice din secolul V, aceastà Epistola
a episcopului Teotim II al Tomisului se inscrie ca o replicà energicà
$i intru totul demnà de a fi situatà intre remarcabilele pagini patristice
pe aceastà temà.
5. Epistola Episcopului Valentinian

al Tomisului catre Papa Vigilius
$i raspunsul acestuia
Numele episcopului Valentinian al Tomisului este légat de contro
versa violentà care a izbucnit in secolul al VI-lea cu privire la con-
damnarea «Celor Trei Capitole».
In aceastà etapâ istoricâ a Creçtinismului, politica impàratului
Justinian (527—565) urmàrea sà realizeze o conciliere a spiritelor, adinc
tulburate atunci de necontenite dispute teologice. Sub influenta sofiei
sale Teodora, impàratul a fàcut unele concesii in favoarea monofiziti-
lor, pentru pàstrarea pàcii religioase a imperiului.
Teodor Askidas, arhiepiscopul Cesareei, un monofizit pâtimaç, in
ascuns, foarte combativ, a convins pe impàrat cà ar fi realizabilà impà-
carea cu ortodoc$ii dacâ s-ar condamna «Cele Trei Capitole», adicà :
persoana $i opera lui Teodor de Mopsuestia ; scrierile episcopului Teo-
doret al Cirului ìmpotriva Sfìntului Chirii al Alexandriei $i Epistola
episcopului Ibas din Edesa ìmpotriva Sfìntului Chirii al Alexandriei.
Ortodocçii riguro$i se ìmpotriveau acestei triple condamnàri. Ei
susfineau cà prin aceasta s-ar submina primejdios autoritatea Sinodu-
lui IV Ecumenic de la Calcedon. Dar Teodor Askidas a reu$it sà ob-
70. I. G. C o ma n , Scriitori teologi In Scythia Minor, p. 75—76; Idem, Scriitori
biserice?ti..., p. 303—304; Pr. prof. N. $ e r b a n e s c u , op. cit., p. 1017—1018;
Prof. I l i e I. G e o r g e s c u , op. cit., p. 27 ; M. P a c u r a r i u, Istoria Bisericii
Ortodoxe Romane, I, p. 136.
fina de la impärat un Edict teologie prin care se condamnau «Cele Trei

Capitole» (544).
Printre episcopii care au rezistat cu temeritate neabätutä $i cu
toatä fermitatea pentru a pästra ne$tirbitä autoritatea Sinodului IV
Ecumenic din Calcedon se afla $i episcopul Valentinian al Tomisului71.
Pentru susfinerea condamnärii «Celor Trei Capitole» a fost chemat
la Constantinopol $i papa Vigilius de la Roma. Printr-un act «teologie»
numit Judicatum, dat in Simbäta cea mare a Sfintelor Patimi din anul
548, in 11 aprilie, papa condamna «Cele Trei Capitole».
Condamnarea pronuntatä de papa Vigilius a provocai o energicä
opozitie chiar din partea unor clerici din jurul sau, de pildä a diaconilor
Rusfticus, un nepot al papei, $i Sebastianus. Cel din urmä a adresat, in
anul 549, o scrisoare in limba latina episcopului Valentinian al Tomi
sului despre atitudinea papei la Constantinopol $i consecinfele acestei
atitudini72.
Aflind astfei despre cele intimplate, despre abandonarea hotäriri-
lor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, episcopul Valentinian din
Tomis a adresat o Epistola papei Vigilius la Constantinopol, spre a se
informa cu exactitate asupra adevärului. Imprejuräri nefavorabile au
fäcut ca aceastä epistolä sä nu fie pästratä, dar este foarte plauzibilä
supozifia cä scrisoarea episcopului Valentinian era redactatä in limba
latinä 73.
Pästrindu-se scrisoarea de räspuns a papei Vigilius trimisä episco
pului Valentinian al Tomisului la 18 martie anul 550 74, se poate deduce
cuprinsul epistolei expediate anterior aceleia, de cätre Valentinian al
Tomisului, papei Vigilius in anul 549.
Episcopul Valentinian cerea probabil mai intii recunoa$terea celor
patru Sinoade Ecumenice care au avut loc pina atunci $i care aduseserä
o inestimabilä contribufie la apärarea dreptei credinfe. Valentinian de
Tomis este asigurat de papa Vigilius prin scrisoarea trimisä cä el päs-
treazä «cu sfinfenie» toate cele hotärite la cele patru Sinoade Ecume
nice : de la Niceea, Constantinopol, Efes $i Calcedon 75.
Mai departe, papa Vigilius scriind «dilectissimo fratri Valentiniano
episcopo de Tomis provinciae Scythiae», ii fäcea cunoscut cä $i prin-
tr-un oarecare Basinianus, «illustris et magnificus vir», cum $i prin
reprezentanfii Bisericii din Tomis (care avea incä pe atunci o anumitä
autocefalie) $i deci ai lui Valentinian la Constantinopol, a fost informat
despre cele ce se auziserä in Scythia Minor in legäturä cu atitudinea
sa fafä de «Cele Trei Capitole»76; fafä de aceastä problemä ì$i formu-
leazä el räspunsul cätre'episcopul Valentinian.
71. Diac. I. P u 1p e a, Episcopul Valentinian de Tomis. Coresponden\a lui cu papa
Vigilius in chestiunea « Celor Trei Capitole», in «B. O. R.», LXV (1947), 4—9,
p. 200—202 ? M. P ä c u r a r i u , Istoria Bisericii Romàne, I, p. 138.
72. Diac. I. P u l p e a, op. cit., p. 203—206; Pr. N. § e r b ä n e s c u, op. cit., p. 1023.
73. Diac. I. P u l p e a , op. cit., p. 206.
74. Epistola Vigilia Papae ad Valentinianum episcopum Tomitanum, Migne, P. L.,
LXIX, 51—54 $i Mansi, IX, 359—361. Vezi si lucrarea lui R a y m u n d N e t z -
h a m m e r , Cre$tinàtatea in vechea Tomi, Baia Mare, 1904, p. 39—40.
75. Acta Conciliorum Oecumenicorum (= A CO), tom. V, v o l.I, Ed. Schwartz rea-
lizatä de I. S t r a u b , 1971, p. 195—196.
76. N. ^ e r b a n e s c u , op. cit., p. 1023.
STUDII 5/ AHI ICOLE 61
Din contextul scrisorii expediate la Tomis de papa Vigilius se de

duce ìngrij orarea episcopului tomitan $i a comunitari duhovnice$ti pe
care o pastorea, in legatura cu hotârîrile Sinodului IV Ecumenic $i a
celor anterioare. Se deduce apoi câ din scrisoarea lui Valentinian ca-
tre papa $i din opiniile reprezentanfilor episcopului de Tomis la Con-
stantinopol, papa $tia ca la Tomis au fost discutii mai aprinse ìn lega
tura cu problematica '«Celor Trei Capitole». Credem ca episcopul Va
lentinian depusese mari eforturi pentru a lini$ti spiritele. Prin mesajul
ce ìi trimite, papa ìl asigura pe el, ca arhipastor la Tomis $i pe cre-
dincioçii de aici, câ nu a condamnât scrierile $i nici persoanele, adica
pe Teodor, pe Teodoret $i pe Ibas. In aceasta privinfâ, orioine poate citi
Judicatum-u\ adresat patriarhului Mina al Constantinopolului.
Raspunsul papei Vigilius la Epistola episcopului Valentinian al To-
misului a fost scris de un presbiter, Ioan, la calendele XV ale lunii lui
aprilie, în anul XXIII al stâpînirii ìmparatului Justinian «perpetuu Au-
gust», acela înmînînd-o omului de ìncredere Maxenfiu, urmìnd ca acesta
sa o predea episcopului Valentinian la Tomis, in 18 martie anul 550 11.
Drept urmare a Epistolei lui Valentinian, papa Vigilius arata câ
«pâstreazâ cu sfinfenie cele'hotârîte ìn cele patru Sinoade de la Niceea,
Constantinopol, Efes $i Calcedon...», recunoscìnd in episcopul de Tomis
un arbitru, într-o anumita mâsurâ, o autoritate capatola a sfavili un cu
rent de opozifie ìmpotriva sa.
înfelegem câ nu numai in fata papei Vigilius, dar $i a contempora-
nilor lui, Valentinian se bucura de o deosebita pretuire — ceea ce se
adevereçte din continutul corespondenfei ce ìi era adresata, care, de
parte de a se limita la formule protocolare, abordeaza problemele de
esenta $i nu denota numai o finutà reverenfioasà fata de un ierarh,
ci atitudinea cuvenita din partea papei $i nu numai a lui fata de alesele
ìnsubri ale unei prestigioase personalità^ a Ortodoxiei timpului.
Valentinian era o figura de seama a timpului in Biserica Rasari-
tului, «o figura de nivel moral deosebit» 778.
6. Scrierile
Sfintului loan Cassian
Sfíntul loan Cassian, näscut pe la anul 360 in Scythia Minor79,
intr-o familie cu bunästare, «a facut studii de literatura clasica (Virgi-
77. Diac. I. P u 1p e a, art. cit., p. 209.
78. I. G. C o ma n , Scriitori teologi in Scythia Minor, p. 78.
79. G h e n a d i e de M a r s i 1i a, De viris illustribus, 62, ed. F. C. Richardson, în
«Texte und Untersuchungen», XIV, 1—2, 1896, p. 82, çi F o t i e, în Biblioteca,
197. Ghenadie, vorbind despre Sfîntul Ioan Cassian, cînd relateaza despre ori-
ginea acestuia spune : «natione scythia». Pentru a acredita afirmatia lui Ghena
die trebuie sä subliniem ca el era contemporan eu Cassian çi ca au trait îm-
preunâ în acelaçi Oira$, Maxsilia (Pr. A l e x . C o n s t . a n t i n e s c u , Despre
Sfintul Ioan Cassian, în «B. O. R.», LXIV (1946), 4—6, p. 219); I de m, Siîntul
Ioan Cassian scitul, nu romanul în «G. B.», XXIII (1964), 7—8, p. 698—705; J e a n
C o ma n , Le patrimoine de l'oecuménisme chrétien du IV-e au Vl-e siècles en
Scythie Mineure (Dobroudja), în «Contacts», XXII (1970), 69/1, p. 63; I de m, Les
62 MITROPOLIA OLTENIEÏ
liu, Horatiu, Salustiu, Cicero etc.) în vreo $coalâ de pe litoralul pon-

tic *80. $i-a început noviciatul probabil într-o mânâstire din regnine, de
unde a plecat eu fratele sâu duhovnicesc, Gherman, la Locurile Sfin
te» 81f s-a închinoviat la o mânâstire din apropierea Betleemului, riv-
nind spre dobîndirea desâvîrçirii duhovnice$ti. Peste cìfiva ani, pleacâ
eu acelaçi Gherman in Egipt, la açezâmintele monahale de la Pane-
physis, Thennessis, Khelia, Scete, cercetînd acolo $i un numâr de pâ-
rinfi îmbunâtâfiti ca : Chaeremon, Nesteros, Pafnutie $i alfii. A putut
întîlni, sau càuta in mod exprès $i cunoaçte $i pe Evagrie Ponticul, cel
plin de învâtâtura filocalicâ a lui Origen 82 — scriitor bisericesc clasic
$i celebru, cunoscut probabil prin opera sa $i de Sfintuì Teotim I, epis-
copul de aitunci a<l Da.ciei Pontice.
Din Egipt, loan Cassian a revenit in Palestina, iar de aici a plecat
la Constantinopol, unde a avut loc hirotonirea sa în ierodiacon, sâvîr-
$itâ de câtre Sfîntul loan Gurâ de Aur, pe lîngâ care a $i râmas pînâ la al
doilea exil al acestuia (din anul 404), cînd, încredinfîndu-i-se un mesaj
de câtre clerul $i poporul dreptcredincios din Constantinopol, el a mers
la Roma, la papa Inocenfiu I, pentru a-1 determina sâ intervinâ în fa-
voarea aceluia$i Sfînt loan Gurâ de Aur. De la Roma a plecat apoi la
Marsina, a fast hiroitonit ieromonah, s-a consacrai: unei pasionate $i
piine de zel acfiuni creatine de organizare a viefii monahale, înteme-
ind douâ mânâstiri, una de câlugâri $i alta de câlugârife, în jurul anu-
lui 415.
Sfîntul loan Cassian avea o bogatâ experienfâ monahalâ, începutâ
chiar din locurile natale. Cunoa$tem, prin Sfîntul Epifanie, cà aici exis-
tau mânâstiri bine organizate 83. în urma recentelor cercetâri arheolo-
gice în regiunea Niculifelului din Dobrogea, unde au fost descoperite
moaçtele sfinfilor martiri Zotikos, Attalos, Kamasis $i Philippos, se im-
«scyfhes» Jean Cassien et Denys le Petit et leurs relations avec le monde méditera-
nêen, în «Klironomia», tom. 7, vol. 1, Tesalonic, 1975, p. 18—28 — $i extras ;
I d e m, «Scifii» loan Cassian çi Dionisie cel Mie legâturile lor eu lumea me-
diteraneeanâ, în «S. T.», XXVII (1975), 3—4, p. 189—203 $i I de m, La littérature
patristique au Bas-Danube aux IV—Vl-e siècles. La contribution de Jean Cas-
sien et de Denys le Petit, în «Romanian Orthodox Church News», XI (1981),
3, p. 3—10.
In legatura cu unele ipoteze care propun ca loc de naçtere al Sfìntului loan
Cassian $i alte regiuni ca: Siria, Palestina, Serta (Kurdistan) çi Constantinopol, pe
lîngâ autorii de mai sus, care se pronunta pentru originea «scitica» a autorului
ìn discute, mai mentionâm pe : Zahn, Schwartz, Bardenhewer, Courcelle, Altaner,
O. Chadwick, H. Chadwick, N. Çerbânescu, I. Bamea $.a. (Vezi I. G. Co ma n ,
«S c itii» lo a n C a ssia n D ion isie ce l M ie leg âtu rile..., p. 189).
Sfîntul loan Cassian, câlugâr din Scythia Minor, s-a nâscut «probabil ìntr-un
sat de pe valea Casimcei (vicus Cassi — sau Cassiani?) — afirmafie formulata ìn
D iction ar de Isto rie V ech e a R om àniei, elaborai de un colectiv de autori sub
conducerea Prof. dr. doc. D. M. P i p p i d i, Bucureçti, 1976, p. 345, articolul des-
pre lo a n C a ssia n este semnat de prof. i. B a r n e a.
80. H. I. M a r r o u , La patrie de Jean Cassian, ìn «Orientalia Christiana Periodica»,
XIII, din «Miscellanea Guillaume de Jerphanion», II, Roma, 1947, p. 588—596.
81. I. G. C o ma n , Teologi §i Teologie in Scythia Minor in secolele IV—VI, in
«B. O. R.», XCVI (1978), 7—8, p. 785.
82. O w e n C h a d w i c k , John Cassian, Second ed., Cambridge, 1968, p. 26.
83. S f î n t u l E p i f a n i e , Contra ereziilor III, 1, 70, 14, Migne, P. G., XLII, 372.
STÜDII $/ ARTICOLE 63
pune, ca o ipotezâ plauzibilâ, câ bazilica de la Niculitel a devenit încâ

din secolul IV bisericâ de mânâstire, ceea ce a conferit pînâ de curînd
acestui loc denumirea de «Mânâstirea».
Ioan Cassian relateazâ autobiografie faptul câ el a trait încâ din
copilârie printre câlugâri, «ale câror îndemnuri le auzea $i ale câror
exemple le vedea». Un asemenea detaliu ne poate sugera câ tînârul
Cassian $i-a petrecut copilâria, în mod aproape cert, într-un mediu mo-
nahal din Scythia Minor 84. Experienta sa monahalâ îmbogâtindu-se în
Palestina, Egipt $i Constantinopol, el a putut sâ serie spre sfîr$itul vietii
sale pagini elevate referitoare la viata monahalâ.
De la Sfîntul Ioan Cassian ne-au râmas trei opere deosebit de im
portante, toate în limba latinâ : De Institutis coenobiorum et de octo
principalium vitiorum remediis (= Despre açezâmintele mânâstireçti
eu viatâ de obçte $i despre remediile împotriva celor opt pâcate princi
pale) — în 12 cârti85; Conlationes Sanctorum Patrum, XXIV (= Con-
latiuni sau Convorbiri eu Pârintii, XXIV) 86 ; De incarnatione Domini
contra Nestorium Libri VII (= Despre întruparea Domnului, contra lui
Nestorie, $apte cârti) 87.
a. Scrierea Despre açezàmintele mànàstireçti eu viata de obçte
despre remediile contra celor opt pâcate principale, dupâ cum se poate
observa din titlu, este aleâtuitâ din douâ pârti.
Primele patru cârti din cele douâsprezece, precedate de o scri-
soare a unui episcop Castor câtre Sfîntul Ioan Cassian $i de o Prefatâ
— râspuns câtre Castor din partea Sfîntului nostru pârinte, formeazâ
partea întîi. în Prefatâ, se exprimâ cu smerenie nesiguranta de a serie
o lucrare importantâ, pentru câ lucrurile pe care le-a vàzut în câlâto-
riile sale din Palestina $i din Egiipt nu le mai retine foante exact în me
morie $i «pentru câ problemele monahale nu sînt lucruri de exprimât în
cuvinte, ci de trâit». Analizînd aceste terne de viatâ monahalâ, el men-
• 84. De institutis coenobiorum, în Prefatâ, 4, p. 4—5.
85. Migne, P. L., XLIX, 53—476 ; ed. de M. Petschenig, în «Corpus Scriptoruim Ec-
clesiasticorum Latinorum», XVII, 1, 1888, p. 3—231 $i J e a n C a s s i e n, Insti
tutions cênobitiques, ed. E. Pichery, Col. SC, nr. 109, Paris, 1965. Primele patru
cârti din aceastâ operâ, traduse în româneçte dupa editia rusà a episcopului
Teofan, tipârità la Moscova în anul 1892, au fost incluse în volumul Vechile
rinduieli ale viefii monahale, ed. Mânâstirii Dobruça, 1929, p. 561—662.
Partea a doua a acestei opere se gâse$te çi în Migne, P. G., XXVIII, 871—906,
ca Epistola a doua a Sfîntului Atanasie câtre Castor, precum $i în Filocalia
greaeâ (Atena, 1893), I, p. 35—47.
■In traducere româneascà — de Mitropolitul Grigorie Dascâlul — s-a tipârit
în Douâ Cuvinte ale Sfîntului Ioan Cassian, Bucureçti, 1825, f. 1—15, iar în tradu-
cerea Pr. prof. D. S t à n i 1o a e, în Filocalia sau Culegere din scrierile Slintilor
Pârinti care arata cum se poate omul curati, lumina çi desâvîrçi, vol. I, ed. Il-a,
Sibiu, 1947, p. 97—123.
86. Migne, P. L., XLIX, 477—1328 $i J e a n C a s s i e n, Confèrences, I—IV, ed. E.
Pichery, în SC, nr. 42, Paris, 1966. Din aceastâ operâ s-a tradus în româneçte $i
tipârit de Mitropolitul Grigorie Dascâlul un rezumat al Convorbirilor I çi II, în
Douâ Cuvinte, cit. f. 15—24, precum $i de Pr. D. S t â n i 1o a e, în vol. I, din
Filocalia româneascà, p. 124—141.
87. Ed. M. P e t s c h e n i g , C S E L , vol. XVII, pars I, Viena, 1888. Intreaga
operâ a Sfîntului ioan Cassian se pregâteçte într-o traducere criticâ româneascà
spre a fi tipàrità în vol. LVII—LIX, din colecfia «Pârinti $i Scriitori bisericeçti».
tiona $i, in mod cert, cunoa$tea luerari din acest domeniu scrise de au
tori eminenti, intre care Sfìntul Vasilie cel Mare sau Fericitul Ieronim,
«oameni vestiti prin viata, $tiinta $i cuvintul lor».
Sfìntul loan Cassian arata cà el prezintà problemele a$a cum au
fost intelese de càlugàrii vestiti pe care i-a cercetat in Palestina $i in
Egipt, dar adaptate regiunii in care se afla acum. Precizeazà apoi cà
$i partea a doua, tratind despre cele opt pacate capitale, este strins le
gata de partea intìi ; dupa concepta sa cei ce i$i due viata in manàstire
trebuie sa lupte mai ales impotriva pàcatelor.
In primele patru càrti sint expuse, rind pe rìnd, problemele vietii
manàstire$ti, vorbind mai intìi despre imbràcàmintea monahalà, apoi
despre rugàciunile de noapte, despre cìntàrile de psalmi, despre rugà-
ciunea de zi, despre conditine primirii fratilor in manàstire. Se pune
accentui pe «ascultare» $i se dau drept exemple de smerenie vestitii
avvi : loan, Patermutius, Pinufie. La sfir$itul acestei parti, prezintà o
schemà a desàvir$irii monahale : inceputul mìntuirii $i al ìntelepciunii
este, dupà Sfinta Scripturà, teama de Dumnezeu ; din teama de Dum-
nezeu ia na$tere pocàinfa mìntuitoare $i smerenia, din smerenie se
na$te tàierea voii, iar prin alungarea pàcatelor ràsar $i cresc virtuale ;
prin virtufi se dobìnde$te curàfia inimii, iar prin aceasta «desàvìr$irea
dragostei apostolice» 88.
Cele opt càrfi care urmeazà trateazà despre cele opt pàcate prin
cipale : duhul làcomiei pintecelui $i tóate viciile legate de ea ; duhul
desfrinàrii sau patima càrnii ; duhul arghirofiliei sau iubirii de bani ;
duhul mìniei ; duhul tristetii ; trindàvia cu múltele ei fete ; duhul sla-
vei dejarte $i duhul mindriei. Autorul enumerà $i mijloacele de com-
batere a pàcatelor. De pildà, pentru combaterea mindriei, el recomandà
smerenia, ràbdarea suferintelor $i durerilor care ne vin de la cei mai
mari, gindul viu $i recuno$tinta caldà pentru ajutorul $i harul din par
tea lui Dumnezeu. Pentru cà — aratà Sfìntul loan Cassian in Cartea a
XH-a (Vili) unde, analizind duhul mindriei ii opune virtutea smereniei
— inceputul chemàrii $i al mìntuirii noastre nu stà in noi sau in fap-
tele noastre, ci «noi sìntem mintuiti prin darul $i harul lui Dumnezeu» 89.
Aceastà primà scriere amplà a Sfintului loan Cassian pe care o
cunoa$tem in intregime, elaboratà — sau fàcutà cunoscutà — pe la
anul 420, a avut un rol covir$itor mai ales in organizarea monahismu-
lui apusean din epoca patristicà. Mai ales pe temeiul preceptelor orga-
nizatorice monahale $i de viefuire duhovniceascà elaborate de Sfìntul
loan Cassian poate fi conceputà lucrarea cre$tinà atit de bine orientatà
$i temeinic intoemità a Sfintului Benedici de Nursia $i a celorlalfi con-
ducàtori de mànàstiri din Apus. Operele cassiene despre organizarea $i
specificul viefii monahale au indeplinit in Apusul Europei rolul pe care
1-au avut in Ràsàrit Regúlele Sfintului Vasilie cel Mare.
Analiza $i critica pàcatelor capitale sint sàvir$ite cu minte $i minà
de magistru, remarcabilà fiind $i metoda expunerii. Adìncimea analize-
88. I. G. C o ma n , S critto ri biserice$ti..., p. 227.
89. De In stitu tis coen o b ioru m et de o d o p rin cip aliu m v itio ru m rem ed iis, XII, 11, 1,
p. 213, ed. M. Petschenig.
STUDII $/ ART ICOLE 65
lor $i precizia lor se datoresc experience! indelungate a autorului in

viata monahalà, începînd eu anii copilâriei $i adolescentei sale in Scy
thia Minor, apoi contactului eu atîfia monahi îmbunâtâtiti, dar ele devin
convingâtoare in mare mâsurà datorità talentului sâu deosebit in arta
scrisului, cum remarca Ghenadie de Marsilia: «Instruit de experienfà, eu
cuvînt mâsurat $i, ca sa spun mai ciar, inventînd cuvinte eu înfeles anu-
rniit $i vorbind prin aeliune (subi. n. f N. V.), Cassian a scris lucruri
trebuitoare tuturor monahilor» 90.
b. A doua scriere a Sfîntului loan Cassian, Conlajiuni sau Con-
vorbiri eu Pàrintii, scrisà între anii 420—429, in 24 de cârfi — dupa nu-
mârul celor 24 de bâtrîni din Apocalipsâ (IV, 4—11) —, este cea mai
întinsà $i cea mai importants lucrare a sa. Sînt relátate convorbirile pe
care sfìntul autor $i prietenul sau Gherman, tot scit $i el, le-au avut cu
cei mai vestiti monahi ai Egiptului, in ultimii 15 ani ai secolului IV.
Expunerea Convorbirilor se face in trei grupe succesive, dupà cele trei
centre monahale principale pe care Sfìntul loan Cassian le-a vizitat in
Egipt. La ìnceputul fiecàrei grupe, printr-o prefafa-dedicatie, se preci-
zeaza sensul generai al convorbirilor care urmeaza.
Prima grupa cuprinde zece Convorbiri, scrise la rugàmintea epis-.
copului Castor — care decedeaza intre timp $i eie sìnt apoi dedicate
fratelui acestuia, episcopului Leontius $i unui calugar cu numele de
Helladius, devenit mai tìrziu episcop. Convorbirile au avut loc in tinu-
tul scetic. Trateaza mai intìi despre contemplarea lui Dumnezeu. Se
trece apoi la tinuta exterioara $i vazuta a monahului, apoi la tenuta
lui nevazuta, launtrica, de la pravila obi$nuità a rugàciunilor la rugà-
ciunea continua. Se arata ca scopul monahului este dobindirea impa
ratici cerurilor. Pentru aceasta este nevoie de lini$tirea inimii, de dra-
gostea continua. Prin cuvìntul avvei Moise se trateaza despre discer-
namint, despre masura in tóate sau dreapta socoteala. Se insista asu-
pra faptului ca trebuie evitate tóate excesele, ca se cuvine a pastra
calea de mijloc, cea ìmparateasca. Se vorbe^te, in continuare, despre
únele lepadari ale monahului : de bogatii, de pacate. Se precizeaza ca
intre liberul arbitru ?i har este colaborare, nu contradictie. Avva Da-
niil vorbe?te despre pofta trupului ?i a duhului, despre rolul vointei
noastre in lucrarea poftei.
Este de remarcat cà in Conlatiunea V se ocupà din nou cu cele
opt pacate principale. Adaugà considerata noi, $i anume, cà miele din-
tre pacatele mari sìnt legate de firea noastrà, aitele sint in afara firii,
únele pacate se sàvir$esc numai cu lucrarea trupului, áltele farà par-
ticiparea trupului — ca mìndria $i slava de$artà. Se aratà nestatorni-
cia sufletului $i pàcatele duhovnice?ti. Conlatiunea IX trateazà des
pre rugàciune. Aràtìnd ce trebuie sà cuprindà rugàciunea smerità a
cre^tinului $i cà Sfintii Pàrinti, marii dascàli $i ìnvàtàtori recomandà
rugàciunea «smerità $i tàcutà», Sfìntul loan Cassian face o foarte fru-
moasà $i detaliatà tìleuire a Rugàciunii «Tatàl nostru» (in cap. XVIII—
XXIII din aceastà Conlafiune) 91. In cea de a X-a $i ultima Conlafiune
90. De v iris illu si rib u s 62.
91. C on latio IX , 18—23.
5. Mitropolia Olteniei c. 60
MITROPOLIA OLTENIEI
din aceastà grupa, rostità de avva Isaac, se trateaza tot despre rugà-
ciune, anume despre conditiile rugàciunii desavínote.
In grupa a doua a Conlatiunilor (XI—XVI), se arata cà acestea au
avut loc la Panephysis, in Thebaida, 0 sìnt dedicate staretului Hono-
ratus de Lerin 0 monahului Eucheriu, care ajunge mai tirziu episcop
de Lyon.
In Conlatiunile din aceastà grupa, Sfìntul toan Cassian trateaza
despre desàvirîre, care este variata in infinitele ei manifestad, dar
unica prin scop. Din desàvirOtb dragostea ne face mai desàvìrOti ; se
trateaza astfel despre curale, feciorie sau despre ajutorul lui Dum-
nezeu, farà care nici binele, nici desavìrOrea nu sìnt posibile. Harul
lui Dumnezeu 0 libertatea noastrà merg ìmpreunà càtre bine. Harul se
da dupà capacitatea fiecàruia.
In Conlafiunea XIV, pronuntatà de avva Nesteros, se trateaza des
pre «$tiinta duhovniceasca», curàfirea de pacate $i contemplala lu-
crurilor, a universului creat de Dumnezeu. Aceastà conceptie despre
ìnsu$irea «Oüntei duhovnice§ti» se intilne^te 0 la Sfìntul Grigorie Teo-
logul, in prima sa Cuvintare teologica.
In Conlatiunea XV, rostità tot de avva Nesteros, care vorbe$te des
pre harismele divine, dintre care cea mai importantà este aceea a dra-
gostei, «Oiinfa activà», sintezà a celorlalte virtuti, desàvir$irea.
Inspirai din cunoscutul tratat Despre prietenie, al lui Cicero, Sfìntul
loan Cassian face o frumoasà dizertafie teologica despre prietenie, sta-
rea de pururea curàtie a inimii O de desàvìr$ire care caracterizeazà pe
adevàratii prieteni. Monahul trebuie sà a$eze tóate in viafà dupà bu-
nele ìndemnuri ale dragostei 0 ale pàcii, el nu trebuie sà prefere ni-
mic inaintea dragostei de aproapele. Adevàrata prietenie in monahism
nu poate avea loc decìt ìntre bàrbati cu moravuri curate.
Ultima Conlatiune din aceastà grupà — cea de a XVII-a — tra-
teazà despre prescrieri. Poruncile de bazà ale credintei §i moralei tre
buie pàzite cu sfintenie, dar sìnt 0 lucruri care se pot schimba fàrà
nici o primejdie — de exemplu, severitatea postului, continuitatea lec-
turii sau a meditatici etc.
Grupa a treia, ultima, cuprinde Conlatiunile XVIII—XXIV, care au
fost tenute la Diolcos 0 sìnt dedicate lui Iovinian, Minerviu, Leontiu
0 Teodor, toti monahi in insulele Stohade, nu departe de Marsiìia 0
Lerin. Cuprinsul lor este destinât atît cenobitilor cît $i anahoretilor,
învàtîndu-i çi calàuzindu-i spiritual sà foloseasca experienta vietuirii
duhovniceOi a celor care i-au précédât 92, mentinìndu-se pe calea ur-
matà de ace$tia.
Calificìnd aceastà lucrare a Sfintului loan Cassian drept o «capodo
pera», I. G. Coman o situeazà la rangul cuvenit93, alàturi de alte
stràlucite scrieri din fondul literaturii patristice elaborate de marii
Pàrinti ai Ortodoxiei.
Im portala temelor $i bogàtia continutului, varietatea $i folosul du-
hovnicesc exceptional al acestor Coniatami determina de altminteri
92. C o n latio X V II, 1089—1090.
93. P atro lo g ia, p. 248.
aprecierea unanimà din partea speciali$tilor cit $i a miilor de càlugàri

cremini — elocventà confirmare a vaiorii ! — care, secol de secol, vie-
fuind in mari $i vestite chinovii sau in schimnicii, intr-o parte ori in
alta a lumi! creatine, s-au ìmpàrtà$it din ìnvàfàturile ziditoare de suflet,
câlàuzitoare spre desâvîrçire, spre mìntuire.
Conlafiunile au constituit una dintre cele mai vechi $i mai apre
cíate scrieri ale unui veritabil Patene, tràit de autor $i de un neprefuit
folos $i pentru fiecare credincios. Nu exista aspect principal al viefii
morale creatine care sa nu fie analïzat, examinât in aceastà lucrare $i
sa nu primeascà dezlegarea cuvenità.
Impreunà cu lucrarea anterior discutatà aici, Conlafiunile sìnt «roa-
de ale unei minti luminate $i purificate de viafa ascetica. Dintr-o fru-
moasa modestie, Sfìntul Joan Cassian afirma cà tot ceea ce a a$ternut
pe hìrtie in aceste opere ale sale nu sìnt decìt «o comunicare prin el»
a celor graite de acei avvi vestiti in $coala $i ascultarea carora el
a trait atìta vreme» 94.
Ìntr-o astfel de scriere Sfìntul loan Cassian a izbutit sa ne lase o
imagine despre viafa làuntricà, duhovniceasca $i despre organizarea pe
care a dat-o vietii monahale, despre folosul experientei anterioare ; el
vorbe$'te pina $i despre preocupadle zilnice i$i munca solitarilor, a «ìn-
gerilor in trup», a «martirilor pustiului» 95. Aceste scrieri se mimara
printre lucradle patristice care sìnt izvoarele celor mai alese ìnvàfà-
minte in necontenifa aspirale spre desavîrçire a sufletului creçtin.
c. A treia $i ultima lucrare ramasà de la Sfìntul Ioan Cassian —
ìntre cele cunoscute pìnà astàzi — este tratatul Despre ìntruparea Dom-
nului contra lui Nestorie, in çapte càrfi, scriere apàruta la cererea
arhidiaconului Leon, ajuns mai tìrziu papà al Romei.
In padea inifialà a lucràrii se vorbe$te despre erezii $i se enu
mera cele mai multe dintre eie. In Cartea a Il-a atacà pe Nestorie, care
refuza sa admita ca Hristos-Dumnezeu S-a nàscut din Fecioara Maria
$i astfel Maria nu ar putea fi munita Maica Domnului sau Nascatoare
de Dumnezeu. Sfìntul Ioan Cassian invoca texte biblice prin care se
exprima divinitatea lui Iisus Hristos $i unde se implica pentru Sfìnta
Maria calificativul de Maica a Domnului. Textele arata limpede ca din
Sfìnta Maria a ie$it Cel plin de harul lui Dumnezeu $i cà Cel nascut
din Ea este Dumnezeu. In continuare se trateazâ aceeaçi problema ar-
gumentatà cu texte pauline, iar mai departe automi demonstreazà ca
acela$i este Fiul Omului $i Cuvintul lui Dumnezeu. In ultimele trei càrfi
se analizeazà nestorianismul, ca o derivale a pelagianismului, aràtìnd
cà Nestorie procedeazâ asemenea ereziilor sabelianâ $i arianâ. El sus-
fine câ au fost doi Hristoçi, Unul Dumnezeu $i unul din Sfìnta Maria.
Sfìntul Ioan Cassian argumenteazà in sprijinul dumnezeirii lui Iisus Hris
tos adàugìnd $i citate din literatura patristicà, pasaje din operele Sfìn-
tului Ilarie, ale Sfìntului Ambrozie, ale Fericitului Ieronim §i ale Feri-
94. Pr. Al e x . C o n s t a n t i n e s c u, D esp re Sfìn tu l Ioan C a ssia n , p. 225.
95. Pr. prof. M i r c e a N i ç c o v e a n u , C o n trib u fia S fìn tu lu i Ioan C a ssia n la c u -
n o açterea m on ah ism u lu i din se c o le le IV —V, in lum ina ecu m en ism u lu i creçtin,
în «G.B.», XXXI (1972), 5—6, p. 562.
citului Augustili, din scrierile Sfìntului Grigorie Teologul, ale Sfìntului

Atanasie cel Mare, ale Sfìntului loan Gura de Aur.
Aceasta lucrare are ìntre áltele meritul de a prezenta pentru prima
data Apusului doctrina lui Nestorie §i de a fi supus-o unei critici se
vere, subliniind totodata prestigiul operelor Sfinfilor Parinfi ai Biseri-
cii, valoarea ideilor creatine $i a argumentelor pe care eie le cuprind.
O asemenea scriere reprezinta inca un insemnat pas inainte in teologia
de limbà latina a secolului V 96.
*
Spre deosebire de unul dintre vrednicii sai compatrioti $i urma$i,
Dionisie Exiguul, Sfintul loan Cassian nu a inchinat lucràrile sale unor
personalitàti din Scythia Minor. Dar acest fapt nu poate sa ne impie-
dice a presupune ca operele sale au ajuns chiar de pe atunci in patria
sa, in Dacia Ponticà. Credem ca acfiunea s-a putut ìndeplini cel putin
pe douà cai : pe de o parte, únele scrieri au fost trimise foarte pro-
babil de Sfìntul Parinte direct unor personalità^ ierarhice sau monas-
tice din Scythia Minor ; iar pe de alta parte, eie au putut fi procurate
direct de ierarhii de la Tomis '$i din alte cetàfi pontico-danubiene, de
inainta$ii vestifilor «càlugàri sciti», de la inceputul secolului al VI-lea.
In acest fel, «ortodoxia Sfìntului loan Cassian s-a revàrsat ca un
dar prefios in sufletele oamenilor Bisericii din Scythia Minor, care la
rindul lor o vor transmite mai departe» 97. Fotie cuno$tea, in secolul
IX, opera monahalà a autorului nostru.
Conceptia Sfìntului loan Cassian despre sinergismul harului, al li-
berului arbitru $i al faptelor bune, numeroasele sale puñete de contact
cu doctrina Fericitului Augustin $i stràduinta sa constantà de a con
verti credinfa in fapte bune, aladar in autentice atitudini creatine, fac
din acest autor un factor de bazà al legàturilor dintre romanitatea ori
entala $i romanitatea occidentalà.
Cercetàrile recente, literare $i arheologice, dovedesc o realà, evi-
dentà legatura ìntre instituíale $i elementele de spiritualitate din Scythia
Minor : mànàstiri, bazilici, inscriptii, cruci, numeroase simboluri crea
tine pe ceramica. Se pot adàuga atitudini ale episcopilor Tomisului de
atunci cind s-au impus luàri de pozitie, pe de o parte, valorile carac-
teristice ale operei Sfìntului loan Cassian, pe de alta parte : prefuire
$i dragoste calda pentru Biserica din Constantinopol $i conducatorul ei,
Sfìntul loan Gura de Aur. Ortodoxia credinfei este aparata cu staruinfà
$i fermitate neabàtutà ; exista combaterea energica a ereziilor, mai ales
cea a lui Nestorie ; fidelitatea deplinà fata de Sfinta Scripturà ; pre-
zentarea Sfintei Feci-oare Maria ca «Maicà a Domnului», in inscriptiile
din Scythia Minor $i «Marna a lui Hristos», iar la Sfintul loan Cassian
cel mai adesea ca «Nàscàtoare de Dumnezeu» (Theotocos).
Scrierile Sfìntului loan Cassian sint stràbàtute de o evlavie calda
$i seninà. Se remarca apoi «paginile incàrcate de erudifie $i meditale
96. I. G. C o ma n , O p erele lite ra re ale S fìn tu lu i lo an C a ssia n , in «M.B.», XXV (1975),
. 10—12, p. 565—567.
97. I d e m, S p iritu a lita te p a tristic à in S c y th ia M inor, p. 169.
STUDII $! ARTICOLE • 69
adiva ale Sfintului loan Cassian, care a trait circa cincisprezece ani
sub martiriul alb al pustiului» 98910.
Aprofundind analiza acestui complex context de viajà creatina, in
calitate de exeget eminent al acestei epoci patristice, Pr. prof. I. G.
Coman reliefeazà puterea spiritualà a Ortodoxiei in Scythia Minor in
timpul prigoanelor $i prin singele martirilor, pe de o parte, $i puterea
ce izvorà$te din paginile scrise de Sfintul loan Cassian pe de alta, «...cele
douà puteri se completeazà, caci eie se succed in timp $i se desfà$oarà
in condili diferite» " .
Dacà in tinerete Sfintul Ioan Cassian a avut ca izvoare literare
$i spirituale pe unii dintre marii elusici latini, ca : Virgiliu, Horatiu,
Cicero, Persius etc., la maturitate ìntreaga sa opera se fundamenteazà
pe adevarurile creatine din Biblie $i pe ìnvataturile din scrierile ma-
rilor Sfinti Parinti care 1-au precedat : Atanasie cel Mare, Vasilie cel
Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Gurà de Aur, poate $i Evagrie Pon-
ticul, toti din Ràsàrit, apoi Sfintii Ilarie Pictavianul, Ambrozie, Ieronim,
Rufin, Augustin etc. din Apus, «tràind, ca daco-roman, echilibrul intre
Orient $i Occident» 10°.
Aminteam mai inainte cà Sfintul Ioan Cassian este o personalitate
cu adevàrat reprezentativà a Ortodoxiei in generai, a Ortodoxiei noas-
tre de limbà latina ìndeosebi — latina ìnsu$ità in patria sa, Scythia
Minor, desavìr$ita $i ìmbogàtità in mediul monastic palestinian, egip-
tean $i constantinopolitan §i fructificata prin operele elaborate. Aces-
tea constituie inceputul unei literatura patristice de tip monastic, redac-
tatà intr-o limbà latina misionara, adeevata exprimàrii ideilor religi-
oase ce trebuiau ràspindite $i cultivate in rìndurile dreptmàritorilor
cre$tini.
Din punct de vedere teologie, Sfintul loan Cassian este exponentul
hristologiei ortodoxe, a$a cum a fost conceputà de marii Parinfi rasa-
riteni, bunii càlauzitori pe drumurile duhovnice$ti. «Convorbirile cu
Pàrintii» au fost traduse in limba greaca incà din secolul al V-lea $i
restituite astfel Rasaritului.
Transpuse in aceastà limbà operele Sfintului Ioan Cassian au putut fi
citite mai tìrziu cu atentie $i satisfactie de Fotie ; eie vor fi circulat
in mod curent in mànàstirile de limbà greacà, precum $i in cele de
limbà latinà din Scythia Minor, la Dunàrea de Jos. Mai mult chiar,
inainte de traducerea lor in grecete, scrierile cassiene trebuie sà fi
fost cunoscute in Dobrogea in versiunea latinà. Faima $i utilitatea re-
gulilor lui monahale din Apus au ajutat probabil la difuzarea $i in
propria-i patrie, eie fiind in deplinà armonie cu cele elaborate de Sfintul
Vasilie cel Mare pentru monahismul ràsàritean, valoarea unor atare
idei ajungìnd un bun universal. Conchidem aceasta din sesizarea lui
Fotie $i din intrarea timpurie a au-torului in Patericul $i in Filocalia
din tinuturile romàne$ti.
98. I d e m, O p erele lite ra re a le S fin tu lu i Io an C a ssia n , p. 568.
99. Ibidem .
100. I de m, La litté ratu re p a tristiq u e a u B as-D an u b e a u x IV —V/-e siè c le s. La co n
tribution de St. J e a n C a ssie n et de D en ys le Petit, p. 5—6.
In operele Sfintului loan Cassian se remarca erudita limbajului in-

telectual-teologic ce exprima gìndirea patristica, acum transpusà in lim-
bile neo-romanice pe masura constituirii lor.
In paginile «scitului» Cassian vibreazà un dinamism specific, o vi-
talitate ce nu exclude subtilitatea $i finetea. Este o limbà latina cu un
bogat vocabular $i suflu teologic-moral-patristic, o terminologie pe de-
plin adecvatà care infàti$eazà situatile opuse, sau care se exclud ;
tóate pornirile negative sìnt supuse unei analize critice care determina
eliminarea ilor, tortele binelui biruie prin smerenie, rabdare, «dreapta
socotealà» $i dragoste, prin ajutorul harului dumnezeiesc.
In chip firesc, limba latina a scrierilor cassiene este o latina a
Scythiei Minor $i a Daciei epocii, caracterizatà prin prezenta unor ele
mente $i valori specifice. Asemenea valori au putut refertiliza roma-
nitatea orienitalà prin revenirea la locul de ba^tinà a scrierilor Sf-ìn-
tului loan Cassian datorita circulafiei lor in secolele V—VII §i, incon-
testabil, aducind o contributie $i la structurarea limbii romàne airi, in
spafiul carpato-danubiano-pontic.
Unor cercetàtori ai operei Sfintului loan Cassian li s-a putut parea
prea laborioasà forma de expunere a problemelor101, dar, chiar a$a
fiind, trebuie sa se considere stadiul de evolute a limbii, corespunzator
unei gìndiri evoluate, un stadiu in care atìt vocabularul cit $i construcfia
sintáctica se emancipeazà de fórmele clasice. Pe lingà aceste circum-
stanfe specifice, se adaugà inspirile de scriitor pe care le demonstreaza
«scitul» Cassian, intre care, nu in ultimul rìnd, talentul descriptiv $i
capacitatea de ìnfelegere a sufletului omenesc 102.
Filocalia Sfintului loan Cassian, cu diversele ei traduceri, acestea
càutìnd a exprima cu fidelitate corespondentele lexicale ?i semantice,
— reprezinta poate cel mai complet §i echilibrat sistem de ìnvàtaturà
referitoare la dobindirea desavìrîrii evanghelice, a mintuirii creatine.
Genul literar al Conlatiunilor create de acest Sfìnt Pàrinte se impune
prin arta compozifiei, prin frumusefea ideilor $i claritatea succesiunii lor,
printr-o exceptionalà forfa psihologica, pe care uneori Prudenfiu a ega-
lat-o in Psychomachia — iar pe pian literar-estetic in zilele noastre,
Gala Galaction, in únele dintre nuvelele sale 103.
Menfionam mai ìnainte opinia patriarhului Fotie care, in secolul al
IX-lea, citind in grecete A$ezàmintele cenobìplor $i Combaterea celor
opt pacate principale, il elogia pe autor spunìnd cà aceste scrieri, care
circulau la Bizant, aveau atita putere in eie $i ràspindeau o asemenea
atmosfera sacra, incìt orice comunitate monahala care se conduce dupà
aceste reguli inflore$te cu adevarat. «Cuvintele corespund exact gindu-
rilor, scinteind de claritate, se imprima u$or in suflete, conving $i atrag
spre scopul propus» 104.
101. E. P i c h e r y, Jean Cassien, Conièrences, I—VII, I, p. 64—65.
102. Ibidem, p. 66.
103. I. G. C o m a n, Scriitori biserice$ti..., p. 266—267.
104. Ibidem, p. 230—231 $i 266. F o t i e , Biblioteca 197, Migne, P.G., CHI, 661 BCD
$i 664 A ; P h o t i u s , Bibliothèque, tom. I, Texte établi et traduit par René
Henry, Paris, 1959.
STUDII ? / ARTICOLE 71
Începînd din secolul IX, apoi cu deosebire în secolul X $i urmâ-

toarele, literatura patristica greaeâ a început sa circule $i în versiuni
slave — la început destul de sporadic. Astfel, relativ tîrziu, într-un
Sbornie slavo-sîrb datat eu aproximatie în anul 1400, se aflâ $i o tra-
ducere din opera Sfîntului Ioan Cassian 105.
O ipotezâ ce ramine de confirmât, dar se aflâ în proximitatea cer-
titudinii, este câ, la noi, opera Sfîntului Ioan Cassian s-a putut bucura
de un destin aparté $i a circulât în mod neîndoielnic, mai întîi, în
limba originala, latina. Dar înainte de aparitia scrisului slav a putut
fi tradusâ, cel putin partial, în limba strâromânâ a epocii — acea limba
romana a Evului Mediu timpuriu care a reprezentat o expresie a celei
dintîi sinteze lingvistice daco-romane, farà de care nu ar fi putut exista
ilici continuitatea acestei limbi neolatine, ca «insula» bine delimitata,
statornicâ în toate elementele sale structurale çi de lexic, invulnera-
bilâ, eu toatâ pozitia ei etno-geograficâ într-o vasta «mare slava». $i
este eu totul plauzibil ca traduceri româneçti sa fi putut circula $i prin
secolele XIII—XVI, paralel eu versiuni greceçti $i slavone 106 ; în sfîrçit,
începînd eu secolul al XVI-ilea — din care avem în copii alte scrieri
patristice în limba romàna — care au avut de îndeplinit necesita^
mai ample de cultura $i instruire, circulînd mai aies în limba natio-
nalâ.
Manuscrise-copii în románente din operele Sfîntului Ioan Cassian se
pàstreazâ la noi din secolele XVIII $i X IX 107, cînd se remarca preo
cupan sporite pentru cunoaçterea literaturii patristice.
105. Vezi D i m i t r i e Bogdanovici, Katalog chirilskih rukopisa monastira
Hilandara, Beograd, 1978, nr. 468, p. 179.
106. Intr-un vechi manuscris slavo-romàn, Sbornie — copie din 1738 — pàstrat acum
la Burniresti, gàsim in versiune slava de redactie ruso-ucraineanà opera — (par
lala) — a Sfintului Ioan Cassian : «Cartea a zecea a Prea Cuviosului Pàrintelui
nostru Cassian — Despre lenea sufletului...» (Ms. nr. 4250, la Biblioteca Cen
trala de Stat, f. 213 sq. — vezi E. L i n i a (coordonator), L. D j a m o - D i a c o
n i l a $i O. S t o i c o v i c i , Catalogul manuscriselor slavo-romàne din Bucu-
re$ti, Bucure$ti, 1981, p. 216—218).
107. La Biblioteca Academiei din Bucuresti se pàstreazà 15 manuscrise romàne§ti
vechi care cuprind in parte si lucràri ale Sfintului Ioan Cassian («Rimleanul»). Ast
fel, ms. rom. nr. 1076 — din secolul XVIII, f. 251—276 — cuprinde: «A Prea cuvio*
sului Pàrintelui nostru Cassian Rimleanul, càtre Leontie egumenul, Pentru sfin
gi pàrinti cei din Schit si Pentru dreapta socotealà, cuvint de mult folos plin»
(G. §trempel, FI. Moisil $i L. Stoianovici, Catalogul manuscriselor romàne?ti, IV,
Bucuresti, 1967, p. 65) ; Ms. rom. nr. 1083, f. 130—132 : «Al Sfintului Cassian
Cuvintul al 17-lea» (Idem, p. 77) ;Ms. rom. nr. 581, f. 3—60 : «A Prea Cuvio
sului Pàrintelui nostru Cassian Rimleanului, Càtre Castor episcopul, pentru cele
opt gìnduri ale ràutàfii» (G. Strempel, Catalogul manuscriselor romàne§ti, B.A.R.,
1—1600, Bucure$ti, 1978, p. 146) j Ms. rom. nr. 3318, Miscelaneu teologie, cu
prinde $i pàrti din opera Sfintului Ioan Cassian «Rimleanul» (G. Strempel, Co
piati de manuscrise romàne§ti pina la 1800, I, Bucure$ti, 1959, p. 55). Idem
m anierisele: 1621, f. 154—156; 3574, f. 30—32; 1455, f. 40—60; 1819, f. 31—81;
1929, f. 33—107; 1971, f. 30—64; 2004, f. 2—64; 3559, f. 88—118; 1973, f. 232—
239; 1994, f. 216—222; 2115, f. 241—247; 2132, f. 83—88; 3383, f. 66—77; 4361,
f. 2—74 $i ms. rom. 5548, f. 264—271.
7. Contribuya lui Dionisie Exiguul

la tezaurul patristicii
La un secol distanfâ în timp dupa Sfîntul loan Cassian, mediul mo
nastic çi teologic din Scythia Minor s-a împodobit eu încâ o perso-
nalitate de dimensiuni ecumenice : cuviosul Dionysius Exiguus (cel sme-
rit, cel umil).
S-a nascut in Scythia Minor 108 pe la anul 470 çi se pare câ a fost
crescut çi educat in una din mânâstirile de aici, prin grija unuia dintre
câlugârii locului, numit Petru. Se deduce acest fapt pentru câ numele
acestuia este invocat atunci cind Dionisie va face, mai tirziu, o emo-
tionantâ mârturisire : «Mi-aduc aminte de binefacerile Voastre, Vene
rate Pârinte, çi podoaba aleasâ a învâtâturilor lui Hristos, çi am mereu
înaintea ochilor minfii rivna sfinta pentru hrana duhovniceasca pe care
o cheltuiafi cu mine cind eram copil, rivna pe care nici spatiul, nici
timpul n-o pot uita...» 10910.
Açadar, Dionisie cel smerit, din fragedâ virsta a intrat intr-o ma-
nâstire dobrogeanâ, a invafat teologia Sfintei Biserici, învâfâtura du
hovniceasca patristicâ existentâ pînâ la aceasta data. Urmînd un drum
asemanâtor Sfintului loan Cassian, la o anumita virsta a plecat in Râ-
sârit, pentru desâvîrçirea viefuirii duhovniceçti çi a culturii sale. Astfel,
daco-romanul Dionisie Exiguul a ajuns la Constantinopol — dupa $ti-
rile ce ne-au ramas, dar nu este exclus sa fi câlâtorit ori sa fi ramas
temporar $i în alte locuri. Mai tîrziu se va afla la Roma, unde a fost
solicitât de papa Ghelasie, care avea nevoie de un bun cunoscâtor al
limbilor latinâ çi greacâ. Sosise la Roma spre sfîr$itul anului 496, s-a
închinoviat în Manâstirea «Sfînta Anastasia», de la poalele Palati-
nului no.
Cuviosul Dionisie Exiguul daco-romanul a stat la Roma în vremea
arhipâstoriei a zece papi, de la Anastasie II pînâ la Vigilius 1U. A mûrit
probabil la Vivarium, între anii 540 çi 545.
Cassiodor, prim-ministru sub Theodoric, devenit prieten çi admira-
tor al lui Dionisie Exiguul, precizeazâ câ monahul scit cel mult érudit
preda, împreunâ cu el, dialectica la Mânâstirea Vivarium, pentru
tinerii învâtâcei de acolo. Tôt Cassiodor aratâ câ prietenul sâu a pe-
trecut multi ani învâtînd în bisericâ.
Dionisie era un foarte bun cunoscâtor al Sfintei Scripturi, neîntre-
cut în mînuirea limbilor greacâ çi latinâ, traducînd fluent din una în
cealaltâ, era hifelept çi simplu în atitudinile sale, érudit çi smerit, cu
vorbâ pufinâ, feciorelnic çi blînd, înfrînat la toate, fârâ a osîndi pe
cei care nu se puteau înfrîna asemenea lui. «Era un ortodox desâvîrçit
çi ataçat întru totul rinduielilor pârinteçti (stabilité de Sfinfii Pârinfi —
108. Dupä märturia lui Cassiodorus din: De institutione divinarían litterarum 23,
Migne, P.L., LXXf 1137 B C.
109. D i o n y s i u s E x i g u u s , in: Scriptores «Illyrici Minores», Corpus Christia-
norum, Series Latina LXXXV, Turnholti, 1972, p. 59, 1.
110. Dr. Al. I. T ä u t u, Dionisie Romänul — o podoabä a Bisericii noastre strämo-
$e§ti, Ed. Il-a reväzutä, Fundaría Europeanä Dragan, Roma, 1967, p. 17—18.
111. Ibidem, p. 18.
STUDII Ç/ ART ICOLE 73
subì. n. y N. V.). Ràspundea stràluoit la orice in/trebare ce i -se punea.

Unii au ìncerca-t sà-i atinga numele, invinuindu-1 de unele erori. Dar
cine cite$te actele sinodale de la Efes $i Calcedon, cum $i epistolele de
confirmare ale acestora, ì$i dà seama cà incercàrile acestea nu aveau
ilici o valoare» 112. Dionisie cel smerit era de neam scit, cu maniere
«intru-totul romane» 113.
Opera cuviosului Dionisie Scitul consta dintr-un numàr de tradu-
ceri patristice in limba latina, din care unele spre folosul unor con
frati ; se adaugà $i opere personale, in legatura cu sàrbàtorirea Sfin-
telor Pa$ti, precum $i zece Prefefe elaborate de el la traducerile fàcute,
Prefefe piine de informata $i de interes pentru cel ce ìi cerceteazà bio
grafia, cum $i pentru istoria culturii noastre stràvechi. A intocmit $i
o Antologie de texte patristice, pusà la dispozifia unor confrati din
Scythia Minor 114. ♦
Ostenelile lui Dionisie Exiguul in domeniul literaturii patristice
pot fi impartite in mai multe categorii dupà tematica $i scopul lor :
a. In prima serie de scrieri ale lui Dionisie se inscriu traducerile
in limba latina ale unor scrieri patristice ràsàritene — traduceri din
limba greacà, spre a fi la ìndemina confratilor sài, càlugàrii sciti, in
slujba apàràrii Ortodoxiei, in contextul discutiilor hristologice, pentru
combaterea nestorianismului. In Prefata uneia dintre aceste traduceri in
limba latinà, Prefatà adresatà monahilor sciti loan $i Leontiu, prezen-
tind douà Scrisori ale Sfintului Chirii al Alexandriei càtre Successus
(XLV $i XLVI) — Successus fiind intiistàtàtorul Diocezareei Isauriei —,
el spune despre credinta Bisericii sale de ba$tinà §i despre confratii sài
urmàtoarele : «Credinta lor, stràlucind prin legàtura cu fapta bunà, era
pentru toti pildà de viatà $i sinceritate... Ei au \inui cu tàrie neinfricatà
totdeauna dogmele credintei ortodoxe, càci de$i erau simpli in cuvint,
in $tiintà nu erau nepriceputi. Sfintiile voastre, insufletiti pentru inte-
gritatea credintei, sprijiniti din toate puterile rìvna acestora... Sigur
de tària Bisericii universale §i socotind putin importantà indràzneala
sau furia perfidiei nestoriene, care asediazà mereu adevàrul ortodox
nu numai prin ìncercàri pe fafà, ci î prin curse ascunse, mà ostenesc
prin puterea pe care mi-o dà harul dumnezeiesc sà opun armelor de
fier ale acestei erezii un bastion mintuitor» 115.
112. C a s s i o d o r u s, op. cit., 23, Migne, P.L., LXX, 1137 B C D $1 1138 A B C ;
I. G. Coman, op. cit., p. 269—270.
113. C a s s i o d o r u s , op. cit., XXIII, Migne, P.L., LXX, 1137 B ; M. Pàcurariu, Js-
toria Bisericii Ortodoxe Romàne, I, p. 141.
114. Textele traducerilor cuviosului Dionisie Exiguul se gasesc In Migne, P.L., LXVII,
9 A—520 A. Prefetele sale au fost editate de curind in : Scriptores «Iliyrici Mi
nores», din «Corpus Christianorum», Series latina LXXXV, Turnholti, 1972, p.
133—154. De$i autenticitatea culegerii de texte patristice a fost discutala, as-
tàzi paternitatea lui Dionisie Exiguul asupra acestui florilegiu «ni se pare con-
firmatà» — opineazâ Pr. I. G. Coman in : Scriitori teologi in Scythia Minor,
p. 70 $i 81—82, nota 50.
115. D i o n y s i u s E x i g u u s , Praeiatio ad Ioannem et Leontium, 1—2, in Scrip
tores «Iliyrici Minores», Corpus, cit., p. 55—56.
Cuviosul Pàrinte se gîndea la eforturile celor de acasâ, unite cu

eforturile sale de la Roma, pentru apârarea $i râspîndirea adevâratei
învâtâturi creatine, a Ortodoxiei, fata de pericolul nestorian de la acea
data. In acest scop, trimite traduceri patristice in limba latina teologilor
din Scythia Minor.
In scopul mai sus aràtat, Dionisie a tradus din limba greacá ín
limba latina cartea Sfíntului Grigorie de Nyssa : Despre crearea omului.
In prefata la aceastà traducere, el releva eruditia autorului tradus, pre-
cizínd cà ih transpunerea latina nu a omis nimic din textul original al
scrierii116.
Tot la solicitarea càiugàrilor sciti a tradus din limba greacâ, Scri-
soctrea smodala din anal 430, alcâtuitâ de Sfîntul Chiril al Alexandriei
$i trimisâ patriarhului Nestorie de la Constantinopol spre îndreptare 117
— cunoscutâ ca%Epistola XVII. In prima sa parte, scrisoarea infatua
râtâcirile lui Nestorie în raport eu învâtàtura Bisericii, în partea a doua
expunea suceint aceastà invàtàturà, in 12 puñete de credintà, a càror
nerecunoa$tere atràgea dupà sine excluderea din sìnul Bisericii. Aces-
tea sìnt a$a-zisele Anatematisme ale Sfíntului Chirii al Alexandriei118.
In Prefata Epistolelor càtre Successus, inchinata «fratilor prea ru
biti loan $i Leontiu» din Scythia Minor, càrora le trimitea traducerile,
Dionisie Exiguul scria : «Poate pare lucru nou celor ne$tiutori cà Scythia,
care se aratà ingrozitoare prin frig $i in acela$i timjp prin barbari, a
crescut bàrbati piini de càldurà i$i minunati prin blindetea purtàrii.
Cà lucrili stà a$a, eu il $tiu nu numai printr-o cunoa^tere din na$tere,
ci mi 1-a aràtat $i experienta. Se cunoa$te cà acolo, intr-o comunitate
pàminteascà deschisà, am fost renàscut cu harul lui Dumnezeu prin
taina botezului $i am fost invrednicit sà vàd viata cereascà in trup fra-
gil a prea fericitilor Pàrinti, cu care aceastà regiune se slàve$te ca de
o rodire duhovniceascà deosebità. Credintà lor stràlucind prin legà-
tura cu fapta bunà era pentru toti pildà de viatà $i sinceritate. Ei nu
erau prin$i in reteaua nici unei griji lume$ti $i puteau spune cu Apos-
tolul : «Cetatea noastrà este in ceruri» (Filip. Ili, 20). Ei au \inut cu
tàrie neìnfricatà totdeauna dogmele credintei ortodoxe, càci de?i erau
simpli in cuvint, in çtiintà nu erau nepriceputi.
«Sfintiile voastre, ìnsufletiti pentru integritatea credintei, sprijiniti
din tóate puterile rivna acestora, netinind seama de inertia i$i versati-
litatea unora care preferà lucrurilor ceretti folosul celor prezente. Cre
d ila flexibilà $i nestatornicia flexibilà a acestora fatà de adorarea lui
Dumnezeu tare mà mihnesc. Ei ì?i schimbà adesea pàrerile dupà bunul
plac al ìmpàratilor, ca $i cum sfìnta religie se poate schimba dupà cal
cúlele omene$ti... De aceea, sigur de tària Bisericii universale $i soco-
tind putin importantà indràzneala sau furia perfidiei nestoriene, care
116. Migne, P.L., LXVII, 345 C D §i 346 D.
117. Migne, P.G., LXXVII, Epistola XVII, 105—121 ; Mansi, Condì, ampliss. coll. IV,
1067—1081.
118. Migne, P.G. LXXVI, 120—121. Anatematisme le sint traduse in romàne$te de Pr.
dr. Olimp Càciulà, in : Anatema!ismele Siintului Chirii al Alexandriei, Bucu-
re$ti, 1937, p. 10—13 (extras din «B.O.R.», LX (1937), 3—4).
pune la cale mereu sa asedieze târia adevârului ortodox nu numai prin

încercâri pe fata ci §i prin curse ascunse, ma ostenesc prin puterea pe
care mi-o dâ harul dumnezeiesc sa opun armelor de fier ale acestor
erezii un bastion mîntuitor.
«In acest scop, la indemnul vostra (subi. n. f N. V.) am tradus din
limba greacâ doua Epistole ale Prea Fericifului Chiril, episcopul Ale-
xandriei, adresate lui Successus, întîistâtâtorul Diocesareei Isauriei. $i
fiindcâ doriti cu rîvnà deosebitâ sa cunoaçteti opusculele învâtatului
menfionat, ma voi îngriji, eu ajutorul lui Hristos Domnul nostru, sa
traduc pe care voi putea din eie, cerîndu-vâ in -schimb sa ma sprijiniti
eu rugâciunile voastre pornite din rîvna duhului» 119.
In acelaçi scop, Dionisie Exiguul a tradus în limba latina din serie-
rile patriarhului Proclu : Tomosul câtre armeni, pe care 1-a trimis «mo-
nahilor sciti». El cunoçtea bine dezvoltarea teologica din patria sa, Scy-
thia Minor, în secolele IV—VI, $i se stràduia dupa putere sá transmita
alci scrieri traduse din mari teologi ràsàriiteni120 : Sfintul Grigorie de
Nyssa, Sfintul Chirii al Alexandriei, sau din scrierile patriarhului Proclu
al Constantinopolului.
In Preiafa la traducerea Tomosului lui Proclu, Dionisie critica pe
partizanii lui Nestorie, sustinind ca Hristos este Unul din Treime. Nes-
torienii nu màrturiseau pe Domnul Hristos ca pe Unul din Sfìnta Tre
ime, ci din explicatiile pe care le dàdeau, Mintuitorul devenea a patra
persoanà. Dionisie apara aici doctrina theopasità a lui Proclu §i a cà-
lugarilor sciti, care sustineau adevàrul cre^tin cà «Unul din Treime a
suferit pentru noi cu trupul».
Dionisie Exiguul intretinuse strìnse legàturi cu càlugàrii «sciti»
Achile, Ioan-Maxentiu, Leontie, Mauriciu etc., cu unii orientati, dar $i
cu unii occidentali.
Nu numai compatrioti sài i-au solicitât sa le faca traduceri in la
tineóte, dar ?i unii dintre apuseni : episcopul Çtefan, ipreofii Iulian, Feli-
cian, Pastor $i Gaudenfiu, papa Hormisdas. Sigur ca únele exemplare
ói din aceste traduceri latineóti, sau creafii proprii au ajuns chiar de
atunci acasa la ai sài, in Scythia Minor.
b. Dintre scrierile care alcâtuiesc o a doua categorie, cìteva for-
meazà seria aghiograficà. Este vorba de únele biografii, mult prefuite
$i cerute, mai ales in mediile monahale medievale : Viafa Sfintului Pa-
homie, Pocainfa minunata a Siintei Thaisia, Descoperirea capului Sfìn-
tului loan Botezâtorul. Dionisie Exiguul este considérât automi unei
impresionante colecfii de texte patristice din operele Sfinfilor Atanasie,
Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasilie cel Mare, Ciprian, Ilarie,
Ambrozie, Fericitul Augustin, texte referitoare la diverse problème teo
logice — îndeosebi trinitare çi hristologice121. Dionisie cel Smerit a
ìncununat cu cinste fruntea Ortodoxiei $i pe aceea a patriei sale. A
119. Di onys i f ui s E x i g u us, Ibidem, Praeiatio ad Ioannem et Leontium, 1, 2, 3,
p. 55—56. Trad. rom. Pr. prof. I. G. Coman, Scriitori bisericeçti..., p. 271.
120. I. G. C o ma n , Scriitori bisericeçtï..., p. 271—272.
121. D i o n y s i u s E x i g u u s , Ibidem, p. 85—129.
alcàtuit florilegiul Exempla Sanctorum Patrum 122, insumind o sutà de

pasaje patristice prin care se stabileau mai multe punti de legatura
intre fratii cremini123.
In acest florilegiu se vede adìncimea $i anvergura cuno$tintelor sale
patristice, capacitatea de a seleota pasaje potrivi'te pentru scopurile
antologiei. Avea convinta cà textele acestor scriitori patristici ofereau
Bisericii cele mai bune solutii in disputele cu ereticii $i constituiau,
in acelaî timp, un liant spiritual intre Europa, Africa <$i Asia. «In aceste
somitàti ale gindirii teologice gàsise nu numai stinca filosofici crea
tine, ci $i puntea care unea Apusul cu Rasàritul, a$a cum lucrul se
petrecea in insali Scythia Minor, farà ca prezenfa limbii grece$ti, a
geticii, sarmaticii, goticii etc., sa jeneze limba latina in continuarea pro-
cesu'lui de romanizare» 124.
c. Scrierile de drept canonie formeazà o alta serie de lucràri dio-
nisiene. Dionisie Exiguul a tradus in limba latina $i a dat la lumina
in douà «editii»-versiuni Canoanele Sinoadelor Ecumenice (de la
Niceea, Constantinopol, Efes $i Calcedon), ale unor sinoade locale §i
a editat Decretele pontificale. Este vorba, a$adar nu de simple lucràri
de arhivà ci de traduceri-elaborare, o muncà stiinfificà $i de $lefuire
redactarea definitivà presupune deosebità competenfà $i responsabi-
litate.
Prin traducerile de acest fel, el a pus la ìndemìna cititorilor de
limbà latinà — desigur mai ales clerici, monahi — >o parte din inteli-
genta, disciplina $i sensibilitatea patristicà-canonicà, «intr-un sens mai
direct $i mai total decit o fàcuse Sfìntul Ilarie, Ieronim, Rufin etc.» 125.
Se remarcà $i in acest florilegiu preocuparea de a apàra dogma Sfintei
Treimi, cu deosebire pe Cuvìntul sau Fiul care este totdeauna prezent
ìnainte $i dupà intrupare. Hristologia $i mariologia se ìmpletesc in-
destructibil cu sfinfenia, chenoza, adorarea $i mintuirea, intr-o expu-
nere plinà de limpezime §i profunzime spre a servi ca ìnvàtàturà càlu-
gàrilor «sciti», dar $i pentru intregul complex teologie al secolului,
precum $i pentru epoca ulterioarà.
Mai ales Canoanele Sinoadelor Ecumenice $i celor locale au fost
cercetate de timpuriu $i in Biserica noastrà, astfel ìncìt au fost cunos-
cute probabil $i contribufiile cuviosului Dionisie Exiguul, ìndeosebi tra
duceste sale in limba latinà.
d. O ultimà serie de scrieri patristice ale monahului daco-roman
din Scythia Minor, Dionisie Exiguul, o formeazà lucràrile de cronologie
creatina.
122. Scriptores «Myrici Min o re s», in Corpus Christianorum, Series Latina, LXXXV, Ed.
Fr. Glorie, p. 83—129.
123. I. G. C o m a n, Izvoarele Ortodoxiei romàne^ti..., p. 344.
124. I d e m, Scriitori biserice§ti..., p. 274, nota 9.
125. In Florilegiu, «Sfinta Treime cu Persoanele Ei, intre care Cuvintul sau Fiul este
totdeauna prezent inainte $i dupà intrupare. Hristologia $i mariologia impletite
cu sfinfenia, chenoza, adorarea $i mintuirea, toate alese cu o mare grijà $i
finefe spre a sluji càlugàrilor sciti, dar $i pentru intregul complex teologie al
secolului al Vl-lea $i urmàtoarele» (I. G. Coman, Scriitori teologi in Scythia Minor,
p. 71).
STVDII 5 / ART ICOLE 77
Spre deosebire de alti Sfinti Pàrinfi d scriitori bisericedi care in-

cepeau ciclul pascal de la unii imparati romani, Dionisie cel Smerit
spune : «Eu n-am voit sa pun la baza ciclurilor mele amintirea acelui
om farà de lege d persecutor (Diocletian), ci mai degrabà am ales sa
socotesc anii de la Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca
astfel sa fie tutur or mai cunoscu-t ìnceputul nàdejdii noastre d pentru
ca sa aparà mai darà cauza ràscumpàràrii neamului omenesc, adicà Pa-
timile Mintuitorului nostru» 126. In aceastà problemà, cuviosul Dionisie
a scris urmàtoarele lucràri : Cartea despre Pa?ti, Argumente pascale
d douà scrisori : De ratione Paschae 127.
De o mare ìnsemnàtate pentru intreaga Bisericà cre$tinà a fost
calculul pascal elaborai de Dionisie Exiguul. Bun cunoscàtor al calcu-
lului orientai, el a intocmit la 525—526, tabela pascalà bazatà pe ci
clul alexandrin. Intr-o scrisoare, Dionisie explicà d motiveazà cà a do
ri! mai ales sà se conformeze regulii Sinodului I Ecumenic. El a adaptat
calculul la anii erei creatine, «calmiate de el d explicate pentru prima
oarà in datarea faptelor istorice, socotind cà anii trebuie numàrafi de
la Na$terea Domnului Hristos, evenimentul Cardinal d referinfa fun-
damentalà pentru existenfa umanà. Generalizarea acestui sistem a re-
zolvat problema pascalà pentru Apus, fiind vorba de acceptarea calcu-
lului pascal orientai» 128.
Dionisie Exiguul a putut avea preocupàri pentru asemenea pro-
bleme de cronologie ìncà din vremea cind se aflase in patria sa. Atare
preocupàri erau stràvechi la noi. Este cunoscut astàzi celebrul car solar
de la Bujoreni-Teleorman — din secolul al VlII-lea a. Chr. n. Este o le-
gàturà psihologicà d $tiintificà ìntre fondili ancestral astronomie al
spiritualitàfii dacice — menfionat d de Jordanes in Getica sa — d pre-
ocupàrile originale de cronologie ale monahului Dionisie scitul.
«Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei credine... Este era
noastrà actualà, valabilà pentru intreaga planetà. O astfel de cucerire
de valoare universalà, din partea unui smerit monah plecat din Dacia
Ponticà, imbracà diteratura daco-romanà pe care a produs-o cu o strà-
lucire d o valoare care nu are egal in nici o literaturà europeanà con-
temporanà pentru o problemà similarà» 129.
Acest sistem cronologie, dupà ce a fost pus in practicà $i in Bise-
rica noastrà datorità lucràrilor lui Dionisie Exiguul, este menfionat mai
tirziu in unele dintre primele tipàrituri romànedi130« Se menfioneazà
de asemenea in Molitvelnicul slavon tipàrit -la Tirgovide in anul «de la
zidirea lumii 7053, iar de la Naderea lui Hristos 1545», iar dupà doi ani
in Apostolul tipàrit tot la Tìrgovide, este data : «1547».
126. M ign e, P.L. LXVI, 20. Traducere de Al. I. T à u t u , op. cit., p. 22.
127. L iber de p a sc h a te , M ign e, P.L., LXVII, 483—498 ; A rgu m en ta p a sc h a lia , idem ,
497, 514 E p isto la p rim a d e ratio n e p a sc h a e P raefatio , ibidem , 19—23 $i E p is
to la secu n d a, ib id em , 23—28 $i 513—520.
128. T e o d o r M. P ó p e s e u* P roblem a sta b iliz â rii d a te i P açtilor, in «Ort.»( XVI
(1964), 3, p. 362—364.
129. I. G. C o ma n , La litté ra tu re p a tristiq u e au B as-D an u b e, p. 6.
130. Vezi : V a l e r i u A n a n i a , D ion isie c e l M ie, în «M. I.», XV (1981), 2, p. 28
—29.
* 1T
MITROPOLIA OLTENIEI
Scrierile patristice ale cuviosuhii Dionisie, atit de variate $i de in-

teres major peritai lumea creatina a epocii sale $i pentru posteritate,
au cunoscut o circulatie ampia in diversele compartimente ale vietii
biserice$ti din Tarile Romàne : sederi patristice necesare §i piine de
eficienfa pentru apararea dreptei credinfe in controversele trinitare $i
hristologice, sederi de edificare sufleteascà mai ales in mediile mona-
hale, canoanele Bisericii universale $i lucràrile de cronologie creatina.
Universalismul spiritualitatii daco-romane s-a manifestat prin scri-
eri ca acelea elaborate de Dionisie Exiguul, cum $i prin contactele din-
tre romanitatea rasàriteana §i cea apuseanà, promovind o osmozà spe
cifica la nivelul uman cel mai elevat, transfuzia reciproca de elemente
spirituale ìntre cele douà vaste arii europene.
Apreciind amplitudinea dar $i profunzimea cuno^tinfelor pe care‘le
demonstreazà scrierile lui Dionisie Exiguul, un reputat specialist mo
dem, Amelli, invoca §i opiniile superlative ale lui Cassiodor $i il ca-
racterizeazà prin termeni care definesc o personalitate-chintesenfà a
epocii sale — am spune, un spirit enciclopedie avant la lettre : «Dacà
mi s-ar cere parerea despre Dionisie Smeritul — spune Amelli —, eu
sìnt convins ca sub numele î haina lui smerita se ascunde un mare
geniu, expert in aproape toate ^tiinfele ; unul din acei barbati pe care
obi$nuim a-i chema biblioteci vii sau ambulante, íncit nu fará temei a
afirmat Cassiodor despre e l : «Tot ce putea cauta cititorul la alfii, gasea
ín $tiinta lui in mod stralucit». Cáci in el admirám pe barba-tul mult
ínváfat in stiinfa Sfintelor Scripturi, pe cunoscatorul perfect al Sfintilor
Párinfi, pe maestrul veteran al catedrei de dialéctica..., pe ínvafatul
bárba-t in amíndouá limbile, greaca ?i latina, pe cel atit de distins in
Stiinfa socotelilor astronomice, incit a devenit tatál erei cre$tine §i prin
párerea sa inapelabila a fixat pentru veacurile viitoare felul de a se
celebra sárbatoarea Pa$tilor, pe cel in agiografie prea priceput...» 131.
8. Scrieri ale «Calugárilor sciti»

din secolul VI
Din prima jumátate a secolului al Vl-lea avem marturii despre
únele lucrari patristice scrise de monahi daco-romani din Scythia Minor.
Destinaba precisa pe care au avut-o asemenea scrieri era pastrarea
intacta $i apararea invafaturii ortodoxe stabilité la Sinodul IV Ecu-
menic de la Calcedon.
Pentru un adaos de nuanta monofizitá la imnul «Sfinte Dumnezeule»
din cadrul Sfintei Liturghii, a izbucnit la Constantinopol, in anuí 512,
o révolta spre a rásturna pe împâratul Anastasie, considérât apárátor
al monofizitilor. Criza monofizitá s-a accentuât apoi intre añil 513 $i 514,
cînd s-a produs in Imperiul de Rasárit révolta generalului Vltalian, ori
ginar din Zaldapa — cetate din Scythia Minor — care sprijinea partida
ortodoxa.
131. In lucrarea : S p icile g iu m C a sin e se , vol. I, p. XLVIII.
STUDII 5/ ARTICOLE 79
La 9 iulie 519, urcîndu-se pe tron imparatili Justin I, originar din

Illyricum $i apârâtor convins al Sinodului de la Calcedon, s-a considérât
cà aceastà noua situale — nu numai politica — era semnalul revenirii
la Ortodoxia curata in tot imperiul de Ràsàrit. In aceste noi impreju-
ràri sìnt restabilite legàturile cu Biserica Romei, legàturi ìntrerupte
de aproape 35 de ani, din cauza schismei acachiene de la Constanti-
nopol132.
Discutiile hristologice $i trinitare agitau mai ales lumea monahalà
a secolelor V $i VI. Origen, Nestorie $i monofizitii de diferite nuanfe
aveau un mimar însemnat de partizani $i printre càlugari. La Constan-
tinopol, partida nestorienilor se sprijinea mult pe monahii muniti «achi-
mifi» (neadormifi), susfinufi in chip discret $i de Roma — care putea
afla prin ei tot ce se petrecea pe malurile Bosforului. Tendinfa acestora
catre diofizitismul prea pronunfat al lui Nestorie nu mulfumea cercu-
rile acelora care se stràduiau in capitala Imperiului sá realizeze o ìn-
telegere $i pacificare bisericeascà 133.
Acesta este contextul generai in care apar o serie de scrieri ale
unor càlugari «sciti», din Dobrogea noastra, care propuneau $i o scurta
formula de ìmpàcare, o formula teologica pacifica.
a. In anul 519, un grup de càlugari careni aveau metania probabil
ìntr-o chinovie din Scythia Minor, pe locul numit mai tirziu in chip
semnificativ «Mànàstirea» — loc pe care cercetàrile arheologice 1-au
stabilit ca alcàtuind un triunghi : Niculifel-Coco^, Celic-Dere $i Saon,
cu specificul monahal pe care il cunoa$tem astàzi — aveau o formula
elaborata in spiritul Ortodoxiei : «Unul din Treime a suferit cu Trupul».
Ei au mers spre a prezenta $i susfine in fata impàratului Justin I, a
generalului compatriot $i ruda cu unul dintre ei, a lui Vitalian çi a papei
Hormisdas, aceastà formula — màrturisire de credinfà.
In delegala obîtei din Scythia Minor er-au intre alfii : Leontie, Ahilé
$i Mauriciu. La Roma ìnsà, in Scrisoarea catre Africani, vor fi mentio-
nafi Petru $i loan in locul lui Ahilé $i Mauriciu.
Prin pana màiestrit mìnuità a cuviosului loan Maxenfiu, «scifii» au
dat la lumina mai intìi la Constantinopol un numâr de opuscule prin
care apàrau hotàrirea Calcedonului referitoare la unirea ipostatica a
celor doua firi ale Mìntuitorului $i combàteau pe nestorieni. Dintre a-
cele lucràri se cunóse astàzi :
Despre credinfa catre legafii papei la Constantinopol, Capitole con-
tra nestorienilor pelagienilor, Foarte scurta màrturisire a credinfei
ortodoxe, Foarte scurta motivare a unirii Cuvintului lui Dumnezeu cu
propriu-i trup, Raspuns contra achefalilor, care dupa unirea celor doua
firi marturisesc gremii «o singura tire in Hristos» $i Dialog contra nes
torienilor 134.
132. I o a n R à m u r e a n u , Evenimentele istorice ìnainte $i dupà Sinodul de la
Calcedon, in «ST», XXII (1970), 3—4, p. 203.
133. Pr. V. Gh. S i b i e s c u, Càlugàrii sciti, Sibiu, 1936, p. 1 (extras din «Revista
Teologica»),
134. Aceste scrieri : Epistola ad apostolicam legationem, Libbelus iidei, Dialogi contra
Nestorianos $i celelalte sint publicate de J. P. Migne, in P.G. LXXXVI, 73—158
§i de Ed. Schwartz, in Acta Conciliorum Oecumenicorum, IV, 2, 1914, p. 3—62.
80 M nnO PO LÎA OLTENIEl
Aceste scrieri cu o valoare patristica deosebità — titlurile sint edi-

ficatoare — dovedesc adincimea $i superioritatea cugetàrii teologice la
un cuvios monah de la noi din primele decade ale secolului al VI-leaf
«monah care se mistuie pentru dreapta credinfà a Bisericii universale
pe care o dórente la adapost de tóate ràtacirile primejdioase nestoriene,
pelagiene $i áltele... Sint printre aceste lucràri, scurte màrturisiri de
credinta de o rara concizie $i precizie rafionalà, argumente $i dezvol-
tàri de o rara frumusete logica ¡>i o dialéctica neobi$nuità asupra ra-
por-tului dintre divin $i uman, dirijatà cu gindul $i in atmosfera puri-
tatii» 135.
b. Tot in scopul de a pàstra $i de a pune in adevàrata lumina Orto
doxia Sinodului IV de la Calcedon prin formula lor de ìmpàcare, cìtiva
dintre ace$ti càlugari sciti se gàsesc ìntre mai—iunie 519 ?i august 520
la Roma. Din vremea acestei misiuni la Roma $i in legatura cu proble
matica ei, ne-au ràmas douà Epistole ale càlugàrilor sciti.
Aflìndu-se la Roma, ei au intrat in legatura cu unii reprezentanti
ai Bisericii africane, dintre care cìtiva — numàrìndu-se printre ei $i in-
vatatul episcop Fulgentiu de Ruspe $i diaconul Fulgentiu Ferrandus din
Cartagina — erau exilati in Sardinia de càtre regele vandalilor, Tra-
samund. Acestor exilati li se trimite una dintre epistole 136, cu scopul
de a-i cì$tiga pentru cauza lor. Li se spune africanilor cà s-a gàsit ne-
cesar sa le comunice $i lor ceea ce cred $i sustin ei cu privire la ìn-
truparea lui Dumnezeu. Cea mai mare bucurie a lor este cà $i africanii
— cred ei — màrturisesc aceea$i Ortodoxie. «li roagà pe ace$tia sa
examineze expunerea doctrínala pe care le-o trimit, ca apoi, uniti in
credinta Sfintilor Pàrinti sa multumeascà Domnului». Urmeazà in Epis
tola formula calugàrilor sciti intemeiatà cu deosebire pe scrieri din o-
pera Sfintului Chirii al Alexandriei : Anatematisma XII, pe care o ci-
teazà textual $i apoi pe Anatematisma III, care prívente diviziunea sub-
slantelor, dupà unirea naturilor divinà ?i umanà in persoana Domnului
nostru Iisus Hristos.
Aceastà scrisoare pàtrunzàtoare, redactatà cu competentà $i cu-
ratà ìnflàcàrare, a adus adeziunea africanilor la formula scifilor. Ful
gentiu de Ruspe le-a ràspuns, stàruind asupra faptului cà Hristos, ca
Dumnezeu, este Unul din Sfìnta Treime, la care, prin ìntrupare, s-a a-
dàugat partea omeneascà, cea care a suferit137. Aceasta nu ìnseamnà
a aplica suferinta la Sfinta Treime — cum se exprimau invinuirile la
adresa formulei scite.
135. I. G. C o m a n, S c riito ri te o lo g i din S c y th ia M in or, p. 73.
136. Epistola era intitulatä cu formula : «Dominis Sanctissimis et cum omni vene-
ratione nominandis, Datiano, Fortunato, Albano, Orontio, Boethia, Fulgentio,
Januario et caeteris episcopis et in Christi confessione decoratis exigui Petrus
diaconus, Ioannes et caeteri fratres in causa fidei Romam directi», Ep. X V I, la
Fulgentiu de Ruspe, M ign e, P.L. LXV, 442—451.
137. M ign e, P.L. LXV, Ep. 17, 18—21.
Cea de a dona Epístola din aceastá vreme este : Responsio adversus

Iiormisdae Epistulam XXVIII138. Acest ráspuns este scris de loan Ma
xentiu. Din scrisorile primite de la Constantinopol, papa Hormisdas avea
cuno$tintá din vara anului 519 despre plecarea cálugárilor sciji la Roma.
In toamna aceluia$i an, chiar el seria la Constantinopol cá au sosit la
Roma calugárii din Scythia Minor. Ace$tia au stat acolo timp de 14 luni
fárá ca papa sá binevoiascá a-i primi. índurerati, ei s-au intors la Con
stantinopol $i de aici, desigur, inapoi in Scythia Minor — poate cu
exceptia lui Leontie despre care se $tie ca de mai multa vreme se ne-
voia in Jara Sfintá, dacá acesta este identic cu Leontie de Ierusalim.
Papa nu luase o hotarire favorabilá de teama legatilor sai de la
Constantinopol, care íi atráseserá atentia cá nu trebuie sá se mai adauge
nimic la cele hotárrte in Sinoadele Ecumenice $i in Epístola dogmática
a papei Leon. Pe de alta parte, el voia cu tot dinadinsul sá nu se com-
promitá la curtea bizantina, unde scitü aveau ca sustinátori pe puter-
nicul Vitalian $i apoi pe imparat.
Din scrisorile papei catre Justin I, se deduce cá el nu era in totul
impotriva formulei scite care nu era neortodoxa, ci impotriva faptului
cá ea nu se gasea explicit in hotárírile dogmatice anterioare. Dar
intr-o scrisoare catre episcopul african Possessor, exilat in Constanti
nopol, se aratá defavorabil cálugárilor sciti. loan Maxentiu s-a indoit
de autenticitatea acestei scrisori. Dar, pentru cá devenise publica, a tre-
buit sá-i ráspundá. El hilatura acuzatiile neintemeiate care se gáseau
in scrisoarea trimisa lui Possessor de catre papá. Apoi apárá pe con-
fratii sái spunínd cá ei nu vor sá se separe de comuniunea Bisericii
lui Hristos.
c. Cercetári din prima jumátate a secolului nostru — au demon-
strat 139* cá cele opt capitole sau canoane atribuite de obicei Fericitului
Augustin, transmise la Roma ín cadrul «Canoanelor Araussicane» de la
sinodul de la Orange din anuí 529 — $i care se ocupá in special cu doc
trina despre har —, apartin, de fapt, cuviosului loan Maxentiu, daco-
romanul din Scythia Minor 14°. In domeniul antropologiei $i soterio-
logiei, dupá cum reiese $i din scrierile mentionate mai inainte, loan
Maxentiu opereazá cu liberul arbitru $i cu harul, pe care credinciosul
il capátá prin credinta sa statornicá. Dialéctica acestor doi termeni :
liberul arbitru $i harul, o dialecticá limpede ?i fárá echivoc, i-a fost
impusá de autoritatea mereu crescindá a Fericitului Augustin. Admira-
tor al acestuia, dar probabil $i sub influenta formulei «Unul din Treime
a suferit cu trupul», loan Maxentiu opteazá pentru suprematia harului,
criticind aspru pe episcopul Faust din Galia, care in lucrarea sa De
gratia imbina fárá diferenfiere harul cu natura.
138. I de m, LXXXVI, 1 $i Ed. Schwartz, Acta..., p. 44—45.
139. M. C a p p u y n s , L'origine des « Capitula» d'Orange, 529, în «Recherches de Théo
logie ancienne et médiévale» 6, 1934, p. 121—142 ; F. C a y r é, Précis de Pa
troiogie, II, Paris, 1930, p. 190.
140. I. G. C o m a n, op. cit., p. 140.
M¡TROPOLIA OLTENIEI
d. Calugarul scit Leontie se identifica din ce in ce mai mult in

lucrarile speciali$tilor, cu «Leontiu de Bizant». El s-a nascu*t pe la anul
485, ipotetic in Scythia sau in Bizant, dintr-o familie aleasa, provenind
in mod sigur din Scythia $i se inrudea cu generalul Vitalian — care
la rindul sau provenea tot din parole Scythiei.
O scurtà perioada de vreme a fàcut parte dintre nestorieni, apoi Le
ontie a imbràti$at cu caldura $i sinceritate Ortodoxia $i s-a fàcut mo-
nah in Mànàstirea «Sfintul Sava» de lìngà Ierusalim. A pàstrat tot timpul
legatura cu càlugàrii sciti, cu care in anul 519 vine la Constantinopol
$i apoi la Roma, «pentru a sustine fraza monofizitofilà de origine chiri-
lianà» 141. Formula càlugàrilor scifi, sprijiniti substantial cu traduceri
din grecete $i de Dionisie Smeritul, este considerata, printr-o expresie
actúala, o simplà ipotezà de lucru ìmpotriva monofizitilor 142143. Càlugàrii
sciti sint neocalcedonieni care apàrà cu indirjire $i competentà Orto
t doxia calcedonianà.
Cuviosul Leontiu, numit uneori «de Bizant» — pentru cà se nàs-
cuse probabil la Bizant — ne-a 'làsat mai multe scrieri patristice care,
ìmpreunà cu ale celorlalti càlugàri sciti, au putut beneficia de circum-
stante avantajoase pentru a cunoa$te o circuiate de timpuriu $i in Bise-
rica noastrà.
Aproape toate scrierile acestui cuvios pàrinte Leontiu, atìt prin
titluri cìt $i prin continut, au asemànàri evidente cu cele ale confra-
tilor sài : Dionisie Exiguul $i ceilalti càlugàri sciti, daco-romani, care
s-au exprimat cu deosebire prin pana cuviosului Ioan Maxentiu.
Astfel, pinà la trecerea sa càtre Domnul — in anul 542 —, Leontiu
a scris Trei càrfi contra nestorienilor eutihienilor 143f in care preci-
zeazà deosebirea intre fiintà $i ipostazà, combàtind ambele erezii men-
tionate in titlul scrierii. O altà lucrare a sa este elaboratà in formà dia
logata : Combaterea argumentelor aduse de Sever, continuind aceastà
scriere cu Treizeci de capitole contra lui Sever 144.
li este atribuità $i o lucrare de proporci ampie numità : Scolii, al-
càtuità din scrierile : Despre secte 145, Contra nestorienilor 146147f Contra
monofizitilor 147. Toate aceste scrieri se considera cà au fost apoi re-
maniate de Teodor de Raitu. I se mai atribuie de asemenea scrierea :
Contra fraudelor apolinariste 148.
Leontiu este un mare teolog al vremii sale, partizan al Sfintului
Chirii al Alexandriei $i al formulei de la Calcedon — ca toti càlugàrii
sciti dealtfel.
141. I d e m, P a tro lo g ie , p. 277 $i J. T i x e r o n t , P rè cis d e p atro lo g ie , Paris, 1927.
p. 386—387.
142. I d e m, S p iritu a lita te a p atristicà..., p. 172.
143. Mig n e, P.G. LXXXVI, 1267—1396.
144. Ib id em , 1901—1946.
145. Ib id em , 1193—1268.
146. Ibidem , 1399—1768.
147. Ibidem , 1769—1901.
148. Ib id em , 1947—1976.
%
STUDII ÇI ARTICOLE 83
9. Scrieri ale Episcopului

Laurenjiu de Novae
Cînd vorbim astâzi de fosta Dacie trebuie sa avem în considerare
câ aria ei este dificil de délimitât eu precizie, iar în decursul istoriei
acest spafiu a primit denumiri diferite.
Dupa abandonarea aurelianâ din anul 271 — procès ale cârui as-
pecte au fost bine definite prin cercetârile istorice — teritoriul de
astâzi al României a continuât sa se numeascâ Dacia, iar teritoriile
din dreapta Dunârii, in mod cert parti din Moesia Inferior $i Moesia
Superior au luat numele de Dacia Aurelianâ. La scurt timp a fost îm-
pârfitâ în douâ : Dacia Ripensis în dreptul Olteniei de astâzi $i Dacia
Mediteranea în sudul celei dintîi.
Legâturi strìnse între aceste teritorii, avînd toate ca gen proxim
acelaçi termen : Dacia, au continuât sâ existe pînâ în secolul al VII-lea
fârâ întrerupere. Momentul care a modificat situafia a fost migrarea
slavilor, fenomen ce a déterminât schimbâri în raporturile politice în-
deosebi.
Cre$tinismul §i romanitatea au menfinut mereu unitatea spiritualâ
$i continuitatea fireasca in con^tiinfa poporului daco-roman care, legat
trainic de romanitatea orientala bizantina, $i-a menfinut neintrerupt
secole la rind relafiile in cadrul acestei structuri etno-politice $i re-
ligioase.
Intre hotarele «Daciilor», delimitate mai ales administrate $i poli-
tic, se ìnscrie $i activitatea misionarä-patristicä desfâçuratâ printre strä-
bunii nostri de cètre episcopii de limbä latinä Laurenfiu de Novae $i
Niceta de Remesiana.
Cercetäri recente au stabilii existenfa unui nou episcop ce §i-a adus
contribufia la patristica Daciei strävechi, Laurenfiu, care a pästorit la
Novae, în dreapta Dunârii — localitate care se afla situatâ între Secursica
?i Prista, la nord de Nicopolis. Aceastâ çtire se datoreazä cunoscutului
învâtat teolog, Dom Morin, care a desooperit numeroase fragmente de
texte patristice, identificînd pe episoopul Laurenfiu de Novae $i douâ
scrieri ale sale 149150.
Discutìnd problema, Pr. prof. I. G. Coman considéré cä Laurenfiu
de Sirmium este identic cu acest Laurenfiu de Novae, «unul çi acela$i
Laurenfiu a fost, spre începutul secolului V, întîi ìn una din-tre aceste
cetäfi §i apoi ìn cealaltä, adicä sä fi ocupat scaunul episcopal î la Sir
mium $i la Novae» 15°. *
In felul acesta se poate explica $i faptul câ între anii 401 $i 417
el a primit la Sirmium o scrisoare a papei Inocenfiu in legâturâ cu
ideile eretice ale lui Fotin, fost episcop eretic al aceleiaßi cetäti, cu
aproximativ o jumätate de secoi mai devreme. $i Sfintuì Niceta de
Remesiana recomanda insistent credincioçilor sä se fereascä de photi-
149. A publicat un studiu pe aceastâ tema în «Revue des Sciences philosophiques
et théologiques», 1937, p. 307—317, considerînd ca «toarte probabilà ipoteza dupa
care Laurentiu de Sirmium a putut fi Laurentiu de Novae...».
150. I. G. C o ma n , S c riito ri bisericeçti..., p. 175—176.
nieni, deti el nu se afla la nici una dintre cele doua cetafi. Ata putea
proceda ti Laurentiu, deti se strâmutase la Novae.
Dom Morin sustine câ Laurentiu de Novae, este autorul a doua
omilii care au fost publícate de J. P. Migne 151. Aceste omilii, intitú
late : De poenitentia ( = Despre pocâintâ) $i De eleemosyna (= Despre
milostenie), au fost atribuite de catre Margarin de la Bigne episcopului
Laurentiu de Navara, ajuns al XXV-lea arhiepiscop al Milanului, la anul
507. Dar ele au fost alcàtuite aici, la Dunâre, sub influenfa directa, be
néfica ti binecuvîntatâ a Párinfilor rasâriteni, de catre un episcop din
vremea $i din çcoala Sfîntului Niceta de Remesiana.
Din cuprinsul celor doua omilii, reiese cá episcopul-autor avea o
sustinutâ activitate misionará, atribuind unora dintre pastorizi sai cu-
vinte de umilintâ ca acestea : «Am câlcat simbolul meu de credinfâ,
am stricat zapisul facut în tinda izvorului (viefii) ! O, ce stare nenoro-
cita ! O, ce sfaturi mizerabile ! Fâgàduisem cà ma voi lepada de lucràrile
diavoletti, dar n-am putut sa-mi realizez fagaduinfa» ! 152.
Aceste doua omilii avînd carácter eminamente pragmatic au atin
gere de idei sau de problème eu scrierile lui Niceta de Remesiana.
Sînt analogii evidente în expuneri, în solufii, similitudini în factura sti-
lului — fraze concise, expresii limpezi, sugestive. Cele doua omilii ale
episcopului Laurentiu au un ritm dinamic, nararea este clara $i atrà-
gàtoare. «Pot da chiar impresia unor adevarate tratate, sub forma omi
letica. Aceste omilii pot fi considerate in chip pertinent lucràri de cate-
hizare in sens larg sau «un gen de conferinfe-tratate» 153.
Prima omilie care purta inifial ti titlul : De duobus temporibus, este
amintita de Sigebert de Gembloux 154 : «Laurentiu cel dulce ca mierea a
scris o carte, Despre cele douà vremi, adica o vreme de la Adam pina
la Hristos, cealaltà de la Hristos pina la sfirtitul lumii. El a rostit ti
omilii dulci ca mierea, de unde ìi vine ti numele de «Cei dulce ca
mierea».
Caracterizarea de mai sus nu reprezintä un Superlativ gratuit. In
prima omilie se arata iertarea pacatului stramotesc, iertarea adusa de
Mìntuitorul prin baia botezului. In spatiul celei de a doua vremi, de
la Hristos pina in momentul cìnd serie autorul, are loc acea iertare a
pàcatelor particulara, pe care fiecare crettin o poate dobindi prin poca-
intà. Lucrarea ti efectele pocaintei sìnt descrise comentindu-se Psalmul
L. In termeni convingàtori se arata ca lacrimile pocaintei curata pà-
catul. Automi citeazà apoi doua pacate mari pe care le analizeaza :
làcomia
« ti desfrinarea, concluzia ñind cá prin pocáintá poate fi obfi-
nutà iertarea de pacate.
A doua omilie trateazà problema milosteniei intr-un mod foarte
asemánátor cu acela al Sfîntului loan Gurà de Aur. In stil adecvat, ex-
Æ *
plicativ ti persuasiv, arata ca milostenia este rädäcina tuturor bunurilor,

151. Migne, P.L., LXVI, 89—116.
152. Traducere de Pr. I. G. C o ma n , op. cit., p. 177.
153. I de m, op. cit., p. 177.
154. în Istoria sa literara, De scriptoribus ecclesiasticis, 120, Migne, P.L, CLX, 572.
ea aduce curatirea sufletului, iertarea de pacate, ea lini$te$te durerile

fiintei omene^ti.
«$tim cà getii, càrora di se adresa episcopul, nu erau s'tràini de
aceste pacate... Felul de a pune problemele $i mi$carea generala a ide- \
ilor arata nu numai o solida cultura teologica, ci $i una generala. In

orice caz, autorul se impune ca o personalitate de seamà, om de mima
$i de aleasà atitudine pastoralà» 155.
Din cuprinsul $i din tonul generai ad acestor douà omilii, se poate
deduce ca erau adresate unor comunitàti de credincio$i cremini, geti
sau daco-romani, imtr-un stadiu destul de ìnaintat dupà convertire, care
erau capabili sà-$i exprime responsabilitatea moralà pentru pacate, pen-
tru ràul sàvìr$it. Laurentiu de Novae demonstreazà prin aceste omilii
dorinta ?i actiunea sa de reformare a moravurilor celor. pe care ìi pas
torea, la ìnceputul secolului V.
Intenfiile $i stràduintele acestea sìnt puse in chip evident sub sem
mai influentei Sfìntului loan Hrisostom, cum mentionam $i mai ìnainte ;
ca $i acesta, Laurentiu face mereu apel la puterile personale ale cre-
dinciosului — ceea ce denota receptivitatea acestuia, dorinta lui de de-
sàvìr$ire $i mintuire.
Sa conchidem revenind la ideea ca cele douà omilii dovedesc un
reai talent literar. Autorul dispune chiar de o artà a compozitiei, ideile
sìnt exprimate intr-un stil limpede, atràgàtor 156.
Fapt ìnsemnat pentru noi este cà Laurentiu de Novae a fàcut cate-
hizare printre geti, imbogàtind literatura patristica $i contribuind di
rect la formarea con^tiinfei creatine ortodoxe precum $i a limbii strà-
moçilor nostri. Opusculele sale omiletice, desigur cà ìmpreunà cu áltele
pe care le-a élaborât, au fàcut parte dintre primele scrieri patristice
care au circulât cu facilitate în párale noastre la Dunârea de Jos.
10. Scrieri ale Sfîntului

Niceta de Remesiana
Sfîntul Niceta de Remesiana localitate denumitâ astâzi Bela Pa-
lanka, aproape de Ni$-Iugoslavia s-a nàscut probabil pe la anul 340.
Este amintit ca episcop al eparhiei Remesiana intr-o scrisoare din jurul
anului 370. $i-a desfà$urat activitatea sa proeminentà de arhipàstor, ca-
tehetica, misionará $i teologicà in spafiul dacò-roman din Sudul Du-
nàrii, dar ipotetic in modul cel mai plauzibil, fie directr"fie indirect
prin misionarii sài — ?i in Nordul Dunàrii. In finalul unui studiu pu-
blicat in anul 1948, Pr. prof. I. G. Coman formula urmàtoarea con
dirne : .
...«Nu e de mirare dacà aria misionará a Sfìntului Niceta de Re-
t
mesiana s-a putut intinde, pe càile osta$ilor î ale. misionarilor ante

riori, chiar pe malul sting al Dunàrii... Indicatine lui Paulin de Nola,
coroborate cu celelalte documente literare $i arheologice... indreptà-
155. I. G. Co man, op. cit., p. 181—182.
156. Ibidem , p. 182—183.
tese insä, in bunä mäsurä, ipoteza activitatü episcopului dac $i in Nor-

dul Dunarii» 157.
Episcopul Paulin de Nola, contemporanul $i prietenul Sfîntului Ni-
ceta de Remesiana, spune intr-unul dintre poemele sale (XVII) cä Ni-
ceta a fäcut misiune intensa la popoarele din jurul Dunarii :
...«La cuvintu-Ji cald, scitul se-mblînze$te ;
...$i amìndoi dadi :

Unu-arînd pamîntul, iar altu-n saricä
Mînîndu-çi din urmä pe-al Dunarii {arm
Turmele bógate...» 158.
Sfîntul Niceta de Remesiana continua o lucrare începuta inaintea
lui, cu finalitate precisa.
Dacä episcopii de pina atunci din Sudul Dunärii fäceau misiune $i
la Nordul Dunärii, este de presupus cä $i cel mai mare misionar din
acea epoeä la Sudul Dunärii, Sfîntul Niceta de Remesiana, i$i putea
trimite $i el misionarii säi, îçi putea difuza scrierile sale patristice în
aceste parti ale Daciei.
Incepind cu scriitorii patristici sciti — adica daco-romani — despre
care am vorbit in paginile precedente §i adàugìnd pe Sfìntul Niceta
de Remesiana, se poate vorbi in mod cert despre «ìnceputurile orto-
doxe ale teologiei romàne$ti» 159.
Sfìntul Niceta s-a preocupat de viata duhovniceascà a cre$tinilor
atìt din Dacia Mediteranea cìt $i din Dacia Ripensis, pe ambele tarmuri
dunärene sälä$luind acela$i popor daco-roman. O ortodoxie adîncâ çi
limpede se aflä in cele $ase cärfi ale Catehismului säu $i ìn celelalte
opere misionare scrise de «o minte vestitá in lumea creatina a secolelor
V $i VI. Sfintul Niceta n-a fost numai izvor de Ortodoxie ci $i de ro
manizare pentru dacii, bessii, scifii de la Dunáre» 16°.
Scrierile patristice in limba latina elaborate de Sfintul Niceta de
Remesiana, care in mare parte s-au pastrat pina astázi, au fost elogios
consemnate de istoriografi precum reputafii Cassiodor 161 $i Ghenadie
de Marsilia 162.
a. Despre prima scriere a Sfîntului Niceta de Remesiana pe care o
prezentam: Libelli instructionis (= Car tícele de invätäturi163), Ghena
die de Marsilia spunea : «Niceta, episcopul cetäfii de Remesiana, a
157. I d e m, «Aria misionarä» a Stìntului Niceta de Remesiana, ìn «BOR», LXVI (1948).
5—8, p 356.
158. P a u l i n u s N o l a n u s , Carmen XVII, in : Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum
Latinorum, vol. XXX, Pars II, 1894, ed. G. de Har-tel, p. 81 sq.
159. Pr. G h. I. D r ä g u l i n , Influente ale Sinodului al II-lea ecumenic (381) §i ale
principalelor lui personalitäfi asupra ìnceputurilor teologiei româneçti, in M.A.,
XXVI (1981), 7—9, p. 520.
160. I. G. Corn an, Izvoarele Ortodoxiei româneçti..., p. 340—341.
161. C a s s i o d o r , De institutione divinarum litterarum, XVI, Migne, P.L., LXX,
1132 C.
162. G h e n a d i e de M a r s i l i a , Liber de viris illustribus, XXII, ed. E. C. Richard
son, in : Texte und Untersuchungen..., XIV, 1, Leipzig, 1896, p. 70.
163. Competentibus ad baptismum instructionis libelli sex, Migne, P.L., LII, 847—876.
STUDII ? I ARTICOLE 87
compus într-o limbà simplà $i clara $ase cârticele de învâfâturâ pentru

candidafii la botez. Dintre ele, prima trateazâ Despre felul in care tre-
buie sa se comporte candidafii care dórese sa ajungâ la harul bote-
zuluî ; a doua trateazâ Despre erorile pâgînismului... ; cartea a treia
trateazâ Despre credinfa intr-o singurâ maiestate ; cartea a patra e (în-
dreptatâ) Impotriva genethîialogiei (a horoscopului) ; cartea a cincea
trateazâ Despre Simbolul credinfei, iar a çasea Despre jerttirea Mieiu-
lui pascal».
La rîndul sâu, Cassiodor aprecia în termeni la fel de elogioçi
aceastâ operâ a Sfîntului Niceta de Remesiana : «Dacâ cineva dore$te
sa învefe ceva, pe scurt, despre Tatâl, despre Fiul $i despre Sfîntul
Duh, $i nu vrea sâ se oboseascà cu o lecturâ întinsâ, sâ citeascâ car
tea episcopului Niceta pe care a scris-o Despre credinfâ ; $i, plin de
strâlucirea învàtâturii cereçti, va fi condus printr-o scurtime avanta-
joasâ la contemplarea dumnezeiascâ...» 164.
Acest Catehism destinât candidafilor la botez,este opera princi-
palâ a Sfîntului Niceta de Remesiana, din care s-a pâstrat pînâ astâzi
aproape în întregime Cartea a Ill-a, împârfitâ în douâ mici tratate ce
formau probabil totalul acestei cârfi : De ratione iidei ( = Despre ra-
fiunea credinfei) 165 $i De Spiritus Sancti potentia (= Despre puterea
Sfîntului Duh) 166, precum $i Cartea V intitulatâ : De symbole ( = Des
pre simbolul credinfei). Din Cârfile I $i II ale acestei lucrâri s-au pâs
trat pînâ la noi numai cîteva fragmente ; Cârfile IV $i VI nu mai sînt
astâzi cunoscute.
Dupâ confinutul celor trei fragmente care s-au pâstrat din Cartea
I a Catehismului se constatâ câ Sfîntul Niceta de Remesiana explica
mai întîi originea $i rostul acestei lucrâri, categoriile de oameni ce
pot veni la Sfîntul Botez, efectele acestei Sfinte Taine.
Din douâ fragmente pâstrate din Cartea a II-a se observâ câ se
tîleuia sensul actului duhovnicesc prin care cel ce vine la Botez se
leapâdâ de diavol $i de lucrurile lui ; apoi se trata despre rostul $i
funefia Simbolului de credinfâ, despre rostirea Rugâciunii domneçti.
Cartea a Ill-a, în cele douâ «tratate» mai sus menfionate, vorbeçte
despre rafiunea credinfei $i despre puterea Sfîntului Duh. Sînt expuse
problème trinitare $i hristologice, problème dezbâtute în legâturâ eu
arieni $i apolinariçti $i solufionate ortodox. Plecînd de la fiinfa Sfîn
tului Duh sînt arâtate atribútele Sale, pe care le exercitâ împreunâ
eu celelalte douâ Persoane ale Sfintei Treimi. Conchide prin a îndemna
164. Aceastá scriere a Sfintului Niceta de Remesiana — cit se pástreazá din ea pina
astázi — a fost numitá Libelli instructionis de catre A. E. Bur n, in Niceta oí
Remesiana, His lite and works, Cambridge, 1905, p. LXIX, iar de catre ultimul
editor: Instructio ad competentes C — ínvafáturá pentru candidatii la Botez
( K l a u s G a m b e r , Niceta von Remesiana, Instructio ad competentes, Regens-
burg, 1964).
165. Tratat tradus in románente in anuí 1973, sub titlul: Despre credinfa creatina or
todoxa (P. L.t LXII, 847—852) dupa ed. A. E. Bur n, Niceta of Remesiana..., p.
10—18, de $t. A l e x e $i publicat in «M. O.», XXV (1973), 9—10, p. 783—787.
166. Migne, P.L., LII, 847—852. Tratat tradus in románente dupa ed. cit. — A. E. Bur n,
(p. 18—38) — de Pr. conf. $ t. A l e x e , cu titlul: Despre Síintul Duh §i publicat
in «M. O.», XXV (1973), 11—12, p. 970—980.
MITR O PO LIA O LTEN IEI
I
insistent $i convingàtor pe cremini la slavirea egalà a Sfintului Duh

I
cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi.

Cartea a IV-a nu se mai pàstreazà astàzi. Continea descrierea $i
combaterea horoscopului.
Cartea a V-af intitulatà : Despre Siinbolul credintei 167, pastratà in
intregime — dar ìntr-o situale cu totul aparte, cind sub mímele lui
Niceta de Aquilea, cind sub mímele lui Origen — este o interesantá
tilcuire a Simbolului de crediateí apostolic, tilcuire in parte depen-
denta de Catehezele Sfintului Chirii al Ierusalimului — dar, am spune,
cu atìt mai certa in ceea ce prívente o tinuta ortodoxa riguroasa.
Ultima Carte din Catehismul Sfintului .Niceta de Remesiana —
dupà marturia lui Ghenadie de Marsilia — trata despre Jerttcì Mie-
lului pascal168.
Catehismul Sfintului Niceta de Remesiana «este in intregime asi-
milat de ìnvàtàmintul catehetic $i teologie al Bisericii Ortodoxe Ro
mane» 169.
b. O a doua scriere pastratà dintre operele Sfintului Niceta de Re
mesiana este omilia intitulatà: De vigiliis servorum Dei ( = Despre pri-
vegherea robilor lui Dumnezeu) 17°. Aceaslà lucrare, alcàtuità din nouà
capitole motiveaza $i recomandà privegherea introdusà atunci in Bi-
serica, in anumite slujbe de searà, mai ales simbàtà noaptea spre Du-
minicà. In mod cert, de la (per)vigiliae deriva $i denumirea slujbelor
ce se fac la noi, ortodoc$ii romàni, mai ales la mànàstiri noaptea spre
Duminici si sarbàtori mari : Sfinte privegheri (De sanctis vigiliis), cum
spunea textual Sfìntul Niceta de Remesiana. $i tot de aici privegherea
— sau priveghiul — pentru cei trecufi catre Domnul, in timpul noptii
inainte de inmormintare. De aici denumirea lumìnarii : priveghetoare,
ce se aprinde la capul sau pe pieptul mortului ; tot de aici denumirea
— numai la romàni — a pasarii ce «privegheaza noaptea» cu cerca
tile, sublímele ei cintàri171.
c. O alta Omilie ce ne-a ràmas de la Sfìntul Niceta de Remesiana
este: De Psalmodiae bono (= Despre loloasele cintarii de Psalmi)172
167. De Sy m b o lo , M ign e, P. L., LII, 865—874. Tradúcele in románente dupà ed. cit.
— A. E. B u r n, p. 38—54 — de $ t. A 1 e x e, sub titlul : D esp re Sim b olu l eie
cred in fà, $i publicat in «M. O.», XXVI (1974), 1—2, p. 63—69.
168. I. G. C o ma n , O p e re le lite ra re a le Sfin tu lu i N ic e ta de R em esian a, in «S.T.»,
IX (1957), 3—4, p. 201—210; Idem, S c riito ri b iserice§ti..., p. 133—147 $i Asistent
5 t. A 1 e x e, S fìn tu l N ic e ta de R em esian a e c u m e n ic ita te a p a tristic a din se c o le le
IV V, in «S.T.», XXI (1969), 7—8, p. 482—483.
169. I. G. C o ma n , S c riito ri biserice§ti..., p. 148.
170. M ign e, P. L., LXVIII, 365—376. Omilia a fost tradusà in románente, fragmentar,
de Pr. N i c u 1 a e M. P o p e s c u, in cadrul textului unei conferinfe finute la
sala Dalles, in 18 februarie 1943 $i publícate sub titlul : De la p riv e g h e re la p ri
v e g h e to a re , in «B.O.R.», LXI (1943), 4—6, p. 207—224.
171. Pr. N. M. P o p e s c u, op. cit., p. 224.
172. M ign e, P. L., LXVIII, 371—376 ; N ic e ta E p isc o p u s R e m e sia n a e , De p salm o d iae
bono, Bucure$ti, 1931, editata dupà edifia lui Bum, de Pr. N. M. P o p e s c u , in
Editura Seminarului de Istoria Bisericii Romàne de la Facultatea de Teologie
din Bucure$ti..
In anul 1959, cind I. I. B u j o r $i F r. C h i r i a c au tipàrit antologia:
S c riito ri B ise ric e tti Latini, in Editura Institutului Biblic $i de Misiune Ortodoxà,
1
1
I
T
STU D II ÇI A R TIG O LE
— scriere anunfatà de catre autor in Omilia precedentà : «Mi-aduc

aminte cà pe cind vorbeam despre frumusetea $i folosul privegherii,
am fàgàduit cà in Cuvìntarea urmàtoare voi trata despre lauda $i taina
imnelor, lucru pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, il va realiza lucra-
rea de fata», De Psalmodiae... a fost tenuta mai ìntii in bisericà, in
fa|a credincio$ilor $i -trateazà pe larg despre alesele foloiase duhovni-
ce$ti ale cíntarii de imne $i psalmi de catre cremini. Prin asemenea
cìntàri se ìmpline?te mai ìntii o poruñea apostolica (Efeseni V, 19).
Rugaciunea cintata sa se faca cu participarea inimii, cu participarea
minfii (I Cor. XIV, 15). In expunerea lucràrii, Niceta de Remesiana face
mai ìntii un istorie al datinei de a se cinta in Biserica dmne $i psalmi.
Enumera $i prezintà cu detalii scrieri patristice apàrute pina atunci in
care se aflâ aprecieri elogioase cu privire la foloasele cîntârilor de
psalmi. Citeazà din lucrarea Sfîntului Ciprian : Ad Donatum (16), unde
se releva necesiitatea $i frumusetea cîntârii bisericeçti, precizînd cà
pentru evlavie $i pentru slava lui Dumnezeu se cuvine sa se execute
cîntàrile dé voci armonioase, nuantate. «Prin robul Sàu David, Domnul
a créât aceastâ bàuturâ, cîntarea cea dulce, bunâ sa tàmâduiascâ rànile
pâcatelor... Dulceata cîntârii poate sa scoata din sufletul omenesc ceea
ce nu poate sa scoata severitatea legii».
Psalmii, prin profunzimea sentimentului de evlavie aduc limite $i
pace in sufletul celui ce îi cinta, celui ce il lauda pe Dumnezeu $i «tai-
nele lui Hristos». In bisericâ trebuie sa cînte tofi credincio$ii, cîntarea
trebuie sa fie melodioasâ, fiecare fiind îndemnat sâ-$i integreze vocea
in armonia corului.
Consideratine Sfìntului Niceta de Remesiana asupra Psalmilor ega-
leazà pe acelea ale Sfintilor Atanasie cel Mare, Vasilie cel Mare, Gri-
gorie de Nyssa, Ieronim $i Augustin 173.
d. O a patra scriere a Sfìntului Niceta de Remesiana este un tra-
tat cu tinutà de predica pe alocurea : De diversis appellationibus
(= Despre diferitele numiri ale lui HristosJ 174.
Lucrarea aceasta apare uneori la sfir?itul Càrfii a Ill-a a Catehis-
mului, fie farà nume de autor, fie sub numele Fericitului Augustin. Pa-
trologul Bardenhewer crede cà acest tratat poate fi ¡ajtribuit cu mare
probabilitote Sfìntului Niceta de Remesiana ; Burn de asemenea — cu
precizarea cà il considera «o lucrare de tinerete a lui Niceta» ; Pr. prof.
ìntre cei doisprezece Pàrinti $i Scriitori biserice$ti latini se numàrà $i Sfìntul
Niceta de* Remesiana, cu unele capitole din operele sale : De ratio n e tid e i, De
sp iritu s sa n c ii p o ten tia, De Sy m b o lo , De v ig iliis serv o ru m Dei, De p salm o d iae
bono $i Te D eum lau d am u s. Traducerea in romàne$te s-a fàcut dupà ed. C. H.
T u r n e r , N ic e ta of R em esian a, II. In trod u ction and text of the De p salm o d iae
bono, in «The Journal of Theological Studies», voi. XXIV (1923), 95, p. 233—
241 — de $t. A l e x e, in «M.O.», XXVI (1974), 7—8, p. 622—628.
173. I. G. C o m a n, O p e re le lite ra re a le S fìn tu lu i N ic e ta de R em esian a, p. 213—218 ;
I d e m, S c riito ri biserice$ti..., p. 150—155; 5 t. C. A l e x e, op. cit., p. 490—491 ;
I de m, F o lo a se le c ìn tà rii b iserice^ ti in com un d u p à S fìn tu l N ic e ta de Rem e-
sia n a , in «B.O.R.», LXXV. (1957), 1—2.
174. Mign e, P.L., LII, 863—866 ; traducerea in romàne§te, dupà ed. A. S. Bur n,
de $ t. A 1 e x e $i publicatà sub titlul : D esp re d ife rite le num iri a le Dom nului
i n ostru Iisu s H risto s , in «MO.», XXV (1973), 7—£, p. 587—588.
I»
I. G. Coman afirmâ eu certitudine : «stilul $i vocabularul aparfin Sfîn-

tului Niceta de Remesiana» 175.
Este o predicâ simpla, eu o structura clarâ, metodicâ, în trei parti,
care trateazâ despre numele Domnului Hristos, despre semnificatia
acestor nume $i se dâ învâtâturà despre aplicarea lor în viata duhovni-
ceascâ a credincioçilor. Este caracterizatâ ca o predicâ dogmaticâ, eu
implicafii morale 176.
e. Ultima lucrare a Sfîntului Niceta de Remesiana pe care o men-
tionâm $i care este mult folositâ în Biserica noastrâ — în întreaga Bi-
sericâ creatina — se munente : Te Deum laudamus ( = Pe Tine, Dumne-
zeule, Te laudam i)177. Acest imn celebru a fost studiai de multi cerce-
tâtori, pentru câ s-au émis opimi diferite în legatura eu paternitatea
lui. Cercetâri îndelungate $i profunde i-a consacrât Dom Morin, în con-
cluzie atribuindu-1 în mod cert lui Niceta de Remesiana.
Cîntat de toatà creçtinàtatea, acest imn a rasunat mai mtn pe pa-
mîntul vechii Dacii $i este «cea mai frumoasà relievâ [de limbâ latina]
a Bisericilor ce se împodobesc eu timpurile romane» 178.
Nu intra in obiectivul studiului nostru a enumera sau discuta toate
opiniile $i controversele pe care le-a inregistrat istoriografia critica pa
tristica referitoare la acest imn. Scrierea cuprinde unul dintre cele mai
frumoase imne ale lumii creatine $i nu a fost opera Sfìntului Ambrozie
— cum s-a crezut uneori —, nici a Fericitului Augustin, ori a Sfintului
Ilarie, pentru cà ace$tia «au scris imnele lor in metru ritmic, nu in
proza ritmica. Ori, Te Deum e scris in prozà ritmica»179. Intre alte ar-
gumente care susfin autenticitatea imnului ca o creatie a Sfìntului Ni
ceta este $i cel care afirmà «interesul accentuai al Sfintului Niceta
pentru cìntul liturgie... arata cà el a simfit nevoia unui imn ca Te
175. O. B e r d e n h e w e r , G esch ich te d e r altk irch lich en L ite ratu r, Freiburg, 1923,
III, p. 602; I. G . C o ma n , O p ere le ¡ite ra re a le S íin tu lu i N ic e ta de R em e
sia n a , p. 218.
176. I d e m, p. 220 $i $ t. C. A 1 e x e, art, cit., p. 483—484. $i in "literatura noastrá
populará au circulat texte despre « C ele 72 de num e a le lu i H risto s». Au fost
studiate de B. P. Hasdeu, de Moses Gaster $i de eruditul profesor filolog N.
Cartojan j cel din urmá constata cá aceasta lista de nume ale Mintuitorului:
Fiu, B iruitor, M e sia , P u tere, L o go s, P ace §i áltele, sint extrase din Sfinta Scrip-
turá, din textele pericopelor ascultate de catre credincio$i in bisericá, precum
$i din scrierile Sfinfilor Párinfi §i ele nu au «nimic común cu bogomilismul
— cum crede Ilie Bárbulescu...» (N. C a r t o j a n , C á rfile p o p u lare in lite r a
tura ro m á n e a sc á , II. E p o ca in ílu en fei grece$ti, Bucure$ti, edifia 1974, p. 134—
136). £i in Cuvintarea Sfintului Niceta de Remesiana se aratá cá in Sfinta
Scripturá Mintuitorul este numit: C u vin t. In fe le p ciu n e , Lum iná, P u tere, ín g e r,
Om, M iel, Preot, C a le , A d e v á r, V ia fá , P ace, Ju d e c á to r , U $á, P iatrá etc. Sint
piná la 24 de numiri tilcuite dogmatic $i moral.
177. B u r n, in op. cit. p. 89—91, a editat trei versiuni ale imnului: versiunea de-
numitá com un a ; versiunea irlan d ézá $i versiunea m ilan ezá, impreuná cu o tra-
ducere greacá — aceasta tot in trei versiuni: Dupá ed. B u r n, $ t. C. A 1e x e,
a redat textul in limba latiná — utilizind versiunea com un a precum $i tra-
ducerea in románente a Pr. prof. dr. I. G. C o ma n , (din : O p e re le 1ite rare ale
S íin tu lu i N ic e ta de R em esian a, p. 223—224), in : S fin tu l N ic e ta de R em esian a
$i e c u m e n ic ita te a p a tristic á din se c o le le IV §i V , p. 496—497 ; Pr. I. G. C o m a n,
a tradus in anuí 1979 acest text din latineóte, de asemenea dupá ed. B u r n —
versiunea comuná — in : S c riito ri biserice§ti..., p. 162—163.
178. F. C a y r é, op. cit., p. 675.
179. I. G. C o ma n , S c riito ri biserice§ti..., p. 157.
Deum» 180. Ideea este reluatä, adincitä $i formulata in aceea$i maniera

a certitudinii de patrologul nostru, Pr. prof. I. G. Coman : «Analogiile
de gìndire $i de forma» ìntre Te Deum $i celelalte opere ale Sfintului
Niceta indica pe episcopul de Remesiana ca autor.
Te Deum laudamus este «o adeväratä teologhisire cintatä», o ex-
presie muzicala a liniilor mari ale teologiei lui Niceta. In acest imn este
aceea$i mineare $i unduire a ideilor $i a stilului ca in tóate celelalte
opere literare ale Sfintului Niceta de Remesiana. Nici un cuvint din
imn nu lipse$te din sublinierile pe care le cuprinde ansamblul operei
sale. Te Deum... este scris in prozä ritmica, in a$a-numitul «Cursus Leo
ninus». Initial a avut numai trei strofe — adicä unitati de structurä li
terara : lauda adusa Tatälui, o märturisire a Sfintei Treimi, o invocare
a Fiului. Ulterior, s-a adäugat o rugäciune de dimineatä. Dar tóate ca
pitotele principale ale teologiei nicetane sint prezente in acest imn :
teodicee, Sfinta Treime, hristologie, soteriologie, escato lo g ie181.
De $aisprezece secóle creatimi ortodoc$i i$i unesc glasurile in sfin
tele loca$uri, in imprejurarile cele mai diferite care implica rugäciunea
piina de evlavie, preamarind pe Dumnezeu prin stihurile piine de cre
d ila , iubire, speranfa in ajutorul Lui. Cre$tinatatea de limba latina
«il cinta in órele sale de reculegere» (L. Duchesne), de asemenea din
secolele IV—V. Protestanti 1-au pästrat cu aceea$i evlavie in traduce-
rea lui Luther.
Noi, romanii, de la inceputurile Bisericii noastre am avut in sfìnta
folosinfa §i acest inalfator imn al Sfintului Niceta de Remesiana, in
limba originala latina, la vremea creärii lui, fiind apoi, in mod incon-
testabil, tradus $i in romàna de timpuriu, pentru cä nu ar fi putut lipsi
din repertoriul serviciului religios al unui popor ca al nostru, avìnd o
neabätutä rìvna creatina, un cler $i ierarhi care se preocupau cu toatä
grija de pästrarea ritualului ortodox, a integritafii confimitului acestui
ritual. Plauzibilä este $i ipoteza cä a putut sä circule la noi $i in ver
sarne greaca la acea vreme precum $i in secolele ce au urmat. In ver
sarne slava este intilnit in literatura noasträ bisericeascä in mod cert
in secolul XVII.
La sfirîtul Psaltirii in versuri a Mitropolitului Dosoftei al Moldo-
vei tipäritä la Uniev in anul 1673 se gaseóte in slavone$te Te Deum lau
damus sub titlul : Màrturisirea cxedin\eì ortodoxe. Stihuri ale parinti-
lor nostri episcopi Ambrozie al Mediolanului si Augustin al Hipponiei.
Este cunoscuta cintare «al cärei autor se $tie acum, este sfìntul Niceta,
episcopul daco-roman de Remesiana» 182.
180. A. E. B u m , N ic e ta oi R em esian a. H is liie and Works, Cambridge, 1905, p. CII.
181. I. G. C o m a n , 'O p erele ¡ite ra re a le S fin tu lu i N ic e ta de R em esian a, p. 224.
182. Vezi Pr. prof. N i c u l a e ? e r b a n e s c u , O sà r b à to a r e a c à rfii r o m á n e la :
300 de an i de la a p a r ifia P saltirii in v e r su r i a m itrop olitu lu i D o so ftei a l M oldo-
v ei, in «B.O.R.», XCI (1973), 11—12, p. 1224. Textul acestei «Märturisiri...» s-a
retipärit in facsímil $i traducere romaneasca, in anul 1974 cu prilejul unui
deosebit eveniment editorial : aparifia in Tipografia Mitropoliei Moldovei de la
Mänästirea Neamfu a operei Mitropolitului Dosoftei, P sa ltire a in v e r su r i — 1673,
MITR O PO LIA O LTEN IEI
Mitropolitul Dosoftei a publicat imnul Te Deum laudamus dupà

manuscrise slave ale linei Psaltiri care avea $i aceastà scriere a Sfìn-
tului Niceta de Remesiana tradusà din limba latina ; dupà cum citim in
titlu, era atribuità Sfìntului Ambrozie $i Fericitului Augustin.
In timpul sinodului de la Lyon — din 1274 — Te Deum laudamus a
fost tradus in grecete in mod cert. Mai inainte sau dupà aceasta data
a pàtruns si in limba slava, poate chiar si in partile noastre.
Dacà Mitropolitul Dosoftei al Moldovei ar fi avut intenda sa in
cluda acest text intre scoartele Psaltirii... tipàrite la Uniev ar fi tradus
textul in limba romàna. Nu ramine decit ipoteza cà a fost o hotàrire «in
ultim moment», inaintea tipàririi, de a include si acest imn, sugeratà
de altcineva. Dar manuscrisul Psaltirii in versuri (care se pàstreazà
la BAR — Bucure$ti, ms. nr. 446), fiind gata de tipar in anul 1671
nu cuprinde imnul Te Deum laudamus.
Arhimandritul (devenit mai tirziu episcop) tGhenadie Enàceanu a
publicat un studiu despre un Sbornie de la Mànàstirea Neamfu din se-
colul al XVII-lea care cuprinde canoane la unele praznice impàràte$ti,
pentru preamàrirea lui Dumnezeu. Vorbeste si despre slujba pe care o
numim Te Deum, in aceasta ordine de idei, dar in textul Sbornicului de
la Neamfu nu se aflà imnul Sfìntului Niceta de Remesiana 183. Cu prile-
jul acestui studiu insà, arhimandritul Ghenadie Enàceanu a publicat
pentru prima data la noi in limba latinà Te Deum laudamus1*4.
Se cunosc traduceri in romàneste ale imnului nicetan mai ales
tardive, de la inceputul secolului al XlX-lea. Dar la aceasta vreme
este insofit de notafie psalticà «in noua sistimà» — prin grija marelui
protopsalt Macarie ieromonahul, desigur dupà melodia tiadifionalà ,
pàstratà la noi in practica liturgicà de la o generale de slujitori bi-
editie critica de N. A. U r s u, cu un Cuvint inainte de Inalt Prea Sfinfitul Iustin
Moisescu, Arhiepiscop al Ia$ilor $i Mitropolit al Moldovei si Sucevei, Ia$i, 1974.
p. 1062—1065.
in edibile vechi, de multe ori P saltirea... avea la inceput sau la sfirsit
textul unui S im b o l d e ered itila. Astfel, o P sa llire tipàrità la Londra in anul
1555, dependenta in mod evident de unele manuscrise mai vechi, cuprinde si
C an ticu m b e ati N ic e ti e p isc o p i , T e Deum L au d am u s (cf. Asistent $ t. A l e x e,
art. cit., p. 493). Manuscrise rusesti ale P sa ltirii din secolele XVI—XVII, cu-
prind $i eie adesea un Simbol de credintà. Se cunosc apoi exemplare care cu-
prind ca $i P sa ltire a S c h e ia n à de la noi din secolul XVI — copie, Sim b olu l
A ta n a sia n (cf. A. S. A r h a n g h e l s c h i , S tu d ii a su p ra v e c h ii lite ratu ri ruse...
(in limba rusà), Petersburg, 1888, p. 15). In Serbia, s-a tiparit o P saltire care
cuprindea §i Sim b olu l A ta n a sia n , in anul 1545 — intr-un Minelnic. Acest Sim
bol, la ru$i, a fost publicat la inceputul textului P sa ltirii tipàrite cu binecuvin-
tarea Sfìntului Sinod la Pecerskaia Lavra din Kiev in anul 1728 si cu prilejul
altor edifii ulterioare ale P saltirii, dupà cum si in edifia apàrutà la Moscova
in anul 1960.
C az an ia lui Coresi din 1581 cuprinde, la sfirsitul textului, Simbolul Niceo-
constantinopolitan.
183. Arhim. G h e n a d i e E n à c e a n u , Din Isto ria lite ra tu rii b ise ric e sti a to m a -
nilor. Un sb o rn ie . Isto ria T e D eum -urilor in B ise ric a c re stin a s i sp ecialm en te
in c e a rom àn a, in «B.O.R », Vili (1884), 11, p. 830—850 $i nr. 12, p. 942—964.
184. I d e m, ibidem , p. 835—836.
i
4
STU D II 5 / ART IC O LE
serice$ti la alta, de la un secol la altul. Termenii de la inceputul aces-

tui imn al Sfìntului Niceta de Remesiana au dat $i mímele carfii litur-
gice pe care o utilizami $i astàzi : Tedeum 185.
*
Celebrul ierarh Niceta, cu o activitate misionara atìt de prestigioasa,
este $i prin scrierile sale, prin excelenfa, episcopul catehet-misionar.
Necesitadle spirituale creatine ale epocii o cereau, iar el s-a devotat
cu o supramàsura. A ràspuns prin scrierile sale $i necontenitele stràdu-
infe arhipàstore$ti traducerii in viatà a problemelor fundaméntale ale
credinfei $i viejii creatine, fixate in hotàririle Sinoadelor Ecumenice
$i locale de pina atunci, hotàrìri comunicate prin Biserica tuturor fii-
lor acesteia.
in concepta unor episcopi ca Sfintul Niceta de Remesiana, spafiul
chemarii lor evanghelice la mintuire era infinit, iar infinitatea spiri
tu a l dacicà — element de structurà fiinfiala $i la episcopul de Reme
siana — gàsea un impuls nou in imperativul cre$tin al mìntuirii oa-
menilor ; in lumina acestui imperativ $i-a desfa$urat sfìnta sa lucrare
de convertire in spafiul Daciei Mari, pentru acetati popor cre$tin atit
din dreapta cit $i din stinga Dunarii.
«Prin viafa sa de ierarh, prin opera sa misionara $i teologica, prin
vástele sale relafii in lumea creatina, prin puritatea $i frumusefea lim-
bii sale latine, prin lucrarea sa adincà de romanizare a bà$tina$ilor $i
a migratorilor intr-o vasta zona de la Dunarea de Jos» 186, Sfintul Ni
ceta de Remesiana a fost $i ramine unul dintre factorii esentali foarte
activi de unitate, de continuitate a populafiei daco-romane din Sudul
Dunàrii, cu repercusiuni asupra populafiei de la Nordul Dunarii.
Reproducem textul paralel publicat de Pr. prof. dr. $t. C. Alexe —
dupa Burn (p. 83—86), Arhim. Gh. Enaceanu (op. cit., p. 835—836) $i Pr.
prof. dr. I. G. Coman (Operele literare ale Sfìntului Niceta de Reme
siana..., p. 223—224) :
^ ____ __________ _____ «
185. Te Deum -ul... a fost tipàrit de Mitropolitul Veniamin Costache, in anii 1807,
1816 si 1828. S-a retipàrit la Mànàstirea Neamtu in anul 1862, apoi in mai
multe editii in acetati loc, incepind cu editia de la Bucuresti din 1940, $i con-
tinuind cu cele din 1950 si 1961, imnul Te Deum lau d am u s este atribuit, dupà
cum se cuvine* Sfìntului Niceta de Remesiana. De asemenea $i in cea mai re
centa editie — pina la redactarea lucràrii de faja —, editie aparutà la Bucu
resti in 1973: C arte d e T e Deum, p. 13—14. Imnul nicetan este inclus in textul
primei slujbe din aceastà carte, in cadrul T ed eu m - ului la Anul Nou care se
oficiazà dupà incheierea Dumnezeie$tii Liturghii, cu indicatia : «...indatà dupà
. Doxologia mare «Slavà intru cei de sus lui Dumnezeu...», sau in locul ei, acest
imn al Sfìntului Nichita, episcopul Remesianei» (p. 13). Indicatia liturgicà de
a se putea cinta in locul Doxologiei mari imnul Sfìntului Niceta de Remesiana,
Te Deum lau d am u s, se repetà si la alte $ase T ed eu m -u ri (D o x o lo g ii) pe care
le cuprinde cartea in continuare : la deschiderea sesiunilor Sfìntului Sinod ; la
deschiderea Adunàrii Nafionale Bisericesti sau la deschiderea Adunàrii Epar-
hiale f la sàrbàtori comemorative ; la ziua numelui Prea Fencitului Patriarh, a
Inalt Prea Sfintifilor Mitropolifi si a altor Chiriarhi, la inceperea anului scolar
la Institutele de invàtàmint bisericesc ; de mulfumire pentru toatà facerea de
bine primità de la Dumnezeu.
186. I. G. C o m a n, S e ri ¡to ri b ise rice sti..., p. 174.
TE DE UM
1. Te Deum laudamus Te Dominum Pe Tine, Dumnezeule, Te laudani, pe
confitemur Tine, Doamne, Te màrturisim,
2. Te aeternum Patrem omnis terra Pe Tine, veçnicule Pàrinte, tot pàmintul
veneratur Te cinsteçte.
3. Tibi omnes angeli Tibi caeli et uni- Jie toti ingerii, J i e cerurile $i toate pu-
versae potestates terile,
4. Tibi cherubin et seraphin incessabili Jie Heruvimii $i Serafimii cu neìncetat
voce proclamant glas iti striga :
5. Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Sfìnt, Sfint, Sfint, Domnul Dumnezeul
Deus Sabaoth Savaot!
6. Pieni sunt caeli et terra maiestatis Piine sìnt cerurile $i pamìntul de mà-
gloriae Tuae rirea slavei Tale ;
7. Te gloriosus apostolorum chorus Pe Tine Te lauda ceata slavità a Apos-
tolilor,
8. Te prophetarum laudabilis numerus Multimea vrednicà de lauda a prooroci-
lor,
9. Te martyrum candidatus laudat 0$tirea imbracata in alb a mucenicilor.
exercitus
10. Te per orbem terrarum sancta con- Pe Tine sfìnta Bisericà Te mârturiseçte
fitetur ecclesia pe ìntregul pàmìnt,
11. Patrem immensae maiestatis Tata al nesfîrçitei madri,
12. Venerandum Tuum verum unigenti- Pe adevàratul Fiul Tàu, Unul-Nàscut,
um Filium care trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum Spiritum $i pe Sfìntul Duh Mìngìietorul ;
14. Tu rex gloriae Christe Tu, Hristoase, ìmpàrat al slavei,
15. Tu Patris sempiternus es Filius Tu e$ti Fiul vernie al Tatàlui ;
16. Tu ad liberandum suscepturus ho Tu, Care aveai sa Te intrupezi in om
minem non horruisti virginis ute- pentru a-1 mìntui, nu Te-ai ìnfrico-
rum §at de pìntecele Fecioarei ;
17. Tu devicto mortis aculeo aperuisti Tu, dupa ce ai ìnvins acuì mortii, ai
credentibus regna caelorum deschis credincioçilor imparala ce-
rurilor ;
18. Tu ad dexteram Dei sedes in gloria Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu in
Patris slava Tatàlui ;
19. Iudex crederis esse venturus Credem cà vei veni Judecàtor ;
20. Te ergo quaesumus tuis famulis sub- Açadar, Te rugàm vino in ajutorul robi-
veni quos pretioso sanguine redemisti lor Tài pe care i-ai ràscumpàrat cu
pretiosul Tau singe ;
21. Aeterna cum sanctis tuis gloria mu* Dâruieçte-le slava cu sfingi Tài ;
nerari
22. Salvum populum Tuum Domine et Mîntuieçte, Doamne, poporul Tau, çi bi-
benedic hereditati tuae necuvinteazâ moçtenirea Ta ;
23. Et rege eos et extolle illos usque $i condu-i pe ei çi ii inaila pina in
in aeternum veac.
24. Per singulos dies benedicimus Te In fiecare zi Te binecuvintam
25. Et laudamus nomen tuum in saecu- $i làudam numele Tau in veac $i in
lum et in saeculum veacul veacului.
26. Dignare Domine die isto sine pec Invrednice$te-ne, Doamne, in ziua aceas-
cato nos custodire ta, farà pàcat sà ne pàzim ;
27. Miserere nostri Domine miserere Miluieçte-ne pe noi, Doamne, miluie?-
nostri te-ne pe noi ;
28. Fiat misericordia tua Domine super Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum
nos quem ad modum speravimus in am nàdàjduit in Tine ;
Te
29. In Te Domine speravi non confun- In Tine, Doamne, am nàdàjduit, sà nu
dar in aeternum. mâ ruminez in veac !
Cu o vitalitate $i o generozitate spiritualä creatina ca cea demonstratä
de Sfìntul Niceta acest lucra era nu numai posibil, dar peremptoriu.
Prin Sñntul Niceta, Ortodoxia noastrá s-a îmbogâtit cu un important

numar de scrieri patristice de înaltà tinutâ doctrinara. Un aport impor
tant a putut sá reprezinte opera sa scrisà la patrimoniul limbii romane
in stadiul pe care ea îl parcurgea la acea época.
Despre o parte dintre primele scrieri patristice care au existât, care

au fost difuzate sau au circulât in partile noastre, la Dunàrea de Jos,
cel putin din secolul IV, nu s-au pàstrat mârturii literare, istorice sau
arheologice. Dar un numar de opere patristice, creatii proprii sau
aduse din Rasârit ori din Apus, vor fi fàcut parte din literatura Bise-
ricii stràromane, din secolele IV—VI, apoi se ìntìlnesc mai tirziu in li
teratura Bisericii Ortodoxe Romàne.
Pentru edificarea spirituala a credinciosilor, monahilor, a clericilor
Si a ierarhilor din Scythia Minor, de la gurile Dunarii, pe urmà de la
Vicina si Asprocastron ; de pe ambele maluri ale Dunarii, de la Novae
Si Sucidava, de la Remesiana si Drobeta Turnu Severin mai tirziu, de la
Arges si Suceava mai apoi, din tóate stiutele $i neghitele cetafi si ace
zan daco-romane de pe tot ìntinsul Transilvaniei, Moldovei si Jarii Ro-
mànesti, noi am pornit si am évoluât pe calea istoriei noastre milenare
Si creatine, de la ìnceput, posedìnd pe lìngà Sfìnta Scriptura si carfile
liturgice, de asemenea scrieri patristice deosebit de importante in sine,
dar avînd si o importants specifica. Aceste scrieri s-au constituit în mâr
turii si documente care atesta istorie si autentifica aspecte esentale de
viafa creatina, demonstrìnd pe de o parte un sistem de relatii ìntre Nord
$i Sud, intre Apus si Ràsàrit, iar pe de alta parte demonstrìnd o pro
blematica doctrinara, cum si stadii ale organizàrii $i dezvoltarii Bisericii
in epoca patristica. Faptul demonstrat printr-un text de prima referinfa
istorica — cel despre Pàtimirea Sfintului Sava «Gotul», scris in limba
greacà la 373—374 in stìnga Dunarii, in partile Buzàului, ori in dreapta
Dunarii, la Tomis pe tàrmul pontic. Lucrul se demonstreazà §i prin/tr-o
Epistola in aceeasi epoca, de prin anii 373—374, scrisa de Sfintul epis-
cop Vetranion al Tomisului càtre Sfintul Vasilie cel Mare ; cu alte trei
Epistole ale Sfintului Vasilie din aceeasi perioadà, trimise la noi in
legatura cu martini din partile daco-romane in acel timp si cu sfintele
lor moaste.
Ne-am aflat pe acest drum al istoriei cu ràspìntii adesea deosebit
de primejdioase, impresurafi de timpuriu si vreme de cìteva secóle
apoi de càtre popoare migratoare si nu totdeauna crestine sau care au
devenit crestine mai tirziu.
In acea prima epoca de organizare crestina s-au adàugat la tezau-
ruì patristic scrieri ca cele datorate Sfinitului episcop Teoitim I al To
misului, Omilii scurte, texte crestine substancíale cunoscute si prefuite
pe atunci $i de Fericitul Ieronim, iar mai tirziu si de Sfintul loan Da-
96 MITROPOLIA OLT EN ¡EI
maschin. Tot atunci a fost elaborata probabil o lucrare de insemnätate

deosebitä pentru monahi, scrisä de Sfìntul Teotim I, necesarä in mänäs-
tirile $i schi'turile sträromäne $i apoi romäne$ti, aflate pe teritoriul
carpato-danubiano-pontic. ln aceea$i vreme, mai multe scrieri celebre
ale Sfìntului Ioan Gurä de Aur sau din opera lui Origen ìi erau bine
cunoscute Sfìntului Teotim I al Tomisului, la inceputul secolului al
V-lea.
In secolele IV—VI, paralel cu scrisul in limba greacä, remarcam
ìmprejurarile $i cerintele misionare care fac sä se traduca sau sä fie
elaborate, spre folosul de ob$te, opere patristice in limba pe care o vor-
beau atunci daco-romanii, in limba latinä.
In limba latinä a scris $i a tradus din grecete mai multe Cuvinte,
impotriva nestorianismului $i impotriva eutihianismului, Fericitul Ioan,
episcopul Tomisului.
Dintru inceputurile organizärii ca popor daco-roman $i creatili, lo-
cuitorii teritoriului romànesc s-au hränit suflete$te cu scrieri de pro-
fundä märturisire creatina, ca Epistola episcopului Teotim II al Tomisu
lui — din anul 458 —, prin care se recunosc integrai $i demne de a fi
respectate färä abatere hotäririle Sinodului IV Ecumenic de la Calce-
don ; ca Epistola episcopului Valentinian al Tomisului din anul 549 ca-
tre papa Vigilius, preocupat de buna pästrare a iniegritätii Ortodoxiei
Sinoadelor Ecumenice.
Sfìntul Ioan Cassian scria in limba latinä lucräri cu continui nor
mativ pentru viata cre$tinä monahalä $i de apärare a Ortodoxiei. Acest
pärinte bisericesc daco-roman scria atunci opere prin care transmitea
Apusului mai intii tezaurul organizärii $i experientei viefii monahale a
Räsäritului, elaborind cel mai subtil tratat de psihologie asceticä. In
opera sa : Convorbiri cu Pàrintii, sfìntul Ioan Cassian demonstreazä
frumusetea vietii läuntrice duhovnice$ti $i pune in circulatie, astfel,
pentru mediile monastice cel dintìi Pateric in limba latinä, considerai
in mod indubitabil $i drept prima Filocalie apuseanä. O asemenea
scriere iradiazä, in felul ei $i spiritualitatea daco-romanä — prin iubi-
rea de frumos, prin grija de suflet $i prin träirea in perspectiva eterni-
tätii. Este meritul remarcabil al acestui daco-roman cä a scris atit de
mult, luerari de o insemnätate incontestabilä, in limba latinä, care de-
venise in secolele IV—V limba poporului nostru, in evolute färä hia
tus-uri spre romana de mai tìrziu — de$i, datoritä imprejurärilor obiec-
tive el nu a scris direct pentru fratii säi de acasä. Opera sa trebuie
apreciatä $i sub raport epistemologie, subliniind faptul cä el pune la
baza cunoa$terii experienta, fapt de o mare importantä pentru incepu
turile intregii literaturii creatine — criteriul adevärului derivind nu-
mai din obiectivitatea faptului de viatä, a experientei.
Pe lingä valoarea «experimentalä» a operelor Sfìntului Ioan Cas
sian, este necesar sä reliefäm §i aspectul lor de sintezä ortodoxä, el
insuîndu-ßi gìndirea ortodoxä a timpului exprimatä prin patristica
räsäriteanä indeosebi.
I
%
Unitatea creatina çi continuitatea relatiilor între Râsârit $i Apus

s-a datorat într-o mâsurâ însemnatâ activitàfii lui Dionisie Exiguul,
care a élaborât scrieri personale sau a tradus din greceste în limba
latina în mod exprès pentru unii dintre strâbunii nostri daco-romani,
pentru unii dintre pârintii duhovnicesti sau confratii sai, câlugâri
«sciti», scrieri patristice ca cele doua Epistole ale Siîntului Chiril
al Alexandriei câtre Successus, Scrisoarea sinodalâ din anul 430 a
episcopilor egipteni, alcâtuitâ de Sfîntul Chiril al Alexandriei —
scrisoare cuprinzînd $i cunoscutele Anatematisme ; alàturi de cele-
lalte scrieri ale sale, contributii patristice de valoare ecumenica, sa
reamintim Antologia de texte patristice privitoare la problemele tri-
nitare si hristologice : Exempla Sanctorum Patrum sau Cartea despre
Pa$ti, Argumente pascale si cele douà epistole : De ratione Paschae ;
sa adàugàm, in sfìrsit, acea contributie de referintà creatina funda-
mentalà, calculul pascal elaborat de Dionisie Exiguul.
O varietate de preocupari in domeniul scrierilor patristice o
demonstreaza si càlugàrii «sciti», cu deosebire stàruinta lor pentru
apàrarea puritàtii Ortodoxiei — in scrieri concise, cu un continut
precis, cum se poate vedea din : Foarte scurtà màrturisire a credin-
\ei ortodoxe, elaborata de loan Maxentiu.
Pentru zidirea duhovniceascà a pastorizio! sai, episcopul Lau-
rentiu de Novae scria Despre pocàintà $i Despre milostenie, ade-
vàrate coduri de moralà si comportare creatina.
«Latin cu sufletul si cu cultura, desi de origine dacicà, Niceta
de Remesiana a profesat o teologie ortodoxa, asa cum se prezenta
Ortodoxia in a doua jumatate a secolului IV si in primele decade
ale secolului V » 187, marturie fiind toate scrierile sale, chintesenta
acestora, imnul Te Deum laudamus. Prelungità pina in secolul nos-
tru, controversa cu privire la autenticitatea imnului nu a prejudiciat
totusi prestigiul sàu de autor al textului, oricìt ar fi pàrut cà ar com
plica lucrurile unele interventii recente in cadrul controversei : Um
berto Moricca in 1928 188, J. Quasten in 1935189190 sau, cel mai recent,
Klaus Gamber in 1964 19°. Fapt important este cà aproape permanent
textul Te Deum... a implicat numele Sfintului Niceta de Remesiana
Si cà, in mod cert, era cunoscut in toatà crestinàtatea.
Scrierile patristice elaborate in spatiul daco-roman, sau aduse
din Ràsàrit ori Apus spre a fi folosite si aici, nu au putut fi pàs-
trate integrai $i nici in totalitatea lor numericà. Cele pàstrate, sau
asupra càrora avem stiri certe cà au fost cunoscute sau au circulat
aici, reprezintà un capitol fundamental de literaturà cre$tinà si ro-
màneascà din epoca ce a precedat intemeierea T&ril°r Romàne in
187. I de m, ibidem, p. 172.
188. Storia della leteratura latina cristiana, — studi superiori — volume secondo,
parte II, Torino, 1928, p. 1160.
189. Niketas von Remesiana, Missionsbishoi in Dacien, in Lexikon für Theologie und
Kirche, VII, 1935, p. 570.
190. Das Te Deum und sein Autor, in «Revue benedictine», 74, 1964, p. 318—321.
secolul XIV, pina la organizarea mitropoliilor romàne$ti la Arge$,

Suceava, Alba Iulia ; ulterior este atestata existenfa $i circulafia —
dacà nu in versiuni primare, cel putin in copii-manuscrise $i apoi
tipàrite — §i a altor scrieri patristice, pe lìngà cele de care ne-am
ocupat in paginile precedente.
Sa subliniem in aceste concluzii $i con trib u ì scrierilor patris
tice, aici discutate la formarea terminologiei religioase creatine la
noi — in chip covir$itor latina. Nimic n-a fost mai categorie $i
mai concludent decìt aparifia in acest teritoriu, sau chiar $i numai
circulafia in spatiul daco-roman, in epoca patristica, a unor scrieri
in latine$te din domeniul dogmaticii, liturgicii, moralei, pastoralei.
Aparitia acestor scrieri trebuie considerata $i ca o contributie la
problemele istorice ale patristicii $i la problematica istoriei scrisu-
lui romànesc, a lingvisticii, a literaturii, a filologici, intr-un cuvint
la problematica istoriei culturii stravechi romàne$ti.
Credem cà limba latina pe care o vorbeau stràbunii nostri, ma-
tricea structural-lexicalà a limbii romàne ce $i-a càpàtat o identitate
specifica in numai citeva secole dupà romanizarea Daciei, demonstrind
o vitalitate uimitoare ca «insula de latinitate», precis delimitata intr-o
«mare slava», a reprezentat un adevàrat privilegiu obiectiv al des-
tinului nostru istorie $i pentru dezvoltarea neamului romànesc.
4
CAPITOLUL II
SCRIERI PATRISTICE IN BISERICILE VECINE

(BULGARA, SlRBÀ §1 RUSA)
IN SEC. IX—XVI
PRELIMINARI I
Unele dintre scrierile patristice prezentate anterior, elaborate
in limba greacà sau in latina pe teritoriul Dacoromaniei, ori aduse
fie de la Bizanf, fie din Occident $i care au circulat la stràromani,
au putut fi cunoscute la timpul potrivit $i de vecinii nostri $i circula
la slavi, la bulgarii a$ezafi in acest spafiu sud-est-european ìnce-
pínd cu secolele VI—VII $i cre^tinafi in masà in secolele IX—X.
Este un fapt incontestabil cà asemenea scrieri, alàturi de Sfinta
Scripturà $i de càrfile de cult, au avut o circuiate atìt anterioarà
versiunilor slave — elaborate dupa crearea alfabetului cirilic de càtre
Sfinfii Chirii $i Metodiu — cit $i paralel cu acestea. Era o realitate
constatata $i in literatura Bisericii noastre, unde vreme de cìteva se
cóle din mileniul al doilea intìlnim aceastà literatura religioasà cir-
culind simultan in limbile greacà, slavonà, mai pufin in latina $i, fi-
re$te, in limba romànà, a$a cum celelalte popoare europene vecine
au cunoscut literatura respectiva in aceea$i epoca ìntr-un numàr tot
mai sporit de versiuni in limbile nationale.
Alàturi de Sfìnta Scripturà $i de càrfile de cult, únele dintre scri
erile patristice elaborate pe teritoriul daco-roman au putut contribui
la procesul de cresimare a acestor popoare, la catehizarea lor, tinind
seama cà este vorba mai ales de texte cu un confinut accesibil sub
raport dogmatic $i moral.
Insà$i provenienfa acestor texte trebuie consideratà pentru acel
timp ca un argument al prestigiului lor. Un prestigiu nu mai prejos
decit al textelor provenite din Bizanf. Dacia romanà si Dacia liberà,
ca teritorii delimitate administrativ in primele secóle ale mileniului
ìntìi, ì$i pàstrau incà unitatea spiritualà $i au constituit un spafiu
prefios de afirmare a Crestinismului — nu numai prin aria de cu-
prindere, dar $i prin capacitatea de convingere a acestei religii a iu-

birii si sperantei, prin forta de rezistentà fata de erezii, prin stàru-
inta de apàrare a Ortodoxiei. Acest prestigiu era demonstrat incà din
secolele IV—VIr cind episcopii Tomisului participau activ la Sinoa-
dele Ecumenice $i locale din cadrul Imperiului bizantin, cind monahi
sciti care i$i insusiserà o adincà erudire au devenrt scriitori patris
tici, sfinti pàrinti mesageri daco-romani ai Ortodoxiei ecumenice.
In epoca de care vorbim trebuie sa avem mereu in vedere rea-
litatea unitàri invàtàturii ortodoxe si necesitatea apàràrii ei, sa ti"
nem seama de acel factor esentai pentru viata spiritualà a vremii
in Sud-Estul Europei : insemnàtatea influentei culturii bizantine exer-
citate mai ales aici, in spatiul rasàritean al continentului.
Dar trebuie #nut seama, de asemenea, in contextul istorie, de rolul
pe care 1-au avut de indeplinit stramoni nostri. Locuitori stabili ai
teritoriului carpato-danubiano-pontic, ei au devenit cremini in epoca
constituirii ca popor daco-roman, in mijlocul lor au propovàduit In-
vafàtura Domnului Iisus Hristos arhipàstori $i pastori biserice$ti care
nu numai cà au ràspindit aici scrieri patristice, dar au elaborat ase
menea scrieri, au tradus din literatura patristica in limba latina, ori in
limba greacà • stràbunii nostri au beneficiai de valorile culturale ale
Cre$tinismului in chiar decursul procesului de etnogeneza.
Dupa cum se $tie, slavii, bulgarii, ca popoare migratoare, s-au ase-
zat in vecinàtatea noastrà $i, in mai mica màsurà, pe teritoriul daco-
roman, intrind dintru inceput sub influenta spiritualà a Imperiului ro-
man de Ràsàrit si deci a Crestinismului, indiferent de raportul de forte
militare sau rezultatele confruntàrilor pe acest pian. Chiar dacà mi
gratori! au dispus de unele elemente de cultura proprii, de o mitologie
Si de traditii proprii, asupra acestora s-a exercitat dintru inceput influ
enta culturii bizantine.
In istoria acestor popoare de neam slav sau bulgar se inregistreazà
dintru inceput si etape de pasnicà convietuire cu popoarele vecine,
precum $i de influente reciproce. Organizarea social-politica si cul-
turalà s-a aflat insà sub directa influenta a modelelor $i a structurii
bizantine.
Desi cu limbi diferite, cu o fizionomie psiho-etnicà specifica, aceste
popoare au format o unitate de credintà crestina ortodoxa si implicit
de viata cultúrala.
Scrierile patristice care au circulat de la inceput in Bisericile Or
todoxe vecine si surori ne intereseazà in mod deosebit in cadrul pro
blem i pe care o cercetàm ; intr-o màsurà, eie reprezintà bunuri spi
rituale comune, exprimà o comunitate de culturà ortodoxà manifes
tata intr-un proces specific de reciprocitate. Aceastà realitate istoricà,
tinind de domeniul spiritualitàtii de culturà religioasà, care presupune
un sistem de relafii si influente reciproce, implicà o profundà cunoas-
tere reciproca? necesitatea adincirii acestei cunoasteri era remarcatà
mai de curind de filologul bulgar contemporan Staiko Staikov, cu pri-
leiul unei reuniuni stiintifice a slaviçtilor organízate la Bucureçti in

anul 1964 191.
Acfiunea de culturalizare ortodoxa a slavilor $i a bulgarilor a in-
ceput in secolul al IX-lea $i a reprezentat un procès initiât in mod
sistematic, mai ales prin Iratii Chiril (Constantin) Metodie, cit $i prin
ucenicii lor 192.
Originari din Tesalonic, Chiril $i Metodie çi-au însuçit o bógate
$i multilaterale cultura la Constantinopol, unde Chiril a devenit $i pro
fesor de filosofie. S-au retras in viata monahalâ la mánástirea Olimp
(Bitinia) din Asia Mica unde au créât, din incredinfarea patriarhului
ecumenic Ignatie, alfabetul «cirilic» -— pentru a putea face fata mi-
siunii la slavi. In noul alfabet, au început a traduce $i serie în limba
slava veche texte bizantino-ortodoxe.
Dar cei doi vrednici slujitori ai Bisericii i$i insuîsera $i o te-
meinicà expedente in activitatea misionará ortodoxa practica. Inca de
foarte tinár, Chiril fusese trimis in misiune la arabi — se presupune
câ la Bagdad — apoi a mers impreuna cu Metodie in Crimeea, in
«tara chazarilor», propovaduind cre$tinismul pentru aceasta populare
care mai ínainte fusese convertita la iudaism.
La cererea cneazului morav Rostislav din 863, imparatul Mihail
al III-lea al Bizanfului $i patriarhul Fotie au trimis pe frafii Chiril $i
Metodie ca misionari in Marea Moravie. Aici ei au predicai prin cu-
vint $i fapta credinfa adevarata ortodoxa, spre a feri pe supu$ii lui
Rostislav de primejdia unor abaten, dar $i pentru a-i feri de politica
latinizante $i germanizante. Aieturi de Sfìnta Scripture, de cedile de
cult, ei $i ucenicii lor au folosit cu precedere in lucrarea misionare
ce aveau de ìndeplinit scrieri patristice in limba greace.
Ucenicii Sfinfilor Chirii $i Metodie au continuat opera de sla-
vizare culturale desfe$urate initial in Moravia, Boemia $i Panonia, ex-
tinse apoi la bulgari, sirbi, ru$i.
In privinta scrierilor patristice, Sfintul Chirii a nutrit un interes
deosebit fate de opera Sfìntului Grigorie Teologul $i fate de opera
lui Origen. Se afirme ce «$tia pe de rost opera Sfìntului Grigorie de
Nazianz» 193. In cinstea acestui sfìnt perinte a scris $i un cuvint de
191. Prof. S t a i k o S t a i c o v , decanul Facultàtii de Filologie a Universitàtii din
Sofia, cu prilejul participàrii sale la o sesiune §tiinfificà a Asociafiei slavi$tilor
din R. S. Romània, finutà la Bucure§ti in anul 1964, a declarat : «Dacà pina
acum au fost studiate mai mult influenfele popoarelor $i limbilor slave vecine
asupra culturii romàne$ti, acum se contureazà o etapà de cercetare a influen-
tei culturii romàne$ti asupra acestora. Noi nu putem studia istoria limbii $i
culturii bulgare farà o cunoa$tere profundà a culturii $i limbii romàne. .Cunoa?-
terea vechii culturi romàne$ti se dovede$te la fel de importantà pentru istoria
literaturilor slave ca $i cunoa§terea culturilor slave pentru cultura romàna»
(«Lumea», II (1964), 50, p. 17).
192. A n t o n i n D o s t a l , inceputurile literaturii slave §i bizantine, in culegerea
de studii «Literatura Bizanfului», Bucure§ti, 1971, p. 308.
193. P. D u t h i l l e u l , UEvangèlisation des slaves. Cyrille et Mèthode, Turnai
(Belgium), 1963, p. 26.
lauda. De asemenea, cuno$tea «pe dinafara» scrierile lui Dionisie «Areo-

pagitul» 194.
Chirii $i Metodie au tradus sau au adaptat la specificul limbii
popoarelor la 'care $i-au continuat lucrarea misionarà traducerile fa-
cute pentru slavii moravi — scrieri liturgice, omiletice — $i din limba
latina, ca Sacramentarium (Rugàciuni) al Sfintului Grigorie cel Mare,
papa Romei195.
Dupa datele consemnate de istoriografia creatina, traducerea in-
tregului manuscris mai sus menfionat, din care se pastreaza astàzi
numai $apte file de pergament, s-a fàcut de cafre Sfìntul Chirii ìmpre-
unà cu Gorazd, cel mai de seamà dintre ucenicii moravi ai apostolilor
slavilor 196.
Tot in Moravia, Metodie, sau un ucenic al sau, sub indrumàrile
lui, a tradus din grecete Nomocanonul Sfintului Ioan Postitorul197.
S-a pastrat de asemenea, in Cehia, copia unei traduceri din limba
latina, efectuatà in acea vreme, a Cuvintàrilor la Evanghelie ale Sfin
tului Grigorie cel Mare, papa Romei198.
Se atribuie Sfintului Metodie, tot pentru epoca in care s-a aflat
cu lucrarea sa misionara in Moravia, o traducere in limba slava a Pa-
tericului19920.
Menfiunile pe care le-am prezentat pina aici constituie datele re-
feritoare la primele preocupàri de traducere a scrierilor patristice din
limbile greacà $i latina, in limba slava veche bisericeascà 20°. Cerce-
194. «...O, G r i g o r i e , cu trupul ai fost om, dar cu duhul ìnger, pentru câ gura ta
este ca un serafini care preaslàveste pe Dumnezeu çi întregul pamìnt ìl lumi-
neazà cu credinta cea adevàratà» (Episcopul Dr. N i c o 1 a e al Makariopolei,
Sfinfii Frafi Metodie $i Chirii luminatorii slavilor, traducere de Ion Banafeanu,
în «B.O.R.», LXXXVII (1969), 5—6, p. 534). Vezi Pr. G h. I. D r a g u l i n , Ecle-
ziologia tratatelor areopagitice..., în «S.T.», XXXI (1979), 1—4, p. 117.
195. Opera s-a pastrat parfial ìntr-un vechi manuscris-copie din secolul X, cunos-
cut ulterior sub titlul : Foile de la Kiev (vezi Prof. dr. P. 0 11 e a n u, Stìntili
Chiril-Constantin «Filosofili», ca omilet $/ scriitor, în «B.O.R », LXXXVII (1969),
5—6, p. 343; I d e m, Texte din « Redactiile» slavonei. Redactia ceho-moravà,
in volumul : «Slava veche $i slavona româneascâ», aparut sub coordonarea
Prof. dr. P. Olteanu, Bucureçti, 1975, p. 331.
196. P. O l t e a n u , Sfìntul Chiril-Constantin «Filosotul» ca omilet $z scriitor, p. 543.
197. Traducerea se pastreaza ìntr-o copie ruso-slava din secolul al XIII-lea (11i e
Barbulescu, Istoria literaturii çi Gramai ica limbii bulgare vechi, Ia$i,
1930, p. 39).
198. Traducerea a fost copiata $i in Rusia in secolul al XIII-lea (Ibidem, p. 40).
199. I o a n R a m u r e a n u , Unsprezece secole de la activitatea misionara a Sfin-
filor Chirii $i Metodie, in «Ort.», XIX (1967), 1, p. 24.
200. In legatura cu activitatea apostolilor slavilor çi a primilor lor ucenici, a se
vedea $i G. M i h â i 1 a, Aparitia scrierii slave $/ pdtrunderea ei la Nordul Du-
nàrii. Raspìndirea in Tarile Romàne a izvoarelor narative despre viafa $i
activitatea fratilor Chirii çi Metodie, in volumul : «Contribuii la istoria cul-
turii $i literaturii romàne vechi», Bucure^ti, 1972; K. M. K u j e v , Cu privire
la istoria «Doctrinei celor irei limbi», în «Byzantino-bulgarica», II, Sofia, 1966 ;
O. R o u s s e a u , La patristique grecque dans la vie de VEglise, Extras din
«Seminarium», Roma, 1969; Pr. M i l a n S e s a n , Traditale cirilometodiene, in
«M.A.», IV (1961), 1—3; I de m, Slavii, Creçtinismul $/ Roma, in «M.M S.»,
XXXVII (1961), 1—2; Fr. D v o r n i k , Les Slaves, Byzance et Rome au IX-me
siècle, Paris, 1926; T. L e h r - S p l a w i n s k i , Constantin et Méthode, Wars-
STUDII ÇJ ARTICOLE 103
tatorii, specialista patrologi, se retin de la emiterea unor ipoteze cu

privire la numârul exact al unor asemenea scrieri traduse, dar impor
tant nu este numârul, ci eficienta lor în rîndurile noilor convertiti la
credinta ortodoxâ.
1. Scrieri patristice
in Biserica bulgara
!ntr-un timp relativ scurt de la a$ezarea lor in Sudul Dunarii, bul
gara si-au, insusit elemente de cultura, de tradire slava, precum si
limba slavilor: ln secolul IX ei si-au intemeiat un stat puternic a cärui
capitala se afla la Preslav.
Primind Crestinismul si botezul la Constantinopol in anul 864, cnea-
zul Boris al Bulgariei a luat numele de Mihail — dupä cel al impära-
tului din Bizant care i-a fost nas. In acea vreme, dupä indicatine pa-
triarhului Fotie, o seamä de clerici greci au inceput misiunea de con
vertire a bulgarilor, precum si organizarea Bisericii bulgare. Din chiar
aceastä epoca, Biserica bulgara si statuì bulgar au rämas in sfera de
influentä a Bisericii din Constantinopol, prin urmare sub directa influ-
entä a culturii bizantine, desi au fost unele contacte sporadice si cu
Roma 201.
ln Biserica bulgara scrierile patristice au fost folosite mai intii in
limba greacä, dar nu este exclusä folosirea lor si in limba latina. De
timpuriu insä au inceput lucräri de traducere a scrierilor patristice in
limba slavä veche bisericeascä.
La inceput Patriarhia Ecumenicä de la Constantinopol a incercat
sä impunä bulgarilor limba greacä in cult, invocind tradifia cu putere
de decizie potrivit cäreia numai ebraica, greaca si latina erau consi
derate limbi sacre 202. La scurt timp insä a biruit folosirea limbii slave
vechi in cult si in culturä, implicit deci in ceea ce priveste folosirea
scrierilor patristice.
Prin venirea aici, in Sudul Dunärii, a ucenicilor Sfirutului Metodie
din Moravia, in frante cu episcopul Gorazd, cu Clement, Sava, Naum,
Laurenfiu, Anghelar si alfii, s-a acceptat scrisul «azbuka» (pronunfat
♦
zawa, 1967; P. C h r i s tou, Thessaloniki aghii Kyrilos kai Methodios, Salo

niki, 1966; I. D o b r o v s k i , Chirii Metodie, primii invaiatoli slavi, Moscova,
1825; V. L a m a n s k i , Viafa Siintului Chirii ca opera epico-religioasà §i ca
izvor istorie, insemnàri critice, Petersburg, 1915; I. O g h i e n k o , Constantin ?i
Melodie, viafa activilatea. Monografie isterica, Var$ovia, 1927—1928 ; J.
S t a n i s l a v , Apostolii slavi Chirii §i Metodie..., Bratislava, 1945 ; C. C o m a -
r o v, Luminàtorii slavilor, Siintii Chirii §i Metodie, in «Revista Patriarhiei din
Moscova», 8, 1963; Pr. C h i r i i P i s t r u i , 1100 ani de la inceputul activitàlii
misionare a lui Ciril Metodie, in «M.A.», Vili (1963), 11—12; I d e m, Despre
aliabetul chirilic glagolitic, in «M.A.», IX (1964), 3—5 §i Prof. dr. I o r g u
I v a n , Evanghelizarea slavilor, in «M.A.», X (1965), 11—12.
201. Pr. prof. M i l a n $ e s a n, Popoarele cretinate de Bizant..., in Istoria Biseri
ceascä Universalà, voi. I (1—1054), Editia a Il-a revazuta $i completata, Bucu-
re$ti, 1975, p. 348—349.
2Ö2. K. M. K u ] e v, op. cit., p. 53—65.
mai tirziu la noi : «azbuche»)f scrierea slavonà, s-au organizat centre

puternice «chirilo-metodiene» — la Preslav, la Ohrida $i in alte parti.
Primele traduceri din scrierile patristice in paleoslava bulgara le-a
fàcut la Preslav presbiterul Constantin, ucenic al Sfintilor Chirii $i Me-
todie. De la presbiterul Constantin cunoa$tem astazi traducerea Evan-
gheliei Invafàtoare din anul 898, care cuprinde traduceri din limba
greacà a mai multor Omilii ale Sfintului Ioan Gura de Aur $i ale altor
Sfinti Pàrinfi ràsàriteni. Aceastà importantà colemie a fost folosita mult
timp in manuscris de preotii bulgari la slujbele biserice$ti, citindu-se
drept predici la timpul cuvenit in cadrul Sfintei Liturghii.
In anul 906, presbiterul Constantin a tradus din limba greaca in
slava veche Cuvintele Sfintului Atanasie al Alexandriei ìmpotriva ari-
enilor 203.
Aceste douà opere patristice traduse in slava veche raspundeau
unor imperioase cerinte ale Bisericii bulgare din acea vreme, cerinte
specifice sub raportul omileticii $i polemicii. Cea dintìi constituia o
sursà permanentà $i de neìnlocuit pentru activitatea omiletica a preo-
timii, fiind o culegere omiletica ; cea de a doua ràspundea unor ce
rinte apologetice, pentru cà ereziile hristologice nu se stinsesera cu
totul.
Aproape in aceeaî vreme, presbiterul Ioan Exarhul (t c. 920) des-
fà$ura o foarte utilà activitate de traducàtor din scrierile sfintilor pa
rinti greci, ràsàriteni, in slava veche. In prima parte a vietii sale stu-
diase la Constantinopol impreunà cu viitorul \ar Simeon al bulgarilor.
Ioan Exarhul a tradus, a prelucrat $i a adaptat din literatura patris
tica ràsàriteanà, preocupindu-se cu deosebire $i cu scopuri precise de
opera Sfintului Ioan Damaschin, Izvorul cuno$tinfei — mai ales par
tea a Ill-a, intitulatà : Expunere exactà a credinfei ortodoxe sau Dog
matica.
In acela$i timp au circulat intens in Bulgaria Cuvintàrile Sfintului
Atanasie cel Mare, mai ìnainte menfionate ; principala destinale a tra-
ducerii acestei scrieri patristice era de a feri pe creatimi bulgari de
invàtàturile grecite ale bogomililor 204.
Din Dogmatica Sfintului Ioan Damaschin, Ioan Exarhul a tradus
un numàr de 48 din cele 100 de capitole, selectind pentru traducere
ceea ce i s-a pàrut mai accesibil, mai u$or de ìnfeles de creatimi
bulgari $i care le erau cele mai liecesare duhovnice$te. Capitolele
traduse de el formeazà o limpede $i sistematica expunere a teologiei
creatine, constituindu-se, in acela$i timp, intr-un veritabil manual ne-
cesar atunci pentru pregàtirea viitorilor clerici 205. Traducàtorul arata
intr-un prolog — dupà precizarea lui Dionisie (Pseudo) Areopagitul —
cà a urmàrit anume sà realizeze o traducere dupà inteles ; o traducere
textualà nefiind recomandabilà pentru scopurile propuse 206.
203. Aceste douà traduceri s-au pastrat in copii fàcute de clerici ru$i in secolele
XII—XIV (cf. Ilie Bàrbulescu, op. c i t p. 57 $i 59).
204. I l i e B à r b u l e s c u , op. cit., p. 77—78.
205. Traducerea s-a pastrat in copii ruse$ti din secolele XII—XIII.
206. Io n I uf u, S b o r n ia li lu i G h erm an (1359), in «Ort.», XII (1960), 2, p. 260—261.
O altà traducere in slava veche din limba greacà, pe care a rea-

lizat-o tot presbiterul bulgar Ioan Exarhul este scrierea $estodnìe (He-
xaimeron), o compilatie, in cea mai mare parte dupà scriitori patristici
rasàriteni : Sfingi Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa,
Ioan Gurà de Aur si alfii ? sìnt incluse si citeva paragrafe din filosofii
pàgini greci 207.
In secolele IX—XII, s-au mai tradus la bulgari din grecete in
slava veche Intrebàrile §i ràspunsurile lui Anastasie Sinaitul, Pà$unea
duhovniceascà a lui Ioan Moschu, Viafa Sfìntului Antonie cel Mare, de
Sfintul Atanasie al Alexandriei 208.
Toate aceste scrieri traduse pentru bulgari, ulterior incluse in a-
celasi $estodnie — tradus si denumit astfel dintru inceput de Ioan
Exarhul — reprezentau prin structurà $i continut un fel de enciclope
die a culturii ortodoxe din acea vreme. Utilitatea sa, prestigiul pe
care 1-a avut, se confirmà prin faptul cà s-au pàstrat copii si la ru$i,
din secolul XI — anul 1073 — precum si din secolul al XV-lea, sub
titlul de Isbornic Sviatoslava. Mai mult chiar, se crede ca insusi tarul
bulgarilor Simeon (t 927) a fàcut excerpte din Omiliile Sfìntului Ioan
Gurà de Aur, excerpte intitulate : Zlatostruj (= Riu de aur) — pro-
babil dupà unele florilegii grecesti 209. Antologia a fost tradusà la Pres-
lav si confine capitole de interes stiinfific, fiind oonsideratà prima
lucrare de acest fel scrisà in limba slavà veche. «Pinà in secolul XVI,
opiniile cosmologice ale slavilor ortodocsi au fost dominate de scrie-
rile Sfìntului Vasilie cel Mare...» 21021— ceea ce nu poate sà surprindà
dacà tinem seama de adìnca si multilaterala erudifie a celebrului ca-
padocian.
Recent a fost identificatà incà o traducere patristicà a presbite-
rului Ioan Exarhul. Este vorba de Omilia Sfìntului Efrem Sirul la Schim-
barea la fata a Domnului Iisus Hristos. Este de presupus cà pentru
aceastà traducere a avut in fata o colectie compietà de omilii ale Sfin-
tului Efrem Sirul si nu esite exclus sà le fi tradus pe toarte in slava
veche. Traducerea este liberà, fàrà a se ìndepàrta de sens. Se remarcà
Si unele particularitàti ale limbii bulgare de ràsàrit, imbinate cu forme
Si construcfii càrturàre$ti ale slavonei culte, influentatà ide li rubile
greacà si latinà 2n.
Cercetàri recente (1977) in arhive stràine au condus la constatarea
cà prima traducere slavà a unei culegeri din Cuvìntàrile Sfìntului Gri-
207. I. B a r b u l e s c u , op. cit, p. 61—62 $i I. I uf u, op. cit., p. 261. Vezi $i R.
A i t z e t m U l l e r , Das Hexaemeron des Exarchen Johannes (vers. paleoslav. s.
IX—X, Operum Theodoreti Cyr., Severiani Gabal., Basilii Magni), Graz, I (1958),
II (1960) $i III (1961).
208. I g o r P. E r i o m i n , Despre influenfa bizantina in literatura bulgara veche
rusà in secolele IX—XII, in culegerea de studii «Literatura Bizantului», Bucu-
re$ti, 1971, p. 326 $i 329.
209. I. B a r b u l e s c u , op. cit., p. 68—69.
210. Istoria generala a §tiintei, voi. I, ?tiinla antica medievalà de la origini la 1450,
Bucure$ti, 1970, p. 561—562.
211. Traducerea se pàstreazà la Bucure$ti, in Sbornicul 138 de la B.A.R. (Vezi P. P.
P a n a i t e s c u , Manuscrise slave din Biblioteca Acad. R.P.R., I, Bucure$ti, 1959,
p. 173? I. I uf u, Sbornicul lui Gherman, p. 272—273 §i pe larg, in: P. O l t e a n u ,
Contribufii la. studiul literaturii omiletice..., p. 308—317).
gorie Teologul s-a fàcut la inceputul secolului al X-lea, in Bulgaria

occidentala212. In versiunea slava, aceste Cuvìntàri coméntate de Ni-
chita de Heracleea au fost orìnduite calendaristic-liturgic intr-un Sbor
nie, spre a fi citite atìt in mànastiri, in marile biserici cit $i in biserici
parohiale de sa t213.
In secolul X s-au mai tradus in Bulgaria, in slava veche : Epistola
Sfintului Vasilie cel Mare, «Despre feciorie», Omilii din opera Sfin-
tului loan Gurà de Aur, din opera Sfintului Chirii al Ierusalimului,
Cuvìntàri ale lui Metodiu de Olimp. Se presupun traduse in aceea$i
epoca, Scara Sfintului loan Sinaitul, Limonariu lui Moschu, din opera
Sfintului Teodor Studitul214.
In secolul XI s-a scris in Croafia un Mine], din care se pastreaza
14 file $i are titlul : Glagolita Clozianus, care pe linga unele vieti de
sfinti cuprinde $i Omilii din opera Sfintilor Ioan Gurà de Aur, Atanasie
cel Mare, Epifanie al Ciprului 215.
In aceste secole, càrturarii bulgari, preocupindu-se de adunarea
$i selectarea scrierilor creatine ce urmau a fi traduse in slava veche,
se orientau mereu spre scrierile patristice pe care le puteau procura
de la Constantinopol, de la Athos.
Pe linga scrierile mentionate mai inainte, s-a tradus in secolele
XI—XII $i din opera lui Teodoret al Cirului, din opera Sfintului Gri-
gorie cel Mare, papa Romei (traduceri dupà versiuni grece$ti), apoi din
scrierile Sfintului Iustin Martirul $i Filosoful, din opera lui Ipolit al
Romei 216.
In prima jumàtate a secolului al XIV-lea, cind Sfintul Grigorie Si
naitul a infiintat vestitele mànastiri de la Paroria, lucrare vrednicà
de cinstire infàptuità impreunà cu ucenicii sài veniti din Athos $i cu
ajutorul tarului bulgar loan Alexandru, erau in mare cinste scrierile
isihaste. Multimea ucenicilor avea nevoie de o lecturà freeventà,
asiduà, de un studiu aprofundat pentru a pune in practicà rugàciunea
mintii, màrturisire a nàzuintei spre unirea cu Dumnezeu.
Comunitàtile monahale de la Paroria au cunoscut la inceput scri
erile patristice -prin exemplarele aduse de la Athos, dar in scurt timp
s-a simtit nevoia sä fie traduse $i in slava veche.
212. Vezi R a d u C o n s t a n t i n e s c u , Texte româneçti in arhive stràine. Nichita
de Heracleea. Comentara la cele 16 Cuvìntàri ale Stintului Grigorie de Na-
zianz. Fragmente, Bucureçti, 1977, p. 5—15. Traducerea se pastreaza la Biblio
teca «Saltìkov-Scedrin» din Leningrad — copie din secolul al XI-lea, precum
çi ìn cìteva copii ulterioare, la BAR din Bucureçti, mss. slave nr. 73, 156.
300 çi 551.
213. Acest Sbornie a circulât mai ìntìi la bulgari, apoi la sìrbi, la romàni, la ruçi.
La bulgari se copia çi la sfîrçitul secolului al XIV-lea la curtea tarului loan
Alexandru (Vezi E m i l T u r d e a n u , La littérature bulgare du X/V-e siècle...,
Paris, 1947, p. 22).
214. I. B ä r b u l e s c u , op. cit., p. 73—74 çi A. V a i l l a n t , De la virginité de Saint
Basile, texte vieux-slave et traduction française, Paris, 1943, passim.
215. B. K o p i t a r, Glagolita Clozianus, Vindobonae, 1836; Fr. M i k l o s i c h , Zum
Glagolita Clozianus..., Wien, 1860 çi I. B ä r b u l e s c u , op. cit., p. 43. Academia
cehoslovacä de çtiinte a rééditât acest manuscris la Praga in 1959 : Clozianus
Codex palaeoslavenicus glagoliticus.
216. I g o r P. E r i o m i n , op. cit., p. 324.
Farà îndoialâ cà o preocupare majora $i asiduâ pentru procurarea

de texte patristice, pentru traducerea lor în slavonâ, pentru realizarea
unui numâr suivaient de copii ale versiunilor slavone <a existât an Bise-
rica bulgara $i în vremea discufiilor teologice fata de pozitia Sfîntului
Grigorie Palama, de apârare a isihasmului. In contextul unor atari
preocupâri trebuie sa mentionâm cel putin pe patriarhii de la Tîrnovo,
Teodosie $i apoi Eftimie, ultimul întretinînd cunoscutele relatii în Nor-
dul Dunârii $i discutii prin corespondentâ eu Sfîntul Nicodim de la
Tismana .asupra unor capitole din opera lui Dionisie Pseudo-Areopa-
gitul. Ucenicii acestor mari patriarhi, din $coala de la Tîrnovo, vor fi
procurât texte patristice grece$ti, atît în problème de isihasm, cît çi
pentru apârarea Ortodoxiei de unele tendinfe ale catolicismului ; tra
ducerea unor astfel de scrieri în paleoslava, dupa redaefia lui Eftimie
al Tîrnovei, în slava-bulgarâ era de necesitate stringentâ, dar ocupa-
rea Bulgariei de câtre turci în 1393 $i 1396, subjugare ce a durât aproa-
pe cinci secole, a pus capât în chip brutal $i nedrept acestui avînt de
copiere a scrierilor patristice traduse în Biserica bulgara. In vremuri
a$a de grele pentru creatimi din dreapta Dunârii, se vor mai traduce
cîteva scrieri patristice în slavonâ la Constantinopol, iar în secolele
XV—XVI la Mânâstirea Zografu din Athos.
Manuscrisul Parisinus graecus nr. 968, din prima jumâtate a seco-
lului al XV-lea, care cuprinde opere ale Sfinfilor Vasilie cel Mare $i
Grigorie Teologul, scris la Mânâstirea Studion în Constantinopol, con
fine o însemnare prin care posesorul fâcea menfiunea câ la 23 septem
bre se gâsea în capitala imperiului bizantin, râmînînd acolo pînâ
aproape de 8 octombrie acelaçi an — pe care însâ nu-1 indica — datâ
la care trebuia sâ fie eu manuscrisul la Tîrnovo — Bulgaria 217.
Studiind problema, cercetâtorul bulgar Ivan Dujcev arâta într-un
studiu publicat în 1964, câ un mare numâr de anonimi bulgari, care
erau mai aies monahi, au fâcut traduceri din grecete în slavâ — lu
crare sâvîrçitâ la Athos, acele traduceri fiind pâstrate pînâ astâzi la
Sfîntul Munte sau în alte pârti218.
La începutul secolului nostru se gâseau la Mânâstirea Zografu din
Athos, printre alte vechi manuscrise, $i urmâtoarele scrieri :
Invafàturile pustniceçti ale Sfîntului Vasilie cel Mare, scrise în
redactie medio-bulgarâ în anul 1367 ; Dogmatica Sfîntului Ioan Da-
maschin, în redactie medio-bulgarâ, eu o însemnare din anul 1434;
Scara Sfîntului Ioan Sinaitul, de asemenea în redaefie medio-bulgarâ ;
la cele de mai sus se adaugâ $i cîteva manuscrise în redactie sîrbâ,
adicâ un numâr de çase exemplare din secolele XV—XVI 219.
217. P a u l G a i l a y, R ech erch es su r le s M a n u sc rits d e s L e ttre s d e Sain t G régo ire
de N azian ze c o n se r v é s à la B ib lio th èq u e N atio n a le de P aris, în «Mélanges J.
Saunier», Lyon, 1944, p. 91.
218. Prof. I v a n D u j c e v , Le M ont A th o s et le s s la v e s au Moyen Â g e , în volumul :
«Le Millénaire du Mont Athos, 963—1963», Études et Mélanges, II, Editions de
Chevetogne, 1964, p. 142.
219. G. A. I l i n s k a g o , R u k o p isi Z o g ra lsk o g o m o n astira na A to n ea, în «Izvestiia
Ruskago Arheologiskago v Constantinoplu», XIII, Sofia, 1908, p. 273.
108 MITROPOL A OLTENIEI
1
Un inventar al Mànastirii Strumitza (Macedonia), din anul 1449,

precizeazà un fapt gràitor, anume cà acea chinovie in care traiau pe
atunci 23 monahi, poseda, intre alte cSrti, $i un numSr de manu-
scrise patristice care cuprindeau lucràri ale Sfintului Ioan Gurà de
Aur, ale Sfintilor Vasilie cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Scàrarul,
precum $i un Pateric 220.
Aceste scrieri patristice — dar desigur §i altele despre care astàzi

nu mai avem ?tire — au fost traduse in slava veche, in medio-bulgarà,
au fost copiate $i recopiate, circulind in Biserica bulgarà din secolul
IX pina in secolul XVI.
Multe dintre aceste scrieri patristice au circulat apoi, prin copii
mai ales, §i in Biserica sirbà, in Biserica rusà. Citeva dintre eie se vor
ìntilni §i la noi, mai ales in secolul XV.
in Biserica sìrba
Dupà etapa de neintelegeri $i animozitàti intre sirbi $i bizantini,
impàcaii in anul 868 cu Bizanful, sirbii au imbràti?at cre§tinismiul or-
todox. Ulterior, Ortodoxia s-a ìntarit tot mai mult in Biserica sìrba
prin ucenici «chirilo-metodieni», venifi in partile Serbiei din Moravia.
Atunci s-au cre$tinat §i ultimii dintre membrii populatiei sirbe$ti a
timpului ramaci in afara Bisericii.
Si in Biserica sirbà care in epoca cre$tinarii a avut strinse legaturi
cu Constantinopolul primele scrieri patristice au fost in limba greacà,
dar prin pozitia geografica, precum $i prin raporturile cu Apusul pu-
teau sa procure, sa foloseascà §i scrieri patristice in limba latinà. Prin
venirea misionarilor din Moravia, prin vecinàtatea cu Biserica bulgara
care folosea aceea$i paleo-slava s-au pus in circulatie scrieri patristice
in slava veche primite de la moravi $i bulgari, apoi s-au tradus direct
in redactie sìrbeascà.
Sirbii, intrind sub directa autoritate a Patriarhiei din Constanti
nopol, au valorificat apoi cultura ortodoxà bizantina in limba lor na
tionalà»
Sub aspectul culturii teologice, cultura bisericeascà sirbà nu s-a
diferentiat esentai de cea bulgara ; aceste douà culturi s-au influentat
reciproc $i datorita limbii comune pe care o utilizau atunci : slava ve
che bisericeascà. Aceasta era limba in care traduseserà un numàr de
scrieri biserice§ti-patristice Sfintii Chirii §i Metodie. Ea a devenit
limba bisericeascà, «mai bine-zis limba literarà a scrisului, a Bisericii,
la tóate popoarele slave ortodoxe. Ea nu este nici bulgarà, nici sirbà,
nici rusà, ci are denumirea de limbà slava veche (paleoslavà)... Aceastà
limbà trece §i in càrdie slavone scrise in Tàrile Románe$ti, fie direct
de la bulgari, fie de la sirbi sau ru?i» 221.
220. L. P e t i t , Le Monastère de Notre-Dame de Pitié en Macédoine, în «Izvestiia
Ruskago Arheologiskago Instituta v Constantinoplu», VI, 1, Sofia, 1900, p. 23.
221. Ç t e f a n C i o b a n u , Istoria literatura romane vechi, Bucureçti, 1934, p. 36.
Atît bulgarii, cît $i sîrbii, au avut fata de Bizant autonomia scri-

sului în slava veche. Abia în secolul al XIV-lea patriarhul Eftimie al
Tîrnovei face o reforma ortografica cunoscutä sub denumirea de re-
dactie medio-bulgarà. O deosebire de redactare s-a produs însa la
popoarele slave, îndeosebi, färä sä se schimbe fondul limbii slave
vechi : redactia sîrbâ 222, redactia rusa, mai apoi redactia româneasca.
Manuscrisele patristice sîrbeçti despre care vom discuta sînt mai
aies în redactie slavona-sîrbâ, dar $i în alte redactii.
E necesar sä tinem seama mai întîi de cîteva date esentiale ale con-
textului istorie. Statuì sîrbesc a fost întemeiat la sfîrsitul secolului al
XII-lea $i s-a consolidât la începutul secolului al XIII-lear prin Çtefan
Nemania çi fiii sai. Çtefan Nemania era partizan al orientarii spre Bi
zant, ceea ce denota dorinta sa de a da tînarului stat sîrbesc nu numai
o bunä organizare socialä-administrativä, dar $i un profil spiritual-
cultural dupa modelul bizantin. Cel mai *tînâr dintre fiii sai, Sava, om
de aleasa cultura $i eu înclinatii pentru viata sacerdotala ajunge arhi-
episcop $i organizeazä Biserica Serbiei 223.
Literatura originala a Serbiei începe sä apara în primele decenii
ale secolului al XIII-lea, datorita activitatii carturareçti a arhipästoru-
lui Sava 224 $i preocupärilor sale pentru dezvoltarea vietii culturale în
Serbia.
Din acest secol se cunoaçte un Sbornie, Zlatostru), care cuprinde
Cuvîntâri — în nurnar de 61 — din opera Sfîntului loan Gurä de Aur,
a Sfîntului Vasilie cel Mare çi din operele altor Sfinfi Pärinti — în
versiune slava veche, redactie sîrba 225.
O alta culegere patristica, de la sfîrçitul aceluiaçi secol, care
poartä acelaçi titlu $i este tot în redactie sîrba226, cuprinde scrieri
ale Sfintilor loan Gurä de Aur, Atanasie *cel Mare $i ale altor Sfinti
Pärinti.
Un Sbornie dintre anii 1320 $i 1330, de asemenea în redactie sîrbâ,
cuprinde Cuvintul Sîîntului loan Gurä de Aur la Paçti, scrieri ale Sfîn
tului Nil Ascetul $i ale Sfîntului Isaac Sirul227.
O lucrare a egumenului Arsénié de la Decani, din 1337, contine
culegerea din Sfîntul Efrem Sirul numitä în grecete Parenesis 228 —
în redactie sîrbâ,
222. D j o r d j e Sp. R a d o j Sic, B izan tul çi în cep u tu rile lite ra tu rii sirb e çti, în cu
legerea de studii «Literatura Bizantului», Bucureçti, 1971, p. 331 $i J. B a d a l i ^ ,
J u g o s l a v i a u sq u e ad annum M DC. B ib lio g rap h ie d er sü d sla w isc h e n Frü h d ru ck e,
Baden-Baden, 1959, passim.
223. D j o r d j e Sp. R a d o j c i c , op. cit., p. 335.
224. l o a n I u f u çi ZI. I uf u, C o le c fia Studion , în «B.O.R.», LXXXVII (1969), 7—8,
p. 818.
225. Vezi D i m i t r i e B o g d a n o v i c i $i D e j a n M e d a c o v i c i , K a ta lo g ch i -
rilsk ih ru k o p isa m o n astira H ilan d ara S tare . S ta re stam p an e k n ig e m o n astira
H ilan d ara, B eo g rad , 1978, p. 152
226. Id em , p. 150.
227. Ibidem , p. 181—182.
228. Li ub. Stoianovici, C a ta lo g ru k o p isa i starih $tam panih k n ig a. S rp sk e
k r a le v sk e A cad em ie, Beograd, 1901, p. 75—84.
110 MITRO PO LI A OLTENIEI
In aceea$i redactie se cunoa$te o culegere din opera Sfintului Ioan

Gurà de Aurf intitulatà Zlatostmi nedeljni. Sbornicul acesta a fost scris
in anul 1344 la Mànàstirea «Sfintuì $tefan» pentru Mànàstirea Hilan-
dar — chinovie sirbeascà din Athos. Este un chiriacodromion, in care
se gàsesc $i texte din operele altor Sfinti Pàrinti, de pildà scrieri ale
lui IsidoT Pelusiotul, precum $i din sorierile lui Chirii al Alexandriei,
din cele ale lui Anastasie Sinaitul 229.
De la mijlocul secolului al XIV-leaf se pàstreazà, in traducere
slava — redactie sìrbà, Cuvintele Sfintului Grigorie Teologul (farà
Comentaiiile lui Nichita de Heracleea) 230.
O culegere din 1355 cuprinde Cuvinte din operele Sfinfilor Pàrinti
Efrem Sirul, Isaac Sirul, Maxim Màrturisitorul231.
Un Sbornie dintre anii 1360 $i 1370 cuprinde, intre altele, pàrti din
opera lui Isidor Pelusiotul 232.
Alt Sbornie, alcàtuit intre anii 1360 $i 1375, contine pàrti din'ope-
rele Sfintului Ioan Scàrarul, ale avvei Dorotei, din scrierile Sfintilor
Efrem Sirul $i Ioan Damaschin 233.
Cuvinte din opera Sfintului Macarie cel Mare, din scrierile avvei
Dorotei $i ale Sfintilor Efrem Sirul, Chirii al Alexandriei, Isaac Sirul,
se gàsesc intr-un Sbornie scris intre anii 1360 $i 1385 234.
Un Zlatoust de post, scris de monahul Iov, la Mànàstirea Hilandar
in 1385, confine Cuvinte pentru Postul Mare din opera Sfintului Ioan
Gurà de Aur, din scrierile lui Andrei Criteanul, din cele ale lui Ipolit
al Romei, Ioan Damaschin §i din Cuvintele altor Sfinti Pàrinti 235.
Intr-un Sbornie folosit $i pàstrat de Biserica sìrbà' din secolul al
XlV-lea, scris in redactie medio-bulgarà, se observà pe unele file $i o
influenfà macedoneanà ; cuprinde scrieri ale Sfintilor Atanasie cel
Mare, Efrem Sirul, Ioan Damaschin 236.
Se mai pàstreazà, tot din secolul XIV, un Zlatoust infiorai, care
cuprinde Cuvinte pentru Sàptàmina Sfintelor Patimi — din operele
Sfintilor Ioan Gurà de Aur, Vasilie cel Mare, Efrem Sirul, Ioan Da
maschin 237.
Un Sbornie din aceea$i epocà confine scrieri ale Sfintilor Ioan
Gurà de Àur, Ioan Damaschin, Gherman al Constantinopolului 238.
Un Zlatoust de post, care a aparfinut monahului Damian de la
Mànàstirea Hilandar, ìnmànuncheazà 49 de Cuvinte, majoriftaitea din
opera Sfintului Ioan Gurà de Aur, dar $i din scrierile Sfintilor Vasilie
cel Mare $i Ioan Damaschin 239.
*
229. D. B o g d a n o v i c i $i D. M e d a c o v i c i , op. cit., p. 151—152.

230. Idem, p. 101.
231. Ibidem, p. 180.
232. Ibidem, p. 180.
233. Ibidem, p. 156.
234. Ibidem, p. 174—175.
235. Ibidem, p. 154.
236. Ibidem, p. 176.
237. Ibidem, p. 152—153.
238. Ibidem, p. 175.
239. Ibidem, p. 153.
STUDII ?I ART ICO LE 111
Un Sbornie cu caracter isihast cuprinde $i o parte din opera Sfin-

tului loan Scàrarul 24°.
Un alt Sbornie cuprinde Scara..., apoi din opera Sfintului Maxim
Marturisitorul, precum $i scrierea Sfintului loan Damaschin despre De-
calog 240241.
O alta culegere cuprinde scrieri ale Sfintului Maxim Marturisito
rul, Macarie cel Mare, Teodor al Edesei 242.
Intr-un alt manuscris se gase$te Sccira Sfintului loan Sinaitul 243.
Este de remarcat freevenfa acestui tip de scrieri intr-un nurnar sem-
nificativ de manuscrise pentru o anume perioada.
O culegere de Omilii copiate de monahul Filotei de la Manasti-
rea Markov cuprinde Cuvintàri ale Sfinfilor Grigorie Teologul, Vasi-
lie cel Mare, Atanasie al Alexandriei 244.
O culegere cu caracter panegiric confine Cuvintul Sfintului loan
Damaschin la Na$terea Maicii Domnului, al Sfintului Andrei Criteanul
la Inàlfarea Sfintei Cruci, al Sfintului loan Gurà de Aur la Zàmislirea
Sfintului loan Botezatorul, douà Cuvinte la Inviere ale aceluia$i, Cu-
vint al Sfintului -Grigorie Teologul la Na$terea Domnului precum $i un
Cuvint la Buna Vestire al Sfintului loan Damaschin 245.
Un miscelaneu cu scrieri asceto-isihaste, datat in jurul anului 1400,
in redaefie sìrba, cuprinde mai multe Cuvinte ale Sfinfilor loan Gurà
de Aur, Macarie cel Mare, Varsanufie, Efrem Sirul, Nil Ascetul, loan
Damaschin, loan Cassian. Acest manuscris are pe coperta interioarà o
insemnare veche care in traducere romàneascà sunà : «Eu pàcàtosul
(monah) Rafail am citit aceastà carte de 18 ori, $i multe foloase am
tras pina in ceasul morfii — la marginea Timi$oarei» 246.
Din aceea$i perioadà existà un alt manuscris sirbesc care cuprinde
Cuvinte ale Sfinfilor loan Gurà de Aur, Vasilie cel Mare, Ipolit al
Romei, loan Damaschin. Intre anii 1566—1574 era pr-oprietatea Mànàs-
tirii Milesevo 247.
La Mànàstirea sìrbeascà Hilandar existà un Sbornie de la ìncepu-
tul secolului al XVI-lea, scris in redaefie romàneascà — probabil in
Moldova — cu influente ale limbii ruse apusene invecinate. Cuprinde
in cea mai mare parte Omilii hrisostomice 248.
Din secolul al’XV-lea existà o colecfie de Omilii in redaefie sirbà
din operele Sfintului loan Gurà de Aur, ale Sfintului Vasilie cel Mare,
precum $i din cele ale Sfintului Atanasie cel Mare 249.
240. Ibidem, p. 221.
241. Ibidem, p. 182.
242. Ibidem, p. 175.
243. Ibidem, p. 156.
244. L. S t o i a n o vi c i, op. cit., p. 73—75.
245. D. B o g d a n o v i ci $i D. M e d a c o v i c i , op. cit., p. 181.
246. Idem, p. 179. In anul 1759, manuscxisul apartinea mànàstirii Hilandar din
Athos.
247. L. S t o i a n o v i c i, op. cit., p 64—71.
248. D. B o g d a n o v i c i $i D. M e d a c o v i c i , op. cit., p. 157.
249. L. S t o i a n o v i c i, op. cit,, p. 55—59.
Tot din secolul XV se pàstreazà un Sbornie in redactie sirbà cu

sederi ale Sfìntului Macarie cel Mare, Ioan Gurà de Aur, Anastasie
Sinaitul 250.
Un alt Sbornie, din aceeasi epoca, in redactie mediobulgara, cu-
prinde Scara... Sfìntului Ioan Sinaitul si fragmente din opera Sfìntului
Ioan Damaschin 251.
Un Sbornie de la jumàtatea secolului al XV-lea, in redactie sirba,
cuprinde Viafa Sfìntului Antonie cel Mare, scrisà de Sfintuì Atanasie
cel Mare, precum si scrieri ale Sfintilor Efrem Sirul si Maxim Màrturi-
sitorul252.
In redactie sirba sìnt scrise in aceeasi perioadà urmàtoarele trei
Sbornice : unul dintre anii 1420 si 1440, care cuprinde scrieri hrisosto-
mice, scrieri ale Sfìntului Grigorie Teologul si ale lui Diadoh al Foti-
ceei 253 ; un altul confinìnd Cuvintele Sfìntului Isaac Sirul si scrieri
ale Sfìntului Macarie cel Mare si Sfìntului Maxim Màrturisitorul 254,
iar cel de-al treilea cu scrieri ale Sfìntului Ioan Damaschin 255.
Existà mentiuni §i despre urmàtoarele scrieri patristice care au
circulat in Serbia in secolul al XVI-lea :
Un manuscris liturgie cuprinzìnd si Cuvinte ale Sfìntului Ioan
Gurà de Aur la Cincizecime 256 ; un altul prezintà importanfà deose-
bità in mod direct si pentru noi romànii ; el confine omilii hrisosto-
mice si provine de la Mànàstirea Krusedol. Are douà ìnsemnàri din
care se deduce cà exemplarul a fost proprietatea mitropolitului Ma
xim Branco vici — care a arhipàstorit la Arges din 1505 pìnà in luna
iulie 1509 ; a doua ìnsemnare precizeazà cà in anul 1519 acest exem-
plar era dàruit Mànàstirii Curtea de Arges — abia construità de Nea-
goe Basarab. Manuscrisul a revenit ulterior la Mànàstirea Krusedol 257.
Un Sbornie in redactie romdneascà — datat 1542 —, scris de ie-
romonahul Sava, cuprinde Cuvinte ale Sfintilor Efrem Sirul si Vasi-
lie cel Mare 258.
Toate Sbornicele sirbesti, datate pinà la sfirsitul secolului al
XVI-lea, pe care le cunoastem astàzi cuprind o mare diversitate de
scrieri patristice. Printre aceste scrieri figureazà, in primul rìnd, omi
lii ale Sfintilor Pàrinfi, cuvinte ascetice, panegirice. Asadar, aceste
vechi manuscrise stau màrturie despre remarcabila varietate a scrie-
rilor patristice ce au fost selectate si traduse, puse in circuiate prin
numeroase copii nu numai pentru cultivarea viefii monahale, ci si
pentru instruirea si educarea tuturor enoriasilor, constituind izvoare
de cunostinfe si de invàfàturà pentru formarea spiritualitàfii ortodoxe.
*
250. D. B o g d a n o v i c i $i D. M e d a c o v i c i , op. cit., p. 224.
251. Idem , p. 113.
252. Ibidem , p. 124.
253. Ibidem , p. 179.
254. Ibidem , p. 155.
255. Ibidem , p. 179—180.
256. Ibidem , p. 184.
257. E m i l T u r d e a n u , Din v e c h ile sch im b u ri c u ltu ra le d in tre ro m àn i §i iu g o
sla v i, in «Cercetàri literare», III, 1939 $i extras, p. 153, 156 $i 157.
258. D. B o g d a n o v i c i $i D. M e d a c o v i c i . op. cit., p. 185.
STUDII ÇJ ART ICOLE lì 3
Trebuie subliniat faptul cá únele dintre aceste manuscrise au re-

prezentat adevàrate punti de legatura duhovniceascà $i în acela$i timp
cultúrala ìntre sìrbi $i romàni. Aceste manuscrise «aduc noi dovezi
despre contribuya poporului román la sustinerea vietii spirituale a
popoarelor vecine in perioada stàpinirii otomane, ilustrìnd influenta
politica $i cultúrala pe care Tarile Romàne au exercitat-o in aceasta
parte a Europei» 259.
Dupa ocuparea Bulgariei $i Serbiei de càtre turci cultura bizan
tino-slavà in aceste tàri se afta ìntr-o sfera de influenta $i actiune spe
cifica, bizantino-romaneascà. Voievozii, domnitorii romàni cirmuiesc
in stinga Dunàrii dar, alaturi de inaiti ierarhi care le sint colaboratori
$i sfetnici, dau un sprijin substantial organizatoric, moral $i material
vietii biserice$ti din dreapta Dunàrii, ctitoresc aici sfinte loca$uri or-
todoxe $i fac danii considerabile ; contactele directe ale clerului, —
monahi §i ierarhi mai ales, — contribuind timp de secóle la stringerea
relatiilor in cadrul Ortodoxiei danubiano-balcanice. Conditiile isto-
rice, mai ales dominatia otomana in Sudul Dunàrii, au fàcut ca Orto
doxia romàneascà sà devinà, pentru citeva secóle un punct centrai al
Ortodoxiei europene, astfel incit bogàfia culturalà bizantinà este un
mijloc de continuitate specificà in spatiul carpato-danubian románese.
în Biserica rusà
Cre$tinarea ruîlor a reprezentat un proces complex $i destul de
indelungat. Inceputurile acestui proces trebuie càutate in «vremurile
de demult» — cum spune cuviosul cronicar Nestor, creind o figurà de
stil expresivà, cu privire la vechimea cre$tinismului rusesc. Cre$tinarea
unei majoritàti a populatiei, precum $i a pàturilor conducàtoare, s-a
sàvir$it càtre sfìr$itul secolului al X-lea. Cneazul Vladimir de la Kiev
a ìnceput actiunea de unificare $i organizare a statului rus, s-a càsà-
torit cu porfirogeneta Ana, sora ìmpàrafilor bizantini Vasilie II $i Con-
stantin. Vladimir a primit botezul la sfìr$itul primului mileniu — pe
la anul 987. In chip deosebit, dupà aceastà datà, Vladimir este preocu-
pat direct de cre$tinarea statului sàu $i, incepìnd din 980—990, a$eazà
episcopi la Rostov, Novgorod, Cernigov, Bielgorod, Vladimir-Volmsk,
Turov $i Polotk. De la inceputul procesului cre^tinàrii, la Kiev ca $i
in celelalte centre episcopale $i de culturà rusesti, s-a constatat o anu-
mità ìnrìurire bizantinà $i, in pian secundar o influentà culturalà bul-
garà. Primii arhiepiscopi de la Kiev se pare cà au fost greci, incepìnd
259. M i t e M a n e a n u, R om àni ìntr-un m an u scris sirb e sc din se c o lu l X V I, in
«MI» XV (1981), 5, p. 33. Vezi çi I o n - R a d u M i r c e a , R e latio n s c u ltu re lle s
ro u m an o -serb s au X V f-e siè cle . ìn «Povn° A ••^
ys r I A^
%%
f " I
4
cu Teofan, fost titular de Sebastia 260, trimis de patriarhul Nicolae II

al Constantinopolului.
Stràlucirea cultúrala a Kievului in secolele urmàtoare, inflorirea
Ortodoxiei in acest centra istoric-cultural al Rusiei, poartà amprenta
personalitàtii Sfintului Vladimir, cel care a contribuit in chip hotàritor
la evanghelizarea poporului ras la sfìrsitul mileniului ìntìi, aspirind sa
faca din Kiev o replica demnà de modelul cultural ortodox pe care
il urma, cel al Bizantului.
Primele scrieri patristice folosite in Biserica rusa au fost cele de
limbà greacà — datorità rolului pe care 1-a avut Bizanful in creatina-
rea poporului ras ; s-au folosit apoi scrieri in slava veche, aduse de
la moravi si de la bulgari 261.
La Kiev si in alte centre bisericesti ruse au fost initiate apoi lu
cran de traduceri din limba greaca in slava veche bisericeascà, ulte
rior in redacfie rasa si ucraineanà.
In prima etapa de dezvoltare, dupa constituirea statului, literatura
Si cultura rasa sìnt un fenomen al unei situaci istorice specifice pen-
tru vechea Rusie.
In secolele X—XII, literatura bisericeascà va cunoaste o epoca de
infiorire deosebità la Kiev, in jurul Kievului si la Novgorod. Aladar,
literatura religioasà crestina a Rusiei i$i are ìnceputul in secolul al
X-lea, o data cu crestinarea oficiala a rusilor. In prima fazà, aceastà
literatura se constituie din traduceri, fie directe — din operele greco
bizantine — fie mai ales indirecte, prin copierea de manuscrise din
literatura veche slava provenità de la bulgari, sau chiar de la Constan-
tinopol, de la Mànàstirea Studion, ori de la Athos. Unii dintre specia
listi considera cà in decursul primelor trei secóle dupa trecerea rusilor
la crestinism, in vechea Rusie circulau «aproape tóate iraducerile exis
tente in limbile slavilor de Sud» 262 — ceea ce este meritoriu si este
semnificativ din punctul de vedere al receptivitàfii pe care a mani
festalo poporul rus in acea etapà fata de crestinismul ce le era pro-
povàduit, fata de ìnvàtàtura ortodoxa.
Inruditi prin origine si limbà, rush, bulgarii slavizati, sirbii au
avut in epoca veche si o culturà religioasà comunà care a determinai
stimulàri reciproce, crestinarea acestor popoare de càtre patriarhii si
ìmpàratii bizantini cunoscìnd etape succesive. Fondul cultural slavon
común a conditionat influentele reciproce, dar sursa principalà a cul
tura crestine slave a fost si a ràmas Ortodoxia bizantinà cu stràlucitul
ei tezaur de scrieri patristice.
260. N. B a u m g a r t e n , S ain t V lad im ir et la co n v e rsio n d e la R u ssie, in «Orien-
talia Christiana» 1932, passim; Pr. I. R à m u r e a n u, C re stin a re a ru silo r. in
lum ina n oilor c e rc e tà ri isto ric e , in «ST», IX (1957), 5—6, p. 400—413 $i Pr. prof.
T. B o d o g a e, P o p o a re c r e t i n a t e de B izan f in se c o lu l X : u n gu rii $/ ru$ii, in
Isto ria B ise ric e a sc à U n iv e rsa là , voi. I, Edifia Il-a revàzutà $i completata, Burni
resti, 1975, p. 356—360.
261. N. S. D e r j a v i n , L e g à tu rile cu ltu rale §i de in ru d ire a le p o p o a re lo r b u lg a r
$/ ru s, Moskva-Leningrad, 1944, p. 55—60.
262 A. I. S o b o l e v s k i , (dupà Isto ria lite ra tu ra ru se , voi. I, redactatà de V. P.
Adrianova-Peret ?i alfii, traducere in románente de T. Gane ?i T. Nicolescu,
Bucure$ti, 1963, p. 28).
Acest fluviu al gindirii ortodoxe s-a transmis gindirii religioase

ruse in limba slavonà, limba comuna bisericeascà pentru cele trei po-
poare ce s-au constituit in natiuni diferite, cu profiluri spirituale spe-
cifice. «In procesul de formare a literaturii ruse a jucat un rol impor-
tant contactul literar dintre vechea Rusie $i parile vecine, in primul
rind cu Bizanful $i Bulgaria. Din aceste \àri au fost aduse in Rusia
mai cu seamà diverse modele de literatura bisericeasca. Prin interme-
diul literaturii bulgare $i al tàlmàcirilor bulgare$ti dupa lucràrile bi
zantine a fost ìnsu$ità, de asemenea, a$a-numita limba slavonà biseri-
ceascà ce $i-a gàsit aplicarea indeosebi in scrierile cu carácter didac-
tic-religios. Arta traducerii a atins punctul culminant in vremea lui
laroslav cel Infelept, in prima jumàtate a secolului XI» 263.
In chip firesc se manifesta in Rusia acelei epoci o tendinfà de afir
mare a literaturii, aspirala catre o pozifie de prestigiu presupunind,
in primul rind, o dezvoltare sincronizatà cu cea a literaturilor euro-
pene ale timpului. «Numai din acest punct de vedere poate fi infe-
leasà acea intensa $i uimitor de rodnicà aotivitate de traducen, care
se desfà$oarà la sfìr$itul secolului al X-lea $i de-a lungul secolului al
XI-lea, imbogàfind fondul literaturii creatine din Europa» 264.
Din secolul XI inainte, in Biserica rusà au fost copiate din limba
slava bisericeasca atìt carfile de cult ortodox cit $i cele care se includ
in categoria «literatura moralizatoare» — aici fiind cuprinse, in primul
rind, scrierile patristice, pentru caracterul lor evident de ìnvàtàturi
«ziditoare de suflet». S-au tradus dintru inceput «predici $i povàfuiri
create in Bizanf cu scopul de a sprijini cre$tinarea popoarelor pàgine,
lupta impotriva ereziilor, precum §i propovàduirea dogmelor $i a mo-
ralei creatine in cuprinsul imperiului... Din literatura cu carácter mo-
ralizator $i-a gàsit o largà ràspìndire in vechea Rusie indeosebi cu-
legerea de opere aparfinind «Pàrinfilor Bisericii» — Sfintul loan Gurà
de Aur, Efrem Sirul $i alti Sfinfi Pàrinfi — ìntocmità in Bulgaria in se
colul al X-lea, pe vremea tarului Simeón» 265. Acest Zlatostruj 266 a
fost copiat in Rusia incepind din secolul XI, apoi in secolul XII, con-
tinuind cu alte numeroase copii in secolele urmàtoare in Nordul Ru-
siei, la Moscova.
In Rusia Kieveanà a apàrut de timpuriu — in anul 1076 — Isbor-
nicul lui Sviatoslav, copia unei lucràri traduse $i redáctate la Preslav
in Bulgaria, la ìnceputul secolului al X-lea, Sbornie ce cuprindea seri-
eri ale Sfinfilor Atanasie cel Mare, Grigorie de Nyssa, loan Gurà de
Aur. Aceastà culegere este o enciclopedie greco-bizantinà, realizatà ca
o compilale dupà scriitori bizantini. Copia ruseascà s-a efectuat in
secolul al XI-lea 267.
263. Isto ria lite ra tu rii ru se, vol. cit., p. 37.
264. Idem , p. 26.
265. Ibidem , p. 29—30.
266. Text publicar de V. N. M o l i n i u : D e v iata slo v Z lato stru ii X II v e a k a , St.
Petersburg, 1910.
267. N. P o p o v , L T zborn ik de S v ia to s la v com m e m onum ent litté ra ire , in «Revue
des etudes slaves», XIV, 1934 $i I de m, L e s a u te u rs de T lzb orn ik de Z v ia to sla v
d e 1076, in aceea$i revista, XV, 1935 (Vezi Isto ria lite ra tu rii ru se, vol. I, cit.,
p. 30 §i 576, n. 11).
O alta culegere patristica de o deosebità utilitate care a circulat

in Biserica rusà incepind cu secolul al Xl-lea, copiata dupà traducerea
paleoslava din Bulgaria efectuatà in secolul X, este constituità din cele
16 Cuvìntàri ale Sfìntului Grigorie Teologul. Se mai cunosc in Bise
rica rusà copii ale acestei colectii din secolele XIII $i XVI. Exemplaru]
din secolul al XVI-lea a fost semnalat de cercetàri documentare in
Biblioteca sinodalà din Moscova 268.
Folosind traducerea presbiterului bulgar Ioan Exarhul, in seco
lele XII—XIII au fost copiate in Biserica rusa cele 48 capitole traduse
in paleoslava din Dogmatica Sfìntului Ioan Damaschin.
In secolele XII, XIII $i XIV, in Biserica rusà s-au fàcut o serie de
copii dupà traducerea veche slava a presbiterului bulgar Constantin
Filosoful, copii ale Omiliarului patristic cunoscut sub numele de Evan-
ghelia ìnvàfatoare $i Cuvintele Sfìntului Atanasie al Alexandriei im
porriva arienilor.
$coli de copiati $i apoi de traducàtori ai scrierilor patristice s-au
creat mai intii la Kiev, apoi la Rostov, la Vladimir, la Susdal269.
Culegerea patristica Hexaimeronul, alcàtuità de presviterul Ioan
Exarhul in Bulgaria, — a$a-numita enciclopedie a culturii ortodoxe
slave de pina la acea vreme — s-a pàstrat intr-o copie ruseascà din
anul 1263 27°.
Se cunoa^te de asemenea o copie ruseascà a versiunii paleoslave
a Cuvintelor Sfìntului Efrem Sirul, datatà càtre sfir$itul secolului
XIII — din anul 1288 271.
Fàrà a se putea preciza data exactà, la sfìr$itul secolului al XIV-
lea sau la inceputul secolului al XV-lea, s-a copiat in Biserica rusà o
versiune slavà a Cuvintelor Sfìntului Vasilie din Cesareea Capadociei
pentru Postul Mare. In primul sfert al secolului al XV-lea a fost co
piata la Moscova Scara Sfìntului Ioan Sinaitul.
Ca rod al ìnriuririi bizantine $i sud-slave, in Biserica rusà se fac in
secolele XIV $i XV numeroase traduceri din grecete : Omilii ale Sfin-
tului Grigorie Teologul, ale Sfìntului Atanasie cel Mare, ale Sfìntului
Vasilie cel Mare, Viaf.a Sfìntului Antonie cel Mare, Patericul, precum
$i din scrierile Sfinfilor Ioan Gurà de Aur, Isaac Sirul $i ale altor Sfinti
Pàrinfi 272.
Aceste scrieri patristice, precum $i altele au fost inmànuncheate
intr-un numàr considerabil de antologii ascetice hrànind evlavia vechi-
lor ru$i kieveni $i moscoviti 273 din Eyul Mediu. Ca $i la celelalte po-
poare sud-est europene care primiserà Ortodoxia la inceputul primului
268. Dupà unii cercetàtori, cele 16 Cuvìntàri ale Sfìntului Grigorie Teologul se gà-
sesc in circa 28—30 codici ruse$ti din secolele XIV—XVI (cf. R. Constantinescu,
op. cit., p. 5, 23—24).
269. O. P o p o v a, L e s m in iatu res R u sse s du X I-e au XV-e s i e d e , Leningrad, f.a.,
p. 28.
270. R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. XVI.
271. Isto ria ìite ratu rii ru se, voi. cit., p. 31.
272. A. I. S o b o l e v s k i , L ite ratu ra de trad u ceri a R u sie i M o sc o v ite din se c o le le
X IV —X V II, (in limba rusà), St. Petersburg, 1903, p. 4—9.
273. P. C y p r i e n Ke r n , T ra d u c tio n s r u sse s d e s te x te s p a tristiq u e s , in «Irenikon»,
t. XXVIII, 1, 1965, p. 62.
STUDII §/ ART ICOLE 111
mileniu — ca poporul nostru — sau càtre sfir$itul lui, ca poporul

rus —, hrana duhovniceascà a constai mai ales din scrieri ale Sfintilor
Pàrinti : Ioan Gurà de Aur, Vasilie cel Mare, Efrem Sirul, Ioan Damas-
chin etc. 274.
Ca $i la noi romànii, $i in alte parti un rol deosebit au indeplinit
la acea vreme scolile mànàstiresti unde se desfàsura o remarcabilà acti-
vitate carturareascà de traducere, de redactare, de copiere a manuscri-
selor patristice. Astfel, «Rostovul s-a putut mìndri, incepind din secolul
al XIH-lea, cu o $coalà $i o biblioteca exceptional de bogatà. $coala
intemeiata la Mànàstirea «Sfintul Grigorie de Nazianz» va avea la in-
ceputul secolului al XlV-lea peste o mie de manuscrise grecesti $i
slavone $i va fi unul din centrele culturale ale Rusiei din Nord. Aceastà
$coalà avea o bogatà biblioteca cu luerari patristice» 275.
In secolul al XV-lea s-a adus in Biserica rusà din Athos «Colecfia
Studion» ?i s-a sàvir?it apoi lucrarea de transpunere in redaefie rusà 276.
Colecfia cuprinde omilii patristice din ciclul pascal. Din cele 98 de
omilii, 58 sìnt hrisostomice. Se mai gasesc in acest Sbornie omilii ale
Sfintilor Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasilie cel Mare, Epi
fanie al Ciprului, Atanasie al Alexandriei etc.
In secolul XVI se adauga scrierilor patristice existente pina atunci
in Biserica rusa $i traducerile Comentariului Sfintului Ioan Gurà de
Aur la Evanghelia dupà Maiei $i la cea dupà Ioan, traduceri fàcute in
Rusia de fericitul Maxim Grecul 277.
Se remarcà faptul constatat $i in cazul altor Biserici locale cà Sfìn-
tul Ioan Gurà de Aur este cu deosebire prefuit si in Biserica rusà.
Incà din secolele XI—XII, clerici rusi au tradus in paleoslavà Cu-
vìntàri alese din opera Sfintului Ioan Gurà de Aur, alàturi de alte Cu-
vintàri ale Sfintului Vasilie cel Mare. Asemenea traduceri s-au pàstrat
intr-un manuscris din secolul al XH-lea.
Un diacon numit Ioan a tradus, pentru cneazul Sviatoslav, scrieri
patristice care au cunoscut o intensà ràspindire in Biserica rusà in se
colele XII—XIII. In aceste traduceri sìnt dezbàtute probleme dogmatice,
morale, istorice, prin gìndirea unor scriitori patristici, prin exegezele
$i invàtàturile adìnc duhovnice$ti ale Sfintilor Vasilie cel Mare, Justin
Martirul $i Filosoful, Atanasie al Alexandriei, Ioan Gurà de Aur, Gri
gorie cel Mare, Chirii al Alexandriei, Fericitul Augustin, Maxim Màr-
turisitorul, Ioan Damaschin 278.
In traduceri — versiuni primare sau copii ulterioare —, clericii
ru$i, càrturari cu temeinice $i vaste cuno$tinte teologice, au dorit sà
274. P i e r r e K o v a l e v s k y , S ain t S e r g e et la sp iritu a lité ru sse , Paris, 1959, p. 39.
275. Idem , p. 56 $i 128.
276. I. I u f u $i ZI. I u f u, C o le c fia Stu dion , p. 835.
277. N i 1s k i i, M axim G recu l, m artir a l c iv iliz a fie i, Moscova, 1862; Pr, lector C h i
r i i P i s t r u ì , F ericitu l M axim G recu l, in «ST», IX (1957), 1—2, p. 60.
278. A. V. G o r s c h i $i C. I. N e v o s t r u e v , D e sc rie re a m an u scrise lo r sla v o n e
din B ib lio te ca S m o d a la din M o sc o v a , (Biroul II) Moscova, 1852—1862 (in limba
rusà) : V. N. M a 1i n i n, C e rc e ta re a Z lato stru iu lu i d u p à m a n u sc rise le din s e
co lu l X II, Kiev, 1878 $i Pr. C h i r i i P i s t r u i , S iin tu l Io an G u rà de A u r In
B ise ric a Q rto d o x à R u sa, in «MA», IV (1959), 1—2, p. 65—66.
7
MIT ROPO LI A OLTENIEI
descopere ìntelesul adìnc al scrierilor patristice, chiar cînd au fàcul P

modificàri terminologice, schimbàri ìn cuvinte pentru mai multa clari- U
tatef au pastrat insa înfelesul clar $i nealterat al acestor scrieri. Numai t\
din opéra Sfîntului Ioan Gurâ de Aur s-au tradus $i apoi s-au copiât, în
felul a ces ta, un numâr de 203 omilii în perioada premongolâ <a litera-
turii ruse. Omilii hrisostomice au fost introduse $i în cârtile de cul't
din Biserica rusa — de pildâ în «Mineiele lui Macarie» din secolul al
XVI-lea.
Scrieri patristice au pàtruns in literatura Bisericii ruse $i prin tra-
ducerea operei lui Simion Metafrast.
In secolul XIV circulau la ru$i douà colecfii de scrieri patristice,
cunoscuite sub mímele generic de Izmaragd, scrieri des/tinate indeosebi
mirenilor ; o alta, intitulatà Zlatoust, era alcàtuita ìn special pentru
folosul clericilor.
Dupa eliberarea de stàpìnirea mongola, ru$ii primeau de la slavii
din Sud o colecte de omilii patristice intitulatà Mârgâritare, tradusà
din grecete de monahul Dionisie, ucenic al patriarhului Teodosie de
la Tîrnovo. Mârgâritarele au cunoscut o intènsa circuiate ìn Biserica
rusa de la un secol la altul, pâstrîndu-se pînâ astazi un mimar mare de
manuscrise care confin aceastà colecfie patristica de omilii. O parte
dintre omiliile cuprinse în colectie au fost incluse ìn «Evanghelia co-
meritata», care se citea în bisericile ruseçti in duminici $i sàrbàtori 279.
Trebuie sa menfionâm $i contribufia adusa de principele A; M.
Kurbski in secolul XVI ; admirator al fericitului Maxim Grecul, el a
alcàtuit pentru folosul Bisericii ruse o nouà colectie de scrieri patristice
intitulatà «Noi/e Mdrgdrifare». Acelaçi principe Kurbski a corectat
$i a complétât capitolele care lipseau in traducerea fàcutà de Maxim
Grecul din opera hrisostomicà — anume, Omilii la Evanghelia dupà
Sfintul Ioan. Principele Kurbski a utilizat $i scrieri areopagitice 28°.
*
Aladar, chiar din perioada cre$tinàrii, in Biserica rusà s-au folosit
scrieri patristice ìn limba greacà, ìn traduceri paleoslave din Bulgaria,
in traduceri paleoslave proprii, iar mai tìrziu in redactie rusà.
Prin filiera islavilor din Sud au fost tránsense scrieri patristice, in
deosebi grece$ti, traduse $i popularízate in rindurile poporului rus de
curind cre$tinat, la sfir$itul secolului al X-lea. Astfel, capodoperele lite
ratura patristice clasice au fost incorporate incà de la ìnceputurile
Cre$tinismului rus in patrimoniul sàu 281.
«Càrfile despre Sfinta Scripturà, operele Pàrinfilor Bisericii, litera
tura polemicà, predicile, apocrifele, legendele — iatà care era baza
literaturii bizantine. Aceasta a fost $i literatura bizantina care s-a ràs-
279. Pr. prof. C h i r i l P i s t r u i , art. cit., Sí. lo an G u râ d e A ur, p. 66—68.
280. E. D e n i s s o v , U ne b io g ra p h ie d e M axim e le G re c p a r K u rb sk i, Roma, 1954;
C h i r i l P i s t r u i , art. cit., mai sus, p. 68 $i Pr. G h. D r à g u 1i n, E c le z io lo g ia
tra ta te lo r a r e o p a g i t i c e p. 189.
281. A. S. A r h a n g h e l s k i , O p e re le P ârin filo r B isericeçti din lite ra tu ra ru sa v e c h e
(în limba rusà), vol. I çi II, Kazan, 1889, passim.
»
1
STUDII SI ARTICOLE 119
pindit in Rusia, in traducere, dupä aparitia caracterelor slave. De o

foarte mare importantä pentru Rusia kieveanà au fost elementele cul
tura bizantine...» 282 (subì. n. | N. V.).
Tinind seama de diferentele specifice $i de anumite condita par
ticular fiecärui popor, se cuvine sä releväm faptul important pe plan
cultural cä, in chip firesc, Ortodoxia fiindu-ne comuna, cu unii din
vecinii nostri am avut $i o literatura patristica in Unii esentale co
muna cu Bisericile vecine $i surori : bulgara, sirbä, rusä. Astfel, reci-
procitatea schimbului de scrieri patristice ìntr-o epoca sau alta a fost,
un proces de la sine infeles.
282. Ch. P i s t r u i , art. cit., p. 65. Pentru problemele referitoare la scrierile patris
tice in Biserica rusä vezi $i : A. I. S o b o 1e v s k i j, Jiz n o - sla v ja n sk o e v lija n ie
na ru sk u ju pism erm ost, v. XIV—XVf St. Petersburg, 1894 ; I de m, P e re v o d n aia
literalurci M o sk o v sk o j R u si X IV —XV.II v., St. Petersburg, 1903; A. S. O r l o v ,
Z latou st i T o rje stv e n n ik i. Pamiatniki drevnei pismennosti i iskustva, CLVIII, St.
Petersburg, 1905, I de m, D rev n iaia r u ssk a ia lite ra tu ra X I— X V I v e k a , M-L., 1939;
A. S. A r h a n g h e l s k i , T v o re n ia o tfo v v d re v n e c issk o i p ism en n o sti, Kazan,
voi. I—II, 1889; voi. Ill—IV, 1890; I de m, K izu cen iu d re v n e c isk o i lite ra tu ri
T v o re n ia o//ov J e r k b i v d re v n e c issk ii p ism en n o sti, St. Petersburg, 1888 ; R.
C o n s t a n t i n e s c u , Man u sc rise sla v o -ro m à n e a le v e c h ii B ib lio te c i S in o
d a le din M o sc o v a , in rev. de istorie «Studii», 24, 1971; E. E. G r a n s t r e m,
O p isan ie ru ssk ih i sla v ia n sk ih p ergam en n ìh ru g o p ise i, Leningrad, 1953 ; A. I.
Iatimirski, O p isa n ie iu /n o sla v e a n sk ih i ru sk ih ru k o p ise i zag ran icin ìh b i-
b lio tek , I, 1, (Viena, Berlin, Dresda, Leipzig, München, Praga, Lublin), Petrograd,
1912; V. I k o n n i k o v , Stu d iu a su p ra ro lu lu i c u ltu ra l a l B izan fu lu i in isto ria
ru sä (in limba rusä), Kiev, 1869; O. R o u s s e a u, La p a tristiq u e g re c q u e d an s
la v ie de T E glise, extras din «Seminarium», Roma, 1969 ; A. S o b o 1 e v s k y, Slin -
tul lo a n C h riso sto m in lite ra tu ra ru sà (in limba rusä), in «Pravoslavnaia bo-
goslovskaia entiklopedia», t. V, Petersburg, 1905 ; P. A. Sircu, Zam e atk in o sla-
v e a n sk ih i ru sk ih ru k o p ise ah v B o d leian L ib rary v O xfo rd , in «Izvestiia Otdelenia
Ruskago iazika i slovenosti imp. Akademii Nauki», VII, 1902, 4 $i XII, 1907,
4; I. S. S v e a n t i t k L Je r k o v n o i r u sk o sla v e a n sk ia p u b licin o i b ib lio te k i na-
rod n avo d o m a v L v o v , in «Izvestiia ot. Rus. iazika i si. imp. Akademii Nauki»,
IX (1904), 3 $i P. V. Vladimirov, O b zar iu jn o -ru sk ih i z ap ad n o -ru ssk ih pam eàt-
n ik o v p ism en n o sti ot X I do X V I sto le tia , in «Citenia v Nestoriceskom Ob$cestv
Nestora Letopista», IV (1890).
ì]
ri
R
t(
n
1(
F
CAPITOLUL II P
s<
il
A
CIRCULATIA SCRIERILOR PATRISTICE

INTRE RÀSÂRIT SI APUS
PÎNÀ LA SFÎRSITUL SECOLULUI XVI
O sérié de împrejurâri externe, conditii obiective dar $i anumiti Si

factori interni, au déterminât o frecventâ çi largâ folosire a scrierilor c.
patristice din Râsârît în Apus $i din Apus în Râsârit în epoca pe care
o studiem.
Prin càlàtoriilé intreprinse de unii dintre Sfingi Parinti, prin re-
latiile pe care le stabileau intr-o tara sau alta, direct, prin corespon-
denta sau prin ucenicii lor, s-au creat facilitati pentru circulaba scri-
erilor patristice $i schimbul ìntre Ràsarit $i Apus.
Dupa cum aratam in paginile precedente, chiar numeroase scrieri
din literatura patristica a Bisericii stràromane se inscriu in chip pres
tigios in circuitul creatili $i ecumenic, gratie tradirei de a crea, a
traduce $i a multiplica scrierile patristice spre multiplele trebuinte ale
Sfintei Biserici universale.
Operele Sfintilor Pârinti s-au transmis dintr-o parte a lumii in ir
alta prin Biserica $i pentru Bisericà. Generalizarea cunoaçterii învâtâ- ai
turii Sfintei Biserici in lumea creatina de pretutindeni, a cunoa$terii ei tc
sub raport dogmatic $i moral, s-a sâvîrçit intr-o mare mâsurâ prin Sfin u
tii Parinti, adicà prin opera acestora, prin activitatea lor, prin circu-
latia scrierilor patristice.
Timpul continuu al Bisericii a fost $i ramine timpul comuniunii $i
intercomuniunii patristice. Nu a existât niciodatà o intrerupere in a-
ceastâ comuniune, ci numai anumite împrejurâri cind frecventa circu-
latiei scrierilor patristice a fost mai crescutà, sau mai scàzutà, datorità
unor împrejurâri particulare sau unor condili de context mai pufin ir
favorabile. ti
Ar fi dificil de déterminât $i de stabilii un anumit nivel pentru m
delimitarea acestui flux — dar in Patrologie sint precizate etapele de 2Í
referinfà pentru dezvoltarea literaturii patristice, expresia cea maj 2\
îpaltâ fiind «epoca de aur» a Sfintilor Parinti.
I
T
STUDII £/ ARTIGOLE
Dar o apreciere pertinents, obiectivä, implica recunoaçterea fap-

tului cS $i aceastä epoca de culminatie a avut predecesori $i suc-
cesori la un remarcabil nivel.
De o deosebitS importants este $i faptul cà absenta discontinuitStii
intre RSsSrit $i Apus in domeniul patristicii a ìnsemnat un neìntre-
rupt factor de coeziune chiar $i in momentele critice ale raporturilor
RSsSrit-Apus. A existât o comuniune neîntreruptS $i, mai aies, o in
tensificare crescìndS a scrisului patristic rSsSritean cu reflexe puter-
nice asupra celui din Apus. Astfel, prima $coalS de teologie $i de fi
losofie creçtinS in Roma a fost ìnfiinfatS de Sfîntul Justin Martirul $i
Filosofai, nSscut $i educat in RSsSrit. El a realizat o operS importants
pentru ìnceputurile literare $i teologice ale creçtinismului din primele
secole, «a ridicat problème noi, atìt in teologie cìt $i in filosofie $i a
ìncercat sS arunce o punte solida ìntre cugetarea profanS elenicS $i
cea cre^tinS» 283 — ceea ce a $i reuçit, întocmai cum va realiza $i Sfîntul
Vasilie cel Mare, cel «încSrcat ca o corabie cu toate ^tifatele timpului
sSu», prin cultura teologicS profundS ìnsu$itS, prin capacitatea de sin-
tezS, dar $i prin rìvna curatS ìntru apSrarea Ortodoxiei.
Marile çcoli catehetice patristice, alexandrins, antiohianS $i ieru-
salimiteanS au constituit mari centre $i, m acela$i timp, artere prin
care a circulât viafa religioasS cre$tin3 la nivelul comprehensiunii $i
solicitudinii ce se cuveneau întrefinute atìt din RSsSrit m Apus, cìt
$i din Apus in RSsSrit.
Sfîntul Ilarie Pictavianul in Frigia $i-a ìnsuît cultura patristica
rSsSriteanS $i a tradus din Sfinfii PSrinfi greci, ìndeosebi din scrierile
lui Origen. Doi monahi celebri din Apus, Rufin $i Fericitul Ieronim,
vin in RSsSrit ìmbogSfesc apoi patristica apuseanS cu traduceri in
limba latinS din scrierile Sfinfilor PSrinfi rSsSriteni. Au tradus din opé
rele lui Origen, ale Sfinfilor Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, din
scrierile lui Eusebiu al Cesareei $i din Evagrie Ponticul precum $i Regú
lele monahcile ale Sfìntului Pahomie.
$i astSzi se aud asemenea ecouri in Occident : «Trebuie sS punem
in luminS interesul extraordinär pe care ìntreaga tradire apuseanS 1-a
arStat (de pildS) pentru opera lui Origen, $i mai aies Omiliilor la Cìn-
tarea Cìntarilor, traduse de Rufin $i Ieronim. Aceste texte au inspirât
un mare numSr de scriitori. RegSsim aceste opere in bibliotecile Evului
Mediu latin, ìncepìnd din secolul al VII-lea pìnS in al XV-lea, in multe
manuscrise $i apoi tipSrituri in numeroase edifii. Putem spune cS toate
generafiile creatine au cercetat aceste scrieri, iar eie au constituit hrana
neîntreruptS, timp de secole, a pietSfii, precum $i izvoarele de inspirale
a ìntregii mistici occidentale...» 284.
Ìndeosebi prin Rufin $i Fericitul Ieronim începe marele procès de
iradiere a scrierilor patristice din RSsSrit în Apus, procès ce a fost con
tinuât printr-o remarcabilS contribuée $i de monahii «sciti», daco-ro-
manii loan Cassian, Dionisie Exiguul, loan Maxentiu.
283. I. G. C o m a n , Patrologie, p. 50—51.
284. J. D. G h e l l i n c k , Le Mouvement Thèologique ciu XU-Ç Siççte, H-e Petition,
Bruxçlles-Pari$f 1948, p. 374—375,
De$i mai pufin în aceastâ epoca, dar $i unele lucrâri patristice din
Apus, din limba latina, s-au tradus în Râsârit în limba greacâ. A$a a
fost de exemplu, opera pastoralâ a Sfîntului Grigorie cel Mare, papa
Romei, Liber regulae pastoralis, impartita în patru cârti $i scrisâ eu
prilejul alegerii $i învestirii sale ca papa al Romei (3 septembrie 590),
urmînd exemplul Sfîntului Ioan Gurâ de Aur cînd a scris tratatul des-
pre preofie. Liber... este o scriere de mare autoritate pentru cler în tot
Evul Mediu, fiind tradusâ de timpuriu în grece$te de patriarhul Anas-
tasie al II-lea al Antiohiei.
La rîndul sâu, Sfîntul Grigorie cel Mare, încâ din perioada ante-
rioarâ urcârii pe scaunul Romei, cînd era apocrisiar la Constantinopol,
s-a inspirât din Origen — prin intermediu] Sfîntului Ilarie Pictavia-
nul — pentru scrierea sa : Coinentar la Iov (Moralia in lob).
în secolele VIII—IX, Carol cel Mare, prin inifiativele $i prestigiul
sâu, contribuie la punerea bazelor scolastica medievale, prin înfiinfarea
de çooli, instituai de Instrucfie, educafie §i cultura care aveau în frante
«Çcoala Palatina a regilor tranci». Acest învâtâmînt se întemeia, în
mare mâsurâ, pe extrase din scrierile patristice. Astfel, Carol cel Mare
a însârcinat pe Paul Diaconul sa alcâtuiascâ un lectionar din texte pa
tristice. El a extras din Origen, Eusebiu al Cesareei, Sfîntul Ioan Gurâ
de Aur, Fericitul Augustin $i din operele altor Sfinfi Pârinfi. Tot el a
aleâtuit un Omiliar din opera Sfîntului Ioan Gurâ de Aur 285.
în secolul IX, Scotus Erigena, venind la Paris ca profesor la Çcoala
Falatinâ, întreprinde opera de traducere din scriitorii bisericeçti râsâri-
teni ; astfel el va traduce scrierile lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Prin
scrierile lui Erigena, filosofia Evului Mediu era definitiv supusâ neopla-
tonismului. Tot el traduce «în limba latinâ cea mai importantâ lucrare
a Sfîntului Maxim Mârturisitorul, Ambigua. Cunoçtea în chip perfect
opera Sfîntului Grigorie de Nyssa, pe Fericitul Augustin 286.
Anul 1054 est’e considérât, în Istoria Bisericii creatine ca an al des-
pârfirii, al separârii între Râsârit $i Apus, dar oricît ar pârea de pa
radoxal în aceastâ râspîntie dramaticâ a Creçtinâtâtii se aflâ $i începu-
turile unor câi de conciliere $i reconciliere. Evenimentele ulterioare
s-au caracterizat adesea prin stâri de tensiune dar, oricare ar fi fost
impedimentele reconcilierii, scrierile patristice de pe ambele laturi eu-
ropene au constituit subiecte de interes reciproc, dialogul cultural-pa-
tristic nu a putut fi întrerupt.
«De$i încâ din secolul al VII-lea s-au întârit legâturile între lumea
greacâ $i romanâ..., mai tîrziu, cruciadele $i legâturile eu Bizanful, în
vremea Comnenilor, au dat un nou impuls activitâfii traducerilor, tra-
duceri care vor fi folosite spre 1150 de Petru Lombardul $i de întreaga
teologie scolasticâ de dupâ el» 287.
285. P i e r r e B a t i f f o l , S ain t G rég o ire le G rand, în colecfia : «Les Saints», Paris,
1931, p. 93 $i 90—100 ; G r é g o i r e R é g i n a l d , L es H o m è lié re s du Moyen
Â ge. Inventaire et analyse des manuscrits, Roma. 1966, p. 71 $i 186.
286. É t i e n n e G i l s o n , La p h ilo so p h ie au M oy en Â g e , d e S co t Erig'ene à G.
d 'O ccam , Paris, 1930, p. 12—13.
287. J. de G h e l l i n c k , P atristiq u e et M oy en Â g e . Études d'histoire littéraire et
doctrinale, Bruxelles-Paris, 1947, p. 238 si 241.
Secolul al XII-lea a pàstrat contactul cu vechea literatura patris

tica. Senticele lui Petru Lombardul sau Decretili lui Grafian, veritabile
comori ale culturii Evului Mediu occidental, dovedesc o deosebita eru
dire patristica 288.
In aceasta epoca, dupa ce pacificase pe slavii care au primit cre$-
tinismul $i cultura teologica patristica in cea mai mare parte de pe
malurile Bosforului, Bizanful a putut sa intensifice $i acfiunea de pene
trale a literaturii patristice spre Occident. Nu este vorba de o simplà
difuzare a scrierilor Sfinfilor Parinfi pe o cale ori alta, ci se organizeazä
la Bizanf misiuni care sint trimise in Apus — dar are loc $i procesul-re-
plicä, din Apus cätre Räsärit.
Färä a menfiona aici factorii cauzali, trebuie sä subliniem sporirea
contactelor dintre Orient $i Occident in secolele XII—XVI ; implicit, s-a
dezvoltat aici $i un fenomen de interpenetrale cultúrala pe planuri
multiple.
In secolul al XII-lea, sint difuzate in Occident scrierile mai multor
Sfinti Pärinfi biserice$ti räsäriteni. Patrologii occidentali au subliniat
faptul cä procesul de ìmbogafire patristica in Apus, incetinit relativ in
secolele X—XI, a fost reluat cu tenacitate $i ìntr-un ritm mai alert chiar
spre sfìr$itul secolului al XI-lea, apoi in secolul al XII-lea, continuìnd
in tot secolul al XIII-lea, lucru relevât $i de evenimente ale istoriei.
In bibliotecile $colilor, ale ordinelor monahale, se readuc la loc de pres-
tigiu scriitorii patristici râsariteni. Dupa etapa de redescoperire a aces-
tor prefioase valori spirituale, s-a lansat in Apus formula care va do
mina cîteva veacuri, anume câ, în general, Sfinfii Pârinfi mon sunt
adversi, sed diversi» 289. Formula este reluatâ in timpurile noastre, de-
venind o devizâ a miçcârii ecumenice : «unitate In diversitate».
In secolul al XII-lea, patrunde in Apus opera Sfìntului Ioan Damas
chili, datoritâ juristului Burgundio din Pisa. Câlâtorind de mai multe ori
la Constantinopol, Burgundio a avut prilejul ¡§i mai aies priceperea §i
harul de a transmite compatriofilor sai — çi nu numai lor — scrieri
ale Sfinfilor Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nyssa, Vasilie cel Mare,
întrucît Izvorul cunoçtintei damaschimene este o sinteza a intregii gin-
diri patristice râsâritene de pina la el, sfìntul autor al acestei scrieri a
fost numit in epoca de unii occidentali : «Sfìntul Toma al Râsâritului»
— fiind comparât $i egalat cu Toma de Aquino.
Dogmatica Sfìntului Ioan Damaschin, tradusa in latine$te de Bur
gundio de Pisa ìntre anii 1148—1150, a fost reprodusa aproape in ìntre-
gime de Petru Lombardul in lucrarea sa : Liber Sententiarum 290.
Opera Sfìntului Ioan Damaschin, gasindu-$i astfel o paralela a sa in
Apus $i, ìntr-o anumita màsura, chiar replica in lucrarea lui Petru
Lombardul, a facut ca in numeroase manuscrise de epoca $i in ve-
chile cataloage de biblioteci scrierea celui din urmâ sa fie intitulatâ :
Quatuor Libri Sententiarum magistri Iohannis Damasceni.
288. E. A ma n n , P ^ res d e l'E g lise , în «Dictionnaire de Théologie catholique», tom.
XII, Paris, 1933, p. 1204.
289. J. d e G h e l l i n c k , P a tristiq u e et M oyen A ge..., p. 6 $i Idem, Le M ouvem en t
T h éo lo g iq u e du X ll- e siè c le , p. 234 $i 518.
290. I de m, Le M ou vem en t T h èo lo giq u e..., p. 374—377, 5, 310—311 ?i 380.
Traducerea realizata de Burgundio, incorporata in lucrarea lui Petru

Lombardul a stirnit un mare interes in cultura teologica apuseana fata
de Sfìntul loan Damaschin, fata de opera sa. Aceasta a facut ca la
sfir$itul Evului Mediu sa se realizeze alte patru traduceri ale operei
Sfintului loan Damaschin in limba latina291.
O copie a traducerii lui Burgundio, facutà <ìn secolul al XIII-lea, im-
preunà cu lucràrile lui Lactantiu : Divinarum Institutionum libri $i De
ira Dei, se aflà in Biblioteca Universitari din Var$ovia 292.
Prin lucrarea cu carácter intermediar datoratà lui Petru Lombardul,
opera Sfintului loan Damaschin a patruns in cea mai mare parte a
Europei Occidentale. In secolul al XV-lea apar cel pufin nouasprezece
edifii, incunabule ale tipografiilor.
Lucrarea elaborata de Petru Lombardul are caracteristicile unui ma
nual de $coala $i a ìndeplinit un rol specific, ìnsemnat, in epoca data.
Imprejuràrile i-au determinai aparifia $i, nu mai pufin, i-au impus sem-
nificafia $i valoarea. Lucrarea a fost redactata intr-un moment cind ne-
increderea fata de dialéctica $i ostilitatea nedisimulatà fata de orice
amestec filosofie in ^tiinfele sacre se justificau prin faptul cà ^colile
lui Abelard $i Gilbert de la Porrée se ìndepartasera de scrierile sacre.
Petru Lombardul a luat o atitudine-reaefie cu consecinfe importante,
propunìndu-$i sa nu treaca dincolo de expunerea ideilor tradirei re-
prezentate de Sfintii Pàrinfi 293. Previzibila sau nu, rezonanfa unei ase-
menea atitudini nu a ìntirziat, caci s-a petrecut un proces interesant in
gìndirea teologica apuseana a epocii, adica revenirea la originalitatea
gìndirii patristice rasaritene.
Aceasta gindire, confinìnd atìta stralucire, a refuzat a se strecura
pe un e$afodaj filosofie exterior cre$tinismului — arisbotelic sau pla-
tonic — fiind zidita numai pe Sfinta Scripturà. Tradita creatina ràsà-
riteana este o tradifie de fidelitate §i autenticitate scripturisticà. Aceste
caracteristici, prezente in modul cel mai evident $i esentale in opera
Sfintului loan Damaschin, au determinai situarea ei exacta, impunìnd-o
Occidentului : ea se define$te ca teologie pura, se exprima prin apara-
tura biblica bogatà §i tradifie patristica fidela.
Un patrolog contemporan noua din Occident marturise^te : «Teolo
gia parinfilor rasariteni nu evoca deloe sistémele noastre filosofice... De
aceea Sfìntul loan Damaschin nu voia sa cunoasca decit Tradifia Pàrin-
tilor ?i Scripturà... E1 citeaza mereu pe parinfii purtàtori de Dumnezeu :
Grigorie Teologùl, Vasilie cel Mare, Grigorie de Nyssa, Chirii al Ale-
xandriei, Leon cel Mare, Sfìntul loan Gurà de Aur... Noi apusenii, ca-
rora ne plac Summele $i expunerile complete, aveam in Sfìntul loan Da
maschin un párinte dupa vederile noastre» 294.
291. Ibidem , p. 6, 235 $i 385—386.
292. H e l e n a K o z e r s k a çi W a n d a S t u m e r , K a ta lo g re k o p isô w Bibl. U niv. w
Wa rsz a w ie , tom. I, Warszawa, 1963, p. 13—16 $i 17—18.
293. J. de G h e l l i n c k , P ierre L om bardo, în «Dictionnaire de Théologie Gatholique»,
vol. XII, Paris, 1933, s.v.
294. Dr. E. P o n s o y e, în : S ain t J e a n D am ascèn e, La loi Orthodoxe, suivie de
Défense des icônes. Traduction, introduction et notes du Docteur E, Ponsoye,
Péris, J 966, p, 5, 1
Teologii apuseni au fost determinati de realitatea peremptorie sa

recunoascâ faptul câ mentalitatea religioasâ creatina a Europei s-a for
mat îndeosebi datoritâ ideilor cardinale care au fost extrase din lectura
aprofundatá a scrierilor patristice 295. La structurarea acestei mentalitáfi
$i-au adus o contribuée esenfialà $i eruditi monahi care, prin traduce-
rile $i mulfimea copiilor sâvîrçite din scrierile patristice, au asigurat
circulafia acestora, râspîndirea $i o bunà cunoa$tere a lor. în secolul
al XII-lea, càlugârii apuseni au luat inifiativa de a traduce texte patris
tice râsàritene pe care le-au considérât eu deosebire necesare sau le-au
fost solicitate într-o împrejurare ori alta 296.
Unii teologi apuseni din acel timp çi-au manifestât scepticismul eu
privire la gîndirea patristica ràsâriteanâ, opunînd rezistentâ fata de doc
trina confinutâ in opera Sfîntului Grigorie Teologul, a Sfîntului Maxim
Mârturisitorul. Hugues de Fouilly refuza sa foloseascà expresii greceçti
«care tulburau — spunea el — pe cei neçtiutori» 297. Dar astfel de ati-
tudini erau sporadice, nu au reuçit sa creeze atmosfera $i convingeri,
astfel încît, eu toatâ opozifia paréala, scrierile patristice râsàritene au
pâtruns continuu în Apus. Chiar dupa anul 1054, mai aies în numeroase
mânâstiri occidentale s-a menfinut «o structura mentala mult mai apro-
piatâ de cea care ne este atestatà în Biserica din Râsàrit... Se tràia
(Cre$tiniismul) în Râsàrit $i în Apus conform unei tradifii comune ante-
rioarà schismei... Se -afirmâ câ monahismul a menénut tradifia copiind,
citind, explicînd lucrârile Pârintilor, ceea ce este exact, dar $i trâiau
la fel cum gîndeau. Procedeul acesta poate fi numit transmitere expe
riméntala» 298. De pildâ, lucrârile lui Origen au constitué cel mai bogat
izvor de inspirafie pentru viata lâuntricâ, pentru o profundâ trâire du-
hovniceascâ, pentru «cunoaçterea experimentalâ». Se pare câ acum apu-
senii aplicau în traducerile latine din opera lui Origen acelaçi sistem
pe care-1 folosea Rufin în secolul V, adicâ sistemul corectârii «erorilor».
Atitudinea prevàzâtoare pentru a se feri de erezie este evidentâ. Se tra-
duc din Origen mai ales Omilii, texte în care corectura putea fi aplicatâ
fârâ primejdia desfiguràrii textului, punînd în luminâ esenta învâtâturii
creatine, întrucît se urmârea edificarea sufleteascâ. Se remarcà $i un fapt
sui generis : în únele manuscrise medievale din Apus, numele lui Ori
gen este însotit de o garantie suplimentarâ formulatâ explicit : «Homilía
Origenis catholice correcta» — formulare ce denotâ asumarea respon-
sabilitàfii pentru intervenfia în textul tradus.
în secolul al XII-lea, apar manuscrise în limba latinà traduse în
Apus din Origen într-un numâr incomparabil mai mare decît în epocile
precedente. Aceste manuscrise provin în cea mai mare parte din bi-
bliotecile mânâstirilor bénédictine $i cisterciene. Existera acestor ma
nuscrise în numâr mare coincide eu o reînnoire a viefii mânâstireçti
legatâ de numele lui Bernard. Un argument este faptul câ se cunoa$te
295. J. de G h e l l i n c k , Pcitristique et M oy en Â g e , p. 108.
296. D.O.R., L 'O ccid en t m é d ié v a l et le s P è re s o rien tau x , în «Irénikon», XXX, 4,
1957, p. 451.
297. P. M. D. C h e n u , La T h é o lo g ie a u X II -e siè c le , Paris, 1957, p. 287.
298. J. L e c l e r c q , M é d ié v ism e et U n iatism e, în «Irénikon», 1, 1946, p. 9—10.
126 MIT RO PO LI A OLTENIEI
lista manuscriselor pe care acesta le-a luat pentru biblioteca din Clair-
vaux. Sînt cele opt manuscrise cu titlul de Libri Origenis, ceea ce este
un numàr considerabil pentru acea vreme 299 $i demonstreazà o atitudine.
Preferinta manifestata cu evidenfâ pentru continutul unor omilii din
opera lui Origen se explica prin faptul cá se constatase o saturare de
dialéctica $i rationalism în Occident, cultívate mai ales la Paris de catre
Abelard care acorda prioritate rafiunii çi filosofiei in materie de credinfá
creatina. Curentul opus, reprezentat de Bernard de Clairvaux, substi-
tuie tráirea láuntricá speculatici filosofice $i dialecticii. Dupa doctrina
profesatá de Clairvaux, Hristos este calea ce duce la adevár, ínvátátura
cea mai de seamá a Míntuitorului lumii este smerenia. Hristos ne învafâ
câ putem sa ajungem la îndumnezeirea sufletului prin iubire. Aceasta
este $i teoria lui Origen cu privire la îndumnezeire. Acesta este $i mo
tivili pentru care el a fost préférât scolasticilor în aceasta competifie
doctrinará nedeclaratá. Se citea din Origen atît în timpul oficierii Sfin-
tei Liturghii cît $i la trapezà ìn manàstiri 30°. Semnificativ este $i faptul
cà una dintre scrierile lui Origen, Contra lui Cels, ìn care nu se gàsesc
erori dogmatice, a circulât ìn Apus ìncà din secolul al XIII-lea. Ase-
menea manuscrise au bénéficiât de condifii favorabile de pàstrare, únele
dintre eie fiind cumpàrate $i de papa Nicolae al V-lea de la Constan-
tinopol, ìntre anii 1450—1455 301.
In secolul al XVI-lea au fost editate la Basel în Elvejia scrieri ale
lui Origen, cu o prefatà de Erasm, gest de prestigiu ìn care se re
flecta noua stare de spirit in gìndirea creatina apuseanà $i despàrtirea
de doctrina scolastica. In aceasta prefatà, Erasm face o expunere de
motive : «Origen, cu tóate cá cunoa$te perfect toatá literatura $i tóate
Stiintele umane, n-a folosit márturia autorilor págíni decít atunci
cínd socotea cá este absolut necesará pentru tema respectivá. El nu
face nici o paradá neplácutá de literatura $i filosofia pàgînà, a$a cum
se ìntìmplà cu unii scolastici, atît de ìndràgostiti de filosofie ìncìt la
douà-trei rînduri vin cu un citât din filosofie, referindu-se prea pufin
$i gre$it la Sfìnta Scripiturà. Cuvìntul lui Origen, dimpotrivá, este smàl-
tuit cu texte scripturistice, ca un mozaic de perle scumpe..., dezbate
tainele înalte $i apoi trece la considerata mai practice de moralà
de viatà» 302.
Opera Sfìntului loan Gurà de Aur, pe care o gàsim de timpuriu
tradusà partial $i în limba românâ, s-a tradus in limba slavà veche
precum $i in limba latina pentru apuseni fàrà dificultàti. A fost fàcutà
cunoscutà prin manuscrise, prin numeroase editii incunabule, in Uni
bile nationale din Occident. Putem spune astfel ìmpreunà cu Te.odoret
cà Sfîntul Pàrinte antiohian este «marele ìnvàtàtor al lumii» 303.
299. I de m, O rigen e au X II-e siè c le , în «Irénikon», tom. XXIV, 4, 1951, p. 427—428.
300. J. L e c l e r c q , O rig e n e au X II-e siècle..., p. 428—429 j E t i e n n e G i l s o n ,
op. cit., p. 80—81.
301. J. d e G h e l l i n c k , P a tro lo g ie et Moyen Â g e , p. 269.
302. E r a s m e , E rè la c e a u x o e u v re s d 'O rigèn e, Bâle, 1545, passim.
303. J. d e G h e l l i n c k , op. cit., p. 12.
Dupa anuí 1054, opera hrisostomicà a slujit $i in problema refa-

cerii unitafii Bisericii 304. Sfintul loan Gura de Aur a trait $i a scris
intr-o vreme cìnd Biserica nu era despartita. Cei care apelau acum
la profunda sa opera il invocau sa vorbeascà ìntr-o lume creatina
aflata in disensiune, uneori chiar plina de ostilitate, de o parte sau alta,
il invocau cu speranta cà bunatatea $i iubirea de oameni care se de-
gajá din fiecare rind, din fiecare cuvint hrisostomic, va avea efec-
tul binecuvìntat al impacárii, va determina o schimbare benefica spre
solicitudine $i armonie.
In secolele XIV—XVI, apar in Apus $i scrieri hrisostomice desti
nate eruditilor, ace$tia avìnd un cuvint important de spus $i o influ-
enfà inevitabilà in orientarea $i manifestarea mentalitatii lumii me
dievale ce se indrepta catre o etapa nouà $i o mutafie a mentalitatii,
cea moderna.
Umanismul a avut repercusiuni $i asupra literaturii biserice$ti,
pentru cà a determinai o intoarcere la Sfingi Parinfi, a caror auto-
ritate in Biserica nu se sprijinea numai pe importaba lor literara, ci,
mai presus de tóate, pe invátatura Bisericii care se referea la tradi
re, izvorul credinfei. In secolul al XVI-lea, papa Pius al V-lea i-a /
proclamai in Breviarul sàu din 1568 «Doctores Ecclesiae» pe scriitorii

patristici ràsàriiteni : Sfinfii Atanasie al Alexandriei, Vasilie cel Mare
$i loan Gurà de Aur.
In incunabulele occidentale, scrierile hrisostomice se gàsesc in-
tr-un numàr de 46 in limba latina. Din secolul al XVI-lea se cunóse
384 editii, cele mai multe apàrute in Franta, in Germania, in Anglia 305.
In epoca erasmiana — prima jumatate a secolului al XVI-lea, cu pro-
funde repercusiuni asupra celeilalte jumatàti, manifestate mai ales prin
«çcoala» de la Basel —, este stimulatá in mod exemplar editaren lite
raturii patristice clasice, a operelor Pàrintilor Bisericii. Erasm însuçi
depunea o uriana muncà de interpretare $i exegezà. Toatà rivna sa
este explicabilà daca tinem seama de faptul ca inca din tinerefe ide-
alul sau de studiu era editarea operei Fericitului Ieronim $i invàfarea
la perfecfie a limbii eline, socotind ca numai prin limba greacà va
putea aprofunda infelegerea Sfintei Scripturi. Dupa publicarea edipei
critice a Noului Testament, a comentariului Psalmilor, dupa editiile
din Fericitul Ieronim — studiat cu o mare pasiune —, într-o a doua
etapa a prodigioasei sale activitati, dupa 1525, va edita in 1530 $i
opera Sfintului loan Gura de Aur in traducere latina - in 1534 pregà-
tea o édifié din scrierile lui Origen, de asemenea in limba latina.
Scrierile patristice ràsaritene ajungeau in Apus pe diferite cài,
fiind vorba de un intens procès de colportare într-o directe çi in
cealaltà, la care s-au adaugat lucrarile de traducere.
Unele lucrari erau procúrate direct de occidentali din Orient, ál
tele erau trimise sau duse in Apus de catre rasáriteni. De pilda, la in-
304. Do m Chr. Ba u r , S ain t J e a n C h ry so sto m e et s e s o e u v re s d a n s l'h isto ire li
te raire, Louvain—Paris, 1907, p. 27.
305. A n n e - M a r i e M a l i n g r e y, J e a n C h ry so sto m e, S u r la P ro v id en ce de Dieu,
în «SC», nr. 79, Paris, 1961, p. 29; B. A l t a ñ e r , P ré c is d e P atro lo g ie , Paris,
1961, p.* 35 $i D o m C h r. B a u r, op. cit., p. 222.
128 MITROPOL1A OLTENIEl
ceputul secolului XV, imparatili Bizanfului, Manuel al II-lea Paleolo-

gul, trimitea Mânastirii «Sfîntul Dionisie» din Paris un manuscris
grec din 1401—1408, in amintirea vizitei sale din anul 1401 la acea
manâstire. Manuscrisul confinea opera Sfîntului Dionisie Pseudo-Areo-
pagitul 306.
Papa Nicolae V adunase in secolul al XV-lea 350 de manuscrise
greceçti cu opere ale Sfinfilor Pârinfi din Rasârit 307. Incontestabil câ
multe dintre eie au putut servi ca surse directe pentru traduceri in
latineçte.
Cardinalul Visarion, un renegat al Ortodoxiei, a dus in Apus multe
manuscrise patristice. In anul 1468, Visarion a dat Bisericii «San Mar
co» din Venezia un manuscris din anul 968, care cuprindea Omilii ale
Sfîntului Vasilie cel Mare, un manuscris din secolul al XI-lea cuprin-
zînd scrierile ascetice ale aceluiaçi Sfînt Pârinte, apoi Scara Sfîntului
Ioan Sinaitul, Cuvintele Sfîntului Isaac Sirul, de asemenea manuscrise
din secolul XIII, Istoria bisericeascâ a lui Eusebiu, Istoria bisericeascâ
a lui Socrat, adâugîndu-se $i cîteva manuscrise din secolul XIV 308. La
începutul secolului al XVI-lea, George de Trebizonda a tradus la Buda
in limba latina scrierea Sfîntului Grigorie de Nyssa, Viaja lai Moise,
traducere care s-a $i tipârit ulterior în mai multe tipografii apusene.
In anul 1574 a apârut aceastâ scriere în text bilingv, grec-latin 309.
Tot din opera Sfîntului Grigorie de Nyssa s-a tradus la Roma, de
câtre Petra Galensimia, tratatul Despre Feciorie — lucrare sâvîrçitâ în
anul 1562. Textul paralel grec $i latin s-a publicat în 1574 31031.
Scrisorile câtre Serapion despre dumnezeirea Siîntului Dah, ale
Sfîntului Atanasie al Alexandriei au fost traduse în limba latina $i ti-
pârite la Venefia în anul 1482, iar în 1527 la Basel 3U.
Regele Matei Corvin avea o bogatâ biblioteca, eu numeroase ma
nuscrise patristice, cele mai multe copiate în Occident la inifiativa sa.
Pe lîngâ scrieri ale Sfîntului Ambrozie, ale Fericitului Augustin $i Fe-
ricitului Ieronim se aflau çi un numâr de scrieri ale Parinfilor râsâ-
riteni : Sfîntul Chiril al Alexandriei — Contra ereticilor, Sfîntul Ci-
prian — Despre îmbrâcâmintea fecioarelor, Sfîntul Dionisie Pseudo-
Areopagitul — Ierarhia cereascâ, Despre numele divine, Teologia
mistica. Sa enumerâm mai departe, opera Sfîntului Ioan Damaschin
— numit Ioan Scolasticul ; Omilii ale Sfîntului Ioan Gurâ de Aur ; din
scrierile Sfinfilor Atanasie al Alexandriei, Vasilie cel Mare, Grigorie
de Nyssa, Omiliile patriarhului Proclu al Constantinopolului. Ul-
306. B y zan ce et ¡a F ran ce M é d ié v a le , Paris, 1958, p. 32—33.
307. Ibidem , p. XXVI.
308. M an u scriti ed ed izio n i v e n e z ian e di op ere litu rgich e e a sc e tic h e grech e e sla v e ,
Venezia, 1963, p. 15—16.
309. G r é g o i r e de N y s s e , La v ie de M o ise, Introduction, texte critique et tra
duction par Jean Daniélou, in «SC», nr. 1, Paris, 1968, p. 40.
310. I de m, T ra ité de la V irg in ité , Introduction, texte critique, traduction par Michel
Aubineau, în «SC», nr. 113, Paris, 1966, p. 216.
311. S f î n t u l A t a n a s i e al Alexandriei, L ettres à S è ra p io n su r la D ivinité du
Sain t E sp rit, In trod u ction et traduction de Joseph Leoban, în «SC», nr. 15, Paris,
1947, p. 18.
STUDII $1 ARTICOLE 129
tima scriere aici mentionatâ a $i fost tipârita la începutul secolului

al XVII-lea dupa manuscrisul din biblioteca lui Matei Corvin312.
Unii papi din secolul al XVI-lea, ca Pius V, Grigorie XIII, Sixt V,
au luat màsuri riguroase $i concrete pentru a se începe o serie de tra
ducen din scrierile Sfintüor Párinfi ràsâriteni, spre a contrapune Re-
formei protestante izvoarele curate ale gîndirii patristice râsàritene.
Initiativa, frumoasâ $i utilâ în principiu, este umbrità de únele aspecte
formale care au produs consecinfe negative serioase, cum a fost dispo-
zifia papei Sixt V de a fi denumite aceste traduceri : edipi romane
(catolice) corectate313. Acest procedeu a dus ulterior la alterarea mul-
tor texte patristice, prin tentativa convertirii gîndirii patristice ràsàri-
tene în sensul $i pe placul Romei. Situafia nu trebuie însà absolutizatâ,
pentru câ nu tóate editale ulterioare de scrieri patristice râsàritene din
Occident au reprodus textele «corectate». De asemenea, trebuie sa pre-
cizâm cá actualmente apar la Paris, în bogata colecfie, «Sources chré
tiennes», numeroase texte ale Sfinfilor Pârinfi din Râsàrit, în edifii cri-
tice de înaltâ rigoare $i farà ilici o alterare de text.
Un moment nefast în evolufia literaturii teologice apusene — eu
referire directa la patristica — se înregistreazâ o data cu aparifia unor
puñete de vedere noi, confesionale, în ceea ce prívente interpretarea
scrierilor patristice în general $i prefuirea lor, atît din partea Papali-
tâtii cît $i din partea Protestantismului.
în colecfia canonica aleâtuitâ mai întîi sub titlul de Concordantia
discordantium canonum, în care se încerca împâcarea unor nepotriviri
dintre vechile $i noile canoane, $i care mai tîrziu a fost numità Decre
tili lui Grapan, se observa tendinfa de a considéra la o cota de egali-
tate autoritatea Sfinfilor Pàrinti în interpretarea Sfintei Scripturi $i
autoritatea papei în legislaba canonica, exaltîndu-se la maximum au
toritatea papei. Dupa alcàtuirea colecfiei lui Grafian — mai exact, la
douâzeci de ani dupa aparifia Decretului lui Grapan —, Etienne de
Tournai stabilea o ordine ierarhicâ în solufionarea problemelor pe baza
autoritàri supreme, açezînd în frunte preceptele evanghelice, apoi ca-
noanele Sinoadelor ecumenice, dupa care urmeazâ decretele papale
$i numai la sfîr$it situeazà autoritatea scrierilor Sfinfilor Pàrinti. Drept
consecinfâ a unei asemenea ierarhizàri, în oricare caz dificil nu se
mai recurgea la autoritatea Pàrintilor bisericeçti, ci se fàcea apel direct
la papa de la Roma 314. Aceasta a fost o curbà de credere a absolutis-
mului papal.
în secolul al XVI-lea, Protestantismul, prin Martin Luther, a pro
clamât superioritatea Sfintei Scripturi asupra Tradirei, asupra scrie
rilor patristice, negînd valoarea $i însemnàtatea celor din urmà. Lut
her afirmâ cà Biblia este asemenea soarelui pentru credinfà, pe cînd
scrierile patristice sînt la dimensiunile $i de importanfa unor lanterne.
312. A. d e H e v e s y, La b ib lio th èq u e du ro i M ath ias C o rv in , Paris, 1923, p. 59—80
çi F. J. L e r o y , V h o m ilëtiq u e d e P ro cu lu s d e C o n stan tin o p le , Tradition ma
nuscrite..., Tipografia poliglota Vaticana, 1967, p. 23.
313. J. de G h e 11 i n c k, P atristiq u e et M o y en Â ge..., p. 407.
314. Vezi C h a r l e s Mu n i e r , L e s so u rc e s p a tristiq u e s d u Droit de l'E g lise du
V III-e au X IV -e siè c le , Salvatar Mulhouse, 1957, p. 189—191.
130 t
MITROPOLIA OLTENIEI
Dupa opinia lui, doctrina Sfinjilor Pärinti trebuie supusä unei rigu-
roase verifican, prin doctrina Sfintei Scripturi. Pentru cä î$i facuse
studiile $i educafia intr-o mänästire augustinianä, singurul care este
absolvit de severele evaluäri lutheriene este Fericitul Augustin. Lut
her il admirä $i prefuie$te numai scrierile acestui Pärinte al Bisericii.
Fericitul Augustin este singurul cäruia ii recunoa$te prestigiul $i au-
toritatea, iar pe ceilaltf Sfinfi Pärinfi apuseni sau räsäriteni ii consi-
derä färä importanfä. Luther nu numai cä se declarä impotriva auto
r itä r Sfinfilor Pärinfi, dar se considerä pe sine superior acestora315.
Reformafü din Elvefia, avind in frunte pe Ulric Zwingli, au o altä
attitudine faja de scrierile Sfinfilor Pàrinfi, stind direct sub influenfa
pozitivà a umanismului — care preconiza intoarcerea la vechile iz-
voare. Zwingli este profund influenfat $i de Erasm, care avea o admi
rare nedisimulatà pentru Sfingi Pàrinfi ai Bisericii. La rìndul sàu,
Zwingli recuno$tea valoa-rea scrierilor patristice, semnificafia lor
umanistâ. Era foarte ataçat doctrinei franciscanului Pellincau, un éru
dit profund familiarizat eu studiul operelor Sfinfilor Pârinfi $i cola-
borator la marile edifii de la Basel ale operelor Fericitului Augustin
$i ale Sfintului Ioan Gurà de Aur. Zwingli a dovedit interes deosebit
pentru scrierile Sfinfilor Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, precum
$i pentru opera Sfintului Chirii al Alexandriei. E1 a otudiat schierile
patristice paralel cu Biblia $i a aràtat ca lectura operelor Sfinfilor Pà-
rinfi nu trebuie separata de Biblie.
Printre reformatorii de la Basel s-a afirmat in mod deosebit Jean
Oecolampade, in prima jumatate a secolului al XVI-lea. El a aprofun-
dat studiul scrierilor patristice räsäritene, a popularizat aceste scrieri,
mai aies opera Sfinfilor Ioan Gurä de Aur $i Grigorie Teologul. Ca $i
Zwingli, Oecolampade considera cä infelegerea textelor patristice nu
se poate dobîndi decît prin raportarea lor la contexte $i la mediul is
torie in care au apärut316.
La rìndul säu, Jean Calvin, francezul exilât care introdusese Re
forma la Geneva, a avut unele atitudini asemänätoare lui Erasm, a stu
diai toatä viafa sa cu pasiune scrierile patristice, aläturi de filosofii
antici. La nici un altul dintre «liderii» protestanti nu se intilnesc atit
de multe citate din Sfinfii Parinfi ca in scrierile lui Jean Calvin. El
socoteçte cä atit scrierile patristice, cit $i hotäririle Sinoadelor ecu-
menice, au valoare in mäsura in care concordä cu Biblia. El prefuieçte
in acest sens, in chip deosebit, scrierile patristice din perioada pri-
melor cinci Sinoade Ecumenice 317.
Comparativ cu luteranii, ceilalfi reformati au dovedit un zel su
perior in controversele cu Roma, prin editarea traducerilor din scrie
rile patristice. Activitatea lor in acest domeniu este cu totul remar-
cabilà $i lor li se datore$te mult in ceea ce prívente alcàtuirea prime-
lor culegeri patristice din aceastä epoeä.
315. P o n t i e r i P o l ma n , L'E lém ent h isto riq u e d an s la C o n tro v e rse re lig ie u se du
X V I-e siè c le , Gembloux, 1932, p. 20—21 $i 29—30.
316. Idem , p. 45—47, 52—53 $i 64.
317. Ibidem , p. 64 $i 66.
Reformatul Jean Herold a publicat la Basel, in anul 1555, o bo-

gatà culegere patristica intitulatà Ortodoxographa, iar Henri Petri, cu
cinoi ani mai inainite publicase tot la Basel, Micropresbyticon. Ei i§i ex
plica atitudinea $i interesul pentru scrierile patristice, aratind ca ase-
menea culegeri de texte creatine sint cele mai potrivite pentru a ajuta
pe cei ce vor sa interpreteze Biblia, sa restabileascà pacea in Bisericà,
sa inlàture ereziile. De altminteri, cei doi autori reformati trebuie pre-
tuiti cum se cuvine pentru opiniile lor in aceastà problema, tinind
seama ca cele trei scopuri mentionate sint de cea mai mare ìnsemnà-
tate pentru insali consolidarea Cre$tinismului in oricare epoca.
In cele doua luerari mai sus citate se gàsesc la loc de frunte din
literatura patristica scrieri ale Sfìntului Ignatie Teoforul $i din opera
lui Grigorie al Neocesareei318.
In secolul al XVI-lea, cei mai puternic centru de editare a scrie-
rilor Sfintilor Pàrinti a fost ora$ul Basel. In 1567 s-au tipàrit luerarile
lui Atenagoras : Apologia pro christlanis $i De Resurrectione. Foarte
curind dupa data primei editàri amintite, cele douà lucràri au fost
traduse $i publícate $i in limba francezà. O noua edifie a Ortodoxo-
graphului cuprindea 85 de texte patristice 319.
Dupà scindarea protestantà din secolul al XVI-lea, s-au inregis-
trat $i reactii la situala creata, felurite ìncercàri de apropiere intre
Roma $i confesiunile protestante, dar doctrina Sfinfilor Pàrinfi bise-
rice$ti era mai favorabilà catolicilor. Din acelea$i motive au fost in-
cercàri de apropiere mai ales intre calvini $i catolici, dar numai pina
la sinodul din 1603 de la Gap, cind s-au luat màsuri severe in rindul
calvinilor de a nu se mai citi scrieri patristice, a$a cum se crease
tradita. Faptul a fost cu putinfa datorita eforturilor catolice de a in
fluenza $i a dovedi cà au puñete comune de invasatura cu calvinii.
*
Determinate de un scop ori de altul, preocuparile apusene fata de
scrierile patristice din Rasarit au contribuit la raspindirea $i la cu-
noa^terea acestora. Atunci cind au fost ìnsà contestate pe un motiv
sau altul, eie $i-au pastrat nealteratà valoarea de izvoare autentice
pentru o interpretare corectà a Sfintei Scripturi, exprimìnd esenta
gìndirii patristice $i promovìnd principiile ecumenismului.
In Ràsaritul ortodox, in lumea greacà-bizantinà atìt de agitata $i
ìnainte $i dupà 1453, prin coliziunea puternicà cu turcii cit $i prin di
feritele aspecte ale impactului cu Apusul, nu a putut sa se manifeste
preocuparea expresa de a zàbovi asupra scrierilor patristice din lite
ratura latina — multe avìnd ca surse lucràri greco-bizantine ; pe de
altà parte, cunoa$terea $i studierea acestora nu reprezentau o nece
sítate imediatà — spre deosebire de felul cum se petrecuserà lucrurile
din punctul de vedere al Apusului, care a avut ràgazul unor preocu-
pàri asidue $i din necesitatea fatà de scrierile patristice greco-bizantine.
Se cunóse ìnsà, pinà astàzi, un numàr de scrieri patristice latine, care
au fost traduse in limba greacà in aceastà epocà.
318. Ibidem , p. 95—96.
319. Ibidem , p. 249.
începuturile preocupàrilor pentru traducerile grece$ti din scrierile

latine ale Sfintilor Pârinfi din Apus se leagâ de numele monahului
grec Maxim Palamid, care a trait în a doua jumàtate a secolului al
XIII-lea $i la începutul secolului al XIV-lea. El a tradus în greceçte
lucrarea Fericitului Augustin, De Trinitate $i lucrarea lui Boethius,
De consolatione philosophiae 320.
In seoolul al XIV-lea, Demetrios Cidones traduce în limba elinà o
lucrare a lui Prosper, ucenic al Fericitului Augustin, un florilegiu in
titulât : Liber Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum.
Fratele lui Demetrios Cidones, numit Prochor Cidones, a tradus scrie-
rea augustinianà Soliloquia — tipâritâ peste trei secóle la Constanti-
nopol, în 1799, de Sfîntul Cuvios Nicodim Aghioritul, iar la scurt timp
dupa aceea a fost tradusâ $i în románente dupa versiunea greacâ de
la Constantinopol apoi tipâritâ la Mânàstirea Neamfu321. Scrierea
Convorbiri eu sine însuçi, tradusâ de Prochor Cidones, a circulât în
copii la Muntele Athos $i a fost tradusâ la scurt timp $i în limba pa
leoslava.
în secolul al XV-lea, Iosif Vrienios, Ghenadie Scholarios citeau la
Constantinopol opere ale Fericitului Augustin în limba latinâ $i, de-
sigur, nu erau singurii càrturari clerici greci care procedali astfel. Se
continua $i lucrarea de traducere din scrierile patristice latine ìn gre
cete. Astfel, Demetrios Cidones a mai tradus din opera Fericitului Au
gustin : Liber de cognitione $i De fide.
$i ìn secolul urmàtor, al XVI-lea, grecii bizantini se preocupau
de cunoa$terea scrierilor patristice latine $i citeau din Fericitul Au
gustin, din operele Sfinfilor Ilarie, Ambrozie ca $i din scrierile altor
Sfinfi Pàrinfi apuseni 322.
Epoca asupra câreia ne-am oprit atenfia în aceste pagini este un
ràstimp ìn care Ortodoxia greacâ strâbate un drum destul de difícil,
de dramaticâ incordare, trebuind sà se apere cu argumente solide $i
cu toatâ capacitatea sa de rezistenfà doctrinalá ortodoxa atìt ìmpo-
triva Islamului cît $i ìmpotriva catolicismului.
*
Tinînd seama de însemnâtatea contextului istorie* european $i mai

aies sud-est european ìn care a avut loc aefiunea de traducere, de di-
fuzare $i de circuiate a literaturii patristice çi ìn spafiul Ortodoxiei
româneçti ìn epoca la care se raporteazà studiul nostru, am expus $i
aceste date esentale referitoare la scrierile patristice din Bisericile
320. V. L a u r e n t , M ax im P alam id e, în «Dictionnaire de Théologie Catholique», vol.
XII, Paris, 1933, col. 2247—2252 çi M. J. d e G u i l l o u , La re n a issa n c e s p ir i
tu elle du X V III-e s i e d e , în «Istina», 1, I960, p. 97.
321. Traducerea româneascâ s-a fàcut de cuvio$ii monahi Gherontie çi Grigorie de
la Neamtu. Tipàrirea sâ realizat in anul 1814, in antologia augustinianà C h ecra-
gario n , la p. 174—319 : S in g u ra te c e cuvinte... ce lu i ce sin g u r cu S in g u r D um -
nezeu vo rb eçte.
322. M. J. de G u i l l o u , op. cit., p. 98 si 119; A. P a l m i e r i , C y d o n iu s D em etrius.
în «Dictionnaire de Théologie Catholique», vol. III, Paris, 1923, col. 2454—2458
$i M. J. d e G u i l l o u , A u x S o u rc e s d e s m ou vem en ts sp iritu e ls de l'E g lise de
G rèce, în «Istina», 1, 1960, p. 98 $i 116.
STUDII $/ ARTICOLE « 133
Ortodoxe surori si vecine in secolele IX—XVI, tinind seama de exis-

tenta unor strinse conexiuni si de aceea a reciprocitàtn influentelor
Si avind in vedere rolul pe care 1-a avut de indeplinit in acea perioada
limba slavona, in procesul de difuzare a culturii ortodoxe de tip ra-
sàritean-bizantin la popoarele de neam slav aflate dintru ìnceput sub
directa incidentà a culturii bizantine.
«Modelul cultural medieval al Bizantului», asa cum il va cunoaste
intreaga Europa la ìnceputul mileniului al doilea, pina la cucerirea
otomana din 1453, este o renastere cultúrala erudita si viguroasà, in
care un loc esentai revine Ortodoxiei.
Secolul al IX-lea prefafeazà aceastà stràlucita etapa de cultura
Si spiritualitate religioasà, acum se petrece acel fenomen esenfial pen-
tru Crestinismul european, un fenomen de vaste dimensiuni si cu adinci
consecinfe : misionarismul bizantin — prelungit in secolul al X-lea, acfio-
nind in Europa est-centralà si rasàriteanà. Acum, popoarele slave, de
venite sedentare in aceasta zona, intra intr-o nouá etapà istoricà, pe
baze creatine, sub influenfa puternicá a Bizantului, intr-o anumita mà-
surà si a romanitafii carpato-danubiano-pontice. De la ìnceputurile sta
bilirii lor in anumite tinuturi din cadrul imperiului, slavii s-au aflat sub
influenfa unui puternic proces de elenizare, fiind cuprici in sistemul
provinciilor bizantine — immite «theme» — in Dalmata, Macedonia,
Tracia si Grecia.
Marturiile neìntreruptelor. raporturi ale acestor regiuni cu Bizanful
dateazá din secolele VII—IX. Statuì Moraviei Mari din centrul Europei,%
primul stat bulgar, provinciile sìrbesti si Rusia kieveanà devin finte ale
misiunilor imperiale bizantine creatine in secolul al IX-lea — fenomen
care nu reprezenta o simplà extindere a autoritàtii imperiale pe conti-
nent, in confruntarea cu imperiul carolingian ori cu misionarii franci
Si bavarezi, ci reprezenta receptivitatea si adeziunea popoarelor slave
la civilizaba si cultura bizantina. Sa subliniem faptul cà aceste popoare
au folosit la inceput, drept limba si scriere oficiala, limba si scrierea
greaca.
Atunci cind cneazul Rostislav al Moraviei, conducator al slavilor
de apus, ¡se deoidea pentru o alianfa politica cu Bizanful, el solicita
Si trimiterea unor misionari bizantini, care sa $tie limba slava. A ur-
mat creçtinarea bulgarilor farului Boris, de câtre discipolii acelorasi
misionari.
Importanfa misiunii oficiale bizantine crestine a apostolilor sla
vilor, Chirii (Constantin) si Metodie, a fost sublimata si amplificata
prin acel act fundamental de cultura, asupra caruia am insistât la locul
cuvenit in aceste pagini : crearea altabetului slavon si a traditiiloi
de cultura bizantina si creatina in Unibile slavilor de apus, de sud, de
rasarit. Ctitorii bizantini ai culturii slave, Chirii çi Metodie, au con
tribuii in chip hotaritor la inifierea traducerii de texte liturgice si
scrieri patristice in limba slavona. Primele traduceri de acest fel au
fost realizate de ìnsusi creatomi alfabetului slavon, celebrul carturar
bizantin, «filosoful» Chirii (Constantin), traduceri de un ìnalt nivel fi
lologie si artistic, punìndu-se astfel temeiurile limbii literare slave —
numita apoi paleoslava, vechea slavona bisericeasca, factorul princi-
▼
pal de difuziune a culturii bizantine în tóate tinuturile locuite de slavi.

Aceasta confirma, o data mai mult, prestigiul cultural al Bizanfului,
prestigiu covîrçitor în anii sfîr$itului de mileniu. Rolul principal al Bi-
zanfului în procesul de creçtinare a slavilor a fàcut posibil ca tóate
capodoperele literaturii patristice sa fie incorporate dintru început în
viata $i cultura slavilor.
Conditiile istorice nu au îngàduit o evidenfâ exacta a acestor
scrieri, dar tóate vechile manuscrise pàstrate stau mârturie despre va-
rietatea lor, despre faptul câ au fost selectate $i traduse dupa criteriul
utilitàri pentru viaja creçtinilor dintr-o Bisericâ ori alta $i au fost puse
în circulare prin numeroase copii, contribuind în mod efectiv la struc-
turarea spiritualitáfii ortodoxe la aceste popoare. Un roi deosebit au
avut $i contactele directe $i neîntrerupte ale clerului — îndeosebi din
rîndurile monahilor $i ale ierarhiei superioare —, care va contribui mai
tîrziu la mentinerea unor raporturi strìnse în cadrul Ortodoxiei danu-
biano-balcanice $i cu cea rusa.
Epoca dominatiei otomane în Balcani $i aspectele sub care s-a
exercitat, determina rolul spécifie al Ortodoxiei româneçti, prin inter-
mediul câreia bogàjia cultúrala bizantina a continuât sa se transmita
$i altor popoare vecine, ea fiind în acest context istorie un punct cen
tral al Ortodoxiei sud-est europene, timp de cîteva secóle.
Am stàruit în paginile precedente $i asupra problemei circulajiei
scrierilor patristice între Rasârit $i Apus, dupa anul 1054 pînà la sfîr-
$itul secolului al XVI-lea, càutînd a evidenza aspectele de continui-
tate ale ecumenicitâtii patristice — un procès de realà complexitate,
câruia nu i-au lipsit dificultadle $i momentele de eriza, mai aies prin al
cele doua date istorice nefaste — anii 1054 $i 1453 — cu tóate conse- m.
cinfele pe care le-au déterminât în viata popoarelor ortodoxe aflate
în sfera de relafii bizantine. çi
Manifestarea unei continuità^ între Rasârit $i Apus în domeniul în
patristicii a însemnat un factor permanent de coeziune $i dialog, chiar în
$i în momentele critice ale acestor raporturi. tu
in
D(
R(
Bi
Pe
lie
de
de
de
la
în
Si
T
A A» * A v
A. — MITROPOLIA OLTENIEI
1. DIN CRONICA MITROPOLIEI OLTENIEI

SI A SFINTEI ARHIEPISCOPII A CRAIOVEI
1—31 DECEMBRIE 1982
în ziua de 1 decembrie 1982, înalt Prea Sfintitul Nestor, Arhiepiscop
al Craiovei $i Mitropolit al Olteniei, a prezidat çedinta de lucru a Per-
manentei Consiliului eparhiail.
Duminicä, 5 decembrie 1982, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor
$i Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul au participât
în Bucure$ti, la Sfìnta Patriarhie, la lucrärile Adunärii Nationale, iar
în ziua de 6 decembrie 1982 au luat parte la sesiunea de lucru a Sfîn-
tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Marti, 7 decembrie 1982, înalt Prea Sfintitul Nestor a luat parte,
in Burniresti, la lucrärile Pienarei Consiliului National al Frontului
Democratici si Unitàri Socialiste.
Sîmbata, 11 decembrie 1982, înaltul nostru Arhipästor a primit la
Reçedinta mitropolitana vizila unor specialisti care au participât, în
Bucuresti, la Colocviul international «Arta contemporana sud-est euro-
peanâ çi originile sale», manifestare organizatä de Asociafia internatio-
nala de studii sud-est europene $i Asociafia internationala a criticilor
de arta, eu sprijinul UNESCO. Din partea românâ grupul a fost condus
de Dl. Dan Häulicä, presedintele Asociatiei internationale a criticilor
de artä.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascä
la Catedrala mitropolitana «Sfìntul Dumitru» din Craiova ?i a hirotonit
în diacon pe candidatul Constantin Popescu.
Duminicä, 12 decembrie 1982, înaltul nostru Chiriarh a sâvîr$it
Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfìntul Dumi-
tru»r din Craiova. La timpirl tipiconal rînduit a hirotonit in ieromonah

pe P. C. Ierodiacon Spiridon Ungureanu, pe seama Mänästirii Lainici,
judetul Gorj.
la biserica «Maica Domnului — Dudu», din Craiova $i a hirotonit in
preot pe seama parohiei Boureni-Bäile$ti, pe diaconul Constantin
Popescu.
Luni, 13 decembrie 1982, Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat
Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä $i a hirotonit
in preot pe diaconul Gheorghe Gufulescu pe seama parohiei Orodel,
Bäile$ti.
Duminicä, 19 decembrie 1982, Inaltul nostru Arhipästor a savîrçit
Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä din Craiova. In
dupä-amiaza aceleiaçi zile Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a par
ticipât, in Catedrala mitropolitanä «Sfìntul Dumitru», din Craiova, la
Concertul de Colinde sustinut de Córala Catedralei.
la biserica «Maica Domnului — Dudu», din Craiova $i a asistat la con
certul de colinde.
Martif 21 decembrie 1982, Inaltul nostru Chiriarh $i Prea Sfintitul
Episcop-vicar au participât la Concertul de Colinde dat de elevii Semi-
narului teologie din Craiova.
Joi, 23 decembrie 1982, Inaltul nostru Arhipästor a participât la
slujba Vecerniei çi la Concertul de Colinde dat de Córala Catedralei
mitropolitane «Sfìntul Dumitru», din Craiova.
Simbätä, 25 decembrie 1982 — Naçterea Domnului — Inait Prea
Sfintitul Mitropolit Nestor a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascä la
Catedrala mitropolitanä «Sfìntul Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul a oficiat
Sfînta Liturghie arhiereascä la biserica «Maica Domnului — Dudu», din
Craiova.
Duminicä, 26 decembrie 1982, Inalt Prea Sfintitul Nestor a sâvîr$it
Sfînta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfìntul Dumi
tru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascä la
biserica «Maica Domnului — Dudu», din Craiova.
Luni, 27 decembrie 1982 — Sfìntul Arhidiacon Çtefan, întîiul
mucenic — înaltul nostru Arhipästor a sâvîr$it Sfînta Liturghie arhie
reascä în paraclisul mitropolitan «Tofi SfinfH», de la Centrul eparhial,
din Craiova.
Joi, 30 decembrie 1982, înalt Prea Sfintitul Nestor, Arhiepiscop al
Craiovei $i Mitropolit al Olteniei a participât la Catedrala mitropoli
tanä «Sfìntul Dumitru», din Craiova la slujba Privegherii.
(Redacfia)
V IA JA BISERICEASCA 137
2. SÀRBÀTOAREA SFÎNTULUI GRIGORIE TEOLOGUL

OCROTITORUL SEMINARULUI TEOLOGIC DIN CRAIOVA
25 IANUARIE 1983
Ca $i ín anii trecuti $i anuí acesta s-a sârbàtorit dupa datiná, la
Seminara! teologie din Craiova, ín ziua de 25 ianuarie, Sfíntul Grigorie
de Nazianz, hramul acestui a$ezâmînt de pregâtire a viitorilor slujitori
ai sfintelor Altare strabune din Mitropolia Olteniei.
Aceastá práznuire, in chip fericit, a fost íncadratá si de alte doua
sàrbâtori tot a$a de scumpe noua tuturor : 24 Ianuarie, ziua Unirii
Principatelor Romane çi 26 Ianuarie, cínd íntregul nostra popor a sârbà
torit dupa cuviinfâ, 50 de ani de activitate revolutionará a Excelenfei
Sale, Domnul Nicolae Ceauçescu, Presedintele Republicii Socialiste
Romania $i aniversarea zilei sale de nastere.
Programul sârbâtoririi hramului a început din seara zilei prece
dente, cînd în paraclisul Seminarului s-a oficiat Vecernia eu Litie de
câtre Pârintii profesori ai Seminarului. Dimineafa s-a oficiat Liturghia
arhiereascâ de câtre Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Seve-
rineanul, înconjurat de un sobor de preofi si diaconi, dintre profesorii
Seminarului. A participât la Sfìnta Liturghie înalt Prea Sfinfitul
Mitropolit Nestor insofit de sfetnicii apropiafi ai Centrului eparhial.
IN M ULO CUL ELEVILOR SEM INARISTI, CU PRILEJUL SÂ RBÂTO R IRII

HRAM ULUI SEM IN AR ULUI «SFlN T U L GRIGORIE TEOLOGUL», 25 IA N U A R IE 1983

Ràspunsurile la strana au fost date de elevii Seminarului sub compe- lu

tenta conducere a P. C. Arhid. prof. Alexie Buzera. sa
Predica zilei a fost rostità de elevul Dogaru Ion din anul V, sf(
care a vorbit despre «pastorul cel bun»f tema luatà din pericopa evan- Sf
ghelica a zilei (Ioan X, 9—16) aratind, printre altele, cà Sfìntul Grigorie Ai
rir
Re
all
lir
tei
Gì
cn
tri
$i
Sa
Fe
ÌYV
tic
Ut
Or
na
so:
po
esì
esl
IN A LT PREA SFIN TITU L M ITROPOLIT NESTOR IN MIJLOCUL ELEVILOR SEM INARISTI C lc

CU PRILEJUL SÀ R BA TO R IR II HRAM ULUI SEM IN A R U LU I «SFÌN TU L GRIGORIE an
TEOLOGUL» - 25 IAN U A R IE 1983
ve
de Nazianz prin viafa lui curata si plinà de milostenie pentru cei sàraci, Clt
prin cultura sa teologica si profana si prin tot ce-a creat in domeniul As
teologici se ridica peste veacuri ca un geniu al Bisericii Ortodoxe. De cir
aceea, in ziua aceasta in care Sfìnta noastra Bisericà il praznuieste, du
avem datoria sfìnta de a-i aduce deosebita cinstire, pastrìndu-1 ca simbol
al devenirii noastre preofesti, ca pildà vie de urmat pentru tofi cei
ce doresc sa lucreze in ogorul Domnului. dii
Dupa Sfinta Liturghie, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor «a me
hirotesit pe P. C. Pr. Prof. $tefan Resceanu, Directorul Seminarului, in1 aci
«Iconom Stavrofor».
In continuare, s-a oficiat Polihroniu pentru Prea Fericitul Parinte. Al
Patriarh Iustin, pentru Conducàtorii patriei, pentru inalt Prea Sfinfitul cu
Mitropolit Nestor, pentru Prea Sfinfitul Episcop Iosif $i pentru profe-
sorii, elevii si ostenitorii Seminarului teologie. Pit
Dupa savìrsirea serviciului divin a avut loc tradifionala serbare, ari
cu un bogat program de cintece si poezii, susfinut de elevii Seminaru- cu
lui sub conducerea P. C. Arhid. prof. Alexie Buzera. La acest moment

sârbâtoresc a participât înalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor însofit de
sfetnici de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei. Din partea
Sfintei Episcopii a Rîmnicului $i Argeçului a participât Prea Sfinfitul
Arhiereu-vicar Gherasim Pite$teanul. Au mai participât invitati $i pâ-
rinti ai elevil-or.
Programul serbârii a fost deschis de câtre P. C. Pr. prof. Çtefan
Resceanu, Directorul Seminarului. Prea Çucernicia sa a aràtat, printre
altele, câ sârbâtorile inchinate sfinfilor sînt asemenea unor izvoare
lîngâ care poposim eu bucurie $i ne înviorâm prin cunoa$terea credin-
tei $i evlaviei lor, «eu atît mai mult astâzi cînd sàrbâtorim pe Sfîntul
Grigorie de Nazianz, ocrotitorul Seminarului nostru», mare dascâl al
cre$tinâtatii, apârâtor al Ortodoxiei împotriva ereticilor, luptâtor pen-
tru unitatea Bisericii, pâstor de suflete, cu multa dragoste de Dumnezeu
çi oameni, avînd cu tofii în el un prefios model vrednic de urmat. P. C.
Sa a exprimât, în numele întregii $coli, prinos de recunoçtintà Prea
Fericitului Parinte Patriarh Iustin pentru grija pârinteascâ ce poartâ
învâtâmîntului nostru teologie. Acelea$i simtâminte de fiasca recuno$-
tinfâ au fost aduse înalt Prea Sfinfitului Mitropolit Nestor $i Prea Sfin-
titului Episcop Iosif. Sentimente de aleasâ recunoçtintâ au fost adresate
Onoratului Departament al Cultelor pentru solicitudinea arâtatâ Semi
narului nostru.
în continuare, P. C. Arhid. prof. Constantin Negoescu a evocat per-
sonalitatea Sfîntului Grigorie Teologul ca poet $i a relevât -tematica
poeziei sale.. S-a precizat eu acest prilej câ opera poetica a Sfîntului
este întinsa $i variata, fiind scrisâ în anii maturitàtii sale $i de aceea
este o poezie profunda, plinâ de sobrietate.
■ înzestrat cu o fina sensibilitate $i cu o calda imaginare, tehni-
cian desâvîrçit al versului $i cunoscâtor al marilor poefi ai Eladei
antice, Sfîntul Grigorie este primul $i cel mai mare poet creçtin al
veacurilor primare ale erei noastre creatine.
Opera sa poetica este una dintre cele mai variate $i colorate, din
cite a produs geniul creatili, atìt ca forma $i fond cit $i ca tematica.
Astfel, la Sfintul Grigorie gasim ginduri $i cugetari despre Dumnezeu,
cintul dulce $i frumos despre murile frumusefi ale firii, reflecfii uneori
duioase, alteori piine de amaràciune, asupra destinului omului.
Poezia Sfintului Grigorie, a spus vorbitorul in continuare, este cea
dintîi $i cea mai valoroasá creafie poetica creatina a Bisericii din pri-
mele secóle. Ea continua tradita máreafa a poeziei clasice $i aduce ìn
acela$i timp elementele noi ale creafiei creatine.
în continuare corni Seminarului, sub conducerea Arhid. prof.
Alexie Buzera, a interprétât lucràri muzicale alese, s-au récitât poezii
cu confinut religios $i patriotic.
A luat apoi cuvìntul Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim
Piteçteanul, care a transmis din partea Prea Sfinfitului Episcop Iosif
arhiere$ti binecuvîntàri, elevilor $i profesorilor Seminarului, ìmpreunà
cu pàrinteasca urare de încununare cu succès a ostenelilor depuse în
formarea viitorilor preofi ai Altarelor stràbune oltene $i buni cetà-

teni ai Patriei dragi.
A$teptat cu multa caldura $i dragoste fiasca, a luat cuvìntul Inalt
Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor, care a spus : «A devenit de mult tra
dire, ca ziua de hram a $colii noastre, sa fie o zi cu adevarat sarbà-
toreascà. Acum au prilejul, atìt profesorii cìt $i elevii sa punà in evi-
denfà cantatile spirituale, culturale $i artistice ale $colii, lucru ce s-a
ìntìmplat $i azi. Le adresam felicitàri tuturor celor care au contribuit la
buna reu$ità a acestei serbàri.
In aceastà frumoasà zi a hramului Seminarului nostru, in mod
firesc, tofi cei care au vorbit pina acum, s-au referit, printre altele, la
viafa $i activitatea celui ce a fost Sfintuì Grigorie Teologul, a celui ce
este $i azi prezent, prin opera sa teologica, in toatà Biserica Ortodoxà,
in toatà cre$tinàtatea $i-n cultura teologicà mondialà.
Secolul IV, «secolul de aur» pentru Biserica creçtinâ, a fost
«créât» de mari personalitàfi creatine $i de mari sfinfi, $i-n acelaçi
timp, printr-o reciprocitate fireascà, insu$i secolul a influenfat, -a du-
minat $i a hrànit aceste mari personalità^ ale lumii creatine. Sfintul
Grigorie Teologul este unul din aceste mari personalità^, care $i-a pus
puternic amprenta cre$tinà asupra secolului al IV-lea impreunà cu
Sfintii Vasilie cel Mare, Grigorie de Nyssa, cu Sfintul Ioan Gurà de Aur
$i cu tofi sfintii mari din epoca respectivâ a cre$tinàtàtii. In acest secol,
la cele douà Sinoade ecumenice (325 Niceea §i 381 Constantinopol) s-a
formulât Simbolul de credintà al Bisericii, in vigoare $i azi, in toatà
lumea cre$tinà.
Pentru pàrtile Europei $i ale Asiei Mici, secolul IV devine $i mai
important prin aceea cà Sfintul Constantin cel Mare, in anul 313, a dat
libertate credintei creatine ; in anul 325 s-a \innt primul Sinod ecu-
menic $i tot in acest timp s-a mutât capitala imperiului din Occident
in Orient, la Constantinopol.
In chip firesc, aceastà mutare a capitalei imperiului a avut armàri
fericite $i in viafa Bisericii ortodoxe. Chiar $i pàrtile noastre romane$ti
au fost $i sînt pârtaçe acestor creaci spirituale $i culturale ale secolului
IV $i ale secolelor urmàtoare. De pildà, chiar in vremea Sfintului Gri
gorie Teologul, Episcopul Betranion al Tomisului, Constanfa de astàzi,
lucra cu mult zel pastoral pe plaiurile noastre stràbune, purta corespon-
denfà cu Sfîntul Vasilie cel Mare çi se îngrijea de hrana ortodoxà cu-
ratà a pàstoritilor sâi ; iar la Sinodul II ecumenic, din anul 381, a parti
cipât $i Episcopul Gherontie al Tomisului.
Cre$tinàtatea romàneascà, prin stràmo$ii nostri, s-a fàcut de la
inceput, pàrta$à la stràdaniile Bisericii ecumenice, la stràdaniile So-
boarelor ecumenice, la cultura inaltà teologicà a timpului ; $i de atunci
$i pinà in prezent, aceastà oulturà spiritualà dàinuie$te permanent pe
plaiurile roastre romàne$ti.
Tot in aceastà perioadà, pe meleagurile noastre, aici la Dunàre, a
predicai $i $i-a impus personalitatea sa de ierarh, Sfintul Niceta de
V IA JA BISERICEASCÁ 141
Remesiana, autor al mai multor scrieri in limba latina, intre care si ce-
lebrul sàu imn «Te Deum laudamus».
Sfintul Grigorie Teologul a fost si este mare prin dragostea sa fata
de Dumnezeu si prin dragostea sa fata de aproapele. E1 s-a ìngrijit cu
zel apostolic de sufletul $i mintuirea sa si a pastoritilor sài, in condi
tile vremurilor de atunci, in plinà epoca sclavagistà.
Din tinerete $i-a indreptat pa$ii spre inaitele scoli ale timpului si
asemenea unei albine a adunat in fagurii sufletului sàu dulceata invà-
tàturii crestine, dulceata culturii greco-romane de atunci, retorica, poe-
zia, arta de a lucra cu oamenii. Sfintul Grigorie este cel care a spus
cà Preofia este «^tiinfa §tiinteloi si arta artelor» pentru cà preotul se
ocupà cu cele mai profunde cute ale sufletului omenesc. De atitea ori
fizicul nostru este linistit si nu putem citi nimic pe fata cuiva, dar in
cele mai dinlàuntru ale sale sìnt mari «furtuni», sint mari fràmìntàri,
sìnt mari arderi sufletesti.
Preotul ca un intelept doctor duhovnicesc, acolo unde este seni-
nàtate sa aducà si mai multa seninàtate ; acolo unde este bucurie sa
aducà si mai multa bucurie ; acolo unde este sa tisfa re de munca im-
plinità sa facà sa fie si mai multa satisfactie. Dar acolo unde este nedu-
merire in privinta invàfàturii ortodoxe, preotul trebuie sa aducà clari-
tatea ìntelegerii ; acolo unde este durere sufleteascà, preotul trebuie
sà aducà mingìiere ; acolo unde este ezitare, el trebuie sà aducà curaj
Si in toate aceste directii, preotul, dupà experienta atit de fericità a
Sfìntului Grigorie Teologul, trebuie sà dovedeascà cà stie cu timp si
fàrà timp sà minuiascà «arta artelor si $tiinta stiinfelor», care este
Preotia. De aceea, Preotia trebuie pusà permanent in slujba lui Dum
nezeu, in slujba Patriei, in slujba obstei si a tuturor enoriasilor.
Preotul, prin vocatia sa, prin consacrarea sa, prin slujba ce este
chemat a o face, este prin excelenfà un slujitor al oamenilor. $i pen
tru aceasta, cu timp si farà timp, dupà chipul Domnului nostru Iisus
Hristos si al Sfintilor Apostoli, trebuie sà fie permanent in mijlocul
enoriasilor sài, iar prin faptele sale, prin ìnfelepciunea sa, prin sfaturile
pe care le dà, Preotùl este si trebuie sà fie pàrinte duhovnicesc al tu
turor enoriasilor, indiferent de vìrstà. Asa a fost si a ràmas pentru noi
tofi Sfintul Grigorie Teologul, pàrinte prin viafa sa, pàrinte prin scrisul
sàu, pàrinte prin pilda viefii sale.
Ultimul mare moment public din viafa sa a fost cel de la Constan-
tinopol, din anul 381. Presedinte al Sinodului li ecumenic, Patriarh al
Constantinopolului, instalat cu acordul ìmpàratului si al tuturor ierar-
hilor locali, totusi cìnd la sinod, din partea unor episcopi din pàrfile
Alexandriei s-a pus la ìndoialà canonicitatea sa pe scaunul de patriarh
ecumenic, Sfintul Grigorie, iubind mai presus de toate pacea si prosperi-
tatea Sfintei Biserici, fàrà sà afirme drepturile sale, a pàràsit scaunul
patriarhal si a plecat in singuràtatea Asiei Mici.
Aici, el a meditai, dupä cum am väzut in poeziile sale, la im-

bunatafirea vietii duhovnice$ti, la problema päcatului, la posibilitatea
desävir$irii spirituale a credinciosului §i cu aceste mari preocupan $i-a
dat sufletul in miinile lui Dumnezeu. El este pina astäzi $i va fi intot-
deauna cinstit ca mare Sfint al Sfintei noastre Biserici, fiind unul dintre
cei mai mari dascali ai lumii $i ierarhi, impreunä cu Sfìntul Vasilie cel
Mare $i Sfìntul loan Gurä de Aur.
Noi, $i la acest popas särbätoresc trägem inväfäturi din viafa Sfin-
tului Grigorie Teologul, $i, in acela$i timp sä firn cu trupul $i sufletul
angajafi in atmosfera fericitä a zilelor noastre pentru a ne incadra per
fect in ritmul creator al epodi in care traini, pentru a ne putea aduce
$i noi contribufia, cu mijloacele noastre biserice$ti, la mersul, mereu
prosper, al vietii celei noi din tara noasträ.
Providential este a$ezat hramul Seminarului teologie din Craiova
in ziua de 25 ianuarie pentru cä ieri am särbätorit ziua Unirii Prin-
cipatelor $i prin aceastä zi, in chip firesc, poporul nostru face legatura
ìntre toate zilele de unire ale neamului nostru.
Cind vorbim de 24 Ianuarie, noi nu sintem straini nici de spiritul
Unirii, pe care a realizat-o prima data in istoria neamului románese
marele Mihai Viteazul, despre care, din fericire, spunem totdeauna cu
mìndrie ca a trecut $i prin aceste loculi $i a cìrmuit Bania Olteniei.
Urma pa$ilor sai este $i astàzi prezentà in aceasta prea frumoasà bi-
sericà, Manastirea Coûna-Bucovaful Vechi, unde de atìtea ori, in vre-
mea cit a fost ban al Olteniei, el s-a inchinai, s-a rugat §i a asistat la
sfìnta slujbà. Chiar aici $i-a inmormintat únele din odraslele sale care
au decedat de timpuriu.
Unirea de la anul 1600 ne este scumpà noua tuturor. Istoria n-a
inregistrat pina acum $i poate nu ìnregistreazà niciodatà toate jertfele
pe care le-a dat Oltenia pentru intregirea neamului románese. Jertfele
acestea au inceput chiar din secolul al II-lea d.Hr. Pe Columna lui
Traian sìnt redate confruntari din partile Olteniei, cind strabunii nos
tri daci $i-au aparat cu pretul vietii lor glia strabuna. $i de atunci $i
mai departe, in epoca m igraci popoarelor, in vremea intemeierii
Jàrii Romàne^ti, pentru dragostea fata de glia strabuna, pentru dra-
gostea fata de Biserica, pentru pàstrarea libertàri neamului, oltenii
$i-au dat tributul lor de jertfa pentru apararea pàmìntului strabun §i
pentru realizarea unitaci neamului románese ¡la vremea cuvenità.
Epocala realizare a lui Mihai Viteazul, idealul pentru care a luptat
el, s-a ìmplinit la 24 Ianuarie 1859.
Este clasica Hora Unirii de la Craiova redatà in pictura lui
T. Aman. Dar nu numai acum ci totdeauna -oltenii $i-au manifestai in
teressi pentru Unire $i au depus toate eforturile pentru refacerea Unirii
tuturor romànilor.
Aspirala spre unire cu Tara a fóst manifestata $i de transilvàneni
la Blaj $i chiar mai inainte de Unirea din 1859. O data pornità revoluta
din 1821, transilvanenii nadajduiau ca Tudor va merge $i in Transil-
vania sa-i descàtu$eze din lanfurile multiplelor robii, de care sufereau.
V IA JA »BISERICEASCA 143
Actul de descâituçare a Transilvaniei din robia nationalá, socialá

si religioasâ s-a realizat abia mai tirziu prin unirea cu Tara din anuí
1918. §i la aceasta unire din 1918, ca íntotdeauna, Oltenia çi íntreg po-
porul román çi-a dat contributia de jertfá materialá çi spiritualá.
Desâvîrçirea unirii poporului nostru s-a realizat ínsa numai ín zi-
lele noastre, cînd nu mai sint deosebiri de clasá, cînd nu mai sínt
bogafi çi sâraci, astâzi, cînd fiecare primeóte dupa munca sa çi dupa
calitatea muncii sale ; astâzi cînd în tara noastrâ se construiesc çcoli,
universitâti, spitale, camine culturale, locuinte pentru oamenii muncii,
tóate pentru binele întregului popor.
Unitatea granitelor noastre este azi garantatâ de unitatea de pre
ocupan pentru înflorirea Patriei dragi, pentru prosperitatea întregii
populatii din cadmi hotarelor noastre strâbune.
Prâznuirea ocrotitorului Seminarului nostru mitropolitan are loc
în atmosfera sârbàtoreascâ în care întreaga tara omagiazâ împlinirea a
50 de ani de activitate revolutionarâ çi a zilei de naçtere a Excelenfei
Sale, Domnul Nicolae Ceauçescu, Preçedintele Republicii Socialiste
Romania.
Biserica Ortodoxa Romana çi, în în cazul de fata, Mitropolia Olte-
niei, participa eu toatâ fiinta la aceastâ slavità aniversare pentru câ,
datoritâ eforturilor depuse de Preçedintele târii noastre çi a dâruirii
sale totale pentru neam çi tara, am ajuns la culmi de progrès çi pros
pettate nebànuite în istoria de doua ori milenarâ a patriei noastre.
Meritele. Domnului Preçedinte cresc çi mai mult daca le punem
în contextul international. Au fost epoci în istoria omenirii cînd pros
peritatea çi progresul unor popoare s-au fâcut ou mai multa uçurintâ.
Azi nu mai este un secret pentru nimeni câ existâ în lume o puternicâ
eriza economicâ, confruntâri politice çi atentate la pacea lumii. Prin
aceste valuri, conduce Excelenta Sa, Domnul Preçedinte corabia intere-
selor noastre româneçti. Oricine deci, sâ priveascâ eu toatâ responsabi-
litatea problemele în contextul, nu numai national ci $i international, în
care popoarele trebuie sâ-$i ducâ viata, trebuie sâ-$i apere interesele
$i principine sfinte de pace çi colaborare, de independenfâ $i suve-
ranitate. Pentru aceasta omagiul nostru este nefârmurit. Sâ fucem ca
faptele noastre acum çi în viitor sâ confirme aceste omagieri, fâcîndu-ne
conçtiincios datoria la locurile noastre de muncâ. Tofi trebuie sâ ne
aducem contributia la prosperitatea patriei noastre dragi, România
socialista $i la bunastarea vietii intregului popor».
Pràznuirea ocrotitorului Seminarului teologie a luat sfìr$it ìntr-o
atmosfera de inalta tràire duhovniceascà, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit
Nestor fiind inconjurat cu dragoste fiasca de elevi $i profesori, carora
le-a urat bogate impliniri in slujirea Bisericii stràbune §i Patriei dragi
$i le-a transmis arhiere^ti binecuvìntari.
Arhid. Prof. CONST. NEGOESCU
B. — ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
COLINDE DE CRÀCIUN
a) La Catedrala mitropolitanci «Sfìntui Dumitm» din Craìova —
19 decembrie 1982.
Dupa caderea protoparintilor nostri Adam $i Èva in pacat, Dum-
nezeu le-a fàgaduit un izbàvitor. Sufletul omenesc tìnjea dupa venirea
Mìntuitorului a$a cum ne arata Sfìnta Scriptum : «Doamne, cel ce $ezi
pe Heruvimi, arata-Te. De$teapta puterea Ta $i vino sa ne mintuie$ti pe
noi» (Ps. LXXIV, 2—3). «Doamne pleacà cerurile $i Te pogoara»
(Ps. CXLIII, 5).
La plinirea vremii «Cuvintul trup s-a facut $i s-a salà$luit intre
noi» (Ioan I, 14), pentru ca «Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mìntuitorul
nostru, Rasaritul Rasàriturilor, $i am aflat adevarul ca din Fecioara S-a
nascut Domnul» (Svetilna praznicului).
Astazi Hristos in Betleem se na$te din Fecioara. Astazi Cel fàra de
inceput se ìntrupeaza. -Putente cerurilor se bucurà $i pamintul cu oa-
menii se veselesc ; magii aduc daruri, pastorii minunea vestesc, iar noi
neìncetat cìntam : «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu $i pe pàmint
pace, intre oameni bunàvoire» (Din cìntarile Craciunului).
Ne mai despart doar citeva zile de tihnitele sarbàtori ale Cràciunu-
lui. Cugetul nostru insa traie$te din plin sentimentul Màritului Praznic.
Din acest profund sentiment $i din respectul nostru pentru datina stra-
bunà, in seara zilei de 19 decembrie 1982, dupa slujba Vecerniei in
prezenta inalt Prea Sfintitului Nestor, Mitropolitul Olteniei, inconjurat
de sfetnici apropiafi de la Centrul mitropolitan $i de mulfimea credin-
cioîlor, Cor-ala catedralei a prezentat un bogat $i frumos program de
colinde de Craciun.
De la «O ce veste minunatà» a compozitorului Gheorghe Dima, in
care minunea ni se dezvàluie ca intr-o pericopa evanghelicà, ìnve^mìn-
tata in acorduri $i melodii dupa duhul textului : «lata Na$terea lui Iisus
Hristos a$a a fost...» (Maíei I, 18), de la «Astazi s-a nascut Hristos» $i
«Trei pastori», de Timotei Popovici, precum $i de la «Noua azi ne-a
ràsarit» $i «Plecarea magilor», de Dumitru Chiriac, pina la «Sus la poarta
raiului» de Emil Monfia §i «Domnulef $i Domn din Cer» de Gh. Cucu, de
la «Praznic luminos» de Timotei Popovici $i «In ora$ul Bethleem» de
Ion Chirescu pina la «Noi umblam $i colindam» de Mihail Bìrcà in care
armonia textului lasà impresia* cà intreaga lume vàzutà $i nevàzutà a
pornit cu colinda $i de aici pe firui duios al melodiei $i in duhul textu
lui, intr-un concert de peste douàzeci de colinde, pina la clasicul «Iisus»
de Adolf Adam, Córala Catedralei mitropolitane sub bagheta distin-
sului ei dirijor Constantin Stanculescu ne-a purtat, in adevarurile dum-
nezeie$ti despre intreaga istorie a mintuirii neamului omenesc din
robia pacatului.
Ascultind colindele in fiecare an, noi inaine colincìam cu duhul
ìmpreunà cu cei ce le-au alcatuit in decursul veacurilor, ne ìnchinam
minunii din Betleem, ingenunchem cu pastoni $i cu magii in fata prun-

cului Iisus $i II adoram ca pe Dumnezeu.
Colindele au fost $i ramin ni$te manifestari pioase, ni$te creatii
religioase populare. Ele sínt creatii de ìnaltà valoare artistica in care
se reflecta o data cu alesele simtiri fata de pruncul Iisus, voio$ia, dra-
gostea de viatà $i de muncà, dar mai ales omenia noastra romàneascà
binecunoscuta in toatà lumea. Impreuna cu «Miorita», cu doinele $i cu
alte asemenea valori spirituale, colindele au ìnsofit viata zbuciumatà
a stràmo$iJor nostri care aflau in colinde chipuri $i momente ale tràirii
lor làuntrice. Stràbunii nostri au sàrbatorit totdeauna, laolaltà cu Na$-
terea Domnului, cinstirea vietii, a pacii, a ìnfratirii $i a buneivoiri.
In aceastâ atmosfera de înaltâ traire duhovniceascâ, in aceastâ co-
muniune, a luat cuvîntul înalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor, care a
spus : «Atìt in timpul sfintelor sârbâtori ale Naçterii Domnului, ale
Anului Nou $i al Bobotezei, cît $i acum, cînd ascultâm $i cîntâm sfin
tele colinde, ìntreaga noastra fiinfa este adînc copleçitâ de fiorul pràz-
nuirii Na$terii Mîntuitorului Iisus Hristos. Aceasta hranâ duhovni
ceascâ este binevenitâ pentru sufletul nostru creçtin ortodox $i dupa
cum trupeçte avem sete çi foame, a$a $i duhovniceçte, ca membri ai
Sfintei noastre Biserici Ortodoxe avem, iubiti credincioçi, mare ne-
voie de aceastâ «hranâ» duhovniceascâ care sînt colindele noastre
strâbune.
Felicitara Córala Catedralei «Sfìntul Dumitru» in frunte cu diri-
jorul ei, Domnul Constantin Stanculescu, pentru minunatele momente
traite impreuna in acest prag de sàrbàtoare.
Mìntuitorul Iisus Hristos s-a nàscut, a luat chip omenesc pentru
noi, fiind Om adevarat $i Dumnezeu adevàrat, invafatura sa fiind uni-
versalà. Poporul román $i-a impropriat inca de la ínceput Taina Na$-
terii Domnului Iisus Hristos $i o redà atìt de frumos $i prin melodia
colindelor. Gìndirea poporului román, ortodox de douà mii de ani,
s-a $lefuit $i este pur reprezentatà prin colindele noastre romàne$ti.
Au ?i alte popoare colinde $i sint §i acele colinde frumoase, dar colin
dele romàne$ti sint stralucitoare pentru cà eie sint izvorite din simfirea
noastra romàneascà proprie *$i ortodoxa de douà mii de ani dàinuitoare
pe aceste plaiuri romàne$ti.
Aceste colinde exprima dragostea poporului román fafà de pruncul
Iisus ìntrupat pentru mìntuirea noastra ; exprima setea de desàvìr$ire,
de sfinfenie, de bunàtate, de omenie a poporului román. Aceste co
linde sint izvorite din stràfundul sufletului románese ; nu sint fàcute
in palate, ci sint izvorite din coliba munfilor Carpazi, din modéstele
noastre biserici $i mànàstiri. Aceste colinde s-au creat, s-au menfinut
$i s-au cultivat la umbra Troifei romàne$ti, la umbra icoanei pe sticlà
din Transilvania, la umbra Voronefului, a Mànàstirii Tismana, la umbra
Mànàstirii Curtea de Arge$, in eie pàstrindu-se pe cit este posibil ome-
ne$te, cea mai adìncà ìnvàfaturà de credinfà dogmatica, moralà $i
liturgica.
Simfirea romàneascà fata de Pruncul Iisus, fata de Sfìnta Fecioarà
Maria este atit de frumos exprimatà in colinde. Aceste giuvaeruri ale
Bisericii Ortodoxe Romane slnt gustate de noi toti ßi sint gustate de

oricine le ascultä pe fata intregului pämint. Chiar dacä, nu totdeauna,
cineva ar ìntelege tex-tul, melodia lor spune suficient pentru sufletul
omenesc simtitor la tot ceea ce este gingäßie izvoritä din spirit religiös.
índemnul meu este sä pastrani ßi sä ascultäm cu totii colindele Bi
sericii noastre sträbune ßi sä le -transmitem urmaßilor nostri.
In zilele de särbätoare care vin, in clipele de rägaz, seara, in eli-
pele fericite cind vä intilniti cu cei scumpi ßi dragi, prieteni apropiati
ßi sinteti laolaltä, cintati sfintele noastre colinde. Sintefi sau nu inzes-
trati cu voce frumoasä, murmurafi -textul colindelor $i vä «autohränifi»
cu «hrana» aceasta sfintä izvoritä din Sfinta Scripturä, din Sfìnta Tra-
difie a Bisericii noastre de douä ori milenarä.
Prin textul ßi melodia colindelor, prin simtirea noasträ creatina
ortodoxä romäneascä, prin viata noasträ de fiecare zi, sä märturisim
ßi sä fim urmaßii ingerilor, cintind impreunä cu ei mesajul ingeresc, as-
täzi, totdeauna ßi cit va fi lumea «Slavä intru cei de sus lui Dumnezeu
ßi pe pämint pace intre oameni bunävoire» (Luca II, 14). Amin».
In aceastä atmosferä särbätoreascä preotii ßi credincio$ii care au
participa! la acest popas duhovnicesc 1-au ascultat pe Inalt Prea
Sfinfitul Mitropolit Nestor cu dragoste fiascä, urìndu-i ani multi in de-
plinä sänätate ßi cu rodiri bógate in pästorirea turmei duhovniceßti,
Inaltul chiriarh transmitindu-le pärinteascä dragoste ßi arhiereßti
binecuvintäri.
Arhid. Prof. CONST. NEGOESCU
b) La Seminami teologie din Craiova — 21 decembrie 1982.
Bucurie nesfirßitä se revarsä in sufletele credincioßilor o datä cu
särbätorirea de cätre Sfìnta Bisericä a Marelui praznic al Naßterii Dom-
nului. In ajunul acestei slävite präznuiri pe la cásele creßtinilor de pe
tóate plaiurile romäneßti räsunä glasurile limpezi ßi nevinovate ale
colindätorilor, carej in calde cuvinte, exprimä «taina cea din veac as-
cunsä» ßi pe care o märturisesc in cintäri pline de bogätie duhovni-
ceascä, in colinde, perle ale tezaurului nostru religiös.
Pufine popoare din lume au intimpinat venirea Fiului lui Dum
nezeu in lume cu o atit de caldä imbrätißare ßi au exprimat-o cu o
atit de bogatä comoarä, cum a fäcut-o poporul román in colindele
noastre religioase.
Aceastä searä a ajunului este pragul celei mai sfinte dintre nopti,
noaptea de tainä, cind ingerii pregätesc sä arunce din cer scara de
luminä pe care insußi Dumnezeu coboarä pe pämint aducindu-ne pacea,
bucuria ßi sfinfenia. Aceastä moßtenire de simfiri creßtine ßi romäneßti
s-a constituit intr-o nesfirßitä bogätie de valori artistice ßi exprimarea
prin colinde a vibratiei sufletului románese in fata praznicului Naßterii
Domnului a cäpätat carácter de traditie.
Din aceste rädäcini milenare ißi trage seva ßi seara festiva a zilei de
21 decembrie 1982 cind, la Seminami teologie din Craiova a fost pre-
zentat de cätre elevii acestui aßezämint teologie un frumos buchet de
colinde romäneßti. Momentul este cinstit prin prezenta Inalt Prea
Sfintitului Nestor, Arhiepiscop al Craiovei ßi Mitropolit al Olteniei,
ìnconjurat de sfetnici apropia^ de la Centrili mitropolitan, párinti ai

elevilor, enoriasi.
In cuvintul de «Bun venit» rostit in numele elevilor si profesorilor
P. C. Pr. prof. $tefan Resceanu, Directorul Seminarului a spus, printre
áltele : «Este in tradita poporului nostru, a Bisericii noastre ortodoxe
Si a Seminarului teologie din Craiova ca marele praznic al Nasterii
Domnului, Craciunul, sá fie binevestit prin glasul colindátorilor care
ne aduc aceste nestemate de traire crestineascá — colindele reli
gioase... Poporul román, a cárui obirsie coboara pina in vremea vestirii
mesajului mintuirii neamului omenesc prin Iisus Hristos, a primit dintru
inceput «vestea cea buna», a ímbratisat-o $i a imbrácat-o in simtire $i
cintári de bucurie, de preamárire a »lui Dumnezeu...
Colindele au avut un rol important in manifestarea si consolidarea
unitàri tuturor fiilor patriei, fiind o dovada a continuitafii poporului
román, precum si a unitàri sale de limba si de credinta.
Colindatorii din aceasta seara, elevi ai Seminarului, vor vesti prin
glasurile lor curate, cum de douá mii de ani pe aceste strábune melea-
guri, copiii, tinerii $i batrinii au vestit minunea din pesterà Betleemu-
lui, Nasterea Míntuitorului Prunc».
A urmat un bogat concert de colinde religioase interpretate de
corul Seminarului, sub competenta conducere a P. C. Árhid. prof.
Alexie Buzera.
ín aceasta atmosfera sàrbatoreascà a luat cuvintul Inalt Prea Sfin-
titul Mitropolit Néstor care, adresindu-se corpului profesoral, entuzia^-
tilor colindàtori $i asistentei, a spus : «Din an in an, pe la cásele cre-
dincio$ilor poposesc colindatorii care spun in cìntecele lor istoria Na$-
terii Domnului nostru Iisus Hristos. A$a s-a intimplat §i in aceasta seara
cind o parte din elevi au expus, ín stralucitá melodie, istoria pruncului
Iisus. Nici nu se poate o maniera mai inaltá de a tálmaci taina cea mai
presus de minte a Intrupárii Míntuitorului Hristos.
Iubiti elevi, sìntefi mesagerii unei traditi strábune. Prin alesul
buchet de colinde, prezentat astà-seara, ati pus in lumina o parte din
uria$ul nostru tezaur ortodox románese, care e creafia poporului nostru
$i care este la fel de frumoasa, daca nu mai frumoasá, decit creafia mu-
zicalà a altor popoare. Poporul nostru $i-a marturisit de veacuri cre
dinta sa stràbunà, dragostea fata de pruncul Iisus, propovaduind-o aici
la Carpati, Dunáre $i Marea Neagrá.
Misiunea sfinta a elevilor seminaristi este, íntre áltele, de a vesti
in continuare Nasterea Domnului Hristos $i prin colindele religioase.
Fiecare, ín parohiile in care mergeti, cintati-le singuri, cintati-le cu
Consiliul parohial, cu preotii parohiilor noastre, cu colegii vostri care
se intorc in vacante, cintati aceste sfinte melodii care due mai departe
tradita ortodoxa románeasca, simtirea poporului nostru, manifestata atit
de frumos fata de intruparea Domnului nostru Iisus Hristos pentru min-
tuirea noastra. Antrenati enoriasii parohiilor noastre la cintarea acestor
sfinte melodii. Cunoastem cu totii ca románul este obisnuit sà-si cinte
bucuria. ¡§i cind a fost nevoie, $i-a cintat prin doinà suferinta si revolta.
Aceste motive ale doinei nu mai sìnt actúale, dar colindele sint mereu
actúale $i trebuie sà-i antrenam pe credincio$ii nostri in aceasta stìnta

preaslàvire a Na$terii. $i ìmpreunà cu enoria$ii sa le cintàm in biserica,
in timpul Sfintei Liturghii, dar $i in cásele noastre.
Dacà noi nu dam enoria$ilor nostri texte §i melodii strabune bise-
rice$ti, credinciosul avìnd nevoie sà-$i manifeste credinfa sa $i prin mu-
zicà, le cauta acolo unde le gaseóte, poate chiar cu textul rastalmàcit al
Sfintei Scripturi. De aici decurge marea responsabilitate a preofilor
nostri, a seminari$tilor nostri, de a antrena pe enoria$i la cintarea ob-
$teasca in biserica a melodiilor ortodoxe romane$ti, a colindelor noastre
§i a tuturor cintàrilor biserice$ti, pentru a-$i gasi hrana duhovniceascà
$i prin cintare.
Eu sint sigur ca pàrintele director §i parinfii profesori au facut $i va
fac mereu cuvenita educafie in acest sens, de a promova cìntarea colin
delor noastre, cìntarea textelor ortodoxe romane$ti.
Sä va faceti cu tofii apostoli ai promovarii cintarii colindelor $i a
tuturor melodiilor Bisericii noastre Ortodoxe. $i intre aitele, sä va gasiti
bucuria $i prin cìntarea $i raspìndirea acestor sfinte colinde, a acestor
texte $i melodii ale Sfintei noastre Biserici strabune.
Fiind in preajma Na$terii Domnului, fiind in preajma unui sfìr$it
de an calendaristic $i a inceputului unui nou an, urez corpului pro
fesoral, elevilor, corpului administrativ, sänätate $i rodiri bógate in
formarea viitorilor slujitori ai Bisericii strabune de pe meleagurile
Olteniei $i ai patriei dragi».
In aceasta atmosfera särbätoreascä Inali Prea Sfinfitul Mitropolit
Nestor a imparta$it arhiere$ti binecuvintari tuturor elevilor, profeso-
rilor $i ostenitorilor acestui a$ezamìnt teologie, cu ruga fierbinte catre
Mintuitorul Iisus Hristos de a revärsa har, pace $i bunävoire intre
oameni $i popoare.
Pr. Prof. ALEX. ISVORANU
SLUJBA ARHIEREASCÄ LA CATEDRALA MITROPOLITANÄ

«SFÌNTUL DUMITRU», DIN CRAIOVA
1 ianuarie 1983. Biserica creatina, la opt zile dupä marele
praznic al Na$terii Domnului, särbätore$te, dupä cuviinfa, Praznicul
Täierii Imprejur a Mìntuitorului Iisus Hristos (Luca II, 21), cinstirea
Sfintului Vasilie cel Mare $i Anul Nou. Credincio$ii de pretutindeni,
la aceasta intreitä särbätoare, i$i indreaptä pa$ii cätre Sfintele biserici
pentru a primi «har peste har», de care se imparta$e$te «tot omul»
(loan I, 9), pentru cä in afarä de Hristos nu este mintuire (Fapte
IV, 10—12).
In aceasta zi, la vestirile clopotelor de la Catedrala mitropolitanä
«Sfìntul Dumitru», din Craiova, credincio$ii au primit cu aleasä bucurie
pe Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor. La intrarea in biserica soborul
de preofi $i diaconi fac rìnduita ìntimpinare cu Sfìnta Evanghelie $i
Sfìnta Cruce, Corul Catedralei, slujitorii biserice$ti $i credincio$ii cìn-
tìnd intr-un glas : «Pre Stapìnul §i Mitropolitul nostru, Doamne, il
paze$te !».
V IA JA BISERICEASCÁ 149
Dupa rinduita ínvesmintare si tipiconala inchinare se da binecu-

vintarea pentru Sfìnta Liturghie a Sfintului Vasilie cel Mare, credin-
ciosii impartasindu-se din rostirile sfinte.
In aceastä atmosfera de rugäciune si inaltä träire duhovniceasca,
dind glas aleselor sentimente, prilejuite de intreita särbätorire a zilei,
ínalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor la sfirsitul dumnezeiestii Liturghii
rosteste pärintesc cuvint de invasatura, spunind : «íntre múltele si ,pre-
tioasele indemnuri pe care le da Sfintul Aposto! Pavel este si acesta :
«Pre/u//i vremea». Despre pretuirea vremii se poate vorbi mai ales in
prima zi a Anului Nou ; acum, la cumpana dintre doi ani, unul care
s-a scurs si noul an care incepe. Timpul se scurge neìncetat si in
aceastä trecere Apostolul neamurilor indeamnä sä pretuim vremea, sä
fructificäm timpul in folosul mintuirii sufletesti, in folosul autodepäsirii
noastre spirituale, cetàtenesti si patriotice.
Cu multe zile inainte am asteptat noul an. Am pràznuit Nasterea
Mintuitorului Iisus Hristos (Matei I si II), ne-am pregàtit, dupa cuviinfà
pentru sàrbatorirea Anului Nou si impreuna sau in gìnd cu cei dragi si
scumpi nouà am petrecut anul care s-a scurs si dàm slava astazi lui
Dumnezeu pentru toate cite ne-a dàruit.
Anul care a trecut a fost din mila lui Dumnezeu $i prin osirdia
noastra un an ìmbel$ugat. De aceea intràm in noul an cu optimism, cu
ìncredere in Dumnezeu, cu incredere in puterile noastre de a realiza
binele, de a fi cu mai multa dragoste fata de semenii nostri. $i dupa ce
am asteptat Noul an cu bucurie, dupa ce i-am cinstit sosirea dupa da-
tinà, astazi in prima zi a anului 1983, tofi cre$tinii intr-o mare fa-
milie duhovniceascà, ìntìmpinàm dupa cuviinta Noul an prin sàvìrsirea
Sfintei Liturghii, prin ruga noastra fierbinte indreptatà càtre Prea
Bunul Dumnezeu ca sa binecuvinteze cununa anului care a sosit, cu
bel$ug de pace, cu prosperitate spiritualà si materiali (Ps. LXIV, 12).
Astazi, dupa cum stim, Biserica práznuieste mai intii, punerea nu-
melui Mintuitorului, Dumnezeiescului Prunc nascut ín Pestera Bet-
leemului (Lúea II, 21). Tot ín aceastá zi mai práznuim pe Sfintul Vasilie
cel Mare, precum si inceputul Noului An.
Primul nascut in pestera Betleemului pentru mintuirea noastrá a
tuturor si pentru fiecare dintre noi, dupa rinduiala Legii Vechi a fost
táiat ímprejur, cum spune Sfinta Scriptura a opta zi dupa nastere, si dupa
cum spusese ingerul Domnului batrinului Iosif, a primit numele de Iisus,
care inseamna cel care va mintui, míntuitor. $i cu adevárat Domnul
Iisus Hristos prin viata Sa curata, prin invafatura Sa dumnezeiascá si
prin jertfa Sa de pe cruce ne-a mintuit (Matei, XX, 28), ne-a salvat pe
noi to|i din culpa pácatului strámosesc si ne da fiecaruia, dupa ce pri-
mim taina Sfintului Botez puterea de a primi harul Duhului Sfint, de a
fructifica credinfa si faptele noastre cele bune ca sá putem agonisi min
tuirea sufleteasca, fericirea paminteasca si cea vesnica.
»
Domnul Iisus Hristos prin opera Sa mintuitoare stá íntotdeauna <«la

poarta noului an», ne intimpiná cu dragoste, ne binecuvinteazá si ne
asigurá cá El este calea, adevarul si viata (loan XIV, 6).
Prin intruparea Domnului Iisus Hristos s-a fàcut pace intre cer si
pamìnt, ìntre om §i Dumnezeu, s-a restabilit pacea in om, pentru cà
a fost misturata vinovàfia pàcatului stràmosesc si s-a adus $i trebuie
sa se mentina pacea ìntre cameni $i ¡popoare. La nasterea Mìntuitorului
ingerii proslàveau pe Dumnezeu cìntìnd : Slava intru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pamìnt pace, intre oameni bunàvoire» (Luea II, 14).
Cu acest mesaj de bunàvoire intre oameni, de pace pretutindeni, in
tram in noul an avind binecuvintarea lui Dumnezeu de a trai in pace
(Luca I, 79), in fericire si in bucurie.
Tot astazi, 1 ianuarie, Sfinta Bisericà praznuieste pe unul dintre
marii sfinti ai lumii si ierarh, pe Sfìntul Vasile cel Mare. S-a nascut, a
tràit si a avut o stralucità activitate in partile Asiei Mici, la Cesareea
Capadociei. Acest mare sfìnt parinte a urmat cele mai inalte scoli ale
vremii, s-a càlugarit, a fost hirotonit diacon, preot si pe urma si arhi-
pastor al Cesareei Capadociei, unde a pastorit ca mare parinte sufletesc.
In aceastà calitate, Sfìntul Vasilie cel Mare, pe lìngà opera sa scrisà,
atìt de folositoare viefii duhovnicesti a crestinilor : Dumnezeiasca Li-
turghie, pe care astazi am savìrsit-o, Reguli mari si mici pentru viata
manàstirilor, invàtàturi si predici pentru tofi crestinii, care s-au ràs-
pìndit de timpuri pe meleagurile patriei noastre, a organizat orfelinate
pentru copii si case speciale pentru batrini si alte asezàminte — toate
purtind numele de «Vasiliade», pentru prima data, organizate in istorie.
Sfìntul Vasilie cel Mare a avut strinse legaturi si cu stramoni nostri
daco-romani. In acea vreme veneau misionari cremini din partile Asiei
Mici in partile Dobrogei noastre de astazi, in partile Munteniei, in par
tile Buzaului de astazi. Se cunoa$te documentar un misionar cu numele
Eutihie din partile Capadociei, care a predicai Evanghelia in partile
noastre.
La anul 372 in partile Buzaului a fost martirizat pentru Evanghelia
lui Hristos Sfintul Sava. Un an mai tìrziu Sfìntul Vasilie cel Mare auzind
despre martiriul Sfìntului Sava a trimis o scrisoare catre guvernatorul
Scytiei Minor, cum se numea atunci Dobrogea de astazi, Iunius Soranus,
rugindu-1 sà-i trimità moa$tele Sfìntului Sava in Capadocia. Bisericà
crestina din partile noastre a trimis moastele Sfìntului Sava, insotite de
o epistola in care era relatata mucenicia Sfìntului Sava. Dupà primirea
Sfintelor m oa$te, Sfìntul Vasilie a trimis douà scrisori de multumire. In
aceste scrisori ì$i exprima bucuria pentru taria credinfei crestine in
partile noastre. Aceste scrisori, iubiti credinciosi, fac parte dintre primele
scrieri patristice care au circulat pe pàmintul patriei noastre.
Tot astazi, trebuie sa luam aminte la cuvintele Sfìntului Apostol
Pavel care ne ìndeamna sa prefuim vremea. Timpul vine de la Dumne
zeu, noi il marcam cu anumite sàrbatori, prin zile de lucru, prin eveni-
mente istorice, dar timpul trece si noi continuam drumul prin vreme.
Vremea aceasta, care este viata noastra, cìt rìnduieste Dumnezeu sa
tràim pe fata pàmintului, este un dar de mare pret de la Dumnezeu. Acest
dar dumnezeiesc trebuie fructificat in scopul dobìndirii mintuirii, pentru
ca numai in cadrul existentei noastre pàmìntesti putem sa dàm contur
vietii noastre sufletesti, putem sa ne agonisim desàvir-sirea noastra mo-
V IA JA BISERICEASCÀ 151
rala. Viaja omului pe pámint, ín timp, se aseamaná cu vasul olarului,

care atunci cind este ín forma cruda se poate modela, o data ars el nu
se mai poate schimba. A$a este $i viaja noastrá moral-duhovniceasca.
Aici, pe pamint, prin harul lui Dumnezeu, prin credinjá $i faptele noastre
bune, putem sá ne desavir$im viaja noastrá spiritualá. $i ín aceasta consta
tocmai prejuirea vremii. Pentru cá ín momentul ín care a venit sfir$itul
viejii nu mai putem schimba nimic. Hristos ne-a indemnat $i ne índeamná
sá umblám ín luminá atíta vreme cit este lumina cu noi, cá vine
4 W
«noaptea» cind nu mai putem lucra desávir$irea noastrá spiritualá $i

moralá (loan IX, 4).
In clipele de veselie ale Anului nou, ín clipele de lini$te, cre$tinul
ín cámara inimii sale, este bine sá-$i facá §i un bilanj sufletesc. Sá ne
urcám cu gindul cit mai sus $i sá privim retrospectiv la faptele viejii
noastre $i sá vedem faptele bune $i poate, uneori, pe cele mai pujin
bune. Sá facem aceastá autoexaminare cre$tineascá in scopul desávir-
$irii noastre suflete$ti. Dupà ce ne-am cercetat sa ne indreptàm gindul
spre viitor $i ca ni$te cremini injelepji sa alegem calea cea mai buna
care duce -la limanul mìntuirii, sa alegem drumul care duce la poarta
cerului $i unde ne a$teaptà Domnul nostru Iis-us Hristos, impreunà cu
Sfìnta Sa Maica, cu toji sfinjii $i cu toji drepjii Sfintei noastre Biserici.
Sa urmàm, a$adar, iubiji cre^tini, in problemele de prejuire a vre
mii pilda stràmo$ilor nostri. Sa urmàm pilda cre$tinilor Bisericii daco-
romane din primele veacuri creatine, sa urmàm tària credinjei stràmo-
$ilor nostri din veacurile VI—XIII, care in vremurile grele ale migrajiei,
cind veneau diferite neamuri- cu credinje pàgine, $i-au apàrat credinja
ortodoxà §i glia stràbunà. Iar din veacul al XlV-lea, cind s-au organizat
statele romàne $i mitropoliile de la Arge$, Severin î Suceava, dreapta
%
credinja stràbunà a stràlucit $i prin màrejele catedrale ridicate la Arge$,

Suceava ?i Alba Iulia, mai apoi ¡î prin tóate crucile miilor de mànàstiri,
schituri $i biserici ridicate pe tot plaiul románese, de 'la Dunàre la mare
$i Carpaji.
Acum citeva zile in urmà Jara intreagà a sàrbàtorit, dupà cuviinjà,

aniversarea a 35 de ani de existenjà a republicii. Aniversarea celor 35
de trepte de aur pe care poporul román le-a urcat $i urcà mereu pe noi
trepte de impliniri, de prosperitate. Impreunà cu poporul stà $i Biserica
Ortodoxà Romànà, care niciodatà n-a fàcut deosebire ìntre Sfìnta Lege
— credinja ortodoxà $i Legea romàneascà. Altarul Bisericii $i Aitami
Patriei au fost slujite cu aceea$i dragoste de fiii Bisericii noastre.
$i astàzi, in calitate de cremini ortodoc§i sà ne aducem, in conti
nuare, contribujia la inflorirea $i propà$irea Bisericii stràbune $i Patriei
dragi. Pentru noi creatimi, nimic nu este mai scump decit preocuparea
pentru desàvìr$irea noastrà duhovniceasca, decit preocuparea pentru
slava Bisericii $i prosperitatea neamului $i a Patriei. Fàcìnd a$a ne vom
face datoria de convinta $i vom fi bineplàcuti lui Dumnezeu. Amin».
Dupà Sfinta Liturghie sint citite rugàciunile Sfintului Vasilie cel
Mare prin care se implora ajutorul lui Dumnezeu asupra noastra, a
tuturor, in noul an in care am intrat.
A fost savir$it, in continuare, rìnduitul Polihroniu in care s-au
inaltat rugaciuni smerite $i urari de sànàtate, cu bógate ìmpliniri in
noul an pentru Prea Fericitul Pàrinte Iustin, Patriarhul Bisericii Orto-
doxe Romane, pentru Conducàtorii Statului, pentru Inaltul nostru Chi
narli $i pentru dreptmàritorii crostini.
In ambianta sarbatoreascà a zilei, credincio$ii primesc anafora din
mìini arhiere$ti, precum $i parinte$ti binecuvintari, pà$ind cu nadejde
in noul an.
Pr. ION RÀDUJ
MITROPOLIA O L T E N I E I
(LA MÉTROPOLE D’OLTÉNIE)
REVUE OFFICIELLE DE L’ARCHEVÊCHÉ DE CRAÎÔVA
ET DE L’ÉVÊCHÉ DE RÎMNIC ET ARGEÇ
XXXV-EME ANNÉE, N °i 1 — 2 JANVIER-FEVRIER 1983
SOMMAIRE
»
't
f
\. Page
Message du president NICOLAE CEAUCESCU adressé au peuple roumain à la
radio et à la télévision à l'occasion du Nouvel An . . . . . . 3
ANNIVERSAIRES '
L 'a n n iv e rsa ire so le n n e lle d u P résid en t N IC O L A E C E A U C E SC U — le 26 ja n v ie r
1983 .............................. >....................................................... ...... 11
ETUDES v
ET A R T I C L E S
SOURCES DE LA FOI ORTHODOXE
t Mgr. NESTOR, Archevêque de Craïova et Métropolite d'Olténie, E crits p atris-
tiq u es d a n s l'E g lise O rth od oxe R ou m ain e, ju sq u 'a u X V II-èm e siè c le
(S o u rc e s, trad u ctio n s, d iiiu sio n ) (I), thèse de doctorat en Théologie . 21
# / /
. # V IE DE L’ E G L I S E
A. LA MÉTROPOLE D'OLTÉNIE
A
C h ron ique de la M étro p o le d 'O ltén ie et de l'A rch e v ê ch é d e C raïo v a, en tre le s

1-er— 31 d écem b re 1982 (R édaction)........................................................... 135
L a fête p atro n ale du S ém in aire th êo lo giq u e de C ra ïo v a r Sain t G rég o ire le T h éo
lo g ien — 25 ja n v ie r 1983 (pa‘r. l'Archid. Prof. C. Ncgoescu) . . . 137
• B. L'ARCHEVÊCHÉ DE CRAÏOVA «
C h an ts de N o ël — 1982 :
a) A la cath é d rale m étro p o litain e «Saint D êm ètrc » de C ra ïo v a 19 décem lrie
1982 (par l'Arhid. Prof. C. Ncgoescu) . ...................................... I'M
b) A u Sém in aire th êo lo g iq u e de C raïo v a le 21 d écem b re 1982 (p<n le P. Piol.
Alexandru Tzvpranu)..................................................................................... Mb
«
S é rv ic c divin otiieiê par M gr, le M étropolite N esln t à la cathétlrulc m étropolitain e
\ «St. D ém èlte* i/e C iatn v a
A l'o ccasio n du 1-ei jan v ier 1983 (le IV Ion l(Adti|) l'IM
ON PEUT S'AIM )NNEI( A I A 1(1 VIII. ..MI I P< >P< >1 IA < >1 11 Mil l * PAP
ILEXIM — Departamenhil e*poi Mmpoil pienA, lltiniicyll, Nh I I Dei m i l n le ut M,
P. O. II. i:i(l El/, l e l r h : \m a
ANUL XXXV, Nr. 3 - 4 , MARTIE - APRILIE 1983
CRAI OVA
Jtf:
I »
• 4
SUMAR
s.
Pag
/
S T U D I I §1 ARTI COLE r
*
IZ V O A R E A LE DREPTEI C R E D I N J E »
4
i NESTOR, Arhiepiscop $i Mitropolit, S c rie ri p a tristic e in B ise ric a O rto d o x a

R om àn à p in a in se c o lu i al X V II-le a. Iz v o a ie , trad u ceri, c irc u la fie . (II).
(TezS de doctorat in Teologie) . . . . . . . . . . . 155
MATERIAL OMILETIC § -I P A S T O R A L
/t
P re d icá la D um in ica a X X V - a d u p à R u salii, de Pr. Asist. Dr. N. V.. Dura 263
♦ #
VIATA BISE
#♦
R I C E A S C A ‘ .
V
S lu jb à a rh ie re a sc à la c a te d r a la m itro p o lilan d *S iìn tu l Du'mitru» d in C ra io v a , de

Pr. loan Doran . ...................................... ' .......................... 266
•0 RECE N ZI I
t NICOLAE, Mitropolitul Banatului, T em eiu rile in v àtàtu riL O rto d o x o , Editura

Mitropoliéi Banatului, Timisoara, 1981, pp. 152, de Pr. Dr. Marcii Bänescu #
270
• •
* ’ t
è .
4
4
%
0
0 0
•w
*
t
M ITR O PO LIA O L T E N IE I
. R E V I S T A O F I C I A L Ä A A R HI E P I S C O P I E I C R A I O V E I
$1 A E P I S C O P I E I R I M N I C U L U I $1 A R Q E $ U L U I
\
4
>
4« •
✓
%
♦ ♦
✓
*
t
r • r,
+Cv
t, \
*
y
■*••
' «
♦
• - •
*
\
. * %
1
0
«
4
4
\
♦.
* I
\
t tN
%
>•
4
ANUL XXXV, Nr. 3 - 4 MARTIE — APRILIE 1983
4
#
*
4
REDACJIA $1 ADMINISTRATE:
S E C J I A C U L T U R A L Ä A S FI NT E I A R H I E P I S C O P 11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
*4
CRAIOVA
f
/ V
0
*
4
4 •>
. %V!'
*
%
COMITETUL DE REDACJIE
Preêdinti : I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop al Craiovei

Me ll P. S. DAMASCHIN SEVERINEANUL, Episcop-vicar al Arhi-
P. S. GHERASIM PITE§TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiel
Rimnicului $i Arge§ului.
P. C. Pr. Prof. NIC. PETRESCU—Craiova.
P. C. Pr. dr. LEON IFTODI—Craiova.
Redactori P. C. Pr. ION RADUJ, Consilier cultural la Arhiepiscopia
Redactor : VICTOR P. GRIFONI
S T U D I I §1 A R T I C O L E
« DIN IZVOARELE DREPTEI NOASTRE CREDINTE »
t NESTOR
MITROPOLITUL OLTENIEI
SCRIERI PATRISTICE
ÎN
BISERICA ORTODOXA ROMANA
PÎNÂ ÎN SEC. XVII
IZVOARE, TRADUCERI, CIRCULAflE
T E Z Ä DE D O C T O R A T
SUMAR
PARTEA A DOUA
SCRIERI PATRISTICE 1N BISERICA ORTODOXA ROMANA 1N LIMBA GREACÁ

SI IN VERSIUNI SLAVE, SEC. XIV—X V I ............................................................... 157
A b r e v ie r i.........................................................................................................................158
C a PITOLUL i
CONTEXTUL ISTORIC-CULTURAL . 159
CAPITOLUL II
SCRIERI PATRISTICE IN LIM BA GREACÀ LA ROM ANI IN SEC. X IV —XVI . . 168

P relim inarii ...................................................................................................................... 168
1. «Sentiate» ale lui Evagrie P o n t i c u l .................................................................... 189
2. «Capete» ale Siintului Nil A s c e t u l ........................................................................... 193
3. «Capitole» ale Avvei T h a la s i e ................................................................................. 194
4. « Maxime» ale Siintului Grigorie T e o lo g u l ..............................................................197
5. «Versuri cu acrostih» ale Sibilei Ieroiilia E r itr e a n a .........................................200
CAPITQLUL III
TEXTE PATRISTICE ÎN VERSIUNI SLAVONE, IN TARILE ROMANE, SEC. X I V -X V I 215

P relim in arii ............................................................................................................... 215
1. Versiuni slavone in Jara Româneascâ in sec. XIV—XVI. «fpcoala» de
la Mânâstirea Bistrita-Vilcea. Texte patristice implicate in opéra lui
Neagoe 'B a s a r a b ....................................................................................................... 218
2. Texte patristice in manuscrise slave din Transilvania, Banat $i Maramu-
reç, sec. XIV—XVI. «$coa/a» de la Mânnstirea Hodo$-Bodrog . . . 233
3. Texte patristice in manuscrise slave din Moldova, sec. XIV—XVI.
«§coala» de la Mânâstirea Neamlu çi «Çcoala» de la Mânâstirea Putna 239
PARTEA A DOUA
SCRIERI PATRISTICE
ÏN BISERICA ORTODOXA ROMÂNÂ
ÎN LIMBA GREACÂ SI ÎN VERSIUNI SLAVE,
ÎN SEC. XIV— XVI
A B R E VIERI
AAR — Analele Academiei Romàne, Bucuresti.

AUB ls. — Analele Universitàtii din 'Bucuresti, limbi slave, Bucuresti.
BAR — Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romània, Bucuresti.
BCMI — Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucuresti.
BOR — Biserica Ortodoxa Romàna, Buletinul oficial al Patriarhiei Romàne,
Burniresti.
CSEL •=■ Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Viena, 1886 si urm.
GB — Glasul Bisericii, Revista oficiala a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei,
Bucuresti.
LR — bimba Romànà, Editura Academiei Republicii Socialiste Romània,
Bucuresti.
MA — Mitropolia Ardealului, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Sibiului si a
Arhiepiscopiei Clujului si a Episcopiilor Alba-Iulia si Oradea, Sibiu.
MB — Mitropolia Banatului, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Timisoarei si
Caransebesului si a Episcopiei Aradului, Timisoara.
MI — M agazin Istorie, Bucuresti.
MMS — Mitropolia Moldovei §i Sucevei, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Ia-
silor $i a Episcopiei Romanului si Husilor, Iasi.
MO — Mitropolia Olteniei, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei si a
Episcopiei Rimnicului si Argesului, Craiova.
Ort. — Ortodoxia, Revista Patriarhiei Romàne, Bucuresti.
PG — Patrologiae Cursus Completus..., accurante J. P. Migne, Series Graeca,
Paris, 1857—1866.
PL — Patrologiae Cursus Completus..., accurante J. P. Migne, Series Latina,
Paris, 1844—1855.
RB — Revista Bibliotecilor, Bucuresti.
RITL — Revista de Istorie $i Teorie Literarà, Bucuresti.
RIAF — Revista pentru Istorie, arheologie si filologie, Bucuresti.
Rsl. — Romanoslavica, Bucuresti.
SCIA — Studii si cercetàri de Istoria Artei, Bucuresti.
ST — Studii Teologice, Revista Institutelor teologice din Patriarhia Romànà,
Bucuresti.
SC — Sources Chrètiennes, coll, dirigée par H. de Lubac, S. J. et Jean Da-
niélou, S. J., Paris, 1941 si urm.
CAPITOLUL I
CONTEXTUL ISTORIC-CULTURAL
S
: n .partea a dona a acestei lucrali mentionam, in/tr-un succint capi-
I tol preliminar, citeva date necesare pentru delimitarea cadrului
istoric-cultural al sud-estului european in secolele VII—XIII, a$a-
dar ìncepind cu epoca migratici popoarelor slave, context care a
conditionat ìntr-un fel pàstrarea unor scrieri patristice existente la noi
in secolele IV—VI, circulatia $i raspindirea lor in continuare, chiar
daca astazi nu mai putem identifica alte màrturii explicite in afara ce-
lor arheologice 1 — despre loca$urile $i obiectele de cult cre$tin —
precum $i màrturiile de ordin lingvistic 2, acestea avìnd adesea o sem-
nificatie dintre cele mai convingatoare.
Acest context istoric-cultural specific implica, in primul rìnd, per-
manentele noastre legàturi cu Bizantul3, cu Muntele Athos, precum
1. Vezi : R à z v a n T h e o d o r e s c u , Bizanf, Balcani, Occiclent la inceputur ile
culturii medievale romàne§ti (secolele X—XIV), Bucuresti, 1974; I de m, Un mi-
leniu de artà la Dunàrea de Jos (400 —1400), Burniresti, 1976; Aria creatina in
Romania, 2, secolele VII—XIII, Album tipàrit cu binecuvìntarea Prea Fericitului
Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne, Studiu introductiv si prezentarea
planselor de I. Barnea, Bucuresti, 1981; O c t a v i a n Torop- u, Romanitatea
tirzie si stràromànii in Dacia Traianà sud-carpatica (secolele III—XI), Craiova,
1976; D an Gh. T e o d o r , Romanitatea carpato-dunàreanà $i Bizantul in veacu-
rile V— XI, Iasi, 1981 ; V i c t o r S p i n e i, Moldova in secolele XI—XIV, Bu
curesti, 1982; R a d u C o n s t a n t i n e s c u , Note privind istoria Bisericii Ro
màne in secolele XIII—XV, in «Studii si materiale de istorie medie», voi. VI,
Bucuresti, 1973; A. A. B o 1 s a k o v-G h i m p u, Episcopi ortodoc$i in Jàrile
Romàne in secolul al XlII-lea, in «GB», XXIX (1971), 1—2.
2. Vezi : H. M i h à e s c u , Inlluenfa greceascà asupra limbii romàne pina in se
colul al XV-lea, Bucuresti, 1966.
3. Vezi : O r e s t T a f r a i i , Bizanful si iniluenfele lui asupra \ àrii noastre, Bucu
resti, 1914; I. M i n e a, Inlluenfa bizantina in regiunea carpato-dunàreanà pinà
la shr§itul secolului XII, Bucuresti, 1935; I. B a r n e a , O c t a v i a n I l i e s c u
Si C o r i n a N i c o l e s c u , Cultura bizantinà in Romània, Bucuresti, 1971, si
Prof. V a s i l e G r e c u , Literatura Bizanfului, Bucuresti, 1971.
ino MITROPOLIA OLTENIEI
Si raporturile noastre cu slavonismul ortodox de continui bizantin, Se

care, mai ales dupa secolul IX, prin crearea alfabetului slav, a putut P<
inlesni pàtrunderea unor scrieri patristice in partile noastre in ver CÍ
sami slave. al
In ultímele douà capitole ale acestei parti tratam despre scrierile
patristice care au circulat la noi in limba greacà, mai putin in latina 4, de
Si in versiuni slave ìncepind cu secolul al XIV-lea 5 — cind s-a orga- P<
nizat Mitropolia T^rii Romànesti cu sediul la Arges, Mitropolia Mol- ai
dovlahiei cu sediul la Suceava $i únele centre ierarhice din Transil- in
vania 6.
V
le
Increstinat de timpuriu, in epoca genezei sale in spatiul carpato- se
danubiano-pontic, poporul nostru a folosit scrierile patristice in ca ca
dmi vietii sale creatine, $i-a hrànit perpetuu sufletul si cu aceste in-
vatàturi.
Scrierile Sfintilor Parinti si scriitori bisericesti au contribuit la ci
elaboraren teologiei romàneîti, a unui sistem de ìnvàtàturì creatine re- «s
i 9 •
feritoare la problemele morale, spirituale, sociale, cu un r-ol esential til

in crearea constiintei creatine si pentru modelarea comportarli popo- pa
rului nostru conform preceptelor morale si sociale crestine. Ire
Alaturi de Sfinta Scripturà, literatura patristica $i-a adus contri a
buya sa spre a da o ìnaltà expresie vietii sufletesti a credinciosilor si
idealurilor lor sacre. Ideea de sacru a stat la baza acestei literaturi, lit
iar categoria spiritualà a sacrului a exercitat o puternicà influenta asu- tri
pra constiintei duhovnicesti a credinciosilor. Biserica a ìntruchipat bi<
sacrul si obstescul. In organizarea Bisericii noastre sub aspect social,
dintru ìnceput obstiile rurale si cele oràsenesti au coincis cu obstea
bisericeasca. lin
Cultura noastrà bisericeasca are un pronuntat carácter obstesc, me
intrucìt valorile pe care le comunica sìnt create si exprimate la nive- <jn
lul intelegerii tuturor si in scopul mintuirii tuturor. Din literatura pa ev
tristica s-au ìmpàrtasit totdeauna toti credinciosii in chip egal.
Literatura creata de Sfingi Parinti poartà pecetea structuralà spe ca
cifica a gindirii crestine, care este unica in continui si diversa in for ha:
mulare si manifestare pentru ìnfelegerea obsteasca. Prin specificitatea oxi
4. Despre circulaba in limba latina vezi : N. C o n s t a n t i n e s c u si E. L a z e a , ma

O bibliotecà bisericeasca din Transilvania pe la anul 1200, in Revista de uzi
istorie «Studii», 1969, 9 si Si g i s m u n d J a k ó si R. M a n o l e s c u , Scrierea lin
latina in Evul Medili, Bucure$ti, 1971.
5. Cele mai vechi càrti de cult de limba slavonà bisericeasca ce sìnt cunoscute ce
pina astàzi, cu un continui nepatristic : Evanghelie, Apostol, Penticostar, co li in
piate pe teritoriul románese sìnt din prima jumàtate a secolului al XIII-lea. Cu
referire specialà la Moldova se precizeazà cà era folosit formularul Sfintei Li-
turghii patriarhale de la Sfinta Sofia din Constantinopol, alcàtuit de Demetrios a <
Gemisthos in anul 1387, atìt in versiunea originala greacà precum si in tra- CUI
ducerea slavonà, prin anii 1443—1457 (cf. R a d u C o s n s t a n t i n e s c u , Li-
turghia Euharisticà a Bisericii Ortodoxe Romàne in Evul Mediu, manuscris dac- ori
tilografiat, Bucuresti, 1980, p. 213).
6. Pr. prof. dr. M i r c e a P à c u r a r i u , inceputurile Mitropoliei Transilvaniei,
Bucuresti, 1980.
i
sa, in aceasta literatura palpita duhul unitàri prin iubire. Literatura

patristica a exercitat o puternicà influentà in acest sens. Astfel, «chiar
cínd greaca creatina va ajunge culmea perfectiunii... ea va continua
sii pastreze o parte din parfumul evanghelic ?i apostolic al dragostei
$i al jertfei pentru cei multi. Limba literaturii creatine este, inainte
de orice, o limba a inimii incarcate de dragoste pentru Dumnezeu $i
pentru oameni. Nu limba, ci duhul care o articuleaza a interesat pe
autorii cremini»7. Aceasta este explicaba ràspindirii $i asimilarii in
mentalitatea populara a literaturii patristice $i la poporul nostru.
Ca popoare creatine situate in aria de cultura ràsàriteana, popoare-
le, grec, román, bulgar, sìrb $i rus au stat sub influentà plinà de con-
secinte pozitive, creatoare, a literaturii patristice bizantine, literatura
care a atins apogeul tuturor genurilor literare.
In partea ìntìi a studiului de fata ne-am preocupat de problema
circulatiei literaturii patristice la poporul nostru in epoca munita
«stràromàna». In stadiul urmator secolului al VI-lea, in epoca migra-
tiilor slave, in spatiul carpato-balcanic, arhipastorii centrelor episco
pale constituite de-a lungul Dunàrii au avut contacte directe $i nein-
trerupte cu Bizantul, $i-au desfà$urat lucrarea slujitoare de raspindire
a invatàturii creatine sub influentà culturii patristice bizantine.
Imperiul bizantin era profund interesat in mentinerea unitaci po
litice prin unitatea credintei ortodoxe, la consolidarea càreia a con
tribuii ìntr-o mare màsurà literatura Sfintilor Pàrinti $i scriitori
bisericeçti.
In secolul al Vil-lea, cínd au loc migraci masive ale slavilor,
limba romana se afla intr-o fazà bine constituitâ ca structura funda
méntala $i fond lexical latin, numai astfel explicîndu-se faptul cà mi
gratine, limba vorbitâ a acestor popoare au avut o influentà ìn mod
évident limitata la un coeficient neìnsemnat de elemente morfologice
$i lexicale. Scrierile patristice au circulât atunci ìn mod incontestabil
ca $i mai inainte, in limbile greaca $i latina. Terminologia creatina de
baza folosità la noi ne poate insa indreptàti $i ipoteza ca au putut
oxista $i au circulat scrieri patristice chiar ìn limba noastrà, stràro-
tnàna, mai ales texte liturgice sau omiletice de tradire cu atìt mai pla-
uzibilà cu cìt primele documente reprezentìnd literatura creatina ìn
limba slavona sìnt tardive, in mileniul al doilea, cìnd conditiile istori-
co $i de politica culturalà vor determina ca slavona sa devina $i la noi
limba de cancelarie domneascà $i de cult.
Oricum, evolutia poporului nostru sub raport cultural, spiritual,
<1 avut un proces bine delimitat : din cele douà mari arii de cultura
mropeanà, cea latina $i cea elenica, s-a desprins romanitatea noastrà
orientala, avìnd la baza cultura romana, primind apoi adinci influente
7. Pr. l o a n G. C o ma n , P roblèm e de íilo so íie $ 1 lite ra tu ra p a tristic a , Burni
resti, 1944, p. 18—19.
M¡TROPOLIA OLTENIEI
bizantine $i un ooeficient de elemente slave, datorità açezarii geogra-

fice $i legâturilor eu Bizantul $i eu slavii 8.
Cre$tinismul rasàritean ne-a legat de Bizant, de cultura greacà $i
latina a acestei capitale, tara ìnsa a se marca o izolare de valorile cul-
turii occidentale a epocii — fapt asupra càruia ne-am oprit la locul
cuvenit in paginile precedente ale lucràrii noastre. Ideile au circulat
intre o zona $i alta in conditale determinate istorie, dezvoltarea spi-
ritualà a poporului nostru pastrìndu-$i caracteristicile de structurà9.
Bizantul a dominat lumea rasàriteanà timp de un mileniu $i i-a
transmis acesteia tóate valorile gìndirii teologice, patristice ortodoxe.
«Cultura bizantina... a$a cum a pàtruns la romàni, la slavi, nu a fost
marea cultura bizantina literarà, filosofica $i artistica, ci ceea ce au
inteles $i au putut asimila aceste popoare potrivit cu geniul lor de
organizare sodala» 10.
Realitàtile mai sus mentionate se confirma prin continutul fondu-
lui de manuscrise grece$ti, slave $i romane$ti care sìnt pàstrate in tara
noastra — marturii de deosebita valoare documentara datind din se-
oolul al XIII-lea $i pina in secolul al XIX-lea. In acest fond docu
mentar predomina literatura omiletica a stràlucitilor Sfinti Pàtinti
rasàriteni, scrierile agiografice, analele in care sìnt istorisite eve-
nimentele cele mai importante din istoria lumii, din viata Bisericii
universale. Nu lipsesc ìnsa din aceste fonduri documentare nici trá
tatele de teologie, operele de filosofie ortodoxa, precum $i traducerile
din filosofii $i istoricii antichitàtii care au fost in atentia directa $i
s-au bucurat de prefuirea Sfintilor Parinti $i scriitori biserice$ti. Bise-
rica a folosit pe cìt a fost posibil aceste scrieri in slujba ob$tii cre-
dincio$ilor.
Biserica a comunicat credincio$ilor prin cult ìnvàtàtura Sfintei
Evanghelii, ìntreaga Sfintà Scripturà, cu deosebire prin mijlocirea in-
terpretarilor datorate Sfintilor Parinti care s-au ridicat la cel mai ìnalt
nivel de gìndire teologica, filosofica.
Cultura raspindità in rindurile credincio$ilor prin scrierile patris
tice a fost o cultura formativa $i educativa creatina in cel mai deplin
inteles pedagogic-cre$tin.
Citirile din scrierile patristice ín bisericá au fost pentru poporul
nostru ortodox $i, desigur, in aceea$i masurá pentru celelalte popoare
rásaritene ortodoxe o $coalá universala creatina, in care s-a urmárit
formarea unui om moral integru, dupa chipul lui Hristos, un om care
sa aspire catre desavir$ire, catre sfintenie. O sfintenie care nu este o
8. «Limba romàna este singura supravietuitoare a latinei orientale (...)• Influenta
slavei meridionale n-a putut schimba caracterul fundamental romanic al limbii
romane» (Acad. Al. R o s e t t i , Isto ria lim bii rom an e. De la o rig in i p in â in
se c o lu l a l X V II-le a, editia a doua, Bucure$ti, 1978, p. 650).
9. P. P. P a n a i t . e s cu, In trod u cere in isto ria c u ltu ra ro m ân eçti , Bucure$ti, 1969,
p. 325.
10. Ibidem , p. 326.
STUDII 5/ ARTIGOLE 163
categorie a inaccesibilului, ci deschisà spre un orizont farà sfavile, in

care mijloacele de atingere a desàvir$irii sint accesibile $i variate,
demonstrind libertatea spiritului uman.
Puterea Bisericii sta in stàruinfa $i in arguméntele sale intru che-
marea la perfecfiunea spiritualà.
In Bisericà, popoarele au träit cu intensitate sentimentul libertàtii
in spirit cre$tin, Biserica a contribuii la formarea con$tiintei autono-
miei $i independenfei etnice. Prin Ortodoxie popoarele ortodoxe $i-au
pàstrat sau $i-au gàsit autonomia etnica $i culturalà specifica.
Chiar in secolele ce au precedat procesul istorie al intemeierii
statelor feudale romàne$ti ?i reiorganizàrii Bisericii noastre, proces
ce s-a desfà$urat de la inceputul secolului al XIV-lea, scrierile patris-
tice au circulat desigur in spafiul etnie $i spiritual románese, la cén
trele ierarhice, in mànàstiri $i schituri, la bisericile parohiale inca din
etapa anterioarà, in cadrul formafiunilor politice prestatale timpurii.
Organizarea sodala fundaméntala la romàni in acea etapa a fost ob-
$tea. O blile aveau biserici, in jurul acestora gravita viafa de familie
$i cea colectiva economico-socialä. Constituite administrativ in du-
cate, vodevodaite sau cnezate, ob$tile erau siftuate astfel in chip stabil
sub raport sociologie, conviefuirea in cadrul lor avìnd ca principiu
de baza tradita.
Procesul de injghebare a primelor formafiuni politico-administra-
tive s-a consolidât neîntrerupt $i in secolul urmâtor, pe întregul teri-
toriu al fàrii noastre, in Transilvania, in Muntenia, in Oltenia $i in
Moldova, in Maramure$, in Banat $i in Dobrogea. Cum afirmam mai
sus, aceastâ organizare politico-administrativâ a implicat existera
Bisericii, eu ierarhia sa • centrul voievodal era $i centru bisericesc.
Astfel, in cetatea Dàbìca s-au descoperit vestigiile arheologice ale
unor biserici vechi ; aici a fost centrul civic al stàpìnirii lui Gelu $i
aici a putut exista $i un centru episcopal. In ìmprejurimi s-au desco
perit mai multe temelii de biserici, una dintre eie datìnd probabil din
secolul al IX-lea n.
Ierarhii ortodoc$i ai locului aveau directe raporturi cu $efii or-
ganizafiilor administrativ-politice prestatale, situafie care ilustra o sta-
bilitate politica, dar in acela$i timp $i o stabilitate a organizàrii bise-
rice$ti. In únele documente papale ale timpului, episcopii din aceste
centre, pentru cà nu erau catolici $i rezistau tendinfelor de prozeli-
tism, erau muniti «pseudoepiscopi» 112.
Spre sfir$itul secolului al XIV-lea existau in Transilvania un nu-
màr de mànàstiri ortodoxe avind raporturi strinse cu Bizanful ; pe
11. M i r c e a P à c u r a r i u , Isto ria B isericii O rto d o x e R om àn e, voi. 1, Bucure$ti,
1980, p. 205.
12. Astfel erau ninniti episcopii nostri ortodoc$i, de pildà in S c r iso a r e a p a p e i G ri-
g o rie IX — din 14 noiembrie 1234, adresatà din Perugia principelui de coroana
Bela, fiul $i coregentul lui Andrei II al Ungariei, viitorul rege Bela IV.
MI MITROPOLIA OLTENIEI
lingà manàstiri $i schituri se aflau sute de parohii13 care aveau o viatà

bine organizatà.
Prezenta manàstirilor $i bisericilor pe tot spatiul románese echi-
valeaza $i cu existenta unei culturi patristice neìntrerupte in partile
noastre in epoca anterioarà secolului al XIV-lea — cind ìncepem sa
avem marturii sigure $i in acest domeniu.
Scrierile patristice, freevent folosite in manastiri $i in biserici,
erau multiplícate pentru a facilita utilizarea lor, manuscrisele erau
adesea ìmprumutate dintr-o parte in alta spre a fi copiate, chiar de la
distante f-oarte mari — de pildà, de la Paroria, de la Muntele Athos,
de la Constantinopol, procedura intìlnita $i la monahii ortodoc$i din
Bulgaria, din Serbia sau din Rusia.
Pàstrìnd $i dezvoltìnd vechea traditie, mànàstirile noastre au de-
venit focar de cultura ortodoxa, greceascà, slavonà, dar $i roma-
neascà. In mànàstirile noastre s-au ìnfiintat scoli unde se copiau $i de
unde se ràspìndeau scrierile liturgice, omiletice, patristice. Ierarhii,
Si intreg clerul ortodox cultivau cu predilecfie aceastà literatura, atìt
pentru ei, cìt si pentru tofi credinciosii.
Amploarea pe care a cunoscut-o viafa monahalà la romàni, apti-
tudinea pentru acest mod de viafá, a insemnat $i o continuare a ìncli-
natiei dacice càtre ascetism atestat si de Strabon. De timpuriu au fost
ìntemeiate numeroase asezàminte mànàstiresti, inca din timpurile pa
tristice — de pildà probabil prin sìrguinta Sfìntului loan Cassian, prin
stràdaniile càlugàrilor sciti in Dobrogea. Pesterile de la Basarabi $i cele
de pe malul Nistrului, cele din Carpati, màrturisesc despre marea ve-
chime a vietii de sihàstrie precrestinà $i creatina pe teritoriul t^rii
noastre.
Ca un aspect semnificativ al intensitàtii vietii culturale monahale,
lucrarea de copiere a scrierilor patristice a cunoscut o deosebità dez-
voltare in prima jumàtate a secolului al XIV-lea datorità isihasmului,
renàscut la Paroria prin stràduinta $i rìvna Sfìntului Grigorie Sinaitul
$i apoi la Thesalonic, Athos $i la Bizanf, prin prestigiul Sfìntului Gri
gorie Palama. Monahii $i ierarhii din Tarile Romàne nu erau nicide-
cum stràini de doctrina isihasmului, dupà màrturiile consemnate atit
pentru secolele XIV $i XV, cìt §i in cele urmàtoare. Organizare rigu-
roasà a vietii monahale in statele feudale romàne$ti este atestatà $i de
diplómele papale din secolele XIII—XIV, in care se vorbe$te $i de
«mànàstirile càlugàrilor greci» — adicà ortodoc$i — de la noi.
La Morisena, lingà Arad, se afla o mànàstire ortodoxà care a fost
transformará de $tefan I al unguriloir in mànàstire de benedidtini, la
ìnceputul secolului al XI-lea. Multe mànàstiri din Banat au fost dis
truse in timpul invaziei tàtarilor, la 1241, áltele ulterior de càtre turci,
áltele au fost acaparate de càtre romano-catolici, sub ocrotirea un-
gurilor 14.
13. M. P à c u r a r i u, in cep u tu rile M itro p o liei T ra n silv a n ie i, p. 42.
14. I. D. S u c i u, M o n o g rafia M itro p o liei B an atu lu i, Timi$oara, 1977, p. 45—46.
STUDII $1 ARTICOLË 16 5
In Transilvania a existât mereu o asidua preocupare pentru orga-

nl/area viefii monahale ; în pofida politicii maghiare antiortodoxe çi
antinationale s-au consemnat pînà în secolul al XVIII-lea un numar
nproximativ de doua sute de mânâstiri care au fost distruse de gene
ra lui Bukov. Multe dintre acele mânâstiri au fost centre de culturâ eu
o intensâ activitate de copiere a scrierilor patristice, întoemai ca $i în
mttnüstirile din Moldova $i Tara Româneascâ, traditine de culturâ pe
care le promovaserâ constituind motivul ce a déterminât restaurarea
lor în acea epoeâ, de cètre românii ortodoeçi, multe fiind rezidite din
piatrà pe vechile temelii.
In contextul de împrejurâri expuse pînâ aici, legâturile noastre eu
Bizantul au fost întretinute aproape neîntrerupt, mai aies prin monahi
eu profundâ culturâ teologicé, ace$tia, spre deosebire de preofii de
(»norie, avînd mai multâ libértate de mineare. Din pârfile râsàritene or-
todoxe ei puteau sâ se înapoieze eu cârfile de cuit $i de învâfâturâ
creçtinâ care fie câ le lipseau, fie cà erau în numàr insuficient, puteau
aduce simultan, de asemenea, $i manuscrise ale scrierilor patristice. Era
o deosebitâ rîvnâ câtre interoomuniune $i pentru cunoaçterea experien-
l<»i duhovnice$ti. în psihologia duhovniceascà monahalâ a epocii s-a ob
servât aceastâ rîvnâ întru câutarea perfecfiunii spirituale, din care au
decurs relafii strìnse între mànàstirile $i monahii din tóate tarile or-
lodoxe.
în secolul al XIV-lea, curentul duhovnicesc monastic al isihasmu-
lui, prin Sfîntul Grigorie Sinaitul ?i prin Sfìntul Grigorie Palama, a pro-
dus un mare reviriment în viafa monahalâ de pretutindeni ìn lumea or-
lodoxà, cu douà direcfii : teologicé $i culturalà. In ambele direcfii s-a
constatât o preocupare de prim-plan pentru scrierile patristice, prin
confinutul lor contribuind atît la educarea creçtinà a credincioîlor cìt
$i la apàrarea Ortodoxiei ìmpotriva catolicismului $i a islamului. In
aceste împrejurâri, mànàstirile $i-au luat asupra lor partea de ràspun-
dere a aefiunii. Constantinopolul, prin celebra mânâstire Studion, mà
nàstirile din Athos, ca $i o serie de mânâstiri din dreapta $i din stìnga
Dunârii au fost adevârate redute ìn sfìnta lucrare de apàrare a Orto
doxiei.
între centrele monastice cu care am întrefinut relafii $i noi ro-
mànii a fost cel de la Paroria, — la granita dintre Bulgaria $i imperiul
Inzantin, între Adrianopol $i Jambla, — centru organizat ìn prima ju-
métate a secolului al XIV-lea de Sfìntul Grigorie Sinaitul. El a adunai
in jurul lui, la Paroria, «mulfime de ucenici din mai tóate neamurile».
In mod incontestabil între ei se aflau $i monahi romàni, pentru cà un
nghiograf spune cà la Sfìntul Grigorie ìn Paroria «au învâfat» disci-
poli din regiunea locuità de bulgari, din Serbia $i de dincolo de Istru,
deci de la Nordul Dunârii15. Pe de altà parte, se $tie cà Sfìntul Grigo-
iU» Sinaitul a avut corespondenfâ cu voievodul Tàrii Româneçti, Nico
li, t T it S i m e d r e a , V ia fa m a n à stire a sc a ìn J a r a R o m â n e a sc â in a ia te de anul
1370, în «BOR», LiXXX (1962), 7—8, p. 677—679.
int i MITROPOLIA OLTENIEI
lac Alexandru Basarab. $i la Muntele Athos exista mârturii despre

prezenfa monahilor romani, acolo, de timpuriu 1617.
La Paroria, ca si la Athos, se vorbea pe atunci grecete $i slavo-
neste. In aceste limbi au trebuit sa fie copiate si manuscrisele patris-
tice aduse atunci la noi. Sfîntul Grigorie Sinaitul $i ucenicii sâi conti-
nuau la Paroria inifiativa isihastà de la Studion, de a traduce scrieri
patristice din limba greacà în slavonà.
Un ucenic de la Paroria, ieromonahul Dionisie, venit la manâsti-
rea Kelifarevo, de lîngâ Tîrnovo, centru important de activitate cultú
rala care avea strìnse legáturi cu Tarile Romane, a tradus din grecete
culegerea omiletica din opera Sfintului loan Gura de Aur intitolata :
Mârgâritare.
Pe un manuscris din 1345, «Sborniali Hludov», — pàstrat actual
mente la Muzeul Rumianfev din Moscova —, se aflà o foarte semnifi-
cativa ìnsemnare in limba slava : «Aceste doua Capete s-au scris de
Fudulu, care le-a tradus din grecete in bulgâreste... cìnd era la Paro
ria cu fratii». Cercetâtorii Polihron Sîrcu $i Emil Turdeanu au afirmat
ca acest «Fudulu» era probabil román de origine 11.
Ierarhi din partile noastre, monahi, preoti de enorie, au depus
multe eforturi si competenti in apararea Ortodoxiei, prin lucrarea de
copiere si pastrare a unor scrieri patristice, chiar in epoca premergà-
toare organizarii statale $i bisericesti de la noi din secolul al XIV-lea.
In acest secol, printr-un complex de factori, prin isihasm, prin organi-
zarea statala $i a mitropoliilor romànesti, activitatea traditionalà de
cultura creatina ortodoxa va cunoaste o etapa noua de evolute ìnflo-
ritoare.
In cadrul curentului isihast, aspectul cu relief deosebit a fost
rena$terea patristica — in sensul intensificarii lucrarilor de traducere
Si copiere a scrierilor patristice — cu tóate consecinfele sub raportul
umanismului crestin, imprimìnd epocii caracterul umanismului patris-
tic. «Pentru Bizanf, ca si pentru Ortodoxia balcanica de dincolo de fron-
tierele Imperiului de Râsârit, cel mai important eveniment pe care 1-a
produs secolul al XIV-lea — sub raportul spiritualitafii — este afirma-
rea isihasmului (subi. n. f N. V.), nu numai pe plan monastic, ci si in
preocupadle bisericesti ale Bisericii celei Mari din Constantinopol...
Discipoli sau adepti ai ideilor [Sfintului Grigorie Palama]... au pus ba-
zele unei adevàrate «frafii» isihaste, care s-a ìntins destul de repede
dincolo de Dunare, in Tarile Romàne si in Rusia» 18.
16. La mánastirea Cutlumu?, unde erau $i monahi romàni, se aflà in arhivà docu
mente româneçti anterioare anului 1370. Staretul de aici, Hariton, a fàcut $apte
càlâtorii in Tara Româneascâ, devenit apoi mitropolit aici.
17. E mi l T u r d e a n u , La litté ratu re b u lg a re du X IV -e siè c le et s a d iifu sio n
d a n s le s P a y s R ou m ain s, Paris, 1947, p. 36—37 $i 46.
18. Prof. Al. E li an, La b y zan tin o lo g ie d an s le s p ré o c c u p a tio n s de la th éo lo gie
o rth o d o xe rou m ain e, în volumul : «De la T h éo lo g ie O rth od oxe R ou m ain e», Bu
carest, 1974, p. 195.
Daca prin Bizant $i lumea greaca, manastirile noastre au tinut un

contact permanent cu tezaurul patristic, mai tìrziu, prin mijlocirea
slava aceste legàturi, datorita contextului istorico-geografic, au fost
in chip evident stimulate.
Ortodoxia ne-a inlesnit folosirea acelora$i valori patristice care au
eirculat de la o Biserica la alta, de la un popor la altul. in aceste con-
ditii s-a inlesnit copierea manuscriselor patristice $i pentru alti frati or-
todoc$i, copii care puteau fi trimise de la o Biserica la alta. In impar-
M$irea cu aceste valori patristice ortodoxe nu existau ilici restricfii $i
nici tendinfe de dominare.
Un aspect caracteristic il reprezinta faptul cà in asemenea condifii,
comunitatea ortodoxa est-europeaná — romana, bulgara, sìrbà $i rusa
a devenit solidará $i prin interésele istorice de independents, mai
ales in lupta antiotomana, iar in domeniul culturii aceste popoare ín-
vecinate íntre ele au folosit, intr-o perioadà limitata, acelea$i scrieri
inai ales ín limba slavona bisericeasca.
Scrierile traduse in slavone$te au contribuit la configurarea unei
conjunte ortodoxe in rindurile credincio$ilor, majoritatea manuscri
selor avind un carácter liturgie, aghiografic $i omiletic.
Din imensul tezaur patristic au prevalat, ín ceea ce prívente tra-
ducerea, copierea, circulaba lor, in primul rind scrierile Sfintului loan
Gura de Aur, cu deosebire Omiliile — pentru caracterul lor accesibil,
adecvat mentalitatii populare 19.
19. V. G r e c u , Influent a b izan tin a ín lite ra tu ra ro m á n e a sc a , in volumul : « L ite
ratu ra B izan fu lu i», p. 364.
v é é u j / » - . . * ---------- ^ ^— - *
y i/p W t ¿ t ù> C«*>v cj'm ^ -JrAi «

nuKu«i«? 4*ñ* i * *Tm v á 'n «»îj-
<w^ gt
SÜ^lwW lffíúiQí/
* ^ v t*
njr > * »
Ò~
<*ñ« • kj
•wSYí'# jjlí A
Â
" , ,
rv
.
i t\
v -,
í /3
ry
«fTie
• A
*
. -- '
/ W
4. 1 *
i«A
• $ /
ni
U
li
o]
CAPITOLUL II
t
SCRIERI PATRISTICE t
ÎN LIMBA GREACÀ LA ROMÀNI
ÎN SEC. XIV—XVI 1
f
PRELIMINARI! in
Secolul al XlV-lea a fost prielnic pentru dezvoltarea Jàrilor Ro in

màne $i dobìndirea unui stadiu nou de organizare, conjunctura poli lo
tica sud-est europeanà a epocii a favorizat un proces puternic de afir
mare locala. Tarile Romàne s-au putut deta$a de influente iputerilor <J»
cu aspiratii de dominale, dobindind un statut de independenfa. «Basa- Ir
V(
rab I ìntemeietorul pecetluia independenfa de fapt a Tàrii Romàne$ti
prin stralucita victorie de la Posada, din anul 1330. La ràsàritul Car- lo
pafilor, un proces simil-ar se desàvìr$ea in anul 1359, sub sceptrul te- IH
merarului Bogdan...» 20. In acela$i timp, chiar in teritoriile care se aflau ni
sub suzeranitatea nemijlocita a regatului maghiar, in Maramure?, in
Cri$ana, in Transilvania $i in Banat, cnezatele romàne$ti reu$ind sa IK
se impunà militar $i politic dobindesc anumite privilegii favorabile dez- in
voltàrii generale $i unei vieti culturale proprii2l. X
In aceasta epoca se remarca in mod deosebit patrunderea in cultura

$i civilizafia romàneasca a elementelor $i modelelor bizantine, calea i
de pâtrundere fiind cultura bisericeascâ.
Voievodului Basarab I întemeietorul i se datoreazâ in chip évident
cel putin doua ctitorii construite într-o tehnicâ spécifie bizantinâ : bise- «
20. V a s i 1e D r â g u t, A r ia ro m àn e asca, Preistorie, antichitate, ev mediu,

naçtere, baroc, Bucureçti, 1982, p. 96.
21. Ibidem .
Ì
ricci «Sfintul Nioolae» din Curtea de Arge$ biserica domneascà de

la Cimpulung 22.
Jinìnd seama de conjunctura istoricà a epocii $i de faptul cà ase-
menea Bizanfului statele sud-est europene ortodoxe au adoptat un
sistem centralizat de organizare bisericeascà, este plauzibilà ipoteza
rii in secolul al XlV-lea «paralel cu unificarea politica a vechilor for-
maliuni, cnezatele $i voievodatele, a avut loc $i unificarea o;rganiza-
tiei biserice$ti, adicà in locul mai multor episcopi existenfi pe linga
! locare cneaz sau voievod, va fi fost ales un singur ierarh, cu titlul
onorific de mitropolit» 23.
La Vicina, in Dobrogea, pastorea in anul 1348 mitropolitul Iachint.
Do la Vicina, care pe la 1321 se mentiona cà face parte din «tara vla-
hilor», Iachint trecea dupà anul 1352, la solicitarea voievodului Jàrii
Romàne$ti, in cetatea de reêdinfà a acestuia. In 1359 era recunoscut
r<i arhipàstor la -Arge$ de Patriarhia Ecumenica. Voievodul Nicolae Ale-
xandru Basarab ceruse in cìteva rìnduri prin scrisori catre Patriarhie
sa fie recunoscut Iachint, mitropolit la Arge$. Arata in corespondenfa
sa cà Iachint este cerut de el, voievodul, precum $i «de boierii tarii
acoleia $i de creatimi de acolo» ; il solicitau ca arhiereu «pentru cìr-
muirea bisericeasca $i folosul lor sufletesc, ca sa fie pastorizi de dinsul
bine $i in chip plàcut lui Dumnezeu $i sa fie ìndreptafi spre pà$unile
mintuitoare» 24.
Primul mitropolit de la Arge$, Iachint, era grec de origine $i format
hi medii de cultura greceascà. Noua ràspundere pe care o primise a
lostun prilej, atìt pentru el cit $i pentru sfetnicii din jurul sàu de a ìn-
zostra, pe cit se putea, bisericile eparhiei $i mànàstirile cu manuscrisele
grece^ti ale càrfilor de cult $i de invàtàturà creatina, ale scrierilor pa-
iristice. In grecete se oficiau $i slujbele biserice$ti, cel pufin la curtea
voievodalà $i in principalele centre administrative, limba greacà s-a
lolosit cu deosebire in muzica bisericeasca, in cancelaria mitropoliei
pentru corespondenfà cu Patriarhia Ecumenica, cu Muntele Athos, cu
miele personalità^ biserice$ti de limba greacà din dreapta Dunàrii.
Acela$i lucru s-a petrecut $i da alte centre episcopale din pàrtile
iroastre, la mànàstirile mari, la stavropighia patriarhalà din Perii Ma-
rnmure$ului.
22. Ctitoria din Cimpulung i$i gàse$te un echivalent in despotatul Moreii, la Mis-
tra (Peloponez, 1308—1312). Biserica «Sfintul Nicolae» din Curtea de Arge$ are
o importanta majorà pentru in(elegerea posibilitàtilor $i nàzuintelor spirituale
ale jàrii Romàne$ti in aceasta epoca. Planul ei de cruce greacà inscrisà a
fost elaborai in metropola bizantina, la Constantinopol. Avem atunci la Arge$
o variantà constantinopolitanà a acestui tip de arhitecturà bisericeasca, ìmbo-
gatit de un numàr de elemente noi «care nu pot fi intelese decit in contextul
unui mediu artistic originai, care dispunea de propriile sale traditi $i aspi-
ratii» (V. D r à g u t» op. cit., p. 102).
23. M. P à c u r a r i u , Isto ria B ise ricii O rto d o xe R om àne, I, p. 240.
24. Vezi C. E r b i c e a n u , M a te ria l pentru isto ria b ise r ic e a sc a §i n afio n alà a r o -
m ànilor, e x tr a s din c a rte a «A c ta P atriarch atu s C o n sta n tin o p o lita n i » de Fr. M ik -
losich sì Jo s . M iìller, in «BOR», XII (1888), 1, p. 116—133; Pr. N. $ e r b à
li e s c u, M etrop olita U n g ro v lah ie i, in «BOR», LXXVII (1959), 7—10, p. 731 $i
M. .P à c u r a r i u, op. cit., I, p. 240—245.
2, Mitropolia Olteniei — c. 61
MITROPOLIA OLTENIEI
Uicepind din secolul al XIV-lea putem vorbi de o Bisericá Orto

doxa Romana bine organizatá, recunoscutá ín cadrul Bisericilor Or-
todoxe surori. In aceastá época se organizeazá biblioteci ín marile
noastre manastiri, continínd o bogata literatura clasica creatina25. Se
organizeaza o viaja creatina orinduitá dupa preceptele Sfinjilor Pá-
rinti, existind o deosebitá preocupare pentru rinduielile vietii mona-
hale.
Vlaicu Vodá a trimis la Athos un mimar de calugari romani, la
Zografu, la Hilandar «pentru desavír$ire». Cuviosul Nicodim de la Tis-
mana va da urmare, ca $i ucenicii sai, regulilor monahale athonite
«care cereau càlugarilor sa d esfajare o activitate monahala de co-
piere a textelor vechi» 26.
O precizare pertinentá referitoare la ínsemnatatea culturii noastre
biserice$ti in limba greaca apartine lui Nicolae Iorga, observind ca
«grecete s-a citit in mitropolia din Arge$ pina la o data destul de tir-
zie, in tot cursul epocii in care nu gasim docilmente slavone» 27.
Conchidem cà ìntocmai ca $i in Bisericile Ortodoxe surori, in a-
ceasta epoca au fost $i la noi ierarhi greci. Astfel, la moartea mitro-
politului Iachint, in 1372, la Arge$ a devenit mitropolit un alt ierarh
grec, Hariton — pina atunci egumen al Cutlumu$ului, «mànàstire a Tàrii
Romàne$ti» ?i protos al Athosului. Pina la data alegerii sale pe ìnalta
treaptà arhiereascà, Hariton càlàtorise de $apte ori in Jara. Romàneascà.
Dupà aceasta data, participà la lucràrile sinodului patriarhal din Con-
stantinopol, fiind numit ?i «loctiitor de mitropolit al Amasiei» — adicà
in sinodul patriarhal avea locul celui de Amasia $i ì$i pàstra $i ìnalta
raspundere de protos al Athosului28. Ca $i alti ierarhi ortodoc$i din
acea epoca el era isihast. Prin ràspunderile §i preocupàrile sale a putut
ìnlesni patrunderea î circulatia unor manuscrise patristice grece^ti in
partile noastre.
Urmaûl lui Hariton, din anul 1381, a fost Antim Critopol, tot grec
de neam ; ìndeplinise functia de dincheofilax al Patrrarhiei din Con-
stantinopol, avind numele de Daniil, iar din luna octombrie 1370 a de
venit mitropolit al unei parti a Ungrovlahiei, cu re$edinta la Severin.
In sinodul patriarhal din Constantinopol avea locul mitropolitului de
Melitene. El folosise o sfìnta Evanghelie din secolul XII, scrisa in limba
25. In mànàstirile importante se organiza cite un scrip to riu m , ìnzestrat cu tot ceea
ce era necesar pentru copiere, pentru caligrafiere, pentru miniaturi — la Tis-
mana, la Prislop, la Bistrita-Vilcea, Cozia, Neamtu, Putna, Dragomirna, Feleac
in alte parti ( Dan S i m o n e s c u $i G h e o r g h e B à 1u t à, P agin i din I s
torici c à rfii rom àne$ti, Bucure$ti, 1981, p. 18—20).
26. Ibidem .
27. N. I o r g a, M u n tele A th o s in le g a tu ra cu T arile R om àne, in «AAR», Seria II,
tom. XXXVI, Mem. sect, ist., 14, 1914, p. 457. La Biserica Domneascà din Curtea
de Arge$, cind s-a pictat interiorul intre anii 1364—1366, in marea majoritate
inscriptiile s-au scris in limba greaca. Asupra originii zugravilor, speciali$tii nu
au un punct de vedere unanim (vezi : O. T a f r a 1i, B ise ric a D o m n eascà din
C u rte a de A rge§, in «RIAF», XVI, 1922, p. 158 $i P. P. P a n a i t e s c u , In scrip-
tiunile re liq io a se q re c e sti de la B ise ric a D om n eascà, in «BCMI», X—XVI, 1917—
1923, p. 161—171).
28. M. P à c u r a r i u, op. cit., I, p. 253.
greaca pe pergament. Dupa inscàunarea la Argev a semnat pe sfinta

( m io : «A smeritului vi pàcatosului Antim al Ungrovlahiei» 29. In anul
KJH2, in mai multe acte ale sinodului patriarhal apare ca mitropolit al
Ungrovlahiei, avìnd vi titlul onorific de «locfiitor al scaunului mitro-
pnlitan din Nicomidia». Nu sint indicii documentare certe, dar se con
sideri cà a pastori! la Argev pina in primii ani ai secolului al XV-lea
•?! ca «exarh a toata Ungaria vi al Plaiurilor» 30. Purtase corespondenfa
<11 patriarhul Eftimie al Tirnovei, in legatura cu scrierile Sfinfilor Pa-
t inti vi cu sfintele canoane. Patriarhul Eftimie era, la rìndul sau, fami-
ila rizat cu scrierile patristice in limba greaca din vremea cind era la
Constantinopol, la manastirile «Sfintul Mamas» vi Studion, adevarate
( (Mitre de studii patristice.
La Severin, urmavul lui Antim Critopol a fost un alt grec, Atanasie,
Irimis de la Patriarhia din Constantinopol. Instalat la Severin, vi Ata-
misie calàtorea adesea la Constantinopol, participìnd la lucrarile sino-
duini patriarhal. Se crede ca dupa moartea lui Antim de la Argev, Ata-
misie i-a urmat in scaun in capitala Tarii Romànevti.
Un reprezentant de seama al vechii noastre culturi bisericevti din
secolul al XlV-lea vi de la inceputul secolului al XV-lea a fost Nico-
(tiin cel Sfinfit de la Tismana, valah de neam, un bun cunoscàtor al
scrierilor liturgice vi patristice in -limba greaca vi in slavona. Monah
de la Athos, unde se studiau frecvent scrierile Sfinfilor Parinfi vi se co
piali cu sìrg, Cuviosul Nicodim de la Tismana s-a preocupat fàra con-
lenire de reorganizarea viefii noastre monahale vi cu zidirea unor ave-
/«iniinte monastice. Era preocupat in chip deosebit de lecturile patris-
lico, de pildà de scrierile lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Dupa cit
cunoavtem pina astazi cuviosul Nicodim de la Tismana este primul
cititor de la noi al scrierilor areopagitice. Aprofundìnd unele idei din
aeeste scrieri despre ingerì, despre preofie — mai ìntìi dupa textele
originale grecevti 31f pe care putea sa le aibà de la Athos, de la Con
stantinopol —, Cuviosul Nicodim purta o bogatà corespondenfà cu pa-
Iriarhul Eftimie al Tirnovei.
Nicodim cel Sfintit a organizat la Vodifa vi la Tismana viafa de
obvte, folosind Regulile Sfintului Vasilie cel Mare, completate de ìn-
vdtàtura spiritualà a Sfìntului Grigorie de Nyssa, de scrierile patristice
lilocalice, de teologia isihasta a Sfìntului Grigorie Palama. Prestigiul
pe care i-1 conferea viafa sa duhovniceascà exemplarà vi adìnca cul
lo i*3 teologica pe care vi-o insuvise s-au confimiat prin participarea
s<i ca mediator la actul de reconciliere sìrbo-constantinopolitan din
2». Se pàstreazà astazi la Universitatea din Bologna (vezi : Pr. N. $ e r b a n e s c u,
op. cit., p. 739).
30. M. P à c u r a r i u , op. cit., I, p. 254.
31. Folosirea scrierilor patristice in limba greaca nu-1 putea impiedica sa folo-
seascà $i traducerea sìrbeascà a C o rp u su lu i a re o p a g itic , fàcutà de Isaia de la
Hilandar (1371). Vezi §i Pr. G h. D r a g u l in, S iin tu i N ico d im de la T ism an a
§i cu ren tele r e lig io a se din v e a c u l a l X IV -le a , in «MO», XXVIII (1976), 11—12,
p. 966 $i 969; idem, E c le z io lo g ia tra ta te lo r a re o p a g itic e ..., p. 121.
1375 32. El a reprezentat, in epoca, atìt cultura greceasca ortodoxa cit

$i haina slava a scrisului teologie bizantin. Sursa ornamentatici minia-
turale a Evangheliarului scris de Cuviosul Nicodim de la Tismana in
slavona de redactie sìrba se aflà in arta bizantina 33.
Contemporan cu mitropolitii amintiti mai inainte, cu Sfintul Ni
codim de la Tismana, era $i fostul logofàt al voievodului Mircea cel
Bàtrìn, devenit monahul Filotei la mànastirea Cozia. In vremea dom-
niei marelui voievod román, Filotei monahul a conceput initial vesti
tele sale Pripeale in limba greacà 34.
In teritoriile intracarpatice, pe la 1376, se cunoa$te prezenta arhie-

piscopului Ghelasie. Prezumtivii ierarhi ortodoc$i de la Dabica sau cel
mentionat in scrisoarea papala din 1205 au avut urma$i. In secolul al
XV-lea sint atestati ierarhi ortodoc$i in Transilvania ; ei $tiau gre-
ce$te $i puteau sa aiba impreuna cu sfetnicii lor cel putin citeva scrieri
patristice in limba greaca. Este vorba de loan de Caffa (astazi Feodosia,
linga Cherci, in Crimeea).
Manastirea Sfintul Mihail din Peri, ctitorita de fratii cneji Dragon
$i Drag din Bedeu, la cererea ctitorilor a fost recunoscuta ca stavropi-
ghie a Patriarhiei din Constantinopol la 13 august 1391, dupa aceasta
data depinzind direct de patriarhul ecumenic. Pe egumenul Pahomie
de aici *l-a -investit cu titlul de exarh. Stavropighia din Peri a indeplinit
un rol important in viata religioasa $i culturala a romanilor din Tran
silvania 35, contribuind la promovarea culturii bizantine.
In Moldova nu este exclus sa fi fost in circuiate, paralel cu ver

simele slave din Sfinfii Pàrinfi, §i scrieri patristice in limba greacà,
chiar inainte de recunoa$terea lui Iosif Mu$at ca mitropolit al Moldovei
de catre Patriarhia-Ecumenica.
«E de crezut ca o stavropighie ca aceea reprezentatà de mànastirea
lui Iatco de lîngâ Suceava trebuia sa întretinâ oarecare legâturi di
recte cu Constantinopolul» 36, ?i astfel era posibilitatea de a se procura
scrieri patristice greceçti ce s-au putut apoi traduce in limba slavona,
in jurul anului 1395.
32. Al. E 1i a n, M o ld o v a B izan lul in seco lu l al X V -le a , in culegerea de studii
ìngrijità de M. Berza : C u ltu ra m o ld o v e n e ascà in tim pul lu i $ te ian cel M are,
Bucure$ti, 1964, p. 166; E mi l L à z à r e s c u , N ico d im de la T ism an a $/ rolu l
sà u in cu ltu ra v ech e ro m à n e a sc à , I, (pina la 1385), in «Rsl.», voi. XI, 1965, p.
268—269.
33. M. P a c u r a r i u, op. cit., I, p. 292.
34. Vezi : t T it S i m e d r e a , L es «P rip cla» du M oine P h iloth èe, in «Rsl», XVII,
1970, p. 195; Prof. G h. C i o b a n u, M uzica b ise r ic e a sc à la R om àni, in «BOR»,
XC (1972), 1—2, p. 166 §i V i o r e l C o s ma , D ouà m ilen ii de m uzica pe pà-
m intul R om àn iei — Introducere in istoria muzicii romàne$ti, Bucure$ti, 1977,
p. 27.
35. M. P à c u r a x i u , op. cit., I, p. 274.
36. A 1. E 1i a n, op. cit.. p. 155.
In primàvara aceluiasi an, 1395, voievodul Moldovei $tefan Mu$at

a trimis la Constantinopol o solie in frunte cu protopopul Petru, cu
sensori si daru ri catre patriarh, rugindu-1 sa ridice anatema pronun
c i c i asupra Bisericii Moldovei, asupra boierilor $i a intregului popor
.si sa recunoascà pe Iosif $i pe Meletie ierarhi canonici in Moldova 37.
La aceastá interventie formulata in termeni nu miniai protocolari, dar
piini de cuviinta, replica patriarhului ecumenic ,s-a caracterizat prin
violenta si intoleranta. Protopopului Petru i-a poruncit sa preia tem
perar administrarea Bisericii Moldovei $i sà-i alunge pe cei doi «epis
copi falsi». La refuzul protopopului de a indeplini aceasta insarcinare
.i fost ameninfat ou caterisirea. Desi a acceptat apoi scrisoarea de im-
puternicire, protopopul Petru nu si-a luat in primire funcfia «la care-1
indatorase patriarhul impotriva vointei sale» 3839.
Intr-un studiu dedicat lui Gavriil Uric 30 se formuleaza ipoteza ca
protopopul Petru era pàrintele celui care avea sá fie ilustrul copist si
( aligraf din secolul al XV-lea, monahul Gavriil Uric de la Neamtu ;
Iilitirul sau fiu 1-ar fi ìnsofit in calatoria la Constantinopol unde si-a
desavirsit educafia artistica, a cunoscut si a studiat manuscrisele gre
ensti din bibliotecile din Constantinopol, de la Studion. Prin compa-
t<itie, se stabileste in studiul menfionat cà in manuscrisele sale Ga
vriil Uriche la Neamtu a folosit uncíala nouà liturgica de lux, bizan
t i na , din secolele IX—XII. In aceasta privintà el a folosit ca izvoare
<lo inspirare surse bizantine directe, la Constantinopol. Aici a folosit
«o íntreaga biblioteca, in care a studiat migàlos tot felul de manuscrise
cu tot felul de scrisuri» ; a putut cerceta «in marile biblioteci manas-
! iresti din capitala imperiului, si in primul rind in cea de la Studion,
(*are cu fondurile sale grecesti si slave constituía cel mai vestit centru
do propagare a culturii bizantine...» 40.
Ipoteza mai sus expusà are un coeficient notabil de verosímil si
noi adàugam ca celebra colectie de scrieri slave — mai exact spus,
in limba slavonà — cunoscutà la noi sub denumirea de «Colecta Stu
dion» (identificata de cercetatorul I. Iufu) a putut fi descoperità de Ga
vriil Uric la Studion si adusa in Moldova, ulterior realizìnd copii, cu
loatà competenfa si talentul pe care 1-a dovedit in transcrierea texte-
lor. Un moment prielnic putea fi, pentru infaptuirea lucrarii de cafre
Uric, recunoasterea mitropolitului Iosif in fruntea Bisericii din Mol
dova de cafre Paitriarhia Ecumenica. Copiile realízate de Gavriil Uric
(lupa exemplare din Colecta Studion sìnt pàstrate astàzi in fondul de
manuscrise de la Biblioteca Academiei — Burniresti41-
Tot in acea perioadà, protopopul Petru — probabil si fini sàu Ga
vriil Uric au putut aduce in Moldova de la Constantinopol si únele ma
nuscrise grecesti, intre care si únele cu confinut patristic pe care mai
Ifrziu le aflam in Moldova.
37. M. P à c u r a r i u , op. cit., I, p. 262—263.
3tt. Ibidem , p. 263.
39. Vezi : S o r in U 1e a, G av riil U ric. Studiu paleografie, in «SCIA», tom. 28
(1981), p. 53—55.
40. Ib id em , p. 51—52.
41. Mss. slave nr. 164 $i nr. 165.
Evenimentul important pentru istoria Bisericii noastre al recunoa$-

terii Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia Ecumenica a avut loc in
anul 1401. Dupa trecerea la cele vernice a mitropolitului Iosif, se crede
prin anul 1416, se face menfiune documentara despre un nou arhipästor
al Moldovei. Scriitorul bizantin din secolul XV, Silvestri! Syropulos,
in a sa Istorie a sinodului florentin din 1438—1439, relateazä despre un
mitropolit al Moldovei — pe care insä nu-1 nume$te — venit la Con-
stantinopol, pe care patriarhul Eftimie a refuzat sä-1 recunoascä, inter-
zicìndu-i intrarea in capitala. Dupa moartea acelui patriarh (| 27 martie
1416), ìmparatul Manuil al II-lea Paleologul a izbutit sä impunä sino
dului patriarhal numirea mitropolitului grec de Poleainina ca mitro
polit al Moldovei, trimitindu-1 la eparhia sa chiar in acel an. Se pre-
supune cä acesta este mitropolitul Macarie, menfionat intr-o inscrip-
fie greceascä din anul 1428 ca mitropolit al Moldovei «$i al »partilor
de linga mare...». V. Laurent a arätat cä urma$ul lui Iosif la Suceava
a fost grec, $i inainte de a fi numit in Moldova a fost mitropolit de
Poleainina. In aceastä complicatä situafie eclesiasticä a Moldovei fatä
de Patriarhia Ecumenicä era amestecatä $i casa imperialä bizantinä
— pricina nerecunoa$terii din 1416 trebuie explicatä prin intervenga
impäratului in decizia pentru ocuparea scaunului mitropoliei moldo-
vene 42.
Prin anul 1436, cìfiva ani dupä incheierea domniei lui Alexandru
cel Bun, mitropolit al Moldovei era tot un ierarh grec, Damian. Fäcea
frecvente cälätorii la Constantinopol43, acestea reprezentind tot atitea
posibile prilejuri de a se adäuga noi manuscrise grece$ti -la fondul de
scrieri patristice pentru folosul Bisericii din Moldova.
Dacä un mitropolit grec, Ioachim, numit de impäraitul loan al
Vlll-lea Paleologul, de la Agatopole in Moldova, a arhipästorit uici
intre 1447 $i 1452, arhipästorirea acestuia «a fost efemerä $i n-a läsat
nici o urmä» 44.
Perindarea acestei serii de prelati greci la conducerea Mitropoliei

Moldovei trebuie considerata drept consecinta unei conjuncturi, altfel
destul de precarà $i echilibrata pe màsura deciziilor $i intereselor Pa-
triarhiei Ecumenice. Au existat ìnsa in aceste ìmprejurari conditiile ca
arhipastorii greci numiti in Moldova sa fi fost insotiti «de un grup —
42. V. L a u r e n t , L es d ro its de l'em p ereu r en m atière e c c lé sia stiq u e , în «Etudes
byzantines», XIII (1955), p. 5—20; I de m, L es «M é m o ire s» du g ran d e c lé sia rq u e
de l'E g lise de C o n stan tin o p le, S y lv e stre S y ro p o u lo s, su r le C o n cile de F lo ren ce
(1438 —1439), Paris, 1971; A t h a n a s i e de l a P a r o s , A râ ta re pe scu rt a
d u m n ezeieçtilor d o gm e ale cred in tei, Mânâstirea Neamtu, 1816, p. 399—423 $i
M. P â c u r a r i u , op. cit., I, p. 319—320.
43. M. P à c u r a r i u, op. cit., I, p. 322—323.
44. Ibidem , p. 325—326. Referitor la mitropolitii greci ai Moldovei din prima ju-
mâtate a secolului al XV-lea vezi ?i : V. L a u r e n t , C o n trib u tio n s à l'h is
toire d e s re la tio n s de l ’E g lise b y zan tin e a v e c l'E g lise ro u m ain e au début du
XV-e siè c le , în : «Bull, de la section de l'Acad. Roumaine», tom. XXVI (1945),
p. 180—184; I de m, L e s d ro its de l'E m p ereu r en m atière e c c lé sia stiq u e , p.
5—20 $i Al. E l i a n , L es ra p p o rts b y zan tin o -ro u m ain s. P h a se s p rin c ip a le s et
traits c a ra c té ristiq u e s, în «Byzantinoslavica», XIX (1958), p. 217—218.
dosigur, nu prea números de monahi cu care voi* fi venit din Bi-

/<int... $i ierarhii greci sa fi promovat ìntr-o anumità màsurà cultura
bizantina...» 45.
Càderea Bizanfului, in a $asea decada a secolului XV, a prejudi
cial serios pentru un timp — cani o jumàtate de secol — legaturile
noastre directe cu Constantinopolul. In aceasta perioada, calatoriile cà-
lugarilor greci de la Athos spre Tarile Romàne $i cele intreprinse de
ralugari din mànàstirile romàne$ti la Athos au constituit modalitàti
nooficiale, dar deosebit de semnificative pentru mentinerea unui nivel
al vechilor relafii culturale cu lumea eclesiástica bizantina. Nu avem
dovezi ale faptului cà ierarhi sau monahi greci s-ar fi refugiat in Tarile
Uomàne in urma caderii Constantinopolului sub otomani46.
Ìntr-un studiu din anul 1959 despre : Urinarile caderii Jarigr adulili
jìcntru Biserica romàneascci47, P. S. Nàsturel se mentine in domeniul
presupimerilor cìnd, pornind de la o scrisoare -a mitropolitului Ioachim
|)e care-1 socote$te a fi ocupat scaunul mitropoliei Moldovei in vre-
inea caderii Constantinopolului —, afirma despre ipotetica prezenfa a
imor pribegi greci in Moldova, «nu prea numerosi, mai pufini decit in
Muntenia».
Prin logica situafiei $i a faptelor, nu se poate vorbi de un nivel
nseendent al influentei culturii grece$ti la noi in perioada imediat ur-
m«lloare caderii Constantinopolului. Alegatiunile formulate de Gr. To-
ci loscu $i D. Russo — precum $i de alti cercetàtori — despre faptul
eh insali càderea Constantinopolului ar fi prilejuit o credere a ìnrìu-
i irii grece$ti in Tarile Romane48, sufera de lipsa argumentafiei ; nu
le reluam in paginile de fata, problema fiind subsidiará studiului nostru.
Dupa cìteva decenii de la càderea Constantinopolului, se reiau le
ga turile noastre directe cu Patriarhia Ecumenica, la ìnceputul secolului
al XVI-lea §i se vor mentine, ìnlesnite de contextul imprejuràrilor is-
lorice. Secolul al XVI-lea se deschide astfel pentru Biserica Ortodoxa
din Tarile Romàne sub semnul unor legàturi cu marile figuri de patri-
arhi ai Constantinopolului49.
De$i aflafi sub asupritoare stàpìnire stràinà, ierarhii, clericii precum
$i dreptmàritorii cremini din Patriarhia Ecumenica au dovedit o tinutà
inorala superioarà ; misiunea educativa $i cultúrala a Ortodoxiei a con
ti nuat §i in climatul de opresiune otomana. Biserica a intretinut in per-
manentà o retea de invàtamint, ierarhia, monahismul au numàrat in
continuare in rindurile lor oameni culti, personalitàfi remarcabile, co
piati ?i scriitori, unii dintre ei devenind ilu?tri. Prin Biserica, prin slu-
45. Al. E 1i a n, M o ld o v a §i B izan \ul in se c o lu l al X V -lc a , in voi. cit., p. 150.
46. Ibidem , p. 153 $i 167.
47. Artieoi publicat in «MO», XI (1959), 1—2, p. 45—73.
48. Apud D an Z a m f i r e s c u , P re o cu p àri d e b izan tin o lo g ie $i re la \ii rom àno-
n eo grece§ ti in re v iste le din cu p rin su l P atriarh ici R om àn e in u llim ii 75 ani, in
«Ort.», XII (1960), 1, p. 127.
49. Pentru secolul XVI, vezi studiul ierom. N é s t o r V o r n i c e s c u , L eg atu rile
P atriarh iei din C o n stan tin o p o l cu B ise ric a rom cineascà in v e a c u l al X V I-le a, al-
càtuit sub indrumarea prof. Al. E 1i a n, $i publicat in «MO», X (1958), 3—4,
p. 191—202.
l/n MITROPOLIA OLTENIEI
Jitorii ei, cultura bizantina s-a mentinut la tóate popoarele ortodoxe

din sud-estul european 50.
La începutul secolului al XVI-lea, prin anul 1503, Nifon II, fostul
patriarh al Constantinopolului, este adus în Tara Româneascà de vo-
ievodul Radu cel Mare, pentru a reorganiza Biserica romàna de la sud
de Carpati. Stàruinta $i competenta lui Nifon au dus la înfaptuirea unui
program de «totalâ organizare a viefii biserice$ti» 51. Indiscutabil câ
una dintre problemele care 1-au preocupa! în mod deosebit a fost $i
înzestrarea bisericilor eu carfile de cuit $i de învâtàturâ necesare.
O contribuée la creçterea acestui patrimoniu de literatura orto
doxa, ìmbogafirea lui cu scrieri patristice în limba greaeâ, au putut
realiza $i unii dintre cei noua patriarhi ecumenici $i alti sfetnici din
suita lor care au vizitat Tara Româneascà $i Moldova în secolul al
XVI-lea 52. V
V#
în acest cadru istorie bisericesc din secolele XIV—XVI ne putem

explica, fenomenul implicînd $i únele elemente ipotetice, prezenfa la
noi in aceastâ perioada a unor manuscrise apoi $i tiparituri greceçti,
existera $i circulatia unor manuscrise muzicale cu text grecesc, exis-
tenta $i circulatia unor scrieri patristice in limba greacci.
a. Pentru prima categorie dintre aceste lucrari invocàm premisa
formulata de protesomi bizantinolog Alexandru Elian : lipsind indica
tine cu privire la o data initialà cînd au fost «importate» manuscrisele
$i càrfile vechi de secóle pastrate astàzi ìn bibliotecile noastre, precum
$i indicafii cu un coeficient de precizie asupra datelor ulterioare cìnd
s-ar fi répétât procurarea lor53, farà a avea, aladar elemente de sprijin
pentru explicafii de acest gen, ne edificàm pe elemente de constatare :
prezenfa $i circulatia ìn cadmi Bisericii noastre a literaturii ortodoxe
liturgice, omiletice, patristice, ìn secolele XIV—XVI, ìn bunà parte prin
manuscrise greceçti, apoi $i prin tipàrituri. Unele manuscrise identifi
cate pentru epoca mentionatà confín indicii certe despre elaborarea lor
ìn secolele XII sau XIII — ceea ce vom arata la locul potrivit in pagi-
nile ce urmeazà.
Astfel, un Evangheliar grecesc, scris in uncíala liturgica a seco-
lelor XI—XII, se pàstreazà in prezent la Biblioteca Universitáfii din Ia$i
(ms. 194) 54.
50. Prof. T e o d o r M. P ó p e s e u, Girici su te de an i de la c à d e re a C o n stan tin o
p o lu lu i su b tu rci (1453 — 1953), ìn «Ort.», V (1953), 3, p. 435—436.
51. Al. E l i a n , L e g a tu rile M itro p o liei U n g ro v lah ie i cu P atriarh ia de C o n sta n ti -
n opol $/ cu c e le la lte D iserici O rto d o x e, de la in tem eiere p in a la 1800, în «BOR»,
LXXVII (1959), 7—10, p. 911.
52. Ibidem , p. 911—912 ; vezi $i ierom. N e s t o r V o r n i c e s c u , stu d iu l cit., p.
191—202.
53. A 1. E l i a n , M o ld o v a §i B izanful in se co lu l al XV -lea, ìn culegerea cit., p. 150.
54. Vezi $i V a s i l e G h e o r g h i u , L ecfio n aru l e v a n g h e lic g re c e sc din Iaçi (ms.
194), Bucureçti, 1940.
0
STUDI I £/ ART ICOLE
Mai multe canoane, poezii biserice$ti in grecete din secolul al

XlII-lea, se pastreaza la Biblioteca Academiei — Bucure$ti55.
Un Evangheliar — datat secolul XII — provenind din biblioteca
episcopului Melchisedec al Romanului se pastreaza de asemenea ìn
londul de manuscrise al Bibliotecii Academiei — Bucureçti56, precum
!>i un alt Evangheliar din acelaçi secol provenind din biblioteca epis-
copului Ghenadie Enaceanu 57.
Lucrarea lui Constantin Armenopulos intitolata : Exabiblos, elabo-
t«ita in anul 1345 la Salonic, a circulât la noi in textul neogrec al lui
Nicolae Kumalis Kritopoulos din anul 1490, atìt in instantele biseri-
oo$ti cìt $i in cele laice 58.
Pe la anul 1400, a fost folosit mai întîi in Tara Româneascâ $i pe
urina in Moldova un manuscris grecesc care cuprinde Basilicalele, in
loxtul prescurtat $i cunoscut sub numele de Sinopsa. Manuscrisul a
lost descoperit de B. P. Hasdeu in secolul trecut, la Biblioteca nationala
din Paris59.
A circulât la noi, în epoca de care ne ocupâm $i o copie in limba
greaca din secolul al XV-lea a lucrërii Syntagma de Matei Vlastaris ; se
pilstreaza în prezent la Biblioteca Universitatii din Ia$i60. «Nimic nu
no împiedica (...) sa -1 socotim adus în tara $i daruit mitropoliei de unul
din titularii greci ai Scaunului mitropolitan din prima jumatate a seco-
1111ui al XV-lea»61.
Biblioteca Universitari din Ia$i pastreaza $i un rotul liturgie, ma-
imscris in limba greacà din anul 1419 continìnd Liturghia Sfintului
Vasilie cel M are62.
In timpul domniei lui $tefan cel Mare, la 1486, un monah pe nume
Asincrit, din Moldova, a scris un Molitvenic ; printre textele slavone$ti
mprinse ìn manuscris se aflà $i «parti in limba greaca, scrise insà cu
slove slavone$ti» 63.
Pentru Jam Româneasca — secolul al XV-lea — Nicolae Iorga
n (»mis ipoteza existentei unor expuneri scurte cu carácter de cronica
f»5. Ms. grec. n,r. 322 (375). Vezi C o n s t a n ti n L i t z i c a , Ccitcìlogul m an u scrip-
telor p re c e tti din B ib lio te c a A cad em iei R om àne, I, Bucure$ti, 1909, p. 164.
56. C. L i t z i c a , op. c/£.# p. 161.
57. Ibidem .
511. H. M i h a e s c u, In ilu e n la g re c e a sc à a su p ra lim bii rom àn e pin a in se c o lu l ai
X V -lea, p. 147.
59. Apud prof. V i c t o r B r à t u l e s c u , Min iatu ri §i m an u scrise din M à n à stire a
Putna, in «MMS», XLII (1966), 7—8, p. 461.
60. Ms. nr. 303 (— V 11). Vezi $i Al. E 1 i a n, op. cit., $i I o a n N. F i o c a , O rigin ile
D reptului sc ris in B ise ric a O rto d o x à R om àna, in «MA», XIV (1969), 1—3, p. 84.
Asupra Codicelui menfionat a atras atenfia mai ìntii C o n s t . E r b i c e a n u ,
in articolul : M a n u sc rise v ech ì a lia te in b ib lio te ca Si. M itro p o lii a M o ld ovei,
din «Revista Teologica», Ia$i, III (1885), p. 16.
61. AL E 1i a n, op. cit., p. 114; acest manuscris este amintit de Dimitrie Cantemir
in D escriptio M o ld a v ia e .
62. Pr. I o a n Z u g r a v , Un m an u scris din an u l 1419 a l L itu rgh iei SI. V a silie cel
M are, in «Candela», XLVIII (1937), p. 263—282. Nicolae Iorga vorbind despre
acest studiu considera manuscrisul grecesc un dar fàcut Moldovei de Ioan al
VlII-lea Paleologul (in «Revista istoricà», XXIV (1938), p. 285—286).
63. P. S. N à s t u r e l , U rm àrile c àd e rii Ja r ig r a d u lu i pen tru B iserica R o m àn eascà
ìn «MO», XI (1959), 1—2, p. 63.
m MITROPOLIA OLTENIEI
munteanà în limba greacâ, ce vor fi apoi folosite de Iacob Unrest in al

sâu Chronicon Austriacum pentru evenimentele din 1475 $i anii urma-
tori. Arguméntele pe care se sprijinâ Nicolae Iorga sint in cea mai
mare parte de ordin filologic.
în secolul XVI au apàrut la Braçov, mai intii in limba greacâ :
Epitome tes Aristotelus dialektikes. Epitome tes autu rhetorikes, in
anul 1539 64 ; (Pseudo) Plato, Platonos oroi. (Pseudo) Aristóteles, Aris
tóteles peri kosmu, in 1541 ; (Pseudo) Aristóteles, Aristóteles peri are-
ton bib. — Demetrius Phalereus, Demetriu Phalereos ton hepta sofon
apophtegmata. (Pseudo) Sosiades, Sosiadu ton hepta sofon hypothekai,
in 1545 65. Alte doua tipàrituri din aceeaçi categorie au fost necunos-
cute cercetâtorilor pina de curînd : Hesiod $i Epictet, una dintre aceste
doua tipàrituri avînd la baza un manuscris care provenea de la o bi
blioteca mânâstireascà din Moldova secolului al XVI-lea. Aceste doua
tipàrituri se pâstreazâ astâzi într-un colligat aflat la Biblioteca muni
c ip a l «Gh. Asachi» din .Iaçi6667.
într-un manuscris grec din 1576 — pâstrat la Biblioteca Sfîntului
Sinod—Bucureçti — se gaseóte Comentarul Sfîntului loan Gura de Aur
la Evanghelia dupa loan 67. Lucrarea este toarte rara $i de o importants
teológica deosebita, ca $i Comentarul lui Origen la Evanghelia dupa
loan.
întrucît Máximos Margunios a dedicat în anul 1583 voievodului
Petru Cercel 68 doua dintre cele trei cârti ale sale despre «purcederea
Sfîntului Duh de la Tatàl», în grece$te, se poate presupune cà exem-
plare din aceste lucràri sa fi circulât $i la noi.
Mihai Voievod Viteazul, impremía cu mitropolitul Eftimie de la
Tîrgoviçte, au solicitât loctiitorului de patriarh ecumenic de la Con-
stantinopol Meletie Pigas sa le trimità o Biblie $i un Nomocanon în
limba greacâ. La 6 august 1597 s-a trimis la Tîrgoviçte Biblia solicitatâ,
aminfîndu-se câ se va face $i trimite $i o copie dupâ un Nomocanon.
64. Vezi : T ip àritu ri rom ân eçti, 1539—1750, e x iste n te la B raço v , Catalog, Braçov,
1980, p. 1.
65. I cl e m, p. 7 $i 15.
66. Vezi : I. K a r a , C ite v a m an u scrise rare in b ib lio teci m old ov en eçti, în culege-
rea : «Tîrgovi$te, cetate a culturii româneçti». Lucrarile sesiunii çtiintifice din
21—23 decembrie 1972, Partea I. Studii $i cercetàri de bibliologie, publicatá de
Comitetul de cultura çi educare socialista al judefului Dîmbovita. Muzeul Ju-
detean Dîmbovita, Bucureçti, 1974, p. 257. Dintre aceste manuscrise greceçti
aflate în mànâstiri din Moldova a fàcut probabil parte $i lucrarea cunoscutà
a lui He,rodot. Ulterior, a fost tradusâ în româneçte în 1645, traducere «de o
frumusefe $i bogafie eu totul superioarâ» — cum spune Nicolae Iorga care a
gasit aceastâ traducere fàcutà de un tradueâtor înfelept, într-o copie datînd
din 1816 la mânâstirea Coçula-Botoçani în anul 1908. A tipárit-o ínsofitá de o
prefafâ la Vàlenii de Munte, Tip. «Neamul Románese», 1909, VII + 553 p.
67. Ms. grec nr. 194, din Biblioteca Sfîntului Sinod-Bucureçti (Arhimandrit G r i -
g o r i e B á b u ç, P re o c u p â ri çi in iâ p tu iri pentru rid ic a re a cu ltu rii teo lo gice.
O rg a n iz a re a b ib lio tecilo r p a tria rh a ie , în «BOR», LXXXVI (1968), 6, p. 765; vezi
$i: R a d u C o n s t a n t i n e s c u , M a n u sc rise çi c â rfi clin B ib lio te ca P atriar-
hiei $/ a S lin tu lu i Sin od, în «BOR», XCII (1974), 7—8, p. 1041.
68. Prof. P á n d e l e O l t e a n u , M e to d a iilo lo g ie i co m p árate in stu d ie r e a izv o a-
relor çi id e n tiîic a re a v e rsiu n ii n e o g re c e ç ti a o p e re i « S c a r a » , tra d u sâ de M itro -
p o litu l V a rla a m , în «MO», XXII (1970), 5—6, p. 565.
Lucrarea lui Maximos Margunios : Scara paradisului sau Cuvîntâri

ascetice — versiune interpretata $i transpusâ în greaca vulgarà din
dialectul elenic — dupa «Scara Paradisului a Sfîntului Ioan Sinaitul»,
tipâritâ la Venefia în anul 1590, trebuie sa fi circulât $i la noi în ulti-
mul deceniu al secolului al XVI-lea, pentru câ la începutul secolului
urmâtor, smeritul Varlaam Motoc de la manâstirea Secu — viitorul
mitropolit, fâcea cunoscutâ traducerea româneascâ a Scârii... dupa édi
fia de la Venefia din 1590 69. «
*
Un manuscris grec din secolul XIII, care a aparfinut Colegiului

«Sfìntul Sava» din Bucuresti — pastrat actualmente in fondurile docu
mentare ale Bibliotecii Academiei —, confine in prima parte a textu-
lui trei cuvintari «la Nasterea Maicii Domnului» ale Sfintului Ioan
Damaschin 70. Tot din opera Sfintului Ioan Damaschili se gaseste in-
tr-un manuscris din secolele XIV—XV : Expunerea exactà a credintei
ortodoxe 71.
Menfionàm si un alt manuscris, datat in secolele XIV—XV, care
cuprinde «A lui Chirii arhiepiscopul Alexandriei despre Treimea cea
de-o fiintà...» 72.
Un manuscris din secolul XIV, care a fost semnalat mai ìntìi in
biblioteca «scoalei domnesti» de la manastirea «Sfìntul Sava» — Bucu
resti, cuprinde 16 cuvintari teologice ale Sfintului Grigorie de Nazianz,
cu scolii, «probabil ale lui Niketas din Serres» 73.
Manuscrisul grecesc din secolul XV, Exaimeronul Sfintului Vasi-
lie cel Mare 74, a trecut de la Seminami Central din Bucuresti la Bi
blioteca Academiei, unde este pastrat in prezent.
Tot la Biblioteca Academiei se pàstreazà un alt manuscris grecesc
din secolul XV cuprinzìnd Scara Sfintului Ioan Sinaitul75.
In fondurile documentare ale Bibliotecii Universitari din Ia$i se
gaseste opera Sfintului Justin Martirul $i Filosofili, tipàrità in 1551, la
Lutetiae (Paris) 767.
Un manuscris grecesc din secolul XVI, provenit de la Seminami
Central din Burniresti — si pastrat la Biblioteca Academiei — cuprinde
«Capitole filosofice» din opera Sfintului Ioan Damaschili, Izvorul cu-
no$tintei $i Expunerea exactà a credintei ortodoxe ; in acelasi manu
scris se gàsesc parfi din opera ascetica • a lui Evagrie Ponticul
Monahul11. $
69. Ibidem ,p. 556.

70. C. L i t z i c a, C a ta lo g u l cit., p. 275.
71. Ibidem , p. 277.
72. Ibidem , p. 181.
73. Ibidem , p. 201—202.
74. Ibidem , p. 237.
75. Nestor Camariano, C a ta lo g u l m an u scrise lo r grece§ti, Bucure$tif 1940,
ms. grec. nr. 1387.
76. N. G a i d a g i s, C a ta lo g u l càrfilo r grecen ti de la B ib lio te ca C en trala U n iv ersi-
tarà «M . E m in escu » — Ia§i, 1974, exemplar xerografiat, p. 34.
77. C. L i t z i c a, C a ta lo g u l cit., p. 296 $i 298.
Cel pufin o parte dintre asemenea lucràri patristice în limba

greacà au circulât la noi printr-o râspîndire mai intensa decît am
exemplificat, în secolele XIV—XVI. Numàrul lor în acea perioadâ a
putut fi aladar mai mare «dacá çtim — mai aies cînd este vorba de
manuscrise slave — cît de mare e numàrul celor care — copiate sau
prezente în Moldova în acea epoca — au luat mai tîrziu drumul farà
întoarcere al strainatafii» 78.
b. într-o vreme cînd cultura slava era la noi o cultura «veçmînt»,
o cultura pe care o putem numi «de comunicare» — fiindcá nu putea
fi una de «creafie» — ea fiind a cancelariei domneçti $i limbá de cult
în general, în Bisericá totuçi a continuât sa se exercite influenfa bizan
tina, folosindu-se $i limba greacá, chiar dacá mai sporadic fafa de
slavonâ, în texte scrise, a$adar $i prin scrieri patristice.
Faptul în sine nu poate fi socotit de excepfie pentru ca este vorba
mai ales de continuitatea unor vechi tradifü de cultura bisericeascá —
o vechime mergînd pînà la timpurile patristice.
Sfera problemei pe care o examinàm, atît cu date precise, cu már-
turii istorice $i logice dar implicînd $i ipoteze, este amplificata prin
existenfa $i pâstrarea pîna ìn zilele noastre a unui numàr considerabil
de manuscrise de muzicà bisericeascá cu notafie psalticà $i cu text
grecesc tentai sau ìn cea mai mare parte, manuscrise folosite la noi ìn
aceastá epocà. Profesorul de bizantinologie Al. Elian, vorbind despre
unul dintre aceste manuscrise, copiât la Putna ìn 1511 de protopsaltul
Eustafie, conchide : «Sìntem ìn prezenfa unei tradifii care nu poate
ìncepe ìn 1511...» 79.
Vechile noastre manuscrise cu muzicà psalticà confin ìn cea mai
mare parte o imnografie patristico-bizantinà 80.
Ipoteza acceptatà este câ la noi s-a ìntrebuinfat muzicà psalticà
ìn limba greacá ìncà ìnainte de secolele X—XI — cînd are loc intro-
ducerea acestor cíntári $i ìn Bisericá bulgará sau rusà. In Bisericá Or
todoxa Románá a pátruns melosul bisericesc créât de Sfíntul loan Da-
maschin. «Bine alcàtuità $i destul de compietà, creafia Sfìntului loan
Damaschili s-a impus, fiind íntrebuinfatá timp de cíteva secóle...»81.
Pe baza datelor certe $i adàugìnd ipoteze logice, cercetarea muzi-
cologicá privind etapa veche a evolufiei muzicii noastre biserice$ti
78. A 1. E 1i a n, M o ld o v a B izan \ul ìn se c o lu l al X V -lea, p. 150—151.
79. Ibidem , p. 151. Acelaçi autor a discutât problema cìntàrii biserice$ti ìn limba
greacà la romàni $i in limba slava ìn studiul : «E lem en te de p a le o g r a iie greco-
ro m àn a», din volumul : «Documente privind Istoria României. Introducere», I,
p. 365, n. 1. Despre cintarea bisericeascá cultivatâ la noi in limba greacà pe
vremea lui Alexandru Làpuçneanu, vezi Scrisoarea acestui domnitor moldovean
càtre fràtia ortodoxa din Liov publicatâ de Hurmuzaki-Bogdan, D ocum ente, supl
II, vol. I, p. 207—208, nr. CII ; I l i e B à r b u l e s c u , C e rc e tà ri isto ric o -iilo lo g ic e ,
Bucureçti, 1900, p. 80 precum $i articolul acestuia : A cad em ie de m uzicà b ise r i
c e a sc á ìn M o ld o v a ìn se c o lu l al X V I-le a , în «Arhiva, organul Societàlii çtiinti-
fice $i literare din Iaçi», XXXII (1925), p. 142—145.
80. Posedàm pina astàzi un numàr considerabil de manuscrise psaltice grece??ti,
majoritatea pàstrate ìn fondul documentar de la Biblioteca Academiei-Bucurei?ti(
aitele în bibliotecile mànâstireçti sau la centrele eparhiale, in arhive î muzee.
81. Prof. N. L u n g u, pr. prof. G r. C o s t e a $i prof. I. C r o i t o r u, G ram ática
m uzicii p sa ltic e , Bucureçti, 1969, Cuvînt ìnainte, p. IV.
ajunge la concluzia cà alàturi de textele grece$ti ale literaturii litur

g ie , patristice, a putut circula $i muzica bizantina cu text grecesc... 82.
Folosirea cintàrilor biserice$ti in limba greacà era in uz $i la bulgari,
dupa cum o dovede$te Sinodiconul tcimlui Borii, datat la inceputul se-
colului al XIII-lea 83.
Dupà reorganizarea viefii biserice$ti, proces efectiv inriurit de
organizarea eclesiástica bizantina, in sfintele noastre loca$uri s-a cin
tai $i in limba greacà.
Am amintit mai ìnainte cà fostul logofàt al lui Mircea cel Bàtrìn,
monahul Filotei de la Cozia, a conceput initial Pripealele sale in limba
greacà. Ulterior, la centrele mitropolitane $i episcopale, in marile mà-
nàstiri ca Tismana, Prislop, «Sfìntul Mihail» din Peri (Maramure$),
Neamtu, Moldovita, Putna, au existât preocupari de cultivarea $i pro-
movarea muzicii bisericeçti, atit in limba greacà cit $i in limba slavà 84.
La mànàstirea Putna $i-au desfàçurat o frumoasà activitate càrturà-
reascà $i muzicalà vestiti protopsalti $i dascàli : Eustatie, Antonie,
Lucaci 85.
Cunoaçtem astàzi mai multe manuscrise psaltice greceçti, in cea
mai mare parte rod al ostenelilor protopsaltilor romàni care au précé
dât epoca lui Mihai Viteazul — pinà unde merge cercetarea noastrà
privind scrierile patristice la romàni.
Dintre aceste lucràri amintim mai intii un Stihirar, care a circulât
in Moldova in secolul al XV-lea $i se pàstreazà in copie intr-un Anto-
loghion la muzeul mànàstirii Putna (ms. 56/544/576) 86.
In cadrul preocupàrilor de transcriere a acestor manuscrise psal
tice, de componisticà chiar, la numàrul protopsaltilor cunoscuti se
adaugà de curìnd monahul Paisie, cintàret de la Putna, care in anul
1504 a scris un Minei pentru mànàstirea Dobrovàt, la cererea slàvitului
ctitor, Çtefan cel Mare 87.
O lucrare clasicâ în acest domeniu este Antologhionul vestitului
protopsalt Eustatie de la Putna din anul 1511. Manuscrisul, probabi]
dupâ multe peregrinâri, se pâstreazâ astâzi împârtit în douâ fragmente
(în Uniunea Sovieticâ), la Moscova $i la Leningrad 88.
82. Prof. Gh. C i o b a n u, M u zica b ise ric e a sc à la ro m àn i , in «BOR» (1972), 1—2,
p. 164.
83. Ibidem , p. 164.
84. In aceste centre bisericesti de la noi, in secolele XV—XVI «au fost vestite
Scoli de psaltichie... probabil ?i la $cheii Brasovului» (Vi or e 1 C o s ma , D ouà
m ilenii d e m uzica..., p. 30 si 32).
85. • Acad. $ t. B à r s à n e s c u , $ c o a la g re c o -sla v o -ro m à n a de la m àn àstirea Putna,
in «Revista de Pedagogie», 1966, 5—6, p. 20 ?i 26.
86. Vezi : Gh. C i o b a n u , M a r i n I o n e s c u si T i t u s M o i s e s c u , «§coa/a
m u zicalà de la P u tn a», M an scrisu l nr. 1—26 —Ia§i. « A n to lo g h io n ». D ocilm en te ,
Bucuresti, 1981, p. 52.
87. G h. C i o b a n u , S tu d ii de etn o m u zico logie §i b izan tin o lo gie, Bucuresti, 1974,
p. 270.
88. O parte se pàstreazà la Muzeul de istorie din Moscova (ms. 350) si cealaltà
parte la Academia de $tiinte din Leningrad (ms. 13/3/16). Vezi si : Diac. asist.
N i c u M o l d o v e a n u , Izv o are ale c in là rii p sa ltic e in B ise ric a O rto d o x à
R om ànà. M a n u sc rise le m u zicale v e ch i bizan tin e din R om ània... pin à la in c e p u
tul se c o lu lu i al X lX - le a , in «BOR», XCII (1974), 1—2, p. 161 si 192; G h. C i ò -
Acest Antologhion de la 1511, confine douá treimi cintári cu text

grecesc $i o treime cintari cu text slav. In fondul lexical al lui Eusta-
tie «se observa únele inadvertenfe, inclinind, chiar $i atunci cind cu-
vintele sint grecenti, spre gramática limbii romane, articulindu-le ro
mánente» 89.
Tot la manastirea Putna s-a scris, la inceputul secolului al XVI-lea,
o lucrare care cuprinde Cintárile Síintei Liturghii, de «Eustatie mona-
hos, Dometianos Blahos» ni alfii, cu textul in limba greacá medievalá
ni in limba slavá veche 90.
Un frumos Antologhion, cu text grecesc, a scris, in anuí 1527, dia-
conul Macarie, de la manastirea Dobrováf 91.
O lucrare toarte valoroasá din aceastá época este Antologhionu.1
lui Antonie de la manastirea Putna, din anii 1544—1545. In vremea
egumenului Gheorghie de la Putna, protopsaltul Antonie impreuna cu
alfi doi copinti, ale caror nume nu se cunóse astázi, a scris acest «Aca-
tist grecesc». Cintárile cu text grecesc din Antologhion au o proporfie
dominantá fafá de cele cu texít slavon. Maii tkziu, dupa 1545, manu-
scrisul se gasea in pástrarea unui diacon numit $tefan de la Putna.
In anuí 1601 se afla in grija unui anume Veniamin, desigur monah, care
ínsofea la Camenifa familia lui Ieremia Movilá. In zilele lui Constantin
Duca-Voda, la 1702, probabil la Iani, ajunge in posesia unui ieromonah,
Daniil 92.
Acest manuscris, care cuprinde 482 pagini, are doar 9 pagini cu
text in limba slavoná ni patru pagini cu texte literare bilingve — in
grecente ni in slavoná —, textul slavon fiind márunt, greu de desci-
frat printre rinduri, ca ni cum ar ti fost adáugat. Sint aici «argumente
gráitoare in favoarea tezei potrivit cáreia, la mijlocul secolului XVI,
deci in perioadá de plin slavonism, cum a fost denumit acest secol la
noi, (ni) muzica se impotrivente teoriilor declárate ale slavintilor, pu-
nínd in cumpáná o nouá ipotezá : in Bisericá era in uz cu precádere
cintarea in limba greaca, ni nu cea in limba slavoná» 93.
In acest Antologhion copintii oscileazá intre scrisul corect in limba
greacá ni intre scrierea simplificatá a diftongilor. Uneori, vocale simple
grecenti sint redate prin diftongi, de pildá : in loe de : tjXioS.
Totuni textele grecenti sint redate cu un mare procent de corectitu-
dine, dar fárá accente sau spirite94. Urmind Stihirarului din secolul
XV, ieromonahul Antonie reproduce la 1544—1545 in limba greacá nu
numai textul cintárilor, ci ni o buná parte din insemnárile tipiconale 95.
b a nu, M. I o n e s c u $i T. M o i s e s c u , op. cit., p. 30. Manuscrisul, pástrat
in parte astazi la Moscova, are o insemnare criptogramicá: «Protopsaltul Eu
statie de la Manastirea Putna a scris aceastá carte de cintece din creatia sa»
(Diac. G r. P a n p r u , M a n u sc rise m u zicale in edite d e la M a n a stire a Putna, in
«BOR», LXXXVII (1969), 11—12, p. 1259).
89. N. M o l d o v e a n u , op. cit., p. 163.
90. Ibidem , p. 167.
91. Se pástreazá la biblioteca mánástirii Leimonos din Ínsula Lesbos, ms. nr. 258.
Vezi ?i : G h. C i o b a n u, M. I o n e s c u $i T. M o i s e s c u , op. cit., p. 39.
92. Ibidem , p. 29, 34, 47 $i 48.
93. Ibidem , p. 58.
94. Ibidem .
95. Ibidem , p. 60.
Textele din manuscrisul aici examinat confirmà faptul cà psaltii

nostri din aceastà epoca utilizali in scriere $i cintare limbile greacà $i
slavonà cu aproape egalà indeminare, chiar daca cercetàtori meticu-
lo$i exprimà unele rezerve asupra felului in care ei minuiau aceste
texte, cit de bine $i cit de corect stàpìneau ei limbile respective. Am-
bele limbi erau invaiate in aceastà epoca mai ales sau numai in ma-
V/ i • « •
nastm.
Continutul Antologhionului este commi cu al altor manuscrise te-
matic asemànàtoare din epoca. Circulatia unor asemenea cìntàri bise-
rice$ti prin manuscrise pune in evidentà insemnàtatea ce era acordatà
atìt textelor cit $i muzicii, aceste manuscrise conserva o muzicà bizan
tina autentica adeverind $i sub acest aspect rigoarea tradi|iei practicii
religioase ortodoxe in Biserica noastrà.
Unele cìntàri bilingve, greco-slavone, au apàrut ca rezultat al
unor adàugiri, interventii ulterioare. Antologhionul ieromonahului
Antonie nu numai cà demonstreazà cu evidentà existenta, practica bi-
lingvismului in Biserica noastrà in epocà, dar «avanseazà chiar ipote-
za unui cadru mai limitat al cintàrii biserice$ti in limba slavonà, chiar
din prima parte a secolului al XVI-lea. Psaltii romàni preferau cinta
rea cu texte in limba greacà, adicà in limba in care au fost scrise ini-
tial textele cintàrilor, apelind la sursele originale ale muzicii
bizantine» 96.
Un Antologhion asemanator a fost scris la Putna in preajma ani-
lor 1570. Manuscrisul se pastreaza astazi in Biblioteca Universitatii din
Leipzig 97.
Un manuscris psaltic greco-slavon, deosebit de important, scris in
a doua jumatate a secolului al XVI-lea la Putna —, se pastreazS la
Biblioteca Academiei-Bucure$ti, (ms. nr. 283) este cunoscut sub denu-
mirea de Liturghier. La f. Ill este consemnata o compozitie a lui Do-
metian Vlahul, cu text $i caractere grece$ti : Pahaml mintuirii (chino-
nicul care se cinta $i astazi in Biserica noastra in limba romana). Com-
pozitia se inscrie printre primele lucrari ale autorilor romani scrise in
limba greaca, in stil bizantin 989.
Demn de retinut este faptul ca la inceputul secolului al XVII-lea
acest manuscris era daruit tinarului Varlaam Motoc de la manastirea
Secu — viitorul mitropolit — de catre episcopul de atunci al Romanu-
lui, Mitrofan, cu metania tot de la Secu. La f. 72 v are urmatoarea in-
semnare : «In anul de $apte ori o mie, de zece ori cinci, de doua ori $i
iara$i noua de doua ori «i.e. 7118 (1610)» a cumparat aceasta carte de
cintari chir Mitrofan, episcop al Romanului $i a dat-o ucenicului sau,
ieromonahul Varlaam, sa fie lui pentru slavirea in cintece a lui Dum-
nezeu Cel ìntr-o Treime slàvit, pìnà ce el (Varlaam) va fi in acest trup
muritor. $i cui va vrea sà o dea sau iarà$i sà o vindà, sà-i fie cu bunà
voie, iar cine 1-ar ameninfa sau 1-ar dojeni, aceasta sà cadà pe capul
lui $i sà fie neiertat de Domnul...»
96. Ibidem , p. 70 $i 71.
97. Ibidem , p. 34.
98. Diac. G r. P a n t i r u( art. cit., p. 1263.
99. P. P. P a n a i t e s c u, M a n u sc rise slav e..., I, Bucure?ti, 1959, p. 377—378.
Un alt manuscris •psaltic greco-slav s-a copiat la Putna in a doua

jumàtate a secolului al XVI-lea. Se pàstreazà astazi la Biblioteca Aca-
demiei — Burniresti 10°.
Aceste manuscrise psaltice — cum $i altele ce nu s-au putut
pastra — au circulat desigur intr-un numàr de copii, ce nu ar putea
fi estimai, si in celelalte provincii romànesti. Un asemenea manuscris
se gàsea, de pilda, in Transilvania la Iba$fàlàu (Nàsàud), in perioada
1570—1616 10101.
In fondurile documentare ale bibliotecilor din tara noastra se pàs
treazà un numàr mai mare de manuscrise psaltice in limba greacà $i
mai pufine in greacà-slavonà. Este greu de crezut cà in epocà, in vre-
mea circulafiei lor funzionale, situala sà fi fost exact contrarie.
Intr-un studiu redactat in anul 1969 : Raportul dintre muzica litur
gica romàneascà $i muzica bizantina (dactilografiat), prof. Gh. Ciobanu
demonstra originea ?i caracteristicile bizantine ale cìntàrilor noastre
biserice$ti, referindu-se cu deosebire la cele din Tara Romàneascà $i
Moldova 102.
Protopsalfii si psaltii nostri au manifestat predilecfie pentru textele
muzicale grecesti, dar nu se poate considera o predilecfie de naturà
artisticà ci, mai ales, ca o consecinfà a fidelitàfii fafà de Ortodoxia
bizantinà. Cea mai mare parte dintre ei au fost monahi, la numàrul
celor care s-au remarcat prin activitatea lor componisticà si de exe-
cufie precum $i didacticà, al càror nume a ràmas consemnat pentru
Stiinfa posteritàfii, trebuind sà adàugàm $i numàrul nedefinit al anoni-
milor care $i ei ?i-au petrecut adesea intreaga viafà intru aceea$i vred-
nicà de laudà ostenealà, pàstrindu-se insà intr-un smerit anonimat.
Manuscrisele psaltice au circulat astfel in intreaga epocà de care
ne ocupàm, prin toate mànàstirile ortodoxe din Muntenia, Moldova,
Transilvania, adesea venind din Sudul Dunàrii precum $i in sens
invers 103.
Dupà càderea Constantinopolului, presiunile politice exercitate
asupra popoarelor din Balcani, ca $i actiunile militare impotriva lor, se
vor manifesta prin perioade de flux $i reflux, evolufia viefii spirituale a
acestor popoare nu cunoa$te mutafii de continut. Nu va fi vorba de o
«islamizare» a culturilor acestor popoare, valorile de tradifie romano-
bizantinà fiind in cea mai mare parte cultivate in continuare. Este o
explicafie $i pentru situafia din Tàrile Romàne. «Apartenenfa la cultura
Europei ràsàritene, care-$i gàsea sediul principal in Bizanf, a oferit in
tot cursul Evului Mediu un nou factor de apropiere ìntre romàni $i
Orientul Apropiat. Pentru o lungà perioadà de vreme textele fundamen-
tale, elementele doctrinare, concepfia despre lume, manifestàrile cultu
rale sìnt in teritoriile considerate aproximativ aceleai?i, definite de spi-
100. Ms„ psaltic nr. 284. Vezi §i : Diac. Gr. P a n t i r u, a rt . cit., p. 1261.
101. Ibidem , p. 1259.
102. Vezi Gh. C i o b a n u , S tu d ii de etn o m u zico lo gie b izan tin o lo g ie, passim.
103. P e t r e B r i n c u l i , Isto ria m uzicii rom àne^ti, Compendiu, Bucure$ti, 1969,
passim.
STUDII 5 / ARTICOLE 185
ritualitatea $i gìndirea bizantina» 104. Astfel se explica prezenta in con

tinuare a literaturii biserice$ti in limba greaca $i apoi pastrarea unor
demente de cultura bizantina in ve$mint slavon.
c. In stràvechiul nostru centru de cultura romàneascà, centru de
editare a unor càrti in limba greaca $i in latina, Bra$ovul, se tipareau
in secolul al XVI-lea — anul 1540 — pagini patristice filocalice in
limba greaca, gest cultural menit sa demonstreze — cum vom arata mai
departe — existenfa unor asemenea scrieri circulind in manuscrise de
mai multa vreme in Tarile Romàne.
Ne referim in continuare la o importantà antologie patristica, ìncà
necercetatà pina astàzi in literatura noastra de specialitate. A fost tipà-
rità de Ioan Honterus, cu titlul : NEIAOI MONAXOI, xecpàXaia. ABBA
0AAAEEIOT, èx t(5v 7: 6pi ÒL^óiTzri^ xal i'i’xpa'teiaC xecpaXatcov. M. D. XL.
f= Capitole ale lui NIL MONAHUL. Din Capitolele despre dragoste
infunare ale AVVEI THALASIE. 1540). La ,sfir$it are colophonul in
limba latina : «Ex inclyta Transylvaniae Corona» 105.
Cuprinsul antologiei este mai bogat in comparatie cu titlul enun-
tat $i anume, spre sfìr$it, se gàsesc : Gnome monastice dupà alfabet
ale Sfintului Grigorie Teologul $i Stihuri ale Sibilei Eritreana despre
Domnul nostru [Hristos], avìnd urmàtorul acrostih : IISUS, HRISTOS,
FIUL LUI DUMNEZEU, MINTUITOR, CRUCE.
Pentru studiul nostru este de o importanti deosebita $tirea cà Ioan
Honterus $i-a procurai manuscrisele grece$ti necesare la alcatuirea
acestei editii $i tipàririi in grecete, din Tara Romàneascà $i din Mol
dova : «Mihail Neander, rector in Ilefeld, se cunoscuse desigur in
timpul studiilor sale la Wittenberg cu Valentin Wagner, de -la care
primise un exemplar al editiei Nil a lui Honterus. In 1559 el a editai
din nou, la Basel, Senticele lui Nil $i a adàugat la textul grecesc $i
o traducere latineascà (— a$a cum se proceda destul de frecvent in
aceastà epoca post-erasmianà a Rena$terii in Europa centrala $i apu-
seanà, epoca in care activeazà continuatori ai pasiunii lui Erasm pen
tru editarea in originai a clasicilor greci, latini $i ai literaturii patris
tice ; paranteza noastra, + N.V.). In Precuvintarea acestei editii noi
el relateazà in mod expres cà eruditul bra$ovean Johannes Honterus
a descoperit el insu$i manuscrisul in càlàtoriile sale prin Valahia $i
Moldova intr-o bibliotecà veche, cercetind càrtile mànàstire$ti de
acolo» 106.
104. V i r g i l C à n d e a $i C o n s t a n t i n S i m i o n e s c u , P rezen \e cu ltu rale ro-
m àne§ti, Istanbul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep, Bucure$ti, 1982, p. 8—13.
105. Tipàritura este cunoscutà astàzi prin exemplarul existent in Biblioteca docu
mentala a Bisericii Negre din Bra$ov (094). 1/4-coll. 4). Vezi §i : T ip àritu ri ro-
m àn esti ( 1539 —1750) e x iste n te la B ra§ov — Catalog. Bra$ov, 1980, p. 7. Lu
crare elaborata de cétre M. Tatu$escu cu concursul colectivului : E. Marin, G.
Nussbàcher $i V. Oltean. Redactor principal, M. Iova. Se mai cunoa$te o foto
copie la Biblioteca «Széchenyi» din Budapesta (cf. R es L itteraria H u n g ariae
V e tu s O perum im p resso ru m 1473—1600, Budapest, 1971).
106. H e r m a n n P i t t e r s , P atristisc h e D Ìctung in den V èrò ilen tlich u n g en d e s J o
h an n es H o n teru s , in volumul «Pàstrare $i innoire», publicafie omagialà pentru
episcopul Albert Klein, anexà la «Kirchliche Blàtter», nr. 2, Sibiu, 1981, p. 60.
Dupa cum am mentionat tangenfial în paginile precedente, într-o

comunicare tenuta în anuí 1972, cercetâtorul ieçean I. Kara face cu-
noscutà existenfa la Biblioteca municipalâ «Gh. Asachi» din Ia$i a
unui colligat care cuprinde doua tipârituri honteriene : Hesiod $i
Epictet, una dintre aceste tipârituri avînd la bazâ un manuscris gre-
cesc ce «provenea de la o biblioteca mânâstireascâ din Moldova vea-
cului al XVI-lea» 107.
Pârinfii lui Honterus, el însuçi, ca $i alti braçoveni, nu întrefineau
numai relafii comerciale eu Principatele Romane de peste Carpafi,
Muntenia i$i Moldova, dar se arâtau interesafi $i de problemele cul-
turii, aveau preocupan vrednice de lauda, între áltele, aducînd manu-
scrise în Transilvania din biblioteci mànâstireçti «devastate de turci».
Pe de alta parte, dar în aceea$i ordine de idei, Felbisch, în Historia
ecclesiae, seria cá manuscrise rarissime ale Pârinfilor bisericeçti
din biblioteca lui Benckner, a lui Czaki $i a altor familii bra$ovene
au fost cumpârate, parte din Valahia, parte din Moldova 108.
în anul 1555, Valentin Wagner, colaboratorul apropiat $i urmaçul
lui Honterus în oficiul parohial din Bra$ov, a publicat o édifié de Sen-
Unie din opera Sfîntului Grigorie Teologul $i a altor scriitori biseri-
ce$ti greci, o édifié de poezii doctrinare ale lui Menandru $i ale altor
poefi, pe baza un-or manuscrise ajunse în posesia sa «desigur în ace
tati mod» 109.
Pretextul «devastârilor turce$ti» sau tatare în Moldova $i în
Muntenia pentru a explica modul în care ajungeau aceste scrieri pa-
tristice la Bra$ov putea fi întemeiat $i pe o realitate de acest gen, dar
faptul în esenfa sa reprezenta aspectul unui schimb cultural. $i în acel
secol $i mai tîrziu este cunoscut de pildâ faptul cá erau câutate, soli
citate la noi de catre ierarhi din Rusia texte corect redáctate spre a
fi tipârite, dupa cum erau solicitafi $i càrturari recunoscufi pentru
competenfa lor §i care sa se dedice unor asemenea preocupâri.
In seria situafiilor de acest fel trebuie apreciatà acfiunea lui loan
Honterus. Càlâtorind în Jara Româneascâ, în Moldova, el a gâsit $i
a solicitât texte greee$ti care îl interesau, între care çi texte ale scrie-
rilor patristice.
107. I. K a r a , C îte v a m an u scrise rare in b ib lio teci m oid oven eçti, în culegerea cit.,
p. 257.
108. H. P i 11 e r s, op. cit., p. 60 çi I. K a r a, op. cit., p. 257—258.
109. «Régi magyaroszági nyomtatvànyok 1473—1600»/ Editura Academiei din Buda-
pesta, 1971, nr. 115 — apud : H. P i 11 e r s, op. cit., p. 60. Unicul exemplar care
se cunoa$te din edipa lui V. Wagner, 1555 se aflà la Budapesta. Nu am avut po-
sibilitatea de a-1 cerceta. De la Valentin Wagner, discipolul $i urmaçul lui
Honterus la tipografia din Braçov a detinut umanistul Michael Neaaider çtirea
câ Honterus a tipârit culegerea patristica din anul 1540 dupa manuscrise de
peste Carpati — çi chiar a putut cunoaçte un exemplar al tipâriturii. In ceea
ce prívente cunoaçterea «în amânuntime a Jàrilor Romàne de càtre Honterus,
el ne dâ dovadá de aceasta prin observatiile pe care le face, în scrisoarea adre-
satâ lui Sebastian Münster, asupra descrierii Moldovei...» (Gernot Nussbacher,
Jo h a n n e s H on teru s, traducere de M. Cornescu, Bucure$ti, 1977, p. 61—63).
«A existât un intens schimb între initiatorii Reformei ardelene $i

intre Biserica räsäriteanä reprezentatä de romani...» 110. loan H-onterus
a fost unul dintre principalii exponenti ai acestui «schimb»-dialog
cultural, întretinînd legäturi cu Biserica Ortodoxä Romàna111 : «Datä
fiind apropierea de Biserica Ortodoxä Romàna, incä de atunci a fost
inifiat un schimb care a rämas plin de insemnätate pentru viata Bise-
ricilor din Ardeal in secolele care au urmat $i pinä in prezent» 112.
Documentele arata cä loan Honterus a vizitat Moldova inainte de
anul 1529 113. O sursä in acest sens este $tirea din Precuvintarea edi
pei Nil — Basel — 1559, astfel încît, mai multi cercetätori au afirmat cä
loan Honterus $i-a procurât din Muntenia çi din Moldova 114 manuscri-
sele greceçti patristice care au stat la baza edipei sale de la 1540.
G. Reicherstorffer, dupâ îndeplinirea unei misiuni in Transilvania
in 1527—1528, scria cä la Corona (Brasov) «s-a -clädit acolo de curind
Biblioteca neintrecutä vreodatä de o alta mai vestitä...» 115.
Organizind gimnaziul din Bra$ov, loan Honterus s-a preocupat de
inzestrarea acestei biblioteci, proourind manuscrise din Järile Romàne
de dincolo de Carpati precum $i din Biblioteca regelui Matei Corvin.
Tradita localä aratä cä incä din secolul al XVI-lea aceastä Bibliotecä
a adäpostit manuscrise pretioase provenind din bisericile ortodoxe
«distruse de turci», din Moldova, din Muntenia, din «Bibliotheca
Corvina».
Cercetätorii problemei au évaluât toate categoriile de izvoare,
ceea ce inträ $i in preocupärile noastre in acest studiu, färä a ignora $i
ponderea traditiei, mai ales cind aceasta se dovede$te compatibilä cu
continutul sau cu sensul surselor documentare propriu-zise.
Prioritatea acestei informatii apartine lui Michaël Neander, in
Precuvintarea pe care o semna cind tipärea la Basel, in 1559, tradu-
cerea sa in latinä a Capitolelor lui Nil Ascetul, «Invätäturi despre
viata pioasä...».
110. H. P i 11 e r s, op. c it.t p. 60.
111. Prof. dr. L u d w i g B i n d e r , C o n trib u \ia ¡u i lo a n H o n teru s la R eform a din
T ra n silv a n ia , in «MA», XXIV (1979), 4—6, p. 353.
112. H. P i 11 e r s, H o n teru s a !s H e ra u sg e b e r d er S in n sp rü ch e d e s T h a la s s iu s t in
volumul : «în sfera de putere a Evangheliei», dedicai omagial lui Herman Bin
der, supliment la «Kirchliche Blätter», nr. 3, Sibiu, 1981, p. 121.
113. A u r e l C o t u, O c a rte r a r a : Jo h a n n H o n teru s — R udim ento C o sm o g rap h ica,
în culegerea de studii : «Tîrgoviçte, cetate a culturii româneçti»..., p. 235—236 ;
I. K a r a , op. cit . p. 257.
114. Vezi : J. T r a u s c h, Fr. S c h u l l e r , S ie b e n b ü rg isc h e s S ch riftsteller-L ex ik o n ,
II, Kronstadt, 1870, p. 208; K. K. K l e i n , D er H um an ist und R eform ator Jo h a n n e s
H on terus, Sibiu, 1935, p. 74; S. J a k ô çi R. M à n o 1e s c u, S c rie re a latin ä in
e v u l m ediu, p. 98; G. N u s s b ä c h e r , Jo h a n n e s H o n teru s. V ia ta o p e ra
sa in im agin i, trad, rom., p. 61 ; Prof. dr. L u d w i g B i n d e r , op. cit., p. 353—
354; D an S i m o n e s c u $i Gh. B u 1u t a, P ag in i din Isto ria c à rfii rom ân eçti,
p. 41 $i V i r g i 1 C â n d e a, Prefafa la T ip âritu ri rom ân eçti (1539 —1750) e x iste n te
la B raçov, p. IV.
115. Vezi: C â lâ to ri strâ in i d e sp re J â r i l e R om ane, vol. I, îngrijit de Maria Holban,
Bucureçti, 1968, p. 216.
Neander face mai întîi expunerea de motive pentru care el pre-

tuieste $i gâseste necesar sa traduca si sa tipâreascâ, pentru instruirea
crestina a tineretului, «Cârfulia episcopului i$i martirului Nil», intito
lata : Pareneze — plinâ de «scurte sentinte» si avînd «capitole de mare
valoare pentru pietate si pentru conduita viefii si a moravurilor».
în mentiunea spedala pe care o face în Precuvîntare despre loan
Honterus îsi arata toata admirafia pentru câ acesta, cel dintîi, «a scos
la lumina din întuneric», Sentintele lui Nil. M. Neander se dovedeste
foarte informât eu privire la personalitatea umanistului loan Honterus,
«vir doctissimus et de litteris in patria sua Transsylvania optime meri-
tus, -linguarum ac totius antiquitatis studisiossimus».
Çtirea pe care ne-o dâ Michaël Neander despre felul în care s-a
documentât Honterus este de un mare interes pentru istoria culturii
românesti în general, pentru istoria culturii noastre bisericesti medie
vale în special. Honterus a gâsit manuscrisul grec al Sentintelor lui
Nil în Valahia, «într-o biblioteca foarte veche» — aceasta se întîm-
pla în prima jumâtate a secolului XVI, fiind vorba în mod neîndoielnic
de una dintre bibliotecile manâstiresti pe care, dupa expresia lui Nean
der, loan Honterus «le-a scotocit», a$a cum procedase si eu biblioteci
«din Moldova vecinâ».
Ca si Honterus — am putea spune câ urmîndu-i exemplul —, Mi
chaël Neander se arata profund preocupat de educala tineretului «în
credintâ si virtute», subliniind însemnâtatea literaturii patristice întru
împlinirea acestui scop, necesitatea ca tinerii discipoli sa fie formati
«nu numai în credintâ si în bunele moravuri», dar si în «operele bune,
scrise de învâtâtori credinciosi» — care nu au fost ultii decît marile
personalitâti crestine, strâlucitii scriitori reprezentanti ai epocii patris
tice. «Codicele Nilus», adus de Honterus din Tara Româneascâ, pre-
cum si cele cîteva codice provenite din Bibliotheca Corvina «...par sâ
confirme câ tradita ar avea un sîmbure de adevâr istorie» 116.
O stire despre «manuscrise rare», din Moldova si Tara Româneascâ,
se gâseste în lucrarea Ruina Pannonica, de Christian Schesaeus, Cartea
I, (vers 379 si urmâtoarele). Vorbind de «cârti si manuscripte» el rela-
teazâ câ «o mare parte a lor a fost adusâ eu multâ trudâ de la hotarele
Scifiei» — Schesaeus foloseste termenii din timpurile patristice, «Scitia»
însemnînd acum Moldova si Tara Româneascâ 117.
«Multe manuscrise valoroase pe care Honterus $i alti brasoveni, ce
intretineau relatii comerciale cu Principatele Romàne, le aduceau din
bibliotecile mânâstiresti devastate de turci, au câzut mai tîrziu, din
pâcate, victimâ a marelui incendiu din 1689, care a nimicit o mare parte
din vestita bibliotecâ scolarâ brasoveanâ» 118 — si întrebarea ce se pune
este daeâ cel putin unele dintre acele manuscrise au avut sansa de a fi
fost si tipârite.
116. S. J a k ô çi R. M a n o e s c u, op. cit., p. 98 $i I. C r â c i u n , S. J a k ô $i G.
1
G ü n d i s c h, Cultura în vremea feudalismului dezvoltat, cap. XI din Istoria

României' II, Bucureçti, 1962, p. 701,
117. Cf. I. K a r a, op. cit., p. 258.
118. H. P i e r s, op. cit., p. 60.
1 1
1. «Sentinte»
ale lui Evagrie Ponticul
Florilegiul patristic publicat de Honterus cuprinde la ìnceput — pa-
ginile 1—21, 229 sentiate, sub titlul : KE<PÂAAIA TOT OEIOÏ IIATPOE
HMSN NEIAOr MONAXOI = Capitole ale Cuviosului nostri1 Pariate
Nil Monahul.
Sub acest titlu se gäsesc insä cuprinse $i sentiate ale lui Evagrie
Ponticul, chiar de la nr. 1 pina la nr. 139 — .primele 12 pagini in tipä-
ritura lui Honterus —, iar in continuare, de la nr. 140 pina la 229, din
opera pareneticä a Sfìntului Nil Ascetul119.
Prin scrierile sale, Evagrie Ponticul a exercitat o influentä puternicä
asupra contemporanilor sai dar $i asupra urmaçilor. El este «primul gno-
molog creatili $i primul alcätuitor de sentinte» 12°.
Senticele (r v&|xa t) lui Evagrie ni s-au pästrat an unele manuscrise
grece$ti ca $i in traduceri in trei colectiuni, douä dintre eie fiind alcä-
tuite dupä alfabetul grec.
In vechile manuscrise aceste sentinte sînt uneori atribuite lui Eva
grie, iar alteori lui Nil Ascetul Sinaitul121.
Prima colectie de sentinte evagriene care se gâseçte in florilegiul
lui Honterus a fost publicatä ca lucrare a lui Nil Ascetul in Patrologia
Aligne122, iar celelalte douä serii de sentinte sub numele autentic al
autorului123. -
Se $tie cä Evagrie fusese condamnât ca origenist la Sinodul V
Ecumenic, pentru cä î$i insulse anumite idei pentru care fusese incri
minât $i Origen. Un motiv pentru ca nu toate lucrärile sale sä mai fie
pästrate in grecete in intregime. A$a s-a fäcut cä unele extrase au
fost puse sub ait nume, mai ales sub acela -al Sfìntului Nil Ascetul.
Ideologia cre$tinä evagrianä era prea prefioasä, nu se putea renunfa de
119. I de m, Patristische Dichtung..., p 64—67.
120. I. C o ma n , Patrologie, p. 213—214. Colectiile de maxime §i sentinte consti-
tuiau o forma literara predilectä ìntre scrierile patristice ìn iimba greacä indi
cate pentru folosul practic, mai ales ìn via{a mänästirilor. Autorii unor ase-
menea scrieri formulau ìn textul lor fie concluziile anumitor lecturi, fie pro-
priile meditafii, fie rezultatele unor discufii filosofice-morale creatine. De obi-
cei se grupau aceste sentinte in nurnar de cite o sutä ; in obçtea monahalä
unele maxime erau stabilite ca text scurt de meditafie in decursul unei zile (cf.
H. P i 1 e r s, Honterus als Herausgeber..., p. 105).
1
121. Dr. I u s t i n M o i s e s c u , (din iunie 1977 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne),

Eòa^ptoC TCOVTiy.óc. BioC, aoyypap.axa, òtòaay.aXia, Atena, 1937, p. 91.
6
Senticele lui Evagrie sìnt asemänätoare prin structura cu maximele cunoscute

in tradita filosofica §i gnomica greacä (vezi $i: A u t o i n e et C l a i r e
G u i l l a u m o n t , Evagrie le Pontique, in «Dictionnaire de spiritualité», XXX—
XXXI—XXXII, Paris, 1961, col. 1736). Sentatele atribuite ¡lui Nil Ascetul —
din Migne, P.G., vol. LXXIX — sìnt in re alitate ale lui Evagrie Ponticul
(S c h m i d-S t ä h 1 i n, Geschichte der Griechischen Literatur, I—II, ed. fotocopie,
München, 1959—1961, passim).
122. Migne, P.G., LXXIX, 1249—1252 : «Capita parenetica», unde primele 24 de sen
tinte sìnt expuse in ordine alfabetica dupä alfabetul grec — ìntocmai sìnt
rînduite çi de Honterus.
123. Migne, P.G., XL, 1268—1270. «Sententiae per alphabetum dispositae».
wo MITROPOLIA OLTENIEI
fapt la nimic din continutul ei, de aceea s-a gäsit in chip tacit aceastä
solutie de compromis, care însa nu a fost de natura sä lase mímele säu
definitiv substituit. Operele lui cu continutul integral au fost pästrate in
traducen siriace $i armene, la creatimi monofizifi124, ceea ce a $i in-
lesnit cuvenita restituire. (Pretuirea de care s-a bucurat in Biserica ar-
meanä se confirmä prin faptul cä este considérât sfint, fiind präznuit
la 11 februarie).
Pe lingä sentintele publícate la Bra$ov in 1540 sub numele lui Nil
Ascetul s-au mai pästrat din opera lui Evagrie Ponticul : Tractatus ad
Eulogium, De oratione 125.
J. P. Migne considera édifia lui Neander din 1559 drept cea mai
veche tipäriturä greceascä cunoscutä. Compararea textului din Patro
logia Graeca cu édifia Honterus nu dä la ivealä decit mici deosebiri126.
Avind in vedere confinutul sentinfelor evagriene din édifia Hon
terus, dupä care vom face $i trimiterile cuvenite, vom exemplifica re-
liefìnd cä Evagrie a pus in circulafie largä importanfa strädaniilor du-
hovniceçti, mai ales pentru monahi127. Avind ca model literatura filo-
soficä de sentinfe $i-a imbräcat inväfätura sa in aceastä formä. El este
inifiatorul «centuriilor» — sentinfe in grupe de cite o sutâ. Scrierile
sale, excluzînd implicafia textelor origeniste incriminate, au exercitat
«poate cea mai mare influenfâ asupra ascezei $i misticii räsäritene pinä
in veacul al XlV-lea, ba pinä in al XX-lea, cum zice J. Hausherr» 128.
La acest punct al discufiei sä precizäm faptul cä textele patristice
editate de loan Honterus dupä manuscrise grece$ti provenite din Mun-
tenia $i Moldova se numärau printre scrierile cele mai importante ale
Sfinfilor Pärinfi aflate in circulafie atunci cu deosebire in mänästirile
noastre. Asemenea texte filocalice se räspindeau, erau cäutate, in
bunä mäsurä datoritä influenfei mi$cärii isihaste din secolul al XlV-lea
— mineare in cadmi viefii monastice ortodoxe de o deosebitä forfä
spiritualä, al cärei prestigiu se dovede$te la fei de puternic in seco-
lele urmätoare.
în sentinfele lui Evagrie publícate de Honterus — incepind cu pri-
mele 24 care urmeazä ordinea alfabetului grecesc — se poate remarca
accentui pus pe necesitatea $i preocuparea privind desâvîrçirea du-
hovniceascä prin nevoinfele permanente.
124. Prot. prof. dr. D u m i t r u S t a n U o a e , Evagrie Ponticul. Via¡a §i scrisul
lui, în «Filocalia, I, Sibili, 1947, p. 35. (Vezi $i : M. V i 11 e r, Aux sources
de la spiritualité de S. Maxime. Les oeuvres d'Evagre le Pontique, în «Revue
d'Ascetique et de Mystique», XI, 1930, p. 156—184, 239—268 $i 331—336; A.
E l t e r , Gnomica, I : Sexti Pythagorici, Evagrii Pontici Sententiae, Leipzig, 1892;
J. M u y l d e r m a n s , Evagriana, Paris, 1931; I de m, A travers la tradition
manuscrite d'Evagre le Pontique, Louvain, 1932 ; I d e m, Evagriana syriaca,
Louvain, 1952) $i ed. A. et C. G u i 1 a u m o n t, tom. I, Introduction (1971) $i
1
tom. II, Texte, în SC, nr. 170 çi 171.

125. Migne, P.G., LXXIX, 1093—1140 ?i 1165—1200.
126. Senticele lui Evagrie care au circulât — ipotetic — mai multa vreme se
parat, sînt redate la fel $i la Migne (H. P i e r s, op. cit., p. 65, n. 16).
1 1
127. I. C o ma n , op. cit., 214.

128. D. S t ä n i 1 o a e, op. cit., p. 36.
STUDII $1 ARTIGOLE 191
Astfel : pentru ìnceputul lucrarli cu noi inaine pentru mintuire, sa

ne imputarti cà nu facem tot ce se cuvine ,* sa nu aruncàm vorbe la ìn-
tìmplare ; sa facem dreptate prin fapte ; lini$tea sufleteasca o aduce
modestia $i nu «patul de aur» ; prietenia sa aibà in vedere cele ale
sufletului.
Evagrie Ascetul indeamna pe cre$tin sa-L laude pe Dumnezeu prin
cuvinte, sà-L venereze prin fapte, sa-L cinsteascà in cuget. «A avea
virtute nu trebuie socotit ca ceva deosebit», adica ie$it din común. Vir-
tutea sa fie norma obi$nuità de conduita pentru fiecare. Tot astfel legea
sa fie respectatà $i fiecare sa traiascà intocmai dupà lege 129130.
Trupul nostru sa fie mereu stàpìnit de suflet. Celili sirguitor nu-i
prisose$te timpul. Nu te lua dupà infàti$area cuiva, ci dupà ìnfelep-
ciunea lui. Mare este primejdia urechilor $i a limbii.
Acestea fac parte din cugetàrile aflate in ordinea alfabeticà. Incep
cu un cuvint adecvat : (ìnceputul), iar sentinfa 24 are drept prim
cuvint : S tiov (ureche) 13°.
In continuare, sentititele lui Evagrie nu se mai conformeazà ordinii
alfabetice. Exemplificàm selectiv :
Sà iei aminte cà Dumnezeu este mereu prezent in tot ceea ce faci.
Cultivìnd virtutea sà te bucuri nelàudindu-te. La fiecare ìnceput gìn-
de$te-te $i la sfìr$it. Cu alte cuvinte, mereu sà ne gìndim «la ceasul cel
din urmà». Prin nimic sà nu pricinuie$ti pagubà cuiva m . Fii tare in
lupta contra ispitelor. Sà urà$ti inegalitatea din viafà [din societate]
spre a nu fi Dumnezeu batjocorit. In noi sìnt multe pentru care mustràm
pe alfii. Rugàciunea sà-ti fie pe buze. Cernì sà-ti fie cugetul tàu. Stà-
pìne$te-ti ochiul. Cultivà-ti mintea prin studiul legii, càci prin con
tinua repetare a legii se alungà gindurile rele. Dà trupului numai cit
are nevoie $i nu cit cere. Sà fii multumit cu ale tale. «Crufà-ti trupul
cu munci bune $i sà nu socoteçti cà acesta nu poate fi stàpìnit» 132.
Evagrie indeamnà cu stâminfâ spre o viafâ cucernicà $i càlàuzità
de intelepciune : Sà cinste$ti pe preofi $i sà fii mereu in preajma celor
buni. Fii casà Domnului. Sà mergi des la bisericà. Prin auz $i ochi intrà
toate sàgefile ràutàtii133.
$i mai inainte ?i aici din nou Evagrie Ascetul vorbeçte de paza
simturilor, ca $i de paza inimii, cale recomandatà $i càutatà de to(i
doritorii de imbunàtàtire.
Gindurile bune sà ìndepàrteze pe cele rele. Gìnde$te-te la màrefia
lucrurilor ceretti. Sà eviti rìsul excesiv. Intre muncà $i rugàciune sà
ne ìmpàrtim sufletul.
Aceste principii sìnt lege de bazà a vietii monahale indeosebi, pe
care Evagrie o pune in lumina cuvenità. $i continuà :
129. N i l u M o n a c h u , K e p h ala ia..., Coronae, 1540, p. .
1
130. Alte sentinte rìnduite tot dupà alfabet sub numele lui Evagrie Ponticul se gà-
sesc in Mign e, P.G., XL, 1268—1269.
131. N i l u M o n a c h u , K ep h alaia..., p. 2.
132. Ibidem , p. 3—4.
133. Ibidem , p. 5.
Dacâ misti mina pentru lucru, limba sa cìnte si mintea sa se roa-

ge 134. Totul «sa pecetluim» cu rugàciune. Ca rodul muncii taie sa fie
divin, fâ-1 común pentru cei care au nevoie. Pe adevâratii sfinti dupa
fapte îi cunosti. Sa cultivi puritatea inimii si castitatea trupului. Nimic
nu este deopotrivâ în frumusete eu virtutea. Lenevia e mama tutu-
ror relelor. Cînd esti mîhnit sa te gîndesti la bogâtiile binecredincio-
Silor si roada duhului va veni usor la fine. Dupa dragostea fata de
Dumnezeu sa nu pui nimic mai presus dragostei fata de aproapele 135.
«Sa ajungi la gloria virtutii sfintilor. Dojenind pe fpâcâtos amestecâ
vorba eu mîngîierea. Sa tràiesti alàturi de virtute pina vei trece pra-
gul vietii. Dacá esti stâpînit de vreo deprindere rea, încetul eu încetul
sa scapi de ea si farà multa osteneala vei scoate ghimpele din inimâ».
Spre a fi bisericâ lui Dumnezeu sâ-I aduci Lui jertfà si rugàciune neîn-
treruptà. «In fiecare zi sa iei parte la Cina-cea-de-tainà caci astfel
trupul nostru începe sa devina trupul lui Hristos». Sa consideran! ca
pe o umbra si ca pe o roatâ si pe cele triste si pe cele vesele din viatâ ;
se împrâstie ca umbra si se învîrt ca roata 136.
Ca un adîne cunoscàtor al învâtàturii crestine cît si aI filosofiei
antice, Evagrie recomandâ :
«Adu-ti aminte cu toatâ grija de preceptele învâtatilor spre a-ti
fi viata luminata» 137.
O asemenea exhortafie, încununînd credinfa crestina si speranfa
statornicâ în mîntuire, este ca o pecete finalâ a sentintelor lui Evagrie
Ponticul, sentinfe care au circulât în Tarile Romane înainte de anul
1540, începînd din a doua jumâtafe a secolului al XIV-lea si care au
fost tipârite de loan Honterus la Brasov.
Senticele au fost scrise de Evagrie în primul rînd pentru monahi
Si mai aies pentru anahoreti, dar el însusi le considera de o mare în-
semnâtate în lucrarea de înduhovnicire pentru fiecare crestin. Redác
tate în stilul lapidar al maximelor, al cugetàrilor, adesea în metafore
cu sensuri profunde si limpezi, au fost considerate de catre loan Hon
terus deosebit de utile pentru scopuri didactice — dupa cum si alte
scrieri bisericesti, patristice au constituit pentru scoala veche româ-
neascà texte de baza ale învàtâmîntului.
Dar Sentintele tipârite la Brasov au putut servi spre învàtâtura
pentru lumea larga a credinciosilor prin intermediul cunoscâtorilor
limbii grecesti. Acestia le-au transmis si altora, únele fiind direct adec-
vate îndrumârii morale crestine a poporului, a tuturor credinciosilor.
Pe lîngâ ideile filocalice, isihaste, sentintele evagriene contili si fru-
moase sfaturi pentru viata de fiecare zi, pentru înnobilarea sufleteascâ
a omului. Erau prea frumoase prin continutul lor, prin simetría loi*
structurala, prea logice si convingâtoare prin forma laconica si limpede
pentru a nu fi méritât cea mai larga pretuire.
134. Ibidem , p. 6.
135. Ibidem , p. 7— .8
136. Ibidem , p. 9—11.

137. Ibidem , p. 12.
STUDII $/ AlíTICOLE 193
2. «Cápete»
ale Sfintului Nil Ascetul
Sub acest titlu se gásesc in tipáritura honterianá de la Bra$ov, dupa
Sentintele lui Evagrie, un numár de sentinte parenetice sau máxime ale
Sfintului Nil Ascetul, numit uneori §i Sinaitul158. (Cuviosul Nil Pustni-
cul din Sinai este práznuit in Sfinta noastrá Bisericá la 12 noiembrie).
Nefiind constrinsa de rigorile documentului, de exigenfele auten-
ticitatii, dar adesea $i datorita unor dificultáfi reale de pástrare a iden-
titáfii unui autor, tradifia ne-a lasat sub numele lui Nil mai multe scrieri
duhovnice$ti care, dupa cum am vázut $i in cazul lui Evagrie Ponticul,
aparfin $i altor autori. I s-au atribuit lui pentru cá se bucura de un
mare renume, pentru cá i se recuno$tea o cultura impresionantá, o in-
felepciune atotcuprinzátoare.
Sfintul Nil inváfa cá «se cere o biruinfá asupra patimilor trupului,
o intoarcere a sufletului inláuntrul sáu, pentru gásirea lini$tii $i a
stárii de nepátimire — condifie neapáratá pentru unirea cre$tinului cu
Dumnezeu prin contemplare» 138139. Aráta cá pentru a se ajunge la nepá
timire trebuie o luptá indelungatá $i necurmatá. Asceza nu este un scop
in sine, este un mijloc pentru a se ajunge la nepátimire. «Folosind
ideea lui Aristotel, incetáfenitá in asceza cre$tiná de Evagrie, cá orice
lucru vázut, orice idee cunoscutá dá o anumitá formá minfii, Nil spune
cá monahii, despárfindu-se de lume, au hotárit sá $teargá din mintea
lor tóate fórmele lucrurilor care stirnesc in ei patimile» 14°.
Nil Monahul descrie asceza propriu-zisá $i se opre$te la momentul
in care asceza trece in misticá. Ca $i Evagrie Ponticul, Nil a scris $i
despre cele opt duhuri ale ráutáfii.
Sfintul Nil a fost un impunátor chip de duhovnic, «tare in scrip-
turi» — dupá cum il caracterizeazá O. Bardenhewer — a fost destoinic
in cuvint, temperament vioi, cunoscátor al lumii, un om care .$i-a urmat
drumul sáu cu ochii deschi$i, $tiind sá cáláuzeascá in chip sigur $i pe
alfii141. A?a se aratá $i in sentinfele sale care au circulat la noi in ve-
chime $i care au fost tipárite de loan Honterus la 1540.
Nil Monahul sfátuie$te pe cre$tin a nu aduna bunuri a cáror folo-
sinfá este trecátoare, a prefui mai presus de tóate sufletul, cáci prin el
se ajunge la nemurire. Se cuvine a cere de la Dumnezeu numai cele ce
sint folositoare 142.
Prin sentinfele sale, Nil Monahul indeamná la meditafie asupra ne-
statorniciei vietii $i atunci nimic din cele rele nu íl va putea clinti din
statornica sa lucrare cátre mintuire.
Se cuvine a se feri cre$tinul de plácerile ce duc la fapte care dupá
trezvie se schimbá in suspine. Dacá bunurile pámínte$ti se dobindesc
138. Sint 170 máxime expuse pe paginile 12—21. In Migne, P.G., LXXIX, 1240—1249.
139. D. S t á n i l o a e , Nil Ascetul. Viata $/ scrierile sale, in Filocalia, vol. cit..
p. 144.
140. Ibidem, p. 145.
141. Ibidem, p. 150.
142. N i 1u M o n a c h u , Kephalaia..., p. 13.
cu trudà, de ce sa nu se dobindeascà $i cele ceretti la fel ? Truda de

acest fel este trecàtoare, dar ràsplata este cu adevarat ve$nicà 143.
A face raul este un lucru josnic — insista Sfintuì Nil Monahul
pentru a stabili jaloanele unei conduite morale creatine. «Daca dore$ti
cerul, nici tu $i nici pàmintul sa nu incetati a va inalta spre el».
Sfìntul Nil Monahul face elogiul iubirii, al milei. Sa nu trecem
peste mila, càci din lucrarea ei s-a ìntrupat Domnul144.
Convinta trebuie sa o folosim ca pe o lumina in tóate actiunile
noastre. «Dupà cum condamnatii in ¡anturi umblà greu, tot a$a $i cei
prin$i de viatà nu pot sa treacà curat drumul virtufii» 145. Veghind la
faptele sale, cre$tinul se apropie de ìmplinirea cerinfei de induhovni-
cire prin neincetatà luptà cu relele deprinderi.
Cel ce càlàtore$te pe o cale ìngustà va intra in cer ìncununat ; el
a trebuit sa vegheze continuu, sa nu se abatà de la dreapta cale.
Sfìntul Nil Ascetul ìncheie seria acestor cugetàri creatine aràtind
cà smerenia sincera aduce bucuria mìntuirii. «Fericit este cel curat
in virtute $i neprefàcut la mima...» 146.
3. «Capitole»
ale Avvei Thalasie
Pentru cà nu existà vreun indiciu care sà propunà o altà prove-
nientà, deducem cà Honterus a gàsit in pàrtile noastre, peste Carpati,
lucrarea Sfintului Thalasie Libianul147, publicind-o in florilegiul sàu
in chip selectiv — 94 maxime 148.
Fiind egumenul unei mànàstiri din pustia Libiei, Avva Thalasie
a avut strinse legàturi de prietenie cu Sfìntul Maxim Màrturisitorul,
in vremea drumurilor sale prin Africa dupà anul 626. Se considerau
reciproc ucenici, unul al celuilalt.
Cìnd alcàtuie$te cunoscuta lucrare in care interpreteazà in sens
ascetic-mistic 65 locuri grele din Sfìnta Scripturà, acest Sfint Pàrinte
o inchinà prietenului sàu, cu titlul : «Ràspunsuri calie Thalasie».
Se remarcà o strìnsà inrudire ìntre Serttintele lui Thalasie $i scri-
sul Sfintului Maxim Màrturisitorul149. Aceastà inrudire se poate ex
plica $i prin faptul cà amìndoi au putut foiosi $i acelea$i lucràri, ìn-
deosebi ale lui Evagrie Ponticul, fie sub numele sàu, fie sub numele
Sfintului Nil Ascetul 15°, atunci cìnd lucràri ale celui dintìi au fost
atribuite celui din urmà.
143. bidem, p. 14 15.
144. rbidem, p. 16 17.
145. rbidem, p. 18 19.
146. bidem, p. — .
2 0 2 1
147. [n Biserica Ortodoxa se sàrbàtoreste la mai. Centuriile Avvei Thalasie sint

2 0
Dublicate de Migne, XCI, 1427—1470 : Tiepi à^àTue y.al eYy.paxeiae y.al zr¡Z y.axà voùv
xoXixeíaC etc 4 ey.axo'vxá&ac 7v<i>[xty.¿óv.
148. Mi l u M o n a c h u , Kephalaia..., p. 22—30, sub) titlul mentionat §i pe coperta
:àrtii ’• è% xoW xecpaXaliov 7cepl %a\ eYy.paxeìae
ìae, y.al xije y.axà voüv noXixelae.
149. 3. S t a n
____
i 1 o a e,, Thalasie Libianul,. i n Filocalia, IV, Sibiu, 1948, p. . 1
150. /ezi M. V i 11 e r, op. cit., din «Revue d'Ascétique et de Mystique», XI (1930),

156—184, 239—268 si 331—336.
In maximele Sfintului Thalasie este menfionat termenul nou al

ìsihiei, al lini$tirii.
In cele patru sute de Capete ale Avvei Thalasie se observa o or
dine riguroasà a desfà$uràrii lor. Multe sentinfe sint explicative, relu-
ìnd ideea din cea anterioarà. Sistematizarea este toarte evidentà, se
urmare^te dezvoltarea aceleia$i teme printr-un grup intreg de sen-
tinfe.
O alta nota característica a sentinfelor Sfintului Pàrinte Thalasie
consta in faptul cà literele inaiale grece$ti ale tuturor cugetàrilor din-
tr-o centurie dau o propozifie cu un anumit ìnfeles. Este folosit acro
stihul, $i se subìnfeleg dificultadle ce au trebuit depà$ite pentru infàp-
tuirea procedeului.
Suta ìntii de sentinfe are urmàtorul acrostih : «Fratelui duhovni-
cesc $i iubitului domn Pavel, Thalasie, la aràtare isihast, iar in reali
tate càutàtor de slava departa». A doua suta are acrostihul : «Roaga-te
pentru mine, frate preacinstite, ca mari rele a$tept, vrednice de mine,
intristàri pentru suflet $i dureri pentru trup». Pentru suta a treia se
descifreaza acrostihul : «Dar rele cu adevàrat nu sint cele care intris-
teazà trupul dar sufletul il curata, ci cele care ìntristeazà con^tiinfa iar
trupul il desfàteazà». Pentru cea de a patra suta are urmàtorul acro
stih : «Cu tóate acestea, roagà-te stàruitor càtre Domnul Dumnezeul
nostru, sa ne izbàveascà pe noi $i din relele adevàrate $i din cele ne-
adevàrate, dar socotite adevàrate» 151.
Avva Thalasie dedicase tóate cele patru centurii fratelui duhovni-
cesc Pavel, dupà cum se vede din acrostihuri, dar scopurile maxime-
lor sale aveau un carácter de generalizare.
Selectind in cele patru sute de maxime numai 94, loan Honterus
nu a pàstrat nici un acrostih. Fiind vorba de includerea ìntr-o anto
logie, deci de criterii tematice, dar $i de constringerea fireascà de a-$i
repartiza riguros spafiul tipografie, deci de o economie a confinutului,
este explicabil procedeul aplicat $i renunfarea la reproducerea texte-
lor in acrostih. Dar acrostihul existà la urmàtoarele douà scrieri in-
troduse in antologie : din opera Sfintului Grigorie Teologul $i in ver-
suri'le Sibilei Ierofilia Eritreana, fiind redate in ìntregime. Acestea insà
erau de o intindere mult mai micà in comparale cu centuriile din scri-
erea Avvei Thalasie.
In centuriile de maxime, Avva Thalasie aprofundeazà invàfàtura
cre$tinà despre virtufi, stràdania spre desàvìrîre. Dà ìndrumàri mo
rale spre o deosebità viafà duhovniceascà, prin rugàciune, prin dra-
goste fafà de semeni, prin stàpinirea de sine, prin ascezà. Cele patru
sute de maxime confín $i o invàfàturà darà despre Sfìnta Treime 152.
Centuriile de maxime ale Sfintului Pàrinte Thalasie s-au bucurat
de cea mai mare atenfie, printre monahi mai ales, s-au ràspìndit mult
151. Dupà traducerea Pr. prof. D. S t à n i 1o a e, din Filocalia, voi. cit., p. —3, 11,
1
19 $i 26.
152. O analiza detaliatà a sentintelor Sfintului Thalasie a publicat T li. D i s i d e r,
in studiul : Le tèmoignage spirituel de Thalasius le Libyen, din «Revue d'Etudes
Byzantines», II (1944), p. 79—118. O alta analiza amànuntità in limba germana
a publicat in 1981 la Sibiu, Hermann Pitters, op. cit., p. 104—106.
in Biserica ràsàriteanà. A$a au ajuns t in manastirile noastre, de unde

au fost procurate de Ioan Honterus pentru a le include in tipàritura
sa 153. Din manuscrisul grec Honterus a selectat sentintele pe care le-a
publicat in florilegiul de la Bra$ov. E1 a ales maximele care i s-au
pàrui: cele mai importante, cele mai adecvate scopfitlui didactic, din
centuriile I, II $i III.
Cìnd a realizat selecfia din aceastà scriere, Honterus a avut in
vedere ìnaintarea cre$tinului in vinta duhovniceascà, moralà, fiind
evidenta preocuparea atìt pentru persoanà cìt t pentru comunitate.
Invàtàtura despre virtuti $i pacate reprezentata prin maximele selec-
tate din opera lui Thalasie aminte$te de diatriba stoica, a$a cum
aceasta a fost raspìndità prin filosofia greacà populara, ca infelep-
ciune de viafà. Sìnt preluate teme parenetice din Predica de pe munte,
din epistolele Sfinfilor Apostoli.
A$adar, ideile principale ale selecfiei din opera Avvei Thalasie
exprima — t predica — un cretinismi orientat etic, ìndreptat spre
realizarea unei practici morale bine definite spiritual. Un cretinismi
care solicità omul integrai, angajarea lui moralà limpede, angajarea
contienta a vointei154.
De pilda, prima maxima in selecfia lui Honterus arata cà «Dorul
ìntins intreg spre Dumnezeu, leagà pe cei ce-1 au cu Dumnezeu $i ìn-
treolalta». Alte maxime subliniaza cugetarea despre semenul nostru :
sa gindim despre el numai ceea ce se potrivete cu dragostea ; sin-
gurà iubirea unente zidirea lui Dumnezeu t fapturile laolalta ; nimic
sa nu se faca spre surparea dragostei ; gìndurile patiniate se inlatura
prin infrinare t dragoste fata de aproapele nostru.
Prin maximele alese pentru florilegiul tiparit de Honterus se adre-
seaza indemnul spre a se asigura simturile «cu chipul isihiei» ?i a se
cumpàni gìndurile care stau la inimà. «Linitea (isihia), rugaciunea,
dragostea $i infrìnarea, sint ca o carufà cu patru roate care suie min
tea la ceruri». Este evident efortul de a alege cugetarile cu confinutul
cel mai expresiv $i metafora concreta.
Vrednice de a sta alàturi celor de mai ìnaimte — din opera lui Eva-
grie Ponticul, din cea a lui Nil Ascetul — sentintele Avvei Thalasie au
un puternic duh filocalic, sensuri profunde t convingatoare. Pentru
aceasta eie s-au t ràspindit de timpuriu in manastirile noastre.
Spre deosebire de sentintele lui Evagrie sau cele ale lui Nil As
cetul, despre care nu avem pina acum tire ca ar fi fost traduse in ro-
mànete, maximele Sfìntului Thalasie au fost din vechime traduse in
romànete, in mod indiscutabil cà dupà manuscrise greceti — a$a
cum a fost cel de care s-a servit t Ioan Honterus in lucrarea tipàrità
la Bra$ov.
Aceste traduceri ale cugetàrilor Avvei Thalasie se pàstreazà in
copii atìt din secolul al XVIII-lea cìt $i de la ìnceputul secolului al
XlX-lea ; sint copii realizate dupà traduceri romàneti cu mult mai
vechi, acestea reprezentìnd stràdaniile t vrednicia càrturàreascà a
153. H. P i t t e r s , op. cit., p. 106.
154. Ib id em , p. 115, 118 ?i 120.
STUDII $1 ARTICOLE 19 7
*
unor monahi din mànàstirile noastre : Neamtu, Cernica, Càldaru$ani

etc.155. $i in zilele noastre s-au tradus din nou in romàne$te, tiparin-
du-se, centuriile Sfìntului Parinte Thalasie Libianul.
Prin prezenta selectiei din aceste maxime in florilegiul editai de
Honterus se confirmà faptul cà aceastà pretioasa scriere patristica era
binecunoscutà in literatura Bisericii Ortodoxe Romàne cu certitudine
in secolul XVI, dar putìnd patrunde $i la fratii cre$tini din tinuturi
invecinate. Despre acest rol ecumenic al scrierilor patristice din Bise-
rica romàneascà in epoca mentionatà, aflate atit in grecete cìt $i in
versiuni slave sau in traduceri romàne$ti, despre semnificatia lor
ecumenica la acea vreme vom vorbi in paginile studiului nostra la
locul cuvenit.
4. «Maxime»
ale Sfìntului Grigorie Teologul
Sub acest titlu 156f Honterus publicà 24 de sen tile ale Sfìntului
Grigorie Teologul157. Nu avem stiri precise dacà Honterus a gasit
155. înainte de a menziona cìteva manuscrise vechi, copii care cuprind traduceri ro-
mànesti ale centuriilor Avvei Thalasie, amintim ca in secolul al XVII-lea, in
biblioteca Stolnicului C. Cantacuzino era si un manuscris grecesc ce cuprindea
ìntre f. 16 si f. 36 Senticele Sfìntului Thalasie (vezi : C. D i m a-D r à g a n,
Biblioteca unui umanist roman, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucuresti,
1967, p. 2 0). In secolul al XVIII-lea, Starerai lachi-nt de la Cernica a transcris
1
un manuscris care cuprindea maximele Sfìntului Thalasie Libianul, Pentru eira-

goste si j ninnare çi cea dupa minte petrecere (ms. nr. 1956, pâstrat la B.A.R.—
Bucuresti). Fragmentar, aceastà scriere a Sfìntului Thalasie se gâseçte $i in
alte manuscrise româneçti din secolul al XVni-lea. De pildà, in ms. nr. 1819,
f. 255—256; ms. nr. 3166, f. 149—150 — pastrate de asemenea la B.A.R.—Bucu
resti. Un alt exemplar este «prescris» de ieromonahul Daniil in Mìnàstirea
Neamtu, in anul 1795. în a doua jumàtate a secolului trecut manuscrisul se
afla in biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu de la Iaçi, ìnaltul ierarh dàruin-
du apoi, ìmpreunà cu alte manuscrise, Bibliotecii Academiei-Bucuresti. In anul
- 1
1801, la Mànastirea Câldâruçani, ierodiaconul Gherasim «prescria,» Capetele

Avvei Thalasie. Miscelaneul in care se afla scrieri copiate in anii 1799—1802,
Senticele lui Thalasie se cuprind la f. 1 pina la f. 35. Se pastreazà in fondurile
Bibliotecii Academiei-Bucuresti, ms. nr. 1592. La B.A.R.-Bucuresti se pastreazà
Si ms. nr. 1455, care a aparfinut «obstii starefului Paisie» de la Neamfu-Secu,
confinìnd cele patru sute de maxime thalasiene in traducere româneascâ. O
antologie confinìnd scrieri patristice çi postpatristice, ìntre care si scrierea lui
Thalasie «Libianul», era copiata de un monah, Danciul, in anul 1807, pentru un
alt monah, numit Filotei. In anul 1814, pe fila 2 din traducere-copie s-a facul
ìnsemnarea : «Aceasta carte este a lui Theodosie, proiegumenul Hilandarului
de la Sfìntul Munte» (Ms. nr. 557, BAR-Bucuresti). Menfionam si un alt misce-
laneu confinìnd si Sentatele Avvei Thalasie, scris in anul 1818, avìnd pe fila
99 o importantà ìnsemnare : «Sfìrsitul celor 400 de capete ale lui Avva Tha
lasie, ce s-au prescris dupa izvodul pàrintelui Ilarion dascàlul fde la Putna,
colaborator al starefului Paisie de la Neamtu]... S-au prescris si s-au ispravit cu
urmare de mult pacàtosul ìntre ieromonahi, duhovnicul Chiriac, categumenul
de la Sf. Pavel ot Athos, 1818». Miscelaneul a fost daruit mai tìrziu de catre
mitropolitul Iosif Naniescu Bibliotecii Academiei, unde este pâstrat (Ms. nr.
1841), Pr. prof. D. S t â n i l o a e a realizat o noua traducere a Capetelor Sfìn
tului Thalasie, dupa Migne, P. G. si dupa Filocalia greaca. Traducerea sa este
publicatâ in Filocalia, IV, Sibiu, 1948, p. 3—36.
156. TprìTopiou zoo £oXó*fou '(yœpai fJ.ovóanXoi xaxà àXcpóprjxov iafxpr/.ov.
0
157. N i l u M o n a c h u , Kephalaia, p. 30. In Migne, se aflâ in vol. XXXVII, col.

908—910 : rvòjfxai ÒtaxiXoi. Versus iambici acrostichi secundum omnes alphabeti
litteras sic dispositi, ut quilibet iambicus...
peste Carpati, din opera Sfîntului Grigorie Teologul, numai aceste sti-
huri sau in acel izvor se aflau împreunà cu alte scrieri ale Sfîntului
Grigorie.
Stihurile sînt rînduite dupa alfabetul grecesc, astfel încît din prima
litera a cuvîntului initial din fiecare sentintâ, de sus în jos, se for-
meazâ alfabetul.
Din motive lesne de înfeles asemenea stihuri, mult solicitate pen-
tru continutul lor, nu circulau pe foi volante mai aies în manuscris,
pentru cà se puteau deteriora repede sau se puteau pierde únele file
$i atunci restul textului nu ar mai fi avut sensul complet. Astfel câ
stihurile aici în discute puteau fi pàstrate mai aies legate între co
pertile unui volum-manuscris cuprinzînd scrieri ale Sfîntului Grigorie
Teologul sau constituind parte dintr-o antologie, cum se întîlnea frec-
vent pe atunci.
Este plauzibilâ supozitia cà $i în cazul acestor stihuri Honterus
a opérât o selectie cînd a procurât manuscrisele, sau cînd a pregàtit
manuscrisul pentru tipâritura din 1540.
Cercetînd între manuscrisele de la Biblioteca Academiei — Burni
resti copia staretului Iachint de la Cernica din secolul al XVIII-lea
— manuscris miscelaneu pe care 1-am mentionat într-o nota anterioarâ,
ni se întàreste supozitia cà Honterus a procédât prin selectarea aces
tor stihuri ale Sfîntului Grigorie Teologul dintre mai multe scrieri gà-
site la mànàstirile din Muntenia ori din Moldova în secolul al XVI-lea.
In manuscrisul staretului Iachint, tradus çi copiât dupa prototipuri
mai vechi care au circulât la noi, aceste stihuri ale Sfîntului Grigorie
de Nazianz nu sînt razíete, cum n-au fost izolate nici sentintele scrise
de Thalasie, pe care Honterus le-a publicat la Bra$ov.
în manuscrisul de la Cernica amintit mai sus (la f. 101 r—107 v),
se gâseçte imnul : «Ale Sfîntului Grigorie Bogoslov, Câtre al sau su-
flet» 158. In imediata continuitate (la f. 107 v—108 v), pot fi citite : «Sti
huri dupa alfa vita», reprezentînd exact versurile publícate de Honte
rus în grecete la Braçov în anul 1540 — aici fiind în. traducere româ-
neascà-copie. Indicarti primul vers :
(a) «începâturà a tóate $i sfîrçit faci pre Dumnezeu»
$i ultimul : (ü>) «O, cine va pâzi aceasta $i se va mîntui».

158. S tih u ii ju m á ta te iam b. Inceputul: «Ce vrei sá ti se faca Jie, Pre sufletul meu
te intreb ?
• • • • • • * * • •
Sfir$itul : '
$i a vietui viaja stráiná de viaja
$i in loe de lume, lume schimbínd
Si pre tóate greotájile a le suferi».
In continuare (pina la f. 119 r) se gasesc versuri ale Sfíntului Gri-

gorie Teologul : «Ale acestuia$i, Cintec catre Hristos»159 ; Abaterea
vicleanului de la Dumnezeu chemarea lui» ; «Pentru pofta cea catre
Dumnezeu» ; «Stihuri pre mormíntul Sfíntului Vasilie» ; «Míngíiere
oare care» ; «Caire Timotei episcopul».
Concluzia este lesne de formulât. Sa precizâm cá în acelaçi misce-
laneu se gâsesc $i scrieri ale altor Sfinfi Párinfi. Pe lîngà Cugetârile
Avvei Thalasie mai înainte prezentate, menfionam scrieri ale Sfíntului
loan Gura de Aur, ale Fericitului Augustin, Maxim Mârturisitorul $i
alfii. Nu este surprinzátor acest sumar, pentru câ florilegiile medievale
erau de obicei bógate $i variate.
Tipâritura lui Bonterus din 1540, ca $i alte tipârituri ale sale, fii-nd
în primul rînd destinata unor scopuri didactice precise, are proporfiile
$i structura ce se impuneau în acest sens.
Aceste versuri ale Sfíntului Grigorie Teologul fac parte din am
mainitele «alfabete parenetice», «poezii alfabetice» — forma literarâ
preferatà în epoca patristica, cu precise scopuri educativ-didactice. Ea
nu reprezenta ín totul o inovafie — ca tehnicâ literará —, avínd cores-
pondemt $i ín literatura eliná clasica. Prin destinaba ín primul rínd di
dáctica a antologici lui Honterus, structura ei este ín totul explicabilá,
exprimínd preferinfa pentru aceste texte de mare prestigiu ín corpusul
literaturii creatine patristice $i foarte adecvate scopurilor didactice,
acrostihul oferind un sistem mnemotehnic atrágátor de ínváfare, de
retiñere a textelor in memorie de catre tinerii discipoli mai ales.
Versurile Sfíntului Grigorie Teologul din tipâritura lui Honterus
fac parte din alfabetele parenetice la care fiecare litera \ine un vers
iambic — ca structura poetica —, fiecare confine un índemn moral —
sub raportul scopului educativ creatili.
Astfel, Sfíntul Grigorie adreseazá índemnuri limpezi $i convingá-
toare : «începâturâ a tóate $i sfîrçit fá pre Dumnezeu, ...Cunoaçte tóate
lucrarile bunátafilor, ...Cínd faci bine socote$te cá urmezi lui Dum
nezeu, ...Tine-fi ochiul $i limba aibá cumpáná, ...Faclie a toatá viata
socoteascá-sá fie rafiunea, ...ínfelege-le tóate çi lucreazá cele ce sínt cu
putinfá a lucra, ...Cínd bine înofi mai vírtos adu-fi aminte de furtuná,
...Mergi la uçile celor întelepfi, iar nu la a celor bogafi, ...O, cine va pázi
aceasta $i se va míntui».
Este ín totul évident duhul acestor versuri, profund parenetic, cum
s-a observât $i ín sentinfele precedente.
Studiind cu minufie opera poetica a Sfíntului Grigorie Teologul,
Pr. prof. dr. loan G. Coman s-a oprit $i asupra acestor versuri iambice,
rmduite in ordine alfabetica $i confinínd fiecare o ínvafáturá. ín cadrul
159. ínceputul :
«Pre Tiñe singur Stápínitorul
cel nestricat, dam sa Te cínt
dam sá Te laúd..
Sfír$itul :
Cá mârirea çi darul Tie
Pina ín veacul cel nemasurat».
acestor preocupan a tradus $i a publicat únele versuri care ilustreazà

ideile din studiul elaborat.
Ca $i in alte stihuri gregoriene $i aici se reliefeazà o moralà uma
nista strins legata de viaja omeneasca in generai 16°, dar in primuì rind
de viata cre$tinului, versurile avind un continut teologie, monahal-
ascetic. Sa exemplificam : «Fii gata a ie$i din viata in tóate zilele» ;
«Cunoa$te-te pe sine-ti strein $i chisteóte pre straini» ; «Tóate cele
de la Dumnezeu se cade cu multumità a le primi» ; «Sufletul jertfeas-
cà-se lui Dumnezeu mai mult decìt orice».
5. «Versuri cu acrostih»
ale Sibilei Ierofilia Eritreana
«Iisus Hristos, tini lai Dumnezeu, míntuitor, cruce» 161.
Aceste versuri fac parte din literatura apocrifa din secolul II, din
vremea apologetilor. Scriitorii patristici, fiind pe atunci mai ales in
contact cu literatura necre$tinà vedeau o prezentà a Logosului $i in
gìndirea filosofilor antici. Li s-au atribuit pina tirziu $i in erminii pre-
ziceri cu privire la Na$terea Domnului Iisus Hristos, la ìmprejurarile
ìntruparii Sale, la evenimentele ce urmau sa aibà loc. Astfel s-a ajuns
a se atribui $i Sibilei Ierofilia Eritreana aceste versuri profetice asupra
venirii Fiului lui Dumnezeu, Mintuitorul $i asupra sfìr$itului lumii.
Nu in mod ìntimplàtor, nici sub un pretext formai in Evul Mediu
numarul Sibilelor ajunsese la cifra 12. Cea mai importanta dintre eie
a fost Ierofilia Eritreana $i cele mai vestite versuri de acest fel sint
cele care i-au fost atribuite — versurile gasite de Honterus cercetìnd
manuscrisele grece$ti provenite din manàstirile noastre. Nu este lipsit
de interes sa observara ca la acea vreme pe zidurile exterioare ale bi-
sericilor celebre din Nordul Moldovei aparea pictata $i Sibila, in ca
dmi temei Arborele lui lesei — ìntre prooroci $i filosofii Antichitafii.
In tot Rasàritul, ca $i in Apus, Sibilele aveau un loc de prestigiu,
alàturi de injeleptii vechi, de cei care au «profejit» Na$terea Domnului
Hristos sau alte evenimente ce aveau sä se intìmple — a$a cum s-a
proorocit cäderea Troiei. In anul 1512 la Athos, o Sibila a fost pictata
aläturi de Platon $i nu departe de Aristotel, in Arborele lui Iesei din
trapeza Lavrei162.
160. I. G. C o ma n , P o ezia S fin tu lu i G rigo rie de N azian z, in «ST», X (1958), 1—2,
p. 79.
161. N i l u M o n a c h u , K e p h a la ia , p. 32—33 ; M igne, P. G., XX, 1288—1289 $i P. L.,
XU, 579. Originalul grecesc al acrostihului Ierofiliei Eritreana este publicat
in editia criticä a cärtilor Sibilelor de Joh. Geffcken, in Die O ra c u la S ib y llin a,
din «Die Griechischen Christlichen Schriftsteller der Ersten drei Jahrhunderte».
Leipzig, 1902, p. 153—157. Pentr.u locul cärtilor Sibilelor in literatura cre$tinä
se poate consulta utila bibliografie data pinä la inceputul secolului nostru de
E. Schürer, G esch ich te d e s jü d isch e n V o lk e s im Z e italte r J e s u C h risti, IV, 3,
Leipzig, 1909, p. 584—592.
162. V ezi: G a b r i e l M i l l e t, M on u m en ts de VArt B y zan tin , M on um en ts de VAt-
hos, Les peintures — Album, Paris, 1927, p. 151.
STUDII $ 1 ART ICO LE 201
Prin colecfia de preziceri ce li se atribuia, Sibilele erau vestite

in lumea creatina, chipurile lor s-au facut cunoscute a$a cum au fost
imaginate, prin erminii, prin picturi, prin miniatura etc. Aceste toarte
stravechi personalità^ feminine au avut astfel un netàgàduit prestigiu ;
nu li s-a creat un cult aparte.
Referitor la versurile Sibilei Ierofilia Eritreana incluse de loan
Honterus in florilegiul sau trebuie sa precizàm cà acest «barbat toarte
invàtat in scrieri, ...toarte studios in limbile ìntregii Antichitàfi» —
cum il caracteriza in anul 1558 Michael Neander Soraviensis —, era
familiarizat cu textul acelor versuri, atìt in grecete, a$a cum le-a aflat
in manuscrisele ce i-au servit drept surse, cit $i cu versiunea lor latina.
E1 ìnsu$i tipàrise cu un an mai ìnainte, in 1539, versiunea in latineóte a
acrostihului Sibilei Eritreana ca anexa in : Divi Aurelii Augustini Hip-
ponensis Episcopi Haereseon Catalogas 163.
La cele mentionate mai ìnainte, sa adàugàm $i $tirea cà in biblio
teca gimnaziului din Bra$ovul secolului al XVI-lea se aflau expuse
portretele unor filosofi antici164165. Este plauzibil cà printre ace^tia s-ar
fi putut sà se afle $i chipul unei Sibile, poate chiar al Ierofiliei Eri
treana lG5.
Este $tiut cà in Antichitate Sibila era consideratà ca un personaj
inzestrat cu darul prevestirii. La ìnceput se vorbea de o singurà Sibilà
care er fi tràit pìnà la virsta de 990 de ani. Ulterior numàrul lcnr a
ajuns pinà la 12, poate pentru simetrie numericà, ori printr-o analogie
necesarà, fiind pictate ìmpreunà cu 12 patriarhi din Vechiul Testament,
cu 12 prooroci mici, cu 12 apostoli. Se pietà o Sibilà la Buna-Vestire,
una sau mai multe in Arborele lui Iesei, la scena Inàlfàrii Domnului.
Credinfa era cà Sibila $tie totul, $i mai ales viitorul, ràspunde la intre-
bàri, prezice cele ce se vor intimpla. Eie locuiau ìntr-o pesterà, sau
lingà un izvor sacra $i aveau o viafà curatà ca a vestalelor. In litera-
tura religioasà apocrifà Sibila devine proorocifà a Domnului Iisus
Hristos. Sursele atestà o serie de epitete locale pentru Sibile.
Ierofilia se credea a fi fost originarà din Marpesos, aproape de
Troia, dar oamenii din Erythreia au fàcut-o sà treacà in cetatea lo r166.
163. H. P i 11 e r s, P atristich e D ichtung..., din voi. cit., p. 6 .
8
164. Cf. A n d r e i K e r t e s z a - B a d r u s , A sp e c te p riv in d te m atica p ictu rii tran sil-

v an en e din se c o lu l a l X V I-le a in lum in a d o cu m en telo r de e p o ca, in «SCIA»,
28 (1981), p. 137.
165. Cunoscìndu-se bine acrostihul ce i-a fost atribuit, in epoca menzionata chipul
Ierofiliei Eritreana era redat in pictura, ìn gravura. De pilda, Sibila Eritreana
se gaseçte reprezentata cu o sabie in mina dreapta amenintatoare $i purtìnd
un fel de camilavca monahiceasca — cum o va descrie mai tìrziu Mitropolitul
Dosoftei al Moldovei— ìntr-o gravura din Liber C h ron icarum , Niirenberg, 1495,
f. LVI, verso inferior ; Michelangelo o picteaza pe Eritreana pe cupola Capelei
Sixtine din Roma (ìntre anii 1508 $i 1512) j gravura lui Galle Philipp : Sibylla
Erythraea (la B.A.R.-Bucureçti, Cabinetul de stampe, inv. 32613).
166. A i m é P u e c h , H isto ire de la L ittératu re g re c q u e ch rétien n e, II, Paris, 1928,
p. 603 ; F. C a y r é , P atro lo gie..., I, Paris, 1953, p. 78. în culegerea de versuri
ale Sibilelor : Oi 2ifluXXtay.o! Xprja/joi -= O ra c o le le S ib y le lo r, in iconografie,
pe lîngâ Ierofilia Eritreana se mai întîlnesc : Delfica, Tiburtina, Libica, Cu-
meana, Sameana, Cimmeriana, Europeana, Agripa, Helespontica, Frygia (vezi :
I. D. ¿ t e f â n e s c u , Ic o n o g rafia a rte i bizan tin e çi a p ictu rii fe u d ale rom âneçtf,
în literatura patristica Sibilele sînt mentionate de timpuriu. Se

aminte$te de o Sibila într-o viziune din Póstomi lui Herma (II, 4).
Origen în : Contra Cels (VII, 53) atribuie o anumitá autoritate Sibilei,
reproçînd celor ce în$irau ín versurile atribuite Sibilelor multe blas-
femii. Tertulian, Teofil al Antiohiei, Lactantiu au atribuit Sibilelor
puterea de a íntrezari din strávechi timpuri íntruparea Míntuitorului
Iisus Hristos, preziceri apocaliptice etc.167.
Acrostihul Ierofiliei Eritreana din Cartea a VIII-a a c o le re i Ora-
cula Sibyllina a fost pus ín circulare în a doua jumátate a secolului II,
cel mai tírziu prin anuí 180. Continutul, cu aspectele sale eschatologice,
a atras atentia §i a fost cunoscut, cum arâtam mai sus, de Teofil al An
tiohiei, de Lactantiu. Automi colectiei, anonim astázi, era contempo-
ran cu Sfîntul Justin Martirul $i Filosoful168.
Textul acrostihului Ierofiliei Eritreana, procurât de Honterus $i pu-
blicat la Bra$ov ín 1540, este cunoscut prima data ín íntregime ín li
teratura patristica prin episcopul Eusebiu al Cesareei169. El vorbe$te
mai íntíi despre profesa Sibilei din Erithrea, reproduce textul acrosti-
hului ín 34 de versuri $i face o scurta íncheiere ín Cuvintul lui Con
stantin catre adunarea Similor.
Eusebiu arata câ este bine sa se aminteascá, sá se cunoascá $i mar-
turiile de la «.stràini» — adica ram-ase de la lumea pagina — despre
dumnezeirea Domnului Iisus Hristos $i despre íntruparea Sa, prevestitá
«in ilio tempore».
Analizînd în profunzime continutul mârturiei de acest gen din ver
surile cu acrostih ale Sibilei Ierofilia Eritreana, Eusebiu al Cesareei ga
seóte câ sînt demne de a fi cunoscute pentru semnificatia lor premoni
torie, prin continutul lor sintetizat $i confirmât în acrostih, gâsindu-le
locul în imediata proximitate a operei binevestitoare a proorocilor din
Vechiul Testament.
«Açadar, Sibila Eritreana se zice câ a trait la a çasea generale de
la potop $i câ a fost preoteasa lui Apollo, care purta coroanâ pe cap, nu
aceeaçi pe care o purta zeul pe care-1 adora ; $i pâzea trepiedul pe care
era încolâcit párpele $i dâdea oracolele ce i le cereau ; ea fiind închinatâ
de câtre pârinti nepriceputi acestui cult din care nu râsare nimic cinstit
$i drept, ci furie neruçinatâ, asemenea cum sînt acelea care se povestesc
despre Daphne. Açadar, ea cînd aluneca în sanctuarele superstitiei, îm-
bolditâ eu totul de spiritul divin, începea sâ spunâ în versuri tóate cele
Bucure$ti, 1973, p. 180). Chipul Sibilei este uneori reprezentat eu un rotulus
çi o inscriptie-prezicere, uneori cu o floare în mînâ — pentru Buna-Vestire ;
cînd face preziceri eu privire la sfîrçitul lumii, Sibila are în mînâ o spada,
o sabie. Cu aceasta semnificativà arma în mînâ este gravatâ imaginea Sibilei
Ierofilia Eritreana în L ib er C hronicarum .
167. A i m é P u e c h, op. cit., p. 604—605 ; D an S i m o n e s c u , S ib ile le in lite
ratu ra ro m ân eascâ, Bucureçti, 1928, p. 2.
168. P. B a t t i t o i , S ib y llin s (o ra c le s), în Dictionnaire de la Bible, V, Paris, 1928, col.
1693.
169. E u s e b i u P a m p h i l i , O ratio E u se b ii de lau d ib u s C o n stan tin i in e ju s tri-
cen n alib u s habita, cap. Vili, Mign e, P. G., XX, 1285—1230. Acrostihul: « I i s u s
H r i s t o s , F i u l u i D u m n e z e u, M î n t u'i t o r, c r u c e » se aflâ la col.
1
1288—1289.
ce urmau sa se intimple de la Dumnezeu, anunfind deschis (farà echivoc)

in primele litere ale versurilor (care se cheamà acrostih) istoria venirii
lui Iisus Hristos. Acest acrostih este : nsus h r is t o s , fiu l lui d u m n e z e u ,
MINTUITOR, CRUCE» ito.
Eusebiu cuno$rtea foarte bine faptul cà in cultul pàgìn, cu deosebire

la vechii elmi, prezicerile, orucolele aveau locul, rolul §i prestigiul lor.
Dar profetine Ierofiliei Eritreana transgreseazà, depárese obi$nuitul do-
meniu de referinfà — la evenimentele existenfei naturale, sociale, la
evenimentele istorice, la destinul unor personalità^, oscilind intre bunii
auguri $i fatalitatea tragicà. Singularà pentru acea vreme $i surprinzà-
toare prin exactitatea sa, rostirea Sibilei Eritreana se referea la desti
nul intregii omeniri, la evenimentul unic in istoria umanitàri, prezicea
cu foarte mult timp inainte Na$terea din Betleem, proorocea cà Fiul lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, ne va fi tuturor Mìntuitor prin Cruce.
Dupà introducerea explicativà, Eusebiu redà versurile Ierofiliei,
fàrà a le considera o descoperire a sa, grafie unor cremini misionan din
sec. II, eie circulau in lumea de atunci. In traducere romaneascà versu
rile spun :
«La apropierea judecàpi, pàmìntui va fi cuprins de sudorile agoniei, impa
ratili, care trebuie sa domneascà ve$nic, va cobori din cer imbracai cu omenia
sa pentru a judeca lumea...».
«Toiag de fier care pàze$te turma, va birui».

Si Eusebiu de Cesareea formuleazà concluzia : «Acesta este Dumne-
zeul nostru, Mìntuitor, nemuritor impàrat, care a pàtimit pentru noi,
prescris acum in acrostihuri».
Autoritatea lui Eusebiu a contribuit pentru ca aceste versuri sà cir
cule in Ràsàritul cre$tin de la o generale la alta, $i nu la vreme ìnde-
lungatà $i in Apus, in traducere latinà.
Textul editat de Honterus 17071 prezintà foarte mici deosebiri fafà de
textul lui Eusebiu publicat de J. P. Migne. Astfèl :
In versul VI, la Honterus este folosit cuvìntul àvQpainwv (= oame-
nilor), iar la Migne: to àvSpfòv (= bàrbafilor) ; in Migne, inainte de
versul X se aflà un vers in plus, care nici nu corespunde unei litere din .
acrostih: ’Ex xaóorj Sé tò Tcop'i'yjv, oòpavóv TjSè OaXaoaav (= Focul va
pirjoli pàmìntui, cerul ?i marea) ; in versul XXX la Honterus : tuotoóS
(= credincio$i), iar la Migne : xXt)too<; (= chemati).
Se poate observa cà deosebirile sìnt nesemnificative. Oricum, sà re-
marcàm faptul cà loan Honterus gàsise in pàrfile noastre un text foarte
corect, de unde concluzia prestigiului pe care il avea de vreme ce nu i$i
ìngàduia nimeni o intervenne in confinutul sàu.
170. Ib id em , col. 1285—1287.
171. Tot in acea epoca, versurile Ierofiliei Eritreana se publicau $i in Occident. Este
vorba de Oráculo. sib ylU n a, editata de Xystus Betulejus, la Basel, in anul 1545.
Lucrarea a fost reeditatà $i inclusa de Gallandi in tom. I al Colectiei : B ib lio th eca
V eteru m P atrum , Venefia, 1778. In volumul editat de X. Betulejus, acrostihul
Ierofiliei Eritreana se aflà in Cartea Vili, versurile 217—250. In anul 1713, I. M.
Denuschez publicase : A d locum S ib y lla e E ry th reae, I, , la Witteburgae.
3
La ceva mai mult de un secol dupa consemnarea lui Eusebiu de Ce-

sareea, versurile cu acrostih ale Sibilei Eritreana se cunóse $i în Oc
cident, în traducere latina. In scrierea celebra a Fericitului Augustin, De
Civitate Dei, versurile lerofiliei se gàsesc în traducere latina, farà a mai
fi dat $i acrostihul $i nici ultímele $apte versuri care prin initiale dâdeau
în greceçte cuvîntul : Stavros 172.
Mai aies prin originalul $i vestitul sâu acrostih autoritatea Sibilei
Eritreana s-a menfinut intacta pînâ în Evul Mediu 173 — în epoca de care
ne ocupam.
Se relateazâ cà în secolul al XV-lea, în bogata ilustrare a unui
«Ceaslov» al principesei Ana, ñica regelui Franfei Ludovic al XI-lea,
sibilele poartâ atribute deosebite : Eritreana, un trandafir, ca simbol al
prezicerii întrupàrii Mîntuitorului ,• Persica, o lampa ; Libica, o fáclie
aprinsâ ; Cumeana, ieslele de la Betleem ; Samiana, un leagán ; Cimme-
riana, un cornet în forma de biberon de alâptat ; Agripnia, biciul cu care
a fost flagelat Mîntuitorul Iisus Hristos ; Delfica, o coroanà de spini ;
Hellespontica, o cruce mare de procesiune împodobitâ eu un stindard
ro$u cu benzi de aur. O imagine foarte sugestiva s-a reprezentat la cate-
drala din Auch, pentru a reuni pe toti cei care au adus mârturie despre
venirea Mîntuitorului pe pâmînt : cei 12 patriarhi ai Vechiului Testa
ment, cei 12 prooroci mici, 12 sibile $i cei 12 Apostoli174.
Versurile Sibilei Eritreana au fost traduse din limba latina, cu pro-
babilitate dupa versiunea cea mai autorizatâ din : De Civitate Dei, în
limba rusa, de câtre Sfîntul Maxim Greoul în secolul al XVI-lea 175.
In Biserica Ortodoxâ Românâ, în secolele XIV—XVI, acrostihul Si
bilei Eritreana a circulât, eu probabilitate, în forma greaeâ pâstratâ, $i
impusâ prin autoritatea sa, de Eusebiu -al Cesareei. Fatâ de versiunea
din De Civitate Dei, în textul grecesc gâsit de Honterus — cum mentio-
nam ceva mai înainte — se aflâ versurile care în acrostih reconstituie
cuvîntul : Stavros. Trebuie adàugat apoi un semnificativ element de de-
taliu privind pictura exterioarâ din Moldova secolului al XVI-lea, des
pre care de asemenea am menfionat ceva mai înainte : gasirn, ca $i la
Athos, o singurâ Sibila, «Impârateasca Sibila» 176, $i nu pe Ierofilia Eri-
172. Dacà ar fi fost necesare inifialele pentru acrostih în limba latina ar fi fost
redat numai : J e s u s C h ristu s D ei F iliu s S a lv a to r (v e z i : De C iv ita te Dei, Cartea
XVIII, cap. 23, 1, Mign e, P. L., XLI, 579).
173. A i m é P u e c h, op. c it., p. 615. Despre Sibila Eritreana a se vedea in ex
tenso: C. A l e x a n d r e , E x c u rsu s ad S ib y llin a, Paris, 1856, p. 9—17.
174. I. D. Ç t e f â n e s c u , op. cit., p. 180 $i L ' A b b é C r o s n i e r , Ico n o grap h ie ch ré
tienne..., Paris, 1848, p. 189.
175. Vezi: St. C i o b a n u, V e rsu ri p o lo n eze n ecu n o scu te în o p era M itro p o litu lu i
D osoftei. Extras din «Mélange d'histoire littéraire et de littérature comparée of
fert à Charles Drouhet», Bucureçti, 1940, p. 12.
176. în A rb o rele lui Ie se i — la Voronet, Moldovifa, Sucevila — este pictatâ $i cite
o Sibila. Scena este inspirata din binecunoscutul verset : «o mladifâ va ie?i
din tulpina lui Iesei...» (Isa ia XI, 1); pentru a întâri profetine Vechiului Testa
ment referitoare la întruparea Domnului Iisus Hristos scena prezintâ filosofi
antici ?i o Sibila. Astfel, întelepciunea Antichitâtii este pusâ «în slujba Celui
dorit de popoare», idee ce apare freevent «încâ din primele timpuri ale Bise-
ricii, de cînd Clement Alexandrinul vorbeçte despre «Logosul seminai», care a
râspîndit $i în afara Izrailului conçtiinta despre El [...]. Ideea aceasta apare $i
treana. Dar inca de la inceputul secolului XVI se constata o transcriere

in imagini a elementelor din textele lui Eusebiu al Cesareei, evidenta
in primul rìnd prin Cavalcada, pictata atunci la noi, avìnd la bazà un
alt text din opera lui Eusebiu $i anume, istorisirea despre : In hoc signo
vinces 177.
In literatura populará romàneasca termenul de : Sibila a patruns
tot in secolul al XVI-lea — cínd loan Honterus gaseóte $i publica acro-
stihul Sibilei Eritreana. In romanul popular Alexandria — Istoria lui
Alexandru Machedon — se istorisele ca Alexandru cel Mare, intrind in
Rìm, a mers la biserica construitá cu grija Saviliei imparateasa, sora lui
Solomon 178. $tirea despre aceasta Sibila depa$e$te, spre noi, epoca pa
tristica.
Pornind de la Oracolele sibiline, au existat influente mai tìrzii, de
exemplu in hronografele bizantine. Astfel, Georgios Monachos Amárte
los din secolul IX a inserat legenda ca sora sau fiica lui Solomon, Sibila,
a fácut tálmáciri $i prevestiri despre Na$terea, Rastignirea $i Invierea
Mintuitorului179.
Ca umanist $i ca intelectual ìnzestrat cu competenfá dar $i cu gust
literar, a fost atras $i de forma artistica a acestor versuri in hexametri
bine alcatuiti, cum $i de limbajul enigmatic, volt ambiguu al acestui gen
de poezie. «Accentui principal al acestei poezii profetice este enuntarea
sfir$itului lumii, a judecàtii, care va aduce marea separare intre cei buni
la primii apologeti. Sfintul Justin Martirul $i Filosoful spune in cea de a doua
A p o lo g ie : «Fiecare dintre ace$ti filosofi a rostit sentinfe ìnrudite cu prezicerile pro-
orocilor, intrucìt s-a impàrtà$it de Logosul dumnezeiesc, ràspìndit ca ni$te se-
minte [...]. Tofi acei scriitori au putut deci, in virtutea semintei Logosului
care sàlà§luia in ei, sa contemple Adevàrul, dar numai prin presimtire» [pre-
cizeazà Sfintul Justin Martirul]» ( Wi l h e l m N y s s e n , Pàm ìnt cìn tìn d in
im agin i. F re sc e le e x te rio a re ale m àn àstirilo r din M o ld o v a, traducere $i pre-
fafá de prof. D. Staniloae, Bucure$ti, 1978, p. 114). Vezi $i : S o r in U le a
P ictu ra e x te rio a rà ..., in volumul isto r ia A rte lo r P la stic e in R om án ia, 1, Bucu-
re$ti, 1978, p. 373 $i I r i n e u S u c e v e a n u , episcop vicar, B ise ric ile c a
p ictu ra e x te r io a r à din M o ld o v a (IH), in «MMS», XLVI (1970). 9—10, p. 503.
In secolul al XVIII-lea, din erminii au intrat in pictura noastrà bisericeasca
mai multe Sibile (vezi : V a s i l e G r e c u , F ilo so ii p à g in i §i S ib ila in v e c h e a .
n o a strà p ictu rà b ise r ic e a sc à , in «Artà $i tehnicà grafica», caietul 10, Decem-
brie 1939—martie 1940, p. 30—39; N. C a r t o j a n, C à rfile p o p u lare in lite
ra tu ra ro m à n e a sc à , I, Bucure$ti, edifia 1974, p. 154 $i D an S i m o n e s c u ,
op. cit., p. 17—18).
177. La Pàtràufi-Suceava, pe peretele de vest al pronaosului, a fost zugràvità o
scena care il ìnfàti$eazà pe imparatul Constantin cel Mare calare, in fruntea
unei impozante cavalcade de sfinfi militari. Cavalcada se mai gaseóte pictata
la Bàline$ti §i la Arbore. Scena este inspirata din lucrarea lui Eusebiu al Ce
sareei, V ita C o n stan tin i (vezi §i : V. D r à g u t , D rag o s C om an, le m aitre d es
fre sq u e s d 'A rb o re, Bucarest, 1969 $i I. C a p r 0 u, B ise ric a A rb o re, in volu
5
mul : M onum ente isto ric e b iserice§ti din M itro p o lia M o ld o v e i $ 2S u ce v e i, Ia$i,
1974).
178. D an S i m o n e s c u , op. ciL, p. . 6
179. Legenda acestei Sibile a fost tradusà in romaneóte in secolul al XVI-lea, pro-
babil in Transilvania. Copii tìrzii de pe acest prototip se pàstreazà in Ms
rom. nr. 469 — pàstrat la B.A.R.-Bucure$ti $i s-au publicat de Tudor Pamfile
$i E. Simionescu dupà C o d icele de la C ohalm .
2()(> MITROPOLÍA OLTENIEI
§i cei rai. Faptul cá literele initiale ale ríndurilor contili mârturisirea ca

Hristos este Míntuitorul, $i cá ultima strofá face aluzie directa la mín-
tuirea prin cruce, face ca aceste versuri sa fie deosebit de atra-
gâtoare» 180.
In literatura noastrâ bisericeascá ulterioara epocii ín care $i-a ti-
parit florilegiul Honterus, se remarca inca în mod proéminent preocu-
parea fafa de aceste texte sibilice.
De pildá, mitropolitul Dosoftei al Moldovei gaseóte un prilej de
meditare asupra ideilor din prezicerile Sibilelor, $i cu deosebire asupra
acrostihului Sibilei Eritreana.
Aceasta se observa din glósele sau insemnarile pe care le-a fácut
pe un exemplar in limba latina al Istoriei urtiversale de la ínceputul
lumii pina la 1500, scrisa de loan Neukler la Tübingen $i continuatá
pina la 1514 de Nicolae Baselius, apoi de alfii pina la 1544. Cartea a fost
tipárita la Colonia, ín anuí 1544. Nótele pe care le-a facut Dosoftei pe
marginea paginilor cu privire la Sibile arata in chip neindoielnic scopul
marelui cárturar moldovean, de a atrage atenfia asupra acestor Sibile
prin sublinierile sale margínale ; ín alt loe, insemneaza pe margine o
cruce mare scriind sub ea cuvintul : «Sibila», iar cind este vorba de Si
bila Cumeana face din nou o cruce mare la marginea paginii. «Aceste
cruci mari pe margine — observa ínvafcatul bibliolog I. Bianu — voiesc
sá arate fará indoialá ca in text se vorbe$te de persoane sfinte de o
deoseblta insemnátate» 181.
Tiparind Parimiile de preste an — Ia$i, 1683 —, adicâ texte din Ve-
chiul Testament care se cítese la privegherile pentru únele sarbatori $i
care indica índeosebi venirea Míntuitorului Iisus Hristos pe pamínt182,
ín modul cel mai firesc mitropolitul Dosoftei a inclus aici $i versurile
«prooroce$ti» ale Sibilei Eritreana. Íntre paginile acestei ínsemnate carfi
vechi române^ti, Dosoftei publica versuri la stema Moldovei, stihuri,
despre domnitorii Moldovei §i stihuri de lauda la adresa patriarhului
Ioachim al Moscovei, adáugínd reflecfii çi comentarii cu privire la ros
tidle Sibilelor, precum $i acrostihul Sibilei Ierofilia Eritreana — ín tra-
ducere româneascâ pentru întîia oará la noi, cu textul echivalent latin
§i o traducere ín limba polona. Mitropolitul Dosoftei precizeaza : «Aceas
ta o aflai acum $i-n cartea a cincea a lui Evsevie svíntul .de Pamfilia,
episcopul de Chesaria Palestinii, un' serie viafa marelui Constantin ím-
párat. în a cincea carte» 183.
180. H. P i 11 e r s, op. cit., p. 68—70.
181. I. B i a n u , ín se m n a ri a u to g ra ie sc rise intr-o carte v e c h e de D o softei m itro
p o litu l M o ld o v ei — Extras din A.A.R., Seria II, tom. XXXVI, Mem. Secp Li
terare — Bucure^ti, 1915, p. 4 $i p. . 8
182. Cf. Prof. dr. V a s i l e M i t r o f a n o v i c i , T e o d o r T a r n a v s c h i $i N e c -

t a r i e N. C o t l a r c i u c , L itu rg ic a B ise ric ii O rto d o x e, Cernauti, 1929, p.
665—666.
183. P arim iile p re ste an, Ia$i, 1683, f. 130 r—131 r
învàfatul mitropolit moldovean din a doua jumàtate a secolului al

XVII-lea publica textul latin imprimât eu caractère chirilice, iar pe mar
gine, la începutul rîndurilor, acrostihul, tôt eu caractère chirilice 184. La
sfîrçit, urmînd textul comentariului lui Eusebiu de Cesareea, explica :
«$i aceasta-i Sibila Eritrea, care însu$i pre sine a ç-asea dupa potop ru-
denie (generale) au trait $-au fost popâ lui Apolon. $i eu Dumne-
zeiascâ insuflare au proorocit eu ver$uri, la-ncepàturâ avînd tôt ver$ul
carela? cite una de-aceste slove $i le-am scris pre murginea ver$urilor
carele zîc a$a......
Deosebit de interesant este faptul câ deçi reiese câ Dosoftei are în
fafà un text din Eusebiu în limba greaeà el nu gaseóte potrivit sá redea
versurile în aceastà limba — chiar eu caractère chirilice, cum pr-ocedase
în tipâriturile sale cu alte texte. Farà a prezenta vreo moiivafie, redac-
teazà textul în trei versiuni echivalente : în limba latina, traducerea
româneascâ interliniarà, apoi o versiune în limba polonà eu referiri bi-
blice marginale.
Acrostihul începe la f. 130 r. în colontitlu imprima: «Sibila Eritrea
Ierofili». Stihurile sfîrçesc pe f. 131 r $i urmeazà comentariul indicat mai
sus, din care menfionàm în continuare :
«Fost-au îm zilele lui Ghedeon Sibila Eritreana, Ierofili aceasta, $i
era mai cinstità decît alte Sibile, cînd Ghedeon au mîntuit pre izrailteni
de Amalic. De aceasta serie $i Apolodor Eritreanul sà-i fi fost dintr-un
ora$, adecà din Eritru. Scris-au de Troada ca sa va strica $i de alte mo-
narhii. Sa purta în port càlugàresc çi purta în cap càmilaucà. Era miazä
vîrstà. Mîhnità la fafä. Sabie goalà în mînà. Mar ràtund supt picioare,
cu stele în chip de cer. Scris-au $-acestea de Dornnul Hristos : în ultima
aetate humiliabitur proies divina, et puellari officio educabitur (= în
veacul cel de apoi sa va smeri plodul lui Dumnezeu, si cu prunceascà
slujbà va create). Iungebitur humanitati deitas iacebit in feno agnus deus
et homo, eligit quisibi ex piscaioribus electis nuinerum duodecinarium
(= Impresurase-va omenirii dumnezeirea, culcase-va in fin mielul Dum
nezeu $i om. I$i va alege dintre pescari ale$ii, numàrul de doisprezece»).
Dosoftei mitropolitul adauga çi o semnàturà, formulata ca çi în alte
locuri din tipâriturile sale : «Smeritul Dosoftei mitropolitul Suceavschi».
184. Versurile latine$ti traducerea româneascâ a mitropolitului Dosoftei au fost
reproduse- identic, farà a se spune câ sìnt din Parim ii..., de grâmâticul ar-
delean Matei Voi-leanu in 1749. A adàugat numai traducerea ultimei fraze la-
tineçti din explicaliile lui Dosoftei (vezi : M a t e i V o i l e a n u , C o d icele M atei
V o ilean u . S c rie ri din prim a ju m à tate a v e a c u lu i trecut..., Sibiu, 1891, p. 45—47).
In 1978, cercetâtorul ieçean N. A. Ursu a rééditât în transcriere cu caractère
latine traducerea * româneascâ a mitropolitului Dosoftei a «Prorociei Sibilei
Eritreia», in volumul : Dosoftei, O p ere I, Versuri, Editura Minerva, Bucureçti,
p. 373—374, 33 versuri $i facsimil ìntre p. 410—411, începutul textului ìn Uni
bile latina çi romàna çi începutul versiunii în limba polona. La p. 482—484,
reproduce, dupa transorierea fàcutà de Stefan Ciobanu, versiunea latina cu
acrostih $i apoi versiunea polonà. Versiunea latina are 33 versuri, iar cea
polona 36, farà acrostih, ca çi traducerea româneascâ de mai ìnainte.
In continuare (la f. 132 r), dupa ce enunta : «Iatà-le$ $i le$e$te :...»,

le publica in limba polonà pina la f. 132 v. Marginai face trimiteri
biblice 185.
Începînd cu f. 132 v, Dosoftei ìncepe a relata ce spune Lactanjiu
despre Sibilele care prezic evenimentele din ziua judecatii. In generai
ideile corespund cu cele din versurile Ierofiliei. La sfìr$it, mitropolitul
Dosoftei precizeazà : «Acestea Lactanfiu au scris in cardile sale (...), so-
cotindu-le din cardile Sibilelor $i din prooroci, iar noi avem destul Svìnta
Evanghelie de spune ca mai adevarat».
$i ulterior Dosoftei s-a preocupat de prezicerile Sibilelor. Stau mar-
turie únele manuscrise slavo-romane ràmase de la mitropolitul moldo-
vean, manuscrise care se pastrau la ìnceputul secolului nostru in biblio
teca catedralei «Sfìnta Sofia» din Kiev. Astfel, manu-scrisul 161 (38) din
aceasta biblioteca — autograful lui Dosoftei (la f. 607 pina la f. 614)
cuprinde material despre Sibile $i profefii in limba greaca, latina, slava
bisericeasca $i româneascâ. Acelaçi material se afla $i in copia (ms. nr.
727) de la Biblioteca Sfìntului Sinod din Moscova 186187.
In acelaçi timp, dincolo de granitele Bisericii $i Patriei sale, Nicolae
Milescu Spaiami, aflìndu-se la Moscova, a fost ¡solicitât sa serie $i des
pre Sibile. El a alcatuit o compilafie de mare erudifie. Lucrarea se pas-
treaza in cinci manuscrise. Cel mai vechi este din anul 1672. Osteneala
lui Nicolae Milescu a fost publícala in anul 1978 de catre O. A. Belo-
rova la Leningrad. In aceasta compilale actualizata — din motive u$or
de ìnfeles — se spune ca Sibila Eritreana prezicea ca vulturul bicefal
(Rusia) de la Nord va birui imperiul musulman, pe pagìnii otomani, prin
semnul sfintei cruci18T.
Intemeindu-ne pe tóate cele expuse pina aici putem conchide ca
$i acrostihul Sibilei Eritreana, gasit de loan Honterus in Tara Româneas
câ sau in Moldova $i tiparit in antologia patristica de la Braçov, dove-
deçte prezenta scrierilor patristice in limba greaca in spafiul carpato-
dunârean, in secolele XIV—XVI, alaturi de versiunile slave §i probabil
de cîteva texte patristice in limba latina, paralel cu traducerile patris
tice in limba romana care ìncepusera a fi redáctate.
*
Considerìnd ìnsemnàtatea celor cinci texte patristice tipari-te de
Honterus la Bra$ov in 1540 se impune sa relinem cìteva idei-concluzie.
Avìnd in vedere senticele lui Evagrie $i ale lui Nil, unde in anu-
mite contexte se spune cà un cre$tin adevarat nu se cunoa$te «dupa
aspectul exterior, ci dupa cugetarea sufletului», retinem ideea cardinalà
a atitudinii làuntrice a omului, simplitàtii, sinceritàfii, smereniei auten-
185. Isa ia , 49; A poc. 1; Isa ia , 40; M atei, 24; Isa ia , ; Ioan , 5; C orint. 4; L u c a f 12;
6
L u ca, 14; Ioan , 2; Isa ia , 40; Isa ia , 4; V aruh , 6 ; Isa ia , 13; C orint. 15; Isa ia , 5;
R im leni, 14 ; Ioan , 4 ; L u ca, . Este evident cà aceste trimiteri au scopul de a
6
arata textele echivalente in Sfìnta Scripturà pentru ideile $i mai ales pentru
faptele prezise de Sibila Ierofilia Eritreana.
186. $ t. C i o b a n u, V e r su ri polon eze..., p. 5.
187. N i c o l a e M i l e s c u , A ritm o ìo gh ia, E tica §i o rig in atele lor latin e, Edifie cri
tica, studiu monografie, traducere, note §i indici de Pandele Olteanu, Bucure$ii,
1982, p. 49—50.
STUDII $ 1 ARTIGOLE 209
tice. Cuvintul $i fapta sint importante, dar premisa lor este tinuta inte-
rioara corecta, cugetarea.
Avìnd in vedere rolul $i sensul ecumenic al acestor scrieri patristice
s-a subliniat de catre vrednici urma$i ai lui Honterus, insemnatatea
unor asemenea formulari foarte concise $i cintante, care vorbesc in
contextul situafiei din Bra$ov in timpul Reformei despre o critica pru-
denta la adresa unei vieti biserice$ti locale. Se arata ca prin puterea
cuvintului se poate netezi calea spre o ìnfelegere nouà, mai profunda,
a viefii creatine, care se bazeaza pe ìnnoirea cugetàrii. Aceste maxime
care chemau pe contemporanii lor la interiorizarea credinfei, la viafa
duhovniceasca, se transforma íntr-o chemare la ìnnoirea Bisericii locale
conduse de Honterus 188.
Daca reflectam la sentinfele Avvei Thalasie, se confirmà din nou
preferita lui Honterus pentru ratiune, pentru rafionalismul sapienfial
in procesul educativ exercitat de Bisericà. In nenumàrate sentinfe Sfin-
tul Thalasie vorbe?te de primatul duhovnicesc asupra firii sensibile prin
funcfia superioarà a cugetàrii, a minfii. Tema minfii este scumpà multor
Sfinti Pàrinfi, urmind in mare màsurà ìnvàtàtura Sfìntului Apostol
Pavel.
Este $tiut faptul câ reformafii au répudiât cre$tinismul oficial $i
oarecum mecanicist al Bisericii romano-catolice de atunci, opunîndu-i
o traire creatina experiméntala, individúala. In aceastâ privinfa ei au
gàsit un sprijin puternic in experienfa ascética a Pàrintilor din chinovii
sau mai ales din pustie, unde nimic nu era impus de o organizare ex-
terná care ar fi putut cere $i formalizare, ci totul venea din trairea laun-
trica intensa, din experienfa duhovniceasca, forma cea mai inalta a afir-
marii persoanei inse$i, cu intregul sáu potenfial spre desávir$ire, expre-
sie a afirmàrii personalitàfii.
Ca pedagog, Honterus a ales aceste .sentinfe patristice, mai ales ca
expresii ale experienfei religioase individuale. Avìnd o formulare lite-
rara concisa $i atràgàtoare, aceste sentinfe puteau fi invaiate cu u$u-
rinfà de tinerii scolari, aveau un confinut care predispunea la reflec-
tie, la meditafie, a$a ìncìt din punct de vedere pedagogie eie corespun-
deau in chip perfect sistemului didactic mnemotehnic al Evului Mediu,
cìnd ìnvàtàmìntul se baza pe memorie. Dar nu numai atit. Aceste sen-
tinfe patristice infàti$au un mod personal de a infelege $i a trai ade-
vàrurile biblice, intr-un context mai larg ca acela al Bisericii oficíale,
cea romano-catolicá.
Ca augustiniçti, reformatii au promovat deprinderile pentru viata
lâuntrica, opunînd exteriorizarii interioritatea, preoouparilor prea uti
litariste lumea gîndurüor, a conflictelor interioare pornite din rîvna
càtre autodepaçire prin continua luminare a minfii. Opunînd dinamica
interioarà a spiritului, influentelor exterioare, protestantismul punea pe
primul plan al viefii valorile rafionale in sens larg ale adevârului
cre$tin.
188. H. P i 1 1 e r s, op. cit., p. 66—67.
La Sfinfii Pàrinfi, teoria «minfii» este o consecintà a teoriei Logo-

sului189, in felul acesta justificind primalul logosului uman asupra
mecanicismului formulelor.
In acetati sens, maximele Sfintului Grigorie Teologul, publícate in
antologia sa de Hontterus, sint potrivite pentru spiritul moralo-umanisl
pe care-1 ìntipàrea ^colii din Bra$ov. Din mulfimea de versuri grego-
riene Honterus le-a ales pe cele cu un pronunfat carácter moral, care
únese tehnica clasica a poeziei umaniste grece$ti cu inspirala $i con-
ceptiile creatine de viafa. Este demn de apreciat faptul ca, in conditine
date, un umanist reformator a fost convins $i patruns de frumusetea
poeziei patristice ràsàritene §i a ales pentru educatia celor tineri o
creatie poetica structuratà riguros, cu adinci rezonante morale, o chin-
tesenfa teologicà-poeticà §i o expresie ìnalta a geniului cre$tin a$a cum
este intruchipat in creala cu desavir$ita finutà intelectualà $i etica a
Sfintului Grigorie Teologul 19°.
Publicìnd versurile in acrostih ale Sibilei Ierofilia, ca umanist, loan
Honterus a fost profund receptiv la forma artistica echilibrata $i adec-
vata pentru infelegerea unor adevaruri de credinfa fundaméntale. Pe
linga caracteristicile strict literare, 1-a atras confinutul profetic al tex-
tului, vestind despre apropierea judecafii din urmà $i a mìntuirii prin
lisus Hristos cel ràstignit.
Motivul judecàfii se gaseóte freevent $i in opera lui Honterus, in
contributiile personale, de exemplu in Precuvintarea selecfiei din sen-
tinfele lui Augustin — Sententiae ex omnibus operibus divi Augustini
decerptae, Bra$ov, 1539 —, in Precuvintarea Catalogului ereticilor al
Fericitului Augustin. In aceste Precuvìntàri se pastreaza ecouri ale
ideilor $i expresiilor din poezia sibilina 191.
*
❖ *
Este locul sä conchidem cä asemenea scrieri patristice care au
circulât in Tarile Romàne in epoca data, au jucat atunci un important
rol ecumenic local.
Honterus, figura centrala a Reformei $i mijlocitorul culturii uma
niste in Transilvania, define o pozifie de prestigiu in acest domeniu,
çtiind sä pästreze o pozifie echilibratä, rafionalä. Reformatorii sublimali
insemnätatea tradifiei din primele secóle creatine, împotriva unor
abuzuri ale supremafiei papale medievale. Pe lingä respectul fafä de
tradifia ortodoxä, púnetele de vedere umaniste sint $i eie hotäritoare
in mäsura in care se accentueazä concomitent $i locurile comune cu
cultura greaeä. Asemenea elemente sint prezente §i in antologia pa-
tristicä tipäritä de Honterus in 1540 pe care am examinat-o.
Nu inträ in obiectivele studiului nostru aspectul confesional dog
matic $i nu discutänr aici problema tendinfelor de prozelitism pe care
le-a exercitat Honterus ca propagator al confesiunii luterane in rin-
durile sa$ilor din Transilvania — $i poate nu numai in rindurile lor.
189. Cf. I. G. C o ma n , T e o ria L o g o su lu i in A p o lo g iile S iin tu lu i lu stin M artiru i
F ilo so iu l, Bucure$ti, 1942, passim.
190. I de m, G en iu l S iin tu lu i G rig o rie de N azian z, Burniresti, 1937, passim.
191. H. P i t t er s, op. cit., p. 68—70.
STUDII 5/ ARTIGOLE 2ÍÍ
Editarea textelor patristice nu putea constituí pentru umanistul

bra$ovean decit consecinja unei opjiuni. El a selectat aceste texte in
functie de .scopul pe care-1 urmarea. Dacá ín 1535 infinitase la Bra$ov
o tipografie, acest gest nu reprezenta o simpla íntreprindere comer
ciáis, nu era un scop, ci un mijloc, cu alte cuvinte el nu a tiparit texte
biserice$ti pentru ca avea o tipografie, ci a ínfiinjat tipografia pentru
a implini multiplele necesitaji spirituale ale epodi $i ale locului. Fap-
tul ca era preocupat de «izvoarele creatine» in modul cel mai serios
este demonstrat. «Apelul la izvoare» este prezent in multe dintre Pre-
fejele tipariturilor honteriene. Se cuvine reliefat faptul ca formarea con
fesional a Bisericii luterane din Transilvania recuno$tea temeliile Bi-
sericii creatine vechi $i s-a fundamentat pe hotariri ale primelor Sinoade
Ecumenice, invocîndu-se în acela$i timp «autoritatea Párinjilor biseri-
ce$ti greci...».
In anuí 1539 Honterus tiparea la Bra$ov cele doua importante
scrieri ale Fericitului Augustin in limba latina, mai inainte mentionate,
pentru ca in anuí urmátor sa tipâreasca în grecete florilegiul patristic
discutât aici. Honterus era évident interesat de editarea acestor scrieri
patristice pentru scopuri multiple, $i nu numai didactice (gimnaziul
de la Bra$ov va fi organizat de el pe baze umaniste ín anuí 1544). Edi-
tarea textelor patristice spre a fi cit mai larg cunoscute $i raspindite, ín
grecete sau ín latineóte, exprima dezideratul $i necesitatea ínnoirii
viejii biserice$ti, opunínd Cre$tinismului romano-catolic Cre$tinismul
primar al Sfinjilor Parinji greci, ca $i al Fericitului Augustin, al carui
loe justificat se afla aláturi de cei de mai inainte. Nu era íntímplator
faptul ca Honterus, chiar mai inainte de a íncepe o evidenta ínnoire a
vietii biserice$ti printre .sa$ii din Bra$ov, atragea in chip asiduu atenea
asupra marturiei de viaja creatina exemplara pe care au dus-o Sfinji
Parinji ca Nil Ascetul, Avva Thalasie sau Grigorie Teologul. De aici se
poate ínjelege ca Honterus dorea nu numai o íntoarcere la izvoare pen
tru a le face cunoíscute, ci dorea $i un eveniment reformator care sa nu
inlàture continuitatea ín Biserica $i continuitatea de-a lungul istoriei.
Prin aceste scrieri patristice se arata ca era nevoie de un cre$tinism al
smereniei $i al evlaviei autentice, interiorízate, ín sensul Predicii de pe
munte, cerind renunjarea la putere $i orgoliu, la bogajie $i fast — ati-
tudine creatina fundaméntala care este substanja sentinjelor lui Eva-
grie Ponticul, ale lui Nil Ascetul sau ale Avvei Thalasie. Asemenea
texte au reprezentat $i «impulsuri teologice pentru opera sa refor-
matoare».
Ca atitudine specifica in activitatea de umanist a lui Honterus este
de remarcat apropierea de romàni $i relajiile sale cu carturari ortodoc$i
din ríndurile romanilor, fiind inijiat un veritabil schimb cultural, care
«a ramas de insemnatate pentru viaja Bisericilor din Ardeal ín seco-
lele care au urmat» 192. Prin chiar scrierile patristice care au constituit
obiectul discujiei ín aceste pagini s-au consemnat rodnice contacte $i
realizan ecumenice ín Transilvania. Faptul era posibil $i se manifesta
192. I de m, H o n teru s a ls H e ra u sg e b e r d er S in n sp rü ch e d e s T h a la ssiu s, din vol.
cit., p. .
1 2 1
ca atare implichici d activitatea umanistului Honterus. Tipâriturile pe

care le-a fâcut în grecete din scrierile patristice aveau d pástreaza o
valoare intrinseca în sfera Creçtinismului, î$i légitimai! semnificatia în-
treagâ mai aies ca invasatura inorala creatina universala d nu puteau
fi puse atunci în slujba exclusiva a doctrinei luterane. Activitatea d
viafa lui Honterus se încheiau în 1549, eu un an mai înainte ca Dieta
Transilvaniei sa se întruneascâ — în 1550, la Turda — pentru recu-
noaçterea luteranismului ca «religio (confessio) recepta».
La sfîrçitul acestui capitol conchidem ca în secolele XIV—XVI s-au
înregistrat evenimente $i au apârut contexte istorice care au favorizat
pâstrarea d folosirea unor manuscrise patristice greceçti, procurarea de \
anumite manuscrise în scopuri educativ-didactice, transcrierea unora

dintre ele ca modalitate de multiplicare d circulaba lor în tóate cele
trei târi române$ti.
în aceastâ perioadâ au existât d au circulât la noi mai multe ma
nuscrise psaltice eu text literar în grecete, multe chiar cu litere gre-
ce$ti. Ca d manuscrisele cuprinzînd literatura patristica, ele nu au
avut numai o existera de epoca, ci au continuât sa fie folosite intens
în secolele urmâtoare, au fost copiate, pàstrate, únele dintre el tipà-
rite, putînd servi — în calitate de versiuni-izvoare — la verificarea
corectitudinii versiunilor slavone d a celor române$ti, servind o data
mai mult unui asemenea scop atunci cînd versiunile-manuscrise au de-
venit tiparituri.
Publicarea de cafre Ioan Honterus a florilegiului de scrieri patris
tice in limba greaca la Bra$ov in anul 1540, dupà izvoare manuscrise
provenite din Muntenia d Moldova, argumenteaza in chip eloevent
prestigiul acestor scrieri in Biserica noastra, rolul lor in edificarea spi-
rituala a credincio$ilor.
Tipariturile in limba latina apàrute la Bra$ov datorità activitàfii lui
loan Honterus constituie deocamdata singurele indicii certe despre
existenta d circulaba in aceasta epoca a unor scrieri patristice in lati
neóte in epoca data.
Consideram cà, prin imprimarea in limba greaca a Antologici pa
tristice din 1540, tipograful umanist convertit la luteranism se conforma
unei concepta pe care §i-o insulse, tipàrea in grecete ca replica la
folosirea limbii latine in Biserica de catre romano-catolici. Dupa ce or
ganizase tipografia de la Bra$ov in 1535, el i$i asuma responsabilitàti
editoriale care vizau mai ales literatura creatina clasica, intoemai unui
veritabil reprezentant al epodi d concepfiei erasmiene din acest punct
de vedere. Devine editor de scrieri credine, mai ales patristice, tipà-
rede aceste texte nu numai in versiunile grecedi dar mai apoi d in la
tina, care, asemenea celor precedente, chiar dacà aveau d ° Unalitate
precisa didáctica, nimic nu putea impiedica circulada lor d afara
mediului didactic.
In ceea ce prive$te posibilitatea existentei $i circulafiei in acea
epoca ìn cadrul Bisericii noastre d a altor scrieri patristice ìn limba
latina o prima supozifie dintre cele mai plauzibile implica, de pildâ,
Simbolul Athanasian, care se afla in copia textului Psaltirii $cheiane d
ST U D II $1 A R TIC O LE 223
*
a putut circula la noi mai întîi în limba latina in secolele anterioare —

problema ce ar merita un studiu aparté.
O prima fazâ a literaturii noastre biserice$ti in epoca medievalâ
timpurie, epoca a influenfei bizantine directe, a fost caracterizatâ atît
prin scrieri în limba greacâ, unele dintre eie copiate chiar pe terito-
riile româneçti, cît $i în limba latina — fapt ce s-a întîmplat în mod
identic $i la alte popoare ortodoxe din Europa.
Este de netâgâduit câ separârile confesionale ivite dupa anul 1054,
mai întîi au créât în chip firesc o atitudine foarte reticentâ $i precautâ
fata de catolicismi, iar latinismul era cel mai adesea confundat cu el, dar
aceastâ reticentâ nu putea atinge gradui maxim al unei crize de sepa
ratism total cultural, nu a déterminât întreruperea dialogului pe tot-
deauna între Râsârit $i Apus — problema de care ne-am ocupat într-un
ait capitol al lucrârii.
Documéntele de epoca atesta cà in cancelariile farilor romàne$tì
din secolele XIV—XVI erau dieci, buni cunoscatori ai limbii latine, cle
rici carturari cu o remarcabilà cultura clasica creatina. Unii tineri mol-
doveni $i munteni urmau cursuri in limba latina la Universitatea din
Cracovia, ori la Academia din Padova.
Chiar daca datorità ìmprejurarilor istorice obiective se ìnregistra
in aceasta epoca o influentà lexicalà slava, limba poporului nostru era
mult apropiatà de latina culturii europene $i nu este lipsit de interes sa
evocam màrturii certe despre similitudinile evidente, surprinzatoare pen-
tru calàtorii straini prin tarile romane$ti. Ei consemnau adesea caracte-
risticile lexicale foarte «latine$ti» ale limbii pe care o vorbeau romanii.
Unele màrturii de acest fel depárese epoca de care ne ocupàm, fiind
cu atìt mai convingàtoare $i interesante. Àstfel, un diplomai suedez,
in jurnalul càlàtoriei sale din anul 1657 — cind a stràbàtut teritoriile ro-
mane$ti de la nord-vest la sud-est, constata cu uimire cà pe unde a
trecut «tofi locuitora vorbeau latineóte, doar cu accemt pufin stricat»,
in satele stràbàtute in drum spre Istanbul — ìntre Oradea $i Dunàre,
trecind prin Cluj, Alba Iulia, Sebe$, Sibiu, Bra$ov, Rucàr, Dragoslavele,
Tirgovi$te, apoi prin Bàràgan pinà la Càlàra$i, cu popasuri care i-au
dat posibilitatea sà se edifice pe deplin, mai ales cà aceastà realitate
lingvisticà i-a stìrnit un mare interes prin ineditul ei. Locuitorii se
bucurau uimifi auzind pe un stràin dintr-o tarà atìt de ìndepàrtatà cà
vorbe$te limba lor — referindu-se la limba latinà in care li se adresa
oaspetele, diplomatul suedez, pe atunci latina fiind limba oficiala a di-
plomatiei europene ; la rìndul sàu, suedezail Claes Ràlamb era ìncìn-
tat auzind «oameni ce vorbeau latineóte ca limbà a lor» 193.
Càlàtori occidentali care veneau in pàrfile noastre, mai ales cle
rici, romàni care càlàtoreau in Apus ori in Polonia católica, chiar la
Istanbul-Constantinopol, puteau aduce la noi exemplare din unele scrieri
patristice transcrise sau tipàrite in limba latinà. De pildà : Scala para-
193. A l i L o m b a r d , Un d ip lom at su ed ez in P rin cip atele R o m àn e , in «MI», XVI
(1982), 10, p. —9. Insemnàrile de càlàtorie ale diplomatului suedez Claes Rà-
6
ìamb au fost publicate integrai de Christian Calimer, bibliotecar $ef la Biblio

teca Universitarà din Lund, in anul 1963 — dupà o copie autentica realizata
de fiul diplomatului suedez, Gustav Ràlamb.
disi, a Sfîntului Ioan Sinaitul — tipâritâ la Milan in 1498 $i la Cologne

în 1540, 1583 $i 1601 ; Theologia Damasceni, tipâritâ la Paris în 1507;
Orationes XVI ale Sfîntului Grigorie Teologul, imprimate la Venefia
în 1516, sau Epistole ale Fericitului Ieronim, tipârite la Basel în mai
inulte tomuri de asemenea în 1516 $i care în secolul XVII se aflau în
mod cert în biblioteci ale cârturarilor romàni194.
Date fiind raporturile confirmate pe care Ioan Honterus le între-
finea cu clerici $i intelectuali romani din Braçov, dar $i din Moldova $i
Jara Româneascâ cu care stabilise legâturi în timpul cercetârilor între-
prinse de umanistul bra$ovean în câutarea manuscriselor patristice pe
care intenfiona sâ le editeze, este de netâgâduit câ nu erau motive sa
nu fi circulât $i în Biserica noastrâ cel pufin cele douâ tipârituri pa
tristice honteriene din 1539 : Divi Aurelii Augustini Hipponensis Epis
copi Haereseon Catalogus $i Sententiae ex omnibus operibus divi Au
gustini decerptae. Clericii cârturari ortodoc$i romani de la Braçov, dar
$i din alte pârfi, nu puteau sâ nu se intereseze spre a obfine exem-
plare din édifia braçoveanâ a unor asemenea scrieri, mai u$or de ob-
finut pe aceastâ cale. Ei aveau nevoie sâ-$i procure $i texte patristice
în limba greaeâ, versiuni slave, cum $i traduceri româneçti.
în aceeaçi epoeâ era editatâ de Erasm, la Basel, Opera Sfîntului
Ioan Gurâ de Aur în cinci volume — între anii 1536 $i 1543, mai exact
spus sub semmai autoritàri celebrului umanist din Rotterdam, pentru
câ el se stingea din viafâ exact în 1536, anul inifial al prestigioasei
tipârituri.
Despre interesul cârturarilor romàni pentru literatura patristicâ ìn
epoca indicatâ, precum $i ìn continuare, stau màrturie relafiile lor epis
tolare în aceastâ problemâ chiar cu patriarhi ai Ierusalimului :
«Augustin latinul $i Sfìntul Ambrozie nu se afla aici $i am vorbit
sâ-i aducà de la Amsterdam...» 195 — un pasaj epistolar care ilustreazà
continuitatea preooupàrilor pentru scrierile patristice cum §i incon-
testabila lor autoritate în secolele Renaçterii, cìnd prestigiul acestor
scrieri dominâ o laturâ importantà ìn gìndirea $i ìn cultura europeanà.
194. C. D i m a - D r a g a n, op. cit., p. 221.
195. Ibidem , p. 158.
. ,v ..,v,*A * .V
‘•
••
V
■**.m*mf «SifT
.v.sv.s
4^.4'iti
r : npX *
CAPITOLUL III
TEX TE PATRISTICE IN VERSIUNI SLAVONE

ÎN TARILE ROMÀNE, ÎN SEC. XIV— XVI
PRELIMINARI!
în paginile anterioare am putut vedea cà în Biserica stràromânâ,
în Biserica Ortodoxa Romàna, au existât de timpuriu $i au circulât
scrieri patristice in Unibile greacâ $i latina $i cà au existât conditine
pentru traduceri româneçti patristice mai înainte de aparitia traduce-
rilor slave la noi — problema încâ nestudiatâ pînà astâzi. In secolele
XIII—XVI au fost redáctate sau aduse din alte parti $i au circulât ver-
siuni înanuscrise slavo-romane ale scrierilor patristice, simultan eu
únele texte patristice în limbile mai sus mentionate, pînà la momentu’l
hotàrîtor cînd traducerile patristice româneçti $i-au dobîndit justifi-
cata prioritate deplinà, de nedisputat, ca o realitate peremptorie prin
«biruinta scrisului în limba romana» de la cumpâna secolelor XVI—XVII.
Despre scrierile patristice în versiuni manuscrise slavo-romane în
secolele XIV—XVI din cele trei provincii istorice române$ti vom vorbi
în acest capitol.
în faza sa initiala, slavonismul a prezentat la noi doua aspecte dis
tincte. Un aspect «epifenomenal», consecinta a convietuirii predeceso-
rilor nostri daco-romani cu grupuri ale popoarelor slave în cîteva zone
din acela$i spatiu geografie carpato-danubiano-pontic. Un ait aspect,
cel «cultural», care consta în adoptarea la un moment dat a unui limbaj
común ortodox slavon, un limbaj común pentru popoarele rasaritene din
orbita Bizantului : bulgari, sîrbi, moravi, croati, romani $i ru$i, spre
asigurarea unitâtii ortodoxe sub egida bizantina.
In epoca data, slavonismul constituie o «prefatà» de natura cul
túrala la manifestarea culturii noastre romane$ti, farà a determina sub-
stanta insali a acestei culturi. In ceea ce prive$te caracterizarea sla-
vonismului epocii raportat la factorul bizantin formula consacrata este :
veçmîntul lingvistic al culturii bizantine.
Organizàrile statale medievale rasaritene s-au constituit dupa mo-

delul bizantin, pástrínd asocierea característica intre factorul politic $i
cel religios, ceea ce a determinat $i un proces caracteristic de evolute
catre afirmarea plenarà a elementului autohton, románese $i in cultura,
ìnteleasa ca totalitate a vietii spirituale complex structurate.
Tot ce s-a transcris $i s-a scris in slavone$te la noi in epoca data
nu reprezintà «slavism», o con$tiintà islavà, ci reprezintà o con$tiintà
ortodoxa románeascá $i elemente esentale ale culturii bizantine asimí
late prin limbaj slavon. In epoca data, prin slavonism noi, romanii,
ne-am incadrat de fapt in universalismul ortodox ràsàritean, dupa mo-
delul clasic al universalismului ortodox bizantin.
In perioada prebizantinà, convinta strabunilor nostri s-a format in
cadrul spiritualitàtii daco-romane ; perioada bizantina a constituit un
stadiu specific, ascendent, propriu románese, prin aspecte promulgate
$i nealterate de latinitate orientala pina in secolele IX—X cìnd se ma
nifesta influente slavone pina in secolul al XVI-lea.
Aladar, in epoca de care ne ocupàm slavonismul devine pentru
cultura noastra o etapà nouà de manifestare a culturii latino-bizantine,
limba slavona este limba de circuiate a culturii ortodoxe rasaritene,
a$a cum latina este in epoca limba de circuiate a culturii romano-cato
lice pentru popoarele apusene.
In Biserica Ortodoxa Romàna, in Tarile Romàne, au circulat in
etape succesive sau paralel, manuscrise latine, grece$ti, slavone, greco-
slavone ori slavo-romàne tóate exprimìnd $i punìnd in circuiate un
continui común bizantino-ortodox.
Manuscrisele slavone, provenite din singurele surse posibile, cele
bizantine, pàtrunzìnd odatà cu scrierea chirilica in ìntreaga lume slava
au pàtruns $i la noi, reprezentind cultura ortodoxa pentru tóate po
poarele din sfera de influenfa $i uneori chiar de dominale bizantina.
Convertirea la cre?tinism $i culturalizarea slavilor se datore$te Bizan-
tului. In acest cadru ne-am manifestat ulterior $i noi romànii ca orto-
doxie bizantina.
Cea mai mare parte a slavi$tilor considera cà secolul al X-lea
marcheaza, in mod logie, ìnceputul scrisului slavon in partile noastre,
cu apogeul in secolul al XV-lea. Aceastà scriere interesa ierarhia, cle-
rul monahal $i cel de mir, cancelariile domne$ti, pentru cà interesa $i
implica relatiile complexe sud-est europene, religioase, culturale, ad-
ministrativ-politice.
Pentru a delimita situapi fundaméntale trebuie sa subliniem cà
slavonismul reprezenta, in chip firesc, pentru top slavii, ìnceputul cul
tura lor, pe cìnd la noi a insemnat o modalitate de circulape pentru
continuitatea culturii autohtone daco-romane $i apoi bizantine sub o
forma nouà, reprezenta o solupe de continuitate a culturii stràvechi
care cunoscuse o expresie originalà mai intìi, apoi greacà, latinà $i slavà.
Manuscrisele textelor patristice in versiuni slavo-romàne ce se aflà
astàzi la noi in tara sau peste hotare sint in mod inaiai texte interne,
in cea mai mare parte scrise pe teritoriul Tàrilor Romàne — de aceea le
mai numim alci slavo-romàne, nu in sensul de texte bilingve. Aceste
manuscrise fac parte din patrimoniul ¡iteratimi noastre vechi. De pildà,

aproximativ cele trei sute de manuscrise slave descrise în volumul I
de P. P. Panaitescu, de la BAR — Bucureçti, ne indica urmâtoarea pro
porle : Moldova = 174; Tara Româneascâ = 69; Transilvania = 6 ;
Ucraina = 15; Rusia = 14; Muntele Athos = 1 2 ; Serbia = 6 ; Un-
garia = 2 ; Bulgaria = 1.
O lista provizorie a celor mai vechi manuscrise slavone din Romania
ne arata câ primele cunoscute din secolul al XIII-lea sînt un miniar de
11 manuscrise. Aproape toate sînt texte liturgice : Evangheliare, Apos-
toi, Trioade, un fragment din Scara Sfîntului Ioan Sinaitul, un fragment
dintr-o predica la o duminicâ din Postul Mare. Recent (în Arhiepisco-
pia Sibiului — pagîni de istorie, Sibiu, 1981, p. 192—193). Prof. Vasile
Olteanu a semnalat existera la Braçov a unui manuscris slav din sec.
XI—XII care cuprinde fragmentar Omilii ale Sfîntului Ioan Gurâ de Aur.
Din secolul al XIV-lea sînt cunoscute pînâ în prezent la noi un
numâr de 33 manuscrise, în cea mai mare parte slavo-române $i numai
cîteva sud-slave 196. Continutul lor este prédominant tot liturgie, chiar
$i cele cîteva pagini patristice credem câ aveau tot o destinale liturgica.
Astfel întîlnim între aceste manuscrise slave de -la noi : Psaltiri, un
Parimiar, Evangheliare, Apostol, Canoanele Sfintilor Apostoli, Octoih,
Minee, Tipicul Sfîntului Sava, un fragment din Scara Sfîntului Ioan
Sinaitul197, Cuvinte ale Sfîntului Isaac Sirul198, cîteva Sobornice care
cuprind $i scrieri patristice.
Organizarea statala a Târilor Romàne din secolul XIV a adus eu
sine $i organizarea de $coli române$ti de limbâ slavonâ, act ce inau
gura epoca slavonismului cultural eu un conînut évident bizantin. în
Tarile Romane se dezvoltâ autonom sistemul de organizare $i de viatâ
culturalâ de tip bizantin, eu maximum de dezvoltare în secolele XIV—
XVI. Dar concomitent eu acest curent s-a dezvoltat, fructificînd la
timpul cuvenit cultura proprie, româneascâ.
în aceste secole Biserica Ortodoxâ Românâ a continuât sâ asimileze
esenta culturii patristice.
Dintre scrierile Sfintilor Pârinti din epoca de aur au circulât în
chip dominant în aceste secole în literatura noastrâ bisericeascâ opere
196. Cf. R a d u C o n s t a n t i n e s c u , N o te privin d Isto ria B ise ric ii R om an e în s e
co lele X III —XV, în « S tu d ii m ateriale de Isto rie M e d ie », vol. VI, Bucureçti,
1973, p. 178—181. în volumul: C ele m ai v e c h i m an u scrise s la v e din ta ra n o a s
trâ, în «Rsl.», XVIII (1972), p. 247—248, E. Linfa prezintâ drept cel mai vechi
manuscris slavo-roman manuscrisul nr. 790 de la B.A.R. — un fragment de
A p o sto l de la sfîrçitul secolului XII. Sînt patru file din pergament de calitate
bunâ. Scrierea este foarte asemanatoare uncialei grece?ti din secolele IX—X.
Pe fila 2 este o însemnare din secolul XVII : «Vasile Voievod în anul...». Ipo-
tetic este o referire la Vasile Lupu, Domnul Moldovei.
197. R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. 179 ?i 180. Fragmentul din S c a ra , datat *.
secolul XIII, folosit pe coperta unui T reb n ic din secolul XVIII, se pâstreazâ la
Biblioteca ASTRA-Sibiu, C M 51, iar cel din secolul XIV este légat împreunâ
eu ms. slav nr. 421 de la B.A.R., filigran Mosin 2670, din anii 1340—1342.
198. Ms. slav nr. 139, la B.A.R., redaefie mediobulgarà ; filigran Briquet 14080 din
anii 1347—1349 (Ib id em , p. 181). «Scris în Moldova» (vezi $i P. P. P a n a i t e s c u ,
Ma n u sc rise le s la v e din B ib lio teca A cad e m ie i R.P.R., vol. I, Bucureçti, 1959,
p. 174).
ale Sfintilor loan Gura de Aur, Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul,
Grigorie de Nyssa, Atanasie cel Mare, Chirii al Ierusalimului, Dionisie
Pseudo-Areopagitul, loan Sinaitul, Isaac Sirul, Nil Ascetul, Avva Tha-
lasie, loan Damaschin $i altii199. O mentiune aparte trebuie facutá aici
despre singura lucrare cunoscutà a Sfíntului loan Sinaitul (Scararul).
Celebra sa scriere, Scara, a fost una dintre cele mai populare cárfi $i
mai pretuite in evlavia monahala ortodoxa, tradusà in mai tóate limbile
popoarelor ortodoxe, bucurindu-se de o atente deosebita $i in cercurile
studioase ale celorlalte confesiuni. Scrierea era — $i este — prefuità
pentru cá reflecta experienfa personali! a autorului, modalitatea de
expunere fiind característica prin fraza concisa $i densa. Mai ales din
secolul XV ìnainte, Scara cunoa$te $i la noi numeroase copii, únele
parfiale, dar mai ales integrale — in redacte sirbà sau mediobulgara.
Din cercetarea scrierilor patristice existente in manuscrisele slavo-
románe din secolele XIV—XVI reiese urmátoarea repartizare terito-
riala : Jara Romaneasca, Transilvania cu Maramure$ul, Jara Cri$urilor
$i Banatul, Moldovlahia. Detaliind $i analizínd situala in aceste uni
tati teritoriale se va putea evidenza contributia Bisericii noastre autoh-
tone la promovarea $i aprofundarea culturii patristice, a culturii orto
doxe exprimate atunci in ve$mínt slavon.
1. Versiuni slavone
în Tara Româneascâ, sec. XIV—XVI.
«§coala» de la Mànâstirea Bistrita—Vîlcea.
Texte patristice implicate în opera
lui Neagoe Basarab
Începînd eu secolul al XIV-lea se observa in cultura noastrâ acor-
darea unei atentii deosebite manuscriselor grece$ti $i celor slavone,
îndeosebi datoritâ curentului isihast, înfloritor în aceastâ vreme $i con-
tribuind în mod direct la promovarea vietii duhovniceçti prin mijlocirea
scrierilor patristice $i a unor texte postpatristice. Toate manuscrisele
slavo-romàne scrise la noi în secolele XIV—XVI reflectâ $i aceastâ
realitate de continut.
Astfel, prima antologie patristica pe care o cunoaçtem pînâ în
prezent, Manuscrisul slavo-român din a doua jumàtate a secolului al
XIV-lea, cuprinde în redactie mediobulgarâ lucrâri ale Sfintilor Macarie
cel Mare, Atanasie al Alexandriei, Efrem Sirul $i ale Avvei Dorotei.
A fost scris în Tara Româneascâ $i are la sfîr,$it o însemnare în care se
precizeazâ câ manuscrisul a fost cumpârat de jupanul Gradislav în zilele
lui Ioan Radu I Voievod (circa 1377 — circa 1383), tatâl lui Mircea cel
Bâtrîn. Deci manuscrisul copiât în Tara Româneascâ a $i fost folosit
199. Colectivul de cercetaTe al Facultâtii de limbi $i literaturi stràine din Bucu-
re$ti, condus de conf. univ. E. Linta, a înregistrat un total de 65 manuscrise
slave în biblioteci din Bucureçti, în afara de cele de la BAR (vezi : E. L i n t a
$i colectivul, C a ta lo g u l m a n u sc rise lo r slo v o -ro m ân e din B u cureçti, Bucureçti,
Tipografia Universitâtii, 1981, passim). în manuscrisele din bibliotecile Ia$ului
au fost identificate 29 de Omilii hrisostomice (Idem, C a ta lo g u l m an u sc rise lo r
slav o -ro m àn e din Iaçi, Bucureçti, 1980, passim).
STUDII $/ ARTICOLE 2 19
mai întîi tot aici, la sud de Carpati. Ulterior a ajuns in Moldova, unde
se pàstreaza $i astazi 200.
Alt miscelaneu patristic a fost scris in Tara Româneascâ ìn redactie
mediobulgarâ, în a doua jumâtate a secolului XIV 201 ; dupa însemnârile
pe care le contine a fost folosit în aceeaçi provincie. Aceasta antologie
cuprinde : Cuvintul Sììntului Efrem Sirul despre dragoste §i despre
deçertâciunea vietii ; un Cuvint al Sfìntului loan Gina de Aur despre
dragoste ; Acela$i, Despre pocàinfa sufletului $i despre inirinarea trupu-
lui ; Acetati, Despre ràbdare $i despre lauda celor bune ; urmeaza alte
doua Cuvinte hrisostomice farà titlu, apoi un alt Cuvint hrisostomic
intitulât : La Duminica Floriilor • Acetati, Cuvint la Naçterea lui Hris-
tos, Cuvint la Boboteaza, Cuvint despre Irod §i despre pruncii uciçi,
Cuvint despre cele zece fecioare ; urmeaza Cuvintul Fericitului Efrem
despre Cuminecaturd • Ale Fericitului Atanasie arhiepiscopul Alexan-
driei, Càtre Antioh... ; Al celui intre sfinfi, Parintele nostru Macarie cel
Mare, cum se cuvine sa fie câlugcirul 202.
La inceputul secolului al XV-lea — inainte de anul 1411 — exista
in Tara Româneascâ un manuscris slav care cuprindea Elexaemeronul
lui loan Exarhul, cu fragmente din operele Sfintilor : Vasilie cel Mare,
Grigorie de Nyssa, loan Gurâ de Aur, din scrierile lui Severian de
Gabala, din filosofii vechi $i apoi paragrafe din cele $aisprezece Cuvin-
tdri ale Sfintului Grigorie Teologul cu comentarii (XXXIX $i XLIII)
facute de Nichita din Heracleea 203. Un manuscris cu acetati continut,
200. Se pàstreaza ìn biblioteca Mànàstirii Neamfu, inregistrat sub numàrul 147. Are
189 file. Lipsesc citeva de la inceput. Pe lingà textele amintite mai cuprinde
extrase din Filimon Pustnicul, din Patene $i Viafa S ììn tu lu i O n u ìrie, scrisà de
càlugàrul anahoret Pafnutie (vezi $i I I u f u, D esp re p ro to tip u rile lite ra tu rii
slav o -ro m an e din se c o lu l al X V -le a , in «MO», XV (1963), 7—8, p. 514).
201. I. I u f u, op. cit., p. 515.
202. Manuscrisul confine 191 file $i se pàstreaza la BAR, sub nr. 298. P. P. Panai-
tescu, tipàrind in anul 1959 vol, I din M a n u sc rise le s la v e din..., il datase secolul
XVI ; in preajma anului 1963, I. Iufu a publicat studiul mai sus menfionat, da- .
tind corect acest manuscris slavo-romàn pe baza cercetàrii filigranelor : «fruct
(Briquet nr. 6676 — anul 1375) ; fruct (Briquet nr. 6677 — anul 1366) ; litera
p (greceascà) cu cruce deasupra (Briquet nr. 7965 —r anul 1316—1318)».
203. In anul 1973, cercetàtorul R. Constantinescu a descoperit la Moscova in fondu-
rile vechii arhive sinodale, pàstrate astàzi la Muzeul de Istorie din Moscova,
citeva file dintr-un manuscris slav copiât pufinà vreme inaintea unui cutremur
din anul 1411, «in vremea voievozilor Mircea çi Mihail» — referire la Mircea
cel Bàtrin $i fiul sàu Mihail, asociat la domnie din anul 1408. Filele confin
fragmente din C u v in ta rile S iìn tu lu i G rig o rie T e o lo g u l comentate de Nichita
din Heradeea (vezi : R a d u C o n s t a n t i n e s c u , T e x te ro m ân eçti ìn arh iv e
strà in e . N ich ita din H e r a c le e a . C o m en tariile la ce le 16 C u v ìn ta ri a le lu i G ri
g o rie din N azian z. Fragmente. Edifie, traducere $i comentariu de..., Bucureçti, 1977,
p. XV $i 29). Consideràm necesare citeva precizàri referitoare la cele 16 C u -
vin te a ie S ììn tu lu i G rig o rie T e o lo g u l : este un comentar acefal, pàstrat frag-
mentar ; se reterà la aça-zisele h isto ria e din C u v in ta rile — XXXIX $i XLIII
ale Sfìntului Pàrinte din Nazianz. Acest comentariu fragmentar, pe citeva file,
este colligat cu un exemplar din H ex aem ero n u l lui loan Exarhul. Intreg ma
nuscrisul este descris pe larg in catalogul Gorskij-Nevostruev al Bibliotecii Si
nodale, descriere întregitâ de E. Turdeanu in Un m an u scris re lig io s din tim pul
lui M ircea cel B àtrin , in «Fiinfa Româneascâ», 7, (1968), p. 57—68 $i R. C o n
s t a n t i n e s c u , Ma n u sc rise slav o -ro m àn e ale v ech ii B ib lio te ci S in o d ale din
M o sco v a, in «Studii», 24 (1971), cu unele erori pe care R. Constantinescu le
corecteazà in : N ic h ita din H eracleea..., p. 26.
cuprinzìnd $i Scara Sfintului loan Sinaitul, a fost caligrafiat in anni

1413, capodopera a epocii $i a intregii noastre literaturi bisericesti vechi
datoratà stràdaniilor si talentului monahului Gavriil Uric de la Neamtu 204.
Aceste cìteva versiuni slavone ale unor importante texte patris-
tice sint cunoscute pina la aceastà data in Tara Romàneasca in manuscri-
se slavo-romàne din secolul al XIV-lea si de la ìnceputul celui urmator.
Aceste versiuni au putut fi scrise mai cu seamà la Manàstirea Tismana,
primele douà antologii chiar sub grija directa a Cuviosului Nicodim cel
Sfintit, de la care avem $i celebrul Tetraevanghel din 1405, de ucenicii
sai iscusiti $i in cele ale càrfii, dar puteau fi scrise si la Cozia, unde in
acelasi timp i§i desfàsura cucernicà lucrare fostul logofàt al lui Mircea
cel Bàtrìn, cuviosul Filotei, harnicul carturar al timpului care, aseme-
nea Sfintului Nicodim, nu va fi fost cu totul singur in chinovia unde
vietuia avìnd astfel de preocupàri 205.
Mentionam apoi un foarte bogat Omiliar patristic alcatuit pentru
perioada liturgica a Triodului, manuscris slavo-romàn pe care cerce-
tatorul P.P. Panaitescu il considera : «scris probabil in Tara Romàneasca
in secolul XV» 206. Lipseste sfirsitul manuscrisulul, unde putea fi colo-
fonul, cel putin cu data $i locul retranscrierii. Intrucit filigranele din
acest manuscris 207 sint de la sfirsitul secolului al XIV-lea, il putem
data la inceputul secolului XV. Cuprinsul este aproape identic celui
din manuscrisul slavo-romàn «scris in Tara Romàneasca» in secolul al
XVI-lea, pastrat astàzi la Biblioteca Academiei—Burniresti sub nr. 300 208.
Sint Omilii pentru duminici, sàrbatori si anumite zile din perioada Trio
dului, care fac parte dintre scrierile Sfintilor Paring loan Gurà de Aur,
Vasilie cel Mare, Andrei Criteanul, loan Damaschin, Efrem Sirul, Ipolit
al Romei, Grigorie de Nyssa, Avva Dorotei, terminind, in manuscrisul
de la inceputul secolului XV cu Omilia Sfintului Grigorie Teologul
Despre pieirea cetani..., iar cel din secolul XVI cu douà Cuvinte des-
pre icoane [pentru Duminica Ortodoxiei] — unul al patriarhului Gherman
al Constantinopolului si celàlalt al Sfintului loan Damaschin.
Un manuscris slavo-romàn din Tara Romàneasca secolul XV 209,
cuprinde Omilii si Cápete ale Sfintilor Párinti pentru únele sárbatori
din cursul anului : din opera hrisostomicá la una dintre Epistolele Sfin
tului Pavel, «Dacá cineva cuteazá, cutez si eu...», Sfintul Atanasie ce]
Mare, «Despre poruncile dumnezeiesti...» ; Acelasi, Catre Antioh... des
pre chestiuni care nu sint infelese ín Sfinta Scripturá; «Cápete íolosi-
toare ale cuviosului Teodor al Edesei».
204. R C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. 18.
205. N. I o r g a; Istoria Bisericii Románe$ti, vol. I, ed. II, Bucure$ti, 1929, p. 53 $i
56 : «chiar §i la Vodita Cuviosul Nicodim avea $i pregátea cálugári cu $tiintá
de carte sau cu me$te$ug de arta... [In momentul cind a trecut catre Domnul]
lasa o suma de ucenici cárturari care erau in stare sá ducá mai departe opera
sa» (vezi ?i : Pr. D. B u z a t u , De la Vodita la Tismana, in «MO», XIII (1961)
10—12, p. 758)
206. Manuscrisele slave..., vol. cit., p. 88 $i 92, ms. nr. 73.
207. Ms slav nr. 73 la BAR.
208. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit,, p. 403—406.
209. Ms. slav nr. 306 la BAR.
STUDII $/ ARTICOLE 2 21
Un alt manuscris, copiât tot în Tara Romäneascä — secolul X V 210,

cuprinde partial opera Sfintului Nil Ascetul.
Renumita scriere a Sfintului loan Sinaitul, Scara, se intilneste in
versiunea slava de timpuriu in T^ra Româneasca211, in secolul XV $i
intr-un alt manuscris slavo-roman din secolul X V I212. Leastvifa Sfintului
loan, egumen al muntelui Sinai, din primul manuscris, ca $i din cel de-al
doilea, este in redacte sirbeascä. In textul din secolul XV, Scara se
pästreazä incomplet, lipsind mceputul textului. In continuare sint in
cluse Cuvinte din opera lui Petru Damaschili, din scrierile lui Macarie
Egipteanul, Filimon Pustnicul, Simeon Noul Bogoslov. Manuscrisul din
secolul XVI cuprinde Scara in întregime $i Viafa pe scurt a Pärintelui
loan, egumenul sfintului munte Sinai, scrisä de Daniil smeritul cälugär
de la Raithu $i cele 30 de Trepte 213.
In alt manuscris din Tara Româneasca — secolul XVI este transcrisä
Scara in limba slavonä ; se pästreazä la Biblioteca Academiei — Bucu-
reçtijms. nr. 419).
In Ortodoxie, Scara a fost unul dintre textele patristice mult citite,
mai aies incepind cu mi$carea isihastä din secolul XIV. In acest veac
Sfintul Grigorie Sinaitul ii indemna pe ucenici : «Cite$te mereu... spre
exemplu pe Sfintul loan [Scärarul], Sfintul Isaac [Sirul], Sfintul Maxim
[Märturisitorul]... $i scrierile asemänätoare ale altora» 214. Se considerä
cä Scara a fost tradusä in limba slavä incä din secolele X—XI. Dar o datä
cu venirea Sfintului Grigorie Sinaitul pe pämintul Bulgariei, acfiunea
de traducere a operelor Sfintilor Pärinti, mai ales a scrisului Sfintului
loan Scärarul, a primit un nou $i puternic impuls 215, in secolul al XIV-lea.
In versiuni sirbe$ti, Scara incepe sä aparä in prima jumätate a secolului
XIV 216. Manuscrisele din Tara Romäneascä sint in redactie sirbeascä.
Citeva manuscrise din Tara Romäneascä217, copiate in secolul XVI,
cuprind : Viafa Sfintului Antonie cel Mare, scrisä de Sfintul Atanasie al
Alexandriei, Cuvintul de lauda al Sfintului Vasilie cel Mare pentru cei
40 de mucenici, Cuvintul Sfintului Grigorie Teologul despre Sfintul
Vasilie cel Mare, diferite Omilii ale Sfintului loan Gurci de Aur.
Din opera hrisostomicä se transcrie in Tara Romäneascä in redac
tie ¡sirbeascä «— secolul XVI, pästratä astäzi la Biblioteca Academiei —
Burniresti (ms. nr. 289) «cartea numitä Märgäritar». La inceput sint 6
din cele 12 cärti hrisostomice tratind problema gnozei : Dumnezeu nu
211. Ms. Slav nr. 68 la BAR.
213. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 83—85 $i 392—393.
214. S f i n t u l G r i g o r i e S i n a i t u l , Despre isihie §i despre cele douä íeluri de
rugàciune, 11, Migne, P. G., CL, 1324 D.
215. Vezi : Pr. dr. N. C o r n e a n u , Svetozar Duçanici, Branicevski Prevod Lest-
vite Iovana Sinaita..., (recenzie) in «ST», XI (1959), 3—4, p. 241.
216. Una dintre versiunile în limba sîrba ale Scarii are o însemnâtate deosebita
prin vechimea $i valoarea ei ; este versiunea numitä «de la Branicevo» (vezi
recenzia indicata la nota precedents), datînd cu aproximare din anul 1434.
Vechiul manuscris se pästreazä astäzi în Muzeul Patriarhiei din Belgrad. Tra-
ducätorii versiunii sîrbe de la 1434 au folosit diferite izvoade grece.$ti $i sîr-
beçti mai vechi (Idem, «ST», XI (1959), p. 242).
217. Mss. nr. 304, 305 $i 308 de la BAR.
222 MIT ROPO LIA OLTENIEI
poate fi inteles, cuprins cu mintea. Apoi sint diferite Omilii exegetice ;

Invatatura catre cei care vor sá se preoteascá ; catre iudei, catre cei
care invinuiesc puterea divina pentru inegalitatea din viata sociala.
Mentionám apoi tot din Tara Románeascá un miscelaneu din seco-
lul XVI, cuprinzind C u v in te le Sfin tu lu i E frem S iru l d e sp re d ra g o ste
d e^ ertáciu n ea v ie p i, un Cuvint al Sfintului loan Gura de Aur tot des
pre dragoste $i alte Cuvinte hrisostomice, precum $i din scrierile Sfin-
tilor Atanasie al Alexandriei ?i Macarie cei Mare. Un alt asemenea
miscelaneu cuprinde Cuvinte din operele Sfinfilor Epifanie al Ciprului,
loan Gura de Aur, Atanasie al Alexandriei, Grigorie de Nyssa, Vasilie
din Seleucia, Proclu al Constantinopolului21S.
Aceste versiuni slave din scrierile patristice, copiate $i raspindite
in Tara Románeascá in secolele XIV—XVI, nu se poate $ti cu precizie
unde au apárut, in anume care mánástiri sau centre eparhiale au fost
redáctate, copiate. Pentru únele dintre ele am mentionat mai inainte
ipotetic : Tismana $i Cozia, unde aláturi de viata duhovniceascá pil-
duitoare se desfá$urau $i remarcabile activitáti cárturáre$ti in época
de care ne ocupám.
Incepind cu sfir$itul secolului al XV-lea, Manástirea Bistrita, cti-
toria Craiove$tilor din Vilcea, va deveni un important $i renumit cen-
tru cultural bisericesc la sud de Carpati, aici realizindu-se multiplica-
rea prin copiere — uneori cu álese virtud artistice — a scrierilor teo
logice, patristice, in versiuni slavone 210.
La Bistrita vilceana se fáceau §i danii de manuscrise din alte chi-
novii, centre eparhiale sau de catre ínalte fete de la curtile domne$ti.
Un manuscris care contine S in ta g m a lui Matei Vlastaris márturise$te
prin pana lui Udri$te Nasturel : «Aceastá carte de Pravila, alcátuita
de Matei [Vlastaris] $i dáruitá Manástirii Bistrita de cneaghina Despina
(soda lui Neagoe Basarab n.n. t N.V.) — eu pacatosul Udri$te Nasturel
din Fiere$ti am citit-o in anuí Domnului 1636...». ín interiorul volumului
se aflá numeroase observatii marginale ale lui Udri$te Nasturel, scrise
cu mina sa, lámurind sau corectind únele expresii din text 22°. Consi-
deram ca acest manuscris a fost copiat la Bistrita, mánástire ce se afla
in atentia Doamnei Elena Despina, cít $i a sotului ei, voievodul Neagoe21890
218. Mss. 4ir. 289 §i 298. Vezi $i : P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 386—389 $i
397—400.
219. V ezi: Al. O d o b e s c u , Despre únele manuscrise cár\i tipárite aflate ín
Manástirea Bistrita [Vilceal, ín Opere, vol. II, Bucure$ti, 1967, p. 110—173
538—557; D r a g o ? P. P e t r o $ a n u , Sfíntul Grigorie Decapolitul din Maná-
stirea Bistrifa-Vílcea, in «BOR», LIX (1941), 11—12, p. 696—702: «Manástirea
Bistrita... a avut cálugári caligrafi de seamá care, in lini$tea chiliilar, copiau
cu mígala, luni intregi cite un manuscris, inflorind cu multa arta titlurile $i
inilialele...» ¡ vezi § i: Pr. N. $ e r b á n e s c u, Legáturile biserice§ti, cultúrale
politice intre románi $i sírbi, in «MO», XV (1963), 5—6; St. $ t e f á n e s c u ,
Bánia in Jara Románeascá, Bucure$ti, 1965, §i I. I u f u, capitolul: «Manuscri-
sele de redactie sirbá de la Manástirea Bistrita-Vilcea» din studiul: Mánásti-
rea Hodo§-Bodrog, un centru de culturá slavoná din Banat, in «MB», XIII (1963),
5—8, p. 235—237.
220. Ms. slav nr. 286 de la BAR. Udri$te Násturel revizuia acest text cu scopul de
a fi inclus in «Indreptarea legii», care va fi tipáritá abia in 1652, la Tirgo-
vi$te.
Basarab — care în tinerete i$i fâcuse in ,parte educala intelectualâ $i

duhovniceascâ la Bistrita, de unde va $i ímprumuta únele cârti mai
tîrziu, cînd va fi domnitor al T&rii Româneçti.
Ctitorie a Craiove$tilor din anuí 1497, unde devenise monah — eu
numele de Pahomie — însuçi marele ban al Craiovei $i ctitorul prin
cipal al sfîntului loca$, Barbu Craiovescu, Mânâstirea Bistrita va în-
semna un remarcabil centru cultural — cum mentionam mai înainte.
Aici vor fi copiate importante scrieri biserice$ti, vor fi caligrafíate ma-
nuscrise de o deosebitâ valoare, «lucrâri de caligrafié care pot sta
alàturi cu acelea din Neamtul Moldovei» ; s-au gâsit mai tîrziu la Bis-
trita vîlceanâ, un numâr important de manuscrise221, atît grece$ti,
slavone, cît $i române$ti, ulterior fiind strâmutate la Bucureçti.
La Bistrita-Vîlcea, ca $i in celelalte mari mânâstiri din tinuturile
româneçti, la Tismana, Cozia, Hodo$-Bodrog peste munti, la Prislop,
Neamtu, Putna etc. s-a organizat viata monahalâ dupa rînduielile mo-
nahismului rasâritean care a promovat în Sud-Estul Europei $i arta
scrisului — un aspect caracteristic al culturii epocii. Monahii valahi
s-au initiât probabil în arta grafiei $i caligrafiei, unii la Studion-
Constantinopol, altii la Paroria ori la Athos, apoi, la rîndul lor, $i-au
initiât ucenicii pe pâmînt románese. Aceçti slujitori ai Bisericii noastre,
monahi, ierarhi $i preoti de enorie, au folosit creator valorile culturale
$i artistice cu carácter specific ortodox, imprimîndu-le originalitate $i
dînd expresie unei veritabile concepii estetice religioase determinate
de sensibilitatea specifica sufletului románese. De la aceçti clerici plini
de osîrdie creatina $i cârturâreascâ — ei râmînînd adesea anonimi —
avem opere literare bisericeçti de o frumusete unica. Se con
tinua exemplul Sfîntului Vasilie cel Mare, al Sfîntului Teodor Stu-
ditul, $i în mânastirile noastre la Neamtu, Putna, Bistrita—Vîlcea $i
în alte mânâstiri române$ti. Erau stimulate în aceste chinovii în mod
deosebit îndeletnicirile monahale alese, menite «sa orînduiascà pute-
rile sufleteçti», preocupârile care cer aptitudini deosebite, pictura, sculp-
tura $i cele specifice scrisului — erau monahi caligrafi, copiati, compo-
zitori de texte $i de muzicâ religioasâ. Lucrili copiçtilor çi al caligrafi-
lor, munca lor meticuloasa cerea nu numai iscusintâ dar $i un deosebit
potential de ràbdare, era socotità «propovâduire a mîinilor», sau «pre
dica neîncetatâ», sau «rugàciune».
Este semnificativâ în aceastà privintâ însemnarea laconica §i sme-
rita a unuia dintre aceçti «anonimi» pe un manuscris slav din secolul
al XVI-lea care contine Apostolul — manuscris pâstrat la Biblioteca
Episcopiei Aradului (nr. 11) ; la f. 178, neçtiutul de noi ostenitor scria
spre veçnicâ neuitare : «Este sâptâmîna mea de copiât». Era un obicei
frumos §i sever în mânastirile noastre, obicei de sorginte patristicâ :
vorbind de «sâptâmîna» sa în care î$i exercita preocuparea çi îndemî-
narea se întelege câ acel copist fàcea parte dintr-o chinovie unde fie-
care îçi îndeplinea îndatoririle $i ascultarea monahalâ «eu sâptâmîna»,
nu numai la bisericâ, la bucâtârie $cl., dar iatâ câ $i la «copiât». Grafia
221. N. I 0 r g a, op. cit., p. 124—125.
f
$i fórmele gramaticale, filigranul, arata cà manuscrisul acesta a putut

fi scris in finuturile banafene 222.
Un alt exemplu : Scara, a fost copiata in Moldova din poruñea lui
Stefan cel Mare in anii 1471—1472 de catre monahul Vasilie. Volumul
cuprinzìnd acest manuscris avìnd nevoie sa fie restaurai, un nevoitor
anonim arata ca 1-a «innoit» pe unde era necesar $i 1-a consolidat prin
lucrare de legatorie, «fàcind ascultare».
La Bistrifa Craiove$tilor, unde s-au adus $i moa$tele Sfìntului Grigo-
rie Decapolitul in anul 1497, nu peste mult timp consolidata $i infru-
musefatà de Neagoe Basarab — pe cind era domnitor, in 1514—1519—,
se citeau $i se pàstrau in biblioteca, se copiau in scriptoriu multe ma-
nuscrise, dintre care únele confineau texte patristice. Cind Alexandru
Odobescu aducea la Bucure$ti de la Bistrita, in secolul trecut, manuscrise
vechi $i carfi rare, el raporta Ministerului Cultelor : «farà a contesta
valoarea unor càrfi gàsite pe la alte multe mànàstiri ce am vizitat, tre-
buie sa màrturisim cà biblioteca de la Bistrifa ne-a dat pina acum cele
mai insemnate rezultate sub raportul antichitàfii» — dat fiind cà distinsul
càrturar scriitor era un pasionat pentru vechile valori culturale ale popo-
rului nostru. Desigur cà in afarà de únele volume care s-au ìntràinat in
decursul vremii, in secolul al XIX-lea se mai pàstrau la Bistrifa vìlceanà
aproximativ 300 volume foarte vechi, intre care vreo 80 manuscrise
grece$ti, slavone $i romane$ti. Acest bogat tezaur patristic $i al culturii
noastre vechi se datora $i legaturilor pe care Craiove$tii, Neagoe Basarab
$i dregàtorii sài cu dragoste de carte $i cucernice ínclinatü le aveau cu
Serbia sau cu Muntele Athos 223.
Dintre manuscrisele slave de la Bistrita care cuprind scrieri patris
tice menfionàm selectiv :
a) O antologie de la ìnceputul secolului al XVI-lea care cuprinde
Omilii patristice pentru perioada liturgicà a Penticostarului 224, cu ex-
cepfia primei Omilii a Sfìntului Epifanie al Ciprului : «Despre Ingropa-
rea Domnului nostru Iisus Hristos» — care este pentru Vinerea Patimilor.
Din 34 de Omilii, 18 sìnt ale Sfìntului Ion Gurà de Aur : cinci la
Inviere, dintre care refinem, Cuvìntul de invàfàturà la Pasti (de la f.
82—83), «Aste kto blagocestiv...» — despre care va fi vorba pe larg in
partea a Ill-a a acestei lucràri, unde vom examina problematica ver-
siunilor romàne$ti ale acestui text, Cuvìnt hrisostomic folosit de Neagoe
Basarab in Invàtàturile càtre Theodosie $i in Inscripta ctitoriei de la
Arge$. Alte Omilii hrisostomice din aceastà antologie : la Duminica
Tornii, Despre slàbànog, Cind a intrat lisus in Bisericà, Cind a vindecat
Hristos pe orb, Cuvinte la sfintele Rusalii, Despre Sfintui Duh $i Lauda
tuturor Stinfilor.
222. Pr. lector C h i r i i P i s t r u i , Manuscrise • slave in Biblioteca episcopiei Ara-
dului, in «MB», XXII (1972), 1—3, p. 90; Arhim. A t h a n a s i e Di n e a, Siin-
tul Teodor Studitul, Bucure^ti, 1940, p. 74—77 $i f N e s t o r V o r n i c e s q u ,
Despre viafa §i opera Sfìntului Vasilie cel Mare, Craiova, 1979, p. 140.
223. G. M i h à i 1 à, Originalul slavon al « Invafàturilor» $/ formafia cultúrala a lui
Neagoe Basarab, in: Invàtàturile lui Neagoe Basarab càtre fiul sàu Theodosie,
Bucure$ti, 1970, p. 69.
Din scrierile altor Sfinti Pàrinti manuscrisul cuprinde omiliile Sfin-

tului Atanasie cel Mare, La Pa§ti ; A Sfìntului Grigorie de Nyssa, Des-
pre Inviere ; Eusebiu al Alexandriei, Despre Sfiata Duminicà ; Epifanie
al Ciprului, Cuvint la Inaiare ; Diadoh al Foticeii, La Inaiare ; Vasile
din Seleucia, Cuvint la Coborirea Sfìntului Duh si Proclu al tarigradului,
Cuvint la ziua Rusaliilor.
Pe foaia liminara a manuscrisului este o insemnare importanta :
«Aceasta carte numita Panteleimon (IldNTMeHMON'fc), [este] a numitului
lacas al Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Stapina noas-
tra $i pururea Fecioara Maria, hramul Manastirii numite Bistrifa». Co-
pistul da slava lui Dumnezeu si roaga sa fie pomenit (la f. 227 v) : «Slava
lui Dumnezeu Savirsitorului intru toate. Pomeniti $i pe cel ce s-a trudit,
Iacov monahul» 225.
Consideram câ acest Omiliar a fost copiât la inceputul secolului al
XVI-lea de monahul Iacov, la Bistrita $i a fost folosit acolo, unde s-a si
pâstrat pina in secolul al XIX-lea, cind a fost adus la Burniresti.
Numirea de «Panteleimon» ar putea sa ne indice câ monahul Iacov
transcria dupa un exemplar al Mânâstirii «Sfìntul Panteleimon» din
Athos. Sa reamintim faptul câ prin Craiovesti Mânâstirea Bistrita a avut
de la inceput strìnse legaturi cu Athosul si cu Serbia.
b) Un alt Omiliar patristic, manuscris slavo-roman tot de la incepu
tul secolului al XVI-lea, pâstrat la Biblioteca Academiei — Burniresti (nr.
303) si provenit tot de la Bistrita—Vilcea, cuprinde cuvîntâri patris-
tice, in cea mai mare parte hrisostomice, apoi Cuvintul despre umiliata
al Sfìntului Efrem Sirul S-a. pentru perioada Triodului 22627. $i acest
manuscris este posibil sà fi fost rodul scriptoriului de la Bistrita.
c) Alexandru Odobescu, apoi Emil Turdeanu, au descris un manu
scris Slav de la Bistrita despre care astàzi nu se mai stie unde se aflà,
dacà se mai pâstreazâ încâ. Este vorba de cunoscuta antologie de frag
mente patristice din operele Sfìntului loan Gurâ de Aur, a Sfìntului
Vasilie cel Mare si altor Sfinti Pàrinti ; din scrierile atribuite autorilor
alitici celebri : Pitagora, Platon, Aristotel — cunoscutà sub numele de
MsXtooa, imejia, Albina. Antologia a fost terminatâ de copiât in mod cert
pentru Mânâstirea Bistrita la 23 noiembrie 1518, de diacul Dragomir
care, la 26 octombrie anul urmàtor, 1519, termina de transcris un Apos-
tol 227, «in scaunul Craiovei, pe lîngâ protopopul Vladul Duh», Apostol
care se va afla apoi tot la Mânâstirea Bistrita—Vilcea — de unde mai
tìrziu va ajunge la Biblioteca Academiei—Bucuresti.
Dupà ìnsemnarea copistului (aflatà la f. 175—176), Apostolul a fost
transcris in urma dispozifiei date de «marele jupan Preda [Craiovescu]
fiul marelui jupan Pìrvul [Craiovescu] vornic» ctitorii principali ai
Mânâstirii Bistrita. In continuare se aratâ : «Aceastà carte numità Praxiu
225. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 401—403.
226. Ibidem , vol. II, text dactilografiat la BAR — sectia manuscrise (volum in curs
de tipàrire).
227. Ms. Slav nr. 202.
a dâruit-o jupan Preda în sfînta Mânâstire numitâ Bistrita» 228. La fel

se vor fi întîmplat lucrurile $i cu antología numitâ Albina. Apoi un
Minei a fost scris de cei doi dieci, ei semnîndu-$i lucrarea — Dragomir
numindu-se pe sine «eu mult pâcâtosul», ceea ce deno/tâ câ el putea
fi monah la Bistrita 229.
Albina de la Bistrita este descrisâ de cercetâtorul filolog G. Mihâilâ,
dupa o copie de mai tîrziu 230 a Albinei, scrisà tôt în Tara Româneascâ
în secolul XVI 231r poate tôt în aceastâ chinovie.
d) Un ait manuscris slavo-român care provine de la Mânâstirea
Bistrifa din secolul XVI — pastrat la Biblioteca Academiei—Bucureçti
(manuscrisul nr. 290) cuprinde Cuvinte álese din cartea «Sfîntului Dio-
nisie Areopagitul» $i «Parenesisul» Sfîntului Efrem Sirul, adicâ mîngîiere
prin parabole, rugâciuni, invafaturi folositoare pentru suflet, toarte di-
ferite. Pe prima fila se gaseóte o semnâturâ a «eromonahului loan egu-
men ot Bistrifa», de la începutul secolului al XVIII-lea 232.
e) Tot din secolul al XVI-lea se pâstreazâ un manuscris slavo-român
— la Biblioteca Academiei—Bucure$ti (manuscrisul nr. 316) confinînd
Invafaturile Avvei Dorotei $i alte cîteva texte ascetice 233.
Un manuscris copiât de ieromonahul Serafim de la Bistrifa $i de
Stroe Copilu, cuprinzînd un Paierie $i Cuvinte ale Sfîntului Efrem
Sirul 234r nu prezintà elemente caracteristice suficiente pentru a se de
termina cu oarecare coeficient de exactitate din ce época provine.
228. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., vol. I, p. 295—298 çi 357—358. Tot diacul Dra
gomir în anul 1521 a terminât de copiât un Minei pe luna ianuarie, început de
un Dieni$, çi däruit mänästirii Bistrita, unde s-a scris $i o însemnare ; Minei da
mit Bistritei tôt de Preda Craiovescu.
229. Ibidem, p. 358.
231. G. M i h ä i l ä , op. cit., p. 71. Aibina se mai gaseçte la noi în Ms. slav nr.
157 de la BAR, manuscris din secolul XVI scris la Athos, mânâstirea «Sf.
Pavel» (f. 63—503). In acest florilegiu au circulât la noi $i Maxime aie Siin-
tului Maxim Mârturisitorul. Despre aceste florilegii cunoscute în literatura noas-
trä veche çi sub numele de Floarea Darurilor vezi : Ghenadie Enaceanu, în «AAR»,
sectia lit. s. 2, tom. XII (1892), p. 129—162; D. R u s s o, Elenismul in România,
Bucureçti, 1912, p. 57—58 çi N. C a r t o j a n, Cärfile populäre in literatura
româneascâ, vol. I, Bucureçti, editia 1974, p. 247—262. Albinuça sau Floarea
Darurilor (Fiore di virtu), culegere didactico-sentenfioasä alcatuita de monahul
Tommaso Gozzadini în secolul XIII çi tipäritä la Venefia în anul 1474, a pa-
truns la noi prin Serbia. S-a afirmat de N. Smochinä ca ar fi fost tradusa în
româneçte direct din italiana pe la 1480 (în «MI», II (1968), p. 7—8). Prima
copie a unei traduceri din sîrbeçte se gaseçte în Codex Neagoeanus din 1620,
iar a doua s-a pastrat în culegerea dascalului Costea de la Braçov din 1693.
Tot în acea vreme s-a facut o noua traducere de câtre Filotei Sfetagoreful,
traducere tipäritä de Antim Ivireanul la Snagov în 1700. Pâtrunzînd de tim-
puriu în literatura noastrâ, Albinuça a läsat urme în folclor, în proverbe.
Motivul «amârîta turturea» se gâseçte în învataturile... lui Neagoe Basarab, în
Cazaniile lui Coresi çi Varlaam, iar mai tîrziu la Enächifä Väcärescu în bine-
cunoscuta poezie. Tema «îngerul çi sihastrul» este prelucratä de Mihail Sado-
veanu în Pustnicul Ieronim (vezi Constantin Teodorovici, Floarea Darurilor, în
«Dictionarul literaturii romane», Bucureçti, 1979, p. 358—359).
232. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 389.
233. G. M i h ä i 1 a, op. cit., p. 73.
234. Vezi : N. A n d r e i çi G h. P ä r n u f ä , Istoria inväfämintului din Oltenia, vol.
I, Craiova, 1977, p. 86.
STUDII 5/ ART ICO LE 227
Prin purtarea de grija a Craiove$tilor $i a celui ce a devenit voievod

al Tarii Romàne$ti, dintre eif Neagoe Basarab, la Mànàstirea Bistrita
din Vilcea ,s-a constituit la sfinitili secolului al XV-lea $i in prima ju-
màtate a secolului al XVI-lea un focar de cultura ortodoxa $i patristica,
de cultura veche románeasca. Aici s-au transcris frumoase manuscrise,
s-au realizat luerari ascetico-teologice, opere caligrafice de inalta màies-
trie artistica, s-a format o veritabilà $coalà románeasca de receptare,
selectare $i multiplicare a manuscriselor, dintre care únele cu un bogat
continui patristic 235.
V
In acest mediu ortodox de cultura $i evlavie $i-a facut educatia in-

telectuala $i religioasà craioveanul Neagoe, viitorul Voievod al Tarii
Románe$ti. Elemente ale culturii patristice de tip ràsaritean insulte la
Bistrita vilceanà se vor ìntìlni freevent in opera sa. In anul 1513, cucer*
nicul voievod dispunea sa se copieze un Mirtei pe Noiembrie, pe care-1
235. Dintre manuscrisele slavone de valoare deosebità din secolele XV—XVI, de la
Bistrita, mai menfionàm : Un manuscris de la 1346 dinSerbia, Psaltirea cu
tile — pàstrat in prezent la BAR, nr. 205 —, copiai de Ion, numit «Bogoslov»,
la inipativa lui Branco Mladenovici ; a fost adus la noi probabil de unul dintre
urma$ii acestuia, de Maxim Brancovici, mitropolit al Tarii Romàne$ti intre anii
1504 $i 1508, fiind rudà apropiatà a Doamnei Despina; un alt manuscris adus la
noi de Maxim Brancovici sau de Despina Doamna $i care a apartinut mànàs-
tirii Bistrita este un manuscris de la Hilandar din 1408, astàzi pierzindu-i-se
urma — cum rezultà din cercetàrile lui G. Mihàilà (op. cit., p. 70); un ma
nuscris de la ìnceputul secolului XVI — astàzi pàstrat la BAR, ms. nr. 287—,
care cuprinde Proloage, Sinaxare, sau Vietile Siinfilor pe scurt, pe lunile
septembrie-februarie. Pe paginile acestui manuscris se gàse$te o insemnare
pretioasà, aràtìnd cà : «au fost odinioarà imprumutat.., a fost la farul Neagoe
un an $i n-a luat-o» (adicà a inapoiat-o mànàstirii, fàrà a o retine la curte) ;
Mirtei pe luna septembrie, dàruit de Mànàstirea «Sfìntul Panteleimon» din Athos
banului Barbu, vornicului Pìrvu $i celorlalti frati Craiove$ti (astàzi la BAR,
ms. nr. 254); un Tetraevanghel, dàruit Bistritei de marele postelnic Marcea $i
de sotia sa Marga, sora lui Neagoe Basarab, in anul 1519 (se pàstreazà la
Muzeul de Artà din Bucure$ti, nr. 7) ; Tetraevanghelul egumenului Misail de
la Bistrifat din anul 1537 (se pàstreazà la BAR, ms. nr. 744), o parte copiat la
Bissila, altà parte la Athos (Idem, p. 70—72); Tetraevanghelul din secolul XVI.
copiat in Tara Romaneascà, astàzi pàstrat la BAR, nr. 193 ; Sintagma lui Matei
Vlastaris, dàruità mànàstirii Bistrita de «cneaghina Despina», cercetatà $i adno-
tatà in secolul XVII de logofàtul Udrete Nàsturel in anul 1636, avìnd $i semnà-
tura egumenului Vasilie «ot Bistrita» $i pecetea mànàstirii ; aceea$i Sintagma,
prescurtatà in anul 1346 in Serbia, copiatà in a doua jumàtate a secolului al
XVI-lea $i pàstratà astàzi la Muzeul de Istorie din Moscova ; Cronica lui
Gheorghie Amartalos, copiatà in secolul XV $i XVI $i pàsbratà astàzi la BAR,
ms. nr. 320 ; alte manuscrise slave din secolele XV $i XVI, pàstrate in pre
zent la BAR: Tipiconul Siintului Sava (ms. nr. 212); Psaltirea §i Rinduieli tipi
co naie (ms. nr. 218) care, pe coperta din fafà, interior, confine un inceput de
hrisov al lui Mircea Ciobanul pentru mànàstirea Bistrifa ; Psaltirea nofiuni
tipiconale (ms. nr. 221), scrise de ierodiaconul Theofil in mànàstirea Bistrita,
cu binecuvin:area egumenului Misail $i cu poruñea (cheltuiala) ierodiaconului
Theodor, eclisiarhul mànàstirii; Trebnic din secolul XV (ms. nr. 238), cu sem-
nàturi de da Bistrita : «Antonie, eromonah egumen», «Popa Leontie» ; Minei
pe luna decembrie (ms. nr. 259), confinind de asemenea insemnàri de la Bistrita ;
Minei pe luna ianuarie (ms. nr. 261); Minei pe luna iebruarie (ms. nr. 263);
Minei pe luna martie (ms. nr. 265); Minei pe luna iulie (ms. nr. 271) $i
Minei pe luna august (ms. nr. 273).
däruia in 1517 Mitropoliei din Tìrgoviste. (Cìteva decenii mai tirziu, in-
tre anii 1577 si 1588, manuscrisul era däruit — cu stirea mitropolitului
Serafim al Tärii Romänesti bisericii «Sfintu Nicolae» din $cheii Bra-
sovului, fapt ce ar fi putut sa aibá loe prin mijlocirea diaconului Coresi).
Din poruñea lui Neagoe Basarab se seria in anuí 1519 de cunoscutul
caligraf Marcea un Evangheliar. In anuí 1519, Neagoe Basarab cumpara
un Omiliar patristic-hrisostomic, un Sbornic ce aparfinuse pina cu trei
ani mai inainte mitropolitului Maxim Brancovici; Neagoe 1-a däruit
strälucitei sale ctitorii de la Arges. Manuscrisul dateazä din secolul al
XV-lea. Cu timpul a ajuns din nou in Serbia, la mänästirea Krusedol —
tot o ctitorie neagoeanä. In prezent se pästreazä la Muzeul Patriarhiei
din Belgrad. Neagoe Basarab i$i petrecuse citiva ani din tinerefe prin-
tre monahii cärturari de la Bistrifa olteanä 236, printre manuscrise si cärfi
alese. In momentul cind a elaborat cunoscuta sa operä, Invätäturile...,
in limba slavä, Neagoe Basarab a inclus $i texte patristice dupä versiuni
slavone care circulau «atunci in Tara Romäneascä. Astfel :
a) Omilia Stintului loan Gura de Aur la Psalmul VIII 237 se gaseóte
in parte in opera neagoeana 238. Neagoe Basarab a selectat tot ceea
ce era mai important in omilia hrisostomicà referitoare la antropologia
creatina. Se arata ca pentru om a fàcut Dumnezeu «cite sìnt vazute si
nevàzute». Pentru om s-a fàcut «timpul», raiul si Impàrafia cerului. Pen
tru om S-a ìntrupat Hristos. Omul stàpineste pàmintul din poruñea lui
Dumnezeu. Oamenii sint frati si prieteni ai lui Iisus Hristos si ingerii le
slujesc spre mìntuire. Omul este incununat cu cinste si cu slava de
Dumnezeu-.
b) Omilia hrisostomicà LXIX la Evanghelia dupa Matei 239 este re-
produsä partial — partea a doua a textului 24°, cu exceptia unui para-
graf care substituie izvorului un text cu totul diferit si mai dezvoltat.
Versiunea slavonä urmeazä fidel textul izvorului originai grec 241.
In ìnvàtàturile... sale, Neagoe Basarab a adäugat mici glose perso
nale textului hrisostomic : «Mai bine este a ìnfrumuseta sufletul si nu
trupul» etc. L-a identificat astfel cu o dizertafie morata pe tema ìmpodo-
birii minfii in haine impärätesti, cu ìnvafaturi dumnezeiesti, ca podoabä
a smeremei.
236. G. M i h ä i 1 a, O rig in alu l sla v o n a l «In v a fà tu rilo r», in « in v ä tä tu r ile lu i N e a g o e
B a sa ra b ...», ed. Minerva, Bucure§ti, 1970, p. 74 $i T. G. B u l a t , P e rso n a lita te a
re lig io a sä a V oievoclu lu i N e a g o e B a sa ra b a l IV -lea, Craiova, (f.a.), p. 5.
237. M ign e, P.G., LV, 106—121.
238. Vezi p. 131, rindul 8 — p. 134, rindul 2, In v ä tä tu rile lu i N e a g o e B a sa r a b
c ä tre fiul sä u T h e o d o sie , text ales $i stabilit de Florica Moisil si Dan Zam-
firescu..., Bucuresti, 1970.
239. M ign e, PG., LVIII, 647—654.
240. I d e m , col. 650—654; In v ätätu rile ..., editia 1970, p. 193—200 si 360—362.
241. D an Z a m f i r e s c u , N e a g o e B a sa ra b $/ In v ä tä tu rile cätre iiu l sä u T h e o
d o sie . P roblem e c o n tro v e rsa te , Bucuresti, 1973, p. 307.
STUDI I 51 ARTICOLE 22 9
începutul Omiliei hristostomice a fost éliminât $i in locul acelui

paragraf Neagoe a açezat un text propriu — ori poate inspirât dintr-un
izvor ce nu s-a identificat 242 pina astàzi.
c) Cuvìntul Sfìntului loan Gura de Aur despre rabdare §i despre
lauda celor bune, ca nu trebuie sa plìngem loarte pe cei morti 243, este
folosit de Neagoe Basarab în penultimul capitol din partea ìntìi 244 $i
mai departe fragmentar, în cap. Ili din partea a doua 245246, cìnd vorbeçte
despre a doua ìngropare in Manàstirea de la Arge$ a osemintelor mamei
sale, Neaga, $i ale unor «cocòni» ai sai. Omilia hrisostomica, chiar nu-
mai prin fragméntele implicate în învâtâturi..., reprezintâ o meditale
asupra rostului vietii $i asupra sfîrçitului ei, privind problema in pers
pectiva eschatologicâ. Este expusà $i tema salvarli sufletului prin fapte
bune, printr-o conduità creatina neabâtutâ.
d) Invatatura Sfìntului Efrem Sirul pentru tacerea de bine $i pentru
ìngaduiala açteptarea lui Dumnezeu 246 urmeazâ în învâtâturile lui
Neagoe Basarab... îndatâ dupa Cuvîntul hrisostomic de mai sus 247 in
acelaçi capitol din Invâtâturi..., la sfîr$itul parfi ìntìi. Invatatura Sfintu-
iui Efrem Sirul înfàti$eazà trecerea viefii pâmînteçti, valoarea faptelor
bune, bunâtâfile dáruite oamenilor de Dumnezeu, bunàtatea $i ràbdarea
lui Dumnezeu fata de oameni 248.
e) Omilia Sfìntului Efrem Sirul despre Schimbarea la F afà249, se
cuprinde partial, ad litteram, in partea a doua, capitolul ìntìi din Invà-
tàturile...250. Intermediami slavon a fost identificat in manuscrisul nr.
242. Un manuscris slav de la BAR, nr. 597, de provenientà rusà care cuprinde
C u v ìn tu l S fìn tu lu i lo a n G urà de A ur, Cd m ai bine e ste a ìn fru m u sefa su ìle tu l
nu trupul, contine in prima parte (f. 193—194) un text cu totul diferit atìl
de Omilia LXIX, cìt $i de In v a ta tu rile lu i N e a g o e (vezi : D an Z a m f i r e s c u ,
op. cit., p. 320).
243. M ign e, P.G., LX, 723—730. In ms. slav din T313 Romàneascà, secolul XIV,
pàstrat la BAR, nr. 298 — prezentat mai ìnainte — acest Cuvìnt hrisostomic
despre rabdare se gàse$te la f. 29—36. Textul din versiunea slava are titlul
identic originalului grecesc. Neagoe a folosit un alt manuscris slav, necu-
noscut astàzi. Diferentele ìntre textul lui Neagoe §i izvor — intermediami
slavon — sint numai de cuvinte. Trebuie precizat cà Neagoe nu a reprodus
un text continuu, ca mai inainte, ci a ales un numàr de fragmente de intin-
deri diferite extrase de la mijlocul omiliei, spre a ilustra ideea pe care voia
sa o reliefeze (vezi §i : D a n Z a m f i r e s c u , op. cit., p. 324).
244. In v atatu rile..., editia 1970, p. 212—214.
245. I d e m , p. 363—364.
246. S. P. N. E p h r a e m S y r i, O p era om nia q u ae ex tan t g ra e c e , la tin e , sy ria c e ,
voi. Ili, Roma, 1746, p. 396.
247. In v atatu rile..., ed. cit., p. 214—215.
248. Invatatura aceasta a Sfìntului Efrem Sirul este tradusà $i publicatà in roma-
ne$te de Isaac Schimonahul $i de Iosif Ieromonahul de la Neamtu, in : Sfin tu l
Efrem Siru l, C u v in te $i ìn v à tà tu ri, voi. Ili, Manàstirea Neamtu, 1823, p.
463—464 (vezi §i : D. F e c i o r u, B ib lio g ra fia trad u ce rilo r in rom àne§te din
L iteratu ra p a tristic a , voi. I, Fascicola I : Epoca de la 1691 pìnà la 1833, Bucu-
re$ti, 1937, p. 55 (Extras din «Studii Teologice», VI (1937), voi. I). in v a ta tu r a
s-a retipàrit §i in editia C u v in te lo r S fìn tu lu i E frem S iru l, Bucure$ti, 1926,
p. 198.
249. E f r e m S i r u l , O p e ra O m nia, Coloniae, 1603, p. 688—689 $i O p erele Sfin-
tului Efrem S iru l, editia Oxford, 1709, p. 251—252.
250. in v a ta tu rile ..., ed. cit., p. 221—223.
138, din secolul XV, pâstrat la Biblioteca Academiei—Bucureçti251. Textul

se gâseçte identic $i în alte doua manuscrise slave de la Biblioteca Aca
demiei — nr. 137, manuscris din anul 1462 $i nr. 290, manuscris din seco
lul XVI. In chip logic, Neagoe Basarab a avut in fata o versiune slavâ de
redactie sirba. Textul exista $i in Parenesisul Sfintului Efrem Sirul care
se pâstreazâ la Episcopia Ortodoxa din Arad. Aceastâ culegere din opera
Sfintului Efrem Sirul se cunoaçte — împreunâ eu un manuscris de la
Dragomirna — în cinci exemplare. Fatâ de versiunea slavâ a Omiliei
Sfintului Efrem Sirul la Schimbarea la Fafâ — pâstratâ în manuscrisul
slav nr. 138 de la Biblioteca Academiei—Bucure$ti — textul din /nvd/d-
turile lui Neagoe... are cîteva întrebâri în plus $i o introducere de di-
mensiuni ceva mai ample 252.
f) Cuvîntul de invcifatura hrisostomic din Noaptea Sfintelor Paçti253
a fost inclus de Neagoe Basarab în scrierea sa în ultimul capitol, inti
tulât foarte sugestiv : «Rugâciunea lui Neagoe Voievod la ie$irea sufle-
tului sâu» 254 $i în Pisania bisericii Mânâstirii Curtea de Argeç 255. Auto-
rul Invcifâturilor... a reprodus din Cuvîntul... hrisostomic un fragment
care ilustreazâ îngaduinta, mila lui Dumnezeu, pe care o solicita în ru
gâciunea sa. Neagoe Basarab a reprodus fragmentul dupâ o versiune
slavâ, >a$a cum a procédât $i eu alte texte patristice pe care le-a folosit
în opera sa 256.
Manuscrisul slav dupâ care Neagoe a folosit acest text este Omilia-
rul patristic de la Bistrita de la începutul secolului al XVI-lea, manuscris
care se pâstreazâ la Biblioteca Academiei—Bucureçti 257258.
g) Din textul Varlaam çi Ioasaf, prelucrat de Sfîntul loan Damas-
chin 25S, Neagoe Basarab a inclus în Invafaturile... sale $ase fragmente
destul de ample. Din aceastâ scriere eu pronuntat caracter monahal,
Neagoe reproduce mai întîi : Poveste a fericitului Varlaam Ioasaf,
251. Aceastà Omilie a Sfintului Efrem Sirul se mai gaseóte in ms. slav nr. 137 de
la BAR, scris la 1462, de monahul Athanasie la Muntele Athos $i ajuns mai
tìrziu la Mànàstirea Neamfu, precum $i in ms. slav nr. 290 de la BAR, din
secolul XVI, scris in para Romàneascà $i adus la Bucure$ti de la Bistrita vil-
ceanà in secolul trecut. Textele omiliei din aceste majiuscrise sìnt identice
(vezi $i P á n d e l e 0 1 1e a n u* C o n trib u ía la stu d iu l lite r a tu r a om iletico
in v ech ile literatu ri, b u lg a ra $/ rom àn a, in «Rsl.»f XIV (1967), p. 341—343 $i
348).
252. P. O 11 e a n u, op. cit., p. 348.
253. M ign e, P.G., LIX, 721—724.
254. in v à tà tu rile ..,. ed. 1970, p. 341—342.
255. P. O 11 e a n u, op. cit., p. 349—352.
256. I b i d e m , p. 349—351.
257. «A lui loan... Gurà de Aur : C u v in t de in v à tà lu r à » se gaseóte la p. 82—83.
C uvin tul... se mai gaseóte $i in ms. slav nr. 156 de la BAR, secolul XV, la
f. 103—104, cu titlul : i«A lui loan Gurà de Aur arhiepiscop de Constantinopol :
C h em are la Stin tele Pa$ti».
258. M ign e, P.G., XCVI, 860—1241. Analizind textul scrierii V a rla a m $i Io a sa t,
F. Dòlger a demonstrat cà identitatea punctelor de vedere teologice $i pole
mice, acordul in formularne teologice §i elementele caracteristice ale com-
pozifiei $i stilului, sint arguméntele vaiabile pentru recunoa$terea Sfintului
loan Damaschin ca autor al acestei sederi (vezi: B e r t h o l d A l t a n e r-
A l f r e d S t u i b e r , P a tro lo g ie , Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1966, p. 529).
teciorul lui Avenir împâratu259 ; Pildâ a aceluiaçi Vcirlaam pentru pri-

veghetoare 260 ; Pildâ pentru ceia ce fac milostenie çi pentru viata lumii
aceçtia, din «Cartea lui Varlaam»261 ; Pilda cetani care-çi alegea domn
neçtiut si neçtiutor de legile sale, pe care dupa un an, il exila intr-o
insula pustie 262.
Paragrafele mentionate au un motiv común, un leitmotiv : «deçer-
taciunea lumii». Pildele extrase de Neagoe din diferitele parti ale scrierii
Varlaam $i Ioasaf çi introduse în tesatura învâtâturilor... arata câ voie-
vodul Basarab a reflectat în prealabil, -a selectat si a inclus în opera sa
pildele eu sensuri profund moralizatoare, fiecare dintre ele avînd un
continut bine délimitât, conturîndu-se ca ni$te povestiri de-sine-stâtâ-
toare prin structura, avînd însâ — cum spuneam mai înainte — o idee
comuna. Textele sînt lásate în forma lor originala — spre a nu li se
altera semnificatia.
Concluzia ce se desprinde este cà Neagoe Basarab a inclus aceste
texte în scrierea sa pentru a reliefa locul spécifie al monahismului în
ierarhia desâvîrçirii crestine. Pilda «pentru priveghetoare» este prece
dala ?i succedatâ de comentariile autorului învâtâturilor...
în trei fragmente consecutive îndeamnâ la desprinderea crestinului
de aspirafia spre însusirea bunurilor materiale si la grija deosebitâ fata
de cele duhovnicesti. în unul dintre aceste fragmente se ilustreazâ
ideea vanitàtii, «a desârtâciunii lumii», — prin pilda despre ornili care,
fugind de un inorog, a câzut într-o groapà unde a dat peste un sarpe,
aluzie si la relatiile sale eu voievodul Bogdan al Moldovei 263. La sfîrsi-
tul învâtâturilor..., Neagoe Basarab adreseazâ o scrisoare càtre monahi,
redactatâ tot în termeni parabolici ; este Cuvîntul evlaviosului voievod 9
câtre douâ slugi credincioase si alese si dragi, carele se leapâdarâ de
lume si «se deterâ vie/ii câlugâreçti. Cei doi sînt sfetnici ai sai, «coconi
?i fii», devenifi câlugàri cârora li se adreseazâ ca un adevàrat pârinte
duhovnicesc : ...«fefii mei, de va vrea Dumnezeu sa ma împreune eu
voi, cîte voi sti noi v«om vorbi si voi învâta, iar nu din mintea mea, ci
din învâtâtura Domnului Dumnezeului Iisus Hristos. Insâ, fefii mei,
Ioasafe si Varlaame,... eu sînt încungiurat de fiarele cele rele si spavà-
ioase si mînioase si cu dinfi ascutiti Si slobozesc din ochi scîntei ca
fulgerul» 264 — aluzie la Pi'lda inorogului. Frumoasele îndemnuri crestine
pe care le adreseazâ celor doi sfetnici «si coconi», eu referiri mai aies
la viata monahalâ, s-au dovedit a fi avut o influentâ deosebitâ chiar
asupra familiei piosului voievod al Târii R-omânesti : sotia sa, Elena
Despina, s-a câlugârit dupâ moartea isofului ei luînd numele de Platonida
(t 30 ianuarie 1554), iar ñica sa, Stanca, dupâ ce a fost câsâtoritâ eu
259. în v â tâ tu rile ....' ed. 1970, p. 200—202.
260. I b i d e m , p. 202—221.
261. I b i d e m , p. 244—245.
262. I b i d e m , p. 245.
263. în ms. slav nr. 132 de la BAR, din secolul XV, singurul capitol care poartâ un
titlu din scrierea V a rla a m I o a s a i este cel «Despre inorog» (licorna. Pilda
d e sp re in o ro g se gâseçte reprezentatâ în sculptura catedralei «San-Marco» din
Venetia, în fresca de la Sucevifa, Aninoasa-Muscel (vezi $i : I. D. N e g r e s eu.
Lim ba s la v a v ech e, Bucureçti, 1961, p. 240—242).
264. In v a fà tu rile ..., ed. 1970, p. 350—351.
^Lefànifà Vodà al Moldovei, s-a càlugàrit de asemenea luìnd numele de

Sofronia, pufin ìnainte de a trece cafre Domnul (t 8 februarie 1531).
h) «Poveste pentru marele Constantin imparai» 26526, este titlul sub
care Neagoe Vodà redà in Invàtàturi..., prin intermediul textului pre-
lucrat de Eftimie al Tìrnovei, citeva fragmente din opera episcopului
Eusebiu al Cesareei despre Sfintul Constantin cel Mare 26C\
In prelucrarea pe care Neagoe Basarab o face la rìndul sàu asupra
textului referitor la Constantin cel Mare adaugà $i un lung comentariu
axat pe ideea ajutorului dumnezeiesc pentru ocrotirea cucernicului
voievod. Se face $i un elogiu al slujitorilor devotati, pornind de la exem-
plul slujitorilor Sfintului Constantin cel Mare care 1-au salvat de per$i.
$i Neagoe Basarab a fost adesea in primejdie de moarte, s-a fàcut re-
cunoscut in domnie cu greu, a trebuit sà combatà fàrà incetare, pinà
in 1519, uneltirile pretendentului Milo$, fiul lui Mihnea cel Ràu, $tia cà
peste hotarele tarii erau ascun$i protivnici ai sài, uneltind $i a$teptìnd
momente favorabile.
In Invàtàturi..., voievodul Neagoe Basarab a acordat un spafiu amplu
problemei importanfei credintei, a speranfei neabàtute in ajutorul ce-
resc ìntru apàrarea de toate ìncercàrile vietii, aluzie la propria situafie,
cucernicul domnitor punìndu-$i toatà nàdejdea in pavàza lui Dumnezeu
asupra sa atunci cìnd este amenintat de primejdia de a fi ìnlàturat din
domnie 267.
Relatarea despre pelerinajul fàcut de Sfìnta Elena in Tara Sfintà —
relatare inclusà in acest paragraf al Invàtàturilor..., Aflarea Sfintei Cruci,
biruinta prin Cruce, aveau multe sensuri privind imprejuràri ale epocii :
' in vremea lui Neagoe Basarab Locurile Sfinte erau sub stàpìnirea turci-
lor, o mare ingrijorare stàpìnea lumea cre$tinà. Voievodul valah apare
in Viata Sfintului Nifon ca un nou Constantin, care intàre$te acum pute-
rea de apàrare a Bisericii ameninfate de pàgini. «Aràtarea Crucii», gà-
sirea Crucii, cu toate detaliile evenimentelor descrise de Eusebiu al
Cesareei, sint evocate acum ca un simbol de cruciadà cre$tinà ìmpotriva
pàginilor, ca $i in timpul lui $tefan cel Mare.
Aprofundìnd problematica acestui interesant fragment din Invà
tàturi..., cercetàtorul Emil Turdeanu a aràtat procedeele dupà care tex-
tul slav despre Constantin cel Mare, Panegiricul redactat de Eftimie
al Tìrnovei urmìnd textul lui Eusebiu al Cesareei, a fost folosit de
Neagoe Basarab in Invàtàturile... sale 268.
265. Fragmente din scrierea lui Eusebiu al Cesareei : V ia ta lu i C on stan tin (M ign e,
P.G., X X , 905—1316), in panegiricul patriarhului Eftimie al Tìrnovei. De la
patriarhul Eftimie se cunosc astazi patru panegirice, dintre care unul ìnchinat
S iin tilo r im p a ra ti C o n stan tin E len a. La fel ca $i predecesorii sài, a fost ìn-
riurit de scriitori patristici din Constantinopol sau din alte parti. (Vezi §i •
Ierod. E p i f a n i e N o r o c e l , S iin tu l E itim ie, ultim ul p atriarh de T irn o v o
leg d tu rile lui cu B ise ric a ro m â n e a sc â , in «BOR», LXXXIV (1966), 5—6, p. 564).
266. in v àtàtu rile ..., ed. 1970, p. 172—186 §i 355—358.
267. D an Z a m f i r e s c u , op. cit., p. 40—42.
268. In studiul : La litté ra tu re b u lg are du X IV -è siè c le et s a d iîlu sio n d a n s le s
P a y s R oum ains, Paris, 1947, p. 106. Vezi $i G. Mi ha i l a, C u ltu ra ?i lite ra tu râ
rom àn a v ech e in co n tex t eu ro p ean , Burniresti, 1979, p. 333—379.
Opt texte patristice redate pardal de Neagoe Rasarab in opera sa :

tnvàtàturile..., unul dintre ele $i in InscTipfia ctitoriei sale de la Arge$,
reflecta graitor folosirea intensa a unor asemenea scrieri in versiuni
slave la inceputul secolului al XVI-lea.
Am insistat asupra acestor texte $i asupra felului in care au fost
ele valorificate in monumentala opera a culturii noastre medievale,
scrierea neagoeana caracterízate prin pronunfate accente religioase
creatine, pentru cà astfel este ilústrate aprecierea de care se bucuia
literatura patristice in epoce, este demónstrate insemnetatea pe care
a avut-o, este reliefat rolul pe care 1-a ìndeplinit aceaste categorie de
scrieri ortodoxe cu autoritate majore in domeniul ìnvàtàturii $i mo-
ralei creatine.
2. Texte patristice în manuscrise slave

din Transilvania, Banat çi Maramureç,
sec. XIV—XVI.
«Çcoala» de la Mänästirea Hodoç-Bodrog
De$i Transilvania, Banatul çi Maramureçul au avut o situafie isto-
rice deosebite in raport eu Tara Româneasce sau eu Moldova, au exis
tât $i au circulât $i în aceste finuturi româneçti un numer de scrieri
patristice înce din primele secóle ale mileniului nostru — cînd de altfel
çi ungurii aveau legâturi confírmate documentar cu Bizanful pentru
creçtinarea lor.
La Cenad—Timiç (Urbs M-orisena), exista in secolele X—XI mä
nästirea «Sfîntul loan Botezätorul», transformatä ulterior in mänästire
catolicä benedictinä de cätre regele Çtefan I al Ungariei, cu sprijin pa
pal direct.
«Ipoteza cä la mänästirea din Morisena exista o colecfie de ma
nuscrise greceçti, lansatä de cätre unii cercetätori, se pare a fi întru
totul verosimilä, finínd seama de nivelul de dezvoltare social-politicä
$i economicä pe care 1-a atins aceastä regiune in perioada ducatului
Glad-Ahtum» 269. Este semnificativ fapiul cä aceastä ipoteza are ter-
meni de confirmare $i in una dintre scrierile de referinfä ale timpului
$i locului : «Deliberatio», al cärei autor era primul episcop a$ezat de
cätre cuceritorii maghiari la Morisena-Cenad. Astfel, la mijlocul seco
lului XI, episcopul Gérard de la Morisena face.in lucrarea sa referid
repetate la unul dintre manuscrisele greceçti ortodoxe care circulau
în acea vreme, scrierea «Pseudo-Dyonysius Areopagita». Aceastä lu
crare nu putea sä fie cunoscutä atunci de episcopul Gérard decit din-
tr-o versiune bizantinä — intrucit in Occident este semnalatä abia in
perioada urmätoare redaetärii scrierii sale. Este de remarcat faptul cä
269. Lucían Emandi, capitolul «Biblioteca» din : E u g e n A r ä d e a n u l , L. E ma n d i ,
T e o d o r B o d o g a e , M ä n ä stire a H odoç-B odrog, Arad, 1980. p. 169. (Vezi
$i : E u g e n G l ü c k , C ite v a c o n s id é r a la p relim in are p rivin d lu c ra re a «D eli
b eratio » (se c o lu l a l X I-lea), în «Ziridava», X (1978) $i Dr. A l o i s L. T ä u t u ,
Ma n ä stirile g re c e ç ti in U n g aria M e d ie v a la , in A cta H istó rica, tom. IV, Mo*
nachii, 1965, passim.).
Gerard folose$te in aceasta lucrare o terminologie inexistenta in tra

d u cete apusene, ceea ce constituie un argument in sprijinul opiniei
cà el a cunoscut textul originai grecesc, pe care 1-a putut gasi $i studia
in vechea manàstire «greceasca» — adicà ortodoxa — de la Morisena.
In acea vreme aêzamintele monastice de pe Mure$ erau «subordonate
cinului monahal al Sfintului Teodosie» cum in manàstirile teodosi-
ene din Ungaria medievalà s-a folosit pina in secolul al XlII-lea la sluj-
bele religioase alàturi de limba bà$tina$ilor ?i limba greacà, este expli-
cabilà $i justificatà existenfa unor astfel de manuscrise la Morisena 270.
Examinind mai departe problema contextului in care scrierile pa-
tristice au circulat peste Carpati in versiuni grece$ti ìnainte de foiosi-
rea celor slavone <trebuie consemnate $i alte realitati istorice. Astfel,
voievozii din Maramure? aveau legâturi eu Patriarhia Ecumenicâ in
secolul al XlV-lea $i s-a «consacrât» atunci stavropighia din Péri, eu
caracter çi atribufii de centru eparhial. Au fost necesare dintru început
$i scrieri patristice care au circulat mai întîi in limba greaeâ. Pe de
alla parte, din secolul al XH-lea, $i catolicii foloseau freevent nu nu-
mai scrierile patristice occidentale in limba latinâ, dar $i traduceri din
Sfinfii Pârinfi râsâriteni ori versiunile originale grece$ti. Astfel, a$e-
zâmîntul cistercienilor de la Igri$, la est de Cenad $i filia lor de la
Cîrta — la hotarele Jârii Fâgâraçului, pe Oit — aveau spre folosire in
prima jumâtate a secolului al XlII-lea, in limba latinâ, tratatul Despre
preofie al Sfîntului Grigorie Teologul, precum $i alte opéré ale acestui
Sfînt Pârinte, alâturi de scrieri ale Fericifilor Ieronim $i Augustin271.
Huniazii $i cei din preajma lor aveau la îndemînâ la începutul seco
lului XV un mare numâr de scrieri patristice, între care lucrârile lui
Dionisie Pseudo-Areopagitul în greaeâ $i latinâ, Omiliile la Hexaeme-
ron, Despre Sfîntul Duh, Contra lui Eunomie — ale Sfîntului Vasilie
cel Mare, Omiliile Sfîntului Ioan Gurâ de Aur la II Corinteni, la I Ti-
motei, scrieri ale Sfîntului Ioan Damaschin 272. Un mare numâr de ma
nuscrise patristice au aparfinut «Bibliothecii Corvina» 273. în Scripto-
rium-ul care funefiona pe lingà Biblioteca Corvina lucrau $i la ínce-
putul secolului al XVI-lea un mimar de 30 de copi$ti-miniaturi$ti $i
legatori de càrfi 274, care se ocupau $i de scrierile patristice. Ace$ti co
piati, ca $i diecii din cancelariile dormienti pentru limba latina din acea
vreme, erau de obicei de origine locala. Faptul este dovedit $i prin
limba latina a documentelor $i mai ales a scrisorilor redáctate de ei,
scrisori care, prin construcfiile gramaticale $i prin particularitáfile de
vocabular ori prin cele stilistice, pâstreazâ elemente din rostirea gra-
iului románese.
270. L. E m a n d i, loc. cit.
271. R. C o n s t a n t i n e s c u çi E. L a z e a , O b ib îio te câ m o n asticâ din T ra n silv a n ia
pe la 1200, p. 1147 $i 1149.
272. A. d e H e v e s y, La B ib lio th èq u e du ro i M a th ia s C orvin , Paris, 1923, p. 61,
69 $i 79.
273. S. J a k o $i R. M a n o i e s eu, S c rie re a latin â in E v u l M ediu, Bucureçti, 1971,
p. 81.
274. I b i d e m , p. 81.
STUDII $ 1 ARTIGOLE 235
Dupä declansarea Reformei, in Transilvania cärfile latine din bi

bliotecile catolice mai ales au fost risipite $i multe dintre eie distruse.
Codicele din pergament erau folosite indeosebi ca material de lega
torie... Astfel, Stefan Báthory va da dispozifie in anul 1603 ca pe do-
meniile sale Liturghierele sä fie distruse, iar alte cärfi bisericesti vechi
Si prefioase sä fie folosite in scoli de cätre elevi pentru a-$i lega cär-
file cu eie. Se pästrau numai cele care confineau scrieri biblice $i únele
texte patristice care nu contraveneau Protestantismului. Astfel au in-
trat o parte dintre eie in bibliotecile oräsenesti sau in bibliotecile co-
legiilor protestante infiintate in secolul al XVI-lea 27;\
Dintre cärfile confinind scrieri patristice in limba latinä care au
supraviefuit acelei situafii enumerarli citeva : Johannes Chrysostomus,
Homiliae in Evangelium S. Iohannis, Roma, 1470, editata de G. Lauer —
astàzi pastratà la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei 276 ; Erasmus
Rotterdamus, Divi Caeciliy Cypriani episcopi carthagiensis et martiris,
Opera, Paris, 1541 — exemplar pastrat in fondurile documentare ale
Bibliotecii Municipale din Brasov 277 ; Praecipui sacre scripturae com
munes loci, a Sanctissimo doctore Augustino tractati, Francoforti, 1589
carte ce se pastreaza la Biblioteca ASTRA din Sibiu 2756278.
In ceea ce priveste manuscrisele slavo-romàne cu confinut patris
tic, se semnaleazà prezenfa si circulafia lor in bisericile si mànàstirile
din Transilvania, Maramures si Banat cu deosebire in secolele
XIV—XVI.
Dintre cele anterioare acestei epoci, se pastreaza in Transilvania
un fragment dintr-un manuscris slav din secolul al XIII-lea confinìnd
o parte din scrierea patristica Scara■ Sfìntului loan Sinaitul, impreuna
cu un fragment dintr-o predica pentru Postul Mare. Sint douà foi de
pergament in uncialà minusculà, folosite drept coperte la un Trehnic
scris la 1727, in nordul Transilvaniei 279280. Cartea se pastreaza in Biblio
teca sibianà ASTRA, CM 51.
In colecfia muzealà a primei scoli romànesti din Brasov se pas
treaza manuscrisul slavon din secolul al XV-lea care cuprinde Cuvin-
tàri din opera Sfìntului Efrem Sirul 28°.
Considerami cà aparfine Transilvaniei sau Banatului si manuscrisul
slav nr. 97 de la Biblioteca Academiei—Burniresti, despre care P. P. Pa-
naitescu spune ca a fost «scris in Ungaria» intre anii 1520 si 1535. A
aparfinut mai ìntìi «binecinstitorului domn despot $tefan» Berislavi
(1520—1535), fratele vitreg al doamnei Elena, sofia lui Petru Rares.
275. Ib id em , p. 21, 97—98 $i 134—135.
276. Vezi $i: l o a n Do m$ a , In cu n ab u lele B ib lio tecii F ilia le i din C lu j a A c a
d em iei R ep u b licii S o c ia liste R om an ia, in «Studii $i cercetàri de documentare
$i bibliografie», 2—3/1967, p. 344.
277. Cf. V. M o l d o v e a n u , Gh. P o p e s c u $i N. T ó m e s e u, G hidul Biblio-
tecilo r din R om àn ia, Bucure$ti, 1970, p. 39.
278. Cf. L u c i a n C o r n e a , C a rte a strà in à v ech e in B ib lio te ca « A s tr a », — s e c o
lele X V I —X V II, Catalog, voi. I, Sibiu, 1977, p. 12.
279. Vezi $i: R. C o n s t a n t i n e s c u , N o te privin d Isto ria B ise ricii R om àne in
se c o le le X III —X IV , voi. cit., p. 179.
280. V a s i l e O l t e a n u , In tiia § co alà ro m àn e ascà din $ c h e ii B ra$ovu lu i, Bra$ov,
1981, p. 8.
Mai tîrziu manuscrisul a fost daruit manastirii Xenofon din Athos. A

ajuns apoi la manastirea Neamfu. Cuprinde Tîlcuiri ale Sflntului loan
Gurâ de Aur la Evanghelia dupa Matei, precum ?i cîteva Cuvinte tot
la Evanghelia dupa Matei ale lui Teofilact al Bulgariei ?i un Cuvìnt al
lui loan arhiepiscop de Salonic.
In Transilvania ?i Banat se mai pastreaza aproximativ o suta de
manuscrise vechi slavo-romane281. Aceste manuscrise au provenienfa
diferità. Cîteva au fost transcrise in Tara Romaneasca, mai multe in
Moldova, despre altele lipsesc datele necesare stabilirii locului unde
s-au redactat. Dar sìnt ?i un numar dintre aceste manuscrise de ori
gine transilvana sau banafeana. Uneori veneau gramatici din celelalte
provincii romàne?ti pentru copierea sfintelor carfi, cel mai adesea
preofi ?i câlugari 282 — cum se va întîmpla ?i in secolele urmatoare,
clerul, monahii mai ales, putìnd trece mai u?or peste frontierele con
ventionale care desparfeau samavolnic pe frafii de acela?i neam ?i
aceea?i lege.
*
In problema existenfei ?i circulafiei unor traduceri patristice in

manuscrise slavo-romane peste munti Manastirea Hodo?-Bodrog a in-
deplinit un rol deosebit.
In aceasta manastire, ìncepìnd din secolele XII—XIII, s-au mani
festât preocupari de afirmare a culturii autohtone rimanesti pe Valea
Mure?ului. O parte dintre manuscrisele slavo-romàne adapostite ìntre
zidurile acestei chinovii au ajuns pina la noi.
Cel mai vechi exemplar cunoscut astazi dintre manuscrisele ?i
carfile rare ce s-au aflat odinioara in biblioteca acestei manastiri este
un miscelaneu in redacfie sìrba dintre anii 1390 ?i 1410. Manastirea
mai poseda astazi trei manuscrise slavo-romàne din secolul al XV-lea,
iar din secolul al XVI-lea 21 de manuscrise ?i 8 carfi tiparite 283.
Numarul relativ bogat de manuscrise $i carfi vechi de la Bodrog
situeaza acest sfìnt loca? printre centrele importante de cultura roma-
281. Vezi : I. I u f u, M a n u sc rise sla v e in b ib lio te cile din T ra n silv a n ia çi B an al,
in «Rsl.», Vili (1963), p. 451—468. iln artieoi sînt descrise 98 dintre aceste ma
nuscrise care, in marea lor majoritate au continut liturgie. Ulterior, Pr. Chirii
Pistrui de la Sibiu a ìnceput — in anul 1978 — publicarea descrierii pe larg
a acestora in studiul : 101 m an u scrise s la v e in T ra n silv a n ia (se c. X II —X///J,
în «BOR», XCVI (1978), 1—2, p. 127—148; 3—4, p. 303—310; 5—6, p. 608—624;
XCVII (1979), 3—4, p. 531—562, ajungìnd ca In nr. 5—6, XCIX (1981), p. 643—
653 sa descrie la sfîrçit un manuscris O ctoih, numérotât in studiu «98». P. P.
Panaitescu, în volumul publicat a descris cîteva manuscrise slave de la BAR,
de provenientâ transilvanâ : ms. slav nr. 7, un T e tra e v a n g h e l, scris in Tran
silvania, secolul XVI, care s-a aflat o vreme la biserica din Sìngeorgiu ; ms.
slav nr. 40, O cto ih , secolul XV, scris in nordul Transilvaniei, de asemenea
o vreme la biserica din Sìngeorgiu ; ms. slav nr. 41, tot un O ctoih , secolul
VXII, soris in Traoisilvania ; ms. slav nr. 172, P sa itire , secolul XVI—XVII,
scris in Transilvania — in anul 1699 aparfinea «moçului Iorest» $i ms. slav
nr. 295, secolul XVI—XVII, scris «probabil» in Transilvania, care cuprinde
L e a stv ifa .
282. A t a n a s i e P o p a, Un c a ttu ra r bih orean din se c o lu l a l X V II-le a : P o p a Patru
din T in âud, în «Limbâ $i literatura», XX (1959), p. 193—197.
283. L u c i a n E ma n d i , op. cit., p. 169—170.
neasca in limba slavona din tara, iar asemanarea continutului lor cu con-
tinutul celorlalte manuscrise slavo-románe din alte tinuturi romane$ti
aduce un argument in plus pentru unitatea culturii noastre 284.
Se cunóse in prezent urmátoarele manuscrise slavo-románe de la
Mánastirea Hodo$-Bodrog care confin scrieri patristice in versiune
slavá :
a) «Cartea numitá in limba greacá Nomocanon», manuscris din
secolul al XV-lea, trecut in timpurile mai noi de la mánástire la Epis-
copia Aradului (nr. 21). Acest manuscris cuprinde spre sfir$itul sau
Epistole ale Sfintului Vasilie cel Mare, Catre Amfilohie, Catre Diodor
$i catre altii ? a Sfintului Atanasie al Alexandriei, Catre Damnos • a
Sfintului Epifanie al Ciprului, Despre tóate ereziile ; a Sfintului Grigo-
rie al Neocesareei, Despre venirea varvarilor ; a Sfintului Grigorie de
Nyssa, Catre Utos al Meletinei; a Sfintului Nil Sinaitul, Catre Iraclie
presbiterul; a Sfintului Vasilie cel Mare, Catre Sííntul Grigorie Teo-
logul despre organizarea viefii cdlugare$ti 285.
Examinarea detaliatá a acestui manuscris conduce la concluzii
interesante, luind in considerare o multiplicitate de aspecte : folosirea
unor termeni arhaici, semnele diacritice, abrevierile, filigranele : cap
de bou, ghiocel intr-o vaza (dintre and 1438—1441), se sugereazá ideea
cá manuscrisul a fost intocmit in secolul al XV-lea pe teritoriul romá
nese, insa nu in Transilvania ci in unui dintre centrele cultúrale din
Moldova 286. Izvodul initial al acestui manuscris este Nomocanonul pa-
triarhului Fotie — din anul 883 — folosit printr-o versiune interme
diara din anul 1286, versiune care s-a realizat cu cheltuiala cneazului
Vladimir al Voliniei 287. Continutul Nomocanonului de la Hodo$-Bo-
drog se mai intilne$te la noi intr-un manuscris din secolul XVII, pás-
trat in prezent la Biblioteca Academiei—Bucure$ti (nr. 461), care a
apartinut initial Mánastirii Bistrita—Vilcea 288.
b) Parenesisul Sfintului Efrem Sirul, este un alt manuscris slavo-
román deosebit de pretios datind din secolul XVI care a apartinut
manástirii aradene de pe Valea Mure?ului 289. Se pástreazá in prezent
la Biblioteca Episcopiei Aradului (nr. 16).
Acest manuscris contine 109 Cuvintari ale Sfintului Efrem Sirul :
Catre tineri, Despre ascultatori, Despre judecatá $i mila, Despre Sfintul
Avraam, Lauda pentru irapi care traiesc in oh?tii, Despre pocainfa,
Despre preafrumosul Iosif, Despre pocainfa $i iubire, Despre botez si
márturisire, Preamárirea Sfintei Cruci, precum $i alte Cuvintari ale
acestui Sfint Parinte. Manuscrisul se termina cu un Cuvint despre ;u-
284. I b i d e m , p. 171.
285. lo a n l u í u, M á n a stire a H odo§-B odrog, un cen tru d e cu ltu ra sla v o n á in B anat,
in «MB»f XIII (1963), 5— 8, p. 239—241.
286. Pr. C h i r i 1 P i s t r u i, op. cit., in rev. cit. 1—2/1978, p. 138—139.
287. S-a emis ipoteza cá manuscrisul de la 1286 in redacte rusa, sau o copie dupa
acel manuscris, a ajuns la Athos in mánastirea «Sfintul Panteleimon» ; aici, un
caligraf román, poate monah din Moldova, 1-a copiat. Ulterior a ajuns la
Hodo$-Bodrog (vezi ? i : I. I u f u, op. cit., p. 244).
288. I b i d e m , p. 247.
289. Vezi § i: I. I u f u, M a n u sc rise slav e ..., in rev. cit., p. 463.
238 M IT RO PO LI A OLTENIEI
decata viitoare. Pe ultima fila se gaseóte o menomile scrisâ tot în re

dacte sîrbeascà : «Aceastâ carte este a mânàstirii Hodos eu hramul
Intrarea în Bisericâ a Prea Sfintei Nàscâtoare de Dumnezeu». Este
plauzibilâ ipoteza câ grâmàticul autor al versiunii slavone sa fi redac-
tat acest manuscris în Banat2,90.
c) Tîlcuirea Apostolului este un manuscris slavo-roman de la
Mânâstirea Hodoç-Bodrog din secolul X V I291. Tîlcuirea... se face eu
paragrafe din operele Sfinfilor Paring loan Gurâ de Aur, Chirii al Ale •
xandriei, Sever al Antiohiei si alfii. Una dintre adnotârile din manu
scris se refera si la Mânâstirea Hodos-Bodrog. Pe baza grafiei, a for-
melor gramaticale, a filigranelor, s-a émis pârerea câ acest voluminos
manuscris (1318 p.) a fost redactat în secolul XVI, în nordul Transil-
vaniei sau într-o mânâstire din Moldova 2901292.
d) Un Sbornie din secolul al XVI-lea este cel de-al patrulea si ul-
timul manuscris slavo-roman eu confinut patristic pe care îl cunoas-
tem astâzi provenind de la Mânâstirea Hodos-Bodrog. Se pâstreazâ la
Biblioteca Episcopiei Aradului (nr. 2). Confine Cuvîntâri pentru unele
duminici $i sârbâtori începînd cu 1 septembrie, începutul anului bise-
ricesc. Din opera Sfîntului Atanasie al Alexandriei este inclus în Sbor
nie textul Cuvintului la Naçterea Domnului, text identic eu acelasi
Cuvînt al Sfîntului Atanasie existent si în manuscrisul de la Drago-
mirna (nr. 706), scris probabil la Studion—Constantinopol la sfîrsitul
secolului XIV sau la începutul secolului urmâtor.
Cîteva dintre Cuvîntârile cuprinse în Sbornie sînt scrieri aparfi-
nînd Sfîntului loan Gurâ de Aur : Cuvînt al Sfîntului loan Gurâ de Aur
la dumnezeiasca Arâtare a Domnului, text identic eu cel existent în
manuscrisul nr. 684 de la Dragomirna din secolul al XV-lea. A ace-
luiasi, Cuvînt la Duminica Fiului Risipitor, identic textului aflat si în
manuscrisul nr. 702 Dragomirna, precum $i cu manuscrisele nr. 73, nr.
156 $i nr. 300 de la Biblioteca Academiei—Burniresti $i cu manuscrisul
nr. 556 Putna. A aceluia$i, Cuvînt la Sìmbata celor adormiti, despre
bogafi si saraci, text identic în manuscrisele mai înainte menfionate
de la Dragomirna si Putna, precum si in manuscrisul nr. 300 de la Bi
blioteca Academiei—Burniresti. A aceluiasi, Despre crearea si izgoni-
rea lui Adam. Urmâtoarea cuvîntare este a Cuviosului Efrem Sirul,
Despre pocainfâ. Apoi, a Sfîntului loan Gurâ de Aur, Despre cei opriti
de la dumnezeieçtile slujbe. Urmeazâ a Sfîntului Atanasie al Alexan
driei, Cuvînt la Fiorii • a Sfîntului loan Gurâ de Aur, Cuvînt la Sfin-
tele Paçti si Cuvînt despre chemarea eelor ce doresc a se boteza si
despre parabola viei.
290. Pr. lector C h i r i i P i s t r u i , M an u sc rise sla v e in b ib lio te ca E p isc o p ie i A r a
d u lu i, în «MB», XXII (1972), 1—3, p. 92—93 çi acelaçi : Î01 m an u scrise..., p.
144.
291. Se pâstreazâ la Episcopia Aradului, nr. 17. Cercetâtorul Ioan-Radu Mircea da-
teazà acest manuscris între anii 1543 $i 1552 (cf. Lucian Emandi, op. cit., p.
173).
292. Pr. G h i r i 1 P i s t r u i , M a n u sc rise le sla v e in b ib lio te c a E p isco p ie i A rad u lu i,
în rev. cit., p. 93—94.
STUDII $ 1 ARTICOLE 239
$i aceste Cuvinte patristice se gàsesc identic in textele altor ma-

nuscrise slave de la noi 293, la ràsàrit sau la sud de Carpati.
Sbornioni de la Hodo$-Bodrog pe care 1-am descris a putut fi al-
catuit in secolul al XVI-lea in finuturile Transilvaniei. Aceastà deduc-
tie se face pe baza analizei unor caracteristici ale textului : formele
gramaticale, ductul literelor $i filigranele.
*
In imprejuràrile istorice, sociale $i religioase care au pus la grea

incercare secole la rìnd pe frafii nostri ortodoc$i din Transilvania, din
Banat $i din Maramure$ — $i ne referim in mod deosebit la secolele
XIV—XVI —, ei nu au fost totu$i lipsifi de cartea bisericeascà in ma-
nuscris, nu au fost lipsifi de scrierile Sfinfilor Pàrinfi, chiar $i in ver-
siuni slavone.
Condifiile de viatà bisericeasca din teritoriile intracarpatice, ob-
structiile de un fel sau altul, dificultàtile, au reprezentat factorii sim u
latori la o atitudine de rezistenta, atitudine care a determinai o acti-
vitate stàruitoare pentru sustinerea romànilor ortodoc$i in pian mora]
?i spiritual. Ierarhi $i monahi, preoti de enorie dar $i dieci laici s-au
stràduit sa pàstreze invàtàtura creatina curata $i cit mai aproape de
inima credincio$ilor. In aceste condili, alàturi de multe alte càrti bise-
rice$ti scrierile patristice au fost traduse $i au circulat in Transilvania
in aceasta perioada atìt in versiuni slavone cit $i in limba romàna.
Vestitele carfi populare, codici-copii din secolul al XVI-lea $i de
la ìnceputul secolului al XVII-lea care au circulat in Transilvania, cu-
prind frecvent §i texte patristice bilingve, uneori slavo-romàne $i apoi
numai in romàne$te.
Este semnificativ faptul ca chiar in domeniul restrìns al existenfei
$i circulafiei versiunilor slavone ale scrierilor patristice in Transilva
nia secolelor XIV—XVI, se pàstreaza mereu legaturi strinse cu Moldo-
vlahia $i cu Tara Romàneascà, relafii mutuale la est $i la sud de Car
pati, ìntretinute indeosebi prin clerul monahal in condili care cel mai
adesea prilejuiau anonimatul unor atìt de nobile preocupari.
3. Texte patristice in manuscrise slave

din Moldova, sec. XIV—XVI.
«$coala» de la Mànàstirea Neamtu
$i «§coala» de la Mànàstirea Putna
Din vremea organizàrii $i recunoa$terii Bisericii Moldovlahiei in
treapta de Mitropolie, spre sfìr$itul secolului XIV $i la ìnceputul secolu
lui XV, inregistràm màrturii $i indicii despre existenta unor scrieri
patristice in versiuni slavone $i la est de Carpati.
Primii nostri voievozi Mu$atini, sfetnicii lor binecredincio$i, mi-
tropolitul Iosif Mu$at, episcopul Meletie, vrednici $i activi protopopi,
ieromonahi $i monahi din schiturile $i manastirile noastre reorganizate
293. Vezi §i : I. I u f u, M à n à stire a H o d o § - B o d r o g p. 258—261.
240 MIT ROPO U A OLTENIEI
$i reconstruite de voievozi, de mari dregàtori $i de ierarhi, s-au îngri-

jit $i s-au sîrguit ca Biserica din tînàrul stat moldav sa fie înzestratà
$i mereu ímbogáfitá cu scrierile patristice necesare atunci în limba
slavonà, s-au stràduit sa traduca, sa copieze, începînd eu prima jumâ-
tate a secolului XV, colecfii de texte patristice în versiuni slave care,
cu pufinâ vreme mai înainte, fâceau faimâ Bizanfului, Athosului, apoi
$i Bisericii Ortodoxe Ruse vecine.
Primul mitropolit cunoscut al Moldovei, Iosif 294, a avut $i preocu-
parea de a pune la îndemîna pastorifilor sai $i uneori chiar eu ajutorul
lor, izvoare curate ale dreptei noastre credinfe care sînt $i scrierile
patristice.
Chiar dacá nu avem astâzi marturii explicite despre preocupârile
càrturàreçti ale mitropolitului Iosif I, trebuie sa deducem cà el era o
mare autoritate duhovniceascà, patruns de râspunderile sale, gâsind în
învâtaturile patristice izvoarele bógate ale mvafaturii creatine, co-
mentarii $i exegeze asupra sfintei învatâturi a Domnului Hristos. Pînâ
la adînei bàtrìnefe nu uita «chilia vlâdiciei sale» de la schitul Boi$tea
din partile Neamfului, se îngrijea îndeaproape de soarta $i conducerea
marilor manàstiri voievodale Neamfu $i Bistrita, îngrijindu-se în ace-
ea$i màsurà de Moldovita, de Vàrzàre$ti $i Càpriana. El a dat dispo-
zitie chiriarhalà egumenului nou al celor doua manàstiri reunite Neam-
tu $i Bistrita la 1407, printr-un document din 7 ianuarie, sa primeasca
în grijà $i «cartile». Nu era deloc strain de duhul cel nou $i înnoitor
care însufletea întreaga Biserica Ortodoxa, care însufletise pe Sfîntul
Grigorie Sinaitul, pe Sfîntul Grigorie Palama, pe unii patriarhi ecume
nici, pe mitropolitii Járii Romanelli $i pe ierarhii din Transilvania,
duh nou, isihast, care se baza puternic $i pe învâtâtura cuprinsâ ín
scrierile patristice, pe lectura, copierea, ímpodobirea acestor manu-
scrise $i raspíndirea lor.
❖
Din aceastá epoca de organizare $i reorganizare a viefii statale $i

bisericeçti la rásárit de Carpati, avem indicii despre existera çi circu-
latia unor scrieri ale Sfintilor Parinti ìn versiuni slavone.
a) Incepînd cu anii 1391—1392, la Mànastirea Neamtu a existât
pînâ la sfîrçitul secolului trecut, printre alte carti vechi §i valoroase,
un Sbornie, manuscris slavon ce fusese redactat la Loveci, scris pe
timpul domniei tariilui bulgar loan Alexandru (1331—1371) 295.
Episcopul Melchisedec al Romanului, care ìn secolul trecut a cer-
cétat acest vechi manuscris, 1-a descris arâtînd ca el «Cuiprinde Cu-
vìnte la sârbâtori ale Sfinplor Parinti, povestiri din Paierie (...), canoa-
294. VeziC: PÏ. S e a r i a t P o r c - e s c u k Io sil, cel d in tìi m itropolit c u n a sc u t al
M o ld o v e i , în «MMS», XL (1964), 3—4, p. 126—139.
295. E p i s c o p M e l c h i s e d e c , C a ta lo g d e e d itile sirb e ç ti çi ru seçti m an u scrise
vech i, ce se a lla ìn B ib lio te c a sfin te i M a n à stiri N eam fu , precu m d e cuprin-
d e re a lo r $/ de ìn se m n àrile isto ric e ce se g a s e s c ìn e ie , facu t d e f...J ìn an u l
1883, ìn zilele 5— 8 sep tem b rie, în «RIAF», an. II, vol. I, fase. I, Bucureçti,
1884, p. 138; A. I. I a t i m i r s c h i, Iz sla v ia n sk ic h ru k o p ise i , text i z a -
m eatki, Moscova, 1898, p. 144—151; R. Constantinescu, N o te privin d
Isto ria B isericii..., din voi. cit., p. 181.
STUDII ARTICOLE 241
nele Sfinfilor Paring (...), iar pe scoarta de la urma se gase$te aceasta

insemnare sirbeasca : «Aceasta carte s-a scris cu mina mult pacatosu-
lui monah Pahomie in mintuita cetate de Dumnezeu Lovcea, sub arhi-
episcopul chir Simeon, sub evseviosul despot Alexandru $i sub fiul sau
Mihail... $i s-au adus aicea in anul 6900 (1391—1392) §i o au innoit
Pavel fost episcop de Roman. In manastirea Neamtu, in anul 7143 De-
cembrie 1» (1634).
La citiva ani dupa aparitia Catalogului redactat de episcopul Mel-
chisedec $i publicat in 1884, A. I. Iatimirschi scria ca a cumparat acest
manuscris de la ni$te lipoveni din Galati. Dar probabil cercetatorul
slavist 1-a luat de la Manastirea Neamtu, unde a fost pentru studiu de
mai multe ori, preocupat de manuscrisele slave prefioase, pe care le-a
descoperit cercetind cu interesul specialistului, care erau fondurile de
manuscrise $i carfi rare ale bibliotecii din chinovia mu$a)tina. Astazi
nu avem indicii despre pastrarea acestui Sbornic la noi sau in marile
biblioteci ruse$ti.
b) Tot din vremea mitropolitului Iosif Mu$at se pastreaza, intr-un
manuscris Slav de redacfie mediobulgara, Cuvintele Sfintului Isaac
Sirul. Manuscrisul aflat astazi la Biblioteca Academiei—Bucure$ti (nr.
139) trebuie datat la sfir$itul secolului XIV sau la inceputul secolului
XV. P. P. Panaitescu il datase : «secolul XV» 296. Pe baza grafiei, semi-
unciala minuscula, a filigranului : fruct, I. Iufu 1-a datat «in a doua
jumatate a secolului al XIV-lea» 297.
Spre deosebire de manuscrisul precedent, acesta este scris la noi,
in Moldova, probabil la Neamtu, unde la inceputul secolului al XVII-
lea episcopul Pahomie al Romanului 1-a cercetat $i a semnat pe partea
interioara a copertei din fata.
Din manuscrisul de la Neamtu, continind scrierea Sfintului Isaac
Sirul lipse$te inceputul, primele file cuprinzind textul Cuvintului 4,
«Despre poftirea lumii». Liipse$te de asemenea $i sfir$itul manuscrisului.
Nu se mai pastreaza filele de la sfir$itul Cuvintului 81, «Despre deose-
birea virtufilor $i despre savir$irea intregului drum».
Dupa cum se arata la inceputul primei edifii in limba romana a
Cuvintelor $i Invataturilor Sfintului Isaac Sirul — edifie aparuta tot la
Neamtu in anul 1819 —, opera aceasta a fost mai intii tradusa «din
limba lui Isaac Sirul» in limba elineasca, de catre avva Patrichie $i
avva Avramie, in lavra Sfintului Sava de la Ierusalim.
In limba slavona aceste Cuvinte erau copiate in anul 1389 de un
monah cu numele de Gavriil (nu insa Gavriil Uric) de la Marea Lavra
din Athos. In Rusia s-au prescris aceste Cuvinte in anul 1381, proba
bil la Troifa-Serghieva Lavra. Aceste copii au la baza, ca $i manuscri
sul nostru de la Neamfu, traducerea slava balcanica a lui Zahei
Bagilas 298.
Cuvintele Siintului Isaac Sirul au circulat mult la noi, atit in ver-
siunile slavone cit $i, mai tirziu, in traducere romaneasca. La Biblio-
296. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., I, p. 173.
297. I. I uf u, D esp re p ro to tip u rile..., p. 512—513.
298. R. C o n s t a n t i n e s c u , T e x te rom dne§ti..., p. 21
242 MITRÓPULIA o l t e n ie i
teca Academiei—Bucure$ti se pastreaza astazi 10 manuscrise vechi

romàne^ti care cuprind opera ìntreaga a Sfìntului Isaac Sirul, precum
$i alte 26 care cuprind aceste scrieri fragmentar. Traducerea tipàrità
in anul 1819 la Neamfu a fost fàcutà de ieromonahii Macarie $i Iosif $i
de schimonahul Isaac *.
c) Un Sbornie, omiliar patristic care se poate numi pe drept cu-
vint Zlatoust, fiindcà confine un numar mare de omilii ale Sfìntului
loan Gurà de Aur, s-a scris in Moldova, la Mànàstirea Neamfu, in
aceea$i epoca, in jurul anului 1400. Ocupindu-se de acest miscelaneu,
P. P. Panaitescu il dateaza din «secolul XV» $i arata ca este scris in
Moldova, sugerind in parantezà : «Manàstirea Neamfu» 2".
Manuscrisul este in limba slavonà bisericeascà de redaefie sìr-
beascà $i se intituleazà : Panegiricul sau Sàbornicul, care cuprinde
Cuvinte iolositoare pentru suflet. Confine omilii pentru unele duminici,
pentru praznicele impàràte$ti, la sàrbàtorirea unor sfinfi. Incepe cu
ziua intìi a anului bisericesc : 1 septembrie, Pomenirea Sfìntului Si
meon Stìlpnicul. A fost copiat la Neamfu dupà un model sud-slav, as-
tàzi pierdut, dar care poate fi reconstituit prin douà copii ulterioare,
tot din Moldova, fiindcà acela$i confinut are un manuscris slavo-ro-
màn din secolul XVI care a aparfinut mànàstirii Bisericani $i altul de
la Dragomirna din anul 1616. Manuscrisul de la Bisericani a fost des-
coperit la Moscova 300 : manuscrisul nr. 802 din fondul 98, Egorov, al
secfiei de manuscrise a Bibliotecii Lenin din Moscova ; a fost descris
$i comparai cu cel de la Neamfu. Cel de-al doilea manuscris slavo-ro-
màn despre care discutàm este de la ìnceputul secolului XVII. Are
acela$i cuprins $i in plus douà Cuvintàri ale lui Grigorie TambLac. Co
pia acestui omiliar, i se spune chiar : Zlatoust, s-a fàcut prin grija sme-
ritului mitropolit Anastasie Crimea pentru Dragomirna, ctitoria sa, in
anul 7123 (1616) iunie 25, prin mina «multpàcàtosului Petru». Acest
manuscris a fost descris sumar la sfir$itul secolului trecut de Al.
Iafimirschl 301.
Interesantul Zlatoust de la Neamfu din timpul lui Iosif Mu$at $i
Grigorie Jamblac pune in circulafie la noi omilii hrisostomice la ince-
putul indictionului, Lauda Sfìntului loan Evanghelistul, Cuvìnt despre
Avraam jertfa lui, Despre recensàmìntul lui Quirinus, Despre adu
nar ea cre$tinilor in bisericà $i despre botez, Cuvìnt la Buna-Vestire,
* O recentà traducere a C u v in telo r S fìn tu lu i Isa a c Siru l d e sp re sfin te le nevo-
infe se datoreazà Pàrintelui profesor D. Stàniloae, traducere publicatà in 1981 in
Editura Institutului Biblic $i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romàne, F iio c a lie , X,
p. 23—517.
299. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit.f p. 200 $i 210 $i R. C o n s t a n t i n e,s c u, (in
op. cit., p. 6) precizeazà in legatura cu acest manuscris slav de la Neamtu —
pàstrat la BAR, nr. 152 — cà este «copiat la Neamtu la sfir$itul secolului
XIV (filigrane : cap de licorn, forma uzatà, neidentificabilà ; calvar, tip necu-
noscut ; unicul tip identificabil este nr. 6323 Mosin, ultimui deceniu al seco
lului XIV)».
300. R. C o n s t a n t i n e s c u , in : T e x te rom àne$ti..., p. 6—7.
301. Studiat din nou la Moscova de R. C o n s t a n t i n e s c u : «ms. nr. 63 din fondul
Scukin» al Muzeuilui Istorie de stat»’ (Ibidem , p. 7).
Lauda celor doisprezece Apostoli, Despre Tàierea capului Sfintului

loan Botezàtorul, Despre fratii Macabei §i marna lor, Lauda Sfintului
Mucenic $tefan, La Schimbarea la Fata, Despre rugàciune, vame$
fariseu ; Despre fluì risipitor, Despre irahinà $i «un om oarecare avea
doi fu» ; Cuvint despre Psalmul L, Cuvint despre slàbànogul care avea
38 de ani si Cuvint despre samarineancà.
Pentru alte duminici si sàrbàtori, omiliarul cuprinde scrieri ale
Sfintilor $i scriitorilor bisericesti : Andrei Criteanul, Grigorie de Nys-
sa, Atanasie cel Mare, Chirii al Ierusalimului, Proclu al Constantino-
polului, loan Damaschin, Gherman al Constantinopolului, Chirii al
Alexandriei, Ipolit al Romei, Vasilie cel Mare 502.
Unicul Sbornie, existent la noi din secolul XIV, provenit din Su
dili Dunarii (cel din Mànàstirea Neamfu, provenir tot din Sudul Dunàrii,
astazi nu se mai gàseste) si care are si citeva omilii patristice, cunos-
cut in literatura teologica sub denumirea : Sbornicul lui Gherman
(1359), nu poate fi prezentat in aceste pagini ca existent la noi in jurul
anului 1400. Desi ar fi putut sa ajungà in Moldova, oa si cel de la Lo-
veci la Neamfu, pentru Sbornicul lui Gherman, nu avem nici o insem-
nare, nici un indiciu in acest sens. A ajuns la Voronet, dupà ce va mai
fi fost folosit $i in alte parti ale Moldovei — ipotetic la Suceava, dar
nu avem indicii certe. Se pastreazà in Biblioteca Patriarhiei Romàne
din Palatul Sfintului Sinod de la Mànàstirea Antim—Burniresti, ìnre-
gistrat la fondul slav sub nr. 1 302303.
Cele trei manuscrise din Moldovlahia primilor musatini, din vre-
mea organizarii si recunoasterii mitropoliei Moldovei, stau màrturie
despre insemnatatea acordatà in epoca invataturilor patristice la ra-
sarit de Carpati. Nu putem sti care a fost numarul manuscriselor con-
tinìnd texte patristice in aceastà perioada, pentru cà multe dintre eie
s-au ìnstràinat, s-au pierdut, ori au fost distruse in conditii necunos-
cute, in decursul a aproape sase sute de ani in care au fost de atìtea
ori imprejuràri si contexte istorice nu totdeauna favorabile pentru
viata culturala a poporului cìt si pentru Biserica Ortodoxa Romàna.
❖
La inceputul secolului al XV-lea, exista la Mànàstirea Neamtu,

probabil imprumutat de la Mànàstirea Vatra Moldovitei, un manuscris
slavon in ortografie mediobulgarà, scris in afara tinuturilor romànesti,
in ultimii ani ai secolului al XlV-lea, sau in primii ani ai secolului
urmàtor 304. Manuscrisul — pàstrat astàzi la Mànàstirea Dragomirna
cuprinde Diferite Cuvinte pustnice$ti ale Sfintului Vasilie cel Mare,
epitimii, invàfaturi, interdicta, pentru cei din viata monahalà.
La inceput are cinci predoslovii la diferite teme. Apoi Invàtàturi
duhovnice$ti si de dragoste ; Cuvintàri càtre cei ce due viata ccilugà-
reascà pustnicind, impàrtite in treizeci de Capete.
302. Vezi $i : P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., I, p. 200—210.
303. Despre acest vechi manuscris vezi §i : I. I u f u, S b o rn icu l lu i G herm an (1359),
in «Ort», XII (I960), 2, p. 253—279.
304. Dupa ce s-a aflat initial in biblioteca Manastirii Moldovita, manuscrisul se
gase$te la Dragomirna, inregistrat sub nr. 1796/707.
244 MIT RO PO U A OLTENIEI
Nu se cunoa$te pina astázi sá se fi pastrat un alt exemplar in lite

ratura popoarelor slave sudice din aceastá versiune slavoná a scrie-
rilor vasiliene 305. Important este $i faptul ca un cárturar renumit al
timpului ca monahul Gavriil Uric de la Mánastirea Neamfu, $i-a oprit
atenfia asupra acestui manuscris care exista la noi la inceputul seco-
iului al XV-lea $i a fácut dupa el o copie. Copia realizatá de Gavriil
Uric dupa aceste pagini care cuprind versiunea slavá a unor scrieri ale
Sfintului Vasilie cel Mare se afla astázi la Moscova, in colecfia «Hlu-
dov»t nr. 8.
*
Tot la începutul secolului XV a avut loc in Moldovlahia un eve-

niment de înviorare $i dinamizare a procesului de receptare, folosire,
multiplicare $i râspîndire a scrierilor patristice rásáritene, prin aduce-
rea de la Mánastirea Studion din Constantinopol a unui numâr de ma-
nuscrise care vor deveni prototipuri rodnice in cultura noastrà din
epoca datá.
Mánástirea Studion, ziditá sub domnia lui Leon cel Mare in anuí
463 de oonsulul Studius in cartierul Psamathia din Constantinopol cu
hramul «Stìntili loan Botezátorul», ajunsese in stare de ruinà la înce
putul secolului al IX-lea cind Cuviosul Teodor, numit apoi «Studitul»,
fiind rînduit staret aici a fost un adevàrat ctitor duhovnicesc, a réunit
sá transforme aceastá mánástire, pe atunci aproape párásitá, intr-o
inaltá çcoalà teologicá cu un corp bine pregátit de dieci $i cárturari
caligrafi.
In secolul XIV, isihasmul urmárind universalizarea literaturii crea
tine, indeosebi patristice, a reinviat interesul pentru aceastá literaturá $i
la Studion. Acum s-a reorganizat in aceastá chinovie o çcoalà de copie-
re $i in limba slavoná a vechilor manuscrise patristice, necesare isihas-
mului. Scopul era de a pune de acord intru totul literatura religioasá
slavá ortodoxá cu literatura religioasá greacá, aceasta la rindul ei, ca
sursá autenticá, fiind revázutá $i imbunátáfitá in vremea patriarhului
Filotei al Constantinopolului. Astfel scrierile biserice$ti ortodoxe au
fost in acea perioadá copiate in scriptoriile mánástirilor $i difuzate in
lumea slavá sau in Bisericile $i fárile care foloseau ca limbá de culturá
limba slavoná. în aces-t scop au mers la Constantinopol Teodosie al Tir-
novei, in 1363, an in care a $i ràposat, apoi Eftimie, viitorul patriarh al
Tîrnovei, Grigorie Tamblac çi altii. In aceleaçi scopuri ei mergeau $i la
Athos.
O colectie numarind zece volume de scrieri omiletice patristice $i
aghiografice s-a alcätuit acum la Studion $i Athos, traducindu-se in sla-
vonä luerari similare din limba greaca, alcatuite in prima jumätate a se
colului al XIV-lea. La Studion s-a folosit redactia mediobulgara iar la
Athos redactia sirba. Cind conditine istorice au permis, ru$ii au achizi-
tionat in secolul XV Colectia Studion de la Athos, unde mai putea fi
gäsitä $i au transpus-o in redactie rasa.
305. Vezi studiul lui I. I u f u, Mà n à stire a M o ld o v ifa, cen tru cu ltu ral im portarli
din p e rio a d a c u ltu ra rom àn e in lim ba sla v o n à , sec. XV—X V III, in «MMS»
XXXIX (1963), 7—8, p. 432—433.
La noi se gasesc astazi $ase din cele zece volume — fie ca au fost
achizifionate de Biserica Moldovlahiei, fie ca au fost in mod special co-
piate pentru moldoveni sau de catre carturari din rindurile lor 306. Unul
dintre aceste volume, cu confinut patristic, are o insemnare deosebit de
interesanta, este vorba de volumul care cuprinde Omilii patristice pentru
periocida liturgicd a Postului Mare (Dragomirna, nr. 724).
In acest Zlatoust, la f. 35, in partea de jos a filei unde se vorbe$te
despre Sfintul Teodor Studitul, cel care a intocmit manuscrisul a scris :
«Sfintul Teodor Studitul in a carui manastire s-au scris aceste carfi» —
adica cele zece volume au fost scrise in Manastirea Studion din Constan-
tinopol. Posibilitafi de achizifionare au fost desigur in vremea lui Ale
xandra cel Bun, dupa recunoa$terea mitropoliei Moldovei de catre Pa-
triarhia Ecumenica. Manuscrisele s-au pastrat timp indelungat la Mana
stirea Moldovifa, una dintre principalele ctitorii ale lui Alexandru cel
Bun.
Un prilej potrivit pentru a aduce aceste scrieri in Moldova a putut
fi $i in anul 1395, cind $tefan Voda Mu$at, a trimis pentru negocieri la
Constantinopol pe infeleptul protopop Petru. O ocazie §i mai prielnica
a fost trimiterea $i inapoierea cu succes a delegafiei moldovene din vara
anului 1401, delegate alcatuita din ieromonahi, monahi $i boieri drega-
tori moldoveni de seama. Apoi o alta ocazie era $i venirea in Moldovla-
hia, de la Constantinopol, $i raminerea aici a ieromonahului carturar
Grigorie Jamblac care, dupa recente cercetari (intreprinse de Djor-
djie Sp. Radojicic), era valah din Macedonia ; traise la Tirnovo, la
Athos, la Constantinopol $i apoi in Moldova, desfa$urind in toate aces
te locuri o activitate carturareasca remarcabila, fiind in cele din urma
mitropolit la Kiev. Daca in anul 1395 Gavriil Uric s-a 'aflat la Constanti
nopol, impreuna cu ipoiteticul sau parinte, protopopul Petru, el a putut
vedea atunci acest manuscris in lucru. Mai tirziu, manuscrisul fiind adus
in Moldova, Gavriil Uric a realizat cu mare pasiune $i pricepere o copie,
ulterior ucenicii sai procedind in mod asemanator.
Dintre manuscrisele colecfiei S t u d i o n cu un bogat confinut pa
tristic, manuscrise ce s-au folosit, s-au copiat $i recopiat la noi, men-
tionam :
a) Un miscelaneu «Zlatoust» care cuprinde 41 de omilii pentru pe-
rioada liturgica a Postului Mare, de la Duminica Ortodoxiei pina la
Duminica Floriilor 307 — dar este diferit de Sbornicul mai inainte amin-
tit. Acest manuscris are la f. 38 o insemnare importanta : «Stii Theodor
306. Vezi manuscrisele: nr. 700 de la Dragomirna; nr. 706, Dragomirna; nr. 684,
Dragomirna; nr. 739, Dragomirna; nr. 551, Putna; nr. 791, Dragomirna; nr.
556, Putna $i 73 BAR $i ultimul: nr. 724, Dragomirna — 149 BAR. Vezi $ i:
I. I u f u $i Zl. I uf u, C o le c tia Stu d ion , in «BOR», LXXXVII (1969), p. 826.
Pentru alte volume sint indicate copiile: Ms. Slav nr. 150 de la BAR; S b o r
n icul nr. 73 de la BAR; volumul IX ndfiind descoperit este indicat a se
folosi: P an e g iricu l lu i V ia d is la v G ram aticu l, de la Man&stirea Rila din Bul
garia ; pentru volumul X : ms. Slav nr. 149 de la BAR.
307. Manuscris de la sfir$itul secolului al XlV-lea sau de la inceputul secolului
al XV-lea. Se afla in vechime la Manastirea Moldovita; se pastreaza la Dra
gomirna, inregistrat cu nr. 1813/724.
Studiinskii v negoje obiteali siia lcnigì napisa$sea» 308 — (Sfìntul Teo-

dor Studitul in a carni mànàstire s-au scris aceste càrfi). Manuscrisul
cuprinde mai multe omi'lii patristice $i anume :
Cuvint al Sfintului Ioan Damaschili despre icoane ; Pentru Dumi-
nica a doua din Post, Omilia Sfintului Ioan Gurà de Aur despre Psal-
mul L ; In aceea$i duminicà, tot din opera hrisostomicà : Cuvint des
pre cei opriti de la dumnezeie$tile slujbe, despre sfintul Prestol §i des
pre judecatà ; Din acela$i Sfint Pàrinte, pentru duminicà a treia din
Post : Despre pomul infelepciunii numit al binelui ?i al ràului • Idem,
‘ Sci nu vci ruminati a màrturisi Sfinta Cruce • La Miercurea a treia din
Post ; Cuvintul hrisostomic despre post, despre Biserica Apostolilor
despre injumàtàtirea Postului ; Duminicà a patra din Post: Cuvint hri
sostomic despre pocàinfà ; La Canonul cel Mare din miercurea Postu
lui : Cuvintul Sfintului Efrem Sirul despre umilintd ; In duminicà a cin-
cea din Post : Cuvint al Fericitului Anastasie Sinaitul despre sfintele
adunari $i despre nefinerea de minte a ràului ; Vineri din saptàmina a
$asea din Post : Cuvint de invàtàturà a Sfintului Ioan Gurà de Aur la
sfir?itul Pàresimilor ; A aceluia$i Sfint Parinte : Cuvint la invierea drep-
tului Lazàr $i Proclu al Constantinopolului : Cuvint la Fiorii.
Unele manuscrise ulterioare slavo-romàne din Moldova au o strìn-
sà legatura $i cu Omiliarul de mai sus pentru Postul Mare. De pildà,
manuscrisul din secolul XVI de la Moldovita — astazi pàstrat la Dra-
gomirna (nr. 1773/684) 309310.
b) Un fllaprapHT (= Màrgàritar) hrisostomic de la inceputul seco-
lului al XV-lea se crede cà a fost adus tot de la Manàstirea Studion-
Constantinopol $i cuprinde la ìnceput sederi din opera hrisostomicà :
Contra anomeilor despre faptul cà Dumnezeu nu poate fi infeles 3l°,
apoi cinci Cuvinte din opera aceluia$i scriitor patristic : Contra iudei-
lor3iì, impotriva iudeo-cre$tinilor care mai pàstrau toate traditine Ve-
chiului Testament. In titlul Cuvintului 2 , dupà : «A aceluia$i Càtre iu-
dei», este precizarea : «despre trimbitele Pa$tilor» (o Tp^saV nacX’kiX) ros-
tità la Antiohia in Biserica cea mare». In continuare sìnt scrise tot din
opera Sfintului Ioan Gurà de Aur : $ase Omilii asupra proorocului Isaia ;
patru Cuvinte despre sàracul Lazàr 312 ; Despre pocàinfà, càtre cei ce s-au
dus la alergàri de cai ; Cuvint despre David $i Saul $i despre averea
cea fàrà de pàcat ; Despre umblarea cre$tinilor la teatru 313 ; Despre Iov,
patru omilii ; Despre arborele cuno$tintei binelui $i ràului ; Cuvint cà
tre cei ce vor sà se boteze $i Cuvint despre pocàinfà $i smerenie 314.
308. Vezi §i : I. I u f u, ZI. I u f u, Ma n u sc rise le sla v e din B ib lio te ca M n zeul
M à n à stirii D ragom irn a, in «Rsl.», XIII (1966), p. 201 : «...se referà la colecpa
amintità. ìnsemnarea apartine sigur copistului, fiindcà e acelasi scris».
309. In studiul citat : M a n à stir e a M o ld ovila..., I. I u f u, este de parere cà prin
continui, Zla to u stu l de la D ragom irn a, are legatura cu manuscrisele : Sb orn ie
din secolul XVI, de la Moldovita, la Dragomirna, nr. 1773/684 ; Sb o rn ie din
secolul XV, de la Moldovita la Dragomirna, nr. 1789/700 ; Sb orn ie din secolul
XVI, de la Moldovita la Dragomirna, nr. 1828/739 si Sb orn ie din secolul XV,
de la Moldovita la Dragomirna, nr. 1880/791.
310. M ign e, P.G., XLVIII, 701—812.
311. I b i d e m , col. 843—942.
312. I b i d e m col. 958—1054.
313. I b i d e m LVI, 263—270.
314. I b i d e m XLIX, 277—350.
STUDII £/ ARTICOLE 247
Acest Märgär itar 315 este singurul exemplar complet din literatu -
ra slavo-romana. Este o identitate deplinä ìntre aceastä antologie pa
tristica $i Märgäritarele caligrafiate de vestitul monah Gavriil Urie de
la Neamtu, ìn anul 1443, manuscris pästrat in prezent la Biblioteca Aca-
demiei-Bucure$ti. Un Märgäritar hrisostomic a fost copiât in vremea
lui Çtefan cel Mare, in anul 1481. Al. Iatimirschi, semnalìnd acest impor
tant manuscris, a reprodus $i insemnarea, la rindul ei deosebit de im
portala, se indica data redaetärii. Exemplarul se gäsea in colectia
«Sciukin» din Moscova 315316.
c) Ultimul Omiliar patristic din colectia «Studion», pentru perioa-
da de care ne ocuparn, a provenit la Dragomirna de la Solca $i cuprinde
48 de Cuvinte, dintre care mentionam pe cele mai importante : Al Sfin-
tului Ioan Gurä de Aur, Cuvìnt despre fiul risipìtor, (La Duminica fiu-
lui risipitor) ; Al aceluia$i, Cuvìnt despre cei adormiti despre togati
§i sàracif (la simbata mortilor) ; Al aceluia$i, La Duminica lasatului de
carne : Despre cìnd va veni Fiul Omului ; Ipolit al Romei, Cuvìnt des
pre sfirçitul lumii ; Sfìntul Vasilie cel Mare, Cuvìnt despre : «la aminte
la tine ìnsuti», (pentru Lunea lasatului de brinza) ; Sfìntul Grigorie de
Nyssa, La ìnceputul Sfìntului Post, (in Marfea lasatului de brinza) ;
Sfìntul Ioan Gurä de Aur, Despre proorocii Iona $i Daniil, (in Miercu-
rea lasatului de brinza).
Unele dintre aceste omilii se gäsesc $i in manuscrisul din Tara Ro-
mâneascâ nr. 73 (la BAR), despre care am vorbit mai ìnainte. O copie
aproape identica a manuscrisului de la Dragomirna : nr. 1791/702 era
realizatä la Mänästirea Putna in 1470 de cätre «mult päcätosul Chiriac»,
pentru «binecredinciosul domnitor a toatä tara Moldovei, Io $tefan
Voievod» 317.
Vestita Mànastire «Inaltarea Domnului» de la poalele Carpatilor

ràsariiteni, ctitoria mu$atina Neamtu, ìncepe sa devinà un centru renu-
mit de viata monahala $i de cultura románeasca inca din secolui XIV ?i
la ìnceputul secolului XV. In prima jumatate a secolului XV, monahul
Gavriil Urie, prin aptitudinile $i activitatea sa de neìntrecut cali-
graf ?i miniaturist, intemeiaza aici o $coalà de inalta càrturarie orto
doxa, de receptare, corectà traducere sau transcriere $i ràspindire a
operelor patristice. Aceastà $coalà de la Neamtu va fi continuata cu
vrednicie de ucenicii ilustrului dascal intru cultura §i artà religioasà
ortodoxa. In a doua jumatate a secolului XV, in timpul lui $ t e f a n cel
Mare, precum $i ìn secolele urmàtoare, s-a continuai prin ucenici ai
315. Un M ä rg ä rita r hrisostomic s-a tradus in slavo-rusä in secolui XIV $i s-a
publicat la Ostrog in anul 1595. Are acelaçi cuprins : C o n tra an o m e ilo r , D espre
iudei, O m ilii a su p ra p ro o ro cu lu i Isa ia , D espre D avid S a u l, D esp re Io v , D espre
sä r a c u l L azâr (vezi : Prot. C y p r i e n Ke r n, L e s trad u ctio n s r u sse s d e s
te x te s p a tristiq u e s, Chevetogne, 1957, p. 36).
316. Vezi: P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., I, p. 168—171 $i R ep erto riu l Monumen-
telor çi o b ie cte lo r de a rtâ din tim pul lui Ç teian cel M are, volum redac*,at sub
conducerea prof. M. Berza, Bucureçti, 1958, p. 442.
317. înregistrat ulterior la Mänästirea Putna eu nr. inv. 595/11/1863 $i 556/1952
(vezi $i studiul semnat de Pr. Paulin Popescu, M a n u sc rise sla v o n e din M ä n ä s
tirea Putna, în «BOR», LXXX (1962), 7—8, p. 691—692).
2 48 MITROPOLIA OLTENIEI
ucenicilor318, ace$tia transmitîndu-$i arta $i experienta lor $i in alte

chinovii ortodoxe moldovene $i din imprejurimi.
în literatura de specialitate, cercetîndu-se unele manuscrise confi-
nìnd versiuni slavone ale scrierilor patristice din Moldovlahia de la
începutul secolului XV, s-au indicat $i transcrierile pe care le-a fâcut
ulterior Gavriil Uric. In continuare, prezentâm citeva scrieri patristice
care se erniose pentru prima data la rasârit de Carpati numai prin pana
$i strâdaniile acestui cuvios monah de la Manâstirea Neamtu.
a) Este vorba, mai întîi, despre unele pagini patristice din manu-
scrisele noastre slavo-romàne care reprezintâ o vechime mai mare cu
aproximativ zece ani fata de ceea ce se cuno$tea pînâ acum despre
activitatea lui Gavriil Uric la Neamtu.
Pentru începuturile activitafii sale de caligraf înzestrat $i miniatu
rist plin de har era stabilita data 1424 — unul dintre cercetâtorii spe
cialisti ai problemei, Emil Turdeanu, o precizeazâ chiar intr-un studiu
pe care 1-am citât în nota, în titlul acestuia. Datoritâ unor recente cer-
cetâri fâcute de R. Constantinescu în biblioteci documentare din Uniu-
nea Sovietica 319320f se poate vorbi de începutul prestigioasei activitâti a
lui Gavriil Uric pentru raspîndirea scrierilor patristice în Moldova cel
putin din anul 1413. La aceastâ data, Gavriil Uric, ajutat de doi co
piati 32°, da la lumina pentru Biserica noastrâ din Moldova $i pentru
318. Despre rolul cultural al Mânastirii Neamtu în secolul XV çi urmâtoarele, vezi :
N. I o r g a, M a n â stire a N eam tu lu i, V ia ta c â lu g â r e a sc â m unca p en tru c u l
tura, ed. I, Vàlenii de Munte, 1912 $i ed. Il-a, Manâstirea Neamtu, 1925 ; Pr.
D. F e c i o r u, Un c a ta lo g v e c h i de m an u scrise çi c â rfi a l b ib lio te c a M â n a stirii
N eam tulu i, Bucure$ti, 1941 (extras din «BOR», LIX (1941), 7—8); I de m, Ma-
n u sc rise le de la N eam tu . T ra d u ce ri din S iin tii P ârin fi çi scriito ri b isericeçti, în
«ST», IV (1952), 7—8 ; Arhidiacon I o a n i c h i e G r a d i na r u , în se m n â -
ta te a cu ltu ralâ çi r e lig io a s â a M â n â stirii N e am tu lu i în trecu tu l n eam u lu i, Ia$i,
1942 ; D an S i m o n e s c u , M â n â stire a N e am tu lu i un lo c a r de cu ltu râ, Ia$i,
1943 (extras din «Studii $i cercetâri istorice», I (1943), 1; E mi l T u r d e a n u ,
L es le ttre s s la v e s en M o ld a v ie : Le m oine G a b rie l du M o n astè re de N eam tu
(1424—1447), în «Revue des études slaves» M é la n g e s A n dré M azon , Paris,
tom. XXVII, 1951; I d e m, C en tres ol lite ra ry a c tiv ity in M o ld av ia, 1504—1552,
în «The Slavonie and East European Review», XXXIV, 1955; Pr. S c a r l a i
P o r c e s c u , A c tiv itâ ti cu ltu rale la M â n â stire a N eam tu , în se c o lu l al X V -le a ,
în «MMS», XXXVIII (1962), 5—6; Arhim. N e s t o r V o r n i c e s c u , R elafii
b isericeçti cu ltu rale în tre M â n â stire a N eam tu çi T ra n silv a n ia , din ce le m ai
v ech i tim puri..., în «MMS», XLIV (1968), 11—12; I. R a d u M i r c e a , Con-
tribution à la v ie et ïo e u v r e de G av ril U ric, în «Revue des Etudes Sud-Est
Européennes», VI (1968), 4; S o r in Ul e a , G a v riil U ric, prim ul a rtist rom an
cu n oscu t, în «SCIA», «Aria plastica», 2/1964 çi I de m, G av riil U ric. Stu d iu
p a le o g ra fie , în aceeaçi revistà, «Artâ plastica», 28/1981. Despre Grigorie Jam-
blac vezi: Djordje Sp. R a d o j i c i c (Novi-Sad), N icod im de T ism an a et G r é
g o ire C am b lak , în «Rsl», XIII (1966).
319. Vezi studiul : T e x te ro m ân eçti în arh iv e strâin e..., 1977, passim.
320. Studiind ulterior manuscrisul la Moscova, cercetâtorul Sorin Ulea arata câ la
transcrierea manuscrisului au participât trei copiçti, mai exact : Uric a transcris
302 file, iar cei doi auxiliari ai sâi, primul — $i cel mai talentat — a transcris
36 file, al doilea — mediocru — a transcris ultimele 17 file. Marturia scrisâ
de staretul mânàstirilor unite : N eam tu çi Bistrito., de la ianul 1407, constituie
încâ o proba grafica a manuscrisului — cea de a patra — prin epilogul :
«In anul 6921 (1413) popa Dometian a terminât (purtarea de grijâ pentru)
aceastâ carte», la care a mai adâugat $i Uric precizarea : «cu mîna lui Gavriil»
(S. Ul e a , G a v riil U ric. S tu d iu p a le o g ra fie , p. 60, nota 98).
posteritate o frumoasâ $i substantialâ antologie din opera Sfîntului Gri-

gorie Teologul $i Scara Sfîntului Ioan Sinaitul.
Manuscrisul monahului Gavriil Urie de la Neamju, din anul 1413, eu
un bogat confinut patristic 321r «reprezintâ cea dintîi mârturie în ordine
cronologica asupra activitâtii culturale din Moldova Mu$atinilor [...].
Singure cele doua manuscrise ale lui Urie [aflate acum la Moscova] ne
dau cele mai vechi date sigure asupra istoriei literaturii $i gîndirii ro-
mâne$ti din Evul Mediu moldovean. Mai mult, Cuvîntârile lui Grigorie
al Nazianzului, eu numeroase trimiteri istorice, filologice $i filosofice,
par a fi fost nu numai pentru Moldova, ci $i pentru T ara Româneascâ,
primul monument de cultura locala» 322. Aceste observafii judicioase au
valoare de argumente pentru însemnâtatea manuscriselor lucrate eu ri-
goare çi maiestrie de Gavriil Urie.
Cuvîntârile Sfîntului Grigorie de Nazianz sînt exemplare în aria
genului, sînt «piine de idei teologice, sînt de o rara înâltime religioasâ
çi literarâ» 323 — ceea ce a explicat totdeauna celebritatea acestui autor
patristic. Ne referim atît la valoarea teologica a textelor ca atare cît
$i la faptul câ eie au constituit modèle de artâ literarâ $i au fost cea
mai comentatâ operâ patristicâ în Evul Mediu bizantin. Astfel se ex-
plicâ marea pretuire ce li s-a acordat, pâstrarea peste seoole a unui
mare numâr de copii manuscrise ale acestor Cuvîntâri eu nenumârate
scolii, glose §i comentarii >alcâtuite în grecete, în sirianâ, armeanâ,
georgianâ, bulgarâ $i românâ. Nichita din Heracleea a aleâtuit comen-
tarul sâu la Cuvîntârile Sfîntului Grigorie Teologul în grece$te la sfîr-
$itul secolului al XI-lea. Ulterior, întreaga operâ a fost tradusâ în slavâ
$i a$a a pâtruns de timpuriu $i la noi în cele douâ limbi clasice ale
literaturii creatine. Opera aceasta reprezintâ ea însâ$i expresia unei
vaste culturi antice $i unul dintre elevatele argumente ale universali-
tâfii culturii creatine spatial çi temporal. Pretuirea ce s-a acordat acestei
opere in Evul Mediu este un fenomen semnificativ, «un fenomen ce ne
îndeamnâ la reflectie, eu atît mai mult eu cît sîntem încâ de-
prinçi a vedea în Evul Mediu exclusiv o epoeâ de obscurantism
$i superstitie» 324.
Aceastâ colectie constituitâ din 16 Cuvinte ale Sfîntului Grigorie
Teologul, foarte mult râspînditâ în aceastâ structurâ — sînt ¡selectate
din cele 45 de Cuvinte ale Sfîntului Pârinte din Nazianz — are urmâ-
torul cuprins : Douâ Cuvinte la Sfintele Paçti (I $i XLV) ; La Duminica
Noua, adicâ a Tornii XLIV) ; Cuvint la Stintele Rusalii (XLI) ; Despre
Macaòei (XV) ; Despre Mizcenicui Chiprian (XXIV) ; Contra lui Iulian
Apostatul (XIX) ; La Naçterea lui Hristos (XXXVIII) ; La înmormîntarea
Sfîntului Vasilie cel Mare (XLIII) ; La Sfìnta Boboteazâ (XXXIX) ; Des
pre Sfîntul Atanasie (XXI) ; Despre Sfîntul Grigorie de Nyssa (XI) ;
Cuvînt de piecare din Constantinopol pronuntat înaintea a o sutà
321. In prezent este înregistrat ca ms. 1494 din fondul 19G, «Mazurin» al Arhivelor
Centrale de Stat din M oscova (G A D A ).
322. R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. XV.
323. I o a n G. C o m a n , Patrologie, p. 180.
324. R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. 4.
cincizeci de episcopi (XLII) ; Despre dragostea de sârâcie (XIV) $i Des-

pie tatâl sâu, care iacea tata de ilagelul grindinei (XVI) 325.
Acest op omiletic, adevarat deschizàtor de drum pentru epoca ìn
domeniul grafiei $i caligrafiei scrierilor patristice, se ìnfàti$eaza ca o
carte de mare prêt — sub raportul tehnoredactarii, in termeni actuali :
are o coperta deosebità cu numele autorului zugravit în cruce, cu ca
ractère mari aurite : Gs-o-Xo-p, iar deasupra cu inscriptia : Gïa kh h im ujÉCTk
Ha AfcATk c/\wKk hawtk ( = Aceasta carte cuprinde $aisprezece cuvinte).
Glosele lui Nichita din Heracleea sìnt marginale. Redactia este
mediosîrbâ.
Lucrarea aceasta a fost mult ràspindita î, din cit se cunoa$te,
retranscrisà de cel putin $ase ori. Primul caligraf care ìncepe retran-
scrierea este chiar cuviosul Gavriil Uric. Manuscrisul secund, identic
celui din 1413, are $i colofon : «In anul 6932 (1424), Gavriil monahul a
scris aceasta carte» 326.
O alta copie a acestei antologii de Cuvinte gregoriene, de ase-
menea din prima jumatate a secolului XV, sau de la mijlocul secolu-
lui, provine de la Moldovita $i se pàstreazà astazi la Dragomirna.
Copia aceasta, ca $i urmatoarea, au fost caligrafiate, dupà toate in-
diciile, de ucenici ai lui Gavriil Uric. Este vorba de o copie identica,
realizatà in mod cert dupa manuscrisele lui Urie din 1413 $i 1424, de
càtre monahul Casian in anul 1471, ìn redactie mediobulgara — pro-
babil la Mànastirea Putna 327.
Sìnt cunoscute apoi cele doua copii pastrate la Biblioteca Acade-
miei-Bucures-ti, datind tot din secolul al XV-lea $i provenind de la
mànastirea Neamfu. Una dintre eie a fost transcrisà «probabil» ìn Mol
dova328, cealaltà copie, din anul 1511, contine o pretioasà ìnsemnare :
«Binecinstitorul $i de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, domn al
Jàrii Moldovei, fruì lui $tefan Voievod $i nepot al lui Radu Voievod,
am fàcut aceasta carte numità Tilcuirea lui Grigorie Teologul $i am
dat-o Mànàstirii Putna, unde este ctitoria domniilor lor. S-a scris in
aceea$i mànàstire de mina multgre$itului ieromonah Eftimie in anul
7019 (1511) luna aprilie 23» 329.
Ulterior, cele 16 Cuvinte ale Sfìntului Grigorie Teologul au fost
traduse ìn limba romàna $i tipàrite ràzlet. De pildà, Lauda Macabei-
ior 330, in traducerea ierodiaconului $tefan, s-a tipàrit in Vietile Sfin-
325. Din $ase cópii care se cunóse astázi, realízate dupa manuscrisul lui G avriil Uric
din 1413, douá se pástreazá la BAR (vezi § i : P. P. P a n a i t e s c u , op. cit.,
I, p. 175— 178).
326. M anuscrisul care se mai gasea la Neamtu $i in vrem ea staretului Paisie, in
secolul trecut a ajuns la Noul Neamtu (Chitcani) In prezent se pástreazá
inregistrat sub nr. 178 al fondului 218 — Noi achizitii — Sectia de m anuscrise
a Bibliotecii Lenin din M oscova (v e z i: R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p.
19—20).
327. Acest exemplar slavo-rom án din a doua jum átate a secolului XV se pástreazá
astázi la M oscova, ms. nr. 922 din fondul 178 «M uzejnoje Sobranije», din Bi
blioteca Lenin.
328. P. P P a n a i t e s c u , op. cit., I, p. 176 $i 178.
329. M anuscrisul nr. 852 din fondul 98, «Egorov», al Bibliotecii Lenin din M oscova.
330. Migne, P.G., XXXV , 912—933.
STUDII SI ARTICOLE 251
filor din luna August, la Neamtu in anul 1815. Grigorie Dascalul, mi-
tropolit al T^rii Romàne$ti, a tradus $i a tipàrit cinci dintre aceste
Cuvinte ale Sfintului Grigorie Teologul 331.
b) Scara Sfintului loan Sinaitul este transcrisa in anul 1413, de mo-
nahul Gavriil Uric de la Neamtu, in volum «colligat11 ìmpreuna cu cele
16 Cuvinte ale Sfintului Grigorie Teologul 332.
Intocmai cum a procedat cu cele 16 Cuvinte ale Sfintului Grigorie
de Nazianz pe care le-a retranscris artistic in 1424, Gavriil Uric a pro
cedat la fel $i cu Scara Sfintului loan Sinaitul. In mod explicabil, dato-
rità cerintelor frecvente din Mànastirea Neamfu $i prin rivna sa de a
ìnmulfi transcrierile, Uric a dat la lumina $i o copie a Scàrii in anul
1446, realizatà tot la Neamtu, dar nu este exclus ca pina la acea data
el sa mai fi rescris textul Scarii, poate chiar in mai multe exemplare.
Pe copia din anul 1446 se aflà $i ìnsemnarea cuviosului copist artist
(la f. 231 v) : «Gavriil a scris aceastà Leastvifà, in anul 6954 (1446)».
Tot pe aceea$i fila se mai gaseóte o ìnsemnare : «Scris-am eu erodiacon
Filaret ot Neamt v let 7231 (1722), measefa dechemvrii in 14 zile» 333.
In anul 1472, $tefan cel Mare poruncea sa se copieze textul
Leastvifei Sfintului loan Sinaitul, pentru ctitoria sa abia sfinfita de la
Putna. Manuscrisul este pàstrat $i in prezent la Putna, in preajma can-
delei nestinse de la mormintul marelui voievod 334. La sfìr$itul textului
331. Sfintul V a s i l i e c e l M a r e $i S f ì n t u l G r i g o r i e T e o l o g u l , C u v in te ,
trad, de Grigorie Dascàlul, Bucure$ti. 1826 : C u vín t la N a § te re a M in tu itoru lu i
(M igne, P.G ., XXXVI, 312—333), f. 148—152 ; C u vìn t la stin te le lum ini (P.G.,
XXXVI, 336—360), f. 152—157; C u vìn t p en tru iu b ire a d e sà r a c i, (P.G., XXXV,
857—909), f. 157—167; C u v ìn t la z à b o v ire (P.G., X X X V , 396—401), f. 167—
168 ; C u vìn t la S tin te le Pa§ti (P.G., XXXVI, 624—664), f. 168—177 $i
C u vìn t la D um inica c e a n ou à $/ la p rim àv arà $i la m u cen icu l M am ant (P.G.,
XXXVI, 608—621), f. 177—180. C u v in tele la Stin tele Pa§ti au fost traduse ulte
rior din nou §i publícate $i de Arhim. T e o c t i s t S c r i b a n , in «Revista
Teologica», Iasi, an. II, 1884, nr. 3, p. 20—24 $i nr. 4, p. 27—32. Vezi $i l o a n
G. C o ma n , Ico n o m ia In v ie rii Dom nuluì* in p re d ic ile p a sc a le ale Stin tu lu i
G rigo rie de N azian z §i Stin tu lu i G rigo rie de N y ssa , in «GB», XIV (1955), 3—4,
p. 177—186. Tot Arhim. T e o c t i s t S c r i b a n a tradus $i a publicat, pro-
babil, C u v in tu l la C in cizecim e, in «Revista Teologica», Ia$i, I (1883), nr. 12,
p. 95—96 si nr. 14, p. I l i —112; Arhim. T e o c t i s t S c r i b a n , C u vìn t fu-
n ebru a l Stin tu lu i G rig o rie T e o lo g u l in la u d a S tin tu lu i V a silie c e l M are, in
«Foaiea oficiala bisericeascà a Sfintei Mitropolii a Moldovei», III (1870), 12.
Continua in numerele urmàtoare $i se termina in nr. 17—18, p. 235—237.
332. Codicele este pàstrat astazi la M oscova ; relegai in secolul XVIII ; in vremea
starefului Paisie, la Neamtu, are caietele a$ezate gre$it. Initial cup’in dea caie-
tele I—XXVII $i apoi XXV III—XLVII, adicà cele 16 C u v in te ale Sfintului Gri
gorie §i pe urmà S c a r a , tóate scrise de Gavriil Urie. M anuscris menfionat mai
sus, la nota 321.
333. Exemplarul lui Gavriil Urie de la 1446, S c a ra , provenit de la M ànastirea Neamtu,
se pàstreazà la BAR, ms. slav nr. 143.
334. In biblioteca M ànàstirii Putna este inregistrat cu nr. de inv. 572/11/1863 si
679/1952. Titlul manuscrisului este : C u v in te p u stn ice§ti a le P àrin telu i lo an S cà-
raru l, egu m en u l din M u n tele S in ai, m onahul. Pe lingà ìnsemnarea copistului
de la 1472, se gàseste si o alta din 1674 : «De aceea, pentru S 4apinul meu
Iisus Hristos, mult pàcàtosul si nevrednicul ieromonah Anzarie, a legat si a
innoit aceastà L e a stv ifà , «d e a sc u lta re » (subì, n., t N.V.), in anul 7180 (1674),
luna februarie, 13 zile». A fost «legatà si innoità», dar cu acest prilej nu
s-au pus in ordine corectà caietele, cum s-a intimplat si cu manuscrisul lui Gavriil
Urie din 1413 (vezi si • R ep erto riu l m o n u m e n t e l o r p.
379 ; Pr. P a u l i n
manuscrisului se gaseóte ìnsemnarea : «Din poruñea dreptmàritorului

Domnul nostru Io $tefan Voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui
Bogdan Voievod, s-a scris aceasta Scarà, pentru mànàstirea sa din
Putna, in aceea$i mànàstire, in timpul arhimandritului chir Ioasaf, cu
mina mult pàcàtosului monah Vasile, in anul 6980 (1472)».
Atìt arhimandrilul Ioasaf, primul staref al Putnei, cìt $i monahul
Vasile vor fi folosit cel putin una dintre cele douà capii ale Scàrii pe
care, dupà cit se cunoa^te pina astàzi, le datoràm lui Gavriil Urie.
In anul 1472, cuviosul Vasile de la Putna ìncheie transcrierea tex-
tului prin formula folosità de ìnainta$ul sàu intra nevointà càrlurà-
reasca de la Neamfu din 1413 : «...cu mina mult pàcàtosului monah
Vasilie». Citeva elemente ornamentale artistice $i simbolice se cuvin
menfionate : are inifiale infiorate in ro$u. La f. 5 este desenatà o scarà
in ro$u, cu picioarele sprijinite pe o dublà frunzà verde cu chenar ro$u.
Pe treptele scàrii sint indicate capitolele scrierii.
Din Moldova secolelor XV $i XVI mai cunoa$tem astàzi alte
cinci manuscrise slavo-romane care cuprind opera Sfintului loan
Sinaitul 335.
De la strana bisericilor din Moldova, de la amvonul trapezelor
mànàstire$ti sau din chiliile ierarhice, preote$ti $i monahale, Scara Sfin
tului loan Sinaitul a trecut $i in pictura frescà moldoveneascà, ìncepìnd
din secolul al XVI-lea 336 — ceea ce ar fi implicat $i cunoa$terea textului
in románente.
Prezenfa in fresca bisericilor moldovene$ti a Scàrii, se remarcà
pentru intiia oarà in pictura realizatà la mànàstirea Dobrovàt-Ia$i intre
anii 1527 ?i 1531, din poruñea voievodalà a lui Petra Rare$. In pronaosul
bisericii de la Dobrovàt este infàti$atà Scara cu treizeci de trepte 337.
La baza ei este pictat chipul Sfintu'lui loan Sinaitul, indemnind pe cei
doritori sà uree pe scara desàvir$irii, scara Raiului. Dintre cei pictati
in grupul compact $i pe scarà se disting chipuri de clerici, monahi, mi-
reni. Este ìnfàti$at $i un cap incoronat, probabil reprezentìnd pe voie-
vodul ctitor al picturii, Petra Rare$. In partea superioarà a compozitiei,
la poarta cerului, Domnul Iisus Hristos primeóte pe cei ce bine s-au
nevoit.
La biserica mànàstrii Rì$ca s-a pictat in exterior, intre anii 1551 $i
1552, Scara Sfintului loan Sinaitul, la inifiativa episcopului Macarie al
P o p e s c u, Manuscrise slavone din Mànàstirea Putna (II , p. 688—690 $i Prof.
V i c t o r B r à t u l e s c u , Miniaturi $/ manuscrise din Mànàstirea Putna, in
«MMS», XLIII (1966), 7—8, p. 489—490).
335. Ms. slav nr. 292 de la BAR. din secolul XV, «scris in Moldova» ; Ms. nr. 291,
BAJR, din secolul XV—XVI, «scris in Moldova» ; Ms. nr. 145, BAR, din se
colul XVI, «scris in Moldova», provine de la Mànàstirea Neamtu, $i Ms. nr.
294, BAR, din secolul XVI, «scris probabil in Moldova» (cf. P. P. P a n a i -
t e s c u, op. cit., I, p. 390—392, 17&—180 §i 393—394). La 1588, intre càr(ile-
manuscrise din biblioteca mànàstirii Galata din Ia$i exista §i o Leastvi(à (cf.
N. Grigora$, Mànàstirea Galata, in «MMS», XXXVI (1960), 5—6, p. 342).
336. Un detaliu interesant referitor la cultura bizantinà : impàratul Alexie Com-
neanul de la Trapezunt a dispus pictarea Scàrii, dupà anul 1380, la mànàs
tirea «Sf. Dionisie» din Athos (Pr. prof. M i l a n S e s a n , Teologia ortodoxà
in secoiul XIV, in «MB», XVII (1967), 1—3, p. 31).
337. Vezi $i S o r i n U e a, Pictura exterioarà..., in Istoria Artelor plastice in
1
Romania, voi. I, redactat sub ingrijirea Acad. prof. George Oprescu, Bucure$ti,
1968, p. 378.
Romanului 338, ctitorul picturii in fresca din exteriorul bisericii. Scara

este pictatà la absida din dreapta. Grupul celor care rìvnesc a urea este
plasat la baza scàrii, unii urea treptele, iar Mintuitorul ìi a$teaptà la
poarta cerului. In dreapta scàrii, douà grupuri de ingeri vegheazà $i
incurajeazà pe cei ce se pregàtesc sa uree, in stìnga sìnt diavoli care
vor sa impiedice pe cei ce urea.
Clasica reprezentare a Scàrii in fresca moldoveneascà se gàse$te la
mànàstirea Sucevita. Pictura Sucevifei a fost executata intre anii 1595
Si 1596. In exterior, in partea de nord este plasatà compozifia Scena
Sfìntului Ioan Sinaitul. In dreapta scarii sìnt 6 rinduri de ingeri spre
ajutor, in stìnga, farà ordine, mai multi diavoli. Sus, Mintuitorul ìn-
timpinà pe binecredincio$i.
La biserica fostei mànastiri «Sfintul Ilie» din Suceava, in exterior,
este o originala reprezentare plastica a Scàrii Sfìntului Ioan Sinaitul,
nu atit din punct de vedere al fidelitàtii imaginii artistice, cit mai aies
pentru semnificatia prezenfei la picioarele scàrii a vrednicului mitro-
polit Varlaam Mofoc, cei care a depus mari stràduinte in vreme ce
arhipàstorea la Suceava pentru a se executa pictura fresca exterioarà
de la mànàstirea Sfintul Ilie-Suceava 339. Incà de pe cind se afla la mà
nàstirea Secu, la cumpâna secolelor XVI $i XVII, Varlaam a depus o
pioasà stràdanie realizind versiunea in româneçte a Scàrii Sfìntului Ioan
Sinaitul. Aceastà primà traducere romàneascà a Scàrii pe care o cu-
noaçtem pinà astàzi 340 a circulât mult la noi in secolul XVII $i in cele
urmàtoare 341.
c) SborniaiI pe care 1-a scris monahul Gavriil Urie la Neamfu in
an-ul 1441 cuprinde clteva scrieri patristice §i anume :
Cuvìntul Sfìntului Ioan Gurâ de Aur despre iericitul Filon ; Al
acela$i, Cuvînt la naçterea Inaintemergàtorului §i despre Intruparea
338. Vezi $i : V. D r a g u t, Aria Romàneascà, If Bucure$ti, 1982, p. 289—290.
339. N. S t o i c e s c u , Repertoriul bibliografie al localitàfilor §i monumentelor me
dievale din Moldova, Bucureçti, 1974, p. 807.
340. Se pàstreaza la BAR, ms. rom. nr. 6024. In Migne, P.G., se gàse?te in voi.
LXXXVIII, col. 596—1209.
341. Vezi: Gh. G h i b a n e s c u , Preiata Leastvifei lui Varlaam, in «Teodor Co-
drescu», Ia$i, 1915, nr. ; I de m, Leastvifa lui Ioan Scàrarul, traducere de
1
Varlaam mitropolitul Moldovei, Ia$i, 1915 (extras din «Arhiva», Ia$i, 1915) ;
Dr. N. C o r n e a n u , Circulaîa unei scrieri patristice (Scara) in Ardeal, ìn
«MA», IV (1959), 7— ; N i c o l a e, Mitropolitul Banatului, Contribuii ale tàl-
8
màcitorilor romàni la cunoaçterea « Scàrii» Sfìntului Ioan Sinaitul, in «ST», XVI

(1964), 3—4,- Pr. P a u l Mi h a i l , «Leastvifa» (*Scara Raiului») — Traducerea
lui Varlaam de la Secu intr-o noua redaefie, in «BOR», LXXXII (1964), —12; 1 1
Prof. P a n d e l e O l t e a n u , Metoda filologiei comparate in studierea izvoa-

relor §i in identificarea versiunii neogreceçti a operei «Scara», tradusà de mi
tropolitul Varlaam, în «MO», XXII (1970), 5—6; I d e m, L'oeuvre Klimax (Least-
vifa) traduite par le mètropolite Varlaam, in Résumés — Communications,
XIV-e Congrès International des études Byzantines, Bucarest, 1971 ; Fl. Z g r a o n ,
Manuscrisele româneçti ale Leastvifei pinâ la jumàtatea secolului al XVIII-lea.
Problème ale filiafiei, in «LR», XXVI (1977), 5. In limba romàna, Scara s-a
tipàrit pentru prima data la Neamfu, în anul 1814, în traducerea mitropolitului
Veniamin Costache ; Mitropolitul Gurie Grosu, plecînd de la un text rusesc,
da la lumina în 1930: Treptele «Scàrii» Cuviosului Ioan Scàraru, traduccre $i
prescurtare de... ; apoi în anul 1980, m Filocalia, vol. IX, Scara Sfìntului Ioan
Scàrarul..., traducere, introducere $i note de Pr. D. Staniloae.
Domnului ; Viafa $i traiul pàrintelui nostrii Teodor scrisà de Vasilie

de Emesa. Manuscrisul are (la f. 307 v) o insemnare : «Gavriil a scris
acest Sbornie in anul 6949 (1441)». Manuscrisul a fost «innoit» printr-o
legatura mai trainicà in anul 1582 de monahul Mihail, in mod cert tot
de la Mànàstirea Neamtu 342.
d) Un ultim Sbornie scris de Gavriil Urie pe care il cunoa$tem as-
tàzi, farà a se putea ìnsà preciza anul 343, cuprinde mai multe scrieri
patristice pentru perioada liturgica a Penticostarului. Manuscrisul cu
prinde mai ìntii citeva Cuvinte din opera Sfìntului loan Gurà de Aur :
Cuvìnt despre slàbànog ; «Spunìndu-le acestea a ràmas Iisus in Gali-
/eia»; Cuvìnt la mijlocul Praznicului $i despre Melchisedec ; Cuvìnt
la mijlocul Praznicului... ?i cum nu trebuie sa judeci dupà ìnfàfi$are ;
Cuvìnt despre Samarineancà... ; «Trecind Iisus a vàzut un orb din na$-
tere...» ; Cuvìnt la Inàlfarea Domnului ; Cìnd se afla afarà din bisericà
Eutropiu a fost prins ; Despre sfìntul $i primul sobor ecumenic... ; Des
pre Epistola càtre Tesaloniceni ; Sa nu plìngem prea mult pentru cei
ce s-au sàvìr$it ; Despre Rusalii §i Sfìntul Duh ; Cuvìnt despre sfinfii
«$i ìntru tot làudafii doisprezece Apostoli» ; Cuvìnt de lauda la tofi
sfinfii.
Sbornicul lui Gavriil Urie confine $i urmàtoarele texte din alfi
Sfinti Pàrinfi $i scriitori biserice$ti : Proclu al Constantinopolului, Cu
vìnt despre Samarineancà ; Atanasie al Alexandriei, Cuvìnt despre
orbul din nasiere $i Cuvìnt la Inàlfarea Domnului ; Vasilie al Seleu-
ciei, La Inàlfarea Domnului ; Grigorie de Nyssa, Despre Inàltarea Dom
nului ; Vasilie cel Mare, Despre Sfìntul Duh $i al lui Efrem Sirul, Cu
vìnt despre tofi sfinfii.
Prin selectarea acestor scrieri, prin caligrafierea textelor cu màie-
strie, transcrierea exactà $i multiplicarea lor de citeva ori, monahul
Gavriil Urie de la Neamtu devine un ctitor de cultura bisericeascà in
Moldova $i al culturii romàne$ti de limbà slavonà, ìndeplinind un rol
major in ràspindirea scrierilor patristice pe aceastà arie a Ortodoxiei.
*
Viafa Sfinfilor Varlaam $i Ioasaf se gàse$te intr-un manuscris
slavo-romàn din secolul al XV-lea scris in Moldova 344. Se pàstreazà
in Biblioteca Academiei-Bucure$ti provenind de la Mànàstirea Neamtu
§i confine insemnàri vechi ale unor viefuitori din aceastà chinovie :
ierodiaconul Serafini din secolul al XVII-lea ; ieromonahul Lazàr de
la Pocrov-Neamfu din secolul al XVIII-lea ; fostul episcop de Roman,
Pahomie, cu metania de la Neamfu $i care a intemeiat atunci schitul
Pocrov ; un «eromonah Isaie egumen ot Neamfu Mare», care face in-
semnarea in anul 1718 nu poate fi decìt tot din jurul marii lavre a
Neamfului. Nu sìnt indicii cà acest manuscris ar fi fost transcris in
altà parte decit la Neamfu. In sprijinul acestei ipoteze poate fi invocat
$i obiceiul timpului ca manuscrisele ce s-au realizat in secolul XV la
342. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit,, I, p. 248—250.
343. R. C o n s t a n t i n e s c u , in T e x te rom àrie§ti ..., p. 9, il dateazà : «in al pa-
trulea deceniu al secolului XV».
344. Manuscrisul nr. 132, la BAR.
STUDII $ 1 ARTÍÜOLE 255
Neamtu sa fie pastrate mai departe tot la Neamfu, cum se va intìmpla

$i la Putna 345. Raspindirea acestei scrieri in cultura europeana a fost
deosebità, comparabilà — «mutatis mutandis» — cu cea a romanului
popular al ¡lui Alexandru Macedón $i a Esopiei, tóate trei constituind
càrfi populare — sau romane populare —, cu o prodigioasa circuiate
orala, la limita categorici epice a basmului. Au apàrut aproximativ 60
de traduceri $i peste o sutà de prelucràri In diverse limbi. Se gaseóte
$i in diverse prelucràri epice versificate. Celebrai! Cintec cìnd
au intrat Ioasaf in pustie este o creafie a Europei ràsàritene. O data
intrat in folclorul románese, acest «Cìntec» a cunoscut numeroase va
riante locale $i dezvoltàrii paralele 346. Dintre traducerile in limba la
tina, menfionàm : Viata Sfinplor Varlaam $i Ioasaf din : Vita Sanctorum
Patrum, Colonia, 1548 $i Sanctorum priscorum Patrum vitae, Venefia,
1551 $i S. I. Damasceni historia de vitis et rebus gestis S.S. Barlaam
eremitae et Ioasaphata Indiae regis..., Colonia^, 1593 347.
Textul scrierii Varlaam $i Ioasaf a fost tiparit $i de J. P. Migne,
in Patrologiae series Latina, tom. LXXII, Paris, 1860.
Deosebit de important este $i faptul ca subiectul patristic Varlaam
Ioasaf este reprezentat in imagini sugestive-fresca, realizate in
secolele XV—XVI pe zidurile din gangul clopotnifei de la intrarea
principalà in incinta Mànastirii Neamfu. Aceasta reprezentare in pie-
tura a textului patristic Varlaam Ioasaf este unica in tara noastra 348.
*
345. La Moldovija exista o copie a scrierii Varlaam §i Ioasaf din secolul al XVI-lea
Nu se poate preciza daca a fost scris aici ori a fost adus din alta parte acest
manuscris-copie. Era citit la Moldovifa in anul 1610 de ieromonahul Efrem care
face o insemnare spre a se $ti cà a aflat in el «multe cuvinte de suflet folo-
sitoare». Impreunà cu alte manuscrise de la Moldovita, manuscrisul acesta se
pàstreazà la Dragomirna, fiind inregistrat sub nr. 1849/760.
346. D an H o r i a Ma z i l u , Udrete Nàsturel, Bucure$ti, 1974, p. 206.
347. Varlaam §i Ioasaf face parte dintre «románele populare», in care povestirea
se imbinà cu legenda fantastica, tendinjele moralizatoare cu critica alegórica
a societàri vremii. Scrierea a pàtruns la noi prin filiera bizantina $i slavonà.
Traducerea romaneascà s-a fàcut «foarte probabil in veacul al XVI-lea». Ceea
ce ìnseamnà cà a putut exista o traducere romàneascà mai veebe decit cea
a lui Udrete Nàsturel din 1649 (vezi : P. P. P a n a i t e s c u, Inceputurile
biruinfa scrìsului in limba romàna, Bucure$ti, 1965, p. 100).
348. In total sint expuse 32 scene in mai multe registre $i ilustreazà tema scri-
eiii. De la viaja lumeascà la botezul lui Ioasaf $i càlugàrirea lui. Varlaam
la Avenir, impàratul Indiei, Ioasaf imparai, Pocàinfa lui Avenir, Ingroparea
impàratului Indiei Avenir $i áltele. Pe latura sudicà, tabloul din stinga primul
registru, il reprezintà pe Ioasaf, iar in partea dreaptà pe $tefan cel Mare.
Prin aceasta se dezleagà ?i o enigmà a picturii de aici : pornind de la Varlaam
Ioasaf, intreaga compozijie avea menirea sà reprezinte simbolic un eve-
niment istorie, petrecerea lui $tefan cel Mare, in tinereje, printre monahii
$i frajii de la Neamju, in scopul unei bune educajii (vezi : I. D. $tefànescu,
Le román de Barlaam et Ioasaph illustrò en peinture, Bruxelles, 1932 (extras
din «Byzantion», VII (1932), p. 347—369 $i Diac prof. I. I v a n , Clopotnifa
mànastirii Neamfu, in «MMS», XXXVIII (1962), 7— , p. 612—616). Traducerea
8
lui Udrete Nàsturel din secolul XVII a fost publicatà de P. V. Nàsturel, Bu-
cure?ti, 1904. Douà prelucràri, una realizatà de pr. loan Mihàlcescu $i alta de
Mihail Sadoveanu in colaborare cu D. D. Pàtrà$canu, au adus vechea scriere
cu carácter popular la nivelul literaturii cuite. (Emil Turdeanu a publicat in
«BOR», LII (1934), 7— , p. 477—482 studiul : Varlaam $i Ioasaf. Versiunile tra-
8
ducerii lui Udrete Nàsturel). Vezi D an H o r i a M a z i l u , Varlaam $/ Ioasaf.

Istoria unei càrfi, Bucure$ti, 1981.
Tot în cadmi «scolii patristice» de la Mânâstirea Neamtu, în seoo-

lele XV—XVI, întemeiatâ de monahul Gavriil Urie prin prestigioasa
sa activitate de caligraf si miniaturist, mentionâm si urmâtoarele ma-
nuscrise slavo-române :
a) Antologia de Maxime si Capete patristice, din secolul al XV-
lea de la Mânâstirea Neamtu care se pâstreazâ astâzi la Biblioteca
Academiei — Burniresti 349 care cuprinde : Cugetâriîe Sfintului Maxim
Mârturisitorul 350, în numâr de patru sute : Sentinfele Avvei Thalasie
Libianul351, tôt în numâr de patru centurii, care circulau la noi si în
limba greaeâ în secolul al XVI-lea, cînd le-a gâsit si le-a tipârit la
Brasov Ioan Honterus si Capetele despre rugâciune ale Sfîntului Nil
Ascetul 352.
b) Un Sbornie de la Neamtu 353, din anul 1577, care înmânun-
cheazâ între altele : Fragmente din opera Sfîntului Chirii al Alexan-
driei, Intrebâri râspunsuri ; o pericopâ din Scara Sfîntului Ioan Si-
naitul ? scurte fragmente din scrierile Sfintilor Pârinfi Vasilie cel Mare,
Ioan Gurâ de Aur, Grigorie Teologul, Dionisie Pseudo-Areopagitul,
Ioan Damaschin 354.
*
începînd eu a doua jumâtate a secolului al XV-lea, scoala de la
Neamtu roieste prin harnici copisti la Mânâstirea Putna, unde chiar la
initiativa strâlucitului ctitor Çtefan cel Mare se transcriu eu destoinicie
Si se împodobesc eu migalâ si talent mai multe florilegii patristice din-
tre care unele s-au pâstrat pînâ în vremea noastrâ.
Pe lîngâ cele cîteva amintite mai înainte, copii ale unor exemplare
cunoscute, prezentâm acum date esentale despre continutul urmâtoare-
lor manuscrise de la Putna :
a) Sbornicul scris de ieromonahul Iacov, din porunca lui Çtefan
cel Mare, pentru mânâstirea Putna 355, Omiliar pentru lunile aprilie-
iunie care cuprinde si Cuvîntul de lauda al Sfîntului Ioan Gurâ de
Aur pentru Sfîntul Ioan Evanghelistul, la 8 mai ; la aceeasi zi, un Oli
vini al patriarhului Proclu al Constantinopolului ; altul, al Sfîntului
Chiril al Alexandriei si Cuvînt de lauda pentru Sfîntul prooroc Elisei,
al episcopului Vasilie al Seleuciei, la 14 iunie 356.
349. Ms. slav nr. 159.
350. Migne, P.G., XC, 1083—1176. Maximile Sfîntului Maxim Mârturisitorul au fost
traduse de timpuriu în limba romàna. O traducere fâcutâ de stareful Paisie
de la Neamfu a tipârit-o tot la Neamtu, în anul 1939, preotul G. Maxim.
351. I d e m , XCI, 1427—1470.
352. I d e m, LXXIX, 1165—1200.
353. Episcopul Melchisedec al Romanului a cercetat în septembrie 1883 vechiul ma-
nuscris lavo-român, in Biblioteca Mânâstirii Neamtu çi a publicat cuprinsul
9
pe scurt în Catalogul mai înainte amintit, precum si însemnarea copistului iero-

diacon Ilarion, din august 7065 (1557).
354. Vezi : I o a n B o g d a u , Cronice inedite atingàtoare de Istoria Românilor,
Burniresti, 1895, p. 87—88.
355. Se pâstreazâ la Putna, nr. inv. 571/1/1863 $i nr. inv. 551/1952.
356. Repertoriul..., vol. cit., p. 390 si Pr. P. P o p e s c u, Manuscrise slavone din
Mânâstirea Putna, II, p. 696—698.
b) Manuscrisul slavo-român de la Putna, scris în anul 1481 de

monahul Chiriac 357, cuprinde Viafa $i Hexaimeronul Sfîntului Ioan
Cura de Aur. Partea I a mamiscrisului cuprinde «viafa $i faptele, des-
pre na$terea $i alungarea Sfîntului Pârintelui nostru Ioan, Arhiepi-
scopul Constantinopolului, scrisâ de Gheorghe, Arhiepiscopul Alexan-
driei». în continuare sînt Cuvinte ale Sfîntului Ioan Gurà de Aur, cele
mai multe alcâtuind Hexaimeronul hrisostomic, la Genezd.
c) Un Sbornie din secolul XV, de la Putna, confine Cuvinte de
invâtâturâ pentru luna decembrie 358359. Majoritatea textelor cuprinse în
acestt Sbornie sînt pentru Naçterea Domnului — din operele Sfinfilor
Ioan Gurâ de Aur, Atanasie al Alexandriei, Vasilie cel Mare, Grigorie
Teologul, Epifanie al Ciprului. Alte Cuvinte sînt selectate din scrierile
Sfîntului Ioan Gurâ de Aur, Despre Avraam jertfa lui, la 13 decem
brie ; din opera Sfîntului Grigorie de Nyssa, Cuvînt la Sfîntul Arhi-
diacon §telan, apoi Cuvinteie hrisostomice «pentru losif in Egipt» $i
Cuvînt despre Uciderea pruncilor.
d) Tot din epoca piosului Çtefan Voievod cel Mare exista la Putna,
cu probabilitate prin pana monahului Casian, Cartea de invâtâturâ eu
101 Cuvinte ale Siîntului Efrem Sirul 359 $i un ait volum manuscris slavo-
român 360 din aceeaçi epoca — secolele XV—XVI — care cuprinde un
numâr de 209 Cuvinte ale Sfîntului Efrem Sirul. Cele 101 Cuvinte din
primul volum se gâsesc $i în volumul al doilea, acesta avînd în plus 108
Cuvinte.
e) Alte doua manuscrise slavo-romane de la Putna, din secolele XV
—XVI, pe care le cunoa$tem în prezent, confili urmâtoarele texte patris-
tice în versiuni slavone : «învâfâturile Avvei Dorothei» 361362; Epistola
câtre fratele care a cerut sâ i se trimitâ «Cuvinteie» Prea Cuviosului
Pârintelui nostru Dorothei 302 ; în continuare este «Cuvîntul fericitului
Ipolit al Romei despre siîrçitul lumii» $i Tîlcuiri ale Sfîntului Grigorie
Teologul.
Datele prezentate $i examinate în acest paragraf ne determina sa
conchidem câ $i $coala de la Putna, din secolele XV—XVI, ne-a lâsat o
prefioasâ moçtenire de scrieri patristice care astâzi sînt reprezentate,
parfial, în mâsura pastrani lor, prin manuscrisele slavo-romane men-
fionate în aceste pagini.
❖i!'
Din Moldovlahia secolelor XV—XVI se mai pâstreazâ astâzi manu

scrise slavo-romane cuprinzînd scrieri patristice, dar nu cunoaçtem pen
tru toate locul unde au fost transcrise, centrele bisericeçti anume unde
eie au apârut. Despre unele nu se pot preciza date referitoare la circu-
lafia ce au avut-o, ori asupra locului unde s-au pâstrat cea mai mare
357. Manuscrisul se pâstreazâ la Mânâstirea Putna $i este înregistrat eu nr. 595/1/
1863. Vezi çi Repertoriul... cit., p. 441.
358. Manuscrisul de la Putna, nr. inv. 571/1/1863.
359. Nr. de inv. 572/1863 çi 558/1952.
360. Nr. de inv. 564/1863 çi 581/1952.
361. Un manuscris din secolul XV, alcâtuit din 18 coll de cite opt file fiecare.
Continutul acestui miscelaneu patristic se gâseçte identic çi în ait manuscris
din secolele XV—XVI, de la Putna, nr. de inv. 590/1863 çi 566/1952.
362. Migne, P.G., LXXXVIII, 1613—1618.
8 . Mitropolia Olteniei — c. 61
parte a timpului în trecut. Ne oprim acum asupra celor mai imiportante

dintre ele, desigur tinînd seama de stadiul incomplet, lacunar al-infor-
matiilor pe care le detinem pina în prezent.
Un manuscris provenind de la mânàstirea Solca se gaseóte astàzi
la Dragomirna $i cuprinde Cuvintele Avvei Dorothei. Este datât, seco-
lele XIV—XV. Referitor la aceastà lucrare, în anul 1475 se fàcea o
însemnare la sfîr$itul unui manuscris, eu urmâtorul cuprins : «Binecin-
stitorul $i de Hristos iubitorul Domn Io Çtefan Voievod, din mila lui
Dumnezeu gospodar al Târii Moldovei, care arzînd de dumnezeiascà
dorintâ $i iubitor al cuvintelor lui Hristos fiind, eu rîvnâ s-a început
aceastà carte numità Avva Dorothei, pentru mânàstirea Zograf din
Sfîntul Munte Athos, unde este hramul Sfîntul Gheorghie $i a dat-o
pentru sànàtatea $i mìntuirea sa in anul 6983 (1475)». Urmeazà preti-
oasa indicate despre automi manuscrisului : $i «a scris aceasta Petru»
— care in mod cert era un monah. Nu se $tie dacà atunci manuscrisul
a mai ajuns la Athos. Cìtva timp s-a pàstrat in Biblioteca mànàstirii
Bisericani 363364.
Un Margarinar se retranscria in Moldova in anul 6989 (1481). Suma
ra insemnare referitoare la datà a fost publicatà de Al. Iatimirschi, cìnd
a cercetat acest codice, care se afla atunci in colectia «Sciuchin» din
Moscova3G4. In prezent probabil se pàstreazà la Muzeul istorie din
Moscova 365.
In secolul al XV-lea se transcria in Moldova un Sbornic-Omiliar,
care ulterior a ajuns de la Mànàstirea Neamtu la Biblioteca Academiei-
Bucure$ti 366. Sborniali cuprinde omilii hrisostomice «despre Facerea
lumii», Hexaimeronul, Cuvinte pentru perioada liturgicà a Triodului,
Invàlàturà in stinta marea Duminicà a Pa$tilor, (MORO RI (= Cu-
vintul 12), Invàfaturà in lunea Sàptàminii luminate, $i Invàfàturà in
Duminicà Sfintului Apostol Toma. Asemànàtor stau lucrurile $i cu un
codice care cuprinde mai multe Cuvinte ale Sfintului Efrem Sirul :
Lauda iratilor care tràiesc viafà in ob$te, Despre mintuire §i despre po-
càinfà, Cuvint despre preafrumosul Iosit $i aitele. Sbornicul a fost
cercetat la ìnceputul secolului al XVIII-lea de episcopul Pahomie al
Romanului 367.
Un manuscris datat din secolul al XV-lea s-a prescris $i s-a folo-
sit in Moldova ; se pàstreazà la Biblioteca Academiei-Bucure$ti, pro
venind de la Mànàstirea Neamtu. Contine mai multe texte patristi-
ce : Invàfaturi diterite ale Avvei Doro.thei • Ale Sfintului Macarie cel
Mare ; Capetele lui Atanasie al Alexandriei ; Cuvinte ale Stintului Efrem
Sirul, Ale Sfintului Varsanufie, scurte Sentinfe din operele Sfintilor
loan Gurà de Aur, Nil Ascetul 368. Ieromonahul Lazàr, care in mod cert
363. Se pàstreazâ la Muzeul istoric din Moscova (vezi R epertoriul..., p. 392 $i A . 1
E 1i a n, M o ld o v a çi B izan ful, vol. cit., p. 165).

364. R epertoriul..., p. 442.
365. Vezi $i E mi l T u r d e a n u , V a c tiv itè litté ra ire en M o ld av ie à l'é p o q u e d'E-
tienne le G ran d (1457 —1504), în «Revue des Etudes Roumaines», V—VI (1957—
1958), p. 54.
366. Manuscrisul nr. 148.
367. Ms. slav, nr. 154 din secolul XV — la BAR.
368. Ms. slav, nr. 160 — la BAR.
STUDII $/ ORTICOLE 259
era in Pocrovul Neamtului, a scris pe manuscrisul mai sus menfionat

in anul 7242 (1734) : «De folos $i sufletesc lucru este intru aceasta carte,
carele $i eu smeritul $i mult pàcàtosul o am citit, cind se iacea schitul
in Codrul Pa$canilor, ce sa cheamà Bràte$ti. Sà se $tie multa vreme» 369.
In aceea$i categorie se situeazà $i miscelaneul patristic care cu-
prinde Cuvinte ale Sfintului Ioan Gurà de Aur : Despre Cel de neìn\e-
les ; Cuvìnt despre pocàinfà al Sfintului Efrem Sirul ; Cuvint foarte
folositor al Sfintului Macarie cel Mare ; din Leastvità ; din Lavsaicon ;
A celui ìntre Sfingi Parintele Marcu, care a trait in munfii Traciei 370.
Manuscrisul este datat : secolul XV.
La Probota, se afla in vechime un Sbornie din secolul X V 371, cu-
prinzìnd Cuvinte ale Sfintului Macarie cel Mare, Nil Ascetul, Efrem
Sirul 372.
Parenesisul Sfintului Efrem Sirul, manuscris din secolul XVI, a
aparfinut initial Manastirii Moldovifa, ulterior a trecut la Dragomirna 373.
Menfionam mai inainte cá in Moldova se transcriau manuscrise
$i pentru Mánástirile din Athos. Avem acum dovada cá unii moldoveni
mergeau la Athos $i acolo prescriau $i pagini patristice, dar cel mai
adesea eran aduse acasa, unde se resimfea o at it de acutá nevoie de
hraná duhovniceascá, pe care o gáseau intr-o mare rnasura in paginile
patristice. Astfel, in anul 1503, Visarion, ucenicul fostului mitropolit
Teoctist al Moldovei, din porunca mitropolitului care pastorea in 1503,
Gheorghe (I), transcria la Zografu in Athos, Cartea lui Iov cu tilcuire.
Manuscrisul a ajuns in farà $i mai tirziu, de la Manàstirea Neamfu a
trecut la Biblioteca Academiei-Bucure$ti 374. Tìlcuirea Càrpi Iov cu-
prinde texte patristice din Sfintul Ioan Gurà de Aur, Didim, Origen,
Evagrie Ponticul, Nil Ascetul, Chirii al Alexandriei $i alfii 375376.
In anul 7058 (1549—1550), monahul Ioan face insemnare pe un codi
ce manuscris slavon : «Cu invafatura §i cu fapta prea sfinfitului Mitro
polit Grigorie, iatà eu am dorit din inimà $i am dat din dreapta mea
agonisita $i am fàcut aceasta carte anume a Sfintului Efrem, $i am dat-o
la Manàstirea Voronefului (...), unde din fragedà itinerete, din copi-
làrie, m-am fàgàduit lui Dumnezeu, cu rugàciunile Sfintului Pàrintelui
nostru Daniil cel Nou, $i unde am primit mintuitorul $i ingerescul
cin» 37G. Codicele cuprinde o sutà de Cuvintàri $i invàfàturi ale Sfintului
Efrem Sirul. De la Voronef, manuscrisul a trecut la o data necunoscutà
la manàstirea Copula, construità de Matia$ marele vistiernic, in anul
369. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., I, p. 238—240. Schitul mentionat din «codrul
Pa$canilor», cu hramul Adormirea Maicii Domnului, se construia atunci cu
cheltuiala lui Iordache Cantacu ¡ino medelnicerujl.
2
370. Provine de la Mánástirea Neamtu — la BAR, ms. slav nr. 161. (vezi $i P. P.
P a n a i t e s c u , op. cit., I, p. 240—243).
371. Se pástreazá la BAR, ms. slav nr. 74.
372. Vezi $i P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., I, p. 92—95.
373. Vezi $i I. I u f u $i Z. I u f u, op. cit., p. 195.
374. Manuscrisu slav nr. 96.
-1
375. Vezi $i P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., I, p. 123—124 $i E. T u r d e a n u, op.

cit., p. 47 $i 59.
376. Manuscrisul slav nr. 630.
1535. La Co$ula-Boto$ani a fost gâsit de Nicolae Iorga $i adus la Bi

blioteca Academiei-Bucure$ti 377.
înainte de armi 1561, s-a alcâtuit în Moldova un Sbornie, scris în
parte la Mânâstirea Slatina, alta parte la Baia, unele pagini se pare câ
sînt scrise $i in alte parti 378. Manuscrisul are 39 de capitole, în cea mai
mare parte extrase din scrierile Sfintilor Pârinti : texte ascetice ale
Sfîntului Vasilie cel Mare, din opera Sfintilor : Atanasie al Alexan-
driei, Macarie cel Mare, Ioan Gurâ de Aur ; texte din Avva Dorothei
$i Sfîntul Ioan Damaschin 379. în a doua jumâtate a secolului trecut,
Sbornicul se pâstra la Biblioteca Academiei Teologice din Kiev 38°.
La mânâstirea Humor se transcria în anul 1577, Scrisoarea LXXX-ci
a Sfîntului Grigorie Teologul câtre Filagrios. Manuscrisul este légat
împreunâ eu un Moiitfelnic, scris la Pîngârati înlre anii 1569 $i 1581 381
Unul dintre Cuvintele Sfîntului Ioan Damaschin, Despre sfintele
cinstitele icoane, se gâse$te într-un manuscris din Moldova secolului
al XVI-lea 382. Aceastâ scriere a Sfîntului Ioan Damaschin face parte
dintre textele patristice cuprinse în manuscrise de la sfîrçitul secolului
XVI, pe care le cunoa$tem astâzi câ au existât în Moldova.
*
Cele expuse in paginile precedente ne demonstreazä cä in Mol-
dovlahia secolelor XIV—XVI exista un mare numär de versiuni sla
ve din Sfintii Parinfi, in manuscrise slavo-romane. La mänästirea Neam
tu avem primele marturii despre existenta acestor manuscrise cuprin-
zìnd texte patristice. Ulterior se consemneazä existenta manuscriselor
de la Moldovita, aduse $i retranscrise din colemia «Studion» de la Con-
stantinopol.
Incepìnd cu anul 1413, monahul Gavriil Urie punea la Neamtu ba-
zele unei adevärate «$coli patristice», pentru transcrierea textelor ale
se din Sfintii Pärinti in vermint slavon. $coala de la Neamtu va fi con
tinuata in a doua jumätate a secolului XV — in vremea lui $tefan cel
Mare — $i in secolul XVI, la Putna $i in alte a$ezaminte monahale din
Moldova.
* *
Numeroasele versiuni ale scrierilor patristice pe care le-am exami
nât, mai aprofundat sau mai sumar, în raport cu însemnâtatea lor pe de
o parte, ìn functie de posibilitàfile de documentare pe de altâ parte, au
377. Cf N. I o r g a, S tu d ii docu m en te cu p r iv ile la Isto ria R o m ân ilo r , vol. XVI,
Bucureçti, 1909, p. 280—281.
378. Cf. I o a n B o g d a n, S c rie ri a le se , cu o prefatà de Emil Petrovici, Editie
îngrijitâ, studiu introductiv $i note de G. Mihâilâ, Bucureçti, 1968, p. 281.
379. I b i d e m , p. 273—283.
380. I b i d e m , p. 255.
381. Intregul manuscris a ajuns mai tìrziu la Muzeul «Rumianêv» din Moscova.
Este manuscrisul nr. 3172, fondul 178 al sectiei de manuscrise din Biblioteca
de Stat-Moscova (vezi $i: R a d u Constantinescu, O p re d ica sla v o -
rom àn a n ecu n o scu ta de la in cep u tu l se c o lu lu i al X V -le a , în «BOR», XCIII (1975),
3—4, p. 317 ?i Idem, T e x te rom âneçti..., p. 16).
382. Se pâstreazâ la BAR, ms. nr. 309.
pàtruns, s-au retranscris, s-au ràspindit $i au circulat la noi in tóate pro-

vinciile istorice in secolele XIV—XVIf ca urmare a unei reale stari de
necesítate cultúrala, complex conditionatà, in viafa bisericeascà, in via-
ta poporului nostru, in spiritualitatea sa, necesítate istoricà iminentà a
unui limbaj común ortodox pentru popoarele ràsàritene din sfera de in-
fìuenta a culturii bizantine.
In vinta bisericeasca ortodoxa a poporului nostru, versiunile sla-
vone ale literatura religioase in generai §i in spefà ale literatura patris-
tice, constituie una dintre «prefejele» de natura cultúrala la cultura ro
màneascà, in limba romana.
In ìntreaga lume slava, $i la noi ìntr-o anumità masura $i intr-o anu-
mità etapa, scrierile patristice in versiuni slavone pàtrunzìnd dupa crea-
rea $i ràspìndirea scrisului chirilic, reprezinta cultura ortodoxa pentru
popoarele de influenfà bizantina. Daca slavonismul la popoarele vecine
cu noi a ìnsemnat ìnceputul culturii lor, la noi el reprezinta o continu-
itate a culturii autohtone daco-romane care a evoluat asimilindu-$i ul
terior $i cultura bizantina.
Manuscrisele noastre slavo-romàne care cuprind versiuni ale scrie-
rilor patristice sint aproape tóate texte interne, scrise pe teritoriul tari-
lor romàne. Aceste versiuni fac parte integrantà din literatura noastrà
bisericeasca, din patrimoniul istorie al teologiei romàne$ti, din patrimo-
niul culturii $i literaturii romàne$ti medievale. In acela$i timp, se consti
tuie ca parte integranta a culturii patristice ràsàritene.
Purtarea de grijà a ierarhilor nostri in aceastà epocà, daniile voie-
vozilor, ca $i osteneala copi$tilor, reprezintà o contribuye importantà a
romànilor, pentru acea vreme, la promovarea scrisului patristic in ver
siuni slave mai ales. Aceste versiuni se constituie ca o parte esenfialà
din hrana duhovniceascà a binecredincio$ilor cremini din Tarile Romà
ne in secolele XIV—XVI $i exprimà unitatea literaturii biserice$ti din
tóate ynuturile romàne$ti. De pildà, Sbornicul jupanului Gradislav din
Tara Romàneascà (1377—1383) ajunge mai tìrziu in Moldova >$i se pàs-
treazà $i astàzi la Mànàstirea Neamfu. 16 Cuvinte ale Sfintului Grigorie
Teologul, cu glose de Nichita din Heracleea scrise in Tara Romàneascà,
ìnainte de anul 1411, le gàsim tránsense tot atunci $i in Moldova, de
càtre monahul Gavriil Urie de la Neamfu. Versiuni patristice slavone din
manuscrise slavo-romàne, din Tara Romàneascà $i mai ales din Mol
dova, circulà in aceastà epocà dar $i ulterior in Transilvania.
La curtea domneascà din Muntenia au existat de timpuriu conditine
adeevate pentru a se fi aflat acolo $i citeva scrieri patristice in versiuni
slavone. In vremea lui Neagoe Basarab, la Arge$, este apogeul acestei
realitàfi istorice culturale $i biserice$ti ? asemenea se petrec lucrurile in
Moldova in vremea domniei lui $tefan cel Mare $i a fiului sàu Bogdan
. Vodà, la Putna ca §i in alte centre de viafà bisericeascà «ortodoxà.
La curtea Huniazilor catolici exista o vestità bibliotecà in care se
aflau un numàr ìnsemnat de scrieri patristice in limba latinà.
Mar ile noastre mànàstiri, in Jara Romàneascà in frunte cu Bistrita
vilceanà, Hodo$-Bodrog in partile Aradului, in Moldova mai ales Neam-
tu $i apoi Putna, sint inalte «scoii» de receptare, selectare, copiere co-
rectà, pàstrare $i ràspindire a scrierilor patristice.
MIT ROPO LI A O LTEN IEI
Incontestabil cà ceea ce cunoa$tem astàzi reprezintà numai o parte

din versiunile scrierilor patristice care au existat $i au circulat la noi in
secolele XIV—XVI — versiuni slavone, ìmpreuna cu únele texte patris
tice in limba greacà $i intr-o mai mica màsurà in limba latina.
Astfel, in contextul istorie bisericesc $i cultural, specific Sud-Estului
Europei in epoca respectiva, scrierile patristice au cunoscut o prezenfa
rodnica, au avut o freeventà $i o circuiate permanenta in literatura Bi-
sericii Ortodoxe a romanilor.
ìmpreuna cu cìteva traducen románe$ti care se pàstreazà in copii-
manuscrise din secolul al XVI-lea 383, cea mai mare parte dintre aceste
prime scrieri patristice din literatura noastrà bisericeasca examínate
aici, traduse la rindul lor, vor cunoa$te un amplu proces de circuiate $i
ràspindire in versiuni romane$ti 384, atit prin manuscrise cìt $i prin tipà-
rituri in secolele urmatoare.
383. Pe lingà C u vìn tu I d e ìn v à\àlu T à a l S lín tu lu i lo a n G u ra de A ur din n o a p te a
Stin telo r P asti, despre care vorbim in Partea a Ill-a a lucrarli de fata, mai
mentionàm : Sim boluI A ta n a sia n , s a u Q u icu m qu e, A p o c a lip su l «S iin tu lu i A p o s
toI P av eI», pe care le avem in studiu spre a fi publicate in viitorul apropiat.
384. Mentionàm ceva mai inainte cà la ìnceputul secolului al XVII-lea, in mànàs-
tirea Secu, ieromonahul Varlaam — viitorul mitropolit al Moldovei din acel
secol — infàptuia prima traducere romàneascà cunoscutà astàzi a S c à r ii Sfintului
loan Sinaitul care se pàstreazà in prezent. V ia fa S iin tilo r V a rla a m Io a sa i
va fi tradusà de logofàtul Udriste Nàsturel. Spàtarul Nicolae Milescu, Mitro-
politul Dosoftei al Moldovei, ne-au làsat asemenea texte din scrierile Sfin-
tilor Pàrinti, pagini traduse din limba greacà sau din limba latinà. M àrg àri-
tarele, traduse de Fratii $erban $i Radu Greceanu, sint tipàrite la Bucure$ti
in anul 1691. O m iliile Sfintului Macarie Egipteanul sint tipàrite in románente
la Bucure$ti in 1775; C u v in tele Avvei Dorothei, la Rimnicu Vìlcea in anul
1787. In acelasi timp, asemenea traduceri fàcea la Putna Arhimandritul Var-
tolomei Màzàreanu. Apoi, chiar dacà conditine istorice si contextul religios
erau mai putin favorabile, acelasi lucru s-a intimplat si in Transilvania (vezi
Si: Io n B u n e a , S c rie ri p a tristic e trad u se de Sam u il M icu C lain in «BOR»,
XCIV (1976), 9—12, p. 985—996). Asemenea scrieri, texte patristice, se traduc
in romàneste de reprezentantii scolii paisiene de la Neamtu, de mitropolitul
Grigorie al ^cirii Romànesti, de mitropolitul Moldovei Veniamin Costache (vezi
pe larg $i pentru epoca urmàtoare : Pr. prof. dr. I o a n G. C o ma n , Preocu-
p àri p a tristic e in lite ra tu ra te o lo g ic a ro m àn e ascà, in «ST», XXIII (1971), 5— , 6
p. 309—339).
*
MATERIAL OMILETIC
SI P A S T O R A L
PREDICA LA DUMINICA a XXV-a DUPA RUSALII
«$i cin e e ste a p ro a p e le m eu ?»
(Luca X, 29)
Desigur, ati recunoscut, iubiti credincio$i, ìntrebarea pe care inva

iatomi de lege, din pericopa evanghelicà de astàzi, a adresat-.o Mìntui-
torului Hristos. Ràspunsul ni 1-a dat lnsu$i Mìntuitorul Iisus Hristos
prin pilda Samarineanului milostiv. Un omf un om care se cobora de
la Ierusalim la Ierihon... a fost ràspunsul Domnului Hristos. Omul,
zidit dupà chipul $i asemànarea lui Dumnezeu, cununa creatiei Sale,
omul de lingà tine, de ¡lingà mine, $i de pretutindeni, pe care poruñea
din lege ne cere sà -1 iubim ca pe noi inaine. Cel care va face aceasta,
ne asigura Domnul Iisus Hristos prin aceasta pilda, va trai, va avea
viatà ve$nica.
Pericopa evanghelicà in care este cuprinsa pilda Samarineanului
milostiv poate fi tilcuità, a$a cum a $i fost dealtfel, in primul rìnd pe
un pian strict dogmatic, desprinzìndu-se din ea, in acest caz, ínvafátura
teoretica a Bisericii noastre potrivit careia umanitatea càzutà in pàcat
nu a putut fi salvata $i ridicata din aceasta cadere in conditine legii
celei vechi, ci mintuirea s-a putut realiza numai prin iubirea $i mila
lui Dumnezeu, care a determinat Intruparea Fiului Sàu, Acela care, ase-
menea Samarineanului milostiv, a turnat pe ranile suflete$ti balsamul
alinàtor al ìnvafaturii Sale datàtoare de nàdejde in biruinfa viefii $i
a binelui.
Din aceea$i pericopa evanghelicà desprindem insà $i ìnvàfàtura
creatina fundaméntala privind atitudinea pe care se cuvine s-o avem
fata de semenii nostri.
Poate cà in nici o duminicà de peste an Sfinta Evanghelie nu gràie$te
cu infeles mai potrivit pentru vremea noastrà decit prin ìntìmplàrile is-
torisite in pericopa de astàzi.
Sà ne reamintim deci, cuprinsul Evangheliei ce s-a citit astàzi, cu
ce prilej a rostit Mìntuitorul parabola Samarineanului milostiv. Un in-
vàtàtor de lege iudaicà, adicà un om care cuno$tea bine legea lui Moise,
càutìnd sà-L ispiteascà pe Mìntuitorul, I-a pus ìntrebarea : «Invàtàtorule,
ce sà fac ca sà modenese viata ve$nicà ?», la care Domnul Hristos,
$tiindu-l cunoscàtor de !lege, i-a ràspuns : «In lege cum ritenti ? Ce este
scris ?». «Sà iube$ti pe Domnul Dumnezeul tàu din toatà inima ta $i din
tot isufletul tàu si din toata iputerea ta si din tot cugetul tàu si pe
aproapele tàu ca pe tine insuti» — a zis invaiatomi de lege. «Drept ai
ràspuns» — i-a spus Mintuitorul. «Fa aceasta si vei fi viu». Dar invàtà-
torul de lege «vrìnd sa se indreptafeasca», a pus Mìntuitorului intre-
barea : «$i cine este aproapele meu ?» (Luca X, 25—29), dìnd astfel
Mìntuitorului prilej sa rosteasca parabola Samarineanului milostiv
(Luca X, 30—37).
Dupà invàfatura Sfintei Biserici, io\i oamenii au unul si acelasi Pà-
rinte, toti sint frati intre ei, si in fiecare se oglindeste chipul lui Dumne-
zeu. De aici izvoràsc si datoriile crestinului fatà de toti sememi sài,
farà deosebire de neam, de lege sau legàturi de prietenie. Crestinul tre-
buie sà-si implineasca datoriile fatà de aproapele sàu in temeiul ìndem-
nului Sfintei Scripturi : «in iubire fràfeascà, unii pe altii iubiti-và ; in
cinste, unii altora dati-và ìntiietate» (Rom. XII, 10). Crestinul i$i ìmpli-
neste datoriile fatà de aproapele prin cinstirea acestuia, ca fàpturà alea-
sa a lui Dumnezeu, prin respectarea viefii, libertàri si bunurilor aces
tuia, in spiritul dreptàfii, caci in duh de dreptate sàlàsluieste viafa si
fericirea oamenilor.
Iubirea fatà de Dumnezeu si om este cea mai mare dintre virtuti,
pentru ca este proprie insedi firii umane. Omul cind a fost zidit
de Creatorul sàu, a avut o fire bunà, gata de a lucra binele §i a iubi pe
toti. Pacatul insà a corupt firea omeneascà. Din bunà, dreaptà $i milos
tiv à, a fàcut-o iubitoare de sine $i nesimfitoare la suferinta aproapelui.
Dar s-a pogorit in lume Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care prin jertfa
Sa ne-a aràtat cà cea mai mare datorie a noastra este sà-i urmam pilda,
adicà sà -1 iubim pe aproapele, sa firn milostivi cu toti oamenii, indife-
rent de ce lege $i neam ar fi ei. A$a au fost $i au tràit inabitati nostri.
Poporul romàn, plàmàdit odatà cu incre$tinarea lui, a implinit porunca
iubirii aproapelui $i a milosteniei, in mod concret, in relatiile zilnice cu
toti cei de alt neam, care au ràmas, cu gìnd de fràfietate, in hotarele
mo$iei strabune. Ei au fost Samarineanul milostiv, care au pus la dis-
pozifia celor lipsifi camera lor de oaspefi.
Prin iubirea fatà de aproapele, iubiti credincio$i, putem ajunge la
mSsura desàvir$ita a virtutii, iar prin iubirea cea mai deplinà si mai
curatà a duhului ajungem la libertatea desàvirsità de patimi, pentru cà
«cel ce ramine in iubire, ramine in Dumnezeu» (Ioan IV, 16).
Iubirea crestina nu pune conditii si nu formuleazà restrictii. A iubi
crestineste inseamnà a dori si a face binele nu numai cèlui care este
vrednic de iubire, celui bun, ci a iubi pe orice om, in orice conditii s-ar
afla. O iubire jertfelnicà nu are gindul la ràsplatà, pentru cà «cei ce nu
urmeazà pe Iisus pentru EI insusi, ci pentru piinile pe care le ìnmulteste,
sint mercenari, copii in credintà» (Clement Alexandrinul). Dacà Mintui
torul s-a jertfit pe Cruce din nemàsurata Sa iubire, spre a ne mintui,
alegind iubirea jertfelnicà, drept singura cale spre mintuire, inseamnà
cà nici noi nu putem si nu avem alta cale.
Cind le-a dat ucenicilor porunca cea nouà, ca sà se iubeascà unii
pe alfii, Iisus s-a dat pilda pe Sine Insusi : «Và dau o poruncà nouà sà
va iubiti unii pe altii dupà cum v-am iubit Eu» (Ioan XIII, 34). Asadar,
pentru a cunoaste cum trebuie sà ne iubim semenii, sintem datori sà-L
imitàm si sà-L urmàm pe Iisus, pe Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit
M A T E R IA L O M I LET IC Ç7 P A ST O R A L
pe tofi cu lotalâ lepâdare de Sine, tara sa ceara de la noi vreo rasplata.

Din dragoste pentru noi, s-a jertfit, a primit sa devina om al durerilor
$i sà-$i dea viata pe Cruce. lata modelul nostru, iatâ masura dupa care
va fi masurata înaintea judecafii lui Dumnezeu dragostea noastrà fafâ
de aproapele, sâ -1 iubim, jertfindu-ne pentru el, fàra nâdejdea de a
primi rasplata. Cine nu iube$te pe fratele sau, nu iube$te nici pe Dum
nezeu, pentru ca «daca cineva zice : iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele
sau il ura$te, mincinos este, pentru ca cel ce nu iube$te pe fratele sau
pe care îl vede, nu poate sâ-L iubeascâ pe Dumnezeu pe care nu Î1
vede». Cu alte cuvinte, «cel ce nu iubeçte n-a cunoscut pe Dumnezeu»,
càci Dumnezeu este iubire $i deci, «cine iube$te pe Dumnezeu, iube$te
$i pe fratele sau» (I. loan IV, 8, 20—21).
Sa firn deci, iubifi credincioçi, samarineni milostivi, sa iubim pe
aproapele nostru ca sa iubim pe Dumnezeu, sà-1 ajutam în suferinfa
lui, sa ne bucuràm la izbînda lui $i sa nu ne impietrimi inima niciodatá
in fafa suferintelor omeneçti. Sint atîtea suferinfe in lume ! Pe de o
parte oameni care urzesc ràzboaie, care batjocoresc pe sememi lor, care
sàvîrçesc nedreptàfi, iar pe de alta, bolnavi $i oameni copleçifi de neca-
zuri, care a$teaptá ajutorul nostru. Sa nu trecem niciodatá nepasàtori
pe linga sufletul omenesc, a$a cum au trecut cei doi slujitori ai templu-
lui iudeu pe linga cel rànit de râufàcàtori ! Dumnezeu vrea de la noi
o mila lucrâtoare in faptele înduràrii trupe$ti $i a celei sufleteçti. «Omule,
zice Sfintul loan Gura de Aur, de nu-i dai astàzi nimic lui Hristos, dincolo
El nu va avea trebuintà de tine. Aici flàmînze$te El, aici înseteazà. Iisus
înseteaza dupa mîntuirea ta. De aceea vine El ca cerçetor. De aceea
umbla gol. Prin aceasta Dumnezeu vrea sà-fi daruiasca imparafia. Nu-1
trece cu vederea».
Ultimul îndemn al Domnului nostru Iisus Hristos, din pilda Sa-
marineanului milostiv, a fost «du-te $i fà §i tu la fel !». Este un îndemn,
iubifi credincioçi, care ni se adreseazâ si noua celor de astâzi, pentru cà
«întru aceasta vor cunoaçte toti cà sînteti ucenicii Mei — ne spune
Mîntuitorul — dacâ veti avea dragoste unii fata de altü» (loan XIII, 35).
Si este momentul potrivit, mai aies in Duminica de astâzi, dupâ
care începe postul Na$terii Bunului Samarinean, sà ne reculegem $i sâ
ne cercetàm cugetul in lumina Sfintei Evanghelii, care s-a citi-t astâzi,
pentru a vedea dacâ iubirea noastrà fatà de aproapele este din tot
sufletul nostru, $i dacâ mina noastrà se întinde pentru ajutorul celor
în nevoi.
Sâ-L rugâm pe Bunul Dumnezeu sâ sporeascâ în inimile tuturor
oamenilor, eu puterea Harului Sâu divin, câldura iubirii noastre pentru
aproapele $i duhul de jertfelnicie pentru binele obçtesc, a$a dupâ cum
au fâcut $i pàrinfii pârintilor nostri, trâitori in legea dragostei creatine.
Sâ rugâm, de asemenea, pe Dumnezeu ca efor-turile oamenilor de bine
din lumea întreagâ, care luptâ pentru apârarea demnitàfii umane, pen
tru apârarea drepturilor umane, pentru pacea $i buna înfelegere între
tofi oamenii $i între toate popoarele, pentru ajutorarea celor în nevoi
$i în suferintâ, sâ fie încununate eu succès deplin, spre slava lui Dum
nezeu $i fericirea tuturor oamenilor. Amin !
Pr. Asist. Dr. N. V. DURA
à
SLUJBÀ ARHIEREASCÀ LA CATEDRALA MITROPOLITANÀ
«SFlNTUL DUMITRU» DIN CRAIOVA
La Botezul Domnului — 6 ianuarie 1983. Pràznuit la citeva zile
de la Na$terea Domnului, cind «Cuvintul S-a fàcut trup $i S-a sàlà$luit
intre noi» (loan 1, 16), Botezul Domnului oferà in fiecare an, cre$tinilor
de pretutindeni, momente de inatta traire duhovniceascà pentru cà acum
«...Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii» (loan 1, 29) vine
la apa Iordanului pentru a primi botezul de la Inaintemergàtorul $i Bo-
tezàtorul loan. Acum, Dumnezeu se descoperà in Trei Ipostasuri — Tatal,
cel farà de inceput, Fiul, Cel impreunà farà de inceput $i Duhul Sfìnt,
Mingiietorul cel bun. $i dacà in Legea Vechiului Testament Dumnezeu
era mai mult cunoscut ‘in unitatea $i atotputernicia Sa, astàzi la apa
Iordanului Dumnezeu se descoperà in cele Trei Ipostasuri. Cerurile se
deschid $i Duhul Sfìnt se aratà in chip de porumbel peste Fiul, care se
boteazà, iar Tatàl ceresc màrturise$te : «Acesta este Fiul Meu cel iubit
ìntru care am binevoit» (Matei III, 17). In ziua Botezului Domnului, Dum
nezeu s-a descoperit lumii atit cit era necesar. De aceea, pe bunà drep-
tate, acest praznic se mai nume$te Epifanie sau Teofanie. Domnul Iisus
Hristos primind a se boteza de càtre loan, s-au sfinfit nu numai apele
Iordanului, ci intreaga fire a apelor. Apa de la botez devine, astfel, o
binecuvintatà «scàldàtoare» in care omul botezìndu-se in numele Sfin-
tei Treimi se spalà de pàcatul stràmo$esc $i de alte pacate sàvir$ite pina
atunci, se renante la vrednicia cea dintii, deschizindu-i-se portile ceretti
ale Impàràfiei lui Dumnezeu $i viefii vernice.
$i anul acesta in ziua de 6 ianuarie 1983 la Catedrala mitropolitanà
«Sfintul Dumitru», din Craiova, credincio$ii au inconjurat cu aleasà
bucurie, pe Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor, soborul preofilor $i
diaconilor fàcìndu-i rìnduita ìntìmpinare cu Sfìnta Evanghelie $i Sfìnta
Cruce, cintìnd intr-un ison Imnul Arhieresc.
Dupà rìnduita inchinare $i canonica inve^mìntare, se dà binecuvin-
tarea pentru dumnezeiasca Liturghie, sàvir$ità de Inaltul nostru Arhi-
oàstor. Credincio?ii se ìmpàrtà$esc din rostirile dumnezeie?tii Liturghii.
Dind glas aleselor simtáminte prilejuite de praznicul Botezului Domnu-

lui, in atmosfera de malta comuniune sufleteascá a Sfintei Liturghii,
ìnalt Prea Sfinfitul Mitropolit Néstor, la vremea rinduitá, rosteste pá-
rintesc cuvint de invàtàturà, spunind printre áltele :
«M ergìn d in v a ia li tó ate n eam u rile, bote-
zin du-le in n um ele T a tà lu i $i a l F iu lu i
$/ a i S íín tu lu i D uh » (Ma te i XXVIII 19).
«Nu cred cá este cineva dintre noi care dórente sá nu fie ourat cu
sufletul $i cu trupul. Dorinfa aceasta de puritate trupeascá $i sufleteascá,
a existat dintotdeauna la tóate popoarele, la intreaga omenire.
In vremea cind s-a náscut Domnul Iisus Hristos, mai mult insá ca
oricínd, omenirea cauta pe Dumnezeu — dorea desávirsirea duhovni-
ceascá. Dar, din cauza pácatului strámosesc, sfinfenia nu putea sá fie
atinsá. A fost deci necesará íntruparea Mintuitorului Iisus Hristos si
jertfa Sa de pe Cruce, ca apoi, prin Inviere sá ne dea posibilitatea do-
bíndirii puritáfii sufletesti si trupesti, de care s-au invrednicit mai intii
Apostolii, alesii lui Dumnezeu si apoi tofi crestinii.
Din ¿finta Scripturá aflám cá $i piná la Intruparea Fiului lui Dum
nezeu, omenirea cáuta puritatea sufleteascá si trupeascá, practicind
un botez formal. Credinfa de atunci a oamenilor era cá, dacá cineva
se spalá cu apa riurilor, se $i curáfeste de impuritatea sufleteascá. ín
vremea Mintuitorului Iisus Hristos practica botezului prin afundare
ín apá se fácea incá cu un sens mai inalt. Era botezul pocáinfei pe care
íl predica si il practica Sfintul loan Botezátorul.
Pe tofi cei care veneau la ríul Iordanului, Inaintemergátorul loan
ii índemna ca pe língá aceastá curáfie trupeascá prin apá, sá se pocá-
iascá $i sá facá fapte bune, necesare curáfiei sufletului.
Sfir$itul botezului sáu 1-a fácut Mintuitorul Iisus Hristos, Care a
primit a se boteza in apele Iordanului de la loan $i dupá care, a instituit
Botezul ca Tainá Sfintá : «Drept aceea, mergind inváfati tóate neamu
rile botezíndu-le in numele Tatálui $i al Fiului $i al Sfintului Duh,
inváfindu-le sá pázeascá tóate cite v-am pomncit vouá» (Matei XXVIII,
19—20) ; «De nu se va na$te cineva din apá $i din Duh, nu va putea
sá intre in Impáráfia lui Dumnezeu» (loan III, 5).
Prin Taina Sfintului Botez harul Duhului Sfint, puterea lui Dum
nezeu se pogoará asupra fiecáruia dintre noi, ne curáfe^te de pácatul
strámo$esc $i de alte pácate sávir$ite piná atunci $i ne dá posibilitatea
sá pástrám, sá fructificám $i sá sporim curáfirea noastrá sufleteascá.
Domnul Iisus Hristos fiind Dumnezeu adevárat $i Om adevárat, era
fárá de pácat $i deci nu -avea nevoie de botez, dar pentru cá din mo-
mentul intruparii $i-a luat asupra Sa pacatele ìntregii lumi, Mintuito
rul, din smerenie si din dragoste, a primit a se boteza de la Ioan, in
apele Iordanului.
Sfìntul Ioan Botezatorul «cel mai mare om nàscut din femeie», mare
prin viafa sa sfintà, boteza si pregatea multimile pentru intimpinarea
adevàratului mìntuitor, care este Domnul Iisus Hristos. In timpul pre-
dicii sale spunea celor care veneau la el : «Eu va botez cu apà spre
268 MIT ROPO H A OLTENIEI
pocàinfà, dar Cel Care vine dupa mine este mai puternic decìt mine ;
Lui nu sìnt vrednic sà-I due incàltàmintea ; Acesta va va boteza cu
Duh Sfinì $i cu foc» (Maiei 3, 11).
Apropiindu-se Domnul Iisus de apele Iordanului ca sa se boteze,
Sfintul loan II oprea zicìnd : «Eu am trebuinfà sa ñu botezat de Tine
$i Tu vii la mine ?». Ràspunzindu-i Iisus a zis catre el : «Lasa acum,
cà a$a se cuvine nouà sa ìmplinim toatà dreptatea» (Maiei 3, 14—
15). Aceste cuvinte intàresc din nou adevàrul cà Mintuitorul n-a avut
nevoie de botez, ci aceasta a fàcut-o pentru noi $i pentru a noastrà
mintuire.
In momentul cind a ieît din apa, cerurile s-au deschis $i Sfintul
loan a vàzut Duhul lui Dumnezeu pogorindu-se ca un porumbel peste
Iisus Hristos, iar glasul lui Dumnezeu-Tatàl s-a auzit zicìnd : «Acesta
este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit» (Matei III, 16—17).
Acum s-a descoperit cà Dumnezeu-Tatàl a binevoit sà sàvìr$eascà
mìntuirea neamului omenesc prin Dumnezeu-Fiul.
Dupà Invierea din morti $i Inàltarea la cer a Mintuitorului Iisus
Hristos, Sfintii Apostoli, care primiserà incredinfarea $i puterea sàvìr-
$irii tainei Sfintului Botez, s-au ràspindit in intreaga lume $i au ìn-
ceput botezarea tuturor neamurilor in numele Sfintei Treimi. De la ei,
ìncredintarea sàvìr$irii Tainei Sfintului Botez au primit-o episcopii $i
preofii, persoane investite cu puterea lui Dumnezeu $i care sàvìr$esc
neincetat, in Bisericà, Sfintele Taine rinduite.
Botezul este, a$adar, «poarta» de intrare in cre$tinism $i pentru
aceastà mare insemnàtate pe care o are in viafa cre$tinului nimeni
nu trebuie lipsit de el. O datà sàvir$ità, Taina Sfintului Botez nu se
mai repetà.
Dacà se ìntìmplà totu$i ca din slàbiciune omeneascà, omul sà gre-
$eascà $i dupà botez, Dumnezeu, din marea Sa iubire fatà de om, a
rìnduit Taina sfìntà a Pocàinfei (Matei XVIII, 18), càreia Sfintii Pà-
rinfi ìi mai spun $i «al doilea botez» $i prin care Dumnezeu iartà, prin
episcopul sau preotul sàvìr$itor, pàcatele.
Sfintii Apostoli au fost trimi$i de Mintuitorul Iisus Hristos sà pro-
povàduiascà Evanghelia «la tóate neamurile» (Maíei X, 5). Universali-
tatea cre$tinismului s-a vàzut de la ìnceput $i s-a fàcut simtità totdeauna
in decursul veacurilor $i al istoriei.
In pàrtile noastre, mai precis in Dobrogea de astàzi, a predicat $i
a botezat, dupà Tradire, Sfintul Apostol Andrei, precum §i unii uce-
nici ai Sfinfilor Apostoli.
Dacà neamurile vecine tSrii noastre — bulgarii, sirbii, ungurii î
ru?ii — au fost cretinate in masà, ìncepìnd din secolul al IX-lea, noi,
prin stràbunii nostri daco-romani, sìntem ìncre^tinati, sìntem botezati
din primele veacuri dupà Hristos. Poporul román s-a nàscut cre^tin.
Istoria poporului román $i a culturii románe§ti este de la ìnceput cre$-
tinà, de limbà latinà, permanent prezentà $i cu continuitate pe aceste
meleaguri stràbune.
$i dumneavoastrà tofi, astàzi, và botezati copiii in numele Tatàlui
$i al Fiului $i al Sfintului Duh, dìndu-le posibilitatea sà devinà desà-
vìr$iti in viafa spiritualà.
Primind botezul, devenim cu totii cremini, urinaci demni ai stràbu-

nilor nostri, botezafi in numele Sfintei Treimi aici, la Marea Neagrà,
la Dunàre $i Carpati. Ei $i-au iubit totdeauna, a$a cum ne iubim $i noi
astazi credinta Bisericii Ortodoxe Romàne, glia stràmo$eascà, pacea $i
buna colaborare intre oameni $i popoare.
In calitate de fii ai Bisericii Ortodoxe avem nevoie de puterea lui
Dumnezeu, de luminare dumnezeiasca $i de caldura Duhului Sfìnt in
toate actele vietii noastre. In viata de familie, in viata sodala, in viata
noastrà particul-arà sau publicà, Dumnezeu ne intàre^te $i noi trebuie
ÍNALT PREA SFIN TITU L MITROPOLIT NESTOR S A V lR $IN D SL U JB A SFIN TIR II APEI
CU PRILEJUL SÀRBÀTO RIRII PRA ZN ICU LU I BOTEZULUI DO M NULUI - € IANUAR1E 1983
sa fructificam acest har al Duhului Sfìnt care s-a pogorìt asupra noastrà
o data cu primirea tainei Sfìntului Botez».
Dupa incheierea pàrintescului cuvint, Inaltul Ierarh a savir$it slujba
Sfintirii Apei Mari. In cadrul slujbei s-au rostit rugàciuni pentru sànà-
tatea $i mintuirea dreptmàritorilor cremini ?i pentru pacea a toatà
lumea.
Dupà slujba sfintirii apei, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Néstor
botezat credincio$ii, care s-au ìndreptat spre cásele lor, cu inimile piine
de bucurie duhovniceascà $i ducìnd cu ei apa cea sfinita, transmifind
tuturor pàrinteasca dragoste $i arhiere$ti binecuvintàri.
Pr. ION DORAN
R E C E N Z I I
f N I C O L A E,
MITROPOLITUL BANATULUI,
TEMEIURILE INVATÀTURII
J ORTODOXE,'
Editura Mitropoliei Banatului, Timi$oara, 1981, 152 p.
inalt Prea Sfinitili Mitropolit Nicolae al Banatului prívente problematica izvoare-
lor fundaméntale ale revelafiei — temeiurile invafáturii crestine — dintr-o perspec
tiva optimista. Inalt Prea Sfinfia Sa apreciazà, in cuvintul inlroductiv, cà «de la o
vreme incoace, sub influenfa cercetàrilor teologice, cu osebire a celor biblice si, nu
mai pufin a ecumenismului contemporan, opiniile crestinilor cu privire la Sfinta Scrip-
turà si Sfinta Tradire au inceput sa se apropie ìnlàtuTindu-se multe din nepotri-
virile si contradictiile din trecut (p. ).
6
Am reprodus aceastà judecatà, care exprima o stare de fapt, pentru a evidenzia

impulsul, metoda si finalitatea acestei valoroase lucràri. Este, deci, vorba de un nou
gen de discufii preliminare, pe care misoarea ecumenica le-a seos din heratismul
unor traditi locale (omenesti), deschizind noi cài de acces spre posibile si necesare
concilieri.
Lucrarea urmàreste sa ìntàreascà intii convingerea credinciosilor Bisericii Or-
todoxe cà Sfìnta Scripturà si Sfinta Tradire nu trebuie despàrfite si cà ambele sint
legate de Bisericà. In acelasi timp ea urmàreste, sub impulsul ecumenismului con
temporan, «revalorizarea tradirei noastre» si decelarea punctelor de convergerà
cu interpretàrile altor Biserici sau organizafii crestine. Deci este o lucrare de edifi
care «inàuntru» si «in afarà». O carte ortodoxa privind problemele in perspectiva
universului. Dacà mi-ar fi ingàduit, cu modestia cuvenità, as incadra gindirea rnitro-
politului Banatului in fluxul ierarhilor nostri care abordeazà problemele acute ale
contemporaneitàfii, vàdind o cunostiinfà sacerdotalà si patrioticà, ingemànate de-a
lungul veacurilor. O argumentare viguroasà, reiterind spafiul preferat al gindirii
patristice, ne face sà simtim clocotul unei energii insolite, care insà nu izbucneste
in tornade, ci-si cautà fàgas propriu pentru o curgere cuminte, dar adincà. Chiar
adversitàfile, autorul acestei càrtf, le intìmpinà cu o finete dezarmantà, sub semnul
unui echilibru intre fondul noematic $i controlul exteriorizàrilor. Prin conexiuni
noi, prin interpretàri personale si perspective variate, autorul conferà problemelor
un aer de prosperine si interes. Demersul autorului conciliazà polaritàfile, incearcà
reductia antinomiilor, coborìnd deseori din actualitate càtre structurile adinci ale
elementelor primordiale si ridicind comentariul la coerente interesante.
Pe astfel de coordonate, evidenfiate emblematic si in eseurile, nótele si comen-
tariile semnate sau nesemnate de Inalt Prea Sfinfia Sa in revista «Mitropolia Bana-
RECENZII 271
tului» sau în prefetele la numeroase cärti §i in alte studii privind invätätura creatina
ortodoxa, evolueazä gindirea unui ierarh román, contemporan cu grávele problème
pe care le abordeazä. N-am sä incerc, alci, aprecieri asupra scriiturii Inalt Prea Sfin-
tiei Sale, pe care i-o cunoa$tem de patru decenii. N-am sä scriu despre vocatia este-
ticá, pe care i-o atestä permanenta cäutare a frumosului constitutiv uman sau despre
eleganta stilului, expresie a unei frumuseti interioare. Stilului Inaltului ierarh i s-ar
potrivi aprecirea pe care G. Cälinescu o fäcea creatorilor de limba romaneascä Var-
laam, Antim Ivireanul, Dosoftei... : «curgerea mieroasä a limbii, densitatea de lichid
greu a frazei, materialitatea vorbei care dau mireasmä mihnirilor abstráete» (Ap. Mir-
cea Martin, G. Cälinescu $i «complexele» literaturii romàne, Bucure$ti, 1981, p. 83).
Printr-un discret iz arhaic, stilul Inaltului ierarh bänäfean se apropie de «limba vechi-
lor cazanii» doar prin explorarea virtutilor cromatice ale limbii strämo$e$ti. Chiar in
diversitatea tematicä, disponibilitätile stilistice sînt <acelea$i, cu un spor de clari-
tate $i virtuti estetice.
Dar cred cä ar fi mai util, pentru cititori, sä reproducem citeva din ideile care
se incheagä in sistemul de gindire al Inaltului ierarh. Autorul formuleazä intii inter-
pretärile eronate, puse sub semnul principiului «sola Biblia». Teza care susine sufi-
cienta Sf. Scripturi $i cele derivate din ea (adicä : accesul nelimitat la Sf. Carte, li
bertatea $i posibilitatea fiecärui credincios de a întelege $i interpreta textul sacru,
eliminarea unor cärti din Vechiul Testament) sînt combätute prin interpretarea co-
rectä a textelor biblice. Interpretarea corectä a textelor, îndepârtînd echivocitatea,
duce la concluzia cä Sf. Scripturä, färä a-i diminua importanfa, nu este unicul depozit
al revelatiei. Ortodoxia, nu cunoaçte nici un fel de tabuizare eu privire la citirea Sf.
Scripturi, dar nu o considerä «o simplâ carte de citât», ci realitate a experienfei ha-
rice. Biblia este cinstitä, dar nu idolatrizatâ. Citirea çi cunoaçterea ei nu conduce
automat la mîntuire. Biserica asistä credinciosul, care eiterte Biblia, cu mjloacele
ei harice. Ortodoxia a pus $i pune Biblia in mina tuturor creçtinilor, dar ii indrumä
sä apeleze la ajutorul cunoscätorilor pentru ìnfelegerea ei.
Sfìnta Scripturä nu este o carte greoaie, ermeticä, totuçi interpretarea ei e difi-
cilâ $i nu poate fi tileuitä dupä socotinfa fiecäruia (II P etru I, 20). Biserica a întoc-
mit «un dreptar» (ermineutica), adicä teoria regulilor de interpretare corectä a Sfin-
tei Scripturi. Trebuie sä respeetäm Biblia intreagä, folositä in timpul Mintuitorului
$i Sfintilor Apostoli, cunoscutä, mai tìrziu, sub denumirea de Septuaginta, in limba
greaeä, $i Vulgata, in limba latinä, cuprinzind Vechiul $i Noul Testament. Prescrip-
tiile Vechiului Testament nu pot fi puse pe acelaçi plan cu poruncile Noului Testa
ment, prin însuçi faptul cä dupä Vechiul Testament a urmat altul nou, care nu $i-ar
fi avut rostul daeâ nu ar fi adus, cum îi sp-une chiar numele, ceva nou (p. 33), totu$i
Vechiul Testament face pare integrantâ din Biblia creçtinâ $i nu poate fi éliminât sau
trunchiat. încercârile de a respinge Vechiul Testament sau a-1 separa de Noul Tes
tament, încercâri impregnate de ideologii rasiste, nu au nici un temei, ceea ce pre-
zenta lucrare ne dovede$te eu prisosinfä : Novum Testamentum in Vetere latet, Vê
tus in Novo patet (Fer. Ieronim).
Dupä citeva interesante reproduceri (papirusuri, fragmente din manuscrisele de
la Marea Moartä — Qumran si alte locuri, facsimile...), autorul trateazä problematica
Sfintei Tradifii, ca temei al invätäturii creatine $i relafia cu Sfìnta Scripturä. Tra
dita s-a näscut deodatä cu intrarea omenirii in istorie.
In documente s-a notât ceea ce anterior a fost in con$tiintâ ?i s-a véhiculât oral.
Creçtinismul $i Biserica sînt de-o virstä cu Tradifia, s-au dezvoltat $i aprofundat
impreunä, in baza fägäduinfei Mintuitorului cä va fi cu ucenicii Säi pinä la sfîrçitul
veacurilor prin Sfîntul Duh (p. 57). O parte din Tradifia primará a fost scrisä $i a
devenit Scripturä. O altä parte, nescrisä la inceput, cu timpul, spre a o feri de alte-
räri, adäugiri sau impufinäri, a fost $i ea codificatä in märturisiri de credinfä çi sim-
boluri, in hotäriri, canoane çi reguli ale sfintelor sinoade, in rinduieli $i rugäciuni
de genul liturghiei, tainelor, ierurgiilor. Fixarea Sfintei Tradifii s-a fäcut sub asis
tenta Sfîntului Duh. Acestea sînt tezele esentale ale invätäturii ortodoxe, pe care
autorul le argumenteazä $i le apärä de interpretäri eronate, fatä de traditile ome-
neçti, profane, denaturate, sträine de esenta $i functiunea spiritualä a cre^tinismului,
de cultul in «duh $i adevär» instituit de Hristos. Arguméntele sînt variate, exhausti
ve, ordonate dupä metodologia folositä in prima parte. Intre Stinta Scripturä $i Sfìn
ta Tradifie existä o legäturä indisolubilä. Amindouä formeazä un intreg. Scripturä,
Tradita ?i Biserica trebuie concepute $i vàzute a$a cum sint in realitate, adicà intr-o
unitale organica (p. 83). Formularea ar trebui retinutà, cu toatà cuviinta, de catre
toti crestinii. Intre Traditia apostolica ?i cea patristica nu este deosebire sau contra-
dictie.
In concluzie, dnalt Prea Sfintia Sa ne spune : «Punind in lumina pozitia ortodoxa
nu ne-a fost in gind sa nesocotim opiniile altora, chiar daca pe alocuri am optat
pentru sublimen care se preteazà la replici. De altfel spiritul ecumenic predominant
azi in relatiile dintre confesiuni $i denominatiuni, impune intelegerea reciproca $i
respect mutuai. Acelasi ecumenism insà, pe de alta parte, promoveazà màrturisirea
sincera ?i cinstità a crezului propriu» (p. 97).
In anexa autorul comenteazà tratatul scrilitorului Tertulian «Despre prescriptia
ereticilor». Aplicìnd principiul prescriptiei, din dreptul román, Tertulian propunea ca
ereticilor sa li se conteste apelul la Sfinta Scripturà deoarece nu le apartine. Dreptul
de posesiune asupra Sfintei Scripturi il are numai Biserica, incepind cu Sfintii Apos
toli $i urma$ii lor, iar nu cei apàruti in cursul vremii $i care nu au nici o legatura de
filiatie cu Hristos $i cu Apostolii sau urma$ii lor.
Tot in anexa sint reproduse documente de extrema valoare pentru problema
tratatà sub genericul : «Sfinta Scripturà $i Sfinta Tradire in conceptia mi$càrii ecu-
menice».
Tóate acestea vàdesc preocupadle si nàzuinfele Inaltului ierarh de a deschide
cài de acces catre o intelegere a Bisericilor creatine, confirmìnd ceea ce anticipase
in cuvìntul introductiv.
Remarcabilà este bibliografia care incheie volumul. O bibliografie tematica
foarte bogatà oferà repere pretioase celor ce urmàresc si aprofundeazà temeiurile in-
vàtàturii ortodoxe $i pozitia Bisericii Ortodoxe in grávele probleme care agita, in
acest veac, religiile ?i confesiunile, probleme pe care noi, credincio$ii, le apreciem
in viziunea ierarhului nostru, dupà generoasele sale meditafii ?i deschideri spre uman
§i universal.
Cele expuse aici nu reflecta decit in foarte mica màsurà frumusetile cartii, pe
care nu le putem evidenza nici prin modeste aprecieri si nici prin cele citeva frag
mente reproduse. Cartea trebuie citità in ìntregimea ei.
Preot Dr. MARCU BÀNESCU

M I T R O P O.I. I A O L T E N I E I
REVUE OFFICIELLE DE L’ARCHÈVÊCHÉ DE CRAÏOVA
ET DE L’ÉVÊCHÉ DE RÎMNIC ET AROEÇ
XXXV-EME ANNÉE, N»» 3 — 4 MARS-AVRIL 1983 -
SOMMAIRE
' . • Page
E T U D E S ET A R T I C L E S
% *•
• • I
«SOURCES DE LA FOI O R T H O DO X E » t
S. Em. Mgr NESTOR, *Archevêque de Craïoya et Métropolite d'Oltenie, Ecrits

patristiquës dans l'Eglise Orthodoxe Roufriaine> Jusqu'au XVII-éme
* siècle (Sources, traductions, diffusion) (II), thèse de doctorat en Théologie 155
.
\ • • »
•
#
MATERIAUX HOMTLETIQUES ET PASTORAUX

%
263
• t • 0
LA VIE DEL' EGLISE
• Service divin présidé par S. Em. Mgr NESTOR dans ia cathédrale métropolitaine
.à .C ra io v a , compte rendu par le P. Io.an Dor$n . , / .* / . . 266
0 • « C •O M P T E S R E N D êU S
ê
S. Em. Mgr NICOLAE, Métropolite de Banat, Les • bases de la. foi orthodjoxe,
Les Editions de la Métropole de Banat, Timiçoara 1981, par le P. Dr. *
Marcu B a n e sc u ..................................................... ■ ....................................... 270
4
t
S
$ 0
\ 0
% %
•%
%
I %
4
0
% 4
9
»
0
9
0 %
S
4
%
0
t
t
0
9 \ %
f
0
0«
ON PEUT S'ABONNER À LA REVUE «MITROPOLIA OLTENIEI» PAR :
ILEXIM — Departamental export-import presâ, Bucnreçti, Str. 13 pecembrle nr. 3,
P.O.B. 136—137, telexs 12226

É
•• V
ANUL XXXV, Nr. 5 - 6 , MAI- IUNIE 1983

CRAIOVA •
i .
I '
*i
p* »
&■
\
/ V
S U MA R
N
Pag
.PASTORALE CHIRIARHALE 0
t NESTOR, Arhiepiscop §i Mitropolit, Pastoralà la Inyierea Domnului — 1983 275 •

' TIOSIF, Episcop al .Rimnicului §i Arge$ului, Pastoralà la Invierea Domnului
% * • • • • • • * * • • • • • • •
280
S T U D I I- S I A R T I C O L E
*
•
*
*
1
«/ZVOARE ALE D R EPTEl C R ED IN T E »
f Néstor, Arhiepiscop §i Mitropolit,

•
S c rie ri
p a tristic e
•In• *
B i s e r i c a . O rto d o x à
*
*%
R om àn à p ín á In*sec. a l X V lI-le a . Izvoare, traducen, circu iate (III) (Tezà

de doctorat in Teologie) . . . . . •. . . . . 285
/
/
••
•è
\
f-
•.
ì .
«•
» V
; i
R E V I S T A O F I C I A L Ä A A R HI E P I S C O P I E I C R A I O V E I
ÇI A E P I S C O P I E I R Î M N I C U L U I $1 A R O E Ç U L U I '
i
y
% .
ANUL XXXV, Nr. 5 - 6 MAI — IUNIE 1983
REDACTIA ÇI ADMINISTRAJ1A :
S E C T I A C U L T U R A L A A S F I N T E I A R H I E P I S C O P 11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
0
I
<
%
COMITETUL DE REDACT^ :
Pre$edinjl: I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop al Craiovei
$i Mitropolit al Olteniei/
M em bri: P. S. DAMASCHIN SEVERINEANUL, Episcop-vicar al Arhi-
P. S. GHERASIM PITE§TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiei
P. C. Pr. Prof. ILIE D. BRATAN—Craiova.
«
P. C. Pr. dr. LBON IFTODI—Craiova.

P. C. Pr. DUMITRU C. SANDU—CSlimane$ti-Vilcea.
Redactori P. C. Pr. ION RÄDUT, Consilier cultural la Arhiepiscopia
R edactor: VICTOR P. GRIFONI
0
a
%
I
PASTORALÀ
LA PRAZNICUL ÍNVIERII DOMNULUI
1983
t NESTOR
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI §1 MITROPOLIT AL OLTENIEI
m
IU BITU LU I N O ST R U CLER, C IN U LU I M O N A H A L S I TU TU R O R
D R EPTM A R ITO R ILO R C R E $T IN I DIN A C E A S T A EPA R H IE : ITAR,
M ILA , P A C E S I BU C U R IE DE LA DUM NEZEU A T O A T E JIIT O R U L ,
IA R DE LA N O I, A R H IP À ST O R U L V O ST R U , A R H IER EST I
S I P A R IN T E ST I B IN E C U V tN T À R I
«tnviat-a Hristos fi via(a stapinefte !» *

HRISTOS A INVIATI
Iubiti frati cre$tini,

Din nemárginita Sa dragoste «pentru noi oamenii ?i pentru a noastrá
mintuire», Domnul nostru Iisus Hristos «S-a rastignit... a pátimit §i S-a
ingropat. $i a inviat a treia zi, dupa Scripturi» — cum noi marturisim §i
ín Simbolul credintei.
In sfinta §i marea Vineri, rastignit fiind pe cruce, «Iisus, stiigind cu
glas mare, a z is: Parinte, ín míinile Tale íncredinfez duhul Meu. $i
acestea ziclnd, $i-a dat duhul» L In aceea?i zi a durerii, Iosif «cel cu bun*1
* C u v ín tu l de ín v á fá tu r á a l S íín tu lu i lo an G ura de A u r ín n o a p te a S ü n te lo r Pa$ti.
1. L úea XXIII, 46.
I
chip» a mers la Pilat $i a cerut trupul rastignit al Domnului Iisus. L-a

coborìt de pe cruce $i l-a. ìnfà$urai in giulgiu de in, punìndu-1 intr-un
mormìnt sàpat in piatrà, mormìnt in care nimeni nu mai fusese pus. Apoi
Pilat, dupa statuì fariseilor care se temeau de cuvìntul Domnului Hristos :
«Dupà Ueì zile Ma voi scula» 2, a poruncit in ziua urmàtoare, adicà in
Simbàta mare, ca mormintul sa fie pecetluit §i ìntarit cu strajà3.
A treia zi dupa ìngropare, in prima zi a sàptàminii, in ziua Domnu
lui, .Duminica munita de atunci incoace, «la miezul noptii, pe cind stra:
jerii pàzeau mormintul, pàmìntul s-a cutremurat $i un inger s-a pogorìt
$i a ràsturnat piatra de pe mormìnt» 4. «Infàfi$area lui era ca fulgerul $i
imbràcàmintea lui alba ca zapada. de frica lui s-au cutremurat stràjerii
$i s-au iàcut ca morfi» 5. Mintuitorul Iisus Hristos a ìnviat din morti, «cu
moartea pe moarte calcind, $i celor din morminte viafà dàruindu-le».
Biruind moartea, «Inviat-a Hristos...» $i, de acum ìnainte, «viata stàpi-
ne$te» 1—cum spune Sfìntul loan Gura de Aur.
Dreptmàritori cremini,
Acest Sfint Pàrinte al Bisericii noastre, urmìnd invàtàturile prooro-
cului Osea 6 $i ale Sfintului Apostol Pavel 7, in Cuvìntul de ìnvàfaturà
pentru stìnta noapte a .Pa$tilor, exprima adevàruri de credinfà funda
méntale : «Unde-fi este, moarte, boldul ? Unde-fi este, iadule, biruinfa ?...
Nimeni sa nu se tinguiasca pentru pacate, cà din mormìnt iertarea a
rasarit. Nimeni sa nu se teamà de moarte, ca ne-a izbàvit pe noi moartea
Mìntuitorului. «Inviat-a Hristos §i viafa stàpìne$te /».
Prin aceste ìncredinfàri despre triumful vietii asupra morfii, Stinta
noastrà Bisericà ne invafà cà omul este creat pentru viata. Viafa biruie$-
te, viafa stàpìne$te.
Mintuitorul Iisus Hristos S-a ìntrupat pentru oa lumea «viafa sa
aibà, $i din bel§ug sa aibà» 8.
Existenta noastrà pe pàmìnt este un timp relativ $i scurt pe calea
spre ve?nicie. Dar acest stadiu este, $i trebuie sà fie, o luptà pentru
ìnviere, pentru dobìndirea vietii vernice. Invierea de aici, prin har, este
garantia invierii celei de apoi. Prin Invierea Domnului nostra Iisus
Hristos noi am primit harul, spre eliberarea de dubla moarte : a sufletu-
lui $i a trupului.
Sfintii Pàrinti ai Bisericii noastre ne invatà cà revenirea omului la
Dumnezeu §i legàtura dintre sufletul $i trupul lui s-a putut face in mod
deplin numai in Iisus Hristos, prin jertfa Sa. Mintuiitorul a acceptat
moartea in Sine spre a ne ràscumpàra $i pentru a da prilej puterii Sale
dumnezeie^ti sà reuneascà sufletul $i trupul, chiar despàrfite prin moarte.
• La Prohodul Domnului,'* in Vinerea Mare,' noi am cintai :
«In mormìnt, Viafà, / Pus ai fost, Hristoase, / J$i cu moartea Ta pe
moarte o ai pierdut / $i viafà tumii Tu ai izvorìt» 9.
2. Ma te i XXVII, 63. 3. Ma te i XXVII, .
6 6
4. S in a x a ru l in sfìnta §i marea Duminicà a Pa§tilor. 5. Ma te i XXVIII, 3—4.

6. O se a XIII, 14. 7. / C orin ten i XV, 55. 8. lo a n X, 10.
9. Prohodul D om nului Iisu s H risto s, I, 7.
PASTORALE #
277
%
In sfintele cìntàri din noaptea Rástignirii, revine mereu preamarirea

Domnului Hristos ca simbol al Viefii, preamarirea dumnezeie$tii Sale
puteri biruitoare asupra morfii, izvoritoare de viata :
«Iisus, Viata, / Gustlnd .moante acum, / Pe toî oamenii de mearte
i-a izbavit / $i viafà tuturor le-u dàruit» 10.
Cinstiti enoriaçi,
Prin Invierea Sa din morti, JMintuitorul nostru Iisus Hristos supune
pe toti vràjma$ii $i pe cel din urmà nimicit, care «este moartea» ll. Prin
Invierea Domnului s-a implinit cuvìntul profetic : «moartea a fost ìnghi-
tità de biminlà» 12. A inviat din morti Domnul, «$i cu Sine pe noi toti
ne-a inviat din moartea de veci $i ne-a facut mo$tenitori Imparatici
ceretti» 13.
Unul dintre scriitorii bisericeçti, Sfìntul Chirii al Alexandriei, spune
ca Domnul Hristos, «dacà n-ar fi mûrit pentru noi, nu ne-am fi mintuit ;
$i dacà n-ar fi fost ìntre morti, n-ar fi scuturat stapìnirea cruda a
mortii» 14. Nimicind moartea, Mintuitorul «a adus la lumina, viata
nemurirea» 15*.
Se cuvine dar, ca neincetat, noi «sa dam multumire lui Dumnezeu,
Care ne-a dat biruinfa prin Domnul nostru Iisus Hristos !» iG. Ca adevà-
rati cremini, sa dam urmare indemnului Apostolului neamurilor, Sfìntul
Pavel : «multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui care ne face
pururea biruitori in Hristos...» 17.
Prin jertfa Sa de p'e cruce, Domnul Iisus Hristos a izbavit ìntregul
neam omenesc de pacatul neascultàrii savìr$it de Adam, $i, mai mult
incà, ne-a dat «prisosinfà harului», pentru a stràbate aceasta viata pamin-
teasca intarli prin credintà, cu rìvna neabatuta spre dobindirea fericirii
vernice : «dacà prin grecala unuia moartea a imparata printr-unul, cu
mult mai mult cei ce primesc prisosinfa harului $i darului dreptàfii vor
Imparati in viata prin Unul Iisus Hristos» 18.
Frati cremini,
»
Pentru ca viata sa stàpìneascà $i sa rodeasca deplin in fiinta noas
trà, in lumea aceasta $i pentru ve$nicie, se impune un efort sustinut, o
ostenealà deosebità din partea noastrà, a fiecarui cre$tin. «Dacci Duhul
Celui Care a inviat pe Iisus din morti locuie$te in voi — arata Sfìntul
Apostol Pavel —, Cel Ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii
trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sàu, Care locuie$te in
voi» 19.
Pentru desàvir$irea noastrà duhovniceascà, pentru continua stàpì-
nire a viefii, 'trebuie sa ne ìmbràcàm cu tonte armele lui Dumnezeu, sa
10. P rohodul D om nului Iisu s H risto s, I, 32. 11. I C o rin ten i XV, 25—26.
12. I C orin ten i XV, 54.
13. Varlaam Mitropolitul Moldovei, C az an ie la s la v ità $/ lu m in ata zi a In v ierii.
14. Sf. Chirii al Alexandriei, G lap h y roru m in G en esim , III. 15. I l T im otei I, 10.
16. I C orin ten i XV, 57. 17. II C orin ten i II, 14. 18. R om ani V, 17.
19/ R om ani Vili, . 1 1
<
stàm tari, cu mijlocul incins cu ade vanii si imbracati in piatola drep-

tatii, gata fiind pentru Evanghelia pàcii20. Precum Domnul Hristos a
inviat din morti prin slava Tatàlui, «a$a sà umblám §i noi íntru inno ¡rea
vietii...» 21.
Domnul nostru Iisus Hristos a murit si a inviat pentru noi toti, ne-a
dat dumnezeiasca Sa pildà de iubire, ínvatindu-ne cà iubirea ínseamna
daruire, jertfire pentru binele celorlalti, pentru trátele nostru, care este
fiecare om. Acesta este si intelesul invátaturii Sfintului Apóstol Pavel
ca, in oricare clipà a vietii noastre, «impreunà cu Domnul Hristos sa
vietuim» unul pe aìtul sa ne zidim 22.
Pentru fiecare crestin, Praznicul Sfintei Invieri a Domnului trebuie
sa fie «temeiul pàcii, pricina impàcàrii, ìndepàrtarea ràzboaielor, nimi-
cirea mortii...» 23. Fiindcà Mintuitorul nostru a murit si a inviat pentru
noi, sa ne sìrguim ca fiecare si toti ìmpreunà ìntru ìnnoirea vietii sa
umblàm 24.
Ìnnoirea vietii cere infàptuirea pàcii, iar dumnezeiasca poruncà a
pàcii este' cu deosebire actualà in zilele noastre. «Nimic nu-i mai bun
ca pacea, in care inceteazà orice ràzboi al celor ceretti si pàmìntesti» 25.
Lucrind cu hàrnicie, fiecare acolo unde este rinduit, in fabrici sau
pe ogoare, in scoli si in laboratoare, creind sau instruind pe altii, sà nu
incetàm nici o clipà de a lupta cu mijloace pasnice, cu ràbdare si iubire,
pentru buna convietuire si cooperaren ìntre popoare, pentm oprirea
cursei ìnarmàrilor care amenintà ìntreaga omenire, oriunde, s-ar pro
duce aceste pregàtiri de ràzboi. Dezarmarea pe tóate meridianele lumii,
biruinta vietii $i a pàcii, este cea mai puternicà nàzuintà a intregii noastre
natiuni, exprimatà activ, cu hotàrìre, sub ìnteleapta conducere a Pre-
sedintelui Romàmei, Domnul Nicolae Ceauçescu.
Iubifi fii duhovnicesti, »
/
Viata noastrà reprezintà darul dumnezeiesc cel mai de pret, redo-
bindit de neamul omenesc prin Invierea Domnului. Nesocotirea acestui
dar este neascultarea fatà de Dumnezeu, Stàpinul si Izvorul vietii noas
tre, dar constituie si abaterea cea mai gravà de la principiile ordinii
morale si juridice din lume. Intemeiatà pe legea iubirii, ìnvàtàtura noas- ■
trà crestnà aratà cà dreptul, adevàrul, libertatea trebuie sà guverneze in
raporturile dintre oameni.
Toti oamenii sìnt fiinte cu drepturi egale, creaturi ale aceluiasi
Dumnezeu, Care a redat lumii pacea si viata, prin Invierea iubitului Sàu
Fiu. Tonte drepturile ómenesti au menirea sà asigure si sà ìntàreascà
stàpmirea vietii.
Porunca dumnezeiascà datà nouà, tuturor crestinilor, ne cere sà res-
pectàm si sà apàràm viata omeneascà, aràtindu-ne cà trebuie pretuità
mai mult decìt oricare bun din aceastà lume.
20. E fe se n i VI,'13—15. 21. R om an i VI, 4. 22. / T e sa lo n ic e n i V, 9—11.
23. Sf. loan Gura de Aur, C u v in t la S fin tele P açti, P.G. LII, 765—772.
24. E v a n g h e lia cu ìn v a fa tu r a , Braçov, 1581. Cazanie la Duminica Tornii.
25. Sfìntul Ignatie Teoforul, E p isto la c a tre E fesen i, XIII, 2.
PASTORALE 279
4
«Pacea lui Dumnezeu, caie covìr$e$fe òrice minte, sa pàzeascà ini-

mile voastre $i cugetele voastie, Intiu Hristos Iisus» 28 Cel inviai din
morti §i dStStor de viatà deplin stSpìnitoaxe !
h risto s a In v ia ti
Al vostru arhipàstor sufletesc, stàruitor in ruga càtre Dumnezeu,

spre deplina biruinta a vietii §i a p&cii,
ARHIEPISCOP $1 MITROPOLIT
Data la re§edinta noastra mitropolitanà din Craiova, cu prilejul

Praznicului Invierii Domnului din anul mintuirii 1983, Duminicà 8 mai.-
1
*26
26. F ilip en i IV, 7.

PASTORALÀ
DE SFINTELE PAÇTI DIN ANUL 1983
f I O S I F,
din mila lui Dumnezeu Episcop al Rîmnicului çi Argeçului,
iubitului Nostru cler çi binecredincioçilor ascultâtori,
HAR 5 PACE DE LA DUMNEZEU TATÀL NOSTRU OEL DIN CERURI,

1
IAR DE LA SMERENIA NOASTRÀ, PÀRINTEASCÀ 1MBRÀTIÇARE

$1 ARHIEREASCÀ BINECUVINTARE.
«Pe cind m e rg e a u e le c a sa ves-

te a sc â pe u cen ici, ia tâ U sa s ie-a în-
tim pin at çi le -a zis : B u c u ra fi-v â !
Çi e le ven in d a p ro a p e a u cu p rin s
p ic io a re le Lui çi I s-au in ch in at»
(Matei 28/9).
Iubitii mei îii çi tiice duhovniceçti întru credinta cea sfintâ

çi scumpâ a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe,
HRISTOS A ÎNVIAT !
In dimineata aceea sfîntâ, cînd zorii zilei începeau sa risipeascâ
întnnericul noptii, Sfintele femei mironosite merseserâ la mormîntul
Domnului, pentru ca.dupâ cuviintâ sa ungâ Sfîntul Sâu Trup. Gâsind însâ
piatra de pe mormînt râsturnatâ, au fost cuprinse de frica çi de cutremur
pentru câ nu au mai gâsit pe învâtâtorul lor în mormînt. Dar un înger
al Domnului le-a întîmpinat spunîndu-le : «Nu va înspâimîntati ! Câutati
pe Iisus Nazarineanul cel râstignit ? Nu este aici. Iatâ locul unde L-au
pus. Mergeti $i spuneti ucenicilor Lui çi lui Petru, câ va merge în
Galileia, mai înainte de voi ; acolo II veti vedea, dupâ cum v-a spus»
(Marcu 16/6—7).
PASTORALE 281
»
Si tot in aceastà dimineatà stinta, acelora$i stinte Mironosite, Dom-

nul Iisus Hristos s-a aràtat viu ?i le-a zis : «Bucurati-và» !
Bucurati-và este primul cuvint pe care il roste$te Domnul dupa
Invierea Sa femeilor mironosite care, piine de dragoste pentru El, il
plinsesera, il ingropaserà $i ràmasesera atìt de indurerate ?i deznàdàj-
duite din pricina mortii Sale.
Bucurati-va este cuvintul pe care Donimi! prin eie il posteóte
$i acum tuturor celor care, crezind in El $i ìnchinìndu-se Lui, sàrbato-
resc dumnezeiasca Sa iiiviere.
Bucurati-va ìndeamnà $i Biserica noastrà pe toti credincioîi sài in
aceastà zi de pràznuire.
«Ziua Invierii popoare sa ne veselim» !
Paítele Domnului, Paítele se cinta in tirnpul Sfintei Slujbe a Invierii,
credincio$ii avìnd fàclii aprinse in miini, $i intilnindu-se unul cu altul,
se saluta cu salutul pascal: «HRISTOS A INVIATI ADEVÀRAT
A INVIAT».
Iubifi fii duhovnice$ti, «

«
Cu adevàrat «aceasta este ziua pe care- Domnul a fàcut-o sa ne

bucuràm $i sa ne veselim ìntru ea» (Ps. 117/24). Cu adevàrat «acum
tóate s-au umplut de luminà $i cerul $i pàmintul $i cele dedesubt» (Din
cintàrile Pa$tilor).
Dar care este temeiul acestei generale bucurii ?
Pentru ce creatimi sint stapimti, la ziua Invierii Domnului, de sim-
tàminte atìt de puternice ?
Ràspunsul e cà : Sàrbàtoarea Invierii este sàrbàtoarea biruintei
vietii asupra mortii ; càci dacà prin Adam moartea a pus stàpìnire pe
om, iata prin Invierea Domnului, moartea a fost biruità.
Dacà «printr-un om a intrat pàcatul in lume $i prin pàcait moartea»
§i de atunci «moartea a trecut la toti oamenii» (Rom. 5/12), «tot printr-un
om — I I S U S H R I S T O S — a venit $i invierea (I Cor. 15/21). Dacà
ìncepind cu Adam, toti oamenii fiind supu$i robiei pàcatului $i deci
mortii, erau in neputintà sà se ridice singuri din pàcat $i sà tràiascà in
veci, prin Invierea Domnului toti sint liberati de aceastà robie $i .trecuti
din Intuneric la luminà, din moarte la viatà. «Càci, precum in Adam toti
mor, a$a ?i in Hristos toti vor invia» (I Cor. 15/22). Dar pentru aceasta,
bucuria pe care o tràim in aceastà zi nu trebuie sà ia sfìr$it odatà cu
incheierea sàrbàtordlor Sfintelor Pa$ti. Ea trebuie sà punà o pecete per-
manentà peste viata noastrà intreagà $i sà rodeascà ¿ri noi toti, roade
care sà ne facà vrednici pàrta$i ai invierii lui Hristos, roade de mìntuire.
Domnul, «care s-a dat pentru pàcatele noastre $i a ìnviat pentru indrep-
tarea noastrà» (Rom. 4/25), dorerie ca invierea Sa sà insemne pentru toti
fiii Sài prilej, nu numai pentru o bucurie $i desfàtare sufleteascà scurtà,
vremelnicà, ci izvor pentru o statornicà bucurie, care sà ne facà cu ade-
»
vàrat pàrtasi ai Invierii Sale, sa pàstràm un Paste vesnic si permanent

in inimile noastre, un Paste plin de lumina lui Hristos.
«Cea mai frumoasà sàrbàtoare — zice Sf. loan Gura de Aur — e
convinta curata ; caci nu multimea celor ce se aduna tla bisericà, ci
virtutea, nu halnele cele pretioase, ci podoabele pietàiii, nu masa cu
bucate gustoase, ci grija pentru suflet, fac sàrbàtoarea.
Cel care n-are constiinta curata e, la sàrbàtoarea cea mai solemnà...,
farà sSrbàtoare». è
De aceea se cuvine ca partaci de aceste sfinite adevàruri, sa pre-

lungim in viafa noastrà intreaga si in tóate faptele noastre bucuria invie
rii Domnului.
Va indemn, asadar, ca aceastà bucurie sa rodeascà in voi tofi dra
gostea de a trai si a pretui viafa pe care v-a dàruit-o Dumnezeu. Mare
lucru si mare dar este viafa ! Oricìt de frumos $i de atràgàtor ar fi para-
disul, omul e legat de viafa de pe pamint si cauta sa ajungà in (paradisul
fàgàduit, cit mai tirziu.
Avem viafa de la Dumnezeu. Sintem datori s-o pazim ca pe un bun
dumnezeiesc. Pentru un crestin, nu moartea are ultimul cuvinit, ci viafa.
Viafa este mai tare ca moartea. Ne asigurà in acest infeles Iisus Hristos
prin moartea si invierea Lui. Ne asigurà insali setea noastrà de viafà,
insàsi voinfa noastrà de a viefui, care ne impinge sà ne ìmpotrivim
morfii, sà luptàm pentru viafà si impotriva morfii,
Adevàratul* crestin este, impreunà cu Iisus potrivnic morfii si apà-
ràtorul viefii. Iisus ne cheamà sà-L urmàm, sà firn fii ai viefii, sà parti-
cipàm la lupta biruitoare a viefii impotriva morfii.
Và indemn deci mai virtos, ca bucuria Invierii sà rodeascà in voi
dragostea de tofi oamenii, $tiind cà aceasta este — in afarà de dragostea
fafà de Dumnezeu — «cea mai mare poruncà din Lege» (Luca 10/27).
Cu iubirea aproapelui noi dovedim cà iubim pe Dumnezeu, càci «cine
nu iubeste pe fratele ¡sàu pe care il vede, nu poate sà iubeascà pe Dum
nezeu pe care nu-L vede» (I loan 4/20—21).
Nemurirea si fericirea vesnicà se dobindesc prin dàruirea de sine
pentru binele obstesc. In binele ce-1 putem face semenilor nostri stau
picurii viefii de veci ni s-a fàgàduit cà o vom mosteni si pentru cà
n-am trecut nepàsàtori pe lingà nevoile semenilor, ci ne-am pus, la
nevoie, si viafa noastrà pentru viafa si trebuinfele lor.
Và indemn asisderea, ca bucuria invierii sà rodeascà in voi dorinfa
de a trài unul cu altul si cu tofi oamenii in pace ! Pace la tot pasul ! in
inimi, in familie, in farà ! Cit de frumos o cintà poefii in versuri nemu-
ritoare, o inalfà oratorii pe aripile cuvìntului lor, literafii Si artistii ìi
consacrà atìtea opere de artà, muncitorii din uzine, fabrici si ogoare ìi
ìnchinà — la tot pasul intreaga lor putere de muncà si de luptà, ingerii
din cer o slàvesc.
Numai in fata binefàcàtorului climat al pàcii se vor putea stinge
din lume focarele oricàrui sistem de dusmànie, ràzbunare si sàràcie,
PASTORALE 283
pentru ca locul lor sà -1 ia dragostea $i respectul fata de om, odatà cu

spiritul de jertfà $i oolaborare cu ioti oamenii.
Ani considerat $i consideràm ca o datorie de con$tiintà sa ràspun-
dem $i noi, toti fiii Bisericii Stràmo$e$ti, la Apelul pentru dezarmare $i
pace lansat necontenit cu intelepciune $i caldura, de càtre mult respec-
tatul, neinfricatul $i neobositul Pre$edinte al tarli noastre mult iubite.
Va indemn apoi ca bucuria invierii sa rodeasca in voi dragostea de
m'unca, §tiind cà munca inaltà pe om, il innobileazà, dacà $i cind se sà-
vir$e$te cu dragoste, in totalà $i neabàtutà ordine $i disciplina.
Sa minecàm, gìndind cu stàruintà, seriozitate $i adìncire, ce ar fi
lumea aceasta farà om ? Pentru cine ar mai ràsàri soarelè ? Pentru cine
ar mai ìnverzi codrul ? Pentru cine s-ar mai coace griul ? Pentru cine
ar mai infiori bujorii ? Ce rost ar mai avea aceste frumuseti $i comori
ale lumii, de n-ar fi omul care sa le cultive, sa le grijeascà $i sa se
bucure de eie, de toate.
Natura fiind bruta $i sàlbaticà, ea devine tot mai vie, mai plàcutà
4
datorità hàrniciei omului care o umanizeazà.

Numai omului ii este dat sa refacà prin munca, imaginea paradisu-
lui pierdut in locùl spinilor $i pàlàmidei sa facà sa ràsarà trandafiri
$i... spie de griu.
Odata cu Sfinta Inviere, Biserica intr-una din cintàrile sale, salta
de bucurie $i zice : «Bucurà-te fàpturà §i desfàteazà4e ca un crin» (Din
cintàrile pascale).
Iatà sintem la inceputul veri!. Munci'torii ogoarelor ?i-au dat toatà
silinta ca muncile sà fie fàcute la timp $i de bunà cantate penitru ca sà
scoatà din pàmint bel$ugul ?i piinea cea de toate zilele. Ei au fàcut $i
fac aceasta in continuare cu drag $i cu bucurie, $tiind cà din rodul muncii
lor se folosesc nu numai ei, ci $i sememi lor care se ostenesc in fabrici,
in uzine, in mine, in laboratoare, in biblioteci, in birouri etc., pentru
binele ob$tesc.
Iubifilor,
Tràiti viata cre$itine$te «in bunà pace>\ (I Tes. 5/13). «Uriti ràul $i
alipiti-và de bine» (Rom. 12/19). Sà nu cugetati ?i sa nu sàvir$iti decit
fapta bunà, care cinste$te. pe om aici pe pàmint $i care il face fiu al
luminii dincolo, in viata céa fàrà de sfìr$it. Nu zavistuiti §i nu clevetiti !
Acestea injosesc pe om, il degradeazà. «Sà aveti luare aminte pentru
cei ce se ostenesc ìntre voi, pentru cei ce dupà rinduiàlà và cirmuiesc
intra Domnul $i bine và sfàtuiesc $i pentru munca lor, sà-i socotiti pe
ei vrednici de prisoselnica voastrà dragoste» (I Tes. 5/12—13).
Nu uitati rugàciunea care và tine aproape de Dumnezeu, và intà-
re$te $i và ajutà in munca $i stàruintele voastre spre mai bine.
«Rugati-và neincetat, dati multumire lui Dumnezeu pentru toate»
«
Acestea fàcìndu-le $i in acest chip tràind, iubitii meir bucuria de

care sinteti stàpiniti acum, in aceastà zi a Invierii Domnului, se va
sàlà$lui adinc in sufletele voastre pentru toatà viata, rodind mìntuirea
pe care rog pe Burnii Dumnezeu ca toti sa o dobìnditi. *
★ ★ ♦
«
★
%
«Fiind ìncredintat ca veti pune la inimà tóate acestea (1 Tim. 4/15),

$i cà veti da asculitare celor ce v-am gràit, $i ca mal mult chiar decit
v-am spus, veti face» (Filimon 1/21), va binecuvintez pe toti $i cásele
voastre $i rog pe Dumnezeu ca bucuria Invierii sa se prelungeascà in
viata voastrà $i a familiilor voastre.
Al vostru Pariate sufletesc, doritor de tot bínele §i fericirea voastrà,
va spune inca o data,
«Bucurati-và in Domnul»
cà
HRISTOS A INVIAT !
E PI S C O P,
IOSIF
%
%
STUDII ARTICOLE
«DIN IZVOARELE DREPTEI NOASTRE CREDINTE»
t NESTOR
MITROPOLITUt OLTENIEI
SCRIERI PATRISTICE
In
BISERICA ORTODOXA ROMÀNA
PlN Ä ÎN SEC. XVII
IZVOARE, TRADUCERI, CIRCULATIE
%
(no
♦
T E Z A DE D O C T O R A T
SUMAR
0
PARTEA A TREIA
TRADUCERI ROM ÀNE$TI ALE «CUVlNTULUI DE ‘INVÀTÀTURÀ AL SFlNTU-
LUI IO A N GURÀ DE AUR DIN NOAPTEA SFINTELOR PA$TI». COPII DIN
SECOLUL X V I ..............................................................................................................................287
A b r e v i e r i ............................................................................................................................288
CAPIT OL UL I
CONSIDERATII GENERALE CU PRIVLRE LA PREMELE TRADUCERI ROMÀNE$TI
ALE ACESTUI « C U V lN T ...» .........................................................................................................289
C A P I T O L U L II
VERSIUNI BILINGVE SLAVO-ROMANE — CA STADIU INTERMEDIAR . . . 293
C AP I T OL UL III
TRADUCERI ROMÀNE$TI ALE «CUVlNTULUI HRISÒSTOMIC DE INVÀTÀTURÀ» . 303
P re lim in a rii ........................................................................................................................... 303
1. In «Codicele Carda?» — MANUSCRISUL POPII BRATUL DIN BRA$OV
(1559— 1 5 6 0 ) .................................................................................................................... 304
2. In «Codex Sturdzanus» — MANUSCRISUL POPII ' GRIGORIE ' DIN
M ÀHACIU (1580— 1 6 1 9 ) ............................................................................................. 311
3. In (a) EVANGHELIÀ CU INVÀTÀTURÀ — 1581, . in (b) CODICELE
TODORESCU ?i in (c) CODICELE DE LA IEUD . . ■.....................................317
4. In (a) FRAGMENTELE-IORGA, parlai ?i(b) in MANUSCRISUL IEROMO-
NAHULUI RAFAIL DE LA DRAGOMIRNA, in intregime . . . . 326
5. in (a) 1NVÀTÀTURILE LUI NEAGOE BASARAB..., traduse in romàne?te
in vremea lui Matei Basarab ?i in (b) PISANIA M ÀNÀSTIRII CURTEA
DE ARGE$, tradusà de ieromonahul Ioan de la Trivaie . . *. 336
6. In CÀRTILE DE CULT pàstrate in manuscrise sau tipàrite . . . . 342
C A P I T O L U L IV
UNITATEA TEXTULUI «CUVlNTULUI...» IN MANUSCRISELE GRECE$TI, IN VER-
SIUNILE SLAVÒNE $1 ROMANE$TI ...............................................................................................346
CAPITOLUL V
ASPECTE FILOLOGICO-LINGVISTICE IN PRIMELE TRADUCERI ROMANE$TI ALE
«CUVlNTULUI DE INVATATURA...»....................................................................................... 352 .
C A P I T O L U L VI
ANALIZA TEOLOGICA $1 ECLESIOLOGICA A «C U V lN T U L U I...»............................. 358
C A P I T O L U L VI I
PROBLEMA PATERNITATH «CUVlNTULUI DE IN V À T À T U R À ...»............................. 367
P r e lim in a r ii ......................................................................................................................... 367
1. Paralelismul de c o m p o z i f i e ...................................................................................... 368
2. Compozifie, stil ?i l i m b a ...............................................................................................379
3. Opinii privind autenticitatea t e x t u l u i ........................................................................ 381
4. Tradiiia liturgica . . 403
CAPITOLUL Vili
ELEMENTE DE UMANISM CRE$TIN IN «CUVlNTUL DE INVÀ?ATURA...». IMPOR
TANZA OMILETICA A ACESTUI TEXT P A T R I S T I C ............................................................410
CONCLUZII . . 433
CURRICULUM V I T A E ......................................................................................................451
ê «
I
0
P A R T E A A TR El A
TRADUCERI ROMÂNESTI 9
ALE «CUVÎNTULUI DE ÎNVÀTÂTURÂ

AL SFÎNTULUI IOAN GURÄ DE AUR
DIN NOAPTEA SFINTELOR PASTI». 9
COPII DIN SECOLUL XVI
%
t
«
%
A B R E VIERI
AAR — A n ale le A c a d e m ie i R om àne, Bucure$ti.

AUB ls. — A n a le le U n iv e rsità fii din Bucure§ti, limbi slave, Bucure$ti.
BAR — B ib lio te ca A c a d e m ie i R e p ú b lic a S o c ia liste R o m àn ia, Bucure$ti.
BCMI — B u letin u l C o m isiu n ii M on u m en telor Isto rice , Bucure$ti. ♦
BOR — B ise ric a O rto d o x a R om àn a, Buletinul oficial al Patriarhiei Romàne,

Bucure$ti.
CSEL — C o rp u s S crip to ru m E c c le sia stic o ru m Latinorum , Viena, 1886 $i urm.
GB — G la su l B ise ricii, Revista oficiala a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei,
Bucure$ti.
LR — Lim ba R om àn a, Editura Academiei Republicii Socialiste Romània,
Bucure$ti.
MA — Mitro p o lia A rd ealu lu i, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Sibiului $i a
Arhiepiscopiei Clujului $i a Episcopiilor Alba-Iulia $i Oradea, Sibiu.
MB — M itro p o lia B an atu lu i, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Timi$oarei $i
Caransebe$ului $i a Episcopiei Aradului, Timi§oara.
MI — M agazin Isto rie, Bucure$ti.
MMS — M itro p o lia M o ld o v e i §i S u c e v e i, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Iu
nior $i a Episcopiei Romanului ?i Hu$ilor, Ia$i.
MO — M itro p o lia O lten iei, Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei $i a
Episcopiei Rimnicului §i Arge$ului, Craiova.
Ort. — O rto d o x ia, Revista Patriarhiei Romàne, Bucure$ti.
PG — P a tro lo g ia e C u rsu s C om p letu s..., accurante J. P. Migne, S e r ie s G rae ca,
Paris, 1857—1866.
PL — P a tro lo g ia e C u rsu s C om pletu s..., accurante J. P. Migne, S e r ie s Latina,
Paris, 1844—1855.
RB — R e v ista B ib lio tecilo r, Bucure$ti.
RI TL — R e v ista d e Isto rie $i T e o rie L ite ra ta , Bucure$ti.
RIAF — R e v ista p en tru Isto rie , a rh e o lo g ie §i iilo lo g ie , Bucure$ti.
Rsl. — R o m a n o slav ica, Bucure§ti.
SCIA — S tu d ii c e rc e tà ri d e Isto ria A rtei, Bucure$ti.
ST — S tu d ii T e o lo g ic e , Revista Institutelor teologice din Patriarhia Romàna,
Bucure§ti.
SC — S o u rc e s C h rètien n es, coll, dirigée par H. de Lubac, S. J. et Jean Da-
niélou, S. J., Paris, 1941 $i urm.
CAPITOLUL .1
CONSIDERATII GENERALE
CU PRIVIRE LA PRIM ELE TRADUCERI ROMÂNESTI
ALE ACESTUI «CUVÎNT...».
a
, atorità organizàrii canonice a Bisericii Ortodoxe Romane din Tara
(Romaneasca, din Moldova, si din Transilvania, datorita reorga-
; nizarii monahismului románese prin Cuviosul Nicodim de la
--- Tismana, precum si influentei invStSturii isihaste, deosebit de
infloritoare la Muntele Athos, s-au creat conditii favorabile nu numai
pentru o profunda cunoastere a literaturii teologice de catre slujitorii
sfintelor noastre altare, ci si pentru intensificarea actiunilor de caligra-
fiere, de copiere >a itextelor liturgice si biblice in mSnSstirile romànesti.
Indeosebi in aceste asezSminte, centre de viatS duhovniceascà si de
cultura, au fost copiate texte slavone si grecesti, liturgice, biblice si
patristice, care apoi au fost traduse si au circulat in numeroase copii,
únele dintre ele pastrate pina in prezent.
In felul acesta, aproape tot ce s-ci scris in literatura patristica din
«epoca de aur» s-a aflat in manuscrise copiate sau pastrate de romàni
— scrieri ale Sfintilor : Atanasie cel Mare, Chirii al Alexandriei, Va-
silie cel Mare, Grigorie de Nazianz, loan Gura de Aur, Efrem Sirul etc.,
continuind cu scriitorii biserice$ti din secolele VI—Vili $i cu cei din
epoca postpatristicà.
In epoca veche a literaturii noastre, a culturii scrise romànesti,
scrierile patristice au constituit texte clasice de ìnvataturà si de educa
l e morata crestina, literatura omiletica — inicial artà a «elocintei sacre»
— Si literatura agiograficà bucurìndu-se de o deosebita atenjie si avind
un recunoscut prestigiu datorita capacitatii de inriurire spirituals si
moralS. Interesul major manifestât in epoca veche — si, fireste, nu
numai atunci — fatS de aceste valori culturale crestine, continind si
valori culturale general-umane, este iminent si explicabil, cSci litera
tura patristica, omileticS, agiograficS are valente multiple, pe lìngS ele-
mentele structurale ale teologiei crestine ea ìmplicìnd valori morale
universale.
O característica definitorie a gindirii patristice característica

ilustratá ín chip stralucit prin opera Sfinfilor Parinfi loan Gura de Aur,
Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul — este orientarea nu numai spiri-
tuala dar $i realista, infelegind prin aceasta cá ea are capacitatea de a
raspunde cerinfelor múltiple de viafa ale cre$tinului, ale omului, nu
numai de acum $1 de aici, ci de totdeauna de pretutindeni. Acesta
este unul dintre aspectele pe care le vom demonstra $i ilustra prin
analiza textului studiat de noi ín cele ce urmeaza.
*
Aprofundind cercetarea unor scrieri patristice care au cunoscut
o intensa circulare, mai intíi prin traduceri románe$ti ín numeroase
manuscrise reprezentind versiuni primare dar mai ales secundare, ín
paginile de faja expunem rezultatele investigatiilor documentare $i
concluziile noastre referitoare la «Cuvíntul de ìnvàfaturà din noaptea
Sfintelor Pa$ti al Síintului loan Gura de Aur» *.
Vom avea in vedere acele date $i argumente cu valabilitate recu-
noscutá, pe care ni le oferà studiile de istorie literarà veche, de ling-
vistica $i filologie datorate unor reputati specialisti in aceste dome-
nii h Utilizam parfial $i metodologia acestor discipline, cu rigoarea $i*S
* Pent~u a evita frecventa mentionare in ìntregime a acestui titlu lung, pe
parcursul studiului nostru vom prescurta : «Cuvìntul de invàtàturà...», sau «Cuvintul...
la Pasti» — totdeauna intre ghilimele ?i cu puñete de suspensie.
1. Pentru contributiile cele mai importante de filologie, istoria limbii si litera
tura romàne vechi, istoria culturii romanesti la studierea problemei de care
ne preocupàm, a se vedea : B. P. Hasdeu, C u v en te den b e tra n i . Lim ba ro
m àna v o rb ita in tre 1550 $i 1600. Tomul I + Supliment, Tomurile II $i III. Bucu
resti, 1878, 1879 si 1881. Suplimentul la Tomul I, in 1880; Dr. M o s e s G a s t e r,
L ite ratu ra p o p u la ra ro m àn a, Burniresti, 1883 si C h re sto m afie ro m àn a, T e x te ti-
p ar ite §i m an u scrise (sec. X V I —X IX ), d ia le c ta le §i p o p u lare , voi. I si II, Leip-
zig-Bucuresti, 1891; I l i e B à r b u l e s c u , S tu d ii p riv ito a re la lim ba §i isto ria
rom àn ilor, Bucuresti, 1902 ; N. I o r g a, Isto ria lite r a tu r a r e lig io a se a rom à-
n ilor p in a la 1688, 1904 ; D e m o s t e n e R u s s o , S tu d ii b izan tin o -ro m àn e
Bucuresti, 1907 ; S e x t i l P u s c a r i u, Isto ria lite r a tu r a rom àn e, voi. I, Epoca
veche, Sibiu, 1920 si editia a Il-a, 1930; Dr. G i o r g e P a s c u, Isto ria lite ra tu
r a si lim bii rom àn e din se c o lu l X V I, Bucuresti, 1921; A l e x e P o p o v i c i ,
In trod u cere in stu d iu l lite r a tu r a v ech i, Cernàuti, 1922 ; I l i e B à r b u l e s c u ,
C ú ren te lite ra re la rom àn i in p e rio a d a sla v o n ism u lu i cu ltu ral, [Bucuresti],
1928 ; N. I o r g a, Isto ria lite r a tu r a rom àne$ti, voi. I, Bucuresti, 1929 ; Al. R o
se 11 i, Lim ba rom àn a in v e a c u l al X V I -lea, [Bucuresti], 1929—1930 (litografiat
la Biblioteca Acad. Rom. II 106371 si tipàrit, Bucuresti, 1932); P. P. P a n a i -
t e s cu, La littératu re slav o -ro u m ain e (X V -e — X V II-e sie c le s) et son im p o r •
lan ce pou r l'h isto ire d e s littè ra tu re s sla v e s, V, Praze, 1931; Dr. M i l á n P.
S e s a n, O rig in ea $i tim pul prim elor trad u ceri rom àne§ti a le S iin te i Scrip tu ri,
Cernàuti, 1939 (Extras din «Candela», L, 1939); $ t e f a n C i o b a n u , In cepu-
turile sc risu lu i in lim ba ro m à n e a sc à , Bucuresti, 1941 (Extras din «Analele Acad.
Rom.», Memoriile Seccumi Literare, Seria III, Tom. X, Mem. 3) ; Al. R o s e 1 i, 1
C ele m ai v e c h i trad u ce ri rom àn e$ti de c à r \i re lig io a se , Bucuresti, 1944 ; $ t.

C i o b a n u , Isto ria lite r a tu r a rom àn e vech i, voi. I, Bucuresti, 1947 ; G h. M i-
h à i 1à, C o n trib u ía la isto ria cu ltu rii $i lite r a tu r a rom àn e v ech i, Bucuresti,
1972 ; Pat nd-el e O l t e a n u , C o n trib u ía la p ro b lem a in ce p u tu rilo r §i p ro -
m o v àrii sc risu lu i rom án ese, 400 de an i de la a p a r ilia T ilc u lu i E v an g h eliilo r
ARTICOLE §/ STUDII 2 91
ponderea divenite, tinìnd seama de deosebirile esentale dintre acestea

$i disciplina teologica, in spefà patristica romàneasca — patristica
avìnd o tema/ticà $i obiective de strictà specialitate, implicit o perspec-
tiva specifica, orientindu-se spre un anumit tip de valori spirituale.
Ne-am propus, astfel, sa cercetàm acest text sub multiple aspecte.
sa facem analiza structurii $i confinutului sau, fhiind seama de faptul
cà este o scriere cu o problematica complexa, sau mai bine spus com
plicata, dacà nu este sa menfionàm decìt controversa cu privire la
autenticitatea hrisostomica, controversa de altminteri tardiva, iscata
la inceputul secolului al XVIII-lea de monahul catolic Bernard de
Montfaucon, cind acesta, traducìnd Omiliile Sfintului Ioan Gura de
Aur in limba latina, a trecut «Cuvintul... la Pa$ti» in categoria spuria
(nesigure), opinie preluatà de editorii operelor hrisostomice in secolu]
al XlX-lea : J. P. Migne, pe urma de J. Bareille etc.
Asupra problemei paternitàfii hrisostomice a acestui «Cuvint de
invàfàturà...», daca este hrisos-tomic prin origine, sau a clevenit hriso-
stomic — ceea ce poate sa para paradoxal —, ne vom opri in màsura
cuvenità $i la locul potrivit. Oricum, prima traducere romàneasca —
identificata ca o versiune secundara — este datata cu certitudine la
jumàtatea secolului al XVI-lea, cu mult inainte de a se declan$a con
troversa amintità.
Cit timp va fi circulat $i mai inainte de aceasta data, fie in ver-
siuni primare ale traducerii, fie in copii, nu se poate preciza. Este insa
incontestabil ca la aceasta data, deci in secolul al XVI-lea, circulafia
textului avea un considerabil trecut, ìntr-un numàr ne$tiut de versiuni
grece$ti — poate chiar latine $i slavone — care au reprezentat stadii
intermediare in procesul de circuiate a acestui «Cuvint...» in romà-
ne$te ; exista aici deci o continuitate demonstratà in chip specific $i de
existenfa versiunilor bilingve slavo-romàne — problema pe care am
enunfat-o $i o vom examina ceva mai departe.
Faptul cà au circulat in literatura noastrà bisericeascà, intr-un nu
màr insemnat de traduceri, copii-manuscrise $i tipàrituri, prin grija
unor clerici osirduitori, dovede$te cà asupra acestui text la acea
vreme, nu stàruia vreun semn de intrebare in Ortodoxie ci, dimpo-
trivà, el se bucura de un prestigiu deosebit, era simfit, infeles, a$adar
(1564) a lui C o re si, Bucure$ti, 1964 (Extras din culegerea «Limba $i literatura»,
voi. Vili); P. P. P a n a i t e s c u , In cep u tu rile $i b iru in \a sc risu lu i in lim ba
rom àna, Bucure$ti, 1965; I de m, In trod u cere la isto ria c u ltu ra iom àne§ti, Bucu-
re$ti, 1969 ; Al. R o s e t i i, B o r i s C a z a c u $i L i v i u Onu, Isto ria lim bii
rom àne literare, voi. I, De la origini pina la inceputul secolului al XlX-lea, Ed.
a 2-a revàzutà $i adàugità, Bucure$ti, 1971; I. C. C h i t i m i a , P roblem e de
b aza ale lite ra tu rii rom àn e vech i, Bucure$ti, 1972; I. G h e t i e $i Al. Ma r e ? ,
G raiu rile d aco -ro m àn e in se c o lu l al X V I-le a , Bucure?ti, 1974 ; I. G h e t i e ,
in ce p u tu rile sc risu lu i in lim ba rom àn a, Bucure$ti, 1974, ?i Isto ria lim bii li
terare. P riv ire sin te tic a , Bucuresti, 1978 ; Al. R o s e 11 i, Isto ria lim bii r o
m àne, Editia a -a revàzutà ?i adàugità [voi. I], Bucure$ti 1978 ; G h. M i-
2
h à i 1 à, C u ltu ra lite ra tu ra rom àna v ech e, in co n tex t eu ro p ean , Studii ?i

texte, Bucure?ti, 1979 $i S tu d ii de lin g v istic à $i filo lo g ie , Timi$oara, 1981.
292 M ITROPOLIA OLTENIEI
receptad interpretad ca neíndoielnic hrisostomic — fiind hrisostomic

prin structura, spiritul $i chiar prin litera sa, cum de altfel il simtim $i
il receptam $i astazi.
In examinarea chestiunilor care privesc epoca aparitiei versiuni-
lor-copii romane$ti cunoscute pina acum, sau a unor traduceri care se
ìnscriu in categoria prefiliafiei sau postfiliatiei manuscriselor romá-
ne$ti ale «Cuvíntului...», pornim in chip firesc de la rezultatele inre-
gistrate pina astazi de cercetàrile speciali$tilor filologi. Din punct de
vedere al disciplinei lor, ei au adus fiecare contribuii remarcabile la
elucidarea de principiu, sau globalà a acestor probleme, timnchi-se
seama de insemnatatea $i rolul scrierilor religioase, textelor scriptu-
ristice, càrtilor de cult ortodox, textelor patristice $i de ìnvàfaturà
creatina care stau la temelia culturii noastre scrise.
Cum se poate vedea din sumarul acestor pagini, ne propunem sa
relevam valorile multiple, de ordin teologie, dogmatic, moral, urna-
nist-ecumenic implicate in confinutul «Cuvíntului de ìnvàfaturà...»
hrisostomic, spre a justifica ìncadrarea sa teologica in literatura Bi-
sericii Ortodoxe Romane.
*
Reflectad la insemnatatea $i influenta cadrului istorie sud-est
european medieval in care se desfä$oarä $i se dezvoltä in secolele
XIV—XVI cultura noasträ bisericeascä — adica insali cultura romà-
neascä a epocii — trebuie sä avem in vedere, pe de o parte, condi
tine $i ìmprejurarile oferite de acest amplu context, iar pe de alta
parte, caracteristicile §i necesitadle culturale specifice fiecarui neam,
fiecärui popor 2.
Secolele XIV—XVI se constituie, in spatiul sud-est european, ca
epoca de inflorire a culturii bizantine $i slave. In acest rastimp, in
Nordul Dunarii sìnt copiate sute de manuscrise grece$ti $i mai ales
slavone $i tot acum se fac primele traduceri de sederi biserice$ti in
romaneóte $i vor aparea primele tipärituri sub directa purtare de
grijä a unor mari ierarhi, clerici carturari $i a voievozilor afiati la
cìrma vietii biserice$ti $i de stat in Tara Romaneascä, in Moldova $i
in Transilvania.
Literatura teologica patristica de origine orientala $i ìntr-o anu-
mttä mäsurä, $i occidentalä, care circula in aceastä pedoada in Nordul
Dunàrii este o literatura cu tematica sa religioasa dar, prin substanfa
sa religioasa, deci spiritualà, ràspunzind problemelor vietii suflete$ti
in toatà complexitatea ei ; aceste scrieri nu se adreseaza numai preo-
tilor sau calugarilor din manàstiri, ci tuturor dreptmaritorilor cremini
din diferite straturi sociale3. In mod firesc ìnsa, aspectele teologice,
canonice, tipiconale ale continutului literaturii ortodoxe intrau in
competenta $i in obligativitatea ierarhiei biserice$ti, a clericilor in
generai.
2. P. P. P a n a i t e s c u , In tro d u ce te la isto ria cu ltu rii rom àne$ti, p. 325.
3. In aceea$i lucrare (p. 332), Prof. P. P. Panaitescu, analizeazä acest fenomen
cultural specific.
ART ICOLE $/ STUDII 293
Receptatä $i multiplicatä prin manuscrise în limbile greaca çi sla

vonä, apoi în románente — iar prin tiparituri abia în cea de a doua
parte a perioadei de care ne ocupara —, literatura creatina care a cir
culât atunci la noi era, ca $i pentru intreaga Ortodoxie, de tip bizan-
tin. Fenomenul de penetratìe a culturii bizantine la noi in forma sla-
vonä a avut motivarea sa obiectivä prin conditile istorice specifice $i
de context general. Limba de cultura slavonä nu a fost $i nu putea fi
o limba populara ; este vorba de un fenomen cultural $i nu de unul
etnie, problema slavonismului la noi romanii avind «un carácter cul
tural $i in acela$i timp social, dar nu un carácter etnie» 4.
Analiza $i aprecierea obiectivä a procesului de dezvoltare a cul
turii noastre vechi, de la primele sale manifestari recunoscute ca spe
ciale, trebuie sä porneascä de la premisa stabilità ca o realitatea in-
contestabilä, caracteristicä epocii : in Occidentul medieval, latina era
limba clasicä universalä, in Räsäritul european erau douä limbi uni
versale de culturä : greaca $i slavona. De aceea, in cercetarea proble-
mei enunfate trebuie sä ne aplecäm cu interes major asupra factorului
románese, asupra celui bizantin $i celui slavon in bunä mäsurä, pentru
cä ace$ti factori reprezintä elementele unui fecund schimb de valori
in epoeä, la noi.
începuturile scrisului in limba romänä, exprimarea culturii in limba
nafionalä, dupä cit se deduce, începînd cu secolul al XV-lea relevä
in contextul european al epocii un eveniment cu semnificafie revolu
tionär 5. Aceasta nu a insemnat insä o rupere de cultura teologicä
bizantinä ortodoxä, nici o bruscä päräsire a intermediarului säu slavon.
Timp de multe secóle Bizanful a insemnat nu numai centrul celei mal
strälucite culturi medievale, ci $i fortäreafa care apära Cre$tinismul
$i implicit contribuia la apärarea atit a popoarelor din Sud-estul euro
pean cit $i a Occidentului de invazia mahomedanä. In conditile isto
rice date, limba slavonä, ca intermediar al culturii bizantine, repre-
zenta pe atunci garanfia çi criteriul Ortodoxiei noastre. In aceste im-
prejuräri, o primä formä a culturii romane au reprezentat-o versiunile
textelor bilingve, traducerile fiind fäcute mai ales din slavonä sau,
anterior, direct din latinä, textele circulind in cele douä versiuni pa
ralele.
In perioada formärii statelor medievale româneçti — sfîrçitul se-
colului al Xlll-lea $i secolul al XlV-lea —, prin strinsa colaborare intre
stat çi Bisericä, prin temeinica organizare administrativä $i bisericeascä,
precum çi prin consolidarea raporturilor ierarhilor $i voievozilor ro
màni cu Biserica $i statele din Sudul Dunärii, s-a créât cadrul dezvol-
4. Ibidem, p. 185; I d e m, La littérature slavo-roumaine (XV-e — XVII-e) et son
importance pour Thistoire des littératures slaves, passim ; Idem, Românii çi
bulgara, Bucureçti, 1943, passim.
5. Istoria limbii romàne literare, vol. I, 1971. Aprecierea apartine Acad. Al. Ro-
setti : «actul revolutionär al traducerii, la ìnceputul secolului al XVI-lea, a
cärtilor religioase în româneçte, ìntr-o perioada cìnd numai vechea slava,
greaca $i latina erau recunoscute ca singurele limbi oficíale de cult».
2l> l MITROPOLIA OLTENIEI
tàrii culturale infloritoare din secolul al XV-lea. Un fapt important a

fost ctitorirea unui numar mare de manàstiri $i schituri, care s-au
afirmat ca importante centre ale culturii in limba romana $i ale expri-
màrii con^tiintei Ortodoxiei romane$ti.
Rezultatele de pina acum ale cercetàrilor filologice stabilesc ince-
puturile scrisului in románente cel putin in a doua jumàtate a secoluluj
al XV-lea 6. Primele traduceri romane?ti ale scrierilor religioase nu au
ramas izolate in spatiul restrins in care s-au infàptuit, ele au cunoscut
o circulate ampia, dupa cum dovedesc numeroasele copii ce se pàs-
treaza din secolul al XVI-lea. Aceste traduceri in copii nu cuprind pre
fete, nici epiloguri $i ilici alte insemnari care sa permita exacta lor
datare sau localizare. Dificultatea precizarilor in acest sens, caracterul
aproximativ al aprecierilor provine $i din faptul cà multe copii din
cele cunoscute au putut fi realízate mai ales dupa intermediare $i nu
dupa traducerile-versiuni primare, ceea ce face o data mai mult greu
de stabilit epoca sau data reala a existenfei celor dintii traduceri in
romaneóte.
Cu privire la epoca, ori data aproximativà a primelor traduceri din
scrierile patristice, dupà rezultatele de pina acum ale cercetàrilor din
domeniul filologici, lingvisticii $i istoriei literare, concluzia unanim
acceptatà este cà cele mai vechi copii aie acestor traduceri sint din
a doua jumàtate a secolului al XVI-lea dar nu lipsesc opiniile care
presupun ca aceastá data ar fi precedatá de cel putin un secol de exis
tente circulatie, chiar daca mai restrinsá, a versiunilor primare $i a
intermediarelor acestora 7, care fie ca nu s-au pastrat, fie ca nu sint
cunoscute pina acum.
¡ntiia tradúcele in románente cunoscutá pina in prezent a «Cuvin-
tului de inváláturá al Siintului loan Gura de Aur in noaptea Siintelor
Pa?ti» este o copie de la jumátatea secolului al XVI-lea : Manuscrisul
«Carda?», al popii Bratul din Bra?ov — datat 1559—1560 8.
Importanta acestui text manuscris $i a datei realizarii sale este du*
blata prin faptul cá reprezintá $i cea mai veche traducere románeascá
din scrierile Sfintilor Párinfi cunoscutá pina astázi in copie pástratá
intr-un text bilingv fapt care ne-a determinat sa o studiem aici, ca
un text cu semnificafie aparte $i ca o data hotàrìtoare in problema
ce ne preocupà : scrierile patristice in romàne$te, insemnàtatea $i lo-
cul lor in cadrul literaturii noastre teologice ortodoxe.
6. I. G h e t i e $i Al. M a r e G raiu rile d aco -rom àn e in se c o lu l al X V I-le a , p.
40 : «In stadiul actual al cuno$tintelor noastre, originile traditiei literare ro-
màne$ti nu pot fi plasate inainte de 1450; eie dateazà deci, foarte probabil,
din a doua jumàtate a secolului al XV-lea. Acceptind acest punct de vedere
rezultà cà in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea tradita literarà romà-
neascà avea o vechime de aproape un secol».
7. I. G h e t i e, in ce p u tu rile sc risu lu i in lim ba rom àn a, p. 19.
8. Cf. G. M i h à i 1 à, M a n u sc risu l slav o -ro m àn al p o p ii B ratu l (1559 —1560), in
«Studii de limbà literarà $i filologie», voi. II, Bucure$ti, 1972, p. 301— 345.
ART ICOLE $/ STÜDII 295
Subliniem semnificatia de moment cultural pe care o are Manu-

scrisul «Cardas», continind ?i acest «Cuvint...», cercetátorul filolog G.
Mihaila seria ín 1972 : «/Manuscrisul] ocupa unul din primele locuri
[pina in prezent] intre textele de acest leí ín vechea cultura románeascá
[...], el meritá o atente deosebitá in primul rind datoritá faptului ca
este cel mal vechi manuscris románese datat $i al cárui copist se cu-
noa$te ¡ in al doilea rind, pentru valoarea lingvisticá $i cultúrala a tex-
telor cuprinse si in al treilea rind, pentru márturia pe care o aduce
privind activitatea de traducere desíá$uratá de cárturarii románi din
Bra$ov si imprejurimi» 9 (subí. n. t N. V.).
Acest «Cuvint hrisostomic...» se gaseóte apoi in asa-numitele
Fragmente-lorga10 si» tot bilingv, in Manuscrisul popii Grigorie din
Máhaci — datat 1580—1619 —, cunoscut astazi sub numele : Codex
Sturdzanus u. Acelasi text tradus in románeste se gaseste in copie si
in Manuscrisul de la leud, datat cu probabilitate 1610—1629 12.910
9. Ib id em , p. 301.
Cum se $tie, pinä la semnalarea M an u scrisu lu i p o p ii B ratu l se considera drept
cel mai vechi manuscris din literatura noasträ P sa ltire a S ch e ia n à, in care de
asemenea se afla si o lucrare patristica importanta : Sim b olu l a ta n a sia n —
datat fie la sfirsitul secolului al XV-lea, fie la inceputul secolului al XVI-lea ;
cercetärile filologice insa, si mai ales cele filigranologice (pentru datarea fi-
ligranologicä vezi G. B l ü c h e r , F ilig ran e le b ra$ o v en e §i tip àritu rile ch irilice
din se c o lu l al X V I-le a , in «R.B.», XX (1967), 7, p. 425) din aceste douä decenii
din urmä au dovedit, printr-o riguroasä documentare si solida demonstrafie, cä
P sa ltire a S c h e ia n à a fost copiata intre anii 1573—1574 — deci posterioarä cu
mai mult de un deceniu fafä de M an u scrisu l P op ii B ratul.
10. N. I o r g a , C ite v a d o cu m en te de c e a m ai v e c h e lim b à ro m àn e ascà, (Extras din
AAR, Mem. Secp Lit. Seria II, Tom. XXVIII, 1906, 2, p. 2—7).
11. Astazi se pästreazä la Bibl. Acad.-Bucuresti, ms. rom. nr. 447 si douä volume
fotocopiti. In acest Codice, «Cuvìntul... la Pasti» poarta titlul : O are cin e e ra
un p àrin te anom e Ioan , din c e ta te a lu i C on stan tin im p arai, cu R ostu l de A ur.
De remarcat faptul cä in M an u scrisu l P opii B ratu l titlul «C u v in tu lu i...» este mai
apropiat de cele din manuscrisele slave, si anume : C in e-i den tru siin fi pàrin-
tele n ostru cre$ten u m are e p isc o p den c e ta te a lu i C o n stan tin , cu R ostu l de A u ru .
Cuvint de fnväfäturä. O opinie ferma cu privire la vechimea versiunilor romà-
ne$ti ale acestui «C u v in t de in v à ià tu rà ...» exprima $i prof. Pandele Olteanu :
«Aceastä Omilie a avut o mare räspindire in cultura romàna, fiind de timpuriu
tradusä in unul dintre cel mai vechi texte in limba romàna, in C o d ice le S tu r d
zan u s, ca $i in C o d ic e le C arda$... intr-o versiune tot bilingvä slavo-romàna,
descoperita de N. Iorga... in o alta versiune mai dezvoltatä, identica in partea
slava cu cea descoperita de N. Iorga $i pästratä la Muzeul National din Praga»
(C on trib u tii la stu d iu l lite ra tu rii om iletice, in «Rsl.», XIV (1967), p. 349). lntr-un
alt studiu : C e a m ai v e c h e om ilie in lim b a rom àn a, in aceea$i publicatie, XVII
(1970), p. 236, P. Olteanu afirmä cä omilia hrisostomica in discufie a fost tra
dusä in romàne$te pe la inceputul secolului al XVI-lea.
ÌZ Codicele miscelaneu de la leud, manuscrisul romànesc nr. 5032 de la Bibl.
Acad. R.S.R.-Bucure$ti. Textul de la leud nu este bilingv. Originalul dupä care
s-a fäcut aceastä copie trebuie datat cu certitudine in secolul al XVI-lea. Vezi
Si studiul amplu publicat de Mirela Teodorescu $i Ion Ghe[ie, M an u sc risu l d e
la leu d , text stabilii, studiu filologie, studiu de limbä $i indice, Burniresti, 1977.
Referitor la datarea pe baza investigafiilor filigranologice, Al. Mares afirmä si
demonstreazä cä M a n u sc risu l de la le u d a fost copiai intre anii 1621 (sau 1622)—
1633 (D atare a M a n u sc risu lu i de la leu d , in «LR», XXIV (1975), 4, p. 311).
«Cuvîntul de învâtâturâ la Paçti...» apare pentru prima data într-o

lucrare tipàritâ în Evanghelia eu învâtâturâ — 1581 a Diaconului Co-
resi, editata $i imprimatâ la Bra$ov. în aceastâ culegere de Cazanii,
Omilia Sfîntului Ioan Gurâ de Aur la Pa$ti se gâseçte în Cuvîntul 12,
intitulât : Invâtâturâ intru Stìnta Marea Duminicâ a Paçtilor 13. Pre-
zenta sa aici dovede$te câ Diaconul Coresi $i clericii cu care el a co-
laborat la Bra$ov trebuie sa fi avut la ìndemina $i copii anterioare tra-
duse parfial din Omiliile Sfinfilor Parinti, care se gàseau ìntr-un Sbor
nie trimis la Bra$ov de Mitropolitul Serafini de la Tirgovi$te.
Cercetìnd Manuscrisul slavon ni. 229 de la Biblioteca Academiei
Romàne 14r $i observìnd ordinea omiliilor din Evanghelia cu ìnvàtà-
turà, am constatai cà aceste omilii sint identice cu cele din Omiliarul
tipàrLt de Ivan Feodorov, dar cá acesta ar fi putut fi izvod al Omilii
lor de la Zabludov din 1569, deoarece Sbornicul citat este datat din se-
colele XV—XVI. Titlul slavon al «Cuvintului...» este : Imim... 3/vmyc-
Taro. G aoko oyMHTírtra 15.
«Cuvintul hrisostomic...» se gaseóte $i intr-o copie-manuscris din
Codicele Todorescu, avind titlul : «Invàtàturci la Pa$ti a Sfìntului loan
Zlatoust» 16.
Pentru o edificare asupra posteritáfii acestui text — $i demonstra-
rea ínsemnatafii lui — am extins investigaba, dupa cum de altfel s-a
putut observa în menfiunile de mai înainte, depá$ind limita epocii pro
puse inifial în enunful studiului nostru. Examinarea comparativa cu
versiuni din etapa ulterioará contribuie la elucidarea unor aspecte ale
problematicii pe care o cercetâm, în tendinfa de a veni $i cu noi ar
gumente • vom adâuga astfel inca un interesant text Manuscrisul iero-
monahului Rafail de la Dragomirna, datat 1661 — «Cuvîntul...» avínd
aici titlul : «Poveste la Svintele Paçti» 17.
13. Cu privire la izvodul dupà care a fost tradus acest «Cuvint...» de càtre Diaconul
Coresi, atit I. Coliada, cit $i Pandele Olteanu afirmà cà acest izvod este opui
in limba slava cu titlul : C a z a n ia sau O m iliaru l tipàrit in 1569 la Zabludov
in Bielorusia, de Ivan Feodorov (cf. I. G h e i e, T e x te ro tacizan te $i o rig in a
1
tele sc risu lu i ¡ite ra r ro m àn esc, in voi. «In cep u tu rile sc risu lu i in lim ba ro
m àn a», p. 62).
14. Ms. slav scris in Jara Romàneascà, la Mànàstirea Bistrifa-Vìlcea (cf. P. P.
P a n a i t e s c u , M a n u sc rise le sla v e , din B ib lio teca A cad em iei, voi. I, Bucu-
re$ti, 1959, p. 401—403).
15. F. 82 v—83 v.
16. Cf. N. D r à g a n u, D ouà m an u scrise vechi. C o d ice le T o d o re sc u $i C o d icele
M a rtia n . Studiu $i transcriere, Bucure$ti, 1914, p. 191—195. N. Dràganu loca-
lizeazà traducerea in Maramure? §i o dateazà la inceputul secolului al XVI-lea ;
«Nu e o traducere originala — precizeazà autorul —, ci o copie de pe unul,
ori chiar mai multe manuscrise, care $i eie puteau sa fie copii» (Ib id em , p. 91).
Aceastà asertiune, aràtìnd cà este vorba de o traducere mult mai timpurie,
confirmà ipoteza lui Pandele Olteanu despre justificarea datàrii chiar de la
finele secolului al XV-lea, copiatà apoi in mai multe manuscrise, care au putut
ajunge in mànàstiri $i in bisericile de sat.
17. P o v e ste la S iin te le Pa$ti. P ro p o v e d an ia de Pa$ti, a lui Z lato u st (15 foi). Vezi
Dr. M o s e s G a s t e r, C h re sto m afie rom àn a, voi. I, p. 178—182 (Ms. Bibl.
Praga, comunicai de Gr. G. Tocilescu, format mie °). 8
ARTICOLE §/ STUDII 29 7
De asemenea, vom implica in discute doua texte «Neagoe Basa-

rab», ambele traduse in romaneste in secolul al XVII-lea : «Cuvìntul...»
din Invàfaturile lui Neagoe Basarab càtre iiul sàu Theodosie, tradus
in romàne$te ipotetic de Udrete Nàsturel sau altcineva dintre con-
temporani $i fragmentul din Pisania de la Arge$, text tradus de «Ioaa
Eromonah ot Bistrita in 1682» 18.
Vom expune mai departe, la locul adecvat, insemnatatea fiecàruia
dintre aceste texte-versiuni, anticipind acum faptul cà prezenta ulteri-
oara a «Cuvintului hrisostomic...» in carile de cult confirma semnifi-
cafia de text sacru pe care a dobindit-o, text situat la nivel scriptu-
ristic, atìt pentru cà era utilizai in contextul specific — adicà chiar la
Slujba Invierii —, cit $i pentru cà era socotit a apartine miei perso
nalità^ patristice cu incontestabila autoritate, «gura lui loan» fiind
«gura lui Hristos» — cum spune monahul Rafail de la Dragomirna.
18. Ieromonahul loan de la Bistrita vilceanà a scris acest «C u vin t...» in vreme ce
era egumen la schitul Trivale-Pite$ti. Manuscrisul se gàse$te la B.A.R., Mis-
celaneul cu nr. 464, f. 39 v—43 v, traducere din Pisania Mànàstirii Argeûlui,
-la sfir$itul manuscrisului V ia }a §i traiu l siin fie i sa le p àrin telu i n o stru N iton,
p atriarh u l Ja r ig r a d u lu i... sc r isà de chir G a v riil P rotul (cf. Via/a $ 1 traiul...,
acum publicatà intiia oarà de Inalt Prea Sfintitul Mitropolit... I o s i f N a n i -
e s c u, Bucure$ti, 1888). Traducerea s-a facut din limba slavona. In inscriptia
de la Arge§ a fost intercalata intr-o forma scurtà omilia hrisostomicà : «Cu-
vintul... la Pa§ti». (In slavone$te acest «Cuvint...» figureaza aproape in aceea?i
forma $i in: In v à fa tu rile lu i N e a g o e B a sa ra b c à tre iiu l sà u T h eo d o sie, Bucu-
re$ti, 1970, p. 341). In edifia mitropolitului Iosif, «Cuvintul...» se aflà la p. 129.
G. M i h à i l à ?i Da n Z a m f i r e s c u au publicat acest text in culegerea de
studii : L ite ratu ra rom àn a v ech e (1402—1647), Bucure$ti, 1969, incepind cu
p. 158.
—T # v j r, % .
r.V«
CAPITOLUL II
VERSIUNI BILINGVE SLAVO-ROMÀNE

CA STADIU INTERMEDIAR
Unele dintre primele texte de literatura religioasà pàstrate la noi,

mai ales in manuscrisele vechi, se prezintà sub forma bilingvà, sau
«intercalata» — unii cercetàtori numind-o «interliniarà» sau «alterna
tiva». Forma bilingva este ìntilnità $i in citeva dintre primele noastre
tipàrituri, textele fiind imprimate pe douà coloane paralele, prezentìnd
astfel echivalenta ìntre izvor $i traducere. In cazul manuscriselor pro
cedura era diferità, de unde $i termenii cu care a fost denumità : «alter
nativa» sau «intercalata».
«Cuvintul de invàfàturà la Pa$ti...» apare sub forma bilingva inter
calata in textele-manuscris din Codicele Carda? $i Codicele Sturdzanus.
Codicele bilingve din epoca de care ne ocupàm au un continut te-
matic compozit, sint alcàtuite adesea farà un criteriu precis, riguros,
din fragmente diferite provenind din Psaltire, Evanghelii, Apostol, din
scrieri agiografice, apocrife etc. Asupra modalitàtii caracteristice de
expunere a textului-sursà $i a traducerii acestuia, istoria scrisului, a
culturii $i literaturii romane$ti a càutat o explicare logicà. Lingvistul
I. Ghetie face urmàtoarea apreciere : «Aceste scrieri bilingve... cunóse
o dispozitie particularà a textului celor douà versiuni. Ele nu sint dis
puse pe douà coloane, ci sint ìmpàrtite intr-un numàr mare de por
tami, fiecare fragment slavon (uneori de citeva cuvinte) fiind urmat
de corespondentul sàu románese. Asemenea texte erau munite in se-
colui al XVI-lea «cu otveat» sau «cu izvod», ceea ce inseamnà cà
versiunea slavà era insotità de «ràspunsul» ei románese, sau cà ver-
siunea romàneascà avea alàturat originalul slavon». Dupà opinia cer-
cetàtorilor $t. Ciobanu $i $t. Pa$ca textele slavo-romàne cu traducere
intercalatà erau destinate pentru a fi folosite in ^colile vremii la ìn-
vàtarea limbii slavone de càtre romàni19.
19. I. G h e t i e, Istoria limbii romàne literare, p. 79.
ART ICOLE §/ STUDII 299
Intrucit versiuni románe$ti ale «Cuvintului de invafáturá la

Pa$ti...» pe care il studiem aici au forma bilingvá, mencionara princi-
palele opinii $i ipoteze referitoare la acest fenomen specific in litera
tura noastra veche.
De o deosebita acuítate, valoare literarà $i psihologicà sint consi
deratine formulate de Nicolae Iorga, estimínd aspectele «paradoxului»
etapei culturii noastre in limba slavona : «S-a scris cindva la noi ín
latineóte, grecete, mai tirziu in franfuze^te, dar prin aceasta nu s-a
schimbat ceva din sufletul celor care scriau... ; in ce prívente slavona
nu se poate vorbi de márturisiri de acestea ale sufletului románese in
forma slavona... Era cultura biblica trecutá la Bizant $i de la Bizanf la
slavii de dincolo de Dunare» 20. Dar N. Iorga, contestind acestei culturi
originalitatea formala, nu íi contesta continutul autentic, in care va-
Lorile intelectuale, cele afective $i morale se situeaza la un punct cul-
minant al gindirii umane. In opinia sa, primele traduceri marcheazá
cel mai important moment de manifestare in istoria spiritualitatii ro-
mane$ti de pina atunci — exprimarea sufletului románese in graiul sáu
propriu. Referindu-se la stadiul bilingvismului cultural, N. Iorga con-
siderâ cà scrierea alternativa slavo-romana se iacea «...pentru placerea
cititorului sau pentru dorinfa de a intelege a preotului» 21 — prima
parte a afirmatiei fiind insa mai putin plauzibila. In realitate, biling-
vismul romànesc — mai exact spus slavo-roman — a avut o determi
nare specifica, implicind $i necesitatea de a apära $i pästra puritatea
dogmatica a Ortodoxiei noastre, cum au susfinut alti cercetätori, ar-
gumentind opinia lor.
Pentru prof. acad. $t. Ciobanu, slavona este la vremea sa un «ver
mint cosmopolit», avìnd ca replica echivalentä latina cre$tinismului apu-
sean. Dominant in epoca data, curentul cultural «cosmopolit» slavon
s-a mentinut in limite formale, «n-a dus $i nici n-a putut duce la ìna-
buîrea con^tiinfei de sine a neamului romànesc» 22. Precizärile perti-
20. In cursul de «Istoria literatura româneçti» (p. —9), pe care N. Iorga 1-a Unut
8
la Facultatea de litere din Bucuresti, începînd cu anul 1929, este tratatä si

aceasta problemä. N. Iorga precizeazä rolul limbii slave, «haina sträinä in care
acest suflet romànesc a tost imbracai o bucata de vreme». Fenomenul caracte-
ristic de pästrare intacta a sufletulu/i románese este descris in pagini de remar-
cabilä exegezä psihologicä $i etno-psihologicä, explicind acest aspect caracté
risée literaturii noastre vechi : «Poti sä scrii in románente cu o orientare ab
solut sträinä $i poti sä scrii in limbä sträinä cu cel mai mare, cel mai adevärat
$i cel mai complet suflet románese».
21. Manuscrisele si tipäriturile in slavä si romänä din aceastä epoeä sint inter
pretate de N. Iorga ca o expresie a inceputului «majoratului sufletului romà
nesc», cind sufletul religiös românesc se manifesta de sine si pdn sine, trecind
de la starea de pasivitate afectivä la cea de comprehensiune rationalä, ca un
procès firesc de unitate între gîndire si vorbire (N. I o r g a , Istoria literaturii
religioase a românilor pina la 1688, p. 99).
22. Dupä opinia lui $t. Ciobanu, aceastä constiintä de sine a popoarelor s-a mani
festât încâ din secolul al XIII-lea, deci înainte de influenta ideologiei husite
(secolul XV). în studiul : începuturile scrisului in limba româneascâ, extrasul
cit., p. —3, afirmä cä prin Biserica Ortodoxa elementul nostru autohton s-a
2
manifestât cu o deosebitâ forja si capacitate de rezistenja.

MITROPOLIA OLTENIEI
nente ale învâtatului citât invoca faptul, istoricele confirmât, câ ma

inte de aparifia celor dintîi texte românesti cunoscute «poporul nostru
a avut o viafa politica, religioasâ si culturalâ independents. în secolul
al XV-lea Biserica a fost un factor national $i cultural $i a jucat un
roi însemnat în viafa târilor românesti» 23. Referindu-se la cunoscutul
argument al afirmârii elementului national atît în Rasârit cît si în Apus,
considera traducerile textelor religioase în româneste drept o manifes
tare a constiinfei nationale în Biserica — implicit în cultura —, deoa-
rece Ortodoxia nu are un caracter cosmopolit. In plus, Biserica a re-
prezentat la noi factorul primordial de învatamînt în epoca si, mai mult
încâ, este o çcoala a poporului, pentru acea vreme.
într-un Praxiu manuscris bilingv scris la Bisericani mult mai tîr-
ziu — la jumatatea secolului al XVIII-lea (1766) —, $t. Ciobanu a des-
coperit o însemnare care i-a întârit opinia câ textele bilingve ar fi avut
mai întîi si un scop didactic24. Trebuie sa adâugâm câ în secolul al
XVI-lea Psaltirea, Evangheliile, Apostolui, în traducere româneascâ,
nu au fost destinate exclusiv sâvîrçirii ritualului, ci erau $i texte pen
tru o «lecturâ particulars» ; argumentul se sprijinâ pe un element de
aspect formai, dar foarte semnificativ : textele traduse în aceastâ epocâ
nu sînt împârtite pe zile liturgice.
Astâzi este îndeobçte cunoscut faptul câ aceste cârti bisericesti, la
care se adaugâ Ceaslovu.1, se foloseau drept manuale dupâ care se în-
vâfa carte în scolile bisericesti, personalul de predare fiind alcâtuit tot
din clerici $i dascâli de bisericâ, metoda predârii pe texte bisericesti
prelungindu-se chiar pînâ în secolul al XIX-lea 25.
In Biblioteca Academiei Romàne din Burniresti, ca si în aceea a
Sfîntului Sinod de la Mânâstirea Antim-Bucuresti, s-au pâstrat cîteva
Bucoavne în manuscris sau tipârite, cuprinzînd texte liturgice, dogma-
23. Ibidem.
24. Ibidem, p. 4 si 50. lata textul însemnàrii : «Acest izvod de Praxiu iaste a sfin-
tei mânâstiri a Bisericanilor. Si s-au adus aici la Episcopie la Roman, la çcoalâ,
pentru treaba învâtâturii».
St. Ciobanu, în studiul mentionat, vorbind despre localizarea primelor tra-
duceri în Maramures, spune cà scopul celor eu text bilingv era «de a înlesni
învâtâtura limbii slave bisericesti pentru clerul roman — în special pentru cel
din satele rutene, precum $i a limbii românesti pentru preotii ruteni din Mara
mures si din partile vecine ale Rusiei Subcarpatice. Textele acestea, atît cele
ïn doua limbi cît $i cele eu text numai românesc, erau folosite çi în scoli pentru
pregatirea preolilor romàni çi ruteni. O asemenea scoalâ functiona pe lîngâ
Mânâstirea Peri din Maramures» (începuturile scrisului..., p. 141—142).
25. Ibidem, p. 40. Vezi si lucrarea lui O n i s i f o r Gh i b u , Din istoria literaturii
didactice româneçti, Bucuresti, 1975, precum si recenzia pe care am publicat-o
sub titlul : Despre bucoavnele, abecedarele si càr\ile noastre vechi de citire, în
«MO», XXVIII (1976), 5— , p. 438—454; Pr. M. B u 1a c u, Spiritul catehezei
6
patristice in çcoala româneascâ, Bucuresti, 1937, p. 27—31. Ipoteza cunoscutâ

a lui Ç>t. Ciobanu este împârtâsità si de G. Mihâilâ : «Motivul principal, cel
putin la manuscrisele cu traducere interliniarâ, era cel didactic, întelegerea
Si învâtarea textului slavon, la care s-a putut adâuga apoi si directa utilizare
în Bisericâ a versiunii românesti» (în Op. cit., din vol. Studii de limbâ literarâ
Si filologie, II, Bucuresti, 1972, p. 315).
ART ICOLE 5/ STUDI I 301
tice, simboale de credinfa, traduse dupa cele slave sau in versiuni ori
gínale 26.
Putem conchide ca fiecare «tip» de texte vechi románe$ti ráspunde
miei necesitafi specifice : didáctica, cultica, pentru lectura $i edificare
sufleteasca in particular. Unele dintre ele urmarind un scop multiplu.
n1tole un scop singular, «primele texte [traduse in época veche] consti-
tuie cel mai important fapt in viafa cultúrala a poporului román»27.
AlíUuri de carfile de cult — ca Tetraevangheliariil, Apostolul, Psalti-
rcct, in traduceri intercalate folosite in bisericà la citire $i cintare
Omiliile, atit de prefuite pentru continutul lor accesibil $i atragátor de
Invitatura creatina $i morata, au avut implicit de indeplinit $i un in-
semnat rol educativ 2678.
Etapa intermediará pentru trecerea la cultura de expresie romá-
noascá, textele bilingve slavo-románe reprezintá un act cultural spe
cific ìmprejuràrilor istorice-sociale ale epocii date. $i daca s-ar putea
obiecta ca aceste texte au contribuit la tergiversarea triumfului deplin
$i legitim al limbii nafionale in Biserica $i in cultura in general, ca
scrieri ort-odoxe ele au constituit, la un moment dat, «garanzia cano-
uicitátii» 29 — fapt ce nu putea fi nicidecum indiferent sau subestimat
inai ales atunci cind sub influenfa propagande! reformate erau posibile,
dacá nu evidente, ìncercàri de a impieta asupra integritáfii dogmatice
a Ortodoxiei.
Daca numai anumite texte bilingve au circulat sub forma traducerii
intercalate, faptul nu putea fi intímplátor ; este greu de admis ca ele ar
íi reprezentat o simpla opfiune de autor al traducerii.
Circulìnd ca $i alte omilii, mai ìntìi in texte bilingve, «Cuvintul...
Sfintului loan Gura de Aur» a fost incadrat ulterior íntr-o forma pres
entata in carfile principale de cult : in Penticostar — la slujba Sfintei
Invieri in noaptea Pa$tilor —, in Molitvelnic, devenind rugaciune in
legatura cu Taina Pocainfei $i Sfintei Imparta$anii ; in Cazanii sau
Omiliare gasim «Cuvintul...» sub forma dezvoltatà, care consideran!
Cti nu putea fi decit cea primara — ca Omilie in noaptea Sfintelor
Pa?ti.
Dintr-o necesítate ce poate fi socotità subiectiva, dar dovedindu-$i
pe deplin utilitatea, Biserica a selectat cu deosebire forma scurtà,
26. Mentionàm asemenea manuale pàstrate in fondurile Bibl. Acad.-Bucure$ti : Ms.
rom. nr. 1651, Bucoavnà sau bachernità, adicà càrtulie ce prive$te nu numai spre
invàtàtura copiilor ci $i a celor mari. Secolul XVIII, 161 ff. ; Ms. rom. nr. 1760,
f. 1— , Bucoavnà, urmatà de rugàciuni si slujba «ceasurilor» din Ceaslov eie.
6 8
Secolul XIX ; Ms. rom. nr. 3745, Bucoavnà sau buchernifà.. de pe slovenie,
acum scoasà $i tipàrita, la anul de la Hristos 1779 ; Ms. rom. nr. 6044, Azbu-
coavnà, tradusà dupà tipàritura slava din 1765, de Vartolomeu Màzàreanu in
1775, 6 ff. $i la ru$i, Ceaslovul tipàrit la Moscova in anul 4565, a servii ca
8
«prima carte de citire» (Istoria literaturii ruse, sub redaefia lui D. D. Blagoi,
voi. I, trad. de T. Gane $i T. Nicolescu, Bucure$ti, 1963, p. 197).
27. § t. C i o b a n u, op. cit., p. 158.
28. I. G h e f i e , Inceputurile scrisului..., p. 19—20 si Q9—200; I de m, Cu privire
1
la textele slavo-romàne in traducere interliniarà din secolele al XVI-lea §i al

XVII-lea, in «LR», XVII (1968), 1, p. 75—78.
29. Al. R o s e i ti, Istoria limbii romàne, Edifia 1978, p. 747—750.
MITROPOLIA OLTENIEI
foarte accesibilà ascultàtorilor $i obtinindu-se efectul urmàrit in su-

fletele acestora : transfigurarea lor duhovniceascà, pascala.
Subliniind insemnàtatea esenfialà pe care o are un text tradus, Pr.
prof. I. G. Coman arata cà primele traduceri romàne$ti, ìntre care sìnt
incluse $i scrieri patristice, reprezintà aportul stràlucit al umani$tilor
nostri — càrturari cu nume cunoscute sau anonimi —, care s-au de-
votat rede$teptàrii culturale $i nationale a poporului. «Traducerile in
limba romàneascà sìnt unul din meritele exceptionale ale umani$tilor
nostri [din epoca data]. Numai din momentul aparitiei acestor tradu
ceri incepe sa existe o cultura romàneascà» 30.
.Aceste prime texte traduse in romàne$te fie càrfi de cult ortodox,
fie scrieri patristice, sìnt implicate in chip determinant in fenomenul de
structurare a culturii $i literaturii romàne, cum $i in procesul de for
mare a limbii noastre literare ; astfel cà eie constituie primul capitol
de teologie istoricà romàneascà $i, in acela$i timp, de istorie literarà,
de filologie $i lingvisticà romàneascà.
Revenind la ideea importantei studiilor interdisciplinare, mai ìna-
inte menfionatà, subliniem faptul cà Patrologia beneficiazà in chip
firesc de principalele contribuii datorate cercetàrilor filologice ; le
vom implica in expunerea noastrà ca argumente la locul adecvat $i le
vom aràta ìnsemnàtatea pentru una ori alta dintre problemele pe care
ne propunem a le cerceta in paginile de fata.
30. Pr. prof. dr. I. G. C o m a n, U m an ism ul O rto d o x iei rom àne$ti, in «BOR», LXVI
(1948), 1—2, p. 69—70
\
CAPITOLUL III
TRADUCERI ROMÀNE$TI
ALE «CUVÌNTULUI HRISOSTOMIC
DE 1NVÀTÀTURÀ...» 9
PRELI MI NARI !
Premisa cunoscutà, dar pe care trebuie sa o mentionam $i la acest
punct al studiului nostru, este cà primele scrieri in limba romana pàs-
trate pina astàzi sìnt, in majoritate, parti traduse din Sfinta Scriptnrà,
din càrdie de cult §i alte scrieri de zidire sufleteascà — intre care
scrieri patristice de care ne ocupàm — avind valoare dogmatica, dar
moral-educativà.
Aceste traduceri le datoràm, in cea mai mare parte, unor càrturari
de la sate. Numele lor au fost rareori cunoscute $i retinute — mentio-
nate pe texte —, cel mai adesea ìnsà au ràmas anonimi, fie ca smerifi
monahi ìntr-o chinovie, fie ca slujitori la aitami ortodox al unui mo-
dest sat, al acelui «sat medieval románese, sub raport cultural inca
necercetat $i càruia nu i s-a acordat locul cuvenit in sintezele de isto
rie literarà» 31, datorie ce se cuvenea onorata, pentru cà acest sat «con-
stituie o célula cultúrala [pentru timpul de atunci] unde se elaboreazà,
sau in orice caz se propaga, un curent atìt de important ca acela al pri-
melor traduceri romàne$ti» 32.
Cultura romaneascà a germinat timp de seoole in sufletul poporu-
lui, a inflorit in lexic, a fost comunicata, vehiculatà, orai, iar cìnd a
fost fixatà in scris, chiar daca nu putea avea de la ìnceput forme pe
deplin cristalízate in aceastà expresie proprie, $i le-a càutat necontenit,
nu i-au fost nici inspirate de aiurea $i nici impuse.
Preofii, provenifi mai ales dintre fSrani, au ràmas exponenfii au
tentici ai mediului sàtesc, nu s-au distanfat prin ascendentul lor cul-
31. D a n Z a m f i r e s c ' u , Insemnàri pe marginea unei córti despre copiata de
manuscrise, in voi. : Contribuía la istoria literatura romàne vechi, Bucure$ti,
1981, p. 35.
32. Ibidem.
turai, ci dimpotrivâ, s-au simtit îndatoraji acelui mediu, mereu ataçati

de fratti lor târani, identificati cu ei prin port si prin limbâ, prin mo-
dul de viatà común $i prin slujirea acelorasi aspiratü umane, de
dreptate, libértate si unitate româneascâ.
Fiind asadar cel mai adesea clerici, acesti slujitori deopotrivâ
ai culturii poporului — la nivelul posibil în acel timp —, erau plini
de osîrdie, folosindu-si cunostinjele însuçite într-o limbà stráiná —
elina sau slavona — pentru a le trece în limba nationalâ, cea a popo
rului dreptcredincios roman, mai ales ceea ce li se parea foarte potri-
vit si era cu deosebire necesar, din tezaurul de sfinte scrieri crestine,
care, vreme îndelungatâ, exprimaserâ în altar, la stranà $i.în amvon
adevârurile de credintâ $i învâtâturâ ortodoxa în limbâ strâinâ de cu-
noasterea $i întelegerea româneascâ.
Pentru împlinirea unor cerinte duhovnicesti si culturale ale fiecà-
ruia dintre ei, deci atît pentru sine cît si pentru obste, acesti preoti
de sat si câlugâri din mânâstiri si schituri au tradus, au copiât, au ràs-
pîndit si scrierile Sfintilor Pârinti din care face parte si «Cuvîntul Sfîn-
tului loan Gurâ de Aur din noaptea Sfintelor Pasti», text de o netâgâ-
duitâ însemnâtate pentru Biserica noastrâ, îndeplinind un rost spé
cifie si bucurîndu-se de un real prestigiu — ceea ce se explicâ între
áltele si prin faptul câ antropología Sfîntului loan Gura de Aur are o
înaltâ expresie umanist-ecumenistâ în acest «Cuvînt de învâtâturâ...»
investit de Biserica Ortodoxâ eu valoare revelationalâ divinâ.
1. In «Codicele Cardas»
MANUSCRISUL POPII BRATUL DIN BRAÇOV
(1559—1560)
Prima traducere romàneascà a acestui «Cuvint...» pàstratà in co
pie se aflà in Manuscrisul Popii Bratul din Bra?ov (1559—1560), cu-
noscut sub numele : Codicele Carda?. A fost gàsit la Manàstirea Su-
cevita, oferit de curìnd «Casei Mitropolitul Dosoftei» din Iaî — sem-
nalat de specialisti drept un document de o deosebita valoare pentru
filologia romàneascà33, pentru lingvisticà si pentru istoriografia lite-
raturii romàne vechi. Aceste discipline s-au imbogàtit in mod efectiv
prin descoperirea unui asemenea vechi manuscris. Acesta poartà nu
mele istoricului literar Gh. Carda?, in posesia càruia s-a aflat ? sem-
nalindu-1 mai intìi unor specialisti slavisti : P. P. Panaitescu si Pan-
dele Olteanu, ulterior 1-a dàruit «Casei Dosoftei Mitropolitul Moldo-
vei» 34 — Tasi.
33. In biblioteca Mànàstirii Sucevita a avut nr. de inventar 381.
34. Inca din anul I960, P. P. Panaitescu a comunicat speciali$tilor aceasta desco-
perire de important incontestabilà pentru filologia çi lingvisticà noastrâ. In
1972, G. Mihâilâ a reluat problema acestui manuscris, publicìnd un prim stu-
diu intitulât-: Observatii asuprci Manuscrisului slavo-romàn al Popii Bratul
(1559— 1560), in voi. cit., p. 301—345, anunpnd ca va publica integrai in editura
Academiei acest codice, cu toatâ aparatura çtiintificâ necesarâ.
f
ARTIGOLE ÇI STUDII 305
Popa Bratul $i-a redactat manuscrisul la Braçov, unde era o ve-

che $coalà ortodoxa de traducàtori $i copiati pe lîngâ biserica «Sfîntul
Nicolae» din Çchei.
Aprofundînd problema începuturilor scrisului în romaneóte, Prof.
P. P. Panaitescu argumenteazâ cà Braçovul s-a constituit încà de la
inceputul secolului al XVI-lea într-un centru important al curentelor
de traducere a càrfilor din slavone$te în romaneóte, cúrente care pìnà
atunci existasera, dar izolate între ele 35. Erau aduse aici textele unor
traduceri-manuscrise din tóate finuturile româneçti — fapt confirmât
în a doua jumàtate a aceluiaçi secol prin intensa activitate tipografica
coresianâ. Pînà la stadiul actual al cercetârilor nu poate fi prin ni-
mic infirmata ipoteza câ s-au putut aña aici, pe lîngà numeroase ver-
siuni secundare — deci copii — $i únele versiuni primare, originalele
primelor traduceri romanead, care însâ nu s-au pástrat, apoi desigui
$i multe texte bilingve slavo-romane.
Prefiosul manuscris-miscelaneu de care ne preocupâm acum însu-
meazá 474 pagini, cuprinzînd ín cea mai mare parte pericope din
Apóstol36 — text bilingv ; întrebâri çi râspunsuri privitoare la Ve-
chiul Noul Testament — numai în slavoná ; fragment dintr-o Omilie
— neidentificata, scurte extrase din Sfîntul loan Damaschin, din proo-
rocul Daniil, din Solomon, proorocul Ieremia, Maxim Marturisitorul,
din Sfintele Evanghelii — multe din aceste texte, în aceastâ ordine,
numai în slavoná ; Sfaturi medicale [De ruzafa la din[i, de junghiu] —
numai ín románente, la fel $i Psalmul necanonic 151 $i Incepatura de
nuiale (practica magica pentru descoperirea comorilor) 37.
La paginile 454—458 se gaseçte textul : Cine-i dentru Sfinti Parta
tele nostru creçtenul mare Episcop din Cetatea lui Constantin cu rostul
de auru, Cuvint de ìnvàtàturà — text bilingv sub forma intercalata.
La pagina 426 din Codice, dupa o criptograma nedescifratà pìnà as-
tàzi, se gàseçte ìnsemnarea cucernicului copist : «S-a scris cu mina
pàcàtosului, eu Popa Bratul. Slava Dumnezeului nostru ìn veci. Amin.
S-a ìnceput ín anul 7068 (1559) septembrie 1 — 1560, august 31».
Dupa textul «Cuvìntului de ìnvàtàturà...», deci de la pagina 459 $i
pìnà la sfîrçit (pagina 474), se mai gàsesc douà file dintr-un alt manu-
scris — sìnt scurte extrase din scriitori biserice$ti ín slavoná, sub
formà de recomandàri — apoi tot dintr-un alt manuscris se gàsesc $ase
35. Astfel de centre sau scoli de traducen existau in Nordul Transilvaniei, ìn
Maramure? apoi la Orâ?tie, Sibiu, Ieud, Mâhaci, Giuleçti pe Mara, ìn únele
mànàstiri, la biserica «Sfîntul Nicolae» din $cheii Brasovului — centrul Orto-
doxiei romànesti din Tara Bìrsei. In aceastà epoca au ìnceput a fi aduse la
Bra$ov manuscrise româneçti alcàtuite in alte parti. Sìnt adunate «in cartierul
románese al $cheilor Bra$ovului, în jurul $colii çj bisericii de acolo $i, in cele
din urmà, se deschide tot acolo o tipografie româneascâ a lui Coresi, destinata
sa difuzeze aceste carfi procurate din diferite parti» (P. P. P a n a i t e s c u ,
In cep u tu rile §i b iru in fa scrisu lu i..., p. 126).
36. Paginile 1—407, circa 8/9 din manuscris : S p u n e re a F a p te lo r S iin filo r A p o sto li ,
sc rise de S iìn tu l A p o sto l §i E v an g h elist L u ca, S p u n e re a E p isto le i lu i Ia c o v , Din
cele d ou a e p isto le so b o rn iceçti a le S iin tu lu i A p o sto l Petru, Din e p isto le le Siin -
tului lo an , a S iin tu lu i lu d a , Din e p isto le le S iin tu lu i A p o sto l P a v e l (dupa G.
M i h â i 1à, op. cit., p. 307—308).
37. Ibidem , p. 407—453.
file dintr-un Trepetnic (explicind vísele) ; la paginile 469—470 este

Lauda Sfintei Cruci; pe paginile de la sfir$it se gasesc numele celor
patruzeci de mucenici, apoi Rugáciunea pentru cei ce cálátoresc $i
Rugáciuni de noapte — tóate acestea in slavoná 38.
In afara celor citeva file provenind din alte manuscrise, intregul
códice despre care vorbim este rodul ostenelilor preotului Bratul, co-
pist de manuscrise, probabil $i dascál al $colii biserice$ti din $chei —
cum se poate deduce dintr-o insemnare gasita pe un Molitvelnic din
1568—1569 39. Din insemnarea aceasta ar rezulta cá Popa Bratul a fost
copistul manuscrisului; el nu spune cá ar fi tálmácit textul din sla
voná in románente, ci numai: «s-a scris cu mina...». In acest caz, tradu-
cerea «Cuvintului de invafáturá...» poate fi incá mai veche decit anuí
1559 — poate chiar cu citeva d'ecenii — fácind parte din colecfia de
manuscrise adúnate atunci la biserica «Sfintul Nicolae» din $cheii
Bra$ovului.
Ipoteza vechimii eu cîteva decenii mai înainte de data consemnatâ
de Popa Bratul in manuscrisul sSu, este in concordants cu opinia susfi-
nutâ de lingvistul I. Ghefie, care presupune chiar o distants de un se-
col între versiunile primare — originalele traducerii române$iti — $i co
pule cunoscute astSzi.
Apreciind valoarea deosebitS a acestui Codice, P. P. Panaitescu
formuleazS cîteva consideratii critice exigente : «Apostolul-Cardaç,
pînS acum necunoscut de lingviçti, se remarcS prin caracterul arhaic
al limbii... TraducStorul a fScut multe greçeli, datoritS neîntelegerii tex-
tului slavon... Titlul Omiliei lui Ioan GurS de Aur este tradus a$a .
«Cine-i de întru sfinti...». în textul slav era scris : Iw, prescurtarea
numelui Ioan ; traducStorul a înteles greçit cS e vorba de pronumele
slav la aeuzativ : lo - cine, a$a cS numele lui Ioan (GurS de Aur), au
tomi Omiliei, a dispSrut din textul roman» 40. SS anticipSm aici cS în
Codicele Sturdzanus titlul acestui «Cuvînt...», copiât de popa Grigo-
rie din MShaci, va avea forma urmStoare : «Oarecine era un pSrinte
anume Ioan, din Cetatea lui Constantin împSrat, eu rostul de aur» 41.
AceastS greçealS în traducere a sugerat cercetStorilor ideea cS la
începutul secolului al XVI-lea cuno^tinfele de limbS slavoná erau în
déclin, afirmîndu-se necesitatea internS a traducerilor — opinie susfi-
nutá de P. P. Panaitescu $i apoi de G. MihSilS.
în asemenea împrejurSri, Çcheii Braçovului devin un centra de
limbS romaneases, putem spune, de importants nationa-lâ, textele
traduse aici sau aduse în copii — ori în originale — ulterior
transcrise, dovedindu-çi necesitatea pentru a circula în întreg spatiul
románese. Adîncind investigaba, cei doi cercetStori mentionati $i-au
exprimât — fiecare în parte — certitudinea cá popa Bratul a fost grS-
38. p. 309—310.
Ib id em ,
39. Ibidem ,p. 311—312.
40. Ib id em ,
p. 128.
41. în fondurile B.A.R.-Bucureçti, Ms. rom. nr. 447, f. 79.
ART ¡COLE § / STUDir 307
9
màtic $i dascal la $coala bisericii «Sfintul Nicolae» din $chei $i pro-

babil preot slujitor intr-o biserica din Brasov ori din imprejurimi42.
G. Mihàilà are incontestabilul merit de a fi pus in valoare sub ra-
port filologie $i istoriografic acest text románese, necunoscut pina
acum, al «Cuvìntului... la Pasti», aflat in paginile manuscrisului popii
Bratul — fapt important deopotrivà $i pentru literatura noastrà biseri-
ceasca din domeniul patristicii, aducind astfel $i un argument pentru
demonstrarea paternitàfii hrisostomice a acestui text.
Reproducem in intregime versiunea romaneascà pastratà in copia
popii Bratul din Bra$ov :
pag. 454 din sà se apropie, ne
Ms. popii Bratul : micà sà nu se teamà.
De va veni la al
«Cinc-i dentru stinti unspràzécele cea(s),
pàrintele nostru cre$- sà nu se spare c-au
tenul mare epis- pestit.
cop den cetatea lui Cu dragu chisteóte
Constantin cu rostul amu acesta Domnu :
de auru : Cuvint de invàtàturà. priiméste cela de
Sa e nestire binecinstitu apoi ca si cela de(n)tiiu ;
$i Domnului iubitu, mingiie pre cela ci
de sa se indul- vine la al u(n)spràzécele
ceascà (de uspàfu), de cea(s), ca si cela ce-a
bunà ce e astàzi. lucratu dentiiu(l) cea(s) ;
Sa e nettine den robi cela dentiiu mingiie
cu nàrav bunu, Si cela de apoi miluie$te ;
de sa intre bucurindu-se si celuia da-va, si cestuia dàrui-va ;
la bucuria Domnului a lui. Si lucru(l) cinstéste,
S-au nettine lucrat-au si adaosu(l) laudà.
postindu-se,
de sà priimeascà acmu piata. pag. 456
Sa nettine de ìn
timi ceas au lucratu, Printru acéia amu intrati la
de sà primeascà acmu bucuria Domnului vostru,
dereptu(l) datoriu(l). Si intiii si ài doii platà luatf ;
Sà nettine du(pà) al treile bogafii si méserii, unul cu
cea(s) au venitu, ala(l)tu incetiti-và ;
sà multemeascà $i ceia ce se nevoiescu si ceia ce
pràznuiascà. se lenescu,
Sà nettine du(pà) al $asele dzua cinstifi ;
cea(s) au aju(n)s,
nemicà sà nu se spare, se postescu si cu ceia ce nu
postescu,
pag. 455 veselifi-và astàdzi,
$i amu neunicà cà masa gata và e, indulci-
nu va fi in desertu. ti-và top.
Sà nettine mihni-se Vifelul hrànitu,
pinà la al noale cea(s), nimine sà nu iasà flàmindu ;
42. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 128—129 $i G. M'i h à i 1 à, op. cif., p. 312.
G. Mihàilà a reconstituí* si itinerarul — logie — al acestui manuscris care, mai
tirziu, probabil in secolul al XVII-lea, a ajuns din $cheii Brasovului la Mànà-
stirea Sucevifa din estui Carpatilor, in Bucovina. In secoluil al XIX-lea, prof. Gr.
Crepi «1-a imprumutat pentru studiu si pentru a-1 copia». Dupà moartea lui
(t 1919), familia a vindut acest prefios miscelaneu si copia lui profesorului Gh.
Cardas, care 1-a dàruit Casei memoriale «Dosoftei» din Ia$i. Filologul G. Mi
hàilà, studiind acest codice, -a clasificat drept cap de serie al manuscriselor
1
vechi románela datate.

toti indu(l)citi-và de bogàta- si amu batjocori(t) fu ;

tea du(l)cetiei ; luat-au tru(p) $i Domnul,
nimine sa nu suspine de luat-au pämint $i timpinat-
màsàràtaté, au ceriu(l)
pag. 457 pag. 458
ivi-se amu impreunà/impàràtie. luat-au ce väzut-au
Nimine sa nu plìngà de grecale, $i cäzut-au la cei de n-au $tiutu.
de ertarea den groapà lumi- Unde iaste, (i)ade, biruirea ?
nat-au. Unde iaste veninu(l) mortiei ?
Nimine sa nu se spare de moarte, Invise Hristos
slobozit-au pre noi moartea Domnului, $i cäzut-au dracii;
stins-au pre ceia ce-au finu(t) aceia, invis-au Hristos
muncit-au iadu(l) cela ce $i in viiatä viefuia$te;
de$tins-au la iadu. invis-au Hristos §i mortii nice
Amàrit-au pre iad cà au gus- unul in groapä,
Hristos amu din morfi sculä-se,
tatu de trupu('l) lui. incepätoriu mortilor fu.
Si iatà mainte Isaia striga, Aceluia e märiä $i finerea
(i)adu(l) grài, amàr!-se, in veacu(l) de veacu.
intimpinà-te josu $i amàrt-se Adeväratu.» 43.
Codicele Popii Bratul din Brasov fiind «primul manuscris románese
precoresian datat» 4344 cunoscut pina astàzi, «Cuvintul... la Pasti», copiat
(pe paginile 454—458) reprezintà, la rìndul sàu, ìntìia versiune roma-
neascà ce s-a pàstrat din aceastà scriere hrisostomicà apardnìnd lite
ratura oratorice creatine ; este ìntìia ei ìnvesmìntare in graiul romá
nese al epocii, iar $lefuirile lexicale si morfo-sintactice de mai tìrziu
nu vor aduce modifican substantiate «geniului», adicà harului limbii
poporului nostru — cum spune frumos $i adevàrat episcopul Mitrofan
al Buzàului.
A ìnsemnat aceastà traducere prezentatà in forma bilingvà numai
o lucrare in scopul edificàrii sufletesti, sau a avut si destinala de
material didactic ? — Ràspunsul nu poate fi decit in acord cu cete
ce am expus si demonstrat in paginile precedente, referitor la finali-
tatea versiunilor bilingve in generai.
Dupà confinutul sau, dupà forma sub care se prezintà, omilia putea
fi utilizata tot atìt de bine in cult cìt si pentru lectura, in chiliile càlu-
gàrilor, in casele enoriasilor, precum si pentru necesitadle invàfà-
mìntului in scolile biserice$ti de atunci.
Traducerile copiate si recopiate ar fi putut circula foarte bine si
in mod separai de o antologie. De altfel nu incape ìndoialà cà Popa
Bratul a avut latitudinea de a colectiona mai multe traducen in mis-
celaneul sau farà sà \ina seama de prevederne tipiconale ; se poate
chiar emite supozifia cà el a procedat astfel mai degrabà din raduni
pedagogice scolare. Este evident cà ìntr-o scoalà bisericeascà nu se
putea preda atunci decit exclusiv pe texte bisericesti comune si cul-
tului, adeevate scopului instructiv-didactic : lecturi din Biblie, din
43. Dupà G. M i h à i 1 à, op. cit., p. 334—338.
44. Definite lapidara formulata de G. Mihàilà in titlul studiului pe care il repro
duce in volumul sau publicat in 1981, Studii de lingvisticà $/ filologie, sub ti
tlul integrai : Primul manuscris románese precoresian datat : Codicele Popii
Bratul din Bra?ov ( 1559—1560) $i sursele sale.
ART ICOLE $1 STUDII 309
Sfintii Parinti, din Cazanii, Catehisme sau Carji de rugSciuni. Astfel cS

invStSmintul románese de acum cinci secóle izbutea chiar sS reali-
zeze únele importante principii didactice-pedagogice : principini in-
struativ-educativ, cel al corelatiei materiilor de invStSmìnt, principini
unitatii procesului de asimilare a cunostintelor.
Pe lingS limba romàna, care se asimila literar prin mijlocirea tra-
ducerilor, ceea ce numim astazi o programa scolara — care la acea
vreme nu se putea adresa unor vìrste prea fragede — va fi trebuit sa
cuprindà materiile unui program de studii ) deducem ca se puteau
preda cel putin nopunile elementare ale unei istorii si chiar geografii
eclesiastice — prin material ca cel cuprins in Codicele Carda$ ; unele
notiuni de poetica — prin Psalmi si prin poezia religioasà a imnogra-
filor ; de retorica — prin Omilii si Cazanii ; de teologie — prin ex-
trase din renumifi scriitori patristici —, precum si de moralà creatina
— prin «Vietile Sfintilor».
Exista fireste un precedent in scoala de limba slavonà si elinà,
fiind deci vorba de o solutie de continuitate, numai ca acum limba
de predare devenea cea nationals, romàna, adàugind si deosebirea ca
acum, pentru multiple cerinje carora trebuia sa le raspunda, scrierile
religioase in traducere romàneasca, sint utile atit clericilor, diecilor,
cit si laicilor in generai.
Asupra ìnsemnStStii caracterului didactic al manuscrisului preo-
tului Bratul de la Brasov opineaza si protesomi Gh. Ivanescu : «Ma-
nuscrisul... are aproape in ìntregime textul slav in alternare cu cel
romàn. Aceste manuscrise erau si carti didactice, mai ales perutru
viitorii preoti. In veacurile XIII—XV, aparusera in Boemia, in Polonia,
carti de acelasi fel, latino-cehe si latino-polone, ca manuale de ìnvS-
(Smìnt clerical si juridic. In Moldova era un text cunoscut bilingv
greco-slav (Tetraevanghelul de la Neamtu). In Polonia, textele bilingve
cuprindeau Psaltiri, Cazanii, Omilii ?i texte din Sfintii Parinti» 45.
Se ìntelege ca ìntoemai situatiei din alte tari centrai si sud-est euro-
pene se trecuse si la noi de la tipul scolii medievale la o scoala noua,
organizatà pe baza altor principii de invatàmint, prin care se urmarea
mai cu seama predarea in limba nationals.
Problema importantei si circulatiei unor omilii la noi — ca «InvS-
tStura la Pasti...» — a fost studiatS si de slavistul Pandele Olteanu,
aducind cìteva precizSri pertinente si propunind o interpretare isto-
ricS sub raportul continuitStii neintrerupte din faza Crestinismului nos-
tru primar : «Cazaniile au circulat din vechime in popor, ca si Psal-
lirea, CSrtile populare etc. Se citeau si in bisericS pentru a explica
insemnStatea zilei din punct de vedere crestin, pentru explicarea Evan-
gheliei zilei. Au contribuii efectiv la introducerea limbii vorbite in scris
Si in slujbele bisericesti.
Unele cazanii izolate s-au tradus in limba romànS incS de la sfìr-
Situl secolului al XV-lea si ìnceputul secolului al XVI-lea. Acestea sint
«omilii», care s-au bucurat de o largS rSspìndire la toate popoarele
crestine, mai ales in RSsSritul Europei si in Orientul Apropiat. Avìnd
45. G h . I v a n e s c u , Istoria limbii romàne, Ia$i, 1980, p. 507.
310 MITROPOLIA OLT EN LEI
situala unor texte ce puteau figura $i independent de o antologie, eie

intrau si în alte culegeri cu confinut variât, dar eu scopuri educativ-
morale. Unele circulau chiar oral, întoemai povestirilor $i legendelor,
pâstrîndu-se pe aceastà cale în popor — mediul oralitafii —, poate
chiar din perioada latina a creçtinârii noastre, fiind unele dintre eie
aproape ca ni$te rugâciuni. In aceastâ categorie, o categorie farà ri
gori de gen, se includ fragmente alese din omilii pentru «învierea Dom-
nului», pentru «Înmormîntare», pentru «Schimbarea la Fafâ», «înâl-
tare» etc. Râspîndirea lor era în funefie de confinutul adîne uman $i de
forma expresiei, în acelasi timp simplâ, atrâgâtoare, accesibilâ46.
în funefie de aceleaçi atribute poate fi explicatâ circulatia unor
omilii sau piese de evlavie la noi, cum aminteam, încâ din perioada
latinà a crestinârii daco-romanilor. Rugâciunea «Tatâl nostru» a cir
culât, în mod cert, încâ din perioada latinitafii la noi — dovadâ fiind
lexicul sàu peste 90% latin. Sfîntul Ioan Cassian, originar din Scythia
Minor (Dobrogea), care «a petrecut cinci ani în jurul Sfîntului Ioan
Gurâ de Aur» 47, a putut pune în circuiate la noi asemenea texte omi-
letice în limba latina încâ din secolul V. Tot în acea epoeâ de înflorire
a spiritualitàfii patristice în Scythia Minor ca si la întreaga romanitate
crestinâ râsâriteanâ, Sfîntul Niceta de Remesiana recomanda ca si
«Simbolul de credinjâ» sâ fie învâfat pe dinafarâ de câtre credincioçi,
fiind usor de memorat 48. Nu poate fi îndoialâ, asadar, câ au putut cir
cula, sub o formâ ori alta, scurite texte omiletice liturgico, atît la Sudul
rît si la Nordul Dunârii, înainte de venirea slavilor, care apoi vor fi
cunoscut si primit aceste texte dupâ crestinarea lor, fie chiar într-o
formâ mai rudimentarâ, fragmentarâ, pînâ la aparifia scrisului slavon
în secolul al IX-lea. în acest moment s-au putut traduce în slavonâ texte
hrisostomice — de pildâ, «Cuvîntul... la Pasti» al Sfîntului Ioan Gurâ
de Aur, transcris si de Sfîntul Teodor Studitul într-o catehezâ la Sfin
tele Pasti.
Aprecierile de specialitate si argumentate ale slavistului P. Ol-
teanu asupra literaturii patristice pun într-o adevâratâ luminâ atît struc
tura Sbornicelor slavo-române sau românesti, cît si valoarea literarâ a
«Cazaniilor» sau a «Omiliilor». Sbornicele, colecfii de texte bisericesti
diferite, au adus o importantâ contribuée la introducerea limbii ro
mane vorbite în scris, precum si la evolufia acesteia din stadiul de
«limbà poporanâ» la treapta de «limbâ literarâ» — ca expresie supe-
rioarà a virtufilor multiple ale celei dintîi. Astfel, precizeazâ în chip
judicios P. Olteanu, Cazaniile au contribuit atît la culturalizarea popo-
rului nostru prin mijloacele obisnuite în epoca feudalâ — si posibile
atunci —, cît si la formarea limbii literare si totodatâ a gustului
artistic 49.
46. P a n d e l e O l t e a n u , S in ta x a $i stilu l p a le o sla v e j ?i sla v o n e i , Bucure$ti, 1974,
p. 316. A se vedea $i o alta lucrare a autorului : C o n trib u tii la stu d iu l unor
om ilii izo late trad u se in lim ba rom àn a, in AUBls, XVIII (1969), p. 9—22.
47. I. G. C o m a n, S iin tu l lo a n C a ssia n , un m are d aco -ro m an din S cy th ia M inor
in se c o le le IV $/ V , in voi. S c riito ri b ise ric e sti din e p o c a stràro m àn à, Bucu-
re$ti, 1979, p. 224.
48. In L ib elli in stru ctio n is, Lib. II, Fragm. 5, ed. Burn, p. . 8
49. P. O 11 e a n u, op. cit., p. 321.

ARTIGOLE $/ STUDII 311
La índeplinirea acestui dublu rol au contribuit si scrieri patris-

tice ca «Omilia Sfíntului loan Gura de Aur din noaptea Sfintelor Pa$ti»
care, prin concentrarea ideilor, prin structura limpede a frazelor si
cantabilitatea lor psalmicá, prin atmosfera spiritualá pe care o degajá,
putea fi chiar memoratá cu usurinfá fragmentar, dacá nu ín íntregime
— dar cu deosebire ín únele pasaje remarcabile prin frecvenfa unor
procedee specifice stilisticii retorice : repetifii, enumeran, gradafii etc.
Pe de alta parte, trebuie luata in considerare incadrarea multipla pe
care a cunoscut-o acest «Cuvìnt... la Pasti», pun caracterul sàu pluri-
funcponal amintit si despre care vom m-u menziona in aceste pagini :
Omilie independentà la Pasti, in Tipicoane si in Penticostare, precum
§i in Mohtvelnice, ca rugàciune premergatoarc Spovedaniei si apoi
Sfintei Cuminecari.
Pentru cà personalitatea Sfìntului Ioan Gurà de Aur s-a bucurat
totdeauna de cel mai mare prestigiu teologie oratorie si literar in in-
treaga lume crestina este explicabil faptul cà si la noi bibliografia ope-
rei sale — in romàneste — numàrà peste saptezeci de manuscrise pàs-
trate (nu ne referim la tipàrituri) in Biblioteca Academiei din Bucu-
resti, cuprinzìnd scrieri ale sale fie integrale, fie extrase din eie. Sa
adàugàm apoi sbornicele si antologiile de texte diferite, uneori nu nu-
rnai religioase, precum si unele manuscrise slave si grecesti pàstrate
la noi, in care sìnit incluse si parti din opera Sfìntului Ioan Gurà de
Aur 50.
2. In «Codex Sturdzanus»
MANUSCRISUL POPII GRIGORIE
DIN MÀHACI (1580—1619)
O altà traducere a «Cuvìntului de invàtàturà la Pasti...» pàstratà
in copie — versiune bilingvà slavo-romànà transcrisà sub formà al-
ternativà si intercalatà — se gàseste in ManuscrisuJ Popii Grigoiie
din Màhaci, cunoscut sub denumirea : Codex Sturdzanus 51, manuscris
colecfionat si transcris intre anii 1580 si 1619. Acest miscelaneu a fost
descoperit de B. P. Hasdeu in fondul de càrfi vechi romànesti dàruit
Bibliotecii Academiei de D. Sturdza-Scheianul52.
B. P. Hasdeu a specificat despre acest Codice cà are in cuprinsul
sàu «scrieri populare» — desigur cà in sensul de lucràri ìntr-o formà
accesibilà prin conjinut si expresie, destinate poporului drepteredin-
cios.
50. Cf. C o n s t . L i t z i c a , C a ta lo g u l m a n u sc rise lo r grecan ti, Bucure$ti, 1909,
passim ; N. C a m a r i a n o , C a ta lo g u l m an u sc rise lo r g re c e sti, tom. II, Burni
resti, 1940, passim ?i P. P. P a n a i t e s c u, M a n u sc rise le sla v e din B ib lio te ca
A cad em iei R om àne, voi. I cit., $i voi II dactilografiat de la B.A.R.-Bucuresti,
passim.
51. Pàstrat acum la B.A.R.-BucuTe$ti, nr. 447.
52. B. P. H a s d e u, pasionat de problema scrierilor populare, a aaializat acest
miscelaneu din punct de vedere filologie ?i lingvistic, in cunoscuta sa lucrare :
C u v en te den b etran i, voi. II. Confinind in cea mai mare parte scrieri — «càrti»
— populare, acest codice cuprinde si un catehism (tn tre b are cre § tin e ascà), Ru-
gàciu n i, O m ilia S fìn tu lu i Ioan G u rà de A ur la P asti, T a tà l n o stru — in ungu-
re$te.
La pagina 20 din acest manuscris, Hasdeu a gàsit o ìnsemnare-exhor-

tatie : «In $tire sa va fie oamenilor, cìnd vor fi praznice mari sa ve
rniti la besericà sa ascultati cuvintul lui Dumnezeu». Comentìnd mai
departe, Hasdeu i$i precizeazà opinia : «Pe baza acestei ìnsemnàri cre-
dem cà, dacà nu in íntregime, cel pufin o parte din cuprinsul colec-
fiei, se citea drept cazanie uneori in bisericà»53. Intuita sa este
exacta, fiindcà in bisericà se citea de regula in noaptea Sfintelor Pa$ti
«Cuvintul hrisostomic de invàtàturà...», fie ca Omilie din Penticostar,
fie ca rugàciune din Molitvelnic. Aceastà ipotezà o credem indreptà-
fità ?i de faptul cà tot in acest miscelaneu se aflà $i «Cugetàri in ora
mortii», care sint in realitate rugàciuni din Molitvelnic, folosite la
slujba pogribaniei — confúndate de B. P. Hasdeu cu únele producfii
bogomilice, sau considerate chiar o compozitie proprie a copistului unor
pàrfi din Codice 54.
O serie de observatü interesante formuleazà Gh. Chivu in studiul
sàu despre copi$tii Codicelui Sturdzanus, referindu-se la cele douà ca-
tegorii de texte din acest manuscris : màhàcene $i nemàhàcene 55, pe
baza existentei a douà tipuri de hirtie : sibian $i bra$ovean. Aceastà
observare 1-a determinai pe cercetàtor sà creadà cà $i «Cuvintul... la
Pa$ti», scris pe hirtie de Sibiu, se datoreazà unui hunedorean, pentru
cà in Hunedoara exista pe atunci particularitatea foneticà a rotacis-
mului — dar si inlocuirea acestuia. Opinia lui Gh. Chivu este cà ar
53. I d e m, In tro d u cete, p. LXII.
54. Prirr anul 1774, M a n u sc risu l P opii G rigorie din M à b a c i a ajuns, dupa o insem-
nare de pe coperta interioarà, la Alba Iulia $i apoi in Moldova, de unde in se-
colul al XIX-lea a ajuns in posesia lui D. Sturdza.
B. P. Hasdeu a stabilit cu aproximare cà autorul manuscrisului, Popa Gri
gorie, a pàstorit in Màhaci — vechea denumire a satului Màhàceni de astàzi,
din comuna Unirea, judeful Alba — ìntre anii 1580—1620. Precizarea s-a facut
pe baza a trei ìnsemnàri din manuscris, din 29 ianuarie 1583, din anul 1607
$i a treia din 1619. Popei Grigorie «ii datoràm — spune Hasdeu — cea mai
importantà [pinà la acea vreme] colecte de texte romàne$ti din secolul al
XVI-lea. Prima parte scrisà cu mina sa, iar partea a doua, inclusà» (Op. cit.,
p. 1— 2). In cea de a doua insemnare din cele trei aici mentionate, Popa Gri
gorie ne indicà propriul sàu nume : «Scris-am eu, Popa Grigorie din Màhaciu,
in zilele lui Balàru Buldujaru Crai. Carte Ciri sà va intreba cu altul sà $tie
ràspunde : iarà numàrul anilor de la Adam 7115 ai, de la Na$terea lui Hristos
Domnul ai 1607». Acest an nu indicà sfir$itul manuscrisului, ci data cìnd a co
piai el catehismul « ìn tre b à ri §i ràsp u n su ri».
55. Cercetàtorul G h. C h i v u , in studiul : C o p ia ta C o d ice lu i Sturdzcin — publica!
in «LR», XXVII (1978), 1, p. 59—73 —, afirmà cà datorità Popii Grigorie din M à
haci avem astàzi in copii 21 de tex te v e ch i rom àne$ti, intre c a re : ) S crip tu ra 1
din ceriu a D om nului n o stru Iisu s H risto s ; P ro v ila S fin filo r P àrin fi (fragment) ;
2) C u v in tu l Sv in tu lu i, P a v e l A p o sto l, de ie§irea su fle te lo r ; 3) C u vin t de im b lare
la m unci ; 4) C u g e tà ri in ora m ortii ; 5) R u gàciu n e de sc o a te r e a d rac u lu i ; 6)
D escin tec ; 7) L eg en d a lu i A v ram ; ) L eg en d a S fin te i V in eri ; 9) ín tre b a re a
8
cre $ tin e ascà ; 10) R u g àciu n i ; 11) T ilc o v a n ia E v a n g h e lie i de la ju d e c a tà ; 15)

F rati d ra g i (trei texte slavo-rom àne); 16) R u g à c iu n e a S iin tu lu i S isin ie ; 17) D ouà
v e rsiu n i ale C u v in tu lu i h riso sto m ic de in v à tà tu rà la Pa$ti (ff. 63 v— 67 v, 79 v
o versiune care cuprinde numai inceputul) : «Sà ne$tire buru cre$tiru...» §i «Oa-
recine era un pàrinte...». Mai departe se aflà patru texte slavone, unul neiden-
tificat $i T a tà l n ostru , scris cu slove chirilice in limba maghiarà. Gh. Chivu
a ajuns la concluzia cà au existat nouà copiati ai acestor texte (op. cit., p. 69).
De altminteni $i Hasdeu stabilise cà o parte a textelor màhàcene, sint scrise de
altà mìnà $i chiar in altà localitate (op. cit., p. 247—248).
ARTICOLE Ç/ STU DII 313
fi vorba de doua versiuni ale omiliei hrisostomice la Pasti. în realitate

nu sînt doua versiuni, ci doua copii56. Prima reprezintâ textul inté
gral, cea de a doua numai partea introductivâ. Motivul pentru care
s-a întrerupt aceastâ a doua copiere poate fi presupus : copistul frag-
mentului nu a $tiut câ aceastâ omilie a mai fost copiata de altcineva
pe filele anterioare — adicâ la f. 63—67 — çi a fost oprit sa conti-
nuie de cel care dirija copierea, probabil chiar de preotul Grigorie
din Mâhaci.
Copia cuprinzînd textul intégral al «Cuvîntului de învâfâturâ...»,
este farà titlu, cu un scris mai nesigur, ca de scolar începâtor. Dupa
pârerea lui B. P. Hasdeu acest text este scris tot în Mâhaciu, de un
elev al Popii Grigorie, desigur însâ sub supravegherea acestuia 57. Se
subliniazâ faptul câ traducerea este liberà, fatâ de textul slavon. Com-
parînd textul mâhâcean al acestui «Cuvînt...» cu cel din Cazania lui
Coresi (1581), Hasdeu ajunge la concluzia câ mâhâcenii n-au tradus
«Cuvîntul de învâfâturâ...», ci 1-au transcris dupâ copii mai vechi ale
unei traduceri care a putut fi fâcutâ chiar la începutul secolului al
XVI-lea. Acest text din Manuscrisul Popii Grigorie are aspectul cel
mai arhaic, atît sub raport lingvistic, dar si sintactic. Copi§tii scriau a$a
cum vorbeau 58.
Arhaismul évident al copiei din Codex Sturdzanus, comparât de
P. P. Panaitescu eu textul Omiliei din Manuscrisul Popii Bratul, 1-a în-
dreptâjit sâ afirme câ textul Popii Grigorie provine din Maramures,
unde s-a constatât persistera rotacismului pînâ astâzi în unele sate de
munte.
Nu intrâ în preocupârile noastre în acest studiu controversa filo-
logicâ, încâ neelucidatâ, în problema copistilor, dar refinem ca un fapt
cert varietatea tematicâ si graficâ a confinutului Codicelui Sturdzanus.
Popa Grigorie este recunoscut ca automi colectionârii manuscriselor
mâhâcene, dar si copistul direct al multora dintre eie, chiar daeâ ad-
mitem pârerea câ ar proveni, în parte, si din alte localitâfi.
Astfel Mâhaciul s-a bucurat de un prestigiu aparté si de aceeasi
autoritate culturalâ ca si Çcheii Brasovului, daeâ la mijlocul secolului
al XVI-lea — cînd a început aefiunea de colecfionare a manuscrise
lor în toatâ Transilvania — aici au fost adunate atîtea copii diferite,
adicâ, asa cum stabilesc studiile filologice, douâzeci si unu de titluri
executate de nouâ copisti. în plus, se poate emite ipoteza câ autori-
tatea culturalâ a Mâhaciului ar fi avut chiar un caracter de tradifie —
deci o vechime —, daeâ aici, sau undeva în apropiere, s-a aflat un
locas monahal ca centru cultural activ în epoeâ, unde ar fi putut fune-
fiona si o scoalâ de dieci, continuatâ sau redeschisâ de Popa Grigorie.
56. Copia consemnatà la f. 79 v are titlul Omiliei într-o traducere mai libéra, dar
eu aceeaçi greçealà remarcatâ de P. P. Panaitescu : «Oarecine era un pârinte
anome Ionu, din cetatea lui Constantin împârat, eu rostul de aur» — $i imediat
urmeazâ textul «Cuvîntului...» copiât partial tôt pe f. 79 v, pînâ jos, eu un scris
mai régulât, litere mici drepte, 19 rînduri pe pagina : «Se-i neçtire buru cres-
tiru de Dumnezeu iubitu...», pînâ la «sâ blagodoreascâ...».
57. B. P. H a s d e u, op. c//„ p. 77.
58. Ibidem , p. 77 çi 78—83.
MITROPOLIA OLT EN LEI
O astfel de manifestare a spiritualitàtii autohtone sub aspeóte spe-

cifice cerintelor culturale ale timpului reprezintà un fenomen complex,
avind intìi de tóate semnificatia unui reviriment national, putindu-se
vorbi chiar de un reviriment al con$tiintei nationale transilvànene
$i nu numai atit —, un reviriment cu atit mai bogat in consecinte cu
cit se producea concomitent $i in corelatie cu fràmintarile politice din
vremea lui Mihai Viteazul, intiiul fàuritor al unitàri poporului romá
nese din cele trei provincii, voievodul a càrui evlavie creatina se do
vedeste o contribuye directa la organizarea si consolidarea vietii reli-
gioase ortodoxe in Transilvania.
Aspectul filologie, lexical si sintactic al textelor din Codex Sturd-
zanus i-a determinat pe specialista in domeniul limbii si istoriei lite
ratura romàne vechi sa admita originea maramureseanà a traducerilor,
ca si a copiilor acestora aflate in Manuscrisul Popii Grigorie din Ma-
haci. Afirmaba este valabila si pentru textul «Cuvintului hrisostomic...»
pe care il studiem acum.
Pe fila 63 din Codex Sturdzanus, unde incepe scrierea textului in
tegrai al acestui «Cuvint...», retine atentia un element ornamentai, un
fronton cu forma de impletiturà in sase, asemanator celui aflat tot pe
prima pagina a aceluiasi text in Cod. gì. nr. 500 — de la Biblioteca
Academiei Románe-Bucuresti. Aceasta ar putea fi considerata o coin
cidente farà semnificatie daca ea nu ar putea ìnsemna cunoasterea di
recta de càtre copist a textului din codicele grecesc mentionat — pe
care, fie cà numai 1-a vàzut si a decis sa foloseascà acelasi motiv
decorativ la versiunea pe care se pregàtea sa o transcrie, fie cà el —
sau indrumàtorul sàu dacá el era un ucenic-copist — era chiar un
cunoscàtor al limbii eline ; in sfirsit, poate cà el copia si acest elemenit
ornamentai de pe versiunea pe care realmente o folosea, chiar dacà
lucrarea initialà ar fi fost a unui predecesor.
Textul slavo-rornan al «Cuvintului...» scris continuu este semiun-
cial si neregulat. Cum mentionam mai inainte, el este alternativ si in
tercalai : douà-trei cuvinte din textul slav si in continuare traducerea
romaneascà, in care nu se urmàresc ideile — ceea ce ar fi si extrem
de greu tinind seama de aceastà manierà a alternàrii excesiv frag
méntate. Pe fiecare filà sint scrise 17—18 rinduri. In únele locuri gàsim
chiar màrturia unei miini ezitante, nedeprinsà cu caligrafia cirilicà
a acestui text, sint pete de cernealà si stersàturi.
Transcriem textul románese al «Cuvintului de ìnvà^àturà...», ver
siunea Popii Grigorie din Màhaci :
«Sa ne$tire buru creatimi de Dumnezeu iubitu ; sa se indulceascà de
buru praznicu de asta zi ; sa ne$tire de $erbi cu bunà/ravu (bun(nà)-ravu) ; sa
intre bucurindu-se in bucuria Domnuseu ; sau ne$tire de intiiu cias lucratu,
sa ia asta zi piata dreaptà ; sau ne?tire dupà al treilea cias venitu ? sa bla-
godoviascà $i sa pràznuiascà. S-au (sau) ne$tire dupà al $aselea cias ajunsu ;
nime sa nu sa spàiminte ; ca intr-o nemica nu sa va deferta ; sà seu ne$tire
dupà al noolea cias làsatu ; sà sà apropie nemica sà nu se tiamà. Se-au ve
nitu ne$tire in al unspràzeacele cias ; sà nu se tiamà de pestealà cà-i bunu
cinstitoru despuetoriului ; priimea$te cela deìntiiu ca $i cela de apoi ; inblà-
r
ART ICOLE $/ STUDII
inzea$te cela ce au venitu in al uspràzeacelea cias ; ca $i celor ce au lu-

cratu de intiiu : $i acela de apoi miluia$te; §i acela de intiiu inblinzea$te ;
$i aceluea dà, $i acela dannante ; $i lucrului ciinstea$te punerea lauda.
Dereptu aceaia intra|i in bucuria Domnului vostru ; $i ceia de intii $i ai doii
piata sa luafi : bogatii $i mi$eii ; sofu cu sotu sa va incetati ; ceia ce sa au
tinut ; $i leani$ii, §i dzua ci(n)stiti ; §i ceia ce s-au postitu $i ceia ce nu
se-au postitu bucurati-và asta zi. Masa gàtiti $i va indulciti toti. Vitelul
grasu ; nime sa nu iasà flàmindu : $i toti sa indulciti cu mi§ei cu bogati de
bunàtatia bunàtàtiei de asta zi. Nime sa nu plingà de meseretate asta zi :
ivitu seu depreunà inpàràtiia ; nimea sa nu plingà de pacatele sale astà zi ;
cà ertarea de in groapà se-au luminai ; nime sa nu se tiamà de moarte ; cà
ne an mintuitu Mintuitoriul de morte : stiinse ce era \inut de diinsu ; ne
nu(ne)iti iadul cela ce au pogoritu in ieadu. Amàri-se cà inbucà de trupul
lui ; $i adecà a$teaptà in Galelei de strigà ; §i iadul se amàrise $i càzu giosu.
Amàrà-se $i se(tàiat in ms.) de$ertà ; Amàri-se $i fu batjoourà ; $i trupul
lui: se tipinà cu Dumnezeu ; lua pàmintul $i tài(n)pinà celu in ce vedea : §i
càzu intru ce nu $tiia ; unde ti-i mortia aculu ? Unde ti-i abiruirea ; Invise
Dumnezeu $i tu pogoritu fuseci ; Invise Dumnezeu $i càzurà dracii ; Invise
Dumnezeu $i viiatà viie ; Invise $i bucurarà ingerii ; Invise Dumnezeu nece
unul mortu nu-i in groapà ; Dumnezeu invise de intru morti ; incepatura mor-
tilor fu : Aceluia-i tinutul $i slava in veacu adevàru !» 59.
Textul este u$or de inteles, de$i a fost scris in graiul común al
populatiei románe$ti din época ; se remarca predominaba rotacismu-
lui, dar nu $i alte fonetisme regionale.
Problema caracteristicilor lingvistice ale vechilor noastre tradu-
ceri-manuscrise este complexa, comporta aspecte dificile de elucidat,
dind loe la acele cunoscute controverse intre speciali$tii din trecut,
ca $i intre cei de astázi. Complexitatea problemei $i dificultátile pe
care le prezinta provin $i din faptul câ cel mai adesea traducerile
ce s-au pâstrat nu sînt versiuni primare ci copii, uneori copii ale
copiilor, asupra cârora detinem prea putine indicii — sau 'deloc —
privind localizarea $i datarea.
A$a stau lucrurile $i eu textele-copii din Codex Sturdzanus.
Chiar copiçtii iniziali î$i vor fi îngâduit unele libertâfi fafâ de
textul slavon, adâugîndu-se libertàrie copiçtilor ulteriori, astfel câ
sensurile unor fraze, fragmente $i cuvinte pot fi alterate in versiunile
pe care le cunoa$tem, cel mai adesea pentru câ aça au fost preluate,
ca rezultat al copierii $i recopierii. Sâ adâugâm $i faptul câ uneori,
chiar dacá se reproduce cu destulâ exactitate echivalenfa textului sla
von, s-au putut produce anterior inexactitàfi fatâ de originalul gre-
cesc — izvorul textului slavon.
Astfel, in copia integralâ a «Cuvîntului... la Paçti» din Codex Sturd-
zanus apare expresia : «...$i adecâ açteptâ în Galilei de strigò», exis-
tentâ $i în versiunea slavonâ — açadar, a fost eu fidelitate reprodusâ
de acolo —, dar este o inovafie, pentru câ in celelalte traduceri din
secolele al XVI-lea çi al XVII-lea expresia este alta, conformâ tex-
59. Msu rom. nr . 447.
iului grecesc : «...Çi lata nainte Isaia striga» (versiunea Popii Bratul —
Codicele Carda?); sau : «...Cam Isaia prooroceçte» (Coresi, Evanghe-
ìie cu învâtâturâ — 1581) ; «...£i aciasta mai nainte Isaia au strigatu»
(Sf. Teodor Studitul — versiunea din traducerea de la Rìmnicu VIE
cea) ; «Çi adecâ Isaia proorocul sirgui ìnainte de striga ?ì dzise» (Rafail
de la Dragomirna, versiunea din 1661); sau: «...£i aceasta mai inaiate
ìntimpinindu Isaia au zisu» (Penticostar, traducere de Episcopul Mitro-
fan al Buzàului, 1701).
Un traducator román, anonim astazi, din prea mare fidelitate fata
de textul slav, gre?it a mentinut «Galilei» in loc de «Isaia».
In únele locuri textul prezinta obscuritay ?i pentru ca nici cei
care au exécutât copiile nu au mai confruntat textul románese inter
calât cu cel slavon ci 1-au transcris «tale-quale», cu atit mai explica-
bil fiind procedeul in cazul cà acel copist nu cuno?tea deloc slavona,
el transcriindu-1 automat, dupa opima lui B. P. Hasdeu — exprimatà
in termeni drastici : «Textul pretins slav —, conchide el —, a?a cum
1-au copiât este o adevàratâ caricatura, in care cu greu poate cineva
recunoa?te limba lui Chirii ?i Metodiu. In traducere româneascà se
adaugà cuvinte care nu sînt în textul slav» 60.
Textele a?a-zise «nemâhâcene» au putut avea o provenientâ ipo-
tetic sud-est transilvanâ, ori chiar din regiunea Hunedoarei, poate de
la renumita Manàstire Prislop, ctitoritâ — dupa tradita locala — de
Cuviosul Nicodim de la Tismana, întrucît rotacismul este alternat eu,
cuvinte cu fonetismul corect din chiar prima frazà a acestui text.
Predominaba rotacismului a fost analizatà detaliat de lingvi$tii I. Ghe-
tie ?i Al. Mare?, in studiul lor din 1974 despre graiurile daco-române
în secolul al XVI-lea 61.
Chiar -eu aceste caracteristici în domeniul foneticii ?i cele care au
atins lexicul ?i structura sintáctica, aceste traduceri au contribuit efeo-
tiv la realizarea unei sinteze lingvistice a graiului din Muntenia eu cel
din Transilvania — o fazâ importants catre limba literarà unitara.
Traducàtorii ?i copiçtii «Cuvîntului de învatâtura...», precum ?i ai
celorlalte texte vechi româneçti, ?i-au adus contribuya la acest pro
cès de evolufie a graiului popular catre limba romana literara. .Inad-
vertentele, inexactitáfile ?i imperfecfiunile sînt explicabile prin condi
tine obiective ale epocii, dat fiind stadiul de evolute de atunci a lim-
bii noastre. Totu?i, eforturile culturale ale epocii ne apar astazi im
presionante. Unul dintre înfaptuitorii acestor eforturi este <?i Popa Gri-
gorie din Máhaci, care ramine pentru istoria culturii noastre un chip
reprezentativ, zelul lui curât ortodox desfâ?urîndu-se ìn epoca lui Mihai
Viteazul, simultan cu mari ?i hotarìtoare evenimente din viata patriei
sale, care au ìnfaptuit — fie ?i pentru o vreme — visul multisecular
al unirii tuturor romànilor. Popa Grigorie din Mahaci $i-a continuât
osìrdia pìna prin anul 1619, aducìndu-?i smerit contribuya sa de car-
turar pentru o unitate spiritualà a romànilor, chiar dacá el ?i cei ase-
60. B. P. H a s d e u, op. cit., p. 77.
61. I. G h e t i e $i A 1. M a r e G raiu rile d aco -ro m ân e in se c o lu l a l X V I-le a .
p. 51.
ART ICOLE £/ STUDII 317
menea lui nu o numeau astfel; este unitatea spirituala, $i in acela$i

timp nationalá, pentru care Biserica noastrá Ortodoxa, a lucrat neintre-
rupt, cu nedesmintita nádejde, veacuri de-a ríndul.
3. In (a) EVANGHELIA CU ÎNVÀTÂTURÀ — 1581,

in (b) CODICELE TODORESCU
$i ín (c) CODICELE DE LA IEUD
(a). Personalitatea $i opera Diaconului Coresi sint strìns legate de
epoca in care a tràit $i a activat, ìnve$nicindu-se in convinta noas-
trà ca un ctitor de cultura, «dascàl de limba $i simtire romàneascà» 62.
Punindu-$i «talantii» cu neprecupetire in slujba sacra a neamului sàu
$i a credintei strabune, el s-a dovedit totodatà, prin ìntreaga lucrare
pe care a desfà$urat-o vreme de un sfert de secol, $i un autentic pre
cursor cultural al marii uniri politice romàne$ti de la 1600.
Diacon la Tirgovi$te, Coresi evolueaza catre acea pregatire adìncà
de cleric ortodox $i de metter tipograf, fiind un spirit ìntreprinzàtor
$i perseverent, cu intinse relaîi, nu numai in lumea bisericeascà or
todoxa, ci $i in rìndul intelectualilor de nationalitate germana din
Bra$ov $i din ìmprejurimi.
Ca slujitor devotat al Ortodoxiei insà, el nu ar fi putut sa actio-
neze decit in sprijinul acesteia, neputindu-se deci asocia la miçcarea
reformata din Ardeal. A privit desigur cu interes, dar $i cu intelep-
ciune ?i prudentà, disensiunile religioase ale timpului, cu deosebire
impactul dur al conceptiilor noi, réformiste, cu Ortodoxia — pentru
cà cele cu Catolicismul il interesau poate mai pufin —, luind din eie
ceea ce era de folos misiunii sale speciale, aceea a tipàririi de càrfi
in limba romana. Il sprijinea in aspiratine sale mai intii con$tiinta de
neam a frafilor din Transilvania, supu$i mai direct unei presiuni poli
tice $i religioase, doctrinare in generai, care le ràpea personalitatea
nationalá $i entitatea spirituala ortodoxa.
Ca tipograf, Coresi s-a consacrat cu devotament pilduitor «jelaniei
popilor romàne$ti». Lucrarea piina de osirdie pe care vrednicul diacon
tirgovi^tean o va sàvìr$i ràspundea unor cerinfe foarte acute ale slu-
jitorilor altarelor ortodoxe romàne$ti, ale acestora $i, deopotrivà, ale
dreptcredincio$ilor cremini care ascultau cuvìntul Sfintei Evanghelii
rostit pentru ei in limba lor.
Inca in epilogul Tetraevangheliamlui tiparit in romàne$te la Bra-
$ov in 1560—1561, Diaconul Coresi preciza cà osteneala sa ràspundea
cu adevàrat unor nevoi spirituale ale momentului istorie : cererea ìi
fusese adresatà direct $i dramatic : «Amu avutu. jelanie pentru Stente
cârti creçtineçti (subi. n. | N.V.)... $i amu scrisu aceste Stente càrti de
învàtâturâ, sà fie popilor româneçti sà infeleagà, sà invete rumami
cine-su creçtini...» 63.
62. Dr. A n t o n i e P l à m à d e a l a , D a sc à li de cu get §i sim tire ro m àn e ascà, Bucu-
re$ti, 1981, p. 85, nótele 74—75.
63. B ib lio g ra fia ro m à n e a sc à v ech e, I, p. 44—45.
318 MîTROPOLîA OLTENIEl
In epilogul Psaltirii tipârite în 1570, precizeazë din nou câ nu este

vorba de propria sa edificare, de o optiune personalà, ci ceilalti, com
patriota sai, trebuie sa învete sa serie románente, slujitorii bisericii
trebuie së poatë propovëdui învàtëtura creatina pe întelesul poporului.
Peste alti $apte ani, tot într-un epilog, de aceastà data la Psaltirea
slavo-iomânâ (1577), se va adresa direct preotilor, arâtînd cë a fëcut
traducerea în romaneóte pentru ei, «së vë fie de întelegâturâ...», adëu-
gînd cë $i pentru folosul «grëmëticeloru» sînt aceste carti — $i accen-
tuînd exhortaba, le cere acestora së fie eu toatë luarea amimte : «...së
cititi bine $i së socotiti [adicë : së reflecta^], cë veti vedea în$ivë ce
e eu adevëru»
în Prefata Evangheliei eu învâtâturâ din 1581, în care se gëse$te
$i «Invâtâturâ întru stìnta çi marea Duminicâ a Paçtilor, scrisâ de Stin-
tul loan Zlatoust» 65, Coresi se adreseazë tuturor românilor dreptere-
dincioçi pentru «mai mare învëtëturë dreptarea sufletelor $i trupu-
rilor, nërodului celuia ce crede în Hristos... Besearecë de pururea së
o aibë întreagë $i sënëtoasë, së o pëzeascë, nici sâ adaugâ, nici sâ ia
nemicâ (subi. n. t N.V.), întelegëtor aceçtia, tuturor së le fie de
treabë...» 66. Este, açadar o mërturisitë grijë pentru pëstrarea puritëfii
dogmatice a Ortodoxiei, acesta fiind un scop major al ostenelilor sale
pentru tipërirea $i rëspîndirea cërtii pe care o prefata.
Am mentionat ceva mai înainte un fapt important, anume cë ori
g in ali Evangheliei eu învâtâturâ (1581) a avut la bazë textul unui
exemplar în slavonë primit de Coresi de la Tîrgoviçte — este vorba
de Sbornicul ce se tipërise la Zabludov în 1569 67, text echivalent eu
cel din Cod. grec nr. 500.
în aceastë culegere coresianë de 60 de omilii, «Cuvîntul de învë
tëturë...» hrisostomic este mentionat a fi «Cuvîntul 12», care are dea-
supra titlului románese $i pe cel slavon, dar textul nu este bilingv.
Î1 reproducem în întregime $i vom continua contentarmi cu alte
cîteva observatii ce se impun së fie consemnate :
«Cuvînt de învâtâturâ întru sfìnta $i marea Dumineca Paçtiloru»
(Scrisâ e de Siintul loan Zlatoust)
Cuvîntul 12
Astâzi e zi de bucurie çi de veselie, fratilor, zioa veseliei $i spâseniei,
zioa luminei çi a curàtiei, zioa pacelor $i a împàcâriei, zioa ce iarâ va sa
fie çi Innoirea sufletelor noastre, zioa adeverita, mare çi luminata $i minunatâ.
Aceasta e praznicelor praznic $i sârbâtoare. Aceasta iaste cinstitâ $i Sfînta
a Purtâtoriului de lumina zioa învierii, lu Hristos.
64,. M. G h e o r g h i u $i V. S o o m o n, Despre limba romàneascà din textele
1
bilingve slavo-romàne, in «B.O.R.», 1970, 5— , p. 575—587.

6
65. Diaconul C o r e s i, Carte ce se cheamà Evanghelie cu ìnvàtàturà (1581), pu-

blicatà de Sextil Pu$cariu $i Alexie Procopovici, voi. I, cit., p. 115—119
6 . Ibidem, p. 2—3.
6
67. I. G h e ( i e, Coresi $i Reforma, in voi. Inceputurile scrisului in limba romàna,

p. 62.
Intr-aceastä zi ridica pre noi Hristos cerei eram aruncati' ìn pacate,

intr-aceasta zi ìnvie pre noi carei eram morti ìn päcate. Intr-aceasta zi raiul
deçchise sä ne Indulcim noi de cel pom al vietiei, cela ce iaste curat çi de viatä
fäcätoriu al lui trup çi singe, ce pentru ei curätimu-ne çi ne luminäm çi ne
sfintim çi ne innoim. Derept aceaia, rogu-mä voao, fratilor, sâ-ç ispiteascä toti
sine, çi aça trupul lui Hristos sä mänince çi den sîngele lui sä bea. Cä eine
mänincä çi bea nedestoinic [nevreclnic] fiind, päcat luiç mänincä çi bea. Sä nu
osindeascä trupul çi sîngele Domnului nostru, Iisus Hristos !
Insä cine va spune täriile Domnului, auzite face-va tóate laúdele lui ?
Sau eine arä putea spune de destul çi a aräta cumu se-arä cädea bunätatea
aceçtii zile, çi a cìnta çi a se mira [m inim a, uim i] puteriei acestuia çi mariei
[m àririi] ? Cä neispitite sint judeeärile Domnului nostru, çi neajunse cärä-
rile lui. Eri eram ìntunecati, iarä astäzi luminati ; eri ìntru suspini çi in plìngeri,
iarä astäzi ìntru veselie çi in bucurie j eri eram in neçchit suflet, iarä astäzi
ìntru suflet dulce ! Cä adevär, nespusä iaste, fratilor, märiia çi bunätatea aceçtii zi !
Cä nimea nu poate spune darul aceçtii taine ! Cä incä nu se poate spune cu
adevär preainmultimea märiei lu Dumnezeu çi ce e cäträ noi dragoste çi mila
lui çi eçirea ! Cä izbävire dat-au Hristos pre Sine pentru noi, pentru toti.
çi ne-au adus pre noi den moarte la viatä, çi den untunearec la luminä, çi den
robie la scumpärare, çi den vrajbä la dragoste.
Cä ne-au scumpärat pre noi den blestemul päcatelor (ce-au fost pentru
noi blästemul), ca sä firn feciori, ca de aemu sä nu mai firn robi, ce slóbozi,
çi sä nu mai firn de aemu in muncä ce färä de muncä, de aemu nu iubitori
de lume, ce de Dumnezeu iubitori, çi de aemu nu dupä trup imblând, ce dupä
duh. Cä zice Pavel Apostol cä «eine imblä dupä trup, trupeçte se grijeçte, iarä
cine imblä dupä duh, de duhu se grijaçte». S-au dat noao sufleteaçte sä präz-
nuim $i sufleteaçte a îmbla ; c-au dat noao prea de cuviintä $i cu dereptate a
läcui, cu dragoste $i cu ímpreunare, cu bländeate $i cu pace, cu lungä rabdare
$i cu dulceatä ; cä ne-au sfintit $i ne-au proslävit pre noi cu duhul sfint, ca ln
noirea vietii sä imbläm.
Darä noi ce vrem da lu Dumnezeu de tóate de acestea ce-au dat el
noao ? Ce väm da noi eu destoinicie frâmsetiei lu Dumnezu $i slävitei impärätiei
lui ? Ce väm da noi improtivä [in sch im bu l] $i toema preainmultitului darului
lui çi dulcetiei lui ? Ce, lu Dumnezeu sä multemim, iubitilor, sä-i multemim
sä proslävim, pentru acea miloste mare ce are el spre noi. Sä-i multemám çi
- 1
sä cädem Domnului $i sä ne inchinäm Lui çi sä-i aducem Lui, in loc de myr,

daruri de cintare cu fricä $i cu bunä mindrie. Cä iubitoriu de oameni iaste
çi bun çi dulce despuitoriul Dumnezeu çi tóate le priimeaçte, macará çi ca mai
sarâceçti çi mai mici cä sint darurile noastre.
Drept-aceia sä iubim çi noi, fratilor, pre ceala ce-au iubit noi cu dulceatä,
çi sä murim çi noi pentru ceala ce au mûrit pentru noi in Giuste, çi sä mergem
dupä stinta inväfätura lui. Sä curäfim pre noi de tóate spureäciuaiile trupului
çi ale sufletului, çi sä aducem Dumnezeului nostru lucrure bune : credinta,
dragostea, nädejdea, räbdarea, ïnfrîngerea inimiei, mileuire çi lacrimi, çi euget
curat, çi omorire acestui trup de pämint de curvie çi de tóate lucrurele necurate,
de pohte reale çi de Gamete.
Sä lucräm lu Dumnezeu eu înteleptie çi cu bunä slujbä, cu räbdare çi
cu rugäciune, çi sä luom întru sânul nostru dragostea adeveritului Dumnezeu,
spàsitoriul nostru. $i sa cìntàm lui càntece noao, cum zice $i David proroc :
«Si toti impreunà sa cìntàm Lui, $i sa plàsem cu màinile, $i sa strigàm lu Dum-
nezeu in glas deveselie, cà Domnul de sus infricatu e $i impàrat prespre tot
pàmintul. Cà mare e Domnul $i làudat foarte! Mare e Domnul si màriei lui nu
e sfir$enie ! Mare e Domnul $i mare e tàriia lui!» Cà desartà §i zdrobi prea-
inàltatul §i trufa$ul vràjma$ul nostru, diavolul, $i moartea càlcà $i toî-i invise,
$i viafa veacilor noao dàrui. Eri amu ìngrupàmune lu Hristos, iarà astàzi ne
ràdicam, ieri ne ràstigniiam, iarà astàzi ne proslàvim ! Derept aceaia sà ne
$i indulcim toti, fratilor, cu bune multemite, acestui praznic bun $i luminat $i
sà intràm bucuràndu-ne in bucuria Domnului nostru, ca slugile cealea bune $i
ìnteleaptele. tmpàratii $i arhierei §i domnii $i judecii $i toti carei sint pre dere-
gàtorii, preutii $i diaconii, càlugàrii $i mireanii, voinicii $i pro$tii, bàtrànii cu
tinerii, bàrbari $i muerile, bogatii §i measerii, robii $i slobozii, toti sà proslàviti
§i sà màriti Domnul Dumnezeul nostru intru aceastà zi luminatà $i de praznic,
toti sà cintati $i sà và mirati $i sà cinstiti !
Cine se-au postit $i se-au ustenit, veniti bucuràndu-và §i priimiti ar-
gintul ! Cèti den ceasul dentài lucrat-afi, priimiti astàzi ce và se cade piata ;
cati dupà al treilea ceas ati venit, multemind $i veselindu-và sà pràznuiti ;
cèti dupà al $aselea ceas ali ajuns, nemicà sà và sfiiti ; iarà carei ati
pestit pànà la al noaole ceas, apropiiati-và $i nemica ru$inandu-và ; $i cèti
$i pìnà la al unspràzeacelea ceas aji pestit $i ajunset, sà nu và teameti cà
ce-ati pestit, $i dereptaceaia sà nu và mihniti ! Cà iubitoriu $i cinstitoriu
iaste Dumnezeu, cà e dulce $i milostiv, $i priimea$te ceia de apoi ca $i
ceia dentài, $i ràpausà ceia ce-au lucrai den al unspràzeacelea ceas, ca $i
ceia den ceasul dentài, $i ràpausà cela ce-au lucrat. Cela de apoi miluia$te-l,
$i cela dentài indulcea$te-l ; acestuia-i dà, iarà celalaltu dàruia$te, $i inte-
- 1
lepciunea lui sàrutà, $i lucrulu-i cinstea$te ; $i cu dragoste-i priimea$te, $i

cu vrearea-i laudà, $i ruga le priimea$te, §i cudragu-i iubea$te. Pentru aceaia
và apropiiati toti càtr'insul $i và luminati ! $i ceia dentài, $i ceia den mijloc
$i ceia de apoi, toti impreunà platà sà priimiti, bogatii $i measerii, unul cu
alalt sà pràznuiti, neinduràtorii §i leane§ii zioa aceasta sà o cinstiti ! Cine
se-au postit $i cine nu se-au postit, veseliti-và astàzi, cà masa plinà iaste ;
nimea sà iasà flàmìnd sau lipsit, ce toti sà và indulciti ace$tii bogàtie dulce.
Cà Partile noastre, pentru noise junghe Hristos. Toti sà impleti den nescà-
zutul $i nede$ertatul izvor ce iaste Dumnezeu, ispàsitoriul nostru.Veseliti-và
$i gustati, $i sà $titi cà e dulce Dumnezeu. Cà Domnul Dumnezeu ivi-se noao,
nimea sà nu se plàngà de meseràtate, cà se aràtà impàràtie depreunà ; ni
mea sà nu plàngà de pàcate, cà ertàciunea pàcatelor den mormánt au lu
minat $i nimea sà nu se teamà de moarte, cà ne-au scumpàrat Mìntuitoriul
nostru den moarte !
Derept aceaia, fratilor, sà ne dezlegàm tóate vrajbele unul de la alalt,
$i pizma ceaia reaoa, $i sà ertàm toti pentru invierea. $i sà zicem celora
ce uràsc pre noi cà «fratii nostri sànteji», §i ace$tea cu dragoste sà-i cu-
prindem. Cà Hristos iaste pacea noastrà, cela ce pàmintul cu ceriul impà-
cat-au, $-au impreunat toti intru o impreunare, $i pàretii ceii cetàti de
vrajbà spart-au cu trupul sàu. Pace dat-au apostolilor $i ucenicilor sài, pace
làsat-au lor, $i pre ei $i pre noi §i paceei $i ai dragostei faptu-ne-au feciori.
Zice Hristos : «Indràznitf, cà eu biruii lumea §i pre tiitoriul lumiei, cela ce
aducea pàcatele in lume, diavolul». Cà ne-au spàsit pre noi Hristos, Domnul
nostru, $i den iadu ne-au seos, $i-au izbàvit pre noi den silniciia diavolului,
$i den robiia lui scumpàratu-ne-au. Amàrìse iadul, cà gustà cinstitul $i sfin-
tul trup al Domnului, cum Isaia prorocea$te : «Amàri-se iadul, cà timpinà tine
josul. Amàri-se amu, derept' ce se de§ertà. Amàri-se amu, cà legai fu ? cà
priimi trup $i Dumnezeu aflà ; priimi ce vàzu, $i càzu in ce nu $tiu, in-
ghiti pre cela ce nu $tiia moartea. Inghifi-l, $i cunoscu el pre trup. Inghiti
- 1
viafa, ?i càlcat fu de viatà. Inghiti ca unul den toti, $i se de$ertà de toti.

ART ICOLE Ç/ STUDI! 32Î
Si pre el singur ràpi-1 ca un leu, ce-s sfàràmà si-$ fràmse dinjii sài. Cà
pentru pacate moarte biruiia. Ce intru Hristos pàcat nu aflà, si se deserta
de-aciiia veninul mortiei. Cà pàcate Hristos nu feace, nice se aflà hàtle$ug
intru rostul lui. Cà vremea iaste acmu cum se cade a zice : «Unde p-e,
moarte, tàriia? Unde ti-e, iadule, biruirea ?» Invise Hristos, iarà tu te su
puse?. Invise Hristos, $i se bucurarà ingerii. Invise Hristos, ?i càzurà dracii.
Invise Hristos, $i mortii slobozirà-se. invise Hristos $i den putrejune slo-
bozimu-ne. invise Hristos, ?i den blàstem dezlegatu-ne-am. invise Hristos, ?i
noi incà inviemu-ne. Invise Hristos, $i noi cu nusul invisem. invise Hristos
den moarte, incepàtoriu mortilor fu. Cà a lui e slava ?i tinearea, ?i cinstea
§i ìnchinàciunea, si fràmseatea ceaia marea, acmu si pururea si in vedi
veacilor, amin ! » 68.
Filologii au comparât versiunea Diaconului Coresi cu cele prece
dente, observìnd evidente deosebiri lexicale, morfologice $i sintactice,
lapt care i-a indreptatit sa remarce un progres reai din punct de ve
dere lingvistic $i literar fata de textele anterioare.
Coresi a introdus vocabular din Ja ra Româneascâ, contribuind
astfel la unificarea graiurilor populare $i la crearea limbii literare. La
traducerea colectiei de omilii au colaborat neindoielnic $i preoti din
Braso v, ceea ce se dovede$te, între altele, $i prin faptul ca textul «Cu-
vìntului 12» nu este in totul muntenizat. S-a înlâturat rotacismul, s-au
înlocuit cuvinte arhaice — chiar daca nu in totalitate — s-a munte
nizat prin sintaxa, de$i se mai pastreazâ inca unele particularitati sla-
vone, de exemplu, lipsa unor prepozitii sau unor pronume. Coresi a
tinut seama $i de parerile colaboratorilor sai din Transilvania la tra
ducerea $i redactarea textului ce urma sa fie tipârit. El a putut avea
la dispozitie $i diferite manuscrise mai vechi, traduceri ale Omiliilor,
pentru ca bogata biblioteca a bisericii «Sfìntu Nicolae» din $chei tre-
buia sa aiba in fondurile sale asemenea scrieri — prin urmare ar fi
putut avea la îndemînâ chiar manuscrisul Popii Bratul ori o alta copie
a acelei traduceri.
Versiunea coresianá a «Cuvintului... la Pa$ti» este mai dezvoltatá
decít cele cunoscute pina acum in traducerile románesti pástrate. Ina-
intea textului propriu-zis al «Cuvintului...», Coresi a$eazá un amplu
Si frumos exordiu pascal, in termeni de doxologie, astfel dublind aproa-
pe dimensiunile Omiliei. Modelul unui asemenea procedeu a putut sa-1
aiba íntr-o versiune asemánátoare manuscrisului grec din secolul XIV
care se pástreazá astázi la BAR — Cod. gr. 500.
Prin ultima fraza a partii introductive realizeazá o trecere fireasca
la prima idee a «Cuvintului de invátatura...», idee a carei expresie
este explicativ-demonstrativa. Sá reproducem din textul de mai sus
aceastá succesiune, fraza filíala a textului introductiv $i prima fraza
din «Cuvintul...», propriu-zis :
...«Toti sa proslavifi $i sa mariti [pe] Domnul Dumnezeul nostru
intru aceastà zi luminata $i de praznic, toti sa cintati $i sá va mirati,
$i sá cinstiti !»
«Cine se-au pestit $i se-au ustenit, veniti bucurîndu-vâ çi priimiti
argintul ! Cati de ceasul dentii lucrat-ati, priimiti astázi ce va se cade
plata...» etc. etc.
6 8 . «Cu nusul» = cu dínsul. E v an g h elie cu in v á ta tu ra , ed. cit., p. 115—117.
Textul acestei versiuni este in intregime remarcabil prin virtuale

sale literare, Diaconul Goresi dovedind o grijà deosebità pentru cla-
ritatea $i frumusefea expresiei, o reu$ità realizatà $i prin echilibrata
dozare a procedeelor retorice specifice literaturii omiletice $i cu deo-
sebire obsérvate in opera cea mai stràlucita a artei oratorice creatine,
opera Sfìntului loan Gurà de Aur.
In Diaconul Coresi, Biserica noastrà ca $i istoria literaturii $i a
filologiei romàne recunosc, fiecare din punctul sàu de vedere, pe unul
dintre stràlucitii reprezentanfi ai culturii noastre vechi. Rodul stràda-
niilor sale, $i cu deosebire aceastá frumoasa carte de zidire duhovni-
ceasca $i creatina : Evanghelia cu invátáturá, s-a ráspindit atit ín par-
tile Transilvaniei, cit $i in Tara Románeascá $i in Moldova. Dupa $ase
decenii, in 1641, a fost retiparitá in vremea pastoririi mitropolitului
Ilie Iorest, la Bálgradul Transilvaniei (Alba Iulia).
«Cuvintul... la Pa$ti», tiparit ín románente pentru intiia oará in
Evanghelia cu invátáturá — 1581, se prezintá intr-o forma superioará
fafa de traducerile precedente, adeverind, cum subliniam mai inainte,
preocuparea pentru o expresie lingvisticà variata $i nuanfata, pentru
un vocabular curat $i pentru claritatea de sens a confinutului.
(b). Manuscrisul miscelaneu care poartà titlul de Codicele Todo-
rescu 69 cuprinde texte despre care prof. G. Iva$cu a formulat o re-
marca de ordin istorie, la care trebuie adàugatà $i deosebità semnifi-
cafie pentru istoria literaturii noastre biserice$ti ortodoxe : «trebuie
socotite printre primele traduceri in limba romàna din literatura d a -
sica cre$tinà» 70- Sublinierea ne apartine, $i am considerat-o necesarà
pentru cà unul dintre textele importante din acest miscelaneu este «Cu
vintul de ìnvàtàturà...» hrisostomic, inclus la paginile 191—200. Titlul
este formulat asemànator «modelului» — din Evanghelia cu ìnvàtà
turà — 1581 : «Invàfàturi intru stinta §i marea duminicà a Pa$tilor,
scrisi e de sfintul Ioan Zlatoust. ca o ko k i ( = Cuvintul 12)».
Este tradus din slavonà $i transcris numai in romàne$te, ca $i ver-
siunea Coresi, ceea ce intàre$te aserfiunea cu privire la depà$irea sta-
diului in care predomina interesul strict didactic pentru textele bi-
lingve.
N. Dràganu considera cà timpu] copierii trebuie situat la sfir$itul
secolul al XVI-lea sau inceputul secolului al XVII-lea.
Manuscrisul nu reprezintà o traducere din originai, nu este o ver
sarne primarà, ci secundarà, o copie dupà un manuscris mai vechi —
sau chiar de pe mai multe manuscrise care, la rìndul lor, puteau sa fie
69. La B A R — Bucure$ti, manuscrisul nr. 5484. A fost studiai $i publicat de dr.
N i c o l a e D r a g a n sub titlul : D ouà m an u scrise v e c h i, C o d ice le T o d o re sc u
$/ C o d icele M arfian , Studiu $i transcriere, Bucure$ti, 1914. Cuprinde : A p o ca-
lip su l S iin tu lu i A p o sto i P a v e l ; C u v in tu l S iin tu lu i A p o sto l P av e l de ie$ irea
su ile tu lu i (C u g e tà ri in ora m ortii) ; fragm en te din o p e ra S iin tu lu i lo a n G u rà
de A ur §i S iin tu lu i E irem S iru l — in limba slava.
70. G e o r g e I v a ? c u, Isto ria lite ra tu rii rom àn e, Bucure$ti, 1969, p. 109.
de asemenea copii71, textul dovedindu-si astfel o datà mai mult în-

semnàtatea.
Omilia hrisostomicâ de care ne preocupâm se prezintâ în acest mis-
celaneu într-o forma asemânâtoare în chip izbitor eu textul din Evan-
yhelia eu învâtâturâ — 1581, lipsindu-i însâ, sub raport lingvistic, rota-
cismul, continînd în schimb o serie de cuvinte care indica influenta
graiului din Hunedoara, Banat si Transilvania de sud-vest, prin carac-
teristici lexicale si fonetice.
Putem conchide cà miscelaneul Todorescu, deci si «Cuvîntul... la
Pasti» inclus în pagini'le acestui manuscris, descinde din Evanghelia
cu învâtâturâ—1581, fie în chip direct, fie printr-o copie intermediara
sau prin mai multe.
Remarcînd si prin acest manuscris cà între primele scrieri din li
teratura clasica a Ortodoxiei în general, cea patristica în special, care
au cunoscut o circuiate ampia în spatiul románese, s-a aflat $i «Cuvîn
tul... din noaptea Sfintelor Pasti», se dovedeste o data mai mult cà era
un text deosebit de necesar, neputînd fi înlocuit de vreun altul. Dacà
ar fi fost de înlocuit, faptul s-ar fi sàvîrçit pornind toemai de la nece-
sitatea unei omilii nu numai cu aceastà tema, dar si cu acest confinut
spécifie pentru noaptea Sfintelor Pasti. Omilia hrisostomica s-a bucurat
însâ de o recunoaçtere permanenta, de o consacrare culticâ $i tipico-
nalâ în Penticostare, Molitvelnice (Evhologii).
Acest text hrisostomic nu numai cà nu a fost înlocuit, nu a cunos
cut vreun echivalent, dar a dobîndit prestigiul unui -text de valoare
scripturisticâ, de text liturgie, nelipsind din slujba celei mai mari sâr-
bàtori crestine, învierea Domnului.
Daca în ceea ce priveste localizarea executârii copiei «Cuvîntului
de învâtâturâ...», elementele caracteristice lexicale si fonetice înles-
tiesc únele precizâri, cum arâtam mai înainte, pentru timpul cînd a
fost realizatâ, indiciile aproximative pornesc de la similitudinile eu tex-
tiil coresian prezentat si datarea poate fi stabilità aproximativ în preaj-
tna anului 1620.
(c). Dupâ unirea Transilvaniei eu Tara, proclamatâ la 1 decembrie
1918, se organiza la Sighetul Marmatiei o expozijie omagialâ eu prile-
jul Àdunârii generale a Asociatiei culturale «Astra» din Sibiu. Printre
càrfile expuse atunci, Andrei Bîrseanu a remarcat un manuscris vechi,
71. N. D r à g a n u, op. cil., p. 12, 15 §i 20. Nici una dinlre copiile manuscrisului nu
are vreo însemnare care sa ne precizeze data sau locul unde a fost scrisâ.
Printr-un studiu comparativ între Codicele de la Ieud, Cazania lui Coresi din
1581 $i Codicele Todorescu, I. Ghetie ajunge la conoluzia cà manuscrisul To
dorescu este copiât în partile de nord ale târii noastre, deoarece lexicul îl
arata légat de graiul nordic (cf. I. G h e t i e , Texte coresiene copiate în Co
dicele Todorescu, în «L.R.», XXV (1976), , p. 3—10; I. G h e t i e si Al. Ma r e s ,
1
Graiurile..., p. 339 si M. T e o d o r e s c u si I. G h e t i e , Manuscrisul de la

Ieud, p. 36).
dáruit Muzeului de la Sighet 72 de preotul Artemiu Anderca din comuna

Ieud-Maramure$.
■In bibliografia de specialitate, manuscrisul este cunoscut sub de-
numirea : Codicele de la lead ; in prezent este pastrat la Biblioteca
Academiei din Burniresti.
In comuna Ieud se aflà astâzi doua biserici de lemn, construite in
stilul specific maramureçean. «Biserica din deal» a aparfinut unei ma-
nàstiri, incepind cu secolul al XIV-lea. In apropiere se aflà comuna
Bogdan Vodà, (fostá Cuhea) unde a fost de asemenea o mánástire. Daca,
a$a cum se presupune, aici a existât $i o $coala pentru preofi $i dieci,
in chip netâgâduit aceasta $i-a exercitat înrîurirea $i asupra chinoviei
vecine din Ieud. Astfel Codicele a putut sa fie copiât chiar in aceasta
localitate, unde s-a $i pastrat73, reprezentind, aladar o versiune se
cundará, dar poate câ nu a fost singura, ci s-a pastrat numai ea.
Indelungatele confruntâri $i controverse filologice, in periodice de
specialitate $i in lucrári separate, cu privire la datarea $i localizarea
celor trei texte româneçti de la sfîr$itul Codicelui — între care se ga
seóte çi «Cuvîntul de învàtâturâ...» hrisostomic — nu au fost zadarnice,
stabilindu-se concluzia cá aceste texte române$ti au fost copiate in pe-
rioada 1621—1633 74, confirmarea fiind adusa $i prin cercetârile fili-
grânologice.
72. In sedinfa Academiei Romane din 11 noiembrie 1921, Andrei Birseanu a pre-
zentat acest Codice, expunînd numai o parte a cuprinsului sâu : fragmentul
din Catehismul Coresian (vezi : 1. B i a n u , Texte de limbâ din secolul al XV/-
lea, 1925). Prin stàruinta depusa atunci de loan Bianu, secretarul Academiei
Romàne acest Codice a fost donat Academiei Romàne si ìnregistrat sub cota 5032.
73. Codicele de la Ieud contine 211 file ìn care se gàsesc mai multe texte vechi :
Un pomelnic, Polunoçnita (in slavoná), o parte dintr-o Evanghelie învâfâtoare
(in slavoná), Provila Siinfilor Apostoli (in slavoná), fragmente dintr-un cafp-
hism (in romaneóte), Provila — zisa a lui Coresi (in románente), In siìnta
marea sîmbâtâ seara (in slavoná), Legenda duminicii (ìn románente), Invâtâ-
turâ intru síínta çi marea Duminicà a Pa$tilor, scrisa e de Siìntul loan Zlatoust
(în româneçte) ~ f. 183 r—189 r $i învâtàturâ despre Sîînta cuminecâturâ (in
româneçte) — vezi M. T e o d o r e s c u çi I. G h e f i e , Manuscrisul de la leud,
ed. cit., p. 7— .
8
Primele facsimile din acest codice au fost publícate cu o scurtâ introducere

de Ion Bianu, un studiu complet devenind cel publicat de cercetátorii M. Teodo
rescu $i I. Ghefie.
74. Vezi Al. M a r e $, Datarea manuscrisului de la leud, în «LR», XXIV (1975)
4, p. 311 §i I. G h e t i e, Baza dialectalâ a românei literare, Bucureçti, 1975,
p. 310, 316—318. în legâturâ cu data~ea, D. $erbu a publicat un studiu în douà
numere consecutive din revista «Tribuna», Cluj-Napoca, an. XXI (1977), , din 8
24 februarie $i 9, din 3 martie), eu titlul : Manuscrisul románese din Codicele

de la leud (1391 —1392). Mârturie documentara a vechimii limbii noastre, de-
monstrînd, eu argumente personale, câ acest manuscris ar fi cel mai vechi
document de limbâ româneascà de pe teritoriul târii noastre, tradus adicâ în
1391—1392. Dar trebuie sâ facem observaba, cel pufin în legâturâ eu textul
«Cuvîntului... la Pa$ti», cá D. Çerbu n-a \inut seama de faptul cunoscut $i de
monstra! câ acest text din Codicele de la leud este o copie dupâ cel din
Evanghelia eu învâtàturâ din 1581. M. T e o d o r e s c u $i I. G h e f i e , în
op. cit., p. 26, au a~âtat câ data 1391 se referâ la textul apocrif si nu la copia
«Cuvîntului de învâtâturâ...». Analizele filigranologice au confirmât despre
copiile din Manuscrisul de la leud câ ele dateazâ de la începutul secolului al
XVII-lea.
ARTICOLE 5/ STUDII 325
Asupra localizârii codicelui opiniile nu au prezentat divergente,

existera prédominants a rotacismului in acest Codice indicînd în mod
neîndoielnic Maramure$ul75.
Intre f. 183 r $i 189 r se gâseçte transcris textul asupra câruia dis
cutala, purtînd titlul : «Invâtâturâ întru stinta çi marea Duminicâ a Pa$-
tilor, scrisâ e de Stintili loan Zlatoust».
Compararea filologico-lingvisticà a textului din acest Codice cu
cel al «Cuvîntului...» din Cazania lui Coresi evidentiazâ dependenta
directa a celui dintîi de textul coresian. Totuçi filiatia între aceste texte,
de$i certa, nu este directa, ci mediata printr-un altul copiât direct dupa
textul coresian — cu únele intervenid neesentiale —, lucrare ce a
putut fi sâvîrçitâ de vreun monah cârturar dintr-o mânàstire mara-
mure$anâ 76. Ipoteza câ acest monah copist ar fi fost de origine ucrai-
nianâ 77, chiar daca are un coeficient de verosimilitate $i o justificare
datoritâ existentei unor cuvinte slavo-ucrainiene în aceste texte mara-
mure$ene, nu este eu nimic mai plauzibilâ decît aceea care atribuie
lucrarea de copiere a acestui text románese unui câlugâr roman dintr-o
mânàstire maramureçeanâ, acesta putînd sa cunoascâ $i limba ucrai-
nianâ.
Problema nu poate provoca o controversa decît sub raport strict
lingvistic, aspect care nu intra în obiectul studiului nostru. Singurul
amànunt al acestei problematici pe care îl putem considera demn de
refinut este predominarea elementelor graiului maramureçean, iar pro-
centajul comparativ al tuturor elementelor lingvistice confirma — cum
era $i de açteptat — freevenfa majoritarà a etimologiilor latine, adica
a termenilor eu radâcini latine. Frecventa cuvintelor latine este astfel
de 79,21%, fata de cele de origine slava care reprezintà doar 8,55%.
Nu ramine decît sa reliefâm însemnâtatea acestui text al «Cuvîn
tului de învâtâturâ...» hrisostomic, între numeroasele copii care au cir
culât secóle la rînd în întreaga arie a Dacoromaniei ortodoxe, adica
în cele trei provincii istorice româneçti. Tóate constituie o mârturie
a evlaviei calde a poporului dreptcredincios din tara noastrà $i a ca
pacitata sale de a transpune cuvîntul lui Dumnezeu în limba proprie,
spre a-$i împlini milenara aspirare de aparare a vietii sale prin acest
grai $i de a întelege prin el, în chip direct, dumnezeiasca învâtâturâ
cre$tinâ.
Cu Manuscrisul de la Ieud sîntem în posesia a trei variante ale
»«Cuvîntului de învâtâturâ...» în formâ dezvoltatâ, amplu comentatâ
spre o mai profundâ întelegere :
«a» versiunea din Evanghelia cu învâtâturâ — a Diaconului Co-
resi ; «b» cea din Codicele Todorescu ; «c» varianta din acest Manuscris
de la Ieud.
75. Indicînd etapele traseului lingvistic, I. Ghetie formuleaza astfel aceasta con-
cluzie : «Cele trei texte din M a n u sc risu l de ¡a Ieud au fost traduse ín sudul
Dacoromaniei (sudul Transilvaniei sau Muntenia), de persoane vorbind graiuri
de tip muntenesc, copiate apoi în Moldova çi retranscrise, în fine, în forma
în care au ajuns pînâ la noi, în Maramure?» (în M. T e o d o r e s cu $i I. G h e-
t i e, op. cit., p. 33 $i 39).
76. Ibidem , p. 39, 44, 48, 52, 53 $i 56.
77. Ibidem , p. 52 $i 57.
4. In (a) FRAGMENTELE-IORGA,
partial $i (b) în MANUSCRISUL IEROMONAHULUI RAFAIL
DE LA DRAGOMIRNA, in intregime
(a) Despre o alta versiune- romàneasca a «Cuvintului de invasa
tura...», «nu mai nouä decit cea a Psaltirii Scheiene», ìnsa datind din
epoca celor aflate in Codicele Cardai $i in Codicele Sturdzanus, ne stau
märturie Fiagmentele-lorga — text denumit astfei pentru ca a fost des-
coperit de marele nostru savant istorie78. Le-a publicat in 1906, in
fotocopii $i cu transliterarea versiunii romàne$ti. Manuscrisul in care
s-au gäsit «fragméntele» a avut text alternativ slavo-romàn.
Reproducem versiunea romàneasca a «Cuvintului Sfintului loan
Gurä de Aur din noaptea Sfintelor Pa$ti», cu comentar :
P agin a I, a) b)
«...bine... cute... la ba... gresi «...[injtru de$ártu ; iari ni^tine sá s-au
Si incep a plinge catre Dumnezeu si zábávit piná al noale cias, ca sá
sá ispovidesc catre duhovnic si fac vie $i sá sá apropie $i nemica sá
milostenie ; deci Dumnezeu primeóte cá- nu sá tiami ; iar de au venit natine
trá Sfinfia Sa ; acestia simtu cei din nal in nal cias sá nu sá spae pentru
1 1
cáce s-au zábovit, cá acest cuvint...»

1 cias, ce zice sá vie $i sá sá apropie, sá
1
nu sá spae cá ce...» P agin a IV , a)

t>) «...ta; deci sá vas... aicea gráia$t[e]... na-
«... ci .. cátrá... Dumnezeu si prii- furá. Sá n... [fi]ti curati... [sá veni]
ti cu credint[á]... sá luati sfint... este
me$te pre cel de-apoi ca $i pre cela hránit... sá flámindu... ce nu
ce s-au nevoit dintiie. Deci mingie sá va nevoi... $i nu sá va gá[ti]...
pre cela din nal 11 ca si pre cela [sfin]ta anafurá.»
ce s-au nevoit din ciasul intiie». b)
P agin a II, a) «...a anufurá pu[ind]... átul $i indu[lci-
rea]... [cin]ste lui Dumnezeu,.. acesta lume...
«...ilá nevoia... cinsteste... omu indulciti de bu[curie]... dragoste
inaint... ga $i m... buni... tului ei u... nime sá nu sá [pling]á de
po... in fata pi[ná la pámin]t. mesereta[tea]..j»
Dumnezeu...»
P agin a V, a)
b) «...tu gráiia$te de Moisi pror[o]cu $i
«...nevoit si cei... [n]evoiti si- de Illia prorocu si de Enoh si iari
praznicu...ceia ce s-au... [bucu- gráiaste cá unii... incep din ti-
r]ati-vá astá[zi]... [de bucu]rie in nereate a face...»
vierefi]...» b)
«...au pestit de s-au zábovit... cá
P agin a III, a) iaste blagocestiv».
«...iará de s-au nevoit ni^tine de s-au P ag in a V I, a)
postit, din ciasul dintiie, el ca sá ia
astádzi platá direaptá, cá, de au «...de apoi mi... t...»
venit ni$tine dupá al treile cias, bine b)
se mulpmasci $i sá práznuiasci». «...[de ace]ea veniti... [sin]guri intru...»
78. N. I o r g a , C ite v a docu m en te de c e a m ai v e c h e lim bâ ro m ân e ascà (sec. ai
X V -lea si al X V I-le a), in AAR, Seria II, tom. XXVIII (1905—1906), Memórale
Sectiunii Literare, Bucuresti, 1906, p. 105—112 — cu fotocopii ale acestor frag
mente.
«
ARTICOLE ÿl STUDII 327
Rag ina V II, a) P agin a V III, a)

«...$i sufletului ìmpreunare* cu «...ei Domnu-i s...»
ingerii in ocina imparale ceriului»
b) b)
«...iarà cine au sosit dupa al bea
sele cias, nemic sa nu sa îndoiascâ, «...pre acesta... lume ia[râ] ...voi
rà nu-i va h[i] in [zadar]...» sâ fie... [Du]mnezeu...» 79
Textul Omiliei hrisostomice a fost identificat ìn Fragmentele-Iorga

de N. Dragami7980, ìntr-un studili publicat ìn 1914. Textul bilingv al
Fragmentelor... a fost publicat însâ de G. Mihâilâ 81 in 1972.
Nu se cunoaçte copistul acestei versiuni, caci nu s-au gasit pina
acum ¡indicii precise referitoare la localizarea $i datarea ei nici la
aria in care a circulât. De aceea N. Iorga nu a facut nici o menfiune
despre locul unde a gasit-o 82.
Din fragmentele pastrate se observa câ segmentarea textului di-
ferâ uneori de celelalte doua manuscrise prezentate sub aceea$i forma :
lextul Popii Bratul din Braçov $i cel al Popii Grigorie din Mattaci ; di-
ferà $i traducerea, remarcìndu-se mici deosebiri, dar — cum observa
G. Mihâilâ — astfel de deosebiri, in special de grafie $i foneticà, se re-
inarcà $i in cazul textelor slavone 83.
In paginile urmàtoare, unde expunem Manuscrisul ieromonahului
Rafail de la T)ragomirna, credem câ vom evidenza cu usurinfà directa
înrudire a acelui text cu Fragmentele-Iorga, acestea constituind o parte
din Omilia cu comentar. Faptul il mentioneazâ $i cercetâtorul mai sus
citât, G. Mihâilâ, chiar dacâ nu cu cuvintele miei totale certitudini :
«Fragmentele-Iorga par a da oomentarii în române^te la Omilia hriso-
slomicâ» 84.
79. Lexic : sp a e — sperie (a speda) ; o cin a — moçtenirea.
80. N. D r à g a n u, op. cit., p. 17—19.
81. G. M i h á i 1 â, op. cit., p. 338—340.
82. Ibidem , p. 342.
83. Ib id em . Nicolae Iorga a precizat numai faptul câ filele provin dintr-un «ma-
nuscript în 80 mie» din secolul al XVI-lea, scrise eu cemealà neagrà, eu ex
cepta literelor care marcheazâ trecerea de la o limbâ la alta — care sînt
scrise eu cernealà ro$ie. Opinia sa este câ aceste fragmente reprezintâ «cea
mai veche traducere a unei Evanghelii învâfâtoare», fiind cîteva pagini «care
par sa aparfinà unei Cazanià» (op. cit., p. 105).
în sprijinul pàrerii câ Rafail de la Dragomirna ar fi avut în fafà un text al
«Cuvîntului...» pâstrat în micâ parte $i în F ra g m e n te le -Io rg a vine ?i faptul câ
unul dintre fragmente — care pare în afara textului Omiliei pascale $i nu este
redat nici de G. Mihâilâ — are urmâtorul cuprins : «...tu grîiaçte de Moisi pro-
rocu çi de Iliia prorocu çi de Enoh, $i iarî$ grîiaçte câ unii... începu din tine-
refe a face...» (N. I o r g a , op. cit., p. 110). Aproape identicâ, forma se gâseçte
$i în textul lui Rafail : «Câ acesta cuvîntu grâiaçte de proroci, de Moisi çi
de Ilie proroc $i de Enoh. $i iar râspunde deci la : din ciasul dintîi iaste acel
om, ce începe din tinerete pîne la bâtrînefe a face bine...». Textele compa
rate sînt deosebit de eloevente prin similitudinile lor.
84. în S tu d ii de lin g v istic â çi îiio lo g ie , p. 100, nota 71, G. Mihâilâ insistâ asupra
aspectului filologie al textului. El nu precizeazâ dacâ numitele «comentarii în
románente» ar fi existât çi în textul-sursâ ; problema nu i s-a pârut semnificativâ;
ar fi însâ interesant de stabilii dacâ acestea au aparfinut tradueâtorului în
románente, care astfel a devenit $i comentator.
O data mai mult ni se confirma câ traducerile çi diferitele copii ale

acestora aveau un scop multiplu : edificarea sufleteascâ a cititorilor, $i
mai eu seamâ a ascultâtorilor pentru care se citea «Cuvîntul de inva
satura...» in bisericS, folosirea lui ca rugâciune in Molitvelnic $i in mod
special ca material didactic in ^colile vremii.
Analiza dupa criteriile comparatismului demonstreaza o filiafie
evidentâ între aceste texte. In cele ce urmeaza vom expune acele eie-
mente care confirma ipoteza ca in a doua jumatate a secolului al XVII-
lea ieromonahul Rafail de la Dragomirna a cunoscut o copie a acestei
versiuni din secolul al XVI-lea.
(b). Versiunea din Manuscrisul ieroinonahului Rafail de la Dra
gomirna este una dintre cele mai interesante forme in care apare struc
turât «Cuvîntul de invasatura...» in literatura patristica tradusa in ro-
maliente.
Textul este impartit in mici fragmente, dupa tipul versetelor unei
pericope evanghelice. «Cuvîntul...» este asimilat tipului de text scrip-
turistic, fiind ridicat astfel la rangul de text sacru, ca $i cum ar avea
valoare revelationala.
Este unul dintre cazurile foarte rare din istoria literaturii patristi-
ce in general $i a celei hrisostomice in special, cînd unei omilii propriu-
zise i se face un comentariu-exegeza — adicà «omilie la omilie».
Situarea «Cuvîntului... la Pa$ti» la nivel scripturistic este confir
mais tipiconal de Bisericâ OrtodoxS, care acordS acestuia o importants
apropiatS cuvîntului Mîntuitorului Hristos 83.
Manuscrisul in care se gSseçte in întregime aceastS versiune — in
copie — se afla in a doua jumState a secolului trecut la Praga, prove-
nind din Moldova. Gr. Tocilescu 1-a comunicat prin transcriere filolo-
gului Moses Gaster, cunoscînd deosebita competenfS stiinfificS a aces-
tui cercetator al literaturii noastre vechi atît scrise cît $i orale. Gaster
1-a publicat in Chrestomafia romàna 86f eu o foarte scurtS explicate re-
feritoare la textul pe care il intitula : «Poveste la Sfintele Pa$ti» — titlu
din care se poate deduce cS textul era aproape asimilat literaturii fol-
clorice, alSturi de legendele sfinte, aghiografii etc.
In succinta explicate, eruditul filolog dS $i indicafii cu privire la
filiera textului :856
85. Vezi P en tico stario n , tipârit la Buzau de episcopul Mitrofan in anul 1701 in
limba slavonâ, insa cu tipicul in limba romana. «Cuvîntul...» hrisostomic se
gàseçte la f 8 v—9 r (B A R—Bucureçti, cota III/632.248. Unicat. CVR. 124). Ace-
leaçi indicatii tipiconale se gâsesc $i in Penticostarele grece$ti, precum $i in
cele româneçti ulterioare. «în toate aceste Penticostare, «Cuvîntul...» indi
cai a se citi la sfîr$itul Utreniei, este précédât de aceste importante precizari
tipiconale : «$i dupa sfîrçitul sârutârii tuturor..., stînd toti fratii $i asoultînd cu
luare aminte, citeçte ce l m ai m are Cuvîntul lui Zlatoust de in oltariu , (subi. n.
f N.V.), in dvera cea mare. $i zice întorcîndu-se cu fata la Apus : «Gura lui
Pavel, gura lui Hristos, çi gura lui Hristos, gura lui Pavel, gura lui Zlatoust,
gura lui Hristos çi a lui Pavel». Apoi zice acestea : «Al celui dintru sfinti pa
rimele nostru loan Zlatoust Arhiepiscopul din Tangrad, C u vìn t de ìn v a fa tu ra
in tu ì siin ta lu m in ata zi a p rea sla v ite i §i m in tu ito arei în v ie ri a lui H risto s
D um nezeului n o stru $/ pen tru ce ia ce au in tirziat sp re n ev o in ta P o stu ìu i».
86. In vol. I, p. 178—182.
«Tot in Moldova copiaza, la 1661, ieromonahul Rafail (din Dragomir-

na) o Cazanie la Pa$ti, care este o predica a sfíntului loan Gura de Aur,
Iradusà mai ìntìi din grecete in slavone$te $i apoi, precum o dovede$-
te limba, din slavone$te in románente» 87.
Este cunoscut adevàrul ca chiar de la inceputul existentei sale,
Manastirea Dragomirna a devenit un ìnsemnat centru cultural al Mol-
dovei, fiind organizatà aici $i o $coalà de dieci pentru monahi $i laici,
cu atìt mai insemnatà cu cit se afla in vecinàtatea Sucevei, vechea
capitala a Moldovei.
Nu este un fapt izolat, ci unul ilustrind caracteristicile curentului
cultural románese al epodi, anume ca secolul al XVII-lea cunoa$te acea
remarcabila înflorire a literaturii româneçti, epoca a umanismului cul
tural medieval, cind personalità^, mari invaiati romàni, ca mitropolitul
Anastasie Crimea, Varlaam $i Dosoftei in Moldova, Petru Movila la
Kiev, învâtatul Udrete Nâsturel in Muntenia, Mitropolitul Simeon
Çtefan in Transilvania, creeaza opere fundamentale, care le fixeazâ lo-
cul corespunzâtor in istoria culturii $i literaturii noastre.
Despre ieromonahul Rafail de la Dragomirna, copistul acestui «Cu-
vînt hrisostomic...» cu comentar, nu se cimose pînâ astâzi decît datele
mai sus menfionate, provenind de la Moses Gaster, cel care a publicat
textul, analizîndu-1 sub raport filologie.
Chiar purtînd titlul derutant «Poveste la Sfintele Paçti», ceea ce
arata nepriceperea editorului in doctrinele religioase, acest text repre-
zintâ o veritabilâ omilie exegeticci. Este impartit in çapte fragmente,
dupa cum a crezut de cuviintâ exegetul — poate cel initial — pentru
oxplicarea continutului într-un mod metodic, tbiînd seama de ideea
esentialâ cuprinsâ in fiecare fragment.
Pentru structura sa atît de caracteristicâ — unicat pînâ acum — a
Omiliei hrisostomice de la Sfintele Pa$ti eu comentar, pentru însuçirile
deosebite ale acestui text, il prezentam in întregime :
Ieromonahul Rafail de la Dragomirna, «P o v e s t e la Sfintele Pa^ti,
Propovedania de Pa$ti a lui Zlatoust :
Cela ce-i dintru sfinti parintele nostru, mai marele vlàdicà, ce au
C(onstantinopolu)lui fostu patriarhul in cetate lui Constantin imparat,
ce se cheama Jarigradul, parintele Io, cu rostul de auru, insà nu i-au fost
rostul svintiei sale de auru, ce i-au fost cuvintele mai scumpe, decit
aurul.
Blagoslove^te, parinte !
Cuvìnt de invafaturci la svintele Pa$ti
Grâiuçte de ne cheama pe noi, frati, loan ce iaste cu rostul de aur,
organ sufletesc, ràndunea in multe chipuri, de pocainta vorbitoare ;
deschide svantul rostul $i ne greiaçite noaî învâtâturâ, mai scumpà decit
aurul ; $i ne mingàe cu limba ca in ni$te strune, çi ne sloboade noai
cantare mai scumpâ $i mai frumoasâ, decit margaritariul $i ca o ràndu
nea vorbitoare in divuri, in cicuri ne spune noai in bucurie de prima
87. Ibidem , p. 178.
vara, pentru c-au stràlucit noaì astazi soarele cel dirept, Iisus Hristos,
Si s-au aràtat noaì astàdzi primàvara, plinà de mirezma tuturor florilor
celor sufletesti si luna si stelele ; asa si toatà lumea sa sa mingàe de
ìnvierea lui Hristos. Cà toate càte-s in cer si pre pàmìnt s-au luminat
Si sa mangaie de bucuria Invierai lui Hristos. Cum gràiaste si proorocul
David : cà va veni svànfia sa, de va lumina ciale ìntunecate si va ara
ta ciale ascunse, ca si cumu-i primàvara incepàturà tuturor florilor si
a erbilor, asa este $i aciastà svàntà dzi de astadzi.
[I] Sa iaste nettine creatili buri §i iubitor pre Dumnezeu, ca sa sci
indulceascà astadzi, intr-aceastà dzi buri de tràguire, ce iasta petreace-
re ; dintr-aceastà svcìntcì dzi de astàdzi, sà veselea$te tocità lumea.
Sà nettine iaste den ?àrbi cu nàrav bun, ca sà intre bucurindu-sà
intru bucurie Domnu-sàu, Duinnedzàului nostru.
Aicia aleage svàntul [Ioan Gurà de A-ur] aceast cuvintu si dzice a$ia :
Sà nettine dintru $àrbi cu nàrav bun, si lofi ne chemàm botedzafi, càf
criadem in Hristos, $i-i sìntem tofi $àràbi ? cela ce nu va fi cu nàrav
bun nu-i va fi bucurie ìnvierea lui Hristos. Aicia ràspunde svàntul cu-
vìntul in trei chipuri, cà sàntu trei ciate de posnici : liutài iaste data,
cum ar fi un fecior la tatà-sàu, deci sà nevoiaste $i lucreadzà cu toatà
inima $i cu toatà voia lui, pentru cà $tie, cà toatà avufiia tàtàne-sàu
iaste a lui ; acesta iaste acel om ce slijiaste lui Dumnedzàu, din tine-
reafe pin la bàtràneafe fàrà de gresealà si intru tot acu ingàduit lui
Dumnedzàu ; pentru aceiia sà chiamà in loc de fecior. Iar a doa ciatà
iaste in loc de nàimit, cà nàimitul sà nevoiaste de slujea$te la stàpìnu-
sàu cu toatà inema ; càci cà $tie, cà va lua platà. Iar a treia ciatà iaste
in loc de $àrbà ; cà $àrbul, el sà nevoiaste, càci sà teame de stàpinu-
sàu cà -1 va bate.
A$ia si noi ceia[ce] sìntem pàcàtosi, sà ne nevoim cu ruga càtre
Dumnedzàu, sà ne iarte pàcatele noastre, cà cela ce s-au nevoit de s-au
postit el sà ia astàdzi peanig, cà Dumnedzàu dàruiaste pre om cu $ase
daruri : ìntiiu, cu cunoastere, sà cuno*a$tem pre Dumnedzàu ; a doa, sà
ne màntuim de diavolul ; a treia, cu ertare de pàcate ; a patra, cu cu-
ràfiia trupului $i-a sufletului ; a cincia, cu ìmpreunare cu ingerii ; a
Siasia, cu ocina ìmpàràfia ceri-ului.
in] Iar nettine s-au nevoit de s-au postit den ciasul dintiiu, el ea
[? va] sà ia astàdzi platà dreaptà, iar de s-au intràdzìiat nettine pàn la
al treile cias, bine sà multàmeascà lui Dumnedzàu sà pràznuiascà ;
iar cine au sosit dupà al $aselea cias, nemic sà nu sà indoiascà, cà nu-i
va fi intru de$ertu ; iar nettine de s-au zàbovit si pàn la al noile ciasr
sà vie si sà sà apropie, nemic sà nu sà teamà, iar de-au venit nettine
$i-n al unspràdzeacele cias, nemic sà nu sà spcie, pentru càci au pestit
de s-au intràdzìiat.
Cà acesta cuvìntu gràiaste de proroci, de Moisi si de Ilie, proroc
Si de Enoh. $i iar ràspunde deci la : din ciasul dintiiu, iaste acel om, ce
incepe din tinerefe pànà la bàtràneafe a face bine ; oare in mirenie, oare
in càlugàrie, de cocon de sà va feri de pàcate, intru toatà viiafa lui, iar
cela din n-al trilea cias, iaste acel om ce-i de 15 ai [= ani] si va inciape
ARTICOLE §/ STU DII 331
a face bine, iar cel din n-al 6 cias, iaste acel om ce ìnciape a face bine
din 30 de ai $i sa parasea^te de toate pacatele $i face toate ìnvàfaturile
lui Dumnedzàu ; iar ceia din n-al noàle cias, ei sàntu de 50 de ai, sau de
60 de ai, iar ceia den n-al unspràdziacele cias, ei sàntu ceia, ce sa ìn-
torcu la bàtràneafe $i-$ aduc amente cà sàntu gremiti $i pacatoci $i ìncep
a piànge $i a se ruga lui Dumnedzàu cu lacràmi, $i sà ispovedescu càtrà
duhovnici, $i sà pàzascà cu postul $i cu ruga $i dau sàrcuste pre la svin-
lele besearici, $i inpart milostenie sàracilor, macar vor fi de altà leage
î daca sà vor boteza, Dumnedzàu ii va priimi §i pe aceia ; ace$tea in-
cà-i tàlcuia^te cu cei den n-al unspràdziacele cias. Pentr-aceia dzice
svinfia sa : Sà vie $i sà sà apropie, sà nu sà spae, pentru càci au intrà-
dziiat. Cà Dumnedzàu svinfia Sa iaste dràgostos $i milostiv spre tofi oa-
menii, cari! fac voiia svànfii Sale ; aceasta iaste Despuitorul foarte iu-
bea^te pre ceia ce slujescu svànfii Sale cu toatà inima.
[Ili] $i primea§te pre cel de apoi ca $i pre cel dintàiu ; deci màìn-
gàie pre cela din n-al unspràdzeacele cias ca $i pre cel din ciasul din
tàiu, $i acel de apoi il miluia$te pre acel dintàiu il màngàie, $i acelui
dintàiu ii dà iar pre cel de apoi il dàruia$te, $i lucrul nevoinfei ce sà
nevoia$te, Dumnedzàu il cinste$te.
$i nevoinfa ce[ea] ce face omul, anume : ruga $i milostenie $i alte
bunàtàfi a sufletului ce face, postul $i metaniile cu fata pàn la pàmàn-
tu, Dumnedzàu laudà nevoinfa aceluia om.
Deci pentru aceaia venifi, frafilor.
[IV] Sà intràm cu bucurie intru bucurie Domnului nostru. BogaJ.ii
$i measerii $i cei dintàiu cei de apoi, de luafi pìatà dreaptà ; sofu cu
sotu sà petreacefi, aceia ce v-afi nevoit, $i cei leane$i incà sà sà nevo-
iascà, $i dzua praznicului sà o cinstifi.
Unul altuia nu zavistuirefi, ilice sà o cinstifi cu giocuri, sau cu cem-
poi, sau cu alàute, sau cu càntece lume$ti, sau cu sàltàturi, cum nu iu-
be$te Dumnedzàu ; ce petreacefi dumneavoastrà cu lucrurile ceale
dumnedze^ti, carele iubea$te Dumnedzàu.
Ceia ce s-au postit $i ceia ce nu s-au postit, veseli\i-và astàzi to\i,
pentru bucurie Domnului nostru lui Iisus Hristos, pentru Invierea sven
dei Sale.
Masa iaste gaia sà vài indulciti tofi.
Aicia gràia$te cuvinte de svànta nafurà ,- sà nevoifi tofi, sà fifi
curati, $i sà vinifi cu credintà bunà, $i cu veselie sufleteascà sà luafi
lofi svànta nafurà.
Cd vitelul iaste hrànit §i gras, nime sà nu He flàmindu.
Aicia nu gràia$te de vifel de vacà, ce gràia$te de darul lui Dumne
dzàu, de svànta cumenecàturà $i de svànta anafurà, $i cine nu se va ne-
voi cu postul $i cu ruga càtre Hristos, $i nu sà va gàta de svànta nafura
so ia ; acela om iaste flàmàndu $i pre adusta viiafa $i pre ceaia a-altà
viiafa, unde-i mai multu a petreace ; iar ceia ce se vor nevoi $i vor fi
ingàduitor lui Dumnedzàu $i iau svànta nafurà pururea $i sà cumenecà
in posturi, aceia vor fi ìndulcifi, $i sàtui de dragostea lui Dumnedzàu
$i pre aceasta lume $i mai vràtos unde va fi in veac a làcui.
[V] Tofi va îndulciti astâdzi de bunâtatea dragostei lui Dumne-

dzciu. Mime sa nu sa tâinguiascâ de meserâtate, cci s-au arcitat impara-
fia cerului, inpreunarea tuturor.
Câ ne-au înpreunat însuç Hristos cu ingerii, ca (sa) petreacem impa
rala ceriului : nime sa nu sa plingâ de pacate, însâ nu dzice svântiia
sa, sa nu plângem de pacatele noastre, ce dzice sa plàngem de pacatele
lui Adam stramoni nostru : câ ertare au strâlucit din groapâ ; nime sa
nu sa teamâ de moarte, câ deaeâ gre$i Adam, Dmnedzâu ,sâ mînie pre
sementa omeneascâ, deci cine murila atunce, tot merge in iad, in
munci, dupa aceia iar sa milostivi Dumnedzâu $i sa pogorâ din cer pre
pâmînt, $i sa înpelitâ cu trup cum fu voia svanfiei Sale, $i sa deade
pre chin $i pre râstignire, $i pre moarte, $i pre îngrupare de bunâ voiia
svanfii Sale ; $i mârsâ eu svânta cruce in iad $i scoase pre Adam din
munci $i pre tot rodul omenescu cel svinfit, proorocii §i toti svintii, carii
era morti $i era inerbi in iad, iar de atunci incoace carii sâmtu creçtini
buni $i drepti, ei margu la Hristos. Pentru aceaia dzice svintia Sa sa nu
ne teamem de moarte, câ moarte ceaia ce eram $tiunde, însâ Dumnedzâu
au stânsu $i au potolit eu moarte svintii Sale. Câ sventii Sa, daeâ învi-
sâ, mearsâ la iad, de-1 frînsâ $i-l zdrobi, $i-l prâdâ, $i daeâ intrâ svintia
Sa in iad
[VIJ. Iadul sa amara pentru câ sa ispiti sa guste de trupul svintii
Sale ; adecâ Isaiia proorocul sirgui mainte de striga çi dzise adecâ :
iade, amârâçti-te câ te timpinaçi eu Fiiul lui Dumnedzâu, amârâ$ti-te câ
te deçârtaçi, amârâçti-te câ fusâçi batgiocurit, ispiti$i-te sâ iai trup te
vâtâmaçi de Dumnedzâu ; luaçi pâmînt te tîmpinâ ceriul, ispiti$i-te
sâ iai ce vâdzuçi, çi vâdzuçi in ce nu çtiuçi. Unde £i-i moarte veninul ?
Vnde li-i iade biruirea ? Invise Hristos çi tu fusâç biruit. Invise Hristos
$i câdzurâ dracii. Invise Hristos çi sâ bucurarâ ingerii. Invise Hristos
$i nici un mort nu râmase in groapâ !
Cînd se sculâ Hristos din groapâ, iar atunce învisârâ toti pravednicii,
carii au fost de la Adam pânâ la râstignirea lui Hristos. însâ cei drepti
învisârâ $i vâdzurâ $i stradiia $i învierea Domnului nostru Iisus Hris
tos. $i luâ (in ?) Dumnedzâu dreptü sine (?) pre svinfi $i-i dusâ (in) în-
pârâtia ceriului.
[VII]. Hristos sâ sculâ din morti fu începâtor mortilor spre în-
viere, $i deçchise cale înpârâtii ceriului sâ meargâ toti creatimi, carii
vor face învâtâturile svintii Sale.
Câ a svintii, Sale, iaste toatâ cinstea mârirea biruirea linea
re, întru veaci nesfrâçili $i netreaculi, Amin !» 88.
Acest text, copiât de vrednicul ieromonah Rafail de la Dragomir-
na, reclamâ o atentâ examinare, tbiînd seama de structura sa specificâ.
în reproducerea de mai sus a textului am délimitât cele $apte fragmen
te, numerotîndu-le.
8 8 . Dupa M. G a s t e r, op. cit., p. 178—182.
Lexic la «Cuvîntul...» eu comentar : divuri — cîntâri ceretti ; a se înpelitâ *
a se întrupa ; p ra v e d n ic ii = dreptii.
ARTIGOLE $/ STUDI! 333
Sublinierea reprezintà textul hrisostomic propriu-zis, pentru a-1 di-

ferentia de comentariu, subliniere logica dar si strict necesara tocmai
datorità remarcabLlei continuitàti a textului. Traducàtorul — sau tradu-
càtorii — nu au fàcut delimitàri nete, nu au folosit serrine ortografice
pentru a diferenfia textul hrisostomic de tesatura exegetico-moralà, ci
s-au ostenit numai cu transcrierea fidelà a continutului, marcìnd delimi
tarne doar prin expresii explicative : «Aicia aleage Svantul acest cuvint
Si dzice a$a : «Sa nettine...», incheind fragmentul cu concluzii morale
adecvate : «A$a si noi ceia ce sintem pacatoci...».
O interpretare sui generis se dà temei celor ce vin la ceasuri di
ferite, considerind diferitele ore, trepte ale virstei oamenilor, care de
termina atitudinile lor caracteristice. O asemenea interpretare nu a
putiKt pomi decit din dorinta de a concretiza cìt mai mult ?i a sublinia
lotodatà cìt mai limpede cà nu exista o virstà a mìntuirii, cà Domnul
Hristos li cheamà pe oameni sa se mìntuiascà $i le primeóte cu dragostea
Sa cea dumnezeiascà osteneala lor ìntru mintuirea sufletului, in orica
re ceas al viefii lor, spre a nu pierde nici unul dintre cremini nàdejdea
mìntuirii.
lata si doua modele succinte de exegezà din aceastà omilie — spre
a se observa cà a fost comentatà detaliat prin am plificala interpre-
tàrii textului hrisostomic :
a) Textul : «Masa este gata, sa va ìndulcifi toli...»
Interpretarea : «Aicia gràia$te cuvinte de svànta nafurà, sà nevoiti
tofi sà fifi curati si sà viniti cu credintà bunà $i cu veselie sufleteascà
sà luati toti svànta nafurà».
b) Textul : Iar nettine s-au nevoit de s-au postit den ciasul din-
tiiu...»
Interpretarea : «Cà acesta cuvìntu gràiaste de proroci, de Moisi si
de Ilie proroc si de Enoh. $i iar ràspunde deci la : din ciasul dintiiu
iaste acel om, ce incepe din tinerefe pìnà la bàtrìnete a face bine...».
In introducerea adàugatà la expunerea textului omiliei hrisostomi-
ce se remarcà limbajul afectiv nuantat, procedeu retoric pentru a capta
atentia ascultàtorilor, o serie de comparata si metafore pentru a crea
atmosferà, sugerind bucuria si lumina Sfintei Invieri. Iatà un fragment
din finalul acestei introduceri : ...«Ca si cumu-i primàvara ìncepàturà
tuturor florilor si erbilor, asa-i este si aciastà svàntà dzi de astàdzi»...
— ceea ce semnificà bucuria si lumina Sfintei Invieri, dar si innoirea
pe care o aduce in sufletele crestinilor.
Analizìnd ìndemnul spre o comportare duhovniceascà pe care il
desprinde din expresia : «sofu cu sofu sà pelreaceli», comentatorul dà
frumoase sfaturi morale de bunàcuviintà crestinà : «Unul altuia nu za-
vistuireti, nice sà o cinstifi cu giocuri sau cu cempoi, sau cu alàute sau
cu cìntece lumesti, sau cu sàltàturi, cum nu iubeste Dumnedzàu ; ce pe-
treceti dumneavoastrà cu lucrurile ceale dumnedzesti, carele iubeste
Dumnedzàu».
Càutind sà determinàm care dintre versiunile textului hristostomic
al «Cuvintului de invàtàturà...» a fost folosità de comentatorul — pe
care trebuie sà -1 numim «secundar» — : textul din Cateheza Sfìntului
MITROPOLIA OLTENIEI
Teodor Striditili, cel din originatili pàstrat dupà intermediami slav de

catre Diaconul Coresi sau textul scurt din Penticostar, prin analiza
comparativa excludem textul studit si pe cel coresian, ramìnind cel
liturgic-omiletic din Tipicon si Penticostar.
In reproducerea de mai sus a textului, am delimitat cele sapte
fragmente, numerotìndu-le : I—VII, iar textul hrisostomic 1-am subli-
niat, distingìndu-1 fata de comentariul adàugat. Nu putem avea nici o
ìndoialà asupra probitàfii comentatorului — fie el smeritul ieromonah
de la Dragomirna, fie un predecesor —, pentru cà pe parcursul discur-
sului nu se omite a se cita mímele autorului, Sfìntul loan Gurà de Aur,
care «zice asa...». Prin urmare, el nu ì?i atribuie nimic din ceea ce nu
ìi apartine, ci dimpotriva, reliefeazà autoritatea «Cuvintului» stràlucitu-
lui dascal creatili «cu rostul de aur».
Ca o expresie a acestei atitudini, a pretuirii acordate elocventei
hrisostomice, relevàm in Penticostarul de la Buzàu tipàrit in 1701, la
inceputul textului «Cuvintului la Pasti...», un alt calificativ dat acestei
elocvente : «gura» lui loan fiind «gura» lui Paveì, care la rìndul sàu
este «gura» lui Hristos. Trebuie sa vedem aici o ìncercare de asemanare
a logosului sfìntului loan Gurà de Aur cu Logosul-Cuvintul-Ratiunea
divina. Comparatia vrea sa sublinieze cà Biserica Ortodoxa propovà-
duieste credincio$ilor cà ìnvàtàtura Sfìntului loan Gurà de Aur este
atit in intregul sàu, cìt si in pàrfile componente, invàtatura Domnului
Iisus Hristos, a Sfìntului Pavel, Apostolul neamurilor, a tuturor Sfinti-
lor Pàrinfi si Invafàtori bisericesti, in cuvìntul càrora acesti credinciosi
aflau interpretarea fidelà, dar mereu cu o prosperine de rouà a invà-
tàturii Sfintelor Evanghelii.
Dupà aspectul filologie si lingvistic al textului asupra càruia dis-
cutàm aici, conchidem cà ieromonahul Rafail a avut la ìndeminà un
text románese mai vechi a**l acestei traducen, poate chiar a fost vorba
de o versiune bilingvà slavo-romana.
Pe de altà parte, sa retinem faptul cà din secolul al XVI-lea sint
Fragméntele lorga, text bilingv slavo-romàn. Prin similitudini eviden
te intre acestea si textul copiei lui Rafail, se confirmà faptuJ cà Omilia
comentatà a Sfìntului loan Gurà de Aur din noaptea Sfintelor Pasti, a
existat la noi in secolul al XVI-lea, tradusà in románente. Ceea ce ne
determinà sà presupunem cà vrednicul ieromonah de la Dragomirna a
putut avea in fafà, la 1661, un asemenea text hrisostomic comentat, des-
pre care ne dau màrturie Fragmentele-Iorga, chiar in forma lor incom
pleta si dificil de descifrat ; sint douà citate, reproduse mai ìnainte, pe
care le nflàm si in versiunea lui N. lorga 89 intr-o forma aproape iden-
89. N. I o r g a, op. cit., p. 109—110.

* a) «...Aicia grìia$te naturi ...fili curati, $i [sà venijti cu credintà sà luati stin
tele ...[svàn]ta anafuri... anafuri pu[ind]...» ?i :
b) «...gràia$te de Moisi prorocu .?i de Iliia prorocu ?i de Enoh, $i iaràî grìia?te
cà unii incep... din tinerete a face [binel...»
ARTICOLE $J STUDII 335
Nu avem indicii ca manuscrisul ieromonahului Rafail este o copie

obisnuità a unei traduceri mai vechi sau reprezinta o noua traducere
dupa o ver.siune eventual slavonà. Gasirn in acest text o limba roma-
neasca fluenta, limpede $i curata, limba carturarilor nostri din secolul
al XVII-lea. Sa refinem si faptul cà ieromonahul Rafail foloseste une-
ori termeni dintr-un vocabular aproape academic, in orice caz citadin :
acesta, dumneavoastrà etc. Dar cui s-a putut datora introducerea unor
astfel de termeni ? Sau càrei situafii ?
De la smeritul Rafail de la Dragomirna ne-a rarnas in literatura
Bisericii Ortodoxe Romàne aceasta bogàfie teologica, morala $i omile
tica pe marginea «Cuvintului de ìnvàfaturà la Pasti al Sfintului loan
Cura de Aur». Text cu adevàrat antologie, in care cuvintul hrisosto-
mic este valorificat pina la rangul unei pericope biblice, formìnd obiec-
tul unei frumoase omilii exegetice, dar pàstrìnd autenticitatea confinu-
tului si actualizìnd-o pe deplin.
Cu atit mai semnificativä este autoritatea biblica acordata acestui
text cu cit, in epoca, se gäseau destul de rar sursele biblice scripturis-
tice tipärite in româneste. Noul Testament al lui Simion $tefan apäruse
la Alba Iulia in 1648, fiind in circuiate doar de pufin timp açadar fafa de
data manuscrisului lui Rafail, 1661. Sint citati : Moise, Isaia, Ilie $i Enoh,
mari personalitafi ale Vechiului Testament, cu rosturi adinci in iconomia
mîntuirii. Invocarea lui Ilie proorocul $i Enoh proorocul se datoreazä
foarte probabil valorificärii lor pentru Inviere.
Interpretind toate aceste elemente in contextul epocii, dar çi in
perspectiva istoricä, avem temeiuri sä afirmäm cä aici intilnim o prima
schifa de teologie româneasca, mai exact de soteriologie, prin interpre-
tarea apr-ofundata a puterii învierii. Staruinfa asupra anafurei ne con
firma faptul cä automi acestui comentariu adäugat Omiliei, sau mai
exact rostit in mod alternativ cu fragmente ale ei, scria pentru monahi,
dar $i pentru cremini inaintafi duhovnice$te. Se vede de asemenea cä in-
fluenfa greceascä se exercita in mod evident $i firesc in domeniul exe-
gezei asupra acestor texte omiletice cu prestigiu deosebit in intreaga
Ortodoxie.
Iar frumusefea textului hrisostomic, elocvenfa lui, este un impuls
Si o marturisire pentru frumusefea si elocvenfa ethosului crestin si» nu
in ultimul rind, pentru frumusefea limbii romàne a epocii, pentru res-
pectul ei.
Prin structura sa, Omilia aceasta poate fi rînduitâ intre textele ce
ilustreaza iconomia mîntuirii, care are si caracteristicile unei pravile —
rînduialâ morala crestina pentru cîstigarea mîntuirii prin post, ruga-
dune, faptâ buna si bunâ învoire, pocainfa, spovedanie si cuminecare.
Din punct de vedere literar, manuscrisul ieromonahului Rafail de
la Dragomirna poate sta cu vrednicie alaturi de textul Cazaniei Miiro-
f)olitului Varlaam, ìmbogafind cu o valoare certa, autentica, atìt patri-
moniul literaturii romàne vechi cît çi Aæchiul nostru patrimoniu literar
bisericesc.
5. In (a) ÎNVÂTÂTURILE LUI NEAGOE BASARAB...,

traduse în româneçte în vremea lui Matei Basarab
$i în (b) PISANIA MÂNÂSTIRII CURTEA DE ARGEÇ,
tradusà de ieromonahul Ioan de la Trivale
(a) Se cunosc astâzi un numâr de noua manuscrise române$ti care
cuprind învâtâturile lui Neagoe Basarab90. Cel mai vechi dintre ele,
care a fost tiparit în secolul al XlX-lea, cuprinde o traducere româ-
neascâ în copie a acestor I n v â t â t u r i . . . sâvîr$itâ în vremea domniei lui
Matei Basarab, autor ipotetic fiind considérât învâtatul Udriçte Nâsturel,
dar a putut fi $i altcineva din anturajul sâu ori al curfii domneçti91.
La sfîrçitul pârfii a doua a I n v â l â t u r i î o r . . . se gâse$te un paragraf
din «Cuvîntul de învâtâturâ...» inclus în rugâciunea lui «Io Neagoe
Voievod...». Textul continua eu parafrazarea acestui paragraf, parafra-
90. Patru dintre aceste manuscrise, care au numai cea de a doua parte a /nvdfd-
turilor... $i anume : ms. 109 de la B A R — filiala din Cluj-Napoca, ms. 3488 si
ms. 3572 de la B A R — Bucuresti, precum si ms. 3580, copiât în 1809 de Daniil
Popovici, fiul cunoscutului cârturar transilvânean, preotul Sava Popovici din
Râsinari, pàstreazâ versiunea româneascâ initialâ, identicâ eu originalul slavon
Si eu traducerea greceascâ. Un ait manuscris purtînd co4a 1062 la B A R —
Bucuresti, pàstreazâ varianta prescurtatâ din manuscrisul lui Radu Logofetelul
din casa lui Nicolae Mavrocordat. Mai sînt si al te trei manuscrise cunoscute :
3402, 2714 si 1069 de la BA R — Bucuresti care pàstreazâ variante rezultate
din contaminarea textului initial eu varianta prescurtatâ (cf. D an Z a m f i -
r e s c u. N o ta a su p ra ecli\iei ..., p. 105—112, în vol. în v â tâ tu rile lui N e a g o e B a
sa ra b câtre fiul sâ u T h eo d osie..., Bucuresti, 1970).
91. P. $. N â s t u r e l , R ech erch es su r le s ré d a c tio n s g ré co -ro u m ain e s d e la «vie
de Sain t N iph on », p atriarch e de C o n stan tin o p le, în «Revue des études sud-est
européennes», V (1967), p. 63—67; G. I v a s c u, Isto ria lite ra tu rii rom an e, vol.
I, p. 146; D an Z a m f i r e s c u , în v â tâ tu rile lu i N e a g o e B a sa ra b , în L iteratu ra
rom ân â v e ch e , vol. I, Bucuresti, 1969, p. 115; G. M i h â i l â , O rig in alu l sla v o n
a l « învâtâV urilor» si fo rm afia cu ltu ralâ a lu i N e a g o e B a sa ra b , studiu introductiv
la în v â tâ tu rile lu i N e ag o e ..., 1970, p. 102 si D an H o r i a Ma z i l u , U driçte
N â stu re l, Bucuresti, 1974, p. 269—275.
Traducerea din vremea lui Matei Basarab a în v âtâtu rilo r..., pâstratâ în copie
de la începutul secolului al XVIII-lea, împreunà eu traducerea Viep'i p atriar-
h ului N ifon pàstreazâ, dupa original, la f. 247, datarea : 7143 (1635). Aceasta
este o indicatie eu privire la epoca în care s-au tradus în v â tâ tu r ile ... în româ-
neste. Ea coïncide eu calculul fâcut pe temeiul denumirii monedelor co n stan d a
Si m an girul. Traducerea în v âtâtu rilo r... în jurul anului 1635 confirmâ tendiniele
epocii de afirmare culturalâ. Dupâ textul acestei traduceri, sau dupâ o copie
intermediara, s-a realizat o altâ copie mainte de anul 1716 de câtre «Mîinea,
cîntâret de la Mitropolia-Bucurestilor». Aceastà copie a apartinut lui Çtefan
Cantacuzino, domn al Târii Românesti între anii 1714 si 1716, avînd imprimatâ
pe fiecare paginâ pecetea inelarâ a voievodului care o dateazâ astfel «ante
1716». Din biblioteca domneascâ, traducerea a trecut prin mai multe mîini, pînâ
ce a ajuns în posesia lui Antohi Sion din Moldova. El a dâruit-o Eforiei Çcoa-
lelor din Jara Româneascâ înainte de 1841, cînd Mihail Kogâlniceanu îi sem-
naleazâ prezenta la Bucuresti. Tipârit la 1843 la Bucuresti, de Ioan Eclisiarhul
cur(ii în Tipografia de la «Sfîntul Sava», manuscrisul a intrat ulterior în po
sesia Bibliotecii centrale din Bucuresti, de unde 1-a folosit B. P. Hasdeu la o
nouâ editie partialâ a în v âtâtu rilo r... în 1865.
în 1879 se mentiona disparifia acestui manuscris din Biblioteca centralâ. în
anul 1932 este însà semnalat la Biblioteca centralâ din Blaj. Astâzi se aflâ
în fondul de manuscrise si cârtf rare al B A R — filiala Cluj-Napoca (cf. D an
Z a m f i r e s c u , n ota cit., p. 105—108).
ê
ARTICOLE $/ STUDII 337
/area aplicalà la viafa $i gindirea evlaviosului domnitor — care, se $tie,

era luat $i dat ca exemplu in multe domenii ale activitàfii $i guvernàrii
sale de càtre vrednicul de admiratie urma§ al sàu, Matei Basarab, in
secolul al XVIMea 92.
Despre automi acestei traduceri Moses Gaster afirmà cà trebuie sa
fi fost «un metter in condei», opera pe care acesta a sàvìr$it-o fiind o
adevàratà refacere in romàne$te a originalului slavon93.
In paragraful care ne intereseaza acum pentru cà reproduce frag-
mentul din Cuvìntul hrisostomic..., traducerea este exactà semantic, dar
nu strict textualà.
Remarcàm cà acest paragraf aflat in traducerea «Invàlàturilor lui
Neagoe...» din secolul al XVII-lea reprezintà o versarne independentà
de traducerile mai vechi ale «Cuvintului...». Se poate afirma cà $i ver-
siunea slavà folosità de Neagoe Basarab a prezentat unele deosebiri fafà
de originalul grecesc, dupà cum se poate deduce observìnd unele lipsuri
sau adaosuri. De pildà, s-a omis $i in traducerea romàneascà fraza : «$i
pe cel din urmà il miluie$te, $i pe primul il mìngiie». In schimb se
ndaugà expresia : «de la mila Ta cea bogatà».
Neagoe Basarab a reprodus din Omilia hrisostomicà fragmentul care
llustreazà ingàduinta, mila lui Dumnezeu. Continuà cu concluzia — mo-
tivul — pentru care a $i inclus in Rugàciune fragmentul din «Cuvìntul
de invàtàturà...» : «Intr-acest chip prime$te-mà $i pe mine... ticàlosul
Ìntr-aceastà vreme de nevoie $i sà nu porne$ti urgia Ta pe mine» 94.
Parafrazarea paragrafului este foarte interesantà prin ideile ce
dezvoltà $i este destul de limpede formulatà in traducerea romàneascà 95.
Reproducem acest text :
92. U drete Nàsturel scria intr-o predoslovie din 1643 : «Care din domnii care au
fost mai inainte ai fàrii — afarà de cel din al càrui neam $i nume preavestit
Prealuminàfia voastrà renumità se trage ca urma$, preabunul Basarab N eagoe
de odinioarà — s-a aràtat vreodatà atit de binefàcàtor fàrii ca preabuna dom-
nie a voastrà, care a revàrsat aici atit de mari binefaceri, cum intr-adevàr nu
s-a pomenit niciodatà mai inainte?».
93. D a n Z a m f i r e s c u, nota cit., p. 107.
94. P a n d e l e O l t e a n u , C on trib u tii la stu d iu l lite ra tu rii o m iletice in v ech ile
lite ra tu ri b u lg a ra ?i rom àn a, in «Rsl.», XIV, Lingvisticà, Bucure$ti, 1967,
p. 349—351.
95. Folosim textul dupà prima edifie din 1843 (p. 332—334), singura edifie inte
g r a i pinà in 1970 — de$i criticatà de B. P. Hasdeu : «Editiunea s-a fàcut sub
ingrijirea «Sfinfiei Sale pàrintelui Ioan Eclesiarhul curfii» care se laudà in
prefafà cà a indreptat-o. In realitate, acest pretins «indreptàtor» §i-a dat toatà
silinfa posibilà de a strica edifiunea, schimbind fàrà milà limba originalului...»
(C u v en te den b etran i, voi. II, p. 439—440). D a n Z a m f i r e s c u (n ota cit.,
p. 115) analizeazà aceste modificàri atenuind culpa Eclisiarhului. Sà adàugàm
$i faptul cà N. Iorga, in edifia din 1909 de la Vàlenii de Munte, reproduce cu
caractere latine edifia din 1843, fàrà a imputa nimic primului editor. La baza
editiei din 1970 a stat manuscrisul-$tefan Cantacuzino, deci tot cel editat de
Ioan Eclisiarhul in 1843. Se pàstreazà frum oasa limbà rom àneascà a epocii brin-
covene$ti dinainte de 1716 $i a fost comparai cu celelalte manuscrise. Ms. 3488
B A R este notat cu sigla B. §i ms. 3572-B A R cu sigla C. (Vezi D. Z a m f i
r e s c u , N o ta cit., p. 105 §i 118).
Mitropolia Olteniei — c. 62
«íntr-acesta$i chip priime$te-má $i pre mine, ticálosul, intr-

aceastá vreme de nevoie $i sá nu porne$ti urgia Ta spre mine pen-
tru negrijirea mea, caci nu m-am grijit sa lucrez poruncilor Tale
din ciasul cel dintíi, nici de la al trilea cias 96 [nu] m-am nevoit sa
má grijesc $i sa umplu poruncile Dumnezeului meu. Ci má aflai la
al $aselea cias nefacind nici un lucru bun, iar de la al noaolea cias
rámáseiu ru$inat de alti lucratori care au lucrat Tie» iar de la al
unsprezecilea cias eu má treziu ca dintr-un somn greu al pácatelor
$i vázui [pe] cei ce Ti-au lucrat Tie de la ciasul cel dintiiu $i de la
al unsprezecilea cias, cá luará toti de la Tiñe bucurie, Dumnezeul
meu cel dulce !
lar eu nu má aflaiu nici cu cei dintiiu, nici cu cei de apoi sá
fi lucrat Tie» Dumnezeul meu, ci rámáseiu de sotiile mele $i mi sá
inchiserá portile cerului $i má despártiu de tata Ta, $i de acum nici
o indráznealá nu mai am cátre Tiñe, Mintuitorul meu, sá má rog.
Cá n-am fácut nici un bine sufletului meu, ci eu insumi i-am fost
vrájma$ $i 1-am ucis $i 1-am dezlipit de tata Ta cea luminatá, $i de
la mine nu mai a$teaptá el de acum nici o folosinfá, ci numai ce sá
nádájduie$te sufletul meu spre mila Ta cea mare $i Tu sá-1 miluie$ti,
Hristosul meu ! [...] Ci numai spre mila Ta ce sá nádájduie$te su
fletul meu, cá Tu singur e$ti Dumnezeul cel milostiv $i márturise$ti
tuturor pácáto$ilor zicínd : «Tot cel ce va veni cátre Mine nu-1 voi
scoate afará (loan VI, 37). Drept aceia $i eu ticálosul alerg cátre
Tiñe, Dumnezeul meu, sá má prime$ti in cámara Ta cea luminatá
care este ín ceruri, netrecátoare $i neschimbátoare niciodatá, in
vechii vecilor, amin».
In substanta profund cre$tiná a acestei Rugáciuni, de un lirism pu-
ternic datoritá maximei concentrári láuntrice, se recunoa$te atitudinea
confesivá piná la fervoarea Psalmilor de umilinfá.
Ampia parafrazá pe motivul textului din Omilia hrisostomicá este
íncá o dovadá cu privire la profunda culturá teologicá a iubitorului de
Hristos voievod Neagoe Basarab. Nu cuno$tea pe clasicii antici, dar era
«hránit din umanismul bizantin al secolului al IV-lea» 97 — deci cu deo-
sebire din tezaurul literaturii patristice din acel sec-ol de aur al culturii
cre§tine $i al vietuirii pioase ilústrate cu strálucire de Sfintul loan Gura
de Aur, pe care il cultivau $i umani$tii apuseni ai vremii, in frunte cu
Erasm.
96. Mss. B. $i C.
97. D a n Z a m f i r e s c u , C o n tr ib u ía la is to r ia lite r a tu r ii ro m an e v e c h i, ed. cit.,
p. 298.
ART ICOLE 5 / STUDII 339
Prezenfa acestui fragment al Omiliei hrisostomice în Rugâciunea din

InvâtâtuTlîe lui Neagoe Basarab... confirma o data mai mult $i rostul,
insemnatatea acestui «Cuvînt de invafatura...» al atît de prefuitului
loan Gurâ de Aur în vechile noastre Molitvelnice. Pe de altâ parte, pre-
zenfa semnalatâ ne sugereazâ asocierea $i comparafia structurii $i a
confinutului acestei parafraze eu versiunea «Cuvîntului...» însofit de
comentariul exegetic ce se aflâ partial $i în Fragmentele—Iorga, precum
$i, in întregime, in copia-manuscris a ieromonahului Rafail de la Dra-
gomirna din a doua jumâtate a secolului al XVII-lea.
(b). Traducerea Pisaniei Mànàstirii Curtea de Arge$ se gaseóte in
manuscrisul ieromonahului Joan de la Trivaie $i este datata : 1683.
Acest manuscris a fost achizifionat de prin partile Arge$ului, de
càtre Iosif Naniescu in acea perioadà a viefii $i activitàfii sale cind se
ostenea cu indeletniciri monahale $i carturàre$ti in Muntenia $i in
Oltenia. Dupa ce a devenit mitropolit al Moldovei, el 1-a publicat im-
preuna cu : Via¡a $i traiul Slinfiei Sale Pàrintelui nostru Nilón, la Bucu-
re$ti — in 1888. Ulterior 1-a dàruit Bibliotecii Academiei, impreunà cu
alte manuscrise $i càrfi vechi romane$ti989.
Fiind egumen da schitul Trivaie de lingà Piteli $i dind la lumina,
intr-o caligrafié artistica, Via/a Sfìntului Nilón (de Gavriil Protul), iero-
inonahul de la Bistrita vilceanà a gasit de cuviintà sa traduca din limba
slavona $i frumoasa inscriptie a Mànàstirii Curtea de Arge$ : Pisania
ctitoriei lui Neagoe Basarab, text pe care 1-a inclus in acela$i manu
scris Sfir$indu-$i stràdania, vrednicul traducàtor face $i o pretioasà
insemnare :
«Sa se $tie cà la aceastà carte m-am ostenit eu, mult pàcàtosul robul
Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, loan Eromonah ot Bistrita,
de o am scris cind am fost egumen la Schitul Pàrintelui Varlaam mitropo-
1i tul care schit se chiamà Trivaie de lingà Piteli, domnind prea bunul
$i prea cre$tinul domn a toatà Tara Romàneascà Io Çerban Voevod ; mi-
Iropolit Kir Thodosie, Noembrie 5, leat 1683».
Aceastà notà autobiograficà ne edificà asupra autorului, asupra
locului $i datei realizârii traducerii. Ctitoria Craioveçtilor de la Bistrita
a avut o vestità çcoalâ de gràmàtici $i caligrafi. Ieromonahul loan a fost
98. «A cest vechi manuscript, devenind proprietatea subsemnatului, 1-am tipàrit
îndoit, cu slove cum este scris $i cu litere latine cum se serie astàzi, $i 1-am
afierosit onorabilei Academii Romàne din Bucureçti, în 15 Decembrie, anuí 1888.
f I o s i f [ N a n i e s c u ] Mitropolitul M oldovei» (f. 51). M anuscrisul se gaseçte
la B A R—Bucureçti çi poartà numarul 464.
99. Tot atunci, ieromonahul l o a n a fàcut un al doilea adaos la V /afa Stìn tu lu i
Nitori, $i anume : «C u v in tu ì de in v à fa tu rà al bun ului creçtin , N e a g o e V o ie v o d
dom nul U n g ro v lah iei, c âU e d o u a slu g i c re d in c io a se a le s a le §i d ra g i ca re sà
le p a d a rà d e lum e se d e a d e rà v ie fii c â lu g â re ç ti».
rinduit egumen la Trivale în acea epocâ de efervescenfâ culturalâ, epocâ

dominatâ de un eveniment editorial care ilustreazâ istoria literaturii
noastre biserice$ti, a literaturii române$ti în general ; pregâtirea textului
$i apoi tipârirea Bibliei, pentru prima data în întregime în limba româna
— în vremea domniei lui Çerban Cantacuzino.
învâtatul egumen de la Trivale participa activ la aceastâ presti-
gioasâ actiune de culturâ çi rede$teptare a con$tiinfei româneçti, tradu-
cînd din limba slavonâ în limba poporului nostru. El î$i va aduce con-
tributia la crearea $i îmbogâtirea patrimoniului de culturâ nafionalâ în
aceastâ epocâ, traducînd documente referitoare la Mânâstirea Curtea
de Arge$ $i la piosul ei ctitor, marele voievod Neagoe Basarab — cel
care î$i însuçise învâtâturâ $i la chinovia vîlceanâ Bistrija.
între roadele acestor strâduinfe se numârâ $i traducerea Pisaniei
voievodale, text în care se gâseçte inclusâ $i o parte a «Cuvîntul de
învâtâturâ la Paçti...».
Faptul câ în Rugâciunea din Invafaturile lui Neagoe Basarab... a
fost introdus un fragment al Guvîntului hrisostomic... $i câ în célébra
Pisanie sâpatâ pentru eternitate în piatrâ reapare un asemenea pasaj
stâ mârturie atît despre pretuirea acordatâ de Neagoe Basarab învâfâ-
turii hrisostomice cît $i despre prestigiul «Omiliei la Pa$ti» ca atare.
Convins de valoarea crestinâ plenarâ a acestei omilii, Neagoe a aies
o parte a textului pentru inscripfia monumentalei ctitorii, inserînd un
fragment amplu parafrazat în Rugâciunea din Invâiâturile... câtre fini
sâu Theodosie. Sâpat în piatrâ, la intrarea sfîntului loca$, un asemenea
text avea menirea sâ-$i demonstreze valoarea eternâ.
Este locul sâ subliniem în chip deosebit câ textul patristic din
inscriptia de la Argeç este cel dintîi document de aceastâ facturâ în
culturâ noastrâ. Ea începe enuntînd direct : «De au lucrat cineva den
ciasul dentîiu, sâ ia astâzi datoria cea dreaptâ...» $i sfîr$e$te sententios :
«,..$i lucrarea cinste$te §i ce iaste înainte pus pâze$te» — un elogiu al
muncii, al «lucrului», pentru care fâptuitorul primeçte cuvenita, dreapta
râsplatâ de la Dumnezeu, ctitoria de la Argeç fiind un simbol al efortu-
lui nemâsurat pe care omul trebuie sâ-1 depunâ mai aies pentru dobîn-
direa mîntuirii $i prin preamârirea lui Dumnezeu.
Reproducem textul hrisostomic din Pisania de la Arge$, în tradu
cerea ieromonahului loan de la Trivale :
«...$i într-alt loc zice la Sfînta Evanghelie : «oricine va veni
câtrâ mine nu-1 voi goni afarâ» ; încâ mai zice $i dumnezeiescul
Zlatoust :
«De au lucrat cineva den ciasul dentàiu, sa ia astazi datoria

cea direaptà ; iar de va fi venit cineva dupà al 3 cias, multumindù
sa pràznuiascà ; iar de va fi pestit pana dupa al $aselea cias nimic
sa nu se ìndoiascà, ca de nimic nu se va lipsi ; iar de va fi de al
noalea ceas lipsit, sa se apropie netemindu-se nimic ; iar de va
veni la al 11 cias sa nu se teamà de zàbavà, ca Domnul Hristos
iaste iubitoriu de oameni $i priime$te pre cel de apoi ca $i pre cél
dintàiu, $i pre cel ce au venit la al 11 cias ca -$i pre cel ce au
lucrajt den ciasul dentaiu, $i pre cel de apoi miluia$te iar pre cel
dentaiu màngàe $i celuia piatente, iar cestuia dàruia$te ; $i lucrarea
cinste$te $i ce iaste inainte pus pazà^te».
Drept aceaia $i voi frafilor, carii v-afi ostenit la aceastà stinta
casa...» 10°.
Sfintul Ioan Gurà de Aur este numit : «dumnezeiescul Zlatoust»,
prin gura sa vorbind ìnsu$i Dumnezeu.
Voievodul ctitor a ales aceasta parte a «Cuvìntului de invàfàturà...»
Intrucìt cuprinde referirea cea mai directà la osirdia omului in drumul
desavìr$irii sale creatine, al autodepà$irii, a$a cum numai cu cele mai
mari stràduinfe $i sacrificii s-a desàvìr$it monumentala construcfie a
MSnastirii Curtea de Arge$. $i este vorba aici de stràduinfele prin care
se poate desavìr$i fiecare cre$tin, fiecare om, de la ceasul dintìi §i pina
la cel din urma al existenfei sale pàmìnte^ti.
Ce texte slave cu Omilia hrisostomica a putut foiosi Neagoe
Hasarab pentru Pisania de la Arge$ $i pentru Rugàciunea din Invaiati! -
rìle... pentru fiul sàu Theodosie ?
In fondul de manuscrise slave de la Biblioteca Academiei Romàne
sint douà Sbornice din secolul al XV-lea scrise la Neamtu. Cercetindu-
le, slavistul P. P. Panaitescu a remarcat in confimitul ]or existenfa Omiliei
hrisostomice in Ms. slav nr. 148 la f. 103—105; «Cuvìnitarea a 12-a» $i in
Ms. slav nr. 156 la f. 103—104: «Chemarea la Sfintele Pa$ti a lui Ioan Arhi-
('pisoopul Constantinopolului...». Dar nu avem indicii sigure cà unul din
nceste manuscrise a putut ajunge in mina lui Neagoe Basarab sau a
euiva din preajma sa care sa i le fi semnalat ca posibile surse. Mai
degraba am putea lua in considerafie relafiile evlaviosului voievod cu
Bistrifa vilceanà afiata in apropiere. Aici s-a gàsit dupa cum am vàzut
mai inainte un Sbornie cu texte patristice in traducere slava din seco-
lole XV—XVI, in care la f. 82—83 este consemnat «Cuvìntul de invà-
(ìitura... la Pa$ti» (Ms. slav nr. 299, la BAR). Acest text i-a putut fi
mult mai accesibil lui Neagoe Basarab, el cuno$tea $i cerceta scrierile
religioase pastrate la acea vreme in chinovia vilceanà unde, prin strà-
mo$ii sài, trebuia considerat un adevàrat ctitor.
Ideea iubirii iertàtoare a lui Dumnezeu fafà de oameni, a iubirii
In care ii cuprinde pe tofi, aâ cum -o expune prin cuvìntul sàu inspirat10
100. Insoriptia a fost tradusá dim nou ?i tipáritá de G. M i h á i l á $i D. Z a m f i
r e s c u, in L ite ra tu ra ro m á n á v e c h e , 1969, p. 158.
Sfintul loan Gura de Aur, se dovede$te nu numai pe deplin convinga-

toare, dar capata un carácter sacru-emblematic pentru cucernicul dom-
nitor $i o evoca in Pisanie ca un nepieritor «memento», pentru .sine,
pentru dregatorii din jurul sàu $i, deopotrivà, pentru poporul drept-
màritor cre$tin peste care guverna ou blindefe, ìntelepciune, pietate.
E1 evoca iubirea iertàtoare a lui Dumnezeu fata de om prin inscripta
sàpata in piatra spre a fi $i urma$ilor, peste veacuri, marturie de inva-
tàturà $i infelepciune.
Traducind intr-o frumoasà limbà romaneascà literara acest text,
egumenul loan de la Trivaie ì$i dobinde$te un loc binemeritat in rin-
dul celor care s-au sirguit cu deosebita vrednicie in diferite epoci,
intr-un colt sau altul de pàmint románese, traducind sau copiind cu
pricepere $i indelungà rabdare sfinte scrieri patristice de adinca evia-
vie, izvoare de invàfaturà $i de viafa moralà creatina.
6. In CÄRTILE DE CULT
pästrate in manuscrise sau tipärite
ínscrise la locul ce li se cuvine in repertoriul literaturii noastre
biserice$ti, càrtile de cult au avut, dintru inceput, pe lìnga marea lor
insemnätate in oficierea ritualului ortodox $i o valoare specifica pen
tru evolutia istoriei literaturii $i a filologiei romàne$ti.
Unele dintre cele mai ìnsemnate carfi de cult, ca Penticosiarul,
Evhologiul sau Molitvelnicul, cuprind, in mod obi$nuit §i «Cuvintul de
invätäturä... la Pa$ti». In vechime se gasea inclus $i in Tipicon, in
Cazanie.
Astfel, un Penticostar tradus in románente in 1694 $i pästrat pina
astäzi in manuscris 101 cuprinde $i o traducere romàneasca a acestei
Omilii hrisostomice ; enunfarea printr-o expresie metaforicä de o deo
sebita forfa sugestiva, confirma ceea ce se remarca $i in privinfa altor
versiuni : asemanarea cuprinsului cu textele scripturistice, valoarea
sacra pe care o capata, cuvintul hrisostomic devenind insu$i cuvintul
Domnului Iisus Hristos : «Gura lui Pavel, gura lui Hristos ; gura lui
Hristos, gura lui Pavel, gura lui loan Zlatoust, a lui Hristos $i a lui
Pavel gura...».
Dupa aspectele fonetice $i morfologice ale textului, aceastä tradu
cere se poate localiza in Moldova. Dupa caracteristicile grafice, ea
este in mod neìndoielnic o realizare a $colii de caligrafi de la Mänäs-
tirea Neamfu. Particularitafile lingvistice regionale sìnt atìt de nein-
semnate $i reduse numeric, incìt §i acest manuscris poate fi evaluat
ca un prefios exemplar de patrimonial cultural, aläturi de manuscrisele
mai ìnainte analízate.
Cronologie menfionam Penticostarul tipärit la Buzäu in 1701 102,
care confine in románente numai indicabile tipiconale, apoi «Omilia
101. Ms. rom. 5026 la B A R —Bucure$ti : P e n tic o sta r ion sau «Slujba de cincizeci de
zile de pre limba slavoneascä cu agiutoriul lui Dumnezeu s-au seos pre limba
rom àneasca»,
102. Exemplar unicat la B A R-Bucuresti, ms. Ili 632.248.
Sfíntului loan Gura de Aur in noaptea Sfintelor Pasti», precum si un

Sinaxar la Sfintele Pa$ti. Traducerea textului hrisostomic se deose-
be$te prea putin fata de cea mentionatà mai ínainte, fapt ce denota cá
se ajunsese la un cadru cultural aproape unic pentru íntregul spatiu
románese al carui punct central era reprezentat de Biblia de la Burni
resti din 1688. Depásirea etapei slavonismului cultural din Biserica
noastra Ortodoxa se infáptuise in chip hotaritor si ireversibil in vremea
ctitorului de cultura romàneasca si creatina, Constantin Brincoveanu.
In acest limpezit orizont al culturii románesti, Episcopul Mitrofan al
Buzaului i$i inscrie contributia sa la lucrarea patriótica de depásire a
tradirei slavonismului cultural, dìnd la lumina in románente o serie
de ìnsemnate creatii literare creatine : omilii, agiografii sau sinaxare,
toemai pentru a ímplini exigente fundaméntale ale procesului de infe-
legere si asimilare a invafaturii creatine.
In acest Penticostar, «Cuvintul de invàtàturà... la Pasti» este repro-
dus dupa o versiune scurta, intr-o nouä traducere — in raport cu cele
pina acum mentionate. Este transcrisä in graiul muntenesc, farà parti-
cularitati frapante, demonstrind sub raport fonetic si morfologic un
progres evident fafá de cele precedente. Astfel, den este inlocuit cu
din ; au vinit (sg.) cu a venit; ínvise cu inviat-a ; tot cu tofi. Sint apoi
remarcabile ameliorári lexicale, traducind infelept in loe de bun nárav
etc.... In mod firesc persista si únele forme arhaice verbale, substanti-
vale, dar acestea nu prejudiciazá ansamblul lexical, dimpotrivá, con-
tribuie la pastrarea acelei miresme specifice graiului vorbit de popor.
O traducere care reprezinta un veritabil stadiu nou al actiunii de
prelucrare a limbii ca mijloc de comunicare in scris, de continuare a
selectarii lexicului, se afla in textul «Cuvintului de invátátura din
noaptea Sfintelor Pa$ti» apárut in Evhologhionul de la Tirgovi$te in
anuí 1713 — cu binecuvintarea Mitropolitului Antim Ivireanul, «tiparit
dupa rinduiala celui grecesc».
Molitvelnicul, tiparit la Burniresti in anul 1729, cuprinde si textul :
«A celui intru sfinii Pàrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Jarigradului,
Cuvint de invàtàturà in Stinta si Marea Duminicà a Pa$telor». Se ob-
servà o deosebire bine marcata din punot de vedere literar. Versiunea
romàneasca urmeaza cu fidelitate textul-sursà grecesc. Ritmul frazelor
este curgàtor, cu cadente grave, solemne. Sa retinem si faptul cà aici
«Omilia la Pasti...» este precedatà de un alt Cuvint de invàtàturà atri-
buit Sfintului Ioan Gurà de Aur : «Pentru sfinta si marea Joi» — in
care credinciosii sìnt indemnafi spre spovedanie, iar in noaptea Sfin
telor Pasti se cuvine sà se iinpàrtàseascà cu trupul si singele Domnului.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, noi, romànii, dobìndisem o
autonomie culturalà deplinà fafà de intermediari si ne ìmbogàteam
patrimoniul spiritual cu opere ale umanismului ortodox bizantin in
limba noastrà nafionalà. In aceastà perioadà va cunoaste o infiorire
deosebità traducerea càrtilor de cult in romàneste si in bunà màsurà
tipàrirea lor.
în 1743 apare la Burniresti un Penticostar în traducere noua. într-un

stadiu literar nou se prezintâ în aceastâ carte «Cuvîntul de invâtâturd
al celui întru Stinti Pârintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Jarigradului,
in stinta si luminata Zi a Prea Sfintei $i mintuitoarei Invieri a lui Hristos
Dumnezeu nostru çi pentru cei ce au intirziat in nevoinfa postului» 103.
O traducere a Penticostarului, fâcutâ de Episcopul Damaschin al
Rîmnicului, s-a tipârit la Episcopia Rîmnicului în acelasi an, 1743. Tra-
ducerea cuprinde si un text prescurtat al Omiliei hrisostomice la Stin
tele Paçti.
în 1753 se tipârea la Ia$i un Penticostar tradus din grecete, iar în
1764 un Evhologhion, fiecare continînd si Cuvîntul hrisostomic la Pasti...
în Evhologhion, Omilia Sfîntului Ioan Gurà de Aur este precedatâ de o
rugâciune de pocâintâ. O indicale tipiconalâ precizeazâ ca Omilia Sfîn
tului Pârinte Arhiepiscop al TariQradului sa fie cititâ la strana.
în Penticostarul tipârit la Blaj în 1768 este de asemenea inclus si
«Cuvîntul de învâtâturâ...». Desi se arata câ Penticostarul s-a tipârit
dupâ cel mai vechi text grecesc 104( nu poate scâpa neobservat faptul
câ aici Cuvîntul hrisostomic la Pasti este identic celui tradus de Epis
copul Damaschin si tipârit la Rîmnic în 1743. Se adevereste puterea de
actiune generalizatoare a unui curent literar national unificator, dacâ
Si la Blaj, deci într-un centru cultural de influenfâ catolicâ pe atunci,
circulau cârti de slujbâ ortodoxâ, ¿dentice cu cele din Tara.Româneascâ
Si Moldova. Pe de altâ parte, în prima jumâtate a secolului al XIX-lea
Si în Moldova se \ine seama tot mai atent de traducerile din Muntenia,
deosebirile dialectale sînt tot mai rare $i nesemnificative, impunîndu-se
progresiv unificarea limbii literare.
Penticostarul tipârit la Mânâstirea Neamfu în 1834 ne dovedeste
câ, începînd eu prima jumâtate a secolului al XIX-lea si pînâ în zilele
noastre nu se vor mai produce modificâri esentiate în textul hrisosto
mic despre care discutâm. Unele sporadice adaptâri fonetice ori ling-
vistice nu implicâ si înnoiri literare. în aceastâ perioadâ, Penticosta-
rele, cârtile speciale eu «Slujba învierii», Molitvelnicele, contin si unele
Si altele un text unàtar al Cuvîntului hrisostomic la Pasti.
în editiile actuale ale Molitvelnicului din 1950, din 1976, în editia
Penticostarului din 1976 si cea a Slujbei Invierii din acelasi an — toate
apârute în Editura Institutului Biblic —, forma literarâ a acestui text
prezintâ o constantâ sub raport fonetic, sintactic si lexical, reflectînd
însusi stadiul constant dobîndit de limba noastrâ literarâ, asa cum re-
mareâm si în ceea ce priveste celelalte cârti de cuit.
103. Vezi exemplarul unicat de la B A R-Bucureçti, nr. III 530.185.

104. O ipotezà ar fi aceea câ traducerea s-a fâcut dupa una din editiile P e n tic o s
ta ru lu i grecesc, apârute pînâ la aceastâ datâ, la Venefia îndeosebi (V e z i
E. L e g r a n d , B ib lio g ra p h ie h e llé n iq u e , tom. I, II. Paris, 1962. Tabel cronologie
în tom. II, p. 409—416).
De$i problema pe care o examinàm este circumscrisà la secolele

anterioare, ne-am ingaduit cu buna stiinta aceste referiri sumare peste
limita cronologica propusà, pentru a avea o imagine a evolufiei in
timp, a inregistra, desigur tara detalii si tara analize aprofundate, con
tinuarea traducerilor, copierilor si tipàririi Cuvìntului hrisostomic de
mvatatura.
A V 1 V I u
Prezenfa acestui text in Penticostare si Evhologhii — in afara celor

din colecfiile omiletice sau diferite antologii — are semnificafia unei
màrturii despre prefuirea si perpetua reliefare a importantei operei
Sfintului loan Gura de Aur, despre necontenita necesítate duhovni-
ceascà a dreptmaritorilor crestini dintr-o epoca sau alta de a se hrani
din ìnvàfatura sa ziditoare de suflet.
Prin fiecare traducere sau copie ramasà in manuscris si fiecare
versiune tiparità, Sfintul loan Gura de Aur a vorbit si vorbeste mereu
poporului dreptcredincios, intr-un chip unic, ìntr-o rostiré piina de sin
ceriate si caldura duhovniceasca, raspunzìnd aspirafiei fiecàrui crestin
de a se apropia de Dumnezeu prin credinfa si dragoste, prin nadejdea
mintuirii.
CAPITOLUL IV
UNITATEA TEXTULUI «CUVÌNTULUI...»

IN MANUSCRISELE GRECESTI,
IN VERSIUNILE SLAVONE SI ROMÁNE$TI
Problema continuitatii culturii noastre biserice$ti, a literaturii orto-

doxe románe$ti ín forme specifice epocilor din trecut implica problema
lingvistica intr-un mod de asemenea specific, pentru cá aceastá litera
tura in general $i in consecinfá $i scrierile Sfinfilor Parinfi au circulat
la noi ín condifii determinante caracteristice : mai intii in limba greacá,
ín slavoná, apoi, pentru o vreme, paralel cu versiunile in limba romana,
adesea fiind vorba de redacfii bilingve avind $i o finalitate didáctica.
Problema implica in acela$i timp substratul istorie común sub anu-
mite aspecte pentru popoarele din Sud-Estul Europei $i considerarea,
in prima instanfà, a existenfei acelei grupe deosebite de popoare in
cadrul marii familii etno-lingvistice a popu-latiilor trace «$i anume, cea
mai importanti! ca mimar, extindere teritoriala $i rol istorie la stinga
Dunarii de Jos $i Pontili Euxin, Dacii $i Gefii, locuitorii stràvechi in
teritoriul Romániei, intinzindu-se ínsa in únele perioade istorice m-ult
in afara acestor hotare geografice aproximative, adicä $i in cimpia Tisei,
íntre Tisa $i Dunäre, spre sud pina aproape de munfii Hemus (Balcani),
iar spre nord pina in Carpafii Paduro$i... Etnonimele Daci $i Getae in-
semnau totu$i una §i aceea$i populare tracicä, ce vorbea o limba idéntica,
sau cel pufin unrtarä, omogena» 10r\
In Dacia romanizatä a fost cunoscutä scrierea latina $i cea elinä,
ca $i in celelalte teritorii de la Sudul Dunarii. Pina la venirea slavilor,
in secolul al VI-lea, Moesia Inferior $i Moesia Superior «au fost aproape
exclusiv romane» 10506 — existind ca atare o cultura in limba latina $i o
literatura religioasä bine reprezentatä mai ales prin scrierile patristice.
105. I. I. R u s s u , D aco -G etii ín im periul rom án, Bucure$ti, 1980, p. 9.
106. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. —7.
6
ARTIGOLE $/ STUDII 34 7
Romanitatea noastra este un fapt cultural care se incadreazà in

istoria politico-socialà a spatiului Sud-est european — in spetà balca-
nic—carpatic—pontic.
Din elementele aparfinind celor douà mari arii de cultura euro-
peanà, cea latina $i cea elenicà, s-a structurat romanitatea orientala
implicìnd elemente etnice specifice. In cadmi acestei romanitàti orien
tale au evoluat popoare cu origini diferite, dar care au primit aceea$i
cultura romana, cu adìnci influente bizantine, unele chiar hotàritoare $i
de o remarcabilà vitalitate, datorità condifiilor geopolitice favorabile,
legaturile cu Bizanful avind continuitate, consolidindu-se, mentinindu-
se Constant chiar dupa venirea slavilor. Slavii la rìndul lor, nu s-au putut
sustrage influentei bizantine, mai ales in ceea ce prive$te organizarea
bisericeasca $i cultura religioasà creatina l07.
Parte integranti a romanitàfii orientale, poporul nostru a evoluat
citava vreme, sub raport cultural, in contextul specific bizantino-slav
— ceea ce explicà procesul plurilingv al circulafiei literaturii epocii
vechi pe parcursul citorva secole, in repertoriul acestei literaturi ìnre-
(jistrindu-se cu preponderenfà scrierile patristice 108109.
Slavii nu posedau o cultura proprie in epoca a$ezàrii lor in Sudul
Dunarii, asupra lor s-a exercitat sub raport cultural influenfa puternicà
a romanitàtii orientale, in stadiul ei de atunci. Prin factorii de conjunc-
turà $i prin receptivitatea ce au aràtat, cultura lor a fost o cultura de
sorginte romano-bizantina. Màrturie sta $i faptul ca in momentul cìnd
au putut sa se exprime sub raport cultural, sa aibà o cultura scrisa pro
prie, alfabetul slavon a avut ca model incontestabil alfabetul grecesc.
Slavonismul nostru cultural, manifestat atunci in mod specific, sla-
vona fiind limba de cancelarie domneascà $i pentru oficierea cultului
ortodox, a reprezentat prin confinutul sàu un instrument de mijlocire a
culturii romano-bizantine ,<w.
Daca ne referim aici numai in mod sumar la specificul fenomenului
cultural bizantin, trebuie totu$i sa ìi remarcàm unitatea, universalita-
tea $i continuitatea. Prin specificitatea sa, el este un fenomen unic in
istoria culturii universale. Aceastà specificitate se reterà la continuimi
culturii bizantine, care este prin excelenfà cre$tin, vreme de cel pufin
un mileniu §i jumàtate.
Intiiul nostru stràlucit bizantinolog de prestigiu mondial, istoriali
Nicolae Iorga, cel càruia s-a datorat intiiul Congres international de stu-
dii bizantine de la Burniresti, din aprilie 1924, caracteriza, cu erudita
sa inituifie, spiritul bizantin, care este «imuabil», dar «formele bizan
tine» care acoperà «realitàfile balcanice», acelea sìnt in continua schim-
l>are din insali necesitatea de a \ine seama de tot ce se mi$cà in aceste
107. I de m, In tro d u cere in isto ria cu ltu rii rom àne§ti, p. 49.
108. Ibidem . Remarcind cele douà cadre ampie de cultura: a) c a d m i b izan tin o -slav ,
o rien tai $i b) c a d m i cen tral-eu ro p ean , in aria càrora s-a format vechea noastra
cultura, P. P. Panaitescu apreciazà cà «in aceste condipuni, cultura creatoare
a romànilor din evul mediu apare acum ca cea a unui popor european $i nu
ca datorità unor pàstori izolap in munfii lor» (op. cit., p. 14—15).
109. N. I o r g a dà o compietà explicafie fenomenuìui slavizant din cultura medie-
valà in Isto ria lite ra tu rii rom àn e?ti, voi. I, ed. 1925, p. 30—31 $i 92.
348 MIT RO POLI A OLTENIEI
autonomii locale...» — autonomii care, adâugâm noi, de altfel au déter

minât $i garantat dezvoltarea continua a fiecârei culturi balcanice câtre
stadiile de originalitate ce le-au $i délimitât între eie.
O alta observatie pretioasâ a lui N. Iorga, care vine în sprijinul
succintei noastre demonstratii asupra acestei problème, este cea refe-
ritoare la «ecumenicitatea» imperiului $i Bisericii bizantine. Aceastâ
ecumenicitate s-a manifestât foarte timpuriu, imperiul bizantin putînd
«sa îmbrâtiçeze toatâ aceastâ ecumenicitate, al cârei titlu este purtat de
patriarh» n0.
Românii au primit cultura bizantina la început în chip direct prin
traditionalele $i multiplele legâturi eu grecii, mai aies prin cetâtile lor
de pe tarami Pontului Euxin din Scythia Minor, legâturi care au conti
nuât prin romano-bizantini, iar dupâ prâbuçirea limes-uhii danubian-
roman sub Mauriciu Tiberiu (592—602), cînd slavii s-au stabilit în Sudul
Dunârii, s-au créât conditii $i împrej-urâri istorice noi, dar aceeaçi cul-
turâ bizantinâ $i-a pâstrat locul $i rolul sâu, fiind mediatâ de slavi în
secolele urmâtoare, dar fârâ a fi slavonâ în confinut ni.
Raporturile noastre eu Bizanful au continuât, în forme specifice, $i
dupâ interpunerea popoarelor slave între noi $i Bizant, în tot cursul
secolelor VII—X II110112.
Dar nu numai noi românii, ci $i toate popoarele ortodoxe vecine
au râmas mai departe sub egida bizantinismului. «Ruçii, bulgarii, sîrbii,
romani $i grecii au apartinut unei familii ortodoxe, fiind toti influen-
tati de cultura bizantinâ» ll3.
Un studiu obiectiv $i realist al problemei culturii vechi sud-est
europene trebuie sâ \ina. seama de influenfele culturale reciproce ale
acestor popoare çi raporturile lor culturale, religioase eu Bizanful.
Continutul acestei culturi bizantine eu multiple valente este prédo
minant religios $i se exprimâ printr-o literaturâ eu valoare esentialâ pen-
tru Biserica Ortodoxâ, cuprinzînd revelatia prin Sfìnta Scriptum $i inter-
pretarea acesteia prin cârtile de cuit $i scrierile patristice.
Comuniunea noastrâ ca popor cre$tin, încâ din epoca formârii sale,
eu Bizantul, a fost unitarâ $i continuâ, din epoca Sinoadelor Ecumenice
$i pînâ dupâ câderea Constantinopolului. Slavonismul nu va reprezenta
o piedicâ în calea continuârii difuzârii culturii bizantine, ci un vehicu-
lator 114r un intermediar care a prezentat uneori $i aspecte negative, dar
110. N. I o r g a , S in te z a b izan tin a, Bucureçti, 1972, studiul : «Literatura bizantina,
sensul, perioadele, insemnàtatea», p. 37 çi . 8 8
111. D. R u s s o , E len ism u l in R om ania, in: S tu d ii isto ric e greco -ro m àn e, vol. II,
Bucure$ti, 1946, p. 308.
112. I. B a r n e a , C u ltu ra rom an a tirzie b izan tin a p e terito riu l R om àniei, in:
C u ltu ra bizan tin â in R om an ia, Bucureçti, 1971, p. 31.
113. D. R u s s o , op. cit., p. 489—490.
114. «Cìnd zicem slavism, zicem bizantinism, caci slavismul nu era altceva decit
trupul exterior, miçcat de sufletul bizantin. Aproape întreaga civilizatie slavonâ
fiind ìmprumutata de la Bizant, cìnd zicem cà românii au împrumutat slujba
bisericeasca..., atit in timpul aâ-zisei influente slavone, cît çi mai tìrziu...
bizantinismul stâpînea, ìntìi sub o etichetà slava, pe urma singur, netulburat
de rivalul sau...» (Ibidem , p. 505—506).
ARTICOLE SI STUDII 349
a constituit în general un factor activ în raporturile eu popoarele orto-

doxe vecine, pe care le-a stimulât catre o strînsS colaborare în opere
de cultura ce au constituit un patrimoniu común al Ortodoxiei balcanice,
în beneficiul común, dar si al fiecârui popor în parte.
Pozitia noastrà geografica $i existera noastrS istoricâ în vasta arie
de cultura bizantino-slavS, orientala, dar aflata si sub incideva central-
europeanS, ínseamná factori de determinare atît spafialS cît si tempo-
ralà — o determinare prin situarea íntr-o zona de convergents a celor
mai ínalte valori spirituale, care au rezervat românilor, un important
roi istorie.
Nu a fost vorba de o existenfS pasiva a unui popor care a consumât
cultura oferita ; dimpotrivS, românii au manifestât o prezentS activa, nu
numai receptivitate dar $i dinamism, o participare directa si évidents
prin valori proprii autentice, multiple, atît în ceea ce prívente organi-
zarea viefii spirituale — sS reamintim rolul cultural pe care 1-au înde-
plinit numeroasele asezSminte mSnSstiresti si bisericesti în general în
Sudul DunSrii, la Athos, la locurile Stinte, cît $i organizarea, aspectele
sub care s-a manifestât în spafiul t&rii noastre cultura veche u5, evolufia
remarcabilS pe care a cunoscut-o de-a lungul veacurilor.
Astfel, numeroase scrieri patristice, precum si multe alte opere de
însemnState fundamentáis pentru teologia ortodoxS au circulât la noi
în modalitatea proprie $i obiectiv conditionatS de împrejurSrile istorice,
în-tr-o diversitate lingvisticS ce a contribuii la cresterea patrimoniului
culturii noastre din epoca medievalS.
Diversitatea a însemnat limbile greacS, slavonS $i românS, dar în
aceastS bogSîe se exprima unitatea çi identitatea confinutului de cul
tura creatina, de spiritualitate ortodoxa. «Poliglotismul» dominant în
cultura poporului roman timp de cîteva secóle s-a constituit într-un in-
diciu despre puterea de receptivitate $i creativitate culturáis a spiritu-
lui poporului nostru. Necontenit, fiinfa noastrS romaneases s-a deschis
spre primirea înaltelor valori spirituale care au devenit fertile pentru
spiritualitatea $i cultura noastrS nafionalS, gSsindu-$i corelativul în
potentarea marilor însuçiri de care dispunea aceastS culturS ?i aceastS
spiri tualitate.
*
Cel mai vechi manuscris grecesc existent astSzi în tara noastrS,
Cod. gr. nr. 500 din fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Ro
mane din Burniresti — continînd «Cuvîntul hrisostomic la Pasti» în
forma sa cea mai dezvoltatS — este datat din secolul al XIV-lea. în
ordine cronologicS urmeazS un Tipicon din secolul al XV-lea si douS
manuscrise slave copiate la Neamtu, existente în prezent în acelasi fond
de manuscrise de la Bucuresti : Manuscrisele slave nr. 148 si nr. 156.15
115. C. C. G i u r e s c u si D. Gioir e s cu, Isto ria R om ânilor, editia a -a, Bucuresti,
2
1975, p. 382 — despre rolul istorie triplu pe care 1-a avut de îndeplinit po-
porul román în cadrul acestei culturi, un rol de re c e p ta re , de p â stra re si de
c re a re cu ltú rala.
Primul Sbornie slav semnalat la noi .pina acum cuprinzind Cuvintàri

ale Sfintului loan Gurà de Aur are in cuprinsul sàu, (la f. 103 v—105 v)
si Cuvintul 12 : «Invàfàtura in Stinta $i Marea Duminicci a Pa$tilor». Cum
mentionam si in alt loc din studiul nostru, textul este identic celui din
Cod. gr. nr. 500, aflindu-se apoi tipàrit in románente in Cazania lui
Coresi din 1581, provenind dintr-un intermediar slavon.
Al doilea manuscris slavon cuprinde, de asemenea, Omilii ale Sfin
tului loan Gurà de Aur, la f. 103—104 aflindu-se : «Chemare la Stintele
Pa$ti» — care reprezintà forma scurtà a textului «Cuvìntului hrisosto-
mic...», text existent si la J.P. Migne (voi. LIX, col. 721—724).
Un alt manuscris slav din secolele XV—XVI, provenind de la
Mànàstirea Bistrifa-Vilcea — existent in fondul de manuscrise BAR
nr. 299 —, cuprinde Cuvinte ale Sfintilor Pàrinfi privind ciclul pascal.
«Cuvintul de ìnvàfàturà la Pasti al Sfintului loan Gurà de Aur» este
inclus la f. 82 v—83 v, textul fiind identic celui care se aflà in vechile
noastre Penticostare sau in Molitvelnice.
Acelasi text se gàseste si in primul Penticostar tradus si tipàrit la
Moscova, in anul 1760 in limba rusà 116. Textul hrisostomic este urmat,
ca in tóate Penticostarele ortodoxe, de troparul Sfintului loan Gurà
de Aur.
«Cuvintul de ìnvàfàturà...» existent in únele manuscrise grecesti,
se gàseste de obicei $i in càrfile de cult. De pildà, in Penticostarul gre-
cesc tipàrit si retipàrit la Venefia in 1544, 1552, 1579, 1600 sau in Mo-
litvelnicul tipàrit tot la Venefia in 1526, 1558, 1566, 1575 $i 1578. In
tóate aceste edifii, textul hrisostomic este identic cu acela din J. P.
Migne, voi. LIX.
O edifie criticà a «Cuvìntului... la Pasti» a publicat la Paris in 1647
preo-tul Goar, dupà manuscrise vechi din diferite colecfii celebre, cu
traducere latinà, in lucrarea : Evhologhion sive rituale Graecorum. $i
acest text este identic cu cel din J. P. Migne, LIX. Acelasi text apare
in Evhologhionul grecesc tipàrit la Venera in 1691 si in anul urmàtor
— edifia a doua.
In a doua jumàtate a secolului al XVII-lea si in secolul al XVIII-
lea, au ìnceput sà aparà Penticostare si in greaca comunà, sub ingri-
jirea lui N. Glykis, care reproduce texte din càrfile de cult grecesti
anterioare ; este ceea ce se constatà in edifia din 1681 ca $i in cele
ulterioare, din 1777, din 1817, din 1860. Omilia se gàse$te de asemenea
in Evhologhionul tipàrit la Venefia, in 1682.
In carpie de cult tipàrite in románente, in diferitele edifii ale Pen-
ticostarelor $i Molitvelnicelor apàrute la Burniresti, Blaj, Ia$i etc., tex
tul «Cuvìntului de ìnvàfàturà la Pasti al Sfintului loan Gurà de Aur»
ìsi pàstreazà unitatea de confinut si identitatea de expresie.
Asadar, aitit in versiunile grecesti, in cele slavone cit si in cele
romanesti, se constatà un text común, respectul fatà de textul hrisos
tomic, numele autorului Omiliei iiind deosebit de gràitor, ca o garan
te asupra iidelitàtii reproducerii textului cum a prestigiului
acestuia.
116. Exemplar unicat la B A R-Bucure$ti, nr. Ili 606—608.
Pe parcursul secolelor se vede aceea$i unitate $i identitate a con-

pnutului «Cuvintului de invátáturá...», in texte origínale ca in copii-
manuscrise, in tipárituii, chiar atunci cind i se adaugá o introdúcele,
un comentar mai succint sau mai amplu — íapt pe care i1 constatám
i1 verificám $i in cultura románeascá datoritá polilingvismului inre-
gistrat intr-o etapa de citeva secóle.
In únele redactii se remarca intervenga autorului traducerii sau
copiei, a editorului sau ingrijitorului textului — cind este vorba de o
versiune tipárita — $i aceastá intervenfie este aplicatá mai ales asupra
titlului Omiliei, izvorind din continutul atit de elocvent, pentru ca
acest titlu sa fie el insu$i inca mai elocvent $i atrágátor, ceea ce nu
ímpieteazá asupra continutului, ci il pune in evidenfá. O formulare
deosebit de semnificativá a fost mentionatá $i in paginile anterioare :
«Chemarea la Pa$ti a Sfintului loan Gura de Aur» — titlu adecvat pe
deplin, fiindcá in mod evident intregul «Cuvínt de invatatura...» este
o chemare, un indemn convingátor $i cald catre speranfa mintuirii uni-
versale, o chemare la bucuria Invierii Domnului. Este un imn al bucu-
riei cre^tine, tofi cei binecredincio$i fiind índemnafi spre luare aminte
la virtufile care deschid calea spre dumnezeiasca bucurie : ...«De este
cineva infelept, sá intre bucurindu-se in bucuria Domnului sau...»
S
1
i
1
>
vu
l
CAPITOLUL V
ASPECTE FILOLOGICO-LINGVISTICE
IN TRADUCERILE ROMÂNESTI
ALE «CUVÎNTULUI DE INVÄTÄTURÄ...»
Conditionat ln mod complex ?i supus vicisitudinilor obiective cum

$i subiective de-a lungul secolelor, cadrul cultural sud-est european ?i
cel central-european a déterminât mai întîi, ca fenomen semnificativ,
crearea unei comunitari lingvistice eu fond latin-roman, apoi elino-
roman, pîna în faza separàrii dialectale — mai exact spus, lingvistice
— a popoarelor din aceastä imensä vaträ geograficä-istoricä. Este faza
in care ?i limba daco-romanä s-a constituit in spafiul carpato-danubia-
no-pontic, evoluînd apoi într-un context stabil sub raport social cätre
limba romana eu structura sa distinctä ?i fondul lexical propriu.
Procesul ìndelungat al structurärii limbii noastre este aproape
complet élucidât de specialista nostri, cum ?i de contributiile unor
cercetatori stràini.
Studiile intreprinse in secolul nostru pina astàzi de eruditi filo
logi ca acad. Al. Rosetti, I. I. Rusu, Al. Mare?, I. Ghetie etc. au adus
substanfiale completan, lamuriri de detaliu, argumente noi in aceastà
directie, chiar daca, sau toemai pentru ca únele probleme au cunoscut
ìndelungate dezbateri, controverse, divergente de opinii. Nici mai ve-
chile — ?i dealtminteri foarte predasele contributii nu s-au desfa?u-
rat in atmosfera unor perfecte convergente de opinii, daca este sa ci
tami numai cìtiva dintre marii invàtati, clasicii filologici romane$ti :
B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu etc. Cel dintii care a precizat aria de
ràspìndire a limbii latine ?i a demonstrat amplu romanitatea limbii
noastre a fost O. Densusianu. In conceptia sa, solid argumentata, limba
romana nu reprezintà numai latina din Dacia, ci din intreg spafiul sud
est european, care coincide cu vatra traco-geto-dacicà117. ín secolul
II d.Hr., civilizafia romana pätrunsese masiv, întîmpinînd prea putinä
rezistentä, ?i se impusese pretutindeni in aceastä arie europeanä, limba
117. O v i d D e n s u s i a n u , Isto ria lim bii rom àn e, vol. I, Bucureçti, 1961, p. 17—18.
ART ICOLE $/ STU DII 353
latina vorbindu-se apoi aproape pretutindeni118. Triumful latinei in

acest timp $i intr-un spafiu atit de amplu s-a datorat in bunà màsurà
rSspìndirii cre$tinismului. De aceea savantul citat precizeazà :
«Nu trebuie omisà dintre cauzele generale care au contribuii la
victoria limbii $i civilizafiei latine ràspìndirea din ce in ce mai mare
a Cre$tinismului. Chiar dacá latina nu era singura limba in care se
predica noua religie, folosirea ei era oficial consacrata $i prin aceasta
se impunea celor care erau convertiti la credinta lui Iisus. $i cum Cre$-
linismul se adresa mai ales celor umili, el a ajutat in felul acesta la
rSspindirea latinei in cíasele de jos ale populatiei» 119.
Asimilatà de populaba daco-romana, limba latina a ajuns cel mai
puternic factor de cultura. Astfel Cre$tinismul a adus o contribuye ho-
Llritoare la structurarea entitàfii spirituale a poporului nostru, latini-
latea imprimìnd unitatea sufleteasca a romànilor din ìntreg spafiul
daco-roman 12°.
Spiritualitatea poporului constituit aici la inceputul primului mile-
niu $i-a dobìndit caracterul ei specific de cultura, adicà de o comuniune
normativa de gìndire, carácter dobìndit prin Ortodoxie, a càrei inimà
a pulsat totdeauna in aceste regiuni, in cele mai inalte forme de
cultura.
Unul dintre cereetatorii straini care au aprofundat problema
aceasta este Jacques Zeiller, care a demonstrat cit de puternicà $i
ronstanta a fost influenta creatina in acest spafiu 121.
Este deosebit de interesant pentru noi faptul cà spafiul respectiv
Implica activitatea Sfìntului loan Gura de Aur care $i-a indreptat
(jrija pastorala $i asupra tinuturilor din dreapta Dunarii, asupra Scythiei
Minor, evanghelizind populafia scitica $i pe stramoni nostri in conse-
cintà. Sfìntul loan Gura de Aur a avut legàturi cu Episcopul Teotim I
ul Tomisului, care-i era prieten $i care 1-a aparat la Constantinopol
Impotriva acuzafiilor origeniste.
J. Zeiller subliniazà, in acelasi context, si rolul pe care 1-a ìnde-
plinit Niceta de Remesiana : «Ca si Sfintul loan Gurà de Aur, care con-
ducea evanghelizarea din metropola sa de pe Bosfor si la care parti
cipa si Teotim I din Tomis de la Dunàrea de Jos, un alt episcop din
nceeasi generale, Sfìntul Niceta de Remesiana, desfàsura in aceste
pfirti sud-est europene aceeasi propovaduire in limba latina» 122.
UH. Ibidem , p. 18—19. «Daca limba romàna exista astàzi in principalele ei dialecte
(daco-romàna, istro-romàna macedo-romàna), aceasta se explica prin faptul cà
latina a fost vorbità din Carpati pina la granitele Greciei. Latina din nordul
$i sudul Dunàrii s-a sustinut reciproc datorità acestui sprijin mutuai ; romàna
s-a putut constitui $i pàstra in decursul intregului Ev Mediu».
UH. Ibidem , p. 23.
120. Vezi si P. P. P a n a i t e s c u, In tro d u cere la isto ria cu ltu rii rom àne$ti, p. 133
Si 141.
121. J a c q u e s Z e i l l e r , L es o rig in e s ch rètien n es d an s le s P ro v in ce s d an u b ien n es
de l'E m pire rom ain, Paris, 1918, passim.
122. J. Z e i l l e r , op. cit., p. 307—308, 547—548 si 555; Pr. prof. dr. l o a n G. C o
man, «A ria m isio n a ra » a S iin tu lu i N ic e ta de R em esian a, in «BOR», LXVI (1948),
5— , p. 337—356 si P ro lilu l m isio n ar si lite ra r a l S iin tu lu i N ic e ta d e R em esian a,
8
in voi. : S c riito ri b iserice§ ti din e p o c a stràro m àn à, Bucuresti, 1979, p. 93—174

Si $t. C. A l e x e, S iin tu l N ic e ta d e R e m e sian a §i e c u m e n ic ita te a p a tristic à din
se c o le le IV si V, in «ST», XXI (1969), 7—8, p. 453—587.I.
II. Mitropolia Olteniei — c. 62
Numárul. mare de episcopii infiinfate la Dunárea de Jos $i in pro-

vinciile limítrofe denota prezenfa numeroasá a cre$tinilor de acolo $i
noua conceptie-orientare a Imperiului román, care dorea sá ci$tige
prin Cre$tinism cel pufin o parte din forfa $i influenfa pe care le pier-
dea pe plan politic.
Numeroasele vestigii arheologice paleocre$tine de pe teritoriul
fárii noastre sínt márturii concludente cu privire la stadiul de conso
lidare a organizárii cre^tine $i a practicarii cultului. Intre cele mai eloc
uente márturii de acest fel este $i bazilica paleocre$tiná din secolul al
IV-lea la Sláveni (Gostavát) — O lt123, deci din Nordul Dunárii.
Terminología creatina din limba noastrá dovede$te $i ea peremp-
toriu originea latina, lexicul $i etimonii lexicali ca elemente determi
nante ale limbii noastre.
O analiza detaliatá demonstreazá preponderenfa covir$itoare a le-
xicului latin in primele traducen, versiuni primare sau copii, ale «Cu-
vintului de inváfáturá... la Pa$ti». Un examen comparativ al principa-
lelor versiuni románe$ti — mai ínainte prezentate — demonstreazá
frecventa termenilor fundamentan teologici, biserice$ti, pe cele trei
categorii : originea greacá, cea latiná $i cea slavá.
E xem p lificàm :
a. Din Manuscrisul Popii Bratul (1559—1560) — Codicele Cardai :
Sfinì (si. cbattO
P àrin te (lat. parens-tis-tes)
Creatili (lat. christianus-i)
E p isco p (gr. ¿Tua'x.oTioc) < lat. episcopus
Rost de au r (lat. rostrum + aurum)
B in ecin stito r (lat. bene + si. h h c t h t m l )
Domn (lat. dominus-i)
U sp àf [Euharistie, ìmpàrtà$anie] (lat., hospitium-ii)
N à ra v bun [virtute] (si. »pagi* + lat. bonus)
A pOSti ( S i . n O C T H T H )
A p ràzn u i (si. npd AbHH BdTH)
3 0
A cin sti (si. h h c t h t h )

A m illli ( S i . M H A O B d T H )
A d a m i (si. AApogdTn)
A là u d a (lat. laudo-laudàre)
Masa (lat. mensa-ae)
G recala (si. rp'fcX'k)
Iertare (lat. liberalitas-tatis)
A lum ina (lat. lumen-inis)
M oarte (lat. mors-tis)
Iad ['ad] (gr. a5?]c) < lat. Hades
Cer (lat. caelum-i)
A in v ia (lat. vivere $i in-prefix)
M àrire (lat. provenit din adj. magnus)
J in e r e (lat. tenére)
Veoc (si. BtK-k)
123. Prof. dr. D. T u d o r , B ise rica p a le o c re ftin à de la S làv e n i-O lt din se c o lu l al
IV -lea, In «MO», XXXI (1979), 1—3, p. 102—105.
b. Din Manuscrisul Popii Grigorie din Mähaci (1580—1619) — Codex Sturdzanus:

D um nezeu (lat. Domine + Deus)
A b lagoclovi (sl. BAdroAdTk)
Cre$tin (lat. christianus-i)
Im p ä rä fia (lat. imperator-imperium + sufix-ie)
in g e r (lat. angelus-i)
c. Din Evanghelia cu invätäturä — Cores! (1581):
D um inicä (lat. Domini + dies)
Pa$ti (lat. Paschae)
Zla to u st (sl. 3AdToofCT*k)
F ra te (lat. frater-tris)
S p ä se n ie (sl. cn-fcipkCTBo)
P ace (lat. pax-cis)
S ä r b ä to a re (lat. servare-servatoria)
P äcat (lat. peccätum-i)
R ai (sl. pdfi)
Pom a l v ie fii (lat. pomum -f vita) [— preinchipuirea sfintei crucij
A c u rä ti (lat. curare)
A in n oi (lat. prefix in -f novare)
A ru g a (lat. rogo-are)
A isp iti (sl. Hcn'ki t h )
P utere (lat. poten(ia-ae)
Ju d e c a tä (lat. iudicatum-i, iudicium)
S u sp in (lat. suspirium-i)
B u n ätate (lat. bonitas-tis)
D ar [substantiv] (sl. jup-k)
T ain ä (sl. t ü h h o )
S c u m p ä ra re (lat. comparare -h prefix)
Biestern (lat. blasphemo-are)
F e cio r (lat. fetus-i)
Duh (sl. ao^Xti)
A p o sto l (gr. ai loaxoXoc) <lat. apostolus
B lin d efe (lat. blanditia-ae)
A p ro siä v i (sl. npocAdBHTH)
M ir (gr. fxupov)
A m uri (lat. morior-mori)
S p u rc ä c iu n e (lat. spurcitia-ae)
C red in fä (lat. credens-entes ; credentia-ae)
C u g et (lat. cogito-are)
S lu jb ä (sl. CAOfJKLCd)
P rooroc (gr. cpo-op <o)
7 5
D iav o l (gr. ötaßoXoc)

R ä p a u s (lat. repausum-i)
A rh iereu (gr. apXiepeuc)
P reot (gr. TipeaßÖTTjc)
D iacon (gr. Siaxovoc)
C ä lu g ä r (gr. y:a\oQ + ^spcuv)
J iit o r (lat. tinere)
(I. Din Fragmentele-Iorga :

A gre$i (sl. rptfo)
A isp o v e d i (sl. Hcno rfcA'fcTH)
8
D uhovnic (sl. ao^Xoblhhkti)

M ilo stiv ire (sl. m h a o b a t h )
B la g o c e stiv (sl. SAAronLCTHBLH'k)
O cin a ln p ä rä fie ceriu lu i (sl. ohhih^ -f lat imperare -j- caelum)
e. Din Manuscrisul ieromonahului Rafail de la Dragomirna :

P ropoveclan ia (si. np©noB'fcA<*HHre)
V là d ic à ( S i . B A d A T ^ I K d )
P atriarh (gr. iax*óp + apXo>) — n ax pià pX^jc)
7
Mà rg à r ita r (lat. margari um-i)

S o a re le ce l d rept [Iisu s H risto s] (lat. sol + directus + gr. * D)aouc + Xpiaxoc)
B otezat (gr. |3a7txtC<o)< lat. batizatus
A cred e (lat. credo-re)
P à c à to s (lat. peccatum, peccare)
A d a sà r à c u ste [a da sàrindare] (gr. xeaaapày.(ma)
B ise ricà (lat. basilica-ae)
L ege (lat. ilex-legis)
M etan ie (gr. fxexavota)
N atu ra (gr. va<popà)
C u m en ecàtu rà (lat. communico-care)
S a ìn p e lità (lat. pellis + in, prefix)
C ruce (lat. crux-cis)
In total, cu vin te sa n e x p re sii d e o rigin e -
greaeâ = 16
latina - 50
slava » 24
compuse - 4
Multe din cuvintele de origine greaca au fost luate la noi din limba latina,
care la rìndul ei le ìmprumutase din ilimba greaca. Deci procentul de latinitate
este évident mai mare.
In afará de finalitatea principáis a unui asemenea examen anali-
tico-statistic — aceea de a argumenta latinitatea limbii noastre —,
frecventa termenilor de origine greaca $i slavoná demonstreazá o rea
litate istorica, invocata in studiile istorico-lingvistice 124. Ea dovede$te
o intercomuniune de cultura care, secóle de-a rìndul, a reprezentat $i
a slujit continuitatea cultúrala çi pe aceea a Ortodoxiei pe teritoriul
tarii noastre.
Pot fi fàcute numeroase consideraci asupra aspectelor fonetice —
chiar $i numai prin cìteva exemplificari.
Este cunoscut faptul ca vocalismul a évoluât pina aproape de zi-
lele noastre. Astfel, evoluta unor diftongi ca : ea in i se observa la
cuvintele : besearecâ-bisericâ ; iubea$te-mbe$te ; grâiaçte’grâieçte etc.
«Rotacismul» a reprezentat un fenomen fonetic de o deosebita ìnsem-
nàtate in istoria filologici $i a literaturii noastre, argument de o mare
pondere pentru localizarea unora dintre primele texte-traduceri
romane$ti.
Africatele dz au disparut ca fonetism spécifie arhaic. Nu se mai
serie $i nu se pronuba pe teritoriul lingvistic románese : Dumnedzâu,
dzice, ci : Dximnezeu, zice • de asemenea arhaisme fonetice ca : a gice,
giudecii au fost ìnlocuite cu fórmele corecte : a zice, judecatorii125.
Inca mai evidente sìnt evolutiile sub raport morfologie. Se remarca
in mod deosebit aparitia cuvintelor noi, formate cu ajutorul sufixelor ;
smerenie, sufleteçte, meserâtate etc., sau cu préfixé : nevâdzutul, prea-
sfintei, apoi cuvintele compuse : atottiitorul $i fórmele verbale cu roi
de substantiv : vrearea.
124. C. C. G i u r e s c u $i D. G i u r e s c u, op. cit., p. 381.
125. I. G h e t i e, în c e p u tu l sc risu lu i in lim b a ro m â n e a sc â , p. 18—19 çi 33—40.
ART ICOLE $/ STUDII 35 7
Studiile lingvistice au demonstrat ca gramática romàna este in to-

talitatea ei gramática latina. Ne referim, a$a cum este bine stabilit, la
latina populara, vulgarà — $i nu la aceea a clasicilor. Ea a prins ràdà-
cini atit de adinci incìt nici un vai lingvistic strain : slavon, greco-
bizantin sau de alte origini — ca suprastructuri lingvistice — nu a
schimbat-o $i nu a dezràdàcinat-o. Tendinfa permanente a graiurilor
$i subdialectelor romàne$ti ca aspecte lingvistice istorice a fost spre
unitatea lingvistica 126. Aceasta se observa $i din diversitatea lexicalà
$i morto-fonetica din textul «Cuvintului de ìnvàtàturà... la Pasti», in
diferitele versiuni romàne$ti.
Limba noastra apare astfel, chiar ?i din copiile versiunilor romà-
ne$ti ale «Cuvintului hrisostomic...», in situafia de a fi singura supra-
viefuitoare a latinei orientale, pe teritoriul románese.
Este o supraviefuire plinà de vitalitate, cu o personalitate foarte
precis conturatà toemai prin delimitarea insulara fata de popoarele
vecine aici, in Sud-Estul Europei. «Influenfa slavei nu a schimbat ca-
racterul fundamental romanic al limbii romàne, pentru cà instrumén
tele ei gramaticale sint de origine latina ; farà ajutorul lor nu se poate
forma nici o propozifie in limba romàna» 127.
126. B. P. H a s deu, C u v en te den b etran i, voi. Ili, p. 54, 85 $i 147—148. In concepta
lingvistica, rigoarea se imbinà cu obiectivitatea intr-un realism lingvistic re-
marcabil pentru acea epoca : «o limba concreta este un d ialect cu douà nu
ance : d iale ct etn o lo gie $i d iale ct a n tro p o lo g ie », sau : «lim b a n afio n a là ne
apare ca o m u ltip licitate d ia le c ta là , mi$catà totdeauna printr-un curent sp re
u n itale».
127. A l. R o s e t t i , Isto ria lim bii rom àn e, ed. 1978, p. 650: Chiar cind cuvintele
folosite au etimologie slava sau de alta origine, in alcàtuirea frazei instru
méntele gramaticale ale limbii romàne sint de origine latina, eie sint indis
pensabile in structura frazei, se utilizeazà ìmpreunà cu cuvintele pe care le
leagà, exprimind raporturile intre termeni. Instruméntele gramaticale sint mar
cate de abstractizarea sensului, prin prepozipi, conjunctü, verbe auxiliare etc.
Foarte multe prepozitii latine$ti intra in compunerea cuvintelor romàne$ti, iar
in morfologie $i sintaxà operàm cu un arsenal de elemente de provenienfà
latina : conjunctü copulative, disjunctive, adversative ; locutiuni conjunctionale,
temporale ; verbele auxiliare de origine latina din limba romana se intrebuin-
teazà la formarea timpurilor compuse.
CAPITOLUL VI
ANALIZA TEOLOGICA SI ECLESIOLOGICÀ

A «CUVlNTULUI...»
Biserica noastrà Ortodoxà nu a inclus in cult acest text omiletic

numai pentru considerentul cà ar fi un text reprezentativ din epoca li-
terarà patristica, ci $i fiindcà, prin formularea mesajului pe care il
confine, el propune un mod special de a infelege teologia, anume ca
teologie sinergetica — in sensul ca teologia hrisostomica vede Dura-
nezeirea in relapa permanentà cu fiinfa credinciosului, intr-o mi$care
continui de contact cu condifia umana in toate situatile, evenimen-
tele $i preocuparile ei pentru a o ajuta sa se ridice la condifia umano-
divina.
In acest «Cuv-int de invàfàturà...» nu vom intilni elementele unei
teologii teoretice de tip rationalist, abstract, in care sa fie precumpa-
nitoare cercetarea esenfei divine in sine — ca Trinitate, Persoanà $i
Persoane, raport al Persoanelor cu fiinfa —, ci numai teologia lucrarii
divine in poporul dreptcredincios. Este vorba despre lucrarea lui Dum-
nezeu pentru om §i in om, o teologie pe màsura sufletului omenesc
intìlnità in pastorafie i$i in aspiratile sale fundamentale.
Cum sensul acfiunii acestei teologii este spre oameni, prin ea i$i
exprimà lucrarea Biserica slujitoare, care pune accentui nu pe dumne-
zeirea in sine, ci pe ceea ce face Dumnezeu pentru creaturile Sale. Ea
exprimà astfel bunàtatea divina fafà de tofi oamenii, milostivirea Sa
nemàrginità fafà de oricare pàcàtos, care se intoarce la El, iertarea $i
bucuria tuturor sufletelor izbàvite de moarte spiritualà.
Ca unul dintre cei mai stràlucifi psihologi $i sociologi cre$tini
Sfìntul loan Gurà de Aur a izbutit sa condenseze in acest vibrant
«Cuvìnt de invàfàturà...» o teologie a iubirii divine, a bunàtàfii ?i ier-
tàrii, in deplina concordanfà cu starea generala sufleteascà a celor ce
participau in numàr atit de mare la Sfinta Sàrbàtoare a Cre^tinatàfii,
Invierea Domnului. El reprezintà acea teologie pe care o putem numi
«a inimii», binecuvintarea calda $i binefácatoare, adusa de acest eve-
niment cre$tin $i bisericesc de o insemnatate unicà in viafa cre
dinciosului.
Atitudinea fundaméntala de indemn general, de la care porne$te
Sfintul loan Gura de Aur, este bucuria, sentiment uman pe care se in-
#
temeiazä särbätorescul esentai, afeotiv §i real iar nu decorativ si de

suprafatä :
«De este cineva binecredincios $i iubitor de Dumnezeu, sä se
bucure de acest praznic frumos $1 luminal» 128-
Asadar, «de este cineva», adicä «oricine» in aceastä stare de «bi
necredincios $i iubitor de Dumnezeu» ...sä indräzneascä, sä se apropie,
«sä se bucure...».
Credinta si iubirea sint cele douä stäri fundamentale ale sentimen-
tului religiös crestin. Eie pun inceput atit miscärii de inältare a omu-
lui spre Dumnezeu, cìt mai ales relatiei inverse : Dumnezeu spre cre-
dinciosi. Pentru cä Dumnezeu rämine oricind $i in orice imprejurare
consecvent fägäduintei Sale de mintuire a oamenilor, de aceea le adau-
gä acestora cea de a treia virtufe, speranta in mintuire. El dä omului
dreptcredincios capacitatea de a-si alege in mod deliberat calea min-
tuirii, prin iubirea fatä de Dumnezeu, dar $i increderea deplinä in El,
in puterea Lui, in ajutorul Lui.
Logosul teandric, Hristos Intrupat $i-a asumat firea umanä spre a
aräta cä nu existä granite de nepätruns intre Divinitate si umanitate
Sb in acelasi timp, cä nu se poate concepe din punct de vedere crestin
o imposibilitate practicä de trecere a umanitätii spre Divinitate, adicä
spre tot mai adincä ìnduhovnicire din clipa in care spiritul uman i$i
asumä $i el energiile divine prin iubire si credintä.
Hristos $i-a asumat umanitatea $i a demonstrat cä pentru om in-
dumnezeirea spiritului duce la rezolvarea tuturor problemelor care
agitä $i de atìtea ori cople$esc umanitatea. Persoana umanä este de
multe ori sfi$iatä sau dezechilibratä de neputinta de a invinge sau a
domina inclinarea instinctivä, omeneascä, degenerind adesea in patimi.
Numai imbunätätirea duhovniceascä poate restabili in sufletul nostru
echilibrul, armonia intre vointä, ratiune ?i inclinatii, ajungindu-se pe
aceastä cale la acel triumf al spiritului care este bucuria duhov-
niceascä.
Con$tiinta cre$tinä este foarte sensibilä la vinovätie $i la päcatul
propriu. O asemenea stare este determinatä de evlavia autenticä. Dar
con$tiinta päcatului nu trebuie sä adueä in suflet groaza $i tristeteä
fiintialä. Invätätura Bisericii noastre luptä impotriva deznädejdii, im-
potriva acestui dezechilibru moral, de con$tiintä • invätätura cre$tinä
iî gäse?te cea mai inaltä expresie, aceea a biruintei, in Invierea Dom-
nului Iisus Hristos.
Adresindu-se tuturor dreptmäritorilor cre^tini, «Cuvintul de invä-
täturä-..» hrisostomic le insuflä increderea in dumnezeiescul sprijin ce
este dat fiecäruia spre a ajunge la mintuire, le aratä valoarea virtuti-
lor creatine si cea a nevointelor — fiindcä cele dintii sint expresia
induhovnicirii prin cele de al doilea, adicä prin nevointe.
In conceptia crestinä postul este o metodä de autodominare spiri-
tualä a trupescului din om, de regenerare duhovniceascä. Invätätura
128. Vom foiosi pentru aceste comentarii textul : «Cuvintul de invàfaturà al Siiti-
tului Ioan Gurà de Aut din siinta $i luminata zi a slàvitei $i mintuitoarei In -
vieti a lui Hristos, Dumnezeul nostru», din : «Slujba Invier ih , Bucure$tif edijia
1976, p. 40—41.
Sfintei noastre Biserici arata cà in fata lui Dumnezeu este primit orice
efort spiritual sincer pe care il face omul in ascensiunea sa duhovni-
ceasca. De aceea pune in lumina adevarul revelat de Mìntuitorul cà
«se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se
pocàie$te» (Luca XV, 10). Dumnezeu prefuie$te sinceritatea $i esenta
faptei omului, nu dimensiunile ei. Cre$tinul trebuie sa infàptuiascà tot-
deauna aceea$i nàzuintà, a apropierii de Dumnezeu ; el este necontenit
chemat $i a$teptat sa intre pe u$a mintuirii.
Dumnezeirea cea in trei Persoane $i-a manifestat deplina Sa iu-
bire pentru umanitatea pe care a creat-o prin faptul cà i-a dat omului
puterea sa O cunoascà, S-a fàcut cunoscutà prin revelaba teandrica a
lui Hristos $i a triumfat asupra ràului care surpà umanitatea prin In-
vierea din morti, dàruind astfel lumii viata cea ve$nicà. Actul Invierii
este actul suprem prin care Dumnezeu $i-a aràtat puterea, iubirea Sa
fata de oameni.
Intrebàrile din partea finalà a «Cuvintului de invàtàturà... la Pa$ti» ;
interogatii retorice, dar exprimìnd adevàruri creatine fundaméntale ;
Mnde-fi este, moarte, boldul ? Unde-fi este, iadule, biruinfa ?», co-
respund, de regula, dramatismului con$tiintei umane care refuzà ni-
micirea fiinfei, se teme $i se ferente de suferinfa eterna dorindu-$i
viafa cea ve$nicà, fericirea cereascà. Invierea aduce iertarea de pa
cate $i izbàvirea din moarte. Dar, «nimeni sa nu se tinguiascà pentru
pacate, cà din mormint iertarea a ràsàrit. Nimeni sa nu se teamà de
moarte, cà ne-a izbàvit pe noi moartea Mmtuitorului. InviaLa Hristos
§i viafa stàpìne§te !».
Prin aceste divine asertiuni, «dumnezeiescul Zlatoust» a proclamai
triumful vietii. Tóate cele ce constituie motive de teamà trebuie sà fie
ìnlàturate : iadul, pedeapsa, suferinfa au fost suprímate o datà cu tri
umful vietii, iar prin acest triumf ajungem la bucuria supremà. Contrar
perspectivei sumbre de care este uneori bìntuità fiinta omeneascà, teo
logia cre$tinà, Sfìnta noastrà Bisericà Ortodoxà aratà cà omul este
creat pentru ìnviere $i pentru viafà, cà spiritul este nemuritor. Partici-
pàm perpetuu la aceastà nemurire prin Sfìnta Euharistie, care este de
finità in acest «Cuvint hrisostomic...» : «ospàt al credinfei $i bogàtia
bunàtàtii».
O problemà teologicà importantà in «Cuvintul de invàfàturà... la
Pa$ti» este sinergismul teandric — insemnàtatea harului.
Pentru Sfintul loan Gurà de Aur modelul ideal al desàvir$irii nu
poate fi, conform invàtàturii creatine, decit Domnul nostru Iisus Hris
tos. Acela$i lucru, era aràtat limpede $i repetat de Sfintul Apostol
Pavel care màrturisea cà Hristos tràie$te in el. De aceea hristocentris-
mul este strins legat de antropocentrism, Hristos ì$i asumà umanitatea
in persoana Sa, spre a sfinti, spre a potenta energiile spirituale ale
omului, càtre scopul unic : desàvir$irea duhovniceascà, unirea cu
Dumnezeu.
Pe aceastà cale spre desàvir$ire, omul nu este singur, el este ne-
ìncetat ajutat de Dumnezeu, prin harul Sàu.
In Omiliile hrisostomice la ìnviere este pusà in luminà puterea
harului divin pogorit in noi.
ARTIGOLE 5 / STUDII 361
Prima parte a acestui «Cuvint...» este consacrata lucrärilor harului

dumnezeiesc, luerari care se vädesc prin credinfä, prin iubirea lui
Dumnezeu, prin dobindirea intelepciunii in feluritele stadii ale lucrärii
duhovnicesti a credinciosului, viafa lui imbunätätitä, care \ine sä-$i
intipäreascä chipul lui Dumnezeu in suflet.
«Orelor» din ace-s-t «Cuvint de invätäturä...» li se poate da o du
bia interpretare :
a) ele denota timpul chemärii $i acceptärii chemärii, sau
b) gradui desävirsirii duhovnicesti, treapta de inaintare pe care se
aflä cel ce este chemat, ca $i cel ce aspira a fi chemat.
In ambele situafii este vorba de lucrärile obiective $i subiective
ale harului. Forma sintáctica a frazelor este adecvatä pentru a exprima
conlucrarea credinciosului cu harul divin.
In prima parte a acestei Omilii sint de remarcat frazele scurte care
incep cu aceeasi construcfie sintáctica :
«De este cineva binecredincios... De este cineva slugä inteleaptä...
De s-a ostenit cineva postind... De a lucrat cineva din ceasul Intii... De
a venit...»
Aceastä foarte sugestiva figura retorica, repetifia, releva gìndirea
Sfintului loan Gura de Aur vizìnd ideea sinergismului, anume cä harul
nu lucreaza prin sine, in mod automat, ci solicita impreunä-lucrarea
credinciosului, efortul creator spiritual nutrit din energia sa läuntricä.
Nimic nu se poate realiza färä har, dar nici färä voinfa omului.
Elementele care reflecta efortul subiectiv al omului sint exprimate
intr-o serie de nofiuni cuprinse in aceastä prima parte a «Cuvìntului
hrisostomic...». Astfel putem cita : «binecredincios», «slugä ìnfeleapta»
«s-a ostenit», «a lucrat», «faptele le primeóte», «gìndul il fine in sea-
mä», «lucrul il prefuieste», «voinfa» etc. Tóate implica energiile spi
rituale suscitate de harul divin.
Harul lucreaza in tóate funcfiile sufletului : in gindire, in simfire
$i in voinfa — care dau nastere cugetarii crestine, iubirii fafa de Dum
nezeu, entuziasmului religios, precum si faptelor care sint consecinfa
voinfei omului de mintuire.
Harul care purifica de päcate este el insu$i o pirgä a invierii, pen
tru cä Sfintul loan Gurä de Aur vorbeste mereu despre ìnvierea din
päcat si ìnvierea din morti. ìnvierea din morti este un dar pe care Dum
nezeu il oferä nediferentiat pentru intreaga umanitate, insä ìnvierea din
päcat este un dar special al Duhului Sfint prin Bisericä, este conditionatä
de vointa credinciosului, de eforturile lui duhovnicesti.
Sfintul loan Gurä de Aur aratä limpede cä invätätura Apostolilor
— cei care s-au ostenit färä precupefire pentru a lumina mintile oa-
menilor, chemindu-i la Hristos — este lucrarea harului : «...nu le-ar
Il venit in minte Apostolilor ca sä propoväduiascä ceea ce au propo-
väduit, daeä nu s-ar fi bucurat de harul dumnezeiesc ; färä ajutorul
harului nu numai cä nu ar fi reusit, dar nici nu s-ar fi gìndit la asa
ceva» 129.
129. Comentariile sau Explicarea Epistolei 1 càtre Corinteni a celui intre Stinti
pàrintelui nostru loan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, traducere
din limba elinä de arhim. Theodosie Athanasiu, Bucure$ti, 1908, Omilia VII, p. 91.
Opera de transfigurare, de schimbare duhovniceasca savir$ità in

fiinfa Apostolilor s-a repetat $i in cei chemati la Hristos : «Apostolii
n-au luat pe oamenii care erau cremini din mo$i-stràmo$i, ci din cei
crescufi in moliciune, in desfrìnare. Nu era de pufinà importanfà pen-
tru greutatea faptelor, faptul cà ei nu ìnvàfaserà nici dinainte $i nici
de la pàrinfi aceastà filosofie, cà acum, intìia oara, aveau sa fie in
struid prin lupte» 130.
Era o luptà incordata de purificare a gìndurilor proprii, o drastica
autoexaminare pentru schimbarea continutului con^tiinfei, care era
susfinutà de perspectiva ìnvierii $i a ràsplàtirii acestor eforturi perso
nale. In aceastà lupta a evlaviei credinciosul este «$i antrenor $i
atlet» 1S1. Evlavia coincide airi cu cunoa^terea lui Dumnezeu, cu cea mai
inalta filosofie, pe care Sfintul loan Gura de Aur o mímente : «filoso
fie a puterilor ingerenti» 132, prin care cineva se face ucenic al lui Hris
tos. Este aladar, esenfial efortul personal continuu in dobìndirea cre-
dinfei, in intensificarea ei launtricà, in atingerea acelui maxim grad de
eficienfa duhovniceasca, eforturi pe care Sfintul loan Gurà de Aur le
nume$te «nevoinfele evlaviei» 133.
Termenul : «binecredincios» din «Cuvintul de invitatura... la
Pa$ti» concorda cu «nevoinfele evlaviei», deci cu «filosofia puterilor
ingerenti», credinciosul devenind prin aceasta «slugà infeleapta» —
adicà adept al scopului ultim al harului divin, care este mìntuirea
credinciosului. Dumnezeu a dat credincio$ilor arvuna Duhului pe care
Sfintul loan Gurà de Aur o identifica cu «harismele Duhului» 134. Bise-
rica este organul prin care lucreazà harismele Duhului.
In comparafia pe care Sfintul loan Gurà de Aur a fàcut-o intre
harul, pogorìndu-se prin inger in apele lacului Vitezda, $i Bisericà, a
explicat cà in Bisericà harul nu se impufineazà niciodatà, este dat pen
tru intreaga umanitate $i, ca $i razele soarelui, nu se pìngàre$te prin
acfiunea de spàlare a pàcatelor. «Ai vàzut màrefia darului ? Pàstreazà
màrefia acestui dar, o, omule ! ...Este nevoinfà $i luptà, iar cei care se
nevoie$te se ìnfrìneazà de la tó ate!»135, exclamà, in cadenfele reto-
rice care ìi sìnt atìt de caracteristice stilului sàu omiletic, «dumneze-
iescul Zlatoust». Deci puterile harului divin sporesc in sufletul credin
ciosului prin luptà.
Ideea aceasta va determina in gìndirea teologicà a Sfintului loan
Gurà de Aur $i explicaba cognitivà : dacà Dumnezeu 1-a làsat liber pe
diavol sà lupte impotriva omului, a fàcut-o ca omul ìnsu$i sà se intà-
reascà $i sà biruiascà in aceastà luptà : «Domnul putea sà indepàrteze
pe du$mani ; dar ca sà cuno$ti covìr$irea harului, màrefia puterii du-
hovnice$ti pe care ai primit-o prin botez, il lasà ca sà se lupte cu tine,
130. Sfintul I o ' a n G u r à d e A u r , O m ilie clespre in v ie r e a m o rtilo r, trad. de Pr.
D. F e c i o r u, in voi. : « S íín tu l lo a n H riso sto m , Cuvintàri la praznice impa
rate ci», Bucure$ti, 1942, 316 p. — colecfia «Izvoarele Ortodoxiei».
131. Ib id em , p. 171.
132. Ib id em , p. 174.
133. Ibidem , p. 176.
134. Ib id em , p. 192.
135. I d e m , «C u v ín t la in v ie r e » , trad. cit., p. 208.
ARTICOLE $1 STUDII 363
oferindu-ti multe prilejuri de a te încununa... Mare este harul, dar va

fi si mai mare dacâ vom voi. $i Pavel mare era cînd a fost botezat,
dar cu mult mai mare a ajuns dupa aceasta, cînd a prédicat... Prin ur
inare ne este si noua eu putintâ, dacâ vom voi, sa crestem si sa înmul-
fim harul dat prin botez... si prin fapte bune harul creste, ajunge mai
strâlucit si ne dâ o lumina mai strâlucitoare...» 136.
Pentru întârirea duhovniceascâ, atît în Bisericâ precum si in afarâ
de Bisericâ, este nevoie de voin\.â si de o bunâ eugetare 137.
Bisericâ ne împârtâseste puterile harului dumnezeiesc prin Sfin
tele Taine, dar nouâ ni se cere sâ gîndim si sâ voim conform harului
primit, sâ conlucrâm eu el.
Nu numai Dumnezeu a conlucrat cu noi prin Persoana teandricâ
a Fiului Sâu, ci si noi trebuie sâ conlucrâm eu El prin harurile date de
Bisericâ, pe care Duhul Sfînt le revarsâ si Hristos le imparte.
Convertirea, înaintarea spre desâvîrsire, mîntuirea, se pot efectua
Si instantaneu, cum o dovedeste convertirea si mîntuirea instantanée
a tîlharului pe cruce. Dar aceasta era o situafie-limitâ devenitâ exem-
plarâ. In viafa obisnuitâ, crestinul este chemat la mîntuire si se învred-
niceste sâ o primeascâ prin voinfâ $i prin ascultare. «Dacd voip si dacâ
ma ascultap — zice Scriptura — va vep satura de bunurile pâmînteçti
(Isaia I, 19). Nu vedefi frafilor câ nu-i nevoie decît de voinfâ ?... Dar
de o voinfà tare si veghetoare. $tim prea bine câ nu e cineva sâ nu
vrea sâ intre îndatâ în cer ; dar trebuie sâ arate prin fapte câ trebuie
sâ intre» 138.
Sâ menfionâm apoi si faptul câ în cele nouâ Omilii despre poeâ-
infâ, Sfîntul Ioan Gurâ de Aur elogiazâ în persoana vamesului filoso
fia crestinâ care, prin principine si preceptele ei, duce la smerenie si
la mîntuire. Vamesul este numit filosof pentru câ era smerit139. «Sme-
renia este un ait mijloc de a ne curâfi de pâcate si de a fi iertati» 140
— deci de a înainta spre mîntuire Numai prin smerenie si prin fapte
bune ne vom învrednici sâ stâm fârâ teamâ, la înviere, înaintea drep-
tului Judecâtor, purificati prin lacrimi si avînd îndrâznealâ prin fap-
tele bune.
Existenfa noastrâ terestrâ si temporalâ este numai un scurt inter
val câtre eternitatea la care nâzuim, spre care ne îndreptâm, dar acest
interval, acest stadiu este o luptâ pentru înviere, în care noi avem
arvuna harului ; aici noi dobîndim prima înviere din noaptea pâcatu-
lui, iar în eternitate vom reintegra trupul adormit. învierea de aici,
prin har, este garanfia învierii celei de apoi, adicâ a împlinirii aspira
tici spre mîntuire. Aceastâ lucrare tainicâ apartine Bisericii, conjugatâ
însâ eu a noastrâ — ca anticipare a învierii. «Càci dacâ n-ar fi si acum
arvuna Duhului, n-ar fi botezul, n-ar fi iertarea pâcatelor, n-ar fi drep-
136. Ibidem, p. 210—211.
137. Ibidem, p. 204.
138. M. J e a n n i n , Chrysostome Saint Jean : Oeuvres complètes, Paris, 1865, vol.
VIII, «Comentariu la SiintuI Ioan», Omilia I, p. 103, coloana I.
139. A b b é J o l y , Oeuvres complètes de S. J. Chrysostome, tome 7-ème, Paris,
1868, Omilia 90, p. 191, coloana II $i tome 2-ème, Omilia 2, p. 109.
140. Ibidem, p. 110, coloana I.
tate $i sfintire, n-am primi înfierea, nu ne-am bucura de taine ; caci

trupul $i sîngele mistic nu s-ar face niciodatà farà harul Duhului ?
n-am avea preoti, caci nici n-ar fi fost eu putinfà aceste hirotonii farà
acea pogorîre a Duhului... Încît $i tu ai arvuna Duhului, ai pus pe fuga
moartea sufletului $i orbirea gîndurilor $i ai dezbràcat viata ne-
curatâ» 141.
Dupa Sfîntul loan Gura de Aur, prin Invierea Domnului nostru
Iisus Hristos am primit harul $i ne-am eliberat de dubla moarte, a su
fletului $i a trupului142.
Partea întîi a «Cuvîntului de învâtâturâ... la Paçti» poate fi soco-
tità un preambul la înviere ca $i însuçi timpul vietuirii noastre, care
trebuie sa constituie împletirea armonioasà a harului Duhului Sfînt eu
energiile proprii sufleteçti, printr-un efort continuu — care în limbaj
ascetic este denumit «nevoinfâ», «ostenealà» —, efort ce va fi încunu-
nat de bucuria nespusâ a învierii noastre*
Finalul acestei prime parti din «Cuvîntul de învâtâturâ...» ne în-
fâtiçeazâ încoronarea viitoare a ostenelilor duhovniceçti : pe ce1
de pe urmâ miluieçte, çi pe cel dintîi mîngîie ; $i aceluia piatente
acestuia dâruîeçte • çi íaptele le primeóte ; gîndu.1 il pne m seamâ,
çi lucrai îl pretuieçte, çi vointa o lauda».
Partea a doua a «Cuvîntului...» este consacratâ, într-o perfectâ lo-
gicâ a succesiunii, bucuriei învierii $i efectelor harului asupra sufle-
telor credincioçilor în lucrarea $i lupta lor împotriva ràului — repre-
zentat prin diavol, pâcat $i moarte, prin iad, care le însumeazâ pe
tóate —, avînd puterea de a -1 învinge însufletit de conçtiinta adevâru-
lui învierii.
Bucuria sufleteascâ a credincioçilor este eu atît mai mare eu cît
ceea ce pare aproape imposibil pentru o conçtiintâ rigidâ, este nu numai
posibil dar $i real, în chip perpetuu, în Bisericâ : victoria asupra râu-
lui, dobîndirea mîntuirii, a nemuririi.
Sub raport eclesiologic, avem a nota mai multe idei pe care le con
tine acest «Cuvînt de învâtâturâ...» pascal.
Biserica este o realitate divino-umanâ, este Hristos teandric, Cap
$i Trup al Bisericii, care cheamâ pe credincioçi la sine.
Acest «Cuvînt...» al Sfìntului loan Gurâ de Aur mai poartâ, ìn
únele texte româneçti, titlul pe care 1-am discutât sumar $i în pagi-
nile precedente : «Chemare la Paçti» — chemare la marea bucurie a
Bisericii ìntreqi, cìnd Iisus Hristos î$i reveleazà deplin Dumnezeirea
prin minunea învierii. Biserica apare aici ca un centru al vietii spiri
tuale divino-umane, un centru ìn care umanitatea se unente cu Divini-
tatea. De aceea ea î$i cheamâ stâruitor pe credincio$i, spre a realiza
purificarea lor prin puterea sa de sfintire. «Cuvîntul de învâtâturâ...»
aratâ câ Biserica noastrâ creçtinâ este a tuturor celor care se îmbo-
gâtesc prin sfintire, tinzînd mereu spre desâvîrçire, în ea sînt prezenti
toti cei ce cred, unii mai înaintati pe treptele desâvîrçirii, altii nâzuind,
prin credinta $i faptele lor câtre o nouâ treaptâ a desâvîrçirii.
141. O m ilie d e sp r e in v ie r e a m o r\ilo r, trad. cit., p. 193.
142. N o u v e lle E n c y c lo p é d ie T h è o lo g iq u e , publiée par L'Abbé Aligne [J.P.], tom I,
Paris, 1865, col. 1059—1060 (S a in t J e a n C h ry so sto m e ).
Metafora lucratorilor viei, pe care o gasim in «Cuvintnl de invà-

fàturà... la Pasti» si ideea egalizarii supratemporale a eforturilor du-
hovnicesti ne dau cheia de dezlegare a infelesului termenului «top»,
folosit de Sfintul loan Gurà de Aurf in sensul cà Biserica lucreazà pen-
tru mintuirea tuturora : «Intrap top intra bacaria Domnului nostra, §i
cei dintìi §i cei din arma... bogapi $i sàracii impreanà bacarap-và !».
In parabola Fiului risipitor, tatàl este bucuros de ìntoarcerea fiu-
lui sàu. Aceeasi perspectiva a intoarcerii pàcàtosilor spre o viafà cu
rata face ca Biserica sa fie mereu deschisà tuturor, pentru cà si Iisus
Hristos a mìncat laolaltà cu vamesii si fariseii. In concepfia Bisericii
noastre lucrarea Duhului se exercità asupra celor pacatoci, spre ridi-
carea $i curàfirea lor.
In acest «Cuvìnt hrisostomic...» sint bine precizate diferenfele
graduale in dinamica spiritualà a diferitelor tipuri umane de credin-
ciosi, dar in fata lui Dumnezeu sint prefuifi la scara vaiorii fiecàruia :
pe cei de pe arma miluie^te, $i pe cei dintii mingue ; si acelaia pla
teóte $i acestaia dáraie^te ; si faptele le primeóte ; $i gindal i1 pne in
seamá, si lacral íl pre\uieóte, si voinfa o lauda».
In fafa lui Dumnezeu, orice mineare sufleteascá, oricit de firava
ni s-ar parea nouá, dacá este indreptatá in chip sincer catre El, are
valoare soteriologicá : gindul curat, fapta frumoasá, voinfa tare $i in
dreptatá spre dreptate $i adevár, sint tot atitea expresii ale ameliorárii
sufletesti si au repercusiuni binefácátoare asupra fiintei omului.
Cìnd Sfintul Ioan Cassian arata cà atunci cind Providenfa divina
vede cà in noi a luat nastere bunàvoinfa, o lumineazà, o ìntàreste si
o indeamnà spre mintuire (Convorbirea XIII, 3), el este in mod neìn-
doielnic inspirat din Sfintul Ioan Gurà de Aur. Este o idee prefioasà
care a putut circula in una dintre cele dintii versiuni ale omiliei pas
cale hrisostomice, in circurnstanfe la noi numai ipotetice, poate chiar
in mànàstirea din Scythia Minor de unde provenea Sfintul Ioan Cassian.
Ideea era adusà aici de misionarii hrisostomici care activau printre
«scifii» de la Pontul Euxin, adicà printre «huni» $i bà$tina$ii de la
Dunàrea de Jos 143. Ioan Cassian insusi a sàrbàtorit Partile cu Sfintul
Ioan Gurà de Aur, la Constantinopol, circa cinci ani (399—404).
In scrierea sa : Contra lui Nestorie, Despre Intraparea Domnului,
VII, 30—31, Sfintul Ioan Cassian precizeazà chiar cu o pilduitoare pro-
bitate si smerenie cà toatà doctrina lui despre Domnul Iisus Hristos,
expusà in aceastà carte, precum $i tot ce §tie in teologia crestinà de-
tine de la Sfintul Ioan Gurà de Aur 144, magistrul ìntre magiari.
Sfinta Bisericà slujitoare este fàrà contenire de veghe asupra su-
fletelor credinciosilor, i$i concretizeazà aefiunea si influenza prin toate
manifestàrile de cult care reprezintà mediul duhovnicesc in care se
dezvoltà aptitudinile sufletesti spre sfinfenie. Citim acest adevàr ecle-
siologic in textul dar $i in subtextul «Cuvìntului de invàtàturà... la
Pa$ti».
143. T h e o d o r e t a l C y p r u 1 u i, Ist o ria b is e r ic e a s c à , V, 31.
144. I. G. C o m a n, S c ritto ri b ise ric e $ ti...t p. 237 $i 248.
T
t
M IT R O P O U A O L T E N IE I
Dacá Domnul Iisus Hristos $i-a asumat umanitatea ca s-o sfin-

teascá, sá o salveze, omul credincios este chemat, îndemnat, càlauzit
sà-si asume Dumnezeirea, nàzuind cu toatá fiinta sa catre acest scop.
Prin Bisericà i se pun credinciosului problemele si întrebàrile la care
conçtiinta sa trebuie sa ràspundà 145, si i se oferà calea spre a se inte
gra în cea mai inatta valoare spiritualá pe care o poate atinge omul,
sfintenia.
Teologia crestina ne arata cà Dumnezeu ne oferâ totul. Eclesio-
logia ne invaia cum si ce ràspundem câtre Dumnezeu prin existera
noastrà, càlàuzindu-ne prin actiunea permanentâ, sfintitoare a Bise-
ricii.
«Cuvîntul de invátáturá... la Pasti» este o chemare la bucuria du-
hovniceascâ $i ne îndeamnâ la stráduinta duhovniceasca pentru a per-
cepe, a înêlege si a participa cu toatá fiinta la aceastâ bucurie.
în versiunea dezvoltatà a acestui «Cuvînt...» (din Cod. gr. 500 ;
din Evanghelia ca învatâturà a lui Coresi — 1581 ; din Codicele de
la Ieud etc.), în partea introductiva, sînt arátate conditale pe care
trebuie sà le indeplineascà credinciosul crestin spre a-si sfinii viafa,
intre acestea numáríndu-se si pacea, impácarea între oameni, bunà-
voirea. Chemarea la bucurie prin pace si bunàvoire, prin lummarea
sufletelor este adresatà tuturor, pentru cà bucuria învierii este rea-
lizatá numai prin iubirea si infràfirea tuturor.
145. Sfintuì loan Damaschin a formulât întrebàrile fundaméntale pentru destinul
spiritual al credinciosului, càrora acesta trebuie sà le dea ràspunsuri perso
nale (vezi : O c to ih u l M a re , editia 1975, p. 574).
i
PROBLEMA PATERNITÀTII
>
«CUVlNTULUI DE ÌNVÀTÀTURÀ...»
PRELIMINARII
Pina acum s-a discutat in parte — de pe pozitia marturiilor pa-

tristice — problema paternitàtii hrisostomice a «Cuvìntului de inva
satura la Pasti». In ce màsurà, ea a prezentat o preocupare si in stu
dine de filologie romàneascà — finind seama de profilul si de obiecti-
vele specifice acestei discipline — vom consemna in paginile ce urmeaza
la locul potrivit.
In Patrologia noastrà 146 sìnt menfionate datele bibliografice ale
operelor hrisostomice din literatura patristica universalà, cu rigoarea
Si corectitudinea cuvenite.
In ceea ce priveste «Cuvintul de invasatura la Pasti», contribufiile
principale de pina astàzi pe care le-am expus in paginile precedente, nu
se referà direct la autenticitatea acestei piese, ci la aparifia si evo-
lufia versiunilor romànesti.
In paginile ce urmeaza ne propunem sa sporim contribufia la elu-
cidarea problemei paternitàtii, referindu-ne mai ales la citeva aspecte
ale autenticitàfii «Cuvìntului...».
«Cuvintul de invasatura la Sfintele Pasti» a fost supus examenului
analitic in baza unor principii de critica interna care priveau conti-
nutul, structura artistici si stilul propriu, lexicul hrisostomic, proce
dura care a determinat — prin complicatine sale — problematizarea
acestui text, o atitudine sceptica de multe ori, sau chiar contestarea
paternitàfii hrisostomice.
146. I. G. C o ma n , P atro lo g ia, 1956, p. 202—205.
In aceastâ privinfâ, credem însâ câ s-a ignorât un principiu funda-

mental ortodox, relativ la autenticitatea sau neautenticitatea unei sed
eri de acest gen $i anume : principiul receptârii de câtre Bisericâ.
Sub acest aspect, Bisericâ noastrâ Ortodoxâ a recunoscut auten
ticitatea acestui «Cuvînt...», pentru câ 1-a proclamât, liturgie $i omiletic,
drept scriere hrisostomicâ în carple îundamentale de cuit ; Penticostar,
Evhologiu, Omiliar $i Tipic. Mai mult, a$a cum am arâtat în paginile
precedente, textul a fost ridicat aproape la nivelul Revelafiei, prin pre-
fuirea confinutului lui asemenea celui scripturistic.
Evident câ una dintre metodele cele mai sigure pentru demon-
strarea autenticitâtii este metoda comparatista — pe cît este eu putinfâ
studiind in comparatie originalul în legatura cu diferite opere hrisos-
lomice considerate sigur autentice.
Pentru critica textelor, se obi$nuie$te sa se porneascâ de la edifiile
cu circuiate interconfesionalâ. Noi pornim, în general, de la edi/ia
J. P. Migne 147, dar $i de la alte edifii de referinfà fundamentalâ —
chiar daeâ nu sînt integrale, ci partiale, ca cele din SC $i altele din
zilele noastre.
J. P. Migne a clasificat operele patristice în genuina - sigure $i
spuria - nesigure.
1. Paralelismul de compozitie
Omiliile Sfîntului Ioan Gurà de Aur formeazâ majoritatea operei

sale. Dupa M. Jeannin147148, cel care a tradus $i a éditât în întregime în
limba francezâ opéra Sfîntului Ioan Gurâ de Aur — aproape conco-
mitent eu édifia lui J. P. Migne —, între scrierile hrisostomice sînt 736
omilii, dintre acestea un numâr de 503 se refera la N oui Testament,
iar restul la Vechiul Testament sau au subiecte diferite. Tôt M. Jean
nin menfioneazâ câ în secolele V—VI se afirma câ erau peste patru
mii de omilii hrisostomice. Dar aceastâ imensâ cifrâ nu se putea referi
decît la manusorise-copii cuprinzînd aceste omilii care au cunoscut
o extraordinarâ circulafie în acea epoeâ.
147. J. P. M i g n e , P a tro lo g ia e G rae ca, C u rsu s c o m p lé ta s (18 volume), de la vol.
XLVII pînâ la vol. LXIV, Paris, 1862. Colectia preia strâdaniile primului editor
al operei Sfîntului Ioan Gurâ de Aur care a fost Dom Bernard de Montfaucon.
Opéra hrisostomicâ a fost tipâritâ atunci în 11 volume, la Paris, între anii 1718
$i 1738 $i poartâ numele de Edifia Mau rin â.
148. M. J e a n n i n , S ain t J e a n C h ry so sto m e, Oeuvres complètes, traduites pour la
première fois en français... Paris, [începînd din anul 1863] — în 11 volume.
ARTIGOLE 5/ STUDII 369
«Cuvîntul de invafaturá la Sfintele Pa$ti» KaxT^TjTixóS eU to

á^tov Tzíoya se afta ín volumul LIX din edi(ia Migne, printre omiliile
trecute la categoria «spuria» 149. In acetati volum se aflá un tabel no
minal 150 cu tóate cele 55 de omilii califícate drept «spuria». «Cuvîntul
de învâtàturâ...» este trecut la nr. 46, urmat fiind de alte çapte omilii
la Sfintele Pa$ti1495051 — omilii mult dezvoltate în comparatie cu acest
«Cuvìnt...», fiind probabil destinate fiecàrei zile din Saptàmina lumi
nata, alcàtuite adicà pentru folosul duhovnicesc al celor botezafi.
Pentru a argumenta paternitatea hrisostomicà a «Cuvintului de in-
vàfaturà la Pa$ti», dupà textul inclus separat in edi/ia J. P. Migne ; P. G.
voi. 59 col. 721—724, invocàm drept elemente-temei acela$i text ne-
modificat introdus de Sfìntul Teodor Studitul152 in Cateheza IV-a (la
Pa$ti). Este a$adar, un argument din secolul al IX-lea — prezentind o ver-
siu-ne mai dezvoltata, cu acela$i text introdus spre final, tot nemodi-
ficat, versione afiata intr-o colecfie de «Predici», care aparfin patriar-
hului Ioan din Calcedon 153.
Unii cercetatori moderni romàni, ca prof. V. Grecu, au incercat sa
dtribuie aceastà colecfie patriarhului Ioan Caleca al Constantinopolu-
lui din secolul al XIV-lea.
In continuare, expunem in paratela, dupa criteriul comparatisi, trei
variante ale textului hrisostomic : 1) textul scurt din J. P. Migne, voi.
59, col. 721—724 ; 2) unul mai dezvoltat din J. P. Migne, P. G., voi. 50,
col. 433—443 $i 3) altul tot din J. P. Migne, voi. 52, col. 765—772 154, in
Intenda de a do vedi unitatea continutului lor de idei :
149. Coloanele 721—724.

150. Col. 483—484.
151. Col. 724—756.
152. J. P. M i g n e , P.G., vol. XCIX, col. 709—712. Traducere romaneascà de epis-
copul Filaret al Rìmnicului, in anul 1784.
153. La B A R-Bucureçti, Ma n u sc risu l g re c nr. 500 contine aceastà colemie. Omilia
la Pa$ti — sub forma cea mai dezvoltata — este menfionata ca aparfinìnd
Sfintului Ioan Gura de Aur. Colecfia a fost tradusa in limba slavonà dupà
manuscrise greceçti care aveau acelaçi confinut ; un manuscris slavon se pàs-
treazà la B A R-BucuTe$ti sub cota 148.
154. Aceste doua cuvîntâri hrisostomice au fost traduse de Pr. D. F e c i or u $i
publicate in colecfia «Izvoarele Ortodoxiei», nr. 5 — volumul citât, cu titlu-
rile : 1. «C u v ìn t la In v ie re » (din M ign e, P.G., vol. L, col. 433—T43), p. 194—211
$i 2. C u vìn t la S iin te le P açti» (din M ign e, P. G,, vol. LII, col. 765—772), p.
212—224. Cele doua texte sint in cea mai maire parte identice. Vom extrage
partile identice, indicìnd coloanele respective din Mign e, P.G., $i paginile din
traducerea Pr. D. Fecioru.
y. Mitropolia Olteniei c. 62
I. «Cuvìnt de invàtàturà la Pa§ti» al II. «Cuvìnt la Inviere» (J. P. M igne,

Sfìntului Ioan Gurà de Aur (J. P. M ig voi. 50, partea a Il-a, col. 433—443, in
ne, P. G., voi. 59, col. 721—724) 155.
«Olivini de in v à tà tu rà al celu i intru trad. Pr. D. Fecioru, voi. cit., p. 200—202)
sfin ii P àrin te lu i n o stru Io a n G u rà de in edipa M ign e, omilia are acest ti-
A ur, arh ie p isco p u l C on stan tin o p o lu lu i, tlu :
in stin ta lu m in ata zi a slà v ite i min- « C an tra celo r ce s e im b atà despre
tu ito arei Ìn v ie ri a lui H risto s, D um ne -
zeul n o st:u ». in v ie re : C u vìn t in S tin ta $i m area Du-
«De este cineva binecredincios $i iu- m inicà a Pa$tilor».
bitor de Dumnezeu, sa se bucure de Pr. D. Fecioru menponeazà in nota
acest praznic frumos $i luminat. De este 345, p. 309 $i traducerile anterioare, in-
cineva slugà infeleaptà, sa intre bucu-
rìndu-se, intru bucuria Domnului sàu. cepind din anul 1813, la Mànàstirea
De s-a ostenit cineva postind, sà-$i ia Neamtu. Nu urmeazà subimpàrprea in 5
acum ràsplata. De a lucrai cineva din capitole, ca in edipa Migne. Paralelismul
ceasul cel dintii, sà-$i primeascà astàzi intre acest «Cuvìnt...» $i cel din M igne,
piata cea dreaptà. De a venit cineva du- voi. 52, incepe de la capitolul 3, col.
pà ceasul al treilea, multumind sa pràz- 436 $i pne pinà la capitolul 5, col. 440.
nuiascà. De a ajuns cineva dupà ceasul Finalul la col. 442 .....................................
al $aselea, sa nu se ìndoiascà, nicide-
cum, càci cu nimic nu va fi pàgubit. De
a ìntirziat cineva pina in ceasul al nouà- «Astàzi este pe pàmint bucurie ; as
lea, sa se apropie, nicidecum indoindu- tàzi este in cer bucurie. Dacà se intoar
se. De a ajuns cineva abia in ceasul al ce un singur pàcàtos, este bucurie pe
unsprezecelea. sa nu se teamà din pri- pàmint $i in cer, cu cit mai mare va fi
cina intirzierii, càci darnic fiind, stàpì-
nul primeve pe cel de pe urmà ca $i bucuria in cer cind intreaga lume este
cel dintii, odihne$te pe cel din al uns smulsà din miinile diavolului ? Acum
prezecelea ceas ca $i pe cel ce a lucrat saltà de bucurie ingerii, acum se vese-
din ceasul dintii j $i pe cel de pe urmà .lesc arhanghelii, acum heruvimii $i sera-
miluie$te $i pe cel dintii mingiie ; $i a- fimii pràznuiesc impreunà cu noi sàrbà-
celi’ia plàte$te, $i acestuia dàruie$te ; $i toarea de azi. Nu se ru$ineazà de noi
faptele le primeve ; $i gìndul il fine in care sintem impreunà robi cu ei, ci se
seamà, $i lucrul il prefuieste §i voinfa c bucurà impreunà de bunàtàple noastre.
laudà.
Pentru aceasta intrati tofi intru bucu De$i harul primit de la stàpin este al
ria Domnului nostru : $i cei dintii, $i cei nostru, totu$i bucuria este comunà $i a-
de al doilea, luatf piata. Bogafii $i sà- celora $i nouà. De ce vorbesc de cei im
racii impreunà bucurafi-và. Cei ce v-ap preunà robi ? Insu$i Stàpinul lor $i al
infrinat, §i cei lene$i, cinstifi ziua. Cei nostru nu se ru$ineazà de a pràznui im
ce afi postit §i cei ce n-afi postit, vese- preunà cu noi. Dar pentru ce trebuie sà
lifi-và astàzi. Masa este plinà, ospàta- spun cà nu se ru$ineazà, cind Insu$i a
ti-và top. Vifelul este mult, nimeni sà nu spus : «Foarte mult. am dorit sà màninc
iasà flàmìnd. Gustati top din ospàpiJ
credintei ; impàrtà$ip-và tofi din bogà- Pastele acesta cu voi».
tia bunàtàpi. Sà nu se plingà nimeni de Iar dacà a dorit sà pràznuiascà Pa$tele
lipsà, cà s-a aràtat Impàràpa cea de impreunà cu noi, atunci negre$it cà a
ob$te. dorit sà pràznuiascà $i Invierea. A$adai
Nimeni sà nu se tinguiascà pentru pà- cind ingerii $i arhanghelii se bucurà, iai
cate, cà din mormìnt iertarea a rasàrit. Stàpinul tuturor puterilor ceretti pràznu-
Nimeni sà nu se teamà de moarte, cà ie$te impreunà cu noi, ce motiv de in-
ne-a izbàvit pe noi moartea Mintuitoru-
lui. A stins-o pe ea Cel ce a fost pmU tristare mai ràmine ?
de ea. Pràdat a iadul, Cel ce S-a pogo~it Sàracul sà nu fie mihnit din pricina
in iad ; umplutu-l-a de amàràciune, fi- sàràciei, càci Invierea este sàrbàiparea
indcà a gustai din trupul Lui. duhovniceascà.
155. Text romanesc existent in: S lu jb a in v ie rii, trad, ast&zi anonima, ed. a -a, 2
Bucure$ti, 1976, p. 40—41. Verificarea acestei trad. rom. dupa originalul grec
s-a facut de Pr. prof. dr. Ene Brani$te.
ART ICOLE $/ STUDII
III. «Cuvint la Sfintele Pasti». (J. P. IV. Observafii

M ign e, P. G., voi. 52, col. 765—772) (in
trad. Pr. D. Fecioru, voi. cit. p. 216— Idei concordante din
218). «Cuvintul de invàtà-
«...lata a venit la noi praznicul cel do- turà la Pa$ti».
rit si mintuitor, ziua Invierii Domnului
nostru Iisus Hristos, temeiul pàcii, pri- «Nimeni sà nu se
cina impàcàrii, ìndepàrtarea ràzboaielor, teamà de moarte, cà
nimicirea mortii, infringerea diavolului. ne-a izbàvit pe noi
Astàzi oamenii s-au amestecat cu inge moartea Mintuitoru-
rii, iar cei imbracati cu trup inaila cu lui ; a stins-o pe ea
cei farà de trupuri cintàri de lauda. As
tàzi surpatà este tirania diavolului ; as Cel ce a fost finut in
tàzi s-au dezlegat legàturile mortii $i bi- ea.
ruinta iadului a disparut j astàzi este «Pràdat-a iadul
iarà$i vreme potrività sà rostim acel cu
vint profetic : «U n de-fi e ste , m oarte, boi- Cel ce S-a pogorit in
dui ? U nde-fi e ste , ia d u le , b im in \a ?» As iad ; umplutu-l-a de
tàzi portile de aramà le-a sfàrimat Stà- amàràciune fiindcà a
pinul nostru Hristos si a pierdut iaràsi gustat din trupul
fata m o r t ii.................. ....................... Lui...
«Astàzi ingerii salta si tóate puterile Unde-ti este, moar
ceretti se bucurà, bucurindu-se impre- te, holdul ? Und<e-li
unà de mintuirea neamului obstesc al este, iadule, biruin-
oamenilor. Càci dacà pentru un pàcàtos \a ? Inviat-a Hristos
care se pocàieste se face bucurie in cer $i tu ai fost nimicit.
Si pe pàmint, cu cit mai mare bucurie
de mintuirea lumii ? Astàzi, liberind fi Sculatu-S-a Hristos
rea omeneascà de tirania diavolului, a $i au cazut diavolii.
intors-o la nobletea de mai inainte... ìnviat-a Hristos $i se
«Astàzi in toatà lumea este bucurie $i bucurà ingerii».
veselie duhovniceascà. Astàzi si multi-
mea ìngerilor ?i ceata tuturor puterilor (P artea fin alà din «Cu
celor ' de sus se bucurà din pri- v in tu l de in vàfàtu rà la
cina mintuirii oamenilor. Gìndeste-te Pasti» din P en tico sta r).
a?adar, iubite, cit este de mare bucuria
incit §i puterile cele de sus pràznuiesc
impreunà cu noi ; càci se bucurà im-
preunà cu noi de bunàtàtile noastre. Desi
al nostru este harul dat de Stàpinul, to
tusi si aceia se bucurà. Pentru aceasta
nu se rusineazà de a pràznui impreunà
cu noi. $i pentru ce spun cà cei impre
unà robi nu se rusineazà sà pràznuiascà
impreunà cu noi, cind Insusi Stàpinul
lor si al nostru nu se rusineazà sà pràz
nuiascà impreunà cu noi. Dar pentru ce
am spus cà nu se rusineazà ? Doreste
chiar sà pràznuiascà impreunà cu noi. De
unde se vede aceasta ? Ascultà-I Insusi
ce spune : «Foarte mult am dorit sà mà-
ninc acest Paste cu voi». lar dacà a do
rit sà mànìnce Pástele, este evident cà
a dorit sà pràznuiascà impreunà cu ei.
Asadar cind nu vezi numai pe ingeri si
pe mulfimea tuturor puterilor ceresti, ci
pe Insusi Stàpinul ingerilor impreunà cu
MITROPOLIA OLTENIEI
$i aceasta mai ìnainte intelegind-o Bogatul sà nu se ingimfe din pricina

Isaia, a strigai : Iadul zice cà s-a ama bogàtiei, càci nu se poate sà aducà ni-
rli intìmpinindu-Te pe Tine jos : amà- mic din bogàtia sa pentru bucuria acestei
sàrbàtori. La sàrbàtorile cele lume$ti unde
ritu-s-a cà s-a stricat. S-a amàrìt cà a se fac mari betii, unde este masa plinà $i
fost batjocorit ; s-a amàrìt cà a fost làcomie multà la mineare, unde este
omorit ; s-a amàrìt cà s-a surpat ; s-a mir$àvie §i ris, uinde este tot luxul
amàrìt cà a fost legat. A primit dràcesc, acolo poate cà sàracul este
mihnit, iar bogatul vesel. Pentru ce ?
un trup $i de Dumnezeu a fost Pentru cà bogatul ìntinde masa im-
lovit. A primit pàmìnt $i s-a ìntìlnit cu bel$ugatà $i se bucurà maii mult de
cernì. A primit ceea ce vedea §i a càzut desfàtare, iar sàracul, din pricina sà-
prin ceea ce nu vedea. Unde-fi este, ràciei, este ìmpiedicat sà arate $i el a-
cela$i bel?ug. Aici insà, nimic din aces-
moarte, boldul ? Unde-fi este, iadule, bi- tea : o singurà masà $i pentru bogat $i
ruinfa ? Inviat-a Hristos $i tu ai fost ni- pentru sàrac. De este cineva bogat nu
micit. Sculatu-S-a Hristos $i au càzut poate sa adauge nimic mesei, de este ci
diavolii. Inviat-a Hristos §i se bucurà neva sàrac, intru nimic mai putin decìt
bogatul nu va impiedica sàràcia de la
- 1
ingerii. Inviat-a Hristos $i viafa stàpi- impàrtà$ire, càci harul este dumneze-
ne$te. Inviat-a Hristos $i nici un mort nu iesc. De ce te minunezi dacá este o sin
este in groapà ; cà Hristos, sculindu-Se gurà masà $i pentru bogat $i pentru sà
rac ? Chiar pentru impàrat, al càrui cap
din morti, incepàturà celor adormiti S-a este inconjurat de coroanà, care este im-
fàcut. Lui se cuvine slava $i stàpinirea bràcat in purpurà $i càruia ii este incre-
in vecii vecilor. Amin!». dinfatà stàpinirea pàmintului, deci $i pen
tru impàrat $i pentru sàracul, care stà
pentru a fi miluit, este o singurà masà.
Astfel sint darurile Stàpinului. Nu dà
impàrtà$anie dupà ranguri ci dupà vo-
infà $i stare sufleteascà...156.
Cu aceea§i ìndràznealà, cu aceea$i

cinste, se apropie de aceastà masà $i bo
gatul $i sàracul, dar de multe ori sàra
cul cu mai multà cinste. Pentru ce ? Pen
tru cà impàratul este prins de o mulfime
de treburi, intocmai ca o corabie invà-
luità de tóate pàrfile $i este frecat de
multe pàcate ; sàracul insà, ingrijindu-se
numai de hrana zilnicà, ducind o viafà
lipsità de griji $i Unicità, stind ca in-
tr-un port, se apropie cu multà iemeini-
cie de masà. laràri : la sàrbàtorile lu-
me$ti, sàracul este trist, iar bogatul ve
sel, nu numai din pricina mesei, ci $i
din pricina hainelor, pentru cà ceea ce
suferà sàracul din pricina mesei, aceea
o suferà ?i din pricina ìmbràcàmintei.
Cìnd sàracul va vedea pe bogat imbrà-
cat cu o hainà luxoasà se ìntristeazà $i
se tinguie$te tuturora. Dar aci $i aceastà
lipsà este datà la o parte, deoarece tofi
au o singurà hainà, baia cea nemuritoare,
càci spune Apostolul : « C iti in H risto s
v -a fi b o tezat, in H risto s v -a fi im b r a c a i ».
156. Textul grec pentru coloana II, in J.P . M ign e, P.G . , voi. L, col. 436—437, iar in
traducerea romaneascà la Pr. D. F e c i o r u, v o i. c it„ p. 200—202.
noi prâznuind, care cuvînt de veselie î\\ «De este cineva bi-
mai lipseçte ? Nimeni açadar sa nu fie necredincios çi iubi-
azi mîhnit din pricina sâràciei, câci este tor de Dumnezeu, sa
praznic duhovnicesc. Bogatul sa nu se
îngîmfe din pricina bogâtfei ; càci nu se bucure de acest
poate din banii sâi sa aducâ ceva la praznic frumos çi lu-
acest praznic. La sârbâtorile cele luminat. De este cine
meçti unde este multa falâ çi în îmbrâ- va slugâ înteleaptâ,
cëminte çi în luxul çi în belçugul mesei, sa intre bucurîn-
acolo poate cà sàracul va fi mîhnit çi du-se întru bucuria
întristat, iar bogatul vesel çi strâlucitor. Domnului sàu».
Pentru ce ? Pentru ca se îmbracâ eu («C uvîntul de învâtàturâ
hainà stralucitâ çi se açeazâ la o masa la Paçti»).
mai bogatà ; sàracul, însâ, este împiedi-
cat de sâràcie sà arate acelaçi lux. Dar «Pentru aceasta in-
aici nimic de acest fel, ci toatà nepotri- trati toti întru bucu
virea de la mesele lumeçti este izgonitâ; ria Domnului nostru;
o singurâ masâ este pusâ înainte çi sà-
racului çi robului çi slobodului. Chiai çi cei dintîi çi cei de
dacá eçti bogat, n-ai nimic mai mult de- al doilea, luati pla
cît sàracul ; chiar daca eçti sârac nu vei ta».
avea nimic mai putin decît bogatul çi («C uvîntul de învàtàturà
nici nu se împutineazâ din pricina sàrà- la Paçti»).
ciei cele ale ospâtërii duhovniceçti, câci
harul este dumnezeiesc çi nu face deose- «Sa nu se plîngâ
bire între persoane. Çi pentru ce spun ca
çi bogatului çi sâracului îi este pusà îna nimeni de lipsà, câ
inte aceeaçi masâ ? îi este pusà înainte s-a aràtat împâràtia
o singurâ masâ atît celui care are frun- cea de obçte».
tea înconjuratâ eu diademà çi este îm-
brâcat în purpurâ, cît $i sâracului care («C uvîntul de învàtàturà
stâ eu mîna întinsà pentru a fi miluit. De la Paçti»).
acest fel sînt darurile cele duhovnice$ti ;
nu impártese împârtâçirea dupâ vredni-
cia funefiei, ci dupâ voinfâ ?i dupâ sta-
rea sufleteascâ157. Cu aceeaçi îndrâz-
nealâ çi cinste çi împâratul ?i sàracul se
îndreaptâ la împârtâçirea çi cuminecarea
acestor dumnezeieçti taine. Dar pentru ce
spun eu, aceeaçi cinste ? De multe ori,
sàracul cu mai muPà îndràznealà. Pen
tru ce oare ? împâratul, înconjurat fiind
de grijile lucrurilor çi împresurat de
multe treburi este, ca în mijlocul mârii
udat de valurile ce vin únele dupâ ál
tele çi mînjit de multe pâcate ; sàracul
însâ, libérât de tóate acestea çi îngri-
jindu-se numai de hrana de trebuinfâ, du-
cînd o viatâ stràinâ grijilor publice çi
liniçtità, stînd ca într-un port liniçtit, se
apropie de masâ cu multâ evlavie...
La sàrbatorile lumeçti sàracul este
iarâçi mîhnit, iar bogatul vesel, nu
numai din pricina mesei çi a luxului,
ci çi din pricina hainelor celor strëlu-
citoare çi a luxului îmbrâcâmintei.
157. Textul grec pentru coloana III, în J.P. M ign é, P.G., vol. LU, col. 768—769, iar
în traducerea româneascë la Pr. D. F e c i o r u, v o l. cit., p. 216—218.
Sa nu necinstim asadar Asadar, ceia ce sufar * «Bogatii $i saracii

sërbëtoarea aceasta eu din pricina mesei, aceia o impreuna bucura-
betia ; càci $ 2 Stâpinul sufar si din pricina hai-
nostru a cinstit deopotri- nelor. Cind sàracul vede ti-va».
và $2 pe bogafi $ 2 pe sa - pe bogat imbràcat intr-o
raci çi pe robi çi pe stà- hainà mai luxoasà, este
pîni * ; iar pentru a- chinuit de durere, se ne- «Masa este plinà,
ceasta bunëvointà fafâ fericeste pe sinesi, se ospàtati-và toti* Vi-
de noi, së-i dam cuve- blestemà cu nenumarate telul este mult, ni-
nita rasplata $i cea mai cuvinte. Aici insà este in-
buna rasplata este o depàrtatà aceastà mih- meni sà nu iasà flà
vietuire curata, $i un nire, càci pentru tofi es mmei. Gustati toti din
suflet treaz. Aceastà te o singurà hainà, im-
sàrbàtoare si pràznuire bràcàmintea cea min- ospatul credintei, ìm-
n-are nevoie de bani, tuitoare. Pavel striga zi- parta?iti-va toti din
v-/ I V » I • i i •
nici de cheltuialâ, ci de cind : «C in H ristos

2 / 2
bogàtia bunàtàtii».
vointâ $ 2 de o bunâ eu• v -a li botezat, in H risto s
getare, caci de acest fei v -a li im b rà c a t ». Asadar,
sînt cele ce se cumva rog sa nu ne rusi- «Vitelul este mult,
pàrâ aid . nàm de o astfel de sàr nimeni sà nu iasà flà-
Nu se vinde aici ceva bàtoare, ci sà primim cu
material, ci ascultarea gind vrednic cele dàru- mìnd» [simbolic —
cuvintelor dumnezeiesti, ite nouà de harul lui Hristos jertfit : Sfìn
rugaciunile Pàrintilor, bi- Hristos. Sà nu ne de-
necuvîntârile preofilor, dàm la befie si imbui- ta Euharistie].
ufliirea, pacea, armonia. bare, ci, gindindu-ne la
Duhovniceçte sînt daru- marea dàruire a Stàpinu- «Masa este plinà,
ite, duhovniceçte este si lui nostru, cd a cinstit
preful. la le i $/ pe b o g a \i §i pe ospàtafi-và toti. Vi
S a pràznuim sâ rb â to a - sàraci, $i pe robi sf pe telul este mult, ni
rea a c e a sta io a rte m are slo b o zi *. $i cà a revàr- meni sà nu iasà flà-
$2 lum in ata, in care a in- sat darul sàu obstesc
viat Dom nul, d ar s-o peste tofi, sà ràsplàtim mìnd.
pràznuim in a c e ta ti tim p binefàcàtorului pentru Gustati toti din os-
Si eu bu cu rie $2 eu e v la - bunàvoinfa aràtatà nouà;
vie **. Caci — Domnul a iar ràsplata ìndestulà- pàtul credintei ; im-
înviat $i a înviat îm- toare este o viefuire plà- pàrtà$iti-và toti din
preuna eu El si lumea cutà Lui si un suflet bogàtia bunàtàtii».
$i a înviat rupînd legë- treaz si destept. Aceastà
turile mortii. sàrbàtoare $i pràznuire (din : «C uvìntul de invà^à-
Adam a pacatuit si a nù are nevoie de bani si turà la P asti»).
mûrît. Dar Hristos n-a de cheltuieli **, ci num ai
pacatuit çi a mûrit. Nou de v o in fà $2 con§tiinfà
$i minunat acest lucru ! cu ratà. Aici, nimic tru- ** De este cineva
Acela a pacatuit si a pesc nu se poate cum-
pàra, ci toate sìnt du- binecredincios $i iu-
mûrit, Acesta n-a paca
tuit si a mûrit. Pentru hovnicesti : ascultarea bitor de Dumnezeu
ce ? Pentru ca cel care a dumnezeiestilor cuvinte, sà se bucure de a-
pacatuit si a mûrit sa rugàciunile pàrintilor,
binecuvintàrile preotilor; cest praznic frumos
scape de legaturile mor
tii prin Cel care n-a pa ìmpàrtàsirea cu dumne- Si luminai. De este
catuit, dar a mûrit. Asa zeiiestile si negràitele cineva slugà inte-
se petrece si în afacerile taine, pacea si unirea in-
banesti ; cineva, de mul tr-un cuget si darurile leaptà sà intre bucu-
te ori, datoreaza si pen cele duhovnicesti si vred- rìndu-se intru bucu-
nice de dàrnicia celui ce
tru ca nu are eu ce sa dàruieste. ria Domnului sàu».
plateasca este tinut în
lanturi. Altul nu dato Sà pràznuim asadar a-
reaza, dar pentru cë ceastà sàrbàtoare in care
poate së plëteascë, plë- a ìnviat Domnul ! Càci a
teste, si a slobozit pe cel ìnviat si a inviai cu E1
ART IC O LE SI STU D II
vinovat. Astfel s-a intim- lumea. A in v iat rupind « în v ia t-a H ristos çi v iata
plat $i cu Adam. Adam le g à tu rile m ortii ; iar pe stà p în eçte. în v ia t-a H ristos
era dator ?i era stàpinit noi n e-a in v iat d ezlegin d çi n ici un m ort n u este
lan lu rile p à c a te lo r n oas- în groapà».
de diavol, dar nu putea tre. Adam a pàcàtuit
sa plàteascà. Hristos nu çi a murit. Hristos n-a pà
era dator, nici nu era * «Nimeni sa nu se
càtuit çi a murit. Nou çi teamà de moarte, cà
stàpinit de diavol, dar minunat lucru ! Acela a
putea sa plàteascà dato pàcàtuit çi a murit; Aces- ne-a izbàvit pe noi
ria. ta n-a pàcàtuit çi a murit. moartea Mîntuitoru-
A v en it, a p iatii cu Pentru care pricinà çi de lui».
m o artea pen tru a c e la
ce ? Pentru cà cel care
a pàcàtuit çi a murit sa (clin «Cuvint de în vàtàtu rà
care e ra stà p in it de dia- poatà fi slobozit din le la P açti»).
v o lt ca pe a c e la sà-1 slo- gàturile morfii prin Cel
b o z e a sc à *. care n-a pàcàtuit dar a
Ai vàzut ispràvile In- murit. Tot aça se intim-
plà de multe ori çi cu «Nimeni sa nu se
vierii ? 158159Am murit la o tìnguiascà pentru pa
indoità moarte, dar sà cei care datoreazà bani ;
a$teptàm o indoità invi- cineva datoreazà cuiva o cate, cà din mormìnt
sumà de bani çi nu are iertarea a ràsàrit. Ni
ere». cu ce sà plàteascà, de a-
ceea este bàgat la inchi- meni sà nu se teamà
soare. Altul nu datorea de moarte, cà ne-a
zà, dar poate sà plàteas izbàvit pe noi moar
cà çi, plàtindu-i datoria tea Mìntuit-orului».
a slobozit pe cel vinovat.
Tot astfel s-a intimplat (din «C uvint de ìn vàtàtu rà
çi cu Adam çi cu Hris la P a?ti»).
tos. Adam era dator cu
moarte çi era tinut de
diavol. Hristos nu era da «Bogafii sdracii
tor, nici nu era tinut ; a impreunà bucura-
venit Hristos çi a plàtit li-va».
pentru cel tinut cu moar
tea, ca pe acela sà-1 slo-
bozeascà din legàturile*
mortii. «$i gìndul il \ine
Ai vàzut ispràvile In- in seamà $i lucrul il
vierii ? l39. Ai vàzut iu- pretuie$te $i viata o
ê
birea de oameni a Stà- laudà».
pìnului ? Ai vàzut mà-
retia purtàrii Lui de gri- («C uvintul de ìn vàtàtu rà la
j a ?» P a$ti»).
Metoda comparatistà pe care o folosim constituie o necesítate

logicà in sprijinirea autenticità^ «Cuvìntului de ìnvàtàturà la Pa$ti...»,
argumentatà prin unitatea de idei dintre paginile panegirice $i acest
Cuvint catehetic. Desigur, metoda ca atare poate fi consideratà infai-
libilà cind situala corespunde conditiei ca temete $i expunerea lor
sà apartinà aceluiaçi domeniu. Aici, temete $i dezvoltarea lor apar-
4
tin domeniului común al oratoriei bisericeçti omiletice çi sint cerce-
158. Coloana II : Textul grec, în Migne, P.G., vol. L, col. 437—438, iar ìn tradu-
cerea româneascà la Pr. D. F e c i o r u, voi. cit., p. 203—205.
159. Coloana III : Textul grec, în Migne, P.G., voi. LII, col. 768—769, iar în tradu-
cerea româneascà la Pr. D. F e c i o r u, p. 218—220.
tate nu prin compararea lor la doi autori care au tratat in diferite

imprejuràri acelea$i teme, ci in opera aceluia$i autor. Comparatia se
face intre acelea$i genuri literare omiletice, panegiric $i cateheza —
dacà invocam genul proxim $i diferenfa specifica.
Interesul nostru fundamental s-a axat ìnsà pe concordala $i uni-
tatea ideilor dintre textele panegirice $i Cateheza la Sfintele Pa$ti, di-
ferenja rezultind din expunerea $i expresivitatea acelora$i idei, amplu
dezvoltate in panegiric $i mai restrinse in cateheza. Tocmai expresi
vitatea stilistica deosebità i-a determinai pe unii critici sa se indo-
iascà de autenticitatea «Cuvintului de invasatura la Sfintele Pa$ti...».
Dar este logie subinteleasà diferenta dintre stilul stràlucitor, somp-
tuos din panegiric $i stilul concis, direct dintr-un cuvint catehetic.
Intre celelalte ìnsubri oratorice, Sfìntul loan Gura de Aur poseda
$i o deosebità súplete stilistica, adecvatà temelor $i imprejuràrilor in
care acestea trebuiau dezvoltate. Prin scopul pe care-1 urmàrea, cate
heza cerea o structurà stilistica adecvatà simplitàfii $i coeziunii idei
lor, conciziunii lor. Cateheza se adreseazà mai mult ratiunii $i vointei,
panegiricul solicità mai ales emotivitatea, afectivitatea profundà. In
examinarea comparativà se disting elemente concordante $i diferente
specifice. Se poate observa cà Sfìntul loan Gurà de Aur i$i preciza
tema $i ideile care trebuiau dezvoltate, dar dezvoltarea temei ìntr-un
text ori in altul nu ìnsemna o repetare aidoma, chiar dacà asemànà-
rile merg uneori in directa identitàtii de expresie. Stàpinind in chip
desàvir$it arta oratoricà, folosea in imprejuràri identice — cum sìnt
prilejurile sàrbàtore$ti ale Sfintei Invieri — acelea$i idei, acelea$i struc-
turi topice, acelea$i comparatii.
«Cuvintul de invàtàturà la Pa$ti...» se individualizeazà printr-o
structurà particularà, idei simple, cu un carácter enunfiativ $i exhor-
tativ, fàrà ornamente stilistice. Se apropie mai mult de structura oran-
tà. Aceasta a $i determinai introducerea acestui text $i ca rugàciune,
in Evhologiu. Unitatea confinutului, a ideilor sprijinà autenticitatea
hrisostomicà ? Sub raport critic se poate formula o rezervà : ideile din
«Cuvintul de invàtàturà...» puteau fi selectate de altcineva, din vasta
creatie a Sfintului loan Gurà de Aur, $i atunci acest «Cuvint...» ar
putea fi atribuit unui compilator, astàzi necunoscut. Ipoteza aceasta $i-a
gàsit un numàr de aderenti. In domeniul bisericesc-teologic ìnsà, au
tenticitatea unei opere este garantatà de acceptarea ei canonicà in Bi-
sericà. Sub acest aspect, Biserica este criteriul suprem al autentici-
tàtii $i, dupà cum vedem in Tipic, in Catehezele Sfintului Teodor Stu-
ditul, Biserica a investii «Cuvintul de invàtàturà la Pa$ti...» cu atri-
ART ICOLE §/ STUDII 3 77
butul autenticità^ hrisostomice, situîndu-1 chiar aproape de nivelul

revelafional, alâturi de învâtâtura Domnului Iisus Hristos $i de învâ
tâtura Sfintüor Apostoli.
Dar unitatea de idei dintre textele mai sus expuse reprezintâ o sim-
pla indiçage spre afirmarea autenticitâtii «Cuvîntului...», sau este un
argument întru demonstrarea autenticitâtii ?
Procedeul logic adecvat acestui aspect al discutiei noastre este
cel al rationamentului inductiv. Textele înfâtiçate mai sus constituie
o realitate concretâ, le supunem unei analize si constatâm relatia cons-
tantâ a ideilor care impun inferenta autenticitâtii hrisostomice.
Dacâ implicâm in sfera discutiei si faptul câ scrierile marilor Stinti
Pârinti erau încredintate grâmâticilor specialisti ai vestitelor biblio-
teci, care cunosteau stilul si chiar vocabularul propriu al fiecârui scri-
itor si care conservau riguros originalele sau coprile identice cu ori
ginatele, este évident câ çi scrierile Sfîntului Ioan Gurâ de Aur s-au
pâstrat eu sfintenie, mai aies la Mânâstirea Studion. Constituiau un
tezaur teologie si omiletic inalienabil. Datoritâ acestei situatii speci-
fice a operelor autentice, acest «Cuvînt de învâtâturâ...» a fost con
servât la Studion $i inclus, aproape in acelasi timp, in douâ lucrâri :
în Tipic si în Catehezele Siintului Teodor Studitul, ca apartinînd în chip
incontestabil Sfîntului Ioan Gurâ de Aur.
in privinfa temelor dezvoltate in textele mai sus comparate, eie
sìnt comune, polarizate de tema fundaméntala a bucuriei prilejuite de
Invierea Mintuitorului si efectele Sfintei Invieri — ìntrucìt a fost su-
primata cauza primordiala a morfii, greseala lui Adam ; ìnfrìngerea
diavolului care il tinea legat pe Adam in lanfurile morfii si ale iadului,
triumful viefii si permanenta purificare de pacate prin baia Botezului
Si garanfia ìnvierii trupurilor noastre prin harul lui Hristos si mai
ales prin Impàrtàsirea cu trupul si singele Domnului. De aceea, in
cele doua panegirice la Pasti, dezvoltate, Sfintul loan Gura de Aur
insista asupra Botezului si Impàrtàsaniei, asupra harului, care garan-
teazà nemurirea noastrà.
O temà bine evidentiatà in mai tóate omiliile hrisostomice este
cea a raporturilor dintre bogati si sâraci, chemati deopotrivâ sà intre
«in bucuria Domnului», deoarece botezul i-a unificai pe credinciosi160.
160. «...Toti au o singurà hainà, baia cea mìntuitoare, càci spune Apostolul : «Citi
in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati îmbrâcat». Stapìnul nostru a cinstit
deopotrivâ $i pe bogati çi pe sâraci, çi pe robi çi pe stâpîni...» (M igne, P.G.,
vol. 50, col. 438 — la Pi. D. F e c i o r u, v o l. cit., p. 204).
378 MlTROPOLìA OLTENIEI
In concepfia viguros afirmata de catre Sfintul loan Gurà de Aurf

io\i sint chemafi sa se bucure in calitatea lor de cre$tini, deopotriva
participanfi la bucuria Invierii, de beneficiari ai harului $i ai efec-
telor Sfintei Invieri, tofi sint egali in bucurie, egali in drepturi, egali
in cuminecare. Masa — ospàful —, care simbolizeazà potimi Sfintei
Paine a Euharistiei, este oferità aladar in mod egal tuturor.
In legatura cu aspirala creatina la mìntuire, aceasta este comuna
tuturor celor care s-au botezat $i poate fi dobìndità prin acelea$i mij-
loace de catre tofi, daca se hotarasc $i due pina la sfìr$it lupta ìmpo-
triva diavolului. Aceasta constituie o alta tema fundaméntala in opera
omiletica a Sfìntului loan Gurà de Aur. De lupta impotriva diavolului
este legata dubla tema a raiului $i iadului, ca $i triumful final al Bi-
nelui asupra Ràului.
Ideea Invierii Domnului Hristos ca $i a invierii trupurilor, era greu
de acceptat pentru mentalitatea rafionalistà a filosofilor greci, a$a cum
se manifestase chiar din primele timpuri ale predicarli Sfìntului Apos
to! Pavel in Areopag. Aceasta mentalitate era aproape generalizatà.
Sfintul loan Gurà de Aur preocupat de aceastà idee $i in comen-
tariile sale la Epistola /-a càtre Corinteni 161f a dedicai cinci omilii
problemei pàcatului, morfii, Invierii lui Hristos $i invierii morfilor :
comentìnd cap. XV, unde este vorba de interdependenfa dintre In
vierna Domnului Hristos $i ìnvierea morfilor ; marele dascàl $i invà-
tàtor al cre^tinàtàfii afirmà : «...Cuvintul lui Pavel este aici $i pentru
inviere, fapt crezut a fi cu neputinfà $i combàtut ; pentru aceasta a trimis
Epistola Corintenilor, unde erau $i multi filosofi, care ve$nic discutau
asemenea credinfà. Dacà ace$tia in alte chestiuni erau dezbinafi ìntre
din$ii, totu$i in privinfa invierii tofi, ca dintr-o singurà gurà gràiau ?
pare cà erau infelesi §i nu credeau in inviere. Deci luptìndu-Se Pavel
pentru aceastà invàfàturà, necrezutà $i luatà in derìdere..., mai intìi ìn-
vedereazà aceastà dogmà din ìnvierea lui Hristos-.. aràtindu-L ca des-
fiintìnd toatà domnia $i stàpìnirea $i puterea $i cà va surpa $i moartea,
vràjma$ul cel mai de pe urmà..., va surpa pe diavol $i toate falangele
demonilor» 162.
Esenta tuturor Cuvîntârilor la Pa$ti ale Sfìntului Ioan Gurà de Aur
este a$adar comentatà in acest fragment. Un astfel de «concentrât»
omiletic reprezintâ $i textul «Cuvîntului de invàtàturà...».
161. Comentariìle san Explicarea Epistolei I càtre Corinteni a celui ìntre stinti..,,
trad. cit. de arhim. Th. Athanasiu, Omiliile XXXVIII—XLH, p. 515—599.
162. Ibidem, Omilia XXXIX, p. 553—554.
Este de asemenea évident faptul câf sub raportul expresivitâfii li

terare, acest «Cuvînt...» nu seamânâ, formai, cu cele doua pe care
le-am expus mai sus în paratela — de$i confinutul de idei $i unele
formulari merg pînâ la identitate, aça cum s-a vâzut din coloana a
patra.
2. Compozitie, stil $i limbà

O prima analizà arata cà in «Cuvintul de invàtàturà...» ideile sìnt
formulate in propozifii scurte, cu o cadenfa de sentinfe, avìnd mai
mult caracteristicile unei màrturisiri de credinfa. Acest aspect este
foarte important $i demn de luat in considerare ; el denota marea ca-
pacitate de sintetizare oratoricá a Sfíntului loan Gura de Aur, ale carui
cuvintari au, in genere, extensiuni de cel pufin o ora sau douá. Din
celebrul arsenal $i multitudinea de mijloace ale artei oratorice gre-
ce$ti, Sfintul loan Gura de Aur folose$te in primul «Cuvint...» pufine
procedee retorice. Aceasta ne indreptáfe^te sa clasificara «Cuvintul...»
— ciliar dupa titulatura greacá — mai degrabá in ordinea catehezelor.
Se pare cá este o catehezà care se adreseazá tuturor celor din Bisericá
in noaptea Pa$tilor $i in special catehumenilor botezafi simbátá. Tipi-
conal, este rinduitá la sfìr?itul Utreniei, deci constituid un fel de pre-
ludiu — un enunf — la actul tainic $i central al Sfintei Euharistii de
mai tirziu. Tóate nofiunile $i ideile din contextul comentariului con
corda in acest sens. Dupa un scurt exordiu, de tipul oratorie «ex abrup
to», in care credincio$ii sint chemafi la bucuria praznicului, «Cuvin-
tul...» arata, prin imagini similare celor din parabola lucrátorilor din
vie, cá nu este importantá ordinea temporala a convertirii $i a bo-
tezului, deoarece lucradle $i efectele harului divin sìnt comune tutu
ror, mila divina ducind la o egalizare a tuturor credincio§ilor. $i in
aceasta imprejurare Sfintul loan Gura de Aur utilizeazá tehnica reto
rica a paradoxului — am putea spune chiar, tehnica dialéctica, deoa
rece apropie $i confruntà contrarine. Realitáfi opuse : bogafi $i saraci,
vrednici $i lene$i, postitori $i nepostitori, pacatoci $i sfingi, moarte $i
nemurire, morbi ?i vii, tóate acestea i?i tópese confinutul in iubirea
pe care Dumnezeu o arata creaturii Sale, iubire manifestata pe deplin
in actul Invierii lui Hristos ; de aceea Bisericá este considerata un
nou rai. In aceste conditi!, nu se mai folose$te demonstraba, ci afir-
mafia sau expozifia simplà, sentenfioasà $i solemnà. Ideile sint expuse
concis, cu o limpede elocvenfá, asemenea unor lespezi frumos $i solid
legate intre ele, ca íntr-o construcfie grandioasâ a cárei putere de re-
zistenfâ este evidentá.
Arta oratoricá hrisostomicá strabicele, ca de obicei, $i in acest
«Cuvint de invasatura...» ca $i in cele doua Omilii pascale puse aici
in paralela.
Sub aspectul compozitiei, al criteriului structurii textului, se re

marca maniera specifica Sfintului loan Gura de Aur de a-$i expune
Cuvìntarile pe baza a frei principii fundamentale : 1) invätätura Bise-
ridi, 2) hristocentrismul, 3) antropoiilia. Aceste principii se releva in
faptul cä tóate Cuvintäri'le sale pun in lumina dogmele Bisericii, iar
aceste dogme sint demónstrate cu argumente revelafionale, scripturis-
tice, deci pe baza inväfäturii Mìntuitorului Iisus Hristos §i a Apos-
tolilor, susfinute apoi cu argumente rationale, cu exemple sugestive
din natura, din istorie, din filosofie, din psihologie, dar mai ales din
viafa sodala. Scopul ultim este iluminarea $i transfigurarea ascultä-
torilor, transformarea viefii sociale creatine intr-o viafa ingereasca,
cereasca. Aladar, in centrul preocupärilor sale sta omul, cu vocafia
indumnezeirii. In elaborarea ideilor, Sfìntul loan Gura de Aur inla-
turä orice artificiu, orice retorism excesiv ori abstract. Structura tex
tului se reliefeazä ca o fasatura artistica farà asperitafi, in care colo
ratura termenilor sluje$te la formarea convingerilor, la ìncalzirea ini-
mii ascultätorilor, la entuziasmul religiös. El vrea sä induhovniceascä,
sä infläcäreze pe cremini cu iubirea pentru Mintuitorul Hristos, inspi-
rindu-le rìvna de a-L imita in existenfa lor cotidianä. De aceea, tóate
Cuvintärile hrisostomice au un carácter familiar, de convorbire spi-
ritualä. Sfìntul Pärinte orator se adreseazä credincio$ilor in mod di
rect, intreabä, se intreabä, uneori retoric räspunde pentru ei sau pen
tru sine. Ideile au mlädiere, expresia lor tinde spre poezie, discursul
cind se inalfä prin fraze lungi, policrome, cind revine la propozifii
scurte $i sentenfioase, antrenìndu-i pe ascultätori la asimilarea acestor
idei, provocìndu-le sentimente de bucurie ori de intristare, de durere
ori de entuziasm, de smerenie $i umilinfä, dar $i de speranfä.
Sfìntul loan Gurä de Aur s-a folosit $i de tóate procedeele clasice
ale artei oratorice, de cele specifice vremii sale indeosebi pe tóate
stäpinindu-le in mod desävir$it. Arta sa nu depä$ea insä niciodatä
domeniul realitäfii, al concretului, in ceea ce prívente scopurile uti-
lizärii mijloacelor expresive. In arta sa compozifionalä este caracte-
ristic realismul. Dar totdeauna stilul rämine limpede, simplu $i fluent,
convingätor.
Pentru cä aceastä paginä se aflä in vecinätatea imediatä a tex-
telor paralele tránsense anterior, sä remareäm, acum cìteva metafore
plastice, perfect adecvate fondului de gindire cre$tinä : «Masa este
plinà, ospàtati-và ío/i !» — aici este vorba de plenitudinea harului dum-
nezeiesc in Sfinta Tainä a Euharistiei. «Vitelul este mu.lt», — expresie
care simbolizeazä trupul $i singele Domnului. «De este cineva slugä
infeleaptä» — slugä, adicä oricare cre$tin ìnfelept, care il ascultä $i
il iube$te pe Dumnezeu. Plin de sens cre$tin este eufemismul : «ador
mire $i somn» — pentru moarte, in sensul specific concepfiei creatine *.
* Exemplele sint extrase din textul : «Cuvint la Sfilitele Pa§ti», traducerea
mentionatä, reaUzatä de Pr. D. Fedoni.
ln «Cuvintul la Pa§ti», din Migne, P.G., voi. 50, col. 439, se remarca frumoasa
metafora : «bunii ace§tia miei», adica noii cremini, botezati in sìmbata Pa§tHor ; pen
tru aceia$i botezafi, in Migne, P.G., voi. 52, col. 770, apare metafora «fiorile cele
duhovnice§ti».
ARTIGOLE Si STUDII 381
Dintre procederle retorice de mare efect, Sfintul loan Gura de

Aur intrebuinteazi, cu predilectie, interogafia si repetida : «De ce te
minunezi daca este o singura masa si pentru bogat si pentru. sarac ?»
Apoi repetida retorica : «lnviat-a Hristos si se bucuri ingerii. lnviat-a
Hristos si viata stipine$te. lnviat-a Hristos si niciun mort nu este in
groapá» («Cuvintul de invatituri...»). Este un vechi procedeu stilistic
oriental, spre a marca gradui suprem, procedeu care continua parale-
lismul din Psalmi. Un amplu fragment in care se u'tilizeazi ca procedeu
retoric repetida este partea íntii a «Cuvintului de invatatura...» : «De
este cineva binecredincios... De este cineva sluga ínfeleapta... De s-a
ostenit cineva postind... etc.». O bogata repetitie, cu un carácter de
ascendenti a ideilor, in acetati timp un «crescendo» emotional, este
oferit de introducerea la textul cu titlul : «Cuvìnt la Stintele Pa$ti» :
«lata a venit la noi praznicul cel dorit si míntuitor, ziua Invierii Dom-
nului nostru Iisus Hristos.
Astazi oamenii s-au amestecat cu ingerii..., inalta impreuni cintiri de
laudi-
Astazi surpata este tiranía diavolului ;
Astazi s-au dezlegat legàturile mortii ?i biruinta iadului a dispirut
Astazi este iari$i vreme potriviti sa rostim acel cuvint profetic :
Unde-ti este, moarte, boldul ?...
Astazi portile de aramá le-a sfirimat Stapinul nostru Hristos si a pier-
dut iarà$i tata mortii...».
Dintre numeroasele figuri de stil ce s-ar putea culege, mentio-
nam aliterada : «Sa nu se plínga nimeni de lipsa. Nimeni sa nu se
tinguiasca pentru pacate... Nimeni sa nu se teama de moarte...». Sau,
mai departe : «Amantu-s-a..., amáritu-s-a..., amaritu-s-a» (in «Cuvin-
tul de invatatura...»).
Tehnica similari in compozitie, limbi $i stil, principine ciliuzitoare,
ideile fundaméntale, culminìnd in iubirea sinceri, profundi fati de
oameni a Sfintului loan Guri de Aur, care se degajeaza din textele
Cuvìntirilor la Sfintele Pa$ti pe care le-am analizat comparativ cu
opera in discute pledeazi pentru paternitatea hrisostomici a «Cuvin-
tului de irivititura la Pa^ti».
De aceea, Sfinta Biserica ne-a transmis acest «Cuvint...», investin-
du-1 cu prestigiu aproape aseminitor aceluia al invátiturii Domnului
Iisus Hristos si a sfintului Aposto! Pavel.
3. Opinii privind
autenticitatea textului
ïn acelaçi scop al confirmirii paternititii hrisostomice —, am exa
minât mai înainte prezenta si integritatea acestui «Cuvînt...» in ve-
chile manuscrise greceçti din fondul BAR — cum este ms. gr. 500 —,
manuscrise ce cuprind Trioade, Penticostare greceçti si slavone, Tipicul
Sfîntului Sava, Evhologii greceçti çi slavone ori in versiuni latine, con-
chizînd cà în tóate acestea textul din J. P. Migne al «Cuvîntului de

învâfâturâ la Pasti» se gaseóte în întregime si nealterat. Se remarca
numai únele neînsemnate deosebiri lexicale — constatate în tipâritu-
rile datînd dupa secolul al XVI-lea, cînd Nicolae Glykis, reformatorul
dialectului greco-atic, a introdus dialectul común sau popular, ca sa
înfeleagâ si credinciosii greci slujba bisericeascà în limba epocii. Ace-
easi unitate si identitate se confirma $i în tóate manuscrisele româ-
nesti cunoscute pînâ acum în càrfile de slujba tipârite pînà în prezent.
Pufinele deosebiri lexicale sau sintactice în versiunile românesti tin
de evoluta limbii literare si nu de intendi programatice pentru alte-
rarea sau modificarea originalului-
Originalul grecesc a fost tradus în limba latina la începutul seco-
lului al XVIII-lea : Sermo catecheticus in Sanctum Pascha — publicat
în editia J. P. Migne cu toatá rigoarea stiinfificâ si critica a timpului.
în édifia J. P. Migne, textelor grecesc si latinesc li s-a adâugat çi
o nota în limba latina 163, al cárei autor nu se cunoaste ; nota arata
cà textul original al «Cuvîntului de învâtâturà...» este un fragment, «o
scurtà cuvîntare care nu este demnà» de Sfîntul loan Gurâ de Aur, «o
formulâ denaturata» — spune însemnarea copiatâ de càtre J. P. Migne
dupâ édifia Maurina a lui Montfaucon.
Aceastà opinie $i-a însusit-o la noi B. P. Hasdeu cînd a analizat
«Cuvîntul de ìnvàfàturà...» din Codex Sturdzanus, identificînd-o în tex
tul grecesc din édifia maurinà si reproducînd ipoteza lui Montfaucon
cà Omilia îi este atribuitâ Sfîntului loan Gurà de Aur fàrà sâ fi fost
elaboratâ de acesta, fàrà sà-i aparfinâ. Hasdeu n-a cunoscut si édifia
J. P. Migne, édifié aproape compietà a scrierilor patristice — si ca
atare nici «Cuvintele Sfîntului Teodor Staiitul» în care este inseratà
Si aceastà Omilie la Pasti a marelui patriarh loan Gurà de Aur.
Unii specialisti în istoria limbii $i literaturii romane, din epoca ur-
màtoare, precum si unii dintre contemporanii nostri, au menfinut pà-
rerea lui B. P. Hasdeu privind paternitatea hrisostomicà a «Cuvîntu
lui... la Pasti». Astfel, filologul G. Mihâilâ, care a publicat un remar-
cabil studiu asupra Manuscrisului slavo-român al Popii Bratul — ca
manuscrisul cel mai vechi în care apare o copie a unei traduceri ro
mânesti a «Cuvîntului...» —, menfioneazà : «...[Omilia] atribuitâ lui loan
Hrisostomul» 164. G. Mihâilâ a identificat textul grecesc al acestui «Cu-
vînt...» în édifia J. P• Migne165, formulînd în studiul sâu ipoteza cà
163. «Qui primus occurit sermo brevissimus, fragmentum est, non Chrysostomo
dignum ; sed melioris tameri notae, quam sequentes, qui a scriptore non indocto
quidem, sed admodum intricato profecti sunt. Septem postea sermones sequuntur
ejusdem scriptoris, qui tanta obscuaritate praeditus est, quanta gaudet perspi-
cuitate Chrysostomus... (= Cel mai scurt Cuvint, care ne apare primul ín tata,
este un fragment care nu este demn de Hrisostom j totu$i, el are un semn dis-
tinctiv mai bun decit urmátoarele [scrieri], care au provenit de la un scriüor
nu chiar neinvátat, dar lipsit de claritate. Dupa aceea urmeazá $apte Cuvintári
ale aceluia§i scriitor care este incárcat de atit de mare obscuritate, pe cit de
mare este limpezimea de care se bucurá Hrisostom» (Migne, P.G., vol. 59,
721—722).
164. G. M i h á i l á , Manuscrisul slavo-román al Popii Bratul, in vol. cit., p. 315.
165. Ibidem, p. 340, nota nr. 63.
ARTICOLE gl STUDII 383
omilia «are la bazà pilda despre lucràtorii tocmiti la vie, din Evan-
ghelia dupà Maiei (XX, 1—16)» 166. Indicala se bazeazà pe faptul cà
pilda evanghelica vorbe$te de lucratori care an fost trimi§i sa lucreze
la vie la diferite ore ale zilei, la terminarea lucrului toti primind piata
egala ; dar in aceastà pericopà evanghelica nu se vorbe$te deloc des
pre Inviere, care constituie miezul «Cuvìntului de invàtàturà la Pa$ti...».
Existà un Comentar la Matei (XX, 1—16) 167 — insà numai in ver-
siunea latina — purtind mentiunea : «incerto auctore», sub numele
Sfintului Ioan Gurà de Aur, dar care nu are legatura de idei cu textul
grecesc al «Cuvìntului... la Pa$ti», $i pe care cercetatorul G. Mihàilà
nu il indica.
Pentru problematica noastrà este important sa aràtam cà acest
«Cuvint...» figureazà in cele mai vechi Tipice grece$ti $i slavone cu-
noscute pina acum din secolele XII—XV. Un indiciu despre existenfa
sa in Tipicul constantinopolitan din Mànàstirea Studion este cà Sfin-
tul Teodor Studitul 1-a introdus in Omilia sa la Pa$ti, a$a cum am
menfionat. Textul «Cuvìntului..» din aceastà Catehezà a Sfintului Teo
dor Studitul este identic cu cel din J. P. Migne, voi. 59 (col. 721—724).
In cercetarea comparatistà pe care am fàcut-o am aràtat cà nu
existà decit citeva deosebiri de lexic $i adàugirea ori omiterea unor
propozifii. In preocuparea de a stabili opinia despre existenja sigurà a
acestui «Cuvint...» in rìnduiala tipiconalà se ive$te o intrebare : dacà
se citea in bisericà, la Inviere, de ce a fost nevoie sà -1 repete Sfintul
Teodor Studitul in textul Panegiricului sàu la Inviere ? Fapt cert este
cà Sfintul Teodor atribuie textul «Cuvìntului...» Sfintului Ioan Gurà
de Aur. Dacà acest text existà in Tipicul constantinopolitan sau in bi
blioteca Mànàstirii Studion, lucrul n-are mare importantà alci. S-ar
putea emite alte ipoteze in legàturà cu textul «scurt» al acestui «Cu
vint de ìnvàtàturà...» :
a) cà el a fost alcàtuit «ad hoc» de un specialist in omiletica hri-
sostomicà — din ideile presàrate in omiliile despre ìnvierea morfilor
la Pa$ti, sau
b) cà a fost extras dintr-o omilie mai amplà redactatà de Sfintul
Ioan Gurà de Aur.
Prima ipotezà este specioasà $i de aceea poate pàrea artificialà.
Cea de a doua ar fi plauzibilà, mai cu seamà cà aceastà Cuvintare
amplà — care cuprinde $i formele textului scurt — a fost identificatà
de prof. V. Grecu in manuscrisul grec aflat la cota 500-BAR ; noi 1-am
regàsit ìntr-un Tipicon grecesc din secolul XV $i in manuscrisul Sbor
nie slav de la BAR purtind cota 148, f. 103 v—105 v, Sbornie ce a
existat in biblioteca Mànàstirii Neamtu $i pe care P. P. Panaitescu
1-a datat ca alcàtuit la inceputul secolului al XV-lea.
Problema care ne preocupà este ipoteza dupà care textul «Cuvin-
tului... la Pa$ti» ar avea originea in Comentariul la parabola lucràto-
rilor viei — Matei XX, 1—16 168 —, publicat de J. P. Migne, (voi. 56).
166. Ibidem, p. 342, nota nr. 72.
167. Omilia XXXI V, in Migne, P.G., voi. 56, 816—822.
168. Ibidem.
In acest volum sìnt incluse 54 de omilii hrisostomice, (de la col. 601

la 946), dar numai in limba latina. Comentariul la Matei XX, 1—16 se
gaseóte in Omilia XXXIV din acest volum, (col. 816—822). In Prolo-
gul editorului se menfioneazà cà autenticitatea este nesigurà.
Lectura acestui Comentariu... ne-a aratat cà nu exista o legatura
directa ìntre «Cuvìntul... la Pasti» si textul Omiliei XXXIV. Credem
cà la baza afirmatiilor lui G. Mihàilà a stat numai similitudinea gene-
ralà dintre textul evanghelic comentat si cel al «Cuvìntului...» in le-
gàturà cu chemarea la mìntuire si cu succesiunea orelor : 1, 3, 6, 9,
11, precum si cu únele afirmatii despre ìnviere.
Omilia XXXIV incepe astfel — dupà ce este expus textul Evan-
gheliei : «Ace7 stàpin de casa este Hristos, a carni casa este cernì $i
pàmintul ; familia Sa este alcàtuità din mulfimea fàpturilor ceretti si
pàminte$ti...» 169.
Ideile din Comentariu... se succed astfel : fàpturile pàmìntesti tre-
buie sà aspire spre cer. Cerul este luminà, iar iadul este intuneric.
Pàcàtosii merg in iad. Chemarea la lucrarea in vie este chemarea la
mintuire. Dumnezeu, ca Tata iubitor si Stàpin, a dat celor chemafi ha-
rul Sàu, cuvìntul, ìnvàfàtura. «Cine pàcàtuieste insà, pierde harul pe
care-1 primeste» 17°. Sfinfii care si-mi insusit harul dumnezeiesc si au
lucrat dupà voia lui Hristos vor fi ràsplàtifi in cer. Ideea cea mai
importantà, in legàturà cu dreptatea si milostivirea Stàpinului, care se
pare cà ar avea o oarecare contingenfà cu acest «Cuvìnt...», este urmà-
toarea : «Deci Dumnezeu, zice Sfìntul loan Gurà de Aur, ii ràsplàteste
pe tofi Sfinfii, si prin aceasta se aratà drept, insà de neamuri se mi-
lostiveste (neamurilor le dà mila sa)... Sau, desigur, ìsi mai aratà marea
Sa milostivire si aici, unde Apostolul zice : «Iar noi cei vii, care vom
ràmìne, nu vom lua-o inaintea celor adormiti» (I Tesai. IV, 15) m .
Intr-o subtilà exegezà a acestui text, Sfìntul loan Gurà de Aur
analizeazà conceptele de nemurire, de nestricàciune si de ràsplatà ;
pentru ca «Dumnezeu sà-$i arate marea Sa milostivire, le dà platà
mai ìntìi celor de pe urmà si nevrednici, dupà aceea celor dintii» 172.
Ideea de mai sus ar fi similarà cu cea pe care o reproducem in con
tinuare, din «Cuvìntul de invàtàturà...» : «si pe cel de pe urmà milu-
ie$te si pe cel dintii mingiie ; si aceluia piatente si acestuia dàruie$te».
O ingenioasà interpretare dà Sfìntul loan Gurà de Aur concep-
tului de egalitate in ràsplata sfinfilor : «Asa cum intr-o coroanà, fiindcà
este rotundà, cìnd te uifi la ea nu vezi nici inceputul, nici sfìrsitul,
tot asa intre sfinti, dacà-i consideràm dupà timpul de pe pàmint, ni-
meni nu este cel dintii sau cel de pe urmà. De aceea, cel ce s-a nàscut
mai inainte primeste piata la urmà. $i pentru cà sfinfii sint egali intre
ei ca si intr-o coroanà, cei care s-au nàscut la urmà primesc cei dintii
piata» 173.
172. Ibidem.
Ideea concorda cu cea din «Cuvîntul de învâtâturâ...» : «pentru

aceasta, intrati toti ìntru bucuria Domnului nostru : $i cei dintìi $i cei
de al doilea, luati piata». Dar textul nu este cu siguranfa al Sfìntului
loan Gura de Aur.
à) Tema invierii $i a bucuriei, Abordata exegetic in Omiliile la In-
viere, in comentariile la Evanghelia dupa Matei (doua omilii hrisosto-
ruice)174, la loan174175176, la Epistola I Corinteni (cinci omilii)176 $i la I Tesa-
loniceni (trei omilii) 177, ideile sìnt sporadice, legate de marele eveni-
ment al Invierii Domnului Hristos, de ìnvierea celor morti, de judecata
de apoi, de pocainta ; aplicàrile lor morale sìnt facute pe teme cu
totul aparte — cum ar fi : inutilitatea luxului mormintelor, a luxului
femeilor, a bogâfiei etc., de$i cu legàturi logice ìntre eie. In aitele se
dezvolta problema rugàciunilor pentru cei morti, a pomenirilor la bi-
sericà $i a milosteniilor etc. Compozitia literarà a textelor nu mai
este solemnâ, are mai mult un carácter didactic. Exemplificam prin cì-
teva fragmente :
«Astâzi în toatâ lumea este bucurie çi veselie duhovniceascâ. As-
tazi $i mulfimea ìngerilor $i ceata tuturor puterilor celor de sus se
bucurà din pricina mìntuirii oamenilor...» 178.
In schimb, in Omilia XLV — la Evanghelia dupa loan — tema
invierii este expusâ astfel : «E bine sa vorbim despre ìnviere... Sa le
spunem $i altora, sa ne aducem noi inaine aminte de ea mereu ; este
o ìnviere, este o judecata ìnspaimìntatoare, dar dreapta... Desigur, este
o ìnviere $i aceasta ìnviere nu este departe... In fiecare zi sa meditam la
aceste adevâruri... sa ne spunem, açadar, unii altora adesea : este o
ìnviere, este o judecata unde va trebui sa dam seama de faptele noas-
tre» 179180. Dacà in aceasta omilie ìnvierea este legata de ìnvierea mor-
tilor, in alta ea este legata atìt de ìnvierea morfilor cît çi de nestri-
càciunea trupurilor inviate : «Atunci Pilât le-a dat pe Iisus sa fie ras-
tignit... Deoarece trebuia ca çi alfii, afarà de soldati $i evrei, sá fie
convinci de ìnviere, mormìntul s-a deschis çi Ìnvierea lui Iisus a fost
total adeverità».
Cìt de marita este puterea Celui râstignit : El ìi convinge pe mu-
ritori cá moartea nu este nicidecum o moarte ; astfel, ace$tia nu-i so-
cotesc pe morfii lor ca pe ni$te oameni pierdufi pentru ei, ci ca pe
ni$te frati care le-au luat-o ìnainte ìntr-o lume mai bunâ. El i-a con
vins câ acest trup stricâcios $i pamìntesc va fi ìmbracat in nestrica-
ciune, hainâ cu mult mai de prêt decìt cele mai bógate stofe de aur
$i matase 18°. Spre a ìntari convingerea in ìnvierea cu aceleaçi trupuri,
Sfìntul loan Gura de Aur afirma : «...A nu crede in ìnviere este a nu
174. Apud M. J e a n n i n, Saint Jean C h r y s o s to m e vol. VII, Paris, 1865, passim.
175. A b b é J o l y , op. cif., passim.
176. Comentariiie sau Explicarea..., trad cit., de arhim. Th. Athanasiu, Omiliile
XXXVIII—XLII, p. 524—591.
177. Comentariiie sau Explicarea Epistolei câtre Coloseni, I çi II Tesaioniceni, a
celui j ntre siinfi pârintelui nostru Ioan Chrisostom, trad. de arhim. Th. Athanasiu,
Bucure$ti, 1905; Omiliile VI—VIII, p. 220—249.
178. Sf. I o a n H r i s o s t o m , Cuvîntâri la praznice impârâteçti, trad. cit., p.
216.
179. M. J e a nn i n, op. cit,, vol. VIII, Omilia XLV, p. 319, coloana I.
180. A b b é J o l y , op. cit,, vol. II, 1864, p. 75—76, coloana II.
8 . Mitropolia Olteniei c. 62
cunoa$te puterea cea nebiruità a lui Dumnezeu $i care este destoinica

spre toaite, fiindcà dacà din cele ce nu sìnt a fàcut cele ce sìnt, apoi
cu atìt mai mult pe cele descompuse va putea sá le aducà la viatà» 181.
Mai departe, insistìnd asupra ideii, intr-o alta omilie, spune : «Invie-
rea este a trupului cazut §i mort... $i Hristos acelaî trup luìnd, S-a
facut pìrga (ìncepàturà) celor inviati...» 182. «A murit cu moartea trupu
lui. Deci dacà a murit cu aceastà moarte, apoi $i cu aceastà inviere
a inviat, adicà cu cea a trupului» 183.
b) Tema biruinlei asupra moria. Este tratatà cu deosebit patetism.
Incépìnd cu OmiUa XXXIX — la Epistola I Corinteni vorbitorul ne ofe-
rà un stràlucit $irag de idei privitoare la dogma Invierii lui Hristos $i
la invingerea mortii. Exemplificàm. : «Dacà murind E1 n-a putut ìnvinge,
apoi nici pàcatul n-a fost ràscumpàrat, nici moartea n-a fost nimicità,
ilici blestemul n-a fost desfiintat». $i mai departe : «Moartea Lui a fost
dezlegarea de pàcate...» ; dacà E1 n-a inviat, apoi moartea ràmìne nemu-
ritoare» 184 ; «Ràul fiind doborit, apoi cu atìt mai mult moartea va in-
ceta a mai exista» ; «...In ziua cea de pe urmà, du$manii lui Dumnezeu
vor fi cu totul desfiintafi, ìmpreunà cu moartea, cu diavolul $i cu de-
monii» 185. Apoi, pe un ton adecvat, triumfàtor, se anunfà : «Domnul a
murit... $i moartea a surpat-o» 186. Referindu-se la invierea trupurilor
din stricàciunea mortii, Sfìntul Apostol Pavel se bucurà $i exclamà :
«Unde-fi. este, moarte, boldul tàu ? Unde-ti este, iadule, biruinta ta ?
(I Cor. XV, 55)».
Sfintul loan Gurà de Àur a consacrat o Omilie la cuvintul «Cimitir
la Stinta Cruce», in care demonstreazà cà cei morti sìnt numai ador
miti : «Locul s-a numit coemeterium, zice el, adicà loc de odihnà $i de
adormire, ca sà $titf cà cei ce au murit $i au fost ingropafi aici nu sìnt
morti, ci numai au adormit» 187. Tot acest fragment este in deplinà con
vergerá de idei conceptualà $i de expunere cu aproape jumàtate din
textul «Cuvìntului de ìnvàtàturà...» din Penticostar — dacà urmàrim
ideile incépìnd de la cuvintele : «niineni sà nu se teamà de moarte...» etc.
c) Tema bucuriei míntuirii. Bucuria pascalà este strìns legatà de
bucuria mìntuirii universale, deoarece in fata lui Dumnezeu toti oa-
menii sìnt egali. La aceastà bucurie sìnt chemati $i bogatii $i sàracii
deopotrivà : «Bogatii $i sàracii ìmpreunà bucurati-và !» («Cuvìntul de
ìnvàtàturà...» din Penticostar). Bucuria Invierii Domnului Hristos tre-
buie sà alunge orice durere : «nimeni, aladar sà nu fie azi mìhnit din
pricina sàràciei, càci este praznic duhovnicesc» 188. Chemarea lui Dum
nezeu este egalà pentru tofi : «Stàpin al sàracului $i al bogatului, Dum-
181. Comentara ¡a Epistola I catre Corinteni a celui..., trad. cit.f de arhim. Ttí.
'Athanasiu, Omilia XL, p. 574.
182. Ibidem, Omilia XLI, p. 581.
183. Ibidem, Omilia XXXVIII, p. 529.
184. Ibidem, Omilia XXXIX, p. 546—547.
185. Ibidem, p. 559—560.
186. Ibidem, Omilia XLII, p. 592.
187. M. J e a n n i n , op. cif., voi. Ili, p. 210.
188. «Cuvìntul...», trad. pr. D. F e c i o r u, in voi. cit., p. 217.
i
€
ART ICOLE $1 STUDI!' 387
nezeu a pregàtit cerul $i pentru unul $i pentru altul $i El îi cheamâ pe

toti la masa Sa duhovniceascâ» 189190. «Masa este plinâ, ospâtafi-và to{i»
— spurie Sfîntul loan Gura de Aur în «Cuvîntul... la Paçti».
d) Teina euharisticâ, tema centrala, este expusâ eu solemnitatea
cuvenitâ : «Masa este plinâ, ospâtafi-vâ toti. Vitelul este mult... Gustati
loti din ospâtul credintei, împârtâ$iti-vâ toti din bogara bunâtâtii»
«Cuvîntul de ìnvàfàturà...».
în dezbaterea comparatista asupra celor trei Cuvîntâri la Pa$ti am
subliniat locurile paralele unde este vorba de Stinta Euharistie ; aici,
vom cita un fragment din Omilia XLVI — Comentariile Sfîntului loan
Gurâ de Aur la Evanghelia dupa loan, unde face elogiul Sfintei Euha-
ristii : «Va dau trupul $i sîngele Meu, prin care mi-am luat firea voas-
trâ omeneascâ. Acest sînge formeazâ în noi un chip împârâtesc $i strâ-
lucit : zugrâveçte o frumusefe de necrezut... Acest sînge se râspîn-
de$te imediat în sufletul celui care 1-a bâut, îl hrâne$te, îl face sa
creascâ. Acest sînge, cînd îl primim eu vrednicie, izgoneçte demonii, el
cheamâ $i ne aduce ingerii, $i chiar pe Stâpînul îngerilor... Cînd de-
monii vad acest singe, fug, iar ingerii vin. Sìngele acesta cìnd s-a var-
sat, a spàlat $i a curàfit toatà lumea...» 19°. Inaintea «Potirului duhovni-
cesc, cel nemtinat al singelui Stàpinului», tofi cei din bisericà sint
egali : «O singura masa, $i pentru bogat $i pentru sarac. De este cineva
bogat, nu poate sa adauge nimic mesei, de este cineva sàrac, intru
nimic mai pufin decit bogatul nu-1 va impiedica sàràcia de la impartà-
$ire, càci harul este dumnezeiesc... De ce te minunezi daca este o sin-
gurà masà pentru bogat $i pentru sàrac ? Chiar pentru impàrat..., deci
$i pentru impàrat $i pentru sàracul, care stà pentru a fi miluit, este o
singurà masà. Astfel sint darurile Stàpinului. Nu dà impàrtà$ania dupà
ranguri, ci dupà voinfa §i starea sufleteascà» 191.
Din aceste teme expuse, in structura càrora se pot pune in evi-
denta atit analogii de idei cit modalitàti de expresie similare —
únele de detaliu —, se deduce cà eie sint formulate de acela§i pro-
tund ginditor §i orator cre$tin, Sfintul loan Gurà de Aur.
In studiile de literaturà veche romaneascà, apàrute recent la noi,
s-a stabilit cà atit Codicele de la leud, cit $i Codicele Todorescu, sint
copii dupà Cazania II (Cartea de invàfaturà) a Diaconului Coresi, tipà-
rità la Bra$ov in 1581 192. In ace$ti codici se aflà, dupà cum am aràtat
in paginile aniterioare, $i «Cuvintul... la Pa$ti» al Sfìntului loan Gurà
de Aur.
O comparale ìntre textul Comentariului la Matei... din J. P Migne,
voi. 56, col. 816—822 $i cele trei Cuvîntâri la Pa$ti asupra càrora am
189. A b t i é J o 1 y, op. cit,, vol. VjTI : C o m e n tarii la S íin tu l lo an , Omilia ¡89,
p. 189, col. II, precum $i Omilia 90 «la Inviere», unde face un convingátor
paralelism intre bogáfie $i sárácie, col. 192— 193.
190. M. J e a n n i n , op. cit., vol. V III; C o m en tarii la S íin tu l lo an , paragraful 4,
p. 324, coloana I.
191. In v o l. cit L, trad. de Pr. D. F e c i o r u , p. 202 $i in M ign e, P.G., vol. 50,
partea a 2-a, col. 437.
192. M. T e o d o r e s cu, $i I. G h e \ i e, M a n u sc risu l de la leu d , Bucure$ti, 1977,
p. 36.
insistât mai înainte nu este utilâ, deoarece textul din Matei XX for-
meazà obiectul unei omilii exegetice, iar Cuvîntârile intra în categoria
panegirícelos cu un ait carácter $i implicit o alta structura literarâ.
Singura analogie ce se poate stabili este tema ìnvierii, dar in Comen-
tariul la Maíei XX este atinsâ numai in treacàt, pe cìnd in panegirice
ea este o problema centrala. O analiza comparatista se poate face
numai ìntre Omilia la Pa$ti din Cazania II coresiana — «originalul»
copiilor Codicelui Todorescu $i Ieud — care are titlul : «Invaiatilia
ìntru stìnta §i marea Duminìca a Paçtelor — (scrisâ de Sfìntul Ioannu
Zlatoustu) — Cuvintul 12» 193f $i cele trei Cuvìntari la Pasti, puse mai
înainte în paralela. «Cuvîntul de învâtâturâ la Paçti» din Penticostar,
în special, se gaseóte integral în Cuvîntul 12, la Diaconul Coresi, eu o
singurâ modificare la începutul textului çi un fragment propriu acestei
Cuvîntâri introdus în partea finalâ. întrucît sînt semnalate mai sus, nu
le mai repetâm acum.
Un fragment dezvoltat, ca un înaripat imn închinat pàcii, a fost in
tercalât la jumâtatea textului «Cuvîntului de învâtâturâ...» {Migne, P.G.,
vol. 59, col. 721—724) — însumînd 11 rînduri. El cuprinde ideea ier-
târii, a fraternitàfii, a împâcârii $i a dragostei, componente ale marii
virtuti care e pacea. Unele idei din Cuvîntul 12 coresian sînt analoage
celor din Canonul învierii — de la Utrenia Paçtilor, iar expunerea ideii
iertârii, cu care începe fragmentul intercalât în «Cuvîntul de învâtâ
turâ», este aproape identicâ cu Slava de la Laude din noaptea Sfintelor
Pasti : «Dereptu aceaia, frazioni, sâ ne dezlegâm -tóate vrajbele unulu
de la alaltu si pizma ceaia reaoa, si sâ ertâmu toti pentru înviere. $i sâ
zicem celora ce urâscu pre noi câ «fratii nostri sînteti», si aceçtea eu
dragoste sâ-i cuprinderemu» (p. 118).
Din aceste analogii se poate conchide câ Sfîntul Iosif Studitul,
autorul acestei rînduieli din Penticostar, s-a inspirât din Cuvîntarea la
care ne-am referit, prelucrînd-o poetic. Compozitia, stilul, figurile reto-
rice, sînt caracteristice Sfîntului loan Gurâ de Aur ; cele care se gâsesc
în a doua parte a acestui «Cuvînt de învâtâturâ» nu constituie un caz
izolat în panegirícele sale. Acelasi procedeu de redactare se constatâ
Si în Omiliile exegetice la înviere, în care introducerile sau finalurile
aplicative au alte teme, cum ar fi : combaterea luxului în îmbrâcâmintea
femeilor sau a monumentelor funerare luxoase $i somptuoase. Pretu-
tindeni însâ se remarcâ aceeaçi profunzime a ideilor.
*
Ocupîndu-se eu toatâ competenfa de aceastâ scriere hrisostomicâ,
în studiul menfionat G. Mihâilâ pune în paralelâ manuscrlsele Popii
Bratul, al Popii Grigorie din Mâhaci çi Fragmentele-Iorga, formulînd
urmâtoarea concluzie :
«Açadar, avem în fatâ trei traducen diferite (efectúate de autori
diferiti — precizarea noastrâ, t N.V.) ale acestei Omilii scurte, destul
de modeste în fond, atribuitâ lui loan Hrisostom, dar care, ìntrucìt se
193. D i a c o n u l Coresi, C a rte de ìn v à fà tu rà (1581), ed. 1914, C u v în tu l 12,
la p. 115—119.
ARTICOLE ÇI STUDI! 389
refera la cea mai mare sârbâtoare creatina, a atras de timpuriu atenfia

primilor traducâ/tori romani care aveau nevoie de un text pentru
predica la Paçti» 194.
Cercetâtorul mai arata câ o predica asemânâtoare, atribuitâ tot lui
loan Hrisostomul, se gâseçte in Evanghelia cu învâtâturâ — 1581, în
Codicele de la Ieud $i in Codicele Todorescu — o omilie mai ampia,
care începe $i se termina altfel, avînd numai la mijlocul textului un
fragment aproape identic cu partea centrala a predicii precedente 195.
Ca sa epuizeze datele acestei problème, el semnaleazâ $i ipoteza lui
V. Grecu in legatura cu textele din lucrârile menfionate, dupa care
aceastâ a doua predica, mai ampia, este declaratâ neautenticâ hrisos-
tomicâ $i atribuitâ patriarhului loan Caleca. Cu spiritul sâu sintetic
G. Mihâilâ formuleazâ în final o apreciere logica $i flexibilâ : «Totu$i,
influenfa omiliei atribuite lui loan Hristostomul asupra acesteia din
urmâ 196, înrudirea lor, nu poate fi pusâ la îndoialâ, avînd în vedere
pasajul central împrumutat din prima» 197.
Nu s-a intreprins pînâ acum vreun studiu comparativ al acestor
versiuni româneçti cu textul grec din J. P. Migne, $i mai aies nu s-a
semnalat la noi existera acestui «Cuvint de învâtâturâ...», cu o Pre-
doslovie, in Catehezele Sfîntului Teodor Studitul, fapt de o important
esentala in demonstrarea paternitâtii hiisostomice a textului in dis-
cufie. Nici prof. V. Grecu — cel care a prezentat pentru prima oarâ în
literatura romàna existenfa unni original grecesc pentru Cazania lui
Coresi — 1581, anume Ms. grec 500 19819— care confine o culegere de
Cuvîntâri aleâtuitâ în cea mai mare parte de patriarhul loan Caleca,
unde este inclusa $i Omilia a 12-a : «Cuvîntul de ìnvàfaturà la Sfintele
Pa$ti» — nu a cunoscut existera textului scurt al «Cuvîntului...» din
editia J. P. Migne. Ceea ce 1-a déterminât sâ nege paternitatea hrisos-
tomicâ a versiunii aflate în Ms. grec 500 a fost faptul câ nu-i cuno$tea
ceea ce G. Mihâilâ numeçte : «înrudirea» — de fapt, identitatea.
Astâzi Patristica se aflâ în posesia certâ a trei texte greceçti ale
acestui «Cuvînt...» :
A. Forma cea mai scurtâ, în J. P. Migne 199 — «Cuvînt» indepen-
dent, dar trecut de editor în categoria «spuria».
B. O forma mai dezvoltatâ — numai printr-un adaos final la textul
scurt citât mai sus, $i anume, «Cuvîntul» introdus de Sfîntul Teodor
194. G. M i h à i 1 a, op. cit., p. 342.
195. Ibidem , p. 343.
196. Este vorba de textul cel mai dezvoltat al «Cuvîntului de învâtâturâ...» — cum
se gâseçte consemnat în C az an ia lui Coresi — 1581.
197. G. M i h â i l â , op. cit., p. 343—344.
198. M a n u sc risu l g re c e sc nr. 500 de la BAR—Bucure?ti, sem nalat $i de Const.
Litzica în C a ta lo g u l m an u scrise lo r g re c e ç ti din B ib lio te c a A cad e m ie i R om àne,
Bucureçtà, 1900, la nr. 599, p. 278—284, unde este analizait continutul acestui
manuscris. In C o d ic e le g re c e sc nr. 500, textul dezvoltat al Omiliei hrisostomice
se aflâ la p. 224—235, iar C. Litzica face menfiunea câ ea apartine Sfîntului
loan Gurâ de Aur. Lucrarea lui V. Grecu la care ne referim este : Izv o d u l
p rin cip al bizantin p en tru C a rte a cu ìn v a fà tu rà a D iaco n u lu i C o re si din 1581,
O m iliile p atriarh u lu i lo a n X IV C a le c a (1334— 1347), Burniresti, 1939.
199. Vol. LIX, col. 721—724.
Studitul în Omilia a IV-a a Catehezelor sale, la punotul 2 eu titlul :

’Apx'/j xoî) Xp7|<3oaTÔ(jLOü — Arhi tou Hrîsostomou — absolut identic eu
textul în forma scurtà, pînà la propozifia finalä inclusiv : «...Caci Hris-
tos înviind din morfi, s-a fàcut începàturà celor adormifi» 200.
C. Forma cea mai dezvoltatà, din Ms. grec 500 — BAR (de la p. 224
la 235), tradusà apoi copiata aidoma la Coresi, Cazania din 1581 — ca
Omilia a XH-a —r dupa un intermediar slavon.
Din aceste trei variante ale textului «Cuvîntului de inväfäturä la
Sfintele Pa$ti», pîna acum nu a fost cunoscut $i implicai în discuSie de
critica $i de istoricii literari textul din Omilia Sfìntului Teodor Studitul,
iar Omilia a 12-a din Cazania-Coresi (1581), in care este inclus201, a
fost atribuita inexact de V. Grecu patriarhului Ioan Caleca.
Examinìnd comparativ Cateheza Sfìntului Teodor Studitul, in care
«Cuvìntul...» hrisostomic define un loc principal, $i Omilia a XlI-a din
Cazania II — Coresi, 1581, rezultà citeva interesante consideraci :
— Ambele texte oonfin integrai «Cuvìntul... la Pa$ti» ;
— Sfìntul Teodor Studitul precizeaza in «Predoslovia» Catehezei
sale autentioitatea hrisostomicà a «Cuvîntului de invasatura...» ;
— Omilia din Cazania II — Coresi are titlul : «Invasatura a pàrin-
telui nostru íntru sfinSi, loan, arhiepiscopul Constantinopolului, Hrisos-
tom, pentru marea duminica a Paçtilor», în partea a doua a acestei
omilii fiind inclus $i «Cuvìntul de invasatura...». Dar titlul textului este
dat pentru omilia ìntreagà sau numai pentru partea a doua ?
Admifìnd ca o alta persoana un colecfionar — a fost autorul
omiliei, ca a inclus «Cuvìntul hrisostomic...» $i a atribuit ìntregul text
Sfìntului Ioan Gurà de Aur, ar ìnsemna ca a fol-osit acela$i «Cuvînt...»
care era realizat independent ìn cult, la Sfìnta Inviere, textul scurt al
«Cuvîntului de invasatura...» cu foarte mici deosebiri $i un adaos, ìn
stilul Sfìntului Ioan Gura de Aur. Atìt stilul, cìt $i lexicul omiliei din
Cazania II — Coresi — care are la bazâ Ms. grec 500, pâstrat la
Biblioteca Academiei-Bucureçti — pledeazâ pentru autenticitatea hri-
sostomica.
Prezenfa aceluia$i «Cuvint din noaptea Sfintelor Pa$ti...», atìt in
Cateheza Sfìntului Teodor Studitul cìt $i ìn textul omiliei din Colecfia
patriarhului Ioan din Calcedon (sau Ioan Caleca — dupa ipoteza lui
V. Grecu) — ambele menfionate ca aparfinìnd Sfìntului Ioan Gura de
Aur — este un argument pentru autenticitatea hrisostomica.
Singura forma a acestui «Cuvint..-» cunoscutà la noi, a$a cum a
fost copiata in Codicele Carda?, in Codex Sturdzanus este cea
scurta, studiata de cercetätori $i de istoricii limbii $i literaturii noastre
vechi.
Forma a doua (B), ceva mai dezvoltatà, din Cateheza a IV-a a
Sfìntului Teodor Studitul, a fost cunoscutà ìn prima traducere romà-
200. Sfìntul Teodor St-uditul, Omilia IV : C u v in t de in v à fa tu rà ìn stìn ta
p re a m a rita D um in ica a Paçtiloir (punctul 2, C u v ìn tu l lu i H riso sto m ), ìn
M ign e, P.G .f XUIX, 709 A-C 712 A-D, Paris, 1860.
201. Vezi D i a c o n u l C o r e s i , C arte cu ìn v a fa tu rà (1581), publicata de Sextil
Pu$cariu çi A lexie Procopovici, vol. I, 1914 — textul la p. 117— 119.
ARTICOLE ?I STUDII 391
neascâ a Catehezelor sale, sâvîr$itâ de episcopul Filaret al Rîmnicului,

în secolul al XVIII-lea 202. A putut fi cunoscutà doar de mediile ie-
rarhice, mai aies monahale, care utilizau o asemenea scriere in cuit.
Faptul câ nu a atras luarea aminte a lingviçtilor $i istoricilor literaturii
noastre vechi spre a-i determina la un studiu comparatist, cel pufin
între aceste doua forme, se poate explica cel pufin pînâ la un punct
prin aceea câ aceste Cateheze erau destinate monahilor din mânàstiri,
îndeosebi.
Aça curri se aratà $i în Precuvlntarea acestei traducen, episcopul
Filaret al Rîmnicului expune motívele care 1-au déterminât sa o rea-
lizeze, $i cum anume a procédât, menfionînd în chip onest : «/nsa nu
din cuvint în cuvînt, una pentru câ fieçti ce limbâ are harul sâu, alta
pentru câci nu am gâsit cartea Siîntului cea ellineascâ, çi am fâcut tâl-
mâcirea dupa cea tâlmâcitâ pie Jimba cea proasâ, cea greceascâ» 203.
Episcopul Filaret formuleazà în aceastâ Prefafâ, pentru prima oarâ în
literatura noastrâ; principine specificitâfii fiecàrei limbi vorbite $i scrise
(«fieçte ce limbâ are harul sâu»), ca lexic $i stil literar, arâtînd câ o tra-
ducere nu înseamnâ reproducerea cuvînt eu cuvînt decît în cea mai
strînsâ relafie cu sensul ideii, finínd seama de caracteristicile limbii din
care se traduce $i în care se traduce. Distincfia pe care o face episcopul
Filaret între Cartea Sfìntului cea elineascâ çi limba cea proastâ gre-
ceascâ, sugereazâ câ nu a avut textul Sfîntului Teodor Studitul în dia-
lectul atic, ci pe cel în dialectul común — adicâ cel popular, care trami
tase în redaçfiile literare grece$ti prin N. Glykis. Putem presupune câ
a avut la îndemînâ chiar textul Catehezelor Sfîntului Teodor Studitul
în redaefia lui Glykis de la începutul secolului al XVI-lea.
Din comparala primelor douâ forme în care cunoaçtem textul aces-
tui «Cuvînt de învâfâturâ...» al Sfîntului loan Gurâ de Aur în traducere
româneascâ nu am remarcat nici o deosebire între ele, iar dimensiunile
textului nu depárese pe cele din Codicele mai înainte menfionate, adicâ
prima formâ a «Cuvîntului...» existentâ în édifia J.P. Migne.
Textul tradus de episcopul Filaret al Rîmnicului este identic $i în
lucrarea tipâritâ în anuí 1940 de arhimandritul — pe atunci — Athanasie
Dincá 204.
Am mentionat faptul, important pentru exegeza noastrà, o exegeza
comparatista a textelor, cà Sfintul Teodor Studitul are §i o mica Predo-
slovie la «Cuvìntul...» hrisostomic. Acest exordiu li apartine. In conti
nuare este reprodus textul omiliei in chip fidel, de la prima fraza :
«De iasté cineva cre$tin bun $i iubitor de Dumnezeu...», sfìr$ind in
acelaî chip :
202. Vezi C u v in tele S tìn tu lu i P àrin telu i n o stru T h eo d o r S tu d itu l, tàlmacite de pre
limba cea proasta greceascâ si ìndreptate de Sfintitul Parinte chir Filaret.
episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1784. «Cuvìntul...» Sfîntului loan Gurâ de Aur
la Pasti se gâseste la f. 86 r—87 r.
203. Ibidem , f. 4.
204. Axhim. A t h a n a s i e Di ¡ n c á , C u v in te le S fîn tu lu i T eo d o r Stu d itu l, Bucu-
resti, 1940, Cuvìntul 69 : « In sfìn ta §i m area D um inicà a Paçtilor...», p. 295—
296.
M ITROPOL1A OLTENIEI
«Cà Hristos sculindu-Se din morti, incepàtorul celor adormiti S-a

fàcut. Aceluia e marirea $i stàpinirea in vecii vecilor. Amin !».
Intregul text al Predosloviei este scris in spiritili hrisostomic $i se
constituie intr-un elogili al celui mai stràlucit omilet al cre$tinàtàtii pri-
mare :
«Ce este aceastcì, pàrinfilor $i frafilor iubitori de Hristos ? Ce este
aceastà mare stràlucire ce lumineazà astàzi a?a lumea ? Ce este de im-
podobe$te a?a Biserica ? Ce lucru este de ne-am schìmbat noi starea ?
Eri eram posomorifi ?i Intristafi $i astàzi intra iuminà $i bucurie ;
eri intra scirbà astàzi intru veselie • eri in saspinuri $i astàzi intra
cintàri de bucurie.
Intreb ce este pricina aceasta care ne-a adas aceastà Iuminà $i
bucurie ?
Hristos a inviat din morti, a dàruit tuturor oamenilor inàltare la
cer, a deschis raiul $i a slobozit intrarea la toti care vor crede intrinsul.
O, adincime nemàsuratà ! O, indiarne nesocotità !, O, tainà nouà
ce covir$e$te toatà priceperea mintii !
Ingerii laudà mintuirea noastrà, bucurindu-se ; proorocii dàntuiesc
vàzind implinirea proorocirilor lor ; toatà lumea se bucurà §i saltà du-
hovnice$te, càci a stràlucit aceastà zi mintuitoare, a stràlucit soarele
intru dreptate.
Deci cine poate a làuda cu vrednicie dami zilei, cine altul in afarà
de Pàrintele nostru (Sfintul Ioan Gurà de Aur), vestitomi cel cu mare
glas al milostivirii lui Dumnezeu, dintru al càrui rost (gurà) izvoràsc
dumnezeie$tile cuvinte ale Duhului, mai mult decit riul Nilului, cel care
are mintea limba de aur, Hrisostom ? Numai el poate sà màreascà, sà
laude, sà plesneascà cu miinile sà proslàveascà Invierea Domnului.
Eu (Sfintul Teodor Studitul) pufine cuvinte gràiesc, dar dascàlul
(Sfintul Ioan Gurà de Aur) este gata a zice ca un ritor mare ce este
me§te$ugàret la cuvinte $i clopot cu mare sunet al Sfintului Duh.
N o i s à firn g a ta sà-1 ascu ltàm , ca §i noi s à v e d e m a stà z i ce te i de
d aru ri $i v re d n icii fà g à d u ie $ te s à ne d e a v e s tito m i p o càin te i, a l d o ilea
M ergàtoriU ’ in ain te Io an ».
In continuare este reprodus «Cuvintul...» Sfintului Ioan Gurà de
Aur :
«De este cineva cre$tin bun $i iubitor de Dumnezeu...» etc., etc.,
pina la sfìr$it : «...cà Hristos sculìndu-Se din morti...» etc. 205.
Aceastà foarte concisa Predosl-ovie, paginà aproape filocalicà, in
deplinà consonantà au substanta $i stilul omiliilor hr isostomi ce, are
menirea sà explice $i adaosul de la sfinitili «Cuvìntului...» — adaos ce
pare a fi un comentariu sau epilog redactat de Sfintul Teodor Studitul.
Analizind in paralela textul grecesc 1) — la Sfintul Ioan Gurà de
Aur din J.P. Migne, P.G. (LIX, col. 721—724), $i 2) textul grecesc tot din
J.P. Migne, P.G. (XCIX, 709—712) — din Cateheza Sfintului Teodor
Studitul, constatàm o concordantà perfecta a ideilor, fiind numai cite-
205. Predoslovie l<a «Cuvintul...» celui diintru sfinti Pàrintelui nostru Ioan Zlatoust,
in Sfinta $i M area Duminicà a Pa^tilor (Migne, P.G., XCIX, col. 710 A-C) —
dupà traducerea rom àneascà a episcopului Filaret al Rimnicului, f. 86.
va deosebiri lexicale si un scurt adaos in textul 2), alcätuit din doua

fraze : A) xai xa ep*fa Ss^sxat xtjv 'fvwjxT/v aorcaCexat. B) avsoxYj XptaxoS xal
Ca)7] ôXtxeuxat.
La confruntarea ambelor texte eu primele traduceri românesti,
pästrate pinä astäzi in copii in Codicele Carda$ si in Codex Sturdzanus,
am remarcat un element edificator : ultima frazä lipsä din textul hri-
sostomic din J.P. Migne 1) $i adäugitä in textul Sfintului Teodor Stu-
ditul ; aceastä frazä figureazä si in cele doua manuscrise române$ti.
Astfel, in Codicele Carda$ se gäseste prin expresia : «lnvis-au Hristos
Si viatâ vietuieçte», iar in Codex Sturdzanus : «/nviese Dumnezeu $i
via fa viie».
Prezenfa acestei fraze ne indreptäfeste sä credem cä traducätorul
in slavoneste al textului Sfintului loan Gurä de Aur a avut in fafä
ambele texte grecesti — sau o alta variantä a textului hrisostomic, in
care figura si fraza din urmä —, altfel neavind de unde sä introducä la
locul respectic exact aceastä frazä.
Putern formula acum ipoteza cä traducätorul a putut sä cunoascä
Si forma cea mai dezvoltatä a «Cuvintului...», pentru cä la confruntarea
eu Ms. grec 500-ßAft am constatât cä fraza in discufie existä si aco-
lo, dupä cum se gäseste si in Codicele Todorescu si in Cazania lui
Coresi — 1581 2()6.
Specialistii care au lucrat la stabilirea textului Sfintului Teodor
Studi-tul au comparât textele hrisostomice înitre eie $i au notât $i aceas
tä observafie foarte prefioasä pentru stabilirea auteniticiitäfii . «Cuvin
tului de inväfäturä...» ; «Exstat sequens sermo vel iragmentum in editio-
ne Maurina (t. VIII, p. 250). Spurium incaute Montfauconius judicavit
(vide huiusque Patrologiae, t. LIX, col. 721). Nunc autem, Studita ju-
dice, inter genuina divi Patris scripta poni debet» (= Cuvintarea sau
fragmentul urmätor existä in édifia Maurina (t. VIII, p. 250). Montfau-
con, din neatenfie, a considérât cä acest fragment este o creafie apocri
fa incintätoare (vezi si Patrologia, Migne, t. LIX, col. 721). Acum insä,
dupä judiciosul Teodor Studitul, trebuie ca acest fragment sa fie pus
între scrierile autentice ale Sfîntului Pariate» 206207, (sublinierea noastrâ,
t N.V.).
Problema paternitäfii «Cuvintului... la Pasti» a fost dezbätutä si in
secolul nostru, relativ recent. Astfel, LA. de Aldama a întocmit in 1965
un Repertorium al scrierilor «pseudohrisostomice» — cum le munente el
— Si, la punctul 89 din acest Repertorium, este menfionat «Cuvîntul...
la Pasti». El reproduce începutul si finalul, iar in prezentarea pe care o
face reia ideile controversate in aceastä problemä : a lui Montfaucon
Si cea a criticului care a éditât Catehezele Sfîntului Teodor Studitul,
acesta afirmind paternitatea hrisostomicä. Iatä-i cuvintele proprii :
«Qui sermonem hunc invenit insertum in oratione S. Theodori Stu-
ditae «In Sancta Pascha», atque ab eodem Theodoro 'tributum Chrysos-
tomo (NBP 5, 4, 24—33), fragmentum tenuit genuinum... Id autem cons
tare videtur et textu (Cod. Vat. gr. 1517), quern edit N. Franco, in Roma
206. -N. D r a g a m i , D ou a m an u scrise vechi..,, p. 191— 195 çi C az an ia din 1581...,
p. 115—119,
207. Migne, P.G., XCIX, 709—710, nota nr. 3.
e rodente, 1 (1910), 370—373. Ibi enim et prologus Studitae praecedit

et eiusdem epilogus apponitur statini post verba a Montfaucon edita
(sine conclusione). Ceterum textus Studitae confirmât antiquissimum
usum liturgicum Ecclesiae graecae, quo sermo hic catheheticus, sub no
mine Chrysostomi legitur in Matutina Paschatis post ritum «ample-
xus» (= «El a descoperit aceastâ Cuvîntare introdusâ în «Cuvîntul...»
Sfîntului Teodor Studitul «La Sfintele Pasti», $i este atribuitâ de câ-
tre acelasi Teodor lui Hrisostom (NBP 5, 4, 24—33) ; el a pâstrat frag
ments neschimbat... Acest (fragment) însâ se pare câ exista $i în tex-
tul (Cod Vat. gr.f 1517), pe care 1-a éditât N. Franco, în Roma e l'Ori
ente, 1 (1910), 370—373. Caci aici stâ înainte Prefata lui Teodor Stu
ditul $i este adâugat un epilog al aceluiasi, îndatâ dupa cuvintele expu-
se de Montfauconius (farà concluzie). De altfel, textul Sfîntului Teodor
Studitul întâreste cea mai veche practicâ liturgica a Bisericii grecesti
(adicâ ortodoxe), în care acest Cuvînt catehetic se citeste sub numele
lui Hrisostom în dimineata Pastilor, dupa care urmeazâ ritul «Sârutâ-
rii» (cf. Franco, op. cit., p. 368—369) 208209.
Desi nu*a fâcut o analizâ filologica a textului despre care discuta,
din compararea lui eu Cod. Vat. gr. 1517, éditât de N. Franco, se con
stata câ textul din Cateheze confirma cea mai veche practicâ a Bise
ricii Ortodoxe de a citi acest «Cuvînt...» al Sfîntului Ioan Gurâ de Aur
la sfîrsitul Utreniei din noaptea Sfintelor Pasti.
Aceeasi opinie o întîlnim de pildâ $i în lucrarea : Le Mystère des
Pâques (1965), în care este tradus în limba francezâ $i «Cuvîntul...». în
introducerea pe care autorii au fâcut-o acestei colectii de texte, inti-
tulatâ : «Les invités de Dieu», se remarcâ urmâtoarele relativ la acest
text : «...a fost adesea discutatâ de istorici. Autenticitatea sa a fost pusâ
la îndoialâ, dar se pare câ argumentele împotriva acestei autenticità^*
nu sînt aprobate de toti. $i astâzi acest «Cuvînt» este citit în noaptea
Pastilor în cultul bizantin ortodox. Aceasta pe bunâ dreptate, pentru
câ el este un apel adresat tuturor celor chemati de Dumnezeu §i pen
tru câ în el auzim cum este cîntatâ speranta în obsteasca înviére» 20i).
Argumentele occidentale contemporane în favoarea paternitâtii
hrisostomice se clasificâ în douâ categorii : A) Argumente externe,
cum sînt cele aduse de I. A. de Aldama $i B) Argumente de naturâ in-
ternâ aduse de Hamman $i Quéré, bazate pe continutul «Cuvîntului...»,
pe elemente specifice operei oratorice a Sfîntului Ioan Gurâ de Aur.
La noi, controversa asupra paternitâtii a luat o întorsâturâ nouâ çi
o amploare deosebitâ odatâ eu aparitia lucrârii profesorului V. Grecu :
Izvodul principal bizantin pentru Cartea eu învâtâturà a Diaconului
Coresì din 1581 (Bucureçti, 1939).
Examinînd Manuscrisul grec 500-BAR, V. Grecu a formulât o nouâ
ipotezâ asupr-a «Cuvîntului... din noaptea Sfintelor Pasti», atribuind acest
text patriarhului Ioan Caleca.
208. I. A. d e A l d a m a , S. J., R epertoriu m P seudoch rY Sostom icum , Paris, 1965,
p. 34—35.
209. Le M y stè re d e P â q u e s . Textes choisis et présentés par A. H a m m a n et F.
Q u é r é-J a u 1 m e s, Paris, 1965, p. 133—134.
, Vom cerceta acum expunerea de motive a prof. V. Grecu, obser-

vînd únele contradictii în argumentarea sa, mai aies datorità faptului
câ a contestât existera unui text grecesc eu acest «Cuvînt» hrisosto-
mic. V. Grecu releva marea autoritate de omilet a Sfîntului loan Gura
de Aur, ceea ce ar fi déterminât ca «in cursul veacurilor sa i se atri
buie un numàr mare de omilii ; orice omilie câreia vola cineva sâ-i dea
autoritate mai mare, sau al cârei autor nu se $tia sau nu era sigur, i se
atribuia Sfîntului Ioan Gurâ de Aur». Apoi afirmâ farà rezerve câ $i
Omilia la Pa$ti a Sfîntului Ioan Gurâ de Aur din Cartea eu Invâtâturâ
din 1581 nu îi apartine : «Nici chiar aceastâ avîntatâ $i însufletitâ omi
lie — ceea ce a $i fâcut, se vede, ca sa i se atribuie — nu-i apartine.
Nu se poate gasi între omiliile sale autentice $i nici între cele neau-
tentice ce i se pun în socotealâ. Dimpotrivâ, $i aceastâ omilie apartine
aceluiaçi autor sau culegâtor de omilii câruia am putut stabili câ-i
aparfin toate ìnvàfàturile din Cartea lui Coresi 2l0.
Se pare câ V. Grecu a cercetat opera Sfîntului Ioan Gurâ de Aur
din J.P. Migne, pentru câ într-o notâ indicâ : P.G., fârâ sâ arate însâ în
ce volum se gâsesc Omiliile pascale, mulfumindu-se numai eu afirma-
tia câ Omilia la Stintele Paçti din Ms. grec 500-BAR nu este printre eie.
Subscriem la aserfiunea prof. V. Grecu prin care aratâ câ Omilia
la Paçti din Ms. grec 500, purtînd menfiunea : Tou sv ¿rfioiÇ raxTpòS 7]|xó5v
’Ictìàvvoo àpxts'irtoxó'TCOt) KcovaTavTivoo'rcôXecüÇ too XpoaoaTÓ|Aoo è(xiXta eU ttjv à'ytav
peydXrjv KupiaxTjv to O Ilaaâ este a Sfîntului Ioan Gurâ de Aur — nu exis-
tà in nici unul din vodumele lui J. P. Mlgne care confin opera ilus-
trului dascâl în forma din Ms. grec 500, dar la mijlocul textului acestei
omilii dezvoltate se gàseste ìntoemai : «Cuvîntul hrisostomic de învâ-
tâturâ», din acelaçi J. P. Migne (vol. LIX, 721—724) — pe care V. Grecu
nu a réunit sâ -1 identifice, situafie care 1-a déterminât probabil sâ atri
buie Omilia pa'triarhului Ioan Caleca. Urmârindu-$i eu tenacitate ideea
sa — câ omiliile cele mai bune, ale câror autori sînt necunoscufi, erau
atribuite de jure Sfîntului Ioan Gurâ de Aur, V. Grecu precizeazâ :
«S-ar fi putut bânui câ $i Omiliile din Cartea eu Invâtâturâ a lui Coresi
sînt Omilii hrisostomice ; $i aceasta eu atît mai mult eu cït Omilia
pentru Duminica Paçtilor are îns/emnarea : «Scrisâ e de Siîntul Ioan Zla-
toust» 211.
Dupâ aceste considerata generale trece la examinarea Cad. gr. 500-
BAR, reafirmînd câ el cuprinde aproape întreg originalul bizantin al
Cazaniei lui Coresi din 1581 $i trebuie datat cel mai tîrziu la sfîrçitul
secolului al XIV-lea.
Primele zece Omilii din acest codice sînt atribuite nu patriarhului
Ioan Caleca, ci patriarhului Ioan din Calcedon, începînd eu titlul : «Omi
lia Prea Sfintitului Arhiepiscop al Constantinopolei, noua Româ $i pa-
triarh ecumenic, domnul Ioan din Calcedon, la pericopa Evangheliei
din Duminica Vameçului si Fariseului» ; se mentioneazâ câ cele zece
Omilii sînt atribuite «Aceluiaçi», pînâ la Omilia a 11-a din Duminica
Floriilor. Aceastâ din urmâ Omilie $i cea de a 12-a sînt atribuite Sfîn-
9
210. V. G r e c u , op. cit., p. 3—4.

211. Ibidem , p. 4.
tului loan Guia de Aur, cu titlul : 11) «A Sfìntului nostru pàrinte loan
Gurà de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, Cuvint la Fiorii» (p.
209)r apoi, la p. 224—225 urmeazà titlul: 12) «Invafàturà a pàrintelui
nostru intru sfinti loan, arhiepiscopul Constantinopolului, Hrisostom,
pentru Sfinta $i marea Duminicà a Pa$tilor» $i mai departe, la p. 224—245
se aflà textul Omiliei din noaptea Stintelor Pa$ti.
In continuare titlurile ìncep din nou astfel :
«Invàtàturà din Sfìnta Evanghelie dupa loan, a lui loan din Calce-
don» — citindu-se in Duminicà Tornii. Restul omiliilor sìnt farà titlu,
purtìnd numai indicala : «Aceluia$i» — adicà a patriarhului loan din
Calcedon. Ultímele irei sìnt «atribuite» Siìntului loan Gurà de Aur212.
Spre a demonstra ipoteza sa cà tóate Omiliile, in mimar de 60 —
din Ms. grec 500 — sìnt ale patriarhului loan Caleca, V. Grecu aduce
ca dovadà existera unor manuscrise care se gàsesc in bibliotecile din
alte färi213. Totuçi pentru filolog s-a pus $i problema autorului sau cu-
legàtorului din manuscrisele care erau identice ìntre eie, ajungìnd la
aceastà constatare : «In manuscrisul din Paris, ca $i in cele din Viena,
ca autor sau culegàtor al acestor Omilii este aràtat patriarhul loan Ca
leca, in cel din insula Chalki, patriarhul loan, iar in Codicele din Burni
resti am constatât cà acelea$i Omilii sìnt atribuite patriarhului loan din
Calcedon 214. •
• •
A?adar, pentru manuscrise identice in continui sìnt menfionati ca

autori sau culegàtori de omilii trei patriarhi : loan Caleca, alt «loan»
Si apoi loan din Calcedon. Profesorul V. Grecu încearcà si Une sà-i
212. Ibidem , p. 7.
213. A). In Biblioteca Nationalä din Paris se afla un manuscris grec care contine
aceeaçi colectie de 60 de omilii a patriarhului Ioan Caleca, avìnd menpunea :
«...care au fost culese din diferiti sfinti Parinti tìlcuitori $i de la alti barbati in
vaiati» (dupa H. Omo n t , M an u sc rits g r e c s d e la B ib lio th èq u e N a tio n a le
vol. Ili, Paris, 1888, p. 171).
B). Dintre aceste omilii se mai gasesc 56 intr-un manuscris $i 21 in altul,
ambele manuscrise aflìndu-se in Biblioteca Nationalä din Viena (dupa D a n i e l
de N e s s e l , C a ta lo g u s m an u scrip to ru m graeco ru m ..., Viena, 1690, numerele
LXI $i CCLXXXII, atribuite tot lui Ioan Caleca).
C) . Un manuscris cu 53 de omini cu acelaçi titlu se gaseçte in Biblioteca* Mä-
nästiri Esfighemonu din Athos (vezi Spyridon Lambros, C a ta lo g u e of thè
G re e k m an u scrip ts on M ount A th os, I, 1895, p. 183).
D). Aceleaçi omilii se gasesc çi ìntr-un manuscris — in stare deteriorata de
vreme — din Biblioteca Mänästirii «Maica Domnului» din insula Chalki, avìnd
mentiunea numelui «Ioan». Acest nume este identificai cu Ioan Caleca de
cätre mitropolitul Athenagoras, in C a ta lo g u l M a n a stirii E sfigh em o n u din ercex?)-
plç èxaipeiaÇ BuÇavxtviov o t c o u S o) , an. X (1933), Atena, p. 271.
Pentru alte manuscrise similare greceçti, se trimite la K a r l K r u m b a c h e r
G esch ich te d e r b y zan tin isch en L iteratu r, ed. a 2-a, München, 1897, p. 175— *
176. Referindu-se la «Cuvîntul de ìnvafatura...» hrisostomic, prof. V. Grecu
afirma : «ìntre aceste omilii ale lui Ioan Caleca din Codicele din Paris ?i in
sula Chalki se afla çi Omilia din Duminicà Paçtilor, färä insä a fi atribuitä
Sfìntului Ioan Gura de Aur, ca in C o d . gr. 500... $i in Coresi... $i deoarece
aceastä omilie pretinsä hrisostomica n-a putut fi descoperita nici ìntre omi
liile autentice .$i neautentice din vasta operä omiletica a lui Ioan Gura de
Aur, de aceea am spus acum de mai ìnainte cä $i aceastä omilie aparfine
aceluia$i autor sau culegätor, cäruia ìi apartine majoritatea covîrçitoare a
invätäturilor coresiene» (V. G r e c u , op. cit., p. 18).
214. Ib id em , p. 18.
ART ICOLE ? I STUDII 39 7
aduca pe toti la acela$i numitor : loan Caleca. Acesta este stabilit ca

autor sau culegator pentru cele irei manuscrise din Occident. Pentru
manuscrisul din insula Chalki, mitropolitul Athenagoras i-a venit in
ajutor $i a identificat in Catalogul sàu pe loan din Chalki cu loan Ca
leca. Pentru identificarea patriarhului loan din Calcedon, automi sau
colecfionarul omiliilor din Cod. grec 500, V. Grecu se reterà la opima
predecesorului sàu, C. Litzica. In analiza pe care acesta o face Cod.
grec 500 in : Catalogul manuscriselor grece$ti (la p. 279) aratà cà acest
patriarh, loan din Calcedon este in mod cert automi primelor zece
omilii din Cod. grec 500, iar al celorlalte cu semnul ìntrebàrii. Patriar-
hul loan din Calcedon — afirmà V. Grecu — a fost patriarh al Constan-
tinopolului de la anul 1111 la 1134. «E drept — explicà el mai departe
— cà $i acest patriarh a fost autor de omilii, $i in Biblioteca Patriarhiei
din Ierusalim se pàstreazà un Codice (nr. 132) cu omilii, purtìnd titlul :
«Tilcuire a Prea Sfinfitului Arhiepiscop al Constantinopolului $i Patri
arh ecumenic loan din Calcedon... adunatà din diferiti Pàrinfi purtàtori
de Dumnezeu $i alti bàrbafi infelepfi dupà alegere $i socotealà» 215.
Prof. V. Grecu il prezintà pe patriarhul loan Caleca astfel : «este
patriarhul loan al XIV-lea, de la anul 1334 la 1347, cìnd din cauza ati-
tudinii sale in contra mi$càri isihaste a lui Grigorie Palama, mineare
care susfinea pe impàratul uzurpator loan VI Cantacuzino, a fost dat
jos de impàrat de pe tronul patriarhicesc $i moaré in inchisoare. A tràit
$i a aefionat deci in epoca Paleologilor, cìnd se remarcà o epocà de
inflorire a literaturii omiletice, a$a incit este toarte probabil cà $i in
sumí loan Caleca, nu numai a cules $i a prelucrat, ci a §i seris omilii» 2l6.
Pornind de la constatarea cà in vremea Paleologilor s-a produs o
reinviere a platonismului, iar acest curent filosofie se reflectà $i in ope
ra omileticà a lui loan Caleca, V. Grecu deduce cà itext acesta a scris $i
omiliile respective din Cod. grec 500. Existà insà o contradicfie a de-
monstrafiei sale : in Cod. grec 500 omiliile sint atribuite lui loan din
Calcedon. Ca sà netezeascà drumul tezei sale, V. Grecu propune o in
terpretare sui generis : el propune ca termenul KaXxtScov sà fie transfor
mât in Kalec, de unde Caleca, numele patriarhului pentru cà atit nu
mele oraçului Calcedon cit $i al lui Caleca puteau fi abrevíate in sigla
K, iar copistul a gre$it spune V. Grecu $i a transformat numele
personal Caleca in nume de ora$, dintr-un ipotetic manuscris care a
fost la indemina acestui copist.
Desigur cà asemenea confuzii nu sint excluse, nu sint excluse nici
erorile copi$tilor de manuscrise, dar ipoteza lui V. Grecu nu are un su-
port reai. Pentru noi ràmine pozitiv faptul cà s-a descoperit originalul
grecesc al Cazaniei lui Coresi din 1581, iar critica manuscriselor exis-
tente in diferite biblioteci $i care confine colecfii de omilii sub numele
diferifilor patriarhi semnalafi de V. Grecu, nu e relev-antà $i nici con-
vingàtoare.
215. Ibidem , p. 19.
216. Ibidem , p. 21.
Conoluziile lui V. Grecu sint evazive si insuficiente pentru a sus-

tine negarea calitàtii de culegàtor de omilii a patriarhului Ioan din
Calcedon, mai cu seamà cà din toate omiliile pe care V. Grecu le atri
buie patriarhului Ioan Caleca numai doua ar figura in Migne. Pe lìngà
aceasta, V. Grecu nu a avut nici un motiv sa schimbe numele autoru-
lui, iar celelalte manuscrise — din Paris, Viena, Athos — nu au fost
supuse unei analize stricte comparatiste spre a se stabili cel pufin apro-
ximativ data copierii lor si concordala continutului, astfel incit sa se
poata admite supozitia cà si acesti copiati au gresit, inlocuind numele
patriarhului Ioan din Calcedon cu cel al patriarhului Ioan Caleca. Au
gresit, in mod neindoielnic, atunci cind au suprimat numele Sfìntului
Ioan Gurà de Aur — care are in Cod. grec 500, Omilii la Fiorii, la Pasti
inclusiv alte trei la sfìrsitul manuscrisului. Mai verosimil este cà acesti
copisti — care au avut in fajà manuscrise cu numele patriarhului Ioan
Caleca au putut crede cà era o eroare sà se atribuie cele cinci omilii lui
Ioan Gurà de Aur de aceea i-au suprimat numele din titlul acestor omilii.
Mai verosimil ìncà e cà un omiliar patristic cuprinzind «si opere ale
Sfìntului Ioan Gurà de Aur a putut fi absorbit de culegerea de omilii
a lui Caleca in secolul XilV.
Aici este si un viciu de fond in rafionamentele si principine sta
bilite de V. Grecu, intemeindu-si teoria pe premisele cà in intreaga
Bisericà era inclinala ca omiliile fàrà nume de autori sà se atribuie
Sfìntului Ioan Gurà de Aur — Si astfel sà se punà la indoialà paterni-
tatea «Cuvintului... la Pasti».
Aceastâ omilie este atribuità direct Sfìntului Ioan Gurà de Aur in
Cod. grec 500-BAR, mai mult chiar, presupusul patriarh Ioan Caleca
— autorul culegerii de omilii din acest miscelaneu — nu a ìndràznit
sà-i anuleze paternitatea evidentà.
Sà consemnâm aici si un aspect semnificativ in ceea ce priveste
modul in care V. Grecu ìnsusi estimeazà pozitia si contribufia la acest
Omiliar a patriarhului Ioan Caleca, optìnd pentru titlul : Colecfia de
Omilii a lui Ioan Caleca — deci a ¡si nu, ale • asadar Caleca este autor
al Colectiei si nu al textelor Omiliilor, adàugìnd o explioafie fàrà echi-
voc : «Spun intentionat : Colemia de Omilii «si nu Omiliile lui Ioan Ca
leca, fiindcà in literatura omileticâ bizantinâ este foarte greu de stabi-
lit exact autorul. Omiliile erau in largà màsurà un bun comun pentru
predicatorii care aveau nevoie de eie ; si erau mereu prelucrate si
adaptate gustului vremii, asa cum aceleasi omilii circulau sub diferite
nume» 217. In acest caz, trebuie sà admitem cà ìnsusi patriarhul Ioan
Caleca a arâtat respect si probitate fafà de paternitatea omiliilor pe
care le-a colectionat. In Cod. grec 500 el specificâ de la ìnceput cà o
parte din Omilii — cea mai mare parte — sìnt ale patriarhului Ioan din
Calcedon, iar cele cinci mentionate mai ìnainte de noi sìnt ale Sfìntu
lui Ioan Gurà de Aur — desi prof. V. Grecu a càutat sà -1 transforme din
colectionar in autor al tuturor Omiliilor din acest florilegiu.
217. Ibidem .
ARTICOLE $/ STUDII 3 99
Cind face corelafia pertinentà intre Cod. grec 500 $i Cartea cu In-
vafatura a diaconului Coresi, prof. V. Grecu formuleazà aprecieri ju-
dicioase : «Automi bizantin al ìnvafaturilor lui Coresi a fost deci un
teolog invafat $i un scriitor nu cu totul lipsit de talent... Expunerile de
obicei sint limpezi $i de multe ori colorate cu asemanàri ce prind $i \in
atenfiunea incordata...».
Teoria lui V. Grecu cà acest «Cuvint...» nu ar aparfine Sfintului
loan Gura de Aur este ìntemeiatà pe faptul cà eruditul profesor nu a
cunoscu-t totu$i trei lucràri de valoare incontestabilà, implicate in de
monstrate :
A) . Textul «Cuvintului...» din J.P. Migne — precum $i cel din Evho-
logii, Penticostare, Trioade ;
B) . Nu a cunoscut Catehezele Sfintului Teodor Studitul — $i anu-
me, Cateheza in care este inserat acest «Cuvint...» $i
C) . Nu a analizat detaliat confinutul Omiliei nr. 12 din Cod. gxec
500, in care figureazà «Cuvintul... la Pa$ti» in forma sa cea mai dez-
voltatà. i
Examinind textul ce se implica in discute din Cod. grec 500, am

càutat sa punem in lumina tot ceea ce prezintà interes in acest manu-
scris, ca elemente vaiabile pentru argumentarea paternitàfii hrisosto-
mice a «Cuvintului...».
Dupà o insemnare aflatà la p. 3, se vede cà acest Omiliar a fost
dàruit de patriarhul Hrisant Nottara al Ierusalimului $colii de la «Sfintul
Sava» din Bucure$ti, la inceputul seoolului al XVIII-lea — i$coala gre-
ceascà 218.
Din totalul de 60 Omilii, cinci sìnt ale Sfintului loan Gurà de Aur.
Astàzi noi putem confrunta critic toate textele existente cuprinzìnd
«Cuvinul din noaptea Sfintelor Pa$ti» pe care nu le-a cercetat in tota-
litate prof. V. Grecu $i criticii de pinà acum.
Un studiu aprofundat al acestora ne impune sà insistàm $i asupra
Cod. grec 500 — Omilia a 12-a —, pentru a delimita cu precizie textul
«Cuvintului...» hrisostomic.
Cuvintul propriu-zis ìncepe la p. 229 $i se terminà la p. 235, deci
sint cinci pagini de introducere $i expunere. Precizàm cà acest text nu
incepe cu acelea§i cuvinte cu care incep textele din cele douà forme
scurte : «De este cineva...», ci cu cuvintele : «Cine s-au postit §i s-au
ustenitu, venifi bucurìndu-và...» 219. Mai departe textul se continuà ne-
schimbat. Sfir$itul este identic cu cel al textelor scurte : «... Invise
218. «Hrisant al IerusalimuliLi a afierosit [aceastà carte] geoidi «Sfintu Sava» din
Bucure$ti, §i cine o va lua din ea sà aibà anatema» (ss) «Hrisant al Ierusa-
dimului». O alta mina a datat : «1728, luna mai 15» (dupà C. L i t z i c a , Ca-
ta lo g u l cit., p. 279).
219. Dupà traducerea din C a z a n ia lui Coresi din 1581.
Hristos $i se bucurarà ingerii. Invise Hristos ,$i cSzurà dracii. Invise

Hristos $i noi inca inviemu-ne... Cà a Lui e slava $i finerea...» 220.
Unele idei din acest text au fost insu$ite in imnologia Invierii $i,
desigur, imnograful a avut cuno$tintà directà a confinutului, din care
$i-a cules idei $i expresii221.
Asupra acestei forme dezvoltate a «Cuvintului...», aflata in Cod.
grec 500, se poate formula ipoteza cà a fost pàstratà in diferiti codici
patriarhali ortodoc$i. Tocmai prin amploarea ei, prin stilul oratorie de
o vibrantà ìnsuflefire, cu citate scripturistice, adresindu-se in chip di
rect ascultàtorilor, cu acea dragoste apostolica specifica Sfintului loan
Gurà de Aur — totdeauna patetic, plin de con^tiinfa raspunderii fata
de Dumnezeu pentru mìntuirea credincio$ilor, aceastà Omilie se inca-
dreazà pe deplin in atmosfera caracteristica intregii creafii hrisosto-
mice.
Montfaucon $i-a manifestai un scepticism total asupra insu?i carac-
terului hrisostomic al «Cuvintului... la Pa$ti», datorità conciziunii $i
formei sale mai sentenfioase, calificindu-1 cu duritate $i intransigents
ca «non dignum Chrysostomo» incompatibil cu obi$nuita amploare
a discursului hrisostomic. Oare dacá ar fi cunoscut forma dezvoltatà
a textului, neindoielnic hrisostomicà nu numai prin atmosfera, dar prin
litera $i spirit, i-ar fi recunoscut autenticitatea hrisostomicà ?
Pentru a demonstra logic $i «de visu» originea hrisostomicâ a tex
tului «Cuvîntului de învâtâturâ...», expunem concordanfa celor trei tra-
duceri, pe baza celor constatate prin verificarea textelor greceçti, iar
pentru forma cea mai dezvoltatâ folosind textul din Cod. grec 500 :
# •
I. O m ilia la Pa§ti in C o II. O m ilia la Pa$ti dupà III. O m ilia la P açti in

d icele C a rd a $ S fia tili T eo d o r S tu d i - C a z a n ia -C o re si.
«Sa e nettine bine tul, in trad u ce re a de
cinstitu $i Domnului iu- la Rìm nic. «Cine se-au postit $i
bitu, de sa se indulceas- «De iaste cineva cre- se-au ustenit, veniti bu-
cà (de ospàtu) de bunà $tin bun $i iubitor de curîndu-vâ çi primiti ar-
ce e astàzi. Dumnezeu, sa se indul- gintul. Citi din ciasul
Sa e nettine den robi ceascà de acest Praznic
bun $i luminat. dentii lucrat-ati, primiti
cu nàrav bunu, de sa
intre bucurìndu-se la De iaste cineva slugà astàzi ce va se cade pia
inteleaptà, sa intre bu- ta.
bucuria Domnului lui. curindu-se intru bucuria
Sau nettine lucrat-au Domnului sàu. Citi dupà al treilea
postindu-se, de sa pri- De s-au ostenit cineva ceas ati venit, multu-
meascà acum piata. postindu-se sà-$i ia
Sa nettine de intiiul acum dinariul. De au lu mind $i veselindu-và sa
ceas au luoratu, de sa crai cineva din ciasul pràznuiti.
220. La C o r e s i , ed. cit., p 119.

221. De exemplu, S la v a gl. V de la Laude : «Sa zicem, fratilor $i celor ce ne
uràsc pe nod¡ sa i'ertàm tóate pentru Invierei».
ARTIGOLE $1 STU DII 401
primeascà amu dereptul cel dintiiu, sà-i ia astàzi Citi dupà al saselea
datoriu. dreapta piata. De au ve- ceas ati ajuns, nemicà sà
Sá nettine- dupà al nit cineva dupà ciasul al
treilea ceas au venit, sa treilea, mulfumind sa va sfiifi.
multumeascà si pràznu- praznuiascà. Iarà care-i ati postitu
iascà. Sa nettine dupà De au ajuns cineva
dupà ciasul al saselea, pinà la al noaole ceas,
al jásele ceas au ajuns,
nemica sa nu se spara nimica sa nu se indoia- apropiati-và si nemica
Si amu nemica nu va fi scà, cà de nimic nu se rusinindu-và...
desertu. va pagubi.
Sa nettine mìhni-se De s-au lipsit cineva Invise Hristos si se
pina la al noale ceas, sa Si de ciasul al noaolea, bucurarà ingerii. Invise
se apropie, nemica sa sa se apropie, nimica ìn- Hristos si càzurà dracii.
nu se teamà... doindu-se. invise Hristos si noi in-
Sculatu-S-au Hristos si ca inviemu-ne.
invise Hristos si càzu- au càzut dracii. Invise Hristos si noi
t-au dracii ; ìnvis-au Inviat-au Hristos si cu nusul * invisem. In
Hristos si in viiatà vie- viata vietuieste. Inviat- vise Hristos den moarte,
tuieste ; invis-au Hris au Hristos si nici un
tos $i mortii nice unul mort nu iaste in groapà, incepàtoriu mortilor fu.
in groapà. Hristos amu ca Hristos sculindu-Se Cà a Lui e slava $i fu
din morti sculà-Se, in- din morti, incepàtoriul nerea si cinstea si inchi-
cepàtoriul mortilor fu. celor adormiti S-au fà- nàciunea si fràmusefea
Aceluia e màrirea si tf- cut.
nerea, in veacul de vea- Aceluia e marirea $i cea mare, acum si puru-
cu. stàpìnirea ìn veacii vea- rea si in veacii veacilor.
Adevàratu» 222. cilor. Amili» 223. Amin» 224.
Finalul din traducerea Coresi a primit o forma de ecfonis — ceea
ce se poate explica prin prezenfa in fata traducàtorului a versiunii sla-
vone, pentru ca in textul grecesc din Cod. grec 500 finalul este foarte
concis : «A Lui e marirea in vecii vecilor. Amin». In textul consacrat
din J. P. Migne (LIX, 724) finalul este identic celui din copia Popii Bra-
tul $i copia Popii Grigorie din Mcihaci : «Aceluia e marirea $i finerea,
in veacul de veacu. Adevaratu».
V. Grecu i$i exprimase speranfa in gasirea versiunii slave a Evan-
gheliei cu Ìnvàtàturà din 1581, acest fapt fiind de real folos in cerceta-
rea comparatista. Cercetàrile in aceastà direcfie au fost intreprinse de
M. Ràdulescu, pentru aflarea textului intermediar al Cazaniei lui Coresi,
inifiind o documentare riguroasa in bibliotecile din Sofia unde a desco-
perit Manuscrisul slav nr. 304 din biblioteca «Vasile Kolarov» 225.
222. Dupà G. M i h à i 1 à, op. cit., din voi. cit., p. 334—338. Originalul grecesc in
M ign e, P.G., LIX, 721—724.
223. Sfintul T e o d o r Studitul, Cuvinfe..., trad, cit., tipàrità la Rimnic, f.
862—872. Originalul grecesc in Mign e, P.G., XCl'X, 709 A-C 712 A-D.
* cu E1 — cu Dinsul.
224. Dupà C a rte a cu ìn v à tà tu r à (1581), ed. cit., p. 115—119. Originalul grecesc in
C o d ice le g ì, n i . 500 de la BAR—Bucuresti, p. 224—235.
225. Vezi M a r i a R à d u l e s c u , O rigin alu l Slav al «E v a n g h e lie i cu ìn v à tà tu r à »
a D iacon u lu i C o resi. V e rsiu n i re d a c fii ale c o le c p e i de om ilii a p atriarh u lu i
lo an C ale ca, ed. cit., 92 p. Manuscrisul de la Sofia a fost copiat in anul 1626
de ieromonahul Daniil de la Tirnovo. Confine 79 Cuvintàri la duminicile sj
sàrbàtorile de peste an, incepind cu predica de la «Duminica Vamesului» si
sfirsind cu data de 29 august, «Tàierea capului Sfintului loan Botezàtorul».9
Acest Omiliar contine 79 de Cuvinte. Dona dintre acestea sìnt mentio-

nate a fi ale Sfìntului Ioan Gura de Aur : cea de la Fiorii $i cea de la
Sfintele Pa$ti. Colectia reprezinta o traducere slava dupa variante ale
Cod. grec 500 — culegerea patriarhului Ioan Caleca 226.
Printre manuscrisele slave din Biblioteca Nationalà din Sofia se
afla $i Manuscrisul nr. 760, care contine o culegere de predici traduse
din grecete in limba bulgara la 1753 de cafre popa Tudor din Vrata,
in parte asemânâtoare, prin continui, cu Omiliarul lui Ioan Caleca. La
1806, episcopul bulgar Sofronie Vraceanski a tiparit la Rìmnicu Vìi cea
un Chiriacodromion oonlinìnd 96 de Cuvinte, printre care se gâseçte $i
«Cuvîntul de învâtâturâ al Sfìntului Ioan Gura de Aur la Pa$ti» 227289.
Dupa opinia cercetâtoarei M. Rádulescu, traducerea bulgara din
1753 $i cea de la 1806 sìnt facute dupa redacfii tìrzii ale aceleia$i co-
lecfii cunoscute sub mímele lui loan Caleca 22S.
Prin descoperirea $i studierea Ms. 304 de la Sofia ni se oferá po-
sibilitatea sa urmarim una $i aceea$i colecfie de Omilii in trei versiuni:
greco-bizantina, romana búlgara. Pentru discufia noastra, aportul
studiului intreprins de M. Rádulescu consta in relevarea existentei
yersiunii bulgare, posterioará traducerii in románente realizate de Co-
resi, manuscrisul de la Sofia reprezentind o copie-traducere de pe orí-
ginalul slavon cate a servit ca izvod dictconului Coresi — m preajma
anului 1581.
íntrucít acest text slav avea $i «Cuvîntul de învâtâturâ...», este
plauzibii câ aceastá colecte in slavonâ a avut la bazá originalul gre-
cesc ce se gâseçte in Cod. grec 500. Nu este exclus ca in viitor sâ poa-
tâ fi gâsit $i originalul slavon al Cazartiei de la Zabludov, tipâritâ in a
doua jumatate a secolului al XVI-lea — acel original pe care 1-am pu
tea identifica cu cel primit de diaconul Coresi de la mitropolitul Sera
fim din Tîrgoviçte prin judele Bra$ovului, Lukas Hirscher 22°.
226. Ibidem , p. 33. ^
227. Ibidem , p. 34 $i 39.
228. Ibidem , p. 55—56.
229. Dacâ mitropolitul Serafim a trimis la Bra$ov un exemplar din C az an ia tipâ
ritâ în Lituania — la Zabludov, în 1569 —, cum se presupune, acest exemplar
putea proveni de la tipograful rus Ivan Feodorov, care de fapt era un om
de 'culturâ çi un adevârat editor, dacâ el câuta $i în Jara Româneascâ, la
Tîrgoviçte, oameni competenti çi texte corecte ale cârtilor biblice în vederea
tipàririi Bibliei (vezi Pr. S i l v i u ' H â r â g u ç , O c a r ie d e d o ctrin â $i p ie -
tate o rto d o x â : E v a n g h e lia eu în v â tâ tu râ (1581), în- «BOR», LXXXVII (1969),
7— , p. 742). Cazania de la Zabludov, tipâritâ dupa manuscrise ruseçti mai
8
vechi, avea -la bazâ un original grec-bizantin, pe care Pandele Olteanu îl

identifica în Colectia lui Ioan ’Caleca (vezi L es o rig in a u x s la v o - r u sse s des
p lu s an cien n es co lle ctio n s d ’H o m èlies rou m ain es, în «Rsl.», IX (1963), p. 173—
174). Çi în C az an ia de la Z ab lu d o v se gâseçte «Cuvîntul de învâtâturâ la
Paçti...» çi e ste m en \io n al S fîn tu l Ioan H riso sto m c a au to r (P. O l t e a n u ,
C on trib u fii la stu d iu l lite ra tu rii o m iletice în v e c h ile lite ra tu ri b u lg a râ çi ro
* 4 %
m and, în rev. cit.f p. 351, nota 4).
ART ICOLE ?I STU Dît ' 403
Ipoteza emisâ de prof. V. Grecu a fost discutatâ pînâ acum la noi

de pr. Silviu Hârâguç, care crede câ mimai tradita çi autoritatea bise-
riceascâ garanteazâ autenticitatea «Cuvîntului...» hrisostomic despre
care discutâm. «Fapt este câ tradita bisericeascâ a atribuit-o (Omilia)
totdeauna Sfîntului Ioan Gurâ de Aur. Trebuie observât însâ câ textul
atribuit Sfîntului Ioan Gurâ de Aur din Penticostar corespunde numai
cu ultima parte a predicii din Cazania lui Coresi. Prima parte, mai
bine de jumâtate din predicâ, s-ar putea sâ aparfinâ altui autor. în ori
ce caz, nu credem câ este a lui Ioan Caleca, întrucît se deosebeçte de
omiliile lui autentice prin structurâ $i stil» 230.
4. Tradita liturgica •
O constatare pe care o considerám esenfialá, referindu-ne la pre-
zenta acestui «Cuvint...» ín manuscrise vechi din secolele XV—XVI —
care au reprezentat copii ale altor copii de pe mai vechi versiuni inca
neidentificate, grece$ti $i slavone — este ca textul acestei Omilii se ga
seóte in intregime in marele Tipicon al Cuviosului Sava cel Sfintit.
Citva timp apoi nu mai este semnalat in Tipicoane, ci in Penticos-
tare, Trioade «mflorite», sau in Trioade-Penticostare.
Pe baza acestor manuscrise $i vechi tipàrituri, pe care le vom men-
tiona in continuare, credem câ in tarile ortodoxe din Sud-Estul Europei
acest «Cuvînt...» a pâtruns in Penticostare in secolele XIII—XIV—XV,
din Tipicoanele Cuviosului Sava cel Sfintit in prima parte a secolului
IX — cînd la Mânâstirea Studion din Constantinopole s-a revizuit $i
multiplicat, sub grija Sfîntului Teodor Studitul, Tipiconul Cuviosului
Sava. Tot in acea vreme, ucenicii Sfîntului Teodor Studitul, sub ìndru-
inarea $i veghea lui, au alcàtuit — intre alte càrfi liturgice — $i Penti-
costami in care a fost introdus «Cuvintul... la Pa$ti». Din acest text
s-au inspirât apoi in alcàtuirea textelor unor cîntâri din noaptea Sfin-
telor Pa$ti. Tipiconul Sfîntului Sava de la Mânâstirea Sfintul Eftimie
din apropierea Ierusalimului a devenit $i al-Ierusalimului dupà formu
larea datà de Cuviosul Sava la sfîrçitul secolului V $i.la inceputul se-
rolului VI.
La% Ierusalim $i in limprejurimi a putut -ajunge cu uçurintâ textul
• t
(|recesc al «Cuvîntului hrisostomic la Paçti», daca el a fost alcatuit in

Antiohia Siriei, unde Sfintul loan Gura de Aur predicase neintrerupt
in Duminici $i sàrbatori, in Postili Mare, uneori chiar zilnic, timp de 12
cini, spre sfîrçitul secolului IV — intre anii 386 çi 398.
Dacâ însâ «Cuvîntul...» a.'fost elaborai $i; rostit la Constantinopol,
rînd Sfîntul Ioan Gurâ de Aur era patriarh (398—404) atunci circulaba
h'xtului ìnspre Ierusalim era çi mai necesarâ çi mai uçoarâ fiindcâ ve-
'230. Pr. S i l v i u H a r à g u ? , op. cit., p. 750.
nea de la un patri'arh, al capitalei lumii creatine ràsàritene a carni ce-

lebritate in viatà $i in moarte a aureolat $i opera mai ales cea omi
letica.
Imprejuràrile in care «Cuvìntul de ìnvàtàturà in noaptea Sfintelor
Pa$ti» putea fi integrai in desfà$urarea serviciului divin la Ierusalim
ne sint sugerate de interesantele Insemnàri ale pelerinei Egeria, care,
in jurul anului 400, a remarcat cà la biserica Sfintei ìnvieri, in noaptea
Sfintelor Pa$ti, dupà citirea pericopei evanghelice care relateaza des-
pre Invierea Domnului Hristos (Matei XXVIII, 1—10 — sau unul din
locurile paralele : Mar cu XVI, 1—7 ; Luca XXIV, 1—12 ; Ioan XX, 1—18),
exista practica liturgica de a se pronunâ erte o Cuvìntare-rugaciune
inainte de a se incepe Sfinta Liturghie 231.
(«...venitur ad Anastase et ibi denuo legitur ille locus evangelii Re-
surrectionis Ut Oratio (subì. n. t N.V.), et denuo ibi offert episcopus...
Ea autem hora fit missa vigiliarum ipsa die, qua hora et apud nos») 232.
In activitatea sa omiletica, Sfintul Ioan Gurà de Aur avea ca pre-
cedent o adevarata, substantialà tradire a oratoriei creatine in ceea ce
prive$te uzanta rostirii unei Cuvìntari solemne la Sfintele Pa$ti. Acest
obicei — practica liturgica — exista ìnca din a doua jumàtate a seco-
lului II. In retorica creatina se dezvoltase parafrazarea hagadica a lec-
turii biblice la Pa$ti, din Exod, capitolul XII. In aceastà epoca, Meli-
ton din Sardes explica in : Despre Pa$ti versetele 3—32 din locul citat.
Omilia se linea inainte de Euharistie, Botez $i Agapa. Comentariul ver-
setelor mai sus citate era raportat la timpul mesianic, la Patimile Min-
tuitorului — adevàratul Miei pascal —, la eliberarea de pàcat $i de
robia diavolului 233.
Se crede cà dupa aceastà Omilie versificatà a lui Meliton de Sardes
apare in imnologia bizantinà din secolele V—VI condacul cintat atunci
in amvon 234.
Traditia de a se rosti ornilii solemne la Sfintele Pa$ti pe care a
putut-o prelua Sfintul Ioan Gurà de Aur se intilne$te $i in Occident.
Existau $i aici Praeconium pascale in Liturghia ronianà, Exultet. Aces-
tea se aseamànà ca stil $i v.iziune teologicà cu cele din Ràsàrit. De
exemplu, unul dintre aceste Cuvinte este atribuit Sfìntului Ambrozie,
altul se gàse$te intr-o lucrare pseudoaugustianianà : Quaestiones Veteris
231. Cf. Pr. Mari n M. B r a n i § t e, Ìn sem n àrile de c à là to rie a le p elerin ei
Tezà de doc-
E g e ria (se c o lu l IV ). Stu d ili in tro d u ctiv , trad u cere §i n ote de...
torat in Teologie (1980), (Extras din «MO», XXXIV (1982), 4—6, p. 146).
232. S. S i 1v i a e, P e re g rin atio ad L o ca S an cta, 38, in C o rp u s Scrip to ru m E c c le -
siastico ru m Latin orum , voi. XXXIX, Viena, 1889, p. 91.
233. Cf. O t h m a r P e r l e r, In trodu ction , la : M èliton d e S a rd e s, Sur la
Pàque et fragments, Paris 1966, nr. 123 din Colectia «SC», p. 26 $i 29. Ase-
mànarile evidente cu textul Omiliei hrisostomice sint, de fapt, asemànàri bi
blice, deci inevitabile $i neconcludente. La sfir$itul Omiliei sale in versuri,
Méliton prezintà pe Hristos biruitor, proclamìnd nimicirea morfii, triumful
asupra diavolului $i iadului... Mintuitorul va invia morfii..., a eliberat pe cei
condamnafi, a distrus moartea, a biruit $i a ridicat pe om càtre ceruri... (p
38, 121, 123)
234. Ibidem , p. 29.
AKTICOLE $1 STUDI1 405
et Novi Testamenti. Exista in acela$i timp $i un Cuvìnt autentic al Fe-

ricitului Augustin la Pa$ti : Sermo 220, In Vigiliis Paschae, altul al
Fericitului Ieronim : In die Dominica Paschae235. Toate confirmà ca
exista obiceiul generalizat de a se preamari Sfìnta Inviere 236 ca eveni-
mentul cre$tin de cea mai mare importanfà $i solemnitate.
In cadrul acestei tradifii omiletice $i al atmosferei solemne pascale,
Sfìntul Ioan Cura de Aur a putut alcatui, rosti $i apoi repeta, de la un
an la altul cu prilejul Sfintei Invieri, «Cuvintul de ìnvàtàtura...» de care
ne ocupàm. In aceastà atmosfera s-a putut selecta $i cizela prin inde-
lungata practicà rostirea acestui «Cuvìnt...», el a putut fi folosit, dupà
Antiohia, sau Constantinopol mai ìntìi la Ierusalim, fiind introdus
apoi — a$a cum am aràtat mai ìnainte — in Tipiconul Sfintului Sava 237.
La procesul de pàtrundere in cultul public a unor omilii a contri
buii $i Canonul 19 al Sinodului VI ecumenic trulan din 692. Acest
Canon a legiferai ca cei care conduc biserici aladar ierarhi sa
invefe clerul $i poporul deopotrivà, in duminici mai aies, «culegind
temeliile adevàrului :$i indrumarile din Sfìnta Scriptum, netrecìnd...
peste tradita purtatorilor de Dumnezeu Parinti. lar daca s-ar intimpla
vre-o nedumerire scripturistica, sa nu o interpreteze altiel decìt precum
au statornicit luminatorii $i dascalii Bisericii in scrierile lor... (subì. n.
t N. V.). Caci prin ìnvàfaturile Pàrinfilor amintiti mai sus, popoarele
vor ajunge sa cunoasca cele ce sìnt bune $i vrednice de urmat».
Citirile din Sfinfii Parinti n-au fost atunci reglementate in lectio-
nare, ca pericopele biblioe, dar lectura lor a fost totu$i rinduita m linii
mari in Tipicoane 238.
Cuviosul Sava cel Sfinfit, fiind in Palestina egumen la mánastirea
ce-i poarta numele, a dezvoltat Tipiconul — care de asemenea íi poartá
numele —, redactárile anterioare fiind cea a lui Hariton Márturisitorul
$i mai ales ale parinfilor sai duhovnice$ti, inca mai vechi ale celor din
aceea$i chinovie : Eftimie cel Mare $i Teoctist 239.
Dacá pina la data acestor redactii ale Tipiconului nu se afla in con-
tinutul lui $i «Cuvintul de ínvátáturá...» hrisostomic, a putut intra acum,
mai ales cà in Cetatea stìnta a Ierusalimului exista tradifia despre
care vorbesc ìnsemnarile pelerinei Egeria — de a se citi in noaptea Pa$-
tilor, ìnainte de Sfìnta Liturghie, un Cuvint-rugaciune. Ierusalimul avind
autoritatea creatina suprema, ca Cetate stinta, de aici, $i tocmai dato-
rità praoticii de a se citi alci, s-a ràspindit acest «Cuvìnt...» $i in cele-
235. Ibidem , p. 24, 28.
236. Vezi P. N a u t i n , H o m élies p a sc a le s, I—III, nr. 27, 36 (1953), çi 48 (1957),
din Colectia «SC».
237. Dupà Martigny unele omilii patristice au intrat în cuit in secolul Vil în
Rasant, în secolul IX în Occident (vezi art. O ffice d iv in , în D iction n aire d e s
an tiq u ité s ch rétien n es, Paris, 1877, p. 540).
238. Cf. A l e x . D u \ u, C itirile din S îin tü P arin fi in p e rio a d a T riodulu i. Tezà de
licenta în Teologie, exemplar dactilografiat — la Biblioteca Institutului Teo-
logic-Bucureçti — 1957, p. 27.
239. B a d ; e a O i ' r e ç e a n u , T e zau ru l litu rg ie , IL Buc.ureçti, 1911, p;. 389—390.
ìalte parti creatine. Pentru câ de aici pornise Cre$tinismul, aici a început

oficierea Sfintei Liturghii — $i $tim însemnâtatea fundaméntala pe care
a dobîndit-o Sfînta Liturghie —, tot de aici se dirijeazá oficierea ei co-
recta $i a întregului serviciu divin, prin regulile recunoscutului Tipie,
légat aproape de la originea lui de mímele Lavrei Sfîntului Sava.
Dupa epoca Sfîntului loan Damaschin, monah tot din aceasta chi-
novie, sabaifii vor trece fâclia càlugârilor studiti de la Constantinopol.
Acum Tipicul Sfîntului Sava este primit de Sfîntul Teodor Studitul pen
tru mânàstirea sa 24°. Catehezele pe care acesta le fine monahilor vor fi
scrise spre a se citi la datele cuvenite în fiecare an, în Cateheza de la
Sfintele Pa$ti fiind inclus «Cuvîntul...» hrisostomic241 pentru aceasta
sfînta noapte.
în acea epoca, monahi pricepufi de la Studion, sub îndrumarea plinâ
de competenfà teologica $i sub privegherea duhovniceascà a Sfîntului
Teodor Studitul, alcàtuiesc Triodul Postulili Mare $i Penticostarul 242r
unde, în slujba Utreniei din noaptea Paçtilor se pot recunoaçte ideile
din «Cuvîntul...» Sfîntului loan Gura Aur ; avînd $i pilda Catehezei
starefului lor — în care va fi existât prevederea de a se citi acest Cuvînt
la sfîrçitul Utreniei — $i indicafia ca la sfîrçit sa se cìnte troparul Sfîn
tului loan Gura de Aur — a$a cum se urmeazâ rînduiala pînâ în zilele
noastre.
Prin influenfa Bisericii bizantine, tipicul bisericesc.— aghiopolit la
origine — s-a ràspîndit pretutindeni 243. Dupa descoperirea tiparului,
tipicul s-a imprimât la Venefia de câtre Antoine Pinelli, în trei edifii :
1603, 1615, 1643. în indicabile din aceste edifii se prevede citirea în
noaptea Paçtilor a «Cuvîntului la Sfintele Paçti a celui intru stinti Pâ-
rintelui nostru loan, Arhiepiscopul Constqntinopolului, Hrisostomul» 244.
Atît Tipiconul de la Studion cît $i Penticostarul s-au ràspîndit la
Athos, la Sudul $i Nordul Dunârii çi, o data eu aceste cârfi bisericeçti,
a devenit' foarte freevent cunoscut $i «Cuvîntul» hrisostomic, avînd locul
sâu de prestigiu în rînduiala slujbei pascale 245.
^ ____ •
240. Pr. prof. P e t r e V i n t i l e s c u , D esp re p o ezia im n o g ra iic â , Bucureçti, 1937,

p. 147—148.
241. Mign e, P.G., XCIX, 709—712.
242. Vezi Arhim. A t h a n a s i e D i n e a, Stìn tili T eo d o r Stu d itu l. V ia ja , acti-
v ita te a çi o p e re le sa le , Bucureçti, 1940, p. 78. (Alcatuirea P e n tico staru lu i este
atribuitâ celui care a devenit arhiepiscop al Thesalonicului, Iosif Studitul
t 830).
243. Pr. P. V i n t i l e s c u , op. cit., p. 148.
244. Un exemplar din édifia 1643, eu semnâtura lui Antim Ivireanul, pe cînd era
episcop la Rîmnicu Vîlcëa, se aflà la BAR-Bucure?ti, cota III/17 12 37.
245. In ceea ce priveçte regulile pentru pâstrarea $i desfâçurarea corectâ a ele-
mentelor componente din sfintele slujbe se $tie cà eie sìnt fixate de Biserica
çi în Tipie (T ip icu l románese s-a tiparit la Ia$i ìn 1816; T ip ico n u l S tìn tu lu i S a v a
fusese tiparit în greceçte la Venefia, ìn 1603, 1615 $i 1643). In editia romà-
neascà recenta a T ip icu lu ì (1976), la p. 183—184, se gâseçte indicata orìndu-
iala pentru citirea «C u v în tu lu i de în v â jà tu rà a S tìn tu lu i lo a n G u ra de A ur
in n o a p te a P açtilo r» : «La bisericile de enorie, acest «Cuvînt...» se citeçte de
obicei la Liturghie, înainte de împartâçirea credincioçilor». Aceasta nota tipi-
conalà este interesanta, pentru ca ea concorda çi cu titlul dat «CuvìntuluL..»
in P en tico staru l tradus ìntìia oara in románente in anul 1694 — care se pas-
treaza.la BAR-Bucure?ti, cota .5026, fondu! de manuscrise romàne$ti. V
ART ICOLE $/ STUDII
Chiar daca astazi nu cunoa$tem exemplare dintre cele mai vechi —

adicà din mileninl I — le gasim oglindite, reproduse, in copiile lor din
secolele XII—XIII, $i cu atit mai mult in copiile copiilor ulterioare —
din secolele XIV—XVI. Astfel, un Triod-Penticostar din secolul XII
s-a pastrat prin intermediul unei copii facute la noi in prima jumatate
a secolului XIII 246247.In acest vechi manuscris slav, care se pastreaza acum
in Biblioteca Mitropoliei din Sibiu (la f. 174) se prevede ca in noaptea
Sfintelor Pa$ti, dupa tradifionala «sarutare» de la Utrenie, fiind tetra-
podul a$ezat in mijlocul bisericii «egumenul cite$te «Cuvìntul» lui
SAdTaocTawa (Zlatoust : «Cel ce este binecredincios si cinstitor de
Dumnezeu...»).
Ca unul dintre gesturile de frafeasca generozitate $i purtare de
grija creatina care ì$i mareau insemnatatea prin aceea cà raspundeau
unora dintre imperioasele cerinte ale clerului, ca hrana duhovniceasca
a dreptmàritorilor cremini, darul pe care il iacea Hrisant Nottara, pa-
triarhul Ierusalimului, ?colii de la Sfintul Sava la inceputul secolului al
XVIII-lea : Colecfia de Omilii din secolul al XIV-lea a lui Ioan Calèca
— devenità Cod. grec 500 in'bibliografia manuscriselor romànesti vechi
de la BAR — a reprezentat un moment important $i pentru istoria pe
care a stràbàtut-o «Cuvìntul de invàtàtura...» al Sfintului Ioan Cura de
Aur in literatura Bisericii noastre. -
Un Tipicon, manuscris grec de la Vatoped, datat 1479, reprezentind
o copie dupa alte exemplare datìnd din epoca anterioara alcàtuirii Pen-
ticostarului 247 include, la f. 166 v—167 v, «Cuvìntul de invitatura in
noaptea Sfintelor Pa$ti» : Tou sv àqTotC T:axpòS 7]|Afòv ’Ioúávvoo àpxteiuaxÓ7roo
KcovoxavTtvoüTróXewC tou XpoaocTÓ(roo XóôC eU ttjv àyiav xal Xaixirpocpópoo ^[xépav
XTjS èv8ó£ou... Xptaxou tou 0soo tj |Aü)v àvaaTOtastoS. Inc.: et tK eòaspTjS xal
cptXóQsoS...
Tot un Tipicon din secolul XV, de data aceasta in limba slava, cu-
prinde acefali text al- «Cuvintului..-.» hrisostomic. A fost scris la Athos,
in Manastirea Xenofont 248f avìnd la f. 240 : «A celui intre sfinti Pàrin-
telui nostru Io Arhiepiscopul Constantinopolului, Gurà de Aur, Cuvint
la Pa$ti».
In secolul al XVI-lea, se copia in limba slavonà in Tara Romaneasca
un Tipicon249, care confinea «Cuvìntul...» la f. 187—188.
246. Vezi Pr. Chirii P i s t r u i , Unul_ din tre c e le m ai v e c h i m an u scrise sla v e
din \a r a n o a strà , in «ST», XXII (1970), 3—4,. p. 212—229 $i P á n d e l e Ol-
t e a n u, T rio d -P en tid o staru l S ib ie n sis, in voi. S la v a v e c h e §i s la v a rom à-
n e a sc à , Bucure$ti, 1975, p. 358—359. -
247. La BAR-Bucure$ti, ms. gr. nr. 338 — «Tipie exact al slujbei biserice$ti adu-
nat din timpul Sfintului Sava $i din alte diferite, avind $i capitotele càlur
gàrului Kir Mareu in locul unde e nevóle fiecare, $i cu alte ìnsemnàri tre-
buincioase». In anul 1638, pe vremea lui Vasile Lupu, se gàsea la Manastirea
Golia din Ia$i, pe atunci metoc al Vatopedului.
248. Se pastreaza la BAR, ms. nr. 207. -r ' •
249. Se pastreaza la BAR, ms. nr. 208. -' •' '
408 MITROPOLIA OLTENIEï
O circulafie deosebit de intensa, o cunoa$tere generala §i situafia

specifica pe care o capata aceastà Omilie pascala hrisostomica — defi
nitiva sa consacrare in cult — explica faptul ca aproximativ din secolul
al XVII-lea in Tipicon nu este inclus textul, el fiind numai menfionat cu
indicafia ca trebuie citit in fata credincio$ilor — din Penticostar. De
exemplu, Tipiconul tiparit la Moscova in 1769 250.
ìn Tipicul Sfintului Sava, tradus in romaneóte de arhimandritul So-
fronie al Coziei la 1776 251, gasim o foarte interesantà indicale tipiconala:
«Dupa «sârutare» se citeçte de câtre cel mai mare Cixvintul lui
Zlatoust, Cuvînt de chemare... «De este cineva credincios $i iubitor de
Dumnezeu»... $i nu $edem [jos, in stranâ] la aceastâ Chemare...».
Fraza aceasta, reprezentînd a$adar o indicafie tipiconalâ, are va-
loarea unui întreit argument pentru a dovedi çi a confirma, prestigiul
«Cuvîntului...» hrisostomic la Paçti in Biserica noastrâ. Sa pornim de la
constatarea mai sus menfionatà, anume faptul câ textul nu mai este re
produs — nu pentru câ este ignorât ori înlocuit de un altul, ori poate
éliminât. Dimpotrivâ. Nu mai este reprodus pentru câ a devenit ca o
rugâciune de înitîiul rang — a$a cum se dau numai indicafii tipiconale
$i se enunfâ Rugâciunea domneascâ, «Tatâl nostru» sau «Simbolul exe-
dinteï», la locul cuvenit in rînduiala Sfintei Slujbe, fârâ a se reproduce
textele totdeauna.
In al doilea rind, este o rugaciune de inaltà autoritate, fiindea nici
nu poate fi citità de oricine, ci de catre «Ce7 mai mare» — aladar
egumenul, stareful, ìn mànastiri, íntr-un sobor de preofi de càtre cel
cu rangul cel mai inalt §i, se ìntelege, ìn cazul unei Liturghii arhiere^ti
de insu?i ierarhul.
In al treilea rind, este foarte semnificativà pentru a ilustra autori-
tatea acestei «Chemari» hrisostomice indicafia de comportament pentru
ascultàtori, ca $i pentru slujitorii altarului : «$i nu $edem [jos, ìn strana]
la aceastà Chemare». Se indica aladar, o atitudine piina de evlavie, de
euviinfà creatina, intoemai cum se impune la citirea Sfintei Evanghelii,
la «Tatàl nostru», la «Crez» sau «Simbolul credinfei», la «Pre Tine Te
làudàm» etc. Ori, este $tiut cà la citirea Omiliilor obi^nuite ascultàtorii
ràminìnd fire^te uniti in atmosfera de elevafie spiritualà a sàvìr$irii
intregii Sfinte slujbe, iau o atitudine mai degajata. Mitudinea recep
tiva activa la ascultarea «Cuvintului la Pa$ti...» se cuvine a fi deopo-
trivà una de tensiune spiritualà, de concentrare a cugetului.
Fiind rìnduit la sfir$itul Utreniei, deci pufin ìnainte de a ìncepe
solemnitatea Sfintei Liturghii pascale, «Cuvìntul de ìnvàtàturà...» con
tribuie la pregàtirea duhovniceascà a climatului làuntric pentru fiecare
credincios spre a participa la momentele de solemnitate unicà ale
Slujbei Invierii.
250. La BAR, cota III/40 10 84, f. 434 v.
251. Ms. rom. nr. 2598, la BAR-Bucure$ti, f. 121 v.
ART ¡COLE $/ STUDIl 409
Ìncheierea aceasta a indicatici tipiconale nu poate exprima decit o

veche ?i bine statornicità rìnduiala traditionalà, fie cà aceasta rinduialà
a pornit de la Ierusalim, de la Athos ori din Ccitehezele Sfintului Teodor
Studitul. t
Pe de alta parte, nefiind un text dogmatic, tocmai datorità caracte-

rului sau specific, prestigiului sàu de rugàciune, «Cuvintul la Pa$ti...» a
putut fi inve$mintat intr-o expresie mai liberà .— dupà regulile pane-
giricului —, cu contributiile unor predicatori de talent, contribufii care
s-au putut datora fie Sfintului Teodor Studitul, fie patriarhului Ioan din
Calcedon, ori altuia. Prestigiul sau este pàstrat cu aceea$i sfinfenie pe
parcursul secolelor, fie cà poartà un titlu amplu, explicativ : «Cuvint
de invàtàturà a Sfintului Ioan Gurà de Aur in Sfinta $i marea Duminicà
a Partilo!» in Penticostar ori mai succint : «Cuvint de invàfaturà
a Sfintului Ioan Gurci de Aur» ■ in Moliivelnice.
*
>
4
CAPITOLUL Vili
ELEMENTE DE UMANISM CREÇTIN

ÎN «CUVÎNTUL DE ÎNVÀTÀTURÀ...».
IMPORTANZA OMILETICA
A ACESTUI TEXT PATRISTIC
A. Umanismul creçtin în «Cuvîntul de învâtâturâ la Paçti» ni se

pare câ este unul dintre aspectele eu caracter de concluzie a problemei
pe care am cercetat-o în paginile precedente.
In istoria culturii, în aceea a filosofiei în special, se vorbeçte de
mai multe tipuri de umanism : clasic de tip grecesc, de umanismul latin
sau roman, de umanismul creçtin de tip râsâritean ortodox, de uma
nismul medieval occidental, de umanismul renascentist etc.
Fiecare dintre aceste tipuri de umanism are ca substrat un model
al persoanei umane, vâzutâ dintr-o perspectivâ specifica, pentru câ nu
se poate vorbi de umanism decît în cadrul unui anumit tip de cultura.
Dar toate au în vedere promovarea vaiorii pmului, adicâ a ceea ce este
esenfial în energiile sale, ca fiintâ spiritualâ 252.
Adevârata cultura se cuvine a se bucura în orice epoca de califi-
cativul : umanista. Ea trebuie sa fie formativa structural, sa aibâ în
confinutul ei germenii necesari formârii multilaterale a omului, spre
desâvîrçirea lui. Istoriali academician Andrei Ofetea arata câ umanis
mul medieval a cunoscut clasicismul antic, a apelat la sursele acestuia,
iar în ceea ce privante gîndirea cre$tinâ, aceasta «a incorporât nu numai
idei ale filosofiei clasice, ci $i metoda de a le demonstra... Unii Pàrinfi
bisericeçti... s-au servit de filosofie $i de logicâ. Transmis Bisericii de
Pârintü biserice$ti, cultul antichitàfii clasice a devenit parte inte-
252. Acad. A n d r e i O t e t e a, R en açterea, Bucureçti, 1964, p. 237, 239. «Uma
nismul este o forma a conçtiintei». La baza acestui concept sta credinfa ìn-
tr-un sens determinai al vietii ?i ìntr-o ierarhie de valori care sa se ìnscrie
ìntr-un nou stil de viafa, sa elaboreze ?i un sistem de educajie (p. 238).
grantä a culturii creatine» 253. Se cuvine insä sä precizäm cä nu tóate

elementele umanismului grec au fost acceptate de religia crentinä, ci
numai cele asimilabile Revelatiei. Este cazul ni locul sä exemplificäm
acest lucru prin opera Sfintului Justin Filosofili, prin concepta §colii
alexandrine, adicä prin operele lui Clement, Origen, ale capadocieni-
lor — ale Sfintilor mari ierarhi Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul $i
loan Gurä de Aur.
Vechea noasträ culturä este montenitoare a culturii bizantine. Cul
tura romäneascä clasicä s-a aflat in raporturi direote, de continui, cu
vechea culturä bizantinä, culturä al cärei umanism este o rezultantä
a sintezei culturii antice a clasicismului elin cu gindirea crentinä in
continua stare de elaborare spiritualä. Substanta acestui tip de uma
nism cu continui patristic s-a transmis ni spiritualitätii románenti.
Umanismul románese al Renanterii poate fi definit ca umanism pa
tristic ortodox, de intensificare a cunontintelor ortodoxe in rindurile
largì ale poporului, intr-o mäsurä insemnatä prin traducerile in ro
mánente ale tuturor componentelor culturii ortodoxe, inclusiv a scrie-
rilor patristice 254.
Referindu-se la posibilitatea comuniunii culturale ìntre popoare,
I. C. Chitimia observa ca aceasta este strict condifionata, nu poatè fi
realizatà farà «o aderentà la bazà» — adicà farà o similitudine spi-
ritualà. La noi romànii, forma mentala autohtonà a asimilat elemente
din cultura bizantina prin «traducerea scrierilor sfinte, a textelor li-
turgice, a celor apocrife, cit ni prin cele originale axate pe teme mis-
tice, care au contribuit substantial la difuzarea «-unui model de
umanitate».
Clericul román de tip activ, creator, a avut ca obiectiv mentine
rea credintei ortodoxe, a graiului ni a inseni fiintei neamului romá
nese. In evolutia sa specifica, structura spiritualitàtii romànenti s-a
nutrit mai ales din spiritualitatea ortodoxa bizantina.
O prima etapà a inrìuririi umanismului bizantin este de tip teo
logie, un umanism specific in care elementele rationalismului grec au
fost folosite in consolidarea Crentinismului fata de erezii. O a doua
etapà s-a produs in secolul al VlII-lea, in timpul celebrei dispute dintre
iconoclanti ni iconoduli. Sfìntul Ioan Damaschili este exponentul rea-
lismului elenistic umanist, conform càruia spiritualul, adevàrul transcen-
dental, se poate percepe prin imagini «vàzute» ni «auzite». Acestei ati-
tudini a Pàrintilor Bisericii, de apel la Antichitatea elenà spre a apàra
mai eficient adevàrurile ortodoxe, ii corespunde la noi ancorarea in
tradita bizantina pentru apararea si mentinerea credintei stràbune. Ei
253. • Ibidem, p. 239—240.
254. In studiul sàu : Stadiul actual §i perspectivele cercetàrii in domeniul litera
tura vechi (voi. cit., Probleme de bazà..., p. 459—460), I. C. C h i t i m i a
subliniazà distinctia necesarà intre umanismul bizantin $i cel occidental —
ìntr-um context referitor la «umanismul románese $i substamta lui... Trebuie
fàcutà o distinctie ìntre umanismul din zona sud-est europeaaià, cu bazà in
atmosfera culturii bizantine $i in mi$càri de tip populare... $i umanismul oc-
. cidental, nàscut §i dezvoltat in alte condifii istorice, social-economice $i po
litice, cu tenta laica mai pranuntatà».
412 MITROPOLIA OLTEN1EI
foloseau argumente din filosofía $i umanismul grecilor vechi; clericii

no$tri foloseau scrierile patristice la rindul lor bógate in argumente
apologetice, apelind mai ales la opera Sfinitului loan Gura de Aur, a
Sfintului Maxim Márturisitorul, a Sfintului loan Damaschin etc.
O a treia etapa a inriuririi umanismului bizantin asupra Ortodoxiei
noastre in aceea$i epoca clasica a fost prilejuita de marea disputa pa
lamita in jurul «luminii necreate». Esenfa acestei dispute asupra posibi-
litàfii viziunii personale a «luminii necreate» consta in admiterea fap-
tului ca omul are posibilitatea ,sa ajunga la intuirea luminii divine ne
create, deci are tóate elementele unei autodesàvìrsiri, prin indumne-
zeire. Triumful palamifilor reprezintá triumful umanismului crestin —
care a dat nasiere $i unei bógate literaturi uscetice. Aici í?i are izvo-
rul $i miscarea isihasta, promovind ideea ca nu numai ascefii pustiei
se pot malfa la «vederea lui Dumnezeu», ci $i credincio$ii obisnuifi.
Ideea de «lumina», din experienfa isihasta, prezinta únele elemente
de convergenza cu concepfia geto-dacicà despre lumina — care rea-
prindea speranfa comuniunii dintre credincio$i $i Divinitatea repre-
zentatà ca lumina sacra, dar $i cosmica.
Trebuie facuta o distincfie precisa insa intre accepfiile conceptu-
lui, pentru ca lumina isihasmului este necreatà, iar lumina geto-dacicà
poate semnifica indirect lumina naturala a soarelui. Dar lumina natu
rala poate prevesti lumina supranaturalà. Cultul luminii solare a putut
duce spre cultul «soarelui Hristos» 255.
Opera lui Deceneu de educafie inorala, spiritualà si de civilizafie
trebuie situata la cel mai ìnalt rang de opera umanista. Aceeasi metodà
de luminare a poporului prin cult, prin educafie moralà — creatina —
a fost folosità de Biserica noastrà stràbunà pe parcursul secolelor.
Formarea moralà a credinciosilor prin intermediul predicii — ca moda-
litate de interpretare a sfintei ìnvàfàturi creatine si de comunicare di-
rectà, in modul cel mai accesibil, a acestei interpretàri — a constituit un
sistem educational ortodox 256.
Pentru umanismul crestin modelul ideal al omului este sfinfenia,
este insali Dumnezeirea — si nu ar putea fi altfel pentru cà prin ìnsusi
actul creafiei omul poartà chipul lui Dumnezeu si are perspectiva asemà-
nàrii cu Dumnezeu 257.
Aspirafia càtre supremul model denotà un tip de umanism spe
cific : umanismul sacru.
Ideea de «sacru» este o idee proprie revelafiei biblice si scrieri-
lor patristice. In sfera acestui umanism sacru se includ texte ca acest
«Cuvìnt hrisostomic de invàfàturà din noaptea Sfintelor Pasti».
255. In studiile sale despre Deceneu, Pr. prof. dr. I. G. C o m a n , evidenfiaza
faptul cä $i la geto-daci era o legäturä strinsa intre preotf §i popor. Deceneu
insu$i a avut un rol deosebit in educarea poporului (vezi: Decenee, Paris,
1943} Deceneu — geniu religiös $i spiritual al geto-dacilor, in «MO», XXXII
(1980), 10—12 $i Cine a iost Deceneu ?, in «MI», XV (1981), 10).
256. Clement Alexandrinul a definit educafia: «impletirea lucrurilor dumnezeie§ti
?i omene$ti» — principiu care stä la baza educafiei creatine (Pedagogul, trad,
de prof. Nicolae $tefanescu, Bucure$ti, 1939, passim).
257. Diac. C o n s t . V o i c u , Teologia muncii la Siintul loan Gurä de Aur
actualitatea ei, Tezä de doctorat, Sibiu, 1975, p. 47.
ARTICOLE ÇI STUDII 413
Dacâ din punot de vedere psihologic $i sociologie umanismul —

desigur ca un concept general — este définit ca o forma a conçtiinfei,
definifia umanismului creatili implica o serie de elemente antropologice
prezente eu deosebire la gîndirea patristica,. Problema este expusâ
amplu $i in chip aprofundat in studiile Pr. prof. I. G. Coman, publicate
pe parcursul a peste patru decenii 258, pagini de remarcabilâ valoare
pentru tezaurul gîndirii creatine. Temeiurilor umanismului din clasi-
cismul gréco-latin $i al Antichitafii orientale li se adaugâ o serie de
elemente de cultura $i gîndire pentru o definifie cuprinzatoare, impli-
cînd în aceastâ definifie teoria Sfinfilor Pârinti despre Logos, care are
în vedere fiinfa integrala a omului. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat
pentru om, suprimînd astfel diferentele, antinomiile ontologice : spirit-
materie, Dumnezeu-om, unind în sine ceea ce pârea ireconciliabil, ire-
mediabil antinomie $i contradictoriu, spre a oferi omului întregul spafiu
de acfiune pentru dezvoltarea sa $i pentru desavîrçirea fiinfei sale în
unitatea ei dualâ : suflet-trup. înaintarea omului spre desavîr$irea spi-
ritualë este o opera «sinergetica», o împreuna-lucrare divino-umana,
între lumea creata $i lumea divina — pentru ca atît cosmosul, ca macro
univers, cît $i omul ca micro-univers, sînt opera creafiei divine.
în conceptia umanismului creatili comuniunea eu divinitatea este
nu numai posibila, dar este reala, prin întruparea Fiului $i prin lu
crarne Sfîntului Duh. In antropologia creatina intra un element spéci
fie, ontologia sacrului, care este o ontologie divina — element care
definente confinutul umanismului creçtin : Dumnezeu iradiaza din Sine
lucrarile Sale, care sînt recepiate de sufletul uman, astfel încît se pro
duce o mi$care de malfare umana spre Divinitate.
Umanismul Sfinfilor Parinfi are în vedere fiinfa integrala a omului
$i-i preserie ca ideal o perfecfiune în care sînt implicate toate ener-
giile constitutive ale fiinfei sale, atît cele spirituale ctî $i cele naturale.
258. Vezi : Mïracolul clasic, Bucure$ti, 1940 ; Frumuse fea gîndirii patristice, în
«Gîndirea», XXI (1942), 2, p. 57—70; Problème de filosoiie çi literaturâ patris
tica, Bucureçti, 1944 ; Actualitatea Sfîntului Ioan Gurâ de Aur, în «ST», Vil
(1955), 9—10, p. 403—422; V/aJa $j activitatea Sfîntului Ioan Gurâ de Aur, în
«GB», XVIII (1959), 1—2, p. 20—24; Spirit umanist çi elemente de antropologie
în gîndirea patristica, în «ST», XXII (1970), 5— , p. 356—368; Sfintii Pârinti §i
6
spiritualitatea ortodoxâ românâ, în «Ort.», XXVII (1975), 4, p. 586—598. In

studiul : Umanismul Ortodoxiei româneçti, publicat în anul 1948 (vezi nota nr.
30), Pr. prof. I. G. Coman apreciazâ câ «problema centrais a umanismului [clasic]
este descoperirea $i pretuirea pînà la exaltare ia tuturor potentelor umane care,
adeevate $i promovate prin toate mijloacele çtiintei çi ale artei, sînt în mâsura
sa ofere — ca rezultat — tipul omului ideal. Acest om era socotit ca o incar
nare desâvîrçità a frumosului $i binelui» (p. 37). Mai departe, autorul delimi-
teazâ umanismul creçtin de umanismul clasic. Distinctia nu este de natura
formala, ci de natura ontologica. Dar, se precizeaza mai departe «predica
evanghelicà $i patristica n-a éliminât, ci a reformat $i transformat umanismul
greco-latin. Principiul umanist al încrederii nelimitate ìn puterile omului a fost
coreotat în sensul câ omul, fiind o creatura cu puteri limitate, încrederea ìn
el trebuie sa fie precedatà $i pregâtità de încrederea ìn Cel A'totputernic, care
dispune de energii nelimitate. Rafiunea este însuçi chipul lui Dumnezeu ìn om...
Cautarea frumosului umanist e completata prin iubirea frumosului spiritual
transcendent», (p. 38).
Sfintii Pârinti au elaborai concepta lor umanista pornind de la

ideea centrala a întrupârii Fiului lui Dumnezeu. Logosul, Fiul lui Dum-
nezeu Intrupat, a devenit arhetip pentru om, In perioada primara a
Creçtinismului, cìnd se revarsa zorile gìndirii teologice $i umaniste
creatine, filosofi ca Sfìntul Justin, Clement Alexandrinul, Origen, .au
elaborai teoria Logosului 259. «Punctul de .piecare principal in umanis-
mul Sfintilor Paring... este ìntruparea Logosului, a Fiului lui Dumne
zeu.... care are ca scop mìntuirea...». Acest fapt complex al mìntuirii,
expresie a dragostei divine, ocupa nenumàrate pagini in operele Sfin-
lilor Pârinti, constituie tema esenfiala in tóate genurile literare abor
date, in rugaciuni $i in textele liturgice, in predica, in rejeaua imensa
a actiunii caritabile 26°.
In urcu$ul nostru duhovnicesc, dinamica primordiala apartine spi-
ritului, pentru câ sufletul este créât dupa chipul $i asemânarea lui
Dumnezeu. «Cei mai multi Pârinti râsâriteni sînt de acord eu Sfîntul
Grigorie de Nyssa, aràtînd cà chipul lui Dumnezeu în om înseamnà
participare'a acestuia la plenitudinea tuturor bunurilor. Prin aceasta,
chipul seamânâ eu Arhetipul» 261.
Analizînd problema dezechilibrului $i dizarmoniei între instincte,'
patimi $i ratiune, Pr. prof. I. G. Coman reconstituie teoria liberului
arbitru, a libertari, ca factor implicai în conceptul «umanism creçtin»,
punînd accentui pe faptul câ omul este, ontologie, liber sâ-$i aleagâ
destinul, caci altfel s-ar confunda cu mecanismul naturii.
Forta spiritualâ care asigurâ biruinta sufletului este dragostea $i
prin ea se realizeazâ binele, frumosul $i fericirea. în felul acesta su
fletul imbraca din nou haina nemuririi — ce fusese schimbatâ de
pâcat eu moartea trupului — $i realizeazâ asemânarea eu Dumnezeu.
«înfâptuirea chipului $i asemânârii constituie substanta umanis-
mului patristic» 262, corespunzâtor idealului umanist al Cre^tinismu-
lui. Eforturile pentru aceastâ înfâptuire alcâtuiesc ceea ce s-a numit
filocalie — iubirea frumosului divin $i calea spre a atinge desâvîrçirea,
acea cale arâtatâ cre$tinului de Domnul Iisus Hristos. Filocalia a im
primât caracteristici literaturii teologice atrâgînd atenfia asupra
valorilor teologice, omiletice, poetice, ascetice, istorice çi canonice
din scrierile Sfintilor Pârinti, valori în slujba îndumnezeirii sufletului
credinciosului.
Un element deosebit de important care trebuie- subliniat în an-
samblùl acestui efort filocalic este dubla perspectivâ a minimalism-ului $i
maximalismului duhovnicesc. «Omul — chip al lui Dumnezeu — nu se
poate realiza deplin decît prin efor-turi continui $i progrese mereu de-
pâ$ite din partea sa. Chipul... divin e ansamblul celor mai alese puteri
ale spiritului imprégnât de dulceata dragostei de Dumnezeu ;$i încàlzit
J
259. I. G. C o ma n , T e o ria L o g o su lu i in A p o lo g iile S iîn tu lu i Ju s tin M artiru i çi Filo-

, so iu l, Bucureçti, 1942, passim.
260. I d e m, S p irit u m an ist $i elem en te d e a n tro p o lo g ie ..., p. 362.
261. Ibidem , p. 358.
262. Ibidem , p. 359 $i 360. >.
ARTICOLE $!■ STUDII 425.
fàrà incetare de har $i de dorinta autodepà$irii prin realizarea omului

desavirît» 263.
In «Cuvìntul de invàtàturà in noaptea Sfintelor Pa$ti», Sfintul Ioan
Gurà de Aur ne oferà cea mai semnificativà exemplificare a dublei
perspective ; minimalism-maximalism duhovnicesc, presupunind o infi-
nitate de trepte posibile spre desàvir$ire valorificate toate de bunàta-
tea $i intelepciunea divina. Nici cel mai mie efort duhovnicesc nu este
ignorai;, nu este refuzat. Toti credincioîi sìnt chemati la mìntuire :
— toti sìnt indemnati sa se apropie $i «sa se ìndulceascà de’ospàfu»
$i oricine «este sluga infeleapta sa intre bucurindu-se ìntru bucuria
Domnului sàu» ;
— toti sìnt primiti in baza dorintei lor de a se mìntui, pentru cà
«au lucrat..., s-au ostenit postindu-se...» ; sìnt indemnati staruitor sa
se apropie, «sa intre», chiar $i lucràtorii din «ceasul al -unsprezecilea».
Ceea ce se cere fiecàrui credincios in acest «Cuvìnt de invatà
turà...», — numit adesea in chip foarte semnificativ : «Chemare» — este
osteneala fàcutà cu ìntelepciune — cum spune Sfintul Ioan Gurà de Aur
— este efortul continuu de depà$ire a propriei inaintàri spre sfintenie,
numità de Sfintul Grigorie de Nissa epectazà — inaintarea neìntreruptà
spre desàvìr$ire duhovniceascà.
Cu privire la posibilitatea depà$irii stadiului naturalului $i ìnain-
tarea in stadiul spiritualului, Sfintul Ioan Gurà de Aur aratà cà aceasta
constituie insali esenta umanismului cre$tin, ìnfàti$ìnd indemnul spre
aceastà mi$care de depà$ire neìntreruptà — mai exact, de autodepà-
$ire — in termenii urmàtori : «Vino sa devii om !...». Indemnul este
analitic $i explicativ : «Denumirea firii tale [de om] nu poate sà inducà
in eroare... Ce faci tu, spune-mi ? Existà dresori care pot transmite
animalelor noblefea oamenilor in limita posibilului... Ei ìmblinzesc lei,
pe care ii aduc dupà ei in piafà... Tu ìmblìnze?ti leul, aceastà fiarà sàl-
iiaticà, dar tu e$ti mai neìnduràtòr decit lupul!... O! omule !... Gìn-
de$té-te dupà chipiil cui ai fost creati... Dar cum sà devii om ! — Ve-
nind acolo unde se creeazà oameni. Dacà te iau lup, fac din fine om, nu
transformindu-ti firea, ci sentimentele $i principiile dupà care te con
duci in viafà ! » 264. «
Acest adevàrat laborator care, dupà cuvìntul apartinind Sfintului

Ioan Gurà de Aur, schimbà pe omul pàtima$ in om rafional, este Evan-
ghelia lucràtoare a Bisericii, este invàtàturà cre$tinà, este grija $i su-
fletul ardent al pàstorului misionar — care nu precupefe^te nici o os-
tenealà pentru a reda pàstoritilor sài chipul lui Dumnezeu. .
In acest umanism al Sfinfilor Pàrinfi ì$i are izvoarele umanismul
Ortodoxiei romàne?ti. Este un umanism «popular» — cum il denume$te
$i definente Pr. prof. I. G. 'Coman — umanism care a creat «comuniunea
263. Ibidem , p. 363. .
264. Sfintul l o a n G u r a d e A u r , O m ilie la P salm u l 48, v e rse tu l 1 7 : « S a nu te
tem i cind se im b o g ate$ te om ul, §i cin d se in m ulfe^te s c a r a c a s e i lu i», J . P.
M ign e, P. G., LV, 500—501 j Trad. rom. de G r i g o r i e D a s c a l u l , SI. Ioan
' G ura de A ur, «Pujul», Buzau, 1833, f. 691.
MITROPOLIA OLTENIEI
românilor din Ardeal, Muntenia $i Moldova... El a sàvîrçit ideea solida-

ritäfii creatine in afarä, fräfietatea $i pacea desävir$itä inäuntru» 265.
Chiar daca Ortodoxia romàneascà a fost secole la rind strìns legata
de cea slava, folosind aceea$i limbà in cult, ambele i$i aveau originea
in aceea$i cultura umanista bizantina — care reprezenta linia directà de
evolute a umanismului patristic. Aceastà evolute a fost un proces spe
cific $i complex, uneori ìntimpinìnd dificultafi in contextul istorie de
epoca, dar nu a cunoscut hiatus-uri. Bizanful «n-a cunoscut nici o
sincopa propriu-zisà a umanismului» 266.
O contribufie remarcabilà a teoriei umaniste elaborate de Pr. prof.
I. G. Coman consista in raportarea umanismului Ortodoxiei romàne$ti
la umanismul clasic cre$tin, in spefa umanismul gindirii $i operei Sfin-
tului loan Gura de Aur 267.
Antropologia Sfìntului loan Gura de Aur nu se reterà la un om
abstract, obiect de teorii filosofice, ci asupra omului viefuind in carne
$i oase, ca membru al societàri, element viu $i activ in care, o data cu
sìngele, pulseazà $i roiul instinctelor, al fràmintàrilor, al nazulnfelor,
al ìnàlfàrilor $i al càderilor. Dar omul hrisostomic este $i o sintezà de
natura $i supranaturà 268, in sensul cà in procesul desàvìr$irii sale «se
impletesc eforturile rafiunii naturale cu acelea ale credinfei $i ale ha-
rului» 269. In antropologia hrisostomicà se reflectà preocupàrile cre$ti-
nismului din epoca de aur, preocupàri care au ràmas constante in sfinta
noastrà Bisericà 270 ; pentru infelegerea de atunci ca §i pentru ìnfele-
gerea de astàzi a acestei problematici, doctrina hrisostomicà ì$i de-
monstreazà neìntrerupta sa actualitate.
Fiinfa umanà este prezentà in Omiliile Sfìntului loan Gurà de
Aur, cu toate infàti$àrile sale, in toate situatile sociale, morale, cu
consecinfele, cu antinomiile sale, cu atitudinile contradictorii care sint
inerente firii omene$ti.
265. I. G. C o ma n , Umanismul Ortodoxiei româneçti, p. 42—45. Ortodoxia romà
neascà, chiar in epoca slavonismului, a ràmas în fond bizantina, deoarece cul
tura bizantina ne-a transmis un umanism popular, pe màsura stadiului credin-
cioçilor noçtri.
266. Ibidem.
267. Aducînd o clarificare deplinâ a problemei, Pr. prof. I. G. Coman definente uma
nismul Ortodoxiei româneçti ca o sintezà între clasicism $i creçtinism — fapt
demonstrat de operele umaniçtilor noçtri care sìnt compilafii de moralà, teologie,
istorie ; acest umanism este democrat, el se adreseazà ìntregului popor, urmà-
re$te luminarea ìntregului popor, este fàuritor de culturà, a introdus la noi
tipografia, sub luminile sale s-au promovat artele noastre bisericeçti. Este un
umanism ortodox, national çi ecumenic in acelaçi timp, care ne atrage atentia
$i asupra originii noastre daco-romane. Umanismul ortodox romànesc a orga-
nizat, prin Bisericà, bune relatii sociale, a culminât prin sfingi romàni, este
«un umanism direct din acela al marilor Pàrinti ai Bisericii care au fàcut din
iubirea de om... temeiul gindirii $i vietü lor». Aprecierea finalâ este o perti-
nentà sintezà : «Acest umanism a aprins la noi dragostea de ìnvàtàturà, el ne-a
tipârit primele cârti si ne-a învâtat sâ citim çi cà scriem, el ne-a pregàtit limba
literarà... $i ne-a déterminât ca tot ce gîndim çi facem in aceastâ viafâ, sâ fie
spre slava lui Dumnezeu» (Ibidem, p. 67).
268. I de m, Actualitate a Sfìntului Ioan Gura de Aur, in rev. cit., p. 412.
269. Diac. C o n s t . V o i c u , Teologia muncii..., p. 46.
270. I. G. C o ma n , Actualitatea Siintului Ioan Gura de Aur, in rev. cit., p. 410—
412. De vâzut §i studiul : Personalitatea..., ìn rev. cit., p. 595.
ARTICOLE §/ STUDII 417
«Conceptia umanista a Sfintului loan Gurà de Aur este profund rea

lista... Omul hrisostomic nu e un om schematic, abstract, construit cu
imaginafie in cabinetul de lucru, ci un om adevarat, A^àzut in zbuciumul
Si lupta viefii, zugràvit pe toate treptele existenfei, privit in toate situa-
fiile posibile, pendulind intre toate pozifiile si solubile... Omul hrisosto
mic este in continua lupta cu sine si cu alfii, indeosebi cu pacatul si cu
starile revoltàtoare ale timpului, el tràieste din plin drama viefii in
care angajeazà si pe alfii» 271.
Pe acest om Sfintul loan Gurà de Aur il iubeste, in orice situale
s-ar afla el, dragostea sa nu cauta la fata omului, ci se ingrijeste de
menirea lui care este mintuirea. Omul «este mai valoros decit intreaga
lume» — adicà decit firea, decit intregul cosmos ; in aceste condifii
trebuie ca noi oamenii sà ne straduim «sa imitam pe Dumnezeu, care
n-are dusmànie, ci numai dragoste fata de om» 272. Sfintul loan Gurà
de Aur urmàreste cu tenacitate un scop nobil si unic : «cel al transfor-
màrii fiecarui om intr-un Hristos» 273, prin sfinfenia si puterea de jertfa
la care fiecare credincios ar trebui sà ajunga.
Esenfial la aceastà gìndire umanista pragmatica, in antropologia
hrisostomicà, este faptul ca dacà iubirea umana se poate ridica la cea
divina, atunci ea cuprinde in puterea ei cosmosul si intreaga umani-
tate, mai ales aceastà umanitate in continuu efort spre desavir$ire.
Prin confimitul sàu umanist, «Cuvìntul de invàtàturà...» hrisosto
mic face parte din seria operelor care exprimà insali esenta uma-
nismului ortodox — asa cum se reflectà in intreaga teologie patristica.
Sfintul loan Gurà de Aur il precideste pe om ca pe o persoanà cu
valoare universalà, in continuà devenire spre desàvirsire. Titlul sau
demnitatea de «persoanà» nu-i vine de la naturà, ci din ipostasa —
substanfa sa interioarà, din energia sa spiritualà care este de origine
divinà, omul fiind «chipul lui Dumnezeu» prin puterea sufletului, a
minfii si rafiunii sale 274. Cea mai importantà achizifie a gindirii cres
tine este demonstrafia cu mintea si cu fapta cà omul este «chipul lui
Dumnezeu». Nu trebuie sà ne reprezentàm chipul lui Dumnezeu ca o
statuie, ci numai ca o cununà de supreme insusiri si virtuti ìnsufletite
de puterea lui Dumnezeu.
In conceptia hrisostomicà si ortodoxà omul ca esentà este cu
vocatie spiritualà pe de o parte, dar si cu spiritul liber pe de alta,
adicà putind deveni «persoanà». Altfel el se pierde intr-o categorie
biologicà apartinind unei specii de ordin zoologie. Ca persoanà, omul
trebuie sà schimbe naturalul in spiritual. Aceasta este vocatia sa su-
premà si permanentà ; sà subordoneze si sà transfigureze ceea ce este
naturai in supranaturalul de càtre care a fost creat. Aceastà optiune
spiritualà, acest sentiment si aceastà dàruire, proprii unei meniri spi
rituale, constituie actul credintei, care converteste si preface.
271. I de m, Actualitatea.,., p. 413.
272. Ibidem, p. 415 si Personalitatea,.., p. 605.
273. Ibidem, p. 595.
274. Diac. C o n s t . V o i c u , op. cit., p. 48. -
Pentru Sfintul loan Gurà de Aur, ca $i pentru ìntreaga teologie

ortodoxa, termenii ratiune $i credintà nu se exclud, ci dimpotrivà.
Cre$tinul este omul, fiinta rationalà, pentru ca logosul, ratiunea sau
mintea sa are la origine Logosul divin, gìndirea divina — ca o conse-
cinta directa a «chipului lui Dumnezeu» in om.
•Pentru a denumi categoria celor care unesc in mod inseparabil
ratiunea $i credinta, in Biserica $i in teologia ortodoxa termenul specific
este : binecredincios. Binecredincios inseamnà in esenta cà ideile cre-
dintei devin idei-fortà, cà eie se indreaptà spre realitatea originara
divina $i determina o credere spiritualà continua, aspirala apropierii
de Tatàl ceresc.
. Aceastà aspirale $i aceastà posibilítate este limpede exprimatà in
cea dintìi propozitie a «Cuvintului... la Pa$ti» : «De este cineva binecre
dincios §i iubitor de Dumnezeu sa intre bucurindu-se intru bucuria
Domnului sàu !».
Credinta nu este un act spiritual de simplà obedientà farà eficientà,
nu este un act care sà se rezume la o inclinare a gindirii asupra unei
realitàti suprasensibile, sau la o visare in care imaginaba ìnlocuie$te
actiunea, credinta este in ea insà$i o actiune complexà, o tensiune-
actiune supremà, o atitudine-actiune prin care sufletul unente naturalul
cu supranaturalul — omul se unente ou Dumnezeu. Dar pentru aceasta
el are nevoie de imboldul ìnflàcàrat al iubirii, al depà$irii de sine pìnà
la dàruirea deplinà a fiintei, transfigurarea ei prin iubirea càtre
Dumnezeu.
Filoteismul credincio$ilor este un ràspuns prompt pe care-1 dà
umanitatea binecredincioasà filantropiei divine.
In teologia hrisostomicà, Logosul, ca Fiul lui Dumnezeu, este Iu-
bitorul de oaineni, care s-a ìntrupat din iubire, a educat pe om in spi-
ritul divin al iubirii, din iubire a suferit $i s-a jertfit pentru acelaî
om, pentru ìntreaga omenire, spre a o mìntui.
Binecredinciosul nu poate fi decìt iubitor de Dumnezeu, el nu
poate aspira decìt la suprema bucurie sà se apropie de Dumnezeu cu
bucuria copilului care i$i revede tatàl, privit cu aceea$i bucurie pàrin-
teascà de Tatàl, care-$i revede §i-$i regàse$te propriul fiu.
Tatà $i fiu, Dumnezeu §i om, se cautà cu acela$i profund $i unic
sentiment al bucuriei de a fi ìmpreunà.
«Cuvìntul hrisostomic de invàtàturà la Pa?ti», pe care-1 putem
numi o «Odà a bucuriei creatine» se adreseazà rafiunii cìt ?i sentimen-
tului care insúfletele orice actiune a credinciosului, inflàcàrindu-i
inima, stimulìndu-i vointa pentru ideile §i idealurile sacre, pentru cà
prin credinta sa statornicà el are putere ìnàltàtoare $i unificatoare.
Umanismul acestei «Ode a bucuriei» nu este rezultatul unei apo-
teozari adresate unei forte umane pentru atribútele sale, ci i$i are
originea ín iubirea totala fatá de umanitate, iín deschiderea inimii mi
sionare futa de toti acei fii care suspina cáutind calea mintuirii, sau
fac pa$i timizi pe scara spiritualâ $i care sînt gasiti vrednici de Dum-
nezeu pe oricare din treptele acestui urcu$ duhovnicesc s-ar afla.
iubirea lui Dumnezeu are un carácter absolut intégrât, astfel încît la-
cunele credintei $i ale conditiilor sociale umane sînt acoperite de
iubirea plenarâ, de armonia desàvîrçirii divine.
Momentul suprem al învierii, exprimât prin suprema bucurie
divino-umanâ, 1-a déterminât pe Sfîntul loan Gura de Aur sa poten-
teze la maximum receptivitatea întregii obçti a credincio$ilor.
Umanismul creçtin, doctrina hrisostomicà umanista, î$i exprima în
acest «Cuvînt de învàtâturâ...» mâsura maxima pentru obçtea credin-
cioçilor $i pentru gradui de înaintare a fiecàruia pe treptele desâvîr-
$irii, asigurîndu-i pe toti câ sînt chèmati deopotrivâ «sa se îndulceascà»
la marele praznic, tofi sînt chemati la aceeaçi lumina caldura a iu-
birii dumnezeieçtî. Aça cum în filantropia divina sînt anuíate diferen-
tele umane, tot a$a în filantropia umana — mai exact spus, interuma
na — trebuie sá se reducá pînâ la disparité aceste diferente, întrucît în
esenta sa spiritualâ $i în adîncul ei aimanitatea nu este diferità. Deci,
universalismul uman este o consecinfâ a esenfei spirituale a fiinfei
umane care propulseaza fraternitatea universalà prin dragoste.
«Bogafii $i sàracii, .împreunà bucurafi-và !» — o chemare prin care
se exprima egalitatea ontologica între bogafii $i sâracii care se aflau
în Bisericà — în nofiunea de sàraci fiind cuprin$i în vremea Sfîntului
loan Gura de Aur tofi cei ce munceau, pe atunci ca $i mai tîrziu de-
altfel, sàrâcia ?i munca fiind asocíate în spiritul mentalitâtilor dispre-
tuitoare ale celor bogafi. Dar $i unii $i alfü erau chemati în calitatea
lor de credincioçi $i oameni.
în Omiliile la I Timotei, cu o impetuozitate de tribun al celor sàraci,
Sfîntul loan Gurà de Aur face cel mai necrufator rechiziitoriu proprietafii
$i bogafiei personale, egoiste $i elogiazà proprietatea comuna : «Obser-
vafi, va rog — spune Sfìntul loan Gura de Aur — iconomia harului divin,
sint bunuri comune pentru tofi : aerul, soarele, apa, pamintul, cernì, ma
rea, lumina, stelele ; Dumnezeu ni le-a dat pe tóate ca unor frati (intre
noi) ...Mai sint $i alte lucruri comune : tarile, oracele, piefele $i gradinile
publice. Vedefi $i voi ca nimeni nu se ceartà pe aceste bunuri comune...
Cind cineva ìncearcà sà-$i ìnsu$eascà un bun, ìndata se ivesc certuri, ca
$i cum natura insali s-ar revolta ca noi ìmparfim lucrurile pe care Dum
nezeu !nsu$i le unente. Tot a$a se intimpla $i cu noi cind vrem cu orice
pref s& fim proprietari, cìnd avem mereu pe buze aceste doua cuvinte
dezgustàtoare : al meu, $i al tau, izvorul atìtor neìnfelegeri $i necazuri.
Lepadafi-le, $i nu vor mai fi nici lupte $i nici vrajmà$ii» 275.
275. Stìn tili I o a n G u r à de Aur , O m ilìa X II la I T im otei, Bareille, voi. XIX, Paris,
1873, p. 471. Dupà Ph. E. Legrand, Sfìntul Ioan Gurà de Aur, mai presus de
apostolatul credintei $i al unei ìnvàtàturi sànàtoase, este apostolul buneior
moravuri. Idealul sàu 1-a aflat in viaja primelor comunitàti creatine $i a zu-
gràvit acest ideal cu un entuziasm plin de iubire : «A l m eu $i al tàu, acest
cuvint rece ca gheafa, care a adus in lume nenumàrate ràzboaie, era izgonlt
din comunitatea sfìntà j membrii ei loouiau pe pàmint cum locuiesc ingerii in
cer ; sàracii nu-i ingàduiau pe cei bogafi, pentru cà nu existau bogati ; bogatii
Toate relele din viatà, din raporturile interumane, sint consecinte

ale neincrederii, ale pàcatului $i egoismului. In bunàtatea viziunea sa
stinta, Sfintul loan Gurà de Aur vedea principalul mod de evitare a
ràului in imitarea vietii Mìntuitorului, recomandìnd o viata austera,
aproape monastica.
Chemarea spre impreunà-bucurie pe care o face in «Cuvìntul... din
noaptea Sfintelor Pa$ti» nu suprima realitatea divergerei intre bogà-
fie $i sàràcie, prin chemarea tuturor, tara nici o deosebire, ci este inca
o dovadá a nemárginitei bunâtâfi dumnezeieçti care acordá credit ce-
lor ce, avind credinfa, vor putea depune eforturi catre o continua im-
bunátafire duhovniceascá — çtiind câ in privinta vieta duhovniceçti
nu sâracii trebuie sa fie asemenea bogatilor, ci bogafii asemenea sàra-
cilor, ace$tia dînd, în general pildà de duhovnicie $i smerenie.
In conceptia Sfîntului loan Gurà de Aur, fraternitatea dintre oa-
meni are doua aspecle : natural $i spiritual. Calea spre desâvîrçire
este înaintarea continua de la afecfiunea fraterna naturala la cea supe-
rioarâ a iubirii duhovniceçti. lata cum explica el credincioçilor în ait
ioc, originea fraternitàfii creatine : «Tofi oamenii sînt egali, pentru cá
sint frati. Ca sa ne insufle dragostea care trebuie sa uneascà pe unii
cu alfii, sentimental omeniei, oare Dumnezeu n-a luat de la ìnceput
màsuri demne de admirafie ? El ne-a dat un tata común, pe Adam.
Chiar dacá nu ne na$tem, oare, din pâmînt, de ce nu venim pe lume
desàvîrçiti $i barbati, ca Adam ? Nu. Trebuie sa ne na$tem unii din altii
ca sa firn uniti printr-o afectiune naturala» 276.
Acestei afectiuni naturale trebuie sà-i urmeze afectiunea sacra a
fraternitàtii universale, càreia Sfintul loan Gura de Aur i-a inchinai
toatà viafa sa, spre a ridica pe oameni la o demnitate ingereascà 277. El
este un desàvir$it umanist ortodox, nu pentru câ a formulât in chipul
cel mai limpede acest umanism, ci pentru câ 1-a trait in modul cel
mai inalt cu putinfa pentru o fiinfà umana.
Din experienfa sa ascetica personalà $i din a altora, Sfintul loan
Gurà de Aur $tia câ orice progres, oricit de mie, pe scara virtufilor du-
hovniceçt-i are o valoare mare in sine, care il aduce pe cel ce il sà-
vìr$e$te alàturi de cei mai inaintafi in desàvirsire. De aceea, in Che-
marea din «Cuvìntul... la Pa$ti», acela$i indemn este adresat tuturor,
nu este locul pentru o evaluare riguroasà a faptelor fiecàruia, de o ie-
rarhizare a meritelor, pentru cà nu greutatea, nici mulfimea faptelor
meritorii, ci semnificafia de mi$care pozitivà a fiecàreia dintre eie are
mai ìntìi pret in fata lui Dumnezeu.
Smerenia, aceastà floare intre fiorile virtufilor creatine, nu este o
simplà nofiune moralà in repertoriul educafiei creatine, ea e cuprinsà
in chiar conceptia umanistà cre$tinà, in umanismul hrisostomic. Valo-
rificind la cel mai inalt nivel personalitatea omului, impodobità de vir-
nu-i dispretuiau pe saraci, pentru câ nu existau sâraci ; totul era în común ; nimeni
nu socotea câ are ceva al sâu... Sâracul nu se ruçina, bogatul nu se fâlea. Aça
era veselia... erau toti uniti» (Dupâ P h. E. L e g r a n d , Saint Jean Chrysos-
tome, Pans, 1924, p. 18—20).
276. Cit. la A i m é P u e c h , Saint Jean Chrysostome, Paris, 1923, p. 63.
277. Ibidem, p. 115.
tuti sau aspirìnd cu credintà, cu dragoste $i cu smerenie càtre dobindi-

rea acestora, deci a sfinteniei si a asemànàrii cu Dumnezeu, Sfìntu]
loan Gura de Aur subliniazà in chip deosebit valoarea smereniei.
Tipul vamesului din Evanghelie a devenit un tip reprezentativ al
credinciosului care, printr-o maxima concentrare a fiintei, a cugetàrii,
printr-o atitudine. de autentica pocàintà $i smerenie se poate bucura de
pretuirea intregii sale existente.
Ceea ce se pune in lumina cu puterea evidentei in «Cuvìntul... la
Pasti» este faptul ca umanismul cre?tin este de natura tainicà, porneste
de la ideea unirii omului cu Dumnezeu.
Dorinta crestinului de vietuire cu aspirala continua catre aceas-
tà unire aduce o maxima intensificare a eforturilor spirituale care sà-1
apropie de momentul dorit, incercind sa ìnfaptuiascà in acela?i timp
unirea cu toti oamenii, cu natura, cu intreg cosmosul.
In acest «Cuvìnt de invataturà...» se disting ?i elemente de taina
eschatologica. Este vorba de biruinta asupra mortii si a diavolului, in
perspectiva dobindirii mintuirii, a vietii vernice. Prin biruinta adusa
de Domnul Hristos prin Invierea Sa, credinciosul crestin dobìndeste
puteri pe care altfel nu le-ar putea avea in lupta sa cu ràul dinlauntrul
fiintei sale, din viatà $i din lume.
Hristos a invins puterea mortii, puterea diavolului, iadul, $i prin
aceasta «incepatoriul celor adormiti se fàcu». Prin aceastà biruinta a
adus transfigurarea intregii fàpturi, iar aceastà transfigurare — de
mult initiatà in fiecare credincios, existentà in paradigmele planului
divin — ajunge, prin inviere, ìndumnezeiie.
In umanismul ortodox hrisostomic, credinciosul aspira la biruinta
asupra pàcatului $i a ràului, el devine parta? «de viata ?i inviere» prin
invierea Domnului, dobìndeste el insu?i biruinta asupra ràului ?i a
mortii, biruintà ce ii este garantatà de Invierea Domnului Hristos. Prin
aceastà biruintà totul revine la Dumnezeu, totul este refàcut spre a
trài in Dumnezeu.
Finalul «Cuvintului... la Pasti» este construit pe aceastà temà, spre
a inspira o nestràmutatà ìncredere a cre?>tinului in victoria asupra pà
catului, mortii, ràului, asupra iadului ; Hristos i-a dat puterea sà le ìn-
vingà in sine?i, a$a cum El insu$i a invins.
Reasumindu-$i «chipul lui Hristos», prin harul Sfintului Duh, fie
care credincios i$i ìntipàre$te in sufletul sàu o energie divinà, pe care
nimic nu o poate ìnvinge, astfel ìncìt fiind stàpin pe sine insu$i, bi-
ruitor in lupta cu pàcatul, el ìnvinge $i consecintele pàcatului, implicit
puterea iadului ; de aceea nu mai are de ce sà se teamà, totul devine
bucurie $i luminà, veselie duhovniceascà din care fiecare dintre cros
tini gustà totdeauna ca ?i cum el ar fi cel dintii, la Sfinta Inviere.
Chemarea la bucurie, pentru o ìmpreunà-petrecere in Hristos Dom
nul cel Inviat, chemarea tuturor cre$tinilor intru aceea?i bucurie, do-
bindità prin energiile spirituale de càtre toti — in ceasul al treilea, ori
in ceasul al unsprezecelea — este -aspectul cel mai imbucuràlor al uma-
nismului hrisostomic in acest «Cuvint de ìnvàtàturà in noaptea Sfinte-
lor Pa?ti».
îndemnat fiind eu dragoste sa râspundâ chemàrii, fiindcâ fiecare

este açteptat a intra «întru bucuria Domnului sàu», credinciosul î$i de-
pâçeçte slâbiciunile firii, caci tóate sînt biruite de eroismul numit sfin-
tenie. Sfintenia pe care orice credincios o poate dobîndi prin marea sa
ostenealá, prin credinfa cea nestrâmutata, prin iubirea pina la jertfà,
prin speranfa vie în mîntuire $i în viata ve$nicà, prin harul dumneze-
iesc $i prin faptele bune.
B. Importanza omiletica a textului hrisostomic «Cuvînt de învàtâ-
turâ...» este cel de al doilea aspect concluziv al problemei pe care am
analizat-o în cadrul acestei cercetàri teologice $i istorico-critice.
Conceptul elin, «omilie», inclusiv verbul «homileo», a avut sen-
suri multiple în utilizarea lui literarâ greceascà — la poeti, filosofi, is
torici. în literatura creatina $i-a pástrat sensul constant istoricele, de
«a se afla ìntr-o adunare» $i «a vorbi ìnitr-o adunare», ìnfelesul de oon-
versatie sau «convorbire familiarà» — dar o convorbire cu participare
de opime, ìn care aperi sau ataci o idee, ori expui un adevàr ìn inte-
resul adunarii.
Ca atare, omilia s-a deosebit de oricare specie a genului oratorie,
pentru ca în Cre$tinism ea $i-a dobîndit continutul sâu spécifie, o ac
cepte specifica, anume aceea de «a invaia in biserica», a expune ìn
fata poporului credincios cuprinsul $i ìnfelesul Evangheliei, de a trans
mite ìntr-o interpretare nealteratà ìnvàfàtura Mîntuitorului, a Sfinfilor
Apostoli. Biserica Ortodoxa se sprijinà in aceastà direcfie pe opera
celor doi titani ai genului : primul in ordine cronologica este Origen
Didascâlul $i Filosoful, dar mai ales Sfìntul loan Gura de Aur — ma-
rele propovàduitor, considérât atît cel mai important orator bisericesc
cre^tin oît $i unul dintre cei mai mari oratori ai lumii. Oratoria lui ori
ginala $i unica este oratoria omiletica.
Lumea veche a cunoscut $i a gustat cu predilecfie genul oratorie,
deoarece comunicarea verbalà a ideilor avea mari avantaje asupra ce-
lei scrise. Oratorii erau «stapìnii multimilor», in sensul cà de obicei
ei formau convingerile cetàfenesti, politice, morale, filosofice etc., ' ei
le dirijau sentimentele $i, in ultima instanfà, chiar $i acfiunile spre sco-
purile propuse — ou alte cuvinte ei erau mai degrabà «ìnvàfatorii
mulfimilor».
Din prima epoca a constituirá $i organizàrii sale, Biserica a cul
tivât predica, pentru ca vocatia ei fundaméntala a avut doua direcfii
precise : ìnvàfarea $i sfinfirea poporului credincios, constituit ìn adu
nare, in sinaxa liturgica. Astfel a luat na$tere $i s-a dezvoltat in Bise-
ricà arta ei proprie, arta elocinfei eclesiastice, cu spela ei omiletica.
Tofi cercetatorii vastei opere $i ai personalitafii Sfìntului loan
Gura de Aur au constatât ca el este cel mai mare orator religios al
tuturor timpurilor. Cei care au studiat aprofundat aceastà opera in ìn-
tregul ei au ramas uimifi in fata frumusetii filosofice, adìncimii psiho-
logice $i originalitatii geniului sàu, reliefìndu-i calitàfile cu un entu-
ziasm înveçmîntat in elogii farà rezerve.
ART ICOLE 5/ STUDII 4 23
In toatà opera hrisostomicà teologia nu ,s-a cantonat in schemele

abstráete ale gindirii ; dovedind totdeauna o logica desàvir$ità ea s-a
infàfisat in stilul familiar al omiliei, prin ufilizarea modalitàfilor de
a face adevàrurile profunde accesibile tuturor ascultàtorilor.
Opera hrisostomicà este un adevàrat sistem pedagogie, desfà$urat
cu artà $i cu neintrecutà iscusinfà, aspectul intregului sàu invàtàmint
fiind preponderent moral. Aceastà opera nu urmàre$te efectele retori-
ce, ci efectele morale, educativ-cre$tine, convertirea realà a fiinfei
umane la o viefuire conforma cu Evanghelia 278. In concepfia hrisos
tomicà arta de a comunica adevàrul ìnvàtàturii creatine trebuie sà se
ridice la frumusefea insà$i a Sfintei Evanghelii, ea trebuie sà exprime
energia spiritualà $i divinà a acesteia, sà producá in suflet acea minea
re tainicà, sà entuziasmeze, sà inalfe, sà schimbe natura pàmìnteascà
umanà in naturà cereascà.
Sfintul loan Gurà de Aur nu se formase in chip exclusiv in ambi-
anta intereselor «cetàfii», sau cele ale imperiului román de atunci,
pentru cà altarul lui duhovnicesc a fost mànàstirea, iar tehnica formà-
rii spirituale i-a fost rugàciunea, meditala $i viafa asceticà, ìnvàtind
sà-1 urmeze pe Iisus Hristos ca ìnvàtàtor al poporului. Ca perfecfiune
a stilului retoric a fost comparai cu Demostene $i cu Cicero, dar ii in-
trece prin faptul cà a fost un stràlucit orator al poporului, al mulfimii 279.
Antichitatea pàginà nu a cunoscut astfel de oratori, care sà lupte
impotriva ràului moral cauzat de vicii, de slàbiciuni, de violenfà, ne-
dreptàfi sociale, de raporturi false ìntre oameni, nu a cunoscut oratori
care sà denunfe cu atita patetism bogàfia, sà apere pe sàraci din iubire,
sà caute a inàlfa pe om din corupfie la viafà inorala, spre propria re-
dresare $i zidire làuntricà, sà-i regenereze chipul din starea lui de de
cadere $i sà-1 purifice de pacate. Pentru Sfintul loan Gurà de Aur tipul
uman cel mai decàzut era tipul bogatului, pentru cà bogàfia dezumani-
zeazà. De$i a denunfat bogàfia, con^tiinfa sa cre$tinà $i preofeascà 1-a
determinat sà-$i ìndrepte activitatea de renaciere sufleteascà $i asupra
celor bogati.
Din bunàtate $i iubire el voia salvarea tuturor 28°. A$a trebuie sà
Ninfelegem $i acel frumos indenni, pronunfat in «Cuvìntul... la Pa$ti» ;
«Cei bogafi $i cei sàraci, ìmpreunà dàntuifi...». Nu este vorba de o unire
paradoxalà decìt formai ; in esenfà, aceastà exhortare nu exprimà nici
pe departe ineuviinfarea diferenfelor sociale flagrante, ci se reterà la
infàptuirea egalitàfii ca poruncà dumnezeiascà $i deziderat uman. Bo-
gafii trebuie sà se sirguiascà a fi asemenea sàracilor, prin smerenie,
cumpàtare, prin inlàturarea grijilor. «Sfintul loan Gurà de Aur a vrul
sà-i uneascà pe tofi in dispreful común al bunurilor pàminte$li» 281. To-
tu$i, nu trebuie sà uitàm $i nici sà interpretàm eronat diatribele sali'
teribile impotriva bogafilor $i a bogàfiei. El proclamà pe oamenii mun-
278. Ibidem , p. 3.
279. P a u l A l b e r t , S ain t J e a n C h ry so sto m e, Paris, 1858, p. 15—16.
280. Vorbind despre Eutropiu càzut din madre, declara : «$i bogatii $i saracii sint
fiii mei».
281. A i m é P u e c h , op. cit., p. 194—195.
citori infelegind oamenii simpli $i sàraci adevàrati filosofi $i sal-

vatori ai viefii. HI face un portret al bogatului cu scopul de a produce
un sentiment puternic de repulsie fata de reaua folosire a bogàfiei.
Putem conclude alaturi de exegefii operei hrisostomice cà «Sfìn-
lul Ioan Gurà de Aur a dat o forma desavir$ità omiliei, facìnd din ea
o cuvintare folositoare $i infeleasà de tofi» 282.
Evident cà in omiletica hrisostomicà nu se aflà $i nu s-ar putea
afla un anumit cli$eu, sau o tipologie unica dupà care sa màsuràm va-
loarea fiecàrei omilii in parte, pentru cà tema pe care $i-a ales-o sau
pericopa evanghelicà, ori numai un verset dintr-o pericopa, sau o ìn-
timplare din viafà, un eveniment important $i de interes public — cum
a fost dàrimarea statuilor imperiale din Antiochia, pe cind era preot
— au impus $i o expunere specificà, analiza unor stàri suflete$ti deo-
sebite, ilustrarea sau potenfarea anumitor emofii sau sentimente, care
sà ìnlesneascà infelegerea ideilor $i simpatia pentru cele cuviincioase
ori abolirea celor necuviincioase. Tóate aceste aspecte dau originalitate
fiecàrei omilii hrisostomice, inverminiate ìnsà tóate ìntr-un stil simplu,
convingàtor, cu expresii $i imagini retorice sugestive, impuse de parti-
cularitàfile subiectului, de interesele auditoriului $i de viziunea perso-
naia asupra situafiei.
«Cuvintul... din noaptea Sfintelor Parti» este, poate, textul cel mai
scurt din tóate cuvintàrile Sfintului loan Gurà de Aur. Este §tiut cà obi$-
nuia sà vorbeascà uneori ri peste douà ore fàrà contenire $i el insuri
se scuza in fata credincio$ilor cu formule piine de dulceatà pàrinteascà
pentru neplàcerile pe care le putea pricinui intinderea prea mare a
omiliilor pe care le rostea, sau de nevoia de a repeta únele idei pentru
cei care iipsiserà de la oficierea slujbei in bisericà 283. Adesea repeti
da nu putea fi evitatà, era impusà prin nevoia de instruiré a tuturor
credinciorilor.
Cum se poate explica dimensiunea redusà a acestei omilii ?
Faptul cà exordiul este un apel ri un indemn, o chemare — de unde
$i denumirea primità mai tirziu in literatura teologicà romaneascà :
«Chemare la Sfintele Pa$ti» — constituie procedeul cunoscut in lite
ratura sau in filosofia greacà, atunci cind un retor sau un filosof voia
sà-$i facà cunoscute principiile sale de gindire sau de viafà. Acest gen
specific purta numele de «Protreptic». In filosofia cre$tinà este cunos
cut Protrepticul lui Clement Alexandrinul, prin care ii cheamà pe pà-
gini la cunoa$terea Logosului, a lui Hristos. Dar acest Protreptic este
dezvoltat ca un adevàrat tratat 284, ceea ce nu se poate spune despre
«Cuvintul de invàtàturà...». Desigur, aceastà omilie nu este, nu poate
fi un apel, un indemn in genul Protrepticelor greco-romane. Mai degra-
bà làsa impresia unui final de omilie, o incheiere stràlucità $i un re-
zumat al ideilor amterioare. Aceastà ipotezà se poate confirma invo-
282. Ibidem , p. 190.
283. Un asemenea exemplar avem in cele doua O m ilii la M e lc h ise d e c , prima foarte
lunga, cea de a doua ceva mai restrinsa, dar cu reluarea aidoma a demonstra-
tiilor pe care le continea cea dintii, a$adar pastrind acelea$i sensuri.
284. Vezi Pr. prof. dr. N. C. B u z e s c u , L o g o su l In «P ro tre p tic u l » lu i C lem ent A le -
x an d rin u l, !n «ST», XXVIII (1967), 1—2, p. 48—71.
cínd textul Omiliei dezvoltate din Cazania lui Coresi — 1581. Totu$i,
acela$i text are o structurà proprie, individuala, in fórmele cele mai
scurte din J.P. Migne, text independent sau inserat in Cateheza Sfintu-
lui Teodor Studitul. Tóate cele trei forme sint identice in confinutul
de idei, de$i este o omilie de dimensiuni reduse.
De ce ar fi conceput-o astfel Sfintul loan Gura de Aur ? Pot fi pro
puse ipoteze plauzibile.
O ipotezà ne oferà faptul cà Slujba Invierii era ea insali dezvol-
tatà 285r se desfàûra noaptea $i o omilie dezvoltata nu-$i avea rostul,
mai ales daca se fine seama cà locul $i timpul ce i s-au stabilii -in ca
dmi sfintei slujbe implicau un text de dimensiuni mai restrinse. In plus,
trebuie sa finem seama de caracterul ei specific, solemn, fiind ìntoc-
mai unei rugàciuni de deosebità importanfà — ceea ce se deduce in-
direct dar exact pentru acea epoca din ìnsemnàrile pelerinei Egeria 286287
$i ceea ce citim de asemenea in chip foarte sugestiv in indicala tipi-
conalà pe care arhimandritul Sofronie al Coziei, o traducea in 1776 in
Tipicul Sfintului S av a281, indicafie ce nu poate fi interpretata drept o
inovafie. Dacà ne referim la locul acestui «Cuvìnt...» in cadmi Slujbei
Invierii, la sfìr$itul Utreniei, sa subliniem coincideva menfiunii Ege-
riei cu cea din Tipicul — 1776.
O alta ipotezá ne sugereaza ca íntreaga Slujbá a Invierii abunda
ín imne ín care se epuiza aproape tot ce se putea spune in legaturá cu
marea sarbatoare a cre^tinatáfii» iar Omilia era indicat sa fie scurtá,
cu idei cuprinzátoare.
Se poate formula $i ipoteza ca atmosfera solemna a unei asemenea
sárbátori solicita la inalt nivel sensibilitatea religioasa a sufletului.
In evolufia unui asemenea procès sufletesc sensibilita'tea «se ma
nifesta intr-un crescendo», care poate cunoa$te trepte de intensitate,
de la emofia simplà la bucurie, entuziasm, pina la cea mai puternicà
tensiune emofionalà : extazul religiös. In conditile unor asemenea re-
acfii ale sensibilitàfii, un diseurs, o cuvintare de mari dimensiuni era
nepotrività.
Am putea spune cà tóate cele trei ipoteze au coeficientul lor de
verosimilitate pentru motivarla dimensiunilor pe care le are textul
«Cuvìntului... la Pa$ti».
Sfìntul Ioan Gurà de Aur poseda o experienfà deosebit de bogatà
in ceea ce prive^te aspectul psihologic $i sociologie al efectelor dis-
cursului asupra ascultàtorilor. O dobindise in contactul din bisericà cu
ob$tea credincio$ilor, unde el ìnregistra militai efectele, impresine pe
care le produceau omiliile sale asupra credincio$ilor in imprejuràri
diferite, in cazul unei teme sau al alteia, iar dacà trebuia sà elaboreze
285. Indicaci privind tipicul slujbei in noaptea Sfintei Invierà in Räsärit ÿi Ìndeo-
sebi la Ierusalim in vremea Sfìntului loan Gura de Aur se desprind cu cla-
ritate din Ìn se m n àrile eie c à là to rie a le p e le rin e i E g e ria (sec. IV) — vezi Pr.
M a r i n M. B r a n i ç t e , teza de doctorat cit.f extras din «MO», XXXIV (1982),
4—6, p. 76.
286. Ibidem .
287. Vezi subcapitolul : P ro b lem a p ate rn itàfii h riso sto m ice .
o omilie cu idei bine delimitate, cuprinzatoare 288f erau necesare prò-

cedee retorice adecvate ; in chip deosebit el a trebuit sa fie preocu-
pat de rostul acestui «Cuvìnt...» in contextul ìntregii slujbe a Sfintei
Invieri, slujba legata in mod tradifional de primirea Sfintei Taine a
Euharistiei.
Omilia aceasta trebuia sa raspundà unui dublu scop : 1) sa fie un
indemn pentru tofi cei binecredincio$i de a se impantani cu Trupul $i
Singele Domnului ; 2) sa fie o' preamarire a Sfintei Sale invieri.
In aceste scopuri, «Cuvìntul de invafatura...» se infàfi$eaza in pri
ma sa parte ca o ìncurajare a celor care, pe o treaptà incepàtoare a
induhovnicirii, sau cu retineri morale, repro$uri de con^tiinfà pentru
anumite motive, nu ar fi indraznit sa se apropie de Sfintele Taine. Este
incurajarea creatina cea mai frumoasa, cea mai generoasà, pàtrunsa de
bunatate, blìndete pàrinteasca $i iubire. O ìncurajare avìnd temeiuri
adinci in insedi consecintele pentru omenire ale Invierii Domnului
Hristos, care a invins pacatul, pe diavolul $i moartea $i care ii cheama
pe tofi la o viafa nouà, la inviere.
Partea a doua a Omiliei este elogiul adus sublimului eveniment,
cel mai insemnat din istoria mintuirii noastre : Invierea Domnului Hris
tos, a Cuvîntului Ìntrupat.
In structura artistica a «Cuvîntului...» se remarca in chip firesc ace-
lea$i caracteristici ale confinutului ideatic, in primul rind claritatea $i
conciziunea. Ideile nu sint expuse in perioade lungi ca In alte omilii
hrisostomice, au carácter sentenfios, digresiunile retorice nu i$i afla
aici locul. Ideologia textului ingaduie insa antiteza retorica, in sintag-
me precise, enunfiative : «înviat-a Hristos $i cazut-au dracii ; Inviat-a
Hristos $i se bucura ingerii...». Atìt ideea cit $i expresia ei sint de o
inaltà limpezime : intreita teroare provocata de vrâjmâçia diavolului,
de moarte $i de iad este suprimatâ prin Invierea Domnului. In formule
directe, cu citate scripturistice, ì$i indeamna pastorizi : «Nimeni sa
nu se sperie de moarte !» ; «Hristos din morti a inviai, incepatoriul (in-
vierea) celor morti El S-a facut !».
Intr-o asemenea imprejurare trebuia numai astfel sa vorbeasca
despre pacat $i despre moarte. Sfintul loan Gura de Aur le vorbise
credincio$ilor in nenumarate rinduri despre originea raului 289, a raului
288. $i astàzi pastoralele pascale ale ierarhilor nostri sint de cele mai multe ori
scurte, de numai citeva pagini.
289. Sfintul Ioan Gurà de Aur ii indeamna la iertare din iubire $i-i invata pe top
sa nu sàvir§eascà ràul. In omiliile hrisostomice se remarcà atit metoda de
predicare — sub forma dialogului — cit $i iubirea farà margini fata de cre-
dincio$i, pe care-i invaia cà nimeni nu este bun sau ràu din fire, ci devine bun
sau ràu prin voinfa proprie, astfel incit «dacà voim, ràul nu va fi pentru noi
decit o simplà vorbà» (O m ilia LIX la Sfin tu l M atei, la Bareille, XI, p. 476).
Pornind de la ideea cà nimeni nu ne poate vàtàma decit noi in$ine, ca sà sti-
muleze c o n stila ràspunderii proprii in orice acpune, Sfintul Ioan Gurà de Aur
invafà : «Viciul nu vine de la naturà, ci din voinfà... gre$eala se na$te din
voinlà... Dacà top am fi rài din fire, nimeni n-ar fi bun ; iar dacà am fi buni
din fire, nimeni n-ar fi ràu. Noi vedem cà mulp rài ajung buni, $i alpi care-s buni
ajung rài... Ceea ce dovede$te cà aceasta nu-i opera naturii. Dacà virtutea ar
fi un dar al naturii atunci n-am avea nevoie de nici un sfat ca^s-o dobindim..
%
De ce sà fi fàcut natura oameni rài, cìnd i-ar fi fost mai u$or sà-i facà pe top
care este in vointa omului si in conlucrarea lui cu duhul cel rau. Le

vorbise despre iertarea $i iubirea lui Dumnezeu pentru om, despfe fap-
tul cà numai prin Domnul Hristos moartea a fost biruita. A cuiti, in acest
moment suprem, sintetizeazà aceste idei si invàtàturi, bucuria Invierii
primind forma luminoasà a unor convingeri teologice.
Dupa clasificarile obisnuite ale omiliilor, acest «Cuvint de invafà-
turà...» este o omilie tematica. Tema fundaméntala este Invierea, care
ìnvinge teroarea si spaima, aducìnd pacea si bucuria. Inca o remarca
trebuie facuta : celelalte sapte Omilii la Pasti — trecute in J. P. Migne
la categoria «spuria» — sint tóate dndreptate ìmpotriva iudeilor, care
impreunà cu pàgìnii negau Invierea Domnului, negindu-I implicit Dum-
nezeirea. Ei exploatau notiunile de iad si pedepse vesnice, ca sà-i de-
ruteze pe cresimi si sà-i smulga Bisericii. Pe de alta parte, pàgìnis-
mul, desi cunoscuse prin filosofia platonica ideea existenfei iadului si
pe cea a ispàsirii pàcatelor, mai ales prin orfism si prin misterele
eleusice, acum se asocia cu iudeii in combaterea invàtàturilor crestine
Si mai ales a ideii de ìnviere.
Din Faptele Apostolilor stim cà atunci cind Sfintul Apostol Pavel
a tinut celebra cuvìntare in Areopag si a ajuns la sfirsit sa vorbeascà
despre invierea mortilor a fost luat in ris si pàràsit de acei ascultàtori
(Fapte XVII, 32). Invierea a ramas tema centrala a propovàduirii Sfin-
tilor Apostoli, a apologetilor si a tuturor Pàrintilor bisericesti, atìt pen
tru intàrirea cìt si pentru apàrarea credintei.
Secolele anterioare de atunci negau Invierea Domnului Hrisitos si
invierea mortilor. O pozitie de pe care a fost apoi atacat si Sfintul loan
Gurà de Aur. Invàtàtura si pedagogia sa aveau ca obiect intarirea cre
dintei in generai, a credintei in ìnviere in special, combaterea ràului,
denuntarea influentei diavolului asupra vointei omului si formarea unei
constante morale superioare care sà-i situeze pe crestini dincolo de
perspectiva dureroasà a pedepsei vesnice 29°.
«2
0
9
oamenii buni. [...] Raul nu este altceva decit neascultarea de Dumnezeu. De

unde a invàtat omul sa nu asculte de Domnul ? Din nepàsare. Cind depindea
de el sa incline spre bine sau spre ràu, a preferat ràul» (Ib id em , p. 473—475).
Dupa o succesiune de intrebàri retorice, tipie hTisostomice, Sfintul Pàrinte con
clude cà atitudinea omului, decizia lui pentru o alternativa sau alta, depind
numai de libertatea omului de a alege, de vointa lui. Omilia din care am citat
este una de tip familial — modalitate accesibilà $i convingàtoare —, in care
problemele cele mai dificile, morale, de educale creatina, sint dezbàtute prin
metoda cea mai adecvatà, metoda socratica, euristica, prin intrebàri $i ràspun-
suri, intoemai cum discutà in familie un pàrinte cu copiii sài. Fàrà un ton so
lermi ori sententios, fàrà rafionamente obositoare ca in expunerile teoretico,
filosofice ; o problemà care este totu§i de filosofie, de moralà profundà, se des
bate printr-un dialog u$or, accesibil, convingàtor.
290. Vezi O m ilia X X X I, «la E p isto la c a tre R om ani» — dupà Aimé Puech, care co-
menteazà la rindul sàu : «Dintre tóate dogmele creatine, cea care dàdea mereu
apà la moarà mai mult decit orice altà influenfà coalizatà a pàginismului $i a
iudaismului era dogma Invierii, a Invierii Domnului Hristos $i a invierii mor
tilor. Tóate obiectiile pe care apologeti din secolele II $i III au luptat sà
le respingà erau fàrà incetare opuse Sfìntului loan Hrisostom. Mai presus de
tóate, era cu greu acceptatà eternitatea pedepselor. Ascultàtorilor Sfintului
loan Gurà de Aur le plàcea mult sà-$i reprezinte un Dumnezeu ingàduitor, gata
sà ràsplàteascà meritele §i * tot a§a de gata sa-uite gre$elile. Unii admiteau ca
In «Cuvîntul... la Pa$ti»f Sfíntul loan Gura de Aur spune credincio-

$ilor îîi chip convingâtor câ puterea iadului a încetat prin învierea
Domnului Hristos. Puterea de a învinge râul ne este transmisâ prin
Sfìnta Sa Inviere, dar fiecare credincios trebuie sa vrea acest lucru,
sa creada nestràmutat. Acceptarea actului învierii ìnseamna dobìndi-
rea unei puteri noi duhovnice$ti, puterea de a învinge neantul morfii,
al morfii suflete$ti, pricinuitâ de vrâjmâçia diavolului. în apostrofa
împotriva morfii, a iadului, tonul $i expresia sînt directe $i vehemen
te. Sfíntul orator nu îi ameninfâ aici pe cei care au pâcâtuit, nu îi în-
spâimîntâ eu privire la consecintele pâcatelor, ci îi învafà, eu bunâtate
$i cu ínfelepciune sa se apropie cu smerenie $i cu credinfâ, cu convin-
gerea cá pâcatul poate fi învins, îi îndeamnâ sa lupte împotriva diavo
lului 291.
în Omilia hrisostomicâ la Evanghelia dupa Matei, în care se dez-
bate problema originii râului, se arata câ râul nu vine din natura omu-
lui ci din voinfa lui, diavolul exploateazâ slâbiciunile omului, îl în
deamnâ la râu 292.
Sfintul Ioan Gura de Aur vorbe$te uneori de o urà dirijatà impo-
triva diavolului. E1 li ìnvafà pe credincio$i sa se uneasca ìntre ei prin
iubire, sa nu se invidieze, sa nu prejudicieze unul pe celàlalt, ci impreu-
nà sa lupte impotriva diavolului. Raul din lume este ìnvins numai prin
unitatea iubirii intre oameni. Minunea Invierii Domnului se repetà in
sufletul fiecarui credincios prin puterea iubirii care ìnvinge totul, in-
vinge ràul, pe diavol, invinge iadul $i moaritea.
Aceasta este semnificafia cea mai importantà a marii faine a In
vierii, a$a oum reiese $i din «Cuvintul...» hrisostomic, Omilie a càrei
substanfa profund morala i§i gàse?te cea mai eloeventà expresie in
principiul cre$tin : iubirea totalà — iertarea totala. «Sa zicem : frafilor,
§i celor ce ne uràsc pe noi, sa iertam toate pentru Inviere...» — cinta
Sfìnta Biserica la «Slava...» de la Laude din noaptea Invierii, prece-
dind citirea «Cuvintului de invasatura al Sfintului Ioan Gura de Aur la
Pa$ti». «i«
*
Incà din paginile introductive ale acestei pârfi a lucràrii am insis
tât asupra acelui moment initial de o covìr$itoare însemnâtate pentru
destinul istorie $i cultural al poporului nostru ìn spafiul european bal-
canic : biruinta daco-romanei pe ìntreaga arie a teritoriului románese,
varietâtile de grai locai, diferenfele, limitìndu-se la elemente fonetico-
lexicale neesenfiale, limba §i gramática românâ pâstrîndu-çi nealteratâ
structura latinâ precum §i dominanta latinâ a vocabularului. Tenaci-
tatea, vigoarea acestei dominante, sînt demonstrate o datâ mai mult
iudeii $i pagînii sa fie pedepsifi, dar li se parea cá oricine primeóte botezul
îçi asigurâ çi míntuirea. Sfíntui loan Gura de Aur, cu sufletul sáu plin de
bunâtate, împârtâçea cîteodatâ temerile ascultatorilor sai, dar nu renunfa la se-
veritatea doctrinei judecàfii supreme» (in op. cit., p. 1 0 0— ).
1 0 1
291. Sfíntul l o a n G u r a d e Aur , O m ilia V ili- a la E p isto la c a tre R om an i , la

Bareille, voi. cit., p. 564.
292. I d e m, O m ilia L IX la S fín tu l M atei, la Bareille, XI, p. 580.
ARTICOLE Çl'STUDII 429
prin situala specifica a scrisului románese in impactul cu slavona, im

pact care a ìnsemnat utilizarea acestei limbi in Biserica noasträ' Orto
doxa in imprejurarile istorice cunoscute ; se cunoa$te aspectul speci
fic perioadei slavonismului demonstrat prin literatura noasträ biseri-
ceascä : existenfa $i circulafia concomitenta a textelor patristice, sla-
vone, slavo-romane $i romàne$ti.
Situafia se aplica integrai $i in cazul textului «Cuvintului... la Pa?ti»
al Sfintului loan Gura de Aur.
Versiunile bilingve au fost determinate de situafii obiective, eie
sint deosebit de semnificative chiar daca ar fi fost determinate de mo
tive didactice-pedagogice, sau pentru a garanta caracterul curat orto-
dox, fidelitatea traducerii din slavona sau din elinä.
Posedìnd o sträveche cultura orala, poporul román a sträbätut se-
colele ajungìnd la maturizarea con$tiinfei, a spiritualitafii sale obiec-
tivatä in cultura scrisä, atit prin traduceri, prin copii ale acestora, prin
texte manuscrise originale, cit $i prin tipärituri.
In tot Evul Mediu, pina la inceputul epocii moderne, cultura noas
trä a avut un pronunfat carácter religios, cre$tin ortodox, ilustrat $i
prin eflorescenfa culturii bizantine ortodoxe, din bogäfia acesteia $i prin
aceastä filierä provenind $i primele texte patristice pe care cärturarii
nostri clerici le-au tradus in románente. Intre aceste texte s-a numärat
$i «Cuvìntul hrisostomic de inväfäturä in noaptea Sfintelor Pa$ti». Pre-
cizind mai mult, printre cele dintii traduceri romane$ti din literatura
patristicä se numärä $i aceastä omilie hrisostomicä pascalä.
Tinìnd seama de profilul studiului nostru, am discutat in paginile
precedente únele aspecte adeevate din dezbaterile filologice $i lingvis-
tice asupra traducerilor cunoscute pinä acum ale «Cuvintului de invä-
fäturä...», pentru a dovedi evidenta predominanfä latinä a lexicului,
continuitatea $i unita'tea limbii daco-romane cu izvorul sau in latina
stramo$ilor romani. Ne-au preocupat de asemenea citeva aspecte ca-
racteristice in analiza teologica $i eclesiologica a textului.
Problema autenticitàfii, a importanfei acesftui «Cuvint...» hrisosto
mic, aceea a traducerii $i a circulafiei sale au format obiectul unor stu-
dii, observafii $i discuta exegetice la noi vreme de aproape un secol.
De subliniat este faptul cà unii dintre filologii $i istoricii nostri literari
au inclinât spre opinia susfinutà de Montfaucon $i Migne, exprimin-
du-$i scepticismul in legatura cu problema paiternitafii hrisostomice a
«Cuvintului...» Precizam, scepticismul çi nu negarea paternitâtii hrisos
tomice.
Examinind ipotezele formulate pina acum, am aratat, pe baza unor
izvoare stràine $i romàne, cà la originea contestàrii sau scepticismului
in problema paternitàfii hrisostomice a acestei omilii pascale s-a aflat
fie insuficienta adìncire a analizei confinutului textului, fie supraesti-
marea unor criterii formale in analiza, fie privirea unilateralà asupra
structurii $i expresiei textului.
Controversa nu a fost dealtfel niciodatà deosebit de vehementà
de-a lungul istoriei sale, astfel cà apartenenja la «genuina» sau la «spu
ria» — in repertoriul operei Sfintului Ioan Gurà de Aur — reprezintà
o opinie, intre alte opinii, o data, intre numeroasele date interesante
430 MITROPOLIA OLTENIEl
in istoria exegezei asupra acestui text precum $i asupra operelor hri-

sostomice in generai. Tocmai aspectele controversate ale unei proble-
me ìi accentueazà importanta $i determina reluarea, aprofundarea prin
noi argumente a studierii ei, spre o mai deplinà elucidare.
Am tratat aceastà problema, a autenticitâtii hrisostomice, dupà ex-
punerea altor principale aspecte ale discutei exegetice, dupà confrun-
tarea comparatistà a unor versiuni traduse sau am implicat confruntarea
pentru cà intreaga documentare pe care am intreprins-o, adicà cele afir
mate $i arguméntate in paginile precedente ale acestei cercetàri, consti
tue partea esenfialà a contribuai pe care ne-am stràduit sà o adàugàm
la studierea izvoarelor $i structurii «Cuvintului de invàtàturà...» reali-
zatà pinà acum.
Prin analiza comparatistà a celor mai vechi texte patristice care
confín aceastà omilie : textul originai din J.P. Migne, acelaçi text in
clus in secolul al IX-lea intr-o Cateheza a Sfìntului Teodor Studitul,
precum çi un text mai dezvoltat al aceleia$i omilii, inclus intr-o colec-
tie din secolul al XIV-lea realizatà de patriarhul loan din Calcedon,
într-un Tipicon grec din secolul al XV-lea, am demonstrat cà ajungem
la cel mai mare coeficient de certitudine cu privire la paternitatea $i
autenticitatea hrisostomicà a acestui «Cuvint de invàtàturà...».
Tocmai in intenfia de a pune in luminà dupà cum se cuvenea au-
toritatea §i prestigiul de care s-a bucurat aceastà omilie pascalà hvi-
sostomicà in Biserica Ortodoxâ Românâ, precum $i in alte Biserici Or-
todoxe surori, am cercetat mai ìntii §i primele traduceri in romaneóte
ale «Cuvintului... la Pa$ti», atit cele ràmase in manuscrise cît çi cele
tipàrite, «precum $i problema unitàfii $i identìtàfii textului in versiuni
latine, greceçti $i slavone, aceste contribuai convertindu-se uneori —
chiar in mod indirect — in argumente ale paternitàfii hrisostomice.
Trebuie sà subliniem in acelaçi timp çi faptul cà Ortodoxia a pus
in luminà toarte darà valoarea teologicà $i sorgintea directà hristicà
$i apostolicà a Cuvintului hrisostomic la Pa$ti : ...«Gura lui Hristos...,
gura lui Pavel..., gura lui loan (Hrisostomul)...» — reflectind aceeaî
invàtàturà a Domnului Hristos pronunfatà de Apostolul neamurilor $i
apoi de stràlucitul orator loan Gurà de Aur.
Profunzimea teologicà $i confinutul moral-filosofic al acestui text
au justificat o datà mai mult recunoa$terea autenticitàfii, atribuirea ela-
boràrii lui oratorului de excepfie, unul dintre marii clasici ai literatu-
rii patristice, modelul de predicator al Bisericir Ortodoxe.
Pe de altà parte, nu este lipsit de semnificafie sà mentionàm simi-
litudinea de situatie cu alte cazuri din patristicà. Astfel, Scrisoarea I
càtre Corinteni, a Sfìntului Clement Romanul, este considerata unica
scriere autentica mitre numeroasele opere ce ii sìnt atribuite. S-a pàs-
trat in limba greacà, in latinâ, siriacà $i copta, fàrà a i se menfiona ni-
càieri rìumele. Dar istorici biserice$ti de incontestabilà autoritate in
domeniul patristicii ca Èusebiu, Ieronim, Dionisie al Corintului, il re-
cunosc drept autor, ceea ce a légitimât in chip convingàtor atribuirea
acestei scrieri lui Clement Romanul 293.
293. E u s e b i u a l C e s a r e e i, Isto ria b ise ric e a sc â , III, 16; I e r o n i m , De v ir is
iilu strib u s, passim.
ART ICOLE ?I STUDII 431
In cadmi studiului am dat un relief deosebit $i unui aspect mai

putin discutât pina acum al acestui text : elementele umaniste. Am con
sidérât oportuna invocarea autoritafii recunoscute in domeniul patro
logie! a studiilor publícate de Pr. prof. dr. I. G. Coman, care a adus o
contribuée eminentà la teoria umanismului patristic in generai, uma-
nismului hrisostomic in special, studii ce au furnizat $i argumente pre-
tioase pentru ìnfelegerea ?i evaluarea umanismului patristic in «Cuvìn-
tul de învâtâturâ... la Pa$ti». Am ìncadrat ìntreaga problema in dimen-
siunile umanismului ca idee generala, filosofica, inorala, cultúrala, de-
ta$ìnd caracteristicile umanismului ortodox $i ale celui románese —
a$a cum se reflecta el $i în versiunile romàne$ti ale textului in discufie.
. Asupra culturii noastre vechi $i asupra umanismului ortodox ro
mánese s-a exercitat o însemnatâ $i adîncâ influents a gìndirii Sfìn-
tului loan Gura de Aur, influents pe pian educativ-moral, filosofie $i
umanist. Aceastà influents este mentionatá elogios $i de unul dintre
profesorii nostri de pedagogie cu reputale unanim recunoscutS, acad.
$t. Bìrsànescu, apreciind cà geniul Sfìntului loan Gurà de Aur s-a ma
nifestât cu stralucire $i netSgSduitS eficientS in slujirea poporului, care
1-a iubit $i i-a urmat invàfatura — ìntre aitele, pentru ca a vorbit pe
ìnteles, cu patos convingator, la nivelul inimii $i ìnfelegerii populare 294.
«Cuvìntul... din noaptea Sfintelor Pa$ti» s-a bucurat de o larga
ràspìndire pe ìntreg teritoriul románese, fiind citit in biserici, in mSnS-
stiri, precum $i in cásele credincio$ilor de catre cei care aveau cuno-
?tinte de carte. Era apreciat, ìnteles $i ìnsu$it pentru viziunea teologicà-
bisericeascà $i umanista pe care o contine.
Aceasta concisa, atì't de limpede $i sintetica omilie pascala rezu
ma i$i reprezintS esenta predicii creatine, pentru ca il prívente pe cre-
dincios atìt in perspectiva existentei cotidiene, adicS a imanentei, cìt
$i în cea a transcendentei, adica a devenirii întru sfintenie, ìn umanis-
mul suprem, ìn teandrism. Un asemenea umanism a avut consecinte
directe asupra sufletului románese, «a promovat sentimente de dragos-
te $i ìntelegere fata de oameni, spiritul de ospitalitate... Umanismul
cre$tin a generat apoi $i un viu sentiment de apartenenta $i de inte
grare a populatiei de la noi in marea comuniitate a popoarelor crea
tine, sentiment care a constituit un factor de mobilizare in lupta de
294. P ag in i n e sc rise din isto ria cu ltu rii rom áne§ti (sec. X —X V I), Bucure$ti, 1971, p.
93—95. Automi studiului este preocupat de aspectele receptàrii operei hrisos-
tomice la romàni in epoca medievalá : «Dupà primul contact al poporului ro
mán cu gìndirea pedagogica cre$tino-bizantinà — secolul al X'IV-lea — prin
intermediul Patriarhiei din Constantinopol a urmat, in secolul al XV-lea, al
doilea contact, acela cu cultura pedagogica patristica prin intermediul ideilor
pedagogice ale lui loan Hrisostom..., una dintre cele mai de seamà figuri de gin-
ditori cre$fcini [...]. Sub raport pedagogie, ideile lui loan Hrisostom prezintà o
im portala deosebità pentru vremea aceea. Mai intii, eie fiind incluse in pre
dici, care se citeau in biserici, au avut perspectiva de a fi cunoscute $i raspin-
dite intr-o masà mare de ascultàtori. Faptul e cu atit mai important cu cit eie
reprezentau atunci o concepjie inaltà despre procesul de perfecjionare a omu-
lui ca funja rajionalà» (Ibidem ).
»
aparare a románilor...» 205 — de aparare nationals $i a legii credine

strabune.
De$i umanismul nostru ortodox are un carácter pregnant afectiv
— in sensul acordarii unei prioritati evidente sentimentului iubirii, in
spirit autentic cre^tin — deosebit, de pildà, de umanismul grec cu ca
rácter rationalist, aceasta nu conduce la excluderea ratiunii ca valoare
umana pentru cà, a$a cum aràtam mai sus, Intruparea Logosului divin,
a Fiului lui Dumnezeu, a ínsemnat o actualizare a Ratiunii universale.
Iubirea creatina nu respinge, nu elimina, ci integreaza in sine $i va-
loarea rationala, o potenteaza.
Sfintul loan Gura de Aur 1-a pretuit in chip deosebit pe Sfintul
Apostol Pavel, care situa dragostea in fruntea virtutilor $i valorilor
creatine, pentru cà iubirea are o maxima, unica eficienta, atit in ordi-
nea divina cit $i in viata umana.
Umanismul ortodox vrea sa uneasca intr-un tot existential filoteis-
mul $i filantropia, pina la teandrie, ìntr-o chemare cu unic, incompa-
rabil ecou in inima credinciosului, pentru a se inalta pina la nivelul
iubirii celei mai curate.
Prin opera sa omiletica, in care se include $i «Cuvintul... la Pasti»,
Sfintul loan Gura de Aui a càutat sa sporeascà nivelul si calitatea vie-
tii creatine prin aprofundarea cunoasterii adevàrurilor de credinta, spre
a sadi in cugete duhul sfinteniei, de care sint impregnate tóate creatiile
spirituale ale Cre^tinismului clasic pe care el 1-a reprezentat.
295. Ibidem , p. 6 . Trebuie reliefat faptul ca zelul pentru Ortodoxie, manifestat de
8
poporul nostru de-a lungul istoriei sale, a mers in strinsà legatura, am zice noi,
cu ecumenismul cre$tin, incà din epoca patristica — un ecumenism complex
de pe atunci.«ca ecumenismul secolului al XX-lea, mai putin identitatea condi-
tiilor istorice», un ecumenism avind ca fundament con$tiinta unitàtii creatine
(Pr. prof. dr. I. G. C o m a n , S c riito ri b iserice$ ti din e p o c a stràro m àn à, Cap.
Ecumenismul pàrintilor $i scriitorilor sciti, p. 63).
r
CONCLUZII
Parte integrantà a invàtaturii Bisericii Ortodoxe, literatura

patristica s-a aflat dintru ìnceput in repertoriul fundamental al
spiritualitàtii poporului nostru, ortodox din epoca genezei sale,
a reprezentat §i un fenomen de cultura major, cuprins organic
in ansamblul vieîi lui spirituale.
Mai mult decìt oricare alt capitol al literaturii noastre bise-
rice§ti, scrierile patristice care au circulat in Biserica Ortodoxà
Romàna au constituit §i intìiul capitol de istorie literarà in cul-
tura scrisa romaneasca — considerìnd primele manifestàri in
acest domeniu din epoca straromànà. Prin circulatia lor in fa-
zele iniziale ale elaboràrii $i utilizàrii scrisului in Biserica, cum
§i in cele ulterioare, ale traducerilor, transcrierilor §i copieri-
lor repetate ale textelor, apoi in faza multiplicSrii prin tipar,
scrierile patristice au ìndeplinit un rol major in istoria teolo
gici romàne§ti precum si in procesul fundamental al structuràrii
literaturii romàne vechi, constituind un capitol de ìnsemnàtate
esentala pentru istoria culturii romàne§ti.
jinìnd seama de specificul disciplinei teologice in care se
ìncadreazà studiul nostru — Patristica —, am apelat cu màsu-
rà si rigoare la argumentele altor discipline, acolo unde se adec-
vau §i erau necesare. Am fàcut astfel referiri la discutiilc $i la
ipotezele formulate de unii dintre primii nostri cercetàtori ai
culturii vechi romàne§ti precum si de filologi, lingvi§ti, istorici
din epoci mai recente — unii dintre ei avìnd si o temeinicà pre-
gàtire teologica sau informatii bine orientate in acest dome
niu. Ne-au interesat astfel de preocupàri, controverse §i ipote-
ze privind problemele generale, dar §i aspecte speciale : versiu-
nile unor texte patristice, autenticitatea lor, autorii unor culc-
geri de omilii etc.
Am propus §i ipoteze noi pe care le-am considerat plauzi-
bile, le-am motivat necesitatea, implicìndu-le in spatiile albe
ale cercetárii, acolo unde documentarea este in mod obiectiv

lacunara si am subliniat insemnátatea interfei'entelor cultúrale,
ca §i utilitatea apelului la arguméntele unei discipline sau ale
alteia.
Am urmârit prin acest studiu sa aducem o contributie la
adíncirea cunoasterii primelor scrieri patristice in literatura
Bisericii Ortodoxe Romàne — izvoare, traduceri §i circuiate,
abordínd in chip necesar si aspecte speciale ale subiectului.
Am procédât astfel la analiza scrierilor patristice care au cir
culât în Biserica Ortodoxa strâromânâ, Romàna, din primele
secóle crestine §i pînâ la sfîrçitul secolului XVI, fie câ aceste
scrieri au fost preluate sau au fost chiar aici elaborate. Am im
plicai în discutie texte patristice in limba greacà, in latina, ver
simele slavone si primele traduceri româneçti copn imanu-
scrise §i tipârituri. Ne-am ìngaduit §i únele referiri sumare, dar
ilustrative, peste limita cronologica propusa — sfìr§itul seco
lului XVI — pentru a obtine o imagine mai completa a evolu-
tiei in timp, consemnìnd continuarea unor traduceri, copieri
sau tiparirii textelor patristice in Biserica Ortodoxa Romàna
din tóate provinciile istorice romànesti.
Scrierile patristice au ìndeplinit un rol de prima ìnsemna-
tate în contextul spécifie al vietii crestine pe teritoriul tarii
noastre din timpurile patristice si ulterioare de la o epoca la alta,
in contextul evolutiei culturii teologice in istoria Bisericii Or
todoxe Romàne. Intemeindu-ne pe demente documentare §i pe
argumente mai ìntìi din domeniul teologici istorice, dar §i din
cel al istorici propriu-zise, al filologici, istorici literaturii vechi
si istorici culturii romànesti, am urmârit sa aducem contribu-
9 9 '
tii çi ìn problema : în ce màsurà si în ce condita s-au elaborai

traduceri, copii si au circulât la noi aceste scrieri patristice
sau au fost raspindite ?
P a r t e a I a studiului nostru trateazá despre: Scrierile pa
tristice la Dundrea de Jos in vremea Sfintilor Pdrinti si in Bi-
sericile Ortodoxe surori si vecine, pina in secolul XVI. Circu-
latia scrierilor patristice intre Rasárit si Apus dupa anuí 1054,
pina la sfir$itul secolului XVI.
O prima observatie trebuie retinutá ca premisa necesara
pentru concluziile noastre:
Aproape tot ce s-a scris în literatura patristica din «epoca

de aur» s-a aflat in manuscrise copiate sau pastrate pe terito-
riul tarii noastre, in versiuni diferite : greceçti, slavone, romà-
neçti, continuìnd cu o mare parte a textelor elaborate de scrii-
tori bisericesti din secolele VI—V ili si de cei din epoca post-
patristicà. In epoca veche a culturii scrise româneçti scrierile
patristice au constituit texte clasice de învâtâturâ în general çi
de educale moralâ crestina, literatura omiletica çi cea agiogra-
ficâ avînd un mare prestigiu, prin capacitatea lor de înrîurire
spiritualâ çi moralâ.
Din primele secóle creatine viata religioasà a strâbunilor
daco-romani, apoi a generatiilor ce au urmat, pe de o parte, si
fenomenul istorie al etnogenezei si evolutiei, pe de alta parte,
s-au aflat într-un procès de întrepàtrundere indestructibilâ ;
açadar mai mult decît o interferentâ. Conditionârile reciproce
între aceste doua ipostaze ale vietii poporului nostru din prima
epoca a existentei sale ne-au determinai sa ne referim si la spi-
ritualitatea strâbunilor geto-daci si daco-romani, precum si la
rolul hotârîtor pe care 1-a avut factorul creçtin-patristic în
chiar procesul etnogenezei noastre.
Mutatia spiritualâ-culturalâ produsâ la celelalte popoare
sud-est europene, sâvîrçitâ prin Ortodoxie, deci «post-quem»
fa^â de procesul constituirii lor, capâtâ un aspect spécifie pen-
tru poporul román prin simultaneitatea în genere a elementu-
lui daco-roman çi a celui ortodox în evolutia procesului. Afarâ
de aceasta, prin romanitatea sa etno-lingvisticâ, poporul román
este puternic individualizat, romanitatea îi particularizeazâ
cultura, pâstrînd de-a lungul istorici un carácter propriu, abso
lut distinct în comunitatea popoarelor ortodoxe.
Fazele evolutiei istorice a poporului román s-au desfâçurat
ca faze ale spiritualitâîi sale în acelaçi timp, Ortodoxia fiind
un permanent factor de echilibru çi continuitate, un factor de
siguran^â, dar si de. superioarâ dezvoltare. Dubla influen^â, a
Crestinismului çi a romanitâtii, a structurât evolutia spiritua-
litâçii româneçti, în substanâ câreia s-au pâstrat ca clemente
constitutive çi strâvechile valori religioase daco-getice, expri
mate prin credinta în nemurirea sufletului çi prin conceptia
despre comuniunea permanentâ între umanitate çi divinitate.
Crestin prin geneza sa, poporul nostru a dovedit o sensibi
li tate maximâ în fata prezentei divino-umane din persoana
T
43Q MITROPOLIA OLTENIEI
Domnului Iisus Hristos, receptìnd total revelatia scripturisti-

cà in cele irei faze de comunicare in timp a acestei revelatii :
a) transmiterea directa, iniziala, in forma apostolic-misio-
narà orala ; b) transmiterea traditionalà, in faza evoluatà a or-
ganizàrii bisericesti §i c) transmiterea patristica, atunci cìnd
adevàrurile scripturistice au trecut de la credibilitate la siste-
matizarea istoricà, de la receptare la demonstrare, ìnscriindu-
se ca valori ale gìndirii. Inca din prima faza, insusirea revela-
Jiei a avut forma cea mai simplà, concentrìndu-se in notiuni-
le fundaméntale creatine redate in termenii latini care le ex-
primau si le exprima in limba noastrà, notiuni §i termeni de
natura teologica, hristologica §i eclesiologicà.
Màrturiile despre existenta unei organizatii ierarhice, bise-
rice§ti in spatiul carpato-danubiano-pontic, la noi romànii,
atesta cà din secolele II—III ìncoace a fost vorba de un veri-
tabil proces de cristalizare organizatoricà, in asemenea màsura
ìncìt in secolul IV sa se ajungà la ìnflorirea bisericeascà prin
episcopia Tomisului. Din aceastà epoca spatiul pontico-danu-
biano-carpatic este purtàtor de vestigii ortodoxe care ne situ-
eazà la nivelul bisericesc ecumenic. Participarea episcopilor §i
apoi a mitropolitilor tornita ni la Sinoadele Ecumenice releva
in mod elocvent situatia precisa a teologiei ortodoxe §i a auto
ritàri spirituale din Biserica stràromànà : o teologie de esenta
scripturisticà, de structurà patristica, traditionalà si smodala.
Cercetìnd primele scrieri patristice create sau existente in
circulatie la noi, remarcàm aspecte specifice de manifestare a
vietii creatine in spatiul románese, aspecte a càror esenta ex-
prima identitatea dintre viata Bisericii noastre din acest spa-
tiu cu aceea a Bisericii Universale.
Persecutiile patronate de impàratii romani in secolele III
—IV impotriva cre§tinilor s-au extins si in spatiul daco-roman
nord si est-dunàrean ; persecutiile exercitate de goti in secolul
IV si in acest context martiriul Sfìntului Sava, numit «Gotul»,
din partile Buzàului, au fost evenimente dramatice, care au
prilejuit si existenta celebrei Scrisori a Bisericii din Gotia...,
reprezentìnd una dintre cele dintii scrieri patristice pe care le
cunoa§tem astàzi pe teritoriul tàrii noastre.
Penetratia scrierilor patristice din primele secóle in Bise
rica stràromànà si apoi in cea romàneascà nu este un fenomen
tardiv, plasat mult clupà aparitia lor, ci un fenomen concomi-
ART ¡COLE $1 STUDI! 43 7
tent ; sa notàm in primul rind solicitudinea deosebità aràtatà

— si consemnatà — de marii pannai si dascàli, Sfintii Ioan
Gura de Aur si Vasilie cel Mare, pentru spaîul cre§tin din ves-
tul Pontului Euxin. Biserica din teritoriul daco-roman, cu or-
ganizarea ei ierarhicà oglindità in nientionarea preofimii si
diaconimii in actul martiric al Sfintului Sava Gotul, implica §i
o prezentà patristica, nu numai prin càrtile de cult, ci §i prin
cele de continui omiletic, imperios necesare in constituirea §i
organizarea Bisericii. Confinutul teologie, hristologic §i eclesio-
logic al unui asemenea act martiric se reliefeazà ca un docu-
ment de cea mai mare insemnàtate in aceastà problema.
Intr-o cuprindere de sintezà a problemei dezbàtute in pagi-
nile studiului patristic pe care 1-am ìntreprins, am urmàrit
aspectele cele mai concludente, aspecte de natura teologica,
specific patristica, aspecte ecumenice fi importanza primelor
scrieri patristice din literatura Bisericii noastre, a primelor
traduceri romànesti, copii-manuscrise fi tipàrituri.
1. In istoria Bisericii Ortodoxe Romàne sursa teologica pa
tristica a fost cea rasàriteanà, Rasàritul, cu marile lui centre de
cultura patristica ortodoxà ; aceastà sursa a imprimat in con
giunta ierarhiei, preotilor, monahilor si a tuturor dreptmàrito-
rilor crestini de la noi inaitele valori teologice.
Primele secole de viata creftinà au fost fi in spatiul daco-
roman o epoca de receptare fi asimilare a fondului spiritual teo-
logico-patristic, continuata cu perioada de participare activa, cu
temeiuri patristice, la Sinoadele ecumenice sau locale din
Ràsàrit.
In acest ràstimp s-au clarificat, s-au cristalizat ideile funda-
mentale ale creftinismului in problemele teologice-patristice :
ideile treimice, hristologice, pnevmatologice sau mariologice.
Aceste idei au fost comunicate la noi dreptcredincio$ilor cros
tini, monahilor, preotilor, prin ierarhii Bisericii noastre de la
Tomis. Activitatea teologica a Bisericii noastre a avut la bazà,
de atunci, si scrierile patristice care s-au elaborai aici, sau care
au fost aduse in tinuturile de bastinà chiar de ei, cind reveneau
din càlàtoriile facute in Rasàritul crestin §i uneori in Apus.
Sfìntul Bretanion al Tomisului era in coresponden^à teo
logica cu Sfìntul Vasilie cel Mare, iar Sfìntul Teotim I, cunoscà-
tor profund al literaturii patristice, avea curajul adevàrului,
apàrìndu-1 energie si decis pe Sfìntul Ioan Gurà de Aur, inter-
pretind cu spirit critic scrieri patristice. in acela§i timp, Biserica

stràromànà s-a dovedit apàratoarea neclintità si nebiruità a
Ortodoxiei in fata arianismului si a altor erezii.
y >
In domeniul teologici patristice, dogmatice-polemice, sa

citàm pe eruditul episcop Teotim I al Tomisului, scriitor patris
tic cu o activitate remarcabilà, care cuno^tea operele lui Origen,
ale Sfintilor
> Vasilie cel Mare si> loan Gurà de Aur ': autoritatea
sa teologica este recunoscutà mai tìrziu de Sfintul loan Da-
maschin, care il citeazà in Sfintele Paratele. Un alt episcop al
Tomisului, loan, s-a afirmat ca apàràtor al Ortodoxiei la sinodul
locai de la Constantinopol (448—449), unde s-au dezbàtut pro-
bleme hristologice ; a fost si autor in limba latina al unor tratate
ìmpotriva nestorianismului si eutihianismului, meni ionate de
Marius Mercator.
In secolele V—VI s-au impus in domeniul teologic-patristic,
prin epistolele lor, episcopii tomitani : Teotim II si Valentinian.
S-au remarcat apoi monahii daco-romani, atìt sub raportul apà-
rarii Ortodoxiei, cit si prin creatie proprie teologica : Sfintii
Ioan Cassian, Dionisie Exiguul, Ioan Maxenfiu. Àcesti scriitori
patristici au contribuit, prin opera lor, la suplejea de expresie a
limbii latine in care au scris, i-au sporit flexibilitatea sintactica
necesara spre a exprima subtilitàtile gìndirii teologice, aducìn-
du-si astfel in mod implicit si o contributie la crearea unui lim-
baj cu caracter popular teologie, ce nu putea fi decìt daco-latin
pentru a comunica direct invasatura crestina poporului in mij-
locul caruia au vietuit.
S
in aceeasi arie creatina a romanitàtii rasaritene s-au afirmat

prin eminenta lor activitate episcopii : Lauren{iu de Novae §i
Niceta de Remesiana, atìt prin opere de catehizare cit si prin
opere teologice intrate in tezaurul patristic — cum este textul
de sintezà ortodoxa, Te Deum laudamus, , imnul folosit perma-
nent in Biserica noastrà. Prin bogata, substantiala sa opera teo
logica, Niceta de Remesiana a reprezentat un factor puternic in
realizarea unitaci §i continuitatii romanitàtii crestine in spatiul
danubian.
2. Unitatea §i continuitatea poporului nostru in teritoriul
genezei sale se explica ìntr-o màsurà considerabilà prin unita
tea §i continuitatea credintei ortodoxe, ca cea mai puternicà si
eficientà valoare spiritualà a vremii. In contextul cre$tin, serie-
ARTICOLE .?/ STUDII 439
rile teologica patristice au format çi perpetuai un profil spiritual,

de conçtiintâ, care n-a cunoscut nici o sincopa istoricâ. In spirit
daco-roman crestin, sub înfâtisare greacâ, latina sau slavonâ
mai tîrziu, s-a configurât si s-a maturizat spiritualitatea orto-
doxâ româneascâ, asa cum o gâsim hi epoca biruintei depline a
scrisului în limba romàna.
Bizantul a dat un puternic inipuls ideilor patristice, teolo
gici ortodoxe în general, dupa convertirea bulgariior, a tuturor
slavilor, dupa crearea scrierii cirilice, prin transpunerea în
limba slava din greacâ çi partial din latina a cârtilor de cuit,
a scrierilor ortodoxe bizantine — între care si a scrierilor
patristice.
Prin cultura teologica bizantina în vesmînt slavon spiritua
litatea bizantina a oferit modèle pentru noile forme de viatâ $i
gîndire a acestor popoare si a vecinilor lor ortodocçi, mai aies
prin isihasm. Astfel s-a créât o comunitate de cultura teologica
patristica ortodoxâ între popoarele creatine sud-est europene,
care s-a manifestai printr-un procès de influence reciproce de
viatâ çi culturâ crestinâ, prin vehicularea pe directii de recipro-
citate a culturii patristice, a scrierilor patristice, procès remar-
cabil, prins într-o imensâ rejea între Bisericile românâ, bul
gara, sîrbâ, rusâ. Stabilind însemnâtatea acestui amplu context
istorie al Ortodoxiei râsâritene, am exemplificat în paginile lu-
crârii semnificaîa prezentei si circulatiei scrierilor patristice
în Bisericile Ortodoxe surori çi vecine, evidentiind çi rolul ie-
rarhilor Bisericii noastre, al voievozilor romàni ctitori de loca-
suri de inchinare si de culturâ ortodoxâ în sudul Dunârii, eu
deosebire în secolele XIV—XVI. Prin scrierile patristice care
au circulât într-o directie
> si
y în cealaltâ s-a créât si
> s-a mentinut
>
spiritul de unitate al Ortodoxiei. Pe de altâ parte, un roi însem-
nat a avut çi circulatia scrierilor patristice între Râsârit çi Apus,
procès ce a continuât çi dupâ anul 1054, contribuind la forma
rea mentalitâtii religioase crestine în Europa medievalâ.
3. De la sfîrçitul secolului XIV înainte, Tarile Romane, lu
minai cîrmuite statai çi bisericeste, au devenit depozitarul unei
importante culturi teologice patristice ; acum, mânâstirile ro-
mâneçti, mai vechi sau de curînd ctitorite sau organizate, au
agonisit experientâ çi s-au transformat în adevârate vetre de
culturâ teologicâ patristicâ de însemnâtate panortodoxâ.
440 MITROPOLIA OLTENIE1
în secolele XV çi XVI sînt recéptate, traduse, scrise §i re-

transcrise, râspîndite la noi, sute de manuscrise grecesti, slavo-
române, únele si în limba latina, continînd scrieri teologice pa-
tristice. Problema este expusâ eu exemplificâri çi eu analize
succinte istorico-critice la locul cuvenit, în PARTEA A II-a a lu
crarti noastre, care trateazâ despre : Versiuniîe grecanti si sla-
vone ale scrierilor patristice în Biserica Ortodoxa Romàna,
secolele XIV—XVI.
Ortodoxia româneascâ devine pentru mai multa vreme un
centru al Ortodoxiei europene, în epoca ocupaîei otomane în
Balcani. în secolele cînd se purta un anumit dialog ortodoxo-
catolic, în epoca aparitiei Protestantismului, hrana duhovni-
ceascâ teologica patristica pentru clerul si credincioçii no§tri
ortodoeçi era formata, în bunâ mâsurâ, din scrierile patristice
care se gâseau la sfîrçitul secolului XIV în Sbornicul jupanu-
lui Gradislav din Tara Româneascâ, în Scara Sfîntului loan
Sinaitul §i în Cuvintele teologice ale Sfîntului Grigorie de
Nazianz, pe care începea a le da la lumina cuviosul monah de
la Mànàstirea Neamtu, Gavriil Urie cel plin de har §i invasatura
— operà avînd ca datà initialâ anul 1413. Apar apoi bógate anto-
logii teologice patristice cunoscute sub titlul de Mârgâritare,
Zlatoust, cuprinzînd Omilii pentru întreg anul bisericesc, ela
borate cu adîncâ çtiintâ si cucernicie, multe dintre ele împodo-
bite cu artâ si pâstrate un timp, sau continuu, la Mânâstirea
Neamtu, la Moldovita si la Putna, la Bistrita-Vîlcea, la Hodos-
1 ' * > / * ' >
Bodrog, probabil la Prislop si în alte parti, la reçedinSele ierar-

hilor nostri de la Arge§, Drobeta-Turnu Severin, Rîmnicu Vîlcea,
Buzàu, Rîmeti, Feleac, Alba Iulia, Suceava, RâdâuSi, Roman,
laçi, açadar, în tot spaîul románese.
Despre existenta §i circulaSia unor asemenea scrieri patris
tice în Biserica Ortodoxà Romàna, únele tipârite la Braçov în
anul 1540, de umanistul loan Honterus, va relata la puîn timp
traducâtorul §i editorul apusean Michaël Neander de la Basel.
apreciind cá ele sînt scrieri «...pioase çi sobre,... scrise de învâ-
tafi credinciosi. [Contin] precepte morale despre conduita
onesta a întregii vieji. [Sînt] scrieri foarte vechi si foarte
bune...» — aprecierea referindu-se la Sentinfele Evagrie-Nil.
Mostenitoare ale vechilor tradisti teologice patristice create
în Sara noastrâ în timpurile patristice de monahii «scisi», mâ-
nâstirile româneçti au devenit, în secolele XV—XVI si mai tîr-
ARTICOLE STUDII 441
ziu, importante centre de râspîndire a scrierilor patristice, cen

tre unde puteau fi citite, examinate çi alese textele necesare,
traduse sau transcrise, copiate eu grijâ si eu mâiestrie, pâstrate
dar si transmise acolo unde erau necesare sau cerute.
4. Pe teritoriul pontico-danubiano-carpatic, procesul creç-
tinârii din epoca apostolica a cunoscut continuitate neîntre-
ruptâ in epocile patristica si post-patristicâ, fiind caracterizat
prin organizarea bisericeascâ si întemeierea vieîi creatine. Cu
adevârat, «Biserica este apostolica, dar si patristica». Legâtu-
rile strìnse dintre Bisericile primare locale, intercomuniunea
lor permanentâ, aça cum se reflectâ în scrierile SfinÇilor Apos
toli çi apoi în scrierile patristice, în circulaîa acestor texte, ne
oferâ suficiente argumente pentru relevarea unitâtii spirituale
a vietii
* Bisericii crestine.
>
Cea dintîi forma de expresie, de comunicare, în literatura
patristica a fost genul epistolar — dupa modelul Sfintilor Apos
toli— fapt confirmât si de primele scrieri patristice elaborate
pe teritoriul daco-roman. Reprezenta, prin urmare, o continu
are a genului de comunicare inaugurai de Sfintii Apostoli pen
tru consolidarea çi apârarea unitaci credintei. Toti marii Pa
r ia i bisericeçti au cultivât genul epistolar, din ale cârui roade
am întîlnit între primele scrieri patristice care au circulât la
noi, sau au fost elaborate aici : Scrisoarea Bisericii din Gotia...,
Epistolele episcopilor de Tomis, Scrisorile trimise de Sfîntul
Vasilie cel Mare si celelalte scrieri patristice epistolare pe care
le-am prezentat în Par tea I a studiului nostru. Evenimentele
particulare sau generale bisericesti, preocupârile teologice lo
cale, necesitatea de a se lâmuri problème complexe sau dispu
tate, precum çi dorinta, îndatorirea creçtinâ de apârare a învâ-
tâturii Sfintei Evanghelii ori a Sfintei Traditii si de a se gasi în
unitate de credintâ cu toate Bisericile lui Dumnezeu, fac din
aceste Epistole, Sensori, cele mai variate, pilduitoare documen
te ale vietii creatine bisericesti în evolutia ei organizatoricâ $i
doctrinarâ, încâ din primele secole creçtine.
5. Genul didactic-oratoric a fost cultivât cu precâdere în pe-
rioada patristica, impus de imperativul evanghelic al învâ^ârii
neamurilor (Matei XVIII, 19—20 ; Marcu XVI, 15 ; Luca XXIV,
47 ; Ioan XX, 21) — în terminologia propovâduirii creçtine prin
Cateheze çi Omilii. Acest gen a cunoscut cea mai ampia dezvol-
12. M itropolia Olteniei — c. 62
tare si ràspindire in Biserica noastrà dintru ìnceput, ca §i in

alte Biserici surori. Cei mai multi dintre Sfintii Parinti ian eia-
I 9 9
borat Omilii, au fost remarcabili propovàduitori ai Cuvìntului

lui Dumnezeu.
ín literatura patristica, genul epic a fost ilustrat in chip
specific prin aghiografie, in care este preamarit eroismul cres-
tin, mai ales monahal. O expresie a genuini dramatic, sau o
nuantà a lui, pot fi considerate Patericele, màrturii ale experien-
tei vietuirii crestine (askeza), expunind probleme duhovnice§ti
§i dìnd solutii vrednice de luat ca exemplu probleme expe-
riate cu deosebire in viata ascetica. Ca structurà literara, moda-
litatea cea ’mai adecvatà a fost cea dialogata, cum a procedat,
de pildà, Sfìntul Ioan Cassian.
In Biserica crestina au apàrut din primele secole creatii poe-
tice, de care, in parte, ne-am desfàtat duhovnice§te de timpriu
si noi. Aceste creatii confinila sensibilitatea crestina, aleasa
9 9 > '
frumusete si rezonantele sublime ale credintei.

9 * 9 9
Sfìntul Grigorie Teologul, din ale càrui versuri ani ìntìlnit

la noi, in greceste, in secolul XVI, profund cunoscàtor al mari-
lor poeti ai Eladei, a fost cel mai mare poet cre§tin, dovedind o
desavìrsità tehnicà a versului, fiind ìnzestrat cu o fina sensibi-
litate si cu o calda imaginatie.
> O 3
Din stràlucita galerie a Sfintilor Parinti poeti cremini au

circulat frecvent in literatura Bisericii noastre Ortodoxe : Sfìn
tul Efrem Sirul, Sfìntul Ioan Damaschin, Roman Melodul etc.
6. Prin continutul lor, scrierile patristice care au circulat
la noi, din primele secole, au contribuii direct si cu remarcabila
eficientà la cunoasterea ìnvàtàturii, filosofiei crestine.
* > J / 9
Temete fundamentale ale gindirii filosofice patristice sìnt :

cunoasterea lui Dumnezeu si unirea sufletului cu Dumnezeu,
«filosofia, teologia §i desàvìr§irea» alcàtuind o triadà insepara-
bilà a gindirii patristice, frecvent intìlnità in primele scrieri pa
tristice din literatura Bisericii Ortodoxe Romàne. Teologia pa
tristica s-a elaborai ca un sistem de adevàruri care sa satisfaca
rivna càtre sfintenie si sa duca la sfintenie, sfintenia ìnfàtisìn-
9 * 9 * 9 9 9
du-se ca suprema valoare crestina.

Teologia isihasmului din secolul al XlV-lea a susjinut o
rena§tere de mare rasunet, cu profunde consecinte si in cultura
noastrà patristica.
ART ICOLE $ / STUDII 443
Evolutia istoricâ a patristicii, de la începuturi §i pînâ în

secolul XIV, a constituât cadmi în care s-a structurât via{a
creatina a poporului román, iar Biserica Ortodoxa çi-a însuçit
aceastâ structura prin întreg tezaurul patristic, sub varíatele
lui genuri literare bisericesti. Biserica a devenit la noi, din pri-
mele secóle, nucleul de învâtâturà §i de lumina spiritualâ; Li-
turghierul, Triodul, Penticostarul, Molitvelnicul, Omiliarul çi
alte cârti de cuit, bisericesti, sînt tot atîtea documente si mo-
j / y / y
numente literare patristice, care cuprind, partial sau total, teo

logia çi filosofia patristica.
în ceea ce prívente râspîndirea învâtâturii creatine prin
texte de mare autoritate, de o utilitate stringentâ pentru expli-
carea cuvîntului Sfintei Evanghelii, textele patristice au cunos-
cut §i la noi, mai aies eu începere din secolul XIV, o freevenîâ
deosebitâ, daca tinem seama si de conditiile în care au apârut
si au circulât în tot sud-estul european crestin din acea epoca.
In contextul Ortodoxiei comune cu únele popoare vecine se
poate vorbi de literatura çi cultura noastrâ patristica comuna.
Asa cura s-a putut observa §i ìn cuprinsul studiului nostru, pu-
tem conchide ca «timpul continuu» al Bisericii Ortodoxe a fost
§i ramine timpul comuniunii si intercomuniunii patristice, adica
al izvoarelor genuine, nealterate, ale afirmará dreptei noastre
credinte, ìn scopul de a o apara si consolida. Aceste scrieri iau
fiinta din fiinta Bisericii §i ìi permanentizeaza functia ei so-
teriologicà.
7. Universalismul creatiti, ecumenismul ortodox se mani
festa prin comunitatea sacramentala, prin épiscopat, sinoda-
litate si intercomuniune bisericeasca, ìntre aitele §i prin folo-
sirea aceloraçi scrieri patristice. Aceste modalità^ ecumenice
sìnt caracteristice ìntregii Ortodoxii. Biserica noastrâ a fiinjat
dintru început în cadrul ecumenic, mârturisind aceeaçi dreaptâ
credintâ çi fiind ìn legatura smodala cu ìntreaga Biserica, cu
tóate Bisericile surori, prin doctrina si cult, prin scrierile pa
tristice. Operele patristice nu au fost elaborate numai spre fo-
losul unei Biserici locale, ci pentru ìntreaga Biserica.
0 forma originara a vechiului ecumenismi patristic ortodox
este çi schimbul de experientà bisericeasca, literar-teologica §i
omiletica, monastica si ascetica. Dupa creçtinarea slavilor, acti-
vitatea Bisericii ecumenice bizantine s-a desfàsurat sistematic

§i neìntrerupt in directia ìnvà^àmìntului patristic, prin tradu-
cerea in limba slava aproape a ìntregului tezaur patristic ràsà-
ritean, prin consolidarea Ortodoxiei in rindurile noilor conver
titi. S-au pus astfel bazele culturii slavone, care a transmis va-
lorile culturii bizantine in sud-estul european ortodox timp de
cìteva secole. Am aratat in capitolul referitor la scrierile patris-
tice in Bisericile bulgara, sìrbà, rusà, cà multe din scrierile pa-
tristice care au circulat in Ortodoxia bizantina au fost cunos-
cute, pretuite §i folosite in aceste Biserici, ca §i in Biserica
noastrà romàneascà. Intensa si neìntrerupta circulatie inter-
ortodoxa a manuscriselor patristice in limbile greacà, slava bi-
sericeasca si romàna a reprezentat de timpuriu expresia spiri-
tului ecumenic prin care §i-au mentinut unitatea ortodoxà aces
te Biserici. Prin mijlocirea cultului, toate genurile literaturii
patristice au fost comunicate si in cadmi Bisericii noastre de-a
lungul timpului, poporului ei dreptcredincios.
8. Referindu-ne in lucrarea noastrà la caracterul unitar pe
care 1-a avut cultura veche romàneascà scrisà, am pus in evi-
dentà contributia culturii bisericesti, scripturistice si patristi
ce pentru pàstrarea acelui caracter unitar.
Delimitìnd contextul istorie al faptelor, am reliefat de ase-
menea dimensiunile celui mai semnificativ eveniment din cul
tura noastrà veche scrisà, eveniment constituit de aparitia pri-
melor texte romàne$ti, care au fost texte bisericesti ortodoxe,
ìntre care si scrieri patristice, aflate la insali temelia literaturii
noastre nazionale. Problema are o importantà fundamentalà
pentru teologia istoricà romàneascà, pentru istoria culturii si
literaturii vechi romàne§ti. Situìnd datele problemei ìntre co-
ordonatele istorice, de istoria culturii, am pus in eviden£à ìn-
semnàtatea cercetàrii umaniste interdisciplinare, referitoare
mai ales la particularitàîle acelui proces complex prin care
poporul nostru, de origine daco-romanà §i de limbà latinà, a
avut, intr-o perioadà determinatà istorie a evolutiei sale, o cul
tura in vermini stràin — limba slavonà —, dealtminteri un fe-
nomen cultural caracteristic §i popoarelor europene apusene in
epoca medievalà, cìnd limba de cult §i a diplomatici era latina,
partial elina, aça cum Râsâritul folosea elina çi slavona. A exis

tât însâ pentru aceastâ epoca çi în acest context spécifie un con
tinui común : fondul crestin, scrierile biblice, literatura pa
trística. •
9 . Aparifia traducerilor româneçti ale textelor patristice
înainte sau în perioada slavonismului cultural, este în directa
corelafie cu problema factorilor care au determinai biruinta
scrisului în limba romàna : maturizarea societâtii românesti si
* y y
necesitatea resimtitâ imperativ de a se exprima prin cultura

proprie, începutul afirmârii constiintei nationale, aspiraría ca
tre cultura, acestea conducînd la întelegerea înfâptuirea dic-
tonului scripturistic de a grâi «pe înteles», dicton invocat si de
eminenti promotori ai culturii vechi românesti.
Se remarca o deosebitâ predilec{ie pentru asimilarea învâ-
fâturilor patristice çi utilizarea directa a operelor Sfintilor Pâ-
rinti în versiuni originale, fapt ilustrat prin cîteva exemple în
cadmi lucrârii noastre çi confirmât încà în epoca slavonismului
cultural si în modul cel mai eloevent, de pildâ, în învâtâturile
lui Neagoe Basarab câtre fini sau Theodosie. Aceeaçi opera
exemplificà, sub raportul umanismului, influença profunda a
spiritului ortodox çi patristic.
Acest tip de Renastere si de umanism ortodox s-a reflectat
în mod indirect chiar în opera cultúrala a reformafilor din
Transilvania, prin umanistul loan Honterus çi prin altii, care
au selectat si tipârit, mai aies în limba greaeâ, texte din scrierile
Sfintilor Pârinti ràsâriteni : Evagrie Ponticul, Nil Ascetul, Avva
Thalasie §i Sfîntul Grigorie Teologul — texte menite sa sprijine
cultivarea mentalitâtii crestine, estimînd prototipul de via^â
duhovniceascâ pe care îl promoveazâ scrierile patristice si subli-
niind însemnâtatea apelului la «izvoarele» originare ale Creç-
tinismului.
10. Pentru a ilustra însemnâtatea istoricâ çi pretuirea de
care s-au bucurat textele patristice la poporul román, am re-
zervat PARTEA A Ill-a a studiului nostru unei amânunÇite ana-
lize istorice çi critice a textului hrisostomic : Cuvînt de învatâ-
turâ al Sfîntului loan Gura de Aur în noaptea Sfintelor Paçti,
unul dintre cele mai reprezentative texte patristice, tradus de
timpuriu în limba romàna.
446 M1TROPOLIA OLTENIEI
Am considerai aceastà analiza o demonstratie necesarà §i

concludentà, o abordare sub multiple aspecte a textului omile-
tic hrisostomic prin metoda istoricà §i comparatista : prezenja
textului in diferite manuscrise si in tipàrituri, in epoci succe-
sive §i in versiuni diferite ; structura sa ca text teologic-patris-
tic omiletic si valoarea sa ca atare, teologica, eclesiologicà ;
aspecte lingvistice specifice, ìnsusirile literare ale textului, con-
tinutul sàu umanist-ecumenist si valoarea omiletica, tóate aces-
tea justificìnd ìncadrarea «Cuvintului...» hrisostomic in litera
tura teologica a Bisericii Ortodoxe Romàne.
Analiza acestui text prezintà si o semnificaîe conotativà :
autoritatea Sfintilor Pàrinti in sìnul Bisericii nu se reduce la
importante literarà-istoricà a scrierilor patristice in contextul
teologici crestine, ci implica valoarea de invasatura bisericeascà
a operelor patristice. Ne-a interesat de asemenea sa ilustràm
contributia patristicii la evolutia culturii teologice in istoria Bi
sericii Ortodoxe Romàne.
in istoria editàrii sale, acest text a fost pus sub semnul ìn-
trebàrii in ceea ce prívente autenticitatea sa hrisostomicà. O
astfel de opinie a avut ca premisa opinia benedictinului francez
Bernard de Montfaucon care, traducìnd in limba latina operele
Sfìntului loan Gurà de Aur, a trecut «Cuvìntul de ìnvàtaturà...»
in categoria «spuria» = lucravi nesigure sub raportul paterni-
tatii. J. P. Migne si-a insu§it aceastà opinie in editarea opere
lor patristice hrisostomice $i in clasificarea lor.
Pentru a argumenta paternitatea hrisostomicà a acestei
omilii pascale, in paginile studiului nostru am expus in para
lela — pe criteriul comparatisi — irei variante ale textului $i
am invocat in continuarea discutici prezenta aceluia§i text, ne-
modificat, introdus de Sfìntul Teodor Studitul in Cateheza a
IV-a (la Pasti), càreia i-a adàugat o Predoslovie — aceasta ser-
vindu-ne de asemenea ca argument.
Un alt argument tine de domeniul compozitiei, mai exact
de criteriul structuràrii textului in maniera specifica Sfìntului
Ioan Gurà de Aur, de a-si expune cuvintàrile pe baza a irei prin-
cipii fundamentale : hristocentrismul, eclesiologia si antropolo
gia creatina.
ART ICOLE $1 STUDII 44 7
Sfînta Bisericâ Ortodoxa ne-a transmis acest «Cuvînt de

învâ{âturâ...» învestindu-1 eu prestigiu evanghelic çi apostolic ;
rînduiala ei riguroasâ si exigentâ este astfel o garantie în plus
pentru confirmarea paternitâtii hrisostomice a acestei omilii.
Nu am considérât oportuna o expunere comparatistâ între
textul Comentariului la Matei..., din J.P. Migne, vol. 56, col.
816—822, pe de o parte, si cele trei Cuvintdri la Pa$ti — tóate
fiind texte hrisostomice —, pentru ca Comentariul la Matei...
formeaza obiectul unei Omilii exegetice, iar Cuvintdrile intra
in categoria Panegiricelor, cu alt caracter, alta structura literara.
In dezbaterea acestei probleme am socotit potrivit sa preci-
zam pina la ce punct a mers si critica filologica romaneasca in
ceea ce priveste autenticitatea hrisostomicS. a textului, apre-
ciind aportul pretios al cercetatorului filolog G. Mihaila precum
§i al altor speciali§ti.
Pentru ca pina acum nu s-a intreprins un studiu compara-
tiv al versiunilor romane§ti citate si analizate de noi cu textul
grec din Migne, P.G., §i nu s-a semnalat existenta acestui «Cu-
vint de invatatura...» cu o Predoslovie in Cateh.eze.le Sjintului
Teodor Studitul, am procedat la implicarea in discutie a unor
asemenea elemente-martor. Precizam ca textul din Cateheze
confirma cea mai veche practica a Bisericii Ortodoxe, de a se
citi acest «Cuvint...» al Sfintului loan Gura de Aur la sfirsitul
Utreniei din Noaptea Sfintelor Pasti, cel putin in manastiri.
Imprejurarile in care «C-uvintul de invatatura...» hrisosto-
mic putea fi integrat in desfasurarea serviciului divin la Ieru-
salim, in cadrul slujbei din noaptea Invierii Domnului, sint
sugerate de interesantele indicatii pe care le gasim in Insemnd-
rile pelerinei Egeria, in jurul anului 400 ; am implicat si acest
aspect in discutia asupra paternitatii hrisostomice.
Un alt argument il constituie faptul ca textul acestei Omilii
pascale se gaseste in intregime, ca text hrisostomic, in marele
Tipicon al Cuviosului Sava cel Sf in fit, in Triad, in Penticostar.
Prima traducere in romaneste cunoscuta pina in prezent
este Manuscrisul «Carda§», al Popii Bratul din Brasov — datat
1559— 1560. Este in acelasi timp cea mai veche traducere roma
neasca din scrierile patristice cunoscuta pina astazi, pastrata
in copie intr-un text bilingv slavo-roman.
«Cuvintul...» hrisostomic in discutie a fost tiparit pentru
prima data in Evanghelia eu învâtâturâ Coresi, 1581. Pre-
448 MITROPOUA OLTENIE1
zenta ulterioarà a «Cuvìntului de invàtàturà...» in cardile de cult

confirma semnificatia de text sacru pe care a dobìndit-o, text
situai la nivel scripturistic utilizai ìntr-un context specific al
ritualului ortodox — numai la slujba din noaptea Sfintei In-
vieri, pentru cà apanine unei personalitàti patristice cu incon-
testabilà autoritate.
Primele scrieri patristice traduse in romaneóte, ìntre care
§i textul analizat, alàturi de càrtile de cult de prima importantà,
iniîazà §i structureazà in chip determinant fenomenul culturii
scrise romàne§ti, cum §i procesul de formare a limbii noastre
literare unitare.
in analiza noastrà am remarcat unitatea si identitatea tex-
tului «Cuvìntului...» hrisostomic la Pa$ti in versiunile grece?ti,
slavone ?i romàne?ti, menîonìnd contributa de ìnaltà autori-
tate a istoricului Nicolae Iorga, care a demonstrat ideea ecume-
nicitàtii imperiului §i Bisericii bizantine, explicabilà in ultima
instantà prin unitatea, universalitatea si continuitatea fenome-
nului cultural bizantin. Problema sprijinà analiza noastrà asu-
pra versiunilor textului ; diversitatea de exprimare — msem-
nìnd limbile : greacà, slavonà si romàna — nu a prejudiciat uni
tatea §i identitatea continutului de cultura creatina, de spiritua-
litate ortodoxa.
Pentru a reliefa aspectele caracteristice filologico-lingvistice
in primele traducen romàne§ti ale «Cuvìntului... la Pa§ti», am
examinat comparativ principalele versiuni pentru a demonstra
frecvenâ termenilor fundamentali teologici §i biserice§ti, dupa
cele irei categorii : originea latina, greacà, slavonà. Rezultatul
ilustreazà adevàrul cà terminologia crestinà din limba noastrà
argumenteazà peremptoriu geneza ei latinà, lexicul, etimonii
lexicali constituind un element determinant al specificului unei
limbi. Prin analiza comparatistà am càutat sà subliniem si ìn-
semnàtatea intercomuniunii de cultura si spiritualitate greacà-
slavà-romànà care, secóle la rìnd, a reprezentat §i a slujit con
tinuitatea culturalà §i cea a Ortodoxiei pe teritoriul tàrii
noastre.
Prin analiza teologica ?i eclesiologicà a «Cuvìntului...» hrisos
tomic am urmàrit a pune in luminà o problemà teologicà im
portantà ce se desprinde din textul «Cuvìntului...» : insemnàta-
tea harului, sinergismul teandric.
ART ¡COLE $1 STUDII 449
Problema traducerilor §i a circulatiei «Cuvìntului de ìnvà-

tàturà...», precum si problema autenticitàfii hrisostomice au
format obiectul unor observatii si studii, au constituit subiect
de discucii exegetice la noi vreine de aproape un secol.
Examinmd ipotezele formulate si incluse in discutie pina
acum, confruntind opinii romàne§ti §i straine, am aratat in stu-
diul de fata cà la originea contestàrii sau a scepticismului in
problema paternitàtii hrisostomice a acestei omilii pascale s-a
aflat fie insuficienta adincire a analizei continutului §i privirea
unilateralà asupra structurii si expresiei textului, fie supraesti-
marea unor criterii formale in analizà, fie cà in argumentatie au
lipsit demente concludente §i irecusabile prin sursele lor.
In cadrul lucràrii am acordat locul cuvenit si un caracter
conclusiv importantei omiletice a «Cuvìntului de ìnvàtdturà la
Pa$ti...», reliefìnd si un aspect mai putin discutat pina acum :
elementele umaniste pe care le contine acest text pascal hri-
sostomic, implicìnd si opiniile de recunoscutà autoritate ale
Pr. prof. dr. I. G. Coman, care a adus o contributie eminenta la
teoria umanismului patristic.
Toate elementele incluse in discute, argumentele aduse,
profunzimea teologica prin care se caracterizeazà acest text
omiletic, continutul sàu moral-filosofic, justificà recunoa§terea
autenticitàtii, atribuirea elaborarii lui omiletului de exceptie,
Sfìntul Ioan Gura de Aur, unul dintre marii clasici ai literaturii
patristice, modelul de propovaduitor al Bisericii Ortodoxe.
«Cuvìntul hrisostomic la Pasti» a circulat in vechea noastrà
literatura. bisericeascà, in limba greacà, in slavonà §i mai ales
ìntr-un mare numàr de traduceri romàne§ti — copii-manuscrise
si tipàrituri — ceea ce dovedeste cà la acea vreme, ca si in epo
che urmàtoare, asupra acestui text omiletic nu stàruia vreun
semn de ìntrebare in Ortodoxie, era indicat totdeauna prin
numele autorului sàu, era ìnteles si interpretat ca hrisostomic
in mod incontestabil, fiind hrisostomic prin spiritul si prin
litera sa.
Scrierile patristice au constituit texte creatine de o mare
autoritate si de o stringentà utilitate pentru explicarea Cuvìntu
lui Sfintei Evanghelii, prin continutul lor contribuind la cunoa§-
terea ìnvàtàturii si moralei creatine, in literatura noastrà teo
logica reprezentind documente autentice ale vietii bisericesti,
in evolutia ei istoricà, organizatoricà si doctrinarà. Din acest
I
i
!»
450 M ITROPOLIA OLTENIEl
motiv am expus diferitele aspecte istorice esentale, subliniind

mai ìntìi ìnsemnàtatea faptului ca romanitatea si Crestinismul
au constituit coordonatele fundaméntale ale etnogenezei po-
porului nostru si am reliefat rolul pe care 1-a ìndeplinit organi-
zarea mànàstirilor romànesti, mai ales ìncepìnd din secolul
XIV, organizarea unei viefi culturale active in asezàmintele
monahale, la sediile eparhiale, constituite in centre remarcabile
de cultura teologica patristica de ìnsemnàtate panortodoxà.
Alàturi de literatura bisericeascà scripturisticà, patristica a con-
tribuit ìntr-o màsurà ìnsemnatà la pastrarea caracterului uni-
tar al culturii vechi romànesti scrise.
Astfel, la valoarea teologica, eclesiologica §i ecumenica a
scrierilor patristice, la ìnsemnàtatea prezen£ei §i circulatiei lor
in literatura teologica ortodoxa in generai, in literatura Biseri-
cii Ortodoxe Romàne in special, se adaugà semnificatia lor isto-
rico-culturalà nationalà prin apartenenta la ctitorirea literaturii
romàne, multe dintre scrierile patristice care au circulat in
versiuni romànesti, manuscrise si tipàrite, reprezentìnd valori
fundaméntale ale patrimoniului spiritualitàtii noastre, consti-
tuind argumente in demonstrarea originilor si evolutiei speci-
fice a culturii scrise romànesti.
'I
i
4
I
I
CURRICULUM VITAE
Sìnt nà’scut in connina Lozova-Vorniceni, la 1 octombrie 1927,

din parinti tarani : Vasile si Vera Vornicescu — nascutà Rosu.
Dupa terminarea cursului complet de §apte clase primare in
comuna natala, dìnd urinare unei chemàri launtrice, mi-am in-
dreptat pa$ii spre viata manàstireasca. Noviciatul monahal 1-am
fàcut la schitul Nechit-Neamt, in unii celui de-al doilea ràzboi mon-
dial si ulterior pina in toamna anului 1946, cìnd am intrat in Ma-
nàstirea Neamtu ca frate rasofor. Am urmat aici cursurile Semina-
rului calugàresc de muzicà bisericeascà pina in anul 1949, cìnd am
trecut la Seminami monahal superior pe care 1-am absolvit in
anul 1951.
La 10 martie 1951 am fost tuns in cinul monahal, primind
numele Nestor, din Nicolae. In toamna aceluiasi an am intrat la
Institutul Teologie Universitar din Burniresti. La 21 octombrie
1951 am fost hirotonit ierodiacon in biserica schitului Vovidenia-
Mànastirea Neamtu, de arhiereul Pavel $erpe care era atunci
stareful Manastirii Neamtu.
Am absolvit Institutul Teologie in anul 1955, cu teza de li
ceva : Conceptia creatina despre viafà. In toamna aceluia$i an
m-am inscris la cursurile de magistru (doctorat) in teologie la
sectia istorica, specialitatea principala (Patrologia — avìnd ca pro-
fesor ìndrumator pe P. C. Pr. prof. dr. Ioan G. Coman.
La 18 iulie 1956, cu dispozitia chiriarhala a mitropolitului
Sebastian Rusan al Moldovei, am fost hirotonit ieromonah in
catedrala episcopala de la Roman, de Prea Sfintitul Teofil Heri-
neanul — astàzi Arhiepiscop al Clujului.
In anul 1958 am absolvit cursurile de doctorat in teologie. In
toamna aceluia$i an am fost numit preot slujitor la Catedrala
mitropolitanà din Ia$i, iar la scurt timp $i bibliotecar al Mitropo-
liei. In anul 1960 am sustinut examenul aprofundat de admisi-
bilitate-doctorat la Institutul Teologie din Burniresti. La inceputul
Postului Mare acela?i an, in Duminica Ortodoxiei, am fost hirote-
sit duhovnic, in Catedrala mitropolitana din Iasi, de Inalt Prea
Sfintitul Dr. Justin Moisescu, Mitropolitul Moldovei si Sucevei
— astazi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne.
In primavara anului 1962 mi s-a incredintat demnitatea si
ràspunderea de staret al Manastirii «Sfintul Ioan cel Nou» din
Suceava, fiind hirotesit protosinghel la 24 iunie hramul mànà-

stirii. La 2 februarie 1966 am fost hirotesit arhimandrit in Ca-
tedrala mitropolitana din Iasi de catre Dr. Iustin Moisescu,
Mitropolitul Moldovei. La 25 martie in acelasi an am fost rinduit
staret la Mànastirea de metanie, Neamtu.
Intre 18 iulie 1969 si 20 august 1970 am urmat cursurile In-
stitutului Ecumenic de la Bossey-Elvetia si am fàcut un stagiu
practic de ecumenism in Geneva. In acelasi timp am urmat §i
cursuri de doctorat la Facultatea Autonoma Protestantà de Teo
logie din Geneva, audiind prelegerile de istorie bisericeascà
medievalá ale prof. dr. Heinz Leibing.
In august 1970 am revenit la starefia Mánastirii Neamtu, iar
la sfirsi'tul aceluiasi an am fost ales de Sfìntul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, la
propunerea regretatului mitropolit Firmilian Marin al Olteniei.
Am fost recunoscut prin Decret prezidenfial, hirotonit arhiereu
Si instala! Episcop-vicar la Craiova, cu titlul de Severineanul —
fiind al 77-lea arhiereu al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa do-
bindirea deplinei autocefalii din anul 1885. In slujirea de Episcop-
vicar m-am sìrguit intru indeplinirea tuturor ràspunderilor in-
credinfate, continuìnd si activitatea de cercetare santifica in
vederea redactaría tezei de doctorat precum si in alte probleme.
Subiectul tezei de doctorat a fost stabilit in anul 1968, cu bine-
cuvintarea Prea Fericitului Patriarh Justin pe cind era Mitropolit
al Moldovei, iar titlul pe care 1-am dat lucrarli a fost aprobat de
Consiliul $tiintific al Institutului Teologie din Burniresti si de
Sfìnta Patriarhie.
In primavara anului 1978 am fost ales si recunoscut Arhie-
piscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei in zilele de 20—21
aprilie, fiind instalat in Catedrala mitropolitana din Craiova la
23 aprilie 1978.
Din anul 1979 sìnt presedinte al Comisiei nafionale romàne
de Istorie Eclesiástica Comparata. Din anul 1980 sìnt membru in
Consiliul National al Frontului Democratici si Unitaci Socialiste.
In cadrul activitatilor pe care le desfàsor ma straduiesc a-mi
indeplini tóate ìndatoririle arhipastorale si cetatenesti, particip ac-
tiv la lucràrile Sinodului Permanent, la lucrarile Sfintului Sinod si
ale Adunàrii Nationale Bisericesti, prezidez lucrarile Sinodului mi-
tropolitan al Mitropoliei Olteniei, ale Comisiei nationale romàne
de Istorie Eclesiástica, particip la íntrunirile F.D.U.S. la Craiova
Si Burniresti, la diferite ìntruniri international bisericesti in tara
Si in stràinàtate. Dintre acestea, exemplific :
Participare in septembrie 1971 la Congresul International de
Bizantinologie, Burniresti ; tot in 1971, septembrie, la cea de a IV-a
Adunare Generala — Praga a C.C.P. — cìnd am devenit mem
bru ; la cel de al III-lea Congres International de Studii Sud-Est
Europene, Bucuresti — septembrie 1974, unde am sustinut si o co
municare : Despre Zapisul lui Adam... ; la Simpozionul de topo-
ARTICOLE ÇI STUDII 453
nimie româneasca de la Craiova, noiembrie-1974, cu comunica-

rea : Originea denumirii Municipiului Craiova ; la lucrärile Co-
misiei Teologice a C.C.P., in mai — 1975 la Cernica — Burniresti,
cu referatul : Evanghelia Pàcii traita in diferite structuri actúale
ale lumii ; la sesiunea Comitetului de continuare a lucrärilor
C.C.P., in septembrie-1975, la Siofok-Ungaria ; la lucrarile Comi-
siei «Antirasism» a C.C.P., in februarie-1976, la Arnoldsheim-
R.F.G. ; la Simpozionul ortodox international, septembrie-1976, la
Mänästirea Neamtu ? la sesiunea Comisiei internationale a C.C.P.
in octombrie-1976, la Kiev-U.R.S.S. ; la ìntrunirea Secretariatului
International al C.C.P.f Burniresti, iunie-1977 ; la lucrarile Subco-
misiei O.N.U. din cadrul C.C.P., septembrie-1977, Helsinki ; la lu
crarile Comisiei Internationale a C.C.P., februarie-martie 1978, So-
fia-Bulgaria ; ìntre 5 si 14 mai 1978 am condus delegala B.O.R. care
a participât la Sofia la festivitäfile aniversärii a 25 ani de la infiinta-
rea Patriarhiei Bulgare ; la lucrarile celei de a V-a Adunäri Generale
a C.C.P. in iunie-1978, la Praga ; la Conferinta panortodoxä pentru
dialogul cu Vechile Biserici Orientale, in februarie-1979, la Cham-
besy-Geneva ; participare la sesiunea de lucra a Prezidiului largit
al C.C.P., in aprilie-1980, la Mülheim-R.F.G. ; ìntre 10 si 17 august-
1980, am condus delegala de ierarhi si teologi romàni, ca gazdä a
lucrärilor celui de al XV-lea Congres International de Çtiinte Isto-
rice, la Burniresti, cu care prilej am rostit Cuvintul de deschidere
in cadrul Comisiei internationale de istorie eclesiasticà, am pre-
zentat comunicarea intitulatä : Raspìndirea si dezvoltarea creati-
nismului ìntre Carpati, Dunäre si Olt de la ìnceputuri si pînâ in
secolul al XIV-lea si ani prezidat sedinte de lucra ale C.I.I.E. ; in
octombrie-1980 am participât la sesiunea Comitetului de continu
are a lucrärilor C.C.P., la Eisenach-R.D.G. ; in martie-aprilie-1981
am participât la sesiunea Comitetului de lucra a C.C.P., la Kiev ;
in septembrie-1981, la lucrärile Secretariatului international al
C.C.P., la Burniresti ; in octombrie acelasi an, la lucrärile Prezidiu
lui lärgit al C.C.P. — in Olanda ; in martie-1982 la sesiunea Comi
tetului de lucra al C.C.P., la Praga ; in mai-1982 am participât la
Conferinta Mondialä a oamenilor religiei «pentru protejarea daru-
lui sacra al vieti! imporriva catastrofei nucleare», care a avut loc
la Moscova ; in septembrie-1982 am condus delegaba Bisericii Or-
todoxe Romàne in India, la festivitätile pentru cea de a LXX-a
aniversare de la redobìndirea autocefaliei depline a Bisericii Orto-
doxe Siriene din Malabar.
Concomitent cu indeplinirea acestor ìndatoriri si räspunderi
am depus si depun o continuä strädanie cärturäreascä obiectivatä
prin publicarea unor studii si lucräri de specialitate, articole, vo
lume, cu tematicä teologicä, patristicä si pur literarä. Mentionez,
incepind cu perioada publicärii lucrärilor de seminar in cadrul
cursurilor de doctorat si pinä in prezent :
— Invätätura Sfîntului Grigorie de Nyssa despre chip si asemâ-
nare, in «ST», VIII (1956), 9—10, p. 585—602 ;
— Inceputul vieta de ob$te in monahism dupa Síintul Pahomie

cel Mare, in «MMS», XXXIII (1957), 5—6, p. 416—430;
— Principa pedagogice in opera «Pedagogui» al lui Cìement Ale-
xandrinul, in «ST», IX (1957), 9—10, p. 726—740 ;
— Viafa moralà $i duhovniceascà a preotului dupà lucrarea Sfin-
tului Ambrozie «De officiis ministrorum», in «BOR», LXXV
(1958), 3—4, p. 333—347 ;
— Legàturile Patriarhiei din Constantinopol cu Biserica Romàneas-
cà in veacul al XVI-lea, in «MO», X (1958), 3—4, p. 191—202 ;
— Combaterea nedreptàtilor sociale in cuvintàrile episcopului As
terie al Amasiei, in «ST», X (1958), 7—8, p. 454—462 ;
— Dragostea fata de om dupà scriitorii cremini din veacurile al
doilea $i al treilea, in «ST» X (1958), 9—10, p. 580—587 ;
— Arhiereul Narcis Cretulescu-Boto$eneanul (1835—1913), in
«MMS», XXXV (1959), 5—6, p. 333—343 ;
— Invàtàturi duhovnice$ti din viata $i opera Sfintului Vasilie cel
Mare, in «MMS», XLI (1965), 1—2, p. 43—54. Alte lucràri pu
blícate :
— Munca manualà in monahism dupà Sfintul Vasilie cel Mare, in
««MMS», XXXI (1955), 9, p. 501—521. Tema reluatà in studiul:
Invàtàtura Sfintului Vasilie cel Mare despre muncà, in «MO»,
XXXI (1979), 1—3, p. 10—48 $i extras ; studiul este inclus §i in
volumul : Despre viata opera Sfintului Vasilie cel Mare. La
1600 de ani de la trecerea sa catre Domnul, Craiova, 1979, p.
103—162 ;
— Literatura patristicà in preocupàrile Mitropolitului Veniamin
Costache, in «MMS», XLIII (1967), 1—2, p. 49—60 ;
— Scrieri bizantino-eclesiastice in Jàrile Romàne (sec. XIV—XV)
in «MO», XXIII (1971), 7—8, p. 479—493 ;
— Scrieri patristice $i postpatristice in preocupàrile Mitropolitu
lui Dosoftei al Moldovei, in «MO», XXVI (1974), 9—10, p.
6—19 ;
— Mitropolitul Dosoftei, traducàtor $i editor al unor texte patris
tice, in «MMS», L (1974), 9—12, p. 748—752 ;
— Cauze slujite $i nedreptàti suferite de clerici olteni in 1907. Pa-
gini patristice publícate atunci cu tile de Episcopul Rlmnicu-
lui-Noul Severin, in «MO», XXIX (1977), 1—3, p. 12—29;
— Aspecte ale desàvir$irii creatine dupà Sfintul Vasilie cel Mare,
in «Ort.», XXX (1978), 4, p. 604—637 $i
— Scrieri ale Sfintului Vasilie cel Mare in literatura Bisericii Or-
todoxe Romàne, in «Ort.», XXXI (1979), 1, p. 19—52; ambele
studii au fost incluse in volumul mai inainte mentionat, pe
care 1-am inchinat ìmplinirii a 1600 ani de la trecerea càtre
Domnul a Sfintului Vasilie cel Mare ;
— Circulatia scrierilor Sfintului Vasilie cel Mare in literatura
noastrà bisericeascà, in «Indrumatorul bisericesc-1979», editai
de Arhiepiscopia Ortodoxa Romàna a Clujului, Cluj-Napoca,
1979 ;
ARTIGOLE 5 / STUDII 455
— Din viafa §i invafátura Sfintului Vasilie cel Mare, ín «Almana-

hul Parohiei Ortodoxe Romane din Viena», XVII, Viena, 1979,
p. 66—79.
Despre activitatea publicisticà pina in anuí 1978 $i ulterior,
pina in 1980, se poate vedea revista «Mitropolia Olteniei», XXX
(1978), 4—6, p. 282—286 $i tot aceea$i revista, anuí XXXII (1980),
7—9, p. 794—795. Mentionàm ca trei studii indicate in Anexa :
«Din osteneala publicisticà a I.P.S. Mitropolit -Néstor (1978—1980)»
din «MO», 7—9/1980, p. 795 au fost publícate dupa cum urmeaza :
— Bucuria creatina, in «Ort.», XXXIII (1981), 4, p. 573—593;
— «Cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine
ma primeóte», in «MO», XXXIII (1981), 4—6, p. 224—277 $i
— Despre vocape $i zel in pastorapa noastrà, in «ST», XXXIII
(1981), 3—4, p. 165—171.
Alte lucrari publícate in perioada 1980—1982 :
— Permanerà §i continuitate ín spapul carpato-danubiano-pontic,
in «Ramuri», volum jubiliar editat cu prilejul implinirii a 75 ani
de la aparifia primului mimar al revistei «Ramuri», Craiova,
1980, p. 29—30 ;
— Semniíicapa istoricà a unei tiparituri románe$ti din penultimul
deceniu al secolului al XVII-lea, in volumul : Valori biblioíile
din patrimoniul cultural naponal, Rimnicu Vílcea, 1980, p.
105—110 ;
— Dreptul nostru la viafà (Jus ad vitam) in lumina Sfintei Scripturi,
a scrierilor patristice §i a tratatelor internaponale contempora-
ne, in «Almanahul Parohiei ortodoxe romàne din Viena», XX
(1981), p. 137—145 $i in extrasul : «In slujba pàcii». Vizila
I. P. S. Mitropolit Néstor Vornicescu al Olteniei, la Parodia
ortodoxa romàna din Viena, Viena, 1981, p. 7—15;
— Episcopul llar ion al Arge$ului, sietnic al lui Tudor Vladimirescu.
File din calendarul stràdaniilor sale de slujire a Bisericii $i a
Patriei (in anii 1820—1821), in «MO», XXXIII (1981), 1—3, p.
7—77 ;
— O matrice sigilara inedita «1821» $i semniíicapa sa istoricà, in
«MO», XXXIII (1981), 7—9, p. 354—374.
Ultímele doua studii, cu un Cuvínt ínainte $i rezúmate ampie
in limba francezá, ilustratii $i Indice au fost inmanuncheate ín vo
lumul : Descátu§area-1821, Craiova, 1981, volum primit cu ínteres
deosebit de revístele noastre biserice$ti si de critica istoricü-litera-
ra consemnatá in publicafii laice.
— Simbolistica eliberàrii Patriei intr-o matrice sigilará inelarà ine
dita «1821», ín : Documente noi descoperite informata arheo-
logice. Material documentar in sprij imi 1 cadrelor didáctico $i
cadrelor de $tiinte sociale. Academia de ^tiinte sociale $i poli
tice, Burniresti, 1981, p. 79—84 ;
Un document unicat : Sigiliul Revolupei lui Tudor Vladimirescu,
in «Magazin istorie», XV (1981), 6, p. 14—15 ;
— Reprezentarea intregului norod románese pe steagul R ev o lu ti

de la 1821 — simbol al rede$teptàriì nazionale $i sociale, in
«Telegrafili Roman», 1981, 15—18, p. 7 ;
— Episcopul Ilarion, stetnic al lui Tudor Vladimirescu, in «Telegra
fai Román», 1981, 20, p. 1—2 ;
— «Un manifest al pietrilor unite» — motivul «Unirea face pu-
terea», ìntr-o cintare romàneascà din preajma anului 1821, in
«Romania literara», 1981, nr. 25, p. 13 ;
— Reprezentarea intregului «norod románese» pe steagul Revo
l u t i de la 1821, in «Ramuri», 1981, nr. 4, p. 11 $i 15 ;
— La aniversarea celui de al XVI-lea centenar al Sinodului II Ecu
menic, in «MO», XXXIII (1981), 10—12, p. 569—583 ;
— Mànàstirea Jitianu — istorie $i cultura, in almanahul «Ramuri»,
Craiova, 1982, p. 154—155 ;
— Inelul lui Tudor Vladimirescu, in Almanahul estivai «Luceafà-
rul», Bucure$ti, 1982, Edifie specials, p. 67—68 ;
— Principii morale creatine, indatoriri sociale cetàfene^ti in ve-
chile noastre Cazanii, in «BOR», C (1982), 3—4, p. 221—251 $i:
— Pace bunàvoire pentru sporite rodiri in intreaga lume, in
«Ort.», XXXIV (1982), 3, p. 353—355.
Acestora li se mai pot adauga $i tradifionalele pastorale chiri-
arhale adresate clerului $i dreptmaritorilor cremini din Arhiepisco-
pia Craiovei, cu prilejul marilor sarbatori ale Bisericii noastre :
Na?terea Domnului $i Sfintele Pa$ti — pastorale incluse ulterior
in revista «Mitropolia Olteniei», precum $i diferite referate susfi-
nute la ìntruniri internafionale, cuvintàri ocazionale, tiparite inte
grai sau partial in revistele noastre biserice$ti.
DECLARAJIE
S u b sem n atu i N E S T O R -N IC O L A E V. V O R N 1C E SC U , A rh ie p isco p al

C ra io v e i §i M itrop olit a l O lten iei, d e c la r cà in r e d a c ta r e a te ze i de d o cto ral
in T e o lo g ie — s p e c ia lita te a P atro lo g ie — cu titlu l : Sederi patristice in
Biserica Ortodoxa Romàna pina in secolul XVII — izvoare, traducen,
circulatie, am u tiliz ai b ib lio g ra fía in d icata in text, in n ote in in d icele
b ib lio g rafie ce in so fe ?te textu l. L u crarea im i a p a r fin e in int regim e ; la
e la b o ra re a e i am fo lo sit n u m ai iz v o a re le m en fion ate.
NESTOR-NICOLAE V. VORNICESCU
ARHIEPISCOP $1 MITROPOLIT
30 ianuarie 1983
S fin fii T rei Ierarh i :
V a silie , G rigo rie §i lo a n
MI T R O P O L I A OLTE N I
(LA MÉTROPOLE D'OLTÉNIE) ; ,
REVUE OFFICIELLE DE L’ARCHEVÊCHÉ DE CRAÏOVA

>
' ' . ET DE L’ÉVÊCHÉ DE RÎMNIC ET ARGEÇ

XXXV-EME ANNÉE, N °* 5 — 6 MAI-JUIN 1983 .
/
SOMMAIRE */ (
LETTRES PASTORALES
S. Em. Mgr NESTOR, Archevêque et Métropolite, L ettre p e c to ra le a ¡'o c c a sio n de la

R ésu rrectio n du S e ig n e u r — 1983 \ . . . . . . 275
Mgr IOSIF, Evêque de Rîmnic et Argp$, L ettre p a sto r a le a l'o c c a sio n ‘des.
P â q u e s 1983 . . . .* . . . 280
ETUDES ET A R T I C L E S
- SO U R C E S DE L A F O I O R T H O D O X E
* ^
S. Em. Mgr NESTOR, Archevêque de Craïova et Métropolite d'Oltenie, E crits p atris-

tiq u e s d a n s l'E g lise O rth o d o xe R ou m ain e ju sq u 'a u X V II-ém e siè c le —
S o u r c e s, tra d u c tio n s , d iffu sio n — (III) (Thèse de doctorat en Théologie) 285
i\
♦
• ♦
ON PEUT S'ABONNER À LA REVUE «MITROPOLIA OLTENIEI» PAR :

ILEXIM Departamentul export-import presâ, Bucureçti, Str. ' 13 Decembrle nr. 3,
P.O.B. 136—137, telex : 12226
ANUL XXXV, Nr. 7 - 8 , IU LIE-AUGUST 1983
CRAIOVA
«
CUP RI NS
%
Pag.
La cea de a XXXIX-a aniversare a Revolujiei de eljberare socialà $i nafionalS,

antifascista $i antiimperialista a^ Patriei noastVe — *23 August 1983 459
STUDII §1 ARTICOLE
Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, M in tu irea in §i prin B ise ric à ' ...................................462
Doctorand Simion Todoran, G en iìrile lite ra re §i a sp e c te d o ctrin are in p sa lm i
•
. 478 • •
PAGINI PATRISTICE
Sfìntul Vasilie cel Mare, D esp re p o ru n cile lu i D um nezeu, $ m d esp re ìm p lin ire a . '
p o ru n cii de a ¡u b i p e D um nezeu, traducere de Pr. Pro/. Nic. Petrescu 487
«v
MATERIAL OMILETIG “$1 PASTORAL m
* . ™
Pr. Dr. Iftodi Leon, P red ica la D um in ica a lll- a d u p à R u sa lii 493 .
Pr. Dr. Gheorghe Lifiu, P red ica la D um in ica a IV-a d u p à R u sa lii . 497
Pr. I. M» Stoian, P re d ic a la D um inica a V lI- a d u p à R u sa lii . . 499
Pr. Prof. Petre Semen, P red icà la D um in ica a X X I-a d u p à R u sa lii . 502 .
Diac. asist. Emilian Cornifescu, P re d icà la D um in ica a X X II-a d u p à R u sa lii 505 ‘
"Arhim. Veniamin Micie, P red icà la D u m in ica a X X III-a d u p à R u sa liL . 508
DREAPTA CREDINJÀ
• •
Pr. Prof. Nic. Petrescu, D reap ta ìn v à \à tu r à -d e cred in fà a B i s e r i c i i , d e sp re b o -

tezu l o rto d o x a l p ru n cilo r . ..• 513
Pr. Prof. Nic. Petrescu, C in stire a S iin te lo r Ico atte * .......................................................519
ÌNSEMNÀRI “ •
* #
Diac. Vasile óltean, M àrtu rii in ed ite d e sp re C u v io su l N ico d im de la T ism a n a $i

. u c e n ic u t s à u ^ P a v e l, <intr-un m a n u sc ris din s e c . X V I —X V II, a ila t in
$ c h e ii B ra$o v u lu i . . . . . . . . . . . . . . •. 528
Pr. I. Ionescu, P atru su te de an i de la tip a rire a P a lie i d e la O r à r i e 1582— 1982 -535
.
t - VIATA BISERICEASCA '

A. M IT R O P O LIA O LT B N IE J
• « ♦
P a r iic ip a r e a in a lt P re a S iin fitu lu i M itro p o ìit Dr. N e sto r V o rn ic e sc u la C o n su lta -

pia d e sp re C o n trib u fia B ise ric ilo r la p ro m o v a re a d ezarm àrii, B u d a p e sta —
24— 27 m ai 1983 §i la S e siu n e a d e la c r u a P rezid iu lu i C o n le rin fe i C r e s
tine p en tru P ace — B u d a p e sta — 28 m ai 1983, de Pr. Ion Ràduf . . 541
l
*
/
0
$1 A E P I S C O P I E I R l M N I C U L U I $1 A R G E $ U L U I
»
/
>
4
ANUL XXXV, Nr. 7 - 8 IULIE-AUGUST 1983
REDACT1A $1 ADMINISTRATE:
sec jia cultür Xl ä A SFINTEI ARHIEPISCOPII A CRAIOVEI
' Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
l tv
« t
»
CUPRINS 4
*>
* Pag.
«
La cea de a XXXIX-a auiversare a Revolujiei de eljberare socialà §i nationalà,

antifascista $i antiimperialista a^ Patriei noasfire — *23 August 1983 . 459
STUDII $1 ARTICOLE
Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Min tu ire a in §i prin B ise ric à ' ................................ 462
Doctorand Simion Todoran, G en u rile lite ra re §i a sp e c te d o ctrin are in p sa lm i . 478
• • A
PAGINI PATRISTICE
%
Sfìntul Vasilie cèl Mare,. D esp re p o ru n cile lu i D um nezeu, § ì*d e sp r e ìm p liiiire a . *

p o ru n cii de a iu b i pe Dumne'zeu, traducere de Pr. Pro/. Nic. Petrescu 487 «
MATERIAL OMILETIG ^$1 PASTORAL »

• .
' m
▼
Pr. Dr. Iftodi Leon, P red ica la D um in ica a Ilì-a d u p à Ruspala . . . ' . . 493 .
Pr. Dr. Gheorghe Litiu, P red ica la D um in ica a IV -a d u p à R u sa lii . . 497
Pr. I. M» Stoian, P re d ica la D um in ica a V lI-a d u p à R u sa lii . . . . 499
Pr. Prof. Petre Semen, P red icà la D um in ica a X X I-a d u p à R u sa lii . . 502 .
Diac. asist. Emilian Cornitescu, P re d ic à la D um inica a X X II-a d u p à R u sa lii .» . 505'
"Arhim. Veniamin Micie, P re d icà la D u m in ica a X X III-a d u p à R u s a l ii . . 508
»
» ^ •
f . . ♦ •
«
DREAPTA CREDINTÀ
Pr. Prof. Nic. Petrescu, D r e a p tà in v àp àtu rà de credinpà a B i s e r i c i i , d e sp re bo-
tezu l o rto d o x a l p ru n cilo r . . .................................... . * . . 513
Pr. Prof. Nic. Petrescù, C in stire a S iin te lo r IcoarTe * . ........................................... 519 %
è »
• « >
* %
. • - INSEMNÀRI ' • •- -
- * . ■ -
9 •
Diac. Vasile Óltean, Mà rtu rii in e d ite d e sp r e C u v io su l N ico d im d e la T ism a n a $i

> u cen icu t ' s à u ^ P a v e l, <intr-un m a n u sc ris din se c . X V I —X V II, a tla t in
S c h e ii B ra§o v u lu i . . . . . . . . . '. . . . . • . 528
Pr. I. Ionescu, P atru su te d e an i de la tip a rire a P a lie i d e la O r à r i e 1582— 1982
v
- 5 3 5
«
• m
VIAJA BISERICEASGA '*

« m
! A. M1TRO PO LIA O L T E N IE J .
P a rtic ip a re a in a lt P re a Sfinpitului M itro p o ìit Dr. N e sto r V o rn ic e sc u la C o n su lta-
pia d e sp re C ontribupia B ise ric ilo r la p ro m o v are a d ezarm àrii, B u d a p e sta —
24 —27 m ai 1983 §i la S e siu n e a d e la c r u a P rezid iu lu i C on ierin pei C re a
tine pen tru P ace — B u d a p e sta — 28 m ai 1983, de Pr. Ion.Ràdut . . 5 4 1
0
\
k %
M IT R O PO L IA O L T E N IE I #
$1 A E P I S C O P I E I R i M N I C U L U I $1 A R G E $ U L U I
i i
ANUL XXXV, Nr. 7 —8 IULIE AUGUST 1983
REDACJIA §1 ADMINISTRAJIA:
S E C J I A C U L T Ü R Ä L Ä A S F I N T E I A R H I E P I S C O P11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
r
II
U - : 11
X
T
Pre$edinti I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop al Craiovei

•P. S. GHERASIM PITE§TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiel
P. C. Pr. Prof. NIC. PETRESCU-^Craiova.
P. C. Pr. dr. LBON IFTODI—Craiova.
Redactori P. C. Pr. ION RÄDUT, Consilier cultural la Arhiepiscopia

. Rimnicului $i Arge$ului.
R edactor: VICTOR P. GRIFONI
i
•
t
t
&
%
t
LA CEA DE A XXXIX-A ANIVERSARE A REVOLUTIEI

DE ELIBERARE SOCIALÂ $1 NATIONALÀ, ANTIFASCISTA
§1 ANTIIMPERIALISTA A PATRIEI NOASTRE —
23 AUGUST 1983 I
Sàrbàtoarea noastrâ nationals
Ziua de 23 August, sârbàtoarea nationals a poporulùi román, de

la un an la altul, se îmbogàte§te cu noi semnificafii, cu noi dovezi ale
biruintelor noastre, cu noi imagini din viata oamenilor ei angajati în
munca de construire a societari socialiste multilateral dezvoltate.
Ne apropiem de încheierea celui de al patrulea deceniu al evului
libertàtii noastre nationale $i sociale — pe care o vom cinsti anul viitor
în august, în chip eu totul festiv, eu sentimentul mîndriei $i fericirii cà
traini într-o patrie înnoitâ, liberà $i independents, contemporani $i par-
ticipanti activi fiind ai celei mai înfloritoare perioade din întreaga noas-
tra istorie.
Poporul román aniverseazS revolutia de eliberare socialS $i natio
nals, antifascists $i antiimpérialistS, cinstind eu recunoçtintS memoria
luptàtorilor pentru libertatea $i independenta patriei, eroismul celor care
au participât la epopeea nationals a libertàtii, jertfa sutelor de mii de
ostaçi romani care $i-au dat viata în bàtSliile ràzboiului antifascist, pînà.
la înfrîngerea definitivà a agresorului hitlerist.
23 August adîne incrustât în conçtiinta.noastrS, pàtrunde tot mai
mult $i în conçtiinta lumii, fiindcà rareori actul unei nafiuni, izvorît
din cele mai imediate interese ale ei, a corespuns într-un mod atît de
necesar $i într-o màsurS atît de deplinà cu interesele $i aspiratile în-
tregii omeniri. Dar 23 August este înainte de tóate sSrbàtoarea noastrà
nafionalS. în viafa fiecàrui popor existà o datà fundamentáis care, pe
de o parte, îi influenfeazà întregul destin, iar pe dç alta, îi exprimS in
teresele vitale. Pentru poporul nostru marele moment a fost acel eve-
niment deschizàtor de ,nouà istorie, petrecut eu 39 de ani în urmà, la
23 August 1944. DevenitS deja paginà glorioasà, aceastà zi ne rememo-
reazà o încununare a celor mai profunde tradifii $i a celor mai alese
aspirata — dreptate socialS, a$ezarea târii în matea demriitàtii natio-
#naie $i internationale.
Au trecut de atunci 39 de ani. Tara în august ni se înfàti$eazà ca
o patrie a muncii înfràtite a tuturor fiilor ei, fàrS deosebire de nafiona-
litate $i, totodatà, ca o tarà a demnitàtii $i democratici, fiindcà cei ce
fàuresc bunurile materiale, cei prin a càror hSrnicie sporeçte avufia na-
tionalà, sînt ei ìnsiti benéficiarii roadelor muncii lor, stSpîni deopotrivà
pe propriul destin. Rod al muncii pline de dàruire a întregului popor, în
cei 39 de ani de libértate socialS $i nafionalà, s-au créât $i s-au dezvol-
tat ramuri industriale de înaltà tehnicitate, capabile sà valorifice supe-
%
460
t
MITROPOLIA OLTENIEI
rior resursele materiale ale tàrii. Industria noastre produce de 54

de ori mai mult decìt in 1938 ; rìumarui personalului muncitor a crescut
de 5,7 ori, produsul social de 15 ori, iar venitul nacional pe locuitor de
14 ori.
Au avut loe profunde mutafii in dezvoltarea si modernizarea agri
cultura, s-a ìnfaptuit o ampia reorganizare a acesteia, s-au extins teh-
nologii noi, care au determinat o credere a producfiei agricole de 3,5,
ori mai mult ca in anul 1950.
Programul nafional pentru cresterea potenfialului productiv al pa-
mìntului, recent adoptat, prevede folosirea irigafiilor pe circa 56—60%
din suprafafa arabilà si infaptuirea unor vaste luerari de desecare si de
combatere a eroziunii solului, lucràri ce vor deschide in viitor largì
perspective agriculturii.
Accesul la vistieriile ^tiinfei si culturii s-a intensificat si amplificat
considerabil in ultimii 18 ani. Invàtàmìntul, arta, cultura $i, in generai,
viafa spiritualá a poporului au cunoscut o dezvoltare ìnfloritoare.
Romania socialista se prezinta la cea de a 39-a aniversare ca o tara
cu o economie puternica, in plin avînt, o tara cu un popor stapin pe
destinele sale, care $i-a asigurat constient si definitiv istorica misiune
de a tauri pe pamìntul strâmosesc o noua viafa, de a ridica Romania in
rîndul târilor cu o inalta civilizatie materiala si spirituala, prin dezvol
tarea continua a industriei si agriculturii, a stiinfei si culturii, prin munca
plinâ de dâruire a întregulüi popor.
Poporul roman in acesti 39 de ani de liberiate nationalâ si socialâ
a cunoscut o perioada de transformari farà precedent. Ultimii 18 ani
ìnsa, de cìnd in fruntea tàrii se aflâ patriotul înflâcârat, militantul de-
votat trup si suflet Patriei si poporului sau, omul care ?i-a ìnchinat
întreaga viafa si muncâ intereselor poporului, progresului'si independen-
tei patriei, Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceaucescu, Presedintele Repu-
blicii, se înscriu ca cea mai fertilâ si rodnicâ perioada din istoria tàrii
noastre.
Actul istorie de la 23 August 1944 a marcat o schimbare esentala
in pozitia tàrii noastre pe plan international, prestigiul Romàniei socia
liste atingìnd in ultimii 18 ani, cele mai inalte trepte din întreaga sa
istorie. Prestigiul international al Romàniei contemporane este légat in-
disolubil de gîndul si fapta celui care calauzeste spre culmile cele mai
malte ale civilizatiei, de mímele înflâcâratului patriot si eminentul gîn-
ditor, Excelenta Sa, Domnul Nicolae Ceaucescu, Presedintele Republicii
Socialiste Romania.
Un loc distinct în politica externa a târii noastre ocupa pacea. Vo-
catia pâcii, a apârut dintotdeauna ca o trâsâturâ característica a sufle-
tului románese. Prin glasul cel mai autorizat al natiunii, al Presedintelui
Nicolae Ceaucescu, Romania çi-a fâcut cunoscute optiunile privind pacea,
dezarmarea. renuntarea là fortâ si la amenintarea eu fôrta.
în acest context de multiple si bógate împliniri, Biserica Ortodoxa
Romana, împletindu-si armonios viata cu cea a întregului popor, par
ticipa activ la împlinirea noilor destine ale Patriei. Ca de atîtea ori în
încercata istorie a poporului roman, Biserica noastrâ a înteles sa fie
în mijlocul pâstoritilor sâi $i la bine si Ia râu. Asa se face câ slujitorii
4
s
A N IV E R S À R I 461
Altarelor strabilile, ridicati din rindurile natiunii romàne sint intilniti,

de-a lungul veacurilor, in tóate manifestadle sale sociale $i culturale.
Impletindu-$i viafa lor cu viafa poporului in mijlocul càruia ì$i in-
deplinesc misiunea lor mìntuitoare, slujitorii biserice$ti au susfinut $i
impàrtà$it nazuinfele lui dupa o viafà dreaptà $i libera. Pàstrind «legea
stràmo$eascà», deci a credinfei creatine, clerul ortodox román a men-
finut treazà $i a dezvoltat con^tiinfa unitàri nafionale — premisa fun
daméntala a nàzuintelof noastre de libértate $i neatìrnare.
Biserica Ortodoxa Romana a fost $i este o prezenfà activa in viafa
pastorifilor sai, felul sàu fiind slujirea lui Dumnezeu $i a oamenilor, slu-
jirea eforturilor pentru promovarea infelegerii ìntre popoare, pentru
intarirea pàcii in lume. $i face acest lucru de pe pozifia $i cu mijloacele
sale specifice, ecumenismul locai fiind gràitor in acest sens.
Biserica Ortodoxa Romàna participa activ la acfiunile celui mai de-
mocratic forum al fàrii, Frontul Democratici $i Unitaci Socialiste, afir-
mindu-$i permanent prin reprezentanfii sài principiile umanitare care
au càlàuzit-o timp de aproape douà milenii.
Desfà$urindu-$i bogata activitate in climatul unei depline libertàfi
religioase, Biserica Ortodoxa Romàna i$i poate indeplini atìt ìndatori-
rile ei religioase, cit $i pe cefle ob$te$ti din cadrul viefii sociale.
Avem satisfactia sa relevara $i aici, bogata activitate $i exemplul de
jertfelnicie al Inalt Prea Sfinfitului Dr. Néstor Vornicescu, Arhiepiscop
al Craiovei $i Mitropolit al Olteniei, atit^pe linia bunei cirmuiri a viefii
eparhiei, cit $i pe pian social-ob$tesc, ca membru in Consiliul National
al Froritului Democratici $i Unitàtii Socialiste. Pe pian extern inalt Prea
Sfintia Sa desfà$oarà o remarcabilà activitate in cadrul unor multiple
acquili ale Bisericii Ortodoxe Romàne, in cadrul Conferirei Creatine
pentru Pace sau in alte organizafii cu carácter cre$tin bisericesc. Ca
delegai al Bisericii Ortodoxe Romàne in aceste inalte foruri Chiriarhul
nostru a fàcut $i face auzit glasul credincio$ilor cremini de pe aceste
plaiuri stràbune $i din intreaga tarà, de a trai in pace, in colaborare, in
bunà infelegere cu tóate pòpoarele lumii.
La aniversarea a 39 de ani de la revoluta de eliberare nafionalà $i
sodala, antifascista $i antiimperialista, cinstind memoria inainta$ilor care
au fost prezenfi cu fapta ?i cu cuvintul lingà pastorizi lor in iure$ul
luptelor pentru fiinta $i demnitatea nafionalà, ierarhii, preofii §i credin-
cio$ii Bisericii Ortodoxe Romàne infeleg sà-$i aducà aportul lor, impre-
unà cu tofi fiii tarii, la inflorirea $i inàlfarea Romàniei socialiste $i pentru
instaurarea pàcii ìntre oameni $i popoare.
«MIT R O P O L IA O L T E N IE I »
I f
STUDII §1 ARTICOLE
MlNTUIREA ÍN $1 PRIN BISERICÀ

%
1. Nofiunea de mintuire : obiectivà $i subiectivà. In limbaj teologie,

nofiunea de «mintuire» are doud sensuri fundaméntale : unul obiectiv $i
altul subiectiv. De aici $i denumirea de mintuire obiectivà sau ràscum-
pàrare, impacare,, restaurare, $i denumirea de mintuire subiectivà sau‘
«indreptare» in limbajul ortodox sau justificare in limbaj catolic $i
protestant.
Prin mintuire obiectivà se intelege lucrarea mìntuitoare a lui Hris-
tos, Dumnezeu-Omul, pentru ìntregul neam omenesc, pentru tofi in$ii
umani, de la Adam pina la sfinitili veacurilor ; deci, pentru tofi oamenii
din tóate timpurile $i locurile, prin intruparea, moartea pe Cruce $i- In-
vierea Sa din mor fi $i Inàltarea la ceruri ìntru slava de-a dreapta Tatàlui,
culmea cea mai ìnaltà a acestei lucrari fiind, dupà ìnvàtàtura ortodoxa,
Crucca $i Invierea Sa din morti. Cincizecimea sau Pogorirea Duhului
Sfint in chip distinct peste fiecare Apostol afiati impreunà in acela$i loc,
in mijlocul càrora se afla Sfìnta Fecioarà Maria, Nàscàtoarea de Dum-
nezeu (Fapte II, 1—4 ; I, 13—14), marcheazà, odatà cu intrareà Bisericii in
lume $i in istorie, ca comunitate sacramentala concreta a oamenilor cu
Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfint (Fapte II, 14, 38, 40—41) $i ince-
putul mintuirii subiective ca insumiré personáis de catre fiecare om a
roadelor niintuirü obiective sau ràscumpàràrii neamului omenesc dq
càtre Hristos, Dumnezeu-Omul, Fiul intrupat al Tatàlui, la plinirea vre-
mii (Gal. IV, 4—5).
Dupà ìnvàtàtura ortodoxa, mintuirea obiectivà sau ràscumpàrarea
noastrà in Hristos prezintà trei direcfii $i aspecte principale :
• a) Direcfia spre Dumnezeu-Tatàl, evidenfiatà prin aspectul de jertfà,
adicà jertfa adusa de Mintuitorul Hristos lui Dumnezeu-Tatàl, pentru noi
tofi, asumafi sau cuprici in ipostasul sàu divin prin firea umana luatà
din Sfìnta Fecioarà Maria, care este firea noastrà umana a tuturor. Fiul
lui Dumnezeu s-a fàcut om adevàrat $i ascultàtor Tatàlui pina la moarte,
$i incà moarte pe Cruce, ca sà impace pe om cu Dumnezeu : «Fiul Omu-
lui n-a venit sa I se slujeascà ci ca sà slujeascà E1 $i sà-$i dea sufletul
*
STUDII $I ARTICOLE 463
räscumpärare pentru multi» (Maiei XX, 28 ; Marca X, 45). Iisus Hristos

s-a adus jertfä pentru toti : a'poposit în casa lui Zaheu vameçul, ca sa
dea mîntuire lui $i casei lui : «Astazi s-a fäcut mîntuire casei acesteia,
caci $i acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sä caute $i
sä mintuiascä pe cel pierdut» (Luca XIX, 9—10). «El s-a dat pe Sine pri-
nos $i jertfä lui Dumnezeu întru miros de bunä mireasmâ» (Efes. V, 21).
«Hristos ne-a räscumpärat din blestemul legii, fâcîndu-se pentru noi
blestem ; pentru câ scris este : blestemat este tot ce spînzurâ pe lemn,
ca prin Hristos Iisus sä vinä la neamuri binecuvîntarea lui Avraam ca
sä primim prin credinfä fägäduinfa Duhului» (Gal. III, 13). «El s j e r t f i t
ca noi sä ne curätim de päcate $i sä viem dreptätii» (/ Petra II, 24 ; I Cor.
I, 30). S-a fäcut «dreptate $i sfinfire $i räscumpärare» (/ Cor. I, 30).
Jertfa lui Hristos a sträbätut cerurile, aträgindu-ne pe toti in starea
de jertfä a lui Hristos, care rämine pentru noi Arhiereu in veac la Tatäl,
pe scaunul Slavei (Evrei IV, 14—16; V, 6—10; VII, 24—27; Vili, 6;
IX, 11—12, 15, 24), fäcindu-se tuturor pricinä de mîntuire ve$nicä $i räs
cumpärare pentru päcatele noastre (Evrei V, 9 ; IX, 15).
b) Direcfia spre firea umana din Hsus Hristos aspectul ontologie
al míntuirii noastre in Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a fäcut la plinirea
vremii om adevärat, întru tóate §semenea nouä afarä de päcat, räminind
ceea ce era, Dumnezeu adevärat (Fil. II, 6—7) ca sä innoiascä firea moas-
trä urititä $i stricatä prin cäderea protopärintilor $i prin tot felul de
päcate pe care aceasta le-a adus asupra omului. Dumnezeu Fiul s-a fäcut
om $i s-a sälä$luit intre oameni (loan I, 14), adicä Adam cel Nou (I Cor.
XV, 45), Pärinte al tuturor neamurilor, ca sä vinä pentru toti oamenii,
prin El, indreptarea care dä viatä. Cäci, daeä prin greçeala unuia moartea
a impärätit printr-unul, eu mai mult cei ce primesc prisosinta harului $i
a darului dreptätii vor impäräti in viatä prin Unul Iisus Hristos. Aladar,
precum prin gre$eala unuia a venit osinda pentru toti oamenii, a$a $i
prin indreptarea adusä de Unul a venit pentru toti oamenii indreptarea
care dä viatä, cäci precum prin neascultarea unui om s-au fäcut päcäto$i
cei multi, tot a$a prin ascultarea unuia.se vor face drepti cei multi (Rom.
V, 17—19). Prin Adam a intrat päcatul in lume, iar prin Iisus Hristos
harul $i tot adevärul (loan I, 17). Prin moartea $i invierea Sa, Mintuito-
rul Hristos a omorit moartea, ca platä a päcatului, in propria Sa fire
umänä, innoind-o $i indumnezeind-o pentru noi, adicä pentru a ne face'
$i pe noi oamenii pärta$i *ai acestei indumnezeiri a firii Sale : «Pentru ei
Eu Mä sfintesc pe Mine insumi, ca $i ei sä fie sfintiti întru adevär» (loan
XVII, 19). Dupä invierea Sa din morti, Sfìnta Evanghelie ne relateazä cä
Minluitorul s-a arätat Apostolilor, aflafi inapreunä, pätrunzind prin u$ile
ineuiate in incäperea in care se aflau adunati de frica iudeilor, chiar in
prima zi a invierii, seara, adicä Duminicä seara (loan XX, 19), la, fei $i
la opt zile dupä inviere, de fafä fiind acum $i Toma (loan XX, 26). Cäci
prin înviere Hristos, Dumnezeu-Omul, s-a umplut de tot Duhul ?i ca om.
A anticipât aceastä sträbatere a Sa $i ca om de tot Duhul insä inainte
de 'înviere, la Schimbarea la fatä pe muntele Taborului (Maiei XVII,
1—3). Umplindu-se $i ca om de tot Duhul, Hristos s-a fäcut viafa noasträ
a tuturor spre impäräfia Lui cea ve$nicä (I loan V, 11—13 ; loan III, 36).
Cäci in Mîntuitorul Hristos s-a arätat locuind trupe$te toatä plinätatea
Dumnezeirii (Col. II, 9).
$
464 M IT R O PO LIA O LT E N IE I
Prin ascultarea §i moartea Sa pe Cruce, Hristos a restaurât ontologie

firea umana, ridicînd-o din stricàciune si moarte, iar prin înviere a în-
noit total çi a îndumnezeit firea Sa umana, ridicînd-o pe cea mai înaltâ
treaptâ a desâvîrçirii prin înâltarea Sa la ceruri, Hristos, Dumnezeu-Omul
fiind .Unul dintre noi pe Scaunul Slavei în Treime.
c) Directia lucrarli mintuitoare spre întregùl neam omenesc çi as-
pectul recapitulativ al râscumpârârii. Prin firea umana asumatâ la In-
trupare, Fiul lui Dumnezeu ne cuprinde virtual pe toti si roadele râs
cumpârârii se râsfrîng asupra tuturor oamenilor din tóate timpurile si
locurile. Recapituleazâ în Sine, ca om, întregùl neam omenesc, cuprin-
zîndu-ne virtual în tot ceea ce face, ca sâ ne faeâ tuturor parte de roa
dele Intrupârii, Crucii si Invierii Sale. Dar El nu ne cuprinde intr-un tel
care ne-ar anula ca persoane proprii, nu sîntem în El într-o unitate indis-
, tinctâ, ci sîntem cuprinsi în El relafional. El este centrul sistemului de
relafii cu noi. El se simte légat de noi si tot ceea ce face, face virtual cu
noi toti, dacá vrem sâ primim.
Hristos este noul Adam si deci a doua râdâcinâ a neamului omeneso
Si anume a neamului omenesc eliberat din robia pâcatului si a morfii.
El a unit în Sine, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, cele din ceruri si
cele de pe pâmînt, tóate întru El (Efes. I, 10), surpînd peretele din mijloc
al despârfiturii (Eîes, II, 14) dintre Dumnezeu si om $i dintre oameni
laolaltâ, «si Dumnezeu împreunâ eu El ne-a sculat si împreunâ ne-a
açezat întru ceruri, în Hristos Iisus, ca sâ arate în veacurile viitoare co-
vîrçitoarea bogâfie a harului Sâu, prin bunâtatea ce a avut câtre noi
' întru Hristos Iisus» (Efes. II, 6—7).
Prin tot ce a sâvîrsit pentru mîntuirea noastrâ, Hristos a fâcut sâ
iradieze prin umanitatea Sa tot mai puternic forfa iubirii Sale atrâgâ- •
toare, a fâcut din natura Sa umanâ un centra tot mai incandescent din
care iradiazâ iubirea chemàtoare a lui Dumnezeu spre oameni pentru
comuniunea eu El. Hristos a viefuit si a pâtimit si cu fata câtre oameni,
nu numai câtre Dumnezeu si câtre firea Sa umanâ. Mai précis, prin în-
truparea, viafa, patimile si moartea pe cruce. De pe Crucea Sa trimitea $i
trimite mereu spre oameni, frafii Sâi întru umanitate, ca dintr-un cen
tra activ al omenirii, iubirea compâtimitoare care se întindea si se întinde
ca o punte ontologicâ între El si oameni, ca o putere prin care legâtura
Lui cu noi devenea si devine mai eficace si pentru noi.
$i aceastâ legâturâ ontologicâ a lui Hristos cu noi toti se mentine
toemai prin faptul câ Fiul lui Dumnezeu fâcut om râmîne Dumnezeu-
Omul, adicâ unul dintre noi, care este în acelasi timp Dumnezeu, $i pe
Scaunul Slavei, de-a dreapta lui Dumnezeu-TatâJ.
Cuprinderea noastrâ virtualâ în Hristos care se jertfeste pe Cruce
$i învie din morti *$i se înaltâ la ceruri întru Slavâ, trebuie sâ devinâ
actualâ prin credinta noastrâ în Hristos, ca sâ ne mîntuim de fapt.
Sintetizînd cele spuse mai sus, retinem câ, dupâ învâtâtura ortodoxâ,
mîntuirea obiectivâ constâ în : eliberarea omului din robia pâcatului $i
a inortii $i împâcarea lui eu Dumnezeu ? înnoirea, sfintirea $i îndumne-
zeirea firii umane a lui Hristos si, prin aceasta, înnoirea, sfintirea si în-
dumnezeirea în mod virtual a firii umane în general, si în raportarea în-
tregii lucrâri mîntuitoare sâvîrsitâ de Mîntuitorul Hristos la toti oamenii
din tóate timpurile si locurile (I Tira, II, 4), Hristos fiind singurul mijlô-
ST V D II 5I A R T IC O L E 46 5
\
citor al mintuirii noastre la Tatàl, cum spune Sfintul Apostol Pavel :

«Caci unul este Dumnezeu, unul este $i Mijlocitorul intre Dumnezeu $i
oameni : omul ,Hristos Iisus, care s-a dat pe Sine pret de ràscumpàrare
pentru toti, màrturia adusa la timpul sàu» (I Tim. II, 5—6).
Doctrina católica ramine la primul aspect al ràscumpàràrii, cel de
jertfà pentru satisfacerea onoarei lui Dumnezeu jignità de om prin cà-
derea sa in pàcat, teoria satisfare i juridice, iar conceptiile protestante
tot la aspectul de jertfà pentru satisfacerea juridicà a onoarei lui Dum
nezeu jignità de om in càderea sa, accentuind in Jertfà lui Hristos ideèa
ispàîrii pàcatului de càtre Hristos" pentru toti oaménii, mìntuirea obfi-
nutà de Hristos pentru noi toti, acordindu-se apoi oamenilor exclusiv ca
dar, fàrà nici o contribuye a lor, ca dar al credinfei care nu implicà o
aràtare $i o credere a ei in fapte bune.
Roadele ràscumpàràrii trebuie insu$ite personal de càtre fiecare
om, constituind ceea ce se munente,-in limbaj teologie, indreptare (dupà
ìnvàtàtura ortodoxà) sau justificare (dupà doctrina catolicà $i concep
tiile protestante).
Altfel spus, ceea ce a fàcut Hristos pentru intregul neam omenesc
prin intruparea, viata, ìnvàtàtura, patimile 'moarfea pe Cruce $i Invie-
rea din morti $i Inàltarea Sa la ceruri, constituie ceea ce se nume$te
mirituire obiectivà sau rascumparare. Insu$irea roadelor ràscumpàràrii,
de càtre fiecare om in parte, in Bisericà, constituie indreptarea sau min-
tuirea personalà a omului in Hristos, ca màdular al Bisericii Sale.
Legàtura ontologicà dintre mìntuirea obiectivà $i cea subiectivà o
aratà Sfintul Apostol Pavel prin cuvintele : «Omul indreptindu-se in dar
cu harul Lui, prin ràscumpàrarea cea in Hristos Iisus, pe care Dumne
zeu L-a rìnduit jertfà de ispà$ire prin credinfa in singele Lui, ca sà-$i
arale dreptatea Sa pentru iertarea pàcatelor celor mai inainte fàcute...
$i in vremea de acum, spre a fi E1 insu$i drept $i indreptind pe cel ce
tràie$te din credinfa in Iisus» (Rom. Ili, 24—26). Deci prin Hristos am
fost ràscumpàrafi din robia pàcatului $i a morfii, impàcafi cu Dumnezeu
$i ìnnoifi in fiinfa $i viata noastrà $i in Hristos, ca màdulare ale Trupului
Sàu Bisericà, ne indreptàm, adicà ne mìntuim fiecare in parte Hristos
devenind, prin lucrarea Duhului Sfinì in Tainele Bisericii, viata noastrà
la Tatàl.
2. Indreptarea sau mìntuirea subiectivà. Strins legatà de mìntuirea
obiectivà, indreptarea este lucrarea harului dumnezeiesc in fiinfa $i viata
omului, prin care acesta este ridicat din starea strict materialà $i pàcà-
toasà la viata in Hristos, adicà este indreptat $i sfintit $i prin aceasta
fàcut mo$tenitor al impàràtiei cerurilor impreunà cu Hristos. Ea este
deci aefiunea harului dumnezeiesc in procesul de insubre de càtre om
a mintuirii realízate de Hristos. Este o aefiune care na$te pe om in Hristos
ca membru al Bisericii Sale, il innofe$te §i sfintere $i il pregàte$te pen
tru viafa de veci.
Na$térea la viafà in Hristos, intàrirea $i cre$terea in aceastà viatà,
se nume$te renaciere, indreptare sau sfintire.
Plecìnd de la cuvintele Sfìntului Apostol Pavel care zice : «pe care
i-a chemat, pe ace$tia i-a $i indreptat, iar pe care i-a indreptat, pe ace$-
tia i-a $i màrit» (Rom. Vili, 30), ìnvàtàtura ortodoxà deosebe$te trei sta
di! in procesul de sàdire §i creciere a vietii lui Hristos in om, anume :
$
#
466 M IT R O PO LIA O LT EN [E l
4
chemareci, ìndreptarea si sfinfirea sau marirea. Deci indreptarea propriu-

zisa este precedatà de o pregatire a ei, constituità indeosebi din che-
mare si este incununatà de desavìrsirea ei sau marirea, .care consta in
fericirea ve$nicà impreunà cu Hristos.
In toate cele trei stadii ale sale, indreptarea sau mintuirea subiec-
tiva apare ca lucrare a harului dumnezeiesc in cel care prime$te acéastà
lucrare conlucrind cu ea. Deci indreptarea este rezultatul ìmpreuna-lu-
crarii omului cu harul dumnezeiesc, sau räspunsul pozitiv pe care il da
omul agräirii lui de catre Dumnezeu, cu ajutorul harului acordat lui de
Dumnezeu insu$i.
a) Pregatlrea ìndreptàrii sau chemarea este lucrarea harului lui Dum
nezeu. Caci Dumnezeu este cel ce ne face chemarea spre comuniunea
cu Sine, transmitindu-ne, in acelasi timp, harul ca sä räspundem acesteia,
cum ne íncredinfeaza* Mìntuitorul insu$i : «Nimeni nu poate sä vinä la
Mine, dacä nu-1 va trage Tatäl care M-a trimis» (loan VI,'44). Aceastä
acfiune dumnezeiascä constituie o chemare la mintuire.
Chemarea cuprinde, pe de o parte invitarea sau indemnul extern,
venit prin propovaduirea adevarului dumnezeiesc, iar pe de alta parte,
Si strins legata de propovaduirea Evangheliei, lucrarea làuntricà a ha
rului, prin care omul se simte patruns la inima si i se insufla ìncredere
in adevarul descoperit, precum si in posibilitatea iertàrii pàcatelor prin
è
Hristos. Omul se deschide sufleteste spre primirea adevarului revelafiei

Si consimte la conlucrarea cu harul dumnezeiesc. Acestea s-au ìntìmplat
in ziua Cincizecimii cu multimile care au auzit cuvìntul lui Dumnezeu
din gura Apostolilor si cei care s-au simtit patrunsi la inima, au ìntre-
bat pe Apostoli : «Barbati frati, ce sa facem» (Fapte II, 37). $i raspun-
zindu-li-se : «Pocàiti-và si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui
Iisus Cristos, spre iertarea pàcatelor voastre si veti primi darul Duhuiui
Sfint» (Fapte II, 38), cei ce au primit cuvintul lui Dumnezeu s-au botezat
in ziua aceea, adàugìndu-se Apostolilor ca la trei mii de suflete (Fapte
II, 41). La fel s-a ìntìmplat $i cu marele dregator al Candachiei, regina
Etiopiei, care fiind patruns la inima de cele ce citea in cartea proorocu-
lui Isaia despre Hristos si fiind ajutat in infelegerea acestora de diaco-
nul Filip, a cerut lui Filip sà-1 boteze : «lata apa. Ce ma impiedicà sa
fiu botezat?» $i crezìnd el din toata inima ca Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu, Filip 1-a botezat de ìndata» (Fapte Vili, 28 si urm., 36—38).
In lucrarea pregàtitoare a harului, insofit de consinifirea omului, se
deosebesc mai multe aspecte, prin care se exprima in suflet pregàtirea
spre indreptare si sfinfire, ca : simfirea starii de pàcat, teama de pe-
deapsa dreptafii divine, aversiunea fata de pacat, dorinta de cunoastere
a adevarului deplin — famenul etiopian roaga pe Filip sà-1 ajute : «Ro-
gu-te, despre ce zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva ?»
(Fapte Vili, 34) ; si mai ales dorinta de a se impàrtàsi de mila lui Dum
nezeu si de a ajunge la indreptarea dobindita de la Hristos prin Taina
Botezului (Fapte Vili, 36). Cìrid toate acestea sint suficient de puternic
traite, dind o directie vietii, ‘omul este pregàtit pentru primirea h.arului
dumnezeiesc mintuitor in Sfintele Taine, prin care se insufla virtufile
teologice : credinfa, nàdejdea si iubirea si devine drept sau indreptat in
fata lui Dumnezeu.
Pregàtirea ìndreptàrii este condita indispensabilà pentru mlntuire,

caci nimeni nu poate fi mìntuit cu forfa sau impotriva vointei lui pentru
•coinuniune cu Dumnezeu in Bisericà. Sfinta Scripturà ne arata cà re-
na$terea ín^ Hristos este precedatà de con^tiinfa stàdi pàcàtoase, de
càintà $i de stràpungerea inimii : «auzind ei acestea, fura strapunti la
inima» (Fapte II, 37). Acela$i adevàr il confirma Sfìnta Tradire §i prac
tica Bisericii primare de a boteza pe catehumeni numai dupa o anumità
pregàtire $i numai dupa ce ace^tia au ajuns la con$tiinta pàcatului $i la
dorinfa dupà mìntuire. Acest lucru are locw$i astazi cu cei care primesc
Botezul la virsta adulta sau vin la Bisericà dupà petrecerea unui timp
pe drumuri grecite.
Pregatirea este o condire necesara a mintuirii, dar nu este suficientà
pentru mìntuire. Adicà, de$i precede in mod necesar indreptarea, ea nu
este cauza indreptarii, ca $i cum indreptarea ar fi fost adusa in mod ne
cesar de pregatirea spre ea. Càci au fost $i unii care s-au siinfit stra
punti la inimà de cuvintul lui Dumnezeu $i au avut con$tiinta pàcàto$e-
nei, dar n-au ajuns sà materializeze $i dorinfa dupà mìntuire, din diferite
motive : «càci nu cel ce zice Doamne, Doamne, va intra intru ìmpàràfia
cerului, ci cel ce face voia Tatàlui...». Indreptarea este lucrarea liberà
a harului dumnezeiesc, ìmpàrtà$it de bunàtatea dumnezeiascà, la care
cel ce se pregàte$te pentru mìntuire nu se opime, ci consimte $i do
rerie sà se mintuiascà. A cugeta cà indreptarea este rezultatul pregàtirii
din partea omului sau cà urmeazà in chip necesar dupà pregàtiré, a$a
cum urmeazà efectul cauzei, ìnseamnà a pune indreptarea in puterea
naturalà a omului, ceea ce este pelagianism. Rezultà deci cà pregatirea
este necesarà dar nu constituie o faptà meritorie sau o vrednicie in fata
lui Dumnezeu, ìncìt harul iertàrii sà se acorde omului in chip automat.
Indreptarea este o lucrare dumnezeiascà $i din inifiativà dumnezeiascà,
omul fiind. chemat de sus la ea, iar harul ìndreptàrii este expresia iubirii
lui Dumnezeu fatà de oameni, cu care omul conlucreazà liber, venind la
Hristos.
b) Indreptarea este mìntuirea propriu-zisà a fiecàrui om in parte
in Hristos $i aceasta ìncepe in apele Botezului, in Bisericà. Ea are douà
aspecte principale. Sub aspectul ei negativ, indreptarea este $tergerea
pàcatului $i a vinei pentru el, adicà iertarea.,$i anurne a pàcatului strà-
mo$esc «;i a eventualelor pàcate personale, dacà cel care vine la Botez
este la o virstà adultà sau inaintatà. Iar sub aspect pozitiv, indreptarea
este sàdirea de viatà nouà $i de sfinfenie, mai exact viata lui Hristos in
noi, adicà sfinti re. Indreptarea este ìnnoire, na$tere la viatà nouà in
Hristos $i viatà cu totul nouà in Hristos, prin tràirea Duhului Lui in om,
transformare làuniricà realà a omului. $i fiindcà aceasta transformare
sau schimbare radicalà a omului este condire $i temei al mintuirii, ter-
menii de ìndreptare $i mìntuire se intrebuinfeazà adesea unul in locul *
altuia.
Sfìnta Scripturà $i Sfìnta Tradifie vorbesc despre ambele aspecte
ale Ìndreptàrii, numind-o pe aceasta -adesea cìnd dupà un aspect, cìnd
dupà altul, adicà ^tergere a pàcatelor, dezlegare sau curàtire, sau sfin
ire, zidire nouà $i infiere in Hristos.
Cele douà aspecte ale ìndreptàrii, iertarea pàcatelor $i sfintirea
omului nu trebuie despàrtite unul de altul, $i mai ales nu pot fi despàr-
t
ê
f
408 m it r o p o l ia o l t e n ie i
tite temporal, ca çi cum unul ar urma celuiialt, ci trebuie finute îm-

preunâ ca înfâti$âri distincte ale uneia $i aceleiaçi realitati spirituale, ca
înfâti^âri sau laturi distincte ale uneia $i aceleia$i lucrâri a harului mîn-
tuitor în fiinta omului îndreptat. Caci harul dumnezeiesc, sâlâ$luindu-se
în om prin Taina Botezului, nu curatele mai întîi $i apoi sfinteçte, ci în
acela$i timp curâfeçte $i sfintere sau înnoieçte $i sfintere întrucît çterge
pâcatul, ca lumina care lumineazâ întrucît alungâ întunericul de$i logic
curàtirea precede sfintirea.
Cît priveçte primul aspect al îndreptârii, çtergerea sau iertarea pâ-
catelor, aceasta este, dupa învâtâtura Bisericii Ortodoxe, o ^tergere
realâ a pâcatelor, nu numai acoperire sau nesocotire a lor, cum afirmâ
protestantii în conceptiile lor despre justificare ,* cel îndreptat devine
fiu dupa har al lui Dumnezeu nemaiavînd în el nici o patâ a pâcatului
neplâcut lui Dumnezeu, din cauza lui Hristos care ne-a îndreptat eu ade-
varat : «$tiind câ Hristos înviat din morti, nu mai moare ; moartea nu
mai are stâpînire asupra Lui... A$a $i voi, socotiti câ sînteti morti pâ
catului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostra»
(Rom. VI, 9 $i 11). Cel îndreptat nu este socotit doar drept, ci este fâcut
în mod real $i fiintial drept, càci pâcatul nu va mai avea stâpînire asu
pra-lui, fiindca nu mai este sub Lege, ci sub har, cum spune Sfîntul Apos-
tol Pavel (Rom. VI, 14). Aceasta nu înseamnâ câ pâcatele sâvîr$ite s-ar
transforma în nesâvîrçite, ci sînt ca $i cum n-au fost sâvîrçite, deoarece
$i starea pâcâtoasâ care a rezultat din eie s-a desfiintat eu desâvîrçire,
prin îndreptarea realizatâ de harul lui Dumnezeu. «Izbâvindu-vâ de
pâcat, v-afi fâcut robi ai dreptâfii» (Rom. VI, 18).
Desfiintarea radicala $i totalâ a pâcatului în omul îndreptat nu este
contrazisâ de râmînerea în el a aplecârii spre pâcat, a concupiscente^
urmare a pâcatului strâmo$esc, càci aceastâ aplecare spre plâceri nu
mai are în cel îndreptat caracter de pâcat $i nu se mai poate socoti ca
atare, decît daeâ vointa o aprobâ çi consimte s-o urmeze. Prin îndreptare
se desfiinteazâ, în cel îndreptat, principiul pâcatului, anume perversiu-
nea vointei- care, fiind reînnoitâ prin har, va tinde în mod firesc dupâ
Dumnezeu, iar impulsul spre pâcat devine, în stare de har, mijldc de
trezire a fortelor morale $i mijloc de sfintire çi cratere în Hristos prin
virtuti ?i fapte bune.
Sfintirea,. aspectul pozitiv al îndreptârii $i deci fiinta acesteia, este
starea de înfiere a omului de câtre Dumnezeu prin harul îndreptârii ; este
comuniunea haricâ eu Dumnezeu $i, cum se exprimâ un teolog, este «cu-
getul bun, dispozitia sfîntâ, plâmâditâ de harul dumnezeiesc sâlâ$luit în
om, care întâreçte în om credinfa $i iubirea çi se manifestâ în bucuria
si tendinta de a sâvîr$i binele. Dar înainte de aceasta, aspectul pozitiv
al îndreptârii se aratâ în starea de fâpturâ nouâ a celui îndreptat dupa
chipul lui Hristos, cum ne încredinteazâ Sfîntul Apostol Pavel cînd zice :
«Càci, cîfi în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-afi $i îmbrâcat» (Gai.
III, 27). Murind eu Hristos, în Botez, pâcatului, am înviat eu El la viafa
cea nouâ (Rom. VI, 3—5). «Omul cel vechi a fost râstignit împreunâ eu
El, ca sâ se nimiceascâ trupul pâcatului, pentru a nu mai fi robi ai pâ
catului» (Rom. VI, 6).
Dar moartea noastrâ în Botez, împreunâ eu Hristos, mai are $i ait
ìnfeles : ea este o predare deplinâ a noastrâ lui Dumnezeu împreunâ eu
»
STUDII ? I ARTIGOLE 469
Hristos, ca sa nu mai traini nouà, ci exclusiv lui Dumnezeu. Este renun-

farea totala la noi inaine, este uitarea de noi inaine intr-o predare $i
dàruire totala lui Dumnezeu. In aceasta «ne-am fàcut cu Hristos o sin-
gurà tulpina intru asemànarea mortii» (Rom. VI, 5), ca sa vieze in noi
Duhul lui Hristos, adicà Duhul Sfìnt, cu bogara harului $i darurilór Sale,
ce ne vine prin Taina Mirungerii, cel indreptat avìnd chipul lui Hristos
plin de Duhul Lui. Starea de fàpturà noua dupà chipul lui Hristos $i
templu al Duhului Sfìnt se realizeazà deplin prin impàrtà$irea cu Hristos
1 in Sfinta Euharistie. lata aci $i explicafia practicii Bisericju Ortodoxe de
a administra atit pruncului, cit $i celui care are o vìrsta mai niare,^ odata
cu Taina Botezului $i celelalte douà Taine : Mirungerea $i Sfìnta ìmpàr-
tà$anie. Caci fapturii noi ie$ite din Botez trebuie sá i se dea $i harul
intàririi $i cre$terii in aceasta stare, precum $i pe izvorul harului, Hristos,
in Trupul $i Singele Sàu.
De$i simultane in actul indreptarii, cele dona aspeóte, de care am
vorbit pina acum, se deosebesc ca durata. $i anume : $tergerea sau ier-
tarea pàcatului $i a vinei pentru el este un act de clipa $i incheiat chiar
in apele Botezului, pe cìnd cel pozitiv este un act de durata, care du-
reaza toatà viafa omului, implicìnd colaborarea omului cu harul divin
la propria sa sfi’ntire $i mintuire. Iiicepe la Botez $i fine toata viafa.
c) Siinprea, desàvir$irea, mcirirea $i ìndunmezeireci omului consti-
tuie confinutul celei de a treia perioade a indreptarii sau mintuirii per
sonale a omului. Aceasta inseamna cà ìndreptarea sau mìntuirea nu este
numai un dar din partea lui Dumnezeu, adicà un dar al lui Dumnezeu
pentru jertfa, ìnvierea $i intreaga opera de ràscumpàrare sàvìr$ità de
Hristos pentru intregul neam omenesc, ci $i o misiune de realizat de
catre fiecare, impremía cu harul lui Dumnezeu, ca membru al Bisericii
Sale.
Deci, dacà ìndreptarea ca act de clipa este egalà pentru tofi, ca rea
lizare concreta de càtre fiecare, apoi, in propria-i viafà, ea nu mai este
egalà. Càci starea de dreptate cu care am ie$it din Taina Botezului nu
ràmine strict interioarà $i ilici nu stà pe loc càci, sub acfiunea harului
$i in conlucrare cu el, se manifestà in faptele bune $i progreseazà mereu
in bine. Lucrul acesta inseamnà cà ìndreptarea nu ràmine aceea$i in
tofi cei indreptafi, ci variazà de la om la om, de la crediiicios la credin-
cios $i cà se poate dezvolta $i intàri, dupà màsura eforturilor fàcute pe
linia binelui moral, implinind cuvìntul lui Dumnezeu, in colaborare cu
.harul divin $i prin cre$terea continuà in virtufi. Sìnt deci diferite grade
ale indreptàrii $i sfinfirii, diferite trepte ale desàvìr$irii morale, mai
exact diferite trepte ale trairii viefii lui Hristos $i ale aràtàrii acestei
vieti, càrora le corespund diferitple grade ale màririi sau fericirii ìm-
preunà cu Hristos in viafa ve$nicà : «In casa Tatàlui Meu sìnt multe
làca$uri» (loan XIV, 2).
O datà intrat in comuniune cu Hristos $i prin El cu tóate persoanele
Sfintei Treimi, prin Botez, Mirungere $i Euharistie, cre$tinul trebuie sa
se stràduiascà atit ca sà se mentinà in aceastà comuniune càci «celui
ce i se pare cà stà sà ia aminte sà nu cadà» (I Cor. X, 12), cit $i sà creascà
in aceastà comuniune, reaprinzind $i ìmprospàtìnd mereu relafia $i co-
muniunea lui cu Hristos $i cu Biserica prin Tainele acesteia, $i indeosebi
prin Sfinta Impàrtà§anie luatà* cu vrednicie (I Cor. XI, 28 $i 29). Hristos
ne cheama mereu la Sine. $i apelul acesta il face Hrlstos prin propová-

duirea Apostolilor si a slujitorilor Bisericii, care ínfafiseazá modelul lui
Mristos in fafa noastra (Gal. III, 1). De aceea, spune Sfintul Apóstol Pavel:
«O, copiii mei, pentru care sufár iarasi durerile nasterii, pina ce Hristos
va lúa chip in voi!» (Gal. IV, 19). lar apelul lui Hristos, adresat cresti-
nului, íncepind de la Botez, ajunge prin propováduirea Apostolilor si
preofilor Bisericii, pina in con^tiinfa lui, indemnindu-1 sa ráspundá in
fiecare împrejurare cererii lui Hristos. Apelul i se mai adreseazà $i prin
semenii sâi care au nevoie de ajutorul lui spiritual $i material in fiecare
clipá. Prin tóate imprejurarile, Hristos se adreseazà crestinilor si prin
tóate aceste intrebári si râspunsuri pozitive, chipul lui Hristos $i chipul
personal al crestinului imprimât de chipul lui Hristos devine tôt mai ciar
$] consistent pentru cei din jurul sau.
Dar daca comuniunea cu Hristos poate fi dezvoltatâ $i întâritâ, ea
poate fi si pierduta. La fel si indreptarea sau mintuirea cafe se realizeaza
in aceastá comuniune. Cáci harul dumnezeiesc nu lucreazá silnic in om
Si fàrà liberlatea acestuia. Pacatuind greu sau de moarte, cel ìndreptat
cade din har, adica pierde sfinfenia, putindu-se ridica din nou prin Taina
Pocàintei sau Spovedaniei prin care ia iertare de pacatele sàvirsite si
màrturisite cu cainfa. Numai pacatele usoare, adica acelea in care cade
omul mai mult din neatenfie, din neimplinirea datoriilor ,si din diferite
ispite si slàbiciuni, nu atrag caderea din indreptare.
Distilleria precisa intre pacatele grele si usoare este greu de facut,
fiindca aici trebuie luafi in considerare mai multi factori determinanti,t
nu numai materia pàcatului. Un lucru este insà sigur, acela cà nu toate
pacartele sint grele, dupà cum ilici toate pacatele sìnt usoare. Tot asa de
neindoios este si faptul cà nu este om lipsit de pàcat (I Ioan I, 8). Dar
nu tot omul pàcatuieste totdeauna mortai. $i Sfinta Scriptura face deo-
sebire intre pacate, zicind cà «mult pàcàtuim tofi» (Iac. Ili, 2) si cà «este
Si pàcat de moarte» (I Ioan V, 16—17) ; sau «orice nedreptate este pàcat,
dar este si pacat care nu este de moarte» (Ibidem v. 17). Mintuitorul
insusi ne indeamnà in rugàciunea domneascà sà ne riìgàm pentru ierta-
rea pàcatelor (Matei VI, 12) si ni se mai spune cà «dacà màrlurisim pà-
catele noastre, Dumnezeu este credincios si drept ca sà ne ierte pàcatele
Si sà ne curàfeascà de toatà nedreptatea» (I Ioan I, 9), iar pentru dobin-
direa iertàrii pentru pàcatele sàvirsite Mintuitorul a dat Apostolilor si
urmasilor lor, episcopii si preofii, puterea de a ierta (Ioan XX, 21—23).
Evident cà este vorba dé pàcatele pe care le sàvìrsesc cei ìndreptati. Tot
despre o impàrfire a pàcatelor dupà gravitatea lor este vorba si in cu-
vintele Sfintului Apostol Pavel cind face deosebire intre cei ce aseazà pe
temelia Bisericii aur, argint, pietre scympe (cei mai buni) si cei ce pun
pe aceastà temelie lemne, fin, trestie (cei cu nivel inorai mai scàzut care
se mintuiesc cu greu) sir in sfirsit, cei ce dàrìmà Biserica lui Dumnezeu,
adicà pierd viafa vesnicà (I Cor. Ili, 11—17).
Nimeni dintre muritori insà nu este fàrà de pàcat vietuind in aceastà
lume. Numai Mintuitorul Hristos, Dumnezeu-Omul, este fàrà de pàcat
(7oan Vili, 46). De aceea Biserica a consemnat erezia pelagianà, dupà
care omul ar avea putinfa nepàcàtuirii perfecte, invàfind in legàturà cu
aceasta cà si sfinfii, intrucit sàvìrsesc si ci únele pàcate, se roagà nu
numai din smerenie, ci si pentru iertarea greselilor lor.
\
STUDII $/ ARTICOLE
Cà cel indreptat poate pierde indreptarea dobindità càzìnd din har,

màrlurise$te Sfinta Scriptum in multe locuri, indemnind pe ceì indrep
tat sa nu se trufeascà, ci sa aibà deosebità grijà sa nu cada (Rom. XI,
20; I Cor. X, 12; Apoc. Ili, 11). Pacatele .grele aduc pierderea dreptàfii
$i a viefii vernice, caci pacatul, sàvìr$indu-se, na$te moartea (Iac. I, 15)
$i de aceea «nici nedrepfii nu vor mo$teni impàràfia lui Dumnezeu, ilici
desfrinafii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici furii, nici rapi-
torii... nu vor mo$teni impàràfia lui Dumnezeu» (I Cor. VI, 9—10). Dar
Mintuitorul a lasat Taina Spovedaniei, pentru toate aceste feluri de pa
cate : «Oricite veti lega pe pàmint vor fi legate $i in cer $i oricite veti
dezlega pe pàmint vor fi dezlegate $i in cer» (Matei XVIII, 18 $i Ioan
XX, 21—23). Sint $i pacate care nu se iartà ; pacatele impotriva Duhului
Sfint (Matei XII, 32) $i aceasta nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza
omuìui care s-a depàrtat de Dumnezeu $i stàruie in fronda lui impotriva
lui Dumnezeu.
Despre posibilitatea càderilor dreptilor gràie$te Sfilila Scriptum,
prin exemple ràmase celebre : ingerii cei rài $i Iuda Iscarioteanul. Dar
tot ea ne da màrturii $i despre reci$tigarea stàrii de dreptate prin po-
càintà adìncà, ca proorocul David sau Apostolul Petru (Matei XXVI,
69—75 ; Iocin XXI, 15—19). i
Dar dacà $i dreptii pot càdea din starea de har, pàcàtuind greu, ìn-
seamnà cà niineni nu poate fi sigur de mìntuirea lui, intrucìt nimeni nù
poate $ti cu siguranfà cà i$i va putea pàstra starea de dreptate, nesàvir-
$ind pàcate de moarte sau neluind iertare pentru eie incà din timpul
viefii prin Taina Spovedaniei $i càintà adìncà.
Ani spus incà de la inceput cà indreptarea este lucrarea harului lui
Dumnezeu in om ?i colaborarea /Omului cu acesta $i cà harul lui Dum
nezeu ni se impàrt.à$e$te in Bisericà prin Sfintele Taine. $i atunci la
intrebarpa : «Cum ne mìntuim ?», ràspunsul ortodox este acesta : prin
har, credinfà $i fapte bune, in Bisericà. Din partea lui Dumnezeu ni se
dàruie$te harul divin, iar din partea omului sint necesare credinfà ?i
faptele bune. Indreptarea sau mìntuirea subiectivà se ìnfàptuie?te deci
prin ìmpreunà-lucrarea a doi factori * Dumnezeu $i omul ; ea nu este un
simplu dar al lui Dumnezeu, ci rezultatul unei lucràri sinergetice.
3. Conditale indreptàrii sau mintuirii subiective. Harul este condita
obiectivà a indreptàrii $i mintuirii noastre in Hristos, iar credinfà $i fap
tele bune sint conditile subiective ale mintuirii. Conditale mintuirii,
obiectivà sau subiectivà presupun ìncorporarea omului in Hristos, ca
màdular al Trupului Sàu, Bisericà, prin Botez, Mirungere î Euharistie
$i apartenenfa omului, in continuare, la Bisericà, prin dovezi concrete
de credinfà in Hristos $i Bisericà Sa $i de fapte bune ca màrturii obiec-
tive $i expresii ale credinfei lucràtoare prin iubire cu ajutorul harului
mintuitor primit in Taine.
a) Harul este energia dumnezeiascà necreatà, distinctà de fiinta
divinà, dar nedespàrfità de aceasta, care se ìmpàrtà$e$te oamenilor in
Bisericà de càtre Duhul Sfint sau de Hristos !nsu$i in Duhul Sfint, prin .
Sfintele Taine spre mintuire (subiectivà) $i credere in Hristos pinà la
statura deplinàtàfii Lui (Efes. IV, 13).
412 MITROPOLIA OLTENIEl t
Fiind energie dumnezeiascà izvorìtà din fiinta lui Dumnezeu, ne-

creata $i nedespàrfità de aceasta, harul apartine tuturor persoanelor
Sfintei Treimi, venind de la Tatàl prin Fiul in Duhul Sfìnt. Prin harul
dobindit prin Sfintele Taine, credincio$ii se unesc cu ìnsu$i Dumnezeu
cel in Treime. Intrucìt prin Hristos s-a refàcut obiectiv legatura haricà
a omului càzut cu Dumnezeu $i intrucìt prin omenitatea Lui jertfità, in
viata, indumnezeità $i inaiata la ceruri se ìmpartà$e$te oamenilor harul
dumnezeiesc, acesta se nume$te harul lui Hristos : «Pentru cà Legea
prin Moise s-a dat, iar harul $i adevarul au venit prin Iisus Hristos»
(Ioan I, 17).
Dar, intrucìt Duhul Sfìnt este p'ersoana divina prin care Iisus Hristos
imparta$e$te harul in Bisericà, adica intrucìt Duhul Sfìnt este Acela care
revarsà viata lui Dumnezeu sau harul mìntuitor sau sfinfitor peste c qì
care intra in comuniune cu Hristos, in urma operei de mintuire obiec-
tivà, harul se mai nume$te in mod deosebit, harul Duhului Sfìnt, ba chiar
Duh Sfìnt (Ioan XX, 22; Ioan III, 5). Aceasta $i pentru faptul ca harul
impàrtà$it $i activ inseamnà prezenfa Duhului Sfìnt in credincio$i ca
madulare ale Trupului tainic al lui Hristos, Bisericà.
Dupa lucrarea pe care o sàvìr$e$te, harul ìmpàrta$it prin Sfintele
Taine in Bisericà, se nume$te har indreptator (pentru cà face pe credin-
cios drept in fata lui Dumnezeu, ìnnoind pe «omul cel veclii» $i renàs-
cindu-1 pe Hristos), sfintitor (fiindcà ìndreptìnd, sfintere) $i mìntuitor
(pentru ca sfintind, mintuie$te).
Aceste numiri deosebesc harul dumnezeiesc dobindit prin ràscumpà-
rarea in Hristos de càtre om, de un har generai de care Dumnezeu n-a
lipsit niciodatà fàptura Sa, deci nici in càderea ei in pàcat, dar care era
extern omului càzut. Prin acest har generai Dumnezeu a purtat in per-
manentà grija de om «dupà statuì voii'Sale» (Efes. I, 11) iar omul nu
s-a rupt total de comuniunea cu Dumnezeu. in raport cu acest har gene
rai, harul venit prin Iisus Hristos este «har peste har» (Ioan I, 16), har
mìntuitor cum nu era $i nici nu este cel generai. Farà acest har nu putem
fi mintuiti. %
1. O primà implicale a acestei relafii este aceea cà harul dumne

zeiesc este absolut necesar pentru mintuire, «fiindcà tofi au pàcàtuit $i
sintem lipsiti de slava lui Dumnezeu ; $i sintem ìndreptati in dar, cu
harul Lui, prin ràscumpàrarea cea in Hristos Iisus» (Rom. Ili, 23—24 ;
V, 15—17). Fàrà harul dumnezeiesc omul nu se poate ridica $i nici nu
poate intra in comuniune cu Dumnezeu, iar odatà ridicat de. Dumnezeu
la .comuniune cu Sine, omul are nevoie de harul dumnezeiesc pentru a
se mentine in aceastà comuniune $i pentru a create in aceasta. «Càci de
nu se va na$te cineva din apà $i din Duh, nu va putea sà intre in ìmpà-
ràtìa lui Dumnezeu» (Ioan III, 5), a-spus Mintuitorul despre ìnceputul
vietii celei noi. Iar despre perseverarea in aceasta, tot E1 ne-a ¿pus :
«Ràmineti intra Mine $i Eu intra voi. Precum mlàdita nu poate sà aducà
roadà de la sine, dacà nu ràmìne in vità, tot a$a nici voi dacà nu rà
mineti intra Mine... Dacà ràmineti intra Mine $i cuvintele Mele ràmìn in
voi, cereti ceea ce voiti ?i se va da vouà» (Ioan XV, 4i$i 7).
Opinia ereticului Pelaghi cà harul este numai relativ necesar, este
respinsà de Bisericà, fiindcà mic$oreazà ìnsemnàtatea operei de ràscum-
pàrare a Mintuitorului. %
STUDII $1 ARTICOLE 4 73
Sìnt foarte multe locuri in Sfinta Scriptum in care se vorbe§te des-

pre lucrarea sfinfitoare (mìntuitoare) a harului dumnezeiesc. Astfelr
Sfìntul Apostol Pavel spune cà orice bun vine de la Dumnezeu : «Pentru
cà de la E1 ‘$i prin E1 $i intra E1 sìnt toate» (Rom. XI, 36).
Fapta cea bunà, adicà a cugeta, a voi $i a lucra spre mìntuire vine
de la Dumnezeu : «Cà Dumnezeu este Cel ce lucreazà in voi $i ca sa
voifi $i ca sa sàvìr$ifi, dupà a Lui bunavoinfa» (Pii. IV, 13) ; «Nu cà de
la noi inaine sintem destoinici sa cugetàm ceva ca de la noi inaine, ci
destoinicia noastrà este de la Dumnezeu» (Il Còr. Ili, 5). «Dumnezeu este
Acela care toate le lucreazà dupà statuì voii Sale» (Efes. I, 11).
Credinfa $i iubirea atit de necesare dobìndirii mìntuirii sint $i da-
ruri ale lui Dumnezeu :«Hristos este inceputul $i plinitorul credinfei»
(Evreì XII, 2) ; «Dumnezeu a deschis inima ei (a Lidiei) ca sà ia aminte
la cele gràite de Pavel» (Fapte XVI, 14).
Propà$irea $i desàvìr$irea viefii cre$tinului in Hristos sìnt datorate
harului lui Dumnezeu $i colaboràrii omului cu el : «Dumnezeul pàcii... »
sà và ìntàreascà in orice lucra bun ca sà faceti voia Lui ,$i sà lucreze in

noi ceea ce este bine plàcut in fata Lui prin Iisus Hristos...» (Evrei XIII,
20—21) ; «Duhul vine slàbiciunii noastre in ajutor» (Rom. Vili, 26).
2. A doua implicale a acestei relatii este cà harul dumnezeiesc ni
se dà in mod gratuit, adicà ni se ìmpàrt$e$te in Tainele Bisericii ca dar
$i nu este obtinut de om ca platà pentru faptele sale : ...«sìnteti indrep-
tafi in dar cu hartil Lui, prin ràscumpàrarea cea intra Hristos Iisus» (Rom.
Ili, 24). Harul este dar dumnezeiesc $i anume insà$i iubirea $i bunàtatea
lui Dumnezeu impàrtà$ite nouà. Omul naturai nu se poate face pe sine
vrednic de ràsplatà $i ìndreptàtit sà a$tepte harul ca ràsplatà de la Dum
nezeu. Nici o faptà a omului in stare strict naturalà nu poate constitui
o bazà merituoasà pentru ci$tigarea ajutorului dumnezeiesc. Sfìntul
Apostol Pavel spune : «El ne-a mintuit nu din faptele cele intra drep-
tate, sàvìr$ite de noi, ci dupà a Lui indurare, prin baia na$terii celei de
a doua $i prin innoirea Duhului Sfint» (Tit III, 5).
A treia implicafie a relafiei dintre har $i libertatea omului este cà
harul este generai, dar nu forfeazci pe nimeni, adicà nu lucreazà irezis-
tibil. El este oferit tuturor oamenilor fàrà excepfie, chemindu-i pe tofi
la mìntuire, càci, cum spune Sfìntul Apostol Pavel, «Dumnezeu voie$te
ca tofi oamenii sà se mintuiascà î la cuno^tinfa adevàrului sà vinà»
(I Tim. II, 4). Dar dacà nu tofi oamenii se mintuiesc de fapt, nu ìnseamnà
cà harul nu ar fi universal, adicà nu s-ar da tuturor oamenilor, ci in-
seamnà cà libertatea poate sà refuze chemarea harului ?i colaborarea
cu harul, cu Dumnezeu. Mintuirea personalà este o problemà de de-
plinà liberiate a omului. Dumnezeu cheamà pe tofi la mìntuire, dar se
mintuiesc numai aceia care ràspund chemàrii Sale pentru comuniune cu
El ; «Iatà, Eu stau la u$à $i bat ; de va auzi cineva glasul Meu $i va
deschide u$a, voi intra la el $i voi cina cu el $i el cu Mine» (Apoc. Ili, 20).
Mintuirea este opera harului dumnezeiesc, dar este dependentà de voinfa
omului care acceptà aceastà lucrare, cum se vede $i din cuvintele Min-
tuitorului despre Ierusalim care singur $i-a adus pieirea : «Ierusalime,
lerusalime, care omori pe prooroci $i cu pietre ucizi pe cei trinici la
line ; de cite ori am voit sà adun pe fiii tài, cum adunà pasàrea puii sài
f
sub aripi, si nu afi voit. lata, de aceea casa voastra vi se lasa pustie»
(Matei XXIII, 37—38).
Dumnezeu insa cunoscind din veci pe cei ce vor primi harul si
vor lucra cu eJ, si pe cei ce nu-1 vor primi, i-a predestinat din veci, pe
unii Ja fericire si pe alfii la osindà vesnicà (Rom. Vili, 29—30). Dar
aceastà predestinare nu este nici arbitrara si nici absoluta, ci relativa,
adica in functie de hotàrìrea libera a omului pe care Dumnezeu o cu-
noaste din veci. Aceasta predestinare de care ar vorbi iSfintul Pavel
este egalà cu prestiinta lui Dumnezeu. Prestiinfa nu inseamnà predes
tinare càci $i pàrinfii pot sa prevadà, fireste foarte vag, ce vor face
copiii lor, dar prin aceasta pàrinfii nu predestineazà in vreun fel pe
copiii lor.
Universalitatea harului nu inseamnà anularea voinfei libere a omu
lui. Tinàrului bogat din Evanghelie care il intrebase ce sà facà ca sà mos-
teneascà viafa de veci, Mintuitorul ii spune : «De vrei sà intri in viafà,
fine poruncile», iar «Dacà doresti sà fii desàvìrsit, du-te, vinde averea
ta, dà-o sàracilor si vei avea comoarà in cer, dupà aceea vino si ur-
meazà-Mi» (Matei XIX, 17 si 21). Intreaga Sfintà Scripturà ne aratà cà
Dumnezeu a fàcut pe om dupà chipul si asemànarea Sa (Fac. I, 26—28),
adicà inzestrat cu rafiune si voinfà liberà, làsindu-1 in mina sfatului
Sàu (Invaf. Iisus Sirah XV, 14). Sau cum zice in altà parte : «Iatà, eu as-
tàzi fi-am pus inainte viafa si moartea, binele si ràul... Alege viafa ca
sà tràiesti tu si urmasii tài» (Deut. XXX, 15 si 19).
Dar faptul cà unii se mintuiesc iar alfii sìnt osindifi la muncile ia-
dului nu inseamnà cà Dumnezeu predestineazà absolut pe unii la feri
cire iar pe albi la pieire vesnicà, dupà a Lui voinfà suveranà. Con
cepta lui Calvin $i a tuturor sectanfilor despre predestinaba absolutà a
unora spre fericire $i a altora spre osinda care este solidará cu con
cepta lor cà harul nu este universal, adicà nu se dà tuturor $i cu aceea
ca el singur lucreazà mintuirea in cei cárora le este dat, libertatea
omului neavind putinfa nici sà colaboreze cu el $i nici sá-1 impiedice
in lucrarea lui, este respinsà de insu$i cuvintul Scripturii care zice :
«Dumnezeu voieste ca tofi oamenii sà se mintuiascá $i la cuno^tinfa
adevàrului sà vinà» (I Tini. II ,4) $i tóate indemnurile pe care le face
Sf. Scripturà oamenilor ca sà se íntoarcá la Dumnezeu n-ar avea nici
un rost dacá Dumnezeu singur ar efectúa mintuirea noastrà, precum nici
un rost n-ar avea ca sà-i facà pe oameni ràspunzàtori de pierzania lor
(lez. XVIII, 23 ; Matei III, 8 ; Fapte II, 38 ,• II Cor. VI, 17 ? II Petru III, 9).
b) Credinja $i íaptele bune sint partea cu care vine omul la pro- '
pria sa mintuire, de aceea sint numite si condifii subiective ale mintuirii,
harul fiind condifia obiectivà care vine de la Dumnezeu. Omul se in-
drepteazà in Bisericà impreunà lucrìnd cu harul dumnezeiesc prin cre-
dinfà si prin fapte bune. Deci, prin har, credintà si fapte bune, omul isi
insuseste roadele intrupàrii, Jertfei si Invierii lui Hristos si prin eie
progreseazà treptat in sfinfenie.
Credintà nàscutà in om de harul dumnezeiesc, dar cu consiinfirea
Si colaborarea omului care se conformeazà voii lui Dumnezeu, este
primirea adevàrului mintuitor descoperit prin Iisus Hristos. Ea nu este,
insà o acceptare simplà, strici intelectualà a adevàrurilor dumnezeiesti
descoperite si cuprinse in Stinta Scripturà si Sfinta Tradite, ci si alipirea
%
credinciosului de persoana Mintuitorului $i de opera sávir$itá de El.

Credinta este, din partea omului, acel raspuns pozitiv sau afirmativ dat
de acesia chemarii lui Dumnezeu pentru comuniunea cu Sine in Bise-
rica Sa, chemare cuprinsa in cuvintul Sáu. lar acesta este aproape de
noi dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel : «Credinta vine din auzite,
iar auzirea prin cuvintul lui Hristos» (Rom. X, 17).
Prin credinta omul se deschide harului lui Dumnezeu $i lucreaza
cu el. De aceea spune $i Scriptura cà prin credinta sintem mintuiti :
«Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta in Iisus Hristos, pen
tru toti $i peste toti care cred» (Rom. Ili, 22). In vindecàrile ?i invierile
din morti sàvìr$ite, Hristos a facut apel la credinta bolnavilor sau la
aceea a celor din jurul lor. $i aceasta nu pentru cà avea nevoie de màr-
turisirea ei in lucrarea mìntuitoare ci pentru a ne arata cà mintuirea
este un act de liberiate. Se mìntuie$te numai cine vrea $i fàptuie$te
cele ce implica credinta. Mìntuitorul vindecà de lepra pe sluga suta$u-
lui, pentru credinta stàpinului (Maíe.i XIII, 10), de asemenea vindecà pe
slàbànogul din Capernaum pentru credinta celor ce veniserà cu acesta la
El (Matei IX, 2). Mìntuitorul vindecà pe femeia care de 12 ani era bol-
navà de scurgere de singe, pentru credinta ei : «ìndràzne$te fiicà, cre
dinta ta te-a mintuit» (Matei IX, 22).
Dar credinta care mintuie,$te nu este un act strict teoretic, ci este
legatà organic de faptele bune, izvorite din iubirea fatà de Dumnezeu $i
fatà de oameni. Iar aceasta este credinta vie sau lucràtoare prin iubire,
numai aceasta mintuie$te $i pe aceasta ne-o recomandà Sfintul Apostol
Pavel : «Càci in Iisus Hristos, nici tàierea imprejur nu poate ceva, nici
netàierea imprejur, ci credinta care este lucràtoare prin iubire» (Gal. V,
6). Dar aceasta este credinta care se aratà $i se concretizeazà in fapte
ale iubirii, adicà in fapte bune.
Sfinta Scripturà pune mereu in strìnsà legàturà credinta $i faptele
bune, ca factori ai mintuirii, infàti?ind indreptarea $i viafa ve?nicà ca
roade sau urmàri ale credintei : «Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are
aceastà màrturie in el insuî. Cine nu crede in Dumnezeu, L-a fàcut
mincinos, pentru cà n-a crezut in màrturia pe care a màrturisit-o Dum
nezeu pentru Fiul Sàu» (/ loan V, 10) ,• «Deci, fiind indreptafi din cre-
dinfà, avena pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin
care ani avut $i apropiere prin credinfà, la harul acesta in care stàm $i
ne làudàm ìntru nàdejdea slavei lui Dumnezeu» (Rom. V, 1—2), sau ale
iubirii : «Noi $tim cà am trecut din moarte la viatà pentru' cà iubim pe
frati ; cine nu iube$te pe fratele sàu ràmìne in moarte» (I loan ITI, 14 ;
IV, 7, 16), sau ale pcizirii poruncilor lui Dumnezeu : «$i aceasta este po-
runca Lui, ca sà credem ìntru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sàu, $i sa
ne iubim unul pe altul, precum El ne-a dat poruncà» (I loan III, 23) $i
«Cel ce pàze$te poruncile Lui, ràmìne in Dumnezeu $i Dumnezeu in el»
(vers. 24), sau ale credintei î faptelor bune ? «Vedeti, dar, cà din fapte
este indreptat omul, iar nu numai din credinfà», «càci credinta fàrà fapte
este moartà» (Iac. II, 24 $i 26), adicà ale credintei lucràtoare prin iubire
cuna spune Sfintul Apostol Pavel (Gal. V, 6), càci credinta vie se aratà
concret numai prin fapte : «credinta* dacà nu are fapte, este moartà in
ea insà$i. Dar va zice cineveP: Tu ai credinfà, far eu am fapte ; aratà-mi
9
credinta ta fàrà fapte $i eu iti voi arata, din faptele mele credinta» (lac.
II, 17 $i 18).
Prin urmare, in intelesul cuprinzàtor $i deplin, credinta care min-
tuie$te este inseparabilà de iubire, care se manifesta in fapte bune.
Faptele bune, ca expresii $i màrturii ale credinfei in Mìntuitorul
Hristos, $i adevàrul Sàu in Biserica Sa sìnt absolut necesare pentru mìn-
tuire. Se numesc fapte bune toate faptele sàvìr$ite dupà voia lui Dum-
nezeu (dupa poruncile dumnezeie$ti) $i in colaborare cu harul divin, in
chip liber $i con§tient. Eie izvoràsc din iubirea fata de Dumnjezeu $i fata
de aproapele. In rìndul faptelor bune intra toate faptele care in Duhul
lui Hristos contribuie la pàstrarea $i propà$irea vietii in direcfia binelui
— a viefii spirituale $i materiale — atìt a insului cit $i a ob$tei credin-
cio?ilor, precum $i a intregii societàti umane. Evident, in grupa fapte
lor bune cu valoare pentru mintuire intra $i faptele legate de ìmplinirea
datoriilor fata de patrie $i rinduielile ei.
In generai, faptele bune sint fàcute pentru Domimi sau ca pentru
Domnul : «Orice faceti, sau cu cuvintul, sau cu lucrai, toate sa le fa
ceti ìntru numele Domnului Iisus» (Col. Ili, 16). «Orice lucrati, sa lucrati
din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, bine $tiind cà
de la Domnul veti primi rasplata mo$tenirii (Col. Ili, 23—24; Efes. VI,
6—7) ; «Caci orice ati facut unuia dintre ace$ti frati mai mici, Mie Mi-ati
fàcut» (Mafei XXV, 40 $i 45 ; Mar cu, IX, 42).
Faptele bune sìnt in acela$i timp acte ale harului dumnezeiesc $i
acte ale libertàri omene$ti, deci nu numai ale harului, nu numai ale
libertàri ; faptele bune siili acte sinergetice, teandrice, adicà acte ale
omului din puterea $i cu puterea lui Dumnezeu care lucreazà in noi.
Eie sìnt aràtate ca condifie a mìntuirii, adicà pentru ìnsui$irea roa-
delor ràscumpàràrii in Hristos, alàturi de credintà : «Nu tot cel ce-mi
zice Doamne, Doamne, va intra in imparàfia cerurilor, ci cel ce va
face voia Tatàlui Meu care este in ceruri» (Matei VII, 21). Càci Dum
nezeu nu mintuie$te pe credincios, cum am spus $i mai ìnainte, fàrà
voia lui $i fàrà contributia lui liberà $i con$tientà la propria-i mintuire,
ci cere mintuirea lui, cum spune $i Sfìntul Pavel prin cuvintele : «Deci,
iubifii mei... cu fricà $i cu cutremur lucrati mintuirea voastrà» (Fil. II,
12) ; càci «ìntru ràbdarea voastrà veti dobìndi sufletele voastre» (Luca
XXI, 19) $i «pàziti-và $i pe voi in$ivà, ca sà nu pierdeti ce ati lucrat,
$i sà luati platà deplinà» (II Ioan I, 8).
In unele comunitàti ^crestine eterodoxe se vorbe^te cà mintuirea
vine numai prin credintà sau numai prin harul credintei (sola fide), iar
nu $i prin fapte, astfel cà credinciosul n-are ilici o vrednicie personalà
in lucrarea mìntuirii sale.
Textele scripturistice pe care aceastà ìnvàtàturà cautà sà se spri-
jine sìnt, mai ales, urmàtoarele : «Socotim deci cà din credintà se va
ìndrepta omul, fàrà faptele legii» (Rom. Ili, 28). «Dar $tiind cà omul
nu se ìndrepteazà in faptele legii, ci numai prin credintà in Iisus Hris
tos am crezut $i noi in Iisus Hristos, ca sà ne ìndreptàm din credintà in
Hristos, iar nu din faptele legii, càci din faptele legii nu se va ìndrepta
nimeni» (Gal. II, 16) ; tot a$a la Rom. Ili, 20 ; IV, 6 ; Filip. Ili, 9, etc.
1) In textele amintite din Sfìntul Apostol Pavel nu este vorba des-
pre faptele bune, ci despre «faptele legii», adicà ale legii mozaice (tà-
t
I
»
ierea imprejur, serbarea simbetei, jertfele Vechiului Testament, feri-

rea de mincäruri necurate etc.) prin care, evident cä dupä Evanghelie
nu se dobinde$te mintuirea.
2) Cum ani vàzut, vorbind despre credila, se poate spune cà min-
tuirea vine prin credinfà, daca credinta este luatà in sensul ei deplin,
adica vie, activa, ceea ce inseamnà cà este lucratoare prin iubire, dar
aceasta inseamna tocmai credinta $i fapte bune. Càci o credinta neex-
primatà prin fapte, numai dupà nume este credinta, in realitate fiind
credinta moartà, cum o immette Sfinta Scripturà : «Ce folos frafilor,
dacà zice cineva cà are credinfà, iar fapte nu are ? Oare credinta poate .
sà-i mintuiasà ? Càci precum trupul fàrà suflet este mort, a$a $i credinta
farà fapte moartà este» (Iac. II, 14—26).
3) Cuvintul dumnezeiesc al Scripturii are mereu in vedere faptele
bune, care sint permanent cerute pentru mintuire. Dumnezeu nu neso-
cote$te, ci apreciazà pozitiv aportul credinciosului in lucrarea mintuirii
sale $i ràsplàte$te acest raport cu vrednicie personalà. «$i cel ce va
adàpa pe unul din ace$tia mici, fie numai cu un pahar cu apà rece, in
nume de ucenic, adevàr gràiesc vouà, cà nu-$i va pierde piata sa» (Ma
tei X, 42). «Drept aceea iubifii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporind intru
lucrul Domnului pururea, bine $tiind cà osteneala voastrà nu este za-
darnicà inaintea Domnului» (I Cor. XV, 58 ; tot a$a la Luca XII, 33 ;
I Cor. IX, 24—25; II Tim. IV, 7). «Càci Dumnezeu nu este nedrept ca
sà uite lucrul nostru $i dragostea pe care ati aràtat-o pentru mímele
Lui, voi care ati slujit $i slujiti $i astàzi Sfintilor» (Evrei VI, 10). «Nu le-
pàdati dar increderea voastrà, care are mare ràsplàtire. Càci aveti tre-
buintà de ràbdare, ca fiind voia lui Dumnezeu sà luafi ce vi s-a fàgà-
duit» (Evrei X, 35—36).
4) Prin urmare nu este nici o contrazicere íntre Sfintul Apostol
Pavel $i Sfintul Iacob. Primul, vorbind despre credinfà, infelege cre-
dinfa in Iisus Hristos care nu are nici o legàturà cu tàierea sau netà-
ierea imprejur $i cu toate faptele Legii vechi, credinfà care implicà §i
exprimarea ei concretà in faptele iubirii aproapelui (Gal. V, 6), cre-
dinfà aprinsà in om de harul lui Dumnezeu $i care cu ajutorul haru-
lui rodente in fapte ale iubirii de Dumnezeu $i de semeni.
Sfintul Iacob vorbe$te despre credinfà $i faptele bune ca douà as-
pecte esentale ale lucràrii omului pentru mìntuirea sa cu ajutorul ha-
rului. Intre credinta in Hristos $i faptele bune este acea legàturà onto-
logicà ce este intre trup $i suflet (Iacob II, 26). In plus, trebuie sà amintim
cà insu$i Sfintul Apostol Pavel enumerà intr-un loc cele trei condifii
ale mintuirii subiective : harul, credinta $i faptele bune : «Càci in har
sintefi mintuiti prin credinfà, $i aceasta nu este de la voi : este harul
lui Dumnezeu. Nu din fapte (adicà din faptele legii) ca sà nu se laude
nimeni pentru cà a Lui fàpturà sintem, zidifi in Hristos Iisus spre fapte
bune...» (Efes. II, 8—10).
5) Cu desàvirsità claritate ne spune Cuvintul lui Dumnezeu cà nu
dupà credinfà, ci dupà fapte vor fi judecafi tofi in cele din urmà (la
Judecata viitoare, Matei XXV, 31—46). «Dumnezeu va ràsplàti fiecà-
ruia dupà faptele Sale» (Rom. II, 6) ; «càci faptele bune pe care le va cere
(cineva) : pe acelea le va lua ca platà de la Domnul» (Efes. VI, 8).
0
«
6) Prin urmare faptele bune nu numai cä nu pot fi excluse dintre

conditale necesare mintuirii, ci importanza lor in aceastä privinfä nici
nu poate fi cu nimic redusä sau minimalizatä.
Dacä mmtuirea obiectivä sau räscumpärarea neamului omenesc din
robia päcatului $i a morfii $i împacarea lui cu Dumnezeu este lucrarea
exclusiva a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, dar pentru noi $i în
• unire cu noi prin firea umana asumatà, indreptarea sau mintuirea su-
biectivà este lucrarea lui Dumnezeu $i a omului, caci omul i$i ìnsu$e$te
roadele rascumparàrii cu ajutorul harului lui Dumnezeu (Rom. Ili, 24)
prin credinfa $i fapte bune (lac. II, 17, 22, 24, 26 ; Gal. V, 6 ; Efes. V, 6 ?
Efes. II, 8—10), in Biserica.
Pr. Prof. Dr. DUMITRU RADU
B I B L I O G R A F I E
*
1. Teologia dogmatica $/ Simbolica, Manual pentru Institutele Teologice, voi.

II, 1958.
2. Pr. prof. Dr. Dumitru Stàniloae, Teologia dogmatica ortodoxà, voi. 2, 1978.
3. Idem, Conditale mintuirii, in «Studii Teologice», 1951, nr. 3—4.
4. Idem, ìnvafàtura despre mintuire la Sfintui Atanasie cel Mare, in «Orto
doxia», 1973, nr. 3.
5. Prof. N. Chilescu, Conditale insu§irii mintuirii, in «Studii Teologice», nr. 1—
2, 1950.
6. Pr. Prof. Dumitru Radu, Aspectul comunitar-sobornicesc al mintuirii, in «Or
todoxia», 1974, nr. 1.
7. Arhim. Cleopa Ilie, Despre credinta ortodoxà, Bucure$ti, 1981.
GENURILE LITERARE
SI ASPECTE DOCTRINARE ÎN PSALMI
Locul în Sfînta Scripturä $i denumirea lor. Cartea Psalmilor se aflä
in Biblia ebraicä in fafa celei de a treia pärfi numitä Ketubim. In Sep
tuaginta ea se gaseóte, la fei, tot in fruntea celei de a treia parti, cea
a «cärfilor didactice». In Vulgata ea se gaseóte dupa cartea Iov.
In Biblia ebraicä, cartea se numeçte Sefer Tehlim, forma de plural
neregulat a substantivului feminin tehlilah (rädäcina halal = a lauda),
ceea ce indica $i mai ciar unul din genurile psalmilor : psalmi de lauda.
Cuvintul care exprima nofiunea de psalm este mai degraba mizmor
(rädäcina zamar : a cinta cu acompaniament), desemnind un poem cin-
tat $i acompaniat de un instrument cu coarde. Acest instrument se ga
seóte menfionat in 57 de psalmi f.
Septuaginta folose$te denumirea de Psalmi sau de Cartea psalmi
lor, denumire folositä si de Mintuitorul in Noul Testament (Luca XX,
13 ; XXIV, 44 ; Fapte I, 20). Numai in Codex Alexandrinus este numitä
âXx^ptov (termen prin care se indica un instrument muzical). Biblia la-
tinä ezitä íntre aceste douä forme, adicä intre Cartea Psalmilor $i Psal-
tire, folosindu-le cind pe una cínd pe alta12.
1. Dictionnaire encyclopédique de la Bible, Paris-Tournai 1960, p. 634.
2. Ibidem.
i
9
STUDII $/ ART ¡COLE 479
a. Genurile literare din Psalmi.

In toate limpurile s-a afirmat despre psalmi ca sint inspirati, dar ca
sìnt de genuri diferite. Chiar denumirea fiecarui psalm de lauda, de cin
tare, de multumire etc. indica deslul de dar aceasta diversitate. In ultima
perioadà unii teologi s-au ocupat de aceasta problema, a clasificàrii lor.
In acest sens s-a facut o munca de comparare a celor 151 de psalmi cu
un mare numàr de fragmente «poetice» asemanàtoare, imprestiate in
alte parti ale Sfintei Scripturi 3.
Astfel in cintarea lui Moise (Exod XV), a Anei (I Regi II), a lui
David (II Regi XXII), gasim asemànari cu psalmul XVII, tot la fel in
Iona cap. II ; rugaciunea lui Iezechia (Isaia XXXVIII, 9—20) ; a lui Tobie
(Tobit XIII); cintarea luditei (Iudita XVI); fàra a socoti «florilegiul»
din I Paralipomena XVI, 8—26 ; si cinturile din Noul Testament (Luca
I, 46—55; 67—79), adica cintarea Mariei si cìntarea preotului Zaharia,
tatàl Sfintului Ioan Botezàtorul.
In cartea Iov se gàsesc numeròase pasaje care apartin psalmilor de
umilintà (Iov X, 1 ; 23—14; 22; 16; 6—17 ; 9 etc.), alte pasaje, psalmilor
de lauda (Iov V, 9 si IX, 3—13 etc.).
In carile profetice gasim similitudini cu psalmii de umiliala in le
renda XIV, 16; 7—9; 19--22; Isaia LXIII, 11—13; Miheia VII, 7—10;
de lauda in Isaia XII, 25; 1—25; 26; 1—19; 42, 10—12; 49, 13;
52, 9—10.
La toate acestea trebuie sa mai adàugam si bogata literatura iudaicâ
necanonica, in mod special «Culegerea» celor 18 psalmi ai lui Solomon,
datind de prin anul 64 inainte de Hristos, precum $i cele descoperite la
Qumran si care aparfineau gruparii esenienilor. Comparind psalmii cu
poezia religioasà a popoarelor vecine israelifilor, in special cu literatura
sumerianà $i ugarita, textele religioase asiro-babiloniene, vom putea sa
intelegem mai bine psalmii. Cu siguranfa cà nu vom gasi la popoarele
vecine sursa (izvorul) poeziei biblice, nici nu vom descoperi analogii
prin care sa explicàm geneza psalmilor, aceasta comparatie a unui con-
text vast permite sa $tim mai bine únele caracteristici si de a le aprecia
originalitatea incomparabila.
Prima distincte care se impune este cea ìntre psalmii individuali
Si psalmii colectivi (adicà psalmii cìntati de ìntreaga colectivitate). Me-
diul normal in care se dezvoltà rugaciunea este cultuì. Psalmii colectivi,
suit psalmi liturgici, folositi la sarbàtorile si la slujbele cultice4.
1) IinnuI (genul liric) 5. Genul imnului se ìntìlneste in toatä isto
ria poeziei religioase6, de la cìntarea lui Mariam (Exod XV, 21) si cìn
tarea Deborei — numai partial — (Jud. V), pina in Noul Testament
linde binecuvìntarea si preamärirea sìnt tot imne inspirate din vechea
poezie biblica. Genul acesta se gäseste ìntr-o buna parte din psalmi, ca
de exemplu : Ps. 8 ; 19 ; 29 ; 33 ; 67 ; 100 ; 104 ; 105 ; 111 ; 113 ; 136 ; 145 ;
3. Introduction a la Bible, Tome II, Introduction critique à TAncien Testament,
sous la direction de Henri Cazelles, Paris, 1973, p. 492. 4. Ibidem, p. 493.
5. F. Crüsemann, Studien zu Formgeschichte von Hymnus und Danklied in Israel,
NVukirchen, 1969, p. 17.
6. Pr. Prof. VI. Prelipcean, pr. prof. Nicolae N eaga çi pr. prof. Gh. Barna, Studiul
Yechiului Testament, manual pentru Institutele teologice, Bucureçti, 1955, p. 212.
\
480 9
MIT EOPOL1A OLTENIEI
146 ; 147 ; 148 ; 149 ; 150 etc. Ceea ce-i caracteristic este tomai de lauda,
màrire, $i mai ales faptul cà aceastà lauda este cu totul dezinteresatà.
Imnul este ìnainte de toate teocentric. E1 se indreaptà càtre Iahve $i
càtre marirea Sa ; el este expresia unei religii pure.
Pe de alta parte dintre toate genurile psalmilor, imnul prezinta
structura cea mai ferma $i cea mai constantà. In introducere se exprima
in citeva cuvinte, invitala de a lauda pe Iahve. Se folose$te in mod
obi$nuit un imperativ plural, dupa care urmeazà menfionarea celor care
sint invitati sa se uneascà in lauda («Laudati, copii pe Domnul», «Lau
dati pe Domnul toate neamurile»...). Invitala poate sa fie exprimatà de
asemenea, sub o alta forma, la prima persoanà, sau la viitor etc.
Dezvoltarea temei cuprinde mai pe larg motivele laudei. Sint in-
troduse in generai prin «pentru cà» (ki), sau printr-o formula analoagà,
uneori prin participii sau prin propozifii relative. Se arata $i se descriu
atributele lui Dumnezeu, se povestesc faptele ìnalte ale lui Iahve fàcute
poporului israelit sau celorlalte neamuri. Toate acestea se exprima cu
o mare varietate de forme literare : exclamafii sau interogafii, uràri de
bine sau binecuvìntari, repetind ideile sau formulele din introducere.
Iahve, este in generai, obiectul direct al acestei laude ; lauda pe care
0 adresam lui Dumnezeu trebuie sa fie unita cu glorificarea templului sau
a cetàfii sfinte, càci sint imne adresate $i cetani Sionului (Ps. 48, 84 etc.).
Imnurile se termina, in generai, printr-o scurtà concluzie, care este
fie reluarea introducerii $i se face fie mai ampia, fie mai simplà ; fie
se constituie dintr-o singurà expresie de binecuvintare, de rugàciune ;
fie un simplu «laudati pe Iahve», sau «pentru totdeauna» $i care poate
fi zis de càtre toatà mulfimea 7. Pentru a ne face o idee asupra acestei
diversitàfi de ton este suficient sà comparàm citeva imnuri : Psalmii
VII, XVIII, XXVIII, CHI. (Astfel Psalmul XXVIII este un fel de «po-
melnic» al Dumnezeului furtunilor. Dupà o scurtà invitafie de a cinstì
màrirea lui Dumnezeu (v. 1—2), automi enumerà $i descrie manifestàrile
proprii (caracteristici) ale «glasului Domnului», care fac £à stràluceascà
màrirea Lui, iar creatura se ìngrozeste (v. 3—10). In sfir$it in concluzie
(v. 11) se menfioneazà poporul Israel, càruia Dumnezeu i-a rezervat
binecuvìntarea Sa. Unii dintre autori considerà acest psalm ca fiind
unul dintre cei mai vechi psalmi. Ei ii cautà originea sau modelul
intr-un foarte vechi imn cananean. Trebuie sà se menfioneze cà acest
«imn atit de vechi» a fost curàfat cu multà atenfie de toate urmele poli-
teismului $i a fost adaptat cultului lui Iahve, fie prin corectarea detaliu-
lui, fie prin adàugiri8.
Psalmul XVIII este inchinai frumusefii cerurilor, in mod special
soarelui ; anunfà de asemenea $i màrirea lui Dumnezeu (v. 2—7). El se
terminà printr-o lungà meditale, poate prea tardivà, asupra Legii, care
stràluce^te ?i incàlze^te sufletele. Dar cel mai mare psalm cosmic este
psalmul CHI. El a fost comparai cu celebrul imn al lui Amenophis IV.
De asemenea, se pot face comparaci cu anumite pasaje din. Genezà cap.
1 $i Iov XXXVIII. Punctul de piecare in toate cele trei texte este ace-
ia$i : contemplarea naturii prin omul dotat cu simful observafiei ; el des
coperà in lume ordinea $i armonia. In Genezà, cap. I, expunerea este
7. Henri Cazelles, op. cit., p. 495. 8. Ibidem.
STÜDII Ç/ ARTICOLE 481
directà, in prozà ritmata. In Iov 38—40 se foloseste genul epic, reali-

zindu-se o «teodicee», tabloul entuziast al maririi lui Dumnezeu se rea-
lizeaza prin minunàlia creatiei. Psalmul CIII pare sa lina linia de mijloc
intre aceste douà genuri. E1 nu are ràceala expozitivà a primei expuneri
a creatiei, nici fantezia càrtii Iov. Psalmul este cel mai reprezentativ
pentru demonstrarea poeziei lirice religioase. Automi se adreseaza lui
Dumnezeu $i Lui ii exprima admiraba sa pe màsurà ce el descrie lu-
mea vàzutà, cu un rar simt al pitorescului, al culorii si al ,mi$càrii. Farà
ìndoialà, in concluzie se face aluzie la ràutàti, deci la dezordinea exis-
tentà in lume (v. 32—35). Dar tóate acestea sint trecàtoare ; automi
psalmului CIII este un optimist. E1 intelege si iubeste natura, animalele
sàlbatice, chiar $i cataclismele : tóate sint pentru el un mijloc de a se
ridica càtre Dumnezeu 9.
Se mai poate vorbi de imne «omene$ti», care se ocupà mai mult
de om, decit de lucruri, de drumul lui càtre Dumnezeu, direct, fàrà mij-
locirea altor creaturi.
In psalmul Vili ne este mentionatà màrirea Domnului Cel ce
este mai presus de ceruri (v. 2), si cà privind la opera lui Dumnezeu
de pe cer, luna si stelele (v.4), poti ajunge la contemplarea omului creat
«cu putin mai mie decit Dumnezeu» (in únele editii este scris : «cu putin
mai mie decit pe ingerì»), pus stàpìn al creaturii (v. 6—9).
Psalmul CII se aseamànà cu psalmul CIII prin identitatea formulelor
din introducere si din concluzii. Dar cei doi psalmi diferà in atitudinea
celor doi autori. Unul este un poet al naturii, actioneazà din interior
spre exterior, din lume càtre Dumnezeu, altul opereazà numai cu natura,
mobilul observatiei sale este lumea spiritualà si cea omeneascà. Màri
rea lui Dumnezeu o vede in umilinta umanà $i in tóate manifestàrile
milei dumnezeiesti. Mai putin poetic decit psalmul CHI, psalmul CII se
impune prin adincimea sa psihologicà si religioasà. In acesti psalmi se
gasesc numeroase aluzii cu privire la templul si prezenta divinà. Indi-
carea anumitor acte liturgice : inchinàri, spàlàri pe mìini, aluzii la anu-
mite procesiuni, la jertfe — tóate acestea puse in raport cu amimi te
descrieri ràzlete din cuprinsul càrtilor istorice sau profetice, ne vor
ajuta sà determinàm, mai usor, contextul liturgie unde au luat nastere
Si unde au fost folositi acesti psalmi. Din nefericire nici un ritual vechi
nu ne acordà sansa de a intra si mai mult in detalii. Se $tie, doar, din
surse recente cà psalmii CXII—CXVIII, erau rostri cu ocazia celor trei
mari serbàri de peste an, iar in mod particular in timpul sàrbàtorii pas
cale (Matei XXVI, 30 ; Marcu XIV, 26) 10.
2) Psalmii de tínguire (jale). Se pare cà termenul tìnguire 11 exprima,
fàrà a descoperi detalii ale psalmilor, «tornii» cu care se róstese aceste
rugàciuni. Tinguirile sint de douà feluri : colective si individuale (Psalmii
II, V, XIII, XXI, XXIV etc.). Eie nu se deosebesc decit numai prin par-
ticularitàti gramaticale, pentru cà nu se pot considera tìnguiri individuale
cele care se exprimà cu singularul. Rugàciunile individuale sint folosite
la scarâ de rugâciune «nafionalâ» (Ps. XXI, XXVII, CI). Pe de altà parte
cei care erau rostiti de càtre un reprezentant al comunitàtii, de un slu-
9. G. Nagel, A p ro p o s de ra p p o rts du P sau m e 104 a v e c d e s te x te s é g y p tie n s ,
Tübingen, p. 1950, p. 395—403. 10. Henri Gazelles, op. cit., p. 497.
11. Ibidem . »
a
\
jitor al templului, un profet sau rege, puteau sä imbrace un vermint apa

ren! individual, in timp ce cuprinsul lor este indiscutabil colectiv (Ps.
LXXVIII). Ceea ce caracterizeaza acest gen este reacia sufletului reli
gios, generala de nenorociriie care se abat asupra omului. Poporul evreu,
prin israelitii sai pio$i, se intoarce catre Dumnezeu pentru a-I aräta
nenorociriie de care este cuprins $i sä-I cearä ajutor.
Structura tinguirilor este asemänätoare cu cea a imnelor. Introdu-
cerea este mai mult schifata. Ea cuprinde un apel al lui Dumnezeu, ex
primât printr-un vocativ, amintind de bunátatea lui Dumnezeu pe care
o arata catre cei credincio$i Lui 1213*.
Spre deosebire de imnuri dezvoltarea temei este totdeauna $i per
sonali!. De obicei se descrie marturisirea miei slábiciuni. Pentru aceasta
se exprima la persoana íntíi singular. Uneori tínguirile se termina
prin a arata släbiciunile celui care se roagä, afirmind totodatä cä ni-
meni altul nu-1 poate mintui decit Iahve. Majoritatea timpului cere :
«Scoalä-te Doamne, mintuie$te-ne» (Ps. XXIV, XXV, XXVII). Adesea el
descrie motívele pentru care cere aceastà interventie din partea lui
Iahve, $i aceasta se datore$te pe de o parte atotputerniciei lui Iahve,
atotbunatatii Lui ; pe de alta parte datorità neputinfei celor care se
roagä 15.
încheierea exprima in mod obisnuit bucuria cä rugäciunea lor a
fost ascultatä. Psalmul L face parte din aceasta categorie. El este un
apel la umilintä, insistind ìndeosebi asupra päcatului sävir$it (v. 5—
8), asupra iertärii cerute $i açteptate (v. 3—4; 9—14), cu räsunätoarea
precizare, «inima curata zide$te intru mine, $i duh drept înnoieçte ìntru
cele dinlàuntru ale mele».
In cele mai multe cazuri, ace$ti psalmi, mai ales tinguirile indivi
duale, lasa pe comentatori in incertitudine atunci cìnd este vorba de
a preciza dusmanii psalmistului $i impotriva cui fac apel atunci cìnd se
adreseazà lui Iahve 1A. 4
3) Psalmii de multumire 15. $i aici, ca $i in cadrul psalmilor de tin-

guire, genul este reprezentat mai ales in domeniul evlaviei personale
(Ps. XVII, XXXI, XXXIII, XXXIX etc.). Rugàciunea fierbinte de mul
tumire, in colectiv, nu cuprinde decit in jur de cinci sau $ase psalmi
(Ps. LXV, LXVI, CXXIII, CXXVIII). Psalmii de multumire tm uneori fie
de imn fie de tìnguire. Pe de o parte atitudinea credinciosului se ex
prima de regulà prin cuvinte de lauda. In introducere se pare ca folo-
sesc aceleaî mijloace ca la imnuri «Eu voi cinta» ; «Voi lauda» ; «Stri
gati lui Dumnezeu». Ei se adreseaza atit lui Dumnezeu, obiectul multu-
mirii, cìt $i comunitàtii, luata fie ca màrturie sau cu scopul de a se uni
cu psalmistul. Cuprinsul este de obicei narativ. Psalmistul aminte$te des-
pre intervenfia mintuitoare a lui Dumnezeu. Acesta este elementul ori
ginai al psalmilor de multumire : proclama puterea lui Iahve, El aduce
biruinta celui care I se marturise$te. El se termina de obicei printr-un
ton asemanator imnului.
Concluzia, atunci cind exista, exprimà probleme care se vor rea-
liza in viitor. Uneori ea este o simplà formula de binecuvìntare.
12. C. Westerman, S tru k tu re und G esch ich te d e r K la jc im A.T., Munich, p. 266.
13. W. Beyerlin, Die R etiu n g d er B e d rän g ten in den F u n d sp salm e n d e s E ibzein en ,
Göttinge», 197,0, p. 125. 14. Ibidem . * 15. F. Crüsemann, op. cit., p. 265.
STUDII £/ ARTICOLE 483
Exemplu de psalm de multumire se poate cita psalmul XXIX, care

se ames teca cu preamárirea lui Dumnezeu. De asemenea psalmul
XXXIX care se amestecá cu preamárirea lui Dumnezeu. De asemenea
psalmul XXXIII in prima sa parte (v. 1—11) este un psalm de multu
mire. Psalmii de multumire, ar fi luat nastere, dupa unii exegeti, in ca-
drul ceremoniei comemorative, cu ocazia unor sárbátori anuale, aniver-
sári de victorii etc.1617.
4) Psalmii ímpáráte$ti. La drept vorbind acest termen descoperá
douá genuri total diferite : psalmii care sárbtoresc pe regele lui Israel si
psalmii impárátiei lui Iahve. Importanta unei «ideologii regale» 17 in
religia lui Israel explica de ce, in cei mai multi psalmi (Ps. II, XIX, XX,
XLIV, LXXXVIII, CIX, CXXXI), persoana regelui ia o infatuare cu totul
particulará.
Originea acestor psalmi trebuie cáutatá in timpul alegerii lui David
de Dumnezeu pentru a conduce poporul evreu. Acest context larg a dat
loe la ceremonii religioase sau la intronizári de regi, cásátorii regale,
ungeri de regi — tóate acestea au creat cadrul in care s-au dezvoltat
Si au fost folositi acesti psalmi impárátesti. De aici se explica numeroa-
sele aluzii la ungeri, marsuri victorioase, intrarea in templu sau in
palat, intronizári, aclamatiile poporului.
In Psalmul CIX se disting trei párti: o «precizare» a lui Iahve care
anuntá si proclamá privilegiile regelui si victoriile sale (v. 1, 2) ; ur-
meazá o dublá explicare, despre puterea impárateascá (v. 2—3) si des-
pre cea sacerdotalá «dupá rinduiala lui Melhisedec» (v. 4) ; in sfirsit se
proclamá consecintele : victorii, máriri (v. 5, 6).
Psalmul XLIV, unic in genul sáu, este un epitalam (o oratie de
nuntá), compus cu ocazia unei nunti regale. El cuprinde douá párti ;
in prima se ocupá de rege (v. 3—9) $i in a doua de reginá (v. 9—18),
avind o introducere *si o incheiere.
Psalmii imparáfiei lui Iahve sint reprezentati intre altii de cátre
psalmii XLVI, XCII—XCVIII. Repetarea exclamatiei «Iahve impárá-
teste» (XLVI, 8) ; «ímpárátit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu §ade
pe tronul cel sfint al sáu» (XCII, 1; XCV, 10; XCVIII, 1) si multe
alte detalii, fárá a vorbi de un «colorit israelit» si de un «aspect cos
mic», a fácut pe unii exegeti sá postuleze existenta unei «sárbátori a
intronizárii lui Iahve», sárbátoritá de Israel cu ocazia unui nou an.
Acesti psalmi au de cele mai multe ori si un aspect eshatologic 18.
5) Psalmii mesianici. íntr-adevár regele este reprezentantul unei
dinastii, el este obiectul avantajelor pe care i le face Iahve. Unii psalmi
insistá asupra slavei casei lui David .si a reprezentantilor ei. Ei cintá
márirea lor in termeni care vádesc stilul de la curtile oriéntale. Acesti
psalmi se ocupá de un «rege al viitorului», a «cárui imparátie nu va
avea margini» (Isaia IX, 6). Profetiile acestor psalmi s-au implinit in
persoana Mintuitorului nostru Iisus Hristos (Matei XXI, 42; Ps. CXVII,
22—23). «Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, a ajuns sá fie in capul
unghiului» (XXII, XLIV; Ps. CIX). «Zis-a Domnul Domnului Meu : sezi
16. Henri Cazelles, op. cit., p. 501—502.
17. Jean de Fraine, V a s p e c t r e lig ie u x d e la r o y a a té is r a e lit a , Roma, 1954, p. 215.
18. Henri Cazelles, op. cit., p. 503.
484 MIT POPOLI A OLTENIEI
de-a dreapta Mea, pîna ce voi pune pe vrâjmaçi açternut picioarelor

Taie» ; apoi loan XIII, 18, Ps. XL, 10 ; Fapte II, 25—28 ; Ps. XV, 8—11 ;
II, 32 ; Ps. CIX, 1 etc. contorni Luca XXIV, 44 : «...trebuie sa se împli-
neascâ tóate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci çi
în psalmi» 19.
6) hnnele Sionului. Imnele de marire a Sionului sînt în mimar de
cinci (Ps. XLV, XLVII, LXXV, LXXXVI çi CXXXI). Acestea sînt im-
nuri, dupa compozifie clasica, dar sînt centrate pe o structura origi
nala. Aceçti psalmi declara alegerea Sionului — de catre Dumnezeu —
ca loc privilégiât de prezenfa Sa çi ca centru al cultului Sàu. Ei cuprind
expresii sentimentale de adorale, de marturisire a poporului Israel. Ei
fac menfiuni cu privire la aducerea Chivotului Legii, la alte fapte isto-
rice care menfioneazà privilegiile Sionului. In trei din cei cinci psalmi
(Ps. XLV, XLVII çi LXXV) apar perspective eshatologice : în Sionul
ideal, psalmistul vede deja Ierusalimul mesianic ; acolo unde popoarele
vor merge sa caute mìntuirea (Isaia LX; LXII ; LXVI, 10—16) 20.
7) Psalmii didactici çi psalmii de ìnfelepciune. Aceçti psalmi ìn ìn-
tregime deosebifi de ceilalfi, par mai degrabâ sa fie folosifi ìn scopuri
didactice decìt ìn cult. Aceçti psalmi sînt caracterizad prin particulari-
tàfi de forma çi de fond. Se poate vorbi ìn cadrul lor de forma antolo
gica. Pe de alta parte ei folosesc procedeele compozifionale tradifionale,
utilizate în çcolile de scribi, ìn mod special procedeul alfabetic (Ps.
Vili, IX, XXIV ; XXXIII- CX ; CXL; CXVIII ; CXLIV). Obiectul lor este
Legea, înfelepciunea, viafa morala etc. In ei se gâsesc uneori çi digre-
siuni istorice, reflexe morale 21.
8) Alte genuri 1iterare. Mai exista Psalmi profetici, Psalmi de bine-
cuvîntare çi Psalmi de blestem. Temele acestor psalmi apar de mai multe
ori. Dar aceçtia nu sînt tratafi cu destulà forfa pentru a se putea vedea ìn
ei unul din genurile literare mai mult sau mai putin autonome 22.
b. Aspecte doctrinare in Psalmi.

Este destul de greu sa vorbeçti despre doctrina Psalmilor. Doctrina
exprimata ìn psalmi este o sinteza a ìntregii Biblii, care vorbeçte des
pre Dumnezeu, despre om, despre cult çi templu, despre Providenta,
ingerì, Mesia etc.
1) Dumnezeu. Dacâ imnul este forma literara cea mai caracterís
tica a psalmilor çi poate cea mai veche çi mai des folositâ, atunci putem
spune ca Dumnezeu este tema cea mai frecventa. Tóate imnurile se
adreseaza lui Dumnezeu. Se poate spune ca eie se adreseaza numai lui
Dumnezeu çi ne vorbesc numai de El. Tofi oamenii sînt chemafi sa se
întoarcâ câtre El çi sâ-L laude. In psalmii de tînguire çi in cei de mul-
fumire raportul dintre Dumnezeu çi lume este exprimât într-un stil mai
variât. Antropomorfismul este destul de frapant aici, pentru ca nu se
poate vorbi despre Dumnezeu fara anumite imagini umane 23. Cu tóate
19. Ib id e m , p. 506. 20. Ib id em . 21. Ib id e m , p. 507.
22. E. Lipinski, M e s s ia n is m e et P sa u m e s d e c o n g r a tu la tio n , R.B. 1968, p. 321—367.
23. H enri C azelles, op. cil., p. 520.
acestea poporul Israel stia ca Iahve «este Dumnezeu $i nu om» (Osea

XI, 9).
2) Dumnezeu este unul. Acesta este punctul de piecare al tuturor
rugàciunilor israelite 24. Pe fiecare pagina a Psaltirii este aràtatà marirea
lui Dumnezeu, caracterul Lui impecabil, superioritatea Lui in compa
ratie cu idolii care nu au existenta reala (Ps. CXXXIV, 15—18; LXXX,
10), pentru cà Dumnezeu este «Dumnezeul dumnezeilor» $i «Domimi
Domnilor» (Ps. CXXXV, 2—3). Chiar daca Dumnezeu este in ceruri
(Ps. CHI, 2—4 ; CXIV, 3) $i «S-a suit peste cerul cerului» (Ps. LXVII,
34), E1 continua sa stea in legatura cu omul. Dumnezeu este creatomi
cerului $i al pamìntului (Ps. VII, XXXII, CI, CXXVI). Stapìnirea Lui cu-
prinde vernicia (Ps. CXIV, 13). Intreg universul cinta màrirea lui Dum
nezeu (Ps. XVIII, LXXXVIII, XCII, CX, CXLVI, CXLVII). Cel ce tàgà-
duie$te pe Dumnezeu este un om nesocotit (Ps. XIV, 1).
3) Dumnezeu este atotputernic 25. Marile evenimente ale trecutului
sìnt evocate adesea astfel ; ie$irea din Egipt (Ps. CXIII, CXLVI, 2—4) mu
tarea sicriului Legii (Ps. LXVII, CXXXI) $i dàrìmarea templului (Ps.
LXXIII, LXXIX) intoarcerea din exil (Ps. CXXV).
.4) Dumnezeu $i raportul lui cu omul. Dumnezeu este drept in tóate
lucrurile Sale (Ps. IX, 1—5). Dumnezeu va judeca pe cei necredincio$i
(Ps. LVIII, 11) $i I$i va arata totodatà atit atotputernicia Sa cit $i buna-
tatea Sa (Ps. XVII), fata de pacatoci in general. E1 pedepse$te pe cei ne-
credincio$i $i mintuieste pe cei smeriti (Ps. Vili, 10; XLV, 7) 26. Bunà-
vointa dumnezeiasca $i dragostea dintre oameni sint exprimate de-a
lungul ìntregii Psaltiri 27.
5) Omul. Cu privire la om, psalmi?tii amintesc doua mari adevàruri,
Si anume : inalta demnitate a omului, privit drept cununà a creaturii si
tnemurirea sufletului (Ps. Vili, 3—6). Inalta demnitate a omului reiese din
insu$i actul creatiei, fiind creat in chip special de Dumnezeu. De aici
decurge grija deosebità cu care Dumnezeu inconjoara pe om. Pe de alta
parte, omul este, descris ca o fàpturà slaba, nascut in pàcat (Ps. L, 7).
Fara ajutorul lui Dumnezeu omul se pierde (Ps. XXXIII, 13; LXXIII, 27).
Numai Dumnezeu il aiuta sä mearqä pe calea binelui (Ps. V, 9 ;
XXXVII, 23).
6) Dreptul Vechiului Testament, adica omul cuvios, care träie$te dupä
voia lui Dumnezeu si care sta in strinsa legatura cu El, are constiinta
nevinovatiei sale (Ps. XXIII, 4 ; LXXIII, 28).
7) Ingerii. In psalmi se vorbeste de mai multe ori despre ìngeri. Ei
sint descrivi ca servitori ai lui Dumnezeu, care indeplinesc poruncile Lui.
Natura ingerilor nu se explica numai de aproape (Ps. XCI, 11 ; Mafei
Í V , 6 ) 28. • •
8) Cultul $i Templul. Toti psalmii au fost introduci in cultul liturgie

¿il Bisericii. Trebuie sa amintim de psalmii care evocau sentimentele
israelitului credincios, urcat la Ierusalim pentru a adora pe Iahve. In
<ice?ti psalmi (CXIX—CXXXIII) sint exprimate sentimentele pe care le
—~ T
4~ "
24. Vi. Prelipcean, N. Neaga..., op. cit., p. 221. 25. Ibidem . 26. Ibidem .
27. Henri Gazelles, op. cit., p. 521. 28. VI. Prelipcean, N. Neaga, op. cit., p. 222.
Mri ROPOLIA OLTENIEI
simle pelerinul la vederea Ierusalimului (Ps. CXXI), serbârile liturgice

de acolo (Ps. CXXXIII) 29.
*
♦
A$a dupa cum am vâzut, Psalmii au o mare varietate de genuri. De

aici rezultâ marea dificúltate de a face ordine într-un cîmp atît de vast.
Este-vorba de o muncâ de titan pentru a clasa Psalmii dupa originea
lor, dupa forma sau obiectul lor. Sa creezi o lume vie avînd la baza ele
mente inspirate precum $i caractère eterogene, sa alcâtuieçti diviziuni,
tóate acestea asemenea unui drum într-o padure inca neexplorata i$i
care presupune un act de curaj.
Psalmii au fost $i râmîn pururi izvoare nesecate de învàtâturâ pen
tru viafa veçnicâ. Comparatine, metaforele, epitetele, analogiile, perso-
nificarile $i tóate celelalte figuri de stil fac din Psalmi adevârate pagini
de poezie biblica inspirata, care incinta pe cel ce-i citeçte. Dar mai presus
de tóate, Psalmii, indiferent dacá pot fi cuprin$i sau nu in unul din genu-
rile analizate mai sus, constituie balsamul de mult prêt cu care o data în-
váluit sufletul credinciosului, trece dincolo de spectrul sensibil al lumii,
in sferele* siderale pátrunse de «Transcendenta» care ne transcende $i
pe noi.
Este ciar câ Psaltirea nu cuprinde mimai istorisiri comunicate cu
scopul de a fi cunoscute, ci in ea se gaseóte o invitatura care îndreaptâ
viata spre virtute.
Drd. SIMION TODORAN
«
s
29. Henri Cazelles, op. cit., p. 520.
t
PAGINIPATRISTICE
SFÍNTUL VASILIE CEL MARE,

DESPRE PORUNCILE LUI DUMNEZEU,
SI DESPRE 1MPLINIREA PORUNCII
DE A IUBI PE DUMNEZEU 1
/
a. Despre ordinea in enumerares poruncilor lui Dumnezeu.
De vreme ce Sfinta Scripturá ne-a dat putinta sá íntrebám despre
acest lucru, noi trebuie, sá fim inváfati mai inainte de tóate, daca este
vreo ordine $i rinduialá in prezentarea poruncilor lui Dumnezeu, a$a
íncit sá $tim dacá cutare poruncá este prima, dacá cutare poruncá este
a doua $i a$a mai departe ? sau, dacá tóate poruncile divine sint cuprinse
únele íntr-altele ?i tóate i$i dobindesc aceea$i cinstire in ceea ce prívente
párerea despre putérea sau intiietatea lor, in a?a fel incit, oricine ar vrea
sá le prezinte, sá aibá dezlegarea sá ínceapa de unde vrea, ca $i cu un
cerc pe care il íncepi de unde vrei.
íntrebarea noastrá este veche $i a fost pusá de mult in Evanghelii,
atunci cind un ínvájator al legii a venit la Domnul $i I-a zis : «Inváfáto-
mle, care este prima poruñea, in Lege ?». $i Domnul a ráspuns : «Sá iu-
be$ti pe Domnul, Dumnezeul táu; din toatá inima ta, $i din tot suiletul
táu, $i din tóate puterile tale $i din tot cugetul táu».
Aceasta este prima $i marea poruncá. lar a doua, la fel ca aceasta :
«Sá iube$ti pe aproapele táu ca pe tiñe ínsuti» 2. Aladar, ínsu$i Domnul
a stabilit ordinea in poruncile Sale. El a stabilit cá prima $i cea mai mare
poruncá este aceea care prive$te iubirea fafá de Dumnezeu, iar cea de a
doua, ca ordine, dar la fel ca aceasta, mai bine zis cea care o comple-
teazá pe prima $i care este strins legatá de ea, este poruñea privitoare
la iubirea fafá de aproapele. Aladar, din cele spuse, ca $i din alte ase-
menea cuvinte, care se gásesc in dumnezeie$tile Scripturi, sá cáutám sá '%
aflám care este ordinea $i insu$irea in tóate poruncile Domnului.

1. Reguli morale, pe larg trátate (intrebarile I—II) in Colectia Migne, P. G. vol,
XXXI, Col. 905—916. 2. M ate i XXII, 36—39.
b. Despre iubirea faja de Dumnezeu. Despre iubirea faja de Dumne-

zeu $i despre faptul cà in oameni, in mod natural, exista o inclinare pu-
ternicà pentru indeplinirea poruncilor lui Dumnezeu.
A$adar, mai intii sa stàm de vorbà despre iubirea fata de Dumnezeu.
Cà trebuie sa iubim pe Dumnezeu, noi am auzit dar sa càutàm sa ìnvàtàm
acum, cum s-ar putea indeplini aceastà poruñea, farà sa gre$im.
1) Iubirea fata de Dumnezeu nu se invatà, ci se $tie ìli mod naturai.
Noi nu am invàtat de la altul cum sà ne veselim de luminà, sau cum sà
pretuim viata $i nici nu ne-a invàtat cineva sà iubim pe cei care ne-au
nàscut sau pe cei care ne-au crescut. Tot a$a deci, sau chiar cu mult mai
mult, invàtàtura despre dorinta sau iubirea de Dumnezeu nu este ceva
din afarà, ci odatà cu alcàtuirea fiinfei omene$ti, a fost introdus in noi
un logos spermaticos, adicà un principiu care confine in sine puterea de
a crea sau a na$te.
Acest principiu posedà, prin propriile puteri, pornirile speciale spre
actiunea de a iubi. Cind $coala cre$tinà, adicà $coala poruncilor lui Dum
nezeu, a prins acest principiu, 1-a fàcut sà creascà, cultivìndu-1 cu grijà
$i alimentìndu-1 cu bunà ^tiinfà, ducìndu-1 spre desàvir$ire cu ajutorul
harului lui Dumnezeu.
De aceea, $i noi, infelegind stradania voastrá, necesará pentru atin-
gerea scopului, cu ajutorul dat nouá din bel$ug de Dumnezeu $i cu aju
torul pe care ni-1 dafi voi prin rugaciunile voastre, sá ne straduim sá
aprindem scinteia iubirii fafa de Dumnezeu, scinteie ascunsá in voi, dupa
puterea cea data vouá prin Duhul Sfint.
Trebuie sá $tim insa, cá virtutea este una, dar prin puterea fiecarei
porunci ea este lucrátoare $i cuprinzátoare.
«Ce7 care Ma iube$te pe Mine, zice Domnul, acela va pázi porun-
cile Mele» 3. $i iará$i : «/n aceste douá porunci se cuprind toatá Legea
$i proorocii» 4.
Acum insa, noi nu vom incerca sá parcurgem tema in tóate amá-
nuntele ei (cáci a$a am lasa necunoscutá invátátura despre porunci, in
forma ei generala $i am desfá$ura-o numai intr-o parte), dar va voi re-
aminti despre dragostea datoratá lui Dumnezeu de catre voi, atit cit
ni se pare nouá cá este cu másurá, $i cit este potrivit pentru scopul pre-
zent ,* noi am spus ceva mai inainte ?i anume cá, dupa ce ne-au fost date
tóate poruncile de cátre Dumnezeu, am mai primit de la El $i puterea
de a le indeplini $i a le cuprinde cu mintea, pentru ca nu cumva sá le
suportám cu greu, ca $i cum s-ar cere de la noi ceva mai neobi$nuit ?
§i nici sá ne ínálfám cu mindrie, ca $i cum am fi adus o contribuye in
lupta pentru virtute, intr-o másurá mai mare decit ajutorul dat de cátre
Dumnezeu. Cu ajutorul acestor puteri, lucrind in mod corect .$i cuviin-
cios, ne sávirîm viata in frica de Dumnezeu, potrivit cu virtutea cre$-
tiná, iar dacá distrugem puterea acestor porunci — prin névrednicia
noastrá — síntem tirifi pe calea viciului $i definida viciului aceasta
este : reaua folosire, adicá contra poruncilor Domnului, a celor ce ne-au
fost date de Dumnezeu, spre sávir$irea binelui; a$a precum definida
3. lo a n XIV, 23—24. 4. Ma te i XXII, 40.
«
P A G IN I P A T R IST IC E 489
virtufii, a virilità cerutà de Dumnezeu, este folosirea acestor darmi, por-

nità din pon^tiinfa cea bunà, potrivit cu porunca Domnului.
A$a stind lucrurile, la fel sa vorbim si despre dragoste. Asadar, noi
primind porunca de a iubi pe Dumnezeu, indata am dobìndit si puterea
de iubire sàlàsluità in noi, de la zidirea noastrà $i pentru aceasta, nu
trebuie sa pretindem o dovadà din afarà, ci oricine va avea putinfa sa
observe cu atentie acest lucru, el insusi de la sine insusi, si in el insusi.
Noi sìntem dorifori in mod naturai, de cele bune si frumoase, desi trebuie
sa spunem cà, foarte adesea, ceea ce este bine si frumoas i se pare unuia,
una, al tuia, alta ; de asemenea, noi avem, in mod instinctiv un sentiment
de iubire fata de ceea ce este propriu, de ceea ce este inrudit >$i de ace
lasi neam cu noi si sa ne aràtàm din plin toatà bunàvoinfa fafà de bine-
fàcàtorii nostri. Ce este deci mai minunat decit frumusefea divina ? Ce
cugetare este mai plàcutà si mai plinà de har decit aceea despre màrefia
lui Dumnezeu ?
Ce fel de dorinfà a sufletului este asa de ascufità si asa de chinui-
toare, ca aceea introdusà de Dumnezeu in sufletul curàfit de orice viciu
Si care spune dintr-o adevàratà dispozifie a sufletului : «Eu sint rànità
de iubire» 5. t
Stràlucirile frumusefii lui Dumnezeu sint intra totul de nespus si de

nepovestit ; cuvintul nu le poate infàfisa, auzul nu le poate primi. Fie
cà ai vorbi despre luminile stràlucitoare ale luceafàrului de dimineatà
— Venus — fie cà ai vorbi despre stràlucirea lunii de pe cer, fie cà vor-
besti despre lumina soarelui, toate sint nimic fatà de icoana slavei lui
Dumnezeu si sint cu mult mai indepàrtate in comparatie cu adevàrata
luminà, decit este o noapte profundà, tristà si intunecoasà, fàrà lunà,
in comparatie cu cea mai curatà luminà a unei amiezi.
Aceastà frumusete nu se poate vedèa cu oehii trupesti, dar se poate
mfelege cu mintea $i cu inima. Dacà aceastà luminà divinà a luminat
ni stràlucirea ei pe careva dintre sfinti, le-a si làsat in sufletul lor boi-
dui intepàtor al dorinfei de a iubi pe Dumnezeu; in schimb, cei plictir
siti de viafa de aici ziceau : «Vai mie, pentru cà pribegia mea prin lumea
aceasta a fost prelungità» 6. «Cind voi veni si ma voi arata iefii Domnu
lui ?» 7. $i mai ziceau si acestea : «A ma dezlega de trup, si a fi cu Hristos
oste cu mult mai bine» 8. De asemenea : «Insetat-a sufletul meu de Dum-
nezeul cel tare si viu» 9. $i iaràsi : «Acum sloboze$te pe robul Tàu,
Stàpine» 10.
Aceia, ale càror suflete au fost cuprinse de dorinfa sfintà de a se
«ipropia de Dumnezeu, suportau cu greu viafa aceasta pàminteascà, soco-
lind-o ca o ìnchisoare si astfel, ei erau de nestàvilit in pornirile lor spre
Dumnezeu. Acestia, pentru cà aveau o poftà nesàfioasà de a contempla
Irumusetea divinà, se rugau neincetat, ca aceastà contemplare a ìncìn-
liitoarei frumusefi a Domnului sà se prelungeascà pentru toatà viafa ves
tii cà. Iatà dar, cà oamenii, in mod firesc, sint dorifori de cele bune (si
liumoase dar, in esentà, bine este ceea ce este frumos si demn de iubit.
Dumnezeu este bun ; toate insà, tind càtre ceea ce este bun ; deci toate,
I*iid càtre Dumnezeu.
C ìn ta re a C ìn tà rilo r II, 5. 6. P salm u l CXIX, 5. 7. P salm u l XLI, 21.
H. F ilip en i I, 23. 9. P salm u l XLI, 2. 10. L u ca II, 29.
I Mitropolia Olteniei — c. 195
2) Aladar, ceea ce se sàvir$e$te corect, prin voinfa noastra proprie,

libera, se cuprinde in noi, in chip firesc, numai daca cugetele noastre
n-au fost pervertite de ràutatea diavoleascà. Noi sintem ìndemnati la
iubirea fata de Dumnezeu, ca la implinirea miei datorii necesare ; ìntr-un
suflet care neglijeazà, cu voie, aceastà ìndatorire, se sàlà$luie$te cel
mai insuportabil ràu dintre tóate relele. Instrainarea de Dumnezeu $i in-
depàrtarea de El, cu du$mànie, este un ràu mai insuportabil decìt pe-
depsele a?teptate in gluma, $i starea aceasta, pentru cel ce o incearcà,
este mai grea decìt starea in care se aflà un ochi lipsit de lumina, chiar
dacà nu are durer.e, $i mai grea decìt aceea a unui animai lipsit de viatà.
Apoi, dacà pàrintii sint iubiti in mod natural de càtre copiii lor, aceasta
o dovede$te dar $i felul de comportare al vietuitoarelor necuvintàtoare
$i dispozitia sufleteascà a oamenilor, chiar din prima virstà, fata de ma-
mele lor —, noi sa nu pàrem mai lipsiti de ratiune decìt pruncii $i nici
mai sàlbatici decìt fiarele cimpului, dìnd dovadà de lipsà de iubire $i
de instràinare fata de Creatomi nostra. Pe acesta, chiar dacà nu L-am
cunoscut ce fel este, in afarà de cunoa$terea aceea pe care o avem, por-
nind de la bunàtatea Lui, avem totu$i datoria sà-L iubim $i sà-L pre-
tuim intr-un grad mult mai mare, numai pentru faptul cà am fost creati
de E1 $i necontenit sà ne tinem strìns legati de El, prin aducerea aminte
de El, a$a precum pruncii se \in strìns legati de mámele lor. Aladar,
Binefàcàtorul nostru este Cel mai distins $i mai puternic dintre toti care
sint iubiti, in mod naturai.
Aceastà stare sufleteascà de iubire nu este numai o insumiré a oa
menilor, ci este o dispozifie a tuturor animalelor, adicà este o stare co-
munà de apropiere fafà de cei care le-au fàcut vreun bine. «Boul, zice
Scriptura, i$i cunoa$te stàpinul, $i magami cunoate ieslea domnului
sàu» n. Sà ne fereascà Dumnezeu insà, sà se poatà spune $i despre noi
cele ce se spun mai departe : «dar Israel nu M-a cunoscut, poporul
Meu nu M-a infeles» 12. Cit despre un cìine $i despre multe alte animale
de acest fel, ce nevoie este sà mai vorbim despre cita bunàvoinfà i$i
arata eie fafà de cei care le hrànesc ? Apoi, dacà noi sintem convinci cà
in mod firesc, se aratà bunàvoinfà, apropiere $i prietenie fata de binefà-
càtori $i cà noi suportàm orice osteneaià, ca platà pentru cele ce ne-au
fost date, atunci, ce cuvint ar mai putea sà infàti$eze, cu vrednicie, da-
rurile primite de noi de la Dumnezeu ? Aceste daruri sint atit de multe,
ìncit eie ìntrec orice numàr ; eie sint atif de mari $i de a$a naturà, incìt
chiar i$i un singur dar primit ar fi de ajuns, pentru ca sà ne indatoreze
pe noi la toatà recuno$tinta pentru Cel care ni 1-a dat. Pe únele din
aceste daruri le voi trece cu vederea, pe acelea care, prin eie insedi se
disting prin màrime $i har, dar eie sint peste màsurà de luminoase cu
ajutorul darurilor celor mai mari, a$a precum astrele, luminate de razele
solare, sint mai stràlucitoare dar, prin eie insele, prezintà o stràlucire
mai pufin luminoasà.
Cel care lasà la o parte binefacerile cele mai mari nu mai are ràgaz
sà socoteascà prea marea bunàtate a binefàcàtorului, din existenfa bine-
facerilor celor mai mici.1
11. I s a ia I, 3. 12. Ibidem .
P A G IN I P A T R IST IC E 491
3) Aladar, sa fie trecute sub tacere : ràsariturile soarelui, mi$càrile

de rotafie ale lunii, temperatura atmosferei, schimbàrile anotimpurilor,
apa din norif care cade pe pàmint $i apa cealaltà, care teneste din pa
nimi, insali marea, intregul pàmint, cele ce se nasc din pàmint, cele
care ì$i due viaja in ape, felurile de viejuitoare care se mi$cà in aer,
rniile de specii de animale diferite, tóate cele ce au fost rìnduite pentru
slujirea viefii noastre ?
Nu este cu putinjà insà, chiar dacà am vrea, sà trecem cu vederea
un fapt, $i anume, nu este cu putinjà, pentru cel care are o minte sànà-
toasà $i o rafiune lipsità cu totul de vicle$ug, sà treacà sub tàcere harul
sau favoarea de care 1-a invrednicit Dumnezeu pe om ; este $i mai cu
neputinfà insà, sà vorbe?ti dupà vrednicie, despre faptul cà Dumnezeu a
fàcut pe om dupà chipul $i asemànarea Sa $i 1-a invrednicit de cunoa$-
terea Sa i$i 1-a ímpodobit cu rafiune, deosebit de tóate viejuitoarele, $i
i-a dat putinja sà se desfàteze de frumusefile de nedescris ale raiului $i 1-a
a$ezat conducàtor peste tóate cele de pe pàmint ; dupà aceea, cu tóate
cà omul a fost inselat de $arpe $i a càzut in pàcat $i prin pàcat a ajuns
la moarte ?i la cele ce sint in legàturà cu moartea, Dumnezeu nu 1-a privit
cu dispref.
Chiar dupà ce omul a sàvìr$it pàcatul, Dumnezeu i-a dat ca ajutor
Legea, a rinduit pe ingerì pentru paza ?i grija fajà de Lege, a trimis pro-
fefii pentru combaterea viciuìui $i pentru invàjarea virtufii $i a oprit
pornirile càtre viciu prin ameninfàri, a afìfat zelul pentru cele bune,
prin fàgàduinje $i a aràtat dar scopili fiecàruia in parte, adesea prin
persoane diferite, luind pilde din viaja u$oarà de mai inainte pentru po-
vàtiiirea altora. Totu?i, dupà tóate aceste lucràri sàvirdte de Dumnezeu
pentru noi, in tóate chipurile, stàruim incà in neascultare. Dumnezeu
insà, nu $i-a intors fata de la noi $i nu ne-a lipsit de darurile Sale.
Noi n-am fost indepàrtafi de la bunàtàtile Stàpìnului, nici n-am oprit
dragostea Lui fata de noi, chiar dacà am batjocorit pe Binefàcàtorul prin
purtarea noastrà, cu nepàsare fatà de darurile Sale de mare pret. Ceva
mai muli, noi am fost chemati din nou de la moarte $i ani fost renàscuti
de càtre Insu$i Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul Hristos ?i caracte-
rul binefacerii divine stirne^te un sentiment de admirafie mai mare :
«Caci, El, fiind in chipul lui Dumnezeu n-a socotit o rapire a fi E1 in-
loemai cu Dumnezeu, ci S-a de?ertat pe Sine, chip de rob luind» 13.
4) «Si El a luat asuprà-$i slàbiciunile noastre, $i S-a impovarat cu
suferinfele noastre, pentru ca prin suferinfele Lui, noi sà ne vindecàm» 14.
$i iarà$i : «El ne-a ràscumpàrat din blestem, fàcindu-Se pentru noi
blestem»15 $i a suportat moartea cea mai ru$inoasà, ca sà ne ducà pe
noi la viata cea intru slavà. $i El nu S-a multumit numai sà cheme pe
cei morti la viatà, dar a dàruit cu dragoste vrednicia Dumnezeirii Sale
Si a pregàtit odihna cea ve$nicà, intrecìnd orice cugetare omeneascà,
prin màretia bucuriei venità din partea Sa. «Ce vom ràsplàti Domnului
pentru tóate cite ne-a dat nouà» 16. Domnul este a$a de bun, incit nu
are nici o ràsplatà, ci este multumit numai dacá este iubit de càtre cei
ràrora le-a dàruit darurile divine.
13. F ilip en i II, 6—7. 14. [ s a ia L1II, 4. 15. Ga la te n i III, 14.
16. P salm u l CXV, 3.
Cind imi amintesc tóate acestea (ca sá-mi márturisesc starea mea
sufleteascá), eu cad intr-o oarecare spaimá religioasa $i intr-o rápire
sufleteascá infrico$átoare, ca nu cumva, indepártindu-má de dragostea
tata de Dumnezeu, dintr-o neatentie a mintii mele sau din caliza unor
preocupári dejarte, sá devin ocará $i ru$ine pentru Hristos.
Cel care ne amage$te pe noi, adicá diavolul, $i care se silente prin
momeli lume$ti, folosite cu* tot me$te$ugul, sá ne strecoare in sufletul
nostru uitarea de Binefácátorul nostru, bátindu-$i joc de noif in vederea
pierderii sufletelor noastre $i naválind in interiorul nostru, el va aduce
dispretul nostru fatá de Domnul, adicá din dispretuitori tata de' Dum
nezeu, el ne va face hulitori ai Sai.
Atunci, spre ru$inea noastra, diavolul se va lauda cu nesupunerea
$i cu lepádarea noastra fatá de Dumnezeu, chiar el, care nici nu ne-a
creat pe noi, nici n-a murit pentru noi, dar cu tóate acestea, ne-a fácut
insotitori ai lui, atit prin nesupunerea $i neascultarea fatá de Dumnezeu,
cit $i prin lipsa noastra de grija fata de pázirea poruncilor Lui. Aceastá
ocará impotriva Domnului $i aceastá laudá a vrájma$ului nostru, dia
volul, mié mi se par mai grele decit pedepsele din gheená, pentru cá
noi i-am dat du$manului lui Hristos motiv de laudá $i prilej de ináltare,
adicá i-am dat diavolului, ajutor in lupta lui impotriva Aceluia Care
a murit $i a inviat pentru noi, Cáruia, tocmai pentru aceasta Ii sintem
peste másurá de datori, precum este scris.
Dar, numai atit despre iubirea fatá de Dumnezeu, pentru cá, a$a
cum am spus mai sus, n-am avut scopul sá spun tóate despre aceasta
$i nici n-ar fi cu putintá.
Ca recapitulare, spun cá am avut scopul sá introduc in sufletele
voastre un scurt cuvint de amintire a acestei teme, care sá atHe do-
rinta diviná de a iubi pe Dumnezeu.
Traducere de Pr. Prof. NIC. PETRESCU
S
Vi
MATERIAL OMILETIC
¡91 P A S T O R A L
PREDICA LA DUMINICA A III-A DUPA RUSALII

«C à u ta ti m ai in tii im p à rà tia lu i Dum-
n ezeu $i d re p ta te a L u i , a c e s te a tó ate se
v o r a d à u g a voua» (Matei VI, 33).
In Palestina, in partea de miazànoapte a t&rii, la o depàrtare de

vreo 7 km. de tarmul apusean al lacului Ghenizaret, in apropiere de lo-
calitatea Safet, se afla «Muntele Fericirilor». Muntele are o inànime
de 560 m $i domina toatà ìmprejurimea. Spre viri are doua culmi, in
forma de coarne, de unde, probabil, ii vine $i mímele. Una din culmi
este mai inalta, iar alta mai joasa. Intre eie se formeazà un frumos pia
toli. Pe platoul de pe acest munte, departe de zgomotul $i framìntarile
vietii, in farmecul unei dimineti din mijlocul naturii, a ràsunat cìndva
cuvintul lui Dumnezeu adresat omenirii de pretutindeni $i pentru tóate
veacurile, cuvint de lumina $i de caldura pentru cei ce dórese $i cauta
fericirea $i vernicia. Aici Hristos, «lumina lumii», «$i-a deschis gura»
$i a revarsat asupra lumii o comoarà de adevàruri a caror valoare $i
necesítate ramin vernice. Eie formeazà a§a-numita Predica de pe munte
$i cuprind in esenta duhul intregii invàtàturi religios-morale a Mìn-
tuitorului.
Parte .din aceste adevàruri s-au citit in Sfinta Evanghelie de as-
làzi. Intre ele, o insemnàtate deosebità o au adevàrurile referitoare la
pronia sau providenta dumnezeiascà, pe care unii nu le infeleg a$a
cum se cuvine, alfii nu le dau nici o importanfà, iar alfii le folosesc
cu totul gre$it.
Despre aceastà parte din Predica de pe Munte, adicà despre ìnvàfà-
lura Mintuitorului referitoare la pronia lui Dumnezeu, in adevàratul ei
ínfeles, vom vorbi astàzi.
Pronia sau providenta dumnezeiascà este actiunea prin care Dum
nezeu ocìrmuie$te lumea. Ea constà in pàstrarea existentei universului
in ingrijirea ca tot ce existà in lume sà-$i atingà scopul pentru care
1
a ’fost creat. fncepind de la nenumaratele si urlacele corpuri ceretti si

pina la atomi ; de la fiintele cu cea mai simplà forma de viafà $i pina
la fiinta in care se oglindeste chipul lui Dumnezeu, adicà omul, toate,
absolut toate, viazà, se miscà si exista prin puterea si pronia lui Dum
nezeu (Fapte XVII, 28). Sfìntul prooroc Ieremia zice : Dumnezeu «umple
cerul si pàmintul» (lei. XXIII, 24), iar dreptul Iov intreabà : «cine altul,
afarà de Dinsul, ingrijeste de pàmìnt si cine conduce tot uni ver sul ?»
(Iov XXXIV, 13). Sfintuì Apostol Pavel spune : «prin E1 stau toate»
(Coloseni I, 17). «E1 fine totul cu cuvìntul puterii Sale» (Evr. I, 3) si E1
orinduieste locurile si timpurile pentru crearea fàpturilor (Fapte XVII,
26). «Cu puterea Ta, — zice rugàciunea de la Sfìntul Botez — fii fàp-
tura si cu purtarea Ta de grijà chivernisesti lumea».
Psalmistul David, referindu-se la intrefinerea viefii pe pàmìnt,
zice : «Ochii tuturor spre Tine cautà, Doamne, si Tu le dai hranà la
vreme. De-fi deschizi Tu mina saturi de bunàtàfi tot ce-i viu» (Ps.
CXLIV, 16—17).
In ce priveste grija lui Dumnezeu pentru ìntrefinerea viefii omului
Si conducerea lui spre scopul pentru care a fost creat, Mintuitorul Hris-
tos ne spune in Sfinta Evanghelie de astàzi urmàtoarele : «Nu và in-
grijifi pentru viafa voastrà ce veti mìnca, ilici pentru trupul vostru cu
ce và vefi imbraca ; au nu este viafa mai mult decìt hrana si trupul
decìt imbràcàmintea ? Priviti la pàsàrile cerului, cà nu seamànà, nici nu
secerà, nici nu adunà in hambare, si Tatàl vostru cel ceresc le hrà-
neste. Oare nu sinteti voi cu mult mai presus de eie ? $i cine dintre voi,
oricit si-ar pune mintea, poate sà adauge la statuì sàu un cot ? Iar de
vesmint de ce và ingrijiti ? Luafi seama la crinii cimpului cum cresc :
nu se ostenesc, nici torc. $i totusi và spun cà nici Solomon, in toatà
màrirea lui, nu s-a ìnvesmintat ca unul din ei. Iar dacà iarba cimpului,
care astàzi este si miine se aru'ncà in cuptor, Dumnezeu astfel o im-
bracà, oare nu cu mult mai vìrtos, pe voi, o, pufin credinciosilor ? Deci,
nu ducefi grijà spunìnd : ce vom mìnca, ori ce vom bea, ori cu ce ne
vom ìmbràca, pentru cà dupà toate acestea se stràduiesc pàginii ; stie
doar Tatàl vostru cel ceresc cà avefi nevoie de eie. Càutafi mai ìntìi
impàràtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, iar acestea toate se vor adàuga
vouà. Nu ducefi grijà de ziua de mime, càci ziua de mime se va ingriji
de sine» (Matei VII, 25—34).
Prin acestea Mintuitorul vrea sà arate cà nu-i ingàduit unui creatili
sà-si piardà timpul cu frànìintàri si griji descurajatoare despre hrana si
imbràcàmintea sa in viitor. Tatàl ceresc, care prin pronia Sa ìntrefine
viafa unor fàpturi mult mai inferioare decìt omul, are o deosebità grijà
Si pentru intretinerea viefii omului. Crestinul are ìndatorirea sà se ìn-
grijeascà de perfecfionarea sufletului, de unirea cu Dumnezeu si de
dreptate.
Nu zice Mintuitorul, prin aceste cuvinte : sa nu lucrafi pentru
hrana si imbracámintea voastra asa cum nu lucreaza pásárile cerului
Si crinii cimpului si sa asteptafi cu miinile incrucisate sa va vina min-
carea si imbracámintea de la* Domnul! Nu a spus si nici nu putea sá
spuna asa ceva Domnul, pentru ca §tmt este cá insusirea de a lucra
este o insusire naturalà a omului, insuflatà in firea sa odatà cu crea
rea : Adam «a fost asezat in raiul cel din Eden, ca sà-1 lucreze» (Fac.
t
MATERIAL OMILETIC SI PASTORAL
II, 15). Insu$i dumnezeiescul Mintuitor a vàrsat sudoarea fetei Sale in

cispra meserie de dulgher (Marcu VI, 3) $i $i-a ales Ucenicii nu din trin-
davii timpului, ci din rindul harnicilor pescari galileeni $i in intreaga
Sa invàfàturà a proslàvit hàrnicia, activitatea $i munca con$tiincioasà,
condamnind trìndàvia, vicle$ugul $i exploatarea. Iar ucenicul chemat de
Dinsul pe drumul Damascului, Pavel Apostolul, a strigai mai tìrziu
ràspicat : «cine nu vrea sa lucreze, acela sa nu mànince» (II Tes. Ili,
10). Nu ! Mintuitorul Hristos nu a spus: nu lucrati ca pasàrile cerului
$i ca crinii cìmpului, ci a spus : ih lucrarea $i activitatea voastrà zil-
nica sa nu va dati doborìti $i sa nu cadeti in robia grijilor zadarnice $i
nefolositoare, ci sa fiti liberi de ele ca pasadle cerului i$i crinii cìmpu
lui ; sa nu se tulbure inimile voastre $i sa nu va pierdeti timpul cu gin
duri descurajatoare privitoare la viitor, pentru ca toatà lumea aceasta,
cu atìt mai mult fiintele omene$ti, care au o valoare atit de mare, sìnt
in grija §i pronia lui Dumnezeu, care orìnduie$te $i sustine tóate. Cel
ce in lumea’ aceasta va munci in mod cinstit ?i va lupta pentru desà-
vìr$ire $i pentru dreptate nu va fi lasat de Dumnezeu sa moarà de
foame, cum zice proorocul : «Tìnar am fost $i iata am imbàtrinit, dar
n-am vazut pe cel drept pàràsit, ilici urma$ii lui cer$ind piine» (Ps.
XXXVI, 25). Cel care lupta pentru dreptate, pentru pace, pentru bí
nele omenirii, nu va fi niciodatà pàrasit de Dumnezeu $i nu va duce
lipsa de cele necesare viefii.
S-ar parea, $i unii chiar a$a cred cà Mintuitorul Hristos ar
fi zis, prin cuvintele de mai sus : *fifi nepàsâtori, indiferenfi, farà nici
un pian $i farà nici o grija in desfâçurarea viefii $i activitafii voastre,
pentru cà tóate se desfàçoarà a$a cum este voia Tatàlui $i a$a cum ii
este scris fiecàruia in soarta sa. Nu ! Mintuitorul n-a prédicat nepàsa-
rea, haosul $i fatalismul. Mintuitorul a çtiut cà omul este fiintà inteli-
gentà, inzestratà de Dumnezeu cu minte $i cu însuçirea de a prevedea $i
a chivernisi, a plânui $i a chibzui, a se interesa $i a se ingriji de cele
necesare viefii sale $i a societàri in care tràieçte. Aceste ìnsubri fac
parte integrantà din firea omului $i Dumnezeu nu lucreazà impotriva
firii fàpturilor Sale. Activitatea desfà$uratà de Iosif in Egipt pentru
preìntìmpinarea foametei prin màsurile luate in anii de bel$ug de a co
lecta rezervele in magaziile statului a fost sàvir$ità cu $tirea, voia $i
binecuvìntarea lui Dumnezeu. Insu$i Mintuitorul n-a fost nepàsàtor $i
fàrà grijà fafà de viitorul activitàtii Sale (Maíei IX, 37—38), fata de
soarta Ucenicilor Sài (loan XVII, 9—26), fafà de asigurarea viefii pà-
minte$ti a preaiubitei Sale marne in ceasurile despàrfirii de pe Gol
gota (loan XIX, 26—27), fafà de dezvoltarea impàràtiei ìntemeiate de
Dinsul pe pàmint.
In ìnvàtàtura Sa, Domnul n-a aprobat lipsa de grijà a fecioarelor
neìnfelepte din parabolà, nici nepàsarea celui ce $i-a ingropat talan-
tul, nici viafa trindavà $i lipsità de orice preocupare $i ideal a bogatului
la poarta càruia zàcea sàracul Lazàr. Din contrà, a làudat grija pàsto-
rului de a càuta $i gàsi oaia pierdutà, a avut grijà de «seceràtorii» ne-
cesari holdelor duhovnice$ti gata de seceriç $i a considérât absolut fi-
reascà $i inteìeaptà socoteala, planul $i prevederea in orice activitate
omeneascà. «Cine dintre voi, zice Domnul, vrind sa clàdeascà tura, nu
sta mai intii jos $i nu-$i face socoteala cheltuielii, dacá are cu ce sà-1
ispràveasca ?» (Luca XIV, 28).
ìngrijirea, chibzuinfa $i activitatea inteligenta pentru prosperitatea
$i ridicarea nivelului de trai al celui ce munce$te nu sint ràtaciri sau
pacate, ci indatoriri fire$ti, cerate omului de Dumnezeu prin insedi cali-
tàfile naturale cu care 1-a inzestrat la creare, iar Mintuitorul Hristos
nu li se impotrive$te, ci, din contra, cauta sa le desàvìr$eascà. Aceasta,
in sensul cà nu admite ca aceste admirabile insubri cu care a fost in
zestrat omul cu scopul de a crea o cultura $i o civilizare demne de
fiinfa sa, sa fie denaturate, pervertite, cu carácter bolnavicios $i irafio-
nal, piine de neincredere $i deznàdejde. Astfel de griji, neìnfelepte $i
intrecute peste fire, nu mai sint folositoare, ci, din contra, daunatoare
pàcii, fericirii $i activitafii omene$ti. Ele ìnrobesc pe om, li taie avìntul
in activitate $i il depàrteazà $i de Dumnezeu.
Dacá, spre exemplu, un cre$tin, in loe sá-$i puna la contribuye
tóate puterile suflete$ti $i trapeli pentru a-$i ìndeplini serviciul sau
lucrarea la care este orinduit, se frámintá necontenit cu grija de ce va
minea $i cu ce se va imbraca la anul viitor sau peste 10 ani, nu numai
ca nu-$i poate ìndeplini con$tiincios lucràrile, dar este tulburat in su-
fletul sau $i neincrezàtor in pronia lui Dumnezeu, care conduce $i are
grija de intreaga lume. Nu ce vei face miine sau peste un an, nu ce vei
minea peste o luna sau peste mai multi ani, nu cu ce te vei imbraca
in viitorul tàu, ci ceea ce trebuie sa faci astàzi, obligafia zilei pe care
o tràie$ti astàzi, aceasta trebuie sa te'fràmìnte in primul rìnd $i in slujba
acestei obligafii trebuie sà-fi inchini tóate puterile $i atenfia, pentru ca
munca ta sá fie con$tiincioasà $i sa dea maximum de randament.
Cre$tinul nu trebuie sa se tulbure in sufletul sau cu grija bolnà-
vicioasà $i descurajatoare despre cele necesare viefii sale de viitor. Sa
se increada in Dumnezeu, sa lucreze cu deplinà con^tiinfá $i plin de
avìnt in serviciul sau lucrarea sa de fiecare zi, sá fie corect $i sa caute
pacea, iar cele necesare viefii nu-i vor lipsi.
Din cele de mai sus rezultà cá universul intreg $ir ca atare, $i
omenirea sint conduse de Dumnezeu prin p r o n i a Sa atottiitoare.
Ivlintuitorui Hristos nu ne ìnvafà sa firn trìndavi, pasivi $i farà
nici o grija fafà de viafà, ci, din contra : sá activàm <$i sà dezvoltàm
la maximum puterile $i calitàfile tiretti, de muncà $i intelepciune, cu
care am fost ìnzestrafi de Dumnezeu. Nu admite, insà, Domnul sà cà-
dem in robia grijilor neìnfelepte $i in pierderea timpului prezent cu
fràmintàri descurajatoare, referitoare la viitor. Aceste griji distrug in-
crederea in pronia lui Dumnezeu $i paralizeazà activitatea pentru ìn-
fàptuirea bunurilor spirituale, cum sint : pacea, adevàrul, dreptatea $i
celelalte ce fac parte din ìmpàràfia lui Dumnezeu.
Sà lucràm, deci, cu con^tiinfà t$i in pace ! Fiecare sà-$i indeplineascà
munca acolo unde este orinduit, cu con$tiinciozitate $i cu toatà incre-
derea in Dumnezeu. «In lini$te $i nàdejde, zice proorocul Isaia, este tà-
ria voastrà» (Isaia XXX, 15). Sà firn activi in càutarea impàràfiei lui
Dumnezeu, adicà in càutarea pàciì, a dreptàfii, a ìnfràfirii intre oameni
$i popoare, a propà$irii in stiinfà, culturà *$i civilizare, iar tbate cele
lalte, necesare viefii, ni se vor da, pentru cà ve$nic, plin de adevàr $i
MATERIAL OMILETIC ? / PASTORAL 497
in permanenta actual este cuvintul Domnului din Sfinta Evanghelie de

astazi, care zice : «Cautafi mai íntii imparala lui Dumnezeu $i drep-
tatea Lui, iar tóate celelalte se vor adauga voua» ! (Matei VI, 33).
Pr. Dr. IFTODI LEON
PREDICA LA DUMINICA A IV A DUPÀ RUSALII

CALEA VIETII $1 CALEA M O R JII
Sluga suta$ului, grav bolnava, apucase pe calea ce ducea la moar-

tea trupeasca. Vazind credinfa $i iubirea stapinului sau care 1-a chemat
sa-i vindece sluga, Mintuitorul a venit in casa suta$ului pentru ca, atìt
pe sluga cit $i pe stapin, sa-i aduca pe calea vietii prin credinfa in
Dumnezeu.
Despre aceste doua cai se vorbe$te in pericopa Apostolului de as-
tàzi, in inteles duhovnicesc, care spune : «Mulfumim inca lui Dumnezeu
ca de$i elafi robi ai pacatului, v-afi supus din toata inima dreptarului
invafaturii, a$a ca scapati fiind din robia pacatului, v-ati facut robi
dreptàtii (Romani VI, 17—18).
In fata fiecarui om se deschid deci doua cai : Calea vieta $i. calea
mortii. Calea vietii sau calea dreptàtii este calea ìmplinirii poruncilor
lui Dumnezeu. Pe ea umbla dreptii, fiind luminati de harul lui Dumne
zeu. Calea mortii este calea pacatosului caci «piata pacatului este
moartea» ; pe ea umbla cei ‘ce traiesc in faradelegi, cei robiti patimilor,
morti cu sufletul inainte de a muri cu trupul.
Calea vietii este «poarta cea strimta $i ìngusta» care duce la viata
§i pe care Iisus ne ìmbie sa intram ; calea mortii este «poarta cea larga
$i incapatoare» care duce la pieire $i multi sint cei ce intra prin ea
(Matei VII, 13—16).
Calea vietii sta in iubirea lui-Dumnezeu mai presus de orice, ara-
tata de iubirea aproapelui, in trairea in credinta $i virtute. Calea mor
tii este calea pacatului, a necredintei $i faradelegii. Ideea despre cele
doua cai este luata din Vechiul Testament. A?a graie?te Domnul prin
proorocul Ieremia : «Poporului acestuia spune-i iata va pun inainte ca
lea vietii $i calea mortii» (lei. XXI, 8). Dar inca cu mult inainte, Moise
graia poporului : «Ca martor inaintea voastra iau astazi cerul $i pamìn-
tul ; viata $i moartea Xì-am pus inainte, binecuvintarea blestemul.
Alege viata ca sa traie^ti tu <$i urmaîi tai» (Deut. XXX, 19).
Dreptii din Vechea Lege au intrezarit prin proorocie calea vietii,
dar n-au umblat pe ea. Numai Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este
«Calea, Adevàrul $i Via(a» (In. XIV, 6), ne-a aratat $i ne-a dat putere
sa umblàm pe calea vietii. Calea vietii aràtata de Iisus este calea slo-
bozeniei din pàcatul stramo?esc $i din orice pacat. Cine umbla pe ea
este liber $i stapin pe viata $i faptele sale. Spunind odata iudeilor cà
adevarul descoperit de El, de Iisus, ìi va face liberi, ace$tia au inteles
libertatea trupeasca $i I-au raspuns : «Noi sintem saminta lui Avraam
$i niciodatà $i nimanui n-am fost robi». Iisus le-a raspuns — §i ras-
punsul acesta e valabil pentru toti oamenii $i pentru toate timpurile :
7
498 MITROPOLlA OLTENIEI
«Amin, cmiin gràiesc voiià : Oricine sàvir$e$te pacatili, rob este paca-
tului» (loan Vili, 34). Ei nu-si dadeau seama cá pacatul leaga pe om in
¡anturi nevàzute $i-l duce rob pe calea mortii $i-l lipseste de fericire.
Sa nu uitam cà, chiar dacá lanturile sìnt de aur, tot robie se cheama.
Multe pagube aduce omului pacatul. Mai intìi il lipseste de Harul
Si darul Prea Sfìntului Duh prin care a fost ìntiat in Taina Sf. Botez. In
loe de chistea si bucuria de fiu al lui Dumnezeu, ii aduce frica robieir
teama de pedeapsá, frica mortii, care-1 \ine in robie toatá viata (Evr.
II, 15). Omul robit pácatului se lipseste de mostenirea imparatiei ce
lesti, de pacea con-stiintei care rapeste bucuria vietii. Din fiu al lui
Dumnezeu se face rob vicleanului diavol ; se sterge singur din cartea
vietii (Apoc. Ili, 5). Inima lui, in loc de a fi bisericci a Duhului Sfinì (IL
Cor. VI, 16) se face pesterà de tilhari. In schimb «robul care a fost che-
mat de Domnul este slobozitul Domnului» (I Cor. VII, 22).
Crestinul adevarat — ìntre aceste doua cai — alege intotdeauna
calea viefii si umblà pe ea cu ajutorul lui Dumnezeu, purtìnd lupta cea
buná a credinfei dupa dreptarul Bisericii dreptmáritoare. Mai bine
moaré, de o mie de ori, decit sá faca un pácat de moarte, pentru cá el
Stie cit de amará este robia pácatului si calea mortii si cit de dulce
este slobozenia intru Hristos, calea vietii (Maiei XI, 10).
Spre a ne putea da seama oricìnd pe ce cale umblàm, spre a de-
osebi calea vietii de calea mortii, Sfintii Párinti ne invatá cá cea mai
trebuinciosá virtute este aceea a deosebirii sau a discernàmintiiliii. Dia-
volul nu ispiteste pe om numai prin cele rele pe care omul le cunoaste
ca rele si se fereste de eie, dar uneori — si chiar cu putere — prin cele
bune. Multi au cázut in cúrsele lui prin mìndrie, prin buna pàrere des-
pre sine, dupá ce au tráit o viatá pliná de fapte bune. «Darul deose
birii sau dreapta socotealá, cum o mai mímese Sfintii Párinti, invatá pe
om sá se pázeascá de ceea ce ìntrece màsura in amìndouà pàrtile si sà
meargà pe calea de mijloc, calea impáráteascá. Nici o virtute nu se
liaste sau nu rámine intreagá si neclintitá piná la urmà fárá dreapta
socotealá. Ea este «maica si pázitoarea tuturor virtutilor» (Filoc. I, p.
133). «Zis-a Avva Moise : Adevárata dreaptá socotealá nu se dobìndeste
decit prin adevárata smerenie care ne face sá arátám Párintilor duhov-
nicesti nu numai faptele, ci si gindurile noastre si sá nu ne incredem in
párerea noastrá nicidecum... càci precum sarpele seos din ascunzis
la luminá, se sileste sá fugá si sá se ascundá, tot astfel si gindurile cele
rele, date pe fatá prin márturisire desávirsitá, se grábese sá fugá de •
la om» (Filoc. I, p. 135).
Crestine, cálátoria vietii tale pe ce cale se desfásoará ? Umbli pe
calea vietii, in «robia» cea dulce a lui Hristos, sau umbli pe calea
mortii in robia cea intunecatá a patimilor ? Esti «robul» lui Dumnezeu,
sau robesti in osinda pácatului ? Nu uita cá adevárata robie, care me-
ritá acest nume, este numai aceasta din urmá, pentru cá a fi robul lui
Dumnezeu inseamná de fapt a fi cu adevárat liber si fericit. Inaintea
ta stau deschise, calea vietii si calea mortii ; alege viafa ca sá tráiesti
fericit, nu numai in viafa aceasta vremelnicá, ci si in cea vesnicá, mai
ales. Dacá ai apucat cumva pe calea ce duce la moartea sufletului,
aminteste-ti de cuvíntul ce zice : «De$teaptà-te cela ce dormi sf te
scoalà din morfi si te lumina Hristos» (Efes. V, 14).
i
MATERIAL OMILETIC $/ PASTORAL 499
Lumineazà-mi ochii mei, Hristoase Dumnezeule, ca nu cindva sa

adorni ìntru moarte (sufleteascà), ca nu cindva sa zicà vràjmavul meu :
intàritu-m-am asupra lui, ci sa umblu pe calea vie\ii vi sa adorm ìntru
nàdejdea ìnvierii vi vietii vernice.
Pr. Dr. GHEORGHE LITIU
PREDICA LA DUMINICA A VII-A DUPÀ RUSALII

« D oam ne a ju tà -m à » (Matei XV, 25).
Aceasta rugàciune multiplicatà sub diverse infàtivari, se desprinde

luminat ca o undà sau ca un tumultuos suspin al sufletului. Pornità
din flacàra iubirii sau mistuita de sfìvierile durerii, izvorità din insali
urzeala existenfei noastre, «Doamne ajutà-mà» este o respirale a su-
lletului care insufletevte nàdejdile vi revarsà in fiinta noastrà linivtea
vi «pacea lui Dumnezeu care covìrvevte toatà mintea». Fàcutà cu stàru-
intà vi ìncredere nestràmutatà in ìmplinirea dreptelor doriri, dàruievte
inimilor smerite vi infrinte, multumiri vi bucurii netàrmurite, cum ne
incredinteazà Domnul Hristos. «Toate cite veti cere, rugìndu-và cu cre-
dintà, veti primi» (Matei XXI, 22). Desàvirvità este pacea care s-a revàr-
sat in sufletul femeii cananeence despre care s-a vorbit in Sfìnta Evan-
ghelie de azi, vi neasemuità a fost fericirea ei cind a auzit pe Domnul
spunindu-i : «O, femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voievti !».
(Ma tei XV, 28).
Vom ìnfàtiva adevàrurile vi tilcuirile ce se desprind din cuprinsul
Evangheliei care s-a citit astàzi vi folosul pe care-1 putem dobindi pen-
tru crevterea noastrà duhovniceascà.
Dintru inceput se cuvine sà stràbatem veacurile cu duhul mintii
Vi sà ajungem «in vremea aceea» cind «s-a dus Iisus in partile Timlui
Vi Sidonului», douà orave mari vi infloritoare din Fenicia, ai càror lo-
cuitori erau pàgini. A mers Domnul in pàrtile acelea pentru a aràta cà
Evanghelia trebuie ràspindità vi ìntre neamuri, misiune ìndeplinità de
Sfintul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, care a spus in fata iudei-
lor : «Vouà trebuie sà vi se gràiascà mai ìntìi cuvintul lui Dumnezeu ;
dar de vreme ce il lepàdati vi nevrednici và socotiti pe voi de viata
cea vevnicà, iatà ne ìntoarcem càtre neamuri» (Fapte XIII, 46).
«$i iatà o femeie cananeiancà din acele tinuturi, ie$ind striga, zi-
cìnd : Miluie^te-mà, Doamne, Fiul lui David ! Fiica mea este ràu chi-
nuità de demon» (Matei XV, 22). Era o mamà sfìviatà de durere care a
stràbàtut depàrtàrile vi arvita devertului in càutarea marelui «doctor»,
despre care auzise cà tàmàduievte in chip minunat bolnavii. Va fi bàtut
ea la multe uvi, va. fi cercetat in multe chipuri sà afle uvurare pentru
liica ei chinuità. Fàrà ìndoialà cà nu vi-a pornit alegerea càtre Dom
nul Hristos pìnà ce nu va fi ìncercat toate putinfele doctoricevti vi
lóate leacurile timpului care ar fi putut sà ajute la vindecarea fetei.
In deznàdejdea ei, vestea despre Galileanul fàcàtor de minuni a im-
pràvtiat golul din inima sa vi a aprins flacàra nàdejdii, transformind-o
in credintà nestràmutatà cà fiica ei va fi scàpatà de chinuri vi se va
bucura. de frumusetile vietii. Nu tiñe socotealà cà cel càruia i se adre

seazà este de alt neam $i de alta credinfà, $i cu tot focul ce-i mistuia
inima de mama, ajungìnd in preajma Domnului Hristos, striga cu infri-
gurare, implora cu tàrie $i roagà din toatà fiinfa ei pe Domnul, sà-i vinà
in ajutor $i sà-i tàmaduiascà ñica. Spre mirarea ucenicilor $i a multi-
milor ce-L inconjurau, Domnul Hristos «nu i-a ràspuns nici un cuvìnt».
Oare, de ce aceastà atitudine ? Nu vàzusera ei atìtea lacrimi $i sufe-
rinfa alinate de Domnul ? Nu au fost ei martorii atitor vindecàri mi-
nunate ? Nu cuno$teau ei inima Lui calda, inundata de iubire nesfìr-
$ità ? Impresiona^ $i mi$cati de strigàtul plin de nàdejde al Cananeien-
cei, din proprie inifiativà, ei roagà pe Mintuitorul : «sloboze$te-o pe ea,
cà striga in urma noastrà» ; au nàdàjduit sà-L induplece pe lutatomi
de oameni s-o miluiascà pe femeie. Dar, «EI ràspunzind, a zis : Nu sint
trimis decit catre oile cele pierdute ale casei lui Israel» (Matei XV,
24). In fata acestui ràspuns ucenicii au tàcut $i n-au mai zis nimic. Nu
acclami lucru 1-a fàcut Cananeianca, care auzise $i ràspunsul $i vàzuse
cà rugàmintea Apostolilor nra putut sà induplece pe Iisus. Inflàcàratà
de credinfà, nu deznàdàjduie$te, nu se resemneazà, nu se depàrteazà, ci
pàtrunsà de o stinta indràznealà se apropie de Iisus, I se inchinà, cade
in genunchi din nou $i-L implorà «Doamne ajutcì-mà !». Stàruie in gin-
dui cu care a stràbàtut atìta cale $i din nou II roagà, incredinfatà fiind
cà numai prin rugàciune fierbinte $i necontenità il poate ìndupleca sà-i
implineascà cererea. Dar in màrefia planurilor sale dumnezeie^ti, pen-
tru a arata ucenicilor $i multimilor ce-L inconjurau, precum .$i nouà
celor de peste veacuri, ce inseamnà credinta ?i stàruinta in rugàciune,
Domnul Hristos se adreseazà direct Cananeiencei : «Nu se cuvine sci
iei piinea fiilor $i s-o arunci ciinilor» (Matei XV, 26). Este un ràspuns
metaforic, prin care refuzul se face vàdit, ràspuns care mihne$te adinc
fiinfa Cananeiencei. Este ìncercarea cea mai grea din acest episod $i
poate-i va fi trecut prin gind sà renunfe la ajutorul Domnului. Dar cre
dinta $i nàdèjdea biruiesc asupra pornirilor inimii, asupra descurajàrii.
$i pàtrunsà de umilintà, se adreseazà din nou Mintuitorului : «Da Doam
ne, dar ciinii mànincà din fàràmiturile ce cad de la masa stàpinilor
lor» (Matei XV, 27). Un ràspuns plin de indràznealà $i totu$i atit de evla-
vios. «Atunci ràspunzind Iisus i-a zis : O, femeie, mare este credinta
ta ; He \ie precum voie$ti. $i s-a tàmàduit fiica ei din ceasul acela»
(Matei XV, 28). Iatà, dupà istorisirea Sfintei Evanghelii, cum a ràsplàtit
Mintuitorul puterea credintei $i stàruinta in rugàciune : prin cuvinte
de laudà, prin cuvinte de mingiiere, prin minunea tàmàduirii, care au
càzut ca roua cerului pe inima intristatà de suferintà a mamei.
Cred cà nu existà cineva dintre noi care sà nu fi fost in numeroase
imprejuràri, intr-una din ipostasele in care ni s-a infàti$at Cananeianca.
Fiecare om tràie^te bucuriile $i necazurile viefii. $i de multe ori sint
mai multe intristàri decit bucurii, càci adesea vin peste noi ìncercàri,
boli, primejdii de moarte, in fata càrora oricìt s-ar stràdui omul nu mai
poate oferi semenului nici ajutor, nici mingiiere. Ajunge astfel sà ie$i
din granitele lumii ce cade sub simturi $i sà te indrepti cu vàzul làuntric
spre alte zàri mai curate, mai bune, mai luminoase, spre lumea nevà-
zutà a credintei, $i sà strigi ca $i Cananeianca «Doamne ajutà-mà !». In
astfel de situaci, rugàciunea noastrà seamànà cu un suspin, cu un gea-
I
MATERIAL OMILETIC §/ PASTORAL 501
mát, cu un strigàt deznàdàjduit, catre ìndurarea dumnezeiascá. íntot-

deauna rugàciunea care teneste dintr-o inima ìndureratà, induioseazà ?i
induplecà firea omeneascà $i cu atit mai mult pe Atotputernicul Dum-
nezeu. $i atunci prin harul sàu divin, dàruieste penitentului implinirea
i ugàciunii. Dar pentru a te bucura de acest har este nevoie de credintà
vie si adincà, nesovàielnicà, este nevoie de rugaciune statornicà nein-
Ireruptà. Tària credili tei, precum am vàzut la Cananeiancà, nu se veri
fica in manifestarea ei de o clipà, ci in stràduinta ìndelungatà, in suis
continuu, pina la ìnàltimea de unde se gusta dulceafa harului ceresc, de
mide purcede toata alinarea si ìndestularea sufletului omenesc. Insusi
Domnul Hristos ne arata aceasta. E1 nu a implinit dorinfa si vrerea Ca-
naneiencei la cel dintii strigàt de ajutor, nici la a doua, nici la a treia
rugàminte, ci a pus-o la incercare, a làsat-o sa se fràminte, dupà care
a aràtat in fata mulfimii credintà ei. Dumnezeu gràie$te prin gura
proorocului David : «Cheamà-mà la vreme de necaz si te voi izbàvi
Si tu ma vei preamàri» (Ps. XLIX, 16).
Comportarea Cananeiencei este asemànàtoare vàduvei, càreia ju-
decàtorul nedrept, induplecìndu-se, i-a fàcut dreptate numai in urma
repetatelor veniri in fata lui cu stàruitoarele ei cereri (Luca XVIII, 1—5).
Dumnezeu ne ascultà $i ne ìmplineste vrerile. Dar este necesar sa ne
infàti$àm inaintea Lui cu o credintà nesovàielnicà, cu o credintà care
nu se lasà biruità de nimic, revàrsatà dintr-o rugaciune statornicà.
Acum, sà privim la noi, la viata noastrà. In mod obi$nuit, toti oa-

menii se roagà, toti spun «Doamne miluieste-mà» sau «Doamne ajutà-
mà», dar nu zilnic, cel putin in anumite ìmprejuràri de viatà. $tiut este
cà unii se invrednicesc de ràsplatà $i implinirea rugàciunii, dar sint alti!
a càror a$teptare este zadarnicà. $i de multe ori ultimii se ràzvràtesc,
cirtesc $i se leapàdà cu inver$unare de Dumnezeu uitìnd cà implinirea
rugàciunilor noastre depinde numai de noi, de credintà noastrà. Am
vàzut adesea in bisericile noastre, credincio$i prosternìndu-se cu toatà
evlavia inaintea sfintelor icoane, stàruind in rugàciune, inchinìndu-se,
bàtind màtànii, insotind invocarea «Doamne ajutà-mà» cu suspine §i la
crimi, unindu-$i rugàciunea lor cu rugàciunea preotului. Ace^ti credin-
cio$i sint ca fecioarele ìntelepte cu candelele mereu aprinse. Dupà
cum se vàd credinciosi care vin in bisericà, dar pleacà gràbiti, soco-
tind prin aceasta cà este destul ce au fàcut $i cà sfintitul slujitor le ìm-
pline^te mesajul càtre Dumnezeu. Ace$tia sint ca fecioarele care nici-
odatà nu au untdelemn ìndeajuns in candelele lor. «Doamne ajutà-mà»
este rugàciunea poleità cu frumusetea simplitàfii ?i aroma spiritualà a
Sfintei Scripturi. De multe ori eète intinatà $i desfiguratà de cei pàcà-
lo$i, de cei necinstiti, doritori de ci$tig fàrà muncà, de cei rài, de chi-
iiuffii poftelor de$arte, de cei potrivnici firii, ob$tei ?i semenului. $i
tice$tia rostesc «Doamne ajutà-mà» cìnd pornesc sà fàptuiascà un ràu,
sà sàvìrêascà un pàcat. Dar ar fi o blasfemie dacà am socoti cà Duni-
nezeu ìmpline$te ruga un®r asemenea credinciosi. Astfel de fapte
«Mi-au ajuns o poavrà — spune Dumnezeu prin glasul proorocului
Isaia — si nu le pot suferi. De aceea cind và ìntindeti miinile imi in-
lorc ochii de la voi si oricit de mult m-ati ruga, nu v-ascult». (Is. I, 14-15).
Cincì marna ucenicilor Iacob si Ioan, a cerut Mintuitorului sa in-

vesteascà pe fiii ei cu cele mai inalte delimitati, «in ìmparatia Sa»,
Hristos le-a dat un ràspuns valabil pentru toti creatimi care urmàresc
cele de$arte : «Nu §ti\i ce cereti» (Matei XX, 19—22).
Domimi Hristos a implinit rugàciunea Cananeiencei pentru cà ea
a pornit diri dragoste netàrmurità pentru fiica ei, a fost inve$mintatà de
credinfà, de umilinfà $i de curàfia launtricà, a fost facutà cu statorni-
cie $i fierbinte staruinfa. De aceea, in doririle, vrerile §i rugàciunile
noastre sa urmam pilda Cananeiencei ! Astfel ne vom invrednici §i noi
sa sinifim bunatatea Domnului Hristos, sa ne bucuràm de ajutorul Lui
$i sa auzim glasul Lui : «O creatine, mare este credinta ta, fie \ie precum
voie?ti !».
Pr. I. M. STOIAN
PREDICA l a d u m in ic a a x x i - a d u p à r u s a l ii
Parabola semànàtorului pe care am ascultat-o astazi se adauga ca

o nouà perla in pretiosul $irag de parabole rostite de Domimi Hristos.
Aceasta parabola am asemànat-o cu o perla deoarece este una din cele
mai bogate in intelesuri spirituale $i cea mai convingàtoare. Cuvintele
de la inceputul acestei parabole : «Ie?it-a semànàtorul sa semene sà-
mìnta sa», ne aduc aminte de indeletnicirea de milenii a omului, care
arunca saminta sub glie, a$teptind de la aceasta rodul sau ca o ràsplatà
pentru munca depusà. A$a cum ne spune Mintuitorul in parabola de
astazi, ogorul a fost bine pregatit .pentru primirea saminfei ,• totusi o par
te din aceasta saminta a càzut $i pe alàturea, lingà drum, care a fost
calcata in picioare de trecatori, alta a càzut pe loc pietros $i n-a prins
ràdacini adinci, iar alta a càzut intre spini, care au inàbu$it-o numaidecit.
O singurà parte a càzut in loc bun $i avind condifii prielnice, a adus
rodul mult a$teptat.
E poate de prisos sà mai stàruim asupra tilcuirii fàcute de insu$i
Domnul Hristos, la rugàmintea ucenicilor Sài, care nu-i pricepuserà
sensul. Astfel Mintuitorul le spune cà fiecare fel de pàmint reprezintà
calitàfi suflete$ti ale celor care ascultà Cuvìntul lui Dumnezeu, il pri-
mesc $i dau fiecare rod in mod diferit. Cel care seamànà, este desigur
cel care are misiunea de a vesti cuvìntul lui Dumnezeu, a$a cum re-
iese din continutul parabolei.
In cele ce urmeazà ne vom referi la «ogorul» care primeóte sàminja,
adicà la inima noastrà, care se deschide la auzirea cuvìntului divin. Sà
meditàm, dar, fiecare asupra noastrà inaine, sà ne cercetàm ¡$i noi ini-
mile noastre $i sà vedem din care categorie de ogor facem parte, pentru
cà $i pentru noi a spus Domnul pilda aceasta. Sà vedem, este inima
noastrà ìnchisà pentru cuvìntul lui Dumnezeu asemenea pàmìntului
bàtàtorit de lingà cale ? Este cumva invirto$atà §i nu mai primeóte sà-
minfa invàfàturii sfinte ? Este plinà numai de grijile $i ocupafiile pen
tru viafa cotidianà $i nu mai poate fi receptivà i$i la ìndeletniciri sfinte ?
Ori e ca un ogor curat care primeóte cu nesaf sàmìnfa cuvìntului Dom
nului, in care aceasta incoltele $i aduce roadà insutità ?
«
MATERIAL OMI LET IC ? / PASTORAL 503
Nu este de ajuns sa ascultàm cuvintul lui Dumnezeu, pentru cà $i

Iiii iseii $i càrturarii din Vremea Mintuitorului, 1-au ascultat, dar acesta
ii-ci adus vreun rod in inimile lor inabu$ite de màràcinii invidiei $i ai
sluvei de$arte. Nu este de ajuns nici chiar sa incolfeascà $i sa creasca
doar, ci trebuie neapàrat sa rodeasca ; «sa facà roade» (Matei III, 8)
polrivit calitàfii seminfei. «Altfel tot pomul care nu face roada bunà
se* taie $i se aruncà in foc» (Matei VII, 10).
Legea rodirii e universala atit in regnul vegetai cit $i in cel animai.
In ordinea naturala nimic nu ramine sterp, decit' numai dacà saminta
n-a avut condifii corespunzàtoare, dacà agricultorul n-a pregàtit la rin-
dul sàu ogorul a$a cum se cuvine. Acelea$i legi se ìntilnesc $i in ordi
nea spiritului. Dupà cum in ordinea naturala, orice saminta are in ea
putere de rodire, la fel $i in ordinea duhovniceascà fiecare cuvint al
Domnului are in el putere de rodire. Numai cà roadele duhului nu sìnt
palpabile. Ele sint de o alta natura, a$a cum le enumera Sfintul Apostol
Pavel in epistola catre Galateni, cap. V, 22—23, zicind : «rodul duhului
oste dragostea, bucuria, pacea, indelunga-ràbdare, bunàtatea, facerea de
bine, credinfa, blindetea, infrìnarea, curàfia» etc.
Aladar, dacà ne-am invoit sa primim cuvintul lui Dumnezeu, sa ne
cercetàm $i inimile $i viafa $i sa vedem, am ajuns noi sa firn indeajuns
de indelung-ràbdàtori cu semenul nostru chiar $i atunci cind ni se pare
cà dreptatea este de partea noastrà ? Sintem noi mai blìnzi la inimà,
mai infrinafi, avem noi o credinfà mai puternicà $i mai lucràtoare ? A
primi numai formai cuvintul, iar in fapt a ne fine tot de poftele trupului,
n-am rezolvat mare lucru.
Cuvîntul lui Dumnezfu, primit in ogorul sufletului nostru, trebuie
sà ne transforme, încît sâ se vadâ din felul nostru de viatâ câ am primit
în noi ceva de mare prêt, ceva care sâ ne faeâ sâ nu mai fim noi înçine,
ci sâ fim asemenea fiilor lui Dumnezeu. Rodul cuvîntului divin în inima
noastrâ sâ fie cauza perfecfionârii stârii noastre umane.
Trupul pofteçte $i lucreazâ adesea împotriva duhului, ne învafâ în
continuare Sfîntul Pavel Apostolul, iar faptele acestuia sînt *$i ele cu-
noscute : «necurâtia, destrâbâlarea, vrajba, certuri, zavistii, mînii, gîl-
cevi, dezbinâri, pizmuiri, befii, ucideri çi alte asemenea acestora...» (Gai.
V, 20—21).
Un gînditor spunea câ >«Omul este ceea ce existâ», adicâ este ca-
racterizat din felul cum se exteriorizeazâ. Ori, este bine çtiut, câ actele
exterioare ale omului î$i au ca prim izvor crezul sâu. Domnul Hristos
ne învatâ câ nu ascultâtorii cuvîntului lui Dumnezeu vor intra în Impâ-
râfia cerurilor, ci împlinitorii cuvîntului. De aceea, fiecare dintre noi sâ
ne strâduim a ne schimba viafa dupâ învâfâtura cuvîntului primit. Sâ
nu râmînem deci tôt în poftele trupului, câci astfel ne vom asemâna
$i noi eu omul cel nebun care $i-a clâdit casa pe nisip $i pe care o pot
surpa cele dintîi furtuni care s-ar abate asupra ei. Pe cînd daeâ ascultâm
cuvîntul $i ne $i conformâm lui sîntem asemenea omului cuminte ce
$i-a clâdit casa pe stîncâ, pe care nici-o furtunâ, oricît de puternicâ,
n-o poate clinti din locul ei.
De fapt creçtinismul este toemai revelafia adusâ de Mîntuitorul Hris
tos câ viafa trebuie clâditâ pe stînea Cuvîntului lui Dumnezeu, iar pen-
tru a realiza aceasta sintem chemati sa ne schimbám vechea acezare a

omului trupesc, cu noua acezare a duhului, a ascultarii cuvintului di-
vin ni a modelarii dupa acest cuvint. Cuvìntul lui Dumnezeu, in sensul
in care-1 mímente Sfinta Scripturà, este cuvint catre mine, mi se adre-
seazà mie sa tráiesc dupa ìnvàtàtura cea nouà a Evangheliei, este cuvint
pentru mine, in care eu descopàr prezenfa ni vointa lui Dumnezeu, des
chis spre mine $i interesat de mine. Pentru Domimi Iisus, pentru Dum
nezeu, omul nu este rebut pe fluviul acestei vieti, ci este un fiu al Lui
in devenire. Sa primim cuvìntul Sàu, avìnd certitudinea cà Dumnezeu
gindente la fiecare din noi in mod personal.
Asemànarea pe care Mintuitorul o stabilente ìntre cuvìntul lui Dum
nezeu ni sàmìntà este toarte importantà, dat fiind faptul cà sàmìnta are
o mare deschidere càtre lume. Sub pojghita celei mai infime seminfe
exista puteri care abia anteaptà sa se deschidà ploii, sa se deschidà càl-
durii ni luminii, sa se deschidà spre viitor, càci in fiecare
lannri ì n +r o r t i H o n i t r i t o c n r o Vi r ar l i » i n t n r n r f i i n t o l n r t r i i
La fel ni Cuvìntul lui Dumnezeu este deschis càtre intregul univers

ni càtre tot viitorul generatiilor de credincioni. Intreaga umanitate, pinà
la sfirnitul veacurilor, poate primi acest cuvint fàrà ca el sà se consume,
dimpotrivà, pe màsurà ce este impàrtit ni primit, pe atìt sporente. Iar
dacà sàmìnta devenità rod hrànente trupul, Cuvìntul Domnului hrànente
mintea ni sufletul credinciosului, dupà cum Domimi Insuni a màrturisit :
«Nu numai cu pìine va trai omul, ci cu tot cuvìntul care iese din gura
lui Dumnezeu» (Matei IV, 4). $i dupà cum sàmìnta o datà consumatà se
transformà, devine trup omenesc, participìnd astfel la natura umanà, la
fel primind Cuvìntul lui Dumnezeu ni ìmplinindu-1, sufletul omului se
va transforma ni va deveni fiu al lui Dumnezeu. $i precum sàmìnta ni
Cuvìntul lui Dumnezeu se deschid càtre lume, la fel ni sufletul omului
care primente Cuvìntul, se va deschide ni el semenilor sài, se va deschide
umanitàri ni implicit vietii divine. în ce privente viafa aceasta, el tre-
buie sa se deschidà afecfiunii, prieteniei sincere, milei, dragostei, cuvìn-
tului lui Dumnezeu, ana cum bobul de grìu se deschide apei, càldurir ni
luminii solare pentru a putea rodi. Un suflet care nu se deschide aproa-
pelui sàu prin dragoste, ci se limiteazà doar la grijile lui, moaré spiri
tual, nu mai ajunge la rod.
Si omul la rîndul lui este un semànàtor. Orice cuvint ienit din gura
lui este ca o sàmìntà bunà sau rea, ce cade in ogorul inimii altor oa-
meni, unde poate da rod bun sau ràu. De aceea, puterea cuvìntului omu
lui este ni ea de maximà importantà. In acest sens citim in Pateric la Ava
Macarie : «Cuvìntul ràu, zice el, ni pe cei buni ìi face rài, pe cìtà vreme
cu cuvìntul bun ni pe cei rài ìi faci buni». De aceea, cu mare grijà, sà
ne ferim de a rosti vreun cuvint care ar putea influenta pe àproapele
nostru in ràu. Orice cuvint ienit din gurà poartà cu sine o mare respon-
sabilitate, càci dupà cuvintele noastre vom fi judecati.
Iar de vom asculta ni ìmplini cuvìntul Mìntuitorului, El ni se va
adresa ni nouà zicìnd : «Fericifi sìnt cei ce ascultà Cuvìntul lui Dumne
zeu ni-1 pàzesc pe el».
Pr. -Prof. PETRE SEMEN
MATERIAL OMILETIC ? I PASTORAL 505
PREDICA l a d u m in ic a a x x i i - a d u p à r u s a l ii
«$ì e l strig in d a zis : P àrin te A v ra a m e ,
fie -fi m ila d e m in e ... c à c i m a ch in u iesc in
a c e a s tà v à p a ie » (Luca XVI, 24).
Mintuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a dovedi lumii dumnezeirea

Sa a sàvìr$it timp de trei ani $i jumàtate, cìt a durat activitatea Sa
publica, minuni $i in parabole a explicat celor care-L ascultau adevàrul
despre mintuire, ìmpàràjia cerurilor, judecata particulará sau cea uni-
versalà, precepte care au o permanentà valoare in viaja cre$tinilor.
Una din aceste parabole este $i cea despre bogatul nemilostiv $i sàracul
Lazàr al càrei conjinut 1-am ascultat astazi. Cu acest prilej am reflectat
asupra faptului cà in virtutea iubirii nemàsurate a lui Dumnezeu $i in
numele dreptajii divine, fiecare om da socotealà asupra faptelor sale
dupa moarte, restabilindu-se astfel o armonie ìntre cei sàraci $i cei
bogafi, care n-au folosit bunurile materiale spre bínele $i fericirea
semenilor lor.
Din cuprinsul pericopei evanghelice de azi, rìnduità ìn duminica* a
22-a dupà Rusalii, se impune in mod evident ìnvàjàtura despre nemu-
rirea sufletului, care este con$tient in lumea de dincolo, sufera dacà
a fàcut fapte rele $i tocmai acum se treze$te in el sentimentul dragos-
tei $i cauta pe orice cale sa ia legatura cu cei vii, deoarece vàpaia
\adului este insuportabilà incìt $i o picàturà de àpà din partea celor
care tràiesc in rai, ìmpreunà cu patriarhul Avraam, este suficientà.
Dorinja bogatului nemilostiv nu poate fi ìndeplinità deoarece ìntre cei
ce petrec intru fericire ìn rai $i cei ce se chinuie ìn cuptorul focului
imaterial al iadului este o pràpastie mare, toji primindu-$i ràsplata lor
pina la judecatauniversalà.
Dupà invàjàtura Bisericii ortodoxe fiecare suflet supraviejuie$te
dupà moartea fizicà $i este supus judecàjii particulare, dupà care i se
pregàtesc fericirea sau chinurile pe care le merità dupà faptele fàcute.
Aceastà judecatà este provizorie $i particulará deoarece se face fie-
càrui suflet in parte $i nu se poate confunda cu judecata ob$teascà,
care va avea loc la sfir$itul lumii $i dupà invierea trjupurilor.
La judecata particulará se are ìn vedere credinja omului ìn Domnul
nostru Iisus Hristos (Marcu XVI, 16), credinjà care, a$a cum ne ìnvatà
Sfìntul Apóstol Iacob, n-are nici o valoare dacà nu a fost màrturisita
prin fapte bune. «Precum trupul fàrà de suflet este mort $i credinja fàrà
de fapte moartà este» (Iacob II, 26). Cei ce au pus ìn faptà preceptele
mesajului evanghelic se invrednicesc de fericirea raiului, cu alte cu-
vinte ei nu au redus ìnvàtàtura divinà la o simplà teorie despre viatà,
ci au confirmat-o prin faptele bune. Cu cìt sufletul este impodobit cu
virtuji, cu atit e mai curat $i uneori chiar dacà ìn timpul vietii n-a fost
inflàcàrat de iubirea fajà de Dumnezeu $i fajà de semenii sài, iar spre
sfir$itul pelerinajului in trup a dat dovadà de pocàinjà, ca in cazul
tilharului de pe cruce, el poate fi pàrta$ raiului ceresc.
Potrivit invaiatimi Bisericii ortodoxe judecata particularà este pro-

vizorie $i sufletele dupà moarte se due ori in rai ori in iad, farà a fi
un loc intermediar intre acestea pentru cà se $tie precis dacà un om in
viafà a fàcut fapte bune sau a umblat pe càràri nedrepte $i contrare
vointei divine.
Pornind de la principiul fundamental al religiei creatine cà Dumne-
zeu a creat din dragoste lumea nevàzutà $i cea vàzutà, cà dragostea
Lui e desàvìr$ità (I Ioan II, 5), cà E1 are putere sà scoatà din iad sufle
tele morfilor $i cà bunàtatea Lui e atit de mare incit numai E1 poate
schimba osinda pronuntatà la judecata particularà, se subinfelege ade-
vàrul cà Biserica ortodoxà face rugàciuni pentru cei ràposati. Prin
urmare, Biserica se roagà lui Dumnezeu $i este convinsà cà cel
Atotputernic va asculta cererile de mintuire ale fiilor Sài. Rugàciunea
pentru cei adormiti in Domimi este ìmpletità atit cu glasurile sfinfi-
lor din cer, cit $i cu ìnsu$i glasul Maicii Domnului. Ea face ca virtutea
dragostei sà creascà $i sà se pàstreze mereu. Prin urmare rugàciunea
! pentru cei morti constituie nu numai un semn $i intàrire a iubirii fatà
de cei trecuti' in lumea de dincolo, ci $i o probà sigurà a credintei ne-
clintite in cuvintele Mintuitorului care ne ìndeamnà astfel : «...De poti
crede, toate sint cu putintà celui ce crede» (Mai cu IX, 23). Din acest
citat biblic putam conclude cà rugàciunea pentru cei morti izvorà$te
din sentimentul de dragoste pentru cei dispàruti $i acest lucru se re-
flectà chiar in celelalte slujbe biserice$ti atunci cìnd cre$tinul se roagà
pentru ajutorul, sànàtatea $i mintuirea confratilor sài care sint in viatà.
Pomenirea celor ràposati in rugàciunile noastre pune in evidentà cre-
dinta noastrà nestràmutatà, precum $i iubirea curatà, virtuti prin care
izbutim sà cì$tigàm milostivirea lui Dumnezeu pentru cei pàcàto$i, care
nu mai au posibilitatea de a sàvìr$i fapte bune care sà le u$ureze chi-
• nurile iadului. Aceste rugàciuni, a$a cum ne ìnvafà Sfìntul Ioan Gurà
de Aur, sint de mare folos frafilor nostri, care au adormit in credinfa
ìnvierii $i a viefii vernice. Eie ajutà sufletelor celor ràposati, care au
sàvìr$it fapte bune ca ìnceput al virtutilor, ìnsà fàrà a atinge stadiul
practicàrii virtutilor considerate ca mijloace de slàbire a patimilor in
viata pàminteascà. In aceastà categorie se aflà $i cei care nu au fost
credincio$i in tot timpul vietii $i nici nu au sàvìr$it fapte bune, insà
in vremea bàtrìnefelor au ìnceput sà umble pe drumul virtutilor $i sà
se càiascà din adincul fiintei lor. Pinà la judecata ob$teascà ace^tia
datorità rugàciunilor §i prin puterea jertfei euharistice nu pot fi lipsifi
de nàdejdea iertàrii $i de promisiunea bunurilor vernice. Chinurile pe
care le suportà cei ràposati dupà judecata particularà nu sint definitive.
Pinà la judecata ob$teascà cei care nu' au fost lipsifi total de credinfa
lui Hristos pot fi ridicati cu ajutorul rugàciunilor noastre de la chinu
rile mai grele la aitele mai u$oare.
Rugàciunea pentru cei morti ràmìne cea mai sigurà dovadà despre
nemurirea sufletului $i totodatà ea pune in luminà grija noastrà fatà de
cei care au pà$it pragul unei noi lumi in care dorim sà tràiascà feri-
MATERIAL OMILETIC ? I PASTORAL 507
( i(i impreunä cu Hristos. De asemenea, prin rugäciune pastrani lega

li! ra neintreruptä cu frafii nostri adoranti in Domnul, cu care voim sä
mentinem o comuniune eterna. Dacä ne rugäm lui Dumnezeu ca sä
pnmeneascä pe cei adormiti, inseamnä cä sintern concienti de cuvin-
U*le Sfintului Apostol Pavel care ne invatä cä Mintuitorul Hristos vo
leste ca toti oamenii sä fie mintuiti (I Timotei II, 4), si cä se perpe-
luoazä neintrerupt dialogul intre Creator si creatura Sa. Fiind pomeniti
de Dumnezeu, in urma cererilor noastre, cei decedati rämin pururea
vìi in vecii vecilor. Chiar dacä dupä citeva generata cei vii le-au uitat
mi mele, ei sint mereu prezenti in fata lui Dumnezeu pentru care nu
existä trecut. Este firesc acest lucru deoarece ei formeazä Biserica
h iumfätoare, care se aflä intr-o permanentä legäturä cu cei vii, sau
Biserica luptätoare.
Dupä rinduiala bisericeascä rugäciuni speciale pentru cei morti se
l.ic in anumite zile pinä la sapte ani, cind se socoteste descompunerea
lolalä a trupului. Aceste rugäciuni sau parastase, a cäror parte centralä
o formeazä dezlegarea si iertarea celor räposati, confirmä adevärul cä
coi vii nu au uitat pe confratii lor adormiti intru Domnul si cä toti
lormeazä o singurä familie.
La temelia rugäciunii pentru cei morti se aflä textele scripturistice
ale Vechiului si Noului Testament, precum si referinfele Sfintei Tra-
<Iitii- In Vechiul Testament pomenirea celor adormiti se socotea ca o
faptä binepläcutä înaintea lui Iahve, iar in amintirea lor se fringea
pîinea (Ieremia XVI, 7) si se inälfau rugäciuni (II Macabei XII, 43—45).
Din parabola pe care am ascultat-o azi, cit si din alte märturii neo-
lostamentare, avem credinfa ferma câ dacâ trâim, pentru Domnul traini,
iar de murim, pentru El murim. De trâim sau murim sîntem ai Domnului,
iar Mîntuitorul Hristos a mûrit si a înviat ca sa fie Domn peste cei vii
si peste cei morti (Romani XIV, 8—9). Tradita de a face rugâciuni
pentru cei morti are temeiuri si 'in istoria crestinismului, in sensul câ
pomenirea celor râposati constituie o parte nelipsita a cultului divin.
El s-a pâstrat pînâ în zilele noastre atît în cadrul Sfintei Liturghii, cît
Si în slujbe speciale însofite de acte de milostenie. Asa cum ne arata
Sfîntul Atanasie cei Mare acest obicei este de origine apostolica, în-
trucît Sfinfii Apostoli au instituit rugâciuni, liturghii, imne si pomeniri
cinuale ale morfilor.
Atît rugâciunea pentru frafii nostri râposafi în Domnul, cît si
faptele de milostenie le aduc usurare dupa judecata particularâ, dacâ
au avut parte de locul pe care 1-a méritât bogatul nemilostiv din Evan-
ghelie. în acest sens Sfîntul Ioan Gurâ de Aur ne îndeamnâ sa cinstim
pe cei decedat cu fapte bune si sa ne aducem aminte ca milostenia îl
ajutâ la izbâvirea de muncile grele. Asadar, rugâciunea pentru cei
morti înseamnâ mijlocirea crestinilor în fata lui Dumnezeu pentru
iertarea pâcatelor celor care au trecut în alta lume. Aceâstâ rugâciune
o înâltâm câtre Dumnezeu invocînd ajutorul Mîntuitorului si de aceea
Biserica a rînduit ca parastasul sa fie unit si eu Sfînta Euharistie, de-
oarece in cadrul ei se repetà jertfa de pe Golgota, socotita ca cea mai

de seamà ofrandà adusa lui Dumnezeu. Prin jertfa euharisticà se obfine
iertarea pàcatelor celor ràposafi $i ei se ìnvrednicesc de fericirea ve$-
nicà comparata cu sìnul lui Avraam, càtre care fiecare creatili trebuie
sà-$i indrepte ochii credinfei.
Diac. À sist. Emilian Corni fescu
PREDICA l a d u m in ic a a x x i i i - a d u p à r u s a l ii
Mijlocul cel mai simplu $i mai potrivit, prin care credinciosul intra
in legatura cu Dumnezeu, este rugàciunea. Ea se malfa ca parfumul
binemirositor al florilor càtre Fàcàtorul cerului $i al pàmintului, Pàrin-
tele $i purtàtorul de grijà al tuturor, càruia ìi descoperà bucuriile, du-
rerile $i aspiratile morale $i spirituale, care fràmintà sufletul in lumea
aceasta.
Considerata ca cel dintìi dar al lui Dumnezeu, prin care se do-
bìndesc tóate darurile (Stintili loan Gurà de Aur), rugàciunea s-a nàscut
odatà cu omul. Despre ea màrturisesc primele pagini ale Sfintei Scrip-
turi, unde citim despre Cain $i Abel cà au zidit altare $i au adus jertfe
§i rugàciune lui Dumnezeu, fafà de Care se simfeau dependente in ca
ntate de creaturi ale Sale (Facere IV, 3—4). Avraam, stràmo$ul popo-
rului ales, prin rugàciunile sale a vindecat pe Abimelec, regele din
Gherara, $i pe sofia lui (Facere XX, 17). Ana, femeia lui Elcana din
Efraim, «s-a rugat Domnului cu sufletul intristat $i a plins amarnic»
(I Regi I, 10), ca sà o binecuvinteze cu na$terea unui copil. De aseme-
nea, proorocul Ieremia ìndemna poporul, zicìnd : «Càutafi binele fàrii...
$i rugafi-và Domnului pentru ea, cà de propà$irea ei atìrnà §i fericirea
voastrà» (Ieremia XXIX, 7).
Rugàciunea, in epoca Noului Testament, apare ca o insubre spe-
cificà a sufletului creatili. Aici avem ca model dumnezeiesc de rugà
ciune pe ìnsu$i Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Incà din frageda copi-
làrie, EI mergea ìmpreunà cu pàrinfii Sài la templul din Ierusalim sà se
roage ; iar in timpul mìntuitoarei Sale activitàfi, Sfintele Evanghelii
ni-L prezintà rugindu-se mereu in clipele Sale de lini§te sau de res
frióte, retras in lini$tea munfilor (Matei XIV, 23), la mormintul lui
Lazàr (loan XI, 41—42), in gràdina Ghetsimani, unde «a càzut cu fafa
la pàmìnt, rugìndu-se» (Matei XXV, 39) ; pe cruce, cind plin de ràni $i
batjocorit, se ruga pentru chinuitorii Sài : «Pàrinte, iartà-le lor, cà nu
ótiu ce fac» (Luca XXIII, 34).
Nu s-a rugat numai Mintuitorul nostru Iisus Hristos. S-a rugat $i
Sfinta Fecioara Maria ; s-au rugat Sfinfii Apostoli ; s-au rugat marii
ierarhi,- s-au rugat cetele de mucenici $i. de cuvio$i ; s-au rugat mo$ii
«
$i stràm-Oóii nostri ; ne rugàm $i noi in sfintele biserici sau in taina cà-

minelor noastre. Credinciosul nu poate trài fàrà rugàciune, pentru cà ea
MATERIAL OMILETIC $/ PASTORAL 509
oste torta care imbàrbàteazà pe cel deznàdàjduit, ridica pe cel càzut,

mingìie pe cel intristat, ìntoarce pe cel pacatos la pocàintà, imblinzeste
pe cel aspru $i potoleste pe cel pàtimas. Prin ea, intràm in convorbire
tainicà cu Dumnezeu, de aceea a $i fost numità : «Convorbirea omului
cu Dumnezeu» (Evagrie Ponticul), «Petrecerea si unirea fàpturii cu
Dumnezeu» (Sfintui loan Scorami), sau «Scarà catre cer»f «Cheia ceru-
lui» si «Zàvorul pàcatului».
Desi rugàciunea este atit de mult ràspìndita in viata credinciosilor,
totusi, multi constata cu durere $i, uneori, cu deznàdejde, cà Dumnezeu
nu primeóte totdeauna orice rugàciune. Motivul pentru care rugàciunea
ramine tara roade, potrivit cuvintelor Sfintului Apóstol Pavel catre ro
mani, este cá : «Nu $tim sa ne rugàm cum trebuie» (Romani Vili, 26).
I
Stinta noastra Bisericà ortodoxa ne ìnvatà ca sint irei feluri de ru

gàciuni : de cerere, de lauda si de multumire. Rugàciunea de cerere
se intemeiazà pe nàdejdea creatina, rugàciunea de laudà se ìntemeiazà
l>e credinta crestinà, iar rugàciunea de multumire se ìntemeiazà pe iu-
hirea crestinà. Asttel, la temelia rugàciunii credinciosului stau cele trei
virtuti teologice : credinta, nàdejdea si iubirea.
Dintre tóate felurile de rugàciuni, cea mai ràspindità este rugàciu
nea de cerere. Aceasta se constatà si din pericopa evanghelicà citità
astàzi la Stìnta Liturghie. In cuprinsul ei, gàsim cinci rugàciuni adre-
sate Mintuitorului nostra Iisus Hristos, $i tóate sint rugàciuni de ce
rere. Se roagà omul demonizat, se roagà in douà rinduri duhurile
necurate, se roagà multimea din tinutul gherghesenilor sL din nou, se
roagà omul demonizat, eliberat insà de sub stàpinirea duhului celui
ràu al satanei.
Ne vom opri putin asupra cererilor cuprinse in rugáciunile lor, ca
sa ínvatam si noi, ce se cuvine sá cerem in rugáciunile noastre, cind
ne rugam bunului Dumnezeu.
Sfintul Evanghelist Lúea ne istorise$te ca Mintuitorul nostru lisus
I Iristos a fost intimpinat de un om, care avea demon si locuia printre
morminte. El era victima celei mai erante suferinte, ímpotriva careia
nu exista nici un leac, atara de puterea divina a lui lisus Hristos. Nu
era vorba numai de o suferinta fizicá, ci de una morala, a carei greu-
late apasá mult mai greu pe sufletul omului. Demonul pervertise ade-
varata simtire, gindire si vointa in acest nefericit om. Din aceasta
eauza, el nu mai vedea pe semenii sai in lumina frumusetii umane, cu
care au fost inzestrati de Dumnezeu de la crearea lor, pentru ca avea
privirea diavolului, a pacatului, a fárádelegii, a intunericului. El nu
snferea nici pe lisus Hristos, fiindea exista o reactie fireascá a pacatului
ímpotriva sfinteniei, precum exista si o reactie fireascá a sfinteniei ím-
potriva pàcatului. Pàcatul nu poate sufei^ virtutea. E1 voieste ca t*otul
sà fie decadenfà, minciunà, imoralitate si intuneric. E1 se ridicà cu
loatà furia impotriva luminii, pentru a o stinge si a transforma totul
in beznà. Aceastà reactie a izbucnit si in sufletul demonizatului, vàzind
p<» lisus Hristos, lumina lumii, apropiindu-se de intunericul ce-i cuprin-
sese sufletul. Rugâciunea este identica eu starea lui sufleteascâ, de

aceea, zice : «Rogu-Te, nu ma chinui» (Luca Vili, 28). Cerea sa nu-1
smulgâ din mizeria în care se afla : întunericul devenise, pentru el, a
doua natura. Aceastâ rugâciune este dureroasâ, chiar tragica, trezind
oompâtimire fata de fiinta nefericitului om, în sufletul câruia, Iisus
Hristos, bunâtatea, blîndetea $i sfintenia desâvîrçità, se reflecta ca un
chinuitor.
Din pericopa Sfintei Evanghelii de astâzi, constatâm câ $i demonii
se roagâ. Constrîn$i de împrejurâri, fiind sco$i din omul demonizat, ei
adreseazâ Mîntuitorului nostru Iisus Hristos doua rugâciuni de cerere,
în prima, «Il rugau pe El sa nu le porunceascâ sa meargâ în adîne» (Luca
Vili, 31). Este rugâciunea izvorîtâ din çtiinta câ, în adîncul iadului, îi
a$teaptâ pedeapsa cuvenitâ pentru râzvrâtirea lor împotriva lui Dumne-
zeu. Se roagâ pentru interesul lor. Este deci o rugâciune egoistâ, iz
vorîtâ din adîncul unor fiinfe dezinteresate de restul existenfei ratio-
nale, care ignoreazâ întreaga creaturâ vâzutâ $i nevâzutâ, sfidînd cerul
$i pâmîntul.
Vàzind milostivirea lui Iisus Hristos, care avea puterea sà-i tri-
mi ta in adìncul iadului, dar nu-i condamnà inainte de vreme, demonii
li adreseaza a doua rugaciune : «Sa 'le ìngàduie sa intre in turma de
porci» (Luca Vili, 32). Din aceastà rugaciune de cerere, ne convingem
$i mai bine despre intentale $i preocupàrile diavolului, precum $i ale
tuturor slujitorilor lui. Din gìndtrea biblica $tim cà, in generai, turma
de porci simbolizeazà treapta cea mai de jos a degradarli morale. Fiul
risipitor, in ultima stare a decadenfei sale, ajunge pazitor de porci
(Luca XV, 11—32). Mìntuitorul Iisus Hristos, ìntr-o convorbire cu
ucenicii Sài, li sfàtuie$te sa nu arunce margàritarele ìnaintea porcilor,
ca nu cumva sa le calce in picioare $i, intorcindu-se, sà-i sfi$ie $i pe
ei (Matei VII, 6). Din cererea adresatà de diavoli lui Iisus Hristos, se
vede cà plàcerea lor este sa locuiascà acolo unde domina necuràtia,
decadenfa, corupfia $i mizeria moralà. Dar ei mai doreau sa intre in
turma cea de porci, $tiind cà animalele nu-i voi* suferi $i se vor arunca
in mare, producìnd astfel mari pagube materiale 'locuitorilor din \inu-
tul gherghesenilor. Deci, scopul rugàciunii lor de cerere era sàvìr-
$irea ràului. Sà nu uitàm insà, cà ea izvorà$te din inimà de diavoli.
O altâ rugâciune de cerere, cuprinsà tot ìn pericopa Sfintei Evan
ghelii de astâzi, este cea adresatà Mîntuitorului nostru Iisus Hristos de
càtre ghergheseni. Ei «L-au rugat... sà piece de la ei» (Luca Vili, 37).
Ce i-a determinai pe ace$ti oameni, care vàzind pe semenul lor
«îmbârcat $i ìntreg 'la minte, çezînd jos la picioarele lui Iisus» (Luca
Vili, 35), sà renunfe la multumire $i la recunoçtintâ $i sâ-L roage sà
piece de la ei ? In sufletul lor nu are nici un ecou pozitiv tâmâduirea
unui bolnav $i redarea lui familiei sale $i societàtii întregi ! în fafa lor,
omul nu are nici o valoare. Rugâciunea lor este ca cea rostità de omul
demonizat. El rugase pe Iisus sà nu-1 chinuiascà ; ace$tia, fiind mai
multi, o întreagâ gloatâ, au curajul sâ-L alunge de la ei. Este tot o
rugâciune rostità de unele fiinte care nu cunoscuserâ încâ lumina dum-
MATERIAL OMILETIC $1 PASTORAL 511
%
nezeiascá, care nu gustaserá din dulceata harului divin, avínd sufletul

intunecat de negura pácatului.
lata insa cá Sfinta Evanghelie continua mai departe : «lar bárbatul
din care ie$iserá detnonii ll ruga sá ráminá cu El» (Luca VIII, 38), adicá
cu Iisus Hristos. Este a doua rugaciune rostita de aceea$i persoaná,
care, putin mai inainte, se adresase Lui : «Rogu-Te, nu ma chinui» (Lúea
VIII, 28). Cum poate omul sá se schimbe atit de profund ? Cum vom
ínfelege pe acest om, care vázuse in Iisus Hristos un chinuitor, iar
acum nu mai voie$te sá-L páráseascá, ci ll roagá staruitor sá-1 accepte
in preajma Lui ? Raspunsul se gaseóte in faptul cá, indatá ce Iisus i-a
curátit sufletul de intunericul in care-1 finuse diavolul, privirea sufle-
tului i s-a schimbat, siinfirea alteratá i s-a vindecat, iar gindirea i s-a
innoit. íntreaga lui fiintá dorea sá ráminá in preajma dumnezeiescului
om, Iisus Hristos, pentru cá el devenise, prin eliberarea de sub stápi-
nirea diavolului, o fápturá nouá. Puterea diviná alungase din sufletul
sáu ultima patá de intuneric. Prin el, pátrundeau acum razele luminii
dumnezeie$ti, cum pátrund printr-un geam curat razele strálucitoare
ale soarelui de primávará.
Omul eliberat de sub puterea diavoilului vede cu ochii sufletului
sáu curat pe Iisus Hristos in adevárata Sa luminá. Vede in El pe Fiul
lui Dumnezeu, cel Unul-Náscut, care din nemárginita Sa dragoste fafá de
omenirea cázutá in osinda grea a pácatului, a venit pe pámint sá alunge
suferinfele, sá támáduiascá bolile cele netámáduite, sá vindece lepra
$i epilepsia, sá dea luminá orbilor $i auzire surzilor, sá alunge demonii
$i ín invieze morfii, iar mai presus de tóate acestea, sá elibereze ome
nirea din robia morfii $i sá o a$eze de-a dreapta lui Dumnezeu in im-
páráfia cerurilor. «Numai sub puterea acestei lumini supraomene$ti a
reu$it acest om sá rosteascá o adeváratá rugáciune de cerere. El dorea
un singur lucru : Sá ráminá cu Iisus. Intre el $i Iisus se formase deja o
comuniune depliná.
In atotbunátatea Lui, Iisus Hristos i-a primit rugáciunea, rásplá-
tindu-1 cu cel mai mare dar, prin trimiterea la propováduire. «Intoar-
ce-te in casa ta $i spune cit bine U-a fácut fie Dumnezeu» (Luca VIII,
39), íi zice divinul ínvátátor. Prin aceastá trimitere, Mintuitorul nos-
tru Iisus Hristos il ridicá la inalta misiune de apóstol al cuvintului lui
Dumnezeu, de vestitor al faptelor minunate, sávir$ite de Fiul lui
Dumnezeu.
Din aceste rugáciuni de cerere-, constatám cá ele oglindesc starea
sufleteascá, nivelul de sfinfenie $i desávir$irea duhovniceascá a celui
ce se roagá, dar, in acela$i timp, inváfám §i ce trebuie sá cerem in
rugáciunile noastre. Cind adresám lui Dumnezeu rugáciuni de cerere,
sá nu avem in atenfie numai persoana noastrá sau interese personale,
care adesea sint ímpotriva voinfei lui Hristos. Sá cerem mai intii sá
fim impreuná cu Mintuitorul nostru *Iisus Hristos, $i atunci vom dobindi
totul, precum ne invafá ?i Sfinta Evanghelie : «Cáutafi mai intii impá-
ráfia lui Dumnezeu $i dreptatea Lui, $i tóate acestea se Aôr adáuga
vouá» (Matei VI, 33). In rugáciunile noastre sá cerem ca, cele de folos,
512 MITROPO LI A OLTENIEI
e
Dumnezeu sa le dàruiasca tuturor. Sa cerem ceea ce Iisus Hristos ne-a

invàtat prin rugàciunea Tatàl nostru. Adica, sa cerem piinea noastrà
cea de tóate zilele ; sa cerem iertarea gre$alelor noastre ; sa cerem sa
nu ne duca pe nói in ispita • sa cerem sa ne mìntuiascà de cel ràu. Sa
cereni ceea ce ne inva{à Sfìnta Liturghie : pace lumii ìntregi, bunà-
starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici $i unirea tuturor intr-o gindire,
simfire $i voinfà.
Pericopa evanghelicà de astàzi ne spune ceva $i mai mult : chiar
daca nu-L infelegem pe Iisus Hristos in toata màrefia Sa dumnezeiascà,
chiar dacà nu reu$im sa-L vedem in toata stralucirea Sa, din cauza
umbrei pàcatului care ne acoperà ochii sufletului, nu trebuie sà-L con
siderarli un chinuitor, ca omul indracit din {mutui gherghesenilor. Sa
nu credem ca E1 vine sa ne tulbure lini$tea existenfei noastre sau sa
sa ne impiedice de-a ne realiza personalitatea. Sa nu cerem ca demonii,
implinirea numai a intereselor egoiste î ajutorul sa facem ràu seme-
nilor nostri. Sa nu cerem sa piece de la noi, dacà nu ne-a satisfàcut
dorinfele personale, ci cu inimà smerita, curatà $i bunà sà-L rugàm sà
ne primeascà pururea in preajma Lui, pentru cà E1 este lumina, adevà-
rul, viafa î mintuirea sufletelor noastre. Amin.
Arhim. VENIAMIN MICLE
DREAPTA ÌNVÀTÀTURÀ DE CREDINTÀ A BISERICII,
DESPRE BOTEZUL ORTODOX AL PRUNCILOR
I. Màrturisirea de credinfà a Bisericii noastre Ortodoxe ne ìn-
\ (i ta cà Sfíntul Botez, este prima din cele $apte Sfinte taine ale Bise-
l i ri i , taine pe care le-a insiituit Domnul Hristos, in Biserica Sa, spre
mintuirea credincio$ilor. Botezul se face de catre preofii Bisericii, prin
inIrei ta cufundare in apa sfinfita, cind preotul zice aceste cuvinte :
«lioteazà-se rohul lui Dumnezeu (cutare), in numele Tatàlui, amia, $i al
I iuìui, amin, $i al Sfintului Duh, amin». Cuvintul «amin», care inseamna
*a?a sa fie», adicà intare$te credinfa in cele gràite, trebuie sà-1 ros-
leciscà na$ul celui ce se boteazà. Na$ii sint persoane in vìrstà, care
li ('buie sa fie cremini ortodoc$i, buni credincio$i, de acela$i sex cu
pruncul, $i care fac cuvenita marturisire de credinfà, in locul $i in mi-
mele pruncului care se boteaza.
Mintuitorul Hristos a a$ezat taina Botezului, in Biserica Sa, dupa
Siavita Sa Inviere, prin poruñea data Apostolilor Sài : «Mergìnd, invei
tali tóate neamurile, botezindu-i in numele Tatàlui al Fiului $i al
Sfintului Duh» (Matei XXVIII, 19). Poruñea aceasta divina data de Dom
nul Hristos, Apostolilor Sài, este transmisà episcopilor, urma$ii direcfi
ni Apostolilor in Biserica, de càtre Sfingi Apostoli. Urma$ii direcfi ai
Apostolilor sàvir$esc $i ei tóate cele $apte taine in Biserica, pina la
slir$itul veacurilor.
Botezul, sàvir?it de preofia ierarhicà in Biserica, in numele Sfin
ivi Treimi, a$a culli a poruncit Domnul Hristos, ne descoperà adevàrul
d e credinfà, cà cel botezat intrà in legàturà personalà cu tóate persoa-
nele Sfintei Treimi: Tatàl, Fiul §i Sfintul Duh. Astfel, cel botezat devine
si el fiu al Tatàlui, dupà har, se bucurà de dragostea Tatàlui, are pe
Hristos inàuntrul lui impreunà cu Sfintul Duh $i este reinnoit, renàs-
ait, recreat, adicà este o fàpturà nouà.
Cel botezat devine, deci, fàpturà nouà, pentru cà, prin Botezul Bi-
sericii, in numele Sfintei Treimi, el este curàfat de pàcatul originar,
mo$tenit de la Adam $i devine membru sau màdular al Bisericii, altfel
spus, se incorporeazà in Trupul tainic al lui Hristos, care este Biserica,
se impàrtà?e$te de tóate tainele, apucind deci calea càtre o nouà viafà
duhovniceascà, curatà $i sfintà, càtre desàvìr$ire, càtre mìntuire, spre
mo$tenirea vietii vernice.
514 MITROPOLIA OLTENIEÍ
Sñnta taina a Botezului, cu denumirile ei «nasiere din nou», «re-

innoire», «creare din nou», la care se mai adaugà ni dreapta învâtâturâ
despre roadele sau efectele acestei taine asupra celui botezat, a fra-
mìntat mult mintea sfinfilor pârinfi $i a bunilor credincioçi, grâitori de
Dumnezeu ni tràitori in Hristos. Aceçtia, ostenindu-se sa infeleagà $i
sa faca $i pe alfi credincio$i sa infeleaga taina Sfìntului Botez, se folo-
sesc in explicaba lor, atit de invatàtura descoperita a Sfintei Scripturi,
cit $i de dreapta rafiune, care le procura comparaci lamuritoare ale
temei.
Redam aici doua texte piine de frumusete, pentru dreapta infelegere
a denumirii tainei Botezului, infelegerea roadelor sau efectelor lui asupra
celui botezat, pentru infelegerea minunii transformârii celui botezat
intr-o fâpturà noua $i pentru necesitatea $i rostul botezului.
Sfintul Vasilie cel Mare (sec. al IV-lea), prezentìnd dreapta invita
tura despre taina Sfìntului Botez, spune : «Cel botezat este reìnnoit, tàrà&
a fi topit din nou, este recreat, farà a fi sfàrìmat, este tàmàduit, farà a ,
fi fost incercat prin durere, este renàscut, fàrà mamà, $i, cel care era
stricat ni ìntinat de plàcerile vicleniei este plin de sevà, a intinerit, ni a .
revenit la adevàrata floare a tinerefii».
Aceasta inseamna ca Botezul Bisericii Ortodoxe rezide$te intreaga
fiinfa a celui ce se boteaza cu puterea Sfìntului Duh «dupa asemanarea
cu umanitatea lui Hristos».
Nicolae Cabasila (sec. XIV), reda aceasta tema in cuvinte $i imagini,
tot a$a de inspirate ni intuitive, spunind : «Cit despre cuvintele «nanterea
din nou» ni « crearea din nou» eie ne spun cà cei care, prin mijlocirea
botezului, au fost nàscutf ni aduni la o viatà nouài, avuseserà aceasta in
viafà, incà de mai inaiate, dar au pierdut-o $i o regàsesc prin aceastà
tainà — intocmai ca $i mar mura unei statui stricate, pe care me$terul o
ciople$te din nou, ca sà-i dea frumusefea de la inceput. Dar §i in ce prí
vente roada spàlàrii prin botez, ea dà omului o forum ni o intàUnare
nouà, ni anume, pune pe sufletele oamenilor o pecete, un chip, care le
leagà. de moartea ni de invierea Mintuitorului».
Este de refinut, deci, din aceste inspirate cuvinte ca, omul renàscut
prin Botez, çi-a redobîndit structura lui sufleteascâ çi trupeascâ, para-
disiacâ, a primit semnul distinctiv fafâ de cei nebotezafi, «o pecete»
divinâ, prin care este légat de moartea $i invierea Mintuitorului, $i, in
acela$i timp, este légat de toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi :
Tatâl, Fiul ni Sfîntul Duh.
în starea aceasta, cel botezat, omul cel nou, poate sa marturiseascâ
adevârul de dreaptâ credinfâ despre botez, dar, în acelaçi timp, el tre-
buie sa dea o mârturie despre o noua viefuire, sufleteascâ $i trupeascâ,
pe care s-o aibâ, dupâ primirea botezului Bisericii Ortodoxe, intocmai
ca Sfîntul Apostol Pavel : «M-am râstignit impreunâ eu Hristos ni nu eu
mai trâiesc, ci Hristos trâiente in mine. Çi viafa mea, de acum, in trup,
o trâiesc in credinfa in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ni S-a dat pe
Sine insuni pentru mine» (Galateni II, 20; çi II Corinteni V, 15).
II. Botezul pruncilor. Sfînta Scripturâ ni Sfinfii Pârinfi ne învafâ
limpede câ Mîntuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pâmînt ca
sâ mîntuiascâ ni sâ aducâ la cunoçtinta adevârului «pe tofi oamenii» (I
Timotei II, 4), pentru câ tofi se nasc eu pâcatul strâmo$esc, moçtenit de
la Adam, protopârintele neamului omenesc.
DREAPTA CRED IN JÀ 515
Este lucru de inteles cá termenul acesta «toti oamenii», cuprinde toti

pruncii, adica toti nou-náscufii, toti copiii, toti tinerii, toti batrinii de
ambele sexef «din tóate neamurile care sint sub cer» (Fapte II, 5).
Toti oamenii sint chemati la mintuire $i deci toti trebuie sá fim bo-
tezati ín Bisericá pentru ca, in atará de Bisericá $i in atará de Botez, nu
existá mintuire. Necesitatea botezului pentru toti oamenii, fárá exceptie,
este arátatá de cátre Mintuitorul, prin aceste cuvinte : «De na se va
na$te cineva din apa $i din Duh, nu va putea sá intre ín impar átia lui
Dunmezeu» (loan III, 5).
Textul acesta vorbe$te despre na$terea spiritualá a oricárui om, prin
taina Botezului, vorbe$te deci, despre na$terea din nou, sufleteascá, iar
nu despre na$terea dupá trup, a$a cum intelesese Nicodim, om cu mare •
vazá, membru al celei mai inalte instante judecátore$ti iudaice, sinedriul.
Nicodim, ascultind invátátura Mintuitorului despre necesitatea botezului
fiecárui om in Bisericá, pentru dobindirea mintuirii, intelesese ceea ce
este imposibil, ca «omul sá intre a doua oará in pintecele maicii sale
$i sá se nascá din nou trupe$te» (loan III, 4). Tocmai de aceea, ca sá in-
láture credinta gre$itá a lui Nicodim $i a altora din tóate timpurile $i
sá se inteleagá de cátre oricine cá El vorbe$te despre rena'$terea sufle
teascá, tainicá, a oricárui om prin Botez, Mintuitorul a adáugat cuvin-
tele de mai sus.
Este un adevár evident cá, prin propozitia aceasta conditionalá «de
nu se va na$te cineva din apá $i din Duh», ni se aratá, pe de o parte, cá
Botezul Bisericii Ortodoxe este o conditie fárá de care nu se poate do-
bindi impárátia lui Dumnezeu, iar pe de altá parte, cá nimeni, de orice
virstá sau sex, nu este scutit de indatorirea de a se boteza pentru dobin
direa mintuirii.
Pronumele «cineva» din textul de mai sus, rostit de Domnul Hristos
ne precizeaza ca «oricine ar fi», prunc, copil, tìnar, bàtrin, de orice sex,
de orice neam $i oriunde s-ar gasi trebuie sa se boteze, pentru a ajunge
la scopul aràtat.
Exista ìnsà, mai multe abateri de la dreapta invatatura, cu privire
la indatorirea de a se boteza pruncii, abateri formulate in mod diferit.
Se spune, de exemplu, de catre neortodoc$i cà pruncii, adica nou-
nàscutii, nu au pacat $i de aceea nu este necesar sa fie botezati. Ràs-
punsul nostru, bazat pe Sfinta Scripturà, este cà §i pruncii au pàcatul ori
ginar, chiar dacà s-au nàscut din pàrinti credincio$i $i, de aceea, trebuie
sa fie botezati $i ei, pentru a se curati de acest pacat. Sfinta Scripturà ne
spune cà nimeni nu este farà de pacat $i cà fiecare se na$te ìntina’t cu
pàcatul lui Adam : «Cine ar putea sa scoatcì ceva curat din ceea ce este
necurat ? Nimeni !» (Iov XIV, 4) ; «Cà iatà, intru fàràdelegi imam zàmislit
intru pacate m-a nàscut maica mea» (Ps. L, 6). Despre acest pacat,
mo$tenit de fiecare de la stramoni Adam $i despre transmiterea lui la
toti oamenii, serie ,$i mai làmurit Sfintul Apostol Pavel, in Epistolele
sale : Romani V, 12, 18, 19; Efeseni II, 3 etc.
Tocmai pentru a se incorpora $i pruncii in Trupul lui Hristos, care
este Biserica, este absolut necesar sa fie $i ei botezati cu Botezul orto-
dox, adicà sa fie $i ei spalati de pàcatul originar, sa devinà $i ei «stinti»,
a$a cum sint immiti creatimi, in Sfìnta Scripturà (/ Petru I, 15—16 etc.),
sa devinà «seminfie aleasà, preofie impàràteascà, neam sfint» (I Petru
II, 9), sa devinà $i ei «copii ai lui Dumnezeu» si «impreunà-mo$tenitori

cu Hristos» (Romani Vili, 16, 17).
Sfintul loan Gurà de Aur, intr-una din predicile sale despre Botez,
stàruie asupra necesitàfii botezului copiilor, prin care infelege $i pruncii,
nu numai copiii cei màrisori, pentru cà si ei poartà chipul lui Dumnezeu
in ei, chip care s-a alterat prin pàcatul originar, pàcat pe care 1-au morte
mi si ei, cum ne adeveresc textele citale din Sfilila Scripturà. Sfintul
Parinte spune : «Pentru aceastà rciliune, noi botezàm chiar copiii, de$i
ei nu au pacate, ca sa li se adauge sfinfenia, indreptarea, infierea, mo$te-
nirea, infràtirQa, ca sci fie màdulare ale lui Hristos $i loca$ul Duhului».
lata un text din Sfinta Scriptura, care intàreste afirmafia cà si pruncii
trebuiesc botezafi, pentru ca sa se bucure de revàrsarea harului Duhului
Sfint peste ei, ca si peste toti ceilalfi membri ai Bisericii, adica peste tot
trupul lui Hristos : «Càci vouà este data tàgàduinta pruncilor vostri,
§i tuturor celor de departe, pe oricifi li va chema Domnul Dumnezeul
'vostru» (Fapte II, 39). Acest text este o fraza din predica Sfìntului Petru,
rostità la Cincizecime, cind s-a pogorit Sfintul Duh, cea de a treia per-
soana a Sfintei Treimi, direct, personal si distinct, asupra celor 12 Apos
toli, sub forma de limbi ca de foc si cind s-a pogorit Duhul Sfint si asu
pra celor trei mii de suflete. Asupra acestei multimi insa, Duhul Sfint s-a
pogorit prin taina Botezului sàvirsità de Sfinfii Apostoli. Aceste trei mii
de suflete «din toate neamurile de sub cer», au alcatuit prima obste crea
tina, adica Biserica lui Hristos.
Cuvintul «vouà» din acest text, se refera la toate neamurile care
ascultau predica Sfìntului Petru, dar se adreseazà in primul rind, popo-
rului iudeu, fiindca lui ìi este data «fagaduinfa», de care se vorbeste aici
(Fapte III, 25—26 ; XIII, 46 ; Romani IX, 4).
Cuvintul «fàgàduinla», se reterà la cele spuse mai sus, tot in acest
capitol, versetele 17—21, care cuprind proorocia Profetului Ioil (III, 28),
unde se spune cà, atunci cind va veni Mesia si va intemeia Biserica Sa,
Dumnezeu va turna din Duhul Sàu peste tot trupul, adicà peste toate
màdularele, peste tofi oamenii care alcàtuiesc Biserica lui Hristos, fie ei
iudei, fie de alt neam.
Fàgàduinfa aceasta de a primi harul Sfìntului Duh, spune versetul
citat, este destinatà tuturor celor care se gàseau in viafà ?i ascultau pre
dica la Cincizecime, in lerusalim, dar, adaugà versetul, este datà $i «prun
cilor» lor, care se vor na$te .din ei, $i tuturor celor de departe. Trebuie
sà luàm seama cà Sfintul Evanghelist Luca, autorul càrtii Faptele Apos-
tolilor, folose$te aici cuvintul grecesc ti ts/ voc, care inseamnà
«prunci», «nou-nàscuti», cuvint provenit de la verbul grecesc «tikto»,
care inseamnà «a na$te un copil». EI nu folose$te aici cuvintul «ta paidia»,
care inseamnà «copii», tocmai ca sà precizeze cà «fàgàduinfa» de care
este vorba, adicà rena$terea «din apà ?i din Duh» $i primirea intregii re-
vàrsàri de har, ce ni se dà prin Sfintele Taine, in Bisericà, este datà de
Dumnezeu chiar $i noilor nàscuti, pruncilor, ca si tuturor celor nàscufi
din femeie : copii, mari sau mici, (ta paidia), tineri (neaniskoi) sau «nea-
niai», fii (oi yoi), fiice (Hrygateres) si bàtrini (presvyteroi). Cum se vede,
Sfintul Luca redà‘, cu cea mai mare exactitate, invàfàtura Sfintei Scrip-
turi, despre impàrtàsirea darurilor Sfìntului Duh in Biserica lui Hristos,
tuturor oamenilor, de toate virstele, denumind fiecare virstà cu numele
DREAPTA CRED IN JÀ
*
517
ei propriu (Fapte II, 17—21, 39). Este limpede, din tîlcuirea acestui verset
scripturistic, câ Dumnezeu în iconomia Sa, pentru realizarea mîntuirii
oamenilor, a rînduit $i a destinât mijloacele de mîntuire — Sfintele taine
pentru toate vîrstele $i a nu primi pruncii $i copiii la sfintire, prin
Sfînta tainà a Botezului, este o încâlcare a rînduielii divine $i a prac-
ticii dntotdeauna, a Bisericii lui Hristos.
Citind în Sfînta Scripturâ câ, în ziua aceea a Cincizecimii, s-au bo-
tezat ca la trei mii de suflete (Fapte II, 41), credem câ în aceastâ mul-
time care s-a botezat, trebuie sa fi fost $i copii, mai mici sau mai mari,
poate $i prunci tenuti în brafe. In aceste trei mii de suflete, trebue sa
fi fost $i copii, pentru câ altfel, Sfîntul Luca, care redâ faptele, «eu exac-
titate», «eu de-amânuntul» (Luca I, 3), ar fi spus câ s-au botezat trei mii
de barbati «in afarà de femei $i de copii» (Matei XV, 21 ; Luca IX, 14;
Mar cu VI, 44). E1 serie, ìnsa, ca s-au botezat trei mii de «suflete», in
care se cuprind, desigur, $i copiii. La a$a de mare sàrbàtoare, Cincize-
cimea sau Pa$tele, trebuie sa admitem ca unii evrei, fie din Iudeea, fie
din diaspora, veneau $i cu copii, chiar dacà aceasta nu era o rìnduialà
scrisà in Lege. Tot Sfintuì Luca ne spune ca Domnul Iisus, la doisprezece
ani, — $i poate $i mai’ inainte $i dupà aceea — a venit la Ierusalim, la
Pa$ti, cu Fecioara Maria $i bàtrìnul Iosif, «dupà obiceiul sàrbàtorii» (Luca
II, 41—42). Expresia aceasta «dupà obiceiul sàrbàtorii», ne dà sa infele-
gem cà iudeii veneau la cele trei mari sarbàtori ale lor «cu mie, cu mare».
Unii invafà cà nu pot fi botezafi copiii, pentru cà ei nu pot indeplini
cele douà condili cerute unui candidat la Botez : pocâinfa $i credintà in
Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevàrat $i Mìntuitor al lumii (Fapte Vili,
37). Pentru susfinerea acestei pareri grecite, neortodoc$ii citeazà textul
acesta : «Pocàiti-và $i sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus
Hristos, spre iertarea pàcatelor voastre $i veti primi darul Duhului Sfìnt»
(Fapte II, 38) ; dar nu-1 tàlmàcesc corect.
Ràspunsul ortodox este urmàtorul : 1) «Pruncilor nu li se cere po-
càintà, pentru cà ei nu au decit pàcatul originar in sufletul lor, farà sà
mai aibà $i pàcate personale. «Pocàinfa», inseamnà schimbarea sufleascà
totalà, prin aducerea aminte de pàcatele sàvìr$ite, prin pàrerea de ràu,
prin hotàrirea de a nu le mai sàvìr$i. Pocàinta inseamnà deci, transforma-
rea sufleteascà a celui ce a pàcàtuit inainte de a se prezenta la Botez, a$a
cairn este infelesul verbului grecesc «jisTavostv», care s-a tradus cu
verbul romànesc «a se pocài». Copiilor, ca unora ce n-au pàcate perso
nale, nu este necesar sà li se cearà pocàinfà, in vederea botezàrii lor ; 2)
dn versetul urmàtor (Fapte II, 39), pe care 1-am tilcuit mai sus, se vede
cà fàgàduinta despre primirea mìntuirii prin Botez este datà nu numai
celor in vìrstà, ci $i copiilor. 3) Credinfa care se cere candidatului la
Botez, pruncului, deci, este màrturisità de na$ul copilului. Acesta este
pàrintele sufletesc al pruncului botezat. Na$ul roste$te cuvintul «amin»,
la pronunfarea formulei botezului in numele Sfintei Treimi, cum am spus
mai inainte, el roste$te Crezul, cel mai scurt, dar compiei rezumat al
invàtàturii dreptei credinfe a Bisericii ?i tot el se indatoreazà sà ia pe
liul sàu sub ocrotirea sa sufleteascà, spre a-1 create in dreapta credintà.
Sfìnta Evanghelie ne dà multe màrturii, care ne aratà cà Mintuito-
rul a vindecat pe multi bolnavi, fie prezenfi, fie la distanfà, doar prin
credintà celor apropiati ai suferinzilor (Matei Vili, 5—13; Matei XV,
22—28). La Matei IX, 1—2 $i Marcu II, 5, citim : väzind Usus credinta
]or, (a celor ce purtau pe släbänog) a zis släbänogului : îndràzneçte, Hule;
iaitä-ti-se \ie pacatele tale» (vezi $i Ioan V, 6—8 ; Matei VIII, 8, 10, 13 ;
Luca V, 18—20 ; VII, 6—9 ; VIII, 48 ; Ioan XI etc.).
Prin urmare $i dupä credinta pärintilor, a nasilor çi a preofilor care
sävirsesc Sfìnta Tainä a botezului in Bisericä, credinfä märturisitä de ei
in numele $i in locul pruncilor, acestia pot sä dobindeascä iertarea päca-
tului strämosesc.
Cu Noul Testament in mina, cu dreapta credinfä in suflet §i cu do-
rinta sincera de a afla adevärul din dreapta întelegere a textelor Sfintei
Scripturi, putem märturisi cä exista adeveriri indirecte despre botezul
pruncilor. Citäm citeva märturii indirecte din Noul Testament, despre
botezul pruncilor çi copiilor : Circumciziunea sau täierea imprejur, care
preînchipuia taina Sfîntului Botez (Coloseni II, 11—13), se iacea $i asu-
pra copiilor (Luca II, 2 ; Facerea XVII, 10—12).
2. Potopul $i trecerea prin Marea Roçie, care preînchipuiau acelasi
Botez (I Petru III, 20—21), au fost acte istorice pe care le-au trait $i
copiii si pruncii.
3. Sfinfii Apostoli Petru $i Pavel si ceilalti apostoli, au botezat multe
«case» sau «tamilii», din care nu puteau lipsi copiii (Fapte XVI, 33 ; XVI,
15 y X, 47—48; XVIII, 8; I. Corinteni I, 16). Tofi cei din aceste familii
Si multi altii «credeau $i se botezau» (Fapte XVIII, 8).
4. Sfintii Apostoli Petru si Ioan au savîrçit Taina Sfîntului mir, in
obçtea creatina din Samaria «care era numai botezatä in numele Domnu-
lui Iisus» (Fapte VIII, 5—17), punindu-si miinile peste cei botezafi, care
«luau Duhul Sfint». Este de presupus cä in aceastä obste crestinä, care
acum primea cea de a doua tainä a Bisericii, Mirungerea, se gäseau $i
copii care primiserä deja taina Sfîntului Botez (Fapte VIII, 16).
E drept cä in Noul Testament lipsesc märturii directe despre botezul
pruncilor $i al copiilor, adicä lipsesc texte care sä spunä cä pruncul sau
copilul cutare a fost botezat, dar aceasta se explicä prin faptul cä'Biserica,
atît la inceputul ei, in vremea Sfinfilor Apostoli, cit si dupä aceea, $i-a
adresat invätätura sa mintuitoare, cum este $i firesc, celor maturi, fie
iudeilor, fie «neamurilor de sub cer» (Fapte II, 5). Numai aceçtia, cei
maturi, fie bärbafi, fie femei, erau in stare sä infeleagä cuvîntul lui Dum-
nezeu prédicat de cätre Apostoli, sä creadä, sä se pocäiascä $i sä se
boteze (Fapte II, 38, 41 ; III, 4 etc.) ei $i casele sau familiile lor.
Cartea Faptele Apostolilor ne pästreazä multe cuvintäri ocazionale
ale Sfîntului Petru, ale Sfîntului Pavel, o cuvîntare a Sfîntului Iacov $i
o cuvîntare a Sfîntului Çtefan. Toate aceste cuvintäri misionare ale Bise
ricii creatine, adicä de vestire a Evangheliei lui Hristos, î$i au ca mod
de adresä, urmätoarele cuvinte : «Bärbafi frafi» (Fapte I, 16) ; «barbati
iudei» (Fapte II, 14) ; «barbati israeliti» (Fapte III, 12) ; «Capetemi ale
poporului batrìni ai lui Israel» (Fapte IV, 8) ; «barbati atenieni» (Fapte
XVII, 22) ; «barbati frati ?i pàrinti» (Fapte VII, 2).
Efectul acestor predici misionare a fost constituirea Bisericii, in
întelesul de comunitate, fie prin convertirea in masä la cre$tinism, fie
prin convertirea si botezarea individualä, cum a fost cazul cu botezarea
famenului din Etiopia, mare dregätor al Candachiei, regina Etiopiei
(Fapte Vili, 38), cu Dionisie Areopagitul din Atena si cu o femeie, cu
mímele Damaris (Fapte XVII, 34). Nici un cititor al Noului Testament,

daca este de bunà credinfà, nu s-ar a$tepta ca dupà astfel de predici
misionare, pentru constituirea Bisericii, sa se consemneze in scris cà s-a
botezat pruncul sau copilul cutare sau ca au fost botezati atitea mii de
copii $i cà numàrul copiilor botezati a fost «trei mii, douà mii etc.» ;
nceasta ar fi ceva nefiresc.
Dupà convertire $i botezare, insà, cei maturi, famili$ti, $i-au botezat
dlit copiii din «casa» lor, cit $i pe cei care se vor mai fi nàscut ulterior
«pe oricífi li va chema Domnul Dumnezeul nostru» (Fapte II, 39).
Stintili Dionisie Areopagitul, pe care 1-am pomenit mai inainte, crea
li nat de Sfintul Pavel, in cartea sa «Despre ierarhia bisericeascà» spune
cà Apostolii, dumnezeie$tii dascàli, au rìnduit sà se boteze $i pruncii.
Sint multe alte màrturii istorice directe, cà dupà Epoca Apostolicà,
rniicà dupà constituirea Bisericii, practica botezàrii pruncilor era ceva
de la sine infeles, ca o continuare a practicii in veacul intìi, instituità in
Epoca de inceput a Bisericii.
Sfintul Iustin Martirul $i Filozoful, mort in anul 165 d.Hr., ìnvàfa :
«Pruncii se invrednicesc, de darurile ce se dau prin Botez, dupà credinfa
i (dor care ii aduc la Botez».
Sfintul Irineu, Episcopul Lionului, martirizat in anul 202 d.Hr. serie :
* I Iristos a venit ca prin É1 sà mìntuiascà pe tofi, pe toti zie, cei care se
mise de la E1 a doua oarà pentru Dumnezeu : pe prunai, copii, tineri $i
butrini».
Renumitul dascàl al Bisericii, Origen, mort in anul 255 d.Hr. serie :
«Biserica a primit de la Apostoli predania sà boteze copiii».
Botezarea pruncilor este o poruncà divinà $i invàfàtura Bisericii
dospre aceastà poruncà este o màrturisire de credinfà a dreptcredincio-
silor cremini, care trebuie sà pàzeascà tóate cite le-a poruncit lor
Domnul Hristos (Matei XXVIII, 20).
Pr. Prof. NIC. PETRESCU
CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

1. Pregàtirea aperceptivà
Fiecare credincios ortodox, adicà dreptcredincios, cunoa$te $i folo-
so$te cuvintul «icoanà», incà din fragedà copilàrie. De asemenea, el $tie
co sint icoanele, pentru cà le vede: in casa pàrinteascà, atìrnate pe pe
latele dinspre ràsàrit, in bisericà, in troifele pe care le-au ridicat mo$ii
tfi stràmoîi nostri. ^
Ce ginduri incollesc in mintea unui credincios cind aude sau ros-
/(*>’te cuvintul «icoanà» sau cind vede icoanele ?
Cind credincio$ii cremini pronunfà sau aud acest cuvìnt sau pri-
v(»sc icoanele, li se perindà, prin fata ochilor minfii, chipurile pictate sau
/ugràvite, al Mintuitorului Iisus Hristos, al Maicii Domnului, al sfinfilor
Ingerì, al unor scene din Sfinta Scripturà etc. Credinciosul vede toate
.meste chipuri, pictate, fie pe lemn, fie pe pinzà, fie pe sticlà, fie pe
/iduri, chipuri care de care mai me$te$ugit lucrate. Odatà cu toate
nrostea, insà, create, in sufletul credinciosului ortodox, $i un simtàmìnt
»
de adinc respect $i mai mult, de sfinfenie fata de icoane, simtamint care-1

indeamnà la cuvenita ìnchinàciune, semnul vizibil al sentimentului de
respect $i sfintenie fata de icoane. Este un adevàr traditional, cà icoanele
sint strins legate de ìnchinaciune, in mintea unui credincios ortodox $i
invers, inchinaciunea este semnul de cinstire deosebita fata de icoane,
in Biserica Ortodoxa. Cind credinciosul ortodox vrea sa prezinte o per-
soanà, virtuoasa, piina de frumuseti morale, vrednicà de admirat $i de
cinstit, o aseamànà cu chipul de pe o icoanà, la care trebuie sa te in
chini. George Co$buc (1866—1918) de exemplu, prinde aceste adevaruri
de veacuri, oglindite in viata spirituala a credincia$ilor ortodoc$i romàni
$i le redà, ca ceva obi$nuit, in me$te$ugita lui creatie literarà «Nunta
Zamfirei» $i spune, despre aleasa fata a lui Sàgeatà-impàrat, cà era
«Icoanà-ntr-un altar s-o pui / La inchinai».
I
2. Anunfarea te;
Astàzi, voi zäbovi citeva minute asupra dreptei invätäturi a sfintei
noastre Biserici, despre cinstirea sfintelor icoane.
3. Tratarea (Comunicarea cuno$tintelor)

Obir$ia §i infelesul cuvintului «icoanä». Acest cuvint este de obir$ie
greacà, introdus $i pästrat in graiul poporului romän, chiar de la forma
rea lui $i a limbii sale. Cel mai ràspìndit inteles al acestui cuvìnt, in
vorbire,. este ìnfelesul lui religiös $i faptul acesta constituie o dovadà,
pe lìngà multe altele, cà poporul romàn s-a nàscut crestin $i ì§i oglin-
de$te vechimea cre$tinismului säu ?i prin graf. In limba greacà, acest
cuvint are multe ìnfelesuri, dar noi pàstràm, aici, numai infelesul lui
de «chip» sau «imagine» pictatà, a unei persoane sfinte sau a unui act
dumnezeiesc, din istoria mintuirii neamului omenesc.
Dreapta invàtàtura de credinfà a Sfintei noastre Biserici, cu privire
la sfintele icoane.
Invàtàtura aceasta, ca toate ìnvàtàturile sfintei noastre Biserici este
intemeiatà pe Descoperirea dumnezeiascà, cuprinsà in Sfinta Scripturà
$i in Sfiata Tradifie.
In Sfinta Scripturà se gàsesc multe locuri in care se exprimà dreapta
invàfàturà despre existenfa icoanelor, ca chipuri ale celor ceretti ; Se
gàsesc de asemenea, locuri despre cinstirea acestor icoane $i despre in-
terzicerea idolilor.
In Vechiul Testament, de exemplu (Ios. 7, 6), citim cà iudeii se
inchinali la heruvimii care umbreau Cortul sfint, $i-i cinsteau, dupà cu-
viinfà. Ace$ti heruvimi erau chipuri fàcute de mina omeneascà, dar, din
porunca dumnezeiascà, datà prin Moise. Aceste chipuri materiale, de
heruvimi, erau cinstite, numai pentru cà eie erau icoane ale heruvimi-
lor ceretti, adicà eie infàtisau finitele personale, reale, spirituale, ale
uneia din cele nouà cete de ingerì, creati de Dumnezeu, care stau in
ceruri, lingä El, $i-I slujesc Lui (Vezi : Ie$. 25, 18—40 ; 37, 9; Evr. 8, 5 ;
9, 5 etc.).
Cortul sfint al Vechiului Testament, deci, cu toate cele ale lui, spune
Sfintul Ioan Damaschin (675—749), marele teologhisitor al icoanelor,
DREAPTA CREDINJÄ- 521
era cinstit, pentru cä «purta in el icoane §i tipul (adicä forme nedesävir-

site) celor ceretti». Cultul divin pämintesc, deci, este icoanä, chip, mo
del al cultului ceresc, dupä märturia insali a Sfintei Scripturi (cf. Evr. 8, 5).
In descrierea cortului sfìnt, cu toate cele ale lui (/es. 25, 18—40),
descriere fäcutä de Moise, se vede voinfa, de bunä piacere, si chiar
porunca lui Dumnezeu, nu numai ingäduinta Sa, de a reda chipurile celor
ceretti ; neväzute de ochiul credinciosului, prin chipuri sau icoane, vizi-
bile de cafre credinciosi, pentru ca, prin aceste icoane, sä se dea slava
celor ceretti. Dumnezeu ii porunceste, autoritär, lui Moise, de a infatua
cele ceretti, prin icoane, alcätuite cu toatä exactitatea, dupä cele ce
retti. «Vezi, a gräit Dumnezeu cafre Moise, sä faci acestea toate, dupä
modelul ce fi s-a arätat in munte» (Ie$. 25, 40). Evreii, monoteisti, cins-
lind pe cei doi heruvimi, de la cele douä capete ale chivotului Legii
(/es. 25, 18), nu cinsteau douä «chipuri cioplite de aur», pentru cä aceasta
ora idolatrie, care era cu desavìr$ire interzisa, sub grava pedeapsä di
vina «pina la al treilea si al patrulea neam» (7es. 20, 5), ci ei cinsteau in
gerii lui Dumnezeu, din cer, slujitori ai Lui, adica ei cinsteau «izvodul»
sau originalul izvod, infafisat in aceste si multe alte chipuri sau icoane.
Ceva mai mult, Sfinta Scriptum a Vechiului Testament ne spune, nu
numai cä Dumnezeu a ingaduit si a poruncit sä se facä icoane, dar ne
spune, chiar pe primele pagini, cä Insusi Dumnezeu, cel inchinai in
[’reime, este Fäcätor, sau Creator de icoane, tocmai ca prin eie, sä Se
descopere pe Sine, creaturii Sale. In cartea Facerea, 1 , 26— 27, citim
ininunea creärii omului, savìrsita de Dumnezeu, Cel in Treime : «Sa
facem om, dupä chipul si dupä asemänarea Noasträ..., §i a fäcut Dum
nezeu pe om, dupä chipul Säu». Cuvintul «chip», scris, aici, de Moise,
eam cu 1500 de ani inainte de Hristos a fost tradus, in limba greacä, in
cartea Septuaginta (Vechiul Testament, in greceste), cam cu 300 de ani
i.Hr. chiar prin cuvìnt «icoanä» (ikon), cuvìnt introdus si pästrat in limba
noasträ, cum am spus, de la inceput. Insusi Dumnezeu, deci, Cel necor-
poral, Cel neväzut, Cel necuprins, Cel färä formä, $i-a fäcut icoana Sa,
väzutä, omul. Mäiestria cu care este creatä aceastä «icoanä», omul,
mäiestrie infäfisatä, in special, de Sfintuì Grigorie de Nazianz (329—390),
ne indreaptä mintea spre Atotputernicul si Atotinfeleptul Dumnezeu,
Cäruia I se cuvine slavä, cinste si inchinäciune, supremä si absolutä.
Tìlcuind cuvintele de mai sus (Fac..l, 26—27), Sfintul Ioan Damaschili
spune : «Cei dintii care a fäcut icoana a fost lnsu$i Dumnezeu si tot el a
arätat icoana».
Prin icoana sau chipul lui Dumnezeu in om, unii Sfinti Pärinfi au
infeles cele trei funcfii sufletesti ale omului : inteligenla, voinfa si sim-
(irea, in virtutea cärora omul tinde cätre Adevärul, Binele si Fericirea
supremä, care este Dumnezeu.
Alti sfinti pärinti intind chipul lui Dumnezeu si la trupul omului
mäiestrit alcätuit, intrucit acesta este organul si instrumentul sufletului,
färä de care sufletul n-ar putea exprima si valorifica inaitele sale ìnsusiri. •
Noul Testament, Descoperirea dumnezeiascä desävirsitä, ne invatä
cä Domnul Hristos este chipul (icoana) lui Dumnezeu, dar, chipul sau
icoana naturalä a lui Dumnezeu, de o fiintä cu El, iar nu chipul creat
sau fäcut de Dumnezeu, cum este omul, despre care am vorbit, mai sus.
Sfintul Apostol Pavel, mereu cu grija de a. nu ne abate de la dreapta
!>. Mitropolia Olteniei — c. 195
învâtâturâ de crédita, despre icoane, îri general ci despre Icoana lui

Dumnezeu-Tatàl, în special, ne dâ mârturie câ Domnul Hristos este
Icoana Tatâlui, dar îi descrie îndatâ ci atribútele Sale de necreat, veçnic
etc., ca «Fiu al iubirii Sale» çi serie : «Acesta este chipul (icoana) lui
Dunmezeu celui nevâzut, mai intii nâscut decît toata iâptura» (Col. 1,
15) ; «(Fiul) Care, tiind stràlucirea slavei ci chipul fiinfei Lui (Tatâlui)»,
(Evr. 1,3).
însuci Domnul Hristos Se descoperà pe Sine ca Icoana a lui Dum-
nezeu-Tatâl, spunînd : «Cel ce M-a vàzut pe Mine a vâzut pe Tatâl Meu»
(In. 14, 9).
Adevàrul acesta, eu privire la Domnul Hristos, Icoana naturala a
lui Dumnezeu-Tatal, il marturiseçte, tot a$a de limpede, ci Sfîntul loan
Damaschin, care serie : «Hristos Iisus este prima Icoana naturala, ci eu
totul asemenea nevâzutului' Dunmezeu, este Fiul Tatâlui, care aratâ in
El pe Tatâl».
lata deci, cà atît cuvîntul «icoanâ», cît $i prototipul sau izvodul (ori-
ginalul) icoanei sînt adevàruri de credintâ ortodoxa, infaticate de Stinta
Scripturà, scrisa sub insuflarea Duhului Sfînt : omul însuci, icoana fàcutà
a lui Dumnezeu ; DomnuTHristos Iisus, Icoana,'necreatâ, a lui Dumne-
zeu-Tatâl. Existera màrturiilor despre icoane ci dreapta învâtâturâ
despre eie, a Sfintei noastre Biserici, oglindesc valoarea icoanelor in
însâci iconomia divinà, pentru mîntuirea omului ci totodatà, ele sînt do-
vada vie cà existera icoanelor ci a cultului lor, in Biserica Ortodoxà,
sînt bine-plàcute lui Dumnezeu pentru cà «Dumnezeu însuci este Cel
dintîi Care a fàcut icoane cum spune Sfîntul loan Damaschin, eu scopul
mîntuitor ci educativ, de a ne ajuta pe noi, oamenii, sâ vedem cele ne-
vâzute prin cele vâzute, cele cerecti prin cele pâmîntecti (Vezi ci • In.
12, 43 ; Mt. 3, 16 ; Fapte 2).
Stìnta Tradifie, cel de al doilea izvor al Descoperirii dumnezeiecti,
ne dà multe màrturii despre existenfa icoanelor, în toatâ istoria cultului
crectin, despre rostul ci valoarea lor religioasâ, moralà ci instructiv-
educativà ci îndeamnà pe crectini, la cinstirea lor.
Tot Sfîntul loan Damaschin ne spune câ învàtatul preot, Clement
Alexandrinul (150—215), conducàtorul Çcolii teologice din Alexandria
Egiptului, mârturisecte, în scrierile sale, câ pe timpul lui, se aflau în
bisericile crectine, icoanele Mîntuitorului, patriarhilor, profetilor ci
îngerilor.
Sfîntul Vasile cel Mare (330—397) ne dâ màrturii, câ icoanele
au fost introduse în cultul crectin, chiar din timpul Sfinfilor Apostoli:
în scrisoarea a 36-a, împâratul Iulian Apostatul, persecutor al crecti-
nilor, Sfîntul Vasile cheamâ în ajutor pe stinti ci icoanele lor spunînd :
«Icoanele lor (a Domnului Hristos, a Maicii Domnului, a Sfinfilor Apos-'
toli, a profetilor, a martirilor) le cinstesc ci nia inchin lor, în chip deo-
sebit, pentru câ acestea ne-au fost transmise de la Sfintii Apostoli ci
n-au fost interzise ci au fost cerute, în tóate bisericile noastre».
Iatâ un document istorie scris, ca ci multe áltele, al càrui cuprins
trebuie cunoscut ci retinut de toti crectinii de azi, document pe care
Sfìnta noastrà Bisericâ îl pàstreazâ, ìn limba greacà, ìn care a fost scris
Ci care ne dà de ctire, toemai despre cele ce trebuie sà ctim noi crec
tinii, azi :
1) Pe icoane au fost si sint pictati : Domimi Hristos, Maica Domnu-

lui, Sfintii Apostoli, profetii Vechiului Testament si martiri ;
2) Icoanele au fost si sint cinstite, sau adìnc prefuite de crestini,
prin inchinare, adicà, prin facerea semnului Sfintei cruci, inaintea lor,
(lupa care urma : sàrutarea, ingenuncherea si metaniile. In alt loc al
operei sale, Sfintul Vasile ne explica si infelesul inchinarii la icoane
Si spune : «cinstea adusa icoanei se indreaptà spre izvodul ei (adicà
spre originalul sau spre persoana zugràvità pe icoanà), izvod infàti$at pe
icoanà, izvod dupà care se face icoana ;
3) Vechimea existenfei si a cultului icoanei urea pina in vremea
Apostolilor, adicà pinà la cea dintii generale de crestini, de la care noi
le-am primit, din tatà in fiu si le vom pàstra pinà la sfirsitul veacului,
din poruñea divinà (Mai. 28, 20 ; 2 Tes. 2, 15).
4) Icoanele si cultul lor, niciodatà, n-au fost interzise de Biserica
cea : una, sfintà, soborniceascà si apostoleascà ;
5) Sfintele icoane au fost cerute in tóate- Bisericile crestine, fàrà
ilici o excepfie, stiut fiind cà pinà in anul 1054, Biserica crestinà era
una si nedespàrtità, in toatà lumea.
Rolul icoaneloi in Biserica ortodoxa. Folosul sufletesc pe care il
dobindesc crestinii, prin inchinarea la icoane (vorbind de cres-tinii care
ràmin màdulare vii ale Sfintei noastre Biserici), este dobindirea min-
tuirii, adicà viafa vefsnicà, scopul suprem al implinirii poruncilor divine
in Bisericà, porunci intre care se aflà $i cinstirea icoanelor. ìnsusi Dom
imi Hristos ne spune cà «poruñea lui Dumnezeu este viafà ve$nicà» (In.
12, 50; cf. Ali. 19, 17). Aceasta se explicà prin aceea cà, cel ce se ìn-
chinà cu credinfà in fata icoanei lui Hristos sau in fata icoanelor sfin-
tilor, se urcà cu mintea la Hristos si Ia sfinti. Este o legàturà realà si
prezenta intre icoanà si izvodul sau prototipul ei, ca de la un lucru, la
o realitate personalà, cu totul separatà de acel lucru. Mintea credincio-
sului, inchinàtor la icoane, simte o necesítate fireascà, de a trece de la
icoanà, la realitatea vie a prototipului sb in acest urcus spiritual, cre-
dinciosul simte si lucrarea lui Hristos, al Càrui ajutor il cere, dupà cuvin-
tele seri se in Sfìnta S,cripturà : «Cred, Doamne : Ajutà necredinfei mele»
(Me. 9, 23). Credinciosul are, in fata ochilor trupesti, icoana vàzutà, dar,
in fata ochilor sufletesti are prototipul icoanei sau Icoana icoanelor, la
care cere mintuirea, prin diferité rugàciuni formulate de Sfìnta noastrà
Bisericà : «Doamne Iisuse Hristoase, mìntuie$te-ne pre noi ; Pentru ru-
gàciunile sfinfilor parintilor nostri, mintuie$te-ne pre noi» etc. «Icoana
Si prototipul se cuprind cu mintea simultan, farà a fi confúndate ; mai
bine zis, icoana e uitatà, tràindu-se relafia directa cu prototipul», de la
care cerem mintuirea sau mijlocirea pentru mintuire.
Ideea aceasta, cà prin rugàciunea fàcutà cu credinfà neclintità, in
fata icoanei este inscrisà chiar in rugàciunea Bisericii Ortodoxe din
Molitvelnic, pentru sfintirea icoanelor, unde se cere ca, prin binecu-
vintarea si sfintirea icoanei, sà i se dea ei de la Dumnezeu «puterile $i
minunile pentru ìntàrirea dreptei credinfe si mintuirea credinciosului
sàu popor sà se lucreze».
Tot legat de dobindirea mintuirii, cinstirea icoanelor aduce credin-
ciosilor si un folos instructiv-educativ. Asa cum sint asezate in bise
ricile crestine ortodoxe si cum sint eie pictate, icoanele constituie o
carte, intuitiva $i atràgàtoare, in care se poate citi ìntreaga istorie a

mintuirii neamului omenesc, ìncepìnd de la creafie $i pina la judecata
viitoare. Privind pictura $i icoanele din bisericà, la orice slujba divina,
credincio$ii invalà, prin chipuri, ceea ce se invaia prin cuvintele Sfintei
Scripturi, elementele esentale ale invàlàturii dreptei credinte. De aceea,
icoanele sìnt immite Biblia celor ne$tiutori de carte, $i a celor ce
n-au timp sa citeascà.
lata, deci, cà cinstirea icoanelor in Bisericà» Ortodoxa este o cale
spre mintuire, deschisa credincio$ilor de Parintele ceresc «Care voie$te
ca lofi oamenii sa se mintuiascà la cuno^tinfa adevàrului sa vinà»
(1 Tim. 2, 4).
II. Se aud, insa, murmure, chiar in gruparile unor cremini, ca prin
cinstirea $i cultul icoanelor in Bisericà Ortodoxa s-ar calca porunca a
doua a Decalogului, care spune : «Sa nu-fi faci chip cioplit §i nici un
tei de asemànare a unui lucru, din cite sint in cer, sus, §i din cite sint
pe pdmint, jos, $i cite sint in apele de sub pàmìnt». (Ie$. 20, 4).
Citind aceste cuvinte, grupurile creatine, despre care vorbim, in-
latura cinstirea $i cultul icoanelor, zicìnd ca, prin facerea $i cinstirea
icoanelor, in Bisericà Ortodoxa, s-ar calca porunca a doua a Decalo
gului, aràtata mai sus, adica s-ar practica idolatria.
Afirmatiile acestea sint roadele amare ale rastalmacirii acestor po-
runci dumnezeie$ti, adicà ale unei tìlcuiri grecite a acestui citat scrip-
turistic, fie din ne$tiinlà, fie din rea voinfa.
Sfinta noastra Bisericà ne invaia cà aceastà porunca dumnezeiascà
interzice, cu desàvir$ire, poporului evreu, de a-$i face idoli §i de a se
inchina la ei. Tocmai pentru cà Dumnezeu, in atot$tiinla Sa, cuno$tea
inclinarea poporului ales, spre idolatrie, sub influenfa altor popoare
pàgine ; idolatria pe care acest popor a aràtat-o, in càlàtoria lui, din
Egipt spre Canaan, prin construirea unui idol, «cioplit cu dalta», in
chip de «vi/ei de aur» (Ie$. 32). Tocmai, pentru cà !$i cuno$tea, dumne-
zeie$te, poporul Sàu, zis, Dumnezeu i-a repetat de mai multe ori, prin
Moise, porunca de a se feri, ca de foc, de idolatrie $i sà finà bine
minte, cà E1 este Unicul Dumnezeu al poporului evreu (Lev. 19, 4; 26,
1 ; Deut. 4, 15—18 etc.).
Creatimi ortodoc$i, nicidecum nu calcà porunca divinà, de a . se
feri de inchinarea la idoli, pentru cà icoanele la care se ìnchinà ei,
nu sìnt nici chipuri cioplite, ca vifelul de aur, adicà nu sìnt idoli, nici
asemànàri sau imagini ale vreunui lucru creat, din naturà, ci sint chipuri
zugràvite ale unor persoane reale $i sfinte, existente in istoria mintuirii
neamului omenesc, persoane la care se ìnchinà, pe care le sàrutà cum
am aràtat mai inainte $i la care fin dintr-un indemn làuntric, insepa-
rabil fiinfei omene$ti, dornicà de comuniune, cu dumnezeirea repre-
zentatà de acestea. Idolii sìnt plàsmuiri sau nàscociri omene$ti.
Definifia divinà a idolilor, datà de Sfìntul Pavel este aceasta :
«§tim cà idolul nu este nimic in lume» (1 Cor. 8, 4). Creatimi ortodocî,
invers de cum socotesc grupàrile creatine, pàstreazà, cu sfinfenie, po
runca a doua a Decalogului, pentru cà ei nu se ìnchinà la «nimicuri»,
adicà ei nu se ìnchinà la lucruri plàsmuite sau nàscocite, ci ei se ìn
chinà la persoane reale, despre care vorbe$te istoria cre$tinismului, arà-
tindu-le faptele lor minunate, locul $i timpul in care au tràit. Mai este
DREAPTA CREDINJÀ 525
de adàugat, cà ei nu se inchina materialului din care sint fàcute sfin

irle icoane, nici vopselurilor de pe aceste materiale, ci se inchina mi
niai persoanelor al caror chip este zugràvit pe icoane, despre care ì$i
aduc aminte, cu adinca pietate, pentru ca sa le urmeze credinfa (Evi.
13, 7) ?i astfel sà-si modeleze viata incit mintuirea sa le fie un tei deplin
realizabil.
Alte texte scripturistice, cu care aceste grupari creatine incearca
sa combata invàtàtura dreptei credinte, cu privire la cinstirea icoa-
nelor, in Biserica Ortodoxà, sint acelea care afirma ca Dumnezeu nu
poate fi vàzut de oameni si de aceea, nici un om nu $tie si nu poate
Sci—I zugraveasca chipul Lui, pe icoane sau pe peretii bisericilor (le?.
33, 20 ; In. 1,18 ; 1 In. 4, 12 ? J Tim. 1, 16).
La aceasta incercare de a clatina invàfàtura dreptei credinte, cu
privire la cinstirea sfintelor icoane, noi raspundem urmatoarele :
1) $i Biserica Ortodoxa cunoaste aceste texte scripturistice, care
spun ca omul nu poate vedeva pe Dumnezeu, in fiinta Sa, intima, dar
('a nu afirma, nicidecum cà-L cunoaste, $i-L vede pe Dumnezeu intru
lotul si nici nu afirma cà se zugràveste pe icoane, cu fata Sa intima.
Biserica Ortodoxa $tie — cà si aceste preocupàri crestine — cà omul,
fiinta màrginità, nu poate vedea si cuprinde pe Dumnezeu Cel Nemàr-
qinit, Care este Duh (In. 4, 24), dar ea mai citeste si alte locuri, din
Sfinta Scripturà, in care ni se spune cà Dumnezeu Atotputernicul si
Cunoscàtorul absolut al ingustimii putintei de cunoastere a omului, se
poate face vàzut si cunoscut ochiului trupesc si ochiului sufletesc al
omului, in diferite chipuri sau sub diferite forme vizibile, numai atìt cìt
ìi este de trebuintà omului in vederea mintuirii sale. Toate aceste De-
scoperiri dumnezeiesti sint izvorite din dragostea lui Dumnezeu fafà de
oameni, fiindcà E1 Insusi este Iubirea (1 In. 4, 8) ei, in acelasi timp,
sint metode intuitive, de dàscàlie dumnezeiascà, de a milsca toate sau
riproape toate simturile fizice ale omului pe lingà toate laturile su-
fletesti, de a cunoaste, pe cìt posibil, pe Dumnezeu, de a sta in strìnsà
relafie cu EI prin credintà si de a putea spune, ca si Sfìntul Pavel : ...«eu
?tiu in cine am crezui» (2 Tim. 1, 12).
Asa se face cà sfintitii scriitori ai Sfintei Scripturi vàd, uneori,
pe Dumnezeu, ìntr-o formà sau alta si toate aceste locuri din Sfìnta
Scripturà alcàtuiesc o valoroasà istorie a Descoperirilor lui Dumnezeu,
Cel inchinat in Treime : aràtàri ale lui Dumnezeu (teofanii),. aràtàri ale
lui Hristos (hristofanii), aràtàri ale Duhului Sfìnt (pnevmatofanii). lata
citeva locuri din Sfinta Scripturà, in care sint consemnate astfel de Des-
coperiri dumnezeiesti, fàcute oamenilor : Fac. 18, 1—3 ; 32, 30 ; le?. 33,
Il -, 3, 2— 4; Is. 6, 1— 3; Iez. 1 , 26? Dan. 7, 9— 10?' 10, 5— 6? Amos 9,
I ? Num. 12, 6—8 ? Fapte 7, 55—56 ; 9, 3—5 • Apoc. 1, 8, 12—13, 20 etc. ?
Mi. 3, 16 ? Le. 3, 21—22 ? Fapte 2, 1—4.
Prin aceste Descoperiri, omul a primit ajutor, chiar de la Dumnezeu
ìnsusi pentru a putea face icoane bine-plàcute lui Dumnezeu.
2) Mai adàugàm cà Domnul Hristos Insusi cunostea adevàrul, màr-
lurisit in Sfinta Scripturà, fapt netàgàduit de grupàrile crestine care ìn-
làturà icoanele, cà Dumnezeu este nevàzut, este nemàrginit, este de
necuprins cu mintea omeneascà, dar EI n-a spus niciodatà, cà noi nu
putem sà-I zugràvim fata in icoane, adicà sà-I facem o asemànare a
526 MITROPOLIA OLTENIEl $
chipului Sàu cel adevàrat. Din contra, Domnul Hristos ne-a invàfat sa
vedem pe Dumnezeu-Tatàl, prin E1 Insu$i, Care este Dumnezeu intru-
pat, vàzut in lume (1 Tim. 3, 16), ne-a ìnvàfat sà-L vedem, deci, pe
Dumnezeu-Tatal, prin Icoana Sa, adicà prin «chipul fiintei Lui», cum
este numit Domnul Hristos in Sfinta Scripturà (Evr. 1, 3). Cu aceste
cuvinte Domnul Hristos ne-a ìnvatat ca, pe Pàrintele nostru ceresc,
infinit $i necuprins, putem sà-L vedem $i sà-L reprezentàm ca pe E1
Insu$i. Aceste adevàruri se desprind chiar din Cuvintarea de despàr-
tire a Domnului Hristos, de ucenicii Sài, unde citim : «Cel ce M-a va-
zut pe Mine a vazut pe Tatàl. Cum zici tu (Filipe), aratà-ne pe Tatàl!»
(In. 14, 9). Necuprinsul, deci, Nemàrginitul, Nevàzutul, Cel mai presus
de noi se descoperà nouà, fiintele màrginite, prin Icoana Sa, Domnul
Hristos. Este vointa lui -Dumnezeu, deci, de a ne ajuta pe noi, cei
«circumscri$i» (adicà màrginiti), sà vedem Dumnezeirea cea necircum-
scrisà sau nemàrginità, printr-o fatà materialà, circumscrisà (màrginità),
numità icoanà. $i sfintele icoane, deci, au taina lor dumnezeiascà, pe
care Sfinta noastrà Bisericà o deslu$e$te, ìnvàfìnd cele de cuviinfà, din
Sfinta Scripturà $i din Sfìnta Tradifie, «drept invàfind cuvìntul adevà-
ruluh (2 Tim. 15), fàrà nici o ràstàlmàcire. Creatimi, citind aceste ìn-
vàfàturi — ca $i aitele — in sfinta Scripturà, sà nu uite, nicidecum po
ruñea Mìntuitorului «cine cite$te sà infeleagà» (Mat. 24, 15) cum ìnfe-
lege $i tilcuieste Bisericà, cele scrise in Sfinta Scripturà, fiindcà ea este
a$ezamintul divin, càreia i s-a incredintat, de càtre Domnul Hristos «co-
moara cea bunà» a invàtàturii dreptei credinfe, pe care «o pàze$te cu
ajutorul Duhului Sfint (2 Tim. 1, 14).
4. Recapitularea (fixarea) cuno^tinfelor

a) Cuvìntul «icoanà» este de origine greacà $i, in invàfàtura Bise-
ricii, are infelesul de chip sau imagine pictatà a Domnului Hristos, a
Maicii Domnului, a sfinfilor, a sfinfilor ingerì, §i a unor acte dumneze-
ie$ti din istoria mìntuirii neamului omenesc.
b) Dreapta ìnvàfàturà despre icoane î despre cinstirea lor in Bi-
serica Ortodoxà se cuprinde in Sfinta Scripturà $i in Sfinta Tradifie :
Ios. 7, 6; Ie$. 25, 18—40 ; In. 14, 9 ; Evr. 1, 3 etG. ; o màrturie a Sfintei
Tradifii : «Cei dintii Care a iàcut icoana a fost Insu$i Dumnezeu, $i tot
E1 a aràtat icoana» (.Sfintul Ioan Damaschin, tilcuind textul scripturistic
Fac. 1, 26—27). Icoanele, deci, au origine divinà.
c) Sfintele icoane sint introduse in cultul Bisericii creatine de pre-
tutindeni, chiar din vremea Sfinfilor Apostoli (Sfintul Vasilie cel Mare).
’ d) Rolul icoanelor in Bisericà Ortodoxà : dogmatic, eie redau, in
mod vizibil, invàtàturile fundamentale despre mìntuire ; artistic, cul-
tivà siinful artistic al credincio$ilor, icoanele creatine fiind opere
de artà.
e) Grupàrile crestine, care ràstàlmàcesc cuvintele Sfintei Scripturi,
cu privire la icoane $i inlàturà cultul lor, se abat de la dreapta invà-
tàturà a Bisericii $i prin aceasta, se abat de la calea mìntuirii, pentru
cà «in afarà de Bisericà, nu este mìntuire...» $i «cine nu are Bisericà,
Marna, nu are pe Dumnezeu, Tatà» (Sfintul Ciprian, 200—258).
DREAPTA CREDINJÀ 527
f) Biserica la Sinodul al VII-lea ecumenic de care vom mai pomeni,

mai jos, a instituit o sàrbàtoare specialà pentru cinstirea sfintelor icoane
munita Duminica Ortodoxiei, prima duminicà din Postul Mare.
5. Asocierea «
Din cele spuse mai inainte se desprinde, ca o linie dominantà,

dreapta invátáturá despre cinstirea icoanelor in Biserica Ortodoxa. Ala-
turi de dreapta invátáturá a mai mijit $i o socotintà patriótica, ie$ità
dintr-o ràstàlmàcire a textelor sfinte, de càtre unii cre$tini. Sfìnta Bi-
'serica, pastrind neatinse predaniile pe care le-a mo$tenit de la Dom
imi Hristos $i Sfinfii Sài Apostoli (2 Tim. 2, 15), predanii pàzite cu aju-
torul Sfìntului Duh (2 Tim. 1, 14) pina la sfir$itul veacului, a inlàturat
aceste ìnvàtàturi neortodoxe.
6. Generalizarea
La Sinodul al Vil-lea Ecumenic, \innt la Niceea, in Asia Mica, la
anuí 787, Biserica a intárit, odata cu venerarea sfintilor, a sfintelor
moa$te $i pe cea a sfintelor icoane, adicá cinstirea lor, dupa cuviinfá.
Astfel, Canonul al XlX-lea, a rostit <$i pedeapsa pentru cei care calcau
aceastá hotárire : De ar fi episcop, sau preot, sau diacon, sá se cateri-
seascá (adica sá se excludá din tagma preoteascá), iar dacá ar fi laic sau
monah, sá se afuriseascá, adicá sá se inláture de la cuminecare sau
ímpártá$irea cu Sfintele Taine $i chiar sá se inláture din ob$tea cre$-
tiná (excomunicare).
7. Aplicare
Creatimi au datoria, de a pástra predania, tradifia sau datina, cu
privire la cinstirea sfintelor icoane, spre a fi làudani de Bisericà (1 Cor.
11, 2 ; 2 T,es. 2, 15) $i spre a nu pierde mintuirea, prin osindirea cu afu-
risirea $i excomunicarea din Bisericà. Sfintul loan Damaschin stáruia
cu tot focul sáu duhovnicesc asupra pástrárii tuturor predaniilor sfinte,
invátate, pentru cà, ìnlàturarea unei singure invátáturi — ca cinstirea
icoanelor — inseamná inceputul distrugerii intregii invátáturi de cre-
dintà, spunìnd, in lucrarea sa «Cinstirea icoanelor» : «Rugám, deci, pe
poporul lui Dumnezeu, neamul cel slint, sá Una cu tárie predaniile bise-
ricetti, càci scoaterea, pufin cite pufin, din cele predate, ca dintr-o
construcUe de piatrá, distruge, toarte repede, intreaga cládire».
Dreptcredincio$ii cre$tini sá nu se lase amágiti de cei ce inláturá
icoanele din cult, adicá de cei care fac dezbinàri in ob$tea cre?tiná,
ob$te care trebuie sá fie «una» (In. 17, 21) $i sá se indepárteze de ei,
spre a nu cádea $i ei in gre$ealà <$i a fi sub osinda Bisericii. Sfintul
Pavel serie : «$i va indemn, íratilor, sa va pàzifi de cei ce fac dezbinàri
$i sminteli impotriva invàtàturii pe care afi primit-o. Depàrtafi-và de ei»
(Rom. 16, 17).
Pr. Prof. NIC. PETRESCU
I N S E M N Ä K I
MÄRTURII INEDITE DESPRE

CUVIOSUL NICODIM DE LA TISMANA
$1 UCENICUL SÄU PAVEL,
ÌNTR-UN MANUSCRIS DIN SEC. XVI—XVII,
AFLAT IN $CHEII BRASOVULUI
Priceput organizator $i indrumätor al viefii cälugäre$ti din patria
noasträ1 dupä izvod bizantin athonist, potrivit sufletului duhovnicesc
adus de isihasm, Cuviosul Nicodim de la Tismana ramine in con$tiinta •
urma$ilor «sufletul monahismului romänesc de atunci» 2 confruntat cu
marea epoca a luptei pentru pästrarea ortodoxismului in conditile in
care, politic, presiunile catolice occidentale urmäreau subordonarea«
tärii, iar religiös ereziile bogomilice sud-dunärene incercau o dezechi-
librare a credinfei sträbune.
Cunoscut ca autor al primului manuscris datat din patria noasträ
(Tetraevanghelul miniai de la 1405), prin cunoscuta corespondentä cu
patriarhul Eftimie al Tirnovei3, prin importantele misiuni indeplinite
la Constantinopol in favoarea Bisericii Sirbe ($i implicit a celei ortodoxe
romane) $i mai ales in calitate de ctitor al läca$urilor stinte Tismana $i
' Vodita, activitatea Sfintului Nicodim este incä mult prea departe de
a fi integral valorificatä. Cele mai vechi izvoare despre viata sa apar
tin abia secolului al 17-lea $i celui urmätor prin «Relatarea lui Paul de
^ Alep (in care prezintä sumar ceea ce a aflat de la cälugärii mänästirii
Tismana dupä douä veacuri $i jumätate de la moartea Sfintului), prin
reprezentärile de pe racla de argint däruitä mänästirii care-i adäpos-
te$te un deget din moa$tele sale, $i mai ales prin «Slujba osebitä a
1. Mircea Päcurariu, Isto ria B ise ric ii O rto d o xe R om an e, voi. I, Bucure$ti, 1980,
p. 287.
2. * * * , M on um en te isto ric e b iserice$ ti din A rh ie p isc o p ia C ra io v e i, Craiova,
1982, p. 38.
3. Epifanie Norocel, S fin tu l Eftim ie — ultim ul p atriarh d e T irn o v o §i le g ä tu rile
lu i cu b ise ric a ro m àn a, in B.O.R., nr. 5—6/1966, p. 552—574 ; Monahia Patricia Codäu,
C u v io su l N ico d im c e l sfin fit d e la T ism an a, in B.O.R., nr. 1—2/1975, p. 194—208.
i
ÌNSEMNÀRI 529
cuviosului Nicodim sfintitul» apàrutà la Rimnic in anul 17674, care a

cunoscut editarea $i la 1839 sau 1883 5.
Cu putin timp in urmà anuntam prin publicafiile bra$ovene 6 des-
coperirea in $cheii Bra$ovului a «unui stravechi manual de filozofie»
din secolul XVI—XVII, apartinind dascàlului scheian, putin cunoscut,
Barbu Hoban 7, semnat pe una din filele manuscrisului. Cele 315 file (in
format 20,5X16 cm) formeazà de fapt trei parti distincte ale manus-
scrisului miscelaneu.
Partea a doua a manuscrisului, in limbà slava (redactie ruseasca)
datata pentru inceputul secolului al XVI-lea — nu formeazà obiectul
studiului de fata — reprezintà o continuare a primei parti $i este copiata
— dupà cum dovede$te insemnarea autografa — de ieromonahul
Teoctist 8, probabil cunoscutul ierarh moldovean din secolul al XVI-lea.
In confinut redà «Scara» Sfintului Ioan Scolasticul din muntele Sinai
(Athos) precum $i alte texte din Patrologie. Ultima parte, scrisà bilingv,
slavà $i greacà, probabil de protopopul scheian Vasile Hoban redà ìn-
tre altele versiunea apocrifà folosità de Damaschin Sluditul $i mitro-
politul Varlaam (in Cazania de la 1643), intitulatà : «Poveste scurtà
despre na$terea Prea Sfintei Nàscàtoare de Dumnezeu».
Prima parte a manuscrisului — care formeazà obiectul studiului
de fatà — copiate bilingv (greacà $i slavà) de dascàlul Barbu Hoban
de la biserica «Sfintul Nicolae» din Schei, redà sub formà florilegicà
nofiuni de eticà cre$tinà, urmate de opera de intelepciune a monahu-
lui isihast din sec. VII, Petru Damaschin, din Simion Metafrastul, Si-
mion Noul Teolog, Grigore de Nisa $i din alti reprezentanti ai isihas-
mului precum $i scurte extrase meditative sub formà de proverbe din
40 de cunoscuti filozofi ai antichitàtii latine $i grecati (Plutarh, Demo-
crit, Epictet, Socrate, Pitagora, Aristotel, Epictet, Zenon, dar $i Ion Zla-
toust, ìnteleptul Solomon $i din alti sfinti pàrinti).
Acestora le urmeazà capitolul dedicai Sfintului Nicodim de la Tis-
mana. Aflàm mai intìi o scrisoare a patriarhului Eftimie càtre «càlugà-
rul Chiprian» (deci inainte ca acesta sà ajungà patriarhul ru$ilor, fiind
pe atunci càlugàr la Athos $i coleg cu Nicodim).
Corespondenfa cu Nicodim de la Tismana din manuscrisul scheian
(tot in limbà slavà) se intituleazà : «Eftimie, patriarhul Tirnovei —
scrisoare càtre Nicodim, càlugàrul de la Tismana, care 1-a intrebat des-
4. Emil Làzàrescu, N ico d im de T ism an a §i ro lu l sà u in cu ltu ra ro m à n e a sc à v e c h e ,
in «Romanoslavica», XX/1965, p. 237—285.
5. v. « V ia fa p re a c u v io su lu i n o stru N icod im , siin titu l, arh im an d ritu l L a v re i din
stin ta m àn àstire T ism an a, lu c ra ta de Iero m o n ah u l $/ D uh ovn icul $ tefan din T ism an a
la an u l 1839 d u p à c e a tip à rità la 1768 de e p isc o p u l R im n icu ìu i K ir P arten ie $i d u p re
un m an u scrip tu v ech iu . Ia r acum ... s'-a in d re p ta t cu c h e ltu ia la s a de sm e ritu l e p is -
cop al R im n icuìui, N o u lu i S e v e rin Io sii B o b u le sc u », Burniresti, 1883.
6. rev. A stra , Brasov, nr. 4/1980 $i Drum nou, nr. din 9 iulie 1978.
7. Vasile Olteanu, Ìn tiia § co alà ro m à n e a sc à , Bra?ov, 1981 $i «H ob an ii, o ia m ilie
de c à rtu ra ri in e p o c a lu m in ilo r», in ms.
8. «Eu Teoctist eromonah am fàcut aceasta scara cu explicatie $i dacà o voi da
eu undeva, sau inainte de moarte sau dupa moartea mea sa fie pomenire mie si spre
mintuirea fratilor si spre folos, ori la mànàstire ori in sihàstrie, sà fie tocmeala mea
ìntocmai si sà nu indràzneascà nimeni sà o ia de acolo unde se aflà datà de mine,
iar cine va voi sà o ia, acela sà fie pedepsit de Dumnezeu si de tofi sfinfii si de mine
si sà nu i se dezlege pàcatele. Amin». (text slav in traducerea noastrà, p. 307 a ma
nuscrisului).
\
pre miele capitole necesare», al càrei continui este cunoscut intrucit

se regase$te $i in alte manuscrise care au fost popularízate de litera
tura de specialitate 9.
Necunoscuta este insà scrisoarea urmàtoare, apartinatoare unui
oarecare monah PAVEL, ucenicul lui Nicodim din Mavrovlahia 10 trimisà
dascalului sàu in Italia, unde acesta se afla intr-o misiune ecumenica.
Scrisoarea, in afara continutului, care marturise$te conceptul dog-
matic al acelui timp in Muntenia $i in spetà la Manàstirea Tismana, de
unde scria Pavel, dovede$te pe de o parte prezenta unui monah ne-
cunoscut pina acum, urma$ al Sfintului Nicodim de la Tismana $i pe
de alta parte o misiune pe care.Nicodim o are in Italia ìntr-o perioadà
de adinci fràmìntàri care confruntau lumea católica cu cea ortodoxa.
Aceasta misiune poate fi pusa in legatura cu lupta domnitorilor Vla-
dislav I (Vlaicu Voda, 1364—1377), Radu I (1377—1383), Dan I (1383—
J 386) $i Mircea cel Bàtrìn, càrora Nicodim le-a slujit — dupa cum se
$tie — cu credinfa idealurile politice.
Pentru ineditul ¡$i im portala ei o reproducem integrai in conti
nui prin traducerea din limba slava, redactie rasariteanà u.
*
«E P IST O L A C À T R E PREA C U V IO SU L PÀ R IN T ELE N O ST R U N IC O D IM
C A R E SE A F L A A C O LO ÍN IT A L IA ,
T R IM ISÀ DE P A V E L , U C E N IC U LU I L U I,
R À M A S ÌN M A V R O V L A H IA
I
V re a s à scriu c à tre c e l ca re ap artin e là c a su lu i in fe le p c iu n ii s i p risto lu lu i ju d e-
càtii, c à tre lu m in ato m i o ch ilo r s i p ic io a re io r m ele, c à tre b u cu ria su ile tu lu i m eu. $i
cum a ltie l s à m a in v re d n ic e sc sà m u lfu m esc pentru a c e ste lu cru ri, d e c it, m ai p re su s
de o rice, pu rtin d u -m à e x e m p lar. T e ro g sà p r im e v i sc u z e p en tru in d rà z n e a la ce cu
a d e v à ra t (a r m erita) m u strare. C à c i s i d a c á a s v r e a s à m à ab fin , n -as p u tea. D eci eu
ju d e c p re a a sp ru c u v ìn tu l s i d r a g o ste a s i p atim a c e lo r c a re se tirà sc , iar d a c á la
a c e ste a se m ai a d a u g à s i n eb u n ia sp iritu a là , a s a cum se in tim p là la c ite unui, c a re se
d e c la rà a a v e a v iziu n c m ai la r g à s i a fi m ai ìn felep t in p ro b le m e le iu b irii, c e e a ce
se v à d e ste in cu v in te, ii in v in u ie sc pe a c e s ti sàrm an i de iu b ire. S e c a d e in sà s à ier-
tàm o ric à ru i c re d in c io s a c e a s tà n eb u n ie s i in d rà z n e a là , p recu m s i m ulte a lte ale m ele
n e a ju n su ri s i p à c a te , s à zie s i cu su ru ri s i n ein felep ciu n i, s à le tran sfe ràm cu cu ra)
Si s à cerem de la c e l de su s ie rta re pen tru rà tà c ire , la fe l c a c e l ca re g à s e s te oile
pe c a re le c à u ta $i d u ce p e u m àr c ru c e a si ràn ile jig n irilo r s i su p o rtà m o artea in d elu n g
ràb d àto r, in n um ele D om nului. B lin d à cu a d e v à ra t in tre tó a te e ste v o rb a c a re lau d à
Si in fru m u se fe az à c u m p à ta re a si, pe cit e ste p o sib il, le a g à nu le n e v ia c i riv n a la un
loc s i nu la s à su fle tu l e le v u lu i s à fie cu p rin s d e in v id ie s i tin e re a d e m inte a c e lo r rele.
C à c i nu altm in teri s i nu pen tru a ltc e v a am in d ràzn it s à fiu m arto r s i sà coipit
o a se m e n e a in d rà z n e a là s i n ici pen tru c à m -as s ii p e m ine a li atit d e su ficien t sa u
9. Intr-un Sbornie de la Manàstirea Neamf, un manuscris de la manàstirea Rila

(Bulgaria) din 1479 scris de Ladislau Gramaticul, un manuscris de la muzeul arheo-
logic-religios din Kiev din 1554—-1561. Vezi Epifanie Norocel, op. cit., p. 566.
10. In forma greceascà, in Evul Mediai, Jara Romàneascà era munita Vlahia
Neagrà — Mavrovlahia. V. Diaconovich, E n ciclo p e d ia ro m àn à, voi. IBI, Sibiu, 1904,
p. 1231.
11. Pentru traducerea corectà ne-a folosit de indicabile prof. dr. Elena Linta.
INSEMNÀRI 5 31
n ein felep t, c i num ai c a s a te in sta n te z d e sp re ú n ele I n a u r i, curri sin t n e cazu l s i te a -

ma de ap oi. A d icà : là c o m ia §i io a m e a sp iritu a là , c a re se h ràn esc cu cu v in te s i in
v id ia , c a re -i b o a là d ia v o le a s c à , m o artea sp iritu lu i, c à c i d e a ic i o b isn u ie sc s a in col-
le a s c à ú n ele n en o ro ciri s i fru m u se fe a, c a re , cum sp u n in v à fà to r ii d u h o v n ic e sti e ste
p lu g u l sp iritu a l, ìm p le tità cu ?ireten ia, a re tà ria p ie tre i s i a m àràcin ilo r, lu p o a ic a pa-
tim ii, tó ate c e le a sc u n se s i n ep u rificate §i n e sà m à n a te d e sà m in fa c u v ìn tu lu i s i neu-
d a te d e p lo a ia sp iritu lu i $/ b u n ele ro ad e nu le fin p en tru m ine, sa u p ìin e a ìn g e r e a sc à ,
c i le-am d àru it s i ia tà cà m in càto rii de cu v in te in te le g precum cà eu m -am sa tu r a i
(n um ai) cu ià rà m ite le le c a r e cad de la m a sa im b e lsu g a tà a o sp à tu lu i m eu sp iritu al.
De a c e e a m a á d r e s e z tic, v àz ìn d sc a d e n te su fle tu lu i, c à c i lor le e p ro p rie n ep u tin fa
de ro d n icie s i ru g à c iu n e a de a nu in co lti a ltc e v a d e c it im p o triv ire a. Ia tà , m ie mi se
p are g re sit a c o n sid e ra c a pe a p ro a p e le tàu pe lo ti sfin tii $/ c u v io sii m ai m uli ch iar,
a a ?te p ta rà sp la tà de la D um nezeu pentru ia p te le tale. D acà pe ià c à to r ii de m im m i si
p u rtàto rii de sem n e si pe b in ecre d in cio si $i pe a d u c à to rii de lau d à ii fa c i c u n o scu ti
Si o in d ràz n e atà b u cu rie, d u p à v o in fa si d o rin ta ta p ro p rie, im p lin esti m à su ra p à c a tu -
lu i sà v ir sit, tre ze sti pe c e i ce dorm $/ ve/ prim i r à sp la ta d rep tilo r, C e l c a re a ic i rea-
liz e az à sà v ir s ir e a , v a a v e a (p arte ) de im p lin irea v e sn ic à s i v a là s a o m o sten ire m ai
bunà fiilo r sài. $ i eu acu m iu b e sc (...) si d ó re se s à fiu n e sà tu l s i mà ro g con tin uu,
c à c i c e c a ce §tim e ste c e e a ce se na$te si se a ilà aici. D um nezeu §i c e le a le sa le ne
sin t n ecu n o scu te. ia r c e l ce la s à cc-a dobin dit n ep o filo r, ace$ tia v o r prim i $/ v o r ii
re c u n o sc à to ri sà v ir sito r u lu i. D ar sà nu-i d u cà to em ai la sfirsit pe p à c à lo s i la g in d ire a
lor, sà nu in siste s à se co n lru n te cu ei, sà nu sp u n à : m ina n o a strà e lu n g à s i to tu si
nu e a a fàcu t tó ate a c e s te a , sà nu urm eze pe tiii lu i H an aan m ai bine p e c e i a i lu i
Ehidnin. M o ste n ire a e ste p ro m isà colu i b la g o slo v it, ia r D um nezeu ju d e c à c e le de ne-
pàtru n s. C e i c a re se im b atà, nu cu b àu tu rà o b isn u ità, m ate rialà, c i cu n eb u n ia im a-
te rialà, cu ràu l v à r sà r ilo r d e sin g e o m en esc, cu p ro p ria s a in fe le p ciu n e , m ai bine zis,
nebunia, a c e ia nu a u ie rta re s i am in tesc de orb u l c a re sp u n e : eu il v o i om ori si-1 voi
ta c e sà in v ie, il v o i lo v i §i-l v o i in sà n à to si s i n -are cip e sà - l ia din m in a m ea, n ici
(...) pe s à r a c i si pe b o g a fi s i pe c e ila lfi s i m ulte a se m e n e a m àrturii. Ia r c e i ce v o r
tran sp u n e rea iute a v re m u rilo r a c e lo r, au e x a c t so a r ta lu i Ia c o v c a re c e r e a sch im -
b a re a si tem ein icie pe v e ci. E1 stie atu n c i d à ru ie ste m o sten irea cu un izv o d m ai
g lo rio s, cum au fo st in v re m e a n o a strà sem n ele m inunilor m arelu i Z v ia k (?). C e i c a re
se trezesc sin t ferm crezu ti. D co arece a v e r e a lui d e la in stiin tare a fo st d a tà in stà -
p in ire oam en ilor, d a r s-a u n àp u stit a su p ra lu i su p u sii , d u p à cu v in te le lu i D avid : «L a
le i ca a a c e lu ia , prim ul, tot a s a fà g à d u in (à av e m s i noi». D eci d a c à , a c e la , prim ul
al m eu n-a fo st crezu t de c e i c a re b in e -g in d e sc im p reu n à cu e l s i c a re v à d in a d in c u l
sp iritu lu i. au sp u s fie c a re in p arte : n icicum nu treb u ie p ierd u tà ià g à d u in fa m o sten irii
Sì treb u ie lin istilà b à trin e fe a cu p riv ire la so a r ta ei. C à c i nu s-a im plin it m àsu ra
H an an eilor. F à g à d u ia la , o rice sfa i s i in v à fà tu rà induc in e ro a re , c à c i, la fe l c a s i ià g à -
d u ia la su s(in u tà de a c e st om a l m eu, là g à d u ia là , am p u te a sp u n e d u m n e z e ia sc à , d a r
m te rp rc ta tà d u p à c a p u l s i in v à fà tu rà lui. C o m p arin d cu in v à fà tu rà p re o filo r s i cu
v ia fa d u m itale, p àrin te, pe c a re si c l a r v re a s à o u rm eze, là g à d u ia la a c e e a se rid icà
Si se im p o d o b e ste cu v io le n ta lim bii. cu rà u l d ia v o le sc s i c à d e r e a in p atim ile a n im a
lice, lu p ta cu sa b ia c u v in tu lu i s i $/refe/i///e duhului. R àm in e u n d e v a, d e p a rte , p ierd u tà
m o sten irea p à rin te a sc à , m o ste n ire a c u ra tà , p re g à tità p en tru fiii, d e acu m v in e sfirsitu l
Si v r e a s à - s i in d u lc e a sc à lin ìste a b àtrin efii. (...).
Un alt lu cru d e sp re c a re am v ru t sà v o rb e sc , m à ru sin ez d e in d irjire , cin d vor-
b e sc un ui b àrb at c u v io s, g in d ito r s i ju d e c à to r, e c a s i cum a s v o rb i c à tre in te le p tu l
M oise. A tit m -am n e v o it pen tru o am en i am su fe rit, d a r m à co n d u ceam cu sp e-
ran fà sp re fin alu l fà g à d u in fe i. A v en it o d a tà unul c a re v o ia sà in tre in s ta r e a d o -
532 MITR O PO LIA O LT E N IE I
rità si ac o lo sa a ste p te sfir situ l fà g à d u in te i d o rile. A su fe rit m ulta tru dà su fle te a s c à

Si n ev o ie , ràtàcin d p en tru a se in d u lci si U nisti la b à trin e te , d a r n icicum nu a fo st
ie rta t de ju d e c a tà ; in m unte, in sà n ic io d a tà (nu s-a d u s), in p u stiu ri s i lo cu ri nem in-
g iio a se , a c o lo unde sin t su fe rin fe le lim bilor. Im p àratu l, tru p rà b d à to r (a v e a ) si g lo rie
u n iv e rsa là d e cu rg in d din v e d e rile sa le a su p ra m in g iie rii (...) d e sp re p lin su l n eo sto it.
Privind, se tran sfo rm a ce l c a re p riv e ste . N u se rie e x a c t a s a , c i d o a r in fe le p c iu n e a cu-
v in tu lu i, a d ic à : d a c a om ul d rep t e ra nedem n de ià g à d u in fa m in g iie rii c e le i c e re sti, cu
atit m ai m ult u rm asu l, c a re n-o v a d o b in d i nicicum , fiin d in su iicien t d a c a s i c e v a
g a s i sa strin g a a fa r à , pe cim p. C e l ca re su ie rà de m u lfim e m are, d e in e ch itàfi g re le ,
de n ein v in s, prin e ie a ju n g e s à ju d e c e si-i co n sid e ra p e D um nezeu un ul d e sà v ir sit.
De a c e e a e l s e v a s a lv a s i c e l d rep t m ai cin stit v a a p a re . V in a e ste a c e lu i ca re d à
m icà im p o rtan fà (cu v in telo r) lu i D avid, trecin d cu v o in fa lu i s i in fru n tin d v o rb e le lu i
sp u se pe a p à ; su p à ra t e ste s i M o ise din cau za lor, c à c i se m in ie duh ul lu i si álte le .
Tac. pentru cà nu stiu cin d se v o r im plin i ce le a le lui M o ise , cin d lo fi v o r fi m ulfum ifi
Si v o r ch em a num ele lu i D um nezeu si a ju to r de su s p en tru ta rile lim b ilo r s i in d a to -
ririle tem p o rale ale c e lu i d rep t p rin tre oam eni. Eu un cu v in t a s v r e a sà ce rce te z ,
c à c i c e le la lte sin t ale lu i D um nezeu s i pentru e l su ferim . E ste v o r b a d e im p à rfire a
lim bilor, un de, d a c à v o r fi s c o si Si sin t, a s a se n u m e sc . C à c i d re p tu l lu i A v ra a m s i
al lu i M o ise s i a l a llo r a nim ic nu le -a r d à a n a a lim b ilo r in c h ista re si nu (i-a im p ied icat)
sà aib à v iz iu n e a lu i D um nezeu s i s à p o arte im p reu n à d is c u ta le c a r e ad u c m in g iie re c e lo r
d rep fi sa u citin d sà in fà le a g à a b a te rile m infii s i ru g in ile s i fin e rile de m inte s i d o
r i c e l e c e lo r de su s. T ó a te a c e ste a , a stfe l le -au fàcu t s i le au Si ?tiu intoc.m ai so a r ta
n e cu n o scu tà (h à rà z ità ) de D um nezeu, v o ia lu i s i ju d e c a ta là sin d -o a s a , ia r c e le d e
n ep àtru n s le p àtru n d s i c e le de n eu rm at u rm eazà s i se n e v o ie sc in tru h o tare le v e sn ic e
pen tru a le atin g e , c à c i fà r à stiin fà g in d e sc a stfe l. D acà e u re c u rg la o a re c a re c o n strin
g e re in p riv in fa iu b irii s i p atim ii, in a c e a s tà tre ce re prin lum e s i a p e le z u n eo ri c a o n à p a stà
la p àrin tele m eu pen tru a m à m in g iia s i U nisti, nu m à ru sin ez, c à c i v o in fa lu i P a v e l e ste
de fie r s i in p rig o a n a de tem n ifà s i in aitele. D acà a r fi n e c e sa r p en tru p rig o n ito rii m ei sà
m à lich id eze, cu b u cu rie a s prim i s i a s m ulfum i celu i ce o fa c e s i a s là u d a p e c e l ce m à
in cu n u n eazà, lip sin d u -m à de tot ce am pe lum e, d ar nu m à v o i in d e p à rta n ic io d a tà
de la cred in fà s i lau d à. N efiin d cru fat prin m osten ire de la ta ta , de rà u l iu b irii, v o i
cere c e lo r c a re m à bat pen tru v o rb e si fap te sà nu m à cru fe s i din nou m à v o i in-
vin u i. C e i c a re cred cin d il p riv e sc pe p àrin te le iu b ito r de fii, s i in v à fà to r intru tó ate,
atu n ci re c u n o sc à to r v o r fi si~l v ° r im ita pe Io v in a c e ste in c e rc à ri. D acà se cad e sà
spu n cà s i n iai m ultà d o b in d à im p licità e ste in sà r à c ie , atu n ci sp u n e c à s i m ai m ulta
d o b in d à im p licità e ste in s à r à c ie , atu n ci sp u n em c à in sih à str ia sp ir itu a là p en tru im plini-
re a su fle te a s c à s à lu p te cu isp ita m ai mult d e c it pot. Eu, sfin te p àrin te s i ta tà a l m eu
mult d orit, c a re m -ai n àscu t sp iritu a l s i m in g iie to r a l su fle tu lu i m eu, nu stiu c e sà
spu n d e sp re d u lc e a fà , d e c it in tru to tu l s à m à con du c d u p à tine, a d o p iin d sc rie rile
bu zelor ta le ca re in a lfà sp iritu l s i a d e g e te lo r tale sfin te, m u n citoare. C u e ie c is tig
m ultà b o g à fie prin tru d à s i su d o a re si cred cà v o i a ju n g e in ceru ri. D acà an ticip ez
c e v a d e sp re a s ta nu trec cu m ult in sp a fii m ai in tin se ci m ulfum ind d u p à fap te, v re-
m eln icà p ro m isiu n e fa c tu tu ro r c à ro ra le d a u m in g iie re s i m àrin im ie s i (—) pom enin d
pe D aniil. D acà nu r e u se sc prin v ia fa s i d a ru rile fà c u te cu strà d a n ie , atu n ci prin
chin in alt chip, d a r d e sp re a s ta v o i sp u n e in a ltà p arte. C in d nu v e z i p àm in tu l si-tt
e ste in tu n e c atà p riv ire a a c o lo unde te iz g o n e ste lum in a in d re p tà rii (v e n ità ) de la
b à rb a fii lu m in ati, unde te in ch id e p rigo n ito ru l, la o la ltà cu fia re le v à z u te s i cu d u s -
m an ii n ev àzu fi, ac o lo lu p fi in d irjit cu c e i c a re nu iu b e sc c e e a c e e ste a l lu i D um nezeu
Si a l lu i D an iil s i a c e lo r a care-1 u rm eazà lu p tin d n e c ru fà to r, s i m in cin d d e fo am e
h ran à sp iritu a là s i (bin d) d e se te cu v in te m ai bine d e c it m iere, s i ( - ) m ai d u lci m ie,
t 4
ÎNSEMNÀRI 533
c a re (viri) din in im a lu i D av id al m eu, le p à d in d u -se su p u si prin u m ilia ta §i p io tate $/

su flet cu rat, stìn d a m a n ti in a se z à r ile isih a stic e sa u in sa te d u p à cu v in te le lu i D avid
urìn d lu m ea. U nii im p à c in d u -se m ai ja ln ic , a lfii m ai greu , c a s i atu n ci cin d le-am
sp u s u n ele (lu cru ri) cu v in te s i de im p à c a re c e lo r c a re m a co m b àteau . V a i m ie cà
v c n ire a se p re lu n g e ste cu lacrim i, a d e se a cin d Ie ru sa lim u lu i m eu, pom enindu-1 cu
ju ràm in t s i sp u n in d : d a c à te v e i u ita Ie ru sa lim e , u ità-te sa fie m in a m ea d re a p tà
Si alte le, pe rin d p o m e n e ste , D oam ne p e fiii lu i Edom (?) in zilele Ie ru sa lim u lu i m eu.
$/ spun : so rb iti, p in a la izv o ru l lu i c a ld s i v a ru g a ti s i a ite le a se m e n e a a c e sto ra .
C à tre e i spu n , sà rm a n ii $ 2 ii su p u n$ 2 in tru to ate a c e s te a ii c in ste sc pe A v ac u m al
$ 2
m eu cu h ran a b in e c u v in ta tà o sp à tin d p e c e l c a re v in e su ferin d din sa n tu l p atim ilo r

§i din a d in c u l c e lo r n e v à z u te , im i ridic och ii (su s) $ 2 ma b u cu r v àzin d . C à c i a stfe l, ca
$ 2 cum a r fi v en it m om en tul sa sta u eu in su m i in a ia te $ 2 o ch ii$ 2 m iin ile im p reu n à
sp re c e r t sà le ridic cu c a ld u ra din a d in c u l in im ii cu lacrim i sa su sp in s i (...). A stfe l
cred eu s i a stfe l Un c à D um nezeu m i-e m arto r $ 2 a c e a s tà sc rie re ad o p t $ 2a c e a s tà
v iz ità so c o te sc . D acà m -am le p à d a t de c e le tru p e sti in d ep àrtin d u -m à d e in v id ia p à -
c à to silo r$ 2 de o b ic e iu rile c a re nu in g à d u ie s à se r à s p là te a s c à b in ele cu bin e, a s a
precum ru g in a cu fieru l se m àn in cà si p ier am in d o u à in lo c s à se fo lo s e a s c à , tot a s a
m ai bine d ecit sà se fo lo se a sc à ce i ca re se le a p à d à de lum e, d a r d e su fle t §i e re -
din tà n icio d atà. M à ?tiu pe m ine, c a re m -am sih à strit, d a r sin t le g a t d e p à rin te le
m eu $ 2 de sfin ta d ru jin à prin le g à tu rile m intii $ 2 m à ro g p en tru ei.
A m vru t s à scriu c ite c e v a s i d e sp re a i n o stri d a r nu-m i m ai a ju n g tim pul s i
cu v in te le a s a cà-ti spu n prin fra tii care vin a c o lo sì c à ro ra lé-am fàcu t totu l cu n oscu t.
T e ro g , d u lce p àrin te al m eu s i ro g pe s fia t a d ru jin à a p à rin te lu i m eu, z isi frati, c à
ro ra si m àtàn ii le fa c p in à la fa ta p àm in tu lu i, de a se m e n e a cu ru g àciu n e s i cu pom e-
a ire sà nu mà p à r à s ifi n icio d atà pen tru slà b ic iu n e a c à c i n-am n ici o b u cu rie o ri
a ju to r in isp ite , au m ai fo st si sc irb e tru p e sti s i sp iritu a le p en tru num e le s i ru g à-
ciu n ile p àrin tilo r si fratilo r. D ar d e sp re rà d à c in ile sfin tirii si a le m làd itelo r sfin te a le
su fle tu lu i m eu p u rific a re s i a. tru pu lu i m eu v in d e c a re nu m ai tic pot sà -ti spu n s i
sàm in tà sfin tà s i d o rità d e m ine sà -ti d escriu . D esp re m ulti b in e fà c à to ri im b rà c a fi in
ra se , a r si de b à trin e te s i b o a là , d ar in tàriti de in to e m irea b in elu i, cu su fle tu l sfin tit,
d u lce m ie, a c e sto ra tu tu ror s la v à làu n tricà iti d e sc rie cu v in tu l.
P rim este a c e a s tà s à r a c à sc r iso a re a n o a strà c a o v iz ità s i to to d atà c a o /- 2 2 2 2 2
g iie r e si nu te u ita la n e a ju n su ri, c à c i treb u ie s à tre c i cu v e d e r e a un a s i d itele, d ar

sà te u iti la riv n a cu c a re a sc u ltà m de c e i m ari, c à c i av e m d o rin fà s i cred in tà. N u vom
a tin g e cu a s ta in te le p c iu n e a ta si a c u v in tu lu i tàu s i a v ie tii ta le s i a strà d a n iilo r
tale, c à c i nu a c e s ta a fo st sc o p u l, ci s à te v izitàm s i s à te m in giiem . *
P rim este si s à nu c re z i cà in v à tà to ru l s i d o rito ru l tàu c a re a d at d o i p fe n ig i se
u ità sp re b o g à fie ; c e r c e te a z à inim a s i ràru n ch ii, c à c i d e sp re e lib e ra re din strà d a n ia
sà r a c ilo r s i d e sp re cre d in tà la u d a ta (e ste v o rb a ) s i d a c à e ste c e v a d e sto in ic d e tru dà
cu cu v in tu l lu i D um n ezeu sà m ulfum im s i nu cu h u lire s à tàcem . C à c i d r a g o ste a se
rid icà m ai m are d e cit fla c à r a , c a un foc in in im a m ilo stiv u lu i se rid icà s i treb u ie sà-1
o c ro te sli in su fle tu l m eu s i sà-1 p liv e sti de m àràcin ii p atim ii, a ltfe l zicin d p e sc u ri, s à
im b lin z e sti sta v ile le lu p te i c a re sin t in n àscu te . A c e ste a iti sc riu d e la noi, o, sfin te,
a le c à ru i m ulte v ic to rii s i tru de si izb in zi s-a u tran sfo rm at in tr-o cu n u n à im p le tità cu
p ietre scu m p e c a re se le a g à in tre e ie s i se in fru m u se te a z à , sa u nu stiu cum sà -ti spu n
m ai e le v a i, c à c i nu m à pot in d e p à rta de d u lc e a ta c a re -i d u p à p u terile s i m à su ra n o a s
trà. C à c i stiu c à sin t prim ite to ate c ite sin t in p u terile om ului s i cà a ltfe l nu p oti
b u cu ra inim a p àrin te lu i iu b ito r de fiii lui. T ot a s a si la n oi sà nu te u iti de su s, c a c i
p u ru rea pentru m ine v a fi un loc in su s, un de s à te g â s e s c pe Une, d u lc e le m eu p à
rinte, in im p à rà tia c e r e a sc à , lo cu l id e a l de in cin tare p en tru b in efàcàto ri. Pe m u n tele
*
5 34 ' MITROPOLIA OLTENIEI

/
in à lfà rii, c à c i a c o lo li co n d u ce in to td eau n a p e c e i pe c a re -i a d o ri §i a stfe l vin e
o c a z ia d e a d isc u ta §i a te lu m in a, c à c i d e a su p ra siin filo r s e allò D um nezeu. Tot p e
m unte i s-a a rà ta t M o ise lu i Ilie $i au sta t de v o rb à §i I-a in ifiat in tain eìe in v à fà -
turii, nu e x p lic it, ci prin sc rie rile a rà ta te $i prin c u v in tc le d e m in g iie re $/ prin ru g à-
ciu n ea de a c o p e rire , a tita v rem e cit p àm in tu l v a ii p àm in t, ia r cin d v e i là s a c e le
pàm ìn te$ti $i ne v e i v e d e a la siin tu l je rtie ln ic ce re se ad u c in d je r tfà v ie §i de cu v in te
§i p u riiicin d u -n e cu ru g à c iu n ile tale §i cu poru n cile tale, p in à cin d te v e i rid ica $i v e i
prim i d rep tu l de a ii lo cu ito r in im p à rà lia (c e re a sc à ) c a un d rep t ce e$ti, la u d à v e i
prim i cu tàrie. Iar d a c à nu, c à c i nu p en tru a c e a sta te c àu tam sà $tii cà s la v a ta o
vom rà sp in d i ià c in d cu n o scu t o am en ilo r d e sp re ch in u rile §i b in e tace rile tale, a$a c à
sà nu ne Hi p o iriv n ic in ru g à c iu n ile tale. A m in :
A c e ste a le-am sc r is cu co n v in g e re eu, o p rea cin stità p o d o a b à a p reo fim ii
bun c à lu g à r §i preot $i p àrin te al m eu $/ de a c e e a am in d ràzn it sà d iscu t m ai a le s
d u p à ce am v izitat pe a lfi $tiutori pen tru a sta am ià c u t a c c a s tà ex p u n ere. Pe m ine
nim eni, m ai bine d e c it lin e sa u d u p à tine nu m à v a c o n so la sa u rid ica sa u tace folo-
sitor. Iar d a c à ju d e c a ta v a a n tic ip a c a re n fe le$ 1 mà v a condom ini la sà r à c ie $/ p lin s
n em in g iiat .?/ la ioum e de h ran a sp iritu a là §i d e cu v in te, v o i ii ca un orian $/ mà v o i
ru g a sà mi se a ra te ce treb u ie iàcu t pen tru a mà p o c à i d e p à c a tu l d o rin \ei §i in v id ici
in v ia fà .
*
La prima vedere, lectura mai putin atentà a textului ar ridica unele

incertitudini. Stilili emfatic al scrisorii nu corespundea celui atonit isi-
hast (adversar celui emfatic, retoric, al vorbirii «lungi») pe care il do
vedeste Nicodim si pe de alta parte sur.prinde prezenfa unui athonist in
Italia toemai in perioada in care un caz similar nu se cunoa$te iar re-
daefia in care este scrisà scrisoarea este ruseascà in timp ce Nicodim
era, dupà marna, sirb si ca atare ar fi folosit redaefia slavei sirbesti si
ucenicul sau Pavel.
Prima incertitudine primeste cu usurinfà rezolvarea ìntrucit scri
soarea este copiata de dascàlul scheian Barbu Hoban la aproape 200 de
ani dupà scrierea ei, cu siguranfà dupà un alt manuscris si e redactatà
in acelasi stil si redaefie cu al tuturor scrisorilor manuscrisului. Auten-
ticitatea, respectiv identificarea lui Nicodim din scrisoare cu Sfintul Ni
codim de la Tismana este dovedibilà si prm faptul cà aceastà scri
soare urmeazà celor adresate aceluiasi Nicodim de càtre patriarhul Ef-
timie al Tirnovei si pentru convingere redàm si din aceastà scrisoare
un fragment :
«...N e-ai b u cu rat io a rte mult cu e p isto la ta $i m ai m ult ai ap rin s fla c à ra dra-
g o ste i. C à c i iu b ito r de H risto s e ste lu cru l su ile tu lu i, d u p à cum e ste sp u s : «S -a u um-
plut d o a r och ii m ei la c u v in tu l tàu $i repetindu-1, cin d mà v e i alin a o are ?». C à c i
o ste a lin a re a su ile tu lu i c a re d e c u rg e din cu vin te. Precum c à u ta r e a le g ii du m n ezeie$ti
a u lilità lii cu v in tu lu i in sc a m n à un su c c e s su ile te sc tot a stfe l $i a p ro p ie re a d e
D um nezeu. Iar pen tru c e l a ila t in isp ità p ro ro cu l ne in v a fà sp u n in d : «D e z b rà c a fi-v à
(de rele) in le le g e fi cà eu sin t D u m n ezeu ». Ilie a p o i Ioan au urm at a c e a s tà
Je g e a c e la cane in K arm il, in là c e re , o b tin ea izb in d a d àru in d u -se lu i D um nezeu
§i c e l c a re a tràit in p u siie p in à in ziu a a p a rifie i lu i Iz ra e l (cin d ) s-a in v red n icit sà-1
b o te ze p e D om im i $/ cin d a av u t v iz iu n e a Sfin tu lu i Duh p re a c in stit, in ch ip u l p o ru m -
b elu lu i $/ sà a u d à din c e r g la s u l D om nului : «Ia tà a c e s ta e ste filli m eu iubit, pe c a re
1-am a le s, p e e l sà-1 a s c u lta fi ». A c e ste a sin t d a ru rile p u stn icie i, a c e ste a sin t ro a d e le
«
ÎNSEMNÀRI 535
p u stn iciei, cu a c e ste a p u stiu l ii d à ru ie ste nu n u m ai pe a c e ia (m en \io n a\i), ci pe tofi

ca re v o r sa p à s e a s c à pe trep tele e/. P u stiu l e ste marna tàce rii, in v a ia to m i p o stu lu i.
T à c e rc a si p o stu l sin t so fia sp iritu a là , sc a r a c a re d u ce la cer. Drum ul fa rà g r e s c à tre
Dom nul si su c c e su l in (lu c ra rn e ) bune, n em àrtu risite. T a c e re s i post»... (text slav
in redacfie ruseascà).
*
Nu excludem posibilitatea ca Nicodim sa mearga in Italia, intrucìt
se cunoa$te rolul sàu diplomatic pe care 1-a jucat mergind la Constanti-
nopol pentru rezolvarea problemelor care màcinau conflictul Bisericii
Ortodoxe Sirbe cu centrul constantinopolitan, motiv pentru care Simon
Starei, prin|ul Serbiei devine aliatul lui Vlaicu Vladislav I, pentru a in-
timpina intenda regatului feudal maghiar de a catoliciza Tara Romà-
neascà. Ori acestea se faceau tocmai cind Vlaicu ?i mai ales Mircea
cel Batrin intrasera in rela|ii diplomatice europene $i asiatico cunoscute.
In ceea ce prívente redacfia ruseascà a scrierii, aceasta o datoràm
copistului (Barbu Hoban) care serie intregul manuscris in redac|ie ru
seascà intr-o perioadà in care in $chei se gàseau $i alte manuscrise in
aceea$i redaefie : un Tipie Slav din secolul al XVI-lea (ms. 16), un Mi-
nei slav pe decembrie, sec. XVI (ms. 30) $i Minei Slav pe iunie, see.
XVI (ms. 32).
Consideràm aceste màrturii doar un inceput de drum in munca de
identificare a realitàfilor ortodoxe romane$ti in conditile acestei epoci
atit de pu|in cunoscutà $i fructificatà documentar.
Diac. VASILE OLTEAN
PATRU SUTE DE ANI DE LA TIPÄRIREA PALIEI DE LA ORÀÇTIE

(1581 - 1582)
Orâçtie, leagànul vestitului umanist Nicolaus Olahus (Românul),
unde in 1504 tatâl sâu Çtefan, din neamul Basarabilor de la Curtea de
Arge$, nepot de sorâ al lui Ioan Huniade vârul regelui Matei I Cor-
vin (1458—1490), dobîndise cîrmuire de jude al oraçului, $i apoi fratele
sàu mai mic M atei\ era un centru românesc, care, in secolul al XVI-lea,
dupâ Sibiu $i Bra$ov s-a afirmat $i ca un centru cârturâresc-tipografic,
legîndu-$i numele de opera cunoscutà in istoria literaturii romane ca
Palia de la Orâçtie, cea dintîi încercare de a tâlmâci in limba românâ
Vechiul Testament, din care nu apâruse pînâ atunci decît Psaltirea.
Palia (de la adj. vechi gr. Palaiós, -à, on = vechi) cuprinde primele
douâ câr|i din Biblie : Facerea $i Ieçirea sau in cuvintele slavone ale tra-
ducàtorilor : Bitia $i Ishodul. Tipàritura, singura cunoscutà de la Oràçtie,
constituie unul din cele mai însemnate texte româneçti din secolul al
XVI-lea, fiind rodul colaboràrii între càrturarii romani din Transilvania,
Banat $i Tara Româneascà. Textul românesc a fost tradus «den limbà
jidoveascà $i greceascà §i sîrbeascà pre limbà româneascà» de càtre
clerici $i dascàli din Banat $i din pärfile Hunedoarei, «eu Torda$ Mi-1
1. N. Iorga, S a te s i p re o fi din A rd e al, Bucureçti, 1902, p. 113—114; ¡Stefan Bez-
dechi, N ic o la u s O lah u s, p rim u l u m an ist de o rig in e ro m ân â, 1939 ; I. S. Firu—Corneliu
Albu, U m an istu l N ic o la u s O lah u s (Nicolae Românul) (1493— 1568), Bucureçti, 1968.
536 MITROPOLIA OLTbNIEI
haiu, ales episcopul romànilor in Ardeal $i cu Herce $tefan, propovà-

duitorul Evangheliei lui Hristos in ora$ul Cavaran Sebe$ului, Zacan
Efrem, dascàlul de dascàlie a Sebesului $i cu Pestile! Moisi, propove-
duitorul Evangheliei in ora$ul Lugojului, $i cu Achirie, protopopul var-
migiei Hunedoarei». Tiparirea càrfii s-a fàcut de fiul diaconului Coresi
din Tìrgovi$te, «$erban diiacu, mesterai mare a tiparelor $i cu Marien
diiac».
Opera, realizatà de càrturari romàni din irei provincii romàne$ti,
era destinata tuturor romànilor, contribuind la dezvoltarea con$tiintei
unitàri de neam, care avea sa pregàteascà realizarea unitàri politice a
tuturor romànilor sub Mihai Viteazul la Alba Iulia. Unitatea con$tiintei
de neam o exprima cu o claritate impresionantà in epilogul Paliei : «Den
mila lui Dumnezeu, eu $erban diiacu, me$terul mare a tiparelor $i cu
Marien diiac dindu in mina noastrà aceste càrfi, cetind ne plàcurà
$i le-am scris2 voo fratilor romàni $i le cetili, cà vefi alla intru iale
margàritariu scumpu §i visteriu nesfir$it...».
Pentru prima data, numele etnie se pronuntà $i se serie romàni $i
nu rumàni. Era reconstituirea numelui poporului nostra dupà rostirea
latina clasica $i prin acest semn de cultura, care provine de la $erban,
fiul lui Coresi, se proclama originea romànilor, «$i are, intr-o carte tipà-
rità sub stapìnire stràinà, un híteles patriotic» 3.
Aceastà remarcabilà realizare tipografica a càrturarilor romàni era
o nouà dovadà a biruintei limbii nafionale fafà de limbile cuite $i me
dievale neintelesb de popor, o dovadà a influenfei umanismului in tarile
romàne.
Palia de la Oràrie, tipàrità din initiativa lui «Tordas Mihaiu, ales
piscopul romànilor din Ardeal», «cu $tirea màriei lui Batàr Jigmon,
voievodul Ardealului», pentru ìntràmàtura Besearecei stinta a romàni
lor...», cu cheltuiala «Celui donili de steag $i vestit viteazà Gesti Fre-
ànfi», cum sublinia P. P. Panaitescu (ínceputurile $i biruinfa scrisului
in limba romàna, Bucure$ti, 1965, p. 151—152), nu cuprinde nici o aluzie
de propaganda a Reformei, nici o pomenire despre Calvin. Ea era adre-
satà romànilor in generai, fiind rodul unei opere de politica cultúrala
romàneascà.
Numele tipografilor, $erban $i Marien, apar pentru prima data in
epilogul Paliei de la Oràrie, care au tipàrit-o ìntre 14 noiembrie 1581
$i 14 iulie 1582. $erban diacul, care se intituleazà «eu $erban diiacu,
me$teru mare a tiparelor», ì$i insulse arta tiparului de la tatàl sàu,
diaconul Coresi. Folosirea acestui titlu, indica probabil faptul cà tatàl
sàu murise $i el devenise proprietarul tipógraf, «mesterai mare». Din
Orà$tie, $erban Coresi avea sà se intoarcà la Bra$ov, unde moaré pro
babil in epidemia de ciumà din anul 1588. Marien diacul nu mai figu-
reazà in nici un epilog al vreunei tipàrituri din secolul al XVI-lea 4.
2 . A se citi : tipàrit.
3. Istorici lite r a tu r a rom àn e, I, Edit. Academiei Romàne, 1964, p. 316.
4. Pavel Binder, C on tribu ti 7 la g e n e z a P alie i de la O r à r i e , o p era de c o la b o ra re
a c à rtu ra rilo r din J a r a R o m à n e a sc à , T ra n silv a n ia ?i B an at, in «Studia bibliologica», voi.
Ili, partea a II-a, Bucure^ti, 1969, p. 420.
iNSEM NÀRI f
537
Volumul Paliei cuprinde 160 de file, grupate intr-o predoslovie de

6 foi $i 20 de caiete, dintre, care «Bilia» cuprinde 11 caiete i$i «Ishodul»
9 caiete. %
Cartea este tiparità ìntr-o singura culoare, cu 21—29 de rìnduri pe

pagina, «intr-un tipar nu tocmai stralucit, care seamànà cu al Psaltirei
slavo-romane din 1577 ; literele sint coresiene $i frontispiciul cu ármele
bátore$tilor e acela pe care-1 intrebuinfase (foresi in cel din urmà dintre
volumele Sbornicului sau slavon, tipàrit la Sebe$-Alba, intre 20 mai $i
11 noiembrie 1580, «din poruñea praosfinfitului mitropolit al Ardealu-
lui Kir Ghenadie» 5.
In 1968, in Ed. Acad. R. S. Romania, Viorica Pamfil ne-a dat o reedi-
ditare filologica integrala a Paliei de la Orà$tie. In 1925 Mario Roques
tiparise cu litere chirilice numai Bitia. Pentru a se putea urmàri cores-
pondenfa dintre versiunea romàneascà $i cea maghiarà, textul románese,
in transcrierea interpretativa facuta vde Viorica Pamfil, este publicat, ca
$i cel in edifia lui Mario Roques, impremía cu cel din Pentateuhul lui
Heltay Gáspár, tiparit in 1551 la Cluj. Textul este redat in facsimile (re-
produse pe verso-ul foii) $i in transcriere (pe recto-ul foii urmatoare),
dindu-se posibilitatea de a se avea in fafà pagina facsimilatà $i repro-
ducerea ei in alfabetul latin.
I. Popovici 6, M. Roques $i Viorica Pamfil au dovedit câ Palia este,
in cea mai mare parte, o traducere dupa versiunea maghiarâ a Penta-
teuhului lui Heltay Gáspár.
Palia de la Oràçtie a apârut într-o regiune càreia îi aparfine, dupa
precizárile lui Ion Ghefie 7, Cartea de cîntece (tipàritâ la Cluj între 1562
$i 1601, tradusà in intervalul dintre anii 1562—1571), cunoscutâ $i sub
mímele de Fragmentul Todorescu, un text banafean-hunedorean, primul
text románese imprimât eu litere latine, de provénienfâ calvinà. Tôt prin
pârfile Banatului $i ale Hunedoarei se localizeazâ $i traducerea Tetra-
evanghelului de la Sibiu (1551—1553), precum $i Cazania I-a çi Molit*
velnicul (c. 1568) 8.
Ceea ce este de remarcat, cum afirma Viorica Pamfil, Palia de la
Orâçtie prezintâ particularitâfi lingvîstice, mai aies lexicale, dar $i fo-
netice, morfologice $i sintactice, neîntîlnite in alte manuscrise $i tipâ-
rituri din vremea sa 9. Textul ne pâstreazà únele aspecte régionale, ca
existenfa lui n : vinie, sau pâstrarea lui dz : dzice etc.
Traducàtorii Paliei s-au folosit de únele cuvinte caracteristice gra-
iului lor din jurul Hunedoarei. Aceste cuvinte nu aveau circuiate decît
în Banat, în Transilvania $i, în parte, în Moldova. Folosind textul ma-
ghiar al Bibliei lui Héltay Gáspár, de care s-au servit în cea mai mare
5 . N. Iorga, Istoria literatura religioase a romànilor pina la 1688, Bucure$ti, 1904,
p. 95—96.
6 . I. Popovici, Palia de la Oràrie, in «Analele Academiei Romàne», Mem. Sect*
Lit., S. II, to, XXXIII, 1911, p. 517—538.
7 . Ion Ghetie, Fragmentul Teodorescu, in «Texte romanci din secolul al XVI-
lea», Edit. Academiei Republicii Socialiste Romània, Bucure$ti, 1982, p. 259—364.
8 . Emanuela Buza, Contribuía la localizarea Tilcului Evangheliei $i Molitvenicu-
lui románese (1567—1568), in «Cele mai vechi texte romàne$ti. Contribuía iilologice
lingvistice». Universitatea din Bucure§ti, Institutul de Lingvisticà, Bucure$ti, 1982,
9. Viorica Pamfil, Calcuri romàno-maghiare, in «Palia de la Oràrie», in «Ceree-
tari de lingvisticà», anuí III (1958), p. 209.
parte traducatorii, ei au íntrebuinfat, in primul rind, imprumuturi de

origine maghiará, únele cunoscute pe intreg teritoriul lingvistic daco-
román, iar áltele, cele mai multe, caracteristice graiului din Transilvania
$i Banat.
Cuvinte pastrate in Palia de la Orá$tie, care in trecut au avut o cir- -
culatie generala, fiind raspindite pe íntregul teritoriu lingvistic daco-
román $i care in decursul timpului §i-au restrins aria de circulare, ma-
joritatea sint mo$tenite din vechea zestre latina.
Din studiul comparativ al lexicului Paliei de la Orá$tie, in cele
peste 300 pagini ale ei, alaturí de numeroase cuvinte de origine latina
$i slavona, care alcátuiesc baza vocabularului románese, se intílnesc
putine elemente regionale, aproximativ 40.
Cu tóate imprumuturile, limba Paliei de la Orá$tie «este clara, pe
alocurea chiar frumoasá». Se constata o continua preocupare din partea
traducatorilor de a se gási nu numai cuvintul cel mai expresiv $i mai
adecvat continutului, dar $i cuvintul care sa fie in acela$i timp inteles
in tóate finuturile románe$ti, dovadá a unor eforturi cárturare$ti de a
contribui la formarea unei limbi literare unice 101.
Daca traducatorii Paliei au finut ca la tipar sa fie respectate o serie
de particularitàfi ale propriului lor grai, $i mai ales cele ràspindite
pe o mare parte a teritoriului daco-romàn, tot ei au putut considera ne-
cesar eliminarea unor fonetisme, forme sau termeni strict banafeni, ca,
de pildà, calta, luva, necit, scainu, care ar fi ìngreuiat ìnfelegerea $i di-
fuzarea carfii dincolo de granicele provinciei natale. In aceasta situafie
se descifreazà o influenza vàdità a càrfilor coresiene n. Se adaugà insa
$i o ìnaltà con^tiinfa romàneascà a truditorilor tipografi pentru opera
care o sàvìr$eau $i care o incredintau «voo frafilor romàni». Era acea
con^tiinfa transmisà ca o flacàrà de diaconul Coresi fiului sàu $erban
odata cu proprietatea tipografici lui $i cu me$te$ugul tiparului. Fiul
sàu, $tefan, se dovede$te, ca §i tatàl sàu, «lineatemi mare a tiparelor»,
dar $i mare romàn. «Noi pentru dragostea lui Dumnezeu am ustenit...
le am scris vouà Irafilor romàni $i le cititi».
Faptul cà traducàtorii Paliei au luat de bazà textul maghiar al Pen-
tateuhului lui Heltay dovede$te cà au $tiut sà se opreascà asupra unui
text verificat intr-o limbà modernà, cit mai fidel originalului. Ei nu
s-au làsat ìnsà aservifi textului maghiar $i au intervenit acolo unde au
considerai necesar, apelind $i la izvoarele clasice ale Bibliei, Vulgata,
Septuaginta, textul slavon, $i poate cel ebraic, cum o aratà onomasia
Paliei, cu multe substantive proprii ebraice sau ebraizante, cu caracte-
ristici proprii flexiunii evreie$ti.
Consideràm cà nu se poate imputa vreo vinà cuiva in vreo lucrare
de traducere a textului Bibliei, care prezintà atìtea dificultàfi lingvistice,
dacà folose$te $i versiuni moderne, fie ìntr-o limbà sau alta, care ar pu
tea garanta o traducere cit mai fidelà a originalului. Din acest punct de
vedere poate fi prività folosirea textului maghiar $i nu dintr-un spirit de
adeziune Calvin.
10. Ib id em , p. 217.
11. Ion Ghetie, B a z a d ia le c t a là a ro m à n e i lite r a r e , Bucure$ti, 1975, p. 221—228
INSEMNÄRI 539
Palia de la Orciaie a fost rodul unei opere conciente de politica cul

túrala romàneasca, $i numai a$a o putem intelege.
Cä aceastä opera de cultura romàneasca s-a putut realiza intr-un
mediu confesional Calvin, problema prezintä cu totul alt aspect. In 1571,
la 14 martie, ocrotitorul propagandei calville in Transilvania, loan Si
gismund Zápolya se stinsese, urmindu-i la conducerea Ardealului familia
catolicului $tefan Bàthory, favorabil Bisericii Ortodoxe romàne$ti din
Transilvania.
loan Sigismund Zápolya, care cuno$tea $i limba romana, fusese
cel care iniciase o vasta acfiune de atragere a romanilor la Calvinism,
noua confesiune imbrafiâta de unguri in 1564 la sinodul de la Aiud
(dintre care o parte au trecut in 1568 la unitarianism). Ungurii, care aveau
de partea lor puterea politicá, «vor acfiona brutal prin constringerea le-
gilor» 32 de convertiré a romanilor la noua confesiune. La 30 noiembrie
1566, dieta Transilvaniei adunatá la Sibiu hotara cá «eresul (citit: con-
fesiunea ortodoxa) sa se lepede de catre romàni», iar slujitorii Bisericii
Ortodoxe (adica : episcopi, preofi, càlugàri), «sa fie alungati din farà,
ca vinovafi de tradare» 1213. Poate, atunci, afirma N. Iorga, episcopul Sava
sa fi fost silit sa iasà din cásele vlàdice$ti din Lancràm $i sa fi fost numit
Gheorghe din Sìngeorz «episcop superintendent al bisericilor romàne$ti»,
primul superintendent Calvin pentru romàni, probabìl un preot román
trecut in rindurile nobilimii, poate originar din Sìngeorz-Trascau, in
apropiere de Aiud cu re$edinfa la Teiu$, $i lui trebuia sa i se dea ascul-
tare. Efectul acestor dispozifiuni nu a fost insa cel scontai de autoritafi,
fiindcà preofii romàni, cu toate opresiunile, au refuzat sa se supunS
zisului episcop Calvin.
Crearea superintendenfei episcopale pentru romàni, cum afirma
N. Iorga, nu a fost o idee religioasa, ci una politica 14.
Lui Gheorghe de Singeorz, dupa moartea sa, avea sà-i urmeze la 8
februarie 1569 Pavel din Turda$i (Torda$i), sat in apropiere de Oràrie,
$i apoi dupa moartea sa, la 21 aprilie 1577, dieta ìntrunità la Turda a ales
ca superintendent pe Mihail Todora$i, fiu sau rudà a lui Pavel, care
avea sa incheie $irul a$a-zi$ilor «episcopi» romàno-calvini.
Probabil sprijinului lui Mihai T<orda$i s-a datorat ìnfiinfarea tipogra-
fiei la Orâçtie, în care s-a tipàrit Palia in 1582.
Puternica ofensiva calvinà de convertiré a românilor la religia
oficiala, întretinutà prin decrete $i persecufii, a déterminât o emulafie
în traducerea $i tipârirea carfilor sfinte româneçti. într-un ràstimp scurt,
1566—1570, s-au imprimât 6 carfi religioase româneçti : Tilcul Evan-
gheliilor, Molitvenicul, Psaltirea, Liturghierul, Cartea de cintece $i, pro
babil, Apostolul (1566—1567) 15. Trebuie sa refinem însà cá din acfiunea
«politicá» de convertiré a romanilor la Calvinism s-a náscut ca ráspuns
$i acfiunea de politicá culturalá rom áneascá.
In acest moment, románii au $tiut sá-$i salveze credinfa lor ortodoxá
$i fiinfa de neam, fiindcá pentru románii din Transilvania, in fata Re-
12. Al. Mare?, in «L itu rgh ieru l lui C o r e si », Editura Academiei R.S. Romània,
Bucure?ti, 1969, p. 7.
13. Hurmuzaki, I I 5, p. 601; N. Iorga, Isto ria rom àn ilor din A rd e a l ?i U n g aria,
voi. I, 1915, p. 171 ; Pr. Prof. M ircea Päcurariu, Isto ria B ise ric ii O rto d o x e R om àn e,
voi. I, Bucure?ti, 1980, p. 482. 14. Ibidem , p. 164. 15. Al. Mare?, op. cit., p. 10.
formei, credinja lor ortodoxa, n-a insemnat numai o dogma religioasa,

ea a fost un refugiu impotriva tendintelor de deznationalizare 16.
Ideea introducerii limbii nationale in Biserica, pusa insa in slujba
Ortodoxiei, exemplificata, in special, prin traducerea si tiparirea Litur-
ghierului, in 1570 de diaconul Coresi la Brasov, din care, in 1585, la Bra
sov, nu se mai afla nici un exemplar nevindut, in timp ce din celelalte
tiparituri romànesti se pàstrau ìnca exemplare, esle o idee romaneasca
Si ea a apartinut romànilor si a fost realizatà de romàni, indiferent ca
veneau dintr-un mediu calvin, luteran sau ortodox.
Pentru biruinta acestei idei a militai si a trudit diaconul Coresi toatà
viata lui, si acesta este marele lui merit pentru biruinta limbii romàne
ca limbà de cultura romaneasca, merit care avea sà-1 transmità fiului
sau $erban si ucenicilor sai tipografi pe care ìi formase si care ne-au
tiparit in 1582, la Oràstie, Palla, carte cu larga deschidere spre cultura,
fiindcà, asa cum este cunoscut, Biblia este cartea care sta la temelia mai
tuturor culturilor nationale.
Rod al climatului de cultura romàneascsa, avem in secolul al XVI-
lea, din partile de sud-vest ale Transilvaniei si Palia de la Oràrie, de la
tiparirea careia s-au implinit 400 de ani, incarnati de cultura si holda
scrisului romànesc.
Printre primii semànàtori ìi intilnim si pe truditorii traducàtori si
tipografi romàni, cu fapta isi cugetul, ai Paliei de la Oràrie, in fata
carora gindul nostra se pleaca recunoscàtor.
Cu Palia de la Orciçtle se incheia seria tipariturilor romànesti din
Ardeal in secolul al XVI-lea. In curind, luptele dezlantuite de cavalcada
epopeica a lui Mihai Viteazul in toate cuprinsurile romànesti pentru in-
dependentà si unitate politica au pus capât activitatii tipografice. Abia
peste o jumâtate de veac avea sa fie reluatâ dincoace de Carpati, in
timpul domniilor lui Matei Basarab si Vasile Lupu, ca sa se afirme din
nou in Alba-Iulia lui Mihai Viteazul sub mitropolitul Simeon Çtefan :
«Noi drept aceea ne-am silit, den cit am putut, sa izvodim a$a cum sa
intâleagâ tof.1...» (Din prefata la Noul Testament, 1648) 17.
Prin cartea romàneasca, scrisa intr-un singur grai, de-nfales, se in-
faptuia unitatea spirituala a poporului nostru, care avea sa ramina unit
Si peste vicisitudinile soartei lui.
Palia de la Orâçtie este o treaptâ în mâretul edificiu al culturii
noastre nationale.
Pr. I. IONESCU
16. Pavel Binder $i Arnold Huttmann, R om ànii din B r a so v in e p o c a R eiorm ei, in

«Studii $i articole de istorie», Bucure§ti, 1969, p. 84.
17. N. Cartojan, Isto ria lite r a tu r a R om àne v ech i, Bucure$ti, 1940, voi. I, p. 65;
Pr. I. Ionescu, P alia de la O r à r i e , in «Románia literarà», din 22 iulie 1982, p. 8 ;
Idem, P a lia de la O r à r i e (1581— 1582) — P atru se c ó le de la tip àrire, in «G lasul Bi-
sericii», anuí XLI (1982), nr. 7—8, p. 536—552.
VIATA BISERICEASCÀ
A. MITROPOLIA OLTENIEI
PARTICIPAREA INALT PREA SFINRITULUI MITROPOLIT
DR. NESTOR VORNICESCU
LA CONSULTARIA DESPRE CONTRIBUITA BISERICILOR LA
PROMOVAREA DEZARMÀRII,
Budapesta — 24—27 mai 1983
La invitaba Consiliului Ecumenical Bisericilor din República Popu

lará Ungaria, in perioada 24—27 mai 1983, a avut loc Consultala despre
contribuya Bisericilor la promovarea dezarmàrii, {imita in cadmi Con-
ferin{ei Creatine pentru Pace.
Lucrârile acestei consultaci, la care au participât peste 150 de re-
prezentanfi ai Bisericilor din 28 de {Sri, s-au {inut la Centrul Bisericii
'Reformate din Budapesta.
La lucrârile consultaci de la Budapesta participarea a fost larga.
Biserica Ortodoxa Romana a fost reprezentatâ de înalt Prea Sfinfitul
Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei.
Din partea Bisericii Ortodoxe Ruse a luat parte o delegale condusa
de înalt Prea Sfinfitul Mitropolit Filaret al Kievului, care este si pre-
Sedintele Comitetului de continuare a lucrârilor Conferinfei Creatine
pentru Pace.
Pe lîngâ Bisericile care fac parte din C.C.P. au mai luat parte si
unii crestini din Italia, Franta, Suedia, Anglia, precum si un numâr de
37 de membri din Consiliul National al Bisericilor din Statele Unite ale
Americii.
Tema consultaci a fost : Contribufia Bisericilor la promovarea de-
zarmarii.
Lucrârile C onsultaci au ìnceput marfi, 24 mai 1983 printr-un ser-
viciu divin oficiat de episcopul Tibor Barta. în cadmi serviciului divin
a C u t si o predica pornind de la textul biblic : «Ci veti lua putere,
venind Duhul Sfìnt peste voi, si imi veti fi Mie martori in Ierusalim si
in toata Iudeea si in Samaria si pîna la marginea pamîntului» (Fapte I, 8).
în continuare, episcopul Dr. Karoly Toth, preçedintele Conferintei

Crestine pentru Pace a rostit cuvîntul de deschidere in care a analizat
situala international actualâ, jalonînd totodatâ unele directii în care
trebuie sa se continue activitatea miscârii crestine pentru pace, fiecare
crestin avînd îndatorirea a se opune armelor de distrugere în masâ, râz-
boiului si pentru statornicirea pâcii pe pâmînt.
Miercuri, 25 mai 1983, lucrârile consultatici au continuât tot în
plen, prezentîndu-se trei referate :
a) Primul material a fost sustinut de generalul german, în retragere,
Bastion Gut (R.F.G.), membru în Parlamentul Federai, insistînd asupra
situatiei din Europa, luînd în considerare decizia NATO de a desfâsura
la finele anului 1983 mai multe racheté cu razâ medie de actiune în unele
tari occidentale.
b) Generalul grec, în retragere, Giorgios Kaumanakos a prezentat
al doilea référât evidenfiind pericolul pe care-1 prezintâ bazele mili
tare stràine din Marea Mediteranâ si Orientul Mijlociu, ca si despre
posibilitatea de a se crea zone denuclearizate, libere de armele nucleare.
c) Ultimul referat a fost sustinut de protesomi Alexei G. Arbatov
de la Institutul de Economie Mondialâ si Relafii Internationale al Aca-
demiei de Çtiinte a U.R.S.S., ìn care a relevât despre propunerile de
pace ale Uniunii Sovietice.
Discutiile generale, care au avut loc ìn continuare, au exprimât
aprecierile fata de cele trei rapoarte sustinute si au adus pretioase in
formati! despre atitudinile si activit&tile pentru pace, pentru destindere,
pentru realizarea unui climat de ìncredere reciproca, pentru oprirea am-
plasârii noilor rachete ìn Europa,-pentru viata.
Luînd cuvîntul ìn cadmi discutiilor înalt Prea Sfintitul Dr. Nestor
Vornicescu, Mitropolitul Olteniei a arâtat câ Biserica Ortodoxâ Romana,
ca de altfel toate cultele religioase din tara noastra, sprijina ìntru totul
ìnteleapta politica de pace, initiativele pentru dezarmare, securitate si
cooperare -ale Romaniei Socialiste, ale Excelentei Sale, Domnul Nicolae
Ceausescu, Presedintele Republicii Socialiste Romania. «$i aceasta o
facem pentru câ Domnul Iisus Hristos ne-a lâsat ca sfînt testament pacea
(Ioan XX, 19).
în aceasta pace, noi crestinii si lumea ìntreaga, trebuie sa ne desfa-
Suram ìntreaga noastra viatâ pâmînteascâ. Oricine este astâzi ìngrijorat,
cìnd constata câ nici dupa dezastrul celui de al doilea râzboi mondial
multi factori de raspundere de la conducerea unor popoare n-au tras
Si nu trag învâtâmintele cuvenite. Continua cursâ a ìnarmarilor, mai
aies înarmârile nucleare, sporeste pericolul unui nou râzboi mondial,
amenintâ independenta si securitatea tuturor popoarelor. Din nefericire
intensificarea cursei ìnarmarilor priveste in primul rìnd Europa, existìnd
aici, deja pregatite uriase ìncarcaturi nucleare, mii de rachete terestre,
submarine, bombardiere strategice, nave de râzboi etc.
Cursa înarmârilor sporeste pericolele la adresa pâcii si a vietii pe
pâmînt.
Pentru înlâturarea groaznicului cosmar al ràzboiului nuclear care
amenintâ astâzi lumea întreagâ este imperios necesar sâ se înlâture sus-
piciunile dintre state, dintre aliacele si blocurile militare ; sâ se inten-
*
sifice si sa se reia, acolo unde este cazul, convorbirile si cooperárile

íntre diferite state, sa se reínscáuneze ìncrederea reciproca între oameni
Si popoare.
Inlâturîndu-se climatul pregâtirilor de râzboi si climatul sufletesc
va avea de cîçtigat prin îndepartarea situajiilor de urâ si vrajmaçie ;
înrâdâcinarea în locul lor a ’sentimentelor de dragoste si pace între oa
meni si popoare. Sentimentele tuturor oamenilor trebuie canalízate spre
dragostea faja de aproapele.
Principine României socialiste sînt principii de pace, concretizate în
hotârîri ca acestea : «Acum, pînâ nu este prea tîrziu, sa acjionâm eu toatâ
hotârîrea pentru a pune capât politicii de marmare. Acum cît sîntem
încâ în viaja sa facem totul pentru apârarea dreptului suprem al po-
poarelor, al oamenilor la existenjá libera, la viaja» (Preçedintele Nicolae
Ceaucescu).
Romania considera câ securitatea reala în lumea întreaga se poate
objine numai pe calea reducerii armamentelor, numai pe calea dezar-
mârii. Un echilibru militar trebuie câutat nu în mârirea forjelor ar
mate si a cantitâjilor de armament, ci în reducerea acestor forje, redu
cere cît mai evidentâ si a stocurilor de arme, deja existente.
Calea de urmat este aceea a înghejarii si reducerii efective a chel-
tuielilor militare si a armamentelor.
România pledeaza pentru o dezarmare înfaptuita pe etape, care sa
duca, în cele din urma, la dezarmarea generala si totala.
Sa se opreasca amplasarea si dezvoltarea rachetelor cu raza medie
de acjiune în Europa ; sa se retraga si sa se distruga radíetele existente ;
sa se elimine de pe continent tóate ármele nucieare ? sa se hotarasca
convocarea unei Conferinje pentru dezarmare $i pentru cresterea ìn-
crederii ìn Europa ,• trupele straine sa se retraga în cadrul granijelor
najionale si sa se asume de catre fiecare stat angajamentul ferm de a
nu se Jine trupe pe teritoriul altor state.
Este necesaria solujionarea tuturor conflictelor dintre state exclusiv
prin mijloace paçnice, precum si reglementarea lor pe cale politica, prin
tratative. Este necesar sa creascâ rolul si râspunderea O.N.U. pentru
ìnfaptuirea unei urgente dezarmari reale.
In acest spirit al politicii noastre de pace s-a redat la sfìrsit un
citât din Pastorala de la Pasti—1983 a Prea Fericitului Patriarh Iustin :
«Cu orice prej ármele trebuie distruse, fiindea va putea veni vremea,
cînd, daca nu le vom fi nimicit noi pe eie, ne vor nimici eie pe noi.
Dezarmarea generala $i totala este poruñea ceasului de faja. Sa ne unim
fórjele pentru a o putea realiza».
în zilele de 26 $i 27 mai lucrarile Consultajiei au continuât în trei
grupe :
a) V¡itomi politicii de securitate çi procesul ìnceput la Helsinki ;
b) Actúale problème ridicate de decizia N.A.T.O. de amplasare a
rachetelor cu raza medie de aefiune in Eurona si rezolvarea lor ;
c) Posibilitati de cooperare între miçcârile pentru pace din lume.
Delegajia Bisericii Ortodoxe Romàne condusa de Inalt Prea Sfinjitul
Mitropolit Nestor a participât la lucrarile grupei a Il-a.
în cadrul Consultatiei despre contribuya Bisericilor la promovarea

dezarmârii, care a avut loc la Budapesta, în Ungaria s-au adoptât ur-
mâtoarele documente finale :
— Documentai final în care se evidenfiazâ unitatea tuturor Biseri
cilor în acfiunea tuturor forfelor iubitoare de pace pentru oprirea cursei
înarmârilor, pentru dezarmare $i pace. Este condamnatâ în acelaçi timp
hotârîrea N.A.T.O. de a amplasa noi racheté cu raza medie de acfiune
în únele tari din Europa.
— Comunicatul final în care creçtinii de pretutindeni sînt chemafi
în a face totul pentru oprirea amplasàrii noilor racheté în Europa, pentru '
preîntîmpinarea unui nou râzboi mondial, pentru statornicirea pâcii $i
înfelegerii între oameni $i popoare.
*
Participarea Înalt-Prea Sfinfitului Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu
la lucrârile Consultafiei despre contribuya Bisericilor la promovarea de-
zarmârii ce a avut loc în zilele de 24—27 mai 1983, la Budapesta, luârile
de cuvînt, contactele ce s-au realizat eu conducâtorii celorlalte Biserici
participante, discutiile particulare, au reliefat, o data mai mult, politica
ínteleaptá de pace $i prietenie pe care o promoveazâ tara noastrâ, pre-
cum $i stima de care se bucurâ România Socialista, preçedintele sau,
Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceauçescu, pe tóate meridianele globului.
Totodatâ s-a evidentiat ataçamentul Bisericii Ortodoxe Romane la
tóate acfiunile menite sa opreascà cursa înarmârilor, pentru statorni
cirea întelegerii $i colaborârii între popoare, pentru triumful pâcii pe
pàmînt.
>
PARTICIPAREA INALT PREA SFINTITULUI MITROPOLIT

DR. NESTOR VORNICESCU
LA SESIUNEA DE LUCRU A PREZIDIULUI CONFERINJEI CREÇTINE
PENTRU PACE — Budapesta — 28 mai 1983
Dupa Consultaba pentru dezarmare a Conferinfei Creçtine pentru

Pace, din zilele de 24—27 mai 1983, sîmbâtà, 28 mai 1983, la Budapesta
a avut loc o sesiune de lucru a Prezidiului Conferinfei Creçtine pentru
Pace.
Ca delegat al Bisericii Ortodoxe Romane a participât la aceste lu-
crari înalt Prea Sfinfitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu.
Sesiunea de lucru a Prezidiului C.C.P. a fost deschisâ de Dr. Karoly
Toth, preçedintele Conferinfei, care a evidenfiat îndatorirea sfîntâ a
creçtinilor de a sluji $i apâra pacea, precum $i idealurile de dreptate
ale oamenilor.
S-au purtat diseufii, dupa aceea, despre actiunile întreprinse de
C.C.P., dupâ çedinta Prezidiului din toamna anului trecut din India, la
New-Delhi. Apoi s-a prezentat $i aprobat textul unui material intitulât :
Creçtinii in promovarea pâcii çi a dreptâtii, pe care C.C.P. îl va pre-
zenta drept contribuye la cea de a Vl-a Adunare generala a Bisericilor,
care va avea loc la Vancouver.
f
In cadmi discufiilor purtate s-a mai hotàrìt ca : in zilele de 13—14

octombrie 1983 sa aibà loc la Praga o adunare aniversarà cu prilejul
ìmplinirii a 25 de ani de la ìnfiintarea Conferirei Creatine pentru Pace ;
iar in zilele de 17—22 octpmbrie 1983, la Moscova, sa se intruneascà
Comitetul de continuare a lucràrilor C.C.P.
Secretami generai al C.C.P. Dr. Liubomir Mirejovski a prezentat un
pian de acfiune al C.C.P. pentru a doua parte a anului 1983. Intre ac-
tiunile proiectate evidentiem : in zilele de 7—10 iunie 1983, o dele-
gafie a C.C.P. va face o vizità in Polonia ; intre 29 august—2 sep-
tembrie 1983 sa se intruneascà la Zweifall (R.F.G.) Comisia teologica
de studii a C.C.P. • — Secretariatul internafional al C.C.P. sa se intra-
neascá ín zilele de 9—13 septembrie 1983, in Berlinul de V est; — m
luna iunie 1985 sa se intruneasca la Praga cea de a Vl-a Adunare gene
rala a C.C.P.
In continuare, s-a analizat $i aprobat Executia Planului financiar pe
anuí 1982, $i s-au facut considerafii asupra Planului financiar pe anuí
1983, precum $i proiecte pentru anuí 1984.
I.P.S. Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu la Consultala despre Contributia

Bisericilor la promovarea dezarmàrii — Budapesta, 24—27 mai 1983
In partea finalà a lucràrilor sesiunii de lucru a Prezidiului Confe

rintei Creatine pentru Pace s-a fàcut evaluarea Consultaci asupra de
zarmàrii, din zilele de 24—27 mai 1983. Aprecierile au fost pozitive.
Episcopul Karoly Toth a tinut la sfirsitul sesiunii un scurt cuvint de

ínchidere, apreciind discutiile purtate.
$i in cadrul sesiunii de lucru a Prezidiului Conferintei Crestine pen-
tru Pace, ínalt Prea Sfinjitul Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu a luat
cuvintul evidenîind atasamentul Bisericii Ortodoxe Romane la actiu-
nile menite sa instaureze un climat de colaborare si pace íntre oameni
Si popoare.
Pr. i .r .
SERBAREA DE SFÍR$IT DE AN §COLAR

LA SEMINARLI! TEOLOGIC DIN CRAIOVAr
25 iunie 1983
Potrivit unei vechi traditii, la sfirsit de iunie, in fiecare an, se face

bilanful activitafii instructiv-educative din invàtàmìntul teologie. De data
aceasta, festivitatea de incheiere a anului scolar 1982/1983 de la Semi
nami teologie din Craiova, ca de altfel, de la Seminariile din intreaga
tara, a avut loc in ajunul Duminicii Pogoririi Duhului Sfìnt.
In dimineata zilei de 25 iume a.c., in Paraclisul Seminarului din in
cinta Sfintei Manastiri Cosuna-Bucovàtul Vechi s-a sàvìrsit slujba Utre-
niei si a Sfintei Liturghii de catre Prea Sfinfitul Gherasim Pitesteanul,
Arhiereu-vicar al Sfintei Episcopii a Rìmnicului si Argesului, ìnconjurat
de un ales sobor format dintre P.P. C.C. preofi si diaconi, profesori ai
acestui lacas de cultura teologica. Raspunsurile la strana au fost date
de elevii Seminarului.
In sunetele melodioase ale clopotelor a sosit ínalt Prea Sfinfitul
Dr. Néstor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, fiind intìmpinat de Prea
Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim Pitesteanul si de profesorii Semina
rului, in frunte cu P. C. Pr. Prof. $tefan Resceanu.
ín acordurile imnului mitropolitan Inaltul Chiriarh, ìnconjurat de
colaboratorii apropiafi, s-a ìndreptat spre locul unde — intr-un placut
cadru naturai — urma sa se desfasoare festivitatea.
Programul s-a deschis printr-o sfìnta rugàciune — Condacul Sfin-
tului Nicolae, Patronul Manàstirii Cosuna-Bucovaful Vechi, melodie plás
tic armonizata de P. C. Arhid. Alexie Buzera, profesoral de muzicà
al Seminarului — ale carei acorduri sonore, armonízate cu armonia firii,
au rasunat adinc in sufletele asistente!
A urmat darea de seamà asupra activitatii desfasurate in anul scolar
1982/1983, prezentata de P. C. Preot $tefan Resceanu, directoral Se-
minarului, care a aràtat ca activitatea didáctica s-a desfasurat conform
Programei analitice aprobata de Sfintuì Sinod al Bisericii’Ortodoxe Ro
mane, iar roadele — refléctate si in cífrele statistice — sint bógate.
De asemenea, Prea Cucernicia Sa a subliniat ca, alaturi de procesul
instructiv, s-a avut in vedere formarea personalitafii elevilor prin di
verse mijloace educationale, intre care, órele de Educafie duhovniceasca
Si Educale cetafeneasca, s-au inserís printre factorii prioritari. Pentru
tóate acestea a adus prinos de smerita recunostinfa ínalt Prea Sfinti-
tului Mitropolit, Dr. Nestor Vornicescu, pentru permanenta si pârin-

teasca grijâ de a câlâuzi eu întelepciune si competentâ colectivul di-
dactic al Seminarului în vederea îndeplinirii tuturor sarcinilor ce le-au
revenit. S-au exprimât totodatâ sentimente de gratitudine si recunos-
tintâ fata de Domnul Ion Roçianu, preçedintele Departamentului Cul-
telor si fata de colaboratorii apropiati ai Domniei Sale, pentru solici-
tudinea acordatâ.
în continuare, a urmat un bogat program artistic, sustinut de elevii
Seminarului.
Dupa «Cuvîntul absolventilor» rostit de Mânescu Constantin, a ur
mat cuvîntul Prea Sfintitului Arhiereu-vicar Gherasim Piteçteanul —
care s-a fâcut interpretul gîndurilor de bine, a bunelor sentimente
dimpreunâ eu arhiereçtile binecuvîntâri transmise din partea Prea Sfin
titului Iosif, venerabilul episcop al Rîmnicului si Argesului.
în aceste momente ale bilantului, eu sufletele încârcate de satis-
factia muncii îndeplinite, açteptat cu dragoste fiasca, a luat cuvîntul
ïnalt Prea Sfinfitul Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, care
a spus, printre altele : «Pînâ acum cîteva sâptâmîni, în unele parti ale
patriei noastre, chiar si în Oltenia, se semnala o nefericitâ secetâ. A
fost bunavointa lui Dumnezeu de s-a pus capât ,acestei secete si astâzi
ne bucurâm de belçugul roadelor açteptate. $i în cadrul Seminarului
nostru poate a fost uneori cîte un semnal de anumitâ secetâ în pro-
cesul instructiv-educativ pentru unii elevi, dar iatâ câ acum la înche-
ierea festiva a anului scolar 1982/1983, este belsug pentru toatâ lumea.
Trebuie sa întrebuintâm eu deplinâ întelepciune roadele acestui
belsug intelectual, didactic $i patriotic. Responsabilitatea ne revine tu
turor. Spiritul de responsabilitate trebuie sa fie mereu cultivât ca la
timpul cuvenit, fiecare elev sa devina un bun preot câlâuzitor al viefii
pastorale din parohiile ortodoxe si sprijinitor al tuturor acfiunilor care
urmâresc înflorirea Patriei noastre dragi.
Cei care participâm la examenul de admitere în fiecare an, ne adu-
cem aminte câ aproape tofi dintre cei reusiti vin de staturâ foarte micâ
Si iatâ-i acum la finele Seminarului sînt eu o altâ înfâfiâre trupeascâ.
Tofi însâ, din punct de vedere spiritual-teologie sînt foarte mici. Cre$-
terea aici se face, în aceastâ pepinierâ teologicâ. Cresterea e datâ fie-
câruia din noi drept o însusire de bazâ de câtre Dumnezeu. De aceea
tofi trebuie sâ contribuim la acestâ autocrèçtere a noastrâ, la desâvîr-
sirea noastrâ moralâ $i cetâfeneascâ. Ea se formeazâ pe cît este eu pu-
tinfâ aici la Seminar urmeazâ sâ se desâvîrçeascâ în viafâ. De aceea,
acum, la sfîrçitul de an çcolar 1982/1983 sâ refinem aceste douâ idei:
— îndatorirea de a contribuì la propria noastrâ creçtere intelec-
tualâ, moralâ $i cetâfeneascâ ? çi
— responsabilitatea obçteascâ pe care trebuie s-o aibâ fiecare încâ
de pe ucum în fata çcolii, familiei $i societâtii.
A$a a rînduit Dumnezeu ca viata noastrâ sâ creascâ $i sâ se desâ-
vîrçeascâ în ob$te. Nimeni nu se desâvîrçeçte izolat. Noi moçtenim bu-
nurile materiale si spirituale de la înainta$ii nostri si de la sememi nos
tri. De aceea trebuie sâ contribuim si noi cu propriile forte ca aceste
bunuri inmultite sa poatà fi lásate mo?tenire societàri de mìine. Aceasta

este rìnduiala lasatà de Dumnezeu !
La cre?terea pe care fiecare elev o are, a contribuit fiecare dintre
profesorii Seminarului nostru in frunte cu P. C. Director $tefan Res-
ceanu. A contribuit societatea noastra contemporana prin atitea bunuri
pe care ni le pune la dispozifie. De aceea Mitropolia Olteniei este re-
cunoscàtoare pentru aceasta bunà colaborare in privinfa bunei formari
a viitorilor slujitori ai Altarelor stràbune, ínaltei conducen de stat care
a aprobat imprimarea manualelor, aprobà prográmele scolare si care prin
Departamentul Cultelor este prezentá ?i in formarea viitorilor preofi
ai Bisericii Ortodoxe.
In acelasi timp ne exprimám mulfumirea noastra faja de tofi aceia
care $i-au adus contribuya ca procesul de educafie patriótica ?i ceta-
feneascà la Seminami nostru sá fie din cele mai reusite. $i pe aceasta
cale mulfumim distinsului grup de lectori care au contribuit la Edu
cala patrioticá-cetáfeneascá. Cursurile predate aici gireazá ca absol-
venfii de azi vor fi nu numai buni preofi, ci tofi vor fi si buni patrioti,
devotafi trup ?i suflet Altarelor stràbune ortodoxe dar si Patriei noastre
dragi. Preofii vor trebui sa predice adevárurile revelate, dar si dra-
gostea fafa de Dumnezeu si aproapele, dragostea fafa de Patrie, de munca,
pace, dorinfa de oprire a cursei aberante a ìnarmarilor, dorinfa ca oa-
menii sá tráiascá in pace si colaborare. Acestea sìnt idealuri scumpe
noua tuturor.
Mulfumim Prea Sfinfitului Gherasim pentru cuvìnt si salutul Prea
Sfinfitului Iosif.
Seminami nostru mitropolitan este bine organizat.. Avem si un locai
frumos pe care trebuie sa-1 pastrani si sa-1 intrefinem ca pe lumina
ochilor. De asemenea, avem aici unul din cele mai valoroase monu-
mente, cel mai vechi din Craiova. Zidurile acestei biserici care are la
temelie cárámizi romane, de la castrul Pelendava, este o marturie a
prezenfei si continuitafii noastre romanesti pe aceste stramosesti me-
leaguri.
Fac parintescul ìndemn ca cei care absolva Seminami sa fina o
permanenta legatura cu aceasta vatra de cultura teologica olteneasca,
sa-si piece din timp in timp genunchii la icoana Sfintului Ierarh Nicolae,
hramul acestei mánástiri, sa fina legatura cu profesorii si fottìi lor co
legí.
Mulfumim tuturor pentru participarea la aceasta bucurie duhovni-
ceascá a Mitropoliei Olteniei si tuturor celor ce contribuie intr-un fel
sau altul la infrumusefarea acestui laca?.
Bunul Dumnezeu sa binecuvinteze stradaniile tuturor acelora care
contribuie la formarea viitorilor preofi si cetafeni, devotafi Bisericii ?i
Patriei noastre dragi, Romania socialista».
A urmat distribuirea premiilor ce a constituit un moment de adìnca
bucurie ?i satisfacfie pentru tofi care s-au stráduit la invafáturá ?i purtare.
Festivitatea s-a incheiat printr-o tradifionala agapa.
Arhid. A. BUZERA
V IA JA BISERICE ASC A 5 49
DIN CRONICA MITROPOLIEI OLTENIEI

$1 A SFINTEI ARHIEPISCOPII A CRAIOVEI
1 ianuarie — 30 aprilie
Sîmbâtâ, 1 i a n u a r i e 1983 — Praznicul Täierii împrejur, Sfîntul Vasilie cel
Mare §i Anul Nou — înalt Prea Sfintitul Nestor, Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit
al Olteniei a savîrçit Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedrala «Sfîntul Dumitru»,
din Craiova. Dupä amiazä a avut loc tradifionala receptie, în sala de festivitâti din
Blocul administrativ al Arhiepiscopiei Craiovei.
în dimineafa aceleiaçi zile, Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul
a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascä la biserica «Maica Domnului-Dudu», din Cra
iova.
D u m i n i c ä , 2 i a n u a r i e 198 3, înaltul nostru Mitropolit a sâvîrçit Sfînta Li
turghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascä la biserica
«Sfîntul Gheorghe-Nou», din Municipiul Craiova, lîn cadrul slujbei arhiereçti a fost
prezentat enoriaçilor noul preot al parohiei Sfîntul Gheorghe-Nou, în persoana P. C.
Pr. Ion Râdut, Consilier cultural al Arhiepiscopiei Craiovei.
M i e r c u r i , 5 i a n u a r i e 198 3, înaltul nostru Arhipästor a primit, la reçedinta
mitropolitanâ, slujitorii Catedralei mitropolitane eu «Iordanul», iar în seara ace-
leiaçi zile a participât la slujba Privegherii Praznicului Botezului Domnului.
Joi, 6 i a n u a r i e 198 3, — Botezul Domnului — înalt Prea Sfintitul Mitropolit
Nestor a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascä $i slujba «Iordanului» la Catedrala
mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascä çi «Iordanul»
la biserica «Maica Domnului-Dudu», din Craiova.
V i n e r i , 7 i a n u a r i e 198 3, — Sfîntul Prooroc loan Botezatorul — înaltul nostru
Chiriarh a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascâ la Catedrala mitropolitanâ, din
Craiova.
D u m i n i c â , 9 i a n u a r i e , 198 3, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sà-
vîr$it Sfînta Liturghie arhiereascâ la biserica «Sfîntul loan Hera», din Craiova. La
timpul rînduit înalt Prea Sfintia Sa a rostit cuvînt de învâtâturâ.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a vizitat bisericile din parohiile : Bucovât, Sârbâ-
toarea, Preajba de Cîmp $i Cîrcea, din Protopopiatul Craiova I.
Ma r t i , 11 i a n u a r i e 198 3, înaltul nostru Arhipâstor a fâcut vizitâ la cimi-
tirul parohiei «Tîrgul de Afarâ», din Craiova.
D u m i n i c â , 16 i a n u a r i e 198 3, înaltul nostru Chiriarh a sâvîrçit Sfînta Li-
turghie arhiereascâ la Catedrala mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul a vizitat bisericile din pa-
rohiile : «Adormirea Maicii Domnului», «Sfintii Apostoli», «Sfîntul Nicolae» din
oraçul Bâileçti çi Galiciuica $i Radovan, din Protopopiatul Bâileçti.
Luni , 17 i a n u a r i e 198 3, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a prezidat l u -
crârile Consiliului Eparhial al Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei.
Ma r t i , 18 i a n u a r i e 198 3, înaltul nostru Chiriarh a prezidat lucrârile Comi-
tetului de redactie al revistei «Mitropolia Olteniei», sectia Craiova.
D u m i n i c â , 23 i a n u a r i e 19 3, înaltul nostru Arhipâstor a sâvîrçit Sfînta
8
Liturghie arhiereascâ la Catedrala mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova.

Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul a vizitat bisericile din pa
rohiile : Gherceçti, Ungureni, Mlecâneçti, Mischi $i Simnicul de Sus, din Protopo
piatul Craiova I Nord.
Ma r t i , 25 i a n u a r i e 198 3, Inaltul nostru Arhipâstor ?i Prea Sfintitul Episcop-
vicar au participât la sârbâtorirea Sfîntului Grigorie Teologul, ocrotitorul Semina-
rului teologie din Craiova.
J o i , 27 i a n u a r i e 198 3, sub pre$edintia înalt Prea Sfintitului Mitropolit Nestor
s-au desfâçurat, la Centrul mitropolitan, lucrârile Consiliului eparhial al Arhiepis
copiei Craiovei. Pe lîngâ membrii Consiliului eparhial au mai participât PP. CC.
protoierei $i PP. CC. preoti misionari. In spiritul orientârilor date de Sfîntul Sinod
al B.O.R., s-au stabilii mâsurile adeevate eu privire la buna pâstrare a dreptei eje-
dinte strâmoçeçti.
S i m b à t à , 29 i a n u a r i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a participat

la Plenara Consiliului Judetean Dolj al F.D.U.S.
D u m i n i c à , 30 i a n u a r i e 198 3, — Sfingi Trei Ierarhi — inaltul nostru Chi-
riarh a sàvir$it Sfinta Liturghie arhiereascà la biserica «Postelnicu Fir», din Cra
iova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascà la biserica
«Maica Domnului-Dudu», din Craiova. ,
Mi ercuri , 2 f e b r u a r i e 198 3, — fntimpinarea Domnului — Inaltul nostru
Arhipàstor a sàvìrsit Sfìnta Liturghie arhiereascà la Catedrala mitropolitanà «Sfìntul
Dumitru» din Craiova. La timpul canonie rinduit a hirotonit in diacon pe semina-
ristul Zdrelunà Spiridon.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul a oficiat Sfinta Liturghie
arhiereascà la biserica «Maica Domnului-Dudu», din Craioya.
Dumi ni cà, 6 f e b r u a r i e 198 3, Inaltul nostru Chiriarh, ìnsofit de P. C. Pr.
Ion Ràduf, Consilier cultural, a participat, la Seminarul teologie din Craiova, la
Sfinta Liturghie.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfinta Liturghie arhiereascà la biserica
«Maica Domnului-Dudu», din Craiova §i a hirotonit ìn .preot pe P. C. diacon Zdre
lunà Spiridon, pe seama parohiei Fàrcàsanca, Protopopiatul Craiova I, judetul Dolj.
Luni , 7 f e b r u a r i e 198 3, inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a vizitat ci-
mitirele : Ungureni, Sineasca, Nisipuri, din Municipiul Craiova.
Prea Sfintitul Damaschin Severineanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei
a asistat la Sfìnta Liturghie oficiatà in paraclisul Seminarului teologie din Craiova,
de càtre preotii participant la cursurile de indrumare misionará de scurtà duratà,
seria I—1983.
In perioada'7—11 februarie 1983, Prea Sfintitul Episcop-vicar a urmàrit, ca
delegat al I.P.S. Mitropolit Nestor, buna desfà$urare a cursurilor de indrumare mi
sionará a preotilor, seria I.
M i e r c u r i , 9 f e b r u a r i e 198 3, Inaltul nostru Arhipàstor a participat la cursu
rile de indrumare misionará cu preotii $i a asistat la ore la Seminarul teologie
mitropolitan din Craiova. Dupà ore, in Cancelaría scolii, s-au purtat discutii cu
profesorii $i s-au dat indrumàri in legàturà cu buna desfàsurare a procesului instruc-
tiv-educativ.
D u m i n i c à , 13 f e b r u a r i e 198 3, Inaltul nostru Chiriarh a sàvìrsit Sfinta Li
turghie arhiereascà la Catedrala «Sfìntul Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a vizitat bisericile din parohiile : Gura Motrului si
Bìlia, Protopopiatul Strehaia.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul in perioada 14—18 februa
rie 1983 a participat la cursurile de indrumare misionará cu preotii din Eparhie,
seria a Il-a.
M i e r c u r i , 16 f e b r u a r i e 198 3, inaltul nostru Arhipàstor a participat la Se
minarul teologie din Craiova, la cursurile de indrumare misionará cu preotii din
Arhiepiscopia Craiovei, urmàrind buna desfàsurare a acestor cursuri.
D u m i n i c à , 20 f e b r u a r i e
1 98 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sà-
vir$it Sfinta Liturghie arhiereascà'ìa Catedrala mitropolitanà «Sfìntul Dumitru», din
Craiova.
«Maica Domnului-Dudu», din Craiova.
Ma r t i » 22 f e b r u a r i e 198 3, Inaltul nostru Chiriarh $i Prea Sfintitul Episcop-
vicar au participat, in Burniresti, la Patriarhie, la lucràrile Sfintului Sinod al Bise-
ricii Ortodoxe Romàne.
M i e r c u r i $ i J o i , 23 $ i 24 f e b r u a r i e. 1 98 3, Inalt Prea Sfintitul Mitro
polit Nestor a cercetat, la Tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxà din
Bucuresti, stadiul lucràrilor de tipàrire a revistei Mitropolia Olteniei, nr. —2 ; 1
3—4 si 5—6, precum si a altor lucràri ale Mitropoliei Olteniei care se gàsesc sub
tipar.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul in zilele 24—25 februarie
1983, a urmàrit buna desfàsurare a cursurilor misionare cu preotii — seria a Ill-a.
D u m i n i c à , 27 f e b r u a r i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sà-
vìrsit Sfìnta Liturghie arhiereascà la Catedrala mitropolitanà din Craiova.
V IA JA BISERICEA SCÂ 5 51
M i e r c u r i , 2 m a r t i e 198 3, înaltul nostru Chiriarh a prezidat lucrärile Per

manentei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei.
Prea Sfintitul Episcop-vicar în perioada 28 februarie—4 martie 1983, a participai
la cursurile de îndrumare misionara cu preotii din Arhiepiscopia Craiovei, — IV.
Dumi ni cä, 6 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor, insotit fiind
de P. C. Pr. Ion Rädut, Consilier cultural, a asistat la Seminarul teologie mitropo-
litan din Craiova, la Sfìnta Liturghie.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a vizitat bisericile din parohiile : Panaghia, Calopär,
Livezi, Podari $i Popoveni, din Protopopiatul Craiova IL
Ma r t i » 8 m a r t i e 198 3, — Ziua international a femeii — iînalt Prea Sfintitul
Mitropolit Nestor, in cadru festiv, a omagiat aceastä särbätoare. La sfîrçitul festivi-
tätii, Inalt Prea Sfintia Sa a impartit danari lucratoarelor din cadrul Centrului epar
hial al Arhiepiscopiei Craiovei.
Prea Sfintitul Episcop-vicar in perioada 7—11 martie 1983, la Seminarul teologie
din Craiova a urmärit buna desfaçurare a cursurilor de îndrumare misionara cu
preotii din Arhiepiscopia Craiovei, seria a V-a.
D u m i n i c ä , 13 m a r t i e 198 3, înaltul nostru Chiriarh a savîrçit Sfìnta Litur
ghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru» din Craiova $i a
hirotonit ìn diacon pe teologul Ion Filimonescu.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascä la biserica
Ma r t i » 15 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a prezidat la
Protopopiatul Craiova I, lucrärile Conferintei de orientare cu tema : «Premedititele
N ic o la e C e a u ç e sc u , ctito ru l R o m àn iei so c ia lis te co n tem p o ran e (cu p r ile ju l im pli-
n irii v ir s te i de 65 de an i).
Prea Sfintitul Episcop-vicar a prezidat Conferinta de orientare de la Protopopiátul
Tg. Cârbuneçti.
Prea Sfintitul Episcop-vicar in perioada 14—18 martie 1983, la Seminarul teo
logie din Craiova a urmärit buna desfâçurare a cursurilor de îndrumare misionará
cu preotii din Arhiepiscopia Craiovei, seria a Vl-a.
J o i , 17 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sâvîrçit Sfìnta
Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sf. Dumitru», din Craiova. La
timpul tipiconal rìnduit a hirotonit in ieromonah pe ierodiaconul Mercurie Mârcuç,
pe seama Schitului Strìmba, judeful Gorj.
V i n e r i , 18 m a r t i e 198 3, Inaltul nostru Arhipästor a participât, in Burniresti,
la Patriarhie, la receptia datä de Prea Fericitul Pärinte Iustin, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romàne in onoarea Ministrului ilnvätämintului din Grecia, care ne-a vi
zitat tara.
S i m b ä t ä , 19 m a r t i e 198 3, Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Litur
ghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din Craiova $i a
hirotonit in preot pe P. C. Diacon Gheorghe Stìrcu pe seama parohiei Mâceçu de
Sus, Protopopiátul Bâileçti, judeful Dolj.
D u m i n i c ä , 20 m a r t i e 198 3, ¡Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sâvîrçit
Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din Cra
iova.
Ma r t i » 22 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a cercetat ca
nonie Mänästirea monument istorie Jitianu din Craiova.
M i e r c u r i , 23 m a r t i e 198 3, înaltul nostru Chiriarh a fäcut vizitä pastoralä la
Mänästirea Gura Motrului, judetul Mehedinti, cercetìnd la fata locului buna desfä-
çurare a lucrärilor de reparatii çi întretinere çi dînd îndrumâri pentru impulsio-
narea lor.
J o i , 24 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a participât la lu
crärile Pienarei Consiliului Judetean al F.D.U.S. Dolj.
V i n e r i , 25 m a r t i e 198 3, — Bunavestire — Inalt Prea Sfintitul Mitropolit
Nestor a sâvîr$it Sfînta Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul
Dumitru», din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Liturghie la biserica «Maica Dom-
nului-Dudu», din Craiova.
D u m i n i c ä , 27 m a r t i e 198 3, Inaltul nostru Arhipästor a sâvîrçit Sfìnta Li
turghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru» din Craiova $i
a hirotonit In diacon pe seminaristul Antonicä Belgiu.

M i è r c u r i , 30 m a r t i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a vizitat
Seminarul teologie din Craiova, asistìnd la ore, urmàrind buna desfàsurare a pro-
cesùlui instructiv-educativ.
D u m i n i c à , 3 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a fàcut vi-
zità canonica la Mànàstirea «Gura Motrului» § 1 Strehaia $i a cercetat cimitirele din
parohiile Ràcari $i Filiali.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascà la biserica
«Maica Domnului-Dudu», din Craiova §i a hirotonit in preot pe P. C. diacon An-
tonicà Belgiu, pe seama parohiei Brànesti, Protopopiatul Tg. Jiu, judetul Gorj.
In zilele de 7 — 8 aprilie 1983, Prea Sfintitul Episcop-vicar a participat, in Burni
resti, la Conferinta teologica interconfesionalà cu tema : «U n ita te a creatin a in eio r-
tu rile de a p à ra re a vie/ii si a p à c ii in lum e».
Vi neri , 8 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a participat in
Bucure$ti, la Institutul teologie, la Conferinta : «C o n tra d ic tia d in tre ta rile b o g a te
Si c e le sà r a c e — c o n tra d ic tia c e a m ai p u tern icà a lum ii con tem p o ran e».
In z i u a de 9 a p r i l i e 198 3, Inali Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sustinut
public, la Institutul teologie de grad universitar din Bucuresti, teza de doctorat cu
tema : S c rie ri p a tristic e in B ise ric a O rtodoxd R om àn a p in a in se c o lu l a l X V II-le a
(iz v o a re , trad u ceri, c irc u la fie ). Comisia a fost alcàtuità din : Pr. Prof. Dr. Ioan G.
Coman, referent principal ; Prof. Diac. Dr. Constantin Voicu ; Pr. Prof. Dr. Niculae
$erbànescu, Pr. Prof. Dr. Mircea Pàcurariu, sub presedinfia Inalt Prea Sfinfitului
Dr. Antonie Plàmàdealà, Mitropolitul Ardealului, delegatul Prea Fericitului Pàrinte
Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne. In urma examenului Inalt Prea Sfinfia
Sa a fost declarat doctor in teologie cu calificativul «Exceptional» (nota 10).
D u m i n i c à , 10 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Dr. Nestor Vornicescu, Arhie-
piscop al Craiovei si Mitropolitul Olteniei a sàvìrsit, ìmpreunà cu Prea Fericitul
Pàrinte Patriarh Dr. Iustin Moisescu, Liturghia arhiereascà in Catedrala patriarhalà
din Bucuresti.
Ma r t i» 12 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu
a participat la Institutul teologie de grad universitar din Bucuresti, la acordarea
titlului de doctor honoris causa unor personalità^ de peste hotare.
V i n e r i , 15 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Nestor a fàcut vizità canonicà
la bisericile din parohiile Floresti, Rovine, Tupsa si la Mànàstirea monument istorie
Polovragi, judetul Gorj.
S ì m b à t à , 16 a p r i l i e 198 3, Inaltul nostru Arhipàstor a fàcut vizità canonicà
la Mànàstirile : Tismana, Lainici, Crasna si Strìmba, din judetul Gorj, cercetìnd la
fata locului felul cum se desfàsoarà lucràrile de consolidare si bunà ìntretinere,
dind indrumàri pentru impulsionarea lor.
«Maica Domnului-Dudu», din Craiova si a hirotonit in diacon pe teologul Constantin
Brumar.
D u m i n i c ä , 17 a p r i l i e . 198 3, Inaltul nostru Chiriarh a savirsit Sfinta Liturghie
arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din Craiova. La timpu]
canonic rinduit a fost hirotonit in preot P. C. Diac. Constantin Brumar, pe seama
parohiei Pätule I, Protopopiatul Drobeta-Tr. Severin.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a oficiat Sfinta Liturghie arhiereascä la biserica
«Maica Domnului-Dudu», si a hirotonit in diacon pe candidatul Marin Birin.
Luni , 18 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a vizitat biseri
cile : Sfintul Gheorghe-Nou si Sfintii Voievozi din municipiul Craiova.
S i m b a t a , 23 a p r i l i e 198 3, Inaltul nostru Arhipästor a savirsit Sfinta Litur
ghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru» ,din Craiova.
Dupä-amiaza aceleiasi zile Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a vizitat bise
rica parohialä «Sfintul Gheorghe-Vechi» din Craiova.
Prea Sfintitul Episcop-vicar a fäcut vizita bisericilor din parohiile : Virtop, Plop-
Sor, Sälcuta si Terpezita.
D u m i n i c ä , 24 a p r i l i e 198 3, Inaltul nostru Chiriarh a savirsit Sfinta Liturghie
arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din Craiova. La timpul
canonic rinduit a fost hirotonit in preot P. C. Diac. Marin Birin pe seama parohiei
Ghindeni, Protopopiatul Craiova II, judetul Dolj.
V IA JA BISERICEASCÄ 553
Luni , 2 5 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfinitili Mitropolit Nestor a vizitat birou-

rile Protoieriei Strehaia, biserica Cuvioasa Paraschiva, Complexul mänastiresc —
monument istorie — din Strehaia, biserica din parohia Bîcleç çi pe P. C. Pr. pen
sionar Gheorghe Dumitrescu-Bistrita, din comuna Bistrita, judetul Mehedinti.
Ma r t i , 26 a p r i l i e 198 3, Inaltul nostru Arhipästor a prezidat lucrärile Confe-
rintei administrative de la Protopopiatul Drobeta-Tr. Severin, cu tema : «C u ren te
?i in flu en te d ä u n ä to a re u n ita la de cre d in fä çi u n ita la sp iritu a le a p o p o ru lu i rom än».
Dupä amiaza aceleiaçi zile ¡Inalt Prea Sfinfia Sa a fäcut vizitä canonica la Schitul
Topolnita, judetul Mehedinti.
M i e r c u r i , 27 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul a vizitat, in Drobeta-Tr. Se
verin, Expozitia documentarä de la Arhivele Statului, Muzeul de istorie «Portile de
Fier» çi complexul arhitectonic din insula Simion.
V i n e r i , 29 a p r i l i e 198 3, Prea Sfintitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul
a prezidat lucrärile Conferintei administrative la Protopopiatul Tg. Jiu.
S i m b ä t ä , 30 a p r i l i e 198 3, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vorni-
cescu a vizitat Seminarul mitropolitan din Craiova çi mänästirea monument istorie
Jitianu.
(REDACJIA)
B. ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
TRADITIONALA RECEPJIE DE PAÇTI LA CENTRUL EPARHIAL

AL MITROPOLIEI OLTENIEI
Craiova 9 mai 1983
Potrivit traditiei, luni 9 mai 1983, a doua zi a Sfintelor Pa$ti, la

Mitropolia Olteniei din Craiova a fost organizatä indätinata receptie
de Pa$ti oferitä de cätre Inalt Prea Sfintitul Dr. Nestor Vornicescu, Ar-
hiepiscop al Craiovei $i Mitropolitul Olteniei.
Cu acest prilej, sfetnici ai Centrului eparhial, preoti din Craiova $i
din imprejurimi, dreptmäritori cre$tini, au venit sä ureze Inaltului nos
tru Arhipästor, cu ocazia slävitului Praznic al Invierii Domnului, intru
multi ani, multä sänätate $i putere de muncä.
La orele 18,00 Inaltul nostru Arhipästor insotit de colaboratori apro-
piati sose?te in sala de festivitäti unde este intimpinat cu imnul arhie-
resc «Pre Stäpinul...», dupä care, corala preotilor din Craiova $i cei-
lalti participanti intoneazä : «Hristos a inviat din morti, cu moartea pre
moarte cälcind...» $i «Ziua Invierii». •
In numele celor prezenti, P. C. <Pr. David Mihai de la parohia «Sf.
Treime» din Craiova, adreseazä Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop $i
Mitropolit un cälduros cuvint de intimpinare, spunind printre altele :
«Ne stringe laolaltä bucuria necuprinsä a acestui mare Praznic pentru
ca, in duhul comuniunii pascale sä ne impärtä$im de binecuvintärile
Inalt Prea Sfintiei Voastre. Aceastä impärtä$ire este deplinä atunci cind
ea este märturisitä, purtatä de la inimä la inimä. Cäci noi nu numai
credem, ci >$i märturisim cä Hristos a inviat. Adevärul stä simplu $i
intreg in aceste cuvinte din care porne$te $uvoiul nesecat al bucuriei
noastre pascale — izvor al vietii biruitoare impotriva mortii. Aceasta
o face Biserica noasträ de atitea veacuri, aceasta o afläm $i din Pasto-
rala Inalt Prea Sfintiei Voastre datä cu prilejul märitei särbätori a In-
vierii. Càci, prin Invierea Sa, Mintuitorul Iisus Hristos supune pe tofi
vrájmasii si pe cel din urmà nimicit care este moartea, dìndu-ne pildà
vie de iubire, invàtindu-ne cà iubirea este dàruire, jertfire pentru bínele
obstesc, pentru tofi sememi nostri».
In continuare, referindu-se la stràlucita activitate a Inalt Prea Sfin-
fitului Mitropolit Néstor ca Inalt Ierarh si stràlucit istorie bisericesc,
P. C. Pr. Mihai David spune : «Ca slujitor al altarului lui Iisus Hristos
$i ca jertfitor pe altarul Patriei api fàcut prin trudà farà preget, prin
gind infelept si inimà plinà de sentimentul dragostei, sà ràsarà un soare
nou in viafa Mitropoliei Olteniei, afi reaprins candelà pentru jertfitorii
pentru neam si de credinfà. Ca istorie si cercetàtor al bucoavnelor celor
piine de duh si adevàr, ca Ierarh al càrfii si condeiului, afi cercetat mànà-
stiri si biserici, afi seos la luminà documente si hrisoave ce pàreau sortite
tàcerii, dovedindu-Và un demn urmas al marelui istorie Nicolae Iorga
in umanizarea documentelor, transpunìnd omul in mijlocul realitàfilor
istorice. Ca ucenic al lui Hristos, V-afi transformat viaja si lucrarea
intr-un adevàrat principiu mesianic, purtind in farà si dincolo de ho-
tarele ei, fàclia dragostei fajà de oameni, fàclia pàcii si a bunei injele-
geri, in spirit crestinesc si románese».
Asteptat cu multà ìnsuflejire, Inalt Prea Sfinjitul Arhiepiscop si Mi
tropolit Dr. Néstor Vornicescu a rostit un bogat cuvìnt de zidire sufle-
teascà, spunind printre áltele : «In atmosfera mare a bucuriei pascale,
Si in ziua de azi ati venit aici, ca sà vestiti de douà ori milenarul
sfint mesaj : Hristos a inviati Adevàrat a inviati, marele temei al
bucuriei, al credinjei, al viejii noastre ortodoxe si romanesti. Và mul-
tumesc pentru prezenjà si pentru cuvìntul rostit.
Pástele e sàrbàtoarea ìntregii lumi crestine. «Hristos a inviat din
morfi, cu moartea pre moarte càlcind si celor din morminturi viatà
dàruindu-le». Aceastà biruintà a asteptat-o lumea de milenii pìnà la
intruparea Domnului Iisus Hristos. Dupà ìntrupare, potrivit planului di-
vin, au urmat patimile Domnului Iisus Hristos, moartea si Invierea Sa ;
acestea sìnt temeiurile credintei noastre pornità de la Ierusalim si ràs-
pindità in toatà lumea. Prin Domnul Iisus Hristos s-a refàcut legàtura
ìntre om si Dumnezeu, s-a dat posibilitatea tuturor credinciosilor ca,
prin lucrarea harului dumnezeiesc, prin fapte bune si credintà sà poatà
dobindi fericirea mìntuirii.
Sfintele Pasti este sàrbàtoarea eliberàrii, a biruintei vietii asupra
morjii si noi cu aceeasi tràinicie ne ducem viata de crestini ortodoesi
contribuind dupà puterile noastre la prosperitatea obsteascà. Anul a-
cesta, in chip fericit, in timpul sàrbàtoririi Sfintelor Pasti, sàrbàtorim
♦
106 ani de la proclamarea Independenjei noastre nationale la 1877 si

tot azi, la 9 mai, sàrbàtorim ziua Victoriei asupra fascismului, biru-
inta adevàrafilor oameni asupra hidrei fasciste».
In continuare Inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop si Mitropolit Dr. Néstor
Vornicescu s-a referit pe larg la ìnsemnàtatea Ràzboiului pentru In
dependerá pentru istoria noastrà nafionalà, a relevat spiritul de jertfà
Si sacrificiu al inaintasilor nostri pe altarul patriei atìt in 1877, cit si
in timpul celui de-al doilea ràzboi mondial.
V IA JA BISERICEASCÀ 5 5 5
ín ìncheiere inaltul Arhipastor a spus : «Noi ca neam am avut de

suportat multe, dar Dumnezeu ne-a ajutat sa ne continuami viaja aici.
Biserica noastra, care de-a lungul existenjei sale a fost alàturi de popor,
dupa 9 mai 1945 a putut sà-$i retaca unitatea, sà-$i reorganizeze invà-
Jàmintul sau teologie, pentru ca acum sa poatà participa in mod demn
$i fructuos in tóate organele $i organismele internajionale creatine, unde
ì$i face auzit glasul in tóate marile probleme contemporane, pentru
apàrarea pacii, securitàjii $i demnitàjii popoarelor. Biserica Ortodoxa
Romana vestente peste veacuri bucuria Invierii Domnului, bucuria In-
dependenjei de stat din 1877, bucuria terminàrii celui de-al doilea raz-
boi mondial ,$i punerea bazelor unei vieji noi, mai bune $i mai drepte
in Jara noastra».
Dupa parintescul cuvint al ínalt Prea Sfinjitului Mitropolit Dr. Néstor
Vornicescu s-au ciocnit tradijionalele oua ro$ii, partioipanjii fàcind Inalt
Prea Sfinjiei Sale fie$ti urari de sanatate cu bógate impliniri in ogorul
Bisericii $i Patriei.
GHEORGHE RÀDULESCU
CONFERINJELE DE ORIENTARE ALE CLERULUI

din luna martie 1983.
Intre 15 çi 18 martie 1983 s-au desfâçurat lucrârile primei conferinje

de orientare a clerului din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei.
Potrivit hotaririlor Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romàne, tema
acestei conferinje a fost inspirata de insemnatul eveniment de la 26 ia-
nuarie 1983, sârbâtorirea implinirii a 65 de ani de catre Excelenja Sa,
Domnul Nicolae Ceaucescu, Preçedintele Republicii Socialiste Romània
a 50 de ani de activitate revolujionara in slujba poporului.
Patriot înflâcârat, om de stat clarvâzâtor, ginditor de mare profun-
zime $i originalitate, promotor neobosit al noului in viaja Jàrii $i in
relajiile internajionale, om de omenie, nutrind o adinca iubire faja de
oameni, Preçedintele Nicolae Ceaucescu a imprimât intregii activitàji
de stat amprenta puternicei sale personalitaji.
Tema conferinjei a fost : «Preçedintele Nicolae Ceauçescu, ctitoml
Romaniei socialiste contemporane» (cu prilejul implinirii virstei de 65
de ani).
Aceasta omagiere a avut un dublu carácter. Pe de o parte a relevât
prodigioasa activitate a Preçedintelui Jàrii noastre, iar pe de alta parte
a oferit un prilej de manifestare a aleselor sentimente $i a entuziasmului
patriotic de care sint animaji slujitorii Bisericii strabune, faja de condu-
càtorul patriei noastre, fájá de Jará $i popor. La tóate protoieriile Arhie-
piscopiei Craiovei, aceste conferinje s-au desfëçurat intr-un cadru festiv,
corespunzàtor evenimentului sàrbatoririi celui dintii fiu al Jàrii, care,
animat de dragostea fierbinte pentru glia stramoçeascâ, acjioneazâ neo
bosit pentru continua dezvoltare a Jàrii, afirmìnd cu vigoare in lume,
dreptul fiecárui popor la independenja, suveranitate, egalitate $i echitate,
la afirmarea neìngradita pe pian internaJional.
Lucradle conferintei s-au desfa$urat sub presedinfia Inalt Prea Sfin-

titului Arhiepiscop $i Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, sau a delegator
Centrului eparhial, dupa cum urmeazá :
— la Protoieria Craiova I Nord, in ziua de 15 martie 1983, con-
ferinfa a fost prezidata de Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop $i Mitropolit
Dr. Nestor Vornicescu, tema fiind susfinutá de P. C. Pr. Mihai David —
parohia Sf. Treime—Craiova ;
— la Protoieria Craiova II Sud in ziua de 17 martie 1983, sub pre-
$edinfia P. C. Pr. Ion Rádut, Consilier cultural, tema fiind prezentata
de P. C. Pr. $ilca Eugen, parohia Tease, Dolj;
— in ziua de 18 martie 1983, la Protoieria Tg. Jiu, sub preêdinfia
P. C. Pr. Dumitru Páunescu, Consilier economic, tema fiind tratatá de
P. C. Pr. Neagoe Alexandra, parohia Turcenii de Jos, Gorj ;
— la Protoieria Tg. Carbune$ti, Gorj, in ziua de 15 martie 1983, sub
pre$edinfia Prea Sfinfitului Episcop-vicar Damaschin Severineanul, tema
fiind susfinuta de P. C. Pr. Ion Sápun, parohia Pificu, Gorj ,•
— la Protoieria Drobeta-Tr. Severin, in ziua de 17 martie 1983, sub
preêdinfia P. C. Pr. Dumitru Marica, Consilier administrativ, tema fiind
prezentata de P. C. Pr. Nuhaiu Vasile de la parohia «Sf. Dumitru»,
Drobeta-Tr. Severin r*
— la Protoieria Strehaia, judeful Mehedinfi, in ziua de 18 martie
1983, sub pre$edin|ia P. C. Pr. $tefan Resceanu, Directoral Seminarului
teologic-Craiova, tema fiind tratatá de P. C. Pr. Popescu Grigore de la
parohia Cracu Muntelui;
— la Protoieria Baile$ti, in ziua de 15 martie 1983, sub preêdinfia
P. C. Pr. Virgil Preda, Inspector bisericesc, tema fiind susfinuta de
P. C. Pr. Nicolae Stroie de la parohia «Sf. Nicolae», Baile$ti, judeful
Dolj.
Conferinfele au inceput printr-un Te-Deum, sávír$it dupa rinduialá,
la bisericá, de catre un sobor de preofi, iar la órele 10,00 au inceput
lucrárile êdinfelor.
Prezidind conferinfa de orientare de la Protoieria Craiova I Nord,
Inalt Prea Sfinfitul Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei $i
Mitropolit al Olteniei a spus printre áltele : «Impreuná cu tot poporul
$i noi, slujitorii altarelor strábune $i tofi credincioîi ortodocî sárbá-
torim, dupa cuvirnfa, nu numai la data de 26 ianuarie, ci in fiecare zi,
geniala personalitate a Excelenfei Sale, Domnului Nicolae Ceau$escu,
Preêdintele iubit al patriei noastre. Astázi, in mod festiv, facem aceastá
omagiere ?i in cadrul conferinfei de orientare a preofilor din Protoieria
Craiova* I Nord. Sárbátorirea de acum, ob$teascá, este prelungitá in
timp prin faptele de fiecare zi ale neobositului $i genialului nostra con-
ducátor, care munce^te, dupa cum spune Sf. Scripturá, «cu timp $i fárá
timp» pentru a obfine noi ?i bógate realizan in dezvoltarea multilaterala
a tarn.
I V • •
Tot ceea ce s-a rostit aici, reprezintá sirnfamintele noastre de dra-

goste $i recuno^tintá fafá de conducátorul Patriei noastre dragi. Romania,
in ultimii 18 ani a urcat noi trepte de prosperitate $i impliniri sub con-
duqerea Domnului Pre$edinte. Meritele ii sint cu mult mai mari, dacá
ne gindim cá, ceea ce face Domnia Sa pentru popor, pentru dezvoltarea
noastra multilateralà, se realizeaza intr-un context international fràmin-

tat de criza economica internajionalà. Caci una este sa conduci o co-
rabie pe o mare lini$tita $i cu totul alta este sa o conduci pe o mare
agitata de furtuni. Pre$edintele Jàrii noastre, Excelenta Sa, Domnul
Nicolae Ceau$escu este cunoscut in intreaga lume ca promotorul con-
secvent al unei politici noi in relajiile dintre state, al dialogului perma-
nent ,$i constructiv, al unei prodigioase acjiuni pentru solutionarea po
litica, pa$nica a marilor probleme contemporane, pentru depa$irea stà-
rilor de incordare $i tensiune prin dialog. Activitatea sa revolujionarà
a statornicit o etapa calitativ superioara, atit in devenirea patriei noastre,
cit $i in prezenja noastra pe arena mondialà».
Dezbaterile care au urmat expunerilor conferentiarilor, au seos in
evidenjà momentele cele mai semnificative din viaja $i lupta revolujio-
narà a Excelenjei Sale, Domnului Nicolae Ceau$escu, Pre?edintele Repu-
blicii Socialiste Romania, inchinata dezvoltarii multilaterale a Romaniei
contemporane ?i statornicirii pacii in lume.
Avìnd ca lumini calauzitoare pilda de daruire mereu vie a celui
mai iubit fiu al Patriei, Excelenja Sa, Domnul Pre$edinte Nicolae
Ceau$escu, ?i sub parinteasca purtare de grija a ìnalt Prea Sfinjitului
nostru Arhiepiscop $i Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, slujitorii alta-
relor strabune de pe aceste plaiuri oltene, au raspuns intr-un singur
gìnd ca ì?i vor implini cu con$tiinciozitate toate ìndatoririle ce revin
in slujirea sfintei Biserici strabune $i a Patriei, pentru prosperitatea
materiala §i spirituala a poporului romàn.
VICTOR P. GRIFONI
CONFERINJELE ADMINISTRATIVE ALE CLERULUI

din luna aprilie 1983
In perioada 21—29 aprilie 1983 s-au desfà$urat, potrivit planificàrii,

Conferinjele administrative ale clerului din cuprinsul Sfintei Arhiepis-
copii a Craiovei.
Tema acestei conferinje, a fost : «Cúrente §i influente dàunàtoare
unitatii spirituale a credincio$ilor Bisericii Ortodoxe Romàne».
Aceasta tema, bogata in semnificajii, a fost tratata la cele $apte
protopopiate ale Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei «in ideea de a arata
inca o data participanjilor la conferinjà importanja unitàjii Bisericii ca
premisa esenjialà a existenjei ei». Dupa temeiuri scripturistice a fost
seos in evidenja rolul $i importanja unitajii Bisericii Mintuitorului Hristos
care, de$i alcatuità din Biserici autocefale najionale, este una prin scopul
sau final, mìntuirea credincio$ilor sai. Astfel s-a aràtat de catre PP. CC.
preoji conferenjiari $i de catre vorbitori ca, Biserica Ortodoxa Romàna
este o Biserica vie, cu o viaja duhovniceasca intensa $i cu slujitori ca
patoli de a-$i indeplini cu cinste sfinta lor misiune.
In aceste condijii s-a evidenjiat de asemenea rolul nefast al celor
care prin practici stràine Bisericii, prin interpretarea trunchiatà sau
ràuvoitoare a Sfintei Scripturi, incearcà sa abatà pe credincio?i de la
adevàrata credinjà stràmoêascà,
Arguméntate biblic, aceste ìntelesuri au reiesit cu prisosinfà din

desfàsurarea tuturor conferintelor. Acestea au avut loe dupa cum ur-
meazà :
— la protopopiatul Drobeta-Tr. Severin, conferita a avut loc in ziua
de 26 aprilie 1983 sub presedinfia Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop §i
Mitropolit Dr. Néstor ; a conferenfiat P. C. Pr. Trucca Ion de la parohia
Dìrvari-Mehedinti ;
— la protoieria Craiova I Nord, conferinta s-a desfàsurat in ziua
de 27 aprilie 1983 $i a fost prezidata de catre P. C. Consilier cultural,
Pr. Ion Radut ? tema a fost susfinutà de càtre P. C. Pr. Constantin Iliescu
de la parohia Craiovifa I, Craiova ;
— la protoieria Craiova II Sud, conferinta a avut loc in ziua de
28 aprilie 1983, fiind prezidata de catre P. C. Consilier economie Pr.
Dumitru Paunescu ; a conferentiat P. C. Pr. Mocanu Petre de la parohia
Circea, Dolj ;
— la protoieria Battenti conferinta s-a desfàsurat in ziua de 26 apri
lie 1983 sub presedinfia P. C. Pr. $tefan Resceanu, Directorul Semina-
rului teologie din Craiova ;
— la protoieria Tg. Jiu, conferinta a avut loc in ziua de 29 aprilie
1983 si a fost prezidata de catre Prea Sfinitali Episcop-vicar Damaschin
Severineanul ; refe.ratul a fost susfinut de càtre P. C. Pr. Pop Alexandru
de la parohia Samarinesti, Gorj ;
— la protopopiatul Tg. Càrbunesti conferinta s-a desfàsurat in ziua
de 21 aprilie 1983 sub presedinfia P. C. Inspector eparhial Pr. Virgil
Preda ;
— la protopopiatul Strehaia conferinta s-a desfàsurat in ziua de 28
aprilie 1983 si a fost prezidata de càtre P. C. Consilier administrativ
Pr. Dumitru Marica ; a conferentiat Pr. Birzoianu Valeriu de la parohia
Ciochiuta-Mehedinti.
Prezidind conferinta administrativà de la protopopiatul Drobeta-Tr.
Severin, Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop si Mitropolit Dr. Néstor Vorni-
cescu a luat cuvintul in incheiere, spunind printre aitele : «Biserica noas-
trà are nevoie de unitate. Preotii sint factorii principali ai acestei uni-
tàti. Flecare preot este direct ràspunzàtor pentru pàstrarea unitàri drep-
tei credinte. Dacà ne facem datoria flecare cu simf de ràspundere, pentru
pàstrarea unitàri spirituale, morale, cultice si dogmatice, unitatea Bise-
ricii nu va fi zdruncinatà niciodatà.
Sint probleme multiple care apar in activitatea preofilor, dar eie
trebuie rezolvate cu competentà.
Existà diferenfieri intre parohiile de munte $i cele de cìmpie, sau
de ora$ in privinta pastorafiei. Chiar $i predicile trebuie sà fie adevà-
rate expuneri ale credintei noastre stràmo$e$ti.
Pruncii se cre$tineazà prin botez $i ungere cu Sfìntul Mir, dar ei
trebuie sà $tie si adevàrurile de credinfà. Trebuie sà infelegem cà dacà
un preot nu stà in parohie, in locul lui un ràufàcàtor poate sà strecoare
in sufletele credincio$ilor false idei $if incet-incet, auzind omul cà si
acolo se pun probleme de mintuire care fràmintà sufletul lui, el poate
fi risipit de turmà. De aceea este absolut necesarà prezenfa preotului in
parohie si mai ales trebuie ca el sà aibà o comportare frumoasà fafà
de toti enoria$ii sai, in familia sa $i fata de toti credincio$ii. $i dacà

noi ne vom face datoria Bunul Dumnezeu vede stradaniile noastre, iar
de nu ne vom piini menirea $i nu ne vom stràdui va fi vai $i amar de
sufletele noastre»...
In acest spirit de infelepte povafuiri s-au desfa$urat luarile de cu-
vint ale vorbitorilor de la celelalte conferinte administrative, urmìnd
ca in viitor, toti slujitorii sfintelor altare sa depunà stradami $i mai
mari in mentinerea, pastrarea $i propovàduirea dreptei invatàturi crea
tine, la adàpost de influentele nefaste ale celor care cauta sa abata cre-
dincio$ii de la credinfa ortodoxà.
GHEORGHE RÀDULESCU
CONFERITELE de o r ie n t a r e a l e c le r u lu i
din luna mai 1983

Pacea, bunul cel mai de pret al viefii pe pamìnt, a constituit preo-
cuparea tuturor oamenilor din cele mai vechi timpuri. Mai mult ca ori-
cind insa, astazi, ìntr-o lume marcata de tulburari de tot felul $i in
care zànganitul armelor se face tot mai auzit, pacea a devenit impe-
rativul vital al omenirii, idealul suprem al tuturor celor ce vor sa tra-
iasca.
Pornind de la marea importanfa pe care statuì nostru o acorda in-
fàptuirii dezideratelor generale de progres $i pace, Biserica OrtodoxS
Romàna care, permanent a impartà$it nazuinfele poporului, caruia li
sluje$te, a hotarìt prin forai ei suprem Sfìntul Sinod ca, in cadrai celei
de a doua conferinte de orientare din anuí acesta, sa se dezvolte tema :
«Aportul Romàniei la efortu.1 común al popoarelor pentru dezarmare $i
pace in intreaga lume, pentru cooperare $i securitate europeanà. Contri-
bufa ale Bisericii Ortodoxe Romàne».
In cadrai celor $apte protopopiate din Arhiepiscopia Craiovei, lu
cradle conferintei au avut loe dupa cum urmeaza :
— la JProtopopiatul Tg. Càrbune$ti, in ziua de 17 mai, lucradle
conferintei au fost prezidate de P. C. Pr. $tefan Resceanu, directorul Se-
minarului teologie, iar tema a fost tratatà de P. C. Pr. Vitcà Gheorghe
de la parohia CopScioasa, Gorj ;
— la Protopopiatul Craiova I Nord, in ziua de 18 mai, conferinfa
a fost prezidatà de Prea Sfinfitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul,
iar tema tratata de P. C. Pr. Bajeu loan, de la parohia «Sf. loan Sebas
tian», municipiul Craiova ¡
— la Protopopiatul Tg. Jiu, in ziua de 18 mai, lucr&rile conferintei
au fost prezidate de P. C. Pr. Virgil Preda, Inspector bisericesc, iar subi-
ectul tratat de P. C. Pr. Mitran Ion, de la parohia Hodoreasca, Gorj ;
— la Protopopiatul Craiova II Sud, in ziua de 20 mai, conferinta
a fost prezidatà de P. C. Pr. Dumitru Marica, Consilier administrativ iar
tema dezvoltatà de P. C. Pr. Pricoiu Nicolae, de la parohia Ostroveni III
(Grindeni), Dolj ;
560 MJTROPOLIA OLTENIEI
— la Protopopiatul Strehaia, in ziua de 24 mai, conferita a fost

prezidatà de P. C. Pr. Preda Virgil, Inspector bisericesc, iar tema dez-
voltatà de P. G. Pr. Chilim Ion, de la parohia $ucita, Mehedinfi ?
— la Protopopiatul Drobeta-Tr. Severin, in ziua de 26 mai, confe
rinta a fost prezidatà de P. C. Pr. Dumitru Pàunescu, Consilier economie,
iar subiectul tratat de P. C. Pr. Gherghescu Dumitru, de la parohia Si
seri, Mehedinti ;
— la Protopopiatul Bàttenti, in ziua de 17 mai, conferita a fost pre
zidatà de Prea Sfinfitul Episcop-vicar Damaschili Severineanul, iar tema
tratatà de P. C. Pr. Popescu Matei, de la parohia Valea Stanciului, Dolj.
Din referatele prezentate ca ci din luàrile de cuvint a reiecit cu preg-
narità pozifia Romàniei ci a Excelenfei Sale, Domnul Nicolae Ceaucescu,
Precedatele Republicii, in problema dezarmàrii ci pàcii, pentru coope
rare ci securitate in Europa ci in lume, pozifie ce este cunoscutà in
intreaga lume.
«Pacea fiind \elul suprem al poporului nostru, Romania ci Preceda
tele ei, Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceaucescu, promoveazà o poli-
ticà internafionalà infeleaptà, urmàrind felurile destinderii, securitàfii,
independenfei nafionale, colaboràrii ci pàcii intre popoare. Dezarmarea,
sarcinà primordialà a epocii noastre,' este un deziderat vital al popoa-
relor, constituie unul din obiectivele principale ale politicii externe a
Romaniei socialiste» (P. C. Pr. loan P. Chilim, de la parohia Subita de
Motru-Mehedinfi).
Trecindu-se la aportul pe care il aduce Biserica Ortodoxà la efortul
común al popoarelor pentru dezarmare ci pace, s-a aràtat cà Biserica,
prin insàci esenta ei de propovàduire a dragostei intre oameni, a inte-
legerii, a fràtietàtii ci a pàcii adusà lumii de Mìntuitorul Iisus Hristos,
le-a imbràficat cu toatà càldura ci cu tot entuziasmul, le-a impletit cu
insàci misiunea ei in lume ci le-a propovàduit cu putere de-a lungul ci
de-a latul tarii, sàdindu-le in sufletul credinciocilor, in aca fel ca sà
facà din fiecare un harnic ci devotat slujitor al pàcii, al dreptàtii ci al
idealurilor celor mai inalte ale omenirii contemporane — pacea.
S-a evidentiat deci, aportul adus de Biserica Ortodoxà Romànà la
promovarea dezarmàrii ci statornicirea pàcii, enumerìndu-se multiplele
actiuni ìntreprinse in acest scop, printre care :
— Apelul pentru pace adresat de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romàne in 1980, càtre Bisericile crectine, organizatiile religioase din lu-
* mea intreagà ci oamenilor doritori de bine de pretutindeni, precum ci
Apelul pentru pace adresat de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro
màne càtre credinciosii ortodocci romàni de peste hotare.
— Participarea Bisericii Ortodoxe Romàne la Conferinta mondialà
a oamenilor de religii, pentru apàrarea darului sacra al vietii impotriva
catastrofei nucleare, de la Moscova, in mai 1982.
— La lucràrile sesiunii Comitetului de lucra al Conferintei Crectine
pentru Pace care s-a \irmt la Praga in zilele de 22—26 martie, 1982,
Biserica Ortodoxà Romànà fiind reprezentatà de inalt Prea Sfinfitul Nés
tor, Mitropolitul Olteniei, precum ci nenumàratele vizite fàcute, in dife
rite tSri, de Prea Fericitul Pàrinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romàne ducind mesajul de pace ci colaborare al poporului román ci al
Bisericii Ortodoxe Romàne.
Biserica Ortodoxa, solidará cu intreg poporul, asa cum s-a dovedit

de-a lungul veacurilor, slujeste názuinjele lui nobile si drepte pentru
viaja $i pace, sprijiná cu toatá convingerea eforturile Conducerii Sta-
tului nostru pentru ínfáptuirea idealurilor de pace, libértate, indepen
d e rá $i cooperare.
Poruñea dumnezeiascá ne cere tuturor sá respectám, sá ocrotim si
sá apárám viaja, care trebuie prejuitá mai mult decit orice bun din
aceastá lume.
Ca slujitori ai Sfintelor altare, preojii trebuie sá propováduiascá
mereu, dragostea frájeascá dintre oameni, sá sádeascá in rindul enoria-
Silor lor sentimentul ráspunderii tajá de viajá si pacea íntregii lumi.
De o deosebitá importanjá ín suita manifestárilor pentru pace, Con-
ferinjele de orientare din luna mai, au oferit prilejul fericit, ca intreaga
preojime, sá-si exprime, incá o datá, deplina adeziune la politica in-
terná si externá a Statului nostru, asigurind ínalta Conducere de stat
cá, impreuná cu íntregul nostru popor va sprijini, cu statornicá insufle-
Jire, tóate strádaniile depuse pentru pace si bunávoire íntre oameni si
popoare.
Pr. ION DORAN
SÁRBÁTORIREA HRAMULUI
LA SFINTA MÀNÀSTIRE LAINICI-LOCURELE
Judejul Gorj — 6 august 1983
La 6 august, ca in fiecare an, la praznicul împârâtesc al «Schimbërii

la Faja» a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, a fost sarbâtorit hramul
Schitului Locurele. Sihastrie, asezata in munji, la o altitudine de peste
800 m., eu o biserica ctitorita de Sfîntul Calinic, episcopul Rîmnicului,
Schitul Locurele este si astazi, ca si in secolele trecute, un valoros ase-
zamînt monahal, loc de rugâciune si meditajie.
$i în acest an, obstea monahala si numarul mare de credinciosi care
au participât la aceasta prâznuire, au avut bucuria de a avea în mij-
locul lor pe înalt Prea Sfinjitul Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al
Craiovei si Mitropolit al Olteniei, însojit fiind de Prea Sfinjitul Episcop-
vicar Damaschin Severineanul si P- C. Pr. Dumitru Paunescu, Consilier
mitropolitan.
Slujba Vecerniei din ajunul Praznicului, a fost sâvîrsita de înalt
Prea Sfinjitul Mitropolit Nestor, înconjurat de un sobor de preoji si
diaconi, în biserica Manastirii Lainici, iar Prea Sfinjitul Episcop-vicar
Damaschin Severineanul, înconjurat de un sobor de preoji si diaconi,
la biserica Schitului Locurele.
A doua zi dimineaja, Praznicul «Schimbarii la fajà» a Domnului
nostru Iisus Hristos, Inaltul nostru Chiriarh a savirsit Stìnta Liturghie
arhiereascà la Schitul Locurele, ìnconjurat de un ales sobor de preoji
Si diaconi.
Inalt Prea Sfinjitul Mitropolit Nestor a fost ìntìmpinat cu Sfinta E-
vanghelie si Sfinta Cruce de catre soborul slujitorilor, preoji si cre
dinciosi cìntind intr-un glas «Pre stapìnul si Mitropolitul nostru...».
în cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit ierodiacon, Cuv. monah

Nicodim de la Mànâstirea Topolnita, judetul Mehedinti.
La sfîrçitul slujbei, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor, rosteçte
un înâltator cuvînt de învâtâturâ. Pornind de la cuvintele : «Acesta este
Fiul Meu iubit, în Care am binevoit ; pe Acesta sâ-1 ascultati» din
Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu la slujba hramului

Mânàstirii Lainici-Locurele, judetul Gorj, 6 august 1983
pericopa evanghelicâ a zilei, înalt Prea Sfinjia Sa a spus printre altele :

«Mîntuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat, fiind eu Sfintii
Apostoli, aceçtia i-au spus : la cine ne vom duce, caci Tu ai cuvintele
vietii vernice. Astâzi s-a auzit glasul lui Dumnezeu-Tatâl, care a spus :
«Acesta este Fiul Meu iubit, pe acesta sâ-1 ascultati». Ultimele cuvinte
«Pe acesta sâ-1 ascultati» aratâ câ Sfintii Apostoli ascultau de cuvin
tele lui Dumnezeu. Oamenii, credincioçii, au câutat dintotdeauna un în-
vâtâtor. în Legea veche, învâtâtori au fost Moise, patriarhii $i tofi pro-
orocii Vechiului Testament. Ei au pregâtit poporul aies pentru primirea
Mîntuitorului Iisus Hristos, râscumpârâtorul neamului omenesc din robia
pâcatului.
Se cuvine sâ cunoa$tem amânuntit cadrul în care Dumnezeu-Tatâl
rostit aceste cuvinte pentru cei trei Apostoli $i pentru lumea întreagâ.
Sfîntul Evanghelist ne istorisele câ Mîntuitorul, însotit de Sfintii Apos
toli Petru, Iacob $i Ioan s-a urcat pe muntele Taborului pentru rugâ-
ciune $i meditatie. Pînâ astâzi, muntele Taborului, pâstreazâ în culmile
sale o luminâ mai puternicâ. Deodatâ Sfintii Apostoli au vâzut fata Mîn-
% V IA JA BISERICEASCÁ 563
tuitorului mai luminoasä ca soarele, iar hainele Sale mai albe ca zapada.
Era starea de märefie din care Iisus Hristos a coborìt pe pämint pentru
a se aduce jertfä pentru pacatele noastre, $i la care din nou s-a inälfat
dupa siavita Invierea Sa. In acest moment de maretie, apostolii 1-au
väzut pe Mìntuitorul de-o parte $i de alta cu~ doi invätätori din Legea
veche, Moise $i Ilie, cu care vorbea. Sfintii Apostoli nu au putut privi
lumina cereascä care-1 inväluia pe Iisus, Invaiatomi lor $i au cäzut cu
fata la pamìnt.
Sfìntul Petru dorind sä exteriorizeze bucuria simfitä, propune Mìn-
tuitorului «Doamne bine este nouä sä firn aici ? daca voie$ti, voi face
aici trei colibe ; Tie una $i lui Moise una $i lui Ilie una» (Matei XVII, 4).
A$a de mult au fost impresionad Sfintii Apostoli.
Nu a fost necesar ca Sfìntul Petru sä faca cele trei colibe pe mun
tele Taborului, pentru ca bucuria taboricä s-a raspìndit in ìntreaga lume
prin cuvintele Sfintelor Evanghelii. Mìntuitorul Iisus Hristos $i-a intarit
invatatura Sa prin Jertfa de pe Cruce, inväfäturä pecetluitä prin cru
cificare pentru mintuirea oamenilor, $i care se perpetueazä la fiecare
Sfinta Liturghie.
Mìntuitorul Iisus Hristos ne-a invafat legea credintei, ìnchinarea
in Duh $i Adevär. Oriunde se gaseóte, omul trebuie sä se roage pentru
mintuirea sa, pentru odihna $i iertarea päcatelor mo$ilor säi, pentru
pacea a toatä lumea.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne-a invätat legea träirii cre$tine$ti,
cerìndu-ne ca «Ceea ce vreti sä vä facä vouä oamenii, facefi-le $i voi
asemenea».
De la acest märet praznic sä retinem in sufletele noastre cä Dom-
nul Iisus Hristos este marele nostru Invätätor, este Calea, Adevärul $i
Viala».
Caldul cuvint vlädicesc, indemnurile pärinte$ti au pätruns adinc
in sufletele credincio$ilor care, impärtä$indu-se de binecuvintärile chi-
riarhale, au plecat cätre cäminele lor cu inimile pline de bucuria faptei
implinite $i intäriti duhovnice^te in dreapta credinfä sträbunä.
f.
SLUJBA ARHIEREASCÀ LA PAROMA RUNCU

7 august 1983
Duminicà, 7 august 1983 a avut loc o inalfatoare slujba arhiereasca,

la biserica parohiei Runcu, din Protopopiatul Tg. Jiu.
In dimineafa acestei zile, credincio$ii parohiei, unde sluje$te cu
vrednicie de peste 36 de ani P. C. Protopop Constantin Runcanu, im
bracati in frumoase costume nationale, au intìmpinat cu multa dragoste
pe Inalt Prea Sfintitul Nestor, Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit al
Olteniei, ìnsotit fiind de P. C. Pi. Dumitru Pàunescu, Consider mitro-
politan.
Intr-o atmosfera de inaltare sufleteascà Inalt Prea Sfintitul Mitro
polit Nestor a savir$it Sfìnta Liturghie arhiereascà, inconjurat de un
ales sobor, format din P. C. Pr. Consilier Dumitru Paunescu, P. C. Prot.

Constantin Runcanu, parohul bisericii, P. C. Pr. Popescu Vasile (paro-
hia Glagova), P. C. Pr. Apostol Constantin, P. C. Pr. Dabelea Vasile
(parohia Bota), P. C. Arhid. Grigore Cirstea $i P. C. Diacon Ion Grigo-
rescu, de la Catedrala mitropolitana din Craiova, raspunsurile fiind date
de credincio$ii prezenfi la slujba.
La vremea predicii, Inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop $i Mitropolit
Nestor a rostit un inalfàtor cuvint de invafatura. Pornind de la cuvin-
Dupà Sfinta Liturghie arhiereascà de la biserica din Parohia,Runcu-Gorj,

7 august 1983
#
tele : «Fiule, iertate sìnt pacatele tale ! Scoalà-te, ia-fi patul $i mergi la
casa ta» (Maiei IX, 1—8), din pericopa evanghelicà a zilei, Inalt Prea
Sfinfia Sa a spus printre aitele : «Dintru inceput, Dumnezeu 1-a facut
pe om sanàtos. Datorità neascultàrii $i caderii in pàcat a protoparin-
tilor nostri, suferinfa a intrat in neamul omenesc. Dar cea mai mare
suferinfà a fost caderea in pacat, neascultarea de voia lui Dumnezeu,
care s-a transmis prin Adam §i Èva tuturor oamenilor. De aceea a fost
nevoie ca sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru Iisus
Hristos, care prin Jertfa Sa pe Cruce, ne-a adus izbavire de pàcatul
stramo$esc.
In pericopa evanghelica pe care afi auzit-o astàzi la Stinta Litur
ghie, Mintuitorul i-a spus slabanogului din Nazaret «Indrazne$te fiule !
Iertate sint pacatele tale» (Matei IX, 2). Sfintuì Evanghelist ne spune
cà acest om era a$a de bolnav, cà nu putea nici sa mearga. A gasit insà
ni$te oameni piini de cred ila ci Mintuitorul Iisus Hristos il poate vin-
deca. Urmare acestei puternice cred ile au luat pe slàbanog cu patul
in care zacea de multa vreme $i 1-au dus in fata lui Iisus. Mintuitorul
vazind cred ila lor i-a spus slàbanogului «Fiule, iertate sìnt pacatele
tale ! Ia-ti patul $i mergi la casa ta» (Maiei IX, 2).
O prima invitatura pe care trebuie sa o tragem din aceastà peri-
copà evanghelicà este cà noi cei sanatoci avem ìndatorirea sfìnta sà-i
ajutam pe cei suferinzi, atit cu rugàciunea cìt $i cu fapta.
Pacatul a avut $i are urmari tragice asupra omului. Pacatele làco-
miei, al betiei, al desfrinàrii au ca roadà vizibilà ìmbolnavirea celor ce
le practicà. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa tràim pe pàmìnt, pentru
a lucra la dobindirea viefii vernice. De aceea avem datoria de a cultiva
virtuale $i a ne feri cìt mai mult de pàcat. Sa ne rugàm $i noi ca Mìn-
tuitorul Hristos, vazind credinfa noastra sa ne ierte pacatele. Mare este
puterea rugàciunii dreptului, a spus Sfìntul Apostol Iacob. Cu timp $i
fara timp sa ne rugam pentru frafii nostri ca sà-i aducem la cuno^tinfa
adevàrurilor Evangheliei $i astfel sa dobìndim mìntuirea sufletelor noas-
tre. Amin».
La timpul cuvenit, Inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop $i Mitropolit
Nestor a hirotesit intru duhovnic pe P. C. Pr. Vasile C. Popescu de la
parohia Glagova-Dolj.
La sfìr$itul Sfintei Liturghii, P. C. Prot. Constantin Runcanu, parohul
bisericii a mulfumit in numele sàu, al Consiliului parohial §i al credin-
cio$ilor, Inalt Prea Sfinfitului Arhiepiscop $i Mitropolit Nestor, pentru
cinstea $i bucuria fàcutà de ìnalta viziti arhiereasci, pentru grija pe
care Inalt Prea Sfinfia Sa o are pentru fiecare parohie din cuprinsul
Mitropoliei Olteniei.
Caldul cuvint $i pàrinte$tile indemnuri au pitruns adinc in sufle-
tele fiilor duhovnice?ti ai acestei parohii. In aceasti desàvir$ità comu-
niune multimea credincio$ilor au inconjurat cu fiasci dragoste $i deo-
sebit respect pe Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor, care le-a urat
deplini sinitate, bogate impliniri $i le-a impàrtà$it arhiere^ti binecu-
vintiri.
V. P. G.
SÀRBÀTORIREA HRAMULUI
LA SFlNTA MÀNÀSTIRE TISMANA — GORJ
15 august 1983
Una dintre ministirile cele mai insemnate ale Mitropoliei Olteniei,

Tismana, a fost ziditi in anul 1374 pe locul unei mici biserici din tisi.
Strivechi a$ezàmint monahal, cu un rol important in istoria noastrà
nafionalà, Sfinta Ministire Tismana a pistrat $i pistreazi vie tradifia
noastri cremini ortodoxi $i romàneasci. Prin grija Inalt Prea Sfinfitului
nostru Arhipistor, s-au adus insemnate imbunitifiri atit bisericii cit
$i clidirilor ce inconjoarà sfìntul làca$.
T
La 15 august — praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul Sfintei

I
Mänästiri, soborul mänästirii cít ßi numärul mare de credincioßi ce parti
cipa an de an la acest sfînt praznic, au avut bucuria de a avea în mij-
locul lor pe înalt Prea Sfinfitul Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al
Craiovei $i Mitropolit al Olteniei.
în ajunul praznicului, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor, încon-
jurat de un aies sobor de preoti ßi diaconi, a sävirßit slujba Vecerniei,
i
\i
I I
:!
Mänästirea Tismana. Sfìnta Liturghie arhiereasca cu prilejul hramului,

15 august 1983
apoi Utrenia ßi Prohodul Adormirii Maicii Domnului. La timpul cuvenit,

ìntr-o atmosfera de adînca reculegere, înalt Prea Sfinfia Sa a rostit un
pärintesc cuvint de invafäturä despre semnificafia särbätorii ìmpara-
teßti a cärei präznuire am ìnceput-o.
i!:
i:
i
A urmat inconjurarea bisericii cu Sfintul Epitaf, Sfìnta Evanghelie

$i racla cu Sfinte moa$te, dupa care multimea credincio$ilor prezenfi
la aceastà priveghere au trecut pe sub Sfintul Epitaf, sàrutind Sfìnta
Cruce din mina Inaltului nostru Chiriarh.
A doua zi, praznicul Adormirii Maicii Domnului, Ìnalt Prea Sfin-
fitul Arhiepiscop $i Mitropolit Nestor sàvir$it Sfìnta Liturghie, ìncon-
jurat de un ales sobor de preofi §i diaconi, Raspunsurile la strana au
fost date de corul maicilor $i de credincio$i.
La vremea predicii ìnalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor a rostit un
cald $i pàrintesc cuvìnt de invàfàturà. Pornind de la cuvintele : «Maria
I.P.S. Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu la hramul Mànàstirii .Tismana,

judetul Gorj, 15 august 1983
partea cea bunà $i-a ales, care nu se va lua de la ea» (Luca X, 42), din
pericopa evanghelicà a zilei, Inalt Prea Sfinfia Sa a spus printre aitele :
«Creatimi ortodocî praznuiesc astàzi «Adormirea Maicii Domnului». A-
ceasta sàrbatoare este de veacuri hramul Sfintei Manastiri Tism<ana. A-
ceastà mare sarbàtoare de astazi ne-a unit pe tofi aici ca sa preamarim
pe Bunul Dumnezeu $i sa laudam pe Sfinta Sa Maicà. Totdeauna la ase-
menea mare sàrbatoare ne vin in minte momentele cele mai importante
din viafa pàminteascà a Preacuratei Fecioare Maria. Dar astàzi eie ne
vin mai insistent ca oricind pentru a putea trage ìnvàfàturile de cuvi-
intà, atit de necesare pentru viafa noastrà de zi cu zi. Sfìnta Nàscàtoare
de Dumnezeu, din fragedà pruncie $i pinà cind $i-a dat sufletul in mii-
nile Fiului sàu, Iisus Hristos Domnul, a fost o pildà de slujire a seme-
nilor. Nàscutà ca rod al rugàciunii stàruitoare, a fost fàgàduita templu-
lui pentru o viajà de rugàciune, smerenie $i muncà. Ea a primit Bunaves-
tire, ca va na$te pe Mìntuitorul Iisus Hristos, fiind gàsità a fi vrednic
vas ales in care sa se intrupeze Iisus Hristos pentru mintuirea noastrà.
$i a nàscut in smerenie, in staulul din Betleem pe Mìntuitorul nea-
mului omenesc. Inca de la na$tere, bucuriile mamei au fost tulburate
de tristeje. Primind in$tiinjare in vis, Iosif $i Sfìnta Maria ìmpreunà cu
Pruncul Iisus s-au refugiat in Egipt, pentru a scapa de urgia lui Ir od,
temator pentru tronul sau. Insa Mìntuitorul nu s-a intrupat sa ia tronul
lui Irod, ci pentru mintuirea neamului omenesc, pentru salvarea omului
din robia pacatului.
Cìnd au fost in$tiinjaji, de moartea lui Irod, Iosif, Sfìnta Maria $i
Pruncul Iisus s-au ìntors in Nazaret, unde dupà cum spune evanghelis-
tul «Iisus, cre$tea $i se intàrea cu duhul, umplindu-se de ìnjelepciune
$i harul lui Dumnezeu era peste El» (Luca II, 40).
La vìrsta de 12 ani a Mìntuitorului Iisus, pe cind mergeau la templul
din Ierusalim, un vai de tristeje a cuprins din nou sufletul Maicii Dom-
nului la gìndul pierderii copilului. Dar dupa trei zile de cautàri 1-au
aflat in templu, $ezìnd in mijlocul ìnvàjàtorilor de lege, ascultindu-i $i
intrebindu-i. Viaja de bucurie, tristeje $i suferinje a Maicii Domnului se
implete$te natural cu viaja Mìntuitorului Iisus Hristos. Nimeni nu poate
vorbi de Maica Domnului farà a vorbi de Mìntuitorul. In cei trei ani
de activitate pàminteascà ai Mìntuitorului, Sfìnta Maria s-a gasit de
faja la tóate minunile Sale. Dar Sfintei Fecioare ìi fusese proorocit cà
prin inima sa va trece sabie. $i acest lucru se va intimpla cìnd va vedea
cà Mìntuitorul este ràstignit pe nedrept. Nimeni nu poate spune ce du-
rere era in sufletul sau de marna. Doar Pronia divina cuno$tea scopul
ràstignirii Mìntuitorului Iisus Hristos. Dar pe cìt de mare a fost durerea
suferità la moartea Mìntuitorului, pe atìt de mare a fost bucuria cind a
inviat din morji. Cu aceastà bucurie Maica Domnului $i-a dat ob$tescul
sfir$it. $i Sfinta Tradijie ne spune cà dintr-o datà Mìntuitorul i-a luat
sufletul la cer.
Dreptatea biruie$te ìntotdeauna nedreptatea. Suferinjele sìnt trecà-
toare. Numai sufletul nostra $i bucuria faptei bune sìnt vernice. Pe aces-
tea trebuie sà le dobìndim.
Hramul de astàzi are o semnificajie deosebità. Anuí acesta se sàr-
bàtoresc 65 de ani de la desàvìrîrea unitàjii noastre najionale in 1918.
Aceastà sàrbàtorire are o mare importanjà pentru Tismana. Pentru cà
in vremurile tulburi ale primului ràzboi mondial, cei mai de seamà fii
ai Olteniei, intelectualii care s-au opus ocupajiei stràine, au fost inchini
‘ aici, ìntre zidurile de cetate ale mànàstirii. Aceastà suferinjà a fost ca
o jertfà a Olteniei pentru marea Unire a tuturor romanilor din anul 1918.
Dar Dumnezeu a voit ca suferinjà vrednicilor fii ai Olteniei sà aibà
sfìr$it. Dupà ràzboi ei au fost eliberaji, mulji avind dupà marea Unire
rosturi deosebite in viaja Olteniei. Numele lor se pàstreazà pe ve$nicie
in sufletele noastre. Pilda eroilor inchini la Tismana nu a fost singu-
larà in istoria poporului nostra. De-a lungul veacurilor, cìnd nori negri
s-au abatut asupra tarii, oltenii au stat cu fruntea seniná spre soare $i
$i-au apárat legea strábuná $i fiinta najionala. Biserica Ortodoxa Románá,
náscutá odatá cu poporul román, a fost pártala la tóate bucuriile $i cru-
cificárile tárii. Prin dirzenia $i sacrificiile lor, inainta§ii au lásat o pildá
nemuritoare pentru generajiile viitoare. Tóate jertfele lor sint ca ni$te
chemàri pentru noi cei de astazi, ca sa ne slujim tara cu credinjà, sa
facem totul pentru ridicarea Patriei noastre pe noi culmi de civilizajie
$i progres».
Caldul cuvint de invitatura a pàtruns adinc in sufletele credincio-
Silor $i le-a unit in aceeaçi malta traire duhovniceascä. Pe fejele celor
prezenji se eiterte o adincä pätrundere a celor ce li s-au rostit in arhie-
re$ti cuvinte.
Bucuroçi de a fi participât la acest popas duhovnicesc credincio$ii
$i soborul preotilor $i di-aconilor participanji la Sfìnta Liturghie au in-
conjurat cu dragoste fiasca $i respect pe Inaltul nostra Arhipastor, cin-
tînd într-un glas «Pre Stapinul $i Mitropolitul nostra...», primind arhie-
re$ti binecuvintari.
VICTOR P. GRIFONI
ADORMIJI ÎN DOMNUL
PREOTUL PETRE DUMITRESCU
In ziua de iunie 1983, a trecut la cele vernice, dupa o Indelungatà suferintà,

8
preotul Petre Dumitrescu de la parohia Jirov, protopopiatul Strehaia, judetul Me

hedinti.
S-a nàscut in 1923, in familia cu 7 copii a lui Petre $i Eugenia Dumitrescu,
tàrani cu stare materialà modesta dar cu alese tràiri cre$tine$ti, din comuna Jido$tita,
judetul Mehedinti.
Dupa terminarea claselor primare la $coala din satul natal, dind ascultare che-
màrii sale làuntrice, el i$i indreaptà paîi spre Seminarul teologie din Rimnicul
Vilcea, pe care il termina cu frumoase rezultate §i apoi spre cursurile Facultàtii
de teologie din Bucure$ti, pe care insà nu le-a terminat.
S-a càsàtorit cu tìnàra Gheorghitescu Areta $i in anul 1943 a fost hirotonit
preot pe seama parohiei Jirov, judetul Mehedinti. Aici pàrintele Petre Dumitrescu a
slujit timp de 40 de ani, impunindu-$i prezenta printr-o lucrare meritorie la parohie,
printr-o tinutà demnà in rindul slujitorilor biserice$ti din aceste locuri.
Làca$ul de cult la care a fost rinduit sa oficieze sfintele slujbe, fiind un in-
teresant monument istorie, cu o valoroasà picturà, preotul Dumitrescu a vegheat tot
timpul sa fie bine pàstrat. Astfel in nenumàrate rinduri a fàcut lucràri interioare
$i exterioare de reparatii §i de spalare a picturii, -a inzestrat cu ve$minte $i obiecte
1
de cult, -a imprejmuit cu gard de beton etc.

1
Dar meritul cel mare al pàrintelui se remarca mai ales in lucrarea sa pas-
toralà, in modul cum a $tiut sa cultive sufletele frumpase ale ertoria$ilor, cum a
reu$it sa creeze la Jirov o atmosfera de adincà tràire duhovniceascà, un ata$ament
fata de Bisericà $i de aproapele.
Slujba Ìnmormintàrii s-a savir?it in ziua de 12 iunie, in biserica din parohia
Jirov, unde a pàstorit peste 40 de ani, de catre un sobor de preoti din imprejurimi,
in frunte cu P. C. Protopop Ion Tobà, in prezenta credincio$ilor din parohie, a cole-
gilor, a prietenilor $i a rudelor apropíate veniti sa conduca pe ultimul drum pe cel
ce le-a fost frate $i pàrinte.
La sfir$itul sluj'bei, P. C. Preot pensionar Constantin Màrgàritescu, cu lacrimi
in ochi, a evocai figura distinsà a blindului $i bunului sàu conslujitor.
In numele preotimii din protopopiatul Strehaia $i din incredintarea Inalt Prea
Sfintitului Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu, al Olteniei, P. C. Protoiereu Ion Tobà,
impàrtà§ind durerea familiei §i a credincio§ilor, a prezentat cuvint cre$tinesc de min-
570 MITROP'OLIA OLTENIEI
gîiere çi de îmbârbâtare. A fost pusà în lumina îndeosebi lucrarea duhovniceascà

a regretatului disparut.
Cununa acestor mérité ramine in amintirea pioasà a tuturor celor care 1-au cu-
noscut çi pretuit.
Dumnezeu sâ-1 odihneascâ in pace !
Pr. ION DORAN
• . <
%• •
C. EPISCOPIA RÎMNICULUI ÇI ARGEÇULUI

»
ADORMIJI ÎN DOMNUL
Preotul GHEORGHE ABABU
«
Dupa o scurta dar gréa suferinjà, s-a stins din viaja trecînd la Domnul, preotul
Ghèorghe Ababii, în vîrstâ de 75 ani.
Prohodirea sa a fost facuta în ziua de 11 ianuarie 1983, în biserica «Sf. loan
Botezâtorul» din municipiul Rm. Vîlcea, eu participarea Prea Sfintitului Arhiereu-vicar
Gherasim Piteçteanul çi a unui numéros sobor de preoji çi diaconi (colegi de slujire
preojeascà çi colegi de çcoalâ), în asistenta familiei indoliate, a prietenilor, cunos-
cujilor çi enoriaçilor de la parohia unde a functionat ca preot. Inhumarea s-a fàcut
în cimitirul acestei biserici.
Despre viata, activitatea çi personalitatea vrednicului slujitor al Sfîntului Altar,
au vorbit : P. C. Consilier eparhial, preot Aurel Popescu, parohul bisericii «Toti Sfintii»
din Rm. Vîlcea, unde pârintele Gheorghe Ababii a activai ca preot çi apoi ca pen
sionar îmbisericit, P. C. Pr. Gheorghe Ionescu—Rm. Vîlcea çi Pr. Grigore Simeon—Drâ-
gâçani, Vîlcea. Prea Sfinjitul Arhiereu-vicar Gherasim Piteçteanul, a transmis fami
liei indoliate binecuvîntârile Prea Sfinjitului Episcop Iosif çi condoleante din partea
Centrului eparhial unde pârintele Ababii a activât ca preot la Catedrala episcopala
çi în alte încredintâri gospodâreçti çi administrative.
Dupa o activitate bisericeascâ de 50 ani, preotul Ababii Gheorghe lasa în urma
sa o amintire vrednicâ de un adevârat pastor sufletesc, un înflâcârat patriot çi un
distins coleg.
Dumnezeu sârl odihneascâ eu drepjii !
• *
Preot AUREL POPESCU
» %
f Preotul ION IORDÀCHESCU

S-a stins din viajâ, în ziua de duminicâ 24 aprilie 1983, în timp ce clopotele
bisericilor chemau pe credincioçi la Stìnta Liturghie, Preotul Ion Iordâchescu, cel ce
timp de o jumàtate de secol a slujit fârà preget Bisericii lui Hristos. O boalâ nemi-
lo.asâ i-a curmat zilele,. brusc, atunci cînd nimeni nu se açtepta.
Preotul Ion Iordâchescu s-a nâscut la 5 iunie 1907, în comuna Vîlcele, judejul
Àrgeç, ca fiu al preotului Gheorghe Iordâchescu.
Çcoala primará a început-o în satul natal, dar râmînînd orfan de tatâ îçi pe-
trece copilâria çi îçi continuâ çcoala, în satul Buneçti — unde s-a stabilit marna sa,
dupâ moartea sojului sâu.
Dupâ terminarea claselor primare se înscrie la gimnaziul care funcjiona în vre-
mea aceea, în Curtea de Argeç. Nu terminâ însâ gimnaziul, pentru câ trece la Se
minami din Curtea de Argeç. Pe tot timpul çcolaritâjii sale s-a arâtat un bun çi sîr-
guincios çcolar, clasîndu-se totdeauna printre fruntaçii din clasa sa. Mai mult chiar,
a dat çi cite douà clase într-un an. Fiind nevoit sâ se întrejinâ mai mult singur,
dâdea meditajii elevilor din cíasele inferioare.
A absolvit seminami în anul 1928 çi în acelaçi an — la 1 iulie — este în-
cadrat pe un post de pedagog, la acelaçi seminar, post în care functioneazâ pînâ la
1 -februarie 1929, cînd este numit profesor suplinitor. tîntre timp revine în postul de
pedagog, în care râmîne pînâ la 15 martie 1933, cînd trece pe postul de profesor
de matematicâ, la çcoala de cîntâreji bisericeçti, din Curtea de Argeç.
în acelaçi an se câsâtoreçte çi la 25 octombrie 1933, este hirotonit* preot pe
seama parohiei Spineni-Olt. Aci a servit pînâ la 1 martie 1936, cînd a fost transférât
la parohia Gâvana de lîngà Piteçti — azi integrata în municipiul Piteçti. (
La februarie 1939 este numit consilier referent, la seccia cultúrala, la episcopia

1
Arge$ului.
A mai mdeplinit $i functia de revizor eparhial $i de protopop.
La 1 noiembrie 1941 se transferà la parohia Sf. Treime, din Pite$ti $i la 1 no-
iembrie 1964, la parohia Druje$ti, din Curtea de Arge$, unde ramine pina la pen
sionare — la noiembrie 1981.
1
In cei 50 de ani de slujire preoteascà a desfà§urat o rodnicà activitate cultú

rala, misionará, pastoralà $i gospodàreascà.
O bunà vreme a condus revista «Lumina pentru totì», editata de Episcopia Ar-
ge$ului, la care a scris $i numeroase articole.
Pentru deosebite merite, in activitatea sa, i s-a acordat rangul de iconom sta-
vrofor.
Pàrintele Iordáchescu avea un suflet nobil, impodobit cu multe calitàti. Avea
o pregàtire teologica $i intelectualà, desàvìr$ità. Studiase — pe lingà teologie —
filozofia, matematica, anatomia, medicina. Era cu adevárat o intreagà enciclopedie.
A scris $i poezii cu continui filozofic si teologie.
Inmormintarea a avut loc in ziua de 27 aprilie 1983.
La slujba pogribaniei — care a avut loc in biserica Sf. Nicolae, din Curtea de
Arge$, unde ràposatul a slujit 17 ani, inainte de pensionare — au participat P. S.
Arhiereu-vicar Gherasim Pite$teanul, P. C. Protopop Alexandru Roncea §i un números
sobor de preofi din Curtea de Arges ?i din imprejurimi.
Necrologul 1-a rostit P. C. Protopop A. Roncea in care a elogiat rodnica ?i
bogata activitate a Preotului Iordáchescu. Au mai vorbit P. C. Pr. Vasile Chifu —
parohul parohiei Druje$ti ?i P. C. Preot Teodorescu, de la parohia Sf. Treime din
Pitesti, care in cuvinte alese au elogiat activitatea distinsului dispàrut.
In continuare a luat cuvìntul Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim Pitesteanul
care a adus cuvint de mingiiere din partea P. S. Episcop Iosif $i a Prea Sfinfiei Sale,
pentru familia $i parohienii decedatului.
Condus de soborul preofilor ?i multimea credincio§ilor trupul sau neinsuflefit a
fost depus in cimitirul ora?u!ui in acordul lin al cintàrii «Ve?nica pomenire».
Preot VASILE CHIJU .
Pr. ALEXANDRU DOBRI$AN »
In seara zilèi de 29 iulie 1983, a adormit in Domnul, Preotul-pensionar Alexandru

Dobriçan, de là parohia Gâneçti-Contea, la vìrsta de 77 de ani. \
A vazut lumina zilei la 17 aprilie 1906, in comuna Amaranti, judeful Vilcea, din
parinfii Nicolae çi Elisabeta Dobriçan, vrednici gospodari çi adìnc traitori ai cuvìn-
tului Evangheliei Dqmnului nostru Iisus Hristos. A urmat cursurile çcolii primare
în satul natal çi a continuât cursurile Seminarului teologie din Rm. Vîlcea.
S-a càsâtorit eu d-çoara Nicolifa Diaconu, fiica de învâtâtori, eu aleasâ educafie
moralâ çi gospodina desâvîrçitâ, din comuna Lâcusteni, unde se stabileçte prin hiro-
tonie în parohia Ganeçti-Contea, din care face parte çi satul Lâcusteni, pe* care a
pâstorit-o eu credinfâ çi dragoste jertfelnicâ pînâ în anul 1975, cînd s-a pensionat’ din
motive de boalâ. Misiunea de preot si-a îndeplinit-p, fiind blînd, înfelept çi grabnic
ajutâtor la nevoie.
Slujba prohodirii a fost sâvîrçitâ în ziua de 31 iulie 1983, de un sobor de preofi
avînd ca protos pe P. C. Pr. Ion Flôrescu — Protoiereu de Drâgâçani. '
Despre viata çi personalitatea Preotului Alexandru Dobriçan au vorbit: P. C.~Pr.
Constantinescu Constantin, care, în cuvinte alese a reliefat activitatea de déosebit
gospodar a Preotului Dobriçan Alexandru pe târîm bisericesc çi social-cultural: A mai
luat cuvìntul, evidenfiind marea personalitate a preotului Alexandru Dobriçan, Dl. Du-
mitrescu A. Constantin.
P. C. Pr. Ion Flôrescu, Protoiereu de Drâgâçani s-a referit la bogata sa acti
vitate preofeascâ, la exemplara sa viafâ familialâ çi la spiritul sâu de sacrificiu
pentru semeni. A transmis familiei indoliate condoleanfe çi binecuvîntâri din partea
Prea Sfintitului Episcop Iosif.
în dangâtul clopotelor, trupul neînsuflefit al Pârintelui Alexandru, a fost açezat
spre odihnâ veçnicâ, în cripta din cimUirul parohiei.
Dumnezeu sâ-1 odihneascâ eu dreptii !
Pr. ION FLORESCU
5 7 2
MITROPOLIA OLTENIEl
Preotul IANCU TUDORA ♦
La 9 noiembrie 1982, s-a stins din viatà, preotul Iancu Tudora, eclesiarhul Ca-
tedralei Sfintei Episcopii a Rimnicului $i Arge$ului.
S-a nàscut la 16 iulie 1906 in comuna Ponoarele, judetul Mehedinti, din pàrintii
loan, dascàl de bisericà, $i Elisabeta Tudora, familie de tarani modesti. $coala pri
mara a urmat-o in comuna natalà.
In perioada 1920—1928, a urmat cursurile Seminarului teologie din Rm. Vilcea. La
1 martie 1928 a fost numit pedagog la acest Seminar, functionind pina la data de
1 septembrie 1930. Concomitent a urmat cursurile cu freeventà redusà la Facultatea
de teologie din Bucuresti. S-a càsàtorit cu tinàra Dorina I. Dincà din Rm. Vilcea in
martie 1932.
A fost hirotonit diacon onorific pe seama mànàstirii Horezu la data de 26 martie
1933, functionind aici pina la 1 iunie 1934, cind a fost numit in postul de diacon la
Mànàstirea Dintr-un Lemn, judetul Vilcea.
La 1 octombrie 1938 a fost transferat in postul de diacon la Catedrala mitropo-
litanà din Craiova. Tot in aceastà perioada a detinut si importante demnitàtf in ad-
ministratie ca : subdirector la $coala de cintàreti biserice$ti din Rm. Vilcea, director
al Scoli! de cintàreti bisericesti de la Mànàstirea Cozia.
La ianuarie 1947 a fost hirotonit preot pe seama Catedralei episcopale din Rm.
6
Vilcea, iar in 1950 a fost numit eclesiarh al acestei Catedrale, functie pe care a
detinut-o pina la data decesului. In acest interval (1947—1982) P. C. Sa a activat
Si In sectorul administrativ : la C.A.R., la casierie, la biblioteca $i tipografia eparhialà,
achitindu-se cu constiinciozitate de aceste indatoriri.
Preot de aleasà tinutà moralà, de o constiinciozitate si punctualitate demne de
remarcat, pàrintele Tudora Iancu s-a bucurat de deosebità cinste din partea Prea
Sfintitilor, sub care a slujit si a slujitorilor Catedralei episcopale. Pentru tóate
acestea i s-au acordat si ranguri onorifice : arhidiacon in 1939 $i iconom stavrofor
in 1966. A muncit si slujit Sfinta Bisericà 54 ani cu cinste §i devotament. Sub pri-
virile 'sale exigente $i-au inceput preotia 32 de generatii de absolventi pe care i-a
indrumat cu grijà si pasiune sà slujeascà Stintele Altare. Retinem cu plàcere una
din expresiile sale pe care le ìmpàrtàsea candidatilor : «Sà fii intotdeauna cu duhul
in bisericà!».
Pe linie familialà a fost un sot ideal, un pàrinte si un educator vrednic al celor
trei copii ai sài.
A plecat dintre noi, desi la 77 ani, totusi tinàr, acelasi dintotdeauna cu zimbetul
pe buze si dinamismul clipelor caracteristic oamenilor cinstiti si drepti, cu consti-
infa cà $ì-a fàcut datoria pinà la ultima clipà. Catedrala episcopalà a pierdut un
vrednic slujitor, un bun cintàref si cunoscàtor al tipicului bisericesc.
Prohodirea pàrintelui Iancu Tudora a fost sàvirsità la data de 11 noiembrie 1982
la bisericà «Sf. loan Botezàtorul» din Rm. Vilcea, de càtre P. S. Arhiereu-vicar Ghe-
rasim Pitesteanul, inconjurat de un números sobor de preoti si diaconi. Ràspunsurile
la stranà le-a dat corul Catedralei episcopale.
Evocind viafa si personalitatea defunctului, preotul Gheorghe Cirstoiu a reliefat
mai ales stràdaniile depuse pentru formarea atitor generatii de preoti, munca, cinstea
Si onestitatea pàrintelui Tudora.
In incheierea cuvintàrilor Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim a exprimat in
cuvinte miscàtoare — din partea Prea Sfintitului Episcop Iosif si a Prea Sfingei Sale
— adinca durere pricinuità de pierderea preotului Tudora Iancu, a transmis binecuvin-
tàri familiei indoliate si a inàltat rugà càtre Bunul Dumnezeu sà-i facà odihnà ves-
nicà intre ale$ii Sài.
In dangàtul clopotelor, sicriul cu corpul neinsufletit al preotului Iancu Tudora
a fost purtat de càtre preoti pinà la mormint. «Vesnica pomenire», intonatà de sobor
Si cor, soarele stins si frunzele ruginite ale toamnei ce au càzut pe mormint, ne-au
ràmas tuturor celor ce -am cunoscut ca o pioasà amintire.
1
Dumnezeu sà-1 odihneascà cu dreptii Sài !

Diacon GAVRILÀ ION .
R E C E N Z I I
Mihai D i a c o n e s c u , MARELE ClNTEC, Editura Eminescu, Bucure$ti,

1967.
Publicind romanul M are le C ìn tec in Editura Eminescu, scriitorul Mihai Diaco-
nescu ne-a atras atentia asupra celei de a doua jumàtàti a secolului al XVII-lea in
Transilvania — o perioadà mai putin studiata $i cunoscutà din istoria patriei noas-
tre. Romanul este o ampia evocare epica a rezistentei etnice ?i religioase a romàni-
lor din Transilvania, contra incercàrilor de deznationalizare ce s-au fàcut asupra lor
de càtre pàturile nobiliare ?i aristocratice calvine, grupate in jurul necredinciosului prin
cipe Mihai Apafi. Populaba románeasca rezistà insà cu cele mai variate mijloace.
Unita tea etnica si religioasà cu fratii de neam din Moldova ?i Ja ra Románeasca, màr-
turisirea dirza a credintei ortodoxe, rascoalele, sint printre cele mai importante din
aceste mijloace.
Actiunea romanului se desfà?oarà in satele romàne?ti de la Fàgàra?, in ora?ul
Alba-Iulia ?i prin satele care inconjoara, in satele de pe Mure?, la $imleul Ciceului,
- 1
la Brasov, Bacàu, Ia?i, Viena, oglindite intr-o cuprindere spaiala de vasta perspec
tiva. O parte din eroii principali ai romanului, invátatul muzician loan Càianu-
Valachus, mitropolitul ortodox Sfintul Sava Brancovici, mitropolitul Dosoftei, croni-
carul Mirón Costin ?i multi altii, sint personaje istorice reale.
Investigind epoca, intelegìnd-o in citeva din datele ei esentale, Mihai Diaco-
nescu reìnvie momente semnificative din istoria neamului románese ?i a Bisericii sale
strabune, in pagini de vibrante evocari emotionale.
Drama invätatului loan Cäianu-Valachus, näscut din pärinti ortodoc?i, pur-
tind cu cinste numele de román, dar obligat* de imprejurärile tragice ale vietii sä se
afle uneori in cercurile celor sträini de neam $ 1 de tara, este impresionantä.
Intre eroii literari a cáror prezentà se impune in mod deosebit de structura
M arelu i C ìn tec, Sfintul Sava Brancovici Marturisitorul ne impresioneazà in mod deo
sebit. Se §tie ce a insemnat personalitatea mitropolitului Sava Brancovici Marturi-
sitorul pentru istoria Bisericià Ortodoxe din Transilvana ?i a neamului nostru romá
nese. Pàrintele profesor Mircea Pàcurariu, in «Istoria Bisericii Ortodoxe Romàne» —
*voi. II, ed. 1981, p. 87 — spune : «Mitropolitul Sava Brancovici a pàstorit aproape un
sfert de veac, in imprejuràri dintre cele mai grele.
Personalitatea lui este conturatà atít de luptele necontenite pe care a trebuit sà

le poarte cu du$manii credintei ortodoxe, cit $i de suferintele pe care le-a suportat
cu demnitate $i cu resemnare cre$tineascà».
In Ma re le C ín tec scriitorul Mihail Diaconescu ne infàfoeazà pe Sfintul Sava
Brancovici intr-o atitudine de impresionantà demnitate.
Este pentru intìia oarà in istoria literaturii noastre cind mitropolitul Sava Bràn-
covici Màrturisitorul apare ca erou de ’ román. In alte capitole apare $i mitropolitul
Dosoftei al Moldovei.
Este cazul sa reamintim cà mitropolitul Dosoftei este una dintre cele mai lumi-
noase figuri de ierarhi $i càrturari de imens prestigiu din istoria Bisericii $i literaturii
noastre.
In romanul M are ìe C ín tec, mitropolitul Dosoftei apare impreunà cu cronicarul
Mirón Costin, intr-o discute plinà de miez, $i cu loan Càianu-Valachus. Discutía se
poartà la Ia$i intr-o atmosfera de mare elevate intelectualà $i are ca obiect soarta
Bisericii din Transilvania, a romànilor transilvàneni in generai.
Intìlnirea dintre ardeleanul loan Càianu-Valachus $i cei doi càrturari moldoveni
are semnificafia inàlfàtoare a unui simbol al unitàri etnice, religioase $i culturale ro-
màne$ti, dincolo de furtunile timpului.
Impresioneazà in mod deosebit in Ma re le C ín tec modul in care sint infàt$ate
in mai multe capitole actiunile romànilor din Fàgàra$ pentru apàrarea credintei lor
ortodoxe.
Legàturile etnice, religioase, ale fàgàrà$enilor cu fratii lor de neam $i de ere
d it à din Tara Romàneascà, i$i gàsesc in M a re le C ín tec o reflectare epicà adecvatà
conformà cu adevàrul istorie.
Pe scuri, romanul M are le C ín tec scris de Mihail Diaconescu este o carte zidi-
toare de suflet, plinà de adevàr istorie despre lupta romànilor din Transilvania seco-
lului al XVII-lea, in apàrarea fiintei lor etnice, a Bisericii Ortodoxe stràbune $i a
unitàtii cu cei de un neam $i de o credintà din Moldova §i Jara Romàneascà.
Diac. V. BOGDAN
Nestor V o r n i c e s c u , Mitropolitul Olteniei, DESCÀTUÇAREA, 1821,

Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1981, 217 p.
In ultimul deceniu interesul pentru evenimentele petrecute in 1821 a crescut in
mod considerabil, fapt ilustrat de numàrul monografiilor çi studiilor dedicate acestor
evenimente *. Autorii amintiti au discutât in primul rind caracterul national çi social
al revolutiei din 1821 (numitä de unii räscoalä, de altii miçcare revolutionarä, revo
lute burghezä, sau chiar burghezo-democraticä), relapile sale cu Eteria, legàturile lui
Gh. Lazär cu conducätorul revolutiei de la 1821 etc. Au fost corectate, de asemenea,
únele exageräri din trecut privind îndeosebi subordonarea revolutiei româneçti fatä
de Eterie çi s-au pus in circulate materiale $i interpretäri noii cu privire la caracterul
independent al revolutiei conduse de Tudor, la programul $i steagul revolutiei, ulti
mul fiind considérât «quintesentä a programului revolutionär» etc.
* D an B erin d ei, T raían M utaçcu, A s p e ó te m ilita r e a le m iç c â rii re v o lu tio n ä re d in 1821, •
ed. a Il-a , B u cu reçti, Ed. M ilitará, 1973 ; D an B erin d ei, L 'a n n ée r é v o lu tio n n a ir e 1821 d a n s les
P a y s R o u m a in s, B u cu reçti, Ed. A ca d em iei, 1973 ; M ircea T. R adu, 1821. T u d o r V la d im ir e s c u $i
r e v o l u t a d in T ara R o m à n ea sc à , C raiova, 1978 ; G .D. Iscru , R e v o lu fla d in 1821 c o n d u sà d e T u d o r
V la d im ire sc u , B u cu reçti, Ed. A lb atros, 1982 (la u ltim u l autor, b ib lio g ra fía co m p ietà a stu d iilo r
ap äru te în u ltim a vrem e).
RECENZII - 575
ín sfirsit, au fost puse in lumina ecourile r e v o l u t i din 1821 in Transilvania, ca

$i legàturile cu Moldova, despre ai càrei locuitori pandurul din Vladimiri afirma cà
sint «de un neam-si de o lege» — cu cei din Muntenia, exprimìnd astfel constiinfa sa
d a rà despre unitatea «norodului románese», pentru libertatea càruia s-a jertfit.
in rìndul acestor contribufii valoroase la mai buna cunoastere si infelegere a
revolufiei din 1821 — considerata pe drept cuvint moment cruciai in istoria neamului
nostru — se inscrie la loe de cinste cartea I.P.S.S. Dr. Néstor Vornicescu, Mitropolitul
Olteniei, intitulatà sugestiv DESCÀTU$AREA.
Lucrarea — care a fost foarte bine primita atit de specialisti, cit §i de oameni de
cultura — se compune din douà parti distincte : in prima se prezintà o matrice sigi
lara a lui Tudor Vladimirescu, considerata «un simbol fundamental» al revolufiei din
1821, iar in cea de a doua, rolul important al episcopului Ilarion al Argesului in
desfàsurarea evenimentelor din 1821.
In viziunea autorului, lucrarea reprezintà un omagiu adus eroului din Vladimiri,
la implinirea a 160 de ani de la re v o lu ta ce sta la baza istoriei moderne a Romàniei.
M atricea sigilara, inedita, constituie o valoroasà descoperire a autorului acestei
càrfi. Ea infàfiseazà un barbai puternic, ingenuncheat, care are la picioarele sale ni§te
lanturi groase, aruncate la pàmìnt $i de care personajul s-a eliberat (de aici titlul
lucràrii).
Sub aceastà compozifie alegoricà, realizatà cu un rem arcabil simf artistic, se
aflà incizatà data 1821, care oferà «cheàa exactà pentru descifrarea simbolului em-
blemei» si care indreptàfeste pe autor sa susfinà cà este vorba de o «importantà re-
licvà a revolutiei din 1821... (care) exprimà... intreaga istorie a asupririi si a re-
voltei poporului pentru «dreptate si slobozenie», dupà deviza sub care s-a desfàsurat
revolu ta.
Dupà ce intreprinde o amplà si pertinentà cercetare a modului cum erau utili
zate sigiliile inelare in epocà, autorul aratà cà emblema matricei poate fi consideratà
«prima reprezentare alegoricà exprimind lupta poporului romàn din 1821 pentru drep
tate si liberiate».
Pentru a da mai multà tàrie argumentelor sale, autorul incadreazà simbolul
descàtusàrii de pe matricea din 1821 in reprezentàrile plastice asem ànàtoare care au
circulat prin Europa, ìncepind din epoca revolufiei franceze, subliniind faptul cà ima-
ginea descàtusàrii din lanfuri a constituit «modalitatea alegoricà dominantà pentru
momentul urmàtor, revolufia de la 1848».
Autorul nu se mulfumeste deci doar cu prezentarea matricei descoperite, ci o
incadreazà .in epocà si-i cautà simbolurile.
Partea a doua prezintä pe larg viafa si activitatea episcopului Ilarion al A rge
sului, cel care «a fäcut cauzä comuna cu acest revolutionär (Tudor), a locuit cu el
la m änästirea Cotroceni si i-a fost prim sfätuitor si ajutor», dupä cum m arturiseste un
izvor contemporan. •• >
Utilizind o bogatä infjprmafie, I.P.S. Sa N estor pune in luminä raporturile lui Tudor
cu lumea clericalä in general. Afläm astfel cä, la 1816, Tudor a fost la protopopul
Nicolae Stoican din Hafeg, vestitul cronicar bänäfean, cäruia i-a cerut «spre cetire»
Istoria pentru inceputurile romänilor in Dada , opera lui Petru Maior, din lectura cä-
reia a aflat desigur temeiurile originii, continuitäfii si unitäfii noastre ca neam. Infe-
legem astfel mai bine de unde provine neostenita dorinfä de uniré in hotarele vechii
Dacii, pe care a nutrit-o conducätorul revolufiei din 1821.
Ilarion a fost un spirit deschis, un om al epocii sale si un adept al
ideilor antifeudale ale lui Voltaire, ceea ce explica comuniunea sufleteasca si
apropierea dintre el si Tudor.
Episcopul de Argén ne-a làsat douà opere importante, care ii defínese concep-
tiile §i personalitatea. Este vorba mai intii de versurile «Mugur, mugur, mugurel», in
care se exprima speranfa in prim àvara dreptafii pentru neamul románese, precum ni
ura fafà de ciocoi. Apoi, de dnscriptia-manifest, aflata in biserica Antim din
Bucurenti, din textul càreia se descifreazà ideea de unitale a poporului román, expri-
matà metaforic.
Cit prívente atitudinea antiboiereascà a ierarhiului, ea se baza pe co n cep ta crea
tina a nonviolentei ; ciocoii — afirma Ilarion — «trebuiesc omoriti politícente, insà nu
trupe§te. E mai grea m oartea pentru ei cind se vor vedea farà privilegii $i farà slujbe
ni smeriti inaintea boierilor celor mici, care se vor urca pe scaunele lor in Diván, in
Adunare ni in slujbele cele mari».
Autorul conchide, pe bunà dreptate, cà, «avind multiple ìndatoriri, fiind per-
manent alàturi de Domnul Tudor, episcopul Ilarion exercita o deosebità autoritate,
prestigiul sà,u fiind recunoscut, calitatea sa ierarhicà mult respectatà, ìntelepciunea sa
avind cuvenita pretuire... Conlucrarea episcopului Ilarion al Argenului cu Domnul Tu
dor Vladimirescu inseam nà mult mai mult decit o curajoasà màrturie de faptà patrio-
ticà ni crentinà ; este o pilduitoare ni plinà de delimitate, lucrare de temeinicà zidire
spiritualà ni nationalà».
Cind a aflat de uciderea mineleascà a prietenului ni colaboratorului sàu, epis
copul Ilarion a vàrsat lacrimi de adìncà durere. Dupà cum spune preotul Ilie de la
m ànàstirea Butoiul din judetul Dimbovita, «gu durere de inimà am auzit ni am plins
cind 1-au vindut pe Tudor doi càpitani de ai sài, de 1-au tàiat noaptea... $i am mers
cu pàrintele Ilarion la mànàstire de am fàcut slujbà pentru odihna sufletului (lui
Tudor). §i plìngea lumea ni pàrintele Ilarion se bàtea cu pumnii in piept ni da crucea
la norod sà se inchine. Si multa jale era pe noi toti».
O ultima problemà abordatà de I.P.S. Sa Néstor este aceea a steagului revolutiei
din 1821, care reprezintà, prin imbinarea simbolurilor heraldice, vointa ni hotàrirea
«norodului románese» de a-ni dobìndi dreptatea ni libertatea. «Pornind sub acest stin-
dard lupta lor de eliberare nationalà ni socialà, càpetenia pandurilor cu tovarànii sài
de luptà ni sfetnicii sài intru organizarea ni desfànurarea revolutiei, — intre care prim
sfatuitor ni ajutor ii era episcopul Ilarion — cugetau cà, odatà cìntigatà izbìnda de
acum, ea insemna numai infàptuirea obiectivului imediat. Dar pe acest stindard ei in-
scriseserà simbolul u n itàri ni al unificàrii, a sp ir a la milenarà a tuturor romànilor»
A cesta este, pe sourt, continutul càrtii dedicatà de I.P.S. Sa Dr. Néstor Vornicescu
evenimentelor din 1821 ni figurilor sale centrale. Bazatà pe o bogatà informatie, scrisà
intr-un stil ales, sobru ni retinut, tipàrità in conditiuni tehnice deosebite ni beneficiind
de o bogatà ilu strare, aleasà cu grijà, DESCÀTU$AREA reprezintà o contribuite deo-
sebit de valoroasà la cunoa§terea revolutiei din 1821. Totodatà, ea consacrà, in do-
meniul istoriografiei romànenti, pe autorul ei, omul de a le a sà culturà care este Mitro-
politul Olteniei, Dr. Néstor Vornicescu.
Dr. NICOLAE STOICESCU
GHID BI BLI OGRAFI
f
PF TEMF SI PRORTF.MF
DIN PUBLICAJIILE REVISTEI «MITROPOLIA OLTENIEI»
(continuare)
—P —
PACEA §1 RÀZBOIUL
A. — TEMEIURI DOCTRINARE PENTRU PACE §1 IMPOTRIVA RÀZBOIULUI
I. — TEMEIURI BIBLICE
Pr. Prof. N. N e a g a, Pe lin ia p a t ii u n iv e rsa le {Isaia XI, —9) : 'Isaia descoperà

6
impàràfia pàcii, idealul catre care tind oamenii de pretutindeni (M.O., IX (1957), nr.
I— , p. 9—13).
2
Prof. Dr. Johannes L e i p o l d t , B ib el und F rie d e n sg e d a n k e (B ib lia §i id e e a pa-

cii) : Se prezintà, intr-un vast orizont biblic, problema pàcii $i a ràzboiului, a viefii $i
a morfii (Recenzie, de Pr. Prof. Lividi Stan) (M.O., IX (1957), nr. 3—4, p. 275—278).
B. A. A l e x a n d r u , R u g àc iu n iìe in geren ti pen tru P ace , (M .O ., XIX (1967), nr.
II— 12, p. 888—892).
II. — TEM EIURI PATRISTICHE
Pr. Gh. Perva-A r ad, M a te ria l om iletic : Pacea in salutul $i viata cre$tinului (dupà
Sf. loan Hrisostom, Omilia a Ill-a la Epistola càtre Coloseni I, 20). Temeiuri pentru
pace (dupà Clement Romanul, Epistola càtre Corinteni, XV, XX). Gone$te minia, sà-
là$luie$te pacea (dupà Sf. Efrem, Cuvintarea la textul «Totul este de$ertàciune $i
goanà dupà vint» — Eel. I, XIV, 7) (M.O., VII (1955), nr. 7—9, p. 440—442).
B. TEMEIURI TEOLOGICO-SOCIOLOGICE PENTRU PACE

$1 IMPOTRIVA RÀZBOIULUI
(Autorul nesemnat), Con$fiin/a creatina §i pacea lumii (M.O., II (1951), nr. 6,
p. 1—3.
Pastor I. N. M a r t i k a i n e n , Temeiul teologie al adivìtàlii Bisericilor in slujba
pàcii: (Recenzie, de Ion V. Georgescu) (M.O., X X V i(1973), nr. 9— 10, p. 874—875).
Pr. Grigorie C h i r i t à, «Pe pàmint pace, intre oameni bunàvoire» ; Pacea a$e-
zatà pe principii care permit dezvoltarea unei munci constructive, realizatoare a tu-
turor trebuinfelor, aspirafiilor $i drepturilor fire$ti ale individului $i colectivitàfii umane
(M.O., XV (1963), nr. 11,—12, p. 851—853).
Pr. Prof. Grigorie M a rc a i', Orientali exegetice de interes pastoral: Temeiurile
teologice de participare la actiunea de stingere a vrajbelor $i impulsuri de intensi
ficare a acestei participàri — $i únele $i celelalte inzestrate cu acoperire revelafionalà
(M.O., XVI (1964), nr. 9— 10, p. 687—696).
Prot. Dr. Simion R a d u, Pentru pace §i dezarmare : Temeiurile teologici ortodoxe
pentru pace $i dezarm are — date in revelafia naturalà $i supranaturalà, in spiritualita-
tea ornului $i in màrturiile Sf. Scripturi §i Sf. Tradifii. PentJu o realà $i sincerà de
zarmare teologia ortodoxà preconizeazà $i urmàtoarele condifii prealabile : dreptatea
socialà i spiritul de incredere ce trebuie sà domneascà in societate ; o nouà e d u c a le
9. M itropolia Olteniei — c. 195

a omului. Mijloacele de extrema urgentà pentru pacea si dezarmarea lumii, reco

mandate de teologia ortodoxà (M.O., XVIII (1966), nr. 3—4, p. 301—312).
C. — MÀRTURII ISTORICO-SOCIOLOGICE PENTRU PACE

$1 ÌMPOTRIVA RÀZBOIULUI
Prof. Dr. Johannes L e i p o 1d t, B ib el und F rie d e n sg e d a n k e (B ib lia §i id e e a p à c ii)
(Berlin 1954) : Se prezintà intr-un vast orizont istorie §i sociologie, problema pàcii
Si a razboiului, prooiema vieyii si a mortii, a$a cum ea se poate pune constiintei ori-
càrui crestin §i oricàrui om (Recenzie, de Pr. Prof. Liviu Stan) (M.O., IX (1957), nr.
3—4, p. 275—278).
Arhim. Dr. Laurenfiu Busuioc, N à z u in fe le de p a c e a le om en irii d e -a lu n g u l v e a c u -
rilo r : Considerata introductive. Stari $i tendinte politice si sociale in lumea veche.
Nàzuinti pasnice : la popoarele orientale; la greci; la romani (M .O ., X (1958), nr.
9—10, p. 524—660).
E r a s m u s , «E lo g iu l n e b u n ie i» §i « D esp re rà z b o i §i p a c e » (Bue., 1960) : Contri-
bufia acestor lucràri la intarirea convingerii despre binefacerile, pàcii §i urmàrile de-
zastruoase ale razboiului (Recenzie, de Diac. Prof. O. Bucevschi) (M .O., XII (1960),
nr. 3—4, p. 254—257).
Diac. Prof. Emilian V a s i l e s c u , Màrtu rii ale o am en ilo r de se a m à in fa v o a r e a
P àcii : Poetul grec Hesiod (sec. Vili sau VII i.d.Hr.) ; marele poet liric teban Pindar
(c. 521—c. 441 i.d.Hr.); marele poet tragic Euripide (480—c. 406 i.d.Hr.).; Herodot,
«pàrintele istoriei» la vechii greci (c. 484—425 ì.d.Hr.) ; marii filozofi moralisti chinezi
(Confucius — 551—479 ì.d.Hr. ; — Lao-Je — sec. VI i.d.Hr. — Mo-Ti sau Mo-Je ; Man-
cius sau Mengte — 372—289 ì.d.Hr.) ; la romani in antichitate ; marele orator Cicero
(106—43 i.d.Hr.) istoriali Tit-Liviu (nàscut la 64 sau 59 i.d.Hr.), poetul Virgiliu (70—19
ì.d.Hr.), poetul Horafiu (65— ì.d.Hr.), poetul Ovidiu (43 i.d.Hr.—c. 17 d.Hr.) ; din pri-
8
mele veacuri crestine : Sf. Vasile cel Mare, loan Gurà de Aur §.a. ; in epoca Rena$-
terii : Niccolo Machiaveli (1469—1527), gìnditor politic, istorie §i scriitor italian ; re-
numitul umanist olandez Erasm de Rotterdam (1466—1536); poetul englez John Milton
(1608—1674); lordul Oliver Cromwel (1599—1658); cronicarul romàn Miron Costin (1633
—1691); poetul si criticul literar francez N. Boileau (1636—1711), marii scriitori si
predicatori francezi din sec. XVII §i incep. sec. XVIII: Bossuet (1627—1704) §i Fe-
nelon (1651—1715); in sec. XVIII: Voltaire (1694—1778); Benjamin Franklin, om
politic american (1706—1790); marele filozof german Immanuel Kant (1724—1804),
scriitorul german Friedrich Schiller (1759—1805).
In sec. XIX si XX renumitul poet rus A. S. Puskin (1799—1837); marele scriitor
rus L. Tolstoi (1828—1910); scriitorul Anatole France (1844—1924); omul de stat en
glez, Edward Bulwer-Lytton (1803—1873); poetul clasic romàn Grigore Alexandrescu
(1810—1885); predicatomi stràlucit si scriitor, Lacordaire (1802—1861); scriitorul rus
F. Dostoevski (1821—1881); entomolog francez J. H. Fabre (1823—1915); prozatorul
francez Guy de Maupassant (1850—1893); omul de stat francez Aristide Briand (1862—
1932); renumitul scriitor francez Romain Rolland (1866—1944); marele istorie romàn
Nicolae Iorga (1871—1940); sociologul si istoricul italian G. Ferrerò (1871—1943); Mo
handas K. Gandhi (1869—1948), fruntas al miscàrii indiene de eliberare nafionalà,
numit si Mahatma (suflet mare) ; savantul fizician german Albert Einstein (1879—1955) ;
filozoful francez Henri Bergson (1859—1941); muzicianul, filozoful, teologul, doctorul
Si misionarul Albert Schweitzer (1875—1965) si preotul scriitor Gala Galaction (1879—
1961), (M.O., XIX (1967), nr. 11—12, p. 923—931). «
\
D. — ORORILE $1 URMÀRILE RÀZBOIULUI MODERN
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa . — L a FIiro?im a, d u p à 14 an i de
la zgu d u ito ru l b o m b ard am en t atom ic ( 6 august 1945) (MO., XI (1959), nr. 7— , p. 8
509—513).
Pr. I. I o n e s c u, G la su l H iro§im ei (Idem , p.' 529—531).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa . — C it a c o sta t ultim ul ràzboi. —
P o p u lafia g lo b u lu i (MO., XII (1960), nr. 9—12, p. 754).
I. V e sa, U rm àrile H iro ?im ei (M .O .r XV (1963), nr. 7—8, p. 597).
GHID BIBUOGRAPIG 579
E. — LUPTA PENTRU PACE IMPOTRIVA RÀZBOIULUI,

§ 1
IN CONTEMPORANEITATE
I. — PE TARIM LAIC
*
1. Pe pian mondial
a) In c a d m i C o n siliu lu i M o n d ial a l P à c ii
(Autorul nesemnat), U n p a d a l P àrii : Chemarea Consiliului Mondial al Pàcii cà-
tre toate tarile iubitoare de pace (M.O., II (1951), nr. 3—4, p. 28).
(Autorul nesemnat), P en tru P a c tu l P à c ii : Semnàturile inregistrate, in fiecare tara,
pe Apelul Consiliului Mondial al Pàcii, pina la 15 oct. 1951 (M.O., II (19ol), nr. 10—12,
p. —9.
8
(Autorul nesemnat), in s lu jb a P à c ii : Hotàririle §i apelurile .din sesiunea Consi

liului Mondial al Pàcii de la Berlin (1 — iul. 1952) (M.O., III (1952), nr. —9, p. 1— ).
6 8 8
(Autorul nesemnat), C o n g re su l p o p o a re lo r d e la V ie n a (12—19 dee. 1952): Eve-

niment de o grandoare unicà in istoria omenirii $i cu importantà salvatoare pentru
aêzarea pàcii in lume (M.O., IV (1953), nr. 1—3, p. 4—11).
(Autorul nesemnat), S o b o ru l p o p o a re lo r . Prezentarea lucràrii P. S. Episcop Vale-
rian, cu acest nume, in care sint redate impresii §i documente de la Congresul popoa
relor pentru pace de la Viena (M.O., IV (1953), nr. 5— , p. 14—36). 6
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa : Sesiunea extraordinarà a Consi

liului Mondial al Pàcii (Berlin, 24—28 mai 1954), Revista «Partizanii Pàcii» — organul
Consiliului Mondial al Pàcii, a implinit 5 ani. Marea Campanie impotriva armelor ato-
mice in cadrul sesiunii làrgite a Biroului Consiliului Mondial al Pàcii, de la Viena
(18—19 ian. 1955). Sesiunea de la Delhi a biroului Consiliului Mondial al Pàcii (22—25
mart. 1958). Acad, Mihail Ralea, Despre Congresul mondial pentru dezarmare $i cola-
borare internationalà de la Stockholm (16—24 iul. 1958). «Glasul Bisericilor la Stock-
holm». «Mi$carea pentru apàrarea Pàcii» a implinit un deceniu de activitate rodnicà
(M.O., VI (1954), nr. 7—8, p.-414—415; — nr. 9—10, p. 569—570; — VII (1955), nr.
3—4, p. 215—220; — X (1958), nr. 3—4, p. 293—295; — nr. 7—8, p. 574—575, 582—
584 ; nr. 9-40, p. 685—687).
Arhim. Dr. Laurentiu B u s u i o c, N o i eio rtu ri p en tru s a lv g a r d a r e a P à c ii (M .O.,
VI (1954;, nr. 9—10, p. 444—447).
(Autorul nesemnat), S e siu n e a C o n siliu lu i M on d ial a l P à c ii de la Sto ck h o lm (nov.
1954) : Glasul dornic de pace al popoarelor. Lucràrile sesiunii de la Stockholm (M.O.,
VI (1954), nr. 4—2, p. 583—595).
t F i r m i 1i a n, Mitropolitul Olteniei, tn dem n p en tru se m n a re a A p e lu lu i C o n si
liu lu i M on d ial al P àcii (M .O ., VII (1955), nr. 1—2, p. 3—4).
Arhim. Dr. Laurentiu B u s u i o c, Pe c à ile a p à rà rii P à c ii : Adunarea Mondialà
a Pàcii de la Helsinki. Conferinta de la Geneva (18—23 iul. 1955) (M.O., VII (1955),
nr. 7—9, p. 376—398).
(Autorul nesemnat), U n iti in n u m ele P à c ii : (Spicuiri $i consideraci despre sesiu
nea de la Stockholm a Consiliului Mondial al Pàcii (apr. 1956) (M.O., Vili (1956), nr.
6—7, p. 307—310).
(Autorul nesemnat), M e sa ju l p à c ii — din in su la p a ra d isu lu i : Sesiunea Consiliului
Mondial al Pàcii, consacratà problemelor pàcii §i slàbirii incordàrii internationale
(Colombo—insula Ceylon ; iun. 1957) (M .O ., IX (1957), nr. 5— , p. 291—295). 6
Pr. Alexandru I o n e s c u , L u c rà rile C o n g re su lu i M o n d ial p en tru d e z arm are §i

pentru c o la b o ra re in te rn a fio n a là (16—22 iul. 1958) (M.O., X (1958), nr. 7—8, p. 478
—485).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sà : «Mesaj de pace in preajma noului
an» dat publicitàtii de secretariatul Consiliului Mondial al Pàcii (nov. 1958). Forurile
Consiliului Mondial al Pàcii in plinà activitate. Sesiunea jubiliarà a Consiliului Mon
dial al Pàcii (Stockholm, mai 1959). Consiliul Mondial al Pàcii a acordat, in ultima
8
$edintà a sesiunii jubiliare de la Stockholm, distinctii unor activi$ti ai Mi$càrii pen

tru Pace din tara noastrà (M.O., X (1958), nr. 11—12, p. 794—795; — XI (1959), nr.
1—2, p. 107—109; — nr. 5—6, p. 370—375; — XII (1960), nr. 1—2, p. 111—112).
(Autorul nesemnat), S e siu n e a B iro u lu i C o n siliu lu i M o n d ial a l P à c ii (Moscova,
21—25 febr. 1959) (M.O., XI (1959), nr. 1—2, p. 119—121).
(Automi nesemnat), A z e c e a a n iv e rsa re a M i$càrii M o n d iale pen tru P ace (M .O .,

(XI (1959), nr. 3—4, p. 147—152).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa : Chemarea la actiune pentru pace
in lume, adresatà in pragul Anului Nou, 1960, de càtre prof. John Bernal pre?edintele-
delegat al Consiliului Mondial al Pàcil. Actiunile Prezidiului Consiliului Mondial al
Pàcii, privitoare la problemele curente internationale (Roma, 23—24 ian. 1960). Intensa
activitate a forurilor conducàtoare ale Consiliului Mondial al Pàcii. Sesiunea de la
Bucure$ti a Prezidiului Consiliului Mondial al Pàcii (23—24 nov. 1960) (M.O., XII
(1960), nr. 3—4, p. 230—232; — nr. 7— , p. 514—518; — nr. 9—12, p. 757—761).
8
(Acela$i autor), P ro b lem ele p àcii, in lum in a ev e n im e n telo r actu ale . — S e siu n e a
de la D elhi a C o n siliu lu i M o n d ial al P àcii (24—28 mart. 1961) (M.O., XIII (1961), nr.
5— , p. 425—429).
6
(Acela$i autor), S p ic u iri din p re sà . — La a X X -a a n iv e r sa re a M i?càrii M o n d iale

pen tru P ace (M .O., XXI (1969), nr. 7— , p..632—634).
8
(Acela$i autor), A cfiu n i $i in iàp tu iri din p a tria n o a strà §i din alte fà ri a le lu m ii :
Participarea delegatici romàne la sesiunea Prezidiului Consiliului Mondial al Pàcii
(Var$ovia, 5 — mai 1973). Sesiunea Consiliului Mondial al Pàcii (16—19 febr. 1974).
8
A XXV-a aniversare a Mi$càrii Mondiale pentru pace, sub auspicale Consiliului Mon
dial al Pàcii (20 apr. 1940—20 apr. 1974) (M.O., XXV (1973), nr. 5—6, p. 518; — XXVI
(1974), nr. 1—2, p. 146 ; — nr. 3—4, p. 334).
(Acela§i autor), A cfiu n i §i in ià p tu iri din p a rte a n o a strà §i din a lte fa ri : ...Reuni-
unea festivà a Biroului Consiliului Mondial al Pàcii (Berlin—R.D.G., apr. 1975)( Sesiunea
Prezidiului Consiliului Mondial al Pàcii, consacratà celei de-a XXV-a aniversàri a
«Apelului de la Stockholm» (30 mai—2 iun. 1975) (M.O., XXVII (1975), nr. 3—4, p. 282 ;
nr. 5— , p. 452).
6
Vezi §i : — B ise ric a (Bisericile Ortodoxe Autocefale... ; — Biserica Romano-Ca-

tolicà... ; — Biserica Protestantà... ; — Biserica Anglicanà... ; — Bise
rica Veche-Catolicà ; — Bisericile Vechi-Orientale...).
b) In c a d m i C o n ie rin fe i pen tru se c u rita te c o o p e ra re in E u ro p a

(Automi nesemnat), N o i strà d a n ii in s lu jb a p à c ii : Conferinfa statelor europene
pentru asigurarea Pàcii $i securitàtii in Europa (Varçovia, 11 mai 1955), (M.O., VII
(1955), nr. 5—6, p. 243—246).
T.N.M., A cfiu n i in ià p tu iri din p a tria n o a strà $/ din a lte fà ri a le lum ii (m ai —
iunie 1973) : Un pas ìnsemnat pe calea Intarmi pàcii — la finele reuniunii multilate
rale de la Helsinki pentru securitate $i cooperare ìn Europa iun. 1973). La Helsinki,
( 8
un important succès al cauzei Pàcii — prima fazà a Conierinfei pentru securitate $i

cooperare in Europa (3—7 iulie 1973) (M.O., XXV (1973), nr. 5— , p. 519—520; — 6
nr. 7— , p. 659—660).
8
(Autotrul nesemnat), T in e re tu l m on dial, fa c to r a c tiv in lu p ta pentru d o b in d ire a

$i roadele Actului final al Conierinfei pentru securitate $i cooperare in Europa, adoptat
de çefii de stat sau de guvernele a 33 de tari europene, càrora li s-au alâturat S.U.A.
?i Canada (M.O., XXVII (1975), nr. 7—8, p. 489—491).
Teodor N. M a n o l a c h e , A cfiu n i §i in ià p tu iri din p a tria n o a strà din a lte
fà ri ale lum ii : ...Rolul activ al Romàniei la Conferita general-europeanà, subliniat de
Prof. Federico Alessandrini, $eful biroului de presà al Vaticanului..., (M.O., XXVII
(1975), nr. 1—2, p. 139).
c) In c a d m i F e stiv a lu lu i m on dial a l tin eretu lu i $/ stu d en filo r

pen tru p a c e §i p rieten ie
(Automi nesemnat), T in e re tu l din lu m ea in tre a g à in s lu jb a P àcii (M .O., IV» (1953),
nr. 5— , p. 11—13).
6
(Autorul nesemnat), T in e re tu l m ondial, ia c to r a c tiv in lu p ta pen tru d o b in d ire a

P àcii : Considerati! introductive despre cel de-al III-lea Congres $i festival mondial al
tineretului $i studenfilor (Bucure$ti, 26 iulie—16 august 1953). Rezolufia §i Apelul
Congresului (M.O., IV (1953), nr. 7—10, p. 12—20).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sà : Cel de-al VI-lea Festival Mon
dial al tineretului $i studenfilor (M .O ., IX (1957), nr. 11—12, p. 864—866).
GHID BIBLIOGRAFIC 581
(Acela?i autor), A cfiu n i in fä p tu iri din p a tria n o a strà $i din a lte ta ri a le lum ii :
Al X-lea Festival mondial al tineretului $i studentilor (Berlin •R.D.G., 28 iul.—5 aug.
1973) (M.O., XXV (1973), nr. 7—8, p. 661).
d) In c a d m i a lto r acfiu n i pen tru p ace pe p lan m on d ial

(Autorul nesemnat), C o lfu l P àcii : Insemnàri $i precizàri despre diferite ac|iuni
$i premieri pentru pace, in lumea intreagà (M.O., III (1952), nr. 3, p. 10—12).
(Autorul nesemnat), S tiri §i fa p te p rivin d lu p ta p en tru P ace : Pe pian mondial in
lunile mai—iunie 1953 (M.Ó., IV (1953), nr. 5— , p. 65—72). 6 ^
T. N. M a n o 1 a c h e, S p ic u iri din p re sa : Conferita ministrilor afacerilor externe
ai U.R.S.S., Franfei, Angliei ?i S.U.A., (Berlin, 25 ian.—18 febr. 1954) — o contribufie
la intàrirea pàcii ?i a securitàfii popoarelor. Conferita internafionalà pentru slàbirea
incordàrii internafionale (Stockholm, 19—23 ian. 1954). Pentru incetarea experienfelor
cu arma atomica. Comenius — «patron spiritual» al mi?càrii mondiale pentru pace. O
hotàrire de insemnàtate istoricà pentru salvarea omenirii de pericolul ràzboiului ato-
mic (31 mart. 1958) (M.O., VI (1954), nr. 1—3, p. 103; — nr. 7— , p. 415—417; — IX 8
(1957), nr. 11—42, p. 859—861, 861—864; X (1958), nr. 3—4, p. 295—299).

(Autorul nesemnat), C in ci an i d e lu p ta pen tru p a c e : Din manifestàrile pentru
pace, pe pian mondial (M.O., VI (1954), nr. 4— , p. 131—132).
6
(Autorul nesemnat), P en tru p a c e a lum ii : Acfiuni mondiale pe parcursul anului

1955 (M.O., VII (1955), nr. 10—12, p. 523—525).
(Autorul nesemnat), P en tru p a c e $i b u n à sta re a a to atà lu m ea : Manifestàri inter-
nationale pentru pace (M.O., Vili (1956), nr. 4—5, p. 163—167).
(Autorul nesemnat), in lu p ta pen tru P ace : Acfiuni pe pian international (M.O.,
X (1958), nr. 7—8, p. 475—477).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa : Congresul european pentru de-
zarmare nuclearà (Londra, ian. 1959). Tradifionalul mar? al partizanilor dezarmàrii
nucleare de la Aldermaston la Londra. Conferintà de la Varsovia pentru destindere
?i securitate in Europa (4—5 iul. 1959). «Conferintà de la Pugwash» despre pericolul
armelor biologica ?i chimica (Canada, 25—30 aug. 1959). Ziua internationalà de lupta
impotriva primejdiei unui nou ràzboi. Oamenii de bunà credintà din Franta cer cu
hotàrire sa se punà capàt experientelor nucleare. A Vl-a Conferintà internationalà
pentru interzicerea armelor atomice ?i cu hidroqen (Tokio, 2—9 aug. 1960) (M.O., XI
(1959), nr. 5— , p. 375—378; — nr. 7— , p. 505—509; — nr. 9—12, p.
6 8 —672; —
6 6 8
XII (1960), nr. 5—6, p. 382—384, 385—387; — nr. 7—8, p. 520—522; — XX (1968),
nr. 5— , p. 459).
6
T. N. M., A cfiu n i s i in fà p tu iri din p a tria n oastrà... : Lucrarle relei de a XX-a Con-
ferinte Nationale impotriva bombelor atomice ?i cu hidronen (Tokio, —4 august 1974 ; 2
Hirosima 5 — 8 august 1974 ?i Nagasaki, 9—10 august 1974 (...) M .O ., XXVI ( 1974), nr.
9—10, p. 179).
(Acelasi autor), M a n ife stà ri pen tru p a c e $/ d ezarm are in S.U .A . $i in A n g lia (M .O .,
XIII (1961), nr. 5—6, p. 429—432).
(Acela$i autor), A cfiu n i .?/ in fàp tu iri din p atria n o a strà s i din a lte tàri a le lum ii :
...Congresul «Asociatiei internationale a eduratorilor pentru parea lumii» (J.A.E.W.P.)
(Bucuresti, 28—31 iulie 1974) ... i(M.O., XXVI (1974), nr. 9—10. p. 881).
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , A c tu a lità ti teoloaic.e : Ihtìlm're bisericeascà est-vest
«pentru infeleaerea intre popoare, coexistenfà pa$nicà si pace» (Köln, 1 dee. 1963)
(M.O., XV (1963), nr. 9—10, p. 816).
(Acelasi autor), A cfiu n i $/ in fàp tu iri din p atria n o a strà s i din a lte tàri a le lum ii :
...Tntrunirea iubiliarà a partizanilor Pàcii (Minsk—R. S. S. Bielonisia, 15—21 mai 1975.
«Inarmàrile mondiale si dezarmarea». Conferintà mondialà a Crucii Rosii in proble-
mele Pàcii (Belgrad, 11—13 iun. 1975) (M.O., XXVII (1975), nr. 5—6, p. 452—453).
Teodor N. M a n o l a c h e , A cfiu n i s i in fàp tu iri din p a tria n o a strà s i din alte
tà ri a le lum ii : Intilnirea consultativà pentru pregàtirea Conaresului mundial al for-
telor Pàcii (Moscova, 7—9 iul. 1973). Lucrarile relei de-a IV-a Conferinte interna
tionale «Parea mondialà prin drept» (Abidjan—Coasta de Fildes, 27—30 aug. 19731. Lu-
cràrile sesiunii preliminare a celei de-a XlX-a Conferinte internationale impotriva
bombelor atomice si cu hidrooen (Tokio, 4—5 aug. 1973). Congressi mondial al fortelor
Pàcii (Moscova, 25—31 oct. 1973). Ostilitàfile militare din Orientul Apropiat si crearea
unor perspective pentru instaurarea pàcii in aceastà regiune a lumii ( —22 oct. 1973j. 6
Conferinta anualà mondialà a reprezentantilor mi$càrilor nafionale pentru Pace (Praga,

6—9 dec. 1974)... (M.O., XXV (1973), nr. 7—8, p. 660; — nr. 9—10, p. 832—834; -
XXVI (1974), nr. 11—12, p. 1018).
e) F ig u ri d istin se d e lu p tàto ri p en tru p a c e ìm p o triv a ràzb o iu lu i
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa . — F re d e ric Jo lio t-C u rie : Eminent
fizician francez, luptàtor pentru pace si progres (presedintele Consiliului 'Mondial al
Pàcii). Incetarea din viatà (14 aug. 1958) (M.O., X (1958), nr. 7— , p. 579—582). 8
Frédéric Joliot-C u r i e, C u ìe g e re de c u v ìn tà ri, d e c la r a fii si m e sa je (Bue., 1959):

Date biografice $i personalitatea autorului (Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M .O ., XII
(1960), nr. 1—2, p. 118—121).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa . S e lm a L a g e rló l : Aniversarea a 100
de ani de la nasterea scriitoarei $i pacifistei suedeze Selma Lagerlof (M.O., X (1958),
nr. 11—12, p. 795—799).
(Acelasi autor), S p ic u iri din p re sa : Despre personalitatea $i opera lui Albert Sch
weitzer, eminent filozof $i umanist francez, savant de frunte ?i laureai al premiului
Nobel pentru pace (M.O., IX (1957), nr. 7—8, p. 534—537; — XI (1959), nr. 3—4, p.
219—221 ? — XII (1960), nr. 3—4, p. 234—235 ; — nr. 7—8, p. 524—526).
(Acelasi autor), B uletin in io rm ativ ; Un grupaj de 40 de clopote in memoria lui
Albert Schweitzer (M.O., XVIII (1966), nr. 9—10, p. 906; — XIX (1967), nr. 7—8,
p. 685).
V. P r e s c u r e , A lb e rt S ch w eitzer (1875 —1965) (M .O ., XVII (1965), nr. 11—12,
p. 969—970).
Teodor N. M a n o l a c h e , A cfiu n i ?i ìn ià p tu iri din p a tria n o astrà $i din a lte .
fa r i a le lum ii : ...Comemorarea lui Albert Schweitzer, la 1Ò0 de ani de la nasiere.
(M.O., XXVII (1975), nr. 5—6, p. 453—454).
Prof. Corneliu S i r b u, O m àre a fà fig u ra d e sa v a n tà §i lu p tà to a re p en tru p ace ,
Irbnne Jo lio U C u rie (1897— 1956) (M .O., XI (1959), nr. 5—6, p. 358—363).
Teòdor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa : Cunoscutul luptàtor pentru pace,
reverendul american Stephan M. Fritchman, s-a pronunfat in mod hotàrit si entuziast
in favoarea dezarmàrii generale $i totale (Los Angeles, 4 oct. 1959). Comemorarea
scriitorului pacifist norvegian Biornstjome Bjornson, cu prilejul implinirii a 50 de ani
de la nasterea sa (M.O., XII (1960), nr. 3—4, p. 233—234; — nr. 5— , p. 395—397). 6
Diac. Prof. Emilian V a s i l e s c u , S p ic u iri d iv e rse . — C in stire a unor s a v a n fi $i

filo zo fi : Dr. S. Radhakrishnan, fost vicepresedinte al Indiei — unul din cei mai de
seamà eruditi din lume, distins cu P rem iul P à c ii pe 1961 (M.O., XIII (1961), nr. 10—12,
p. 840—841).
A.B., S p ic u iri din p r e sa : ...Un calendar al pàcii $i progresului — inchinat unor
personalitàfi din lume, care au adus insemnate contribufii pàcii, armoniei intre po-
poare $i progresul omenirii (M.O., XV (1963), nr. 1—2, p. 135—136).
f) P rem ii in ter n atio n ale pen tru P ace
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa. — P asto ru l J o s e f H ro m ad k a, d is
tin s cu prem iu l in te rn atio n al Lenin «P en tru ìn tà rire a p à c ii in tre p o p o a re » (M .O., X
(1958), nr. 5—6, p. 438—439).
(Acelasi autor), A cfiu n i si ìn iàp tu iri din p a tria n o a strà $i din alte fà ri a le lum ii :
Acordarea Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1973 (M.O., XXV (1973), nr. 9—10, p.
834).
(Acelasi autor), A cfiu n i si in fàp tu iri din p a tria n o a strà $/ din alte fà r i ale lu m ii:
...Premiul Lenin pentru Pace, acordat mai multor personalità^ internafionale pentru
merite deosebite in lupta pentru pace (30 apr. 1975)... (M.O., XXVII (1975), nr. 3—5,
p. 282).
(Acela$i autor), A cfiu n i $/ ìn iàp tu iri din p a tria n o a strà $i din alte fa ri a le lum ii :
...Premiul Nobel pentru pace, pe anul 1974 (M.O., XXVI (1974), nr. 11—12, p. 1015—
1016).
2. Pe pian locai (intera)
a) In c a d m i C o m itetu lu i C o n g re su lu i N a tio n a l p en tru a p à r a r e a P àcii din R.S.R.
(Automi nesemnat), In ìn tìm p in area C o n g re su lu i N a tio n a l pen tru a p à r a r e a P àcii ;
(6—7 dee. 1952, Burniresti) (M.O., III (1952), nr. 10, p. 1—3).
(Automi nesemnat), L a lu p tà a d i v a p en tru P ace : Lucràrile Congresului National

pentru apàrarea Pàcii (Bucuresti, 5—7 dee. 1952) (M.O., III (1952), nr. 11—12, p. 16—21).
Salut_ din p a rte a C o n g re su lu i N a tio n a l pen tru a p à r a r e a P àcii din R.P.R., càtre
C o n g re su l p o p o a re lo r pen tru a p à r a r e a P à c ii (M .O ., IV (1953), nr. 1—3, p. 11—14).
T. N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sà : $edinta plenarà largita a Comitetului
Permanent pentru apàrarea Pàcii in tara noastrà (9 mart. 1954) (M .O ., VI (1954), nr.
I— 3, p. 103—104).
(Acelasi autor), S p ic u iri din p r e sà : Acad. P. Constantinescu-Ia$i, D esp re n ou a
e ta p à in lu p ta pen tru p a c e — din activitatea Comitetului National pentru apàrarea
Pàcii. $edinta plenarà a Comitetului National... din 4 apr. 1958. Conferita nationalà
a Miscàrii pentru pace din tara noastrà (M.O., Vili (1956), nr. 4—5, p. 271—272 ; —
X (1958), nr. 3—4, p. 299—301 ; — nr. 5—6, p. 434—438).
(Acelasi autor), S p ic u iri din p re sà : In intìmpinarea celei de a X-a aniversàri a
Miscàrii Mondiale pentru Pace. Plenara Comitetùlui National pentru apàrarea Pàcii,
din tara noastrà (10 febr. 1959). A zecea aniversare a Miscàrii mondiale pentru pace,
in $edinta làrgità a biroului Comitetului National pentru apàrarea Pàcii din tara
noastrà (12 mart. 1959). Fondul pàcii — din activitatea aeeluiasi Comitet National
pentru apàrarea Pàcii. $edinta plenarà din 13 martie 1961, a Comitetului National
pentru apàrarea Pàcii (M.O., XI (1959), nr. 1—2, p. 105—107; — nr. 3—4, p. 214—217;
— nr. 5—6, p. 379—380 ; — XIII (1961), nr. 5—6, p. 423—425).
(Acelasi autor), A cfiu n i §i in ià p tu iri din p a tria n o a strà ? i din a lte fa ri a le lum ii :
La invitatia Comitetului National pentru Apàrarea Pàcii, ne-a vizitat tara canonicul
Raymond Goor din Belgia, membru in prezidiul Consiliului Mondial al Pàcii (18—25
iul. 1973). Plenara Comitetului National pentru apàrarea Pàcii din R.S.R. (2 apr. 1974).
A XXV-a aniversare a Miscàrii nationale si mondiale pentru Pace (20 apr. 1949—20
apr. 1974), sàrbàtorità pe pian local-national (M.O., XXV (1973), nr. 7— , p. 657—658; 8
— XXVI (1974), nr. 3—4, p. 333—334).

(Acelasi autor), A cfiu n i $i in ià p tu iri din p a tria n o astrà... : $edinta plenarà a Co
mitetului National pentru apàrarea Pàcii (Burniresti, 27 ian. 1975)... (M.O., XXVII (1975),
nr. 1—2, p. 139).
b) A lte acfiu n i
(Automi nesemnat), L e g e a p en tru a p à r a r e a P àcii : Consideratii si sublinieri ge
nerale despre si din aceastà lege (M.O., II (1951), nr. 1—2, p. 15—16).
(Automi nesemnat), C o m itetu l re g io n a l pen tru a p à r a r e a P à c ii : Adunarea cetàte-
neascà de la Teatrul National din Graiova (24 iul. 1952), in cadmi càreia au fost ana-
lizate imprejuràrile in care s-a tinut sesiunea extraordinarà de la Berlin a Consiliu-
lui Mondial al Pàcii, insemnàtatea hotàririlor luate pentru apàrarea pàcii intre po-
poare si sarcinile ce revin tuturor oamenilor cinstiti de a sprijini aceastà actiune
(M.O., III (1952), nr. 8—9, p. 12—21).
(Automi nesemnat), N o i strà d a n ii in s lu jb a P àcii : Adunarea reprezentantilor Mis
càrii pentru apàrarea Pàcii din tara noastrà (Bucure$ti, 22—23 mai 1955) (M.O., VII
(1955), nr. 5—6, p. 246—253).
(Automi nesemnat), Din a c tiv ita te a C o m itetu lu i re g io n a l d e lu p tà pentru p ace,
C ra io v a (M .O., IX (1957), nr. 5—6, p. 358—359).
Pr. I. I o n e s c u , L u p ta pen tru p ace in re g iu n e a C ra io v a (M .O ., IX (1957), nr.
II— ir?, p. 801—802).
"Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p resà. P olitica ferm à de a p à r a r e a Pàîi, a
p o p o ru lu i rom np. B ise ric a O rto d o x à R om ànà a là tu ri de p o p o r in a c e a s tà n o b ilà actiu n e
(M .O ., XII (1960), nr. 9—12, p. 739—743).
Pr. Eucjen R à d u l e s c u , A d u n a re a rep rezen tan filo r M isc à rii p en tru P ace din
re g iu n e a O lten ia (M .O., XIV (1962), nr. 5— , p. 351—353).
6
A.B., S p ic u iri din p re sà : Pacea, preocuparea permanentà — mesaiul de Anul

nou, 1963, al presedintelui Consiliului de Stat... (M .O., XV (1963), nr. 1—2, p. 130).
Teodo^ N. M a n o l a c h e , Sp icu in ' din p resà. — P erm an en te a le lu p te i pentru
a p à r a r e a v ie fii : Considerente expuse de patru personalità!! ale vietii n o stre obstesti,
pe marainea temei — «Constante ale luptei pentru pace» (M.O., XXI (1969), nr. 9—10,
p. 802—804).
Pr. Dr. N. N i c o l a e s c u , P on dul de so lid a rita te in ternation a^à : Particinarea si
contributia Bisericii noastre si a sluiitorilor sài la actiunile si initiativele lu*te de
statuì nostru, precum si la cea a solidaritatii internationale (M.O., XXIV (1972), nr.
1— , p. 61—64).
2
i
II. - PE TA R lM RELIGIOS
1. Pe pian mondial
a) In c a d m i C o n ierin fei C reatin e p en tru P ace
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , C o n ferin fa C reatin a p en tru P ace de la P ra g a —4 ( 1
iun. 1958) (MO., XI (1959), nr. 1—2, p. 116—119).

A. L e f t e r, C o n ferin fa C reatin a de la P ra g a p en tru a p à r a r e a P àcii (4—5 oct.
1957) (M .O., XII (1960), nr. 7—8, p. 534—535).
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , C o n lerin ta C reatin a pentru P ace de la P ra g a ( —11 6
sept. 1960) (M.O., XII (1960), nr. 9—12, p. 765—772).

Pr. Prof. Niculae M. P o p e s c u, Ìm p rie te n ire a c re stin ilo r ìntru a p à r a r e a P à c ii
(M.O., XI (1959), nr. 3—4, p. 228—233).
Prof. N. C h i f e s c u, C o n ferin fa p an c re stin à pen tru P ace de la P ra g a : Scurt
istorie al Miscàrii pentru Pace de la Praga. Adunarea generala crestina pentru Pace
de la Praga (13—18 iul. 1961) (M .O., XIII (1961), nr. 7—9, p. 558—585).
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , $ ed in fa de la K a r lo v y -V a r y a C o n siliu lu i C o n
s u l t a t a al M isc à rii creatin e pen tru P ace de la P ra g a (15—18 mai 1963) (M.O., XV (1963),
nr. 1—2, p. 142).
...Et p a ix su r la terre. D ocum en ts de la p rem ière A sse m b lè e C h rètien n e p o u r la
P aix , P rag u e du 13 au 18 ju in 1961 : Ràspunderea crestinilor in problema Pàcii $i
hotàrirea lor ferma de a sprijini infàptuirea ei (Recenzie, de Pr. Marin M. Braniste)
(M.O., XV (1963), nr. 3—4, p. 272—274).
A. L e f t e r, C o n fe ria te aefiu n i creatin e. — L u cràrile C o m isiilo r p erm an en te
a le C o n ierin fe i C reatin e p en tru P ace de la P ra g a (11—13 febr. 1963) (M.O., XV (1963),
nr. 5—6, p. 408—410).
Pr. Gheorghe D r a g u 1 i n, B ise ric a O rto d o x à R om àn à — fa c to r im p ortan t pe
c a le a so lid a rità fii creatin e s i um ane : ...Acfiiuni in cadrul Conferinfei Crestine pentru
Pace, pe anul 1963 (M.O., XVI (1963), nr. 5—6, p. 443—445).
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , A efiu n i p en tru p a c e a le B ise ric ilo r c re stin e : A
doua Adunare mondialà crestina pentru Pace (Praga, 28 iun.—3 iul. 1964) (M.O., XVI
(1964), nr. 11—12, p. 928—934).
A. L e f t e r, R e lig iile $i p a c e a lum ii : Sesiunea de la Sofia a Comitetului Executiv
al Conferinfei Crestine pentru Pace (2—5 mart. 1965) (M.O., XVII (1965), nr. 5— , p. 6
498—499).
Al.A.B., Misc a r e a c re stin à pen tru P ace. — «C o n fe rin fa C restin à p en tru P a c e » :
Consultala pregàtitoare pentru cea de-a III-a Adunare generala crestina pentru Pace
(Burniresti, 18—24 sept. 1967) (M.O., XIX \(1967), nr. 41—12, p. 981—985).
(Acelasi autor), A tre ia A d u n are c re stin à pen tru P ace (M .O ., XX (1968), nr. 3—4,
p. 317—321).
__ Jean H e l l e r , «Cauta p a c e a $i u rm eaz-o » : (Recenzie, de P.V.I.) (M.O., XX
(1968).
Prot. Prof. Liveriu A. Vo r o n o v, C o m en taru l e x e g e tic la tex tu l b ib lic a l c e le i
d e a treia A d u n àri g e n e ra le cre stin e pen tru P ace : (Recenzie, de P.V.I.) (M.O., XX
(1968), nr. 5—6, p. 466—467).
T.N.M., B ulctin in lo rm ativ : Participarea Bisericii Ortodoxe Romàne la prima se-
siune a noului secretariat international al Conferinfei Crestine pentru Pace, ales dupà
cea de-a Ill-a Adunare generala crestina pentru Pace. Vizita unei delegaci a Bise
ricii Ortodoxe Romàne fàcutà Comitetului regional al Conferinfei Crestine pentru
Pace din R. D. Germana (MO., XX (1968), nr. 7— , p. 655). 8
f N e s t o r Vornicescu-Severineanul, Episcop-vicar, A TV-a A d u n are g e n e ra là a

C o n ierin fei C re stin e pen tru P ace (Praga, 29 sept.—3 oct. 1971) (M.O., XXIII (1971), nr.
9—10, p. 623—626).
Cezar V a s i 1i u, S e siu n e a d e la C e rn ica a C o m isie i te o lo g ic e a C o n ie rin fe i C r e s
tine pen tru P ace (27—30 mai 1975) (M.O., XXVII (1975), nr. 7—8, p. 596—598).
(Acelasi autor), V iz ita P asto ru lu i Dr. K a ro ly Toth, se c r e ta r g e n e ra i a l C o n ferin fei
C re stin e pentru P ace : Fàcutà Bisericii Ortodoxe Romàne intre 2 — mai 1974 (M.O.,
6
XXVI (1974), nr. 7—8, p. 676).

(Acelasi autor), V iz ita u n ei d e le g a t a ja p o n e z e a C o n ferin fei C restin e pen tru P ace
(24—27 sept. 1974) (M.O., XXVI (1974), nr. 11—12, p. 1022—1023).
G H ID B IB LIO G R A FIC 58 5
*
(Acelasi autor), C o n f e r i r à C reatin a pen tru P ace : Lucràrile Secretariatului inter

national (Varadoro, lingà Matanzas—Cuba, 3—10 sept. 1974). Reuniunea Comitetului
de lucru al Conferirei Crestine pentru Pace (Tananarive—Madagascar, 29 sept.—3 oct.
1974) [Idem , p. 1075—1076).
(Autorul nesemnat), De la lu c rà rile C o m isie i «A n tira sism » a C o n f e r i r e i C reatin e
pen tru P ace (A rn o ld sh ain , 2— 6 ie b ru a rie 1976) (MO., XXVIII (1976), nr. —2, p. 130— 1
134).
Cezar V a s i 1 i u, B u letin in io rm ativ : Noi delegati ai Bisericii Ortodoxe Romàne
in cadrul Conferirei Crestine pentru Pace (M.O., XXVIII (1976), nr. 7— , p. 659). 8
Pr. I. I o a n i c e s c u, P a rtic ip a re a P rea S fin fitu lu i E p isc o p -v ic a r, N e sto r S e v e

ri n ean u l la lu c rà rile C o m isie i in tern ai io n aie a C on fer in tei C reatin e p en tru P ace (K iev ,
10— 14 octom brie 1976) (MO., XXVIII (1976), nr. 9—10, p. 827—828).
t N e s t o r Vornicescu-Severineanul, P en tru P ace : Cuvintul rostit cu prilejul
deschiderii lucràrilor intrunirii Secretariatului international al Conferirei Crestine
pentru Pace (Bucuresti, 16—19 iunie 1977) (M.O., XXIX (1977), nr. 7—9, p. 535—538).
(Autorul nesemnat), P a rtic ip a re a P rea S fin fitu lu i E p isc o p -v ic a r N e sto r S e v e rin e a n u l
la lu cràrile se siu n ii u n ei su b c o m isii a C o n f e r i r e i C reatin e p en tru P ace , la E sp oo , in
F in lan d a (1—3 sept. 1977) (M.O., XXIX (1977), nr. 10—12, p. 834—835).
Vezi si : — B ise ric a (Bisericile Ortodoxe Autocefale...)
b) In c a d ru l C o n siliu lu i E cum enic a l B ise ric ilo r
Pr. Prof. Liviu S t a n , S u b s te a g u l P àcii : Pacea si libertatea in perspectiva
ecumenica... (M.O., XIV (1962), nr. 5— , p. 284—286).
6
Pr. Prof. Corneliu S i r b u, E cu m en ism u l si p ro b lem ele lu m ii co n tem p o ran e : Pacea

in ecumenism — pacea si _dreptatea ; pacea si dezarmarea ; pacea si libertatea ;
coexistenta pasnicà (M.O., XVI (1964), nr. 1—2, p. 4—13).
Arhiereul N e s t o r , B u letin in fo rm ativ : Atitudini crestine fafà de problemele
contemporane in pragul Anului Nou, 1972 — exprimate prin secretami general al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Eugèn C. Blake (M.O., XXIII (1971), nr. 11—12,
p. 907—908).
(Acelasi autor), M i$ carea E cu m en icà : ...Femeile si Pacea (M.O., XXIII (1971), nr.
11— 12, p. 905—906).
Pr. Marin N e a m t u, M i$ carea E cu m en icà : Bisericile din S.U.A. cer incetarea
razboiului din Vietnam (M.O., XXIV (1972), nr. 1—2, p. 134—135).
c) In c a d ru l C o n f e r ir e i B isericilo r E u rop en e
A. L e f t e r, B ise ric a din D an em arca : A Il-a Conferintà a Bisericilor Europene
(Nyborg, 3—8 oct. 1960) (M.O., XIII (1961), nr. 5—6, p. 376).
(Acelasi autor), C o m e r inf e $/ acfiu n i creatin e. — C o n f e r i r à B ise ric ilo r E u ropen e :
Sedinta Prezidiului si a Comitetului consultativ al Conferintei Bisericilor Europene
(Geneva, 31 ian.—2 febr. 1963) (M.O., XV (1963), nr. 5—6, p. 407—408).
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , M i$carea E c u m e n ic à : Sesiunea a IV-a de la Ny
borg a Conferintei Bisericilor Europene (oct. 1964) (M.O., XVII (1965), nr. 1—2 p.
107—110).
I.B., C o n ferin fa B ise ric ilo r E u ro p en e : «Ajutorul interbisericesc» in Europa — dis-
cutat de Comisia alcàtuità in cadrul Conferintei Bisericilor Europene (M.O., XIX (1967),
nr. 5— , p. 478).
6
A. L e f t e r, C o n ferin fa B ise ric ilo r E u ropen e : Sesiunea Prezidiului Conferintei

Bisericilor Europene (Bucuresti, 5—'ll mart. 1967) [Idem , p. 479).
T.N.M. si Diac. A. L e t t e r , B uletin in io rm ativ : Lucràrile sesiunii Prezidiului si
Comitetului Consultativ al Conferintei Bisericilor Europene (Bucuresti, 5—lOârt. 1967)
$edinta grupei a Il-a — «Servirea» — a Conferintei Bisericilor Europene (14—17 febr.
1969). Lucràrile sesiunii anuale a Prezidiului si Comitetului consultativ al Conferin
tei Bisericilor Europene (El Escoriai—Madrid, 2 mai 1969). $edinta Comitetului grupei
a Il-a de lucru a Conferintei Bisericilor Europene (Coventry—Anglia) (M.O., XIX
(1967), nr. 5—6, p. 480—481 ; — XXI (1969), nr. 1—2, p. 136; — nr. 7—8, p. 629—631).
Pr. M. N e a m t u, O rg a n iz a fii cre stin e : Noi eforturi de colaborare a unor orga-
nizatii bisericesti europene — intre reprezentantii Conferintei Bisericilor Europene si
cei ai Conferintei Crestine pentru Pace (29 febr. 1972) (M .O ., XXIV (1972), nr. 5— , 6
p. 474).
Pr. $t.C.A., O rg a n iz a fii b iserice§ ti : Sesiunea Prezidiului Conferintei Bisericilor

Europene (Siofok—Ungaria, 7—9 mai 1973). Seminarul «Consolidarea päcii in Europa —
contributia specifica a Bisericilor» (Engelberg—Elvetia, 28 mai—1 iunie 1973). Sesiu
nea anualä de lucru a Prezidiului, a Comitetului consultativ $i a Comitetului financiar
ale Conferintei Bisericilor Europene (Bad Soden—R.F.G., 14—20 oct. 1973) (M.O., XXV
(1973), nr. 5— , p. 546 ; — nr. 9—10, p. 872—873).
6
Cezar V a s i 1 i u, S e siu n e a de lu cru a C o m isie i p re g à tito a re pen tru A d u n a ie a

g e n e ra la N y b o rg V II (Bucure$ti, 24—28 ian. 1974) (M.O., XXVI (1974), nr. 1—2, p.
149—151).
(Acela$i autor), R e la fii ecu m en ice ale B ise ric ii O rto d o x e R om àne : Reuniunea Co
mitetului de program pentru pregàtirea celei de-a VlI-a Adunàri generale a Confe
rintei Bisericilor Europene (Engelberg—Elvetia, 20—21 febr. 1974). Reuniunea Prezi
diului Conferintei Bisericilor Europene (Grecia, 24—31 mart. 1974) (M.O., XXVI (1974),
nr. 3 - 4, p. 336- 337).
(Autorul nesemnat), C o n lerin fa B ise ricilo r E u ro p en e : A VlI-a Adunare generala
a Conferintei Bisericilor Europene («Nyborg VII») (Engelberg—Elvetia, 16—23 sept.
1974) (M.O., XXVI (1974), nr. 9—10, p. 912).
Cezar V a s i 1i ut C o n le rin fa B ise ric ilo r E u ro p en e : Lucràrile Prezidiului §i Co
mitetului Consultativ (16—21 apr. 1975) (M.O., XXVII (1975), nr. 3—4, p. 303—304).
Vezi $i : — B ise ric a (Bisericile Ortodoxe Autocefale... ; — Biserica Romano-Ca-
tolicà...).
4
d) in c a d m i co n ierin fe lo r §i ìn tru n irilo r in te rre lig io a se
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa : Bisericile de tóate confesiunile §i
organizatiile religioase cer interzicerea experientelor cu arma nuclearà. «Organizatiile
religioase $i Pacea». Rolul organizatiilor religioase in Mi?carea pentru Pace a germa-
nilor $i manifestarea atomista a unor teologi (M.O., IX (1957), nr. 7— , p. 531—534; — 8
XI (1959), nr. 3—4, p. 218—219 ; — nr. 5—6, p. 378—379).

(Acela$i autor), A cfiu n i §i ìn tàp tu iri din p a tria n o a strà §i din a lte fari a le lum ii :
...A Il-a Confermi mondialà pentru pace, a religiilor (Louvain—Belgia, aug. 1974)...
(M.O., XXVI (1974), nr; 9—10, p. 881).
2. Pe pian confesional — locai

a) in B ise ric ile O rto d o x e
(Autorul nesemnat), B ise ric ile O rto d o x e §i p a c e a lum ii (M .O ., II (1951), nr. * , p.
6
17—21).
(Autorul nesemnat), Un n ou a p e l cre§tin pen tru P ace ; Semnat de intiistàtàtorii
Bisericilor Ortodoxe (Moscova, iul. 1951), nr. —9, p. 12—14).
8
(Autorul nesemnat), C o n le rin fa pentru P ace a tu tu ror B ise ricilo r §i co m u n itàfilo r

re lig io a se din U .R .S.S. (mai 1952) (M.O., III (1952), nr. , p. 1—5).
6
(Autorul nesemnat), Me sa g iile P àcii : Incredintàrile date de Biserica Ortodoxà Rusa,

Consiliului Mondial al Pàcii, in legatura cu Congresul popoarelor, programat la Viena
(5 dee. 1952) (M.O., III (1952), nr. 7, p. 7).
t I o s i f , Episcopul Rimnicului $i Arge$ului, A firm àri in tero rto d o x e in u ltim ii
zece ani : ...In lupta pentru pace (M.O., VI (1954), nr. 7— , p. 296). 8
Pr. Prof. Liviu S t a n, P a c e a , u n itate a ecu m en ica a B ise ric ii : Pozifia Bisericii
fata de pace (M.O., Vili (4956), nr. 1—3, p. 5—9).
Pr. Prof. Niculae M. P o p e s c u, B ise ric a O rto d o x à R u sa : Glasul capeteniilor
Bisericilor Ortodoxe pentru apàrarea Pàcii (M.O., X (1958), nr. 11—12, p. 788—789).
Arhiereul N e s t o r , B u letin in fo rm ativ : Atitudini creatine .fata de problemele
contemporane, in preajma Anului Nou, 1972 — exprimate prin patriarhul ecumenic
Atenagora (M.O., XXIII (1971), nr. 11—12, p. 907—908).
Vezi $i : — B ise ric a (Bisericile Ortodoxe Autocefale...) ; — in c a d m i C o n siliu lu i
M o n d ial a l P à c ii ; — in c a d m i C o n ferin fei C reatin e pen tru P ac e ; —
in c a d m i C o n ferin fei B ise ric ilo r E u ro p en e ; — D ialo g ecum en ic... ;
— Ecum enism ...
GHID BIBLIOGRAFIG 587
%
b) In B ise ric a O rto d o x à R om àn a

— A titu din e §i actiu n i p ro p rii :
P ro testu l I. P. S. P atriarh Ju stin ia n Im p o triv a a tro c ità liio r am e rican e din C o ie e a .
C o n siliu lu i d e S e c u rita te a l O rg a n iz a fie i N afiu n ilo r U nite (M .O ., I (1950), nr. 2, p. 1—2).
(Automi nesemnat), P en tru p ace. — A d eziu n ea p reo tu lu i G rig o rie C h irità din Rim -
nicul V à lc ii, In sp e c to ra l e p a rh ia l p en tru re g iu n e a V à lc e a §i A rge$, in n um ele p reo filo r
ortodoc$i din a c e a stà ep arh ie (M .O ., II (1951), nr. , p. 22—23).
6
(Automi nesemnat), Un nou a p e l cre$tin pen tru P ace ; Semnat de patriarhul Ju s

tinian, cu prilejul vizitei facute Bisericii Ortodoxe Ruse intre 15—30 iulie 1951 (M .O.,
II (1951), nr. 8—9, p. 12—14).
(Autorul nesemnat), C u v in t de p ro test al B isericii O rto d o x e R om àne im p o triv a
to lo sirii arm ei b a c te rio lo g ic e (MO., Ill (1952), nr. 4—5, p. 4—5).
P a sto ra la Si. Sin od p en tru P ace (M .O., III (1952), nr. 7, p. 1— ). 6
(Autorul nesemnat), L u p ta pen tru P ace. — De la C o m itetu l de lu p tà pen tru P ace

de pe lin g à C e n im i E p arh ial : Al Episcopiei Rimnicului si Argesului (Idem , p. 31—34).
(Autorul nesemnat), C o n sia tu irile p reo fe§ ti privin d lu p ta p en tru P ace : In pro-
topopiatele Episcopiei Rimnicului $i Argesului (M.O., III (1952), nr. 10, p. 21—23).
(Autorul nesemnat), C o m itetu l de lu p tà pen tru p a c e de la S tin ta E p isco p ie : A
Rimnicului $i Argesului (M.O., III (1952), nr. 11—42, p. 38—39).
(Autorul nesemnat), De la C o n terin fa ra io n a là a C o m itetelo r de lu p tà pen tru p ace
din R. V à lc e a (Idem , p. 39).
(Autorul nesemnat), C o n f e r i t a re g io n a là de lu p tà p en tru p a c e (Ritenti, 2 nov.
1952) (Idem , p. 39—40).
(Autorul nesemnat), L u p ta pen tru P ace. — De la C o n terin fa p ro to p o p e a sc à T urnu
M àg u re le (Idem , p. 40).
(Autorul nesemnat), L u p ta pen tru P ace. — D are de se a m à : De la preotimea Epar-
hiei Rimnicului $i Argesului in perioada conferintelor si congresului Comitetelor de
luptà pentru Pace din tara (M.O., IV (1953), nr. 1—3, p. 29—35).
(Autorul nesemnat), De la C o m itetu l d e lu p tà pen tru P ac e d e la S iin ta E p isco p ie :
A Rimnicului $i Argesului (M.O., IV (1953), nr. 4, p. 35—36).
(Autorul nesemnat), P reo tim ea din E p arh ie in lu p ta p en tru P ac e (Idem , p. 36—38).
(Autorul nesemnat), E p isc o p io R im n icu lu i §i A rg e su lu i. — P en tru p a c e §i pri-
eten ie : Conferintà, cu acest subiect, tenuta in sala de festivitàti a Episcopiei ( 6 aug.
1953) (M.O., IV (1953), nr. 7—10, p. 36—37).
t J u s t i n i a n , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne, P ild e s i in d em n u ri in lu p ta
pen tru p ace : (Recenzie, de Pr. Const. Brinzei) (M.O., VI (1954), nr. 1—3, p. 109—110).
(Autorul nesemnat), C in ci an i de lu p tà pentru p a c e : Actiunile Bisericii Ortodoxe
Romàne in acest ràstimp (M .O ., VI (1954), nr. 4— , p. 132—133).6
Prof. Iustin Mo i s e s c i u , B ise ric a O rto d o x à R om àn à in s lu jb a p à c ii (1944—1954)

(M.O., VI (1954), nr. 7—8, p. 306—334).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sà : Ierarhia superioarà $i preotii Bi
sericii Ortodoxe Romàne protesteazà impotriva reinvierii militarismului german si
sprijinà hotàririle Conferintei de la Moscova (M.O., VII (1955), nr. 1—2, p. 98—101).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sà. — «S in tem h o tà rifi s à ducem la
b iru in fà ste a g u l p àc ii» : Mesajul slujitorilor si credincio§ilor Bisericii noastre, exprimat
prin Prea Fericitul Patriarh Iustin (atunci in calitate de Mitropolit al Moldovei $i Su-
cevei), la sesiunea a doua a celei de-a «Ill-a legislafii a Marii Adunàri Nafionale (M.O.,
X (1958), nr. 1—2, p. 109—110).
Mircea P à c u r a r i u , B ise ric a O rto d o x à R om ànà d u p à 23 A u g u st 1 9 4 4 : Bise
rica in slujba pàcii (M.O., XXI (1969), nr. 7—8, p. 539).
Cezar V a s i 1i u, B ise ric a O rto d o x à R om àn à : Vizita in Biserica Ortodoxà Romànà
a Pastorului Karoly Toth, secretar generai al Conferintei Creatine pentru Pace (14—18
apr. 1972) (M.O., XXIV (1972), nr. 7—8, p. 643).
t T e o c t i s t , Arhiepiscop ?i Mitropolit, D ezar m area, ch ezà§ie a u n ei lum i m ai
d rep te si m ai bune (M .O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 800—802).
Vezi si : — tri c a d m i C o n siliu lu i M o n d ial a l P àcii : — tn c a d m i C o m itetu lu i
(C o n g re su lu i) N a tio n a l pen tru a p à r a r e a P àcii ; — in c a d m i C o n fe
rin tei C reatin e pen tru P ac e ; — in c a d m i C o n ferin tei B ise ric ilo r Euro-
pene ; — D ia lo g ecum enic... ; — Ecum enism ... ; — R e lafii intercre$-
tine... ; — R e la fii in ter-o rto d oxe...
/
— fm p reu n a cu c e le la lte cu lte din fa ra ;

M e sa ju l C u ltelo r din R.P.R. catre C o n g re su l p o p o a re io r pen tru a p a r a r e a P acii
(M .O ., IV (1953), nr. 1—3, p. 14—15).
(Autorul nesemnat), L u p ta pen tru p a c e . — C o n sfa tu ire in te rco n fe sio n ala : In fosta
regiune Pite§ti (22 apr. 1953) (M.O.# IV (1953), nr. 5— , p. 57—59).6
Pr. Em. N e d e l e s c u , L u p ta pen tru p ace. — C o n sfatu iri a sp e c te ; Consfa-

tuirea reprezentanjilor Cultelor din fosta regiune Pite$ti { 8dec. 1954). Consfatuirea
de pace din ora$ul Rimnicu Vilcea (17 dec. 1954)*- Aspecte insemnate ale luptei pentru
pace, inregistrate in luna decembrie 1954, la conferintele protopope$ti de orientare
(M .O., VII (1955), nr. 1—2, p. 62—66).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa : Protestul poporului rom£n §i al
reprezentanfilor Bisericilor $i cultelor religioase din R.P.R. impotriva agresiunii din
Egipt. Ecouri de la Conferinta interconfesionala din Craiova, tinuta in intimpinarea
celei de-a X-a aniversari a Mi$carii mondiale pentru Pace (M .O., VIII (1956), nr. 10—12,
p. 730—731 ; — XI ,(1959), nr. 3—4, p. 217—218).
Pr. Emil N e d e l e s c u , C o n ferin ta in te rc o n fe sio n a la din reg iu n ea P ite $ ti: Co-
memorarea a zece ani de la inceputul Mi$carii mondiale de lupta pentru Pace (24 mart..
1959) (M .O ., XI (1959), nr. 5—6, p. 336—339).
c) in B ise ric a R o m an o -C ato lica
T.N.M., B uletin in io rm ativ : Asociafia «Pacem in terris», mi?care mondiala de ac-
tiune pentru pace — prima sa adunare generala (Paris, 10 febr. 1967) (M.O'., XIX (1967).
nr. 3—4, p. 318).
Pr. Prof. Liviu S t a n L Su b ste a g u l P a c i i ; ...Pacea $i unele rataciri apusene. Ori-
zonturi $i convingeri noi (M.O., XIV (1962), nr. 5— , p. 286—290).
6
Diac. Prof. O. B u c e v s c h i , A cfiu n i pen tru p a c e ale B ise ricilo r creatin e

...Congresul catolic de la Berlin in sprijinul Pacii (17—18 nov. 1964) (M.O., XVI (1964),
nr. 11—12, p. 934—935).
Arhiereul N e s t o r , B uletin in io rm ativ : Arhiepiscopul romano-catolic Helder Ca
mara $i problema t&rilor subdezvoltate — manifestare $i opinie in cadrul reuniunii
Institutului international pentru Pace de la Stockholm. Atitudini creatine fata de pro-
blemele contemporane, in pragul Anului Nou, 1972 — exprimate prin papa Paul al
Vl-lea (M .O ., XXIII (1971), nr. 11-42, p. 906—907, 907—908).
Vezi $ i: — B ise ric a (Biserica Romano-Catolica...) j — D ialog e c u m e n ic ... ; — E cu
m enism ...
d) In B ise rica P ro te stan tà
(Autorul nesemnat), C re a tin a in fa fa arm elo r ato m ice : Atitudinea adoptatà de
culle protestante din Anglia sau din Germania Federala, fata de ármele nucleare $i
primejdia dezlàntuirii unui ràzboi atomic (M.O., XI (1959), nr. 9—12, p. 697—701).
Vezi §i : — B ise ric a (Biserica Protestantà...)
e) in B ise ric a A n g lic a n a
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa : O actiune intreprinsà de decanul
de Canterbury, Hewlett Johnson, impotriva inarmàrii Germaniei occidentale (M .O.,
VII (1955), nr. 1—2, p. 102—103)-
(Autorul nesemnat), C re a tin a in fa fa a rm e lo r ato m ice : Atitudinea Bisericii Angli
cane fata de ármele nucleare $i primejdia dezlàntuirii unui ràzboi atomic (M.O., XI
(1959), nr. 9—42, p. 697—701).
Vezi $i : — B ise ric a (Biserica Anglicanà...)
PALEOGRAFIE
— P a le o g ra fie ro m à n e a sc à
R. P a v a , C rip to g ra m a din P sa ltire a $ c h e ia n à : (Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O.,
XII (1960), nr. 3—4, p. 253).
Emil V i r t o s u , P a le o g ra fia rorn an o-ch irilicà (Bue. 1968): (Notà bibliograficà,
de $t. Andreescu) (M.O., XX (1968), nr. 7—8, p. 677).
Vezi $i : — A rte g r a iic e (Alfabet $i scriere)
PANIORNAMENTICÀ
(m eçteçu g la îm p o d o b irea p îin ii)
Pr. D. B u z a t u, P an io rn am en tica : Despre meçteçugul de a împodobi pîinea —
o îndeletnicire secularâ, care s-a transmis évoluât çi se îmbogâteçte în timp (M.O.,
XV (1963), nr. 7—8, p. 568—578).
PAPIROLOGIE
(c a $tiintà)
Pr. Sabin V e r z a n, Im p o rtatila m an u scrise lo r d e p a p iru s pen tru stu d iu l Evan-
g h e lie i d u p a l o a n : Dezvoltarea papirologie! ca $tiintà (M.O., XII (1960), nr. 7— , p. 8
412—426).
PASTORALE
Pr. Prof. Petru R e z u §, T em eiu ri de p a sto ra tie o rto d o x a (M .O ., XI (1959), nr.
3—4, p. 153—156).
Pr. Prof. Dr. Grigorie M a r c u, O rien tàri e x e g e tic e de in te re s p a sto ra l (M .O.,
XVI (1964), nr. 9—10, p. 687—696).
Pr. Prof. Petru Re z u § , E x p e rie n fà ?i m àie strie p a s to r a là (M .O., XVIII (1966),
nr. 1—2, p. 3— ). 8
Pr. Ilie D. B r à t a n , T a c tu l p a sto ra l (M .O., XXVI (1974), nr. 3—4, p. 300—308).

Vezi §i : — le ra rh ia b ise ric e a sc à ...
PAVLICIANISM
Gheorghe U r s u, M iç c a re a p a v lic ia n à in lum ina un or c e r c e tà r i noi (M.O., XVI
(1964), nr. 5—6, p. 476—492).
PÄCATUL
(in c o n c e p fia m o ralà creatin a)
I. — PÄC ATUL STRAMOÇESC
Pr. Sebastian C h i e a, in à lfa r e a §i c à d e re a prim u lu i om : Adam, omul perfect.

1
Vointa $i libertatea. Limbajul. Intiia femeie. Menirea primilor oameni. Desàvirîrea

lui Adam sub har. Paradisul. Porunca lui Dumnezeu. Ispita $i càderea. Citeva cuvinte
ale Sf. Scripturi despre diavolul : numirile diavolului ; izgonirea din Paradis. Diavolul
in proverbe $i maxime (M.O., X, (1958), nr. 3—4, p. 203—210).
(Acela§i autor), D upà p à c a tu l c e l d in tii §i d u p à c e a d in tii m oarte. Èva. Intiiul
pàcat pe pàmint (M.O., X (1958), nr. 5— , p. 395—396).
6
II. - PACATE M ORAL-PERSONALE
1. Làcomia
Sfintul V a s i 1e cel Mare, O m ilia la cu v in tele E v a n g h e lie i d u p à L u ca : « S tri -
c a -v o i ¡U n itele m ele §i m ai m ari le v o i zidi» $i d e sp re làco m ie : (Trad. rom., de Pr. D.
Fecioru) (M.O., XXVI (1974), nr. 11—12, p. 965—972).
2. Invidia
Sfintul V a s i 1 e cel Mare, O m ilia d e sp re i n v i d i : (Trad. rom., de Pr. D. Fecioru)
(M.O., XXVII (1975), nr. 5—6, p. 409—415).
III. — PA C A TE MORAL-SOCIALE
— Minia —
Sfintul V a s i 1e cel Mare, O m ilie im p o tiiv a m in iei {Trad. rom., de Pr. D.
Fecioru) (M.O., XXVII (1975), nr. 7—8, p. 547—553).
PEDAGOGIE
(e d u c afie + in v à {à m in t )
(voi. Ili—IV) : (Recenzie, de Victoria Popovici)
«Din isto ria P e d a g o g ie i rom àn e§ti»
(MO., XX (1968), nr. 3—4, p. 335—341 ; — XXI (1969), nr. 7—8, p. 646—649).
A. M a n o l a c h e , Gh. T. D u m i t r e s c u . . „ G in d ire a p e d a g o g ic a a g e n e ra tic i
de la 1848: (Recenzie, de Victoria Popovici) (M.O., XXI (1969), nr. 3—4, p. 324—327).
Vezi $i : — tn v àtàm ìn t...
POCÀINTÀ
1. In conceppa patristica
Si.V a s i 1 e cel Mare, In v à fà tu riie m o rale : Invàtàtura I — Despre pocàintà §i
despre timpul potrivit pentru pocàintà ? despre inspirile pocàintei $i despre roadele
ei (Prezentare $i traducere, de Pr. Prof. Nic. Petrescu) (M.O., XXIX (1977), nr. 1—3,
p. 158—160).
2. In invàtàtura creatina romàneascà
C. B a r b u , Din v e c h ile n o astre m an u scrise . — S ta re fu l V a siie de la P o ian a
M àru lu i : «Ìn ch ip u ire cum s a c a d e ... s a ne In d rep tàm prin p o cà in tà.. .» : Transcrierea
manuscrisului (M.O., XXVIII (1976), nr. 3—4, p. 229—240).
Vezi $i : — T ain e le Stin te (Taina Màrturisirii...)
POMELNICELE BISERICE§TI
(su rse d e in io rm are isto ric à )
t
I. — D IN M U N TEN IA
«
A. S a c e r d o f e a n u , P om eln icul m in àstirii Ie z e ru l : Considerata introductive.

Pomelnicul minàstirii Iezerul (sec. XVIII—XIX). Insemnarea lui Chiriac Rimniceanu
(M.O., XIV (1962), nr. 7—9, p. 527—544).
II. - DIN OLTENIA
1. Din Craiova
Pr. D. B à 1 a § a, P om eln icu l b ise ric ii Si. Ion -H era din C ra io v a sc ris de F io re a
D a sc à lu l din D ràgoe§ti : Scris intre anii 1808—1826 (M.O., IX (1957), nr. 9—10, p.
676—682).
2. Din Rimnicu Vìlcea
Al. B à i n t e s c u, M a n u sc rise e c le sia stic e la R im n icu V ilc e a : Considerati! ge
1
nerale despre rostul $i rolul pomelnicelor de cronici succinte, in pàstrarea sau intre-
tinerea con$tiintei nationale in trecutul tàirii noastre. Prezentarea lor (M.O., XXIV
(1972), nr. 3—4, p. 228—237).
Pr. D. B à 1a ? a, In c à d o u à p om eln ice in ed ite a le b ise ric ii Si. G h eo rgh e din
R im nicu V ilc e a (M .O., XXV (1973), nr. 7— , p. 616—624).
8
(Acela$i autor), D ouà p om eln ice ale sch itu lu i C e tà tu ia din R im n icu -V ilcii (M .O .,
XIX (1967), nr. 3—4, p. 261—268).
3. Din Piteli
Pr. Marin M. B r a n i § t e î Pr. Ilie Diaconescu, P isan ii, in se m n àri $i m an u scrise
din v e c h ile b ise ric i a le o ra ?u lu i P i t e l i : ...Manuscrise cu pomelnice (M.O., XXIII (1971),
nr. 1—2, p. 61—65 ; — nr. 3—4, p. 257—262 ; — nr. 5—6, p. 399—405 ; — nr. 7 — , 8
p. 563—572).
4. Din alte localitàti ale Olteniei
Victor B r à t u l e s c u , P isan ii, p om eln ice ?i in se m n àri din m in à stire a S à rà c i-
n e$ ti-V ilcea : ...Pomelnice (M.O., VII (1955), nr. 1—2, p. 84—95).
Pr. D. B à l a $ a , P om eln icu l Si. M in à stiri D intr-un lem n (M .O ., VII/1 (1956), nr.
4—5, p. 260—269).
GHID BIBLIOGRAFIG 591
Pr. Emil N e d e l e s c u , P om eln icu l siin te i m ìn àstiri V a le n i-A rge§ (M .O., IX

(1957), nr. 11—12, p. 831—844).
Aurelian S a c e r d o t e a n u , P om eln icu l m in ästirii G o v o ra (M .O., XIII (1961),
nr. 10—12, p. 789—823).
(Acela$i autor), P om eln icu l b ise ric ii din sa tu l C oste§ti, raio n u l H o rezu (M .O ., XVI
(1964), nr. 3—4, p. 238—256).
Pr. Gabriel C o c o r a, Un m a n u sc ris a l lu i D ionisie E c le s ia r h u l: Pomelnicul bi
sericii din Zävideni-Vilcea (pomelnic ctitoresc proscomidialnic, din 1815, mai, scris
8
de Dionisie Eclesiarhul) (M.O., XVII (1965), nr. 1—2, p. 54—59).

A. S a c e r d o t e a n u . P om eln icu l b ise ric ii din sa tu l T om ?an i, raio n u l H o r e z u :
Scris in anul 1731 {Idem , p. 65—71).
Pr. I. I o n e s c u, P o m eln icu l b ise ric ii R e ce a de S u s din raio n u l H orezu (M .O.,
XIX (1967), nr. 3—4, p. 268—270).
Aurelian S a c e r d o t e a n u , P om eln icu l sch itu lu i P ietren i (M .O ., XXIV (1972),
nr. 1— , p. 105—113).
2
5. Pentru alte exemplare

w
Vezi $i : — L o c a r m i d e cult... ; — M ìn à stiri §i schituri... ; — M on um en te isto rice ,

de a rtä §i n atu rale...
POMENIREA MORTILOR
Pr. Prof. Ene B r a n i § t e, Z ilele p en tru p om en irea g e n e ra la a m orfilor, din
c u rsu l an u lu i b ise ric e sc o rto d o x : Cultul morfilor in generai (in religiile pàgine). Cultul
morfilor in Vechiul Testament. Cultul morfilor in antichitatea creatina. Zilele pentru
pomenirea generala a morfilor in cursul anului bisericesc ortodox (M .O ., XV (1963),
nr. 7— , p. 536—545).
8
Pr. T. P o p e s c u-Urlueni, O rig in e a M o litv e i pen tru m orti de la P ro scom id ie

(M .O., XVI (1964), nr. 1—2, p. 18—23).
POPOARE ALE LUMII VECHI §1 NOI

A. — «ISTORIA OMENIRII» (privire generala)
Teodor N. M a n o l a c h e , A cfiu n i §i ìn ià p tu iri din p a tria n o a strà din alte
fari a le lum ii : ...«Istoria omenirii», publicatà la Paris sub egida UNESCO, prin care
se prezintà aportul fiecàrei epoci, fiecàrei regiuni $i fiecàrui popor la dezvoltarea
Stiinfificà §i culturalà a omenirii (M .O ., XXVII (1975), nr. 1—2, p. 142—143).
B. — ISRAELITI
T.N.M., O b iceiu ri $i c re d ia te ale co lo n i?tilo r sem iti in E g ip tu l an tic (M .O., XIX
(1967), nr. 7—8, p. 617—618).
A. A. Bol$acov-G h i m p u, B ib lia e ste con firm atà de d a te le n oi ale a rh e o lo g ie i
§i isto rie i O rien tu lu i A p ro p ia t : Patriarhii $i judecàtorii — privire generala. Bazele
cronologiei Canaanului. Originea triburilor semite. Migrarea familiei lui Avraam. Mi-
grarea $i ie$irea evreilor in Egipt. Cucerirea Canaanului. Epoca judecàtorilor. Epoca
ocupafiei hicso$ilor. Epoca dominafiei egiptene. Epoca luptelor cu filistenii (M.O.,
XXIV (1972), nr. 3—4, p. 349, 352—373).
Sabatino M o s c a t i , V e c h ile c iv iliz a tii s e m it e : O istorie a popoarelor se
mite — a Israelului'fRecenzie, de Haralambie Stoica) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12,
p. 953).
C. — EGIPTENII
A. L e f t e r, B uletin in fo rm ativ : Sàpàturile arheologice, din regiunea Deltei Ni-
lului, care «atestà robia egipteana asupra fiilor lui Israel» (M.O., XIX (1967), nr. 5— , 6
p. 479—480).
A. A. Bol$acov-G h i m p u, B ib lia e ste con firm atà d e d a te le noi a le a rh e o lo g ie i
? i isto rie i O rien tu lu i A p ro p iat : ...Precizàri asupra cronologiei Egiptului... (M.O., XXIV
(1972), nr. 3—4, p. 349—351).
D. — MESOPOTAMIENII (Asiro-babilonienii)
A. A. Bol$acov-G h i m p u, B ib lia e ste co n iirm atà de d a te le noi a le arh eolo-
g ie i §i isto rie i O rien tu lu i A p ro p iat : ...Precizàri asupra cronologiei Mesopotamiei... (M .O .,
XX-IV (1972), nr. 3—4, p. 351—352).
«G ìn d ire a a siro -b a b ilo n ia n à in te x te » : Aspecte esentale ale spiritualitàtii asiro-
babiloniene (Recenzie, de Pr. Prof. N. Neaga) (M.O., XXVII (1975), nr. 9—10, p.
784—785).
Sabatino M o s c a t i , V ech ile c iv iliz a lii se m ite : O istorie a popoarelor semite —
a Mesopotamiei (Recenzie, de Haralambie Stoica) (M.O., XXVII <(1975), nr. 11—12,
p. 952).
E. — SIRIENII
Sabatino M o s c a t i , V ech ile c iv iliz a lii s e m it e : O istorie a popoarelor semite
— a Siriei (Recenzie, de Haralambie Stoica) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 952
—953).
F. — ARABII
Sabatino M o s c a t i , V ech ile c iv iliz a lii s e m it e : O istorie a popoarelor semite
— a Arabiei (Recenzie, de Haralambie Stoica) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 953
_954).
G. — ETIOPIENII
Sabatino M o s c a t i , V e ch ile c iv iliz a lii s e m it e : O istorie a popoarelor semite
— a Etiopiei (Recenzie, de Haralambie Stoica) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—*12, p. 954).
H. — NABATEENII
Pr. Atanasie N e g o i t à, M ed iu l in ca re a ap àru t N o u l A $ezàm int. C u ltu ra na-
b ateen ilo r in lum in a u ltim elor sà p à tu ri a rh e o lo g ic e : Poporul nabateean — originea,
istoria, religia $i obiceiurile (MO., XII (1960), nr. 9—12, p. 561—575).
I. — ETRUSCII (din Italia antica)
Raymond B l o c h , E tru scii : (Nota bibliografica, de O. Popesou) (M.O., XIX (1967),
nr. 3—4, p. 323).
J. — TRACII
Iosif Constantin D r à g a n , N o i tra c ii (voi. I): Spatiul de formare, arta $i me$-
te$ugul, limba $i religia tracilor, regatele $i imperiile afirmate in spatiul tracie (Re
cenzie. de N. Tudor) (M.O., XXIX (1977), nr. 10—12, p. 887).
(Continuare in M.O. nr. 9—10/1983).
Pr. ALEX.-ARMAND MUNTEANU
S'erbarea d e siîrçit d e an ç c o ia r la S e m in a m i te o lo g ie din C ra io v a , 25 iun ie
1983, de* Arhid. A. Buzera • ........................................ „ . 546
Din cro n ica M itro p o lie i O lte n ie ï çi a S iin te i A rh ie p isc o p ii a C r a io v e i — 1 ¡an u a-
rie —30 a p rilie 1983 (R e d a c tia ).................................... .... . . . • . 549
B. A R H IE P ISC O P IA C R A IO V E I
• 4
T ra d itio n a la re c e p fie d e P a ç t i .l a C en tru l e p a rh ia l a l M itro p o lie i O lten iei —

9 m ai J9 8 3 , de Gh. Radulescu ................................................................. 553
C o n ier in fele de o rie n ta re a le e ie ru llìi din lu n a m ar tie 1983, de Victor P. Grifoni ^555
C o n ie rin fe le a d m in istra tiv e a le mc le ru lu i 'din lu n a a p rilie 1983, de Gheorghe W
Rädulescu . * ................................ * .
...................................... 557
C o n ierin \ele de o rie n tare a le 'c le r u lu i din lu n a m ai 1983; de Pr. Ion Doran . . 559
S â rb â to rire a b ram u lu i la S fìn ta M an astire L aìn ici-L o cu re le , ju d e fu l G o rj —
6 a u g u st .1983, de Victor P. G r i f o n i ......................................................... 561
S lu jb ä a rh ie re a sc à la b ise ric a din P a ro h ià Runcu, ju d e fu l G o r j — 7 a u g u st 1983,
de Victor P. G r i f o n i ............................................................................... 563
S â rb â to rire a h ram u lu i la S iîn ta M â n â stire T ism an a, G o r j — 15 a u g u st 1983, de
Victor P. Grifoni . . . - . . .' ................................................... 505
. ADORMITI IN DQMNtJL
Pr. P etre D u m itrescu , de Pr. 'Ion Doran 509
»
• %
C. E P ISC O P I A R lM N IC U W I $/ A R G B Ç U LU i
•
— «
ADORMITI ÎN DOMNUL •_ *
Pf. G h eo rgh e A b ab ii, de Pr. Aurei Popescu . .' . . ‘.......................................570
Pr. fon Io rd àch e sçu , de Pr.* Vasile Chifu . . . . 570
Pr . A le x an d ru Dob'riçan, de Pr. Ion Florescu '. . . . * ...................................... 571
Pr. Ian cu T udora^ d e Diaco'n Ion Gavrilä . . ‘ - ...................................... 572
#
«•
-
»
REwCENZII -
Mihai Diaconescu,-M a re le C ìn tec, Editura Eminescu, Bucurc$ti, 1967, de diuc.
V. B o g d a n .................... ........................................................................... ...... 573
Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, D e scàtu çare a, 1821, Editurìi Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1981, 217 p., de Dr. Nicolae Stoicescu . . • . . 574
G hid b ib lio g ra iic a l r e v ls te i «Mitro p o lia O lte n ie i » (P), de Pr. Alex.-Armand
M u n t e a n u ..................................... ...... 577
ANUL XXXV, Nr. 9 — 10 SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 1983
CRAIOVA
t
CUPRINSUL *
Pag.
STUDII $1 ARTICOLE
Pr. Gh. Cunescu, Dreapta credinfà In scrierUe Pàrintelui G ala Galaction . . 595
PAGINI PATRISTICE 0
Sfintul Sofronie al Ierusalimului (550—638), Dreapta invàfàturà despre Stìnta

T r e i m e .......................................................................................................... 612
Dreapta invàfàturà despre ìntruparea reaìà a Domnului Hristos §i despre stin
te nia §i iecioria M aicii Domnului (traducere de Pr. Prof. Nic. Petrescu) 616
MATERIAL OMILETIC $1 CATEHETIC

Pr. Gh. Ionescu-Cheia, Inàlfarea Siintei Cruci — 14 septembrie . . . . 619
Pr. Dr. Gheorghe Litfu, Duminica dupà Inàlfarea Siintei Cruci . . . . . 623
DREAPTA CREDINTÀ
4• é
Pr. Prof. Nic. Petrescu, Despre pomenirea m o r f i l o r ................................. 626
DOCUMENTAR
f Gherasim Cristea Piteçteanul, Primul proiect de *?co alà ìnaìtà » cunoscut din
vrem ea lui M atei B a s a r a b ........................................................... ..... . 632
INSEMNÀRI
Pr. D. Bâlaça, Localitàfi din Oitenia bisericiie ¡ o r .............................................636
Diac. G. A. Protopopescu, tniiinfarea primeior spitale rurale de stat, in jurul
unor mànàstiri. Spitalul din Strehaia (1883—1 9 8 3 ) ................................ 642
VIATA BISERICEASCÀ «
V izita am basadom lui F inlande i In Arhiepiscopia C raiovei (15—18 iunie 1983),

de Pr. Prof. Dr. Al. I. C i u r e a ................................................................. 650
Din cronica M itropoiiei Oiteniei $/ a Arhiepiscopiei C raiovei (1 mai — 31 octom -
brie 1983), ( R e d a c f ia ) ...................................................................................656
A. ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
Sàrbàtorirea hramului bisericü «Sfinfil Ioachim çi Ana» (Harçu) din C raiova
9 septembrie 1983, de Pr. Prof. Petre S e m e n .................................. 665
ANUL XXXV, Nr. 9 - 1 0 SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 1983
REDACJIA §1 ADMINISTRATE:
S E C T I A C U L T U R A L Ä A S F I N T E I A R H I E P I S C O P 11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
Preêdintf : I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop al Craiovei x

P. S. IOSIF, Episcop al Rimniculi $i Arge$ului.
Membrii ; P. S. DAMASCHIN SEVERINEANUL, Episcop-vicar al Arhi-
P. S. GHERAS1M PITE§TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiei
Rimnicului §i Arge$ului.
P. C. Pr. Prof. IL1E D. BRÄTAN—Craiova.
P. C. Pr. dr. LEON IFTODI—Craiova
Redactori ' P . C. Pr. ION RÄDUT, Consilier cultural la Arhiepiscopia
responsabili : Graidvei.
P. C. Pr. ION DUM1TRESCU, Vicar administrativ la Episcopia
Rimnicului $i Arge?ului.
Redactor: VICTOR P. GRIFONI.
STUDII 91 ARTICOLE
DREAPTA-CREDIN'J'À IN SCRIERILE PÀRINTELUI

GALA GALACTION
«Clopotele din Mànàstirea Neamtu, sub vàlul ei de poezie $i de
visare, infàti$eaza dogma $i màrturisire de credintà», a destàinuit Pà-
rintele Gala Galaction 1. A repetat $i alta data cà «sub chipul nuvelelor
$i istoriilor mele am turna* miezul din Scripturà» 2.
Nici nu se putea. Teolog cu temeinice studii (doctor in teologie),
preot deosebit de zelos, «pilduitor $i stràlucit slujitor al altarului drep-
tei-credinte» 3, $i scriitor de viguros talent literar, conlucrind in unitate
indivizibilà, cum a marturisit cà «totdeauna in fiinta mea scriitorul Gala
Galaction a fost una cu preotul Grigore Pi$culescu» 4, Pàrinteìe Gala
Galaction a semànat, in paginile scrierilor sale, sentimente, idei $i con-
vingeri creatine5 $i teologice, pe lingà preocupan sociale 6, democra-
tice-umaniste 7, ecumeniste 8.
1. Gala Galaction, P e d o su l b ro d eriei, in «Dimineata», XXI (1924), nr 1631,
3 februarie, p. 3.
2. Ne vorbe§te Pr. G a la c tio n , in «Timpul», II (1938), nr. 562, 25 noiembrie, p. . 1
3. Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne, Un v re d n ic slu jito r a l B ise -

r i d i : P àrin teìe G a la G a la c tio n , in «Biserica ortodoxa romàna», LXXII (1954), nr. 4,
aprilie, p. 434.
4. Pr. AI. Ionescu, A d u n a re a E p arh ialà a A rh ie p isc o p ie i B u cu re^ lilo r , in «Glasul
Bisericii», XXIII (1954), nr. 3—4, p. 253.
5. Pr. Victor N. Popescu, C o n c e p fia cre§tin à in se llite le ?i n u v e le le lui G a la
G alactio n , in «Mitropolia Olteniei», XIX (1967), nr. 11—12, p. 904.
6 . Pr. Dumitru Soare, Id e i §i p r e o c u p a n so c ia le in o p e ra lite ra rà a lui G a la
G alactio n , in «Mitropolia Ardealului», X (1965), nr. 1—3, p. 136.
7. (Pr.) Gheorghe Cunescu, «Eu am c re sc u t §i am p e r s e v e r a i in c a rtie ru l opozi-
fie is, Studiu introductiv la Gala Galaction, O lum e n ouà, Bucure$ti, Institutul de studii
istorice $i socfiial-politice de pe linga CC. al PjC.R. (Colectia «Mica biblioteca de
istorie»), 1970, p. 7—79.
8 . Preot A(tanasie) Negoità, G a la G a la c tio n prim u l ecu m en ist rom án, in «Revista
cultului mozaic», Vii (1962), nr. 201, 15 februarie, p. 5; Pr. Gh. Cunescu, G a la G a lac tio n
p re c u rso r al ecu m en ism u lu i a c tu a l, in «Biserica Ortodoxa Romàna», LXXXIX (1971),*
Nascut în «vatrâ câlugâreasca» (în fostul schit Didesti-Teleorman)

Si crescut de mamá, fiicâ de preot (a proistosului Constantin Ostreanu
din Ro$iorii de Vede), Pàrintele Gala Galaction a îndragit de copil si
i-a ramas familiarâ biserica cu tóate ale ei — mai întîi biserica satului,
care era vecina cu casa párinteascá si pe care a numit-o «stîlpul sñnt
de care se leagá tôt ce am visât si am cladi-t mai tírziu» 9, apoi ‘Biserica
ortodoxa — dreapta-credintá — Biserica Ortodoxa Romana, Ortodoxia
romaneascá. «Biserica ortodoxa si toatá arhaica si subjugátoarea ei
podoabâ îmi este scumpá, a declarat Párintele, nu pentru cá am vre-o
bogatie de la ea — cáci n-am nici una — ci pentru cá am ínvátat s-o
iubesc ín ani lungi de meditare si de literatura» 101. lar ca scriitor literar
s-a motivât ín felul urmátor, íntr-o «confesiune literará» adresatá unui
profesor de literatura : «Un artist e liber sa ungá fruntea operei sale cu
mirul credinfelor si al idealului la care se ínchiná... Un artist nu poate
sa expulzeze din opera de arta propria lui inimâ... Arta nu poate sa
mintá... Daca satira, comedia, fabula... au ínaltele lor drepturi justifiare
Si umanitare, cu atît mai mult Evangheliul lui Iisus Hristos si darul
cel pus în slujba lui... Nici o tendinfa — cinstitá, utila, legitima, moralá...
Si cu atît mai mult crestiná — nu poate sa constituie vina si nu poate
sa aducá descalificarea operei de arta» n.
A procedat ín consecinfá. A scris o literatura evident «tezista»,
cum a fost apreciatá de critica ¡iterará si acceptatá; o literatura cu
substanfá religioasá-crestiná ; el a comparat semánátura abundentá reli-
gioasá din scrierile sale cu macii rosii din holdele Dobrogei... $i a scris
Si literatura direct teológica, precum cártile Minunea din druimil
Damascului (lucrarea de licenfa ín teologie), Scrisori teologice —
Piatra din capul unghiului, si o activa publicistica jurnalisticá. Indeosebi
ín aceslea, grija si stáruinfa scriitorului teolog si preot au fost sá pre
cinte cit mai fidel ínvafátura dreptei-credinfe, doctrina ortodoxa, ín
temeiurile si elementele ei cardinale, infatúate íntr-o forma cít mai larg
ínfeleasá si intr-un stil teologic-literar personal, dar cu o fervoare si
o putere de credinfa rara si o intransigentá totalá ortodoxa. .
Preocuparea Parintelui Gala Galaclion s-a indreptat ín doua di-
rectii :
Intii, sá cúrate si sá apere doctrina ortodoxá de influente, imixtiuni,
contrafaceri eterodoxe, obsérvate si in Biserica Ortodoxá Romaná, pen
tru care scrisul sáu are accente apologetice 12.
nr. 5—6, p. 660—664 ; Pr. Gheorghe Dragulin, G e n e ro z ita te a u m an á $/ a titu d in e a ecu-
m en istä ín sc rie rile lu i G a la G alactio n , ín «Glasul Bisericii», XXXVI (1977), nr. 1—3,
p. 121—131.
9. Gala Galaction, B ise ric a din c o p ilá rie , ín «Romania», II (1939), nr. 244, 31
ianuarie, p. 3. 10. Gala Galaction, Pe d o su l b ro d e riei, loe. cit.
11. Gala Galaction, D om niei S a le D om nului P ro fe so r U n iv e rsitä r D u m itra
C a r a c o ste a , în «Romániia literara», II (1933), nr. 85, 1 1 noiembrie, p. — ; retiparita
1 2
ca Prefatä la romanul D octoru l T aiíun , Editura «Cultura Nationala», Bucure$ti, 1933,

p. 6—16.
12. Vezi, Pr. Gh. Cunescu, P àrin tele G rig o rie P içcu lescu (G a la G a lactio n ) a p a r á to r
a l o rto d o x ie i ro m ân eçti, ín «Mitropolia Olteniei», XXiXI (1979), nr. 4— , p. 238—2446
(Aniversäri).
ST U D II $/ A R TIC O LE 597
A doua directe, adiacentâ primei, a fost îndoctrinarea preofilor, în

primul rînd, eu invitatura adevaratâ ortodoxa, formarea de constiinte
ortodoxe, ca sa reziste influenfelor si actiunilor eterodoxe. A constatât
Si a semnalat prezenfe si contagiuni de acest fel, datoritâ mai multor
cauze generale si speciale (le-a indicat), a aràtat provenienfa lor $i a
dezvâluit pericolul si caracterul lor reformist, neortodox.
Pàrintele Gala Galaction a pornit de la A. B. C-ul Dogmaticii
ortodoxe $i a restabilit, reformulat si reafirmat ínvafatura dreptei-cre-
dinfe, confruntata cu opiniile afirmafiilor si pretenfiilor reformistilor
moderni. Situafia il privea direct pe Pàrintele Gala Galaction, fiind, în
acei ani, misionar al Arhiepiscopiei Bucureçtilor. Constatind cá infeefia
reformista, doctrinara $i cultica, este mai larga $i mai ameninfatoare,
dupa ce a scris si publicat ín presa cinci articole referitoare direct la
situafia de la biserica Sf. Çtefan «Cuibul cu barza», cu incidentele si
implicatine ei locale, a scris, in 1926, o carte íntreaga, sub titlul Ser isori
teologice — Piatra din capui unghiului (Tipografiile Romane Unite,
Bucure$ti, 111 p.)( prività si apreciata, de la bun inceput, ca «o nouá
márturisire de credinfá ortodoxa». Recenzentul, teolog, profesor de teo
logie si scriitor literar, s-a declarat surprins ca Gala Galaction, cunos-
cut, indeobste, concesiv si supraconfesional, apare, in carte, «apologet
intransigent si farà crufare cind e vorba de adevarurile doctrinei orto
doxe» ! $i un om de cultura laica a ínfeles cà Piatra din capul unghiului
a Parintelui Gala Galaction este «o pledoarie dogmatica vibrantá a
ortodoxismului» 13.
Pàrintele Gala Galaction s-a adresait, cu precèdere, preotilor, éi fiind-
in prima linie cei mai expusi contaminárilor réformiste, dar si cei dintíi
care trebuie sa cunoascà învâtâtura dreptei-credinfe, s-o predice si s-o
lámureascá ortodox. Fiecare din cele douazeci de Scrisori teologice a
ínceput-ó cu apelativul <dubite frate íntru Domnul !» 14. Deci, pentru
preofi, ín primul rînd, a récapitulât, reformulat, reconsolidat si reafir
mat adevarurile cardinale ale ortodoxiei, restatornicite ín eminenfa lor
primará si eterna, pe temeliile de granit ale Sfintei Traditii 'Si Sfintei
Scripturi, ale Sfinfilor Párinfi si ale hotarírilor Sinoadelor Ecumenice.
A inceput cu Simbolul Credinlei, pe care, pentru importanfa luí
axiomática, 1-a numit «colan de diamante, douasprezece stele ale Bise-
ricií lui Iisus Hristos». El cuprinde, íntr-o sintezá si unitate, dogma orto
doxa míntuitoare. Din el nu se poate scoate nimic, nu se poate adauga
13. «în «Universul literar», XLII (1926), nr. 14, 4 apriiie, p. 2 (Nota sublimará la
un fragment din P iatra clin c a p u l un gh iului).
14. Gala Galaction s-a adresat unui preot real, care íi scrisese $i susfinea mi$-
carea reformista de la biserica «Cuibul cu barza», pentru care se gîndise sa intituleze
scrisorile teologice S c riso ri c a tre p àrin te le T om a (vezi, Arhim. Iuliu Scriban, D upa
un an, ín «Biserica Ortodoxa .Romàna», XLILI i(1925), nr. 1 (526), p. 3; F. Aderca, De
v o rb â cu G. G alactio n , în «Miçcarea literará», I (1924), nr. 6—7, 2 0 —27 decembrie,
retipárit in voi. M àrtu ria u n ei g e n e r a ta , 1929). «Pàrintele Toma» a fost cunoscutul
preot bucureçtean de mai tìrziu Toma Chiricufà, care, acum, in 1924, alunecase spre
idei réformiste, pentru care a fost, de doua ori, judecat çi sanefionat de Consistoriul
de la Iaçi (vezi, P ro ce su l p re o tu lu i T om a C h iricu fà, in «Universul», XLII (1924), nr.
274, 29 noiembrie, p. 3). S c riso rile te o lo g ic e ale Párinteluá Gala Galaction 1-au resta
bilit pe calea ortodoxa.
0
nimic. în el sînt înçiruite, ca mârgâritarele într-un colan unie, adevâru-

rile capitale ale dogmaticii dreptei-credinte : Sfìnta Treime Dumne-
zeiascâ : Dumnezeu Tatâl — Creatomi, Dumnezeul Fiul — Mîntuitorul,
Dumnezeu Duhul Sfînt — de viafâ fâcâtor, închinat $i slâvit împreunâ eu
Tatâl $i eu Fiul ; întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, pentru
mîntuirea lumii, patimile $i moartea pe Cruce, învierea din morti ? Puru-
rea Fecioria Maicii Domnului ; Botezul pentru iertarea pâcatelor ; o
Bisericâ, una, sfîntâ $i soborniceascâ ; învierea ob$teasca $i a doua ve
nire a Mîntuitorului Iisus Hristos.
Pe fiecare din acestea, Pârintele Galaction le-a prezentat pe rînd,
arâtînd însemnâtatea lor primordialâ $i interdependenta dintre eie. A
stâruit mai categorie asupra învierii din morti a Mîntuitorului ‘Iisus
Hristos, ca proba absolutâ a Dumnezeirii Lui, asupra Sfintei Euharistn
$i urmârilor ei binecuvîntate : Preotia haricâ, Sf. Liturghie ?i Aitami
jertfitor, $i asupra iPururea Fecioriei Maicii Domnului.
«învierea Mîntuitorului din morti este, a reafirmat Pârintele Gala
Galaction, Alfa $i Omega în credinfa $i în teologia creatina. Nu putem
concepe creçtin $i cre^tinism, nu putem concepe teologie creatina, nu
putem concepe preot $i préofie — farà învierea lui Iisus Hristos, farà
fericita credinfâ în învierea acestuia». I-a arâtat im portala capitala :
«învierea lui Iisus Hristos reconfirma pe Moise $i garanteazâ întreaga
Sf. Scripturâ. învierea lui Iisus Hristos din morti garanteazâ pretul sîn-
gelui vârsat pe Cruce pentru noi, dâ puteri ’miraculoase apei Sfîntului
Botez, pecetluieçte minunea Sfintei Euharistii $i toatâ sfintenia $i efica-
citatea celorlalte Taine. învierea lui Iisus Hristos din morti este minunea
care ne demonstreazâ minunea a doua : Pogorîrea Duhului Sfînt $i pe-
trecerea lui cu noi, pînâ la sfîrçitul veacului. învierea lui Iisus Hristos
din morti justificâ infailibilitatea sinoadelor ecumenico $i ne încredin-
teazâ, fârâ moarte, câ viata aceasta nu poate fi mai bine petrecutâ decît
în militine Crudi — $i câ piata noastrâ multâ va fi în ceruri» (p. 16—17).
Pentru importanfa fundamentalâ a învierii Mîntuitorului Iisus Hristos,
la fiecare Pa$te, timp de peste patru decenii (1914—1948), preotul $i
teologul scriitor a fost prezent, în publicistica bisericeascâ $i cea laicâ,
eu articole, în care a prezentat învierea în toate semnificatiile $i impli
catine ei, teologice, sociale, sufleteçti. A numit Pamele «cununa Sârbà-
torilor creatine» 15. Încît, se poate afirma câ Pârintele Gala Galaction
a fost un teolog, prin excelenfâ, al învierii Domnului Iisus Hristos.
O altâ problemâ fundamentalâ a dreptei-credinfe ortodoxe asupra
câreia a insistât, ca $i asupra învierii Domnului, este Stìnta Euharistie :
dumnezeiasca prefacere, la Sfìnta Liturghie, a pîinii $i a vinului în trupul
$i sîngele Mîntuitorului Iisus Hristos $i( prin ea, prezenfa realâ $i eternâ a
Mîntuitorului cu noi. «Mârturisim înaintea Sfîntului Aitar, cutremurafi $i
fericiti : «Cred Doamne, màrturisesc câ Tu e$ti eu adevârat Hristos,
Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit în lume sa mîntuie$ti pe cei
15. Gala Galaction, C un un a S â rb â to rilo r creatin e, în «Biserica Ortodoxa Romàna»,
LUI (1933), nr. 3—4, p. 123—126, Pentru articolele anuale de la Pa$ti, vezi, Pr. Gheorghe
Cunescu, G a la G a la c tio n , b ib lio g ra iie te o lo g ic â -b ise r ic e a sc â , în «Biserica Ortodoxa
Romana», XCVII (1979), nr. 3—4, p. 455—490.
pácáto$i, dintre cave cel dintii sínt eu. Inca cred cá acesta este insumí
preacurat trupul táu $i acesta este ínsu$i scump singele táu. $i cu aceasta
urcám calea milenará si augusta pe care au mers, ínaintea noastrá, apos-
tolii, martirii, cuviosii, párintii bisericesti si tóate sfintele legiuni cari
se desfáteazá azi in Paradis» (p. 27). Dupa ce a reprodus cítate din Sf.
Scriptura, din Sfintii Párinfi (Sf. Irineu, Sf. Ciril al Ierusalimului, Sf. loan
Hrisostomul, Sf. loan Damaschin $.a•)» din Urmarea luí Iisus, din serie-
rile teologice actúale, a precizat : «Cu cele ce am spus asupra Sfintei
Euharistii, am seos in evidenfa, dumnezeiescul miez al invafáturii noas-
tre ortodoxe... Dupa cum nu exista crestinism fara invierea cea din morfi
a Mintuitorului Iisus Hristos, asa nu existà crestinism fara dumnezeiasca
ìncredinfare cà Iisus Hristos este adevàrat $i intreg — iDumnezeu si
Om — in Sfìnta Impàrtàsanie, si ca noi, mincind Trupul lui si bìnd Sin-
gele lui, ne ìndumnezeim si nu murim decìt in aràtare, caci asteptàm
— in bucurie sau in intristare — ziua cea suprema a judecafii si redo-
bìndirea trupurilor noastre... Sublima si infricosata invatatura».
Din dumnezeirea lui Iisus Hristos decurge Pururea Fecioria
Maicii Domnului, Sfinta Fecioarà Maria, punct esential al dreptei-cre-«
dinfe ortodoxe. Pàrintele Gala Galaction, «poet al prozei romanesti»
cum i s-a spus, a restabilit si ìnfàtisat cultul Maicii Domnului in splen-
doarea ortodoxa, cu totala participare sufleteasca si in pagini de acatist.
«Odatà ce crezi, a argumentat el, cà Mìntuitorul este Dumnezeu ?i, ca
Dumnezeu, s-a sàlàsluit in pìntecele Mariei, cum vei putea sa treci pe
lingà acest sanctuar farà sa te pieci, farà sà-i inchini fiorile smereniei
Si ale rugàciunii tale !». Intreabà : «Se poate om, care sa creazà, cu
inimà de copil, cà Maria a fost si a ràmas fecioarà, in concepfiune, in
na?tere si dupà nastere, si sà nu se simtà, in fafa ei, robit pinà la ado
rare ? Se poate om, care sà creazà din tot sufletul cà Dumnezeul lumi-
lor vàzute si nevàzute, a doua persoanà din Sf. Treime, Cuvintul cel
Vecinic, s-a ìmpreunat, nedespàrfit, in sinul Prea Curatei, cu omul Iisus,
conceput de la Duhul Sfint, si asa Dumnezeu si om, ìntr-o singurà per
soanà, s-a nàscut din ea in chip miraculos — si sà nu se inconvoaie de
evlavie inaintea Celei ce-a purtat in pìntece pe Dumnezeu ? Se poate
om care s-o màrturiseascà pe Maria : Maicà si Fecioarà, Nàscàtoare de
Dumnezeu si incepàtoarea mintuirii noastre si sà nu aducà la picioarele
ei, durerile, rugàciunile si inchinarea lui ?... Este peste firea omeoeascà
sà crezi, sà stii si sà màrturisesti pe Maria : Fecioarà pururea Fecioarà,
Nàscàtoare de Dumnezeu si Impàràteasà prea màrità, stìnd de-a dreapta
Fiului, in ceruri — si sà nu cazi inaintea ei si sà n-o rogi si sà nu-i ceri
milostivirile, solirile si rugàciunile ei, pentru poverile tale, pèntru pàca-
tele tale, pentru copiii tài, pentru viafa ta de aici si cea de dincolo!»
(p. 66—67). A numit, in alta parte, cultul Maicii Domnului «cununa
Ortodoxiei» 16, «noblefea Ortodoxiei» 17.
16. Gala Galaction, T h e o to c o s, in «Curentul», VIII (1935), nr. 2.701, 12 august,
p. (Ziua Domnului).
1
17. Gala Galaction, (N o b le te a B ise ric ii O rto d o x e ), in «Curentul», IX (1936) nr.

3.089, 7 septembrie, p. 2 (Ziua Domnului); vezi $i Mad o n a din Port, in «Viafa romá-
neascá», XVI (1925), nr. , p. 76—84, iar pentru articolele scrise la SárbStorile Maicii
1
Domnului, vezi Pr. Gh. Cunescu, G a la G alactio n , b ib lio g ra íie te o io g ic á -b ise ric e a sc á ,
A elucidat $i problema adiacenlà a adormirii Maiici Domnului .$1

mutarea ei cu trupul in cer. «Biserica noastrà (ortodoxa) crede ne$ovà-
ielnic ca trupul Prea Sfintei Fecioare n-a putrezit in terina acestui pà-
mint, ci a fost mutat la viata $i la nestricàciune de catre Fiul ei cel
Dumnezeiesc. Intelegem $i primim cu evlavie ca Dumnezeu-Cuvìntul
n-a voit sa lase sub robia legilor pàmìnte$ti trupul din care el insumí
$i-a luat trup. Adormind pe pàmint in somnul mortii, Nàscàtoarea de
Dumnezeu s-a de$teptat in ceruri, cu trupul, lingà Fiul ei, Domnul nostru
lisus Hristos» (p. 65).
A formulai §i o observare, poate, personalà. A facut o corelafie
intre ìnvierea din morti a Mintuitorului lisus Hristos, mutarea in cer a
Maicii Domnului $i ìnvierea cre$tinilor. «Mutarea Nàscàtoarei de Dum
nezeu, cu trupul, la cele vernice $i nestricàcio'ase, este un popas intre
ìnvierea lui lisus Hristos din morti $i Ìnvierea noastra a tuturor».
In aceastà privintà, intelegem noi, mutarea in cer a Maicii Domnu
lui ar avea semnificatie de arhetip al invierii ob$te$ti. Insà cu asemà-
nari $i deosebiri, precizate de Pàrintele Gala Galaction : «Maria a fost
Ynutatà la ceruri, cu trupul, farà sa vaza stricaciunea. Noi ne vom muta
la ceruri, la ob$teasca ínviere, dupa ce vom fi cunoscut stricaciunea $i
ne vom fi risipit in pulberea pamintului. Nascàtoarea de Dumnezeu ne-a
intrecut in adormirea eif fiindcà ne-a ìntrecut cu totul i$i in viata ei.
Noi murim $i iputrezim $i sufletele noastre adastà — fericite sau nefe-
ricite — ìnvierea trupurilor. Maria a rnurit, dar n-a putrezit, fiindcà
Fiul ei, Cel ce a inviat cu trupul, n-a voit sà lase sà putrezeascà sinul
prea fericit care il purtase (Luca 11, 27). Mutarea Mariei cu trupul la
cele vernice este puntea credinfei, aruncatà nouà peste apele cernite
ale mortii, este arvuna a doua a nemuririi noastre, este ìnceputul de
implinire a invierii noastre, a tuturora!» (p. 65—66).
Dupà aceste coloane centrale ale edificiului dogmatic al dreptei-
credinte, Pàrintele Gala Galaction a reedificat, la fel, $i celelalte colonade
colaterale : Sfintele 7 Taine, cultul sfinfilor, rugàciunile pentru morti...,
tóate fundaméntate $i viabile pe ìnvierea Domnului $i pe Sf. Euharistie.
Scrisà cu stiinfà teologica $i con^tiinfà ortodoxà, precum $i cu vi-
goarea $i caldura credinfei, Piatra din capul unghiului a Pàrintelui Gala
Galaction i$i mentine importanta $i actualitatea. «Este o carte mare, a
apreciat-o, in 1954, un teolog — mare nu prin volum, mare prin cre
d ila , prin pàtrunderea, prin hotàrìrea cu care s-a scris $i cu care stà
de strajà la portile cetàtii ortodoxo... Este o chemare pentru ai nostri
(preoti, n.n.) la credintà $i la viafà ortodoxà ; la sacerdotiu adevàrat
$i eroism. Ea nu este un tratat teologie, $i bine cà nu este ? trátatele se
invechesc ?i se uità. Piatra din capul unghiului este o màrturisire de
credintà ortodoxà, $i aceasta trebuie totdeauna. Ortodoxia e prività in
ea pe sfintele ei temeiuri, Scriptura '$i Tradifia, prività cu evlavie $i cu
siguranfà de profet... Cine cite$te cartea, o inchide mai ìntàrit in cre-
dinfa ortodoxà $i mai veghetor asupra comorilor ei de invàtàturà §i
de evlavie» 18.
18. Prof. Teodor M. Popescu, P àrin tele G a la G alactio n , in «Biiserica Ortodoxa
Romàna», LXXII (1954), nr. 5, p. 551 (Sàrbàtorirea Pàrintelui Gala Galaction, cu pri-*
»
Dupa tipârirea acestei carfi de sintezâ dogmaticâ-ortodoxâ, Pârin-

tele Gala Galaction a continuât sa prezinte, publicistic, în studii $i arti-
cole, doctrina dreptei-credinfe ortodoxe, punctele vizate de réformiste
Astfel, într-un întins artieoi, cu dimensiuni de studiu, a dezvoltat pro
blema Sfintei Traditi, care este în legatura inseparabilâ eu prezenfa
$i actiunea Sfîntului Duh, a treia persoanâ a Sfintei Treimi Dumnezeie$ti,
fagâduit de Mîntuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele : «Nu va voi lasa
pe voi orfani. Voi ruga pe Tatal $i alt Mìngìietor va va trimite voua,
ca sa fie cu voi.ìn veac, Duhul Adevarului..., Duhul Sfìnt... Acela va va
ìnvafa toate i$i va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu
voua» (Ioan XIV, 16—26), Duhul Sfìnt pogorît în Ziua Cincizecimii $i
prezent activ pe pàmìnt. $i concluzia inexorabila : «Cine se ridica ìm-
potriva Sfintei Tradita $i o leapâdâ, se face vinovat de pacatul cel mai
grav, pacatul ìmpotriva Duhului Sfìnt». Cu marturii noi din Epistolele
Sfinfilor Apostoli si din scrierile Sfinfilor Parinfi (Sf. 'Irineu, Sf. Vasilie
cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur $.a.), a aratat ca «mai ìnainte ca sa existe
Si sa circule în Biserica primarâ primele Epistole si cea dintìi Evanghelie
scrisa, au existât $i au circulât Evanghelia vorbitâ, suflul si poruncile
Sf. Duh. Tot cultul nostru liturgie însemneazâ, ìn esenta lui, rugaciunea
Si slujba Sîngelui si a Trupului lui Iisus Hristos. Cìnd Sfintele Evanghelii
nu erau ìnca scrise, Sfìnta Liiturghie exista (Faptele Apostolilor, 11, 46).
Cìnd Sfinfii Evanghelisti alcatuiau memoriabilele (Cuvìntul Sf. Iustin),
creatimi contemporani stiau prea bine «Tatal nostru», paraboleie si toata
istoria activitâtii Mîntuitorului». Este Sfìnta Tradifie bisericeasca.
A staruit, in continuare, asupra Sfintei Tradifii ca pavazâ si ìntarire
a unitaci si rezistenfei bisericesti si doctrinare. S-a referit la traditine
nationale, istorice, culturale ale popoarelor. «Traditile bogate si puter-
nice sìnt semnul unei vieti rodnice si glorioase... Admiram robustele
traditü ale unui popor. Admiram obiceiurile lui pastrate cu scumpatate,
legile, portul, ceremoniile care purced din vechime, tot asa cum admi
ram tinerea de minte exceptionalâ a unui bâtrîn viguros si plin de ìn-
telepciune». In ce priveste poporul roman, a observât câ «am ìnteles
traditia care a fost reintegrata in drepturile ei si voim cu tot dina-
dinsul sa firn traditionaliste cìnd zidim, cìnd t^sem, cìnd coasem sau
cìnd ìmpodobim odaile noastre... Am ìnteles câ vechea noastra arhi-
tecturâ, câ bisericutele noastre, câ poezia popularâ, câ scoartele si cusa-
turile noastre... sìnt o comoara proprie si o mìndra exteriorizare a su-
fletului nostru românesc».
In aceasta privinta, a facut din Sfìnta Tradire ortodoxâ o pro
blema prò domo — nationalâ-româneascâ. «Problema tradirei noastre
bisericesti însemneazâ pentru noi, in aceasta ora a istoriei, problema
unitàri noastre, a consisterei si a durabilitatii noastre. Putin-credincio/$ii
Si semi-ignoranfii (precum si rau-voitorii) pot sa priveasca in trecutul
lejul ìmplinirii vìrstei de 75 ani, la Institutul teologie din Burniresti), vezi $i A c a d e -

m ician ul G a la G alactio n la 75 d e an i de v ia fa , in «Biserica Ortodoxâ Romàna», LXXII
(1954), nr. 3—4, p. 444—446.
602 MITROPOLIA OLT EN IE!
nostru de douà ori milenar, ca ìntr-un rnuzeu pustiu care le ràce$te

inima. Noi vom privi $i vom simti acest trecut ca marturia autenticei
noastre noblete $i ca garantia dreptei noastre existente biserice^ti»
(scria acestea in 1926) 19.
In articolili urmàtor, tot de acelea$i proportii de studili, Parintele
Gala Galaction a facut precizari asupra felului cum trebuie sa fie pri-
vità Sf. Scripturà din punct de vedere ortodox (astfel este $i titlul arti-
colului-studiu). $i punctul de vedere ortodox este ca Sf. Scripturà
constituie al doilea izvor al ìnvàtàturii dumnezeie$ti, dupà Sf. Tradifie,
$i nu unicul. Apoi, cà Sf. Scripturà nu poate sà fie comentatà $i inte-
leasà de oricine, farà o pregàtire necesarà, femeinicà $i farà càlàuza
Bisericii, respectiv, a episcopatului $i a delegafilor lui : preofii. Sola
fide $i libertatea de interpretare individuala a Sf. Scripturi due la eroare
§i anarhie deschisà. «Càile ìnfelegerii $i ale exegeticii Sf. Scripturi stau
in mina episcopilor adunati in Sinod. Preotul le are $i le intrebuinfeazà,
din porunca $i cu binecuvintarea episcopului. Acesta este adevàrul care
a zidit Biserica $i a pàstrat-o vaìidà, pina in ziua de azi. Autoritatea
episcopalà, atìt in vremurile lini$tite, cit (mai ales) in epocile marilor
bàtàlii dogmatice, a fost principini ei de rezistentà, de imitate $i de
biruintà» 20.
In alt artieoi, Parintele Gala Galaction a restabilit $i reafirmat obir-
$ia Duminicii, care este faptul Invierii Domnului Iisus Hristos21. Ca
intr-o conferirà publicà sà ràspundà la intrebarea Ce este Ortodoxia ?
Ce sintem noi ortodoc$ii ?
Färä pretenda cä goleóte «acest vas cu mir scump al Ortodoxiei»,
a rezumat, emblematic, esentia Ortodoxiei, in 7 aforisme, cum le-a zis
(vezi Anexa 1). Al $aptelea aforism 1-a formulat in felul urmator :
«Ortodoxia este vatra de foc ceresc $i de dragoste dumnezeiasca a Sf.
Liturghii, unde — pe Sf. Altar $i prin Sf. Preotie — invecinicim jertfa
Mintuitorului, $i — fiind noi inca pe pamínt — sintem totu$i in Ceruri,
ín Sinul Tatalui, sintem una cu Fiul, sintem prea fericifi intru Sf. Duh
(prin Taina Sfintei • Euharistii). Este ceea ce provoacá la jurämint pe
adevaratul ortodox». A incheiat cu índemnül : «Pätrundeti-vä de acest
adevär !».
Ca sa se pätrundä acest adevär capital al dreptei-credinfe, al Orto
doxiei, insemnatatea lui excepfionalä, respectiv, adevàrul prezenfei
reale a lui Iisus Hristos Euharistic, Pàrintele Gala Galaction a ìntreprins
$i a sustinut o adevàratà Campanie de presa $i de opinie publicà, in
numeroase articole î conferinte. Deßi publícate (mare majoritate) in
19. Gala . Galaction, S tìn ta T rad ifie nu m ai e ste p re tu ità cum se c u v in e , in
«Glasul monahilor», IV (1926), nr. 52, 28 octombrie, p. 1—2; in a p o i la S i. T rad itie ,
In «Curentul», IV (1933), nr. 1.987, 14 august, p. 1 (Ziua Doninului).
20. Gala Galaction, Cum treb u ie p riv ità Si. S crip tu rà din punct de v e d e re
o rto d o x , in «Glasul monahilor», IV (1926), nr. 56, 31 octombrie, p. 1—2.
21. Gala Galaction, D um inica — Z iua In v ie rii, in «Curentul», X (1937), nr. 3.323,
2 mai, p. 2 (Ziua Domnului); retipàrit, sub titlul O b ir?ia D um inicii, in «Glasul rno-
nahdlor», XVIII (1941), nr. 640, 12 octombrie, p. 1, 4 (Pagini regàsite).
4
publicatii laice (cu precadere ín cotidianul bucure$tean «Dimineata») 22,

a avut in vedere pe preofi, in primul rìnd 23.
A dezbätut $i a explicitât $i de data aceasta, mai amanuntit, mai
argumentât $i mai categorie, convins $i convingätor, importarla funda
méntala a Tainei Sfintei Euharistii $i corelafiile ei indivizibile : Preofia
sacrificaioare, Sfìnta Liturghie çi Altarul (Biserica). Deci colanul dia
mantin al Ortodoxiei : Euharistie-Preotie-Liturghie-Bisericä. Acestea
sínt interdependente íntre ele $i ultímele trei pendinte $i condifionate
de prima : Stìnta Euharistie — de felul cum este ínfeleasa $i practicatä.
Ortodoxia crede $i proclama prezent ín Hristos Euharistie pe Míntuito-
rul Iisus Hristos adevärat, Dumnezeu $i Om, ìnviat din morti, înalfat la
cer §i etern prezent pe pamint. Drept urmari ale acestui fapt : Preofia
euharistica — persoane special pregatile $i binecuvìntate ; Cult euha-
ristic — Sf. Liturghie ; Loe euharistie — Sf. Altar (Biserica). Sínt temelia
$i etajele cladirii dogmatice ale dreptei-credinfe ortodoxe.
Baza concreta, a ínceput Párintele Gala Galaction demonstraba sa,
este ultima masa — ciña — a Mintuitorului Iisus Hristos cu apostolii
Sai, la care, dindu-le piine binecuvíntata de El, le-a zis : «Luafi mincati,
acesta este trupul Meu». La fel, dindu-le paharul (cu vin) binecuvintat
de El, le-a zis : «Befi dintru acesta tofi, acesta este sìngele Meu, al legii
celei noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor». Dupa care
a rìnduit, poruncindu-le : «Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea»
(Matei XXVI, 26—28 ; Luca XXII, 19—20). lar prin acest fapt, Míntui-
torul Iisus a implinit, efectiv, promisiunea data mai ínainte, ín cuvintele
spuse ín templul din Capernaum $i neínfelese : «Eu sínt piinea cea vie
care s-a pogorít din cer. Cine manínca din piinea aceasta viu va fi in
veci. lar piinea pe care Eu voi da-o este trupul Meu pe care il voi da
22. La nedumerirea mai multora de ce serie teologie in publicatii laice, unele
liber-cugetàtoare si ateiste, Pàrintele Gala Galaction a explicat cà el, teolog-scriitor,
Si-a inteles misiunea Sf. Apostol Pavel, ca sa predice Evanghelia si crestinismul intre
pàgini, cu adaosul personal : Ca sa ìndrepti pe preofi, trebuie sa vorbesti mai intii
mirenilor. S-a bucurat de toatà libertatea din partea publicatfilor laice. «Ma mise
slobod §i respectat intre acesti prieteni de alte convingeri decìt ale mele» (Gala
Galaction, D iaìogu ri, O p in ii — N o te — «Nu vreau sa ne faci popi !», in «Adevàrul
literar si artistic, Vii (1925), nr. 238, 28 iunie, p. 4, nr. 248, 6 septembrie, p. 2). Alta
data a repetat cà «am gàsit la conducàtorii acestor ziare — $i mai bàtrìni si mai
tineri — elementul primordial necesar literaturii mele : libertatea depilila si condes-
cendenfa perfectà (La sàrbàtoarea «Adevàrului» si «Diminetii», in «iDimineata», L (1933),
nr. 9.653, 13 noiembrie, p. 41). Era bucuros sa publice teologie in presa laica. La o
solicitare de acest fel, a ràspuns : «Liber-cugetàtorii mei amici, voiti ,sà va scriu ceva
de Paste. De ce nu ! Parabola rostità de Domnul odinioarà pe tàrmul Tiberiadei, para
bola cu semintele Semànàtorului, imi dà dezlegare : .una a càzut pe drum, alta pe
pàmint pietros, alta in màràcini... $i, in cazul nostru, de unde sà stiu eu, pàcàtosul,
cà sàmìnfa semànatà chiar pe stincà, chiar printre ciulini si spini, nu va ràsàri intr-o
zi — te miri cum si unde — providenfialà $i plinà de roadà ? De aceea, iatà cuvintul
pe care il doriti... Sà và spun tot gìndul : sint intim multumit cà voi, rubiti emuli
a lui Ernest Renan, doriti, pentru revista voastrà, proza si màrturia unui ostas al lui
Iisus Hristos». (Un cu v ìn t de Pjci$te in c a sa C u v in tu lu i Iib er , in «Cuvintul liber», I
(1934) nr. 25, 28 aprilie, p. ; retipàrit, in 1982, in antologia « C u v in tu l Iiber», in ap à-
8
ra re a in d ep en d en fei $/ in te g rità fii R om àniei. Editie ìngrijità, indice analitic si indice

de persoane de Ion Ardeleanu. Studiu introductiv de Ion Ardeleanu si Mircea Musat,
Editura Eminescu, Bucuresti, 1982, p. 179—181).
23. S-a adresat direct preofilor, cu «Iubite frate ìntru Domnul» (vezi anexa — 4).
pentru viafa lumii... Càci trupul este adevàratà mineare ri singele Meu
adevàratà bàuturà. Cel ce mànincà trupul Meu $i bea singele Meu, ra
mine intru Mine ri Eu íntru el» (loan VI, 51—56).
La Ciña cea de taina, Míntuitorul Iisus Hristos $i-a prefàcut trupul
sàu in piine binecuvíntata ri singele in vin binecuvìntat, instituind, in
eternitate, Sfinta Euharistie ri Stinta Preofie prin cuvintele-porunca :
«Aceasta sa faceti intru pomenirea mea !».
Sfinta Euharistie a inceput chiar de la Ciña cea de taina. Parintele
Gala Galactìon a insofit cu urmatorul comentar cuvintele Mintuitorului
Iisus Hristos : «Acesta este trupul meu» (piinea binecuvíntata), «acesta
este singele meu» (vinul binecuvìntat) : Cuvintele acestea sint de-a
pururi egale cu alte euvinte, precum : «Sa fie lumina» — ri s-a fàcut
lumina ; «Sa facem pe om» — $i 1-a fàcut pe Adam ; «Talita, humi !» — ri
a inviat ñica lui Iair ; «Lazàre, vino afarà !» — ri a ierit Lazàr din mor-
mint, ri áltele de acest fel. Cind Iisus Hristos a declarat «acesta este
trupul meu», piinea binecuvîntatâ ri frintá de El s-a prefàcut in trupul
sàu, era trupul sàu ; la fel, cind a declarat «acesta este singele meu»,
vinul binecuvìntat de El s-a prefàcut in singele sàu, era singele sàu.' Pe
aceeari linie de poruncà $i de atotputernicie, Míntuitorul hotârârte :
«Aceasta sà faceti (ri voi) intru pomenirea mea». Vom interpreta : Puru-
rea pomenindu-mà, sà faceti ri voi, cum m-ati vàzut fàcind pe Mine.
Adicà sà inverniciti jertfa Mea de miine, sub chipurile pe care le-am
hotàrit astàzi. Din seara aceea fàrà de pereche §i din jertfa singeroasà
de a doua zi, de pe Golgota, au purces in lume, jertfa cea nesingeroasà
a Sfintului Aitar (Sfìnta Euharistie) ri preofia sacrificialà cea adevàratà
(preofia euharisticà)... Preotul creçtin este un sacrificator ri jertfa pe
care o aduce este, in veci, Mielul cel fàrà prihanà, jertfit singeros pe
Cruce ?i invàluit nesingeros in vàlurile Sfintei Euharistii 24. , Preofia
Noului Testament a pornit in lume de la Cina cea de tainà. «Aceasta sà
faceti intru pomenirea Mea» insemneazà : Sfinte sà fie miinile voastre
ca sà putefi jertfi ri ridica, spre ceruri, pururea, Trupul Meu ri Singele
Meu ! (vezi Anexa 2).
Sfinfii Apostoli, ucenicii ri urmarii lor ara au fàcut. Pàrintele Gala
Galaction a citât numeroase màrturii (din Faptele Siinfilor Apostoli,
Epistolele pauline, scrierile Sfinfilor Pàrinfi, din Sfìnta Tradifie biserí-
ceascà...).
In primele zile ale comunitàtii crertine (ale .Bisericii crertine), nu
erau alti preofi — alti jertfitori ai Trupului ri Singelui Domnului — decit
Sfinfii Apostoli. Foarte degrabà, sporind Biserica, prin lucrarea Sfintului
Duh ri prin osirdia apostoleascà, Sfinfii Apostoli au inceput sà dea ri
altora din comoara darurilor lor. In noile comunitàfi create, era nevoie
de predicà, de organizare, de tàmàduiri, de penitenfà, de botez, de intàrire
in Duhul Sfint ri apoi de cununa dragostei ri a tainelor creatine — de
agape ri de Sfìnta Euharistie care le incheia.
Cei ce prezidau aceste agape erau presbiterii comunitàfilor, arezafi
de Apostoli. Dar cine prezida aceste ospefe primare trebuia sà sàvir-
reascà ri augusta tainà a Sfintei Impàrtàranii. Cind Apostolii arezau un
24. Gala Galaction, (In stitu irea S iin te i E u h aristii), în «Curentul», IX (1936), nr.
3.173, 30 noiembrie, p. (Ziua Domnului).
8 9
STI)DII £/ ARTIGOLE 605
intìistàtàtor intr-o comunitate, un «presbiter» — acesta era, prin torta

lucrurilor, $i mai marele agapelor $i jertfitorul Sfintei Euharistii. Insta-
larea pe care o faceau Apostolii avea pregnant carácter sacramental,
era hirotonie.
Deci, Apostolii Domnului, prin toata educatia lor vechi-testamen-
tarà $i prin categorica $i clara poruñea a Mintuitorului — «faceti aceasta
intru pomenirea Mea» — se $tiau pe sine preotii eminentei preotii a
Noului Testament, adica a «Legii celei noi».
Acest dar de a jertfi pe Domnul Euharistic, Apostolii 1-au dat, cìnd
a trebuit, unde a trebuit, ucenicilor $i urma$ilor lor. Uriana lor convin-
gere cà jertfesc Mielul cel tara prihanà era reversul medaliei divine :
«acesta este Trupul Meu... ; acesta este Singele Meu».
Erau preoti. Sìnt preoti. Fi-vor preoti de-a pururi, pentru cà sint
jertfitori, $i preotia lor este adevàratà, pentru cà jertfa lor — Domnul
Euharistic — este prezentà, realà $i obiectivà ! 25 (vezi Anexa 3).
In articolul urmàtor, ca o concluzie a celor scrise in articolele an-
terioare $i ca ràspuns la intrebarea : ce poate sà ne facà mai buni, ca
preoti $i ca fii ai ¡Bisericii, Pàrintele Gala Galaction a precizat :
«Sà ne adunàm, sub aripile Bisericii, precum se adunà puii sub ari-
pile mamei lor. $i acolo sà invàtàm din nou, cu rìvnà reìnnoità, cum
ajungern vrednici fii ai Bisericii $i cum ne ridicàm $i ne facem pàrta$i
la sublima jertfà a Sfintului Aitar. »
Ne trebuie numai o cinstità $i caldà dragoste de Sfìnta noastrà

Tradifie bisericeascà $i o dorinfà sincerà sà regàsim '$i sà ìmprospàtàm
invàfàtura marilor dascàli ai Bisericii noastre : Sf. Vasilie, Sf. Grigorie
de Nazianz, Sf. «Ioan Gurà de Aur ?i ceilalfi sfinti ?i fericifi pàrinti
biserice$ti...
Adevàrul intreg al mìntuirii $i al sufletului ne-a fost adus $i dàruit
o datà $i definitiv. Este primejdios $i este amàràciune mare sà ne làsàm
ispitifi de cei ce pretind cà ìnfeleg jertfa lui Hristos $i preofia cre^tinà
mai bine decit Sfintul Ioan Gurà de Aur.
Noi credem $i màrturisim cà, la Sfintul Aitar, atunci cind slujim
Sfinta Liturghie se petrece o minune infrico$atà, anume, dupà rugàciu-
nile legiuite, piinea adusà se preface in Trupul Domnului $i vinul adus
se preface in Singele Domnului. Nu mai este piine, nu mai este vin;
Este Trupul Lui ! Este Singele Lui ! Aceasta insemneazà indeplinirea
poruncii Domnului $i actualizarea perpetuà a Sacrificiului de pe Cruce.
Preotii cei adevàrati jertfesc pururea pe Iisus Hristos, actualizìnd,
prin eternà minune, Sacrificiul, unul $i acela$i, consumai pe Golgota.; •
In Biserica noastrà sacramentalà nu poate sà fie viafà adevàrat
cre$tinà, nici vlagà preofeascà, fàrà convingerea supremà, cà aci pe
Aitar, odihne$te Iisus Hristos, Mielul injunghiat, $i cà tu, preot, e$ti
unealta acestei jertfe prea màrete. E$ti preot, in primul loc, fiindcà
aduci aceastà Jertfà la Aitar. Biserica adevàratà, fàrà credinfa in pre-
zenfa realà $i obiectivà a Mielului injunghiat, nu existà decit in jalnica
fantezie a reformatorilor. Preotia adevàratà, fàrà credinta in realitatea
25. «Curentul», IX (1936), nr. 3.187, 14 decembrie, p. 2 (Ziua Domnului).
jertfei aduse, în obiectivitatea acestei jertfe, n-a existât niciodatà, nici

azi, nici în zilele lui Abraham 26 (vezi ni Anexa 4).
în anul 1939, cînd în fruntea Bisericii Ortodoxe Romane a fost aies
Fericitul Patriarh Nicodim Munteanu, în articolul ce 1-a scris, la acest
«început de pâstorie noua», Pârintele Gala Galaction, referindu-se la
dreapta-credinfà ortodoxa, a reafirmat câ «noi credem în minunea Sfîn-
tului Altar. Credem câ la Stìnta Liturgliie, dupa pregàtirile ni rugâciu-
nile legitime, se întîmplâ o augusta ni incomparabilà minune : pîinea
se preface în Trupul lui Iisus Hristos cel râstignit pe Cruce ni vinul se
preface în sfînt ni scump Sîngele Lui. Aceastâ credinfà inflexibilà »ta
píñente ?i orînduiente toatâ dogmatica noastrâ, tot cultul nostru, toatà
orientarea noastrà crentinâ ni tóate rugàciunile noastre.
Un crentin conntient din biserica noastrà (eu atît mai mult un preot
patruns ni cucernic) cînd sta la Sfìnta Liturghie stà în fafa Celui Râstig
nit pe Golgota. Cine a méditât asupra Sfintei Împàrtànîri, cine o pri-
mente «cu frica lui Dumnezeu, eu credinfâ ni cu dragoste», cine a euge-
tat stâruitor asupra obntentii noastre învieri, ni-a dat ni-$i dà seama câ
sufletul adevàratului crentin — eu atît mai mare cuvînt : preotul —
respirâ miracolul, trâiente în miracol ni niai presus de minte ni de fire
este de-a pururi una cu Mîntuitorul». A répétât ni eu acest prilej câ
«viafa Bisericii noastre trebuie sâ fie suflul Tradirei noastre ortodoxe :
reactualizarea doctrinei noastre ni adîneirea în noi a cucerniciei pàrin-
filor nontri. Biserica vie pe care dorim s-o înjghebâm încâ o datâ tre
buie sâ fie înalt liturgicà ni stâpînità fericit de countiinfa teologicà
aprinsâ în noi de Sfintele Soboare ni de Sfinfii Pârinfi» 27.
Pârintele Gala Galaction a continuât sâ se preocupe ni sâ mediteze
asupra Sfintei Euharistii ortodoxe. Dorise sâ serie despre ea o carte,
sub titlul tmpârâfia Sfintei Euharistii. în septembrie 1940, a notât în
Jurnal : «Imperiul Sfintei Euharistii, sau Conçtiinfa Euharisticâ, sau
Testamentul meu teologie, un titlu nou al eternei mele preocupàri» 28.
Demonstratiile teologice ni stràduinfele publicistice ale 'Pàrintelui
Gala Galaction privitoare la adevârurile dogmatice ale dreptei-credinfe
ortodoxe se dovedesc normative 29, deosebit de actúale ni de necesare.
Astàzi, cînd, prin lârgirea ni intensificarea relafiilor ni actiunilor inter-
crentine ni interbisericenti ecumeniste, se tinde spie o «înnoire a teo
logici»30, spre o «teologie ecumenicà» 31, dar ni cînd influenfele ni con-
26. «Curentul», IX (1936), nr. 3.194, 21 decembrie, p. 2 (Ziua Domnului).
27. G ala Galaction, La început de pàstorie noua , în «Biserica Ortodoxa Romàna»,
LVII (1939), nr. 7—8, p. 390—391.
28. G ala Galaction, Jurnal, vol. II. Edifie îngrijitâ, prefaja $i note de Teodor
Vârgolici, Editura Minerva, Bucureçti, 1977, p. 323.
29. Sînt confirmate de Teologia dogm atica ortodoxa actúala. Vezi, Pr. prof. D.
Staniloae, Teologia Euharisticâ, în «Ortodoxia», XXI (1969), nr. 3, p. 347; Idem,
Dumnezeiasca Euharistie, in Teologia dogm atica ortodoxa, vol. 3, Editura Institutului
Biblic $i de Misiune, 1978, p. 81—122, 143— 176; Arhid. Prof. loan Zágrean, ínsem na-
tatea §i locul ecleziologiei euharistice în teologia Bisericii Ortodoxe Romane, ín
«Ortodoxia», X X X IV (1982), nr. 3, p. 396—407.
30. N icolae (Mladin), Mitropolitul Ardealului, ínnoirea Teologici, în vol. Studii
de teologie morala, Sibiu, 1969, p. 381—387.
31. Dr. Antonie Plam adeala, Ca tofi sâ firn una — Ut omnes unum sint, Editura
Institutului Biblic si de Misiune, Bucureçti, 1979, p. 12—360.
I
\
STUDII £/ ART ICOLE 60 7
taminarile eterodoxe sint mai puternice, Biserica Ortodoxa Romana i$i

afirma, in tóate imprejurarile ecumenice, patrimoniul ei dogmatic ne-
$tirbit $i eminent, fapt preconizat, de la bun ínceput, $i de Párintele
Gala Galaction, care inca din 1925 a declarat cá in relafiile cu alte
confesiuni este nevoie de o «riguroasa contabilitate dogmática» 32.
Pr. GH. CUNESCU
ANEXA
1. Ce este O rtodoxia?
«M árturisirea» noastra ortodoxa apàru intr-un timp caracteristic : Petru M ovila
i$i aduna teologii $i comorile lui de teologie in anumite imprejurári.
ln Apus era tulburare. O spàrturà in viata crestinismului apusean se produsese.
El, Petru, os de domn si singe boieresc, se ridica §i fàcu sá se afirme strálucirea
ortodoxiei.
Vremurile sint de actualitate. In cuprinsul Jà r ii noastre, erau vremuri de Uniate
ínainte de ràzboi. Nu gaseam prilej sá ne lamurim cine si ce sintem. Noi cei formati,
cei maturi cari am trecut prin vremurile rázboiului putem privi pe doua versante,
inainte $i dupa ràzboi. Lumea stràinà, ori chiar din ai nostri vin si ne constring sá
ne reexaminara, sá ne definían: cine $i ce esti tu ? Se actualizeaza intrebarea din
valea Iordanului.
Citva timp lucrurile au mers pe tacute. N-au ajuns la stiinta oficialitatii. De
la o vreme ni se pune insà drept in fafa intrebarea ce sintem ? Ce-i Ortodoxia
noastra ?
Vom càuta sá firn vrednici de stràmosii nostri, sà ne stringem rindurile si sa
ráspundem.
E temerar sà crezi cà in citeva cuvinte putem raspunde ce-i Ortodoxia. Nu-i
intenfia mea sá golesc acest v as cu mir scump al Ortodoxiei. •
Càutind sà ràspund unor cerinfe, unor probleme universale, intr-un fel voi fi
universal ; dar trebuáe sá satisfac si anumite postulate firesti ale Ortodoxiei ce se
ridica.
De altfel e mai presus de orice limite ingàduite sa zàbovesc in cadrele acestui
artieoi inaintea fiecàrui adevàr de credintà, inaintea fiecàrui aforism al infelepciunii
noastre dumnezeiesti.
Am aici un tablou cu citeva aforisme, cari sint mai de actualitate, fiindcà de
la eie pleacà cei ce ne intreabà : ce sintem ?
Primul aforism. Ce este Ortodoxia ?
1. Ortodoxia este im pàràfia vàzutà si nevàzutà, cucerità Treimei celei de o
fiinfà si nedespàrtità prin Je rtfa de pe Golgota si p n n Invierea din morti a Domnului
Si Mintuitorului nostru Iisus Hristos, asa cum primim, credem si màrturisim in Sf.
Scripturà si SI. Traditie.
Toti cei chemati si alesi au primit graduai si pedagogie cunostinta. Fireste,
pilda lui Isac cei ce este pe catea sacrificiului, marea pildà a lui Iosif cei vindut
de fratii lui si mai mult pilda Miehilui pascal cei nevinovat s-au desàvìrsit in Mielul
Iisus Cei ce s-a dus la junghiere pentru noi. Sf. Traditie din vechime com pletata
de Sf. Scripturà sint cete douà maluri prin care curge riul descoperirii dumnezeiesti.
Eie se contrabalanseazà si se com pleteazà reciproc in vrednicia lor de descoperire.
2. Ortodoxia este ocìrmuirea pluralitàtii episcopale pacinic si sincer incadratà
patriilor pàmintesti, ocirmuire didacticà, sfintitoare si pastoralà, a càrei suprem a
treaptà si expresiune este sinodul ecumenic.
32. Pr. Gh. Cunescu, G ala G alaction, precursor al ecumenismului actual, loe. cit.
608 MITRO POLI A OLTENIEI
Domnul, in seara ultima, in ceasul ultim, aduna tóate poruncile in aceste cu-
vinte : «Mergind invaiati tóate popoarele, botezìndu-i in numele Tatälui §i al Fiului
Si al Sf. Duh, invätindu-i sä päzeascä tóate cite am poruncit vouä». E poruñea care
justifica Ortodoxia in acest punct al nostru de credinfa. Este episcopatul ortodox.
Multimea celor ce in spatele celor de fata, apostolii alesi, avea sä insemneze arborele
ierarhiei. Colegiul apostolic este aurora Sinodului §i sinoadelor ecumenice in rosto-
golirea veacurilor.
Pluralitatea episcopala. Ea detine inlreita activitate pe care insusi Domnul a
avut-o : invatätor, preot (— jertfitor) si pastor. Dupa cum le-a spus in ultima seara.
Adica : «M arirea ce Mi-ai dat-o le-am dat-o lor : Invatätor M-ai trimis, invätätori ii
las, Preot M-ai trimis, preoti ii las, Pastor M-ai trimis, pastori ii das».
Episcopatul le intruneste pe tóate trei : invatätor, preot si pástor.
3. Ortodoxia este Eptarhia (— inseptita stäpinire) a Sf. Duh Mingiietorul, Care
de la Tatäl purcede, adicá este Raiul cel de tainä intru care curg de-a pururi §apte
fluvii, adicä $apte Taine viu fäcätoare : Sf. Botez, Sf. Mir, Sf. Spovedanie, Sf. Impär-
täsanie, Sf. Preotie, Sf. Nuntä si Sf. Maslu.
Aici sä ne oprim. E impäräfia Sf. Duh. E aurora §i mindria noasträ de ortodoc$i.
In Biserica lui Iisus Hristos puterea Sf. Duh e de aici legatä §i de aici porneste
ea. Cunoa$teti cit prisos de muncá cheltuieste dogm atica cu acest capítol ?
ínaintea celor ce fäcurä revolutia din sec. XV I-lea conteazä : «Putern oare gäsi
dovezi in Sf. Scripturä ? Conteazä tóate Tainele ?
a) Botezul conteazä de la Sf. loan. El introduce in chip real practica Sf. Botez,
cu binecuvintärile, cu puterile si cu intentine lini in formä. Constiinta noasträ se
deschide la intelegerea lui numai cind 'Domnul, de 30 de ani, se boteazä.
b) Spovedania e o tainä anticipat botezului. Cei ce veneau la Sf. loan nu pri-
meau botezul decit dupä ce se märturiseau. E prea cunoscut textul M arca 1, 5 — E
tristetä grozavä la cei ce au distrus aceastä tainä.
c) M irungerea au avut-o cei din V. Testament $i-i argumentatä minunat in
N. Testament.
$titi din Tapíele Sí. Apostoli si din Epistolele Si. Pavel cìt de nävälitoare era
urmarea intilnirii cu Sf. Duh ? Ce mirare grozavä la Simon M aguí, cind Sf. iPetru $i
Sf. Pavel puneau mìinile pe bolnavi si-i vindecau (1 Cor. si Fapt. Ap.). Ei transmi-
teau lumina Sf. Duh. Transformau. Evreii o avurä ; ungerea regilor si a profetilor si
cel ce se unge este regele si p ro fe ta Sf. Duh.
4. Ortodoxia este fericita convingere cä ne facem una, cä sintern una cu lisus
Hristos Euharistic in lumea aceasta si cea viitoare, pe care o asteptäm cu trezia
fecioarelor cele ìntelepte. — Aici stäm inaintea portilor de aur. Lucrurile stau in
am ploarea lor de odinioarä.
Märturisim pe Dumnezeu-Omul trimis nouä in m aiestatea Logosului. Dar s-admi-
räm puterea cea dumnezeiascä, dornicä sä faeä din noi capodopera Räscumpärärii.
In ultima searä a luat cu preacuratele mìini piinea, a binecuvìntat, a multumit si a frint,
dind ucenicilor §i zicind : «Luati, mincati, aceasta este trupul M eu care se fringe pentru
voi spre iertarea päcatelor», $i a ìu at apoi Paharul, a binecuvìntat, a multumit si a
dat sfinfilor Lui ucenici, zicind: «Befi din acesta toti, acesta este' singele Meu, al
Legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsä spre iertarea päcatelor».
Credem $i märturisim sä se n ta te le Domnului si Dumnezeului Celui Prea Inalt
sint identice cu : «Sä fie luminä», «Tiñere, scoalä-te», «Taci, linisteste-te», «Lazäre,
iesi afarä». A sa si aici. A fost §i va fi eternitate.
A ceasta e transeea de onoare a Ortodoxiei. E limita la care ne cheamä credánfa
noasträ. Nici un centimentru nu putem misca de aici. A$a stä in Märt. Ort. a lui
Petru M ovilä. E repetatä apoi in canonul al saptesprezecilea din Betleem (1672):
«Trupul purtat pe brate de Sf. Fecioarä, trupul im bräfisat de Apostoli, trupul schingiuit
de executantii lui Pilat, acesta este in Sf. Euharistie». De aceea noi, ortodocsiú
sintern fiii Sf. .Impärtäsiri.
Dar cu ceva literaturä, cu discutii fine cari deplaseazä chestiunea noasträ,
multi din oaspetii nostri ce vin de peste märi si tari, se cani apropie de noi. Totusi
e un punct.
Sf. Im pärtäsire e pe acelasi pian, are aceeasi tiautä cu preotia. A inchis Domnul
poruncile : «A ceasta sä o faceti in pomenirea M ea».
Aici sintern armati complet, ca si apostolii din acel ceas. De aici ìncepe preotia.
Sf. Im pärtäsire este Minunea augusta. Cind Domnul intindea miinile spre Sf. Apostoli,
zicind : «...Luati mincati...» ori «Betf...», El se purta pe sine, trupul Lui era in brätele
STUDII £/ ART [COLE 609
Lui. Il oferea Sf. Apostoli §i prin ei nouà, preotilor de azi, sacrificatorii de-a pururi.
De atunci se intinde preotia. E ca $i : «Sä fie lumina» $i s-a fàcut lumina, «Lazare,
vino afarà» si Lazar a ìnviat, etc. A ceasta este una din stincile neclintite, granitice
ale M àrturisirii noastre.
5. Ortodoxia este m istica noasträ adunare in Iisus Hristos Euharistic cu toti
sfintii, cu toti martirii, cu toti eroii Sfintei Biserici — solitorii nostri — si cu toti cei
adormiti intru nädejdea »Invierii celei de ob$tie.
Ar trebui sä transformàm acest artieoi intr-un fel de psalmodie davidica, ori o
fericitä poema. Numai a$a am putea da expresie acestei sorginti de luminä crescindà,
unde ne dàm seam a de toatà viata ce ne asteaptà.
Cit sintern de nepriceputi ? Ne cheamà moartea. Noi plingem.
Dar toti cei plecati, ne asteaptà. Cugetati la legiunile de fericiti plecati catre
Domnul, toti frati, rude, pärinti, cunoscuti, intelepti cà ar trebui sä firn cei mai fericiti
din toatà viata noasträ in momentul plecàrii catre Domnul, fiindcä ne vom intìlni cu
Sf. Petru si Pavel, cu toti dreptii, cu toti cei ce ne-au fost dragi.
6. Ortodoxia este sentimentul cei prea dulce si admirabil cà Prea Sfinta Cruce,
Prea Binecuvintata Siavita, Stäpina noasträ de Dumnezeu N äscätoarea si Pururea
Fecioarä M aria se roagä §i m ijloceste vecinic pentru noi, stind in ceruri de-a dreapta
Fiului.
Domnul de pe Cruce a spus : «Iatä Fiul Täu» Mumei Lui, iar ucenicului loan :
«Iatä Muma ta». V-ati gindit vreodatä cä in persoana feciorelnicului loan, cä in acest
cutezätor care a trecut peste orice greutäti ca sä ajungä la picioarele Crucii, sìntem
adunati noi toti cei ce ne numim fiii Mariei, ei Im pärätesei Cerurilor.
7. Ortodoxia este v atra de foc ceresc §i de dragoste dum nezeiascä a Sf. Liturghii,
unde — pe Sf. A itar si prin Sf. Preotie — invecinicim jertfa Mintuitorului, si — fiind
noi incä pe pämint — sintern totusi in Ceruri, in Sinul Tatälui, sintern una cu Fiul,
sintern prea fericiti intru Sf. Duh.
Este ceea ce provoaeä la juräm int pe adeväratul ortodox.
P ätru n d eti-v ä de acest a d e v ä r !».
i
(«M isionaruI», VII (1935), nr. 12, p. 711—716, semnat :

Prof. univ. pr. Gr. Pisculescu).
2. A ceasta sa faceti spre pomenirea M ea

«Afarà de invàtàt/ura pe care Mintuitorul o lasà ucenicilor Sài cu poruñea
sa o predice tuturor popoarelor §i afarà de puterile tainice cu cari ii intàreste, E1
le mai lasà un zàlog preafericit si dàinuitor in veacuri, pina la Revenire. Sf. loan
Evanghelistul spune in Evanghelia sa : Mai-nainte de sàrbàtoarea Pa§telor, $tiind Iisus
cà a sosit ceasul Sàu, ca sà treacà din lumea aceasta la Tatàl §i iubind pe ai Sài, cari
erau in lume, I-a iubit pina la urmà (loan, 13, 1).
A ceasta din urmà si prea ìnaltà dovadà de iubire Domnul ne-a dat-o in Sfinta
Euharistie si in Sfinta Preotie, in seara Cinei celei de tainà. Era ultima searà pe care
Invàtàtorul o petrecea cu ucenicii Sài. Destàinuirile si invàtàturile acestei seri (capi
totele 13—17 din Evanghelia a patra) ìnsemneazà, suflete?te si doctrinal, a doua strà-
lucire a Taborului. A doua zi, era marea zi de Paste, cind Israel, potrivit poruncilor
primite in Egipt si repetate pe muntele Sinai, trebuia sà injunghie Mielul pascal si
sà serbeze au nestinsà insufletire, eliberarea din robia Faraonilor si m iraculoasa tre-
cere prin M area Rosie. Gràbind cu o zi aceastà zi de stinta pomenire, Mintuitorul
adunà, intr-un foisor din Sion, pe ucenicii Sài si le spune pàtrunzàtor : Cu dor am dorit
sà màninc cu voi acest Pa§te, mai-nainte de patima M ea (Luca, 22, 15).
Azi, dupà aproape douà mii de ani, din seara aceea, cind privim cele intimplate
atunci, ni se pare foisorul din Sion mai inalt decìt toti muntii pàmintului si instituirea
Sfintei Euharistii — asa preoum si este — supremul dar fàcut nouà de Dumnezeu.
In ceasul Cinei de tainà, Mintuitorul ia piinea, multumeste, binecuvinteazà,
sfinteste, fringe si dà ucenicilor : Luafi, mincafi, acesta este trupul meu, carele se
fringe pentru voi spre iertarea pàcatelor ! Asem enea si paharul, dupà cinà si zice :
Befi dintru acesta tofi ; acesta este singele Meu al legei celei noi, carele pentru voi
$/ pentru multi se varsà spre iertarea pàcatelor !
$i apoi, poruñea aceasta mai tare decìt veacurile si decit omenirea : A ceasta
sà faceti spre pomenirea M e a ! (I Corinteni, 11, 24—25).
Era destàinuirea patimei Sale de a doua zi, cind era sà fie jertfit pentru noi.
Era inlocuirea Mielului Pascal, prefigurai, de pinà aci, cu Mielul cei Adevàrat, care
2. Mitropolia Olteniei — c. 218.
ridica pacatele lumii. §i era indeplinirea unui cuvlnt neinteles, deocamdatà, rostit
de Domnul in Capernaum : Eu sint pìinea cea vie care s-a pogorit din cer. Cine
mànincà din piinea aceasta viu va ii in veci, lar pìinea pe care Eu voi da-o este
trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii (loan, 6, 51).
Poruncind : «aceasta sa faceti spre pomenirea M ea», Domnul sàdea, pentru veci,
in mijlocul Bisericii Sale, a doua oarà, Pomul Raiului, de data aceasta cu fericátul
ìndemn sa iubim to|i roadele lui $i sa dorim in tóate zilele vieti! noastre sa le
culegem pentr.u noi.
Implinirea acestei porunci, determina $i implica instituirea sacerdotiului crestin.
Preotia Noului Testament porneste in lume de la Cina cea de tainà. A ceasta sa faceti
spre pomenirea Mea ! insemneazà Sfinte sa fie miinile voastre ca sa putefi jertfi §i
ridica, spre ceruri, pururea, Trupul Meu §i Singele Meu !».
(«Curentul», IX (1936), nr. 3.166, 23 noiembrie, p. 2 (Ziua
Domnului) ; jetip àrit in «Glasul monahilor», XIX (1942), nr.
675, 14 iulie, p. 1—2 (Pagini regàsite).
3. Hristos in mijlocul nostru !

«In ceasul cel din urmà al intilnirii Domnului, dupa Inviere, cu ucenicii sài (asa
cum ni-1 infàti$eazà Sf. Evanghelist Matei) Biruitorul Morfii porunceste : «...mergìnd,
invaiati tóate neamurile, botezindu-le in numele Tatàlui si al Piului si ai Sfintului
Duh, invàtindu-le sa pàzeascà tóate cite v-am poruncit vouà, si iatà eu sìnt cu voi
in tóate zilele pina la sfirsitul veacului;» (Matei, 28, 19—20).
A ceasta incredintare a Domnului a fost totdeauna inteleasa de Bisericà intr-un
chip deosebit care trebuie predicai de-a pururi tuturor celor ce primesc si iubesc ,lm-
pàràtia lui Iisus Hristos. E1 va fi cu noi in tóate zilele pina la sfirsitul veacului. Ca
Logosul etern, ca Persoana a doua din Sfinta Treime, ca Dumnezeu adevàrat din Dum-
nezeu adevàrat, el este cu noi, si cu toatà fàpùura sa, clipà cu clipà. Ca Dumnezeu
omul Iisus Hristos el este cu noi, din clipa zàmislirii lui, celei mai presus de fire si
de minte, pinà la ìnàltarea la cer. Atuncì, cum este cu noi, in tóate zilele, pinà la
sfirsitul veacului ?
Ràspunsul este preafericit si categorie : Iisus Hristos, Dumnezeu si om, este cu
noi in tóate zilele glorioasei Sfintei Liturghii pe care vom sluji-o, zilnic, la altarele
noastre, pinà in ziua supremei A pocalipse a revenirii lui. Permanenta lui lingà noi
este misterul Sfintului jertfelnic §i negràita fericire a celor ce vàd dincolo de vàlurile
euharistice.
Mintu-itorul este cu noi, lingà noi, una cu noi, ori de cite ori, umili Si transfigu
rati, primim sublima Tainà a Trupului si a Singelui lui. A ceasta este diamantul de
pret infinit al invàtàturii, al credinfei si al constiintei crestine. Nu existà pe lumea
pàm inteascà nimic care sa covir$eascà in pret, in putere si in fericire unirea noastrà
euharisticà cu Dumnezeu si Mintuitorul nostru Iisus Hristos !... Cred, Doamne, $/ màrtu-
risesc cà Tu e§ti cu adevàrat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit in
lume sà mintuie$ti pe cei pàcàto$i dintre cari cel dintii sint eu. inca cred cà acesta
este insu$i prea curat trupul tàu $i acesta este insu$i scump singele tàu !
Ce putem sà ne dorim nouà ìnsine, in viata pàm inteascà, decit aceastà ascen-
siune si aceastà participare la cina Sionului istorie si ceresc ! Ce poate, pe pàmint,
sà imbrace mai compiei, pe ostasii lui Hristos, in armura devotamentului integrai
decit o s t a la de noapte si de zi, lingà viul Impàrat Euharistic ? Care ideal, din lumea
aceasta, poate sa precum pàneascà, in constiinta preotului crestin, idealul servirii si
al negràitei si vrednicei uniri cu Cel ce s-a jertfit pentru noi si a ràm as cu noi, in
sfintul sàu Jertfelnic, in tóate zilele, pinà la sfirsitul veacului ?
Aici stà tot intelesul ìericirii nespuse si al eroismului nebiruit din sufletul cres-
tinilor de la inceput. Pe temelia aceasta s-a clàdit divinul edificiu al Sfintei Liturghii.
Sfintii Apostoli si tot! ucenicii si toti urmasii lor erau convinsi cà Invàtàtorul lor
este cu ei, a ràmas cu ei, intr-un chip tainic si totusi identic cu prezenfa lui din
zilele petrecerii pàmintesti. A celasi Iisus Hristos care s-a inàltat la ceruri este de-a
pururi, este intoemai, este cu toatà omenirea si cu toatà Dumnezeirea lui, in Stìnta
Tainà a Euharistiei ! A ceasta era viata, aceasta era caldura, aceasta era torta miracu-
loasà a acelor viteji de odiniioarà, statornici pinà la moarte, in m àrturisirea credintei
lor in invierea lui Iisus Hristos si in glorioasa Lui Dumnezeire.
Pe aceste fericite temelii sta toatà fiinta crestinismului §i toatà vlaga preotfei
noastre. Cind ne vedefi §i ne simtHi vestezi, farà cura], farà bàrb are, fàrà impunàtoare
Uniate crestinà si cu gindul càlàtor cine $tie pe unde, sà stili cà pe càrarea care duce
de la inima nostrà spre Jertfelnicul Domnului au inceput sà creascà bàlàrii si spini !».
(«Curentuh, X (1937), nr. 3.219, 18 ianuarie, p. 2 (Ziua
Dom nului); retipàrit in «Gasul monahilor», XIX {1942), nr. 659,
22 februarie, p. 1 (Pagini regàsite).
4. Iubite frate intru Domnul !
«Odinioarà clnd erai pe bàncile seminarului, mai incoace cind citeai si meditai
cite o paginà din Sfinta Bvanghelie, stràduindu-te sà agonisesti elementele téologiei
ortodoxe $i sà pàtrunzi inaitele adevàruri ale credinfei, desigur cà — la fel ca multi
dintre noi — ai dorit cu inimà najvà sà te invredniceascà Mintuitorul cu vreun
semn, cu vre-o dovadà, mai puternicà decit tóate arguméntele din Apologeticà...
Auzi, uneori, in jurul tàu si auzi si din càm àrile cugetului tàu, cereri care seam ànà
cu cererea lui Filip : «Doamne, aratà-ne n o u à.p e Tatàl $i ne este de ajuns» (loan,
14, 8).
Ji- a trecut pe la ureche uneori, ba poate ai suspinat chiar fràtia ta : Dacà
Hristos ar veni iar pe pàmint !... $i te gìndeai, sM i inchipuiai cum ar fi slàviita Lui
ìnfàti$are, si vedeai multimile clocotind in jurul Lui, si erai §i fràfia ta prin apropiere,
$i simfeai — de càldura inchipuirii ! — suprema sàrbàtoare sufleteascà, revàrsatà, ca
¡fiorile lui mai, in toatà constiinfa fràtfei tale !...
Iubite frate intru Domnul, cu cit ai inaintat’ in invàfàturà §i in cucernicie, cu
atita ai infeles cà aceste daruri si inchipuiri din anii uceniciei sint o cereascà rea
litate, ascunsà pentru cei ce nu au ochii Duhului, sub splendorile Sfintei Liturghii.
Visul este m iraculoasà infàptuire ! Dorul este indeplinit dumnezeieste ! Iisus Hristos
este impreunà cu noi in Sfintele A ltare !... «$i iatà Eu sint cu voi in tóate zilele,
pinà la sfirsitul veacului» (Matei, 28, 20).
Toatà invàfàtura noastrà din scolile teologice, toatà disciplina noastrà intima
$i toatà cuniima preotfei noastre este sà ajungem sà vedem si sà adoràm pe Impàratul
nostru Dumnezeu, tronind, in Sfintele noastre Liturghii, deasupra Sfintelor A itarc
ela aminte Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfintul locasul Tàu si de
pe Tronul slavei Impàràtiei Tale si vino ca sà ne sfintesti pe noi, Cela ce $ezi sus
impreunà cu Tatàl $i aici, impreunà cu noi, nevàzut petreci !».
A ceasta este minunea euharisticà, aceasta este credinfa euharisticà, aceasta este
poarta impàràtiei cerurilor ?i a vieti celei vernice ! Cite^te, iubite frate, in tàcere,
in singuràtate $i, dacà se poate, uneori in afarà de ajunul duminicilor §i al sàrbàto-
rilor, rugàciunile pregàtitoare pentru Sfinta lmpàrtà$anie §i textul Sfintei Liturghii.
E$ti incà tinàr $i n-a venit vrem ea marilor lecturi pe care le vei ìntreprinde mai
tirziu. Dar primeóte de la un frate mai bàtrin aceste indemnuri si aceste incredintàri.
Credinta noastrà ortodoxà insemneazà devotamentul absolut càtre Iisus Hristos
din Sfinta ilmpàrtàsanie. Simfi acest adevàr — mai-nainte de orice sistem atizàri dog
matice — din Sfinta Scripturà si din toatà Sfinta Liturghie. Idealul preotiei ortodoxe
este slujirea cu credinfà o stàseascà a Impàratului Euharistic. Pentru preotul convins
pinà la moarte cà, la Sfintul Altar, el este impreunà cu Mintuitorul intocmai asa
cum Sfingi Apostoli fuseserà impreunà cu E1 la Sfinta *Cinà din foisorul Sionului,
pentru un asemenea preot viafa pàm ineascà este un serviciu comandai. Evanghelia
este dreptarul etern, iar cea mai inaltà fericire, in lumea aceasta, este sà te intilnesti,
cutremurat si transfigurat, cu Dumnezeul tàu $i una sà fii cu E1 in sublima tainà
a Sfintuluii Jertfelnic !
Gindeste acum cità vrem e si cità dispozifie ne mai lasà aceastà augustà doc-
trinà, pentru treburile si pentru josniciile acestei lumi. Mai cugetà ce depàrtare
sideralà existà ìntre idealul preofiei crestine si slabele si precarele realizàri pe care
le constatàm in noi si imprejurul nostru ! $i mai dà-ti seam a, iaràsi, de infricosata
ràspundere, pe care o ducem cu noi, dincolo, la nemitarnicul Judecàtor, dacà vom
stàrui in gresitele noastre cài !».
(«Curentul», X (1937), nr. 3.275, 15 martie, p. 2 (Ziua
Domnului).
1 \
HI.
Mj»ì
Al
PAGINI PATRISTICB ;
SFlNTUL SOFRONIE AL IERUSALIMULUI (550— 638). ,
I. Dreapta invasatura despre Sfinta Trei]
Cred, a$adar, Prea Fericitilor, precum am crezut de la ìnceput,

ìntr-Unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Cel ìntru totul fara de ìnceput
$i ve$nic, Fàcàtorul tuturor celor vàzute $i celor nevàzute.
(Cred) $i ìntr-Unul Domn Iisus -Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul
nàscut, Care S-a nàscut din Insu$i Dumnezeu $i Tatal din veci, in mod
nepàtimitor, Care nu cunoa$te alt ìnceput decìt pe Tatal, dar care nu-$i
are ipostasa din nici o alta parte decìt din Tatal ; Lumina din aceea$i
Lumina, consubstanfialà, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevàrat,
coetern cu El.
(Cred) $i ìntr-Unul Duh Sfìnt, Carele din Dumnezeu Tatal purcede,
Lumina $i Dumnezeu <$i Care S-a fàcut pe Sine cunoscut $i Care este
cu adevarat ìmpreunà ve$nic cu Tatal $i cu Fiul, Cel care este de aceea$i
fiinfà $i de acela$i neam, §i de aceea$i substantà $i natura, ca $i de
aceea$i dumnezeire cu Ei.
(Cred) in Treimea cea de o fiintà $i de aceea$i cinste $i cea de pe
acela$i tron dumnezeiesc, cea cu aceea$i natura, $i de aceea$i familie
$i de aceea$i slava, ìntr-o singurà dumnezeire recapitulativa $i ìntr-o
singurà domnie comunà, ìmpreuna unita, fara nici o amestecare a Per-
soanelor $i farà nici o separare de substantà. Noi credem in Treimea
in Unirne $i proslàvim Unimea in Treime : pe de o parte Treime, cu cele
trei Persoane, iar pe de altà parte Unirne, prin singularitatea Dumnezeirii.
Càci Sfinta Treime este numàrabilà, prin existenfa Persoanelor, iar Prea
Sfinta Unirne este in afarà de orice numàràtoare. Treimea, pe de o parte,
are o impàrtire care nu se poate ìmpàrti (neìmpàrfibilà), iar pe de altà
parte, poartà o unirne care nu se poate amesteca ; Ea este ìmpàrfità, priri
Existentele numerice $i este numàratà prin diferentele existente ìntre
Persoane ; este unità prin identitatea fiinfei $i a naturii, dar nu lasà sà se
#
1. O scrisoare Sm odala, Miglio, P.G., voi. 87/3, col. 3147—3200.
1
i
PAGINI PATRISTICE 613
vada în nici u» fel vre-un act de impartire. $i Unimea este $i singularâ,

$i nesupusâ de nimeni $i de nimic $i nu cunoaçte nici un fel de numâru-
toare dupa fiinfà. Noi credem, eu dreaptâ judecatâ, câ Unul este Dum
nezeu, fiindcâ $i predicâm eu glas râsunâtor o singurâ Dumnezeire, de$i
Ea este cunoscuta in Treimea Persoanelor. Noi binevestim eu statornicie,
un singur Domn, fiindcâ cunoaçtem o singurâ Domnie, de$i Ea se aratâ
în trei Fete. Pentru faptul câ Unul este Dumnezeu $i una este Dumne-
zeirea, nici Dumnezeu nu este separai în pârfi $i nici împârtit în trei
Dumnezei, a$a‘, ca sâ se arate în trei Dumnezeiri, dar nici Unul Domn,
pentru faptul câ este un singur Domn, nu este nici despârfit, a$a, ca sâ
se desfâçoare în trei Domni sau sâ se extindâ în trei Domnii.
Nelegiuirea arienilor taie pe Unul Dumnezeu în Dumnezei inegali,
$i imparte Dumnezeirea unica în dumnezeiri neasemenea ; $i desparte
Domnia unicâ în trei domnii de ait neam (eterogene).
Nici pentru faptul cà Unul Dumnezeu este o Treime, nici pentru
faptul cà ai$a II facem cunoscut, nici pentru faptul cà pronunfàm trei
Ipostase, nici pentru faptul cà le numim $i Dumnezeu-Tatàl $i Dumne-
zeu-Fiul ?i Dumnezeu-Duhul Sfìnt, pentru nici unul din aceste fapte,
zice, Dumnezeu Unic nu este restrins (in spafiu $i in timp) sau alcàtuit,
printr-o punere alàturi, parte lingà parte sau amestecat $i E1 se unente
pe Sine tnsu$i, intr-o singurà substanjà, ipostasà sau realitate §i se
stringe (aduna), ìntr-o singurà Persoanà, care nu ingàduie numàràtoare.
Socotinâ nelegiuità a sabelienilor amestecà cele trei ipostase ìntr-o
singurà ipostasà $i contope$te cele trei Persoane intr-o singurà persoanà.
O, prea necredincio$ilor, unde este Trinitaitea, dacà Treimea, dupà
socotinfa voastrà se contrage intr-o singurà persoanà $i dacà ea tintele,
in fugà, spre o ipostasà sau substanfà sau realitate amestecatà ? Sau, unde
mai este Unimea, a prea neminto$ilor, dacà Unimea insà$i va fi fost ex-
tinsà in trei «fiinfe» $i se va fi desfà$urat in trei naturi sau firi $i se va
fi ràspindit in trei dumnezeiri ?
Este un lucru nelegiuit pentru dreptcredincio$i $i, intru tatui, abàtut
de la adevàrul de credinfà, oricare din aceste douà socotinfe : fie unimea
dupà ipostasà, fie treimea, dupà fire (naturà). Pe de o parte acea soco-
tinfà — unimea, dupà ipostasà — ne duce indatà la iudaism $i odatà cu
ea il tirà$te alci $i pe cel care roste$te aceastà ìnvàfàturà ; pe de alta
parte, cea de a doua socotinfà — treimea, dupà fire — ne rostogole$te
in elinismul politeist, $i cu ea, rostogole$te $i pe cel care gràie$te a$a*
$i ori devine cu totul elin idolatrii, cel ce gràie$te nebune$te acest lu
cru, impreunà cu Arie, ori devine iudaizant, complet, cel ce primeóte
du$màne$te, impreunà cu Sabelie, acea ìnvàfàturà (unimea, dupà
ipostasà).
Drept aceea, bine a fost datà invàtàtura de càtre gràitorii de Dum
nezeu, sub insuflare divina, ca noi sà cugetàm cà unimea este intr-una
$i singurà Dumnezeire $i in identitatea Domniei fiinfiate $i naturale, iar
Treimea este in cele trei ipostase neamestecate $i in diferenfa sau deo-
sebirea fundamentalà a celor trei Persoane, ca numàr. Gràitorii de Dum
nezeu au ìnvàtat a?a, pentru ca nici Sabelie sà nu stàruie ca Unimea sà
fie prività din tóate púnetele de vedere, Unirne, iar itoatà mulfimea
impuna
4
%
4
marni de trei (persoane) este, intru totul, descompus in parlile lui $i fap-
tul a-cesta inlàtuia orice vorbire despre unitaitea dumnezeirii si a fiintei
Si a naturii.
Asadar, precum am invàtat sa cugetàm cà exista un singur Dumnezeu
tot asa am primit invàtàtura sa màrturisim o singurà dumnezeire, si
precum noi inaine am invatat sa ne ìnchinàm la trei Ipostase, tot asa am
fost educati sa preaslàvim si itrei persoane, farà sa cunoastem un alt
Dumnezeu unic, pe lìngà cele trei Persoane, nici sa ìnvàtàm cà cele trei
Persoane de aceeasi fiintà ale Treimii, Care sint Tata! si Fiul si Sfintuì
Duh, si-nt áltele, pe lìngà Unicul Dumnezeu.
Drept aceea, noi predicàm cà Una este Treimea intru Care este Dum-
nezeirea si màrturisim cà Treimea este Una, a càrei dumnezeire este ;
sau, ceea ce este mai exact si mai dar sà spunem ; noi $¡tim cà cele trei
Persoane sìnt Dumnezeu. $i noi credem aoest lucru, cà este Unul, dar
Trei si trei proslàvim, dar Unul, cu adevàrat, màrturisim. Dar nici nu
intelegem cà Unul, Care este Unul, sìnt Trei si nici nu intelegem cà
trei, precum Trei sìnt, sìnt Una. Aceasta ar fi ceva anormal $i cu ade
vàrat plin de uimire. Faptul acesta ìnsusi este si ceva care se poate nu-
màra dar se si ìndepàrteazà de numàràtoare ; pe de o parte este numà-
rabil, prin cele trei ipostase ale sale, dar, pe de altà parte, prin Unimea
Dumnezeirii, se ìndepàrteazà de orice numàràtoare. Càci uni-tatea fiintei
lui Dumnezeu .$i a naturii Lui suportà, in esenfà, sà fie numàratà, pen-
tru ca sà nu introducá vreo deosebire de dumnezeire si mai departe,
vreo deosebire de fiintà sau naturà, si sà transformàm Monarhia divinà,
intr-o multitudine de dumnezei. Càci fiecare numàr $i-a dobìndit carac-
terul lui distinctiv, inseparabil si orice carácter instinctiv si orice semn
deosebiitor ìsi aduce cu sine si numàrul imprimat.
Se numàrà, asadar, Fericita Treime, nu in fiinte, si in naturi si in
dumnezeiri diferite, sau in trei Domnii, fereascà Dumnezeu, asa precum
vorbesc nebuneste arienii si asa precum latrà, ca ni^te ciini turbati, fai-
mosii «ìnvàtàtori» ai triteismului nou (cà Dumnezeu se numàrà in trei
fiinte si in trei naturi si in trei domnii $i tot asa, vorbind in deaeri cà sint
trei dumnezeiri). Sfìnta Treime se numàrà, insà, in ipostase si in ìnsusiri
proprii, intelegàtoare, desàvìrsite, infàtisate potrivit fiecàrei Persoane
insedi, acestea fiind separate, prin numàr, dar nu separate prin dumne
zeire. Se desparte, deci, Prea Sfinita Treime in mod nedespàrtit si in mod
despàrtit, iaràsi se unente. Càci, prin Persoane, avìnd despàrfire, Trei
mea ràmine nedespàriftà si nedespàrtibilà, si netàiatà si netàiabilà inbu-
càfi, prin fiintà si prin naturà, la fel ca $i prin dumnezeire.
Drept, aceea, noi nici nu spunem cà sìnt trei Dumnezei, nici nu pro
slàvim trei naturi in Treime, nici nu predicàm trei naturi in Ea, nici nu
màrturisim trei dumnezeiri, care nu sint consubstantiale, nici de altà fi
intà, nici de acetati neam, nici de alt neam, nici nu predicàm, aparte sau
in mod izolat, cele ce sìnt in Ea, ca sà ne avintàm sà mergem spre o
multime, sau sà ne ingàduim sà despàrtim vreo imitate a Ei. Noi nu re-
cunoastem insà, cà sìnt trei dumnezeiri oarecare sau trei naturi oare-
care, sau trei fiinte oarecare, nici nu stim cà sìnt itrei dumnezeiri oare
care, nici de aceeasi nasiere, nici de altà nasiere, nici de aceeasi ìnfà-
tisare, nici de altà infàtisare ; in generai, noi n-am cunoscut nici dum
nezei sau naturi sau fiinte sau dumnezeiri si nu stim pe cei care cunóse
PAGINI PAT RI ST ICE 615
acestea, dar, pe cel care are astfei de cunoa-$tere sau cugetä sau $tie
acestea Î1 aruncäm ln blesteme.
Noi çitim, însa, un singur început, o singurä dumnezeire, o singurä
Stäpinire, o singurä Putere, o singurä Tärie, o singurä Energie, o sin
gurä Providenfä, o singurä voinfä, o singurä Conducere absolutä, o sin
gurä Mineare, atît creatoare a tóate cite existä dupä Ea, cit $i purtätoare
de grijä, cu Infelepciune $i päzi-toare creatoare a ordinii $i bunei rindu-
ieli ; noi $tim o singurä Domnie, o singurä ve$nicie, dar cunoa$tem $i pe
fiecare din cele care slnt, astfei, singulare $i neamestecate, ale unei sin-
gure fiinfe $i naturi, Fünfä care este ln trei ipostase personale, nici a-
mestecînd ipostasele $i aducindu-le lntr-o singurä ipostasä, nici impär-
find unica Fiinfä, täind-o ln trei filnfe $i prin aceasta sä separäm Dum-
nezeirea unicä. Noi $tim, Insä, cä existä un singur Dumnezeu, o singurä
Dumnezeire Care sträluce$te ln trei ipositase $i trei ipostase $i Persoane,
care se fac cunoscute lntr-o singurä dumnezeire.
Drept aceea, desävir$it Dumnezeu este Tatäl, desävir$it Dumnezeu
este Fiul, desâvîrçit Dumnezeu este Duhul Sfint, fiindcä fiecare Persoanä,
in parte, are una $i aceea$i Dumnezeire, neìmpàrfità .$i neìmpàrfibilà. farà
descompunere $i desàvìr$ità. $i, flindcà mintea omeneascà tinde sa des
parta cele ce sint de nedespàrfit, Dumnezeu a stabllit a«cela$i adevàr de
mai sus, ca fiecare Persoanà in parte, sa fie privita intoemai ca pe Sine
Insu$i, ca Dumnezeu, ca sa nu se spunà cà Tatàl este ceva, Fiul este alt-
ceva, $i Sfintul Duh, laràri este altceva. De aceea, acestea sinit predicate
de cafre insuflatii de Dumnezeu : Dumnezeu $i Dumnezeu $i Dumnezeu,
dar cei trei sint Unul. Càci Dumnezeu-Tatàl nu este un alt Dumnezeu, nici
Dumnezeu-Fiul nu este un alt Dumnezeu, de asemenea, nici Dumnezeu-
Duhul Sfint nu este alt Dumnezeu, pentru cà nici Tatàl nu este o alta
natura, nici Fiul nu este alta natura $i, de asemenea, nici Duhul Sfint nu
este alta natura. Dacà ar fi ceva, ne-am ìnchipui cà sint multi $i diferiti
dumnezei $i acest fapt ar da la iveala $i multe $i diferirte dumnezeiri.
Dar Tatál este Dumnezeu, la fel, Fiul este Dumnezeu, tot a$a, $i Sfintul
Duh este Dumnezeu, pentru cá cele trei Persoane in mod nedespártit $i
necontenit sint pline de o singurá dumnezeire $i in fiecare dintre ele
exista dumnezeirea, in mod desavir$it $i total.
Dumnezeirea nu admite impartiré, adicá ea exista in plinátatea ei
$i in cele trei Persoane, in mod deplin $i desávir$it, in nici un fel de
impartiré, umplindu-le pe fiecare aparte, dar fiind in fiecare persoaná,
in modul cel mai deplin $i raminind una, impreuná cu ea, cu tóate cà se
arata in trei persoane, nerecurgind la mulfime de dumnezeiri, chiar dacá
este in trei ipostase, pentru ca sa nu sufere vreo impartire trupeascà,
chiar ea, Dumnezeirea, care este cu adevarat, nepatimitoare $i netru-
peasca, pentru ca ea nu cuneante patimirea. Cele ale patimirii sint lu-
cruri pioprii ale creaturii.
*A$adar, in ceea ce priye?te existenta, Tatàl este Dumnezeu-Tatàl iar
nu Fiul, nici Duhul Sfint, dar este ceea ce este Fiul, dupa fiinfa $i ceea ce t
este Duhul Sfint, dupa natura ;
Fiul, in ceea ce prívente existenta, este Dumnezeu-Fiul, dar nici Ta
tàl, nici Duhul Sfint ; predicami, insa ca El este ceea ce este Tatàl, dupa
natura $i socotim ca este ceea ce este Duhul Sfint, dupa fiinfa.
Duhuil Sfînt, în ceea ce priveçte existenfa, este Dumnezeu-Duhul

Sfînt, dar nu este socotit nici Tatâl, nu este înfeles nici ca Fiu, ci este
crezut ca Tatâl, dupa fiintâ §i este vestit ca Fiul, dupa natura.
Aceasta o mârturisim, avînd în vedere, pe de o parte natura, iden-
titatea $i unitatea intima a fiintei, iar pe de alta parte, avînd în vedere
celelalte însuçiri ale celor trei persoane, $i deosebirea dintre însuçirile
care caracterizeazâ pe ficcare Persoanà în parte, farà amestecare. Caci,
precum fiecare Persoanà, Dumnezeu fiind, posedâ ceea ce este neschim-
babil, tot a?a, ea a primit $i însuçirea proprie, caracteristicâ, neschim-
batâ $i neschimbabidâ $i fixa a persoanei, însuçire care i se adaugâ nu-
mai uneia $i aceleiaçi Persoane $i care o deosebeçte de celelalte Per-
soane $i care pastreazâ Treimea, cea neamestecatâ $i de aceea$i natura,
$i de aceeaçi cinste, $i de aceea$i fiintâ $i care stâ pe acelaçi tron.
A$adar, Treimea nu este o Treime desâvîr$itâ, numai prin desâvîr-
$irea dumnezeirii unice, ci este desâvîr$irea suprema $i Dumnezeirea su
prema, .prin slava, prin vernicia §i prin împârâtia Sa, nefiind impartita,
nici despârfitâ. In Treime, deci, nu este ceva créât sau în stare de sclav,
nici ceva introdus, care sa nu fi existât mai înainte, $i care sa fi fost
adaugat mai pe urmâ ; nici nu I-a -lipsit Tatâlui, Fiul, nici Fiului, Duhul,
ci totdeauna a existât Treimea ïnsâçi, statornicâ $i neschimbatâ.
lata câ eu v-am tratat voua, deschis $i dar, despre Sfînta $i cea de
o fiintâ Treime, cea ve§nicâ $i începatoare çi creatoare $i conducâtoare
a toate, $i, ca sâ spun pe scurt, v-am arâtat, ceea ce gîndesc eu, ceea ce
slâvesc $i ceea ce cinstesc, cu inchinare. Nu-mi îngâduie însâ aceasta
» •
prescurtare de cuvinte sinodale, sâ spun aceste lucruri ceva mai pe larg.
IL Dreapta învâtàturâ despre întruparea realà a Domnului Hristos,

$i despre «sfintenia $i fecioria Maicii ¡Domnului
Eu am sa va spuli, insà, $i ceea ce gìndesc despre insali Intruparea

cea minunata a Unuia din Aceeaî Treime stinta, a Cuvìntului $i Fiului
lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, adicà despre de$ertarea Sa cea mai
presus de imtelegere $i despre coborirea Sa dumnezeiascà $i ìndumnezei-
toare la noi, pamintenii ; eu am invàfat sa predio, pornind de la Sfintii
Pàrinti $i de la cei insuflati de Dumnezeu, potrivit cu socotinta voastra,
ca de la Adevarul insu$i, care le intrevede pe toate ; acestea le expun
In scris, in aceasta scrisoare smodala $i v-o trimit vouà, cei prea inte-
lepti, ca s-o cititi.
Pe linga credinta in Sfinta Treime, eu mai cred, Prea Sfinfitilor, ca
Dumnezeu-Cuvintul, Fiul Unul-Nàscut al Tatàlui, Carele S-a nascut din
Insu$i Dumnezeu $i Tatal in mod nepatimitor, mai inainte de tofi vecii
$i mai inainte de -toate timpurile, luìnd mila $i indurare iubitoare de oa
meni, fata de càderea noastra cea omeneascà, de bunàvoia Sa $i cu sfa-
PAGINI PAT RI ST ICE 617
toil $i rînduiala lui Dumnezeu, Cel ce L-a nâscut, $i eu bunâplâcerea dum-

nezeiasca a Duhului, nedespârjindu-se de smurile Celui Care L-a nâscut,
S-a coborît la noi, smentii.
Caci precum Fiul este de aceeaçi voinfâ sau sfat cu Tatâl $i cu Du-
hul, tot a$a, El este de aceeaçi fiintâ $i natura nemârginitâ cu Ei ; El
nu suferâ nicidecum vreo cuprindere sau mârginire în spatiu $i timp sau
vreo schimbare de doc, în felul nostru al oamenilor ; potrivit firii Sale, El
a çtiut sa sâvîrçeascâ lucrarea dumnezeiascâ ; pâtrunzînd în pîntecele
femeiesc cel nenuntit, cel împodobit eu curâtia fecioriei, al Sfintei Maria,
$i strâlucitâ, $i cea plinâ de întelepciune divina, libera de orice patâ de
curâtie a trupului, $i a sufletului $i a mintii ? S-a întrupat cel ce este
tara trap $i a luat chipul nositru, El, Cel care, dupa fiinta divina, atît ca
chip, cît $i ca stare, este farà forma $i a luat trup ca al nostru, El,. Cel
farà de trup $i S-a fâcut Om, dupa adevâr, El, Cel care, totdeauna, Se
arata Dumnezeu ; $i a fost în pîntecele de marna, Cel care este în sînul
Tatâlui cel vernie $i, Cel farà de timp, a primit început de timp ; toate
acestea au avut loc, nu în închipuire curri li se pare maniheilor $i valen-
tinilor nemintoçi, ci eu spun câ, în adevâr, $i în fapt S-a de$ertat pe Sine,
întreg, eu vointa'Tatâlui §i cu voinfa Sa proprie $i a luat întreaga frâmîn-
tâturâ a noastrâ, trup, zie, de o fiintâ eu al nostru $i suflet rational, de
aceeaçi structurâ cu sufletele noastre $i minte, asemânâtoare cu mintea
noastrâ.
Potrivit acestor ìnsubri, El este Om $i este cunoscut ca Om ; çi S-a
fâcut Om, dupâ adevâr, prin însâ$i zâmislirea supremâ în Prea Stìnta
Fecioarâ.
El a voit sâ Se faeâ Om, pentru ca sâ curâteascâ ceea ce este întru
totul asemânâtor, prin ceea ce este asemânâtor, ca sâ salveze ceea ce
este dintr-o rudenie, prin ceea ce este de o rudenie, ca sâ lumineze
ceea ce este de acetati neam, prin ceea ce este acelaçi neam.
Drept aceea, a fost aleasâ Stìnta Fecioarâ §i i-a fost sfinfit trupul $i
sufletul $i a$a, ea a slujit pentru întraparea Creatorului, ca Fecioarâ cu-
ratâ, nenuntiitâ $i nepâtatâ. A$adar, Cuvîntul $i Dumnezeul nostru S-a în
trupat, nu unindu-Se cu un trup, care ar fi fost plâsmuit mai dinainte sau
întrefesîndu-Se eu un trup, format mai dinainte $i preexistent în Sine,
cîndva, sau unindu-Se eu un sufleit, existent mai dinainte. Atunci, însà,
au ajuns acestea sâ aibâ o existenfâ (trupul $i sufletul omenesc), cînd
însuçi Cuvîntul $i Dumnezeul nostru S-a unit cu eie, în mod natural, în-
tr-o existenfâ care are în sine o lucrare de uniune, sâvîr$itâ în acelaçi
timp (simultan), dar aceastâ unire a Cuvîntului eu trupul $i sufletul ome
nesc n-a existât cîndva la Dumnezeu-Cuvîntul, mai înainte de împreu-
narea absolut realâ, între eie însele $i nici n-a mai existât cîndva aceastâ
împreunare — între om §i Dumnezeu — la vre-un alt om, dintre cei care
sînt, întru tatui, deopotrivâ cu noi ; prin împreunarea comunâ, naturalâ
a Cuvîntului — eu oinul — are loc Existenfa împreunâ-lucrâtoare, dar
aceasta n-a avut loc, ca într-o clipitâ de ochi, mai înainte de acea îm
preunare naturalâ, (venitâ «la plinirea vremii») a$a cum bombânesc Paul
de Samosata $i Nestorie.
A$adar : în acetati timp este trup (al omului), în a-cela$i timp este
trup al lui Dumnezeu-Cuvîntul ; în acelaçi timp este trup omenesc în-
zestrat eu sufletul rational, în acelaçi timp este trup al lui Dumnezeu-
618 MITROPOIJA OLTENIEI
Cuvintul inzestrat cu suflet rational, càci in El $i nu prin omul trupesc

$i-a avut Existenta.
Càci, odatà cu zàmislirea Cuvìntului, acestea — trupul omenesc $i
Dumnezeiesc — au fost aduse la o consistentà realà $i, in acela$i timp,
eie au ràmas unite cu El, dupà ipostasà, in acela$i timp in care au fost
aduse la consistentà cea cu adevàrat realà $i neimpàrtità, cea care nu
suportà ilici separare, nici nu ìngàduie schimbare $i amestecare ; acestea
— Dumnezeu $i Omul — au fost unite de càtre El (Dumnezeu-Ouvintul),
au fost alcàtuite in El, au fost reunite cu El §i, in generai, nu s-a vàdit
nici un timp de formare proprie a Omului-Dumnezeu, care sà fie anterior
. alcàtuirii Sale, dumnezeiascà $i omeneascà, neamestecatà $i nedespàr-
tità, in pìntecele Fecioarei.
A$adar, Cuvintul S-a fàcut Om cu adevàrat, intrupindu-Se din sìn-
giurile feciore$ti, curate, ale Prea Sfintei $i Curatei Fecioare Maria $i
fiind purtat in pìntecele fecioresc $i, la plinirea vremii de na$tere de
prunci, S-a fàcut asemenea nouà, oamenilor, in toate cele naturale, dar
nepurtàtor de pàcat, respingìnd $i dispretuind nimicnicia noastrà de a ne
inclina $i a càdea in pàcat ; S-a nàscut Dumnezeu, cu trup omenesc, tot
a$a $i cu chipul omenesc, avìnd suflet rational dar suflet netrupesc, fi-
indcà El Insu$i, in Sine $i-a insufletit Duhul rational $i nu altceva L-a
ìnsufletit.
El a pàstrat-o Fecioarà, pe cea care L-a-nàscut $i a aràtat cà ea in
sali este Nàscàtoare de Dumnezeu, in ìnfeles propriu $i ou adevàrat, cu
toate cà Nestorie, cel ce se indepàrteazà $i se rupe de noi, $i .trupa lui
luptàtoare impotriva lui Dumnezeu, varsà lacrimi, se tinguie$ite $i se vài-
càre$te ; impreunà cu el, ei se smulg dintre noi.
Càci, Cel ce S-a nàscut din Sfìnta Fecioarà Maria, Nàscàtoarea de
Dumnezeu, era Dumnezeu $i a primit cea de a doua na$tere, in timp,
pentru noi, dupà prima Lui na$tere, ve$nicà, aceea din Tatàl, na$tere na-
turalà $i de nespus ; de$i intrupat, Se nà$tea, pentru asemànarea cu noi,
cei nàscuti cu trup ; este proslàvit Dumnezeu, intreg, neìmpàrtit, Acela$i
Care S-a aràtat Om intreg ; este cunoscut Dumnezeu desàvirsit, Acela$i
Care S-a fàcut cunoscut ca Om desàvìr$it, fiindcà El a avuit in Sine Uni-
mea din douà naturi, din natura dumnezeiascà $i din natura omeneascà
$i, cu douà naturi desàvirîte, S-a fàcut El cunoscut — cu o naturà de-
sàvir$ità, dumnezeiascà, $i cu o naturà desàvir$ità, omeneascà.
%
Traducere de Pr. Prof. NIC. PETRESCU

MA T E R I A L OMI LETI C
§1 C A T B H B T I C
INÀLTAREA
* SFINTEI CRUCI,' 14 SEPTEMBRIE
«A/es-a D um nezeu Iu cru rile sla b e a le /u-
m ii a c e ste ia , c a s a lo c a de rubine pe c e le
tari ; A/es-a D um nezeu Iucrurile jo sn ic e $i
d i s p r e g i l e , ba ch iar pe ce le ce nu sln t, c a
sà fa c à de rubine pe ce le ce s in t».
(I C or. I, 27—28).
Cìrid Sfintui Apostol Pavel serie aceste cuvinte Corintenilor, nu are

in vedere altceva, decìt crucea cea dispretuità de pàgìni, pe care ei ràs-
tigneau pe ràufàcàtorii si tilharii ce sàvìrseau felurite fàràdelegi. Se gin-
deste, desigur, si la cei multi $i umiliti asupra càrora oei puternici si
avuti aruncau acara crudi. Se mai gìndeste $i la multimea pàcatelor, pe
care omenirea intreagà, càzutà in pàcatul neascultàrii de Dumnezeu, le
sàvìrsea mereu, fiind toti sub blesitemul legii, care culmina in .pedeapsa
cu crucea, cum zice Deuteronomul ; «Blestemat esie cel gàsit vrednic sa
He spinzurat pe lemn» (Deut. XXI, 23 si Galateni III, 13). Inaiate de
Mintuitarul Iisus Hristos, crucea reprezenta toatà ticàLosia $i josnicia
in care càzu-se neamul omenesc.
Dar cea mai josnicà si mai urita comportare a neamului omenesc fa
ta de Dumnezeu, a fost aceea cind cei fàràdelege, necunoscìnd planurile
lui Dumnezeu, au spinzurat pe cruce, pe cea mai sfiata si nevinovatà-
Fiinfa, pe Fiul Sàu, asupra càruia au aruncai cel mai rusinos si vinovat
dispret, desi El, pria bunàtatea si nevinovafia Lui, pretuia mai mult de-
cit toatà omenirea la un loc.
Adincà si màreatà a fost dragostea pe care Burnii Dumnezeu a arà-
tat-o cind a fàcut din nimic si a scos din nefiinfà la fiintà lumea, dar
mai stràlucitoare si bogatà in dragoste a fost clipa, cind El a hotàrìt
sà-1 ridice pe om din càderea lui si sà-1 repunà in demnitatea din care a
càzut, jertfind pe cruce, pe Insu$i Fiul Sàu prea iubit. Nevinovatia $i sfin-
tenia Acestuia a fost pusà in cumpànà pe stìlpul crucii, lemnul infamiei,
ca sa intreacà in greutate, povara cea grea a fàràdelegilor neamului ome-
nesc. «Mai mare dragoste decit aceasta, nu. poate exista», zice Sf. Scrip
tum. «A$a de muli a iubit Dumnezeu lumea, incìt pe Fiul Sau L-a dat,
ca cei ce cred Intr-lnsul sa nu piarà, ci sa aibà viafà ve§nicà» (Ioan III,
16). E1 a luat asupra Sa toatà povara faràdelegilor neamului omenesc $i
s-a oferit — din dragoste —, ca neegalatà $i suprema jertfà pentru noi.
De indatà ce Dumnezeiescul Mintuitor a im bracai din dragoste cru-
cea cea dispretuità, toaite neamurile au venit la picioarele Crucii, au res-
pectat-o $i au imbrafiât-o, ca pe stindardul mintuirii lor. Din clipa aceea,
cei slabi $i nebàgafi in seamà, au cunoscut cà vor fi tari $i intelepti, prin
infelepciunea $i daru-rile Crucii.
Necunoscut $i disprefuit in scurta petrecere intre oameni Mintuito-
rul Iisus Hristos incepe sa fie stàpinul sufletelor noastre, dupà patima
Sa pe cruce, care a avut ca revers stràlucita Sa Inviere. Pe bunà drep-
tate Sfintul Apostol Pavel serie Corintenilior : «Eu nu va predic pe alt-
cineva, decit pe Iisus Hristos pe Acela ràstignit» (I Cor. I, 23), iar Ga-
latenilor le serie : «Mie sa nu-mi fie a ma làuda decit in Crucea Dom-
nului Iisus Hristos» (Galat. VI, 14). Ce sa fie aceasta, cà Sfintul Apostol
Pavel nu gàse$te altceva mai bun de lauda, decit Crucea Domnului Iisus ?
De acum Crucea este demnà de lauda, càci a devenit Altarul de jertfà
al mintuirii noastre $i cuprinde in ea tot preful celei mai valoroase jertfef
care s-a dat pentru noi. Ea este simbolul iertàrii noastre, semnul biruin-
t-ei viefii asupra morfii, simbolul cosmic al restauràrii $i refacerii prin
Har a lumii pàcàtoase.
Nu putem injelege bunàtatea lui Dumnezeu $i màrelia jertfei lui li-
sus Hristos farà Cruce, iar Crucea nu poate fi infeleasà $i prefuità fàrà
drama ?i durerea suferità de E1 pe Cruce. Hristos §i Crucea s-au contopit.
Crucea a devenit slova $i semnul vàzut al Patimilor $i Jertfei Domnului.
Cine o vede, cdte$te pe ea, patima $i suferinfa Domnului, pentru noi. Cine
nu $tie sà-i citâscà infelesul, Crucea devine, cum spune Sfintul Apostol
Pavel : «Pentru cei pieritori, o nebunie, pentru iudei, o pricinà de potic-
nire, dar pentru cei credincio$i, puterea lui Dumnezeu cea mare» (L Cor.
I, 18). Mintuitorul Iisus Hristos a sfinfit cu scump singele Sàu acest Aitar
de jertfà (Evrei IX, 12).
Prin sàrbàtoarea de astàzi, noi nu cinstim numai aeeastà credintà
teologicà a mintuirii $i ràscumpàràrii noastre, ci vrem sa justificàm *cre-
dinfa, cà ìnsu$i semnul Sfintei Cruci, oricum ar fi ìniàfiât $i din orice
materie ar fi fàcut, fàrà sà pogorim gindurile noastre la cele materiale, e
vrednic de cinstire, càci el, cum am mai spus, este slova care rezumà $i
infàfiêazà credinfa noastrà. Crucea ne vorbe$te pe scurt despre Mìn-
tuitorul ràstignit, despre Sfinta Treime, despre moar-te $i inviere, despre
biruinfa cre$tinà in lume. De aceea Crucea se ridicà triumfàtoare in lu
mea cre$)tinà, nu numai pe Altare, pe biserici $i clopotnite, ci $i la ràspin-
tiile drumurilor, la fìntinile cele mai indepàrtate $i mai ales la mormin-
tele pàrintilor, frafilor $i stràmo$ilor nostri, vestind acestei lumi nàdej-
dea in ìnvierea mortiloi.
MATERIAL OMILETIC $/ CATEHETIC 621
Ca semn vázut, Sfinta Cruce a fost preínchipuitá $i în Vechiul Tes

tament, prin lemnul cu care Moise a îndulcit apele cele amare din pus-
tiul Mera, prin sitilpul pe care a inaltat párpele de aramá, la care privind
israelitii mu$cati de $erpii veninoçi, se vindecau $i scápau de moarte.
«Precuin Moise a inálfat párpele în pustie, tot a$a trebuie sa fie înâltat
Fiul Omului, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aibâ viafâ veçnicà»
(loan III, 14—15). Pentru cre$tini deci, Crucea a devenit semnul vâzut
de mîntuire, împotriva ispitetor $i mu^câturilor $arpelui celui viclean $i
blestemait, care este diavolul.
Cine o vede $i se prosterneaza ìnaintea ei simte $i el suflerintele pa-
timilor Domnului, se smere$te $i ia asupra sa Crucea pe care Domnul Ii-
sus a purtat-o pe umeri. «Cine nu ia crucea Mea $i nu urmeazà Mie, nu
este vrednic de Mine», zice Domnul, chiar ìnainte de patima Sa. Dar cine
cinste$te semnul Fiului Omului $i se prosterneaza ìnaintea lui, are parte
de toate bucuriile Crucii : biruinta asupra diavolului, ìnvierea sufletelor
$i trupurilor noastre in ziua cea de apoi. Ea este pecetea $i semnul pus
pe fruntea noastrà de cremini, la Taina Sfìntului Botez, pentru a fi recu-
noscufi la ziua judecàfii.
Crucea este deci cinstità de credinfa ?i evlavia veche crestina, ca
semn pe care cre$tini)i il fàceau intre ei ca sa se recunoascà $i sa se
orienteze in catacombe, punìnd pe galeriile intortooheate ale acestora,
semnul crucii, spre a se orienta spre locurile de rugàciune si a se salva
de prigoanele autoritàfilor romane. Sotdatii cremini puneau semnul sfin-
tei Cruci pe coifuri, iar Sfintul Constantin cel Mare a vazut, in plinà zi,
semnul Sfintei Cruci pe cer, in jurul careia.era scris : «In acest semn
vei invinge». El a pus pe Sfinta sa marna, Elena, sa caute Sfinta Cruce $i
a zidit pe ilocul Golgotei o biserica creatina. Gasind, prin minune, Crucea
Domnului, care a fost recunoscuta inviind un rnort, atins cu Crucea cea
sfintà a Domnului, Sfintul Constantin a pus pe Patriarhul Macarie al Ie-
rusalimului de a ìnàltat Crucea in fata poporului, care s-a prosternat ìna
intea ei, ca in faâ Domnului. ìmpàratul Heraclie a purtat razboi cu per
nii, silindu-i sa aducà la Constantinopol Crucea Domnului, pe care o rà-
pisera, iar dupa intoarcerea ei, Crucea a fost purtatà in triumf prin ce-
tate, ca sa o vada $i sa o venereze credinci!o$ii.
Sàrbàtoarea de astazi ne aminte^te ca Sfìnta Cruce nu trebuie cins
tità numai in semnificatia ei abstracta, ci $i in forma ei vàzutà, ca obiect
sfìnt §i demn de venerafie.
Dar Sfintul Apostol Pavel parca prevedea cà cinstirea Sfintei Cruci
va fi $i semn de poticnire multora, chiar atunci cìnd ei se lauda cu cre$-
tinàtatea lor. «Cu lacrimi va scriu, cà sint unii dintre voi, care se poar-
tà ca du$mani ai Crucii Domnului» (Filip. Ili, 18). Cei ce submineazà
cinstirea Sfintei Cruci, nu tin seamà nici de vechile traditii, nici de cu-
vintele Sfintei Scripturi, care odatà cu ìntelesui'ile Sfintei Cruci ne ìn-
fàti?eazà $i semnele ei. lata ce le spune acestora Sfintul Apostol Pavel in
Filipeni, cap. II, v. 6—10 : «El care era chipul lui Dumnezeu, s-a de$ertat
pe Sine ?i a luat chip de rob, S-a smerit pina la moarte incà moarte de
Cruce. De aceea L-a inàlfat mai presus de orice nume, ca Lui sa se piece
tot genunchiul : al celor din ceruri, al celor de pe pàmint al celor de
sub pàmint». Deci, dragostea lui Dumnezeu s-a pogorìt ca pe un stilp
622 MITROPOLIA OLTENIEI'
de foc din cer $i s-a infipt in inima Golgotei, in pàmintul fàràdelegilor,

in inima iadului $i are scris pe capul cel de sus cuvintul DRAGOSTE ; iar
pe capul cel de jos sta scris cuvintul JERTFÀ sau SUFERINJÀ. Dumne-
zeu a coborit Dragostea Lui pina la jertfà, dind acesteia o valoare nepre-
tuità $i a ridicat jertfà Lui pina la dragoste, dindu-i o maretie neobi$nu-
ità. Pe acest stilp, care a unit pàmintul cu cerul, Iisus Hristos $i-a ìnitins
brafele Sale, surpìnd peretele cel din mijtoc al vrajbei, fàcind pace intre
Dumnezeu $i om (Efeseni II, v. 16 $i 14—16), omorind moartea $i invred-
nicindu-ne de Inviere. Astfel cà pe bratul orizontal al Crudi se pot citi
vizibil cuvintele : PACE $i 1NVIERE. Mìntuitorul Iisus Hristos inàltin-
du-se pe stìlpul Crudi ca spre cer, ì$i ìntinde cu dragoste brafele ?i pri-
virea spre oameni, sa cuprindà toatà omenirea, vestindu-i bucuriile Pàcii
$i Invierii, de care omenirea era $i este mereu atit de inseta,tà.
Cinstind Crucea, nu respeotàm numai traditale vechi creatine, ci $i
cuvintele Sfintei Scripturi. Cinstind Crucea, cinstim lemnul cel bine-
cuvìntat, care a odràslit in mijlocul Raiului, in locul pomului, care ne a-
dusese blestemul $i osinda (tntelepciunea lui Solomon XIV, 7).
Sfinta Cruce este aladar, Monumentul màref al Mintuitorului Iisus
Hristos, care ne aminte$te de moartea $i jertfà Sa, dar $i de biruinfa Sa
asupra morfii. Acolo unde nu este Crucea, nu este nici credinfà ortodo
xa. Cum vom indràzni noi sa nu mai facem semnul Sfintei Crud pe frun-
file noastre ? Cum nu ne vom descoperi inaintea ei $i nu vom ìnsèmna
pe piepturile noastre acest semn ? Cum vom ocoli poruñea de a se pleca
inaintea ei, tot genunchiul : al celor din cer, al celor de pe pàmint, al
celor de sub pàmint ? (Filip. II, 10).
Cre$tinii ortodoc$i romàni, de-a lungut veacurilor $i-au scris istoria
$i $i-au màrturisit spiritualitatea lor, cu Stinta Cruce, care a devenit o
màrturie prefioasà a trecutului $i noblefei lor spirituale. Stràmo$ii nos
tri au presàrat pàmintul Patriei noastre stràbune cu aceste insemne crea
tine, pe care este scris : «Crucea morpi $i a tnvierii» ; sau «Lumina $i
viafa». Intr-un elogiu al Crucii Sfintului Aposto! Andrei, care a predi-
cat cre^tinismul in pàrfile noastre, Patriarhul Proclu al Constantinopolu-
lui, care putea sà cunoascà mai de aproape gindurile Apostoiitor despre
Sfinta Cruce spunea : «In loc sà vineze cu undifa, apostolii au aruncat
0
Crucea. O, ce putere a Celui ràstignit ! Predica lor, puterea lor, minuni-
le lor, vin din Crucea Domnului. Ei au arat pàmintul sterp cu Crucea $i,
au desfelenit ogoarele bisericii tot cu Sfinta Cruce. O, Cruce, unealtà
a celui Prea tnalt ! O, Cruce, semn al biruin\ei lui Hristos ! Ferice de ti-
ne, Cruce, cà ai inchegat lumea in alcàtuirea Tal Apostolii au arat lu-
mea cu Crucea» {Ortodoxia, apr.-iunie 1977, pg. 15, Prof. I. Coman, Spi
ritualitatea Patristicà in Stipa Minor).
Iar Stinta noastrà bisericà cintà pentru tot cre$tinul : «Verdp top
credincio$ii, sà ne inchinàm, Sfintei tnvierii lui Hristos, càci, iatà, a venit
prin Cruce, bucurie la toatà lumea !».
«Doamne, armà asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouà, cà se
ingroze$te $i se cutremurà, nesuferind a càuta spre puterea ei ; cà moar
tea ai suprat $i morpi ai sculat, ne inchinàm prin Cruce ingropàrii Tale
$i Invierii.
MATERIAL OMILETIC $/ CATEHETIC 623
La sfir$itul lumii, cìnd soarele luna nu-$i vor mai da lumina lor,
cind cernì se va intuneca puterile cerului se vor ciati, numai semnul
Fiului Omului, adicà Crucea Lui, va stràluci, inaintea ie\ei Lui, cìnd va
veni sci judece lumea (Matei XXIV, 29 $i 30).
Noi, Crucii Tale ne inchinàm Hristoase $i Sfìnta Invierea Ta o laudàm
si o màrim !» Amin.
Pr. GH. IONESCU-CHEIA
DUMINICA DUPÀ 1NÀLTAREA SFINTEI CRUCI

— Dumnezeu este indelung ràbdàtor —
Cuvintele Sf. Evanghelii de astàzi ne incredinteazà cà Dumnezeu,

de$i este Atotputernic, nu silente voia noastrà cea liberà, ci o respecta.
Hristos a$teaptà sà-I urmam, sa ne luàm crucea, dar nu ne silente la
aceasta, ci a^teaptà mereu hotàrirea noastrà de a-L urma in chip liber
pentru cà este indelung ràbdàtor. Chiar atunci cìnd noi, prin pàcatele
noastre, ne indepàrtàm de Dumnezeu, E1 nu ingàduie indatà pedeapsa
pentru cà -a§iteaptà ìntoarcerea pàcàtosului.
Este prilej poitrivit, astàzi, sà ne intrebàm $i sà cercetàm : Cit de in
delung ràbdàtor este Dumnezeu $i, apoi, ce trebuie sà invà(àm noi din
aceastà indelungà ràbdare.
Sfintele Scriptum, in numeroase locuri, ne vorbesc despre indelungà
ràbdare a lui Dumnezeu. Ln cartea a doua a lui Moise, la cap. XXXIV,
6 citim : «Doamne, Dumnezeule, indurat $i milostiv, indelung ràbdàtor
$i plin de milà $i credinfà, Cela ce pàstrezi mila in mii de generafii...».
«Pentru aceea rabdà Dumnezeu indelung — zice proonocul Isaia — ca
sà và miluiascà» (XXX, 18), iar proorocul Iona se ruga : «$tiu Doamne,
cà Tu e$!ti Dumnezeu milotiv î induràtor, tirziu la mìnie, plin de indu-
rare §i te cáie^ti de ráu1» (lona IV, 2). Pe tóate acestea le incoroneazá
cuvintele Sf. Ap. Petru : «Domnul... indelung rabdá pentru voi, nevrind
sá piará cineva ci sá vie la pocáintá» (II Petru III, 9). Noi oamenii sintem
nerábdátori pentru cá avem timp pufin. Dumnezeu e rabdátior fiindcá e
ve^nic. ínaintea^ Lui mié de ani e ca o clipá.
O, ce mure noroc cá Dumnezeu e indelung rábdátor ! Oare ce s-ar
alege de noi dacá Dumnezeu ar fi atit de nerábdátor ca oamenii; dar
Dumnezeu indelung rabdá pe om. Aí§a rabdá nestatornicia noasírá care,
íntocmai ca $i pendulul de la orologiu, ne aruncá sufletul cind incoace
cind ineolo. Sintem cind ai lui Dumnezeu, cind ai pácatului; cind credem,
cind ne smintim in credinfá, cind credem in Dumnezeu, cind ne azvir-
lim in adincul necredinfei. Intr-adevár, este de neinchipuit cit de mare
este rábdarea lui Dumnezeu.
Dar cercetindu-ne pe noi, nu ne vom mira atit de rábdarea aceasta
mare a lui Dumnezeu, ci o vom binecuvinta.
Dacà ar fi dupà noi, in anumite imprejuràri, am face cum au cerut
'.postolii de la Domnul, sà facà cu cei din Samaria : «...vrei, Doamne, sà
624 MITRO POLI A OLTENIEI
zicem sà pogoare foc din cer $i sà-i mistuiascà, precum a fàcut Ilie ?» ;
dar Iisus intorcìndu-se i-a certat si le-a zis : «Nu $ti\i care fiii càrui duh
sinteti ? Cà Fini Omuilaii n-a venit sa piardà sufletele oamenilor, ci ca
sa le mintuias-cà» (Luca IX, 54). O, ce bine e cà Domnul nu e asa de
neràbdàtor cu pedeapsa si nu loveste pe pàcàtos ìndatà ce a pàcàtuit.
Dumnezeu asteaptà cu pedeapsa, atit in interesul pàcàtosului cit si al ce-
lor din jurul lui. Ce s-ar alege de noi dacà Dumnezeu nu ar fi atit de ràb-
dàtor ! Ar mai fi fost oare evanghelistul Matei, din vamesul Levi ? Ar mai
fi fost oare Sf. Magdalena din femeia cea pàcàtoasà din Evanghelie ? Ar
mai fi fost oare Sf. Ap. Pavel din prigonitorul Saul ? Ar mai fi fost oare
Fer. Augustin din acel Augustin pàcàtos ? Dar, la ce intreb atìta ? Ce
s-ar fi ales de noi, unde ar fi acum sàrmanul nostru suflet, dacà Dumnezeu
nu ar fi indelung ràbdàtor fata de noi, ci ne pedepsea ìndatà dupà cel
dintii pàcat ? $i mai $titi de ce asteaptà Dumnezeu cu pedeapsa ? Nu mi
niai pentru cel pàcàtos, ci si pentru cel din jurul lui, ca prin pedeapsa
pàcàtosului sà nu loveascà si nevimovatii. Nu tràini singuri ci in familie,
in societate. Acum, dacà Dumnezeu 1-ar pedepsi pe cel ràu, ar suferi nu-
maidecit si cel bun. Asteaptà pinà la seceris, ca in Sf. Evanghelie : «Là-
sati sà creascà amindouà, griul si neghina, pinà la seceris ; atunci vom
zice seceràtorilor : Pliviti ìntìi neghina si o aruncafi in foc, iar griul adu-
nati-1 in hambarele mele...» (Matei XIII, 30).
O, ce mare-i ìndelunga ràbdare a lui Dumnezeu !
Ce trebuie sà invàtàm din ìndelunga ràbdare a lui Dumnezeu ?
Din ìndelunga ràbdare a lui Dumnezeu fafà de noi, de la sine ur-
meazà cà si noi trebuie sà firn indelung ràbdàtori. Mai ìntìi fatà de noi
inaine, ìndeosebi in mijlocul unei suferinfe. In suferinfà se ìntìmplà cà
ne pàràseste ràbdarea. Desi neràbdarea ìncà pe nimeni nu a vindecat dar
ràbdarea, da ; ràbdarea ne face limatiti, cu voie bunà, increzàtori si prin
aceasta si trupurile noastre se ìntàresc prin ìncredere. Sufletul asezat;
cu blindefe, degrabà va deveni stàpìn peste boalà, mai degrabà decit
cel nelinistit, minios si disperat. Multi dintre voi ati pu,tut vedea, cit de
• +
usurat si de linistit se simte cel greu bolnav dupà ce s-a spovedit si

cuminecait.
Sà firn indelung ràbdàtori fatà de sememi nostri. Crestinul tocmai a-
cest lucru nu vrea sà-1 ìnteleagà, càci il considerà slàbiciune ; desi toc-
mai contrarul este adevàrul. Acel credincios care e in stare sà rabde o
ofensà fàrà a ràspunde, acela e mai tare decit ofensatorul. In lumea a-
ceasta nimic nu e maji de recomandat ca ràbdarea ; ràbdare pentru cei
ce sint in lipsuri, ràbdare pentru fii ; ràbdare ìntre soti ? ràbdare pentru
pàrinti ; ràbdare pentru bìrfitori, care numaidecìt sint gata sà judece a:
proapele : «Nu judecati nimic inainte de vreme...» (I Cor. IV, 5) ; ràbdare
in toate zilele vietii nioastre.
• Dar sà nu abuzàm de ìndelunga ràbdare a lui Dumnezeu. Sf. Scrip
tum ne face atenti : «Nu te bizui pe aceea cà milostiv este Dumnezeu ; nu
intirzia a te intoarce la Domnul, si nu amina asta de pe o zi pe alta»
(Iisus Sirah V, 6—8). Degetul lui Dumnezeu s-a aràtat incà in viata a-
ceasta fatà de multi care nu au tinut seama de ràbdarea Lui. Sint nenu-
MATERIAL OMILETIC §/ CATEHETIC 625
I
marate cazurile diri care se vede cà degetul lui Dumnezeu i-a ajuns inca
in viafa aceasta. Sa amintim numai de unul. Irod uciga$ul s-ar fi putut
scalda in. slngele vàrsat, atita a fost de increzut. $i a murit ìntr-o boalà
atit de grea cum nu a mai cunoscut lumea. Of da, Dumnezeu e ìndelung
ràbdàtor dar e drept $i »la sfir$it le ràsplàte$te .tuturor dupa dreptate. E1
nu vrea moartea pàcàtosului ci sa se intoarcà $i sa fie viu. Cìt de nepa-
sàtori sint aceia care abuzeazà de ìndelunga ràbdare a lui Dumnezeu ?i
amìnà pocàinfa pentru clipele din urina ale viefii lor. Fiindcà Dumnezeu
e ìndelung ràbdàtor, abuzàm de bunàtatea Lui pìnà ce »odajtà va veni
moartea pe nea$teptate $i, allietiti de pàcate $i de ràutàfi, vom càdea.
$i abuzeazà de bunàtatea ¡lui Dumnezeu numai acela care in chip viclean
ginde$te cà in clipele din'urmà va repara totul. O frumoasà pildà despre
indelunga ràbdare a lui Dumnezeu este aceea cu smochinu'l neroditor.
Dupà trei ani de nerodire, stàpinul ìi mai acordà pàsuire $i nu-1 taie. Dum
nezeu ne a$teaptà. Pocàinfa tilharului de pe Cruce ne mingìie dar nu
trebuie sà ne facà ìncrezufi, ci a$a cum ceata stintilor a aflat izvorul vie
ta ?i u§a raiului, sà aflàm $i noi calea prin pocàintà... calea sfinteniei, ca-
lea vietii fericirii vernice. Amin.
»
Pr. Dr. GH. LIJIU
l i
3. Mitropolia Olteniei c. 218.

DRBAPTA CRBDINTÀ
DESPRE POMENIREA MORTILOR

Deosebita purtare de grijä pentru cei raposati a fost intotdeauna o
datorie sfinta a celor rama$i in viafa. In limba romana datina creatina
ortodoxa de purtare de grijä pentru sufletele celor adormiti in Domnul
a fost redatä prin cuvirutul «comindare». Prin acest act de comindare, cre-
dinck>$ii ramaci in viaitä i$i implinesc datoriile fata de cel drag, plecat
dintre ei, pe lumea cealaltä, datorii moral-religioase. Cuvintul a-cesta a
fost folosit mai mult in vorbire, dar il ìntìlnim $i in operele literare ro
manead, care vorbesc despre aceastä datinä creatina ortodoxa. Poetul
George Co$buc redä ritualul canonie al unei inmormintäri, in poezia
«Moartea lui Fulger», zicind : «£/ popi $irag, cädelnifind/citeau ectenii
de comind...»
Slujbele de pomenire a morfilor, pomenirile, lucrurite care se im
part pentru cei morti $i tóate cele in legatura cu gfija fata de cei morti,
poartä in popor mímele de «comind, comindare sau comandare».
Datoriile credincio$ilor ortodoc$i iafà de cei adormiti in DomnuL
Tóate indatoririle noastre catre cei morti sint, amanuntit $i ciar,
rinduite de Biseri-cá ; $i poartá numele de cultul morfilor. Aici intra toa-
te actele de comindare, de care am amintit mai sus.
a) Cea dintíi datorie a noastra fata de cei ráposati este sá-i íngro-
pam dupa rinduiala Bisericii, dupa datina cre$tineasca ortodoxa. Noi cre-
dem in descompunerea sau desfacerea trupului, dupa mearte, in cele din
care a fost adcátuit, pentru ca reunindu-se cu sufletul, cu care a vietuit
pe pamint, sá se imfati?eze la judecata ob$teasca.
Pilda de íngropare a dat-o Domnul Hristos ínsu$i, Care a fost ingro-
pat, cu trupul in paminit, a stat trei zile in sinul pámintului $i a inviat.
Pentru credincio$i, trupul omului este templul Duhului Sfint (I Cor.
VI, 19), templul lui Dumnezeu (I Cor. III, 16) $i de aceea, trebuie cinstit,
prin inmormintare, cu toatá% grija ?i cutot respectul.
Cea mai de seamá grijá a celor vii, fafá de cei ce-$i dau sufletul, este
ca ace?tia din urmá sá mjoará spoêditi $i grijifi (impártá$iti) $i cu lumi-
DREAPTA CREDINTÀ 627
narea aprinsä, in miini. Sfinta impärtäsanie este merindea sufleteascä

cea mai trebuinoioasä si cea mai de pe urmä, a credinciosului care pleacä
de pe pämint, in ceruri (Ioan VI, 48, 58).
b) Sä facem milostenie pentru sufletele mortilor, adicä sä facem po-
manä. Prin pomelli se infeleg, in primul rind, mesele care se fac de cei
vii, in cinstea $i spre pomenirea celor morti. Ble dateazä din primele
veacuri ale crestiniismului, cind, de asemenea, slujba inmormintärii era
urmatä de agape sau mese de dragoste fräteascä, dragoste intre cei vii,
dar in acelasi timp, dragoste fräteascä si intre cei vii $i cei morti. «A$e-
zämintele Sfintilor Apostoli» (cartea a VIH-a, cap. 44), ca si alte scrieri
vechi creatine, spun : «Noi di poftim pe säraci si nevoia§i la ospäf, pentru
ca astfei serbarea noasträ sä devinä pomenire pentru odihna sufletului
celui adormit, iar pentru noi, mireazmà bine pläcutä lui Dumnezeu».
Multe alte acte de milostenie, fäcute pentru pomenirea si folosul mor
tilor, poartä numeie de «pomanä» : haine sau alte lucruri, medicamente
pentru un bölnav färä nici un sprijin, bani si alimente pentru intretine-
rea unui bätrin bolnav, färä ajutoare etc. (Vezi cele sapte fapte de milos
tenie, la Maiei XXV, 34).
c) Sä facem rugäciuni pentru odihna si fericirea celor morti ; fiindcä
Dumnezeu n-a lipsit si nu lipseste de mila Sa, nici pe cei vii, nici pe cei
morti (Rut II, 20) si ascultä toate cerehie credinciosilor, a$a precum ne
invatä Domnul Hristos : «Dacä veti cere ceva in numeJe Meu, Eu voi
face» (Ioan XIV, 14). Dumnezeu ascultä rugäciunile noastre, pentru cei
morti, pentru ca sä-i aseze in ceaita dreptilor, unde toti sfintü Säi se
odihnesc, pentru cä este Tatäl Cei bun si milostiv, dar, totodatä, El este
Stäpinul si al vietii si al rnortii*, fiind Atotputernic. El are «cheile morfii
Si ale iadului» precum ne spune Sfinta Scripturä (Apoc. I, 18).
Sfintul Apostol Pavel porunceste chiar Sfintului Timotei, episcopul
Efesului, ca, impreunä cu toatä obstea crestinä, sä facä tot felul de ru
gäciuni pentru toti oamenii, färä exceptie, vii si morti, pentru cä toti sint
frati intru Hristos : «Vä indemn, deci, inaiate de toate, sä facefi cereri,
rugäciuni, mijlociri, mullumiri pentru tofi oamenii» (I Tim. II, 1). Expre-
sia «inainte de toate» vädeste marea valoare pe care o atribuie Sfintul
Pavel, rugäciunii obstei crestine, pentru tofi oamenii, precum si nece-
sitatea constringätoare, pentru practicarea rugäciunilor de tot felul, pen
tru tofi oamenii.
Rugäciunile si pomenile pentru cei morti poartä numele de parasta-
se, cuvint grecesc, provenit dintr-un verb, care inseamnä : a sta lingä ci-
neva, a-1 ajuta, a-i da ajutor (moral, religiös, material), a fi aläturi de elr
a-1 proteja, a-1 recomanda etc. Cum se vede, acest cuvint are si infelesul
de «recomandare» si «ajutoare», asemänätor verbului «commendare»
din limba latinä si in ^1 se cuprinde si porunca Sfintului Apostol, arä-
tatà mai sus, de a face cereri, rugàciuni, mijlociri, pentru tofi oamenii.
Care sint soroacele sau termenele pentru pomenirea mortilor, adicà
pentru parastase ?
Credinciosii au indaitorirea de a se ruga neincetat pentru cei morti,
fiindcà rugaciunea ;lor este un mi-jloc reai, de a tine sitrìns legatura su-
ileteascà cu ei si este bine primità de Dumnezeu, in orice moment, dar
Biserica a rinduit si anumite soroace, in care sa se faca parastase pentru
cei morti, fiecare soroc avìnd tilcuirea lui.
Aceste soroace sint : ziua a treia, a noua $i a patruzecea dupà moar

te ; là Irei, §ase $i nouá luni $i la un an dupà moarte ; apoi, in fiecare
an, pina la §apte ani dupà moarte.
— Se face pomenirea la trei zile, in cinstea Sfintei Treimi si in
amintirea Invierii celei de a treia zi a Domnului ?
— La noua zile, pentru ca ràposatul sa se ìnvredniceasca de pàrtà-
Sia celor nouá cete ingerenti, $i in amintirea ceasului al nouàlea, in care
Domnul, ìnainte de a muri pe Cruce, a fàgàduit tilharului Raiul, pe care
ne rugàm sà-1 mosteneascà si mortii nostri ;
— La patruzeci de zile (sase sàptamìni), in ‘amintirea ìnàltàrii -la cer
a Domnului, la 40 de zile dupà Inviere, pentru ca sufletul mortului sa se
ìnalfe si el la cer ;
— La trei luni, la sase Inni, la noua luni si la un an, in cinstea si sla
va Sfintei Treimi, dupà pilda crestinilor din primele veacuri, care pràz-
nuiau, in fiecare an, ziua morti! mucenicilor $i a sfintilor, ca zi de nas
iere a lor, pentru viafa de dincolo.
— Termenul de 7 ani, cìnd se face pomenirea, pentru cea din urmà
oarà, e numàr sflnt (cele 7 zile ale facerii lumii), si se socoteste cà atunci
trupul mortului este, cu totul, desfàcut in tarinà.
d) Sà facem pomenirea mortilor la Sfìnta Liturghie, cea mai impor-
tantà slujbà religioasà, sàvìrsità in Bisericà, atìt pentru vii cìit si pentru
morti. Nu numai cei vii, dar $i cei morti se ìmpàrtàseso din roadele min-
tuitoare ale Sfintei Liturghii. Dupà sfintirea si prefacerea Darurilor, preo-
tul se roagà, in tainà, si pentru cei morti zicìnd : «Incà'aducem Jie aceas-
tà jertfà... pentru cei adormifi intru credin\à»... Hristos, prin Sìngele
Sàu, dà iertare de pàcate $i nàdejdea invierii, pentru viata vesnicà, $i
credinciosilor vii si celar «adormiti intru credintà».
e) Sà ne ingrijim de mormintele si cimitirele martitor nostri. Vorba
«cimitir» este tot de obirsie greacà si ìnseamnà «loc de dormit» (somnul
de veci) $i este un loc sflnt.
Trebuie sà ne ingrijim ca mormintele mortilor sà aibà cruce la cap.
Prin grija fata de mormintele mortilor, noi dovedim, o data in plus, iu-
birea sincerà pentru cei ràposati.
Mormintele si cimitirele au un mare rol educativ, religios-moral,
pentru sufletul credinciosilor, pentru cà eie \in treaz gìndul la moarte,
la judecata viitoare, la pedeapsà sau ràsplatà pentru faptele sàvirsite si
sint un imbold pentru a sàvìrsi numai cele bune in viatà. «Vederea mor
tilor — zice Sfintul loan Gurà de Aur — imbolde$te pe fiecare dintre
noi sà cugete, fàrà voia lui, asupra sfirsitului nostru propriu, iar cine a
luat aceastà incredinfare, nu se va lasa pe sine lesne prins in mrejele
pàcatului».
Màrturii din Sfinta Scripturà despre practicarea rugàciunilor pentru
cei morfi.
In Sfìnta Scripturà existà multe texte care ne vorbesc despre prac
ticarea acestei datini, despre buna primire a rugàciunilor celor vii pen
tru cei morti, de càtre Dumnezeu si aceste locuri sint màrturii cà rugà-
ciunile pentru cei mortii erau cunoscute si practícate de càtre credinciosi
Si constituie, in acelasi timp, o poruncà indirecta, divinà, pentru conti
nua lor practicare.
\
DREAPTA CREDINJÄ 629■
«
Vom cita cîteva exemple despre necesitatea, oportunitatea $i folosul

rugäciunilor $i jertfelor celor vii pentru cei morti, din Vechiul Testament
$i din Noul Testament.
în cartea Profetului Bciruh III, 1—5 — de pildâ, se gaseóte un model
de rugäciune, atît pentru fiii cei vii ai lui Israel cît $i pentru cei morti,
rostita chiar de Baruh. Este un model de rugäciune, din Vechiul Testa
ment, catre Dumnezeu, a celor vii $i a celor morti, rugäciunea lor catre
Dumnezeu, rostita prin mijlocitorul $i ocrotitorul lor, Profetul Baruh :
«Doamne atottiitorule, Dunmezeul lui Israel, auzi rugäciunea celor ce
au mûrit ai lui Israel, si a iiilor care au pàcâtuit inaintea Ta... Nu-ti
aduce aminte de nedreptäfile pârinfilor noçtri.
Este de retinut, in plus, din acest text, cä invätätura revelatä ne a-
ratä cä sufletele «celor ce au mûrit» — mimai cu trupul — sînt vii, con
siente pentru päcatele pe care le-au sâvîrçit, $i ele însele, în viata de
dincolo, se roagâ lui Dumnezeu, sä le dea iertare, $i rugäciunile lor se
împreuneazâ eu rugäciunile mijlocitorulur lor viu.
Invätätura cä sufletele celor morti sînt vii, consiente, este descope-
rita mai ciar în Noul Testament, în special în Parabola despre boga tu*!
nemilostiv $i despre säracul Lazâr (Luca XVI, 19—31). Aici, ni se spune
nu numai cä sufletele mortilor sînt vii $i consiente, dar ne spune ceva
în plus, cä ele se roagä pentru cei räm*a?i în viatä, pentru îndreptarea
3or, «ca sä nu vinä $i ei în acest loe de chin».
Revenind la Vechiul Testament, menfionäm cä se gäsesc aici únele
indicatü, mai mult sau mai pufin directe, la pomenirea mortilor, cum $i
la rugäciunile $i jertfele aduse, în scopul de a afla iertare de päcate de
la Dumnezeu. Indicäm cîteva texte : Deuteronomul XXVI, 14 ; Ieremia
XVI, 7 ; Tobit IV, 17 ; I Régi XXXI, 13 ; II Régi I, 12 ; III, 35.
Deosebitä atentie meritä textul în care se vorbe$te despre rugäciu
nile $i jertfele aduse de luda Macabeul, cei mai scrupules Observator al
Legii Vechi $i al traditiei.pärintilor, pentru soldatii morti în päcate : II
Macaöei XII, 39—46.
■ Textele de mai sus $i mcä multe áltele din Vechiul Testament, ne
incredinteazä cä la evrei existau ceremonii spéciale la înmormîntâri, în-
sotite de plîngeri, postiri, pînâ la çapte zile, pomeni eu împârtire de pîine
la säraci.
• Aladar, chiar credincioçii care-$i întemeiazâ credinta, eu preeädere,
pe Vechiul Testament $i cärora le place sä poarte alte nume decît «or-
todocçi», sînt îndatorati sä respecte çi sä sâvîr$eascâ cultul mortilor, a$a
cum gäsesc ei scris aioi.
Noul Testament consemneazâ multe fapte, din care deducem, în mod
indirect, necesitatea, folosul $i ratiuneä* rugäciunilor pentru cei morti, $i
îndatorirea de a sâvîr$i cultul mortilor. Nu gäsim aici porunci directe,
formulate în propozitii imperative, în acest sens, pentru cä cultul morti
lor era cunoscut, ín tóate detaliile lui, de catre cre^tini, a$a cä ei $tiau
Si ce rugäciuni sä se rosteascä, ?i slujbele religLoase pentru cei morti, $i
dátele pomenirii mortilor, $i ce milostenii sä faeä, la parastase, a$a cum
se vede în Açezâmintelê (Constitutüle) Apostolice, despre care am vorbit,
in Liturghiile cele mái vechi, cum este Liturghia Sfîntului Iacov, numit
$i «fratele Domnului». Invätätura directä despre cultul mortilor exista în
630 MfTROPOLíA OLTENIEI
tradita orala creatina, $i n-a fost scrisà direct in Noul Testament, ci In

celelalte càrti, imediat urmàtoare scrierilor Noului Testament. Se $»tie
doar, cà numai o mica parte din invasatura Mìntuitorului a fost scrisa in
carile Noului Testament, pentru cá, «daca s-ar fi scris tóate cite a spus
$i a invàtat Domnul» lumea aceasta n-ar cuprinde carfile ce s-ar fi scris
(loan XXI, 25).
Spicuim cîteva texte din Noul Testament, care cuprind ìnvàtàturi
divine, direat conducatoare la invasatura despre cultul morSilor : «Dum-
nezea nu este Dumnezeul morador, ci al viilor, càci to(i trâiesc in Eh
(Luca XXII, 38 ; Maiei XXII, 32 ; Mareu XII, 27). Fiind vii cu sufletui,
morSii fac parte, împreunà cu cei vii, de pe pâmînt, din aceea$i Biserica
a lui Hristos $i sînt mâdulare ale aceluia$i corp spiritual «$i dacá un
màdular suferà, tóate mâdularele suferà împreunà»... (I Corinteni XII,
26). Iubirea, esenSa $i specificul religiei creatine «care nu cade niciodatá»
(/ Corinteni XIII, 8), impune celor vii îndatorirea de a se ruga pentru
fratii lor, mâdulare vii ale aceluiaçi corp, care suferà, in vlafa de din-
colo. Sfîntul Apostol Iacov ne aminteçte aceastâ îndatorire, spunînd :
«Mâriurisiti-vâ, deci, unul altuia pacatele vd rugati unul pentru altul,
ca sa va vindecafi, câ mult poate rugâciunea stâruitoare a dreptului».
(Iacov V, 16). Noul Testament cuprinde multe màrturii, care adeveresc
faptul cà primii cremini se rugau unii pentru alfii, nu numai cînd erau
împreunà, unul lîngà altul, dar $i cînd erau departe, unul de altul (Fapte
XII, 5; II Cor. I, 11 ? Filipeni I, 4, 19 ; Coloseni I, 9 ; Il Tim. I, 3).
Noul Testament cuprinde, de asemenea, màrturii despre minuni, sâ-
vîr$ite de Mîntuitorul asupra oamenilor, nu pentru câ Lâu rugat ace$tia,
ci pentru cà L-au rugait alte persoane, ocrotitoare $i eu iubire frâteascâ
çi pàrinteascà, fat à de ei.
Minunile sâvîrçite de Mîntuitorul asupra oamenilor, pentru rugâciu-
nile altor persoane sîn-t : vindecarea de boli (loan IV, 46—53 ; Maiei »XV,
21—28 ? Marcii IX, 17—27 ; II, 3—12 ; Maíei Vili, 5—10 etc.) $i învieri
din morfi (Luca VII, M—15; Vili, 42—56; Ioàn XI). $i Apostolul Petru
a ìnviat o fecioarà din Lope, pentru cà a fost rugat de multimea care o
plìngea (Fapte IX, 36—43).
Mîntuitorul a implinit, deci, rugàciunile unuia pentru altul, fiind pe
pàmìnt, a ascultat $i rugâciunea directà a tìlharului, ràstignit ìn dreapta
Lui, care s-a càit de pacatele sàvìr$ite de el ìn viafà. Tot a$a, dupà ce El
a învins puterea morfii, dupà ce S-a ìnàltat la ceruri, va ierta pacatele
celor morfi, care s-au sàvîrçift intra dreapta credintà.
Care pacate se voi ierta celui mort, prin rugàciunile celor vii ? Min-
tuitorul ne spune cà orice pàcat $i orice hulà se va ierta oamenilor, dar
hula ìmpotriva Duhului Sfìnt nu se va ierta, nici ìn veacul acesta, nici
ìli cel ce va sà fie.
Din aceste cuvinte, ìntelegem cà pàcatele ìmpotriva Duhului Sfìnt,
adicà pàcatele ìmpotriva celor Irei virtufi religiioase suprafireçti sau in
súflate de Dumnezeu — credintà, nàdejdea $i dragostea — sìnt foarte
grele, pentru cà eie ìndepàrteazà pe credincios de la Tatàl cel Cerase, $i
de aceea, eie nu se vor ierta, nici aici pe pàmìnt, nici in viata viitoare...
DREAPTA CRED IN JÁ 631
Pricina neiertárii acestor pácate ale celui mort este impietrirea inimii lui,
indáratnicia mintü lui, de a rámine du$man al lui Dumnezeu, de a nu voi
Sa se pocáiascá, adicá de a nu voi sá-i para rau de fárádelegile sávir-
$ite, $i sa se hotáreascá sa nu le mai sávir$eascá. Aceasta o poate face
cel pacatos, chiar in ultima clipá a vietii sale, cum a fáout tilharul de pe
cruce, care a dobindit -raiul $i, Dumnezeu in nemárginita Sa bunátate $i
atotputernicie il iartá. Dumnezeu nu constringe, insá, pe cel impietrit la
inimá $i indárátnic cu mintea, sa se pocáiascá, pentru cá El ii respecta
libertatea lui moralá, sádiitá chiar de El in -sufletul omul-ui/
Sintetizind- cele spuse mai sus, cu privire la cultul morfilor, sau co-
mindarea morfilor, ajungem la concluzia cá avem indatorirea de a
pástra cu sfinfenie aceasta datiná scumpá credincio$ilor, ea fiind cu-
prinsá in Sfihta Scripturá $i Sfinta Tradifie, $i practicatá, neincetat, de
Biserica creatina. Totodatá, se impune credincioîlor indatorirea de a
observa, cu toatá exactitatea, aceasta invátáturá, spre a se dovedi $i
implinitori ai cuvintului, nu numai ascultátori ai lui lacov I, 22).
Pr. prof. NIC. PETRESCU

D O C U M E N T A R
PRIMUL PROIECT DE «SCOALÀ ÎNALTÀ»

CUNOSCUT DIN VREMEA LUI MATEI BASARAB
Se $tie câ între primele initiative ale «rena$terii Jârii Romàne$ti»,
din timpul domniei lui Matei voda Basarab (1632—1654) a fost ìntemeie-
rea de scoli. Invâtâmint de mai multe categori : inalt, cu precèdere in
greaca si latina \ limbile umanismului rasaritean si occidental, pentru
care sfâtuitorii si sprijinitorii au fost categorie grecii Paisie (Pantelimon)
Ligafides si Ignatie Petritzis ; Invâtâmint (çcoalâ) inalt de limba slavo-
na 12 la Tirgoviste ; si de asemenea inviorarea scolilor mai vechi de sla
vo-romana din mânasfirile t&rii. Çcoala insemna pentru voievod vatra
de formare a cadrelor de care avea atita nevoie atunci Tara Româneascâ:
dieci, slujiitori in Cancelaria domneasca, in dregatorii, in judete, dar si
clerici invaiati trebuitori complicatei administràtii a mânâstirilor si bi-
sericilor. Sau chiar caligrafi si artisti de talent, dintre care se vor recru
ta marii artisti ai vremii, care au inzestrat cu operele lor multe mânâs-
tiri din tara, din Balcani, de la Athos si din Oriemtul Apropiat, pina la
Ierusalim §i Sinai 3.
Data la care Matei voda a intemeiat prima scoala din timpul domniei
sale nu ne este pina acum cunoscuta. Istoricii învâtâmîntului românesc
s-au preocupat exclusiv de ^colile inalte, cea de limba slavona din Tir-
goviste, card exista in 1640, cind o menfiona misionarul catolic Pietis
Deodato Baksis 4 si cea greco-latina infiiniata in 1646, tot in aceeaçi ee-
tate de scaun. Acceptind «reinsufletirea unora dintre scolile mânâstire$ti,
indeosebi a celor unde se vor instala tipografiile : Cìmpulung, Govora
1. Victor. Papacostea, Les o r ig in e s d e l'e n se ig n e m e n t s u p é r ie u r e n V a la c h ie , în
«Revue d e s e tu d e s su d - e st e u r o p é e n n e s », I (1963), nr. 1—2, p. 7—40.
2. Victor Papacostea, O ç c o a là d e lim b â $i c u ltu ra s la v o n à la T îr g o v iç te in tim p u l
d o m n ie i lu i M a t e i B a s a r a b , în «Romanoslavica», 5 (1962), p. 183—194.
3. Cf. Marcii Beza, U rm e ro m â n e ç ti in R à sà r itu l o r to d o x , ed. a Il-a, Bucureçti,
1937, p. 26—27, 32, 49, 51, 111, 144.
4. M o n u m e n ta s p e c to n tia h isto ria m sla v o r u m m e rid io n a liu m . A c ta B u lg a r ia e e c c le
s ia s t ic a , Zagreb, 1877, p. 141.
I
‘ DOCUMENTAR 633
$i Dealul, regretatul Victor Papacostea nu s-a ocupat de eie, considerìnd

câ nu era vorba de scoli cu învâtâturâ mai inalta 5. Acestea din urma tre-
buiau, in opinia sa, cautate in orase, ca Tìrgoviste, «sediul firesc al (miei)
scoli mai însemnate» 67, fiind resedintâ voievodalâ, centru economie în-
floritor popuiat cu locuitori numerosi si frecventata de stràini : vene-
tieni, germani, polonezi, saçi si unguri1. S-a insistait mai mult asadar asu-
pra scolilor din Tìrgovis-te, pentru ca eie au lâsat cele mai multe màrtu-
rii si cele mai vestite nume de dascâli si cârturari in documentele pàs-
trate.
Dar, iatà, un document8 care ne arata, câ învâtâmîntul in itimpul
domniei lui Matei voda ìncepuse mult mai devreme decìt se credea, si
anume, ìnca din anul 1636, la mânâstirea Govora.
Putem chiar accepta ipoteza câ de numele acestei mânâstiri se
leagâ, dupa cum vom arata, intenda voievodului de a înfiinta aici o
«Scoala mai înaltâ».
Desi documentul a fost mai de mult mentionat9, totusi numai de
curind a fost tradus in intregime, in Revista Arhivelor 101. Documentul
este un a et de cultura, de educale si propâçire spiritualâ semnat la 9 au-
gust 1636 de patriarhul Theofan al Ierusalimului.
Trebuie precizat câ patriarhul, oaspete al Jarii Romanelli, mai fu-
sese solicitât sa confirme actele voievodului. In seria de documente rà-
mase de la Matei Basarab aflam, uneori cu aceeasi data, documente sem-
nate de întîisitâtâtorul Ierusalimului n. Asadar, centrul cultiiral organi-
zat de Matei Basarab la Govora in anul 1636 este confirmât de documen
tul in grecete al patriarhului Theofan, care cuprinde rezumatul brisovu-
lui ìnca nedescoperit al voievodului. El mârturiseste despre inifiativele
lui Matei Basarab. Aceste acte de cultura sìnt urmatoarele : in mânâsti
rea Govora se întemeiazâ o tipografie (aceea care patru ani mai fìrziu
va edita celebra Pravilà, prima legiuire in limba româneascâ in tara noas-
trâ). Dascàlii de la Govora (adicâ învâtatii adunati aici pentru «ca sà se
tipâreascâ si sà serie sfinte càrti»), aveau mai multe ìndatoriri :
a) sâ tipâreascâ (tipografia) ; b) sà serie sfinte càrti (un scriptoriu),
un atelier de manuscrise (asa cum au fost multe in vremea domnitoru-
lui) ; c) «sâ aducâ la çcoalâ copii si sà-i ìnvete Sfintele Scripturi» ; d)
dascàlii acestei scoli aveau ìndatorirea ca «celor ce se aratà destoinici
sâ le împârtâseascâ ìntelepciunea cea dinlciuntru si cea dinafarâ». Este
5. Victor Papacostea, O ç c o a lâ d e lim b a çi c u ltu ra s la v o n a , op. cit., p. 183.
6 . Ibidem, p. 186.
7. Ibidem, p. 186, nota 3.
8 . Arh. Stat. Bucuresti, fond Mânâstirea Govora, Orig. grec, pergament XXVI/1,
V ?i «Catalogul documentelor Jârii Româneçti din Arhivele Statului», vol. IV* (1633—
1639), Bucureçti, 1981, p. 379, rez. nr. 821.
9. Gh. T. Ionescu, C ò h trib u fie la c u n o a ç te re a a ç e z à m in tu lu i c u ltu r a l m e d ie v a l,
m à n à stire a G o v o ra , ju d . V ilc e a , in B u rid a v a . Studii-materiale. Muzeul Judetean Vìlcea,
1972, p. 119; Nicolae Andrei, Gh. Pàrnufa, Is to r ia In v à fa m ìn tu lu i in O lte n ia , Craiova,
1977, p. 87 ; Catalogul documentelor Jârii Româneçti, din Arhivele Statului, vol. IV
(1633—1639), Bue. 1981, nr. 821, p. 379.
’ 10. Natalia Trandafirescu, Un d o cu m en t in é d it d e s p r e tip a r n ifa $i ç c o a la d e la
G o v o ra . in te m e ia te d e M a te i B a s a r a b , in .Revista Arhivelor, nr. 3/1982, p. 258—264,
11. Patriarhul Theofan, al Ierusalimului, întâreçte mai multe hrisoave ale lui
Matei Basarab (vezi Catalogul documentelor Jârii Romane^ti, din Arhivele, Statului,
vol. IV,: (4633—1639), Bucureçdi, 1981).'
vorba de expresii grecesti care defínese categoria, educafia religioasa

(dinlàuntru) ¡î laica (dinafarà).
Pe lìngà cunostinfele teologice dascàlii scolii de la Govora trebuiau
sa deprindà si discipline obisnuite in scolile «dinafarà» ale timpului, adi-
cà matematici, fizi-cà, retorica, gramaticà, logica.
Aceastà precizare din documentili patriarhului Theofan ni se pare
de o im portala fundaméntala pentru cunoasterea intenfiei voievodului.
Expresia «ínfelepciunea cea dinlàuntru si cea dinafarà»,- nu este o sim-
plà podoabà literarà, o figurà de stil. Terminologia culturalà si filozoficà
greceascà, din antichitate si pjìnà la sfìrsitul Evului mediu fàcea
distinctie precisà intre doctrínele «interioare» si cele «exterioare», laice
«profane». Cele dintìi priveau cunoasterea spiritualà, celelalte cunoas-
terea naturalà, materialà.
Dacà la scoala de la Govora ar fi urmt sà se predea numai obisnuita
carte mànàstireascà, adicà citit si scris, notiuniile de teologie dogmatica
Si moralà, de liturgicà, de drept canonie necesare unui viiitor preot —
precizare privind «ìnvàfàtura... din afarà» nu-si avea rostul.
La Govora se proiectase de fapt mai mult decìt o scoalà obisnuità,
se intentiona ìnfiinfarea unei scoli superioare, cu cel pufin douà grade
de invàtàmint : elementar si superior. Numai asa se justificà precizarea
hrisovului patriarhului Theofan, care rezumà hrisovul lui Matei Basarab,
cà dascàlii scolii trebuie sà fie «bàrbafi alesi... vrednici si cinstifi», ca-
pabili «sà se osteùeascà si sà sfàtuiascà cu pricepere». Cursuri nu vor
fi predate tuturor, ci numai «celor ce se aratà destoinici..., aceia, care in
cuvint si in faptà au nevoie de adevàr si de credinfà sànàtoasà».
Rezultà ciar, din precizàrile documentului, mai intìi gradui deose-
bit de pregàtire al profesorilor (nivel mult mai inalt decìt in obisnuitele
scoli mànàstiresti de pinà atunci) sL in al doilea rìnd diferenfierea elevi-
íor : uh grup de scolari aveau «sà invele Sfintele Scripturi», iar al doilea
grup de elevi, cei «destoinici», «ìnfelepciunea cea dinlàuntru si cea din
afarà».
Din cele constátate se poate conchide ca Proiectul infiinlárii unei
$coli ínalte in Tara Románeascá a cálauzit pe Matei Basarab inca din
anuí 1636 si scoalá inulta ce va fi intemeiatá ulterior la Tirgovi$te a fost,
probabil, proiectatá, la inceput, sa funefioneze la mánástirea Govora.
| GHERASIM CRISTEA PITEÇTEANUL
ANEXA
Theofan, cu mila lui Dumnezeu,
patriarh al sílntului oras Ierusali M
Si al íntregii Palestine
%
Deoarece smerenia noastra, índeplinind sarcinile pe care de obicei le avem in

Ungrovlahia pentru neaparatele trebuinte ale Sfîntului si datátorului de viaja Mor-
mint, l-am gásit pe binecinstitorul, preadreptcredinciosul si preastràiucitul domn Ma
tei, voevod a tóala Ungrovlahia, círmuind in chip strálucit si fericit $i spre boina
cinstire, drept si cu evlavie si dupa spusa lui Dumnezeu, asa cum dumnezeiestii apos-
DOCUMENTAR 635
toli ne-au invaiai sa credem ìnvàtàturile sfintilor pàrinti sa le urmàm si sa le pàzim

pe toate, cu crediate! $i dragoste de Dumnezeu, zidind si ìnàltind sfinte làcasuri si»
mai pe scurt zicinri, aducind lui Dumnezeu jertfe din tot sufletul ;
Pentru aceea si in mànàstirea numità Govora, care se aflà in eparhia episcopu-
lui de Rimnic, indemnat de rìvna credintei, a plànuit (Matei — voievod) sa aducà
dascàli si tipografi, ca sa tipàreascà si sa serie sfinte càrfi. Iar dascàlii pe care i-a
a$ezat (acolo) nu numai de acestea trebuie sa aibà grijà, ci $i sa aducà la scoalà co
pii si sà-i invefe Sfintele Scripturi, iar celor ce se arata destoinici sa le impàrtàseascà
infelepcibinea eoa oinlciuntru si cea din afarà. Càci se cuvine ca bàrbati alesi sà se
osteneascà si sà-i sfàtuiascà cu pricepere pe aceia care, in auvint si in faptà, au
nevoie de adevàr si de credinfà sànàtoasà, sà fie una in credi-nfà $i cugetare cu Bi-
serica Ràsàritului. $i le dorim sà fie vrednici si cinstifi si sà nevoiascà bune nevoinfà
intru invàfarea ncenicilor, ca si de rugàciunile noastre sà se bucure si de binecuvin-
tarea lui Dumnezeu.
Pentru aceasta si binecredinciosul si slàvitul domnitor Matei, voevod a toatà
Ungrovlahia, cugetind indeosebi sa aducà prinos lui Dumnezeu si sà-1 slujeascà, fà-
cìnd ceva folositor nu numai intru viata aceasta vremelnicà si trecàtoare, ci si intru
cealaltà vesnicà si stàtàtoare, dàruieste cu bucurie, din toatà inima si orinduieste
pentru kir Meletie, proestosul si egumenul mànàstirii Govora, ca si pentru cel ce se
va afla in orice an in acel loc, sà aibà in mìinile lui o mie de galbeni, pe care sà-i
tinà si sà-i chiverniseascà si din ei sà.se foloseascà pentru a tipàri càrti si tot d^n
acestia sà fie indestulali càlugàrii si dascàlii, din ceeà ce prisoseste peste mia de
galbeni *, adicà din dobìnzile ce se vor aduna. Iar capitalul, cei o mie de galbeni, tot-
deauna sà ràminà, sà se afle acolo si sà se foloseascà de ei. Iar de aceasta va avea
grijà si va priveghea si Prea sfinfia Sa Mitropolitul Ungrovlahiei, cu prevederea,
càutarea si cercetarca Sa, ca nu cumva din vreo uneltire sau nepurtare de grijà sà
ràminà nefolosifi si sà s o piardà banii acestei sume iar fapta aceasta atìt de folosi-
toare de suflet si placutà lui Dumnezeu sà se afle fàrà bunà urmare. Pentru aceasta.
mitropolitul care se va afla In vremea si ziua aceea, sà poarte grijà, dupà cum am
spus mai sus.
De aceea prea cinstitul domnitor Matei voevod s-a rugat sà-i scriem cele de
fatà pentru ca sà se punà in lucrare si sà ràminà de neclintit. Si s-a dat aceasta
spre binele celor rivnitori, dupà cum hotàràste si h riso v u l dom nului, ca sà-$i pàs-
treze toatà puterea. $i de aceea s-a rinduit cum sà urmeze, ca mai dinainte sà
fie sigurà predarea (banilor) si sà ràminà totul hotàrit pentru ioti anii care vor veni
de acum inainte.
Iar dacà cineva va indaràzni sà facà altfel decit cele orinduite in hrisovul dom
nului si in scrisoarea noastrà de fatà, dacà se'va aràta cineva impotrivà, ca sà strice
#
sau sà inceteze cele scrise si dàruite mai sus, dupà cum serie si hrisovul domnului,
cel ce va sta impotrivà sà fie afurisit si blestemat de preaputernicul Dumnezeu si
de smerenia noastrà si sa aibà (parte) de blestemele celor 318 pàrinti luminati de
Dumnezeu (de la Niceea) si ale tuturor sfintilor. Pentru aceasta s-a dat, !n anul Mìn-
tuitorului 1636, august 9.
TH EO FAN, cu m ila lu i D u m n ezeu patriarh al
S fin te i c età ti ler u sa lim .
* Arhivele Statului, «M-tirea Govora», XXV/ , orig. grec. perg. (47X40 cm.).
1
I
Í N S E M N A R I
LOCALITÀ^! DIN OLTENIA §1 BISERICILE LOR

PROTOPOPIATUL PLÀ?ILOR :
DUMBRAVA, CÌMPUL SI BALTA,
' JUDETUL DOLJ
in cele ce urmeazà continuarci. prezentarea celui mai de seamà do-
cument de arhivà privitor la istoricul bisericilor din Oltenia, Catagrafia
din 1840 *, la care am adàugat si data aparitiei documentare a satului sau
a càtunului (mahala) respectiv, precum si informatine aduse de Harta
ruseascà, publicatà in 1835. Repetam prescurtàrile lucràrilor citate : Cai.
1840, 126 v. 127 r. = Arhivele Statului Craiova, Catagrafia Episcopiei
Rimnicului din anul 1840, fila 126 verso — 127 recto ; Ciur. Princ. 226 =
Oonstantin C. Giurescu, Principatele romàne la ìnceputud secolului XIX,
Editura $tiintificà, Bucure$tir 1957, p. 226; DIR, 16, -IV, 356 = Documen
tale privind istoria Romàniei, veacul XVI, volumul IV, p\ 356; DHR, I,
286 = Documenta Romaniae Historica, volumul I, p. 286 ; AO = Arhi-
vele Olteniei, revistà ; j. = judet ; pi. = plasà. Lamurirea'adàugatà dupà
numele fiecàrui sat sau càtun «de rumàni», reprezintà categoria de
rani clàca$i sau vecini, spre deosebire «de:mo$neni» sau cnezi care erau
oameni liberi. «Ridicatà e termen al catagrafiei, pentru «construità».
In corminicarea de fata prezenlàm cea mai mare unitale administra-
tiva bisericeascà. Protopopiatul pla$ilor Dumbravci, Cimpul Balta din
judetul Dolj.
Catagrafia aceasta a fost alcàtuità de protopopul Constantin Vrabe-
tèanu din Vrabefi sau Brabeti, sat de mosneni.
In anul 1840, an in care el a fàcut aceasta catagrafie ce cuprinde
98 de sate, in satul lui prefàcea din zid biserica cu hramul Cuvioasa Pa
raschiva, a ajutat pe popa Marin, popa Antonie, Ilie Vrabeteanu si toti
sàtenii.
* Vezi Revista «Mitropolia Olteniei», 1976, nr. 5— , p. 419—431. Aici rectificàm
6
o eroare tipografica, la p. 420, rindul 10 de sus se va citi: «dol-Jil. Dolou — In jos,

de- jos *+- Jil — Jiu». ♦
1NSEMNÁRI 637
1 . CO$OVENII DE SUS,
SAT DE MOSNENI.
Sat a$ezat pe costina dealului Luma$u. Este amintit documentar ih
1587 noiembrie 7, in cartea lui Mihnea vodá Turcitul. Se delimiteaza sa-
• %
tul Luma$u (cumpárat de Armega banul) care se invecina cu «Co$ovenii

de Sus, de la Viezuri drept la Lacul Limpede de jos, $i in jos pina la $an-
tul Babei». (DIR, 16. v. 334).
In 1831 avea 50 curtí (Giur. Princ. 267, 66). in 1837 tinea de pl. Cim-
pulung, jud. Romanati $i avea 119 familii cu 547 suflete (Ccit. 1837).
In 1840, satul «Co$oveni(i) de Sus (j. Dolj, pl. Dumbravii), prop(r)i-
etatea megie$ascá (bisericá de zid, cu hramul) Toti Sfintii, (ziditá) de un
logofátul Nedelcu, Dinu Co$oveanu $i diiaoonul Vasile cu a(l)ti din sá-
tenii, (in anuí) 1809.
Supt ingrijirea htitorilor» (Ccit. 1840, 141 v. 142 r).
2. CO$OVENII DE MIJLOC,
SAT DE RUMÁNI (CLÁCA$I).
ín 1831 avea 95 curtí (Giur. Princ. 267, 66). ín 1837 era mo$ie a lui
I. Dabuleanu, tinea de pl. Cimpului, j. Romanati $i avea 59 familii, cu 236
suflete (Cat. 1837).
In 1840 satul «Co$oveni(i) de Mijloc (j. Dolj, pl. Dumbraveii) era
prop(r)ietatea d-lui loan Co$oveanu, (bisericá de zid, cu hramul) Sfintii
Impárati, (ziditá) de d-1 pitariu(l) Ene Paná cu lácuitori(i) $i zugrávitá
de d-1 loan Coôveanu (in anuí) 1837. Supt ingrijirea d. Iancu Co$oveanu»
(Cat. 1840).
ín 1845 era proprietatea lui I. Gheorghiu (I. Ionescu). %
3. COSOVENII DE JOS,
t f
^ SAT DE MOSNENI.
Sat vechi, amintit in 1587, noiembrie 7, in cartea lui Mihnea voievod,

cind se delimiteazá satul Luma$u (cumpárat de Armega ban) care se in
vecina cu «Gos-ovanii de Jos, de la ?antul Babei piná la capátul de jos al
Lacului Nadei $i in jos piná la Lacul cu Plopii $i de aci la lacul Luma$ului»
(DIR, 16 v, 334). In 1837, tinea de j. Romanati, pl. Cimpului $i avea 90
familii cu 450 suflete (Cat. 1837). 4n 1840, satul «Co$oveni(i) de Jos (j.
Dolj, pl. Dumbrávii), proprietatea megie$ascá, (bisericá de zid cu hra
mul) Sfintii Ingerí, ziditá de popa Paraschivu, Dinu Co$oveanu, $i cu
toti sáteni(i), (in anuí) 1794. Supt ingrijirea htitorilor» (Cat. 1840,
v—142 r.).
4. GHINDENI,
SAT DE RUMANI (CLÁCASI).
Amintit prima datá in anuí 1587, noiembrie 7, in cartea lui Mihnea
voievod, care intáre$te lui Armega banul satului Luma$u (cumpárat), ce
se invecina la sud cu Ghindenii «pe drumul lui Gugu, drept piná in capul
poienii din vale» (DIR, 16, V, 334). In 1831 avea 127 curtí (Giur. Princ.
I
MITROPOLIA OLTEN1EI
226). In 1840, satul «Ghindeni (j. Dolj, pl. Dumbrâvii) prop(r)ietatea d.

Dimitrie Kinezu (bisericâ de zid, eu hramu]) Sfîntul Gheorghe (ziditâ) de
râposatu(l) Anghel Vrusie, (în anul) 1775 $i prenoitâ de a dumnealui so
tie Anica Vrusoaica, (în anul) 1812. Supt îngrijirea pah(arnicului) Dumi-
trache Kinezu», (Cat. 1840, 141 v—142 r.).
5. SÂCUI,
SAT DE RUMANI (CLÂCAÇI).
în 1494, martie 16, Vlad voievod da Mînâstirii Bistrita, «vama de

la Secui pe Jiu, toatâ» (DRH, II, 125). în 1574 ianuarie 4, Eftimie mitro-
politul Târii Române$ti întare$te Mînâstirii Coçuna, satul Sâcuiu dat
de jupîneasa Slavna $i fiica sa Stanca ce a fost mare spâtâritâ (sotia lui
Stanciu al Bengai mare spâtar) (DIR, 16, IV, 128, 143). In 1831, uvea 134
curti (Giur. Princ. 227) $i o cîrciumâ-han (Ibidem, 108). în 1840 satul
«Sâcui, (j. Dolj, pl. Dumbrâvii, proprietate) a Sfintei mînâstiri Buco-
vâtu (bisericâ de lemn, eu hramul) Sfîntu Nicolae (ridicatâ) de Nicolae
Albu, Andrei — frati, Crâciun ciau$u(l) în anul 1760 $i prenoitâ de
Gheorghe Bârânescu, eu urmâtori(i) celor de mai sus, (în anul) 1835. Srupt
îngrijirea sâtenilor» (Cat. 1840, 141 v—142 r.).
. TEA$CU,
6
SAT DE RUMANI (CLÂCA$I).

în 1831 avea 28 curti (Giur. Princ. 227). In 1840, satul «Teascu (j.
Dolj, pl. Dumbrâvii, mo$ie), a Sfintei mînâstiri Segarcea (bisericâ de
lemn, eu hramul) Sfîntul Nicolae (ridicatâ) de d-1 sârdariu Tudorin $L
Matei Hîrza, (anul) 1793. Supt îngrijirea metohului Sigarcea» (Cat. 1840,
141 v—142 r.).
7. GEORMANU DE SUS,
SAT DE RUMÂNI (VEZI ADUNAGLI).
In 1589, mai 17, Mihnea voievod, alege boierilor Craiove$ti §i intà-

re$te lui jupin Nica al 2-lea positelnic $i sofiei sale Maria, satul de fìnga
Jiu, «Giurmenul» §i áltele (DIR, 16, V, 403). In 1831 satul «Giormanii»
avea 47 curti (Giur. Princ. 226). In 1840, satul dormami de Sus (j. Dolj,
pl. Dumbràvii, proprietate) a d-lui Costake Orescu, (bisericà de zid,
cu hramul) Sfintii Ingerì, zidiità de d-1 Constandin Poienariu $i cu làcui-
tori(i), (in anul) 1795. Supt ingrijirea proprietarului» (Cat. 1840, 141
V—142 r.),.
. GEORMANU DE JOS,
8
SAT DE RUMÂNI (VEZI BÀDO$I)
In 1516, iulie 5, Neagoe Basarab voievod da un hrisov cu privire la

satul Càlui. Documentul e scris «Giurmeni» (DRH, II, loc. prob.). In
anul 1840, satul «Giormanu de Jos (j. Dolj, pl. Dumbràvii, proprietate)
a. d-lui Zanfirake Pop din Viena (sic ! bisericà de zid, cu hramul) Sfintu
Nicolaie, (zidita de) d-1 Constandin Popa Sandu Giormàneanu (î) popa
ìnsemnàri 639
Kirita, (in) 1771 $i prenoita de d-1 Zanfirake Popa, Constandin Ghinba,

Nicolaie sàpunariu(l) $i alti làcuiitori, (in anul) 1840. Supt ingrijirea d-lui
Zanfirake Popa din Viena» (Cat. 1840, 141 V—142 r.).
8 b. GEORMANII MO$TENI (MO$NENI).
In 1831, Giormanii Mo$teni se mai numea $i Popeni (càtunul Popilor)
$i avea 21 curfi (Giur. Princ. 115, 226).
9. BRATOVOE$TI,
SAT DE RUMANE
In (1574 sep;t.—1576 noiemb.), Alexandru voievod intàre$te Mìnasti-

rii Coruna satul Sàcui, fost mo$tenire al jupinesei Sitanca ce a fost mare
spalarla din Bratovoie$ti (DIR, IV, 143), so-tia lui Stanciu al Bengài mare
spàtar. In 1831, avea 72 curfi (Giur. Princ. 225). La sud $i la est de Brato-
voe$ti erau cinci mori de apà (Ibidem, 228). In 1837 avea 108 familii. In
1840, satul «Bratovoie$ti (j. Dolj, pi. Dumbràvii, proprietate) a Sfintei
minàstiri Horezu, (bisericà de lemn, cu hramul) Sfiniti Ingeri,‘(ridicatà de)
d-lui vistiieriu Constantin Gioroceanu, Iordake — frati, Mihai Ur$an $i
cu altii din sàteni, (in anul) 1814. Supt ingrijirea Sfintei minàstiri» (Cat.
1840, v—142).
10. GEOROCU MARE,
SAT DE MO$NENI.
In 1837 avea 40 familii (AO, 1926, 42). In 1840, satul «Giorocu Mare
(j. Dolj, pi. Dumbravii, proprietate) megie$ascà, (bisericà de zid, cu hra
mul) Sfintu(l) Nicolaie, (zidità) de Gavril Gioroceanu, popa Gavril (sic !).
Ion Màcàràu, (in anul) 1793. Supt ingrijirea sàtenilor» (Cat. 1840, 141
v—142 r).
11. COMISARI,
CÀTUN DE MO$NENI.
In 1837 avea 54 familii $i tinea de satul Georocu Mare (AO, 1923,

42). In 1840, gàsim «Mah(alaua) Comisari, (j. Dplj, pi. Dumbravii, pro
prietate) tot megie$ascà, (bisericà de lemn, cu hramul) Sfintii Ingerì, ri-
dicatà de càpitanul Gavril (sic !) Gioroceanu, (in anul) 1604 prefàcutà
de d-lor Marin, $tefan, Dinu, Constandin, Hera-Gioroceani $i cu altii din
sàteni, (in anul) 1804. Supt ingrijirea sàtenilor» (Cat. 1840, 141 v—143 r).
«
«
12. CACALETI (AZI CASTRA NOVA),

SAT DE RUMANE
In 1609, ianuarie 24, Radu vodà dà lui Panà vistier mai multe saie
domne$ti, pentru credincioasà slujbà, intre care $i Cacaletii (DIR, 17, I,
360). In 1831 avea 170 de curti (Giur. Princ. 225, 134) $i tinea de judetul
Dolj.
In 1840, satul Cacaleti avea urmàtoarele càtune : Bramate, Muretti,
Delenii, Cotorà?tii $i Pitulice$tii. In 1845 aceste cinci càtune aveau 210
familii $i tineau de judetul Romanaî.
4
640 M IT RO PO LI A O LTEN IEI
13. BRANI$TEA,
CÀTUN.
In 1840, gàsim catagrafiat satul «Cacaleti, mah(alaua) Brani$tea (j.

Dolj, pi. Dumbràvii), 1 (biserica de lemn, cu hramul) Sfìntu Nicolaie $i
Cuvioasa Paraschiva, (ridicatà de) popa Gavril cu neamul sàu, in anul
1783. Supt ingrijirea htitorilor» (Cat. 1840, 141 v—142 r.).
»
14. MURETTI,
CÀTUN DE MO$NENI.
I
In 1840, gasim in satul «Cacaleti, mah(alaua) Muretti, (j. 'Dolj, pi.

Dumbravii, proprietate) megie$ascà, (biserica de lemn, cu hramul)
Sfintu(l) Dimitrie, (ridicatà de) popa Dinu, Constantin fiu sàu, Radu
Motreanu $i neamu(l) lor, (in anul) 1780. Supt ingrijirea htitorilor» (Cat.
1840, 141 v—142 r).
15. DELENI,
CÀTUN DE MO$NENI.
%
In 1840 mai, gasim la satul Cacaleti «mah(alaua) Deleni, (j. Dolj, pi.
Dumbravii, proprietate) megie$ascà, (biserica de lemn, cu hramul) Sfin-
tu(l) Nicolaie, (ridicatà de) popa Stan, popa Dobromir, cu neamul lor, (in
anul) 1790. Supt ingrijirea Mitorilor» (Cat. 1840, 141 v—142 r).
»
16. COTORÀSTI,
CÀTUN DE MO$NENI.
In 1840, gasim la satul Cacaleti «mah(alaua) Cotorà$ti, (j. Dolj, pi.
Dumbravii, proprietate) megie$ascà, (biserica de lemn cu hramul) Sfintii
Ingerì (ridicatà de) diiacomi{l) Dràgoi, cu neamul sàu, (in anul) 1817. Supt
ingrijirea htitorilor» (Cat. 1840, 141 v—142 r).
«
17. PITULICESTI,
CÀTUN DE MOSNENI.
# f
In 1840, de satul Cacaleti tinea «mah(alaua) Pitulice$ti (j. Dolj, pi. .

Dumbràvii, proprietate) megie$ascà, (bisericà de lemn, cu hramul) Ador-
mirea, (ridicatà de) popa Zamfir Pitulice, cu neamul lui (in anul) 1785.
Supt ingrijirea «mah(ala)giilor» (Cat. 1840, 141 v—142 r).
18. PUJURI,
SAT 3 PÀRTI MO$NENI $1 O PARTE RUMÀNI.
In 1609, ianuarie 24, Radu vodà dà jupanului Panà vistier mai multe
sate dormienti, pentru credincioasà slujbà, intre care $i «Puturele tóate»
(DIR, 17, I, 360). Satul fusese rumanit de Mihai Vodà. In 1615 se libereazà
de rumànie (DIR, 17, II 364), In 1837, avea 48 familii, 3 pàrti mo$neni, iar
o parte a lui Gh. Màcescu (AO, 1925, 304 $i 1926, 42).
T
ìn s e m n a r i 641
«
18 b. MÀNULESTI
CÀTUN DE MO$NENI.
In 1831, aflàm càtunul Nàneu cu 5—20 curti (Giur. Princ. 226). In 1840,
de satul Puturi, t'inea administrativ «mah(alaua) Nànule$ti, (j. Dolj, pi.
Dumbràvii, proprietate) megie$ascà, (bisericà de lemn, cu hramul) Sfingi
Ierarhi, (ridicatà de) diiaconu(l) Gavril, Stoian Stephanescu, $tefan $i
Combei — frati, (in anul) 1799. Supt ingrijirea sàtenilor» (Cat. 1840, 142
v—143 r).
19. SPIRIDONE$TI,
CÀTUN DE RUMÀNI.
In 1840, tinea de satul Puturi, «mah(alaua) Spiridone$ti, (j. Dolj, pi.
Dumbràvii, proprietate) a Sfintei Mìnàstiri Horezu, .(biserica de lemn cu
hramul) Adormirea (Marcii Domnului, ridicatà de) Mitricà Spiridon, diia-
conu(l) Dinu, popa Constandin cu neamul lor, (farà leat). Supt ingrijirea
htitorilor» (Cai. 1840, 142 v—143 r).
• t •
20. ROJI$TEA,
SAT DE RUMÀNI.
^ I
In 1577, iunie 3, Alexandru voievod spune.cà satul Roji$tea a fost din

satele Craiove$tdlor $i a fost dajt de Vlad $i Radu Gàpà$ìnà, jupanitelor
Neac$a $i Calea (DIR, 16, -IV, 276).
In 1840, gàsim catàgrafiat satul «Roji§tea, (j. Dolj, pi. Dumbràvii,
proprietate) a d-lui Iancu Gólfineanu $i Naie Pàianu, (bisericà de zid, cu
hramul) Sfintu(l) Nicolaie, (zidità de) d-ei clmcereasà Mariia Cotofeanca,
(in anni) 1780. Supt ingrijirea prop(r)ietarilor». (Cat. 1840, 142 v—143 r).
21. TIMBURE$TI,
SAT DE RUMÀNI.
In (1588—1589) aprilie 14, in carte lui Jupin Pìrvu fost mare d u

cer, pentru satul Màràcini, gàsim martor pe Tudor din Timbure$ti (DIR,
16, V, 353). In 1831 avea 46 curti (Giur. Princ. 227 $i 67). In 1840, gàsim
satul «Tìmbure§ti, (j. Dolj, pi. Dumbràvii, proprietate) a d-lui Enake ma-
iuriu(l) polcului cu rir. 3, (bisericà de zid, cu hramul) Sfìntu(l) Ioan Bo-
tezàtoriu(l), (zidità de) Ràposatu(l) Ioan Dràghicioiu (in anul) 1835.
* «
•
24. LÀCUSTENII DE JOS . .*
SAT DE MO$NENI.
I
«
*
In 1837 avea 88 familii. In 1840, gàsim satul «Làcusteni(i) de Jos, (j.

Dolj, pi. Dumbràvii, proprietate) megieâscà,, (bisericà.de zid,^cu hramul)
Sfìntu Ioan Botezàtoriu, (zidità de) popa Nicolaie Càcàreazà cu fii sài
$i (al)ti làcuitori, (in anul) 1828. Supt ingrijirea preotului Nicolaie» (Cai.
1840, 142 v—143 r).
25. BUNESTI,
CÄTUN DE MO$NENI.
ln 1840, de satul Läcustenii de Jos, tinea «niah(alaua) Bune$tii, (j.
Dolj, pl. Dumbrävii, proprietate) megiesascä, (biserica de zid, cu hra-
mul) Sfintu(l) Nicolaie, (ziditä) de Tifoi Daneceanu (din Danefi), cu nea-
mul lui, (in anul) 1838. Supt ingrijirea htitorilor)» (Cat. 1840, 142 v—
143 r).
26. BRABEJI (VRABEJI),
SAT DE MO$NENI.
ln 1837 avea 82 familii. In 184Ò gäsim satul «Vrdbe/i, (j. Dolj, pl. Dum
brävii, proprietate) megiesascä, 1 (biserica de zid, cu hramul) C(uvioas)a
Paraskiva (ziditä) de neste läcuitori din Läcusteni cari nu sä $tiu .de ni-
mini, cäci este foarte veke. Iar acum sä preface in zid de protopopu(l)
Constandin Vrabefeanu, popa Marin si popa Antonie, Ilie Vrabefeanu si
cu tofi säteni(i), (in anul) 1840. Supt ingrijirea htitorilor» (Cat. 1840, 142
v—143 r).
27. DOBRE$TII DE SUS,
SAT DE MQ$NENI.
In 1578, decembrie 13, Mihnea voievod intäreste stäpinirea lui Pirvu

al 2-lea ducer peste un sälas de Zigani cumpärat de la Hamarade si de
la Barbu din Dobresti, cu 1200 aspri (DIR, 16, IV, 356). In 1831, satul
Dobresti avea 50 curfi. La est de Jiu, in dreptul »Dobrestilor, Tocenilor si
Foisorului erau 11 mori (Giur. Prine. 226, 228). In 1840, gäsim satul «Do-
brenta de Sus, (j. Dolj, pl. Dumbrävii, proprietate) megiesascä, 1 (biserica
de lemn, cu hramul) Sfintu(i) Nicolaie, (ridicatä de) d-lor cäpitanu(l) Ga-
(v)ril, Nifu Gagiu, Torna $i neamu(l) lor, (in anul) 1805. De la d(umnealor)
isi are cele trebuincioase» (Cat. 1840, 1842, v—143 r). (Vezi §i Dobrestii
de Jos). (Va urmä).
Pr. D. BÄLA$A
INFIINTAREA PRIMELOR SPITALE RURALE DE STAT,

IN JURÜL UNOR MÄNÄSTIRI. SPITALUL DIN STREHAIA
(1883—1983)
%
Biserica a fost una din institutiile care au avut un rol important in
viaja si istoria poporului romän. Prin bogata sa activitate, prin actiunile
sale umaniste si patriotice a reusit sä menfinä credinja sträbunä, sä con
tribuie la pästrarea unitätii de suflet si de limbä a poporului nostru, la
mobilizarea la lupta pentru apärarea ?i realizarea unitaci si indepen-
dentei de neam a teritoriului romänesc. Prin tot ce a fäcut si realizat,
istoria Bisericii a fost si rämine parte integrantä a istoriei noastre natio
nale. Cunoscind istoria Bisericii Ortodoxe Romane, care a fost si sprijin
in vremuri de restriste, ne cunoastem mai bine istoria neamului.
ÌNSEMNÀRI 643
Prin activitatea ei, Biserica a pus bazele unor institutii, care mai
apoi au fost preluate, reorganízate si dezvoltate de stat. Primele tipo-
grafi-i, scoli si bolnite, au apàrut din iniziativa si cu sprijinul Bisericii.
Semnificatia medico-istoricà a bolnitelor mànàstiresti, a fost dezbà-
tutà si de simpozionul din luna mai 1969, la Rm. Vìlcea 1t unde s-a incer-
cat sa se ràspundà daca bollirtele «au constituit o faza premergàtoare
marilor ctitorii spitalicesti», idee sustinutà de vechea istoriografie medi
cala 2. La acest simpozion3, s-a emis un nou punct de vedere si anume cà
spitalul nu este o continuitate a bolnitei ; acest punct de vedere insa nu
a fost admis de toti participanfii, unii susfinind mai departe o continuitate
intre bolnità si spitalele de mai tirziu, punct de vedere, la care subscriu.
Concluzia desprinsà din aceastà disputa stiintificà, nu este definitiva.
«Desi mi se pare cà prima alternativa este mai posibilà, credem ca, obiec-
tivitatea istoricà ne impune sa finem seama sì de cea de-a doua. Ne pu-
nem chiar intrebarea daca nu exista cumva si posibilitatea unei cài de
mijloc pentru o solucionare definitiva a problemei bolnità-spital.
Credem cà acum problema ramine tatusi — cel putin parlai — Inoa
deschisà.
Apare insä cert cà ,ex.istenta bolnitelor in vechile noastre mànàstiri
este un fapt pozitiv, semnificativ pentru adinca omenie care stàpinea
institutiile noastre mànàstiresti» 4.
lndiferent de poziîa unora sau allora pe linia relatiei bolnità-spital,
trebuie sà admitem ingrijirea bolnavilor, a sànàtafii, in vechile noastre
mànàstiri. Impàrtàsim intru totul punctul de vedere al celor care sustin
cà «multi bolnavi din mdjlocul poporului s-au folosit pe cit se puilea pe
atunci, de asistenta medicalà datà de calugàri. Aceastà medicina cultivada
in mànàstiri trebuie socotità la inceput ca o medicinà populará. Càlugàrii
1 . Prof. dr. docent Valeriu L. Bologa, S e m n ific a tia m e d ico -isto ricà a b o ln itelo r
m àn àstire sti. E n e c e sa r à d e z b a te re a p ro b lem ei b o ln itelo r m à n à stire sti ?, in Mitropolia
©lteniei, anul XXI, nr. 9—10, sept.—oct. 1969, Craiova, p. 681—682.
2. Dr. Pompei Oh. Samarían, M ed icin a s i fa rm a c ia in trecu tu l ro m án ese, voi. Ili,
Bucure$ti, 1938, p. 59;
3. M itro p o lia O lten iei, anul XXI, nr. 9—10, sept, —oct. 1969, Craiova (Pr. dr. Ath.
Negoitä, Boi nife le m à n à stirilo r ; Dr. Gh. Bratescu, De la b o ln ita m à n à stire a sc à la
sp ita lu l c iv il ; 'Dr. Petre Miroiu, D esp re tip icu l b o ln itelo r m à n à stire sti ; Dr. G. Bratescu,
Dr. V. Manoliu, B o ln itele m à n à stire sti de la n oi s i de la v e d ili) ; M itro p o lia O lte n ie i
anul XXI, nr. 11—12, noiembrie-decembrie 1969, Craiova (Dr. Nicolae Vätämarru, B o ln ita
Si v ra c e a v n ifa ; coni. dr. B. Dutescu, dr. Nicolae Marcu, B o ln ite s i sp ita le ro m àn e sti
in se c o lu l a l XVIII-lea ; Dr. Romulus Popescu, Dr. Irina Popescu, In se m n à ta te a m edico-
isto ricà a b o ln itelo r in ju d e tu l V ilc e a ; dr. Irina Popescu-Dobrotineanu, Dr. P. Mälda-
rescu, B oln ita de la m à n à stire a C ó zia ; dr. Valerian Marinescu, C it lin e le g e n d a s i
unde in cep e a d e v à r u l d e sp r e tíolnita S i mid ren i —F là m in z e sti , din C u rte a de A r g e s ?
dr. Epifanie Cozärescu, B o ln ita m àn àstirii P re c ista din R om an — p re c u rso a re a sp ita -
lu lu i a c tu a l ; M itro p o lia O lten iei, anul XXII, nr. 1—2, ianuarie-februarie 1970, Craiova
Const. I. Bercu$, C o n trib u ía la p ro b lem a b o ln itelo r m à n à stire sti ; dr. Cristina Iona$cu,
dr. C. Romanescu, C ite v a o p in ii d e sp re ro lu l b o ln ite lo r m à n à stire sti din M o ld o v a ;
dr. L. Sburlan, dr. O. Tufeami, Dr. A. Gavrilescu, Dr. N. Pica, dr. A. Mitroi, B o ln ita
de la C u rte a de A r g e s ; dr. farm. E. Gheorghiu, D ouà m a n u sc rise cu co n tin u i farm aco -
ter ap eu tic p ro v en ite de la b o ln ita m àn àstirii C ern ica ; Farm. Tiberiu Pop, S p ita lu l
ordin u lu ì m iserico rd ian din T im iso a ra ; dr. Eric Lammert-Perian, D ate m e d ic o -isio ric e
p rivin d o rd in ele s i m à n à stirile de rit latin in B an at s i T ra n silv a n ia .
. 4. Prof. dr. docent Valeriu L. Bologa, S e m n ific a tia m ed ico -isto ricà a b o ln itelo r
m àn àstiresti. E n e c e sa r à d e z b a te re a p ro b lem ei b o ln itelo r m à n à stire sti ? in Mitropolia
Olteniei, anul XXI, nr. 9—10, sept.—oct. 1969, Craiova, p. 681—^682.
care ingrijeau pe bolnavi erau vestiti ca buni cunoscàtori ai planielor

tàmàduitoare sàlba<tice, pe care le $ti'au din experienta milenarà a popo-
rului. Ei stringeau piantele la anumite anotimpuri, le uscau, le pàstrau
* ni le dadeau bolnavilor sub forma de ceaiuri sau oblojeli» 5.
Medicina folosità in mànàstiri este o componentà a medicinei popu
lare, ridicaità pe o treapta de cunoantere ni folosire mai rafionalà, mai
eficientà, mai ales acolo unde erau monahi iscusifi, Cunoscàtori ai artei
de a ingriji bolnavii cu cele trebuitoare, in u-rma unor experienfe ur-
màrite ni verificate pe baza cunontintelor acumulate de là irìaintani.
Cultivarea unor piante medicinale in gradinile mànàstirilor, strìn
g ev a altora de pe cimp la anumitte anotimpuri, uscarea $i pàst-rarea lor
pentru a le da bolnavilor sub forma de ceaiuri sau oblojeli, presupune
ni organizarea in fiecare mànàstire a unui ìnceput de spifàrie cu piante
medicinale, un ìnceput al Plafarului de astàzi, cu medicamente de prima
necesítate, «cu felurite leacuri $i feluri de buruieni tàmàduitoare».
In Tara Romaneascà ni Moldova, primele spitale urbane, bazate pe
o organizare saniitarà, iau fiinfà in secolul al XVIII-lea, tot pe Unga mà
nàstiri 6. Acestea au fost : Spitalul Colfea (construit la Bucurenti, ìntr.e
andi 1695—1708... pe ilingà Mànàstirea Coltea) ; Spitalul Sf. Pantelimon
(zidit... ìntre anii 1735 ni 1752, pe lingà mànàstirea cu acelani nume) ; la
Iani Spitalul Sf. Spiridon (infiinfalt in anul 1757).
Primele anezàminte spitalicenti rurale de stat, au luat fiintà tot pe
lingà mànàstiri (ca ni cele urbane), pe baza Legii pentru ìnfiinfarea spi-
talelor rurale din 11 iunie 1881 7, care, la articolul 1, precizeazà : «In lo-
calurile mànàstirenti ràmase, sau care ar ràmine neocupate de comuni-
tàfi religioase, se vor ìnfiinfa spitaluri pentru càutarea pelagrei ni altor
boli care bintuiesc populafiunea ruralà ni reclamà o ingrijiré mai mare
ni mai indelungatà.
Deocamdatà, ni in anul acesta chiar, se vor infiinfa patru asemenea
spitaluri. Localurile vor fi. álese astfel ìncit sà ràspundà la itoate trebuiri-
tele farei ni sà fie situate pe cit se va putea in centrul regiunei ce va
avea a deservi fiecare».
Articolul 3 stabilente : «Serviciul de infermieri ni infermiere, in aces-
4
te spitaluri, se va ìncredinfa de preferinfà càlugàrilor ni càlugàritelor

ìntrefinute din fondurile statului sau ale stabilimentelor publice, eforia
spitalelor ni áltele...».
Legea pentru infiinfarea de spitale rurale din 11 iunie 1881, a fost
aplicatà pe baza regulamentului din 11 august 1881 8, care cuprinde XII
titluri ni 107 articole. De notat cà spi tálele rurale se vor intretine din
fondurile statului ni vor fi adminístrate de Ministerul de Interne (Direc-
5. Arhim. Néstor Vornicescu, ìngrijirea sànàtàfii in vechile noastre mànàstiri,
in «Mitropolia Olteniei», anul XXI, nr. 1—2, ianuarie-februarie 1969, Craiova, p. 65—69.
6. Prof. V. L. Bologa $i colaboratorii, Istoria medicinei, Editura Medicala, Bucu-
re?ti, 1963, p. 180—181.
7. Monitorul Oficial al Romàniei nr. 56 din 12 iunie 1881, p. 1283 ; C. Hamangiu,
CoduI generai al Romàniei, Editura Libràriei Lejon Alcalay, voi. II, editiunea II, Bucu-
re$ti, f.a., p. 551.
8 . C. Hamangiu, op. cit., p. 588—598.
ÎNSEMNÂRI 645
tiunea generala a serviciului sanitär), cä, in aces te spitale vor fi aoor-

daite $i consultaci gratuite, iar bolnavilor ambulanti saraci, le erau distri
buite medicamente gratuite.
Regulamentul de aplicatiune, articolele 72, 73, 74 se refera la «ser-
viciul religios» pentru spitale. Fiecare spitat va avea un preot, numit cu
aprobarea Direcfiunii generale a serviciului sanitar cu obligafia de a
«ìndeplini in cuprinsul spitalului tóate serviciile presorise de religiunea
ortodoxa, el conducind la cimitir pe cei decedati. In fiecare salón tre-
buia sä se gäseascä o icoanä ce iacea parte din inventami spitalului.
Preotul era trecut in statuì personalului spitalului, cu o diurna de 50
lei pe luna.
Pe baza Legii din 1 iunie 1881 $i a Regulamentului de aplicare din 11
august 1881, au luat fiinfa primele spitale rurale de stat. In anul 1881 $i
1822 $i-au inceput activitatea Spitalul Nifon — jud. Buzäu (pe linga
Mänästirea Nifon, aici fiind $i un izvor de ape minerale), cu 32 paturi f-
Spitalul Horezu — jud. Vilcea (pe linga Mänästirea Horezu), cu 56 pa
turi -t Spitalul Slatina — jud. Suceava (pe lingä mänästirea Slatina), cu 40
paturi $i Spitalul Fiorenti, jud. Tutova (pe linga mànastirea Fiorenti, si
aici fiind izvor de ape minerale), cu 56 paturi9. In anul 1883, la 27 sep-
tembrie 10, a intrat in funcfiune Spitalul din Strehaia, cu 60 de paturi, pe
linga mànastirea cu acclami nume.
Asa stind lucrurile, primele mànàstiri de la ora$e si din mediul rural
fiind înfiintate pe lîngâ mânâstiri, ne obiigà sa ne întrebâm de ce pe
lîngâ mânâstiri ? Sa fie numai o simplâ intimplare ? Nu credem câ orga-
nizatorii acestor spdtale au mers la intimplare. Initiatorii çi organizatorii
primelor spitale urbane $i rurale au respectât, preluat si îmbogâtit tradifia
existentâ a spitalelor religioase, a bolnifelor. Pe ce s-au bazat ? Mai întii
pe tradifia bolnifelor, pe experienfa càlugârilor in tratarea bolilor. (Nu
înJtîmplàtor, art. 3 al legii din 11 iunie 1881, recomanda ca serviciul de
infirmieri si infirmière sa fie încredinfat, de preferintâ; càlugârilor). Ma-
nàstirile dispuneau, la început, într-un anumit fel, de încâperile necesare
infiinfàrii si funcfionàrii spitaleLor, la care trebuie sa inai avem in ve
dere si posibilitatea oferirii de terenuri pentru constructia noilor clàdiri
spitalicesti. In Mànastirea Strehaia sintem convinci cà, unele din chiliile
existente -aici, au fost destinate ingrijirii bolnavilor din viata monahalà,
dar si pentru ingrijirea sänätäfii unor bolnavi laici, veniti din afarà, mai
ales a celor din satele din apropierea mänästirii, a negustorilor $i cälu-
gärilor. .
Infiinfarea Spitalului de la Strehaia a fost hotäritä la propunerea
Direcfiei generale a serviciului sanitar, datorita poziîei asezärii Strehäii
9. Dr. I. Felix, Isto ria ig ie n e i in R o m an ia , voi. IV, Bucure$ti, 1902, p. 76—77.-
1 . Lucrarea din care am luat aceste date nu i-am putut, pina acum, sa-i stabi-
0
lesc autorul, datorita faptului ca-i lipse$te prima parte, de 58 de pagini, in locul carora,
cei de la Biblioteca I. G. Bibicescu din Drobeta-Tr. Severin, i-au adäugat, din gre
c a la , 32 de pagini din lucrarea lui C. Giurescu, Oltenia sub austrieci, I, Documente,*
Bucure$ti, 1909. Considerane cä lucrarea (tipäritä in 1893) apartine Dr. Iacob Felix,
fost director generai al serviciului sanitar din Romània, p. 117.
$i in aceastá regiune geografica (la ràscruce de drumuri), datorità boli-

lor sociale (pelagra, TBC-ul etc.), ce bintuiau pe aceste meleaguri, cit $i
datorMa existenfei unei proprietàfi de slat, necesarà pentru construirea
spitalului din fondurile puse la dispozifie de guvern, tóate acestea spri-
jinite $i pe tradifia despre care am vorbit mai sus.
Spitalul construit pe terenul fost proprietatea mànàstirii, s-a ridicat
in anii 1882 $i 1883, sub conducerea lui D. P. Caluda n, conductor clasa
I in serviciul statului, care definea «funcfiunea de diriginte al lucràrilor
porturilor din judeful Mehedinfi».
Construcfia spitalului a inceput in anul 1882, cum rezulta din pro-
cesul verbal incheiat in cadrul $edinfei primariei comunei Strehaia, din
16 august 1883, unde se arata cà in luna octombrie 1882, statuì «a ìnsuît/
o bucata de pàmìnt din piafa comunei prin cladirea a ni$te case grajdi,
pendinte de spitalul rural din Strehaia, fàcut de stat $ì cà acum la 11
august curent, au ìnsu$it o bucata $i mai mare de pàmìnt, prin facerea
unei curfi ìmprejurul spitalului» 112, in suprafafà de 450 stìnjeni pàtrafi.
Precizarea cà la 11 august 1883 s-a hotàrit «facerea unei curfi in
jurul spitalului», inseamnà cà, pavilioanele pentru darea spitalului in fo-
ìosinfà, erau gata, dupa ce, prin Decretul 1712/J3 iulie 1883, s-a hotàrit
acordarea unui credit suplimentar extraordinar, in valoare de 7941,30
lei, pentru «compietarea lucràrilor la spitalul rural Strehaia, Mehedinfi» 13.
In -atará de aceastà sumà acordatà pentru compietarea lucràrilor, nu cu-
noa$tem (din investigatine fàcute pìnà acum), valoarea totalà a construc-
tiilor pentru spital.
Mai cunoa$tem suma de 7900 lei acordatà de casieria judetului Me-
hedinfi, la data de 8 20 decembrie 1882, pentru facerea obiectelor nece-
sare la spitalul din comuna Strehaia, in baza aprobàrii Ministerului de In
terne, serviciul sanilar, nr. 8261 din 15'27 noiembrie 1882 14.
Pe anul bugetar 1882—1883, spitalul din Strehaia nu apare trecut
ceea ce ne duce la concluzia cà nu era dat in funcfiune. Pe exercifiul anu-
lui 1883—1884, in primele 9 luni, de la 1 aprilie — pìnà la 31 decembrie
1883, il gàsim citat alàturi de spitalele : Horezu, Nifon, Fiorenti $i Sla
tina 15.
In ce lunà a anului 1883 $i-a inceput activitatea ? In lucràrile pu
blícate este citatà data de 27 septembrie 1883 16. Luna septembrie esce
certà $i credem cà $i dala, dacá avem in vedere hotàrirea Direcfiei Gene
rale a serviciului militar, din 14 (26) septembrie 1883. «Pentru darea in
antreprizà, pe termen de 6 luni, a hranei bolnavilor $i servitorilor din
11. M on itoru l O iic ia l a l R om án iei, nr. 93, din 28 iulie / 4 august 1882, p. 1537;
Arhivele Statului Drobeta-Tr. Severin, fondul primáriei ora$ului Strehaia, ds. 15/1883,
f. 23, 24.
12. Ibidem, ds. 15/1883, f. 23, 24.
13. Ministerul Financiar. Directiunea contabilitátii generaie. Sifcuatiunea Tesau-
rului Public pe anul 1883—1884. Partea II, Bucure$ti, 1884, Anexa nr. 4, p. 24—25.
14. Arhivele Statului Drobeta-Tr. Severin, Fondul Tribunalului Mehedinti, Regis
tre, f. 197 verso.
15. Ministerul Finantelor. Bugetul general de venituri $i cheltuieli pe exercitiul
1883—1884, Bucure?ti, 1883, capitolul anexe, p. 34.
16. Iacob Félix (?), in lucrarea luí C. C. Gdurescu, O lte n ia su b a u strie c i, I, Do
cumente. Euc:ure§ti, 1909, p. 117.
ÎNSEMNÀRI 6 47
spitalele rurale Fiorenti din judetul Tutova, Horez din judetul Vilcea,
Nifon din judetul Buzau, Slatina din judetul Suceava $i Strehaia din ju
detul Mehedinti, s-a decis a se tine licitatiune in ziua de 25 septembrie
curent, la Directia generala a serviciului sanilar (localul Ministerului de
Interne), cit $i la prefecturile judetelor respective, dupa urmátoarele con-
ditiuni, hrana ce domnii antreprenori urmeazà a preda spitalelor rurale
este... Pentru Spitalul Strehaia din judetul Mehedinti, aliméntele nece-
sare pentru hrana a 60 bolnavi $i 13 servitori... Pentru asigurarea con-
tractului, antreprenorii vor depune o cautiune in valoare de cite lei 500
pentru spitalele Slatina $i Nifon, $i cite 800 lei pentru spitalele Fiorenti,
Horez Strehaia $i ce v.or fi in efecte publice garántate de stat sau in
numerar» 17.
Din vechile cladiri ale spitalului, nu se mai pasireaza niciuna. Nu po-
sedàm o descriere amanuntità a fostelor pavilioane $i nici o reproducere
fotografica. O prima descriere a saloanelor dateazà din jurul anilor 1891—
1892 18f cu propuneri pentru únele modifican $i adaugiri. O a doua de
scriere a fost facuta in anul 1933 19, dupà informatine dr. Dumitru Ani-
tescu20, dar nu dintr-.o cunoa^tere directa ca cea din anii 1891—1892.
17. Monitoria Ofidal al Romàniei, nr. 128 din 14/26 sept. 1883, p. 2625.
18. «Saioanele bolnavilor fiind prea mari, adica 24 rn. lungime pe 5 1/2 largirne,
ar fi bine sa se desparfeascâ fiecare salon în doua, sa se construiasca o sala de
operafie §i latrine ; la pavilionul de boale contagioase sa se construiasca o camera
pentru femeile lehuze $i 2 camere pentru servitori ; sa se faca canalizare generala
in interiorul spitalului ?i canal pentru scurgerea apelor murdare, afarà din curtea
spitalului ; sa se construiasca Unga ghefarie o pivnifa pentru conservarea zarzava-
turilor ; locul viran din dosul spitalului sa se ìmprejmuiascà si sa se transforme in
gradina...» ; cf. Iacob Felix (?) în lucrarea lui C. Giurescu, Oltenia sub austrieci, I,
Documente, Bucureçti, 1909, p. 117—118. Autorul nu spune din ce material au fost
construite pavilioanele.
19. Sistemul de construcfie a fost cel pavilionar, cu 9 cladiri din care : 3 pavi-
loane mari pentru bolnavi, 1 pavilion de izolare, 1 pavilion pentru maternitate si 4 pa
vilioane erau dependinfe, «ràspindite pe un teren de peste 20 000 m.p., avìnd rezervat
loc pentru gradina, piantata in parte cu brazi si pomi fructiferi». Aceste cladiri au fost
.facute din paianta $i caramida, cu modificarne si complectarile sugerate de dr. Iacob
Felix, cum reiese din descrierea facutà de autori. 'In timpul primului râzboi mondial,
trupele de ocupatie au transformat spitalul (o parte) in magazie si grajduri de cai,
gràbind distiugerea lor, ceea ce a impus ridicarea unor noi cladiri, cu 60 de ani in
urina ; cf. dr. Ion Jianu si dr. Traian Netta, Monografia sanitarà a Tr. Severinului si
Mehedintului, 1883—1933, Cartea Romàneasca, Bucuresti, 1933, p. 133—139.
20. Dr. Dumitru Anifescu (1886—1938). Medie al Spitalului din Strehaia ìntre
anii 1920—1938. Din initiativa si cu concursul sâu, a fost construit actualul locai de
spital, in anii 1923 si 1924. A fost un virtuos medie $i chirurg, decorat cu «Meritul
sanitar» pentru rodnica sa activitate. A càzut la datorie in anul 1938, murind, dìnd
viata altora. Prin activitatea si contribufia sa in viata spitalului, pentru activitatea sa
de promovare a culturii in masele populare, fiind presedintele Sectiei Ligii Culturale din
Strehaia, pentru faptul câ a mûrit in condifii deosebite, datorità unei infecfii gazoase,
contractatâ de la cel câruia *i-a salvat viafa, in urma unei intervenni chirurgicale
efectuate lui Starnate Petre, ursar din Comanda. Ministerul Sanataci, ca un omagiu si
recunostinfa pentru activitatea sa si conditile in care a mûrit, i-a ridicat un bust din
bronz, asezat in curtea spitalului si a ramas aici pe perioada anilor 1939—1948, cind
a disparut in condili necunoscute.
Pozitivul dupa care a fost turnat acest bust se afla depus la Muzeul de Istoria
Medicinei de la Facultatea de Medicina din Craiova, oferit de sofia sa, dr. Maria
Anifescu si fiicele sale, muzeu in care se mai afla o serie de materiale legate de
viafa §i activitatea acestui medie.
Clâdirea de astâzi a spitalului, cu unele modif icari $i compie tari fâ-

cute pe parcurs, a fost ridicati în anii 1923 $i 1924, cu fonduri din par tea
statului, acordate de Ministerul Sanataci, ministru fiind Sâveanu, pre- ■
zent la inaugurarea din anul 1924.
Situât într-o zona dens populatâ, eu o razâ de activitate mult extinsâ
în afara Strehâii, în conditale specifico unui spital de comunâ, pînâ in
anul 1921 (an în care Strehaia a fost déclarât ora$), apoi a unui spital
ddntr-un modest ora$el (lipsit aproape total de componentele $i conditile
cerute unui ora$), a functionat din anul 1883 pînâ în anul 1952 eu un
singur medie, ajutat de doi subehirurgi, o moa$â $i patru infirmière, eu o
dotare tehnico-medicalâ foarte modesta 21.
In aceste condifii a réunit sa devina cunoscut prin activitatea depusâ
de medicii care 1-au deservit, buni clini cieni çi chirurgi, care nu au pre-
cupetit nici un efort pentru a face totul ca sa salveze viata celor care
veneau* la consultata si tratament. Acum, la 100 de ani de la înfiintare,
merita sa citâm, pentru perioada 1883—1952, numele unor medici, a ca-
ror memorie încâ mai circula din generale in generale, cum sînt dr.
Sîrbulescu Ion (Zoe), dr. Oprescu Dimitrie, dr. Anitescu Dumitru (ajutat
$i de sojia sa dr. Anifescu Maria — medie de plasâ) $i dr. Bratiioveanu
Constantin.
Cu 100 de ani in urmâ, spitalul $i-a început activitatea eu 60 de pa-
turi, un medie, 1 subehirurg, 3 infirmieri $i o infirmiera. In prezent, spi
talul dispune de 200 de paturi (din care 50 chirurgie, 50 interne, 10 noi-
nâscuti, 40 obstetricâ-ginecologie $i 50 pediatrie), cu 40 de medici ce
asigura spitalul, po'liclinica $i dispensami Strehaia, ajutafi de 106 cadre
sanitare (asistenti $i surori) $i 33 infirmieri (infirmière) $i îngrijitori 22
Pentru apârarea sanataci cetâtenilor, statuì nostra a acordat $i a-'
.corda mari resurse financiare, sânàtatea fiind bunul cel mai de prêt a*
omului, iar situala sanitarâ a t&rii, a oraçelor, a satelor $i a comunelor,
depinde de nivelul de sanâtate al fiecârui membra al familiilor din loca-
litätile respective.
In domeniul activitätii medicale, cu inceputurile organizärii vietii sa
nitare, au fost infiintate $i farmaciile. Farmacia «Tradan» din Strehaia, a
luat fiinfä in urma concursului de concesiune din 4 aprilie 1883 23, in baza
Decretului nr. 1127 din 10 mai 1883, deschisa de farmacistul Cherasie
Dumitriu24. Numele corect al proprietarului Farmaciei «Traian» este
Gherasie Dimitriu, cum rezultä din actul de nähere al fiului sau, din
anul 1895 25.
21. Iacob Felix (?), in lucrarea citata a lui C. Giurescu, Biblioteca I. G. Bibicescu*
din Drobeta-Tr. Severin, p. 123—176.
22. Arhivele Spitalului Strehaia, Buletin statistic pe anii 1973—1982.
23. Monitorul Ofioial al Romàniei, nr. 247 din 2/14 februarie 1883, p. 3892.
24. P. Cazacu, I. Constantinescu-Frunzà, M ate rial p en tru re z o lv a re a ch e stiu n e i
ia rm a c iilo r in R om an ia, Bucure$ti, Tipografia moderna, 1916, p. 200; Dr.' Ion Jianu
§i dr. Traian Netta, op. cit., p. 115.
25. Arhiva primàrei ora$ului Strehaia, fondul Stàrii civile, registrul pentru nascuti
pe anul 1895.
ÎNSEMNÀRI 649
Farmacistul Gherasie Dimitriu a participât si la râzboiul de indepen-

dentâ 1877—1878, la serviciul am bulala de Crucea Rosie26.
Dintre farmaciçtii din Strehaia se detaseazâ de ceilalfi, prin tot ce 4
a fâcut pe linia sanataci, împreuna eu dr. Dumitru Anitescu, farmacistul

Gheorghe Cismârescu (1900—1964), care a lâsat in manuscris si o lucrare
despre istoriali farmaciilor din Oltenia, lucrare depusâ de sojia sa (tot
farmacist), la Muzeul de istoria medicinei «Dr. Victor Gomoiu», din ca-
drul Facultâtii de Medicina din Craiova.
Azi, Strehaia dispune de doua farmacii, una a orasului si alta a spi-
talului, deservite de cind farmacisti si patru asistente farmaciste.
Sârbâtorind centenarul spitalului din Strehaia, la sfîrsitul lunii sep
tembre 1983, se cuvine sa aducem prinosul nostru de recmiostinfâ tutu-
ror acestora : câlugâri, doctori, farmacisti si infirmieri care într-un fel
sau attui si-au adus contribuita la alinarea suferinfelor, tuturor acelora
care si-au pus viafa si activitatea în slujba vietii si sanataci oamenilor.
«
Diac. C. A. PROTOPOPESCU
t
»
«
4
% #
26. Lt. col. farmacist C. Iuguleçcu, Scrisoarea din 2 aprilie 1978, în eolectia
C. A. Protopopescu.
V I A T A B I S E RI CEAS CÀ
VIZITA AMBASADORULUI FINLANDEI

ÎN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
15— 18 iunie 1983
0
Domnul Olii Bergman, Ambasadorul Finlandei ìli Romania, care

ìndepline$te aceastà functfe ìn tara noastrà din anul 1980, se apropie
de ìncheierea ìnaltei D-sale misiuni, in tara noastrà (23 sept. 1983),
dupa substantiale contributii personale, la mai bunele raporturi de
prietenie, solidaritate $i aleasà colaborare, pe multiple planuri de ac-
tivitate, dintre R. S. Romania $i Finlanda.
Stràlucita carierà diplomatica a Domniei Sale, care a ìnceput cu
gradui de Consul, a continuât cu acela de Ambasador, in mai multe tari
(Sofia, Belgrad, Atena, Paris etc.) $i a culminât cu demnitatea de Se
cretar-General al Consiliului ministerial al t&rilor nordice cu sediul la
Oslo (1974—1978), dupa care a acceptât sà-$i ìncheie activitatea diplo
matica, cu demnitatea de Ambasador ìn tara noastra. Nimeni nu era
mai indicat sa serveascâ prietenia acestor doua popoare depártate, dar
açezate totu$i pe acela$i meridian geografie, avînd acela$i fus orar, $i
totodatà un ìnsemnat tezaur de spiritualitate comuna.
Jinìnd seama de tóate acestea $i pe deasupra $i de faptul cà DI.
Olii Bergman este de credinfà ortodoxa, càci Ortodoxia Finlandezà este
o Bisericà bine organizatà cu patru ierarhi, in frunte cu un Arhiepiscop,
a dorit sa cunoasca, cìt mai de aproape, istoria treculà $i prezentà a
poporului román $i a Bisericii sale. Pentru aceea cìt a stat in Romània,
cu deosebit interes pentru tara noastrà, n-a ìncetat o clipà sà citeascà,
sà se intereseze $i sà càlàtoreascà, pentru a poseda o imagine, cìt mai
veridicà, a poporului din spatiul carpato-danubiano-pontic, singurul
popor din lume, ce poartâ numele romanilor, $i o limbà ieîtà din limba
acestora, dar construità de el, potrivit necesitàtilor sale spirituale,
in conformitate cu circumstantele istorice pe care le-a tràit.
ÎN F A T A CATEDRALEI M ITROPOLITANE «SFÎN TU L DUM ITRU», DIN CRAIOVA,

CU PRILEJUL VIZITEI DOM NULUI OLLI BERG M AN, A M BA SA D O R U L
FIN L A N D E I LA BUCUREÇTI - 16 IU N IE 1983.
Pe lîngâ aceasta, atît Doamna Vappu-Maria Bergman, sofia D-sale,

cît $i DI. Ambasador Olii Bergman, au învafat române$te, ca un semn
de respect pentru poporul în mijlocul câruia au trait, în ace$ti ultimi
ani, au vizitat cea mai mare parte a muzeelor din Capitala, $i din alte
localitati (Ia$i, Suceava, Craiova $.a.), au participât la unele eveni-
mente din viafa poporului roman $i mai aies au întreprins o serie de
calatorii, prin toate provinciile româneçti, pentru a intuì nemijlocit,
atît viata trecuta a acestui popor, prin monumentele sale reprezenta-
tive, cît $i cea prezenta, prin realizarile de dupa cel de al doilea razboi
mondial, cînd patria noastra a facut pa$i uria$i, spre mai multa cultura
$i civilizafie, ceea ce înseamna, în primul rînd, pastrarea $i punerea în
valoare a vestigiilor trecutului istorie, dar $i construirea atîtor institufii
noi ?i locuinfe destinate a ridica standardui de viata $i gradui de cul
tura, în care traie$te omul démocratiei socialiste din Romania.
Exprimîndu-$i, de data aceasta, dorinta de a cunoaçte mai înde-
aproape Arhiepiscopia Craiovei, Inalt Prea Sfintitul Dr. Nestor Vorni-
cescu, a înlesnit eu bucurie $i generozitate, efectuarea acestei calatorii
de studiu. Ea a avut loc, între 15 $i 18 iunie 1983; dupa un program
special, mai dinainte stabilit. La ea au participât Doamna Vappu Maria
$i Domnul Ambasador Olii Bergman, insoliti de Pr. Dr. Al. I. Ciurea de
la Institutul Teologie din Bucure$ti, ca translator.
Calatoria s-a facut eu automobilul Ambasadei Finlandei prin
Alexandria—Rotori de Vede—Caracul—Craiova. Nu s-au facut opriri
în nici unul din oracele menfionate, dar s-a înœtinit mersul, pentru a
se putea observa constructüle noi, urbanistica ultimelor decenii $i clä-

dirile monumentale.
La órele 19,00 oaspetii au fost la re$edinta Mitropoliei Olteniei.
Le-a ie$it in intimpinare insu$i Inalt Prea Sfintitul Dr. Nestor Vorni-
cescu, Mitropolitul Olteniei, ìnsotit de P. C. Pr. Ion Rädut, Consilierul
Cultural al Sfintei Mitropolii, care au condus distinsi oaspet in fru-
moasa bisericutä de lemn din curtea re$edintei mitropolitane, care
conferà un farmec deosebit intregii ambianfe $i unde a avut loc pri
mirea oficiala.
Primul a luat cuvintul I.P.S. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul
Olteniei, care, in cuvinte alese, a prezentat oasipefilor, siinfamintele
calde ale clericilor $i credincio$ilor din Mitropolia Olteniei, ca $i ale
Inalt Prea Sfingei Sale personal, cu care sint intimpinafi distinsi soli-
oaspefi ai poporului finlandez. S-a referit in continuare, la bunele ra-
porturi dintre poporul román $i cel finlandez, dintre Romania $i Fin-
landa $i dintre Biserica Ortodoxa Romàna $i Biserica Ortodoxa Fin-
landezä, precum $i la certitudinea cä, vizita inalfilor oaspefi va contri
bui in mod substanfial, ca acestea sä dobindeascä aspecte, semnificafii
$i infaptuiri $i mai inalte, inalt Prea Sfinfia Sa a incheiat cu tradifionala
urare de «Bine afi venit !».
A räspuns Dl. Ambasador Olli Bergman, vädit mi$cat de sinceri-
tatea $i cordialitatea primirii, mulfumind cälduros, pentru alesele cu
vinte ce i s-au adresat, asigurind cä, intr-adevar, relafiile dintre cele
douä popoare, tari §i Biserici, nu numai cä au cunoscut performance cul
minante, mai ales in vremea din urrna, dar dispun acum de tóate con
ditile favorabile, ca eie sä se continue $i in viitor, sub un unghi mereu
crescendo, ln acest sens, afirmä Domnia Sa, cä a lucrat i$i pinä acum $i
cä o va face $i in viitor, cu neimpufinat entuziasm. A incheiat räspun-
zind, in mímele säu $i al sofiei sale, cu «Bine vam gäsit !».
Grupul vizitatorilor a fost apoi condus sä vadä grädina, noua fìn-
tinä säpatä in curtea Re$edintei mitropolitane.
La masa de searä, d;esfä$uratä intr-o pläeutä atmosferä priete-
neascä, s-a vorbit despre cälätoria I.P.S. Mitropolit Nestor in Finlanda,
de intìlnirile cu I.P.S. Mitropolit Johannes de Helsinki, la diferite con-
grese $i reuniuni internationale, despre activitatea rodnicä depusä de
Biserica Ortodoxä Romanä, in Suedia, Finlanda $i celelalte tari scan
dinave, despre situata Bisericiilor Ortodoxe Romàne $i a celei Fin-
landeze, in contemporaneitate etc.
Joi, 16 iunie 1983. Praznicul Inälfärii Domnului, oaspetii au fost in
vitati $i au luat parte la serviciul religios, oficiat de I.P.S. Mitropolit
Nestor, in fruntea unui ales sobor de preot $i diaconi, in Catedrala mi-
tropolitanä «Sfìntul Dumitru», din Craiova.
Predica zilei a fost rostitä de Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor,
care a vorbit despre bucuriile duhovnice$ti netreeätoare, ale ilnvierii
Domnului $i ale Inältärii Lui la cer, prin fägäduinta trimiterii Mingìie-
torului, care sä asiste Biserica, pinä la sfir$itul timpului. De aceste
bucurii inältätoare $i suprasensibile, pentru viata cre$tinä, invätatul
lerarh Dr. Néstor Vornicescu a legat $i bucuria vizitei inalfilor oaspefi

finlandezi, pe care i-a salutat ca soli ai acestui vrednic popor.
A fàcut apoi o paralela intre lupta nordicilor, pentru ca tarile lor
sa fie lipsite de arme nucleare, dupa cum poporul román, in frunte cu
Pre$edintele sáu, Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceau$escu, dórente $i
se straduie$te, cu multa abnegale, pentru ca regiunea Balcanilor sá fie
lipsitá de arme nucleare.
ín continuare, s-a ocupat de bunele raporturi dintre cele douá po-
poare, state $i biserici, raporturi in continua ascensiune, spre binele $i
avantajul ambelor pàrfi, angajate intr-un dialog, atit de fructuos $i
nobil.
La ie$irea din Catedrala, s-a fàcut o fotografie, cu oaspefii cre-
dincio$ii prezenfi, pe treptele din fafá, spre aducere aminte.
La masa oficiala care a urmat, in re$edinfa mitropolitana au fost
prezenfi $i Pàrinfii Consideri mitropolitani, Ion Ráduf $i Dumitru Marica.
Domnul Ambasador Olii Bergman a evidenfiat progresele, incontes
tabile, pe care Romania le-a fàcut pe calea dezvoltaríi, industrializara $i
bunàstàrii, in pofida crizei economice mondiale,* a subliniat apoi ca
Biserica Ortodoxa Romana este o Bisericà vie, atit in interiorul farri,
cit $i in afara ei, $i totodata o Biserica iubitoare de popor. A ridicat
paharul sàu, in chistea Domnului Nicolae Ceau$escu, Pre$edintele
Republicii Socialiste Romania, a Prea Fericitului Dr. Iustin Moisescu,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane $i a Inalt Prea Sfinfitului Dr.
Néstor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, uriñd, cu sinceritate, ca po
porul sà-$i continue, cu aceea$i neabàtutà impetuozitate, mersul sau
catre mai sus, tot mai sus, in tóate direcfiile.
Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu luind cuvin-
tul a subliniat in cuvinte calde hàrnicia poporului finlandéz, care-î
construie$te ,$i el o viafà mai bunà $i mai fericità. Totodata a evidenfiat
cà Biserica Ortodoxa Finlandezà se bucurà, prin stradaniile statornice
ale ierarhilor $i credincio$ilor ei, de un incontestabil prestigiu, in in-
treaga Ortodoxie. A inchinat pentru Pre$edintele Republicii Finlanda,
pentru Inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop Paavali al Careliei $i intregii
Finlande, pentru Doamna Vappu-Maria $i DI. Olii Bergman, Ambasa-
dorul R. Finlanda la Bucure$ti, cu dorinfa expresa, ca acest merituos
popor sa continue a fi, pentru omenirea ìntreagà un port-drapel al pàcii.
Au urmat discufii libere, despre istoria poporului finlandez $i a celui
román, in paralel.
La órele 16,00 oaspefii, ìntovàrà$ifi de I.P.S. Néstor s-au indre'ptat ca
tre Biserica «Madona Dudu», monumentalul laca? de cult, din ora$ul Cra-
iova. Pàrintele Marin Neamfu a prezentat, in limba francezà, istoricul
bisericii respective, accentuìnd rolul, pe care 1-a avut aceasta, in aju-
torarea cu burse a unor tineri excepfionali la carte, pentru a-$i face stu-
diile in farà sau stràinàtate (Nicolae Titulescu $.a.).
Apoi, s-a vizitat binecunoscutul Mizzeu de Arta, din Craiova.
S-a cercetat, in continuare, Seminami Teologie din Craiova, unde
elevii $i profesorii lor a$teptau, pe oaspefi, in curtea $colii. Dupà salutul
de rigoare adresat de Pàrintele Director, $tefan Resceanu, s-a intrat in
bisericS, ìn sufrageria elevilor, in citeva sali de curs §i in cancelaría

profesorilor, unde s-au schimbat citeva vorbe cu membrii corpului di
dactic $i s-au consemnat citeva rinduri, in Cartea de aur a Seminarului,
in legatura cu îndatorirea primordialS, a tuturor oamenilor, de a sluji
pacea $i tóate bunurile ce izvoràsc din ea.
De la Seminar s-a vizitat Mânâstireo Jitianu, unde a fost cercetatâ
biserica, cimitirul din jur, cu crucile de mormînt atît de specifice $i grS-
itoare çi mai cu osebire importante colectie muzeisticS, cuprinzînd atît
de valoroase obiecte, intim legate de trecutul, istorie $i bisericesc, al
poporului román. Aici explicable au fost date de însud Inaltul Ierarh
al Olteniei, care cu remarcabila sa compétents istoricS, a insistât asupra
participârii Bisericii Ortodoxe la rSzboiul pentru Independents al Româ-
niei, din 1877—1878, asupra vestigiilor ce le posedS colecta respectiva
legate de acesta, precum $i asupra contribuai deosebite, adusS de cle-
ricii de mir, de nionahi çi monahii, pentru cucerirea independentei de
stat.
Un accent tonie s-a pus, totodatS, pe cartea bisericeascS, prezentS
$i ea substantial, pe nobilul ei roi in fSurirea unitStii de limbS, $i a uni-
tStii nationale, etnice $i statale, precum $i asupra legSturii, indisolubile,
dintre arta popularS $i cea bisericeascS romaneases, ilustratS pregnant,
de o multime de obiecte pSstrate, cu foarte multS grijS, aici.
Vineri, 17 iunie 1983, oaspetii însotib pînS la sfîrçitul cSIStoriei,
de P. C. Pr. Ion RSdut, Consilier mitropolitan, in numele IntîistStàtoru-
lui Bisericii oltene, s-au îndreptat cStre Sïrehaia. Aici au fost întîmpinati
de P. C. Protoiereu al locului, $i ghidul, care a prezentat istoricul mo-
numentului.
CSlatoria s-a continuât cStre oraçul minier Motru, ce se dezvolta
cu mare intensità te, $i apoi spre Tg. Jiu, unde s-au vizitat monumente-
le, de faimS mondiala, rSmase nouS de la marele Brâncu$i : Poarta S5-
rutului, Masa Tàcerii (Cina cea de TainS) $i Coloana Infinita, fScîndu-se
cuvenita legSturS, cu cele vSzute $i auzite, la Muzeul de ArtS de la
Craiova, in aceeaçi ordine de idei.
S-a vizitat apoi sa tul Hobitci-Pestiçani, jud. Gorj, pentru a vedea
casa in care s-a nascut Constantin Brâncuçi, devenitS CasS memorials.
A impresionat casa însSçi, sania de pe prispS, camera de culcare, dife
rite fotografii, bucStSria cu ceaunul etc.
De la Hobifa, s-a mers la Mânâstirea Tismana, unde oaspetii au
fost întimpinafi de maica Ierusalima Gligor, starefa MSnSstirii. Oaspe
tii au fost conduci in biserica mare (1375—1378) $i in paradis, apoi la
muzeu $i in diferite încSperi, ale impozantului açezSmînt. Peste tot s-au
dat explicable necesare, $i cuvenitele informafii istorice, de cStrç
maica starefS §i maica ghid.
Cel mai mult au fost impresionati, de frescele decapate din bis.ericS
$i expuse pe perefii îucaperilor special destinate, pentru aceasta, ca $i
in alte camere $i culoare ale MSnSstirii, dind astfel posibilitatea, ca in
bisericS sS se pSstreze pictura originals. La sustinerea cS aceastS expe-
rienfa, prin amploarea ei, este unicS pentru tara noastrS, DI Ambasador
Olii Bergman a afirmat ca Domnia Sa crede ca, este unicS in urne.
V IA JA BISERICEASCA 6 55
Vizitatorii au luat cunoçtint& si de faptul ca astázi, prin grija Sta-

tului noslru si a Mitropoliei Olteniei, acest ales asezâmînt mânâstiresc
este ín restaurare, consolidindu-se chiliile $i reconstituindu-se pridvo-
rul bisericii.
Simbâtâ 18 iunie 1983, s-a vizitat Mânâstirea Lainici, minunata ace
zare, pe valea Jiului. Aici oaspefii au fost primiti cu caldura, de P. Cuv.
Arhim. Caliopie Georgescu, Exarhul Mánastiri'lor oltene. S-a cercetat
biserica, cu picturi murale din interior, ,$i únele exterioare de sub cornisa
(sfinti si profeti) apoi muzeul si alte íncáperi recent restaurate. S-a re-
jinut ca, aici s-a réfugiât Tudor Vladimirescu, într-un moment greu din
viafa sa. S-a remarcat, ca si in alte párfi, grija deosebitá, pentru buna
întretinere a asez:ámíntuilui, in totalitatea sa, de la biserica, pina la
gospodária anexa.
In continuare, prin Novaci, oaspetii s-au índreptat catre Mânâstirea
Polovragi, valoros ansamblu manástiresc, de la Cheile Oltefului. Prea
Cuv. Maicá Staretá, Fevronia Filip, a dat tóate informatine $i a condus
musafirii ín biserica mare, la biserica bolnitei si ín únele íncáperi ale
mánástirii.
S-a remarcat si aici curàtenia perfectà, ca si preocuparea statorni-
ca, ca aceastà stràveche fundatie mànàstireascà, sa fie pàstratà cu toa-
te bogàtiile sale netrecatoare ale poporului romàn, si sa fie predata,
cum se cuvine, generafiilor urmàtoare.
La masa, ce s-a servit in Trapeza Mànàstirii, Maica Starefà a nrul-
tumit, in numele obstei si al sàu personal, inaltilor oaspeti finlandezi,
pentru onoarea fàcutà vizitind mànastirea, cu nàdejdea ca au sa revina
si alta data pe aceste locuri.
Prea Cucernicul Parinte Consilier, Ion Radut, in numele I.P.S. Dr.
Nestor Yornicescu, Mitropolitul Olteniei, a multumit oaspefilor, pentru
vizita fàcutà monumentelor istorice din Oltenia, asigurìndu-i cà nwita-
te vor ràmine aceste clipe. In continuare, P. C. sa a toastat pentru prie-
tenia dintre poporul romàn si finlandez, pentru prosperitate isi pace.
Domnul Ambasadof ' a ridicat paharul pentru Domnul Nicolae
Ceausescu, Presedintele Republicii Socialiste Romania, pentru Prea
Fericitul Patriarh Iustin, al Bisericii Ortodoxe Romàne, pentru I.P.S.
Mitropolit Nestor si pentru pace. A multumit totodatà, pentru primirea
fàcutà in Arhiepiscopia Craiovei si afectiunea aràtatà.
Vizita Domnului Olii Bergman, ambasadorul Finlandei la Bucuresti
s-a incheiat, dar profundele impresii si sentimente despre tot ce au và-
zut in timpul scurtei vizite in Arhiepiscopia Craiovei se pot desprinde
mai limpede din cele consemnate in Cartea de Aur a Sfintei Mànàstiri
Polovragi : «Am fost profund impresionafi de tot ce se face aici pentru
conservarea acestui important monument istorie bisericesc.
Felicitàm conducerea de Stat si pe I.P.S. Mitropolit Dr. Nestor, pen
tru toatà grija aràtatà acestei Mànàstiri, importantà vatrà ortodoxà.
Dorim, din toatà inima, ca toatà lumea sà lucreze activ pentru
Pacea lumài, asa cum o fac Romània si Finlanda. (Olii Bergman, amba
sadorul Finlandei)».
Pr. Prof. Dr. AL. I. CIUREA
656 MITROPOLIA• OLTENIEI
DIN CRONICA MITROPOLIEI OLTENIEI

$1 A ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI
— 31 octombrie 1983
Duminicâ, 1 mai 1983, înalt Prea Sfinitili Dr. Nestor Vornicescu,
Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit al Olteniei, eu binecuvîntarea
Prea Fericitului Patriarh Dr. Iustin Moisescu, a sâvîr$it Sfìnta Liturghie
arhiereascâ în Catedrala patriarhalâ din Bucureçti.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Damaschin Severineanul a oficiat Sfînta
Liturghie arhiereascâ în biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova.
La timpul canonie rînduit a hirotonit în diacon pe teologul Constantin
Daniel $i în preot pe Dumitru Tânase din Eparhia Rîmnicului.
Luni, 2 mai 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sâvîrçit, la
Mânâstirea Antim din Bucure$ti, sfînta slujbâ pentru pregâtirea Sfîntu-
lui $i Marelui Mir. *
Joi, 5 mai 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor çi Prea Sfinti-
tul Episcop-Vicar Damaschin Severineanul au participât în Bucureçti, la
Mânâstirea Antim, la Sfintele slujbe, alâturi de io\i membrii Sfîntului
Sinod, sub protia Prea Fericitului Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romane, pentru sfinfirea Marelui Mir.
în aceeaçi zi, seara, înaltul nostru Arhipâstor a sâvîr$it în Catedra
la «Sfîntul Dumitrü», din Craiova, slujba deniei celor 12 Evanghelii.
Vineri, 6 mai 1983, înaltul nostru Chiriarh a oficiat în Catedrala
«Sfîntul Dumitru», din Craiova, dénia Prohodului Domnului Iisus Hris-
. tos $i a finut cuvînt de învâfâturâ.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Damaschin Severineanul a oficiat Dénia
Prohodului în biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova.
Duminicâ, 8 mai 1983, •— învieiea Domnului, înalt Prea Sfintitul
^.Nestor a sâvîrçit slujba învierii $i Sfînta Liturghie arhiereascâ în Cate
drala mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova. Dupâ slujba învie-
rii a dat citire Pastoralei, trimisâ tuturor bisericilor din Arhiepistopia
Craiovei, eu prilejul învierii Domnului — 1983.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Damaschin Severineanul a oficiat Slujj-
ba Învierii $i Sfînta Liturghie arhiereascâ la biserica «Maica Domnului-
Dudu», din Craiova.
în aceeaçi zi, la orele 13, înaltul nostu Arhipâstor a sâvîrçit, la bise
rica «Maica Domnului Dudu» din Craiova, slujba celei de a doua în-
vieri (vecernia), iar Prea Sfinfitul Episcop-Vicar a oficiat slujba celei
de a doua învieri la Catedrala mitropolitanâ.
Luni, 9 mai 1983, înaltul nostru Chiriarh a sâvîrçit Sfînta Liturghie
arhiereascâ în Catedrala mitropolitanâ «Sfîntul Dumitru», din Craiova.
în dupâ amiaza aceleiaçi zile, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor
a oferit tradifionala receptie de Pa^ti.
Vineri, 13 mai 1983 — Izvorul Tâmâduirii — înalt Prea Sfintitul
Mitropolit Nestor a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascâ la biserica eu
hramul «Izvorul Tâmâduirii», din Caiafat, judetul Dolj.
Duminicâ, 15 mai 1983, înaltul nostru Chiriarh a sâvîrçit Sfînta Li
turghie arhiereascâ la biserica «Mîntuleasa», din Municipali Craiova.
V IA JA BISERICEASGÀ 657
Prea Sfinitili Episcop-Vicar Damaschili Severineanul a fâcut vizite

pastorale bisericilor din parohiile : Cernele, Rovine, Breasta, Predenti,
toate din Protopopiatul Graiova I Nord.
Limi, 16 mai 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a participât,
in Burniresti, la dineul dat de Domnul Olii Bergman, ambasadorul Fin-
landei la Burniresti, în onoarea Prea Fericitului Patriarh Iustin, Patriar-
hul Bisericii Ortodoxe Romane.
Marti, 17 mai 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a parti
cipât, la Patriarhie, la lucràrile Sinodului Permanent al Bisericii Orto
doxe Romane.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Damaschin Severineanul a prezidat
Conferinta preotilor din Protopopiatul Craiova I Nord, judetul Dolj, eu
tema : «Aportul României la efortul comun al popoarelor pentm dezar-
mare pace în întreaga lume, pentru cooperare çi securîtate europea-
nâ. Contributi! ale Bisericii Ortodoxe Romane».
Joi, 18 mai 1983, înaltul nostru Arhipâstor a facut o vizitâ canonica
la Manâstirea, monument istorie, Jitianu, Craiova.
Sîmbâtâ, 21 mai 1983, — Sfingi îmipârati Constantin $i Elena —
înaltul nostru Chiriarh a sâvîrçit, împreunâ eu Prea Fericitul Patriarh
Iustin, Sfînta Liturghie arhiereascâ în Catedrala patriarhalâ din Burni
resti.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascâ
la biserica «Obedeanu» din Municipiul Craiova.
Duminicâ, 22 mai 1983, înalt Prea .Sfintitul Mitropolit, eu binecuvîn-
tarea Prea Fericitului Patriarh Iustin, a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhie
reascâ în biserica Mânâstirii Antim, din Bucureçti.
în dupâ amiaza aceleiasi zile înaltul nostru Arhipâstor a însotit
pe Prea Fericitul Patriarh Iustin în vizitâ canonicâ la Mânâstirile : Dealu
Si Viforîta — Tîrgovi$te.
Prea Sfintitul Episcop-Vicar a cercetat bisericile din parohiile :
Amaradiei, Izvor si Goesti, din Protopopiatul Craiova I Nord.
între 23—30 mai 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a parti
cipât la Budapesta, în Ungaria, la consultala despre «Contribufia Bise
ricilor la promovarea dezarmârii», precum §1 la Sesiunea de lucru a Pre-
zidiului Conferintei Creatine pentru Pace.
Duminicâ, 20 mai 1983, Prea Sfintitul Episcop-Vicar a cercetat si
asistat la Sfînta Liturghie în parohiile : Cosoveni I si II $i Cîrcea, din
Protopopiatul Craiova II Sud.
Miercuri, 1 iunie 1983, înaltul nostru Chiriarh a sâvîrsit Sfînta Li
turghie arhiereascâ în Catedrala patriarhalâ, din Bucuresti.
Vineri, 3 iunie 1983, înaltul nostru Arhipâstor a participât la lucrà
rile Pienarei Consiliului Judefean Dolj al Frontului Democratici si Uni-
tâtii Socialiste.
Sîmbâtâ, 4 iunie 1983, Prea Sfintitul Episcop-Vicar a oficiat Sfînta
Liturghie arhiereascâ în Catedrala mitropolitanâ «ïSfîntul Dumitru» din
Craiova si a hirotonit în diacon pe teoiogul Victor Corbeanu.
Duminicâ, 5 iunie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a cer
cetat canonie bisericile din, parohiile : Popînzâlesti si a vizitat Schitul
Streharet — Slatina, judetul Oit.
Prea Sfinitili Episcop-Vicar a oficiat Sfinta Liturghie arhiereascä

in Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din Craiova §i a hiroto-
nit in preot pe diaconul Victor Corbeanu.
Miercuri, 8 iunie 1983, Inaltul nostru Arhipästor a vizitat birourile
Protoieriilor din Tg. Jiu $i Tg. Cärbunesti $i a cercetat canonic Mänä-
stirile Lainici $i Polovragi, urmärind la fafa locului, buna desfäsurare a
lucrärilor de reparafii si intrefinere de la aceste asezäminte.
Joi, 9 iunie 1983, Inalt Prea Sfinfia Sa a vizitat Muzeul de Istorie
din Municipiul Tg. Jiu $i a cercetat desfä$urarea lucrärilor de consoli
dare $i intretinere de la Mänästirea Tismana — Gorj. A doua zi, 10 iunie
1983, Inaltul nostru Chinarli a cercetat canonic Complexul mänästiresc
din Strehaia, fprecum $i Mänästirea Gura Motrului, judetul Mehedinti,
dind indicatii pentru impulsionarea lucrärilor de bunä intretinere §i de
la acest asezämint.
Duminicä, 12 iunie 1983, inaltul nostru Arhipästor a sävirsit Sfìnta
Liturghie arhiereascä in Catedrala mitropolitanä «Sfintul Dumitru», din
Craiova.
Miercuri, 15 iunie 1983, inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor a pri-
mit, la Centrul mitropolitan din Craiova, vizita Excelenfei Sale, Domnul
Olli Bergman, ambasadorul Finlandei la Bucuresti. é
Joi, 16 iunie 1983, — Inälfarea Domnului — Inaltul nostru Chinarli
a sävirsit Sfinta Liturghie arhiereascä in Catedrala mitropolitanä «Sfin
tul Dumitru», din Craiova, in dupä amiaza aceleiasi zile a condus pe
Domnul Olli Bergman, ambasadorul Finlandei la Bucuresti, in vizitä la
biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova, la Seminarul teologie
din Craiova si la Mänästirea monument istorie Jitianu.
In zilele de 17, 18 î 19 iunie 1983, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit
Nestor a insofit pe Prea Fericitul lustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romane, in vizitä la biserica «Sfintul Nicolae Domnesc», din Curtea de
Arge$, la Mänästirea Curtea de Arge? si la Mänästirea Aninoasa din
Arges.
Marti, 21 iunie 1983, inaltul nostru Chiriarh a vizitat Mänästirea
Cozia, din judeful Vilcea.
Miercuri, 22 iunie 1983, inaltul nostru Arhipästor a prezidat la Cen
trul eparhial al Sfintei Episcopii a Rimnicului si Argesului lucrärile Si-
nodului mitropolitan. In aceeasi zi a vizitat Mänästirile Govora si Bis
trita, din judeful Vilcea.
Joi, 23 iunie 1983, ìnalt Prea Sfinfitul a cercetat canonic Mänästi
rile : Polovragi, Crasna si Tismana, dind cuvenitele indemnuri pentru
buna desfäsurare a lucrärilor de reparafü.
Simbätä, 25 iunie 1983, Inaltul nostru Arhipästor a participat la ser-
barea de sfirsit de an scolar 1982/1983, la Seminarul teologie din Craiova.
Duminicä, 26 iunie 1983, — Pogorirea Sfintului Duh, — Inaltul nos
tru Chiriarh a sävirsit Sfinta Liturghie arhiereascä in Catedrala mitro
politanä «Sfintul Dumitru», din Craiova.
Luni, 27 iunie 1983, — Sfìnta Treime, — Inaltul nostru Chiriarh a
sävirsit Sfinta Liturghie arhiereascä in biserica Mänästirii Gura Mo
trului, judeful Mehedinti.
V IA JA BISERICE ASC À 659
Miercuri, 29 iunie 1983, Sfintii Apostoli Petru $i Pavel Inalt

Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sâvîrçit Stìnta Liturghie arhiereascä
în Catedrala patriarhala din Bucureçti.
Joi, 30 iunie 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a participât
la Craiova, la lucrarile Pienarei Consiliului Judetean al Frontului De-
mocratiei $i Unitaci Socialiste.
Duminicä, 3 iulie 1983, Inaltul nostru Chiriarh a savîr$it Stinta Li
turghie arhiereascä în Paraclisul mitropolitan, eu hramul «Tofi Sfintii»,
de la Centrul Mitropoliei Olteniei. ,
Prea Sfintitul Episcop-Vicar a oficiat Stinta Liturghie arhiereascä la
biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova.
Duminicä, 10 iulie 1983, Prea Sfintitul Episcop-Vicar a fäcut vizitâ
pastoralâ la bisericile din Parohiile : Bechet, Cälära$i I $i II ; Däbuleni
I, II si III, Praporu, Amärä$tii de Jos $i Amärä$tii de Sus, judetul Dolj.
Duminicä, 17 iulie 1983, Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Stinta
Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanâ «Sfintuì Dumitru», din
Craiova $i a hirotonit in diacon pe teologul Gheorghe Bänicioiu din
Eparhia Rîmnicului $i Argeçului.
Luni, 18 iulie 1983, Prea Sfintitul Episcop-Vicar a oficiat Stinta Li
turghie arhiereascä la Catedrala «Sfîntul Dumitru», din Craiova $i a hi
rotonit în diacon pe candidatul Ion Pädureanu $i în preot pe diaconul
Gheorghe Bänicioiu.
Miercuri, 20 iulie 1983, — Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanul — Prea
Sfinfitul Episcop Vicar a oficiat Stìnta Liturghie arhiereascä la biserica
«Sfîntul Ilie», din Craiova $i a hirotonit în diacon pe seminaristul Mari-
an Mircea Mareç $i în preot pe diaconul Ion Pädureanu.
Duminicä, 24 iulie 1983, Prea Sfintitul Episcop Vicar a vizitat bise
ricile din parohiile : Celaru, Soreni, Ghizdâveiçti, Apele Vii, Castranova
$i Puturi I $i IL
Duminicä, 31 iulie 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a sâ-
vîrçit Sfînta Liturghie arhiereascä în Catedrala mitropolitanâ. .«Sfîntul
Dumitru», din Craiova.
Marti, 2 august 1983, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a fäcut
vizitä canonicä la Mänästirea Polovragi dînd indrumärile necesare pen-
tru finisarea lucrärilor de reparafii.
Vineri, 5 august 1983, Inaltul nostru Arhipästor a sâvîrçit slujba
Privegherii de la Praznicul «Schimbarea la Fata» la Mänästirea Lainici,
judetul Gorj.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat slujba Privegherii la Schitul
Locurele — Gorj.
Simbätä, 6 august 1983, — Schimbarea la Fatä — înalt Prea Sfin
titul Mitropolit Nestor a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascä la Schitul
«Locurele»-Gorj, eu prilejul harmului acestui Sfînt Schit, iar Prea Sfin
titul a oficiat Sfînta Liturghie la Mänästirea Lainici.
Duminicä, 7 august 1983, înalt Prea Stintimi Mitropolit Nestor a
sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascä în biserica din parohia Runcu —
Protoieria Tg. Jiu.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfînta Liturghie arhiereascä în
biserica din parohia Bumbeçti, Protoieria Tg. Jiu.
MITROPOLIA OLTENIEI
Marti, 9 august 1983, Inaltul nostru Arhipästor a vizitat Mänästiri-

le monumenite istorice — Arnota $i Bistrita, judetul Vîlcea.
In zilele de 10 $i 11 august 1983, Inaltul nostru Chiriarh a facut vi-
zite canonice Mänästirilor monumente istorice, Strîmba $i Gura Motru-
lui, cercetînd la fata locului $i dînd îndrumarile necesare pentru impul-
sionarea lucrärilor de reparatii.
Duminicä, 14 august 1983, Inalt Prea Sfintitul a vizitat bisericile
din parohiile : Strehaia, Lupoaia $i a asistat la Stìnta Liturghie în biseri-
ca din parohia Baia de Arama, Gorj. în seara aceleiaçi zile înalt Prea
Sfintia Sa a savîrçit shijba Vecerniei eu Litie $i Utrenia eu Prohodul
Maicii Domn.ului la Sfìnta Mänästire Tismana, cu prilejul präznuirii
hramului, iar luni, 11 august 1983 — Praznicul Adormirii Maicii Dom-
nului — a savîrçit Stìnta Liturghie arhiereascä.
Prea Sfintitul Episcop Vicar în zilele de 14—15 august 1983, a vizi
tat bisericile din parohiile : Negreçti, M eliniti, Bodaeçti, Cru$etu, Pâi-
$ani, Stoina, Cornetu, Capreni, Hurezani çi a oficiat slujba privegherii
§[ Stìnta Liturghie arhiereasca la Mänästirea .Polovragi — Gorj.
în zilele de 16—19 august 1983, >Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nes
tor a prezidat, ca delegat al Prea Fericitului Patriarh Iustin, examenul
de sfîrçit de cursuri al celei de a 69-a serii a cursurilor misionare
pastorale a preotilor, de la Institutul teologie din Bucure$ti.
Duminicä, 21 august 1983, Inaltul nostru Chiriarh a savîrît Stìnta
Liturghie arhiereasca la Catedrala mitropolitana «Sfîntul Dumitru», din
Craiova.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereasca la
Marti, 23 august 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a parti
cipât in tribuna oficiala, la manifestafia ce a avut loe în municipiul
Craiova, cu prilejul celei de a 39-a aniversäri a revolutiei de eliberare
sodala $i nafionala, antifascista $i antiimperialista.
Duminicä, 28 august 1983, Inaltul nostru Arhipästor a sâvîrçit Sfìnta
Liturghie arhiereascä la Catedrala mitropolitanä «Sfîntul Dumitru», din
Craiova.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a vizitat bisericile din parohiile : Içalni-
ta, Almâj $i Cotofeni.
Luni, 29 august 1983 — Täierea Capului Sfîntului loan Botezätorul
— Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Stìnta Liturghie arhiereascä la
Catedrala «Sfîntul Dumitru» din Craiova $i a hirotonit în preot pe P. C.
Diacon Sabin Bivolaru.
între 2—6 septembraie 1983, înaltul nostru Arhipästor a participât
la examenul de admitere de la Seminarul teologie din Craiova.
Duminicä, 4 septembrie 1983, Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat
Sfìnta Liturghie arhiereascä la biserica «Maica Domnului — Dudu», din
Craiova.
Joi, 8 septembrie 1983, — Na$terea Maicii Domnului — Inaltul nos
tru Chiriarh a fäcut vizite canonice la Mänästirile monumente istorice
Gura Motrului i$i Strîmba.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascä la
Duminicä, 11 septembrie 1983, Inalt Prea Sfinitili Mitropolit Nestor

a sävirsit slujba resfintirii bisericii si Lilurghia arhiereascä in biserica
Unirea, judetul Dolj $i a hirotesit «Iconom» pe P. C. Pr. Viorel Dimian
Si in «Iconom Stavrofor» pe P. C. Pr. Marin Tiris.
In zilele de 12 $i 13 septembrie 1983, Inaltul nostru Arhipästor a
participât la Institutul teologie din Bucuresti, la Consfätuirea Cadrelor
didactice din invätämintul teologie.
Miercuri, 14 seiptembrie 1983, — Inältarea Sfintei Cruci — Prea
Sfinitili Episcop Vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascä la Catedra-
la metropolitana din Craiova si a hirotonit in diacon pe teologul Aurei
Cheanä.
Simbata, 17 septembrie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor
a participât, in Bucuresti, la Patriarhie, la primirea Sanctitafii Sale,
Maxim, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, care a fäcut o vizitä frä-
teascä Bisericii Ortodoxe Romàne, la invitala Prea Fericitului Pärinte
Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne.
Duminicä, 18 septembrie 1983, Inaltul nostru Arhipästor in sobor
de II. PP. SS. Mitropoliti si PP. SS. Episcopi, avind in frunte pe Prea
Fericitul Patriarh Iustin si pe Sanctitatea Sa, Maxim, Patriarhul Biseri
cii Ortodoxe Bulgare, a sävirsit Sfìnta Liturghie in Catedrala patriarha-
lä din Bucure$ti.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfìnta Liturghie arhiereascä
in biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova si a hirotonit in preot
pe P. C. Diacon Aurel Chianä, pe seama parohiei Blahnita, Protoieria
Tg. Cärbunesti.
In zilele de 19—22 septembrie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit
Nestor impreunä cu Prea Fericitul Iustin si alti Ierarhi ai Bisericii Orto
doxe Romàne au insotit delegala Bisericii Ortodoxe Bulgare, in frunte
cu Sanctitatea Sa Maxim, in vizitä la Mänästirile Curtea de Arges si
Cozia, la Mitropolia Ardealului, din Sibiu, la Centrul episcopal din Alba
Iulia, la Mänästirea Rimefi si la Centrul Arhiepiscopiei din Cluj-Napoca. %
Marfi, 20 septembrie 1983, Prea Sfintitul Episcop Vicar a prezidat lu-

crärile Conferintei preotilor din Protopopiatul Strehaia, cu tema : «Pro-
movarea unitàtii ìntiegului popor román, índatorire patriótica a tuturor
liilor fàrii noastre».
Vineri, 23 septembrie 1983, inaltul nostru Arhipästor a participat, in
Bucuresti, la receptia datä de DI. Olii Bergman — ambasadorul Finlan-
dei la Bucuresti, cu prilejul plecärii sale din Romania.
Simbätä, 24 septembrie 1983, Inaltul nostru Chiriarh si Prea Sfintitul
Episcop Vicar au participat, la Patriarhie, in Bucuresti, la lucrärile Sfìn-
tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romàne.
Duminicä, 25 septembrie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nes
tor a sävirsit Sfinta Liturghie arhiereascä in Catedrala patriarhalä din
Bucuresti.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat slujba resfintirii si Liturghia
arhiereascä' in biserica din parohia Särata, judetul Dolj. Dupä Sfinta Li
turghie a hirotesit in «Iconom» pe P.C. Pr. Marin Mihail.
Joi, 29 septembrie 1983, Inaltul nostru Arhipästor si Prea Sfintitul
Episcop Vicar au participat la Teatrul National din Craiova, la specta-
colul cu piesa «Greul pàmintului», de Arhimandrit Valeriu Anania.
/
MITROPOUA QLTENIEI
662
HIROTONIE IN CATEDRALA M ITROPOLITANÀ «SF lN T U L DUMITRU»,

D IN CRAIOVA - 26 OCTOMBRIE 1983.
Sìmbàtà, 1 octombrie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a

savìr$it Sfinta Liturghie arhiereascà la Catedrala mitropolitanà «SfìnUil
Dumitru» din Craiova. La timpul canonic rinduit a hirotonit in diacon
pe teologul Dumitru Luca.
Duminicà, 2 octombrie 1983, inaltul nostru Arhipàstor a savir$it
slujba resfintirii $i Sfinta Liturghie arhiereascà in biserica din parohia
Tufari-Or$ova $i a hirotonit in «Iconom Stavrofor» pe P.C. Pr. Nicolae
Ciucur.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat slujba resfintirii $i Sfìnta Li
turghie arhiereascà in biserica parohiei Frato$tita $i a hirotesit in «Ico
nom Stavrofor» pe P.C. Pr. Ion Dinu.
Luni, 3 octombrie 1983, Inalt Prea Sfintitul a cercetat stadiul lu-
cràrilor de constructie a Capelei din cimitirul Motru, judetul Gorj.
Marti, 4 octombrie 1983, Inaltul nostru Chiriarh $i Prea Sfintitul
Episcop Vicar au vàzut la Teatrul liric din Craiova spectacolul Tudor
din Vladimiri, de Teodor Bratu.
Joi, 6 octombrie 1983 Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfinta
Liturghie arhiereascà in Catedrala mitropolitanà din Craiova §i a hiro
tonit in diacon pe teologul Vasile Tàtàràu.
Duminicà, 9 octombrie 1983, •inaltul nostru Arhipàstor a savir$it
Sfinta Liturghie arhiereascà in Catedrala mitropolitanà «Sfintul Dumi
tru» din Craiova.
V IA JA BISERICEASCÀ §§3
LA HRAM UL CATEDRALEI M ITROPOLITANE «SF lN T U L DUMITRU»,

Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficial slujba resfinfirii $i Liturghia

arhiereascà in biserica din parohia Bale$ti-Gorj. In cadmi Sfintei Litur-
ghii a hirotonit in preot pe P.C. Diacor. Vasile Tàtàràu pe seama paro-
hiei Sadova II Dolj, $i a hiroiesit in «Iconom» pe P.C. Pr. Ion Popescu.
In zilele de 11—15 octombrie 1983, ínalt Prea Sfintitul Mitropolit
Néstor participat la Praga — Cehoslovacia, ca delegat al Bisericii
Ortodoxe Romàne, la festivitáfile celei de 25-a aniversári a Conferin-
tei Creatine pentru Pace.
Duminicá, 16 octombrie 1983, Inaltul nostru Arhipastor in sobor de
Inaiti Prea Sfintiti Mitropoliti $i Prea Sfintiti Episcopi, in frunte cu Prea
Fericitul Patriarh Iustin $i cu Sanctitatea Sa, Pimen, Patriarhul Moscovei
$i a toata Rusia a sàvìr$it Sfìnta Liturghie in biserica «Sfintul Spiridon
Nou», dn Bucure$ti.
Vineri, 21 octombrie 1983, Prea Sfintitul Episcop Vicar a prezidat
Conferinfa administrativa de la Protoieria Craiova I Nord, cu tema :
«Folosirea presei religioase in manca misionará».
Duminicá, 23 octombrie 1983, Inaltul nostru Chiriarh a sávirît sluj
ba resfintirii $i Liturghia arhiereascà in biserica din parohia Dragote$ti,
Dolj $i a hirotonit in diacon pe candidatul Ion Pelea. A hirotesit «Ico-
noni» pe P.C. Pr. Ieremia Mircea.
Prea Sfintitul Episcop Vicar a oficiat Sfinta Liturghie arhiereascà
in biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova $i a hirotonit in diacon
pe seminaristul Gheorghe Gogitá.
I
**.
>• * • •
. «*
,*
»*
•'♦
*»
*•
*
' * t • • • • • • ■ • • «
» • » . ■• > ■ • • • » *
> • • • • » • • • • • • «
•« *« •• ••••*< ^
i ♦ ♦ ♦ ♦ • *
• • • ♦• • • • « • • « «
. « • « • • • > • • « » »
> • • • • • • • • • I
« * • • • • • • f *
LA SEM INARUL TEOLOGIC D IN CRAIOVA, CU PRILEJUL DESCHIDERII

CURSURILOR A N U L U I SCOLAR 1983—1984.
Marti, 25 $i miercuri 26 octombrie 1983 Sfintul Mare Muce-

nic Dimitrie, Izvoritorul de Mir — hramul Catedralei mitropolitane din
Craiova, ìnaltul nostru Arhipàstor inconjurat de Prea Sfinitili Episcop
Vicar Damaschin Severineanul $i de un ales $i bogat sobor de preoti
$i diaconi, a sàvìr$it rinduitele slujbe din cadmi Vecerniei $i Sfìnta Li-
turghie arhiereascà. La timpul canonie rinduit a hirotonit in ierodiacon
pe monahul Vincenfiu Grifoni.
Joi, 27 octombrie 1983 — Sfìntul Mucenic Nestor — Inalt Prea Sfin-
fitul Mitropolit Nestor a sàvir$it Sfinta Liturghie arhiereascà in Para-
clisul din cadmi Centrului mitropolitan cu hramul «Tofi Sfingi». In ca-
drul Sfintei Liturghii a hirotonit in Ierodiacon pe monahul Ghenadie
Bilbor.
Prea Sfinfitul Episcop Vicar a oficiat slujba Te-Deum-ului in Para
clisul mitropolitan «Tofi Sfinfii», din Craiova, cu prilejul zilei onomasti
ce a Inaltului nostru Chiriarh.
Vineri, 28 octombrie 1983, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Nestor a
prezidat in biserica «Maica Domnului Dudu», din Craiova Adunarea
pentru pace a preofilor ;$i cintarefilor din judeful Dolj.
Duminica, 30 octombrie 1983 Inalt Prea Sfinfitul Dr. Nestor Vorni-
cescu, Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit al Olteniei , a savir$it sluj-
ba resfinfirii $i Liturghia. arhiereascà in biserica din parohia Galicea
Mare, judeful Dolj. In cadmi acesta sàrbàtoresc fost hirotesit in «Ico-
nom Stavrofor» P.C. Pr. Ion Iliescu.
t
CORUL SEMINARULU.I TEOLOGIC DIN CRAIOVA
Prea Sfinfitul Episcop Vicar a oficiat slujba resfinfirii $i Liturghia

arhiereascä in biserica Bilda, judeful Gorj. A hirotesit in «Iconom» pe
P.C. Pr. I. Pantelimon.
Luni, 31 octombrie 1983, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor
Vornicescu a vizitat Seminarul teologic mitropolitan, din Craiova, ur-
märind buna destarrare a procesului instructw-educativ.
(REDACTIA)
A. ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
SÁRBÁTORIREA HRAMULUI BISERICII

«SFINTII PÁRINTI IOACHIM $1 ANA»—HAR$U t
m
f
Craiova, 9 septembrie 1983
In cadrul activitátilor arhipastorale efectúate de Inalt Prea Sfinfitul
Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu, ca expresie a unei deosebite griji $i
ráspunderi chiriarhale, ce poartá fiecarei biserici, se inscrie cu litere
de aur in istoria bisericii «Sfinfii Párinfi Ioachim <$i Ana» $i slujba arhi-
ereascá sávir$itá aci de ínaltul nostru Chiriarh, cu prilejul fericit al
praznuirii hramului acestui sfint locas, din ziua de 9 octombrie 1983. In
dimineafa zilei praznicale, la vremea cuveniitâ, în dangâtul clopotelorr

Inalt Prea Sfintitul Mitropolit, a fost întîmpinat eu bucurie de soborul
preofilor $i diaconilor în frunte cu P.C. Pr. paroh D. Marica, precum içi
de numerosi credincioçi ai parohiei Har$u, veniti aici sa se roage.
-.Inconjurat de alesul sobor al slujitorilor bisericeçti $i de multimea
credincio$ilor, Inaltul Chiriarh a sâvîrçit Sfînta Liturghie arhiereascâ.
La vremea predicii, arâtînd importanta praznicului a spus, printre altele :
«Sfînta noastrâ Bisericâ prâznuie$te astâzi dupa cuviintâ pe sfintii $i
dreptii pârinfi ai Maicii Domnulur, dupa ce ieri s-a prâznuit de câtre
întreaga Bisericâ «Na$terea Maicii Domnului», ¡çi aceastâ parohie, cin-
steçte pe Sfintii Parinfi Ioachim $i Anar pentru câ ei se roagâ de-a pururi
la tronul divin pentru aceastâ parohie $i pentru fiecare enoria*ç al ei în
parte.
Noi cinstim pe Sfintii Ioachim $i Ana $i în acetati timp pe Sfînta
Fecioarâ Maria, fiica lor, care s-a învrednicit sâ-L nasca pe Mîntuitorul
Iisus Hristos. în acetati timp adorâm pe Dumnezeu-Tatâl, pe Dumne-
zeu-Fiul, $i pe Dumnezeu-Sfîntul Duh, adica întreaga Sfînta Treime,
care a rînduit, «La plinirea vremii» (Galateni IV, 4—5), ca a doua Per-
soanâ a Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, sa se nasca din
Sfînta Fecioarâ Maria. Timpul în care s-a nâscut din drepfii Ioachim
$i Ana, Sfînta Fecioarâ Maria, este ca o primâvarâ a cre$tinismului. Pen
tru aceasta o cintare bisericeascâ o nume$te «zorii mîntuirii noastre».
Sfinfii Ioachim $i Ana, sînt martori ai primâverii mîntuirii noastre.
Aceastâ primâvarâ se aratâ în viata sfîntâ, viafa îmbunâtâtitâ a drepti-
lor Ioachim $i Ana. Ace$tia ajunseserâ la adînei bâtrînete $i erau fârâ
de copii. Din totdeauna na^terea de prunci a fost socotitâ o datorie sfîn-
tâ, potrivit poruncii divine : «Createti $i vâ înmultiti moçteniti pâ-
mîntul» (Tacere 1, 28). Dar pentru câ drepfii Ioachim $i Ana nu aveau
copii, erau priviti cu dispret de cei din jur.
$i atunci, pentru bucuria, multumirea lor sufleteascâ, $i mai aies,
pentru a çterge aceastâ rubine, s-au rugat eu stâruintâ la Dumnezeu, sa
le dea un prune chiar $i la bâtrînete, iar pruncul sâ fie închinat lui Dum
nezeu. Ca urmare a rugâciunii fierbinfi, a continuât înalt Prea Sfinfia
Sa, chiar la bâtrînete, ei au nâscut o copilâ, pe Sfînta Fecioarâ Maria,
care a fost ca un rod al sperantei, al rugâciunii neîntrerupte, ca un rod
al milostivirii lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a ascultat rugâciunea, i-a
cinstit pentru viata lor curatâ, pentru nâdejdea lor nestrâmutatâ, pen
tru rugâciunea lor neîntreruptâ $i eu credintâ.
Pentru aceasta $i noi îi rugâm astâzi pe Sfintii Pârinti Ioachim $i
Ana sâ mijloceascâ pentru noi.
Dupâ ce Dumnezeu i-a binecuvîntat eu na$terea Sfintei Fecioare
Maria au început pentru noi zorii mîntuirii. Deçi le era a$a de scumpâ,
càci era seninâtatea viefii lor, lumina ochilor, $i-au tinut fagâduinta i$i
la o vîrstâ foarte fragedâ, la trei ani, au dus-o la templu. Acolo era ca
într-un fel de mânâstire a Vechiului Testament. Acolo, în rugâciune $i
în citirea cârtilor Vechiului Testament, $i în muncâ $i-a dus viata Sfînta
Fecioarâ Maria.
V IA JA BISERICE ASC À 66 7
Pentru credinfa ei puternicä, pentru viata ei curata, Dumnezeu a

gäsit-o vrednicä sä nasca pe Domnul Iisus Hristos—Dumnezeu adevärat
$i om adevärat, in afarä de päcat.
La virsta majoratului fetelor la evrei, Stinta Fecioarä a tost incre-
dintatä bätrinului Iosif sä poarte grijä de ea. In totalä curäfie trupeascä
$i sufleteascä a primit bunavestire de la Arhanghelul Gavriil cä va na$-
te pe Hristos. La inceput n-a vrut sä creadä. N-a vrut sä creadä, pentru
cä $i-a adus aminte cä Eva in Rai a gremii, $i a gre$it pentru intreg nea-
mul omenesc. Ea nu voia sä mai ducä neamul omenesc incä o datä in
gre$ealä. Atunci cind Fecioara Maria a intrebat pe Arhanghel : «Cum
voi na$te fiu, de vreme ce eu nu $tiu de bärbat ?», el i-a räspuns cä prin
Duhul Stint se va face aceastä nasiere. Dupä ce a cunoscut cä este lu-
crarea lui Dumnezeu a zis : «Fie mie dupä cuvìntul täu» (Luca I, 38). In
acest mod s-a fäcut acceptarea.
Dumnezeu a respectat $i respectä voia libera a omului. In baza
ìnfelepciunii $i dupä modul cum $tim sä cumpänim libertatea voii noas-
tre sintern räsplätifi de Dumnezeu la sfìr$itul viefii noastre, sau sintern
pedepsifi. In baza acestei libertäti a voii noastre, dacä nu lucräm dupä
voia lui Dumnezeu, dupä preceptele Evangheliei, vom fi tra$i la räspun-
dere.
Pe aceasta liberiate se bazeaza societatea, justifia. Dacâ omul nu
este responsabil de faptele sale, zadarnic mai este justifie, zadarnicâ e
tragerea la raspundere, zadarnice mai sint recompensele $i pedepsele.
In baza acestei libertafi, in Sfìnta Scriptum Dumnezeu zice : «Am pus
in fafa ta viafa $i moartea, alege viafa...». De aceea tofi cei care astazi
se pregâtesc de razboi, se pregatesc de moarte sint impotriva lui Dum
nezeu $i mai devreme sau mai tirziu vor fi tra$i la raspundere pentru fe-
lul cum folosesc libertatea voii lor.
Sfinfii Ioachim $i Ana, au intrebuinfat cum se cuvine libertatea voii
lor. La fel Sfìnta Fecioara Maria a intrebuinfat in modul cel mai sublim
libertatea voii. Ei ne sint model de traire creatina, de traire stinta dupa
care trebuie sa ne conformam $i noi viafa noastra acum î pururea $i in
vecii vecilor. Amin».
Prezenfa inalt Prea Sfinfitului Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, la
sârbâtorirea hramului bisericii «Har$u» a dat un plus de marefie slavi-
tului praznic, iar caldele cuvinte rostite de Ænalt Prea Sfinfia Sa au avut
darul de a revarsa in inimile credincioîlor prezenfi la aceasta stinta
slujba, vii $i noi indemnuri pentru sporirea viefii duhovnice$ti, a urma-
rii exemplului viefii curate a Sfinfilor Parinfi Ioachim $i Ana.
In continuare, dupa otpustul Sfintei Liturghii, s-a sâvîrçit de catre
Inaltul nostru Chiriarh slujba parastasului pentru ctitorii bisericii $i
pentru cei adormifi, inconjurat de mulfimea credincio$ilor prezenfi.
Impârtâçind celor de fafa arhiere$tile binecuvintari, praznicul Sfin-
tilor Parinfi Ioachim $i Ana, s-a inscris ca o noua treaptâ in propà$irea
duhovniceascâ a acestei parohii.
Pr. Prof. PETRE SEMEN
RESFINTIREA BISERICII DIN PAROHIA UNIREA I,

JUDETUL DOLJ
11 septembrie 1983
Situata* în latura de sud-vest a judetului Dolj, în Cîmpia Olteanâ a

Dunârii, localitatea Risipiti — azi Unirea — este o acezare înfloritoare,
pe cale de urbanizare. Mârturiile documentare atesta existenta viefii în
aceste locuri cu circa doua milenii în urma. Numele a?ezàrii — Risi
piti — se explica prin râspîndirea locuitorilor în vremuri de bejenie, pe
plaiurile ?i prin pâdurile existente odinioará în jur, de unde mai apoi
s-au reunit, constituind o acezare compacta. A?a apare ea în vremea lui
Mihai Viteazul, a carili proprietate era mo?ia satului, iar prin hrisovul
din 21 noiembrie 1620 se aminte?te numele acestei a?ezari în legatura
eu un litigiu existent între mânastirea Jitianu ?i Jupîneasa Stolniceasa,
unde apar 3 nume de «rumâni» originari din Risipiti...
Satul a. devenit apoi, în 1622, proprietate a lui Radu Buzescu, care
a transformat pe mo?neni în claca?i. Nemultumiti, ei au pornit spre
Cetatea Bâniei ?i spre «inima t^rii» pentru a-?i redobîndi dreptul lor
de mo?tenire, ?i dupa 5 ani li se recunoa?te acest drept prin Hrisovul
din 7 mai 1627, émis de Alexandru Ilia? voievod. Dat fiind faptul câ
aceastâ localitate este mentionatâ în documente eu aceas-tâ denumire,
ea aparînd astfel ?i în prima hartâ a acestor locuri, a stolnicului Canta-
cuzino, s-a con^venit ca alâturi de denumirea cea noua — Unirea —
sa ramina în nomenclatura a?ezàrii ?i cealaltâ denumire — Risipiti.
Viata bisericeascá se va fi desfà?urat aci, ca ?i in celelalte a?ezari
din jur, primele làca?uri de cult fiind acele biserici-borde'i. Au urmat
douà biserici de lemn, care, in timp s-au deteriorat, iar de la sfir?itul
veacului trecut, s-au constituit douà parohii, servindu-se de un singar
làca? de cult, pina astàzi.
Actúala bisericà, de proporci monumentale, situata in mijlocul
a?ezàrii, pe locul cu cea mai joasà altitudine, a fost construità intre
anii 1893—1901, pe temelia unei alte biserici ce se deteriorase. Dupa
outremurul din 1940 s-au produs fisuri in straturile de pàmint ?i apa
a inceput sa iasà la suprafata, dind na?tere, astfel, pirìului Baiasan,
care izvorà?te de fapt, chiar de sub altarul bisericii, ?i care stràbate
localitafile : Dobridor, Mofafei, Baiasan, Baile?ti ?i se pierde in balta
Catane. Din cauza umiditàfii, sfintul làca? a avut nevoie deseori de
reparatii interioare ?i exterioare, ultima dintre acestea efectuindu-se
intre anii 1981—1983, prin grija preotilor Viorel Dimian ?i Marin Tiri?,
ajutati de bunii credincio?i ai celor douà enorii.
Momentul sàrbàtoresc al sfintirii a avut loc Duminicà 11 septem
brie 1983. Sosit la Unirea, spre searà, in ziua de simbàtà, 10 septembrie,
Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu, insofit de P. C.
Consilier Pr. Dumitru Pàunescu ?i de P. C. Protoiereu Pr. loan Ioani-
cescu savîr?e?te ìn biserica frumos împodobitâ ìn hainà de sàrbàtoare
slujbá Vecerniei cu Privegherea, ìn sobor de preoti ?i diaconi.
♦
La sfîrçitul acestor sfinte slujbe, înaltul Arhipâstor, adresîndu-se

slujitorilor si credinciosilor, rosteste un pârintesc cuvînt de învâfâturâ,
inspirât din rosturile însemnatei sârbatori de care se bucurâ acum pa-
rohia, spunînd printre altele :
«Din strâvechi timpuri, înaintaçii nostri, pâstrîndu-si eu scumpâ-
tate credinta cea dreaptâ, înâltau sfinte altare de inchinare, care cons-
tituie astâzi o parte din tezaurul nostru national. Cu dragoste de glie
Si în unitatea simtirilor românesti, ei înâltau '$i cetâti de apârare. Cu
nâdejdea nestramutatâ în dobîndirea mîntuirii sufletelor lor, ei purtau
de grijâ sfintelor lâcasuri, împodobindu-le dupa cuviintâ.
în duhul credintei, în îndemnul nâdejdii si în spiritul dragostei,
iatâ si Dvs. ati sâvîrçit aici lucrare duhovniceascâ împodobind în hainâ
de sârbâtoare aceastâ bisericâ, ctitorie a strâbunilor Dvs...
Binecuvîntînd rolul strâdaniilor împlinite, rugâm pe Bunul Dum-
nezeu sa va râsplâteascâ cu sânâtate si noi puteri, întru sporita slujire
a târii si slava Bisericii noastre strabune».
A doua zi, înconjurat de acelasi aies sobor, înaltul Chiriarh sâvîr-
seste mai întîi cele rînduite pentru sfintirea acestei biserici. Are loc
procesiunea înconjurârii lâcasului de inchinare, care este stropit cu
aghiazmà, în cîntâri si rugâciuni rostite din fata intrârii. Stihurile
rugâciunile ràzbat în inimi cu pàtrunzâtoare chemare la intrarea împâ-
ratului Slavei... Biserica imbraca chip nou, prin stropirea cu apâ sfin
it a $i ungerea cu Sfîntul $i Marele Mir. Urmeazà citirea documentului
de sfintire, dupa care, dreptmâritorii cremini tree pe rînd sa se închine
prin sfîntul altar, în fata Dumnezeiescului Jertfelnic.
Se sâvîrçeçte Sf. Liturghie, iar la Chinonic preotul paroh Dimian
Viorel prezintâ cuvenita dare de seamâ asupra vietii duhovnicesti din
parohie exprimînd etapele prin care a trecut biserica, pînâ la împodo-
birea ei cu zugrâvealâ noua. Tóate s-au împlinit prin rîvnâ pioasâ în
aceastâ vatrâ crestineascâ, pe mâsura posibilitâtilor ei. Tóate acestea
s-au împlinit prin strâdania celor doi preoti slujitori sustinuti de Consi-
liul parohial. A prisosit dárnicia evlavioasá din partea tuturor cre
dinciosilor.
ín cuvintul sau, Inaltul Chiriarh a spus printre altele : »«Constat cu
bucurie cá cele ce ati ímplinit aici sint rodul unor straduinte depuse
de toti in decursul mai multor ani. Ati impodobit dupa cuviintá acest
sf. láca$, dindu-i frumusefea sa cea de la inceput. De aceea, putefi fi
multumifi acum, câ prin munca si jertfa fiecâruia avefi o bisericá frumos
împodobitâ în care sâ vâ simtiti eu adevârat în Casa Tatâlui ceresc.
Asa v-afi arâtat si dragostea si mulfumirea si recunostinfa pentru daru-
rile pe care le-a revârsat Dumnezeu asupra viefii Dvs., câ v-a ajutat sâ
fifi sânâtosi si muncind sâ adunati roade bógate pentru familiile dum-
neavoastrâ si pentru tarâ. Càci prosperitatea se vede în viata întregu-
lui popor si in viata credinciosilor nostri, care sînt fii buni ai patriei
noastre scumpe.
Se cade dar ca mereu sâ ne strâduim a fi mulfumitori pentru tot
binele ce am primit de la Dumnezeu în aceastâ viafâ. Sâ-1 chemâm pe
Dumnezeu la necaz $i la bucurie. Sâ punem sub pavâza grijii Sale toatâ
lucrarea noastrâ, toatâ nâdejdea noastrâ «toatâ fiinfa noastrâ»...
In incheiere, Inaltul Chiriarh felicità pe cei doi preofi $i pe credili-

cio$i pentru chipul cum au purtat de grijà Sfintului làca$. Pentru ine
rite deosebite in munca pastoral-gospodàreascà P. C. Viorel Dimian
a fost cinstit cu rangul de «Iconom», iar P. C. Pr. Marin Tiri$ rangul
de «Iconom Stavrofor». Cald cuvint de mulfumìre adreseazà apoi,
Inaltul nostru Chiriarh autoritàfilor locale pentru avizele date in vede-
rea infàptuirii acestor lucràri.
Momentul sàrbàtoresc din Parohia Unirea s-a incheiat cu un pa-
rastas pentru ctitori $i pentru cei adormiti.
Pr. IOAN IOANIGBSCU
SLUJBA DE RESFINTIRE A BISERICII

DIN PAROHIA TUFÀRI, OR$OVA,
JUDETUL
* MEHEDINTIi
— 2 octombrie 1983 —
Printre frumoasele noastre slujbe biserice$ti, slujba de sfinire a
unei biserici ocupa un loe aparte in ochii mintii $i ai sufletului, fiind
a$teptatà de credincio$i cu pioasà neràbdare $i cu toatà dragostea cuve-
nità. Fiecare credincios se pregatele suflete$te pentru acest moment de
aleasà tràire duhovniceascà $i inàltare spiritualà. Credincio$ii iau parte
la aceastà sfintà slujba cu inima plinà de bucurie, $tiind cu totii cà in
cadmi Sfintei Liturghii arhiere$ti se aduce slava $i multumire lui Dum-
nezeu pentru bogara darurilor Sale revàrsate asupra noastrà, prin pii-
nàtatea harului Sàu dindu-ni-se puterea de a ridica $i ìmpodobi dupà
traditie — atit de pilduitoare $i de gràitoare la noi romànii — $i dupà
canoane, sfintele loca$uri de ìnchinàciune. Fiecare credincios care $i-a
adus contribuya sa la zidirea $i impodobirea bisericii, prin munca bra-
telor $i prin obolul dàruit, $tie cà soborul slujitor inalfà rugàciuni càtre
Pàrintele Ceresc $i pentru sànàtatea sa, pentru sporul sàu in credintà
?i in har, in adevàr $i in iubire fafà de aproapele, pentru binecuvintarea
viefii sale $i sporirea binelui ob$tesc. De aceea slujba aceasta este tràità
de credincios cu toatà Finta sa ca o mare sàrbàtoare.
Mare sàrbàtoare a fost pentru mulfimea credincio$ilor din parohia
Tufàri $i din parohiile vocine Ieêlnifa, Jupalnic $i Or$ova, ziua de 2
octombrie 1983, aleasà $i sfinfità zi de duminicà, prilej de profunda
bucurie duhovniceascà, zi de implinire $i de ìncununare a stràdaniilor
depuse pentru ridicarea, ìnzestrarea $i impodobirea bisericii parohiale
cu hramul «Na$terea Maicii Domnului», eforturi marcate de succes $i
ràsplàtite cu ocazia slujbei de resfinfire in urma ìmpodobirii sfintului
locas de aici cu picturà din nou.
In urma stràmutàrii localitàfilor Or$ova, Jupalnic, Tufàri $i Coram-
nic, prin construcfia impresionantà a marelui baraj hidroenergetic de pe
bàtrìnul Danubiu, «Portile de Fier I» $i ca urmare a lacului de acumu
lare creat, oamenii de pe aceste stràvechi, binecuvìntate $i frumoase
meleaguri romane^ti au dat un chip nou a$ezàrii lor, ìntemeiatà in ime-
diata vecinàtate a locurilor de ba^tinà ce se aflà acum sub apele lacului
«
de acumulare, ridicînd un ora? nou, Or?ova-Nouà, ora? mai frumos, mai

trainic ?i mai luminos, fiind construite totodatâ loca?uri de închinâciune
spajioase ?i durabile, totul arâtînd aici efervescenja viejii noi din pa
tria noastrá, viaja de munca ?i de máreje realizári ín tóate domeniile
de activitate.
Biserica parohialá Tufari, a?ezatá ín partea de nord a ora?ului
Or?ova, a fost construitá íntre anii 1968—1970. Piatra fundaméntala a
fost a?ezatà la data de 8 iulie 1968. Biserica a fost sfinjitá la data de
8 septembrie 1970 de catre <Inalt Prea Sfinjitul Mitropolit Firmilian. Prin
stradaniile preotului paroh Nicolae Ciucur ?i ale enoria?ilor acestei
parohii, biserica a fost ínzestratá cu mobilier nou — catapeteasma, stra
nile pentru credincio?i, stranile arhiere?ti, u?ile ?i candelabrele au fost
sculptate ín lemn de tei, stejar ?i nuc de catre míinile pictorului-sculptor
Petre Dràgilà, care íntre anii 1970—1978 a lucrat cu rívná ,?i mígala
pentru realizarea lor la un ínalt nivel artistic, lásínd mo?tenire parohiei
o opera artistica de certa valoare. Pictura s-a executat íntre anii 1979—
1981, ín tehnica «tempera-gras», de catre un colectiv de arti?ti plastici
condus de doamna pictor Elvira Dascálescu, constituind ?i ea o realizare
artistica remarcabila.
Resfinjirea bisericii s-a sávír?it de catre Inalt Prea Sfinjitul Mitro
polit Dr. Nestor Vornicescu, ín ziua de 2 octombrie 1983. ín sunetele
clopotelor soborul de preoji, ín frunte cu P. C. Pr. Protoiereu Craciun
Pufan al Protopopiatului Drobeta-Tr. Severin ?i muljimea credincio?ilor
prezenji, in míini cu luminari aprinse ?i fiori, au fâcut o primire deosebit
de calduroasá Inaltului nostru Arhipastor. Intímpinat cu Sfínta Evan-
ghelie ?i cu Sfínta Cruce de catre soborul preojilor, ínaltul nostru Chi-
riarh a primit buchete de fiori fiind ínconjurat cu dragoste fiasca de toji
cei prezenji, care într-un glas au cîntat «Pre Stàpînul ?i Mitropolitul
nostru, Doamne, íl paze?te !».
Inalt Prea Sfinjitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, dupa rínduita
inchinare ?i canonica ínve?míntare, ínconjurat de soborul de preoji ?i
diaconi, a sávír?it cuvenitele slujbe pentru sfinjirea bisericii ?i Sfínta
Liturghie arhiereasca. La Sfínta Liturghie raspunsurile au fost date de
catre corul parohiei bine pregátit ?i condus de catre domnul Simion
Brínzei. Minunatele cíntari liturgice alternínd íntre altar ?i strana, creínd
o atmosfera ínáljátoare de ruga stáruitoare ?i de pioasa muljumire adusa
Párintelui Ceresc, fac sa vibreze inimile ?i sufletele celor prezenji de
bucurie, de nadejde ?i de pace láuntrica.
Participarea Inaltului Chiriarh la acest act sfinjitor, frumusejea ín
sine a slujbei de sfinjire, bucuria stradaniilor împlinite ?i râsplàtite,
trezesc econl cuvenit ín funja celor prezenji, conféra un sens profund
existenjei omene?ti, face de neuitat aceastá zi de mare sárbatoare.
Pentru activitatea sa rodnicâ ín «Ogorul Dommilui», pentru buna
pastorajie desfa?uratá, pentru viaja laborioasà dusà in slujba lui Dum-
nezeu ?i a oamenilor, pentru ridicarea, ínzestrarea ?i ínfrumusejarea bi
sericii parohiale, pentru dovada data, de bun chivernisitor al averii bise-
rice?ti încredinjate, P. C. Pr. Paroh Nicolae Ciucur a fost rasplátit de
Ínalt Prea Sfinjitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu prin acordarea celui
mai ínalt rang preojesc, fiind hirotesit ín acest cadru ínaljator-sárbáto-
resc ín «Iconom-stavrofor».
Luìnd chiriarhalà binecuvintare pentru cuvint, P. C. Pr. paroh

Nicolae Ciucur, printre aitele a spus : «Sàrbatoarea de astàzi se ìnscrie
in istoria parohiei ca un eveniment de insemnatate unica —'sfinfirea
bisericii. Faptul ca Inalt Prea Sfintia Voastrà ati venit aici pentru sfin-
firea bisericii, subliniazà importanfa acestui eveniment pe de o parte,
iar pe de alta parte consentente impreuna-stràdanie depusà la ridicarea
?i infrumusetarea acestui sfìnt loca?, pentru care se cuvine ca ìmpreunà
sa ne bucuràm. Prin ceea ce am fàcut noi in ora?ul nostru ?i la biserica
noastra, màrturisim bógatele realizàri din vremea noastrà, prin care
tara ìntreagà s-a ìnàltat pe noi trepte de cultura ?i progres. Bucuria
noastra in momentul de fata spore?te prin faptul ca, cu tofii, dupà cuvi-
infa am aniversat ?i aniversàm ziua de na?tere a Inalt Prea Sfinfiei
Voastre ! Pentru aceasta, Consiliul ?i Comitetul parohial, precum ?i ìn
treaga ob?te de credincio?i, smeriti Va urmàm ani multi cu deplinà sà-
nàtate, cu bógate impliniri in munca arhipàstoreascà. Jntru multi ani,
inalt Prea Sfinite Stàpìne !».
inaltul nostru Ierarh luìnd cuvìntul a spus printre áltele : ,«Este
astàzi o sàrbàtoare a bucuriei in aceasta parohie de pe frumoasele me-
leaguri romàne?ti ale Mehedintiului.
In Sfinta Scripturà de multe ori se exprima sentimentul bucuriei.
Sf. Apostol Pavel a spus : «Bucurafi-và totdeauna in Domnul ! laràri
zie : Bucurafi-và !» (Filipeni IV, 4).
Cum sa nu ne bucuràm cind in aceastà bisericà s-a fàcut o picturà
dintre cele mai reu?ite, care poate rivaliza in profunzime duhovniceascà
?i màrefie spiritualà cu pictura din tóate catedralele noastre ?! Vedem
cit de frumos se infàfi?eazà ochilor nostri chipurile Mìntuitorului Iisus
Hristos ?i al Maicii Domnului, icoanele de pe catapeteasmà, chipurile
Sfinfilor Apostoli, ale sfinfilor pe care-i chemàm in rugàciunile noastre,
chipuri de mucenici ?i mucenife, de cuvio?i ?i cuvioase, chipurile martiri-
lor care au sfinfit cu sìngele lor pàmìntul ?i au semànat roadele bunei
credinfe !
Cum sà nu ne bucuràm cind in ìntreaga farà se munce?te cu spor
pentru binele ìntregului nostru popor, cind avem in tóate domeniile de
activitate màrefe realizàri, cind viafa cea nouà a urcat noi trepte de ci
vilizare ?i progres, cind succesele noastre materiale ?i spirituale au dus
la bunàstarea ìntregului popor...
Mitropolia Olteniei aduce laude Pàrintelui paroh Nicolae Ciucur
care, ¡pentru stràdaniile implinite, a fost ridicat la cea mai ìnaltà treaptà
bisericeascà, care i se poate acorda unui preot, ?.i anume : «Iconom
stavrofor».
Aducem laude tuturor enoriasilor care au contribuit cu munca bra-
felor ?i cu obolul dragostei lor pentru ìmpodobirea bisericii creind o
aleasà atmosferà de rugàciune.
Ne exprimàm mulfumirea ?i recuno?tinfa fafà de organele locale
ale puterii de Stat ?i fafà de Onor. Departament al Cultelor care au dat
aprobàrile legale ca ?i aceastà bisericà sà fie impodobità dupà cuviin^à,
potrivit canoanelor noastre biserice?ti.
Pe tofi ne-au marcat cuvintele Sfintei Evanghelii de astàzi : «Ceea
ce voifi sà và facà vouà oamenii, facefi-le ?i voi lor asemenea» (Luca
VI, 31), «Fifi milostivi, precum ?i Tatàl vostru milostiv este» (Luca VI,
36). Aceste cuvinte de douà mii de ani sìnt ca un canon pentru viafa
inorala a fiecàrui creatili, sint un indreptar de cel mai mare pret pentru
viafa sufleteascà a fiecàruia dintre noi.
Noi avem nevoie mereu de cuvintul Domnului Iisus Hristos, a$a
cum avem nevoie de aer, de apa si de hrana. Toti tindem spre fericirea
inorala, spre comuniune cu Dumnezeu si spre mintuire. De aceea, prin
eforturile noastre, trebuie sa contribuirà la autofericirea noastrà si a
semenilor nostri. Sa facem semenilor nostri asa cum am vrea sa ne
facà ei nouà.
Toti vrem sa firn respectati. Toti vrem sa firn ajutati. Toti vrem sa
firn iubiti. Toti vrem sa firn mìngìiati si in bucurie toti sa se ìmpàntà-
Seascà de bucuria noastrà. Dar mai ìntìi, noi trebuie sa respectàm pe
semenii nostri, noi trebuie sà-i ajutàm, sà-i iubim, sà-i mìngìiem in du-
reri si necazuri, sa ne bucuràm de succesele semenilor nostri.
Toti trebuie sa luptàm pentru pace, sa dorim si sa facem ca sa fie
pace pe intreaga fata a pàmintului. Pentru ca farà pace nu ne putem
bucura de viatà — care este darul suprem al lui Dumnezeu dat nouà
din iubirea Sa nemàrginità fata de noi.
Tara noastrà, avind in frunte pe Excelenta Sa, Domnul Nicolae
Ceausescu se stràduieste sa triumfe pacea in lume. $i noi toti sa ne
rugàm pentru pace si sa firn ziditori de pace la locurile noastre de muncà,
in viata noastrà de tóate zilele.
«Ceea ce vreti sa va facà voua oamenii, faceti-le si voi lor aseme-
nea». Sfìnta Evanghelie ne indeamnà sa iubim pe vràjmasii nostri, sa
facem bine celor ce ne uràsc, sà-i binecuvintam pe cei ce ne blestemà,
sa ne rugàm pentru cei ce ne dórese ràul. Fàcind asa, se micsoreazà
ràul din lume, sporeste fericirea si binele tuturor, iar bucuria noastrà
va fi deplinà. Amin».
Atmosfera de inaltà bucurie duhovniceascà s-a revàrsat din plin in
inimile credinciosilor prezenfi, dindu-le certitudinea lucrului bine si
frumos implinit.
Povefele pàrintesti adresate de Inaltul nostru Arhipàstor tuturor
celor de fafà — preoti slujitori si credinciosi — pàtrund adinc in su-
flete si se intipàresc fierbinte in con$tiintà.
înalt Prea Sfinfitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu ureazà tuturor
multà sànàtate, noi impliniri viitoare si impàrtàseste arhieresti bine-
cuvintàri. Intreaga asistenfà il inconjoarà pe Inaltul Arhipàstor cu res
pect si fierbinte dragoste ca-ntr-o adevàratà sàrbàtoare a bucuriei.
Pr. NICOLAE JINGA
SLUJBA DE RESFINTIRE A BISERICII

CU HRAMUL «SFÎNTUL NICOLAE»,
DIN PAROHIA DRÂGÀNEÇTI, JUDETUL DOLJ
— 23 octombrie 1983 —
Ziua de 23 octombrie 1983 va làmine pentru dreptmàritorii crestini
din Parohia Drâgotesti, Protopopiatul CraiovaII, judeful Dolj, un moment
de inaltà tràire duhovniceascà, de pioasà aducere-aminte, pentru cà in
6 — Mitropolia Olteniei — c. 218
aceastä zi a avut loe resfinfirea bisericii parohiale de cätre Inalt Prea

Sfinfitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu. Biserica este ziditä din cara
mida in anul 1845, in locul aitei biserici din lemn, in forma de corabie.
Ea are hramul «Sfintul Ierarh Nicolae».
Inca din ajun, simbätä seara, a sosit aici P. C. Pr. Dumitru Marica,
Consilier administrativ $i P.C. Protoiereu Dumitru Päunescu, de la Proto-
ieria Craiova II, care impreunä cu un sobor de preofi $i diaconi au sä-
vir$it slujba Vecerniei $i Litia.
Duminicä dimineata, biserica impodobitä in vermint ales de särbä-
toare, a$tepta oaspefi dragi. Bucuria lucrului ímplinit se putea citi pe
fefele dreptmäritorilor cre$tini prezenti la acest popas duhovnicesc. Soa
rele i$i trimitea $i el razele sale mingiind fefele credincioi$ilor.
La órele 9,30, in dangätul melodios al clopotului a sosit la slujba
de resfinfire a acestui sfint loca$ de inchinare, Inalt Prea Sfinfitul Dr.
Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, insofit de catre P. C. Pr. Ion
Räduf, Consilier cultural al Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, care a fost
primit, dupa rinduiala tipiconalä, cu Sfilila Evanghelie $i Sfinta Cruce
— slujitorii biserice$ti $i credincio$ii cintind intr-un glas : «Pre Stapinul
$i Mitropolitul nostru, Doamne il päze$te !»... Mulfimea credincio$ilor, cu
luminari aprinse $i cu frumoase buchete de crizanteme in miini, face o
calda primire ínaltului Arhipästor.
Dupa rinduita inchinare $i canonica inve$mintare ilnaltul Chiriarh,
inconjurat de un ales sobor de preofi $i diaconi, a facut inconjurarea
ritualä a bisericii, stropind cu aghiasma sfintul loca$ .$i pe credincio$i, in
timp ce se intonau cintärile rinduite.
Apoi, dupa sävirîrea celor preväzute in pravila bisericeascä pen-
tru sfinfirea bisericii $i dupa ce s-a citit actul de tírnosire, Inalt Prea
Sfinfitul Mitropolit a savir$it Sfinta Liturghie arhiereasca. Frumoasele
cintäri liturgice, rostite alternativ in altar $i la strana, pätrund adinc in
inimile $i sufletele credincioîlor prezenfi la aceastä sfintä slujba. La
timpul tipiconal rinduit a fost hirotonit in diacon seminaristul Ion Pelea.
In cuvintul sau, P. C. Pr. paroh Mircea Irimia, dupa ce prezintä o
scurtä privire istoricä asupra bisericii parohiei Dragote$ti, face o dare
de searna asupra lucrarilor de restaurare $i de impodobire a bisericii cu
tradifionala picturä, multumind $i cu acest prilej Consiliului parohial
$i tuturor enoria$ilor pentru sprijinul material $i moral acordat.
Cuvinit de calda mulfumire adreseazä apoi Inalt Prea Sfinfitului Mi
tropolit pentru sprijinul pärintesc acordat, ca $iipentru osteneala ce $i-a
luat de a veni la Drägote$ti pentru a sfinfi acest dumnezeiesc loca$ de
inchinare. Cald cuvint de mulfumire este adus $i autoritafilor puterii
locale pentru solicitudinea arätatä in ímpodobirea bisericii cu o nouä
picturä.
. In aceastä särbätoreascä ambianfä, in atmosfera bogatelor impliniri
duhovnice$ti, cind buciiria muncii implinite se eiterte pe fefele tuturor,
a luat cuvintul Inaltul nostru Arhipästor, impärtä$ind binecredincio$ilor
cremini ginduri $i indemnuri pärinte$ti, spunind printre áltele : «Bine-
cuvinteazä, Doamne, pe cei ce iubesc buna-cuviintä a Casei Tale». Aceste
cuvinte ale Sfintei Scripturi se potrivesc minunat $i momentelor duhov-
nice$ti pe care le träie$te acum parohia Drägote$ti pentru cä astäzi a
fost resfinfitä aceastä Bisericä, dupä ce, prin strädania dumneavoasträr
a fost frumos impodobità. Cu tofii v-afi dovedit a fi ataâfi trup $i su-

flet de Casa lui Dumnezeu, pentru ca tofi credincio?ii parohiei, in frunte
cu preotul paroh, afi impodobit atit de frumos acest sfint loca?. Dumne
zeu este frumusete prin excelenfà, iar omul este fàcut dupà chipul i?i
asemànarea lui Dumnezeu (Facete I, 26—27).
Dumnezeu a facut totul in jurul nostru frumos : fiorile, arborii, pa
r tile , ràsaritul ?i apusul soarelui, cerul instelat, dar tóate sìnt numai o
mica parte din frumusefea lui Dumnezeu. $i omul, care este zidit dupà
chipul lui Dumnezeu, trebuie sa facà totul pentru ìnmultirea binelui ?i
frumosului in lume.
In bisericà, atit de frumos impodobità, vedem chipul sfinfilor, chipul
Mintuitorului Hristos, chipul Maicii Domnului, — minunate icoane crea
tine càrora ne inchinàm implorind mintuire ?i ajutor de la Atotputer-
nicul Dumnezeu. De aceea, acum cind ne aflàm cu tofii in aceastà bise
ricà in ambianfa acestei frumoase picturi $i a sfintelor slujbe oficíate, in
cer ni se pare a fi.
Aceastà bisericà reflectà suflecul ales al credincio$ilor de fafà, al
tuturor enoria?ilor acestei parohii $i al tuturor credincio?flor care-$i
pleacà genunchiul la rugàciune in sàrbàtori ?i duminici, cerind de la
Dumnezeu sànàtate, mintuire ?i pace lumii...
Din pericopa evanghelicà care s-a citit astàzi, s-a luat aminte la
faptul cum Mintuitorul Iisus Hristos a insànàto?it un om chinuit de du-
huri rele. De-a lungul istoriei omenirii, de?i omul a fost fàcut dupà
chipul ?i asemànarea lui Dumnezeu, mintea i-a fost ìntunecatà de pàcat
?i a fàcut fapte rele — uneori aceste fapte fiind impotriva umanitàri —
a?a'cum sìnt ràzboaiele... $i astàzi sint oameni prin care lucreazà duhu-
rile rele ?i care folosesc cuceririle ?tiinfei ?i tehnicii, cuceririle geniului
uman, pentru distrugerea lumii ?i a pàmintului. Ace?ti oameni putem
spune cà sint purtafi de duhuri rele, au mintea ìntunecatà ?i lucreazà
impotriva firii.
De aceea, noi creatimi sà inàlfàm rugàciuni càtre Bunul Dumnezeu
ca ?i ace?ti oameni sà fie insànàto?iti $i sà fie càlàuzifi spre a lucra
pentru binele omenirii, nu pentru distrugerea ei.
Prin rugàciunile Sfintului Ierarh Nicolae, ocrotitorul acestei biserici
?i ale Sfintului Iacob, fratele Domnului, a càrui sfintà pomenire am sà-
sàvir?it, sà rugàm pe Dumnezeu sà indepàrteze ràul din viafa omenirii,
sà biruiascà pacea ?i drago&tea pe pàmint»...
Pentru stràdania depusà ?i spiritul gospodàresc dovedit, la aceastà
parohie, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit a acordat rangul bisericesc de
«Iconom» P. C. Pr. Mircea Irimia.
S-a oficiat apoi parastasul pentru ctitorii ?i enoria?ii bisericii care
odihnesc in Domnul.
Luminati de arhipàstorescul cuvint -?i impàrtàîfi de sàrbàtoreasca
bucurie a acestei impliniri, slujitorii ?i dreptmàritorii crostini au incon-
jurat cu deosebità dragoste $i respect pe Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit
Dr. Néstor Vornicescu, care le-a urat bógate impliniri in propà$irea
duhovniceascà, deplinà sànàtate ?i le-a impàr*tà?it arhiere?ti binecuvìntàri.
«Binecuvinteazà, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale !».
Pr. I. RÀDUJ
676 M[TROPOUA OLTENIEI
SÄRBÄTORIREA HRAMULUI CATEDRALEI MITROPOLITANE

«SFlNTUL DUMITRU», DIN CRAIOVA 1983
Improspatarile duhovnice$ti pe care le aduc marile praznice rin-
duite de Sfinta Biserica s-au facut simfite din nouf cu aceea$i calda
imparta$ire, in inimile dreptmaritorilor cre$tini care vin ca in fiecare
an, sa se bucure de sarbatoarea Sfintului Mare Mucenic Dimitrie Izvo-
ritorul de Mir, ocrotitorul Catedralei mitropolitane din Craiova.
Prilej de aleasa cinstire pentru tot cugetul cre$tinesc, acest praznic
este cu atit mai mult izvor de sporite simtiri pioase, cu ciit in cadrul
sfintelor savir$iri de la acest stravechi loca$ se oficiaza slujba arhie-
reasca.
Sfetnici de la Centrul eparhial, slujitori in mare sobor $i pastoritii,
s-au aflat in jurul parintelui lor duhovnicesc, Inalt Prea Sfintitul Nestor,
Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit al Olteniei, la implinirea rinduitelor
oficieri ale praznicului de la 26 octombrie.
In unitatea de cuget ce na$te din ob$teasca rugaciune, Sfintul loca?
s-a impodobit $i de aceasta data de arhiere$tile slujiri $i de comuniunea
conglasuitorilor, sub harul alesei sarbatori, cind slujba privegherii din
ajun, Vecernia cu Litie, precum $i Acatistul Sfintului Dimitrie au fost
oficiate de Inalt Prea Sfinfitul Nestor §i Prea Sfinfitul Damaschin Se-
LA HRAMUL CATEDRALEI MITROPODITANE «SF lN T U L DUMITRU»,

V IA JA BISERICEASCÀ O ff
verineanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, impreunà cu un

números sobor de preofi $i diaconi. Raspunsurile de la strana au fost
susfinute de un grup de elevi ai Seminarului eparhial sub conducerea
P. C. Arhid. Prof. Alexie A. Buzera. La timpul cuvenit Prea Sfinfitul
Episcop-Vicar Damaschin Severineanul a finut cuvìnt de invàfàturà.
A doua zi, miercuri 26 octombrie, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit
Nestor, inconjurat de acela$i sobor, a oficiat Utrenia $i Sfìnta Liturghie,
in cadrul carora, la momentul potrivit, s-a fàcut hirotonia intru Iero-
diacon pe seama Mànàstirii Lainici, judeful Gorj, a cuviosului monah
Vincenfiu Grifoni $i in preot a cucernicului diacon Gheorghe Gogifà,
pe seama parohiei Poiana Seciuri, comuna Ro$ia, Protopopiatul Tg.
Càrbune$ti, judeful Gorj.
In duhul sarbàtore$tiìor cìntari inchinate Marelui Mucenic Dimi-
trie, legàmintul acestor doi invrednicifi ai harului hirotoniei, a revàr-
sat noi nadejdi in inimile celor prezenfi, iubitori de Hristos, martori ai
unor fàgàduinfe rostite solemn : «Voi conforma viafa mea cu invàfà-
turile Sfintei Evanghelii, ale Sfinfilor Apostoli $i cu tóate canoanele §i
invàfàturile Sfinfilor Parinfi ai Bisericii Ortodoxe......
In ambianfa acestor inàlfàtoare momente sàrbàtore$ti, Inalt Prea
Sfinfitul Mitropolit Nestor a rostit un pàrintesc cuvint de invàfàturà,
din care redam :
«Prea Sfintia Voastrà,

Cinstit cler,
labili irati $i dreptmàritori cremini,
$i anuí acesta in preajma sàrbatorii de hram a Catedralei mitropo-
litane din Craiova, ca $i in alte praznice din cursul anului, in sufletele
noastre a incepuf de timpuriu sa se simtà a$teptarea de a sàrbàtori cu
toatà cuviinfa ?i in acest an práznuirea Sfintului Mare Mucenic Dimi-
trie, Izvoritorul de Mir, hramul acestei Catedrale. Sfintul Dimitrie ne
cheamà la pregàtire pentru sàrbatoare, simfindu-se aceasta in sufletele
slujitorilor biserice$ti, ale celor de la Centrul eparhial $i in sufletele
dreptmàritorilor cre^tini care participa la sfintele slujbe din aceasta
catedralà in tot cursul anului bisericesc.
$tifi foarte bine cà azi sarbàtorim pe Sfintul Mare Mucenic Dimi
trie $i e foarte bine cà aceasta mare sàrbatoare pentru noi o intimpi-
nàm cu deosebit freamàt duhovnicesc, cu bucurie spirituala, cu cinstea
cuvenità de care se bucurà in Biserica Ortodoxà. Am mai vorbit $i alta
datà cum $i alte institufii au pe frontispiciul lor numele unor persona
lità^ de seamà : Frafii Buze$ti, Nicolae Bàlcescu, Mihail Eminescu,
Mihail Sadoveanu, Alexandru loan Cuza etc. Cu atit mai mult, de mii
de ani, sfintele biserici sìnt luminate de sàrbàtorirea Mintuitorului Iisus
Hristos, a Sfintei Treimi, a Prea Sfintei Nàscàtoare de Dumnezeu, a Sfin-
tilor mucenici, a cuvio$ilor $i màrturisitorilor. A$a se face cà $i aceastà
catedralà este inchinatà Sfintului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoritorul
de Mir. Inchinarea aceasta s-a fàcut pentru a cinsti pe Sfintul Dimitrie
$i a solicita lui Dumnezeu, prin rugàciunile sale, milostivirea cerului
asupra acestei catedrale, asupra Craiovei $i a intregii eparhii. In de-
cursul veacurilor, în zbuciumata noastrâ istorie, de atîtea ori s-a fàcut

simfità milostivirea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfîntului, asupra
enoriasilor, clerului si acestor plaiuri românesti.
Oare, de ce strâbunii nostri au închinat aceastâ catedrala Sfîntului
Dimitrie ? Oare, de ce cinstim eu atîta venerafie pe acest sfînt ? Râs-
punsul este usor de dat : pentru viafa lui sfîntâ si sfîrsitul sâu martiric,
plin de eroism si de dragoste creatina fata de Dumnezeu, ca de altfel
tofi martini.
In primele veacuri creatine, cînd Imperiul roman, prin împàratii
sai, persécuta creçtinismul, religia dragostei, dreptâfii si egalitafii,
sfintii martiri au pecetluit veracitatea si unitatea religiei creatine prin
sîngele lor. Ei au demonstrat ca toti oamenii sînt egali in fata lui ‘Dum
nezeu si trebuie sa fie egali si-n fata legilor. Dar, de-abia dupa trei
veacuri, în anul 313, Sfîntul Constantin cel Mare, a carni mama era din
partile noastre din dreapta Dunarii, a dat edictul prin care punea ìn
libértate religia crestina. Credinta crestina a dainuit prin veacuri pìnà
azi si va dâinui de-a pururi, prin nesfìrsità dragoste. Sfîntul Dimitrie,
prin statornicia sa si-a apârat credinta ìli Iisus Hristos, credinta sa si
a fratilor sai crestini, aducìnd pe concetàtenii sài la aspiratii morale si
sociale noi. Pentru acestea si pentru credinta sa statornicà ìn Hristos,
cinstim pe Sfîntul Dimitrie Izvorìtorul de Mir.
Sfîntul Apóstol Andrei a propovaduit credint-a ìn Domnul Iisus
Hristos ajungìnd si pe plaiurile vechii Dacii Pontice.
$i strâbunii nostri, ìn veacurile tulburi, de migratie, prin puterea
credinfei ìn Domnul Iisus Hristos si a dragostei pentru glia stràmojseascà,
au fost statornici pe aceste meleaguri daco-romane, ìmipotriva vitregiei
vremurilor.
Puternica credinta a stràmosilor a facut ca noi sa stàm lipiti de
stìncile pàmìntului románese. Fie în Bàràgan, fie in Carpati, Moldova
sau Transilvania, strâbunii nostri s-au închinat Domnului Iisus Hristos,
Sfintei Fecioare Maria, Sfîntului Dimitrie, Sfîntului Gheorghe si tutu-
ror sfintilor, râmînînd statornici aici, iar cînd vremurile s-au îmbu-
nâtâfit ne-am construit pe tot pâmîntul románese cetâfi, mànâstiri si |
biserici, apàrîndu-ne «sârâcia si nevoile si neamul», asa cum atît de
semnificativ spune poetul.
Azi poporul nostru îsi construieste o viatâ nouâ, plinâ de prospe
ttate, demnâ de vremurile secolului al XX-lea. în acest scop conducà- ¡
torul târii noastre, Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceausescu, se strà-
duieste ca poporul sâ aibâ o viatâ pasnicâ, plinâ de frâtietate eu
nationalitâtile conlocuitoare, cu popoarele vecine sau cu cele mai în-
depàrtate pentru mai multà dragoste, dreptate, echitate si pace.
Anul acesta, întregul nostru popor sàrbàtoreste împlinirea a 65
de ani de la desâvîrsirea unitàri noastre nationale din 1918.
$i Craiova, si Oltenia si-au adus partea lor de jertfâ în 1918 pen
tru împlinirea idealurilor scumpe poporului román — unirea. Desâ
vîrsirea unitâtii noastre nationale a dat posibilitatea Biséîicii Ortodoxe
Romàne sà se organizeze în patriarhat.
G chezàsie a Unirii din anul 1918 a fost unirea împlinità în timpul
lui Mihai Viteazul. La unirea din 1600 au participât $i mitropolitul
V IA JA BISERICEASCÀ 67 9
Eftimie de la Tìrgovi^te, Ioan de la Prislop $i alti slujitori ai Sfintei

noastre Biserici.
Biserica noastrà, prin rugàciunile Sfintei Fecioare Maria $i ale
Sfintului Dimitrie, s-a gasit ìntotdeauna in mijlocul poporului. Ai$a e
$i azi $i a$a va fi ìntotdeauna, participìnd la unitatea noastra in gin-
duri $i simtiri. Ea s-a bucurat diri plin de succesele unirii din vremea
lui Mihai Viteazul, din timpul lui Alexandru Ioan Cuza $i de desà-
vìr$irea unitàri noastre din anul 1918.
Dupà 23 august 1944, cìnd din roadele Unirii se ìmpàrtàêsc toti
fiii fàrii, Biserica se bucurà $i mai mult pentru cà s-a statornicit drep-
tatea $i egalitatea deplina.
$i azi, strìns uniti in jurul conducerii de stat, militàm pentru pace
$i dezarmare sustinind cu ìnsufletire chemarea Apelului Frontului
Democratici $i Unitàri Socialiste, pentru statornicirea pacii $i colabo-
rarii ìntre oameni $i popoare. Pentru cà farà pace nu putem sà sàrbà-
torim pe Sfintul Dimitrie, pe sfinti $i nici sà ne ìnchinàm lui Dumnezeu.
De aceea sà ne rugàm pentru apàrarea pàcii $i Dumnezeu, prin rugà-
ciunile tuturor sfintilor $i ale Sfintului Dimitrie, ne va ajuta sà tràim in
pace acum $i pururea $i in vecii vecilor, Amin !».
Cuvìntul Inalt Prea Sfinfitului Mitropolit Nestor a revàrsat in inimi
simtàminte vii $i noi ìndemnuri arhipàstore$ti, in spiritul solemnei pràz-
nuiri, pentru viafa noastrà duhovniceascà $i ob$teascà. Cu aceste pu-
ternice ìndemnuri duhovnice$ti, dupà otpustul Sfintei Liturghii, s-a sàvìr-
$it, de cétre Inaltul Arhipàstor, slujba pentru Sfinftrea Apei, pe podium,
in fata Catedralei, in prezenta unui impresionant numàr de credincio$i.
A urmat apoi ìnconjurarea Sfintei biserici, in procesiune, cu racla cu
Sfintele Moa$te, in desfà$urarea rinduitelor psalmodieri.
Plinite fiind toate cu rinduialà, in spiritul ob$te$tilor impàrtà$iri,
praznicul Catedralei mitropolitane din Craiova ne-a adus §i de aceastà
datà temeinice ìmprospàtàri duhovnice?ti. In ambianfa acestor inàlfà-
toare simtàminte, la piecare, Inaltul nostra Arhipàstor a fost inconjurat
de cler $i popor cu uràri de fericire $i rodnicà arhipàstorire, intra
multi ani !
Arhid. prof. ALEXIE A. BUZERA
RESFINTIREA BISERICII DIN PAROHIA

GALICEA MARE, JUDETUL DOLJ
9 ' 9
30 octombrie 1983
Parohia Galicea Mare este o acezare in continué inflorire, aflatà la

o depàrtare nu prea mare de ora$ul Bàileçti in cimpia olteanà a
Dunàrii.
Potrivit màrturiilor locale, in aceste locuri a existât viatà orga-
nizatà incà de acum aproape douà milenii. Sàpàturile arheologice au
dat la ivealà, in vatra satului, un tezaur de peste 800 monezi din timpul
lui Septimiu Sever $i Filip Arabili. Sâ descoperit, de asemenea, o in-
scriptie votiva, cu caracter cre$tin, datind — se pare — din veacul al

IV-lea d.Hr.
In ce prive$te denumirea acestei località^, parerile sìnt impartite.
Unii cercetàtori socot cà ea ar veni de la un grup de colonisti ori
ginari din Galia, provincie romana, care s-ar fi stabilii; in aceste parti
dupà cucerirea Daciei ; altii gasesc cà denumirea ar descinde din cu-
vintul «calie», care inseamnà sàrac, lipsit de orice posibilitate. Cea mai
aproape de adevar este aceasta din urmà.
In hotarele actuale, localitatea s-a stabilit prin veacul al XVI-lear
iar in timpul domniei lui Mihai Viteazul apare mentionatà in legàturà
cu cumpararea de catre domnitor a unei mo$ii, vecina cu aceasta ace
zare. Apare, de asemenea, mentionata in prima hartà a acestor. locurir
alcatuita de Stolnicul Cantacuzino.
In ce prívente viata bisericeasca, aceasta se va fi desfà$urat, potri-
vit condifiilor veacurilor inca de la inceputul acestei localitàti. Prin
veacul al XVII-lea apare $i o bisericà de lemn, pentru ca abia in 1850
sa se poatà temelui actúala bisericà, de zid, monumentalà ca proporci.
In decursul timpului, acest sfint làca$, a suferit mai multe restauràri,
ultima dintre acestea efectuindu-se intre anii 1980—1983, prin stàru-
inta tìnàrului preot loan Iliescu. Impodobità in vestmint sàrbàtoresc
aceastà bisericà a fost rinduità a se tìrnosi in ziua de duminicà 30 oc-
tombrie 1983. In acest scop, incà din ajun, sìmbàtà 29 octombrie a.c..
s-a sàvir$it slujba Vecerniei $i Litia de càtre un sobor de preoti $i dia
coni in frunte cu P. C. Protoiereu loan Ioanicescu.
A dona zi, duminicà, 30 octombrie, sose$te la slujbà Inalt Prea
Sfintitul Dr. Néstor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, insotit de P. C.
Consilier Dumitru Pàunescu.
La ceasul rinduit, s-a sàvìr$it Utrenia, s-a oficiat traditionala tirno-
sire a sfintului làca$ §i Sfinta Liturghie. Atmosfera de inaltà tràire reli-
gioasà creeazà un cadru sàrbàtoresc aparte. Frumoasele cintàri litur-
gice rostite la aitar $i la strana capàtà ràsfringeri adinci in inimile
tuturor celor prezenfi. Cu deosebità luare-aminte au participat credin-
cio$ii la sàvìr$irea tainei preofiei, fiind hirotonit in preot tinàrul ab-
solvent de Seminar Pelea Ion, pe seama parohiei Giubega, judeful Dolj.
Luind arhiereascà ìncuviinfare pentru cuvìnt, P. C. Pr. paroh Ioan
Iliescu, dupà ce prezintà o scurtà privire istoricà asupra bisericii paro-
hiale, prezintà o dare de seamà asupra lucràrilor de restaurare sàvir-
$ite aci : consolidarea intregului edificiu, tencuieli $i zugràveli exteri-
oare, tencuieli interioare, restaurarea in intregime a picturii (pictor Va-
sile Ivànescu), restaurarea casei parohiale, a clopotnitei, restaurarea clo-
potului, ìmprejmuirea curfii bisericii $i a cimitirului etc.
Pentru toate cele ce a putut infàptui aci preotul paroh multume$te
càlduros enoria$ilor sài, pentru sprijinul material $i moral acordat. Aduce
apoi respectuoase §i fie?ti mulfumiri Irialt Prea Sfinfitului Mitropolit
Nestor pentru indrumàrile pàrinte$ti, pentru sprijinul material acordat
ca $i pentru osteneala ce $i-a luat de a veni la Galicea spre a sfinti acest.
làca$ de inchinare.
Luind cuvìntul, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor apreciazà cà
lucràrile efectuate aici sìnt de un bun nivel, preotul i$i enoria$ii sài pur-
tind o stáruitoare grijá pentru impodobirea dupa cuviintá a Casei Dom-

nului. «Un preot.care se ingrije^te de bisericá, indrumind $i pe cre-
dincio$i in acest scop, o lumineazá, o curatele, o infrumuseteazá. Este
un slujitor vrednic al Bisericii noastre. Credincio$iif cind pácese pragul
bisericii, ascultà nu numai slujba divina, ci vád $i admira arta strámo-
Silor nostri, vàdità prin mijlocirea picturii biserice^ti, realizatá cu máies-
trie. Gàsim aici talentul $i geniul strábunilor nostri : pictori, legatori
de carti, sculptori, cu un cuvint, ceva din geniul poporului román. !na-
inta$ii nostri au facut din credintá ortodoxa un pilón pentru a-$i arata
talentul, geniul $i inclinaba catre frumos. Parintele Iliescu, impreuná
cu dumneavoastrá, a savir$it aici o lucrare intr-adevár frumoas S, care
ne-a adus multa bucurie $i iatá ne-a adunat astázi pe toti la slujba de
sfintire. Avem cuvinte de multumire pentru Consiliul parohial $i pentru
toti credincio$ii care ati \inut sá fiti imprejurul nostru $i sa va rugati
impreuna cu noi in aceasa bisericá, sá primiti puteri noi pentru strá-
daniile care vá a$teaptá .pe fiecare dintre dumneavoastrá ín viitor».
In continuare, Inalt Prea Sfintia Sa aratà cà in aceastá bisericá se
vor sàvir$i Sfintele Taine : Botezul, Cununia, Spovedania $i tóate cele-
lalte, aici se va propovádui Evanghelia la toatá fáptura. Avind ca temei
testamentul pácii, lásat de Mintuitorul Hristos lumii : «Pacea mea las
vouá, pacea mea dau vouá», in acest sfint láca? se va propovádui mai
ales Evanghelia pácii, Evanghelia iubirii,' Evanghelia bunei intelegeri
íntre oameni ?i popoare. Aici se va propovádui dreapta credintá, aici
vor fi edificati credincio$ii asupra adevárurilor de credintá contribu-
indu-se prin aceasta la pástrarea unitàri spirituale a poporului román.
Aici se va cultiva sentimentul iubirii fatá de patrie, §i fatá de cirmui-
torii ei legiuiti. «Rugám pe Párintele ceresc sá binecuvinteze íntreg pá-
mìntul cu pace $i bel$ug de daruri, sá ne ínvredniceascá de a trái, in
buná pace cu toti oamenii, cu nádejdea de a contribuì cu totii la tot
ceea ce este bun, frumos $i folositor lumii in care tráim».
Pentru strádania depusá, C. Pr. paroh loan Iliescu a fost cinstit cu
rangul bisericesc de «Iconom stavrofor».
Slujba resfintirii bisericii a fost pentru enoria$ii acestei parohii un
moment de aleasá tráire duhovniceascá, toti impàrtà$indu-se de bucuria
práznuirii.
Pr. IOAN IOANIOESCU
CONFERINTELE PREOTESTI
DIN LUNA SEPTEMBRIE 1983
Poporul romàn, aflat de aproape douà mii de ani ìntre granitele
unde istoria universali a inregistrat ca vietuitori nestràmutati pe stra
moni geto-daco-romanilor, i§i-a aparat cu daruire, ori de cite ori a fost
nevoie, glia, fiinfa etnica $i dreapta credinta creatina.
Fiecare epoca a istoriei poporului nostru s-a ilustrat ìnsa prin ìm-
pliniri cardinale, pe tarimul luptei pentru liberiate $i unitate.
Astfel, in timpurile vechi s-a infaptuit unirea politica a lumii geto-
dace in statuì centralizat $i independent de sub conducerea lui Burebista,
apoi a lui Decebal — intruchipare a unitàri etnice, lingvistice, de cultura

$i credintà a inainta$ilor nostri, a nivelului lor de civilizatie $i organizare.
In evul mediu romànesc apoi, legatura dintre aceste ìnfaptuiri s-a
realizat la acelea$i mari altitudini istorice. Poporul romàn izbute$te
atunci sà-$i restatorniceascà o existenjà politica in cuprinderea uneia
$i aceleiasi tari a lui, prin unirea, la 1600, a Munteniei, Transilvaniei
$i Moldovei. Aceastà mare ìnfàptuire n-a fost un moment al circum-
stan|ei, al $ansei accidentale, ci rezultatul nemijlocit al factorilor làun-
trici, printre care, cu prioritate, al conservàrii unitàtii multilaterale
romàne$ti, in vatra istorica a Daciei. In fruntea acestei opere, a popo-
rului nostru, s-a aflat Mihai Viteazul, iscusit conducàtor de o$ti $i di-
plomat, «acel geniu militar $i politic» — cum il vor numi istoricii, care
a ìncercat «sa punà capat suferintelor a toatà romànimea» $i «sa uneascà
pe toti romànii din toatà Dacia ìntr-un corp national».
Desàvir§irea unificàrii statului national romàn apartine ìnsà epocii
moderne cìnd, prin istoricul act de la 1 Decembrie 1918 a avut loc ìn-
fàptuirea «Marii Uniri».
Acest mare $i hotàrìtor pas de la 1 Decembrie 1918, a fost deci
treapta nouà $i culme a desàvìr$itei ‘ìmpliniri, fiecare din actele ce s-au
succedat avìnd punct de sprijin in ìmplinirile anterioare — iar elemen-
tul comun $i Constant fiind tot unitatea de cuget $i simtire romàneascà.
«Ideea unirii farilor romàne^ti, idealurile formàrii unui stat puternic
pe meleagurile Daciei — a$a cum arata Precedatele tàrii, Excelenta Sa,
Domnul Nicolae Ceau$escu — nu au putut fi ucise niciodatà, pentru cà
eie sìnt adinc ìmplintate in insali sìngele, in conctiinfa $i spiritul ìn-
tregului popor».
Biserica Ortodoxà Romàna, prin forul ei snprem, Sfìntul Sinod, a
fixat ca, in cadrul conferinfelor preote?ti, pe luna septembrie a.c. sa se
dezvolte tema : «Promovarea unitàtii intregului popor romàn, ìndatorire
patrioticà a tuturor fiilor tàrii noastre».
La cele $apte Protopopiate din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Cra-
iovei, conferinfele s-au desfàûrat, dupà cum urmeazà :
— La Protopopiatul Craiova I, la 9 septembrie, pre$edinte delegat
fiind P. C. Pr. Ion Ràdut, Consilier Cultural, iar tema dezvoltatà de
P. C. Pr. Tuicu Stelian, de la parohia Predei?ti-Dolj ;
— La Protopopiatul Craiova II, la 12 septembrie, conferinfa fiind
prezidatà de P. C. Pr. Dumitru Pàunescu, Consilier economie, iar subiec-
tul tratat de P. C. Pr. Tuta Ilie, de la parohia Co$ovenii de Sus, Dolj ;
— La Protopopiatul Bàile$ti, la 13 septembrie, preêdinte delegat
fiind P. C. Pr. Dumitru Marica, Consilier administrativ, iar tema pre-
zentatà de P. C. Pr. Tismànariu Ràzvan, de la parohia «Adormirea Mai-
cii Domnului», din Bàile$ti, Dolj ;
— La Protopopiatul Strehaia, la 20 septembrie, conferinfa a fost
prezidatà de Prea Sfinfitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul, iar
. subiectul dezvoltat de P. C. Pr. Simionescu Daniel, de la parohia Cering,
Mehedinti ?
— La Protopopiatul Tg. Jiu, la 21 septembrie, conferinfa a fost pre
zidatà de P. C. Pr. Ion Ràdut, Consilier Cultural, iar tema dezvoltatà
de P. C. Pr. Cornoiu Alexandru, de la parohia «Sfingi Apostoli» din
municipali Tg. Jiu ;
V IA JA BISERICE ASC Ä 683
— La Protopopiatul Tg. Càrbune$ti, la 22 septembrie, conferinta

fiind prezidatà de P. C. Pr. Virgil Preda, Inspector eparhial, iar tema
tratata de P. C. Pr. Picini$ Filimon, de la parohia Vier$ani, Gorj ;
— La Protopopiatul Drobela-Tr. Severin, la 22 septembrie, sub pre-
Sedinfia Prea Sfintitului Episcop-vicar Damaschili Severineanul, tema
fiind dezvoltatà de P. C. Pr. Coricovac Mihai, de la parohia Ilovàt,
Mehedinti.
Inainte de inceperea lucràrilor Conferintelor, la fiecare Protopopiat
s-a sàvìr$it de càtre un sobor de preofi rìnduitul Te-Deum. S-a rostit
apoi cuvintul de intìmpinare adresat delegafilor chiriarhali, de càtre
PP. CC. Protoierei.
Referatele sustinute, ca $i luàrile de cuvint, au dezvàluit icoana dài-
nuirii noastre $i au adus, din nou, in cugete, etapele dezvoltàrii romà-
ne$ti, veac dupà veac, in care a stàruit con^tiinfa cà, de vreme ce aici
ne este leagànul $i vatra, aici ni se cuvenea a fi uniti ìntr-o singurà farà.
«Cind puteri din afarà $i stàri politice >$i sociale dinlàuntru au stat im-
potrivà, nàzuinta unitàri romàne$ti a trebuit sà-$i màsoare pa§ii ràz-
bàtìnd incet $i cu greu, dar sigur, peste obstacole. Cu fiecare din figu
rile reprezentative ale acestei lupte, aspiratine romàne$ti impotriva
oprimàrilor stràine au luat contururi noi, in spriritul independentei,
al dreptàtii sociale $i al unirii, a$a incit, fiecare moment istorie $i-a
pus sigiliul sàu» (P. C. Pr. Stànilà $tefan, parohia Tirgul de ‘Afarà—
Craiova).
In continuare s-a aràtat cà, Biserica Ortodoxà, credincioasà teme-
iurilor sale doctrinare in slujirea lui Dumnezeu $i a oamenilor, a ìm-
pàrtà$it din totdeauna nàzuinfele ìntregului popor càtre libertate, uni-
tate, dreptate $i pace.
Prin fiii ei — ierarhi, clerici $i dreptmàritori crostini s-a dovedit
sprijinitoarea devotatà a stràdaniilor menite sà asigure unitatea na-
tionalà a poporului romàn, prin pàstrarea unitàtii de limbà, credintà $i
tradifie.
Slujitorii altarelor au dat ìncredintarea cà vor depune tot efortul
in promovarea unitàri poporului romàn, in folosul societàri romàne$ti
contemporane.
Cu aceste convingeri, au luat sfir$it conferinfele preofe^ti, parti-
cipantii dind dovadà — o datà mai mudt — de atasamentul $i dragostea
lor fafà de-altarul Bisericii $i al Patriei.
Pr. ION DORAN
CONFERINTELE ADMINISTRATIVE ALE CLERULUI

DIN LUNA OCTOMBRIE 1983
In perioada 18—28 octombrie a.c. s-au desfà$urat in cadmi Sfintei
Arhiepiscopii a Craiovei, conferitele administrative ale clerului, pro
grámate pentru aceastà toamnà.
In promovarea culturii teologice $i a activitàfii misionare un rol
important il au revistele teologice editate de Institutul Biblic §i de Mi-
684 MJTROPOLIA OLTENIEI
siune al Bisericii Ortodoxe Romane ca i$i de Centrele mitropolitaner

cît $i de ziarul «Telegrafía! Roman», éditât la Sibiu. Ele au constituit
$i constituie eficiente mijloace de informare pastoralà çi spirituala pen-
tru preofii çi credincioçii Bisericii noastre.
De aceea, tema programatâ de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane a fost «Folosirea presei religioase in munca misionara».
Confermitele s-au desfaçurat la cele $apte protoierii dupa cum ur-
meazâ :
— la Protoieria Craiova I Nord, în ziua de 21 octombrie, sub pre-
sedinfia P. S. Episcop-vicar Damaschin Severineanul, conferenciar fiind
P. C. Pr. Vasile Cîrstea, de la parohia «Brîndu$a»-Craiova.
— La Protoieria Craiova Sud, în ziua de 25 octombrie, sub pre$e-
dinfia P. C. Pr. Ion Raduf, Consilier Cultural, conferenciar fiind P. C. Pr.
Filimonescu Ion de la parohia Vii$oara-Dolj.
— La Protoieria Drobeta-Tr. Severin, în ziua de 20 octombrie, sub
preçedinfia P. C. Pr. Virgil Preda, Inspector Bisericesc, conferenciar fiind
P. C. Pr. Gherghinescu Dumitru, de la parohia Siseçti-Ciovîrnâçani.
— La Protoieria Strehaia, în ziua de 18 octombrie 1983, sub pre-
çedinfia P. C. Pr. Dumitru Marica, Consilier administrativ, conferenciar
fiind P. C. Pr. Ordeanu Ion, de la parohia Maràçeçti.
— La Protoieria Bâile$ti, în ziua de 20 octombrie 1983, sub pre$e-
dinfia P. C. Pr. Ion Raduf, Consilier Cultural, conferenciar fiind P. C.
Pr. Cotea Çtefan, de la parohia «Adormirea Maicii Domnului» din ora$ul
Calafat.
— La Protoieria Tg. Carbuneçti, în ziua de 28 octombrie, sub pre-
Sedinfia P. C. Pr. Virgil Preda, Inspector eparhial, conferenciar fiind P. C.
Pr. Frunza Dumitru, de la parohia Priscoiu.
— La Protoieria Tg. Jiu, în ziua de 25 octombrie, sub preêdinfia
P. C. Pr. Dumitru Marica, Consilier administrativ, conferenciar fiind P. C.
Pr. Andreoiu Ion, de la parohia Sadu.
La fiecare Protoierie deschiderea içedinfei a fost precedatà de ofi-
cierea unui Te-Deum de câtre un sobor de slujitori la care au partici
pât tofi preofii çi cîntârefii din Protoieria respectiva.
Tema conferirei fiind de actualitate, P.C. Preofi conferencian cît
$i cei ce s-au inscris la cuvînt au insistât în referatele {imite, cît $i în
discutidle purtate asupra necesitâfii pâstrârii unitaci Bisericii, ca po
ruñea divina, $i rolul important al preotului în împlinirea acestei po-
runci. Biserica este açezâmîntul sfînt, întemeiat de Mîntuitorul Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru sfinfirea $i mîntuirea oamenilor.
Aflata virtual în trupul lui Hristos, Biserica a luat fiinfa prin cobo-
rîrea Eiuhului Sfînt, l<a Cincizecime, asupra Sfinfilor Apostoli, ei de-
venind astfel primele madulare ale Bisericii. Prin propovâduirea lor,
în aceeaçi zi, va lua nasiere la Ierusalim prima comunitate creatina.
Biserica este unirea a tôt ce exista ; sau e destinata sa cuprindâ tot ce
exista : Dumnezeu $i creafia. Ea este împlinirea planului etera al lui
Dumnezeu, atotunitatea. Mîntuitorul Iisus Hristos este cap al Bisericii,
iar comunitaitea clerului $i a credincioçilor formeaza màdularele ei.
Mìntuitorul a lasat ca Biserica sà-I continue lucrarea mìntuitoare

in lume prin cele irei slujiri ale Sale : ìnvàtàtoreascà, arhiereascà si
ìmpàràteascà. Cerindu-le Sfintilor Apostoli «Mergìnd, invàtati tóate
neamurile...» (Maíei XXVIII, 19), Mìntuitorul a lasat ca esenta $i per
manente a misiunii preotului propovàduirea, pastrarea si apararea
dreptei credile. #
In climatul favorabil de liberiate religioasa in care i$i desfaôara
viata Biserica noastra, un mijloc important in activitatea pastorale si
misionare a preotului il ocupe $i presa religioase revistele teologice, ìn-
drumetoarele pastorale, cedile de rugeciuni etc. Ele au un rol important
in pestrarea dreptei credinte ?i a uniteci Bisericii. Prin folosirea cu-
vìntului tiperit de cetre slujitorii Sfintelor Altare s-au realizat mari
progrese duhovnicesti in viata spirituale. Aceasta pentru ce mai u$or
decìt oamenii ceiatoresc ideile, iar ideile circule cu ajutorul certilor.
Publicatiile Bisericii Ortodoxe Romàne sint un izvor nesecat de
culture si spiritualitate ortodoxe dovedind o inalte tinnite academice.
Eie trateaze numeroase teme teologice cu esente dogmatice, morale,
pastorale la un inalt-nivel $tiintific fiind de un reai folos pentru imbo-
getirea cunostintelor si sprijin in activitatea de zi cu zi. De aceea, preo
tului íi revine indatorirea de a le foiosi in munca sa pastoral-misionare.
Participantii la conferinte au adus elogii revistei .«Mitropolia Ol-
teniei», ce apare sub directa ìndrumare a Inalt Prea Sfintitului Arhie-
piscop si Mitropolit Dr. Néstor Vornicescu, pentru inalta sa tenute
teologice, pentru continutul diversificat si deosebita prezentare grafice.
S-a subliniat faptul ce in zilele noastre, slujitorii cuvìntului dum-
nezeiesc au datoria de a prezenta in lumina inveteturii creatine, do-
rinta de pace, de dreptate s¿ libértate a oamenilor. De asemenea, ca
preoti ortodocsi avem datoria sfìnte de a pestra unitatea moral-spi-
rituaie a credinciosilor nostri, ìndemnindu-i la tmirea si pestrarea ade-
verurilor de credinte ale Bisericii Ortodoxe stremosesti.
Ierodiacon VINCENJIU GRIFONI
A DOR M I T I í N D O M N U L
PREOTUL IANCU CORNIJESCU
S-a stins din viata, in noaptea de 13 spre 14 august 1983, preotul pensionar
Iancu Cornitescu, de la parohia Caraula, judetul iDolj.
Náscut in anul 1905, in comuna Cornu, judetul Dolj, a urmat scoala primará in
comuna natalá, apoi Seminarul «Sf. Nicolae» din Rimnicu Vilcea §i (Facultatea de
Teologie din Bucure$ti, ale cárei cursuri le-a absolvit in anul 1931. A fost hirotonit
preot in anul 1930 pe seama parohiei Sopotu, judetul Dolj, unde a slujit 7 an i; de
aici s-a transferat la Parohia Caraula, unde a slujit pina in anul 1968, cind s-a
pensionat, spre regretul enoriasilor pe care, timp de 38 de ani, i-a indrumat in
duhul Evangheliei, al iubirii §i al pácii, prin slujba ?>i predica sa, dar mai ales prin
exemplul vietii sale de so.t, párinte §i bunic.
Din cásátoria cu invátátoarea Constanta Firulescu, fiica preotului Iorgu Firu-
i »
lescu, au rezultat 7 copii, azi toti la rosturile lor.

Aleasa credere $i educale a celor 7 copii a fost posibilä numai datoritä

colaborärii strinse dintre cei doi soli $i mai ales datoritä exemplului de viatä, de
munca, cinste, demnitate $i corectitudine pe care copiii -au väzut in casa paryi-
1
tilor lor.
Slujba inmormintärii a fost oficiatä in Biserica «Sf. Ecaterina?> din Bucure$tir
de catre Prea Sfintitul Episcop-Vicar Roman Ialomifeanul al Sfintei Arhiepiscopii a
Bucure$tilor, ìnconjurat de un ales sobor de preofi $i diaconi, de la Institutul teo
logie din Bucure^ti si Sibiu, precum $i fosti colegí de scoalä.
Dupa oficierea rinduielii Pogribaniei Preolilor, a luat cuvìntul P. C. Pr. H. Bär-
buleanu, care a adus omagiul $i regretul fo$tilor colegí de $coalä. Dupa aceea, a luat
cuvintul Prea Sfintitul Episcop-Vicar Roman Ialomiteanul care a spus printre aitele :
«lata cä pärintele Iancu Cornifescu ne-a adunat pe noi, pe toti, aici, ca sä-1 petrecem
pe drumul cel ve^nic. Pärintele Iancu, slujitor al lui Dumnezeu, al Altarului, $i-a
%
inchinai viafa slujirii lui Hristos. »El $i-a implinit datoria potrivit treptei duhovnice$ti
pe care a primit-o. El a avut inainte de tóate, in mintea lui, sä slujeascä lui Hristos.
ln aceastä perspectivä $i-a subordonat toatä activitatea viefii sale. El a fost un pro-
poväduitor al lui Hristos, a fost un luptätor pentru ca sä sädeascä in sufletele cre-
dinciosilor dragostea fatä de Hristos. Preotul, cind .incepe misiunea lui preoteascä
sä propoväduiascä, incepe aceastä lucrare de evanghelizare, de vestirea cea bunä, in
cadrul familiei sale. Si pärintele Iancu a fost unul din acei preoti care n-a avut
niciodatä odihnä, ci a stäruit tot timpul ca familia lui sä fie pätrunsä de dragostea lui
Hristos. A$a se explicä, cä o parte din copiii säi au imbräti$at din nou haina preo
teascä $i aceastä dorintä de a sluji lui Hristos.
Si acum, cind toti il petrecem, cel dintii lucru pe care ni-1 cere dragostea fata
de el $i pe care in numele dragostei ni cere este ca sä insotim cu rugäciunile
- 1 - 1
noastre, care sä-1 insoteascä pe drumul acesta. Bünul Dumnezeu sä primeascä ru
gäciunile noastre, sä odihneascä sufletul adormitului Säu, Iancu Preotul, in loca$u-
rile dreptilor, in corturile Sfintilor $i acolo unde sint toti dreptii, toti inainta$ii $i
strämo$ii nostri, sä preamäreascä de-a pururi pe Preabunul Dumnezeu».
Dumnezeu sä-1 odihneascä cu dreptii! •
Pr. H. BÀRBULEANU
PROF. UNIVERSITÄR DR. CONSTANTIN N. TOMESCU

ln ziua de marti, 5 iulie 1983, s-a stins, in ob$tescul sfirsit, profesorul univer
sitär Constantin N. Tomescu, dupä o scurtä suferintä, la virsta venerabilä de 93 de ani.
Profesorul Constantin N. Tomescu a väzut lumina zilei la 20 februarie 1890, in
ora$ul Constante, din pärintii : Nicolae din Baia de Aramä $i Stefana, transilväneancä,
din Säli$tea Sibiului. Räminind orfan de ambii pärinfi, a avut o copilärie vitregä —-
ucenicHa un timplar, copil de trupä la Marina, bäiat de prävälie... Arätind inclinatii
religioase-biserice$ti $i avind voce bunä, protopopul orasului Constanta 1-a trimis la
Seminarul teologie din Galati, unde a obtinut o bursä completä la Seminarul Venia-
min Costachi din Ia$i $i a ci$tigat bunävointa directorului Seminarului, arhim. Nicodim
Munteanu (viitor episcop, mitropolit ?i patriarh), care i-a purtat de grijä. ln cei ani
8
(1904—1912), cit a studiai la Seminarul Veniamin din Ia$i, s-a distins ca elev strälucit,
pre?edinte al Societàri cultural-literare «Boldur». A urmat Facultatea de teologie
din Bucure$ti ‘(1912—1916), unde a fost $i bibliotecar, pre$edinte al Societätii stu-
dentilor teologi ?i (in 1914) a condus o excursie in Transilvania strämo$ilor dinspre
mamá, cu manifestati! patriotice, pentru care a fost arestat $i tinut in detentie
la Sibiu.
ln august 1916, intrind $i Románia in räzboi, licentiatul in teologie Constantin
N. Tomescu a cerut $i a luptat ca voluntar, obtinind gradui de plutonier sanitär.
Dupä räzboi, protectorul säu, Nicodim Munteanu, ajuns episcop la Hu$i 1-a
recomandat profesorului Simeon Mehedinti, ministrul Cultelor, care 1-a numit pe
V IA JA BISERICE ASC À 687
Constantin N. Tomescu secretar generai arhiepiscopesc, post in care a functionat

23 de ani, cu salutare activitàti biserice$ti $i social-culturale, fiind $i consilier refe-
rent cultural al Arhiepiscopiei.
In 1926, infiintindu-se Facultatea de teologie a Universitàtii din Ia$i, Constan
tin N. Tomescu a fost numit profesor la aceastà facúltate, la inceput suplinitor, apoi
agregat $i (din 1930) titular, la catedra de Istoria Bisericii Creatine. A depus exame-
nul $i a obtinut (in 1927) titlul de Doctor in Teologie, cu lucrarea M itro p o litu l
G fig o rie IV a l U n g ro v lah ie i, cu documente inedite $i precizàri biografice, tipàrità $i
devenita carte de referinfà (vezi Pr. Prof. Dr. Mircea Pàcurariu, Isto ria B ise ricii
O rtocioxe R om àne, voi. 3, p. 48).
Ca profesor, Constantin N. Tomescu a prezentat la Facultatea de teologie cursuri
despre R à sp in d ire a cre§ tin ism u lu i §i clezv o ltarea v ie lii creatin e la su d u l D unàrii,
stàruind asupra impllcatiilor romàne$ti (vechime §i continuitate), incluse $i la cursu-
rile anuale despre V ia fa b ise ric e a sc à -c re § tin à in T ran silvan ici, V ia fa b ise ric e a sc à -
cre$tinà in B u co v in a, Via fa b ise ric e a sc à -c re $ tin à in P rin c ip a te le R om àne.
A intretinut o fructuoasà activitate social-culturalà in afara Facultàtii de teolo
gie ; a editai «Revista istoricà arheologicà a Bisericii Creatine» ; a adunai $i a tipa-
rit, in colaborare, 3 volume de D ocum en te isto ric e ; a inifiat, organizat $i condus
pelerinaje anuale la diferite mànàstiri din tara, precum $i la Muntele Athos, la
Locurile Sfinte. 1 s-a conferii, de càtre Patriarhia din lerusalim, Crucea
Sf. Mormint in gradui de cavaler $i, de càtre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol,
titlul de Arhon Mare Dikeofilax. A colaborat la publicatii biserice$ti $i a tipàrit
peste 50 de lucràri, din care citàm : R olul B ise ric ii O rto d o x e in v ia fa n eam u lu i ro m á
n ese (1926); S à rb à to rire a unui p à tra r de v e a c de a c tiv ita te o b $ te a sc à a in a lt P rea
S iin fitu lu i A rh ie p isc o p G u r i e 'G r o s u (1927); D ocum en te §i sc r iso r i din fa m ilia
A n d ron ach e D onici (1928); D esp re in m u lfirea c le ricilo r liiro to n isifi in V a la h ia la
181 2. Izvod n om in ai (1930) ; E x arh u l G a v ril $i M itro p o litu l Ig n a tie al U n g ro v la h ie i
la 1810 (1930); la r à r i d e sp re d e tro n a re a M itro p o litu lu i U n g ro v la h ie i D o sitei F ilitti
(1932); T ab lo u de 40 de m àn àstiri $/ sch itu ri din M o ld o v a in 1812 (1933); P ufine
cu v in te d e sp re strà d a n ia c à r tu r à r e a sc à a M itro p o litu lu i G rig o rie a l U n g ro v la h ie i
(1934); S c u rtà p o v e stire isto ric à d e sp re S fin ta M àn àstire N e a m fu §i d e sp re a$ezà rile
m on ah ale su p u se . Cu 42 cli$ee (1942); A c u lta re a la c à lu g à r ife le ro m àn e su ro ri infir-
m iere (1939) $.a. A tradus (in colaborare) masiva carte (douà volume) fn v à fà tu r a
cre§tinà, de Protoiereul P. Svetlov. Lucràri in manuscris : V ia fa lu i Iisu s H risto s (250
p.) $i Ju r n a lu l v ie fii s a le (1.100 p.), depuse la Arhivele Statului Bucure$ti (Fondul
Prof. Constantin N. -Tomescu).
In ziua de joi, 7 iulie 1983, ora 16, i s-a slujit prohodul, in Capela cimitirului
Belu, de càtre un números sobor de preoti, fo$ti studenti ai profesorului Constantin
N. Tomescu din tóate seriile, in prezenta unei numeroase asistente.
Au elogiat pe adormit : P. C. Pr. Vasile Jepordei (date biografice $i de activi
tate) ; P. C. Pr. Prof. Dr. Alexandru Ciurea (personalitatea defunctului ca om, cre$tin,
patriot) ; P. C. Pr. Sergiu Ro§ca (contributiile bisericesti) ; General (r) M. Ionescu,
fost camarad de ràzboi in 1916—1917 (amintiri militare) ; P. C. Pr. Gheorghe Cunescu
(profesor, prieten al studentilor) ; Prof. Grigore Filip-Lupu $i P. C. Pròf. I. Sirbu
(amintiri ^colare).
In «lumina lina» a serii, corpul nonagenar al Profesorului Constantin N. Tomescu
s-a depus in criptà, fottìi sài studenti rugindu-se ca «Ve$nicà sà-i fie pomenirea !».
Pr. Gh. C.
Despre profesorul universitär Dr. Constantin N. Tomescu

Cu simtàminte, de profundà $i naturala intristare omeneascà, ne aflàm aici, in
jurul trupului neinsuflefit, al celui ce a fost ilustrul profesor universitär, Constantin
N. Tomescu, pentru a asista la ceea ce sävir$e$te Biserica Ortodoxà, $i toatà predania
noasträ strämo$eascä, tuturor celor ce trec pragul acestei vieti pàminte$ti.
lntre 1927 $i 1946, deci vreme de 19 ani, scumpul nostru defunct a fost distins
profesor, al multor generatii de preoti, de pe tot cuprinsul pàmìntului románese,
la Facultatea de Teologie a Universitàtii din Ia$i, Facúltate cu inaltà misiune, de
care a càutat sa se achite cu cinste, atit cit ea a existat, $i cu un corp didactic
688 MITROPOLÍA OLTENIEI
stràlucit, din care profesorul Constantin N. Tomescu, este cel din urina ce parasele
scena vietii terestre, la venerabila virstà de 93 de ani, cu care Bunul Dumnezeu
1-a binecuivintat,
Ca cel ce mi-am lucrat licenta §i doctoratul, sub ìndrumarea directa si bine-
voitoare a defunctului si i-am fost colaborator apropiat, ca asistent la Catedrà, vreme
de sase ani (1940—1946), ina simt profund ìndatorat sa asez, cu respect, la picioarele
celui ce pleacà astàzi, dintre noi, o mica floare a dragostei tiretti si a recunostinlei,
ce insolente, pe multi dintre noi, ca fii spirituali, ce i-am fost.
Profesorul Constantin N. Tomescu ne-a predai valoroase cursuri de Istoria
Bisericii Ortodoxe Romàne, cu alte cuvinte s-a ocupat, in expuneri luminoase, dare
Si precise, de aceastà venerabila instituye, care se numeste Biserica Ortodoxa Romàna,
Si care, pe drept cuvint, de-a lungul veacurilor a cultivat, pe lingà misiunea sa divina,
si limba si unitatea noastrà nafionalà, pentru cà a format constiinfa etnica unitara,
Si pentru cà a contribuii, prin tóate mijloacele ei, la fàurirea idealului nostru nafio-
nal, unirea tuturor romànilor intr-un singur stat, ca cel al lui Burebista, de acum
douà milenii.
A scris si multe lucràri in aceastà direcfie : cursuri, càrti, studii, articole etc.
Sintem perfect incredintafi cà numele sàu ramine definitiv legat, de aceastà disci
pliné, si cà va veni vremea, cind cercetàtori competenti vor face in studii speciale,
bilantul intregii contributi! a dispàrutului nostru, la materia respectivà de cercetare.
Dar, adormitul in Domnul nu ne-a ìnvàtat numai ce a ìnsemnat religia dra
gostei, lumina Sfintei Evanghelii si adevàrul credinfei crestine, la poporul román,
de-a lungul veacurilor, cu tot talentul si ìntreagà ìncàrcàtura sa sufleteascà, ci mai
ales, prin exemplul sàu propriu a voit sà ne arate, in mod deslusit, cum aceste
inalte idei fortà au putut sà capete ràdàcini puternice, in propria sa entitate psiho-
fizicà, astfel ca sà se manifeste, in toatà acceptiunea notiunilor, ca om, ca patriot
Si ca un bun crestin.
Scumpul nostru repauzat, s-a vàdit, in fata tuturor, ca un om, un om cu alese
calitàti, atunci cind se aràta modest, cumpàtat, respectindu-si semenii, bun, ìmpà-
ciuitor, nedoritor de cerluri si gilceavà, ràbdàtor in tóate, géneros si gata a ajuta
la nevoie, pe oricine, sensibil la gesturile delicate si fine.
Nu-1 voi uita niciodatà, cà atunci cind am fost aproape de dinsul primea zeci
Si zeci de sensori, cu tóatele confinind necazuri, nevoi, suferinfe. Pentru tóate alerga,
in tóate pàrtile unde era nevoie ajuta cum putea si cit putea, si la toti le ràspundea
ìncurajindu-i, mìngìindu-i, si ìndreptìndu-le gindurile cétre mai bine si spre biruinta
adevàrului. As putea spune cà repauzatul a fost o fortà a binelui, a frumosului, a
demnitàtii, cu deplinà constiintà, si cu un rol determinant si in modelarea celor
din jurul sàu.
In tóate necazurile el a stat neclintit, pe pozitiile sale de om, care nu face ràu
nimànui, cu scinta sau fàrà stiintà, care nu flecároste zadarnic, care stié sà se
resemneze, gìndind cà ceilalti vor reveni la coordonatele normale, in cele din urmà,
ale omului adevàrat.
Adormitul in Domnul a fost un bun román isi un mare patriot. In inima sa au
avut loc ìnsemnat tóate tinuturile pàmìntului nostru stràmosesc, dar mai cu osebire
Moldova, Moldova lui $tefan cel Mare, in toatà integritatea sa spiritualà si materialà.
In timpul vietumi lui dintre 1890, cind a vàzut lumina zilei, si 1983, cind
Si-a incheiat viata si misiunea sa pàminteascà, càci viata sa n-a considerat-o nici
odatà fàrà rost, cite evenimente ìnsemnate n-au avut loc, in viata poporului si patriei
noastre. La tóate a luat parte ; pentru tóate i-a fremàtat fiinta làuntricà, si si-a anga-
jat intreagà existenfa sa, in stràdanii, munci si ràspunderi speciale, care trebuiau sà
serveascà la implinirea idealurilor sfinte ale tàrii si poporului nostru.
A fàcut tóate ràzboaiele, ca ostas sau ca voluntar. Ca sà ìnsuflefeascà multi-
mile compatriotilor sài, cite conferinte n-a tinut, cite n-a scris, cite inalte exemple
n-a dat, cit de mult s-a zbàtut ! Nimic nu 1-a làsat indiferent. Pentru tóate a càutat
sà facà ceva, sà contribuie cu ceva, sà ajute cu ceva. Prin aceasta a participat activ
la viata tàrii noastre, prin tóate acestea s-a aràtat adevàrata mlàdità odràslità din
tulpina vigurosului nostru popor.
Repauzatul, a fost si un adevàrat crestin, un autentic crestin. Crestin nu numai
in sensul cà s-a abtinut de la cele neìngàduite, ci mai ales a fost ìnsufletit de virtù-
file crestine teologice : Credinfa, Nàdejdea si Dragostea. Crestin in sensul altruis-
mului si al ìntrajutoràrii aproapelui. Crestin in perspectiva viefii fericite, in eter-
nitate, in care a crezut cu vigoare si persevererà. De cite ori nu 1-am insofit in o
serie intreagà de biserici de sate, din jurul marilor orase, in care $i-a desfàsurat
viata si activitatea, si in care a predicai, cu inflàcàrare, remontind constiintele crea
tine, §i sàvirsind o adevàratà opera predicatorialà de slujirea sufletelor, si de cìte
ori nu 1-am auzit citind Apostolul, sau cintind la strana, cu toatà constiinciozitatea,
piozitatea si cuviinta posibilà.
lata deci numai cìteva sumare indicii, ale unor linii directoare ale intregii sale
vietuiri, care desi prea succint expuse, constituiesc, pentru fottìi sài studenti si urma-
sii lor, temeiuri de viata. jn felul acesta, profesorii nostri devin profesorii celor ce
vin dupà noi...
Adresìndu-mà acum Onoratei familii, in frunte cu Doamna Tomescu, si Domimi
Nicolae C. Tomescu, fiul adormitului in Domimi cu Doamna, copiii si nepotii, as
vrea sà-i rog sa fie pe deplin ìncredintati, cà ilustrul nostru adormit, «si-a fàcut in
tegrai datoria, pe acest pàmint, si sà se consoleze, de disparita sa, in nàdejdea
vietii, in vesnicie, acordatà tuturor celor drepti, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.
Pentru tot ce a sàvìrsit bun pentru noi, pentru cà a càutat vesnic, pe omul
din om, pentru robustul sàu optimism, intemeiat pe adevàrurile divine, si pentru
toatà apartenenta sa, la cele inefabile, curate si sfinte, cu fiinta sa trecàtoare, ìi
pàstràm, atit cit vom trài, o netrecàtoare recunostintà.
Sa ne rugàm, cu smerenie, Pàrintelui Luminilor, in mìinile Càruia sint toate,
ca sà invredniceascà, pe nepretuitul nostru dascàl de Teologie, de toate bunàtàtfle
- 1
cele vesnice, si de cele cuvenite stràdaniilor sale omenesti, romànesti si crestinesti,

SÌ sà-1 odihneascà cu dreptii bineplàcuti Lui, acum si in vecii vecilor. Amin.
Pr. Prof. Dr. AL. L CIUREA
PR. TEODOSIE RAICU

Preotul Raicu Teodosie, s-a náscut in anuí 1908 februarie 17, in satul Ceptureni,
comuna Ponoarele, judetul Mehedinti din parintii Ion si María Raicu, ca al 7-lea
din cei 9 copii.
Urmeaza scoala primará si gimnaziul la Baia de Arama, dupa care, ales de
Dumnezeu, urmeaza Seminarul teologic din Craiova, pe care il termina printre frun-
tasii clasei. Dupa cásátoria cu Raicu Nicolita, in anuí 1930, absolventul seminarist
Raicu Teodosie isi dedica viata, pina in clipa cea mai de pe urmá, slujirii lui Dum
nezeu si aproapelui, fiind hirotonit preot in anuí 1931 pe seama parohiei Ponoarele,
unde a slujit timp de peste 50'de ani, cáláuzit de dragoste pentru cei ce veneau sá
se adape de la izvoarele harului, nelipsit din bisericá, avind ca indrumare perma-
nentá grija pentru sufletele incredintate, precum si o continua urcare pe scara
desávirsirii.
Slujba inmormintárii a fost sávirsitá simbátá, 24 septembrie in bisericá unde
a slujit timp de peste 50 de ani, de catre un sobor de preoti. Bisericá si curtea ei,
deveniserá neincápátoare pentru fiii duhovnicesti ai párintelui, care au venit sá-si
ia ramas bun de la párintéle lor duhovnicesc.
Dupa slujba inmormintárii a luat cuvintul Pr. Vrapcea Ion, relevind calitátile
spirituale si de bun gospodar ale preotului Raicu Teodosie, care a stiut sá facá din
parohia Ponoarele, o parohie model, iar din viata sa personalá exemplu derruí de
urmat pentru orice slujitor al altarului. In continuare, vorbitorul a subliniat marea
pierdere pentru credinciosii parohiei Ponoarele, prin trecerea la cele vesnice a
celui care a fost un párinte blind, bun, harnic, curat la inimá, cu dragoste de Dum
nezeu si de oameni, de pace, de muncá si cele mai nobile si álese virtuti crestinesti
si cetátenesti.
S-a náscut sárac, a tráit modest, dar prin faptele sale bune si*a adunat comoará
nemuritoare in cer.
In dangátul plin de jale al clopotului, sicriul cu trupul neinsufletit al celui
ce a fost Preotul Raicu Teodosie, a fost purtat pe umeri de preotii slujitori si pus
lingá cei dragi ai sái.
Dumnezeu sá ierte ¡si sá odihneascá cu sfinfii bine plácuti Lui!
- 1 - 1
Pr. I. VRAPCEA
7 Mitropolia Olteniei c. 218

B. EPISCOPIA RÎMNICULUI §1 ARGEÇULUI

■ ■ M M K ADORMI TI Î N D OM N U L M M BO M M M i
t PREOTUL NICOLAE MÂRGÂRJTESCU

In zorii zilei de 17 mai 1982 a adormit în Domimi, vrednicul de pomenire, preot
Nicolae Margàritescu, fost slujitor la parohia Vulpeçti, Protoieria Coste$ti,
judeful Argeç.
Nâscut în comuna Ioneçti—Arge$, a absolvit cursul elementar la $coala din
satul natal, iar cursul seminarului teologie 1-a urmat în Curtea de Arge$, pe care 1-a
absolvit în anul ¡1929. Licentiat al Facultâtii de Teologie din Bucureçti, a fost hiro-
tonit preot pe seama parohiei Vulpeçti, unde a slujit pînà în ultima clipâ a vietii sale.
Fire blinda, era apreciat §i simpatizat de cei care-1 înconjurau. .Casa sa era larg
deschisà oricui în scopul promovârii binelui. Pe lîngà cei patru copii ai sâi, pàrintele
a purtat de grijâ la încà doi copii sârmani, pînà ce i-a vàzut aranjaji în rosturile
lor gospodâreçti.
Simtea pasiune pentru medicina .umana, «Doctor sufletesc $i trupesc», pe multi
i-a fâcut bine datoritâ îngrijirilor date de dìnsul, ca $i sprijinului material oferit
pentru procurarea de medicamente.
Minte agerâ, inteligentâ vie, fundamentatá pe o memorie fidelá, afla totdeauna
argumente logice $i convingâtoare, ín discutii cu colegii çi intelectualii satului.
Vocea sa calda $i plina de rezonanfá, cu accente melodramatice, íl fácea
atractiv $i impunátor ín mijlocul soborului preotesc, din cadrul• serviciului divin.
Slujirea preoteascá i-a fost întreruptâ, ínsá, de o boalá cruda $i necrutátoare care i-a
atins organul vocal. Astfel, la 36 de ani de slujire preoteascá $i 62 ani vírstá, este
nevoit sá ceará pensionarea. Urmeazá ani de chin $i suferinfá píná ín ziua cínd inima,
acestui vrednic slujitor al Altarului, a încetat sá mai batá.
Cínd s-a fácut cunoscutá vestea íncetárii din viatá, multime de credincioçi au
sosit la locuinta sa ca sá aducá un ultim prinos de recuno$tintá $i pios omagiu,
aceluia care ín tot timpul vietii sale s-a trudit pentru bínele $i míntuirea semenilor
sái. Se auzea murmurul credincio$ilor : «odihneçte Doamne, cá el ne-a adus la
- 1
picioarele Tale !•»•...

Un impunátor sobor de preoti din parohiile ínvecinate avínd ín frunte pe
P. C. Pr. Protoiereu M. Marinescu, delegatul P. S. Episcop, i-au fácut slujba proho-
dirii. Au luat cuvîntul preotul paroh M. Constantinescu $i párintele protoiereu, care
au arátat ín cuvinte álese meritele celui dispárut. Au fost prezentate condoleante
familiei índurerate din partea Centrului eparhial $i al fratilor preoti.
Purtat pe brate fráte$ti, cortegiul funerar s-a índreptat spre locul de ve^nicá
odihná unde a fost depus corpul neínsufletit ín cavoul familiei.
La confluenta dintre clipa prezentá $i vernicia care se va alterne acum ìntre
noi se face parcà auzit sárutul frátesc : «Hristos in mijlocul nostru»... càruia ecoul
veçniciei îi râspunde vibrant : «Este $i va fi><...
Ve$nicà sâ-i fie pomenirea, ne$tearsà amintirea §i Dumnezeu sá-i facá de-a
pururi parte cu cei ale$i ai Sài !
Pr. LAURENJIU M. POPESCU
*
R B C E N Z I I
Victor S p i n e i, Moldova îri secolele XI—XIV, Editura $tiintificà $i en

ciclopedica, Bucure$ti, 1982, 384 p., 17 X 24.
Cunoasterea temeinicà $i cìt mai veridica a trecutului istorie al tàrii si al po-
porului constituie preocupare politica si de stat, data fiind ìnsemnàtatea capitala pe
care o are istoria in formarea si educarea constiintei patriotice-cetàlenesti. O con
tribuye de acest fel este întreprinderea tìnàrului, dar activului cercetàtor istoric-ar-
heolog Victor Spinei, prin lucrarea, deosebit de meritorie, M o ld o v a in se c o le le X I —X IV .
Initial tezà de doctorat (luat la Institutul de Istorie «N. Iorga» din Bucuresti in fe-
bruarie 1977), automi a dezvoltat tema cu investigata, date si materiale documenare
suiplimentare noi, pina la zi. Cartea a obtinut girul unor nume de prestigiu, precuna
prof. dr. docent Ion Nestor, prof. dr. $tefan $tefanescu, prof. dr. docent Mircea Pe-
trescu-Dìmbovita, dr. $erban Papacostea, dr. Florin Constantiniu §.a.
In P re ía fá , autorul explica cà, în ceea ce priveste perioada istoricà de care se
ocupà, s-a oprit la ìnceputul mileniului al Il-lea, ca delimitare cronologica, pentru
motivul cà de a tunci pTOvin cele mai vechi màrturii documentare scrise despre
populada româneasca din regiunea est-carpatica, si pina la mijlocul secolului ai
XIV-lea, cìnd a avut loc Intemeierea statului feudal moldovenesc de-sine-stàtàtor ; iar
ca spatiu geografie, teritoriul locuit de romàni cuprins ìntre Carpazi Orientali, Nistru,
Dunàre $i Marea Neagra. Intr-un interviú, apàrut dupà tipàrirea càrtii, a aràtat, mai
direct, ce -a determinai sà-si opreascà atentfa si preocuparea studioasà asupra
1
acestei epoci din istoria Moldovei, implicit din istoria nationalà : «Trebuia ca cineva
sà-si ia inima in dinti sa se ocupe si de aceastà epoca foarte con-troversatà, care, desi
nu a fost chiar làsatà la o parte de alti istorici ai nostri — au apàrut lucràri speciale
Si chiar articole de sintezà, axate ìnsà pe domenii — necesita un studili, o monografie
menità sa dea ràspuns anumitor idei, interpretan si ipoteze arbitrare, eronate san
contradiotorii, sustinute cu prisosintà si perseverentà in literatura de specialitate de
catre anumifi istorici, unii chiar ràuvoitori, ìmpotriva realitàtii istorice» («Flacàra», 9
iulie 1982).
Victor Spinei a stàruit, cu tot dinacfinsul, sa stabileascà si sa arate realitàtile
istorice, oricum ar fi ele, si o face cu multa grijà si acrivie stiintificà pentru adevàr.
Astfel, in capitole ca D en u m irea a trib u ità sp a fiu lu i e st-c a rp a tic ìn se c o le le X I —X IV ,
T erito riu l M o ld o v e i din se c o lu l a l X I-le a p in a la m area in v a z ie m o n go la din 1241 —
1242, T erito riu l M o ld o v e i de la m area in v az ie m on gola din 1241— 1242 p ìn à la in te
m e ie re a sta tu lu i d e -sin e -stà tà to r. in te m e ie re a sta tu lu i ro m án ese d e -sin e -stà tà to r ,
In tem eierea sta tu lu i ro m án ese d e -sin e -stà tà to r d e la rà sà rit d e C a r p a ta O rien tali,
fiecare capitol cu suboapitole si paragrafe, autorul a redeschis problemele abordate,
centrale si adiacente, le discuta si le reexamineazà ìn tóate felurile posibile, ataca
solubile si concluziile ce i se par tendentioase, rectifica erarile voite, propune ipoteze,
apeleazà la analogii, dà dovadà evidentà de vigoare critica, de logica dialéctica, de
»
dispozi|ie analitica pina la amänunte. «Faptul cà în numeroase cazuri, a explicat el,

am stäruit totusi mai mult în directià unor chestiuni de amänunt, se datoreaza con-
vingerii ca numai'clarificarea anumitor problème importante de detaliu permite re-
constituiri mai exacte ale realitajilor trecutului» (p. 14). $i-a argumentât demonstra
d le si afirmatiile cu o riguroasa si vasta documentale, literara si» cu precadere, ar-
heologicä, aceasta din urrna, multa din cercetare personala.
Procedlnd în acest fel, exigent, obiectiv si Stiintific, a formulât urmätoarele coll
ii si precizari : in primole veacuri ale mileniului al Ii-lea, teritoriul geografie est-
Cl'UZii
carpatic, cuprins ìntre Carpafii Orientali, Nistru, Dunäre si Marea Neagrä a fäcut
parte indiviizi'bil din va tra etnica romàneasca — cum a fosi ìn primul mileniu si cum
a continuât sa fie si dupa ìntemeierea statului feudal moldovenesc de-sine-stätätor.
Acest teritoriu a lost locuit, färä nici o ìntrerupere, de poporul román, bästinas prin
etnogeneza, nu venit din alte parti; s-a nascut si. a trait aici. Impregna cu românii
au coabitat, temporal, si alte popoare si grupuri ethice aloyene — migratoare, ca pe-
cenegii, cumanii, mongolii $.a. Eie au venit si au plecat. Gei care au ramas au fost
asimilad Au läsat märturii toponimice, hidronimice, obiecte, cuvinte... Aceste locuxi,
ca si celelalte locuri romänesti, muntene si transilvane, n-au fost niciodatä terra d e se r ta
Si terra cogn ita.
Românii moldoveni au fost în relatü continui cu românii munteni si transilväneni,
fiind acelasi popar, unitar etnie, istorie, geografie, religiös, lingvistic, doar cu únele
particularitäfi individuale provinciale. Românii moldoveni au fost numit.i, ca si cei
munteni si transilväneni, v a la h i, v lah i, olah i, w alaçi, si teritoriul lor V a la h ia , V la h ia
sau J a r a v ia h ilo i, terra W alach o ru m , M o ld o v lah ia...
Românii moldoveni au intrefinut legäturi cu popoairele si tarile vecine — ungurii,
polonezii, uerainienii.., cu influente reciproco, de exemplu cuvinte, exista cuvinte slave-
ucrainiene in limba romàna, dar si cuvinte romänesti în limba ucraineanä.
Tendinte si incercäri ale tärilor si popoarelor vecine de a ocupa si stapîni parti
din teritoriul románese est-carpatic, s-au fäcut, dar s-a opus o rezistenfä nedomolita
a populafiei bastillase — românii. Mai active si repetate au fost ìncercarile expansio-
niste si anexioniste ale ungurilor, care reusiserâ, în primele doua veacuri ale mile
niului al II-lea, sa ocupe, prin lupte, Transilvania romàneasca. Ei au ìntreprins
incursiuni si actiuni sustinute sä pätrundä si sä se extindä si in teritoriul est-carpatic
Si sud-carpatic, impreunä cu actiuni de convertire a popo.rdlui román ortodox la cato-
íicisrn — exemple : Episcopia Curnanä si cea zisä' Milcovia, cu existera mai mult
nominala. Mai ampie si mai decise au fost ìncercarile unguresti de expansiune trans-
carpatica sub regii Angevini, Carol I Robert de Anjou (1308—1342) si Ludovic I de
Anjou, numit eel Mare (1342—1382). Celui dintìi i-a dat riposta Basarab I ai Jarii
Romänesti, la Posada (1330), celui al doilea, Bogdan I, ìntemeietorul Moldovei (1365).
Constituirea statului feudal de-sine-stätätor al Moldovei a fost un fapt social-politic
Si istorie complex, încununarea unui procès evolutiv al mai multor factori interni si
externi. Au existât si pe teritoriul románese est-carpatic — cu si pe cel transilvan si
muntean — organizafii politico-sociale prestatale, cu baze vechi ìn obstile sätesti,
uniuni de obsti pe vai si -apc, cnezate si voievodate. Au existât doi voievozi moldoveni,
Stefan si Petru, ìnainte de ìntemeierea sta-tului moldovean. D escu lecatu l propriu-zis s-a
fäcut ìn cadrul expansiunii ungale. Voievodu román maramuresean Dragos era vasai
-1
ìegelui Ludovic. Acesia -a trimis, cu armata ungureascä, peste Carpazi Orientali,

1
linde a infiinfat si ^ condus o Moldova maghiarä, ca «cäpetenie» supusä Coroanei

suzerane. Lui Dragos i-au urmat la conducerea acestei Moldove vasale fiul säu, Sas
si, dupa el, fiul lui Sas, Baie. Ei au fost ajutati si mentinufi de armate ungare. Bogdan
a fost si el voievod ìn Maramures, încâ din tirnpul lui Garol Robert de Anjou. Deza-
probìnd si opunìndu-se opresiunilor la care erau supusi românii transilväneni, a
ajuns in conflict cu regele Ludovic, care 1-a destituit de la conducerea cnezatului,
fapt care La déterminât pe Bogdan sä se hotäreascä sä treaeä peste Carpati, la mol
doveni. A organizat d e sc à le c a tu l. Mai ìnainte a intrat in legäturä cu nioldovenii si
la piecare a luat cu eì mai multi partizani romàni maramureseni — nepoti, rude, prie-
teni... A venit cu oamenii säi si punìndu-se ìn fruntea fortelor locale moldovenesti,
dornice sä scape de stäpinire sträinä, s-au luptat cu armata regelui Ludovic, a ìnvins-o
Si a izgonit-o, impreunä cu Baie (ränit in luptä), de pe teritoriul est-carpatic romá
nese, si a ìntemeiat statuì de-sine-stätätor románese al Moldovei (al doilea stat de-
sine-stätätor románese, dupä Jara Romäneascä), Bogdan fiind cuceritorul independen-
tei si adeväratul intemeielor al Moldovei. Explicä Victor Spinei cä «acceptarea unei
capetenii din alt tinut la conducerea miseärii de dobìndire a independentei se datora
RECENZII 693
desigur prestigiului ci?tigat de Bogdan în lupta pentru menfinerea drepturilor româ-

ne?ti in. Maramure?, a curajului ?i destoiniciei sale de o?tean, a modului ebil de a se
orienta în funche de conjunctura politica ; remarcabilele sale aptitudini se situau la
înâitimea idealurilor de care era însufletit» (p. 318).
Descëlecatul lui Bogdan, lupta împreunë cu moldovenii, cu armata maghiarâ
penlru nealîrnare ?i intemeierea Moldovei româneçti s-au petrecut în unii 1362—1365,
nu în anul 1359, cum îndeob?te se cunoa?te. Regele Ludovic 1-a pedepsit pe Bogdan
prin diploma din februarie 1365, pentru cà «a fost hain (infidelis) ?i a trecut ?i a luat
tara noastra a Moldovei», i-a expropiat mo?iile ?i cásele ?i le-a dat lui Baie «pentru
serviciile sale stralucite, mai aies în tara noastra moldoveneasca, pe care le-a fëcut
nu farà vârsare a propriului sau sînge si farà rani ?i eu moartea frafilor sai, a celor
apropiafi si a slujilorilor sai» (citât dupa C. C. Giurescu. Istorici R om ánilor). Moldova
lui Bogdan se mtindea de la c'ulmile Garpafilor Orientali, (la vest), Jara Sipenitului.
pe albia Prutului superior (la nord), Nistrul (la est), Siretul sau Milcovul (la sud). Pina
la Dunëre ?i Mare era Hoarda de Aur a mongolilor, în decadere. Pînà la Mare s-a
extins teritoriul románese al Moldovei sub Mu?atini.
Acesta ar fi adevarul istorie eu «descëlecatul» ?i întemeierea Moldovei. Legenda
eu vînàtoarea lui Drago? ?i celelalte, este plësmuire populara, necunoscîndu-se îm-
prejurërile politice-sociale reale. «Tradita moldoveneascë, de mai tîrziu, a precizat
autorul, 1-a frustrât pe Bogdan de recunoa?terea celor înfëptuite de el, atribuind reu-
sitele sale lui Drago?». Autorul aratë, documentât, cë denumirea M o ld o v a nu este
indigena, ci adusa de sa?i din Europa centrate, de unde au venit (în secolul XII). Ea
provine din cuvintul german m old e-m u id a, care înseamiia albie, covatë (din latinescul
m ulera — vas eie muís), cuvîntul s-a menfinut în limba romana, cu ínfelesul initial
de albie, covatë, vas în care se scurge mustul (D ictio n aru l e x p lic a tiv a l lim b ii ro m an e,
p. 563). Sa?ii au munit mai întîi Moldova rîul, apoi denumirea a trecut* la cneàat,
voievorìat ?i statuì nou románese independent.
Victor Spinei prezinta, larg ?i documentât, viafa spiritualë a românilor moldo-
veni din veacurile XI—XIV, respectiv, viafa xeligioasa, cu precizarea ca religia romá
nilor moldoveni a fost cea ortodoxë, eu biserici aproape în tóate satele (biserici de
lemn, iar în centrele urbane de piatrë), preoti, cult, càrfi, episcopi... A specificai ca
ortodoxia, strëveche ?i obsteascë, a fëcut ca poporul sa reziste presiunilor de trecere
la catolicism si a contribuit masiv la mentinerea ?i întërirea unitafii etnice ?i a limbii,
«creînd o barierë în calea deznationalizërii. Comunitatea confesionalë a românilor a
contribuit la consolidarea ?i coeziuinea lor etnicë» (p. 1). 1 1
Autorul a înso[it cartea cu auxiliarele stiinfifice de rigoare : Un capitol — la

începutul lucràrii — eu Iz v o a re le isto rie i M o ld o v e i ?i isto r io g r a iia p ro b lem ei, L ista
a b re v ie rilo r, A d d en d a cu bibliografia de referinfa pîna la zi (de la 1979, cînd a scris
lucrarea), In d ice o n o m asiic ?/ topon im ie, Rezumatul lucràrii în limba francezë (facut
de Mihaela Spinei), Plan?e — 56 pagini alb-negru, 4 color, cu diverse vestigli arheo-
Icgice di.n secolele XI—XIV, între ele numeroase cruciulite ?i engolpioane. Pîna ?i
pe un coif militar, reprodus ?i pe coperta, sînt gravate o icoanà ?i o cruce.
Cartea M o ld o v a in se c o le le X I— X IV se dovede?te deosebit de prefioasa ?i de
actualë ; ea atesta lui Vieto,r Spinei posibilitafi certe de valoros istoric-arheolog. A
reu?it sa ìnvedereze adevarul istorie cà «istoria populatiei române?t,i de la rësairit de
arcui carpatic se ìnsereaza organic istoriei generale a poporului román» (în ch eiere).
Pr. GH. CUNESCU
Nicolae I o r g a , Discursuri parlamentare, Editara politica, 1981.

Volumul «Discursuri parlamentare» prezentat cu o substen fiala introducere §i
antologie de Ion Constantinescu, nu are numai caracterul documentar-itìformativ,
ci este o evocare, in masivitatea ei, este o imagine cuprinzàtoare a activitàfii lui
Nicolae torga, care a fost cel mai sincer ?i vibrant interpret al ne¿imului. O adeva-
ratà llacàra orbitoare ività pe orizontul patriei noastre, o energie eruptiva, tutnul-
tuoasà prin dezlànfuirea ei. Intreaga activitate a lui Nicolae Iorga a fost stràbàtutà
de acea contopire a intregii sale fiinfe cu destinul natiei. Din perspectiva istoriei se
distinge tot mai limpede statuia uria?ei sale personaiitafi. Cuvìntul sàu se rostea cu
febrà la conierinfe, catedrà sau parlament, ?i ori de cite ori aparea, prin impunàtoarea
sa infatuare fizicà, Iorga respira, printr-im grad neatins de niciunul din conteraporani :
autoritate, dislincbe si prestigiu.
Io rg a a io st un m are o rato r, in c e a m ai ‘m a lta a c c e p liu n e a cu v in tu lu i. Era orato
mi care de indatà «prindea» sub caldura cuvintului sàu sala, fascina, subjuga, convin-
gea, mi$ca pina la lacrimi, inalta pina la delir. Un misterios Circuit se stabilea ìntre
sala si orator. Pe bunà dreptate, Ion Constantinescu subliniazà in Introducere : «Iorga
era un mare orator in sensul cel mai curat al cuvintului si un retor de rutina care
§tia sà-si confectioneze o cuvintare pe geometria artei oratorice» (pag. 71).
Personalitatea lui Iorga s-a miscat parca magnetizatà, pe douà coordonate : ata$a-
mentul fata de tàrànime *$i lupta pentru implinirea visului nostru national : unitatea
neamului. In lectia tinutà la Universitatea din Bucure§ti 12 martie 1906 : «Despre drep-
turile limbii nationale in statuì modern», Nicolae Iorga apara cu inflàcàrare limba ro
màna in fata asaltului limbilor stràine. «Limba pe care o vorbim acum, nu este numai
limba romàneascà de astàzi, nu este ceva fixat acum de gramatici, ea este fiinta vie
care ne vine din timpurile cele mai ìndepàrtate ale timpului nostru, ea este cea mai
scumpà mostenire a stràmosilor care au lucrai, generale de generale, la elaborarea
acestui suprem produs sufletesc care este limba. Daca stràm.osii nostri au luptat pe
acest pàmint, dacà stramoni nostri au muncit, au suferit si au gindit $i au visat pe
acest pàmint, nu-i nici unul din gindurile lor, nu-i nici unul din visurile lor, nu-i ilici
una din muncile lor cele grele, nu-i nimic din gloria si din suferintele stràbunilor nos
tri, care sà nu fi làsat o urmà nestearsà in limbà». Acest discurs este demonstraba tul-
buràtoare si apelul ràscolitor prin patetismul sàu la apàrarea limbii noastre. Poate fi
socotit un testament spiritual al generatici lui Nicolae Iorga.
Anul 1907 il aduce in scenà pe Nicolae Iorga, mare orator, care ràscoleste $i cu-
tremurà sufletele, trecind pe banca acuzatilor pe toti cei care au lovit si umilit lumea
aceea a satelor. Cuvintul e si tunet, e si tràznet, are si stràlucire, dar si note sumbre
intunecate. Primul discurs are loc la 12 iunie 1907, in Camerà unde Iorga vorbea ca
deputat independent (pag. 79).
Iorga face $i imputàri guvernantilor. Cere incetarea judecàtilor, proceselor tàrà-
nesti de curtile cu juri, a cerut o amnistie urgentà care se impune, ca o necesítate,
pentru linistirea spiritelor. Intervenga profesorului a ràmas fàrà ecou. «Eu am spus
ceea ce imi impune con?tiinta mea, am spus ceea ce imi impune’ d a to ria mea, càci pe
baza acestui program si pe baza acestor revendicàri $i nu pe altceva, am fost ales
deputat in acest Parlament» ((pag. 89). Sesiunea parlamentará din mai si iunie 1907 s-a
inchis in ziua de 13 iunie $i se redeschide la 15 noiembrie, prin traditionalul mesaj
regai in care se jalonau liniile directoare ale guvernàrii. Problemele care fràmintaserà
tàrànimea erau vag amintite, lipseau màsurile si solubile cele mai necesare acestei pe-
rioade. Printre cei care au luat cuvintul pe marginea acestui mesa] a fost si Nicolae
Iorga. Nota dominantà a discursului, de astà datà, este vehementa — e un discurs am-
plu, de impresionantà respiratie oratoricà, in care imaginea, metafora dau relief si
pregnantà ideilor. O fortà specificà stràbate ìntreg discursul, pustieste si vestejeste tot
ce intilneste in cale, se expun intimplàri infricosàtoare. «Ne-am purtat cu tarami mai
ràu cum s-ar purta un gospodar cu vita lui de muncà, care intr-un moment de neràb-
dare -ar ìmpunge : ar urma sà-si schingiuiascà vita?». Rideb ! S-a ris mult in tara
1
aceasta si o sà se facà intr-un rind o cantitate a$a de enormà de ris cinic, vàrsat asu-
pra acestei tari nenorocite, ìncìt o sà fie pentru tóate timpurile un moment de infamie
pentru clasa ei conducàtoare, rideb, rideti mereu, dar nu và pot felicita cà puteb
ride. Prin urmare, aceasta a fost atitudinea noastrà fatà de ràsculatii din martie, i-am
ìmpuscat cu tunurile, am incercat arma Manlicher in ei, i-am tiri! in puscàrii, i-am b-
nut luni intregi de zile acolo, nu le-am dat un ban de cheltuialà celor ràmasi acasà»
(pag. 115). é
Iorga s-a confruntat direct cu clasa conducàtoare, reprezentatà prin majoritatea
parlamentará. Discursul lui Nicolae Iorga a ràmas in constiinta si memoria contempo-
ranilor ca un act de acuzare, ca un rechizitoriu impotriva unei societàti intemeiatà pe
nedreptate si abuz. Aceastà atitudine ràspicatà 1-a dus in conflict cu majoritatea
deputatilor.
Iorga dà glas acestei stàri sociale boieri-tàrani in memorabilele cuvinte, adevà-
rate documente pentru a le reliefa conceptiile sale, crezul sàu...»-. Se spune cà fàrà pro-
prietatea mare un popor nu se poate apàra si mentine. Ràzboaiele lui Stefan cel Mare
n-au fost purtate insà, cum am zis, numai cu boieri, ci au fost purtate si cu tarani. Si
cind Stefan a fost bàtut la Ràzboieni, a fost bàtut fiindcà ràmàsese numai cu cei dintii.
RECENZII 695
Dar, iatà, cind n-au fost tarami a venit infringerea. Cind la Podul inalt insa au luptat
$i tàranii lingà $tefan cel Mare el a ie$it invingàtor» (pag. 134).
Marea calitate a discursului lui Iorga, osatura trainicà pe care se sustine este
pasiunea, sinceritatea, entuziasmul, curajul, bogàtia de date.
Anul 1907, Iorga il incheie cu Intervenga la legea judecàtoriilor rurale, la 20
decembrie 1907. Parlamentul i$i va relua activitatea la ianuarie 1908. Iorga rosteste
8
la februarie Discursul pe marginea art. 1 al Legii pentru infiintarea Casei rurale. Crea
8
tomi ridica problema marii proprietàri $i a proprietàtii mijlocii, marea proprieatte fiind
«un corp mai mult decìt jumàtate mort, un corp care este chiiar cu totul mort in Mol
dova», iar «boierii din Moldova, ce s-au dus prin fatalitatea unei ìegi istorice, care nu
admite invierea» {pag. 164). De asemeni «Proprietatea mijlocie a pierit pentru cà sta
tuì n-a avut o singiurà privire miloasà pentru dinsa» (pag. 164).
Discursul rostit la 27 februarie 1908, in problema rolului Teatrului National poate
fi socotit un document gràitor asupra preocupàrilor lui Nicolae Iorga, asupra rolului
national $i cultural al acestei institutii : «Teatrul trebuie sa lupte pentru formarea unei
limbi romàne§ti literare alese», sa lupte pentru «intemeiérea unei literaturi teatrale ro-
mànesti», dar In acelasi timp sa fie mesager al progresului si innoirilor sociale.
La un an si mai bine dupà ràscoalele tàrànesti, N. Iorga ridica in discursul din
5 iunie 1908, problema acestor ràscoale : «Daca s-au revoltat tàranii, au fàcut-o poate
pentru lipsa de hranà, dar si pentru obrazul lor zilnic pàlmuit de nedreptate». (pag. 187).
Arendasii ràmin pentru creator ca o rana deschisà. «Arendasii nu sìnt nici agricultori,
nici intreprinzàtori : nu sint nimic. Sint oameni care se folosesc de tóate farà a fi ei
in$i$i nimic ; nu au nici iubirea de pàmint, nici simtul de solidaritate cu muncitorimea
pàmintului (pag. 191). Cea mai fertilà clasà, in conceptia lui Iorga, e tarànimea, dar in
acelasi timp e si cea mai mizerà si nefericità, ìntrucit ¡Partidul Liberal, cit si Conser-
vator nu eraiu exponenti ai clasei farànesti, erau stràini de nevoile si aspiratole tàrà-
nimii, cu tóate cà... «aceasta este clasa cea mare, cea plinà de energie nouà, si acolo
trebuie sà gàsim puteri noi pentru viitor» (pag. 2 1 ).
2
Oratomi vorbeste si de «armonie socialà». «Tóate cíasele se infràtesc, asa de

dulce este armonia socialà» (pag. 213), dar aceastà armonie nu se poate infàptui ; con-
flíetele, contraetele, antagonismele tóate sìnt atit de adì nei si mari».
In anul 1909, la decembrie, a avut loc un atentat impotriva lui I. I. C. Bràtianu,
8
prim ministru, care s-a ales numai cu citeva ràni usoare. Cel arestat, fusese sindicalist,
de aci concluzia cà atentatul a fost pus la cale de sindicate, dar s-a dovedit cà aten-
tatul fusese o inscenare a guvernului, pentru a gàsi, astfel, prilejul sà interzicà organi-
zarea muncitorilor in sindicate. In acest scop s-a venit la Camerà cu «Proiectul de lege
care reglementeazà dreptul de asociatiune al functionarilor, meseriasilor, muncitorilor
statului, judetelor, comunelor si stabilimentelor publice».
Iorga a respins de plano legea, socotind-o un atentat la drepturile si libertàrie
cetàtene§ti. Legea s-a votai, fàrà votul lui Iorga. In lumina unui raport al Pr. Popescu
trimis serviciului sanitar in cercetarea fabricilor din tara, N. Iorga a infàtisat intreaga
dramà a muncitorilor din mai multe fabrici : la fabrica de zahàr Roman, la Arges, la o
societate a lemnàriei, lucràtorii sàteni sìnt «ilotii fabricilor noastre», la o fabricà de
spirt, la «Steaua Romànà», la Goetz, la ,C.F.R., pretutindeni exploatarea cea mai crudà
a muncitorului ; oratomi inàrturisind : «N-avem o*legislatiune care sà asigure munci
torimea, nu m-am gindit la problema muncitorilor niciodatà» (pag. 228). Spicuirile aces-
tea sìnt suficient de eloevente in a fixa pozifia lui Iorga fafà de muncitorimea romànà,
din acea perioadà.
Refinem spiritili adinc responsabil al oratorului, dublat de un cald $i sincer pa
triot... «$i dau voie oricui sà mà cheme in judecatà pentru cà am denuntat, nu tara
mea, ci pe acei care nesocotesc de atita vreme aceastà’ tarà» (pag. 239).
O importantà deosebità acordà Iorga, in cuv.intarea rostità la 15 decembrie 1912,
problemelor externe si in special situatiei bisericii romànesti din Bucovina. $i $titi
d-voastrà ce s-a fàcut cu imensa mostenire de avere de care $tefan cel Mare si altii
din gloriosii nostri domni au làsat-o bisericii, adicà bisericilor in care se vor inchina
cei din neamul lor ?... S-a instràinat destinala averii romanesti, s-a impiedicat cultura
romàneascà si neamul románese insusi (pag. 255).
In august 1914 a izbucnit ràzboiul mondial... Iorga va fi pe baricade... Din parla-
ment va trece la tribuna Ateneului román, la 3 mai 4915, in conferinta tinutà pulseazà,
vibreazà màrturia patriotului inflàcàrat, vizionar, in accente patetice unice... «Al nostru
a fost pàmintul acesta totdeauna, nici o muncà n-a fost mai indàràtnicà, ri-a fost mai
pàgina decit munca a mii si mii de romàni ; n-a fost vreodatà munca mai des ràsplàtità
prin palme, prin singeràri decit munca noastrà ; n-a f©st mucenicie mai ìndelungatà a
unei cauze mai drepte decit cauza noastrà. Mii si mii au càzut ca sà apere tara de
dusmanii din afarà».
La decembrie 1915, Iorga a pus urmàtoarele intrebàri presedintelui Consiliului
6
de Ministri : «Nu crede d-sa cà inainte de a se cere fàranului romàn sub arme jertfa
supremà, se cade sà-i dàm mingiierea asiguràrii de acum inainte a clasei sale, marea
masà a poporului nostru, procedìnd la ìnlàturarea din Constitutie a articolelor care ìm-
piedicà atingerile dreptului de proprietate in vederea interesului generai national». A
doua intrebare... «Rànifii romàni care zac cu miile in spitaìe cer, pentru mingiierea
sufletelor lor, cartea romàneascà de cetit, o cer cu atita insistenza, incìt s-au emofionat
conducàtorii armatei austro-ungare, fàcind apel càtre public... Este ìnsà o carte pe
care nici aceastà epocà de civilizafie tehnicà a barbariei n-o poate bànui ; Sfinta Scrip-
turà. $i pe aceea tocmai o cer rànitii».
Iorga i§i poartà cuvìntul $i-$i fluturà steagul luptei sale $i la Craiova, unde in
ziua de 22 noiembrie 1915 fine Conferinfa «Oltenia si Serbia», in folosul refugiafilor
sìrbi... admirà... «poporul nobil care nu» piere «dincolo de Dunàre, ci, dimpotrivà, i$i
afirmà dreptul de a trài in mijlocul celor dintii popoare din lume».
Douà discursuri in Camerà ìmpodobesc palmaresul lui Nicolae Iorga, sint cor©-
larul activitàfii sale parlamentare — cel din 14 decembrie 1915 si cel din 14 decembrie
1916.
Primul e rostit in sesiunea ordinarà, 1915—1916, in care Iorga susine «cà guver-
nul romàn va fi in stare sà pàstreze Romàniei o neutralitate demnà rezervindu-i pute-
rile pentru locul si momentul in care s-ar pune in vecinàtatea noastrà, probleme de
transformare politicà in care calitatea noastrà etnicà ne dà dreptul de a ne amesteca»...
(pag. 327).
In continuare, prezintà situala tragicà a romànilor din Bucovina unde sint ares
tati preoti romàni, hàituiti, umiliti si batjocoriti, zvìrliti in inchisori : «spinzurati pentru
o crimà mai mare decit toate orimele, crima cà apartin aceluiasi neam ca si statuì prie-
ten si aliai al Romàniei» (pag. 337). iDiscursul se ìncheie cu suflul de optimism si sincer
elan. «Gu sprijinul lui Dumnezeu atunci, cu sabia biruitoare in mina, va veni vremea
cìnd din aceastà Romànie micà, sfìsiatà si mìncatà de discordii vom face un stat na
tional si popular cuprinzìnd cu aceleasi drepturi, pe romànii din toate clasele si pe ro-
mànii din toate tarile» (pag. 346).
Din scìnteierea glasului lui N. Iorga a ti$nit increderea, viziurtea darà a pràbu-
Sirii imperiului austro-ungar. Armatele germane cotropitoare, in iarna anului 1916, bà-
teau la portile Moldovei. In aceste clipe cind deznàdejdea se strecura in suflete, cind
armata noastrà invinsà cunoscuse retragerea in Moldova, cìnd credintele se produceau,
cind haosul si confuzia pluteau pretutindeni, cind renuntarea la luptà flutura pe multe
buze, cìnd vointele sovàielnice se làsau copiesite de ceata vointelor josnice, Iorga a in-
dràznit si a chemat intreg neamul, prin tilnicul cuvintului sàu la luptà pentru dreptate.
De aceea cuvìntul din 14 decembrie 1916, ràmìne cea mai stràlucità paginà din elocinta
lui Nicolae Iorga.
Iorga a cucerit Camera atìt prin calitàtile sigure ale argumentelor, dar mai ales
prin infrigurarea cu care si-a dàruit intreaga fiintà in aceastà luptà. Cuvìntul lui Iorga
a ràsunat mobilizator, se intìlnea in cuvìntul lui trecut, prezent si viitor. «Dacà sìntem
ceva, nu sìntem prin biruinta stràmosilor nostri, ci sintem prin suferinta lor. Toate
puterile noastre nu sint altceva decit prin jertfa lor strinsà laolaltà si prefàcutà in
energie. Si unul dintre acesti stràmosi, mare fiindcà a fost nenorocit si el, ìntr-o clipà
de supremà restriste, cìnd i se zicea : lasà tara si du-te sub jug, el George Stefan, din
pàrtile pe unde luptà ostasii nostri la Oituz a strigai : decit sà piece pentru totdeauna de
aici» mai bine sà ma mànince ciinii pàmintului acestuia. Au trecut trei veacuri de la
1650 cìnd George Stefan spunea celor vechi aceastà hotàrìre a sa si fatà de care noi
nu putem spune altceva decit «sà ne mànince ciinii pàmintului acestuia mai curìnd
decit sà gàsim fericirea, tinistea si binele din grafia stràinului dusman». «In coltul a-
cesta unde ne-am strins, sà pàstràm cu scumpàtate sàminfa de«credintà si vom vedea
si noi la rìndul nostru dispàrìnd negura stàpinirii stràine si vom putea zice ca Petru
Rares, fiul Lui Stefan, cà «vom fi iaràsi ce am fost si mai mult decit atita» (pag. 354).
A fost ceva asa de fantastic, asa de potopic si a$a de sublim incit bàrbafii politici,
zguduiti de entuziasm ovafionau, plìngeau si se imbràfisau. Acest discurs a fost numit
de Ion G. Duca «discursul epocii» si de Tache Ionescu «Un imn national». Dupà N. Ior-
ga a luat cuvìntul I. I. C. Bràtianu, presedintele consiliului, care a fàcut urmàtoarea
I
RECEN Zìi 697
propunere : «D-lor deputati, sînt convins cà sînt expresia vointei d-voastrà, sînt con
vins totodatà ca sînt expresia unui adevârat interes national, cerîndu-vâ ca cuvintele
pe care le-a pronuntat N. Iorga sa fie publícate în tóate comunele urbane $i rurale $i
râspîndite la toti ostaci care vor gasi acolo, în forma cea mai elocventâ, ceea ce tre-
buie sa fie însufletirea noastrâ a tuturor, în aceste momente». Cei prezenfi au aprobat
propunerea prin aplauze (pag. 354).
în discursurile lui el judeca lucrurile într-o luminoasa ?i adîncâ perspectiva, pen-
tru el judecata prezentului era cu totul secundará, ceea ce íl preocupa era viitorul,
verdictul posteritâtii. El avea viziunea $i planul mare al istoriei. iln ceasul greu ai
cumplitei tragedii din anii 1916—1918 cínd nici un orator, nici un general sau oameni
politici nu ieçeau în arena, prin glasul lui Iorga, a vorbit, Patria, Onoarea, Datoria.
Vocea lui Iorga era ceva unie : cea mai calda, ìnvàluitoare, mustràtoare, o voce
tulburàtoare. Iorga prin antene nevâzute prindea, simtea $i cucerea, prin neobiçnuita
sa putere intuitiva. De multe ori prin degetul sàu aràtàtor, sublinia, ameninta, mustra,
ìnvàluia ìnfelesul spuselor sale. El a fost un entuziast, un emotiv, çi un romantic. Cre-
dea cu toatâ fiinta lui în tot ce spunea, cu sinceritate, cu pasiune $i patimà comunica-
$
tivà. Se împleteau ìn mod armonios eloeventa lui, avìntul, agerimea intelectualà, pro
fetica viziune, logica $i ironia. Cìnd vorbea Iorga fie cà era la tribuna, la catedrà se
petreceau un fel osmozà $i endosmoza psihicà, un curios fenomen de flux $i reflux. Vor-
birea lui era ìnsàsi viafa. Prin avìntul sàu Iorga ne aminteçte de ceea Ce scria Virgiliu,
Eneida IX, 641 : Sicitur ad astra ! (A$a te inaiti pìna la stele (la nemurire)). Meritul
autorului care a cules cu sìrg $i pasiune «Discursurile parlamentare» ìntre 1907—1917,
este de netàgàduit çi pentru aceastà trudà ìntreaga admirape a cititorilor.
Prof. ION N. NEGREANU
«
t
/
%
GHID BIBLIOGRAFIC
PF TFMF QI PROIUFMF
DIN PUBLICAJIILE REVISTEI «MITROPOLIA OLTENIEI»
(continuare)
- p -
9
K. — GETO-DACII
Hadrian D a i c o v i c i u , D a d i : (Recenzie, de Pr. Prof. Corneliu Sirbu) (M.O.,
XVII (1966), nr. 7—6, p. 738—739).
Pr. I. I o n e s c u , D ouà drah m e de la D yrrhachium a fla te pe terito riu l O lten iei,
in com una F ilia li : Provenienza lor — cetatea antica Dyrrhachium, port la Marea Adri
atica, azi pe coasta albanezà, sub numele de Diirres, Durazzo — si aflarea lor pe
teriitoriul Olteniei, sint o dovadà de viaja autohtonà veche in Oltenia, astfel de ma
terial monetar gàsindu-se in cantitàti apreciabile pe teritoriul geto-dacic, triburile
geto-,dacice de la nord de Dunàre avind vechi legàturi comerciale, dupa anuí 146 i.d.Hr.
Si cu noii stapini ai Peninsulei Balcanice — romanii (M.O., XX (1968), nr. 9—10,
p. 745—747).
Prof. Vasile C à r a b i ^ , U rm e d e c u lt u r a : ...Diferite obiecte descoperite pe te
ritoriul Olteniei, care dovedesc urme dacice din epoca incineràrii (M.O., XXII (1970),
nr. 5—6, p. 481—482).
Constantin C. P e t o l e s c u , L es c u ite s o rie n ta u x d an s la D acie In fèrieu re : Cuí
tele orientale din Dacia Inferioarà, provincia romana situata ìntre Dunàre $i Carpazi :
Cultul Cybelei, cuítele siriene, cuítele egiptene, Mithraismul (Recenzie, de Pr. I. Io
nescu) (M.O., XXII (1971), nr. 7—8, p. 586—588).
Diac. P. I. D a v i d , E v la v ia stràb u n à in lut $/ p ia trà : Noile descoperiri din
parlile Olteniei — castrul román «Aruleta» do pe malul Oltului, Cozia (jud. Vilcea),
vasul de cult dacie de la OcniZa (jud. Vilcea), si zeita «Dardania», de la Romula-Malva
(jud. Olt) — aruncà noi lumini si un serios imbold spre dezlegarea enigmei, limba
dacilor si grai/ul lor (M .O . , X'XV (1973), nr. 1—2, p. 157—163).
Pr. D.B., S p ic u iri din re v iste : Descoperirea statuii unui gladiator daco-trac. Cum
se invaia in Dacia romana? Un rege dac la OcniZa-Vìlcea (M.O., XXV (1973), nr.
9—10, p. 881—882).
Liviu M à r g h i t a r u , T e z a u re de arg in i d a c ic e . C a ta lo g : O lucrare de prestigiu
in cunoasterea civilizaZiei geto-dace (Recenzie, de V. Popovici) (M.O., XXIX (1977),
nr. — , p. 881—883).
1 0 1 2
L. — GOJH
Arhim. Ilias M a s t r o g h i a n n o p o u l o s , B izan f — o lum e a sp iritu lu i $i a
d ra g o ste i : Activitate misionara printre goZi (T ra d . rom ., de Pr. Olimp N. Càciulà)
(M.O., XXVHI (1976), nr. 7—8, p. 534—535).
M. — BIZANTINII
Petre $. N à s t u r e l , U rm àrile cad e rii J a r ig r a d u lu i p en tru B ise ric a R o m à n e a sc à :
Despre càderea Constantinopolului. Tunarul ardelean al lui Mahomed II (MO., XI
(1959), nr. 1—2, p. 45—48, 72—73).
Vezi si : B izan tin ologie...
N. — SLA VII
Pr. Prof. Corneliu S î r b u, R e lig ia sla v ilo r rà sâ rite n i (M .O ., XI (1959), nr. 1—2,
p. 32—44).
Ion N e s t o r , S la v ii pe terito riu l R.P.R., in lum ina d o cu m en telo r a rh e o lo g ic e :
(Nota bibliografica, de D.B.) (MO., XII (1960), nr. 1—2, p. 115—116).
O. — RU$II
Pr. Prof. Niculae M. P o p e s c u, B ise ric a R u sa : Date istorice despre jertfele lup-
tàtorilor cazaci cu tatarii in anul 1651 (ALO., VI (1954), nr. 7— , p. 403—406). 8
Pr. Prof. Corneliu S î r b u, P re o cu p àri ale e tn o g ra fic i so v ie tic e : (Recenzie) (ALO..

VJII (1956), nr. 6—7, p. 443).
(Autorul nesemnat), La a 39-a a n iv e rsa re a M arii R e v o lu ta S o c ia liste din octom brie
(ALO., Vili (1956), nr. 10—12, p. 648—651).
G. F r a n c es, L es re la tio n s ru sso -b y z an tin e s au X//-e siè c le et la dom in ation
d e la G a lic ê e au b as-D an u b e : (Recenzie, de D.B.) (M .O ., XI (1959), nr. 7— , p. 534 8
—535).
N. I. S o k o l s k i $i D. B. $ e l o v , R olul isto rie a l sta te lo r a n tice de pe tàrm ul de
nord a l M a rii N e g re : Locul statelor antice pontice în istoria regiunii nord-vestice ?i
rolul pe care 1-au jucat «în lumea antica çi în istoria popoarelor din U.R.S.S. (Recenzie,
de D. Bàrbulescu) (ALO., XI<I (1960), nr. 5— , p. 414—416).
6
P. — TURCII
Mustafa Ali M e h m e d, Isto ria tu rcilo r : (Recenzie, de Pr. I. Ioanicescu) (ALO.,
XXVIII (1976), nr. 3—4, p. 315—316).
R. — VIKINGII
Peter H. B u c h, V ik in g ii de la so a re ra sa re : O sintezâ a culturii polineziene.
«iCum strâmosii polinezienilor au cucerit insulele Pacificului pornind de la insulele
mari $i niârilé interioare ale Indoneziei, câtre necunoscutul océan deschis, câtre cel
mai mare dintre oceane, gonind peste mari noi, sub ceruri necunoscute» (Recenzie,
de Pr. Prof. Corneliu Sîrbu) (M .O., XXII (1970), nr. 3—4, p. 278—280).
S. — GRECII
Petre S. N â s t u r e 1, U rm ârile c â d e rii J a r ig r a d u lu i p en tru B ise rica R o m ân easca :
Grecii fugifi pe pâmîntul românesc dupa 29 mai 1453 (ALO., XI (1959), nr. 1— , p. 2
45—64).
Pr. Prof. Gh. I. M o i s e s c u , O p ro b lem a g ré a pen tru g re c ii e m ig r a n ti: Greuta-
tea de a-si pâstra limba $i ^colile în mediul american. Trafic ?i înstrâinare de copii
greci (ALO., XI (1959), nr. 3—4, p. 226—227).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p resa. — In a p â r a r e a un ui m are p atriot
p e rsé c u tâ t in p ro p ria s a fard... (ALO., XI (1959), nr. 7— , p. 502—505; — XII (1960),
8
nr. 7— , p. 523—524).
8
$. — ELVETIENPI
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa . — S p iritu l p rac tic a l e lv e tie n ilo r
(M .O ., XXI (1969), nr. 9—10, p. 806—807).
T. — POLONEZII
Diac. An. Le i t e r , B u letin in io rm ativ ; Solemnitâti bisericeçti cu prilejul ani-
versàrii a 25 de ani de existentâ a R. P. Polone (ALO., XXI (1969), nr. 9— , p. 797). 1 0
J . — BULGARI I
P. C o n s t a n t i n e s c u-Ia$i, D esp re b u lg a r i...: (Recenzie, de T.N.M.) (ALO., VI
(1954), nr. 9—10, p. 571—572).
Diac. An. L e f t e r, B ise ric a O rto d o x à B u lg ara : La a 90-a aniversare a eliberarii
Bulgariei de sub jugul apasator al otomanilor (1877—1878) (ALO., XX (1968), nr. 5— , 6
p. 451—452).
U. — TIBETANII
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa . — «P oporu I tib etan se b u cu rà de
d ep lin à lib e ria te r e lig io a s à : Date istorico-geografice-politice ale poporului tibetan
(M .O ., XI (1959), nr. 7—8, p. 515—517).
V. — AROMÀNII
B. R é c a t a s, A ro u m ain s ou K o u tz o v a la q u e s du P inde : Despre aromànii din
regiunea muntilor Pind (nordul Greciei de astàzi) (Recenzie, de I. I. Georgescu) (M.O.,
XI (1959), nr. 9—12, p. 715—716).
$t. R e s c e a n u, «De la p o p u la fia ro m an izatà la «v a la h ii» b a lc a n ic i» : Pe baza
documentelor din secolul al Xl-lea se infàti$eazà situala populatiei romanizate din
sudul Dunàrii, ou referire §i la populafia din nordul Dunàrii (M.O., XXVIII (1976), nr.
3—4, p. 273—274).
X. — POPORUL ROMAN »
I. - INCEPUTURILE, FORM AREA, CO NTINU ITA TEA $1 U N IT A T E A POPORULUÌ ROM AN
D. T u d o r, V ia fa ro m an a in cim p ia ro m a n a le a n à : Precizàri noi $i date inedite

la cunoa$terea viefii romane din colful de sud-est al Olteniei, care cuprinde tinutul
romanatean — a cunoscut cea mai intensa dezvoltare a vietii romane din Dacia (Re
cenzie, de Pr. I. 'Ionescu) (M.O., XjlX (1967), nr. 9—10, p. 810—-814).
Constantin C. G i u r e s c u, ìn te le su l to p icu lu i «P a rin g ». D ate d e sp re a g r ic o ltu r a
ro m àn eascà din C a rp a ti in e v u l m ediu : O màrturie a epocii de dupà paràsirea Daciei,
$i a continuitàtii populatiei daco-romane in tinutul carpato-dunàrean (Recenzie, de Pr.
/. Ionescu) (M.O., XIX (1967), nr. 1—2, p. 159—161).
Acad. C. D a i c o v i c i u , in se in n à ri d e sp re D acia (II). Lim ba rom àn a §i co n tin u i -
(a te a : Aspectul lingvistic al continuitàtii romànilor pe teritoriul fostei Dacii Traiane
(Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., XX (1968), nr. 3—4, p. 341—343).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa . — A cad . A n d rei O te te a d e sp re
«R o m an itatea o rie n ta la » : O sintezà desàvir$ità a faptului istorie al romanitàtii noastre
orientale (M.O., XXI (1969), nr. 1—2, p. 138—439).
C. C i h o d a r u, L ito ralu l de a p u s a l M àrii N e g re §i c u rsu l in terio r a l D u n àrii in
c a ta g r a iia m e d ie v alà (se c o le le X II —X I V ) : O analizà critica a tratatului de geografie
si a hàrtilor arabului Idrisi, intarind convingerea cà «popula(ia romanica de pe teritoriul
Dobrogei, desi a suferit -in perioada migrafiei popoarelor pierderi considerabile, $i-a
continuai existenfa sub stàpinirea bizantina $i turca pina la eliberarea ei in anul 1878»
(Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., XXI (1969), nr. 1—2, 153—156).
Prof. C. C. G i u r e s c u, In se m n à ta te a in sc rip fie i creatin e in lim ba latin a de la
B iertan (ju d e tu l S ib iu ) : O dovadà incontestabilà $i de o mare valoare, cu privire la
persisteva populatiei daco-romane, vorbind latine$te, in centrul tinutului carpato-
dunàrean, dupà retragerea legiunilor si a administratiei la sudul Dunàrii. Este, in
acela$i timp, $i o dovadà peremptorie de vechimea cre$tinismului daco-roman (M.O.,
XXII (1970), nr. 5—6, p. 473—478).
Alexandru Ma r e $ , R um àn « ro m an » in v a c h ile te x te rom àne§ti : Se subliniazà
cà, Moxa, primul cronicar al Olteniei, este primul scriitor de limbà romàneascà la
care aflàm afirmatà explicit descendenfa latinà a poporului nóstru (Recenzie, de Pr.
I. Ionescu) (M.O., XXIV (1972), nr. 3—4, p. 315).
Adolf A r m b r u s t e r , Isto ria un ei id ei — ro m an itate a r o m à n ilo r ; Ideea roma
nitàtii romànilor se prezintà «ca un arbore gigantic al càrui trunchi il constituie tra
dita autohtonà a romanitàtii, convinta poporului romàn despre romanzate» (Recenzie,
de Pr. D. Bàlasa) (M.O., XXIV (1972), nr. 5— , p. 475—-476).
6
Pr. D. B., In sem n àri d iv e r se : Romanii au fost in Dacia inainte de anul 106 e.n. ?
(M.O., XXV (1973), nr. 3—4, p. 247).
(Acela$i aiutor), S p icu iri din re v iste : Dimitrie Cantemir despre originea, continui-
tatea $i unitatea poporului romàn (M.O., XXV (1973), nr. 9—10, p. 882—883).
Prof. univ. dr. doc. Dumitru T u d o r, T a b à ra lu i T raian de pe m alu l O ltu lu i :
(Recenzie, de Prof. Vasile Prescure) (M.O., XXV (1973), nr. 9— , p. 876—877). 1 0
Diac. P. I. D a v i d , O b im ilen arà c iv iliz a tie — bu rii d a c ic i : Pagini noi despre

tribul dacie al burilor, care, se pare, i$i avea capitala la Buridava (Ocnele Mari) —■
GHID BIBLIOGRAFIC 7 01
descoperire ce confirma ipoteza continuità^ lui $i dupa oucerirea romana sb totodata,

demonstreaza practic ca dacii au cunoscut cultura romana inainte de cucerírea lor
(M.O., XXVI (.1974), nr. 1—2, p. 96—100).
M. V a 1e r i u, C o n trib u y a p reo tim ii o lten e la tip á rire a «C ro n icii» lui G h eorgh e
Z in cai : O valoroasà lucrare, prin care se demonstreaza, pe baza unui bogat izvor do
cumentar, originea si continuitatea poporului román pe teritoriail actual al tarii noastre
(M.O., XXVI (1974), nr. 9—10, p. 873—874).
D. T u d o r, S u c id a v a : Pe baza márturiilor arheologice se dovedeste, inca o data,
ca retragerea trupelor romane sub Aurelian s-a rezumat doar la aparatul militaro-
adminisirativ, marea majoritate a populatiei daco-romane ráminind pe loe. Se face
dovada cà in secolul al IV-lea, cimpia Mùnteniei si a Olteniei a avut o noua perioadá
de reanexare la imperiu, fapt ce a dus la fortificarea elementului daco-roman (Recenzie,
de $tefan Resceanu) (M.O., XXVII (1975), nr. 1—2, p. 159—161).
Constantin C. G i u r e s c u , F o rm are a p o p o ru lu i rom án : Despre formarea popo
rului román $i continuitatea lui in spatiul carpato-dunárean (Recenzie, de I. Gheorghe)
(M.O., XXVII (1975), nr. 1—2, p. 161—163).
Gh. C a r d a s , In se m n arile m argín ale de pe ce l m ai v e c h i m an u scris inedit al
cro n icii lui G rig o re U rech e : Ideea latinitàfii, unitàri nafionale §i a continuitátii popo
rului román in Dacia (M.O., XXVIII (1976), nr. 5— , p. 455—456).
6
Pr. Prof. I. G. C o ma n , In scrip tiile creatin e $i co n trib u tia P árin tilo r $/ S criito rilo r
b ise ric e tti din Scy th ia-M in o r a se c. IV —VI. — M àrtu rii a le u n ita la s i co n iin u itálii
sp iritu a le a le p o p o ru lu i rom án p e a c e ste m eleag u ri : Consideratii introductive despre
unitatea si continuitatea poporului román in spatiul carpato-dunàrean. Màrturii ale
unitàri si continuitátii de »credintá. Realitafi istorico-spirituale, dovezi ale unitàri si
continuitátii poporului nostru pe aceste meleaguri. Elemente de gìndire teologica.
Màrturii de unitate $i continuitate. Limba latiná, element de unitate $i vehicol de
continuitate (M.O., XXIX (1977), nr. 10—12, p. 706—723).
Octavian T o r o p u, R o m an itatea tu z ie s i strá ro m á n ii in D a d a T ra ia n á Sud-
C a rp a tic à : Reconstituirea, cit mai aproape de realitate, a tabloului vietii economice,
sociale si politice a populatiilor romanice, strárománesti si románesti, de pe asezárile
teritoriului Olteniei (Recenzie, de Pr. Ion Ioanicescu) (M.O., XXIX (1977), nr. 1—3,
p. 237—238).
Arhid. Prof. Ioasaf G a n e a, P e rso n a litá ti c re stin e din se c o le le IV —V I, din
p á rfile n o astre : Dobrogea, vechi pámint románese (Idem , p. 196).
n . - PA G IN I D IN ISTORIA POPORULUI ROM AN

DE LA INTEM EIEREA PRIN CIPA TELO R P lN A LA 23 A U G U ST 1944
1. Din vremea lui Litovoi, «primul domn roman»

(inainte de 1247—c. 1273) *
Gh. R à d u l e s c u , Un num e g lo rio s in isto ria ro m an ilo r — v o ie v o d u l L it o v o i:
700 de ani de la moartea «primului Domn romàn», care a càzut vitejeste in luptà cu
oastea regelui ungar Laddslau al IV-lea — Cumanul. Date istorice despre epoca in
care a tràit si a domnit acest voievod (M.O., XXIX (1977), nr. 7—9, p. 639—640).
# I
2. Din vremea lui Vlaicu Vodà sau Vladislav I

domnitorul Jàrii Romàne?ti (1364—1377)
Aurei H. G o 1i m a s, In le g à tu rà cu p o litica b a lc a n ic a a lui V laic u V o d à s i cu
d a ta prim ei em isiu n i m on etare in J a r a R o m àn eascà : Date din viata, activitatea si
politica domnitorului Jàrii Romànesti — Vlaicu Vodà sau Vladislav I (16 oct. 1364 —
cca. 1375—1377) (M.O., XXII (1970), nr. 9—12, p. 973—985).
«
3. Din vremea lai Mircea cel Bàtrin,

domnitorul Jàrii Romànesti (1386—1418)
A. A. B o 1s a c o v, L o c a liz a re a b à tà lie i de la R ovin e : $tiri despre bàtàlia de la
10 octombrie 1394, unde Mircea cel Bàtrin a infruntat potòpul ostilor sultanului Baiazid I
(Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., XIII (1961), nr. 5— , p. 446—447).
6

Pr. Marin M. B r a n i $ t e, Noi contribufii la Iocalizarea luptei eie la Rovine diri

anul 1394 : «Una din cele mai grele $i mai glorioase bàtàlii din istoria ràzboaielor
turco-romàne» purtate de M ircea cel Bàtrin (M.O., X V (1963), nr. 7—8, p. 612—618);
Ioan N a n i a, Contribufii la problema localizàrii luptei de la Rovine : (Recenzie,.
de Pr. I. Ionescu) (M.O., XVI (1964), nr. 11—*12, p. 971—973).
Aurelian S a c e r d o \ e a n u, Mircea cel Bàtrin. — O evocare la 550 de ani de
la moarte (M.O., X X (1968), nr. 1—2, p. 23—37).
Ierom. Chesarie G h e o r g h e s c u , La umbra lui M ircea, de la Cozia : Aniver-
sarea a 550 de ani de la moartea marelui voievod $i domn al Jà r ii Romàne$ti — M ircea
cel Bàtrin — la m inàstirea Cozia (M.O., X X (1968), nr. 1—2, p. 128—130).
0
4. Din vremea lai Vlad Tepes,

domnitorul Jàrii Romàne$ti (1456—1462)
Barbu T. C i m p i n a , Victoria o§tii lui Tepes asupra sultanului Mahomed al Il-lea :
(Recenzie, de Ilie I. Georgescu) (M.O., XIV (1962), nr. 10—12, p. 743—744).
Pr. D. B. Insemnàri diverse : Vlad Jepe$-D raculea. Vlad Jep e$ $i Dracula, sau de
la realitate la fictiune... (M.O., X X V (1973), nr. 3—4, p. 247^—248).
N icolae S t o i c e s c u , Vlad J epe§ : (Recenzie, de Stefan Re$ceanu) (M.O., X X IX
(1977), ni. 1—3, p. 238—239).
5. Din vremea lui $tetan cel Mare,

domnitorul Moldovei (1457—1504)
Prof. I. I o n a $ c u, §telan cel Mare : (Nota bibliografica, de T.N.M.) (M.O., VII
(1955), nr. 10— 12, p. 669).
G. I. M., 500 de ani de la urcarea pc tronul M oldovei a Voievodului $telan cel
Mare (M.O., IX (1957), nr. 3—4, p. 166—171).
(Autorul nesemnat), Comemorarea a 500 de ani de la urcarea pe tronul M oldovei
a Voievodului $tefan cel Mare (M.O., IX (1957), nr. 7—8, p. 502—503).
I. L e s p e z e a n u , $i L. M a r c u , Nebiruitul Vodà $tefan, 47 de ani g lo rio si :
«O contribufie realà in deslu$irea epocii, ca $i in compietarea imaginii, pe care trebuie
s-o avem despre personalitatea istoricà a lui Stefan cel M are» (Recenzie, de A. Zarea)
(M.O., XV (1963), nr. 5—6, p. 492—494).
Pr. Niculae S e r b à n e s c u , 500 de ani de la punerea temeliei minàstirii Putna
Stefan Vodà cel Mare si Sfint... (M.O., XVIII (1966), nr. 7—8, p. 652).
Teodor N. M a n o 1 a c h e, Spicuiri din presa : Lucian Blaga interpreteazà ideolo
gie momente $i culmi din zbuciumata istorie a poporului romàn — imn de slava marelui
voievod Stefan (M.O., XXI (1969), nr. 1—2, p. 140).
' (Acela$i autor), Acfiuni si inlàptuiri din patria noastrà... : Popas sàrbàtoresc la
500 de ani de la stràlucita victorie a lui Stefan cel M are la Podul ilnalt. Stefan cel
Mare imortalizat la Piatra Neamf — pe o m àreatà statuie am plasatà pe platoul com-
plexului istorie al fostei curii domne$ti din centrul ora$ului (M.O.# XXV I (1974), nr.
1—2, p. 144—145 — XXVII (1975), nr. 1—2, p. 140—141).
6. Din vremea lui Neagoe Basarab,

domnitorul Jàrii Romàne§ti (1512—1521)
M ustafa A. M e h m e t, Douà documente turcesti despre N eagoe Basarab : (Recen
zie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., X X (1968), nr. 9—10, p. 838—840).
Pr. I. I o n e s c u , N eagoe Basarab ctitoriile sale (23—25 ian. 1512 — 15 sept-
1521): Evocarea personalitàtii $i opera voievodului — ce a insemnat el pentru cultura
§i istoria poporului romàn, ca $i pentru Orientul ortodox (M.O., XXIII (1971), nr. 9—10,
p. 652—675).
Prof. Stefan B a z i 1 e s c u, Relafiile lui N eagoe Basarab cu lumea ortodoxà din
alara granifelor Jà r ii Romànesti (M.O., XXIII (1971), nr. 9— 10, p. 676—690; — X X IV
(1972), nr. 5—6, p. 374—384).
GHID B IB LIO G R A FI 703
Pavel C h i h a i a , De la «Negru Vocia» la N eagoe Basarab : O noua contribute la

cercetarea evului mediu românesc, prin punerea in lumina a epocii lui N eagoe Basarab
(Recenzie, de Gh. Râdulescu) (M.O., XXVIII (1976), nr. 7—8, p. 675—^677).
Emanoil C o p â c i a n u , Cind au venit N eagoe V o d â : Date despre marele domn,
descendent al Craiove^tilor (Recenzie, de Pr. I. Ioanicescu) (M O ., XXIX (1977), nr.
7—9, p. 681—683).
7. Din v rem ea lui V la d isla v al Ill-le a , dom nitorul T arii Rom âneçti
(1523—1525)
#
♦
Spiridon C r i s t o c e a si Iulian R i z e a, Un document necunoscut de la V ladislav

al Ill-lea, domnul Târii Româneçti (1523—1525) (M O ., X X V (1973), nr. 7—8, p. 624—625).
8. Din vremea lui Mihai Viteazul, domnitor

al Jarii Româneçti (1593—1601), al Transilvaniei (1599—1600) $i al
Moldovei (1600)
Pr. D. B à 1 a $ a $i Pr. D. B u z a t u, Un hrisov inédit de la Mihai Viteazul (M.O.,
XXI (1969), nr. 1—2, p. 72—73).
Monahia Irina G a v r i l â , Danii fàcute de Mihai Viteazul mînâstirii Coçuna—
Bucovài (M.O., XXIV (1972), nr. 9— 10, p. 788—793).
(Aceea$i autoare), Tudora-Teoiana monahia, mama lui Mihai Viteazul (M.O.,
XXIV (1972), nr. 11—12, p. 928—934).
Prof. T. G. B u l a t , Mihai Vodâ Viteazul §i Biserica Olteniei (M.O., XXVII (1975),
nr. 5—6, p. 340—349).
Pr. Prof. Mircea P a c u r a r i u , Mihai Viteazul §i Biserica Ortodoxâ Româneascâ
din Transilvania (Idem, p. 350—356).
Gheorghe C r o n i , Episcopul Luca al Buzâului, sol diplomatic al voievodului Mihai
V iteazu l: Je lu rile diplomatici lui Mihai Vodâ. Episcopul Luca, sol diplomatic al lui
Mihai Vodâ (Idem, p. 357—363).
P. I. I., Testamentul M aicii Teofana, mama lui Mihai V iteazul, (Idem, p. 447).
(Acelasi autor), M anilestâri om agiale la Craiova prilefuite de sàrbàtorirea a 375
de ani de la prima unire politica a Jà rilo r Romàne sub Mihai V iteazul (Idem, p. 456).
Teodor N. M a n o l a c h e , Acfiuni si j niàptuiri din patria noastra... : 375 de
ani de la unirea Jà rilo r Romàne sub Mihai Viteazul... (M.O., XXVII (1975), nr. 5—6,
p. 449—450).
Manole N e a g o e , Mihai V iteazu l: (Recenzie, de G. Ionescu) (M O ., XXVIII
(1976), nr. 7—8, p. 677—679).
Pr. Prof. Niculae Ç e r b â n e s c u , «Creçtinul Mihail, M arelc Voievod ce au lost
Domn Jâ r e i Rumaneçti si Ardealului si Moldovei» — 3 7 5 'de ani de la moartea lui
Mihai Viteazul (M.O., XXVI1Œ (1976), nr. 9—10, p. 689—718).
•Vezi si:
Pr. Prof. Sp. C î n d e a, Popa Stoica din Fârcaça : Figurâ de patriot din vrem ea
domnitorului Mihai Viteazul (M O ., XVIII (1966), nr. 3—4, p. 289—294).
N. S t o i c e s eu , Aga Farcaç din Brabova si popa Stoica logoiâtul din Fàrcaça :
O nouâ contribute la cercetarea unor date istorice legate de contemporanul lui Mihai
Viteazul — popa Stoica din Fârcasa. Au existât douâ personaje istorice diferite : A ga
Farcas, boier oltean, originar din Brabova, care a sâvîrsit fapte de vitejie în timpuï
domniei lui Mihai Viteazul, trâind si dupâ moartea acestuia ; si popa Stoica din
Fârcasa, trâitor aproxim ativ in aceeasi vreme, care n-a fost aga ci a ocupat o demni-
tate si mai înaltâ, de logofât (M.O., XVIII (1966), nr. 11— 12, p. 1002— 1005).
Pr. D. B â 1 a s ar Clerici ostenitori pentru independenfa nafionalâ, inainte de anul
1877 : Stoica din Fârcas, participant la luptele din anii 1594— 1601 (M.O., X X IX (1977),
nr. 4—6, p. 311—314).
Prof. T. G. B u l a t , Buzeçtii çi ctitoriile lor oltene : Epoca Buzestilor si importants
ei în istoria poporului român (M.O., X X IX (1977), nr. 1—3, p. 110— 118).
7 04' MITROPOLIA OLTENIEI
9. Din vremea lui Radu Mihnea, domnitoml Járii Romanean

(1601—1602, 1611, 1611—1616, 1620—1623) $i al Moldovei (1616—1619,
1623—1626)
Pr. D. B., ín se m n á ri cliverse : ...Un document necunoscut de la Radu Mihnea, domni-
torul Járii Románesti (M.O., XXV (1973), nr. 3—4, p. 248).
10. Din vremea lui Matei Basarab,

domnitorul Járii Románesti (1632—1654)
Prof. T. G. B u 1 a t, M á n á stire a B istrila ín v re m e a lui M atei V o d á B a sa ra b
(1632 —1654): Insemnári si date importante din vremea domniei lui Matei Basarab
(M.O., XXIX (1977), nr. 7—9, p. 622—628). *
V e z i si:
Radu C r e t e a n u , C in e e ra Lupu B u lig a, ctito ru l sch itu lu i T o p o ln ifa, $/ c e v a
d c sp re sfir$itu l l u i : Mare agá de dorobanti al lui Matei Basarab (M.O., XXI (1969),
nr. —12, p. 935—947).
1 1
11. Din vremea lui $erban Cantacuzino,

domnitorul Járii Románe$ti (1678—1688)
Neculai S a n d r u , V u ltu ru l C an tacu zin : Domnia lui Yerban Cantacuzino (Recen-
zie, de I. Gheorghe) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 954—956).
12. Din vremea lui Constantin Brincoveanu,

domnitorul Járii Románesti (1688—1714)
Pr. D. B u z a t u, Un h riso v b ñ n c o v e n e sc inedit : Din activitatea voievodului
román, Constantin Brincoveanu (M.O., X (1958), nr. 5—6 ,p. 430—433).
Aurelian S a c e r d o ( e a n u , ...C on stan tin B rin c o v e an u $/ ctito riile s a le din
O lten ia (M.O., XVI (1964), nr. 9—10, p. 708—727).
Prof. Víctor B r á t u l e s c u , 250 de an i de la m o artea v o ie v o d u lu i C on stan tin
B rin co v ean u . — C tito ria de la B rin co v en i (Idem , p. 728—743).
S. C o l o m b e a n u si Radu V a l e n t í n , C o n stan tin B rin co v ean u $/ é p o c a s a :
(Notá bibliograficá, de O. Popescu) (M.O., XIX (1967), nr. 5— , p. 495). 6
$tefan I o n e s c u si Panait I. P a n a i t, C o n stan tin V o d á B rin co v ean u . V ia fa ,

dom n ia, é p o c a : (Recenzie, de loan F. Stánculesou) (M.O., XXI (1969), nr. 7— , p. 8
642—646). .
Pr. Simion Ra d u , 260 d e a n i de la m a rtira ju l lui C o n stan tin B rin co v ean u (M.O.,
XXVI (1974), nr. 7—8, p. 650—653).
Pr. D. B á l a s a , C o n stan tin B rin co v ean u v o ie v o d $/ lo a n arh im an dritu l. Un m a-
n u scris in edit al lui lo an , egu m en u l m in ástirii H u rezi (1692 —1 7 2 6 ): Date $i insemnári
prefioase din viafa si activitatea bisericeascá a voievodului Constaotin Brincoveanu
(M.O., XXV (1973), nr. 11—12, p. 993—1001).
I. P., O poru ñ ea, un h riso v $/ o «c a rte » cu referiri la m in ástiri olten e : O poruñea
a lui Constantin Brincoveanu cátre «vináricerii» din judetul Vilcea... (M.O., XXVI
(1974), nr. 11—12, p. 4002—1003).
Neculai $ a n d r u , V u ltu ru l C a n ta c u z in : Domnia lui Constantin Brincoveanu
(Recenzie, de I. Gheorghe) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 954—956).
13. Din vremea lui Dimitrie Cantemir,

domnitorul Moldovei (1693—1711)
Teodor N. M a n o a c h e, S p ic u iri din p re sá : Lucían Blaga, caracrterizeazá pe
1
Dimitrie Cantemir (M.O., XXI (1969), nr. — , p. 140—142).

1 2
Prof. loan N i c o 1a, «D. C a n te m ir » in O lten ia : Un exemplar din lucrarea sa

«Divanul», provenitá chiar din biblioteca sa personalá (M .O ., XXIII (1971), nr. 3— , 4
p. 262—263).
è
GH ID B IB LIO G R A FIC 705
14. Din vremea lui Leon Vodà al Jàrii Romanelli

♦
(la mijlocul secolului al XVII-lea)
Prof. G. T. I o n e s c u, D ouà d ocilm en te de la Leon V o ie v o d cu con fin ut n ead e-
v à ra t : Citeva date din timpul domniei km Leon Vodà in Jara Romàneascà, legate de
douà acte emise, a$a-zis, de cancelaria acestui voievod, insà farà a fi probatorii in
fata criticii istorico-literare (M.O., XXII (1970), nr. 9—12, p. 986—1005).
15. Din vremea lui $teian Cantacuzino,
domnitorul Jàrii Romanelli (1714—1715)
# •
Neculai 5 a n d r u, V u ltu ru l C an tacu zin : Domnia lui $tefan Cantacuzino (Recen-

zie, de I. Gheorghe) (M.O., XXVII (1975), nr. 11—12, p. 954—956).
16. Din vremea lui Constantin Mihail Cehan RacovRà,
domnitor al Moldovei (1749—1753, 1756—1757)
$i al Jàrii Romàne$ti (1753—1756, 1763—1764)
I. P., O h o tàrn icie d e la C o n stan tin M ih ail C eh an R a c o v ifà din 1756 : Douà hri-
soave ale domnitorului moldovean din acela$i an, 1756, privitoare la mobile din jurul
Tecpciului (M.O., XXIV (1972), nr. 3—4, p. 282—283).
17. Din vremea lui Alexandru Ipsilanti,
domnitorul Jàrii Romàne$ti (1774—1782, 1796—1797)
I. P., O p o ru n cà, un h riso v §i o «c a r te » cu referiri la m in à stiri olten e : ...O «carte»
a lui Alexandru loan Ipsilanti referitoare la mìnàstirea Hurez $i unele sate din Vilcea,
Olt $i Arge? (M.O., XXVI (1974), nr. 11—12, p. 1004).
18. Mi$carea revolufionarà condusà de Tudor Vladimirescu (1821)
I. P o p e s c u-Cilieni, C ite v a stiri si a c te noi in le g a tu r a cu R à sc o a la lu i T u d or
V la d im ire sc u (M .O ., Vili (1956), nr. —9, p. 544—545).
8
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p re sa : Pe urmele trecutului nostru, la

arhivele din Moscova — material documentar privitor la Ràscoala din 1821 (M.O.,
IX (1957), nr. — , p. 92—93).
1 2
R. Mi h a i l , Mitro p o litu l D ion isie Lupu : Izbucnirea Ràscoalei lui Tudor Vladi-
mirescu (M.O., XI (1959), nr. 5—6, p. 278—281).
Emil V i r t o s u , T u d o r V la d im ire sc u p ro to p o p u l Dined N ig o m irean u din M e-
h edin fi (M.O., XIV (1962), nr. 7—9, p. 519—520).
(Acela$i autor), A c te d e la d e sp re T u dor V la d im ire sc u (1806 —1936) (M .O .,
XXII (1970), nr. 3—4, p. 223—244).
Prof. Const. P a v e l , P reotu l C o n stan tin din B u to ie sti, din p an d u r — p reot
(1792 —1870) : A luptat in rindurile pandurilor lui Tudor Vladimirescu, fiind* chiar »unul
dintre comandanti — date $i informatii pretioase (M.O., XXIII (1971), nr. 1—2, p.
82—84).
Pr. D.B., S o le m n ita te a co m em o ràrii lu i T u d or V la d im ire sc u (M .O., XXIII (1971),
nr. 5—6, p. 428—431).
Pr. D. B à 1a ? a, C le ric i o ste n ito ri pen tru in d e p e n d e n fa n a fio n a là , in a ia te de
an u l 1877 : Ilarion, episcopul Arge$ului (1820—1821, 1828—1845), participant la Revo
luta din 1821 (M .O ., XXIX (1977), nr. 4—6, p. 314—318).
19. Din vremea lui Grigore Ghica,

domnitorul Jàrii Romàne$ti (1822—1828)
I.P., O p o ru n cà, un h riso v s i o «c a rte » cu referiri la m in à stiri olten e : ...Un hrisov
al lui Grigore Ghica referitor la o minàstire din partile Oltului de Jos (minàstirea
Brincoveni)... (M.O., XXVI (1974), nr. 11—12, p. 1003).
7 06 MIT ROPOUA OLT ENI EI
20. R ev o lu tia b u rgh ezo -d em o craticà de la 1848

a) D esp re R e v o lu fie in g e n e ra l
(Autorul nesemnat), C o m em o räri : 105 ani de la isterica Adunare popularä de
pe Cimpia Libertari de la Blaj (1848) (M.O., IV (1953), nr. 5—6, p. 74).
Pr. D. B a l a t a , L a 120 de an i d e la R e v o lu t a din 1848 . — C a ra c le r u l re lig iö s
a l P ro cla m afie i d e la Isla z (9 iu n ie 1848) : Considerata introductive. Revolutia in
Principatele Romàne se ducea in numele poporului $i in numele lui Dumnezeu, care
dore$te restabilirea dreptätii pe pämirut. Emanciparea minästirilor inchinate. Emanci-
parea cläca$ilor $i dezrobirea täranilor. Apeliul cätre tärani, cätre mitropolit, cätre
arhierei in general, cätre der, cätre boieri $i cätre Domn. Aderarea clerului la princi
pine revolutionäre. Caracterul international (M.O., XX (1968), nr. 5— , p. 369—376). 6
Pr. I. I o n e s c u, D ocilm ente din 1848 d e la sch itu l F ed ele§ o iu : Date istorice
legate de anul revolutionär 1848 (M.O., XX (1968), nr. 1—2, p. 81—85).
Ileana P e t r e s c u , D ocilm ente p rivin d R e v o lu fia din 1848 in O lten ia : (Recenzie,
de Pr. D. Bäla$a) (M.O., XXIV (1972), nr. 3—4, p. 316).
T.N.M., A ctiu n i $i in ia p tu iri din p a tria n o astrà... : Särbätorirea ìmplinirii a 125 de
ani de la Revolutia din 1848 (M.O., XXV (1973), nr. 5—7, p. 515—516).
V. T a m a $, P a rtic ip a re a cleru lu i la R e v o lu fia din 1848 in ju d e fu l A rge§ (M.O.,
XX (1968), nr. 5—6, p. 376—382).
I. P o p e s c u-Cilieni, P a rtic ip a re a unor p ro ie so ri o lten i la R e v o lu fia din 1848 :
(Notä bibliograficä, de T.N.M.) (M.Ó., VII (1955), nr. 10—12, p. 671).
«
b) F ig u ri d istin se de re v o lu fio n a ri a i an u lu i 1848

Nicola e B ä 1c e s c u, S e rie ri a le se : Opera marelui revolutionär cuprinzind :
studii de istorie socialä, biografii istorice, articole politice $i ocazionale (Recenzie, de
Ioana Gheorghe) (M .O ., 'XXV (1973), nr. 7—8, p. 696—697).
Pr. I. T o m u 1e s c u, Din cro n ica ev e n im e n te lo r p e lu n ile o cto m b rie— d e cem b rie :
125 de ani de la moartea lui Nicolae Bälcesou. Scurte date biografice (M.O., XXIX
(1977), nr. 10—12, p. 816—817).
Apostol S t a n $i Constantin V 1ä d u t, G h eo rgh e M ag h eru : O conturare cit mai
autenticä a personalitätii marelui patriot revolutionär de la 1848, generalul Gheorghe
Magheru (Recenzie, de Pr. C. I. Gh.) (M.O., XXII (1970), nr. 1—2, p. 139).
Silviu D r a g o m i r, A v ram Ian cu : (Recenzie de Mircea Päcurariu) (M.O., XVIII
(1966), nr. 3—4, p. 337—338).
Diac.Prof. Gh. I. M o i s e s c u, P o p a $ a p c à , egu m en la m in à stire a S a d o v a : Ro-
lul jucat de Popa $apcä in Revolutia de la 1848... (MO., VI (1954), nr. 1—3, p.
39—40).
Pr. Gabriel C o c o r a, P o p a $ a p c à , cu rato r la m in à stire a C o zia : Aspecte din
viata $i adivitatea preotului Radu Sapcä, din Celeii-Romanatilor — una din cele mai
ounoscute figuri ale Revolutiei din 1848 (M.O., TX (1957), nr. 11—12, p. 758—765).
Pr. Em. P ä s c u l e s c u-Orlea, P op a R adu $ a p c à , n à sta v n ic la S a d o v a , in 1848 :
(M.O., XIII (1961), nr. 1—4, p. 187—195).
(Acela$i autor), P o p a $ a p c à la m in à stire a H o tàran i (R o m an afi) (11 nov. 1863—6
mai 1864) (M.O., XIII (1961), nr. 10—12, p. 760—783).
(Acela$i autor), C ite v a d a te Iàm u rito are cu p riv ire la «P o p a $ a p c à » : Cind a murit
preotul Radu Sapcä ? Cind s-a näscut preotul Radu $apcä ? De unde i$i trage spita
neamului preotul Radu $apcä ? (M.O., XV (1965), nr. 11—12, p. 908—922).
(Acela$i autor), O p ild u ito a re la p tà a p re o tu lu i R ad u $ a p c à (M .O., XVII (1965),
nr. 1—2, p. 62—64).
G. D. I s c r u , Un docu m en t d e sp re P op a $ a p c à (M .O ., XIX (1967), nr. 9—10,
p. 771—772).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din presa. — P o p a R adu $ a p c à , p o rtretizat
d e P etre P an d rea (M .O., XX (1968), nr. 9—10, p. 834—836).
Pr. I. I o n e s c u , P re ciz àri d e sp re p re o tu l R ad u $ a p c à (M .O ., XXI (1969), nr.
9—10, p. 726—730).
Prof. George P o t r à , P o p a R adu $ a p c à din G e le i (1795 —1876) (M .O ., XXII
(1970), nr. 7—8, p. 893—920).
Prof. Alexie B u z e r a, C in te cu l lu i P o p a $ a p c à (M .O ., XXV (1973), nr. 7— , 8
p. 652—654).
GH/D BIBUOGRAFiC 7 07
Pr. Eustatiu C u m p a n a ç u , P reotu l R adu $ a p c à , p a rtic ip a n t la R e v o lu fia de

la Î848 (M .O ., XXVIII (1976), nr. 7—8, p. 536—545).
Ion D a s c ä l u , D ocum en te : Contributa popii Ilie, de la Nedeia (din plasa
Balta-Dolj) la Revoluta din 1848 — «partizan al guvernului revolutionär» (MO., VI
(1954), nr. 1—3, p. 106).
Pr. Gabriel C o c o r a, C îte v a çtiri din v ia fa lu i P o p a T un : Despre arhim. Am-
brozie, îngrijitorul raetocului Episcopiei Buzäului, din Bucureçti, care prin actiunea sa
temerara, într-un moment dramatic al Revolutiei din anul 1848, a oprit varsarea de
singe imobilizìnd tunarii, de unde §i-a tras porecla de Popa Tun (M.O., XI (1959),
nr. 1—2, p. 100—104).
Pr. D. B a l a t a , C le ric i o ste n ito ri p en tru in d e p e n d e n t n a fio n a la , in ain te d e
an u l 1877 : Clerici participant la Revolutia din 1848 (M.O., XXIX (1977), nr. 4— , p. 6
318—341).
0
21. Räscoala gränicerilor $i taianUor din 1853—1854

N. D a v i d e s c u ,
P a rtic ip a re a un or p rco ti din O lten ia ¡a R ä sc o a la g râ n ic e rilo t
fi fàran ilo r din iarn a an ilo r 1853— 1854 (M .O ., XXVIII (1976), nr. 3—4, p. 195—198).
22. Din vremea lui Alexandru loan Cuza,

primul domnitor al Principatelor Unite (1859—1862)
çi al statului national România (1862—1866)
a) D ate din v ia fa $/ a c tiv ita te a d om n itoru lu i
Pr. loan S p i r u, P reo tim ea $i d e tro n a re a lui A le x a n d ru C u za : Despre atitu-
dinea patrioticä a preotimii, care aläturi de popor $i-a manifestât dezctprobarea fata
de actul detronärii domnitorului Alexandru loan Cuza $i totodatä dragostea fata de
acest domnitor (M.O., XVM (1966), nr. 7— , p. 689—691).
8
b) D esp re U n irea P rin cip atelo r

Pr. Prof. Gheorghe I. M o is e s cu, Un v e a c de la U n ire a J ä r i l o r R o m à n e : Date
istorice despre marele act istorie al poporului roman — Unirea Principatelor (M.O., XI
(1959), nr. 1—2, p. 3—23).
Pr. I. I o n e s c u, C e n te n aru l U n irii în o raçu l C r a io v a ; Date despre evenimentul
istorie al Unirii Principatelor (Idem , p. 76—80).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p ic u iri din p resa. — C e n te n a ru l U n irii J ä r i l o r R o
m àne, la C ra io v a : C ite v a e v o c a r i isto ric e (Idem , p. 109—112).
Pr. Emil N e d e 1e s c u, S à rb a to rire a cen ten aru lu i U n irii la cen tru l e p a rh ia l
R. V ilc e a (M .O ., XI (1959), nr. 5—6, p. 335—336).
Pr. Marin M. B r a n i ? t e, 107 an i d e la U n irea P rin cip ate lo r R om àn e (1859—
1966) : Considerati introductive. Premergätorii. Luptätori $i infäptuitori (M.O., XVIII
(1966), nr. 1—2, p. 107—128).
Gheorghe A l e x e , «H aru l U n irii ìn tru un cu get $/ ìn tru o in im a» : Date istorice
despre evenimentul Unirii Principatelor (Idem , p. 128—*130).
Velicu D u d u, Pentru c o n so lid a re a U n irii P rin cip atelo r R om àn e. — Pastorale, mi-
.trop olitu lu i N ilo n al U n g ro v la h ie i (Idem , p. 136—138).
Pr. D. B ä 1a $ a, U n irea P rin cip atelo r R om àne $i p ro c la m a fia din 27 ian u arie 1859
(M .O ., XXI (1969), nr: 1—2, p. 47—54).
Prof. V. Mi c i e , In se m n a ri p e iile d e cro n ica : Sàrbatorirea zilei Unirii Princi
patelor, In Oltenia (M.O., XXVIÏI (1976), nr. 1—2, p. 128).
» *
c) D esp re M ih ail K o g â ln ic e a n u , isto rie, scriito r...,

prim -m in istru a l M o ld o v e i (1860 —1861) $/ a l R o m àn iei (1863 —1865)
Prof. dr. doc. Dan S i m o n e s c u , Isto ricu l M ih ail K o g â ln ic e a n u : Date biogra-
fice, cu prilejul ìmplinirii a 150 de ani de la na$terea sa (M.O., XIX (1967), nr. 9—10,
p. 755—761).'
23. Proclamarea Independentei de stat a Romàniei (9 mai 1977)

(Autorul nesemnat), C o m em o räri : 76 de ani de la proclamarea Independentei de
stat a Romàniei (MO., IV (1953), nr. 5— , p. 73). 6
Vasile C ä r ä b i §, C o n trib u fii biser.ice§ti din ju d e fu l G o rj la räz b o iu l In d ep en

d en tei N a tio n a le d e la 1877— 1878 (M .O ., XXIII (1975), nr. 9—10, p. 740—747).
Teodor N. M a n o l a c h e , A ctiu n i $i in ià p tu iri din p atria n o a strà... : Ziua In
dependentei de stat a Romàniei... (M.O., XXVII (1975), nr. 5-- , p. 448—449). 6
(Autorul nesemnat), In d ep en d en fà, lib e ria te , p ro g re s : Evocari ale trecutului nos-

tru istorie, §i in special a faptelor legate de data istoricà de 9 mai 1877 (M.O., XXVIII
(1976), nr. 5—6, p. 327—328).
t T e o c t i s t , Arhiepiscop §i Mitropolit, In lum ina ce n te n aru lu i n e a tirn à rii
n o astre n atio n ale (1877—1977) : O evocare $i o transpunere in duhul acelei epoci lu-
minoase, in care toatà suflarea romàneascà, din Principatele Romàne si de dincolo de
Carpati, era stäpinitä de un entuziasm inflàcàrat si farà margini in lupta pentru li
beriate si independentä (M.O., XXIX (1977), nr. 4— , p. 254—258). 6
t N e s t o r Vornicescu-Severineanul, C o n trib u tia p atrio tic à a d u sà d e c le ru l din

p a rtile o lten e in an ii 1877— 1878 («...P entru S lin ta In d ep en d en fà...») : Preliminarii. Ru-
gäciuni neincetate si diferite ierurgii. Fonduri pentru procurarea armelor. Donatii pen
tru echiparea si ìntretinerea ostirii. Ofrande pentru ràniti si pentru spitale. Asistenta
sanitarà $i spiritualà. Alte contributii. In amintirea eroilor {Idem , p. 259—305).
t G h e r a s i m Pitesteanul, D ate d e sp re ràzb o iu l pen tru in d ep en d en fà, din a r -
h iv a v là d ic e a s c à de la R im nicul V ilc e a (Idem , p. 306—310).
Pr. D. B ä 1a s a, C le ric i o ste n ito ri pen tru in d ep en d en fà n afio n alà, in a ia te d e
an u l 1877 (Idem , p. 311—341).
Pr. Alexandru N. S t à n c i u l e s c u , C leru l o rto d o x rom àn in sp rijin u l ràz b o iu lu i
de in d ep en d en fà (Idem , p. 342—351).
Prof. C. M ì s u 1 e s c u, C o n trib u fii m a te ria le a le unor c le ric i §i a§ ezàm in te
b iserice$ ti din fin u tu rile din d re a p ta O ltu lu i la ràzb o iu l de in d ep en d en fà (Idem , p.
352—356).
Gh. R à d u l e s c u , C o resp o n d en fà in tre c o n d u ce re a E p arh iei R im n icu lu i N o u l
S ev e rin $/ «C o m itetu l d o am n elo r c ra io v e n e c re a i pen tru a ju lo r a r e a o sta$ ilo r rà n iti»
in 1877— 1878 (Idem , p. 357—360).
Pr. Scarlat B ä d e s c u , A m in tiri d e sp re p a rtic ip a re a se m in aristu lu i Gh. N ec$u-
le sc u , din A rge§, la rà z b o iu l de in d ep en d en fà (Idem , p. 361—363).
Arhid. Prof. Ioasaf G a n e a, D e co rafii $i m ed alii a c o rd a te slu jito rilo r b iserice§ ti
din E p arh ia R im n icu lu i N o u l S e v e rin cu p rile ju l ràzb o iu lu i de in d ep en d en fà (Idem ,
p. 364—368).
Prof. V. T a m a $r P rizon ieri turci in tern ati la m in à stire a B istrifa (V ilc e a ), in
1878 (Idem , p. 369—372).
Corneliu T a m a s, C o n trib u fia cle ru lu i din ju d e fu l V ilc e a la su sfin e re a rà z b o
iu lu i de in d ep en d en fà (Idem , p. 373—375).
Petre $ t e f a n e s c u , D ocum ente p riv ito a re la co n trib u fia c le ru lu i din O lten ia
la su sfin e re a ràz b o iu lu i pen tru in d ep en d en fà (Idem , p. 376—384).
Pr. Eustafiu C u m p à n a s u , S erg en tu I m ajo r F io re a B lejan , prim ul ero u d in
Isla z càzu t in 1877 (Idem , p. 385).
Pr. I. I o a n i c e s c u , P reotu l C o n sta n tia D. P o p escu din V irto p -D o lj, c u le g à to r
de io lc lo r privin d ràz b o iu l de in d ep en d en fà (Idem , p. 386—388).
C. A 1 b a m, D a sc à lu l b ise ric e sc C h irifà R o se sc u cin tin d ràzb o iu l p en tru in d e-
pen d en fà (Idem , p. 389—392). '
Stefan R e $ c e a n u , Ma n u sc risu l ro m àn esc «H ora P le v n e i » din b ib lio te c a Mi-
tro p o lie i O lten iei (Idem , p. 393—396).
, C. A 1b u, D ouà c in te c e d e sp re ràzb o iu l de in d ep en d en fà (Idem , p. 397—399).
t N e s t o r Vornicescu-Severineanul, O b iecte §i im ag in i e x p u se in M u zeu l A rh ie-
p isc o p ie i C r a io v e i d e la m in àstire a Jitia n u cu p rile ju l cen ten aru lu i In d e p e n d e n fe ì
de sta t a R om àn iei (Idem , p. 400—402).
$t. R.f S à r b à to r ire a ce n te n aru lu i In d e p e n d e n fe ì d e sta t a, R om àn iei (Idem , p. 403
—405).
(Automi nesemnat), S lu jb à r e lig io a sà co m em o rativ a la M itro p o lia O lten iei : Cu-
vintul aniversar al I. P. S. Mitropolit Teoctist» in care s-a sublimai semnificatia $i
GHID BIBLIOGRAFIC
roadele marelui act istorie al dobindirii Independenfei de stat a Romàniei (Idem , p.

406—408).
f N e s t o r Vornicescu-Severineaniul, R u g àciu n i p en tru b iru in fà in 1877—1878 :
(Recenzie, de Pr. Ilie Bràtan) {Idem , p. 409—410).
(Acela$i autor), O cro n ica a ràzb o iu lu i pentru In d ep en d cn fà : (Recenzie, de Pr.
D. Balata) {Idem , p. 410—412).
General-maior dr. Constantin O 1 e a n u, Col. dr. Ilie Ceau$escu $.,a., C ro n ic a
1
p a rtic ip à rii arm ate i ro m àn e la ràzb o iu l pentru in d ep en d en fà : (Recenzie, de Pr. I. Ioani-

cescu) {Idem , p. 413—414).
Teodor V i r g o l i c i , E co u rile lite ra re a le c u c e ririi In d ep en d en fei n afio n ale :
(Recenzie, de Pr. I. Ioanicescu) {Idem , p. 414—415).
«R àzb o iu l p en tru in d ep en d en fà in viziu n e p o p u la r à » (Antologie...) : (Recenzie, de
Pr. I. Ioanicescu) {Idem , p. 415—416).
Alexandru M a r d a 1e, s.a., P a rtic ip a re a ju d e fu lu i T e le o r man la c u c e rire a In -
d ep en d en tei de stat a R om àn iei, 1877— 1878 : (Recenzie, de Pr. Ion Spiru) {Idem , p.
416—418).
«C u le g e re de d o cu m cn te privin d co n trib u tia m a se lo r p o p u la re din ju d e fu l D im -
b o v ifa la lu p ta pen tru In d ep en d en fà n afio n alà a P a trie i » : (Recenzie, de $tefan Re$-
ceanu) {Idem , p. 418—419).
«Im nurile n e a tir n à rii » (Antologie...) : (Recenzie, de $tefan Re$ceanu) {Idem , p.
419—420).
«F la c à ra n e a tirn à rii »
(Foaie volantà editata de Muzeul judetean si Arhivele Sta-
tului-Vilcea) : (Recenzie, de Pr. I.I.) {Idem , p. 421).
24. Ràscoala fàraneascà de la 1907
(Autorul nesemnat), A n u l 1907 : Cauzele Ràscoalei tàrànimii de la 1907. Partici
parea $i contributia preotimii oltene la aceastà ràscoala (M .O ., IX '(1957), nr. 3—4, p.
131—136).
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sà : A 50-a aniversare a ràscoalelor din
1907 {Idem , p. 231—234)..
Matei I o n e s c u — Corina P a t r a $ c u , C u p riv ire la p o zifia un or p u teri e u ro -
pene ia fà de R à sc o a la din 1907 : (Recenzie, de I.-I. Georgescu) (M.O., IX (1957), nr. 5— , 6
p. 414).
Ion 11i n c i o i u, C o n trib u tia slu jito rilo r B ise ricii la lu p ta làràn im ii din p rim à v a ra
an u lu i 1907 (M .O ., XXIV (1972), nr. 3—4, p. 194—202).
C. T a m a ?, R à sc o a la din 1907 in te le c tu a lita te a din V ilc e a {Idem , p. 203—207).
Titu G e o r g e s c u $i Ion 11i n c i o i u, 1907. In tc le c tu a lìi si r à s c o a l a : (Recenzie,
de Pr. P. Constantinesau) (M.O., XXVII (1975), nr. 1—2, p. 167—169).
f T e o c t i s t , Arhiepiscop $i Mitropolit, O m agiu p io s p lu g a ru lu i rom àn : La im-
plinirea a 70 de ani de la marea Ràscoala taraneascà de la 1907 (M.O., XXIX (1977),
nr. 1—3, p. 3—5).
•f N e s t o r Vornicescu-Severineanul. C au ze slu jite s i n e d re p tà fi su ie rite d e c le
rici o lten i in 1907. — P a g in i p a tristic e p u b licate atu n ci cu tilc d e e p isc o p u l R im n icu lu i —
N o u l S e v e rin {Idem , p. 12—29).
f G h e r a s i m Pite$teanul, P reo fi a c u z a fi c a in stig a to ri a i R à sc o a le i fà rà n e sti din
1907, in lo stu l ju d e f R o m an afi {Idem , p. 50—54).
Pr. Ilie D. B r à t a n , D ram atica R à sc o a là fà r à n e a sc à d e la 1907 in co n sti in la
ro m à n e a sc à {Idem , p. — ).
6 1 1
Pr. Gh. P o p e s ciu-Jìntàreni, R à sc o a la fà r à n e a sc à din 1907 in lum ina m o rale i $/

a p atrio tism u lu i cre$tin {Idem , p. 30—35).
Pr. I. I o a n i c e s c u , Mà rtu rii d e sp re p a rtic ip a re a u n or p re o fi la R à sc o a la din
1907, in c a d m i m i$càrii e x tr a sc o la r e a in v à fà to rilo r in ifia tà de Sp iru H aret {Idem ,
p. 36—38).
C. A 1b u, S lu jito r i b ise r ic e sti din fin u tu rile O lten iei, p a rtic ip a n fi la m area R à sc o a là
fà r à n e a sc à din 1907 {Idem , p. 39—41).
Pr. Prof. Nic. P e t r e s c u , In sem n àri d e sp re slu jito r i b ise r ic e sti din ju d e fu l D olj,
p a rtic ip a n fi la R à sc o a la din 1907 {Idem , p. 42—46).
$tefan R e $ c e a n u , M àrtu rii d e sp re R à sc o a la din 1907 e x iste n te la b ise ric a din
A lm à j — D o lj {Idem , p. 47—49).
7 10 MITROPOLIA OLTENIEl
Pr. Ilie T u d o r a n , A titu d in ea p reo tu lu i M arín P o p escu din A m árá$ tii de J o s

ia já de su íe rin je le fá ra n ilo r in 1907 (Idem , p. 55—57).
N. P o p e s c u , P re o fi din ju d e fu l O lt $¿ R á sc o a la tá ra n ilo r din 1907 (íd em ,
p. 58—61).
Pr. Traian C. B a j e u, P reotu l Sp irid o n lo n e sc u din B r a sta v á fu , ju d . O lt, p a r t i d -
pant la R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 62—63).
Pr. Al. B o n c e a, A m in tiri d e sp re p re o tu l $ te la n R u d ean u din R u d en i —Arge$
«in stig a to r » in R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 64—67).
Pr. D. B a l a b a , P reo tu l sc riito r T e o d o r B álá§ el §i R á sc o a la din 1907 (Idem ,
p. 68—74).
Pr. N. P o p e s c u $i Pr. Sterie C h i t i m i a, U nii c le ric i din M eh edin ti $/ R á sc o a la
d e la 1907 (Idem , p. 75—82).
Pr. Paul P o p e s c u , P reotu l A le x a n d ru P o p e scu , din C o r c o v a —M eh edin ti, cázu t
ín R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 83—86).
Al. N. ^ t e f a n, M ártu rii in ed ite d e sp re p reo tu l N ic o la e C ráin ean u din G v a r d e -
n ifa —M eh edin fi, p a r t ic ip a d Ja R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 87—89).
Ion P o p e s c u , P a rtic ip á ri a le unor p re o ti o lten i la R á sc o a la din 1907 (Idem ,
p. 90—91).
Pr. A. N. S t á n c i u 1 e s c u, M en tiun i din p re sa v rem ii re íe rito a re la co n trib u tia
p reo tim ii o lten e ín R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 92—101)
Pr. Gh. N. D u m i t r e s c u-Bistrifa, 1907, in lo lc lo ru l ro m án ese din tin u tu rile din
d re a p ta O ltu lu i (Idem , p. 102—105).
Al. N. D u n á r e a n u, P reotii din E p arh ia R im n icu lu i — N o u l S e v e rin p a rtic ip a n ti
la R á sc o a la din 1907 (Idem , p. 106—109).
25. Despre primal rázboi mondial (1916—1918).

Prof. Const. P a v e 1, P reotul $ tetan lo n e sc u — C az a c u : Erou pentru dezvoltarea
tárii si intregirea neamului in rázboiul din 1916—1918 (M .O ., XXIII (1971), nr. —2, 1
p. 81—82).
Lúea D i n u, C o n sid e ra tii cu p riv ire la v ia ja so c ia lá , c u ltu ra lá $/ b ise r ic e a sc á din
O lten ia ín tre an ii 1916— 1918 (M .O ., XXV (1973), nr. 3—4, p. 220—232).
26. Unirea Transilvaniei cu Romanía (1 decembrie 1918)

I. B u r l a c u si Tr. Rus , C o n trib u ía d o cu m en tare p riv in d rolu l L igii C u ltú ra le in
íá u rire a sta tu lu i n a jio n a l u n itar rom án ; Metodele si fórmele adóptate de Liga Cultu
ralá (1891—1915) in aplicarea programului sáu initial: trezirea constiintei nationale a
poporului román bazindu-se pe bogátia cultural-nationalá, in scopul realizárii unui
stat national unitar román (Nota bibliográfica, de loan F. Stánculescu) (M.O., XX (1968),
nr. 9—10, p. 847).
Pr. I. l o n e s c u , S e m ice n te n aru l U n irii T ra n silv a n ie i cu R om án ia (M .O ., XX
(1968), nr. H—12, p. 889—904).
Prof. Dumitru Gh. R a d u, 1 D ecem brie — tem ei a l im p lin irii u n itátii p o litic e a
p o p o ru lu i rom án (Idem , p. 905—917).
Pr. Niculae 5 e r b á n e s cu, P ro m o v are a id e ii d e sp re u n ita te a n eam u lu i ro m án ese
5n p re d o slo v iile c á r jilo r b is e r ic e § ti: Se aratá cá la «unitatea naîonalá realizatá in 1859»,
ca si la «desávirsirea ei in 1918, prin unirea Transilvaniei», o contribuye de seamá a
avut si cartea bisericeascá, care, prin cuprinsul ei, a strins laolaltá pe cei ce gráiau in
aceeasi limbá, iar prin únele fragmente din predosloviile ei a purtat din generatfe in
generafie ideea despre unitatea de neam a poporului nostru (Idem , p. 918—028).
Prot. Dr. Vasile C o ma n , Un sim b o l a l u n irii n atio n ale — B ise ric a *S íin tu l
N ic o la e » din S c h e ii B ra§ o v u lu i si a$ ezám in tele c u ltú ra le din ju ru l e i : Rolul pe care
I-a avut in dezvoltarea vietii cultúrale, economice, artistice si nationale a románilor
din Transilvania. Aici s-a pástrat nestinsá candela constiintei ainitátii nationale (Idem ,
p. 947—951).
GH lD B I B L I O G R A F I 711
T.N.M., S ilv iu D rago m ir — lu p tàto r pcn tru d e s à v ir fir e a sta tu lu i n atio n a l u n itar
(Id em , p. 951—953).
(Acelasi autor), S p ic u iri din p re sa. — Un m are lu p tà to r pen tru d rep tu rile ro m àn i -
lor din T ra n silv a n ia (se c . X V III-le a ) — lo an I noche ut ie M icu (Idem , p. 999—1000).
V e z i §i :
Louis R o ma n , A ? e z a r e a sta to rn ic à a ro m àn ilo r tra n silv à n e n i in J g r a R om à-
n e a sc à (1739 —1 8 3 1 ): (Recenzie, de Pr. Justin Popescu) (M.O., XXIII (1971), nr. 11—12,
p. 914—915).
Vasile G o d i , S c rie ri so c ia l-p o litic e
1 5 $i lite ra re : Despre fapte si evenimente
din vremea sàvìr§irii unirii Transilvaniei cu Romania (Recenzie, de Diac. H. Stoica)
(M.O., XXVIII (1976), nr. 7—8, p. 684—685).
III. - TRICOLORUL ROM ÀNESC
Dr. Marius B i z e r e a, T ric o lo m i ro m án ese p e ste v e a c u r i : Izvorul utilizàrii celor

trei culori — ro$u, galben si albastru — tricolor, care a devenit steag al tàrilor romàne,
pentru prima data in Transilvania, apoi in Tara Romàneascà si in Moldova (Recenzie.
de Diac. P. I. David) (M.O., XXIII (1971), nr. 9—10, p. 777—779).
IV. - P A G IN I DIN ISTORIA OLTENIEI (in sp ecial)
1. Privile generala
l
«H istó ric a » : Material variat si interesant, cu probleme din istoria politica, econo
mica, socialà, militara, cultúrala si de arta a provinciei Oltenia, ìncepìnd din neolitic
§i pina in epoca contemporanà (Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., XXIV (1972), nr.
7—8, p. 654—656).
O lten ia, stu d ii $/ co m u n icàri isto ric e : Noi lumini, cu privire la istoricul cuprinsu-
rilor oltene, pe firul datelor din cele mai vechi timpuri si pina in zilele noastre
(Recenzie, de Pr. I. Ioanicescu) (M.O., XXVII (1975), nr. 1—2, p. 165—167).
2. Din istoria Bàniei Craiovei (sfìr.$itul sec. al XV—... ?)

♦ •
$t. $ t e f à n e s c u, ín c e p u tu rile b àn ie i d e C r a io v a : (Recenzie, de Pr. I. Ionescu)

(M.O., X (1958), nr. 3—4, p. 316—317).
Pr. D. B a l a t a , D obrom ir, m arele ban a l C r a io v e i (1568 —1583) (P ag in i din isto ria
b a n a tu lu i C ra io v e i) (M .O ., 'XII (1960), nr. 1—2, p. 24—41).
$tefan $ t e f à n e s c u , B àn ia din J a r a R o m à n e a sc à ; Aspectul pe care 1-a imbra
cai institutia bàniei in decursul timpului si caracterul feudal al institutiei in ràstimpul
in care ea a fost apanajul familiei de boieri Craiovesti (Recenzie, de Pr. I. donescu)
(M.O., XVIII (1966), nr. 11—12, p. 1041—1051).
Aiurelian S a c e r d o f e a n u , O rig in ea b àn iei $/ a «b an ilo r» la rom àn i : (Recenzie,
de Pr. I. Ionescu) (M.O., XX (1968), nr. 5— , p. 471—475).
6
3. Oltenia sub stàpinirea austriaca (1718—1739)

Serban P a p a c o s t é a, O lten ia su b stà p in ire a a u str ia c à (1718 —1 7 3 9 ): O poartà
deschisà viitoarelor cercetàri pentru o mai completa intelegere a realitàtilor romanesti
din veacul al XVIII-lea (Recenzii, de N. Stoicescu $i T. G. Bulat) (ìM.O., XXIII (1971),
nr. 3—4, p. 280—282 j — XXV (1973), nr. 3—4, p. 367—368).
4. Oltenia in contemporaneitate
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sà . — « O lte n ia » n ouà o g lin d ità in
« L u c e a ià ru l » (M.O., XI (1959), nr. 1—2, p. 112—113).
Ilie P u r c a r u , J a r a B an ilo r : lnfäfiêaza noile generaci, tineretul, o Oltenie a

primäverii anului 1972 (Recenzie, de Prof. Cornelia Ciulu) (MO., XXV (1973), nr. 3—4,
p. 366—367).
V. — ALTE DATE GENERALE DIN TRECUTUL ISTORIC AL PO PO R ULUi ROMÀN
Academia R.P.R., D ocum en te privine! isto ria R om än iei : Seria A — dooumentele

Moldovei ; seria B —* documentele Järii Romanelli ; seria C — documentele Transil-
vaniei (Recenzie, de l.P.C.) (M.O., VI (1954), nr. 9—10, p. 575—576).
P. C o n s t a n t i n e s c u-Ia$i, D esp re rom àni... : (Recenzie, de T.N.M.) (M.O., VI,
Idem , p. 571—572).
Ion D a s c ä 1 u, in se m n äri. — De p e c à rfi v e ch i : Date istorice din trecutul tärii
noastre (M.O., VI(1954), nr. — , p. 681).
1 1 1 2
Akademie der Rumänischen Volksrepublic, F o rsch u n gen zur V o lk s und L a n d e s

kun de : Din trecutul istorie al Transilvaniei (Recenzie, de Pr. Prof. Nicolae Neaga)
(M.O., X (1958), nr. 9—10, p. 722—723).
Petre S. N ä s t u r e l , U rm arile c ä d e rii J a r ig r a d u lu i p en tru B ise ric a R o m à n e a sc à :
Romànii privili de contemporanii lor in preajma cuceririi Constantinopolului (M.O.
XI (1959), nr. 1—2, p. 64—65).
Pr. D. B u z a t u, O co n d icä cu a c te v e c h i: Datate intre anii 1828—1878 (M.O .r
XII (1960), nr. 5—6, p. 376—381).
N. A. M o h o v, E. M. R u s s e v..., D ocum en te din A rh iv c le S o v ie tic e p riv ito a r e
la isto ria m e d ie v a là a M o ld o v e i §i J à r i i R om àne$ti : (Recenzie, de D.B.) (M.O., XI (1959)
nr. 7— , p. 533—534).
8
Pr. D. B a l a t a , H riso a v e $i sc rie ri v e c h i : Aspecte din trecutuP istorie al popo-

rului romàn (din anii 1549, 1766, 1839, 1853) (M.O., XII (I960), nr. 1—2, p. 97—100).
C. D a i c o v i c i u, St. P a s c u..., Din isto ria T ra n silv a n ie i : (Recenzie, de Pr. L
Ionescu) (M.O., XII (1960), nr. 7— , p. 536—539).
4
8
C ron ici le sla v o -ro m à n e din sec. XV—X V I, p u b lic a te d e Ion B o gd an : Ne ajutä la
cunoa$terea trecutului patriei noastre. Spicuiri din aceste tcronici (Recenzie, de Pr.
I. Ionescu) (M.O., XII (1960), nr. 9—12, p. 789—794).
Emil Vi r t o ' s u , T itu la tu ra dom n ilor $/ a so c ie r e a la dom n ie in J a r a R o m à n e a sc à
§i M o ld o v a p in a in se c o lu l al X V I-le a : (Recenzie, de Pr. I. Ionescu) (Idem , p. 794—796).
Teodor N. M a n o i a eh e, S p icu iri din p r e s a : In legatura cu volumul I al trata-
tului de Istoria Romàniei (M.O., XIII (1961), nr. 1—4, p. 214—215).»
Prof. I. I. G e o r g e s c u , O co p ie n ecu n o scu tà a L e to p ise \u lu i c a n ta c u z in e sc :
...Istoria Jarii Romàne$ti de la 1290 la 1690 (M.O., XIII, (1961), nr. 7—9, p. 503—549).
Silviu D r a g o m i r, V la h ii din N o rd u l P en in su lei B a lc an ic e in E v u l M ediu : (Re
cenzie, de Pr. I. Ionescu) (M.O., XIII (1961), nr. 10—12, p. 845—848).
Dan Pi emi a, O co m p le tare cu p riv ire la L u pu l M eh ed in (ean u l {M .O ., XVI (1964),
nr. 5— , p. 471—473).
6
Prof. Victor B r ä t u l e s c u , D iata lu i C o rn e a B ràilo iu (Idem , p. 474—475).

Prof. T. B o d o g a e , C in d a in trat H a g i P etru L u ca C ra io v e a n u in co m p an ia d e
C om ert a S ib iu lu i : Fapte importante pentru viata culturalä, economica §i biseri-
ceascä a Principatelor (M .O ., XVIII i(1966), nr. 1—2, p. 132—135).
«D ocu m en ta R o m an iae H isto ric a , B. J a r a R o m à n e a sc à » (voi. XXI): Volumul im-
bräfi$eazä perioada anilor 1626—1627, cuprinzind un nurnar de 286 documente interne
de o importanfa deosebitä pentru istoria noasträ medievala (Recenzie, de Matei Cazacu)
(M .O., XVIII (1966), nr. 5—6, p. 537—540).
Stefan A n d r e e s c u , T re i v e a c u ri de la in te m e ie re a m in àstirii C o rn ei $i a b is e -
r i d i de la B àje § ti (1666 —1 9 6 6 ): Activitatea $i personalitatea istoricä a lui Mare§
Bäjescu (1643—1673) (M.O., XVIII (1966), nr. 7—8, p. 674—686).
GHID BIBLIOGRAFIC ■ 713
(Acela$i autor), D ocum en te p riv ito are la M a re s B â je sc u si la c tilo riile sa le (M.O.,

XVIII (1966), nr. 7—8, p. 697—705).
Pr. Marin M. B r a n i § t e, M orm în tul — p in â acu m n ccu n oscu t — a l S tan e i clin
B rin co v en i (f 1650) : StrSnepoata de sorâ a lui Iva$cu Golescu, ctitorul mînâstirii
Vieros (în biserica câreia se gâseçte mormîntul), nepoata de vara a voievodului Matei
Basarab ?i sora lui 'Preda Brîncoveanu, bunicul voievodului Constantin Brîncoveanu
(MO., XX (1968), nr. 3—4, p. 250—254).
Pr. I. I o n e s c u, S e m n iiic a fia A rg eçu lu i ; Im portala istorico-politicâ-culturalâ
a oraçului Arge$, pentru trecutul Jârii Româneçti (M .O ., XX (1968), nr. 7— , p. 563—567).
8
Radu C r e t e a n u, S trâm u tâ ri d e sa te in v e a c u rile a l X IV -lc a — a l X V I-le a in

lum ina d o cu m en telo r m in âstirii T is m a n a : Mutârile de populate — un fenomen social
caracteristic pentru trecutul mai îndepârtat al Jârii Române$ti, déterminât de incursiu-
nile dese ale armatelor otomane, precum $i de impozitele sau birurile domne$ti tot
mai grele (M.O., XX (1968), nr. 7—8, p. 519—547).
Arhiereul N e s t o r , B u letin in form ativ : O istorie a României «de la origini
pînâ astâzi», aparutâ la Paris — o remarcabilâ sintezâ a societari existente pe terito-
riul României în curs de trei milenii (M.O., XX'III (1971), nr. 5— , p. 433). 6
Pr. Nie. I. P o p e s c u, în se m n â ri din sa tu l Orâçcini —D olj, privine1 un ele ev en im en te

isto ric e din sec. X IX (MO., XXIV (1972),.nr. 3—4, p. 223—225).
j N e s t o r Vornicescu-Severineanu, Episcop-Vicar, C tito rii m ân âstirii B u co v ât
— $ tetan , m arcle Ban çi fiu l sa u P irvu , m arele L o go fàt : Date biografice despre aceste
persona je istorice oltene din a doua jumâtate a secolului al XVI-lea (M.O., XXIV (1972),
nr. 9—10, p. 668—699)
T.N.M., A cfiu n i $/ in fâp tu iri din p a tria n o astrâ... : Noi izvoare documentare pentru
istoria patriei noastre (M.O., IXXVI (1974), nr. 5— , p. 503—504).
6
«S tu d ii v ilc e n e » : O preocupare de cunoastere a istorici plaiurilor vìleene, precum

$i a unor documente de valoare din domeniul sfragisticii, al învatâmîntului $i culturii,
din domeniul folcloric etc. (Recenzie, de Pr. I. Ioanicescu) (MO., XXVI (1974), nr. 9—10,
p. 915—916).
I. P., O sc r iso a r e in ed ita : Un document dintr-o colectie particulars craioveanS —
o scrisoare din 1854, din care rezultS cà «ìn epoca respectivà, Bucure$tiul era un im
portant centru de activitate diplomatica, iar unii dintre oamenii politici romàni serveau,
in mod neoficial, ca mediatori ìn rezolvarea problemelor interne ale Serbiei, $i, ìn
generai, al Balcanilor» (M.O., XXVI (1974), nr. 11—-12, p. 1000—1001).
(Acela$i autor), Un « Librezon de slu g à r it » din 1852 : Un document dintr-o colectie
particulars craioveanS, din care se vSd conditile ìn care erau exploatate slugile de
cStre burghezia oraseneascS (Idem , p. 1004—1005).
Pavel C h i h a i a, Din c e tà file de scau n ale J â r i i R om ân eçti : Unele aspecte ale
cetStilor de scaun ale JSrii Româneçti : Argeç, Cîmpukmg-Muscel ?i Tîrgoviste, care
au polarizat în jurul lor, în Evul Mediu, viata politics, socialS si culturalS a târii (Re
cenzie, de Prof. I. RSdut) {Idem , p. 1083—1084). ^
Pr. Prof. Dr. Gh. C o t o s m a n , P aroh ia $i b ise ric a din Ju p a ln ic . In scrip tii s i m âr-
tu rii isto rice, topon im ice si on om astico : ...Batalionul român grâniceresc de la Jupalnic,
înfiintat din ordinul împâr. Iosif al II-lea la 1768 (MO., XXVII (1975), nr. i—2,
p. 109— 1'10).
Dinu C. G i u r e s c u, J a r a R o m ân eascâ in se c o le le X IV —XV; Realitâtile demo
grafica, productif bumirilor materiale, întoemirea societStii, organizarea vietii de stat
(Recenzie, de Pr. I. RSdut) (M.O., XXVIII (1975), nr. 1—2, p. 163—165).
Mustafa M e h m e d, D ocum ente tu rce sti p riv in d isto ria R om ân iei (vol. I, anii
1455—1776) (Recenzie, de Prof. C. Ciulu) (M.O., XXVIII (1976), nr. 5—6, p. 494—495).
Ion P o p e s c u, R e la fii eco n o m ice intr-un docu m en t v ilc e a n din 1805 (M.O., XXIX
(1977), nr. 4—6, p. 468—469).
4
MITROPOLIA OLTENIEI
N. V o r n i c e s c u — A. S e v e r , in a ia r a L e g ii (Ia$i, 1967): Despre Ion Florea,

un haidiuc din partile Sucevei-Neamt, rapus de gloante la 3 iulie 1898 in padurea
Carbuna, din preajma minastirii Neamt (Recenzie, de Ion M. Negreanu) (M.O., XXIX
(1975), nr. 1—3, p. 232—233).
VI. SOCIETARI $1 FIG URI DE CERCETATORI

IN DOM ENIUL ISTOR1EI POPORUJLUI ROMÀN
Teodor N. M a n o l a c h e , S p icu iri din p re sa : Activitatea filialei Craiova ‘a Socie

tàri de $tiinte istorice §i filologice din tara. Activitatea cercetàtorilor $i colaboratorilor
Institutului de Istorie al Academiei R.S.R. 100 de ani de la na$terea istoricului Andrei
Veress — renumit prin cercetàrile $i prin valoroasele sale studii in domeniul istoriei
poporului romàn (M.O., Vili (1956), nr. 4—5, p. 271 ; — nr. —9, p. 553 j — XX (1968),
8
nr. 3—4, p. 330—331).
POSTUL IN CRE§TINISM
1. tn conceptia patristica
Sf. Vasìle cel Mare, D esp re post... : (T rad. rom ., de Pr. D. Fecioru) (M.O., XXV
(1973), nr. 9—10, p. 775—783 j — nr. 11—12, p. 965—970).
2. In conceptia moralei creatine, in generai

Prof. Vasile P r e s c u r e , PostuI $/ v ia fa d u h o v n ic e a sc a (M .O., XXVII (1975),
nr. 9—10, p. 708—713).
Pr. ALEX.-ARMAND MUNTEANU
\ «
%
»
#
i
Ct
t f>
MI TROPOLI A O L T E N I E I
ET DE L’ÉVÊCHÉ DE RÎMNIC ET ARQEÇ
XXXV-EME ANNÉE, N® 9 — 10 SEPTEMBRE - OCTOBRE 1983
SOMMAIRE
Page
ETUDES ET ARTICLES '

Le P. Gh. Cunescu, L a îo i o rth o d o x e d a n s le s é c rits du p è re G a la G a lac tio n . . 595
PAGES PATRISTIQUES
Saint Sophronne de Jérusalem, {550—638), La îo i o rth o d o x e su r la S ain te T rin ité 612
La îo i o rth o d o x e su r la ré e le in carn atio n du C h rist et su r la sa in te té
et la v irg in ité de la S a in te — V ie rg e , (trad. par le P. Prof. Nie.
Petrescu) .......................................................................................................... 616
TRAVAUX HOMILETIQUES ET PASTORAUX

Le P. Gh. Ionescu-Cheia, L 'E x altatio n de la S ain te C ro ix — 14 septembre . 619
Le P. Dr. Gheorghe Lifiu, Serm on au D im anche a p r è s l'E x a lta tio n de la S a in te
C r o i x ........................... ...... , .................................................................... 623
i FOŒ ORTHODOXE
Le P. Prof. Nie. Petrescu, S u r la com m ém oration d e s m o rts . . . . . . 626
DOCUMENTAIRE
L'Evêque Gherasim Piteçteanul, Le p rem ier p ro je t de «h au te é c o le » à l'ép o q u e
de M ate i B a s a r a b ...................................' . .................................632
NOTES
Le P. Dumitru Balaça, V illa g e s d 'O lten ie et le u rs é g l i s e s ................................636
Le Diacre C. A. Protopopescu, L es p rem iers h ô p itau x r u r a le s d ’é tat au to u r d e s
m o n astè re s — L 'h ô p ital d e S tre h aia. 1883— 1983 ................................ 642
LA VIE DE L'EGLISE
La v isite de M -sieu r l'a m b a ssa d e u r de la F in lan d e au l'A rch e v ê ch é de C ra io v a
(15— 18 ju in 1983), le P. Prof. Dr. Al. I. C i u r e a ................................650
De la ch ron iqu e d e la M étro p o le d 'O lten ie et de l'A rc h e v ê c h é de C ra io v a
(1 m ai— 31 o cto b re 1983) — R é d a c t io n ................................................... 656
A. L'archevêché de Craïova
F ête p a tro n a le d e l'é g lise «H arçu » d e C raïo v a. «L e s S a in ts Jo a c h im et A n n e» —
9 sep tem b re 1983, le P. Prof. Petre S e m e n ................................. . . . 665
Page
L a co n sé c ra tio n de l'é g lise d e la p a r o isse «U n ire a », D o lj — 11 se p te m b re ' 1983,
le P. Ioan I o a n i c e s c u ............................................................................... 668
La co n sé c ra tio n d e l'é g lis e d e la p a ro isse T u iâ ri-O rç o v a , M eh ed in ti — 2 o c to
bre 1983, le P. Nicolae J i n g a ..................................................................670
L a co n sé c ra tio n de l'é g lise «S ain t N ic o la s » de la p a r o issse D râgo teçti, D o lj — 23
o cto b re 1983, le P. Ion R à d u f ......................................................................673
F ê te p a tro n a le de la C a th é d ra le M étro p o litain e «S ain t D em être » de C ra ïo v a —
26 o cto b re 1983, l'Archidiacre A. B u z e r a .............................................676
Le c o n sé c ratio n de l'é g lise d e la p a ro isse G a lic e a Mare, D o lj — 30 o cto b re
1983, le P. Ioan I o a n i c e s c u ....................................................................... 679
Les c o n fé re n c e s du c lê rg é au m ois d e sep tem b re 1983, le P. Ion Doran . . 631
L e s c o n fé re n c e s a d m in istra tiv e s du c lê rg é au m ois d 'o cto b re 1983, Hierodiacre
V. Griffoni
♦
ENDORMIS D A N S LE SEIG NEUR ‘ ‘ :

♦
Le P. Ian cu C o rn ife scu , par le P. H. Bârbuleanu . ...................................... 685

Le Proi. Dr. C o n stan tin W. T o m escu , par le P. Gh. C. et le P. Prof. Dr. Al. I.
Ciurea . . . . . . . ................................................................ 686
Le P. R aicu T e o d o sie , par le P. Ion V r a p c e a ..........................................................689
B. L'Évêché de Rimnic et Argeç

ENDORMüS D A N S LE SEIG NEUR
Le P. N ic o la e M â rg â rite sc u , par le P. Laurentfu M. P o p e s c u ................................ 690

S !
COMPTES RENDUS
V. Spinei, M o ld o v a în se c o le le X I— X IV (La Moldavie pendant les XI—XIV -,
siècles), Ed. $tiintificâ ?i enciclopedicâ, Bucarest 1982, 384 pages, par
le P. Gh. C u n e s c u .......................................................................................... 691
Nie. Iorga, D iscu rsu ri p a rla m e n ta re (Discours parlementaires), Ed. Politica, 1981,
par le Prof. I. N e g r e a n u .............................................................................693
G u ide b ib lio g rap h iq u e — (L ettre P) par le P. Al.-Armand Munteanu . . . 698
t
%
♦
4
ON PEUT S'ABONNER À LA REVUE «M1TROPOLIA OLTENIEI» PAR :

ILEXIM — Departamentul export-import presâ, Bùcure$ti, Str. 13 Decembrie nr. 3.
P.O.B. 136—137, telex : 12226
4 ♦ % «
#
P ag.
R e siin fire a b ise ric ii din P aro h ia U n irea I, ju d e fu l D o lj, 11 sep tem b rie 1983, de
Pr. Ioan I o a n i c e s c u .............................................................................................. 668
S iu jb a d e re siin fire a b ise ric ii din P aro h ia T u ià ri —O r§ o v a, ju d e fu l M eh ed in fi
— 2 o cio m b rie 1983, de Pr. Nicolae J i n g a .................................................. 670
S iu jb a d e re siin fire a b ise ric ii cu h ram u l «S iin tu i N ic o la e » , din P aro h ia D ra g o -
te$ti, ju d e fu l D o lj — 23 octom b rie 1983, de Pr. Ion Rädut 673
S a rb a to rire a h ram u lu i C a te d r a le i m itro p o litan e « S iin tu i D um itru» din C ra io v a —
26 octom b rie 1983, de Arhid. A. Buzera ......................................................... 676
R e siin fire a b ise ric ii din P aro h ia G a lic e a Mare, ju d e fu l D o lj — 30 octom brie 1983,
de Pr. I. I o a n i c e s c u ............................................................................................. 679
C o n ie rin fe le d e o rie n ta re a ie c le ru lu i din ju n a se p te m b rie 1983, de Pr. Ion Doran
*
681
C o n ierin fele a d m in istra tiv e a le cle ru lù i din lu n a o cto m b rie 1983, de Ierodiacon
V. Griffoni . . f ..................................................................................... 683
• •
ADORMITI IN DOM NUL ,
¥ I
— Pr. Ian cu C orn jpéscu , de Pr. H. B à r b u l e a n u .......................................................... 685 -

— Pro/, u n iv ersitd r Dr, C o n stan tin N . T o m escu , de Pr. Gh. C. $i Pr. Prof. Dr. Al.
I. Ciurèa . ........................................................................................................... 686
— Pr. R aicu T e o d o sie , de Pr. Ion V r à p c e a ....................................................................... 689
%
B. EPARHIA RlMNICULUI $1 ARGE$ULUI

v ;<
*
ADORM ITI IN DOM NUL ~
Pr. N ic o la e M à rg à rite sc u , de Pr. Laurentiu M. Popescu . . . . . . . 690
RECENZII
Victor Spinei, M o ld o v a in se c o le le X I —X IV , Editura ^tiinfificà $i enciclopedica,
Bucure$ti, 1982, 384 p., de Pr. Gheorghe C u n e s c u .................................... 691
N icolae Iorga, D isc u rsu ri p a rla m e n ta re , Editura politica, 1981, de Prof. Ion
N. N e g r e a n u ............................................................................................................ 693
G hid b ib lio g rafie — (L ite ra P) de Pr. Al.-Armand Munteanu . . . . 698
»
Y. 1 -2 3
ANUL XXXV, Nr. 11 - 12, NOIEMBRIE - DECEMBR1E 1983

CRAIOVA
*■=.. -
CUPRINS
Pag.
) ..
f
.'v
«Pe pàmint pace intre oamenl bunSvoire» (Luca II, 14).

Apelul pentru tjpzarmare f i pace al Adunàrii reprezentanfUgj^ organizafiilor de
masà fi obftefti fi. al celorlalte organizafif com petente ale Frontului
Democrafiei fi Unitàfii Socialiste . . . . . ...................... * 719 •
Apelul M arii A dunali N alionale càtre Parlamentele f i parlam entarli din Statele
europene, S.U.A . f i Canada . . . . - ...................................... 721
p a s t o r a l e c h ir ia r h a l e
t s ' •
• *
t NESTOR VORNICESCU, Arhiepiscop §i Mitropolit, Pastoralà la Praznicul

N afte rii Domnului — 1983 . . . . . . 724
t Iosif, Episcop al Rinmicului $i Arge§ului, Pastoralà la N afterea Domnulcei — 1983
•
729 #
aniversàri
La a LXV-a aniversare de la iSurirea Statului national unitar romàn-
Pr. Dr. Viorel Ionita, 65 de ani 'de la iaurirea Statului national unitar roman,
1 Dec . 1918 — 1 dec . 1 9 5 3 .......................................... 1
• • *
. . . . .. ,
734
Arhid. Prof. A. Buzera, Ardealul, vechi cintec patriotic armonizat pentru cor
* b&rbatesc ........................................... . . . . ............................ ...... 741
/
♦
STUD If $1 ARTI COLE ♦ /
t
Pr. Prof. Nìcolae Petrescu, P acea scum pà t u t u r o r ................................ ...... * 744

Pr. Prof. Dionisie Stamatoiu, ...§i pe pàmtnt pace 1 Temeiuri din R èvelafia divinà
^ pentru o lum inoasà nàdejde . ' . . . . ................................ . 754
♦ * * • •
PAGINI PATRISTICE *•
Slinfii Pàrinfi despre pace (Cugetàri fi sfaturi patristice culese-de Pr. Dr.
Gh. Paschia) . . . . . . ......................................... . . . 762
MATERIAL OMILETIG
_
•
«
••
9 •
Pace cu noi Infine, pace cu Dumnezeu f i pace Intré c a m e n i (Protos. Prof.

V asile Prescure) ..................................................... , . . . . 765
- *
«
A G f l l I N E . PEblTRU PACE * ♦ *
X * ,
Participarea tnalt Prea Siinfitului M itropolit Dr, N estor Vornicescu la iestivitàtile

celei de a XXV-a aniverSàri a Conierinfei Creftine pentru Pace, Praga, ^
13—14 octombrie 1983 (Pr. I. R & d u t ) .............................. ...... 770
R E V I S T A O F I C I A L Ä A AR H I E P I S C O P I E I C R A I O V E I
$1 A E P I S C O P I E I R l M N I C U L U I $1 A R G E $ U L U I
ANUL XXXV, Nr. 11—12 NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1983
REDACJIA $1 ADM INISTRATE:

S E C T I A C U L T U R A L Ä A S F I N T E I A R H I E P I S CO P11 A C R A I O V E I
Str. Lotru, Nr. 3
CRAIOVA
t
— COMITETUL DE REDACJIE: -----------------
Pre$edinti : I. P. S. NESTOR, Arhiepiscop al Craiovei

' P. S. IOSIF, Episcop al Rimnicului $i Arge$ului.
P. S. GHERASIM PITE$TEANUL, Arhiereu-vicar al Episcopiei
Rimnicului §i Arge$ului. '
P. C. Pr. dr. LEON IFTODI—Craiova
Redactori ' P . C. Pr. ION RÄDUJ, Consilier cultural la Arhiepiscopia
Redactor : VICTOR P. GRIFONI.
m
$
1
«
P E P Â M ÎN T PA C E,
♦
ÎN T R E O A M E N I B U N Á V O IR E
APELUL
»
' PENTRU DEZARMARE ÇI PACE

AL ADUNÀRII REPREZENTANJILOR ORGANIZAJIILOR DE MASA
$1 OBÇTEÇTI $1 AL CELORLALTE ORGANIZATH
COMPONENTE ALE FRONTULUI DEMOCRAJIEI
ÇI UNITÀTII SOCIALISTE
Reprezentantii organizafiilor de masà $i ob$te$ti $i ai celorlalte

organizafii componente ale Frontului Democrafiei çi Unitáfii Socialiste;
| intorniti in çedinfâ comuna, la Bucure$ti, în ziua de 20 septembrie, dau
o înaltâ apreciere activitàtii neobosite, initiativelor çi actiunilor în-
treprinse pe plan international de preçedintele Republicii Socialiste
Romania, tovarâçul Nicolae Ceaucescu, în vederea intensificara luptei
popoarelor pentru dezarmare çi pace, pentru realizarea unui climat
■ trainic de destindere, întelegere $i larga colaborare între tóate nafiu-
' ' nile lumii. Ne însuçim eu totii, în unanimitate, aprecierea preçedinte-
lui fàrii, care, pornind de la încordarea deosebit de grava la care s-a
ajuns în via-fa internafionalà ca urmare a intensificârii farà precedent
a cursei înarmârilor — ceea ce creeazà mari (pericole la adresa viefii
çi libertàri popoarelor, a nafiunilor europene $i ale întregii lumi —
subliniazâ cu putere cà problema fundaméntala a zilelor noastre este
dezarmarea, çi în primul rînd cea nuclearâ, preîntîmpinarea râzboiului
$i apârarea pâcii.
Susfinem întru totul pozifia exprimatâ de tovarâçul Nicolae
Ceaucescu în legatura cu tratativele de la Geneva dintre Uniunea
Sovietica $i Statele Unite ale Americii çi ne manifestâm speranfa cà
realismul $i luciditatea, spiritili de înaltâ responsabilitate pentru viafa
, $i pacea popoarelor continentului $i ale întregii lumi vor învinge, cà
se va ajunge la înfelegerea de a se opri amiplasarea în Europa a noilor
i racheté cu raza medie de acfiune $i se va trece la retragerea $i distru-
gerea celor existente.
în actualele împrejurâri internationale, cînd Europa — continen-
t tul pe care tràini — a devenit un imens arsenal de arme nucleare, cìnd
urmeazà sà se. amplaseze, în acest an, noi rachete nucleare cu razà
!
I
4
medie de acfiune, noi arme de distrugere în masâ, cînd viata întregii

planete este amenintatâ, considerâm câ nu exista problema mai impor
tants decît aceea de a se face totul pentru a determina oprirea acestui
curs periculos. Europa — care a dat $i da atît de mult civilizafiei si
progresului — sa fie eliberatâ de arma nuclearâ, de pericolul unui
dezastru atomic !
Pornind de «la aceste consideren-te, participanfii la çedinfa comuna
a reprezentanfilor organizafiilor de masa $i obstesti, ai celorlalte or-
ganizafii componente ale Frontului Democrafiei $i Unitafii Socialiste,
cheamâ oamenii muncii din întreaga tarâ — muncitori, târani, intelec-
tuali, barbati si femei, tineri si vîrstnici, pe tofi cetafenii, farà deosebire
de nafionalitate — sâ-si spunâ hotârît cuvîntul în cadrul unor largi-
manifestâri publice — adunàri si mitinguri ale oamenilor muncii, adu-
nàri populare, conferinfe, simpozioane, alte actiuni de masâ, care sa
afirme cu putere hotârîrea întregului nostru popor de a lupta, împreunâ
eu celelalte nafiuni, eu forfele progresiste de pretutindeni, pentru în-
cetarea cursei înarmârilor, trecerea la dezarmare si, în primul rînd, la
dezarmare nuclearâ, pentru pace si colaborare între tóate nafiunile
lumii.
In interesul pâcii si linistii pe planeta noastrâ, sâ ne ridicâm eu toatâ
energia împotriva politicii de continuare a înarmârilor ! Sâ facem totul
ca în Europa sâ nu se amplaseze noile racheté eu razâ medie de ac
tiune, pentru a se asigura un echilibru al fortëlor nu prin noi arma-
mente, prin noi radíete, ci prin reducerea celor existente la un nivel
cît mai scâzut !
Sâ facem auzit glasul de pace al poporului nostru la tratativele de
la Geneva si sâ cerem reprezentanfilor Uniunii Sovietice si Statelor
Unite ale Americii la aceste negocieri, celorlalte state care defin arma
nuclearâ sau pe teritoriul cârora ar urina sâ se instaleze noi racheté
nucleare, sâ faeâ totul pentru a se ajunge la înfelegeri corespunzâtoare
în vederea neamplasârii ¡si opririi desfâsurârii noilor racheté pe
continent !
Sâ ne adresâm guvernelor si parlamentelor târilor pe teritoriul câ
rora urmeazâ sâ fie instálate racheté nucleare care dacá ar accepta o
asemenea hotârîre si-ar asuma o mare râsfpundere în fata propriilor
popoare, pentru pacea si linistea Europei, a întregii lumi !
Sâ actionâm pentru realizarea în Balcani si. in alte regiuni ale Eu
ropei si ale lumii, de zone fârâ arme nucleare, fârâ baze militare strâine;
ca o parte a activitâtii generale pentru eliminarea totalâ a armelor
nucleare din Europa, din întreaga lume, pentru dezarmare, pentru o
lume fârâ arme, fârâ râzboaie !
Sâ cerem în modul cel mai ferm oamenilor de stiinfa $i pretutin
deni ca inhúmatele cuceriri ale geniului uman, ale sfüntei $i tehnicii
moderne sâ fie puse exclusiv în slujba pâcii si progresului — si nu a
distrugerii si râzboiului !
Sâ conlucrâm strîns cu tóate popoarele, eu forfele progresiste, rea
liste din întreaga lume, pentru a determina sâ se ipunâ- capàt eu desâ-
vîrsire politicii de înarmâri, folosirii forfei si amenintârii eu forfa, astfel
ca tóate problemele litigioase sâ fie solufionate numai si numai prin
tratative, pe cale pasnicâ !
P E P À M ÌN T P A C E , ! N T RE O A M E N I B U N À V O IR E 721
Sa actionam ca Organizafia Natiunilor Unite, celelalte organizatii

$i organisme internationale sa joace un rol tot mai activ in unirea $i
participarea' tuturor natiunilor la eforturile pentru pace, pentru dezar-
mare $i colaborare ìntre popoare !
Este convingerea noastrà ferma ca sta in puterea popoarelor ca,
prin actiuni unite, tot mai energice, sa opreascà evolutia periculoasà
a evenimentelor, sa impunà adoptarea de màsuri concrete care sa duca
la eliminarea pericolului râzboiului, la infàptuirea dezarmàrii, la salv-
gardarea pàcii.
Conlucrînd strîns, popoarele pot fauri cea mai puternicà arma —
arma UNITÀTII, arma PÂCII çi COLABORÂRII !
Poporul roman este confient câ ìnfaptuirea mârefelor sale aspi
raci de edificare a societari socialiste $i comuniste pe pàmintul Ro-
màniei, ca $i realizarea nazuinfelor tuturor popoarelor spre bunàstàre
$i progres sìnt condifionate in mod vital de inlàturarea pericolului
râzboiului, de instaurarea unei paci trainice pe pianeta noastra. Cauza
pacii $i colaboràrii face parte inseparabilà din conceptia de viafa a
poporului roman $i se identifica cu idealurile nobile ale socialismului
$i comunismului.
Sa ne unim tortele $i sa facem totul pentru triumful acestei nobile
cauze !
APELUL
MARII ADUNÀRI NAZIONALE
CATRE PARLAMENTELE $1 PARLAMENTARII
DIN STATELE EUROPENE, S.U.A. §1 CANADA
Marea Adunare Nafionalà a Republicii Socialiste Romània, dìnd

expresie aspirafiilor $i voinfei intregului popor román, reafirma ata-
$amentul $i sprijinul deplin fata de intreaga politica interna $i inter-
nationalà de pace, colaborare, securitate i$i intelegere promovatà de
Romània socialista $i ìnalta apreciere a rolului hotàritor pe care il are
in elaborarea $i ìnfaptuirea politicii interne $i externe a tarii noastre
Secretarul General al Partidului Comunist Román, Pre$edintele Repu
blicii Socialiste Romània, tovarà$ul Nicolae Ceau$escu, cel mai iubit
$i stimat fiu al poporului román, personalitate proeminentà a viefii in-
ternafionale contemporane.
Marea Adunare Nafionalà dà o inatta prefuire activitàfii neobosite
‘a Pre?edintelui Romàniei, tovarà$ul Nicolae Ceau$escu, desfà$uratà in
mod statornic, cu pasiune $i persevererà, ideilor sale generoase $i ac-
tiunilor sale ferme pentru oprirea cursei inarmàrilor $i indeosebi pen
tru ìmpiedicarea amplasàrii de noi rachete $i trecerea la retragerea
$i distrugerea celor existente, pentru asigurarea pàcii $i infàptuirea
dezarmàrii, problemà fundamentalà a zilelor noastre — actiuni care
s-au bucurat de un puternic ecou $i de o largà simpatie in Europa $i
in lume, deoarece eie privesc asigurarea dreptului vital al popoarelor
la viatà, la libértate $i pace.
r
Marea Adunare Nafionalà, în mímele poporului román, sprijinà

întru totul activitatea, propunerile $i initiativele tovara$ului Nicclae
Ceaucescu, Pre$edintele Republicii Socialiste Romania, prezentate $i ín
mesajele adresate Preçedintelui Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.,
Iuri Andropov, Preçedintelui S.U.A., Ronald Reagan, celorlalfi $efi de
state $i guverne din tarile europene $i Canada, ceea ce corespunde in-
tereselor $i aspiratiilor fundaméntale ale poporului nostru de a trai ín
pace $i securitate, názuinfelor tuturor ipopoarelor europene $i din in-
treaga lume la existenfa libera $i demnâ, la adápost de primejdia miei
conflagraci nucleare.
Pornind de la aceasta, Marea Adunare Nafionala a Republicii Socia
liste Romania se adreseaza parlamentelor parlamentarilor din Europa,
S.U.A. $i Canada, tintr-un moment de im portala cruciala pentru insedi
destinele continentului, cînd exista perspectiva apropiatei amplasâri, in
únele tari occidentale, de rachete americane cu raza medie de acfiune,
ceea ce ar spori consideraci pericolul la adresa viefii $i libertafii popoa-
relor, ar duce la agravarea incordarli in Europa $i in intreaga lume.
Poporul román, ca $i milioane de oameni, tineri $i virstnici, barbati
$i femei, de pe intreg cuprinsul Europei $i de pe alte continente, prin
mari manifestaci de masa, cere acum, pina nu este prea tirziu, pina cind
nu au càzut bómbele care ar distruge tot ceea ce a fàurit geniul uman,
insedi viafa $i civilizaba, sa se faca totul pentru ca la negocierile sovieto-
americane de la Geneva sa se ajungà la un acord care sa duca la oprirea
instalarii noilor rachete nucleare, la retragerea i$i distrugerea celor exis
tente, pe calea eliberarii Europei de orice fel de arme nucleare.
Romània considera cà nu s-au epuizat tóate çansele de compromis
in cadrul negocierilor sovieto-americane de la Geneva- $i ca mai este
posibil sa se conviná o intelegere. De.$i, pina acum, nu s-a ajuns la un
acord la aceste trattative, s-au avansat propuneri importante $i din par
tea S.U.A., $i din partea U.R.S.S., inclusiv cele formulate in interviul Pre-
$edintelui Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din ziarul «Pravda»
din 27 octombrie a.c., care au apropiat mult pozifiile, punind in evidenza
faptul câ este posibil sa se realizeze o intelegere corespunzàtoare.
Acum este momentul sa se aefioneze pentru realizarea la Geneva
a unui acord echitabil, care sa impiedice instalarea noilor rachete nu
cleare ìntr-o serie de state europene $i, respectiv, sa duca la retragerea
§i distrugerea celor existente.
Marea Adunare Nafionala adreseaza parlamentelor din tarile euro-
pene, din S.U.A. $i Canada chemarea ca, pornind de la raspunderea pe
care o avem fata de soarta popoarelor noastre, a pacii $i securitàtii pe
continent, sá facem .totul, sa actionam pentru o intelegere coresipunza-’
toare la negocierile sovieto-americane de la Geneva.
în cazul in care nu se va ajunge la timp la o asemenea intelegere
in cadrul negocierilor sovieto-americane, Marea Adunare Nationala a
Republicii Socialiste Romània face apel la tóate parlamentele $i parla
mentara din tarile europene, din S.U.A. $i Canada de a aziona impreuna
pentru a se conveni aminarea amplasarii noilor rachete cu raza medie
pina la sfîrçitul anului 1984, inceputul anului 1985 $i, in acest rastimp,
sa fie continuate tratativele, iar U.R.S.S. sa nu instaleze noi asemenea
rachete $i sá reducá, a$a cum s-a angajat, o parte din cele existente, ur-
»
PE PÀMlNT PACE, ÌNTRE OAMEN1 BUNÀVOIRE 723
mìnd ca negocierile de ¡la Geneva sa continue pina la realizarea unui

acord corespunzàtor. Marèa Adunare Nationala î$i exprima convingerea
ca fie $i un asemenea acord ar ràspunde intereselor de securitate ale ce-
lor doua parti, realizarii unui echilibru, nu prin cre$terea, ci prin redu
cerea armamentelor $i ar fi salutat cu satisfacfie de popoarele din Europa
$i America.de Nord, de opima publica mondiala.
Marea Adunare Nationala face apel la parlamentele din tarile euro-
pene, din S.U.A. $i Canada de a actiona cu malta responsabilitate pentru
prezentul $i viiitorul continentului european ,$i ale ìntregii lumi, pentru a
determina guvernele din tarile unde urmeazâ sa fie amplasate noile
rachete sa renunfe la acceptarea acestora pe «teritoriul lor, pentru ca te-
ritoriul altor state sa nu devina baza unui atac cu arme nucleare.
Convinsa ca nu trebuie sa se accepte politica faptului ìmplinit,
Marea Adunarea Nationala a Republicii Socialiste Romania considera ca
acum este momentul sa se intensifice $i sa se multiplice eforturile pen
tru realizarea unui acord echitabil, care sa elibereze continentul nostru,
ìntreaga comunitate internationala de ameninfarea unei catastrofe
nucleare.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania este pro-
fund ìngrijorata de faptul ca, prin amplasarea de noi rachete in unele
state din vestul $i din estui Europei, s-ar incaica «Tratatul cu privire la
neproliferarea armelor nucleare» prin care partile s-au angajat «sa pre-
ìntimpine o mai larga raspìndire a armelor nucleare» $i «sa nu transfere
nimânui», respectiv «sa nu accepte din partea nimanui transferul direct
sau indirect de arme nucleare». Instalarea noilor rachete pe teritoriul
acestor state ar crea un precedent primejdios, ar stimula $i alte tari sa
actioneze pentru a amplasa pe teritoriile lor arme nucleare, ar submina
securitatea internationala, ar mari pericolul unui razboi nuclear.
Este convingerea noastra ferma ca, in pofida situafiei internationale
complexe, sta in puterea popoarelor ca, prin actiuni unite, sa ìmpiedice
evolutia periculoasa a evenimentelor, sa determine oprirea cursei inar-
mârilor $i trecerea la mâsuri practice de dezarmare, $i in primul rìnd de
dezarmare nucleara, pentru asigurarea unui viitor de pace $i liniçte pen
tru popoarele europene, pentru ìntreaga lume.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania reafirmâ
în mod solemn hotârîrea de a actiona neabâtut, cu toatà fermitatea, pen
tru a se opri amplasarea noilor rachete cu raza medie de actiune, pentru
retragerea $i distrugerea celor existente, pentru ìnfaptuirea dezarmarii,
$i in primul rìnd a dezarmarii nucleare, pentru oprirea agravarii situatiei
internationale, çi pentru reluarea poliiticii de pace, colaborare, destindere
$i respect al independentei nationale a tuturor popoarelor.
i
PASTORALE CHIRIARHALE
%
t^ N K S T O R
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP ÀL CRAIOVEI $1 MITROPOLIT AL OLTENIEI
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL $1 TUTUROR DREPTMÀRITORILOR
CRE$TI'NI DIN ACEASTÀ EPARHIE : HAR, MILA, PACE i?I BUCURIE DE LA
DUMNEZEU ATOATEJIITORUL, IAR DE LA NOI, ARHLPÀSTORUL VOSTRU,
ARHIERE$TI §1 PÀRINTE$TI BINBOUVlNTÀRI
«Pe pàm ìnt p a c e ...»
«F e ric ili ià c à to r ii d e p a c e !»
(L u ca II, 14 §i M ate i V, 9)
HRISTOS SE NASTE, SLÀVIJI-L !
Iubifi ili duhovnice$ti,

Invasatura noastrà creatina ne arata cà venirea pe pamint a Dom
nului Iisus Hristos, ìntruparea Sa, patimile, sfìrîtul pe cruce $i in-
vierea Sa, au fost rìnduite de Pàrintele Ceresc pentru izbàvirea noastra,
a intregului neam omenesc de pàcatul originar al protopàrintilor nostri
Adam $i Èva, pentru innoirea fiintei omului.
In sfinta noapte a Na^terii dumnezeiescului prunc Iisus ingerii au cin
tai; marea bucurie, neasemànata minune din pesterà Betleemului, slàvind
pe Dumnezeu $i vestind : «Pe pàmìnt pace, ìntre oameni bunàvoire» i.
Inaintea na$terii Domnului Hristos, acest eveniment unic a fost pro-
orocit lumii vechi, a fost vestita ìntruparea Fiului lui Dumnezeu, Mesia-
Ràscumpàràtorul, Izbavitorul lumii din pacate. Acelei lumi dezbinate $i
dezorientate; ameninfate cu pustiireà $i pràpadul, acelor oameni domi
nati de urà $i du^mànie li se adresa mustràtor proorocul Isaia, pentru
faptele lor nedemne, aràtind cà ei «nu cimose drumul pàcii $i pe urmele
lor nu-i nici o dreptate, càràrile lor sìnt ìntortocheate ; cine porne$te
pe eie nu $tie de pace» 2.
Calea dreptàtii $i a pàcii a fost luminatà pentru lumea veche $i pen
tru lumea de acum, pentru totdeauna, prin sfinta intrupare a Domnului
2. Luca II, 14. 2. Isaia LIX, 7—8.
P A ST O R A L E CH IR1ARH ALE 725
4
Iisus Hristos, «Ràsàritul Cei de Sus», venit pe pàmint pentru ca «sa ip-
drepte picioarele noastre pe calea patii» 3.
Prin intruparea Sa $i prin dumnezeiasca ìnvàtàturà pe care a pro-
povàduit-or prin jertfa de pe cruce $i prin invierea Sa, Mintuitorul ne-a
innoit viata $i ne-a dat nàdejdea mintuirii, ne-a invàta<t cum sa firn
cu adevàrat fericifi pe ipàmint, orinduindu-ne viata in a$a fel incft sa
firn folositori unul altuia, sa firn buni, ràbdàtori, fàcàtori de pace.
Mesajul pàcii, atit de necesar sufletului nostru, conviefuirii cu se-
menii nostri, a ràsunat pina la marginile lumii in vàzduhul nopfii Sfin-
tei Na$teri a Domnului Iisus Hristos. Acest mesaj ràsunà mereu $i me-
reu, cu ecouri multiple, in tóate limbile pàmimtului, pentru tóate nea-
murile. Acest mesaj este chemarea la infralire $i bunàvoire, el este me
reu actual, oriunde am fi situati unii fata de altii, in orice context is
torie sau geografie.
Noi creatimi trebuie sa ne adresàm totdeauna $i tuturor oamenilor
prin cuvintele proorocului : «Pace celor de aproape $i pace celor de
departe» 4. Sint cuvinte piine de caldura umana $i mereu actúale, pen
tru ca Domnul Iisus Hristos nu a vestit pacea ninnai pentru poporul
din care s-a intrupat, ci pentru tóate popoarele, pentru intreaga lume.
♦ •
Dreptmàritori cremini,
Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a làsat dumnezeiasca poruñea
a pàcii ca un indreptar de viafà : sa tràim «in pace unii cu alfii» 5. Ne-a
làsat pacea drept testament nouà, tuturor, atonici cìnd le-a spus Apos-
tolilor : «Pacea Mea dau vouà, pacea Mea las vouà» 6.
Poruñea pàcii datà de Mintuitorul este mereu aminti'tà $i in Epis-
tolele Sfinfilor Apostoli : «Pàstrafi unitatea Duhului in legatura pàcii» 7 ;
«Traiti in pace intre voi» 8 ; «Càutafi pacea cu loti $i sfinfenia, farà de
care nimeni nu va vedea pe Domnul» 9 sau : «Cautà pacea $i o urmeazà
pe ea» 10.
Aceastà dumnezeiascà poruncà trebuie sa ne càlàuzeascà sparii in
fiecare zi, in fiecare ceas al viefii $i mai ales acum cind intr-o parte sau
afta a lumii se continua producerea celor mai primejdioase arme, care
pot distruge viata pe ìntregul pàmint.
Se impune sà apàràm pacea din tóate puterile noastre, sa apàràm
dreptul nostru la viatà. «Sà urmàm cele ale pàcii ale zidirii unuia de
càtre altul» **. Pentru a se infàptui instaurarea pàcii depline pe pianeta
noastrà trebuie sà contribuim la slatornicirea modului de a gindi $i a
fàptui in mímele pàcii, in numele vietii $i al fericirii oamenilor.
Mintuitorul Iisus Hristos a propovàduit sfinta invàtàturà cre$tinà
pentru toti oamenii, din marea Sa iubire $i purtare de grijà pentru cei
afiati in suferintà, in deznàdejde, pentru cei asupriti $i nedreptàtiti.
Prin dumnezeiasca Sa putere ne-a dezrobit, nimicind pe vràjma$ul nos
tru duhovnicesc, eliberìndu-ne din cursa diavolului. Sfìntul prooroc Isaia
a numit in cuvinte simbolice marea, unica bucurie a venirii pe pàmint
a Domnului Hristos : «anul plàcut al Domnului».
. **
3. L u ca 1, 68, 75 $i 78—79. 4. Isa ia LVII, 19.

5. M ar cu IX,/50. 6. lo a n XIV, 27. 7. E ie se n i IV, 3.
8. / T e sa lo n ic e n i V, 13. 9. E v re i XII, 14. 10. / P etru III, 11.
11. R om an i XIV, 19.
726 MIT ROPO LI A OLTENIEÌ•
Aceastà vreme mesianicà este vremea marii ìnduràri a lui Dumne-

zeu fata de oameni, vremea mìntuirii, a pàcii $i a bunàvoirii prin Dum-
nezeu-Fiul, in care Dumnezeu-Tatàl $i-a aràtat nemàrginita Sa iubire
pentru oamenil2.
Prin mijlocirea Sfintelor Taine, Domnul Iisus Hristos se sàlà$luiecte
in sufletele noastre, innoindu-ne fiinta $i intreaga viafà, ne dà viatà
din Insali viata Sa, ne dà desàvìrcirea in Duhul Sfirut impàrta§indu-ne
din propria Sa desàvìr$ire 13.
lubili irati cre$tini,
*
Dumnezeiasca poruncà a pàcii care dà mireasmà duhovniceascà $i

putere sufletelor noastre acum, cind sàrbàtorim Sfinta Na$tere a Dom-
nului Iisus Hristos, este o chemare continuà, este o permanentà a viefii
noastre. Pàstràm in mintea $i in inima noastrà $i rostim aceastà po
runcà $i aceastà chemare la ìnceputul fiecàrui an, a?a cum o vom rosti
$i in prima zi a anului ce se apropie, 1984 : «Incà ne rugàm..., pentru
ca sà binecuvintezi, Doamne, cu bunàtatea Ta cununa anului ce a sosit
?i sà potolecti in noi tóate vràjmàciile, neorinduielile $i luptele cele
dinlàuntru $i sà ne dàruiecti dragoste tare $i nefàtarnicà, unire $i viatà
fàrà de pàcate...» 14. Ne rugàm astfel Domnului pentru binecuvìnitarea
cununii anului bunàtàfii lui Dumnezeu 15, pentru «armi de milostivire» 18f
pentru «anul iertarii» 17.
De tóate aceste binefaceri noi ne invrednicim numai dacà ràmìnem
tari $i neìnfricafi in fata celor ce provoacà neorinduieli $i dezbinarea
lumii, chemindu-i la dreaptà rìnduiaià, la slujirea pàcii.
Trebuie sà firn mereu sirguitori in munca noastrà $i in rugàciunea
noastrà. Sà nu contenim a ne ruga pentru dumnezeiasca binecuvintare
a «cununii anului», a ne ruga $i a multùmi Domnului penitru darurile
de mintuire, de dragoste, de pace $i de bunàvoire pe care le primim
prin Domnul Hristos. Cu ajutorul acestui prisos de har ceresc putem
$i trebuie sà firn ìmplinitori ai poruncii Mintuitorului, sà firn iubitori
de pace, fàcàtori de pace.
Cinstiti enoriati,
Fàrà pace nu poate fi viatà tihnità pe pàmint, nu se poate face nici
un progres. Domnul Hristos ii niimecte pe fàcàtorii de pace «fiii lui
Dumnezeu», pentru cà ei se sìrguiesc ipe calea pàcii, care este poruncà
dumnezeiascà.
Vedem cà in zilele noastre sint, din nefericire, tendinte diametral
opuse ìntre únele dintre popoarele lumii, tendinte de dominatie, de dic-
tat, de agresiune. Dar, pe de altà parte, existà o puternicà vointà $i
aspirale a popoarelor, a majoritàtii statelor, spre independentà, libér
tate $i pace.
Precedatele tarii noastre, Domnul Nicolae Ceau§escu, pornind de
la optiunile fundaméntale ale poporului román, de la vocatia sa de pace,
cheamà tóate popoarele, tóate statele lumii sà acfioneze cu luciditate,
12. M atei III, 17 $i L u ca III, 22.
13. Nicolae Cabasila, D esp re v ia ta in H risto s, Cartea I.
14. Din Ectenia intreità de la T ed eu m u l la Anul Nou.
15. P salm u l LXIV, 12. 16. I s a ia LXI, 1—2. 17. D euteron om XXXI, 10.
PASTORALE CHIRIARHALE 727
prin màsuri concrete, pentru a reduce incordarea internationalà, pentru

a nu se intreprinde nici o actiune «care poate agrava situatia interna
tionalà, de a se acfiona de catre tóate popoarele, de catre tóate sta
tele cu cea mai inaltà ràspundere fata de propriul popor, fata de cauza
generala a pàcii, a securitáfii Internationale».
Dreptul nostru la viatà, aspirala ìndreptàtità a fiecàrui om $i a fie-
càrui popor ne cere sa dezvoltam coexistenfa in pace, prin munca, ìn-
tr-un climat de colaborare $i pace. Vertiginoasa cursa a ìnarmàrilor din
zilele noastre spore$te pericolul unui nou ràzboi mondial. Pentru ìnlàtu-
rarea nimicitoarei primejdii a unui ràzboi nuclear este imperios ne-
cesarà oprirea cursei ìnarmàrilor, restabilirea ìncrederii reciproce ìntre
oameni $i popoare.
Pentru asemenea considérente, Biserica Ortodoxà Romanà $i tóate
cuítele religioase din tara noastrà sprijinà politica inteleaptà de pace
a Romàniei, tóate initiativele pentru dezarmare, securitate $i cooperare
ale Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste.
Noi, toti fiii Bisericii avem misiunea sà propovàduim pacea in su-
fletele tuturor semenilor nostri. Sà ne stràduim permanent, alàturi de
toti fiii Patriei noastre, spre a ne aduce o contribuye eficientà la salv-
gardarea pàcii pe intreg pàmintul.
Sà ne sirguim din tóate puterile noastre pentru a crea un puternic
curent de opinie generalà prin care toti cetàtenii lumii sà-$i exprime, pe
diferite cài, adeziunea pentru nobilele scopuri ale pàcii. Cu atit mai mult
noi creatimi, care màrturisim cà oamenii toti sìnt frati ìntre ei, cà su
prema lege a vietii noastre este iubirea de Dumnezeu $i iubirea fatà de
oameni, trebuie sà nu contenim stràdaniile ìntru indeplinirea idealului
cre$tin de pace universalà.
In deplinà unitate cu toti fiii Patriei noas¡tre sà acfionàm ferm pen
tru trecerea realà la dezarmare $i in primul rind la dezarmarea nu-
clearà. Sìntem concienti cà numai un efort común poate schimba di
recta de evolufie a omenirii spre o lume a colaboràrii $i destinderii, a
ìncrederii reciproce $i a pàcii.
Iubiti fii duhovnice$ti,
Cu prilejul Na$terii Domnului — 1983, in preajma luminatului praz-
nic al Anului Nou — 1984, a praznicului Botezului Domnului, sà reflec-
tàm cu toatà responsabilitatea cre$tinà $i cetàteneascà la mesàjul $i la
semnificatia cuvintelor Sfintei Evanghelii : «Fericiti fàcàtorii de pace !».
La 1 decembrie 1983 am sàrbàtorit dupà cuviintà, intr-o unanimitate
a cugetului $i a simtirii romàne$ti, aniversarea a 65 ani de la infàptui-
rea marii Uniri a'tuturor romànilor din Decembrie 1918.
La 24 ianuarie 1984 vom sàrbàtori ìmplinirea a 125 ani de la Unirea
Principatelor Romàne din anul 1859, etaipà anterioarà crucialà a Unirii
din 1918.
Aceste acte istorice din trecutul natiunii noastre se aflà la temelia
vietii noi create de poporul nostru prin hotàrìtorul act istorie de la 23
August 1944, a càrui a 40-a aniversare o vom sàrbàtori in aceea$i una
nimitate ia con$tiintei romàne$ti in august 1984.
Aspiratine noastre seculare, implinite la 1859, la 1918 $i in August
1944, idealurile de continuu progres $i prosperitate pentru poporul nos-
t
M ITR O PO LIA O LTEN IEI
I
tru pot fi consolidale numai in condili de pace, de bunàvoire intre oa-

meni $i intre popoare.
In gindurile $i in faptele noastre sa ne càlàuzim neincetat, iubifi cre-
dincio$i, dupa cuvintele Sfintei Scripturi pe care le-am rostit la inceputul
acestei Pastorale, prin care ne márturisim nàzuinta cea mai fierbinte
$i indemnul cre$tin : «Pe pàmint pace !» $i hotarirea noastrà ferma
de a lupta pentru unire $i unitate, spre statornicirea deplina a armoniei
$i bunàvoirii intre to|i oamenii, pentru ca «ferititi sint fàcàtorii de pace»,
apàràtorii pacii !
HRISTOS SE NASTE, SLÁVIJI-L !
Al vostru arhipàstor sufletesc, stàruitor in ruga cutre Tatàl Ceresc,
pentru sporite bucurii $i rodiri in Iisus Hristos, spre deplina biruintà
a vietii $i a pacii,
ARHIEPISCOP $1 MITROPOL1T
TREI CRAI
Mg, 3 Inf. Boicu Alexandru, 19 ani
Sim idrean u Minet, 18 ani
Pe$teana -Gorj - 31 XII.1979
Trei crai de la Rà - sa - ri - t? ,
r
Trei crai de 'la Ràsàritì, Te-ai cuica! pe fin uscati

La-nchinare au venit, De ingerí inconjurat;
Daruri* scumpe aducìndì Crai'i te vor lauda
$i càtre Iisus zicìmd : $i márire iti vor da ;
Culca-fte-mjpàrat cerescì Slavá íntru cei de sus
In sàla$ dobitocesc ; $i pace pin' I¡a Apus !
f IO SIF
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL RlMNICULUI $1 ARGE$ULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER SI BINECREDINCIOSILOR ASCULTÁTORI,
HAR SI PACE DE LA DUMNEZEU TATÀL NOSTRU GEL DIN CERURI,
IAR DE LA SMERENIA NOASTRÀ, PÁRINTEASCÁ IMBRATTARE
$1 ARHIEREASCÀ BINECUVÌlNTARE.
%
«S la v à ìntru c e i de su s lu i D um nezeu
$/ pe pàm ìn t p a c e , ìn tre oam en i b u n àvo-
ir e » (Luca 2, 14).
Iubitii mei fii §i tiice, duhovnice§ti ìntru. credinta cea stìnta a

stràmo$e$tii noastre Biserici,
Sosit-a iarà$i, in neostoita alergare a ¡timpului, sania cu fiori de

nea a praznicului Na$terii Domnului Mìntuitorului nostru Iisus Hristos;
iara$i sìnt covìr$ite de bucurie duhovniceascà sufletele cre$tinilor, iarà$i
rasmia in Sfilitele locarmi de ìnchinàciune, $i pe la cásele cre$tinilor,
melodiile stràvechi ale colindelor $i cìntecele de. stea in care evlavia
populará preamàre$te pe Dumnezeu $i vestente binefacerile aduse in
lume de Fiul Sàu, intrupat pentru noi $i a noastrà mìntuire.
Cràciunul stràmo.$esc ! Ziua mare $i binecuvìntata sárbátorire a lu-
minat toatà cre$tinàtatea pentru mesajul de pace $i bunàvoire ce s-a
adus ¡luniii, de la o margine $i pina la cealaltà margine a ei, prin pruncul
Iisus, nàscut in pesterà Betleemului.
Dar priveli$tea in care se infàti$eazà lumea la praznicul de azi nu
poate, bucura o inima cu adevàrat credincioasà, de vreme ce cre$tinà-
tatea este inca impartita ca invafàturà, ca mod de inchinare $i de orga
nizare, fapt care face sa singerefce inima Mìntuitorului Hristos pentru ne-
socotirea uneia din cele mai cutremuràtoare rugàciuni ale Sale, in care
a zis : «Má rog ca tofi sá fie una; precum Tu Taita e$ti in Mine $i Eu
in Tiñe, a$a $i ei sá fie una in Noi, astfel ca lumea sá creada cu Tu
M-ai trimis» (loan 17, 21).
#
Dragii mei,
Ca nu sintem una, cum a cerut Domnul Iisus Hristos in rugàciunea
Sa, sintem a$a din vina noastrà, fàpturile Sale, caci dupa felul de a
trai unii cu alfii se poate realiza sau nu, aceastà unitate in credinta.
Se erniose forme de viafà in care oamenii traiesc unul ìmpotriva altuia,
sau numai unul lìngà altul, forme care nu pot duce niciodatà la acea
unitate ideala, pentru care s-a rugat Domnul.
Cea mai aleasà-forma de viafà ramine ìnsà, cea in care oamenii
traiesc unul pentru altul. A$a precum celulele se grupeazà $i formáazá
tesuturi, fesuturile organe $i màdulare, iar acelea la rìndul lor, trupul,
tot astfel viafa noastrà se leagà a unora cu a celorlalfi, prin legaturi
multiple, devenind unii altora complemente necesare.
0
labili fii,
Puterea prin care ne putem lega unii de altii ramine iubirea.
Mìntuitorul Iisus Hristos a fàcut din virtutea iubirii temelia in-
0
vàtàturii Sale, 'piatra de incercare a credincio$iei celor ce vor sa arate

cà-i sìnt ucenici, zicìndu-le : «Poruñea nouà va dau vouà : sa va iubiti
unii pe altii, cum v-am iubit Eu ; a$a sa va iubiti ; prin aceasta vor
cunoa$te 'toti cà sìnteti ucenicii Mei, dacá veti avea dragoste intre voi»
(loan 13, 31—35). Iubirea singurà dà valoare vietii omene$ti $i tuturor
celorlalte bunuri. Prin iubire $i numai prin iubire puterea nu este ti
rarne ci binefàcàtoare, $tiinta nu e distructivà ci constructiva, bogara
nu e arogantà ci milostivà, geniul nu e dizolvant ci ziditor de cattedrale,
munca nu e o osìndà ci o bucurie, jertfa nu e o suferintà ci o plenitu
dine, viata omeneascà nu e o tragedie, ci o fericire. Prin iubire tóate
prívese 'sus, toaite se nobileazà, tóate se lumineazà, tóate sìnt transfi
gúrate.
Iubirea e sufletul sufletului nostru, e inima existentei noastre umane.
Intinzìndu-ne mina unii altora din iubire, ne simtim ìntre noi ca a-
devàrati frati, 'descifràm mai u$or adevàrul cà avem toti una $i aceea$i
obir$ie $i cà oriunde ne-am afla sub soare $i oricare ne-ar fi tràsàtu-
rile fefei $i culoarea ochilor $i oricare ne-ar fi graiul prin care ne ex-
primàm gindurile $i siinfàmintele, alcàtuim o mare familie. Ne mai dàm
apoi seama cà dàinuirea in istorie $i propà$irea materialà $i spiritualà
a acestei mari familii nu se poate asigura decìt printr-o colaborare reci-
procà $i sincerà intre tofi membrii ei, printr-o dàruire reciproca $i tara
rezerve a tuturor membrilor ei $i nu numai cu vorba, ci cu fapta, a$a
cum spune Scriptura (I loan 3, 18).
Iubifii mei,
t
Praznicul intrupàrii in veac a Fiului lui Dumnezeu, eveniment is

torie fàrà precedent in istoria mintuirii noastre $i fàrà repetifie me*
sianicà, ne-a descoperit dumnezeiasca vrere de a fi toti una cei ce lo-
cuim pe pàmìnt, toti oamenii de pe pàmìnt, adicà pentru cà nouà
ni s-au adresat puterile ingerenti la Betleem prin mesajul de bunàvoire,
ni s-a cerut sà luàm cuno$tintà de continutul acestui mesaj, de a trài
unii cu altii in pace $i bunàvoire.
Praznicul Cràciunului ràmine Sàrbàtoarea pàcii $i a vietii !
Adevàratul cre$tin este, impreunà cu Iisus, potrivnic mortii $i este
apàràtorul vietii. Iisus ne cheamà sà-L urmàm ca fii ai vietii, sà parti-
cipàm la lupta biruitoare, impotriva mortii. Ascultind aceastà chemare,
milioane de cre$tini s-au angajat alàturi de apàràtorii pàcii de pretutin-
deni, $i aduc contributia lor activà pentru ca moartea atomicà sà fie in-
làturatà, ca viata sà ìnfloreascà in pace si belsug spre fericirea tu
turor, actiune din care nu trebuie sà lipseascà nici un crestin.
$i slujitorii cultelor religioase care in misiunea lor sfintà au ìnda-
torirea de a propovàdui pacea $i buna intelegere intre oameni $i po-
poare, in adunàrile lor $i-au exprimat dorinta arzàtoare de pace $i to-
tala identificare cu noile aefiuni ale poporului nostru, de pace, expuse-
in Apelul pentru dezarmare pace al Frontului Democratici $i Unitàtii
Socialiste izvorìt din inaltul spirit umanitar al Preêdintelui Tàrii noastre.
*
✓
P A ST O R A L E C H ìR IA R H A L E
Ei s-au angajat de a sluji pacea $i a se ruga neincetat Bunului Dum-

nezeu ca sa binecuvinteze omenirea cu pace si liniste.
Ca propovàduitoare a pàcii — prin cuvint si faptà — Biserica noas-
trà, ierarhi, preofi si credinciosi, au imbràfisat cu caldura si convin-
gere — incà de la ìnceput — Apelul pentru dezarmare si pace al Fron-
tului Democratici si Unitàri Socialiste ca pe o nouà si stràlucità inizia
tiva de pace a Pre$edintelui Republicii Socialiste Romania. Aceasta,
pentru cà Biserica noastrà nu s-a aflat niciodatà pe pozitie de nesoco-
tire sau seiparare de problemele vietii ce se cer satisfàcute dupa tre-
buinte si dupa dreptate intre natiuni si popoare, càci Biserica si -lumea
sìnt douà realitàti ce nu se exclud intre eie, ci se imbràtiseazà sub sem-
nul iubirii ceretti care se coboarà in lume de la Dumnezeu, càruia ne
inchinàm, 11 slujim, $i-L cunoastem ca Dumnezeu al iubirii $i al pàcii.
InvàZàtura creatina orlodoxà respinge pinà si cuvìntul minie ìm-
potriva cuiva. Minia este omor spiritual, ràzboiul este omor fizic, ma
terial.
Avind dar in minte urmàrile grave ale oricàrui ràzboi ucigàtor
Si distrugàtor de vieti si bunuri omenesti si gindind mai ales $i la sine
insusi, cre$tinul ortodox poate ràspunde hotàrit :
— nu ràzboiului, càci in conditile actuale ar insemna distrugerea
vietii pe pàmint ; ,
—vnu oricàrei forme de asuprire a unui popor asupra altui popor ;
— nu oricàrei crime, fiindcà printre victime s-ar putea sà fiu si eu
Si copiii mei, si fratii mei si pàrintiianei si neamul meu ;
nu mortii fizice violente, pentru cà <avem poruncà sà ne ocrotim
viata si sà apàràm viata, supremul bun al omului, al nostru.
Istoria popo.rului romàn este o lectie in acest sens. Mosii si stra-
mosii nostri n-au dus ràzboaie de cucerire si n-au lovit pe nimeni din
dorinta oarbà de a lovi si a subjuga in vreun fel oarecare, ci s-au lup-
tat numai atunci cìnd si dacà vremea le-a impus, si numai pentru do-
bindirea dreptàtii si libertàtii sociale si pentru unitatea si independenfa
nationalà.
Poporul nostru románese a dat nenumàrate jertfe de vieti omenesti
pentru fàurirea unitàtii sale spirituale si nazionale.
Anuí acesta, la 1 decembrie, s-au ìmplinit 65 de ani de la realizarea
visului milenar al neamului nostru cìnd Transilvania, pàmint sfìnt ro
mánese, a revenit la patria mumà realizìndu-se astfel unirea tututor ro-
mànilor.
Inceputul acestui act màret il vom sàrbàtori la 24 ianuarie cìnd
se vor implini 125 de ani de la Unirea Principatelor Romàne, piatra de
hotar in istoria neamului románese care a dus la dezvoltarea Romàniei
moderne.
Ideea permanente! noastre pe acest pàmint sfìnt, scàldat in singe si
stropit cu lacrimi de mosii si stràmosii nostri, precum si ideea unitàtii
spirituale si nazionale, au luminat si incàlzit ca douà fàclii constiinta
poporului nostru in istoria lui bimilenarà.
Poporul román este unitar prin originea lui, prin graiul lui, prin
credinta lui, prin cultura lui si prin structura sufleteascà.
Sà pàstràm cu sfintenie aceastà imitate fàurità prin atitea jertfe
de inaintasii nostri.
«
%
%
N
732 M/TROPOLIA OLTENIEl

4
%
, Dragii mei,
Anuí pe care il incheiem, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost un an
de pace $i de$i cu únele greutàti (secetà), totu$i destul de ìmbel$ugat
pentru harnicul nostru popor román. A fost un an de mari realizàri
pentru populaba intregii tari, $i cu insemnate hotàriri pentru viitorul
luminos al Patriei ; am sàrbàtorit in cursul acestui an, implinirea a aproa-
pe 20 ani de agricultura socialista, am urmàrit cu ochiul minfii, lumi-
nosul drum pe care 1-am parcurs in cei aproape 40 de ani care s-au
scurs de la actul istorie al Eliberàrii Tàrii la 23 August 1944; am luat
parte cu mare insuflefire $i cu nelimitatà admirare de 18 ani de cea
mai fecunda $i prospera viafà a Republicii Socialiste Romania de cind
la conducerea ei a venit ìnfeleptul $i neegalatul pre$edinte al Republicii,
inspiratomi, emulatomi $i realizatorul celor mai indràznete inifiative
de progres $i civilizare in tóate sectoarele viefii ob$te$ti $i de tot binele
doritor.
Din tóate cite s-au fàcut $i se fac neìncetat, se constata cà tara in-
treagà $i viata fiecarui cetafean al ei, a ajuns ca o gradina inflorità.
Numele bun al tàrii noastre $i vrednicia intregului popor, càlauzit in
íntelepciune $i dreptate, de càtre iubitii sài conducàtori, in frunte cu
genialul pre$edinte al Republicii Socialiste Romania, sìnt din ce in ce
mai pretuite in lume. Asemeneà impliniri sìnt urmàri ale stàrii de pace
pe care o avem, pentru care muncim $i cu care ne mindrim ca cetafeni
ai Patriei $i ca fii ai Bisericii.
Sa ne silim deci sa avem $i in viitor aceea$i hotàrire pentru pace $i
pentru muncà, $i sa nu uitàm niciodatà cà : «fericifi cei curati cu inima
cà aceia vor vedea pe Dumnezeu» (Matei 5, 8 ), cà «fàcàtorii de pace fiii
lui Dumnezeu se vor chema» (Matei 5, 9), $i «nu và ràzbunati singuri,
càci scris este; a Mea este ràzbunarea, Eu voi ràsplàti, zice Domnul»
(Rom. 12, 19).
ILibi\i fii $i fiice,
ìnchei cuvintul meu de invasatura $i indemn, §i và ìntimpin pe
fiecare diñare voi, ca pàrinte sufletesc, cu graiul colindului nostru sfìnt
§i bun : é
«Astàzi s-a nàscut Hristos

Mesia Cei luminos
Laudati $i cintati
Si và bucurati ! «
Càci astàzi Domnul prunc se face

Si ne aduce sflntà pace».
Pentru noi, Biserica $i pacea sìnt acela$i lucru : apàrìnd una, tràini
pentru cealaltà $i pe amindouà le dàruim Patriei ce ne este atìt de
dragà $i vietii pe care v-o dórese cit mai lungà, cu sànàtate bunà, intru
multi $i fericiti ani !
HRISTOS SE NASTE, MÀRIJI-L !
HRISTOS DIN CERURI, INTÌMPINAJI-L !
IOSIF,
EPISCOPUL RlMNICULUI $1 ARGE$ULUI
Inf. Greculescu Ooru,12 cutí
4
Turburea -Gorj-19 IV. 1980
%
I
%■
Culegator Alexie' A. Buzera
Prestissim o J * - 208
p a a n i ) , j , / ' ¿ j - i
Sfíh - ta Mai - c-a lui ' li - sus,_______

f
jos $i-n sus,
Sfin.ta Maic-a lui Iisus La un gitajd de boi sose$te,

Rá>táce$te-n jos §i-<n sus, . Acolo Ea popose$te ;
Pe címpii inrouira.be, Boii blinji .la Ea priveau
Pe sub porni cu crengi* plecate, $u suflind mi-o abureau.
Gat-un loe sá se-odihneascá «Boulenilor iubifi, *
§i pe Fiul Sfint sá-L nascá ; Binecuvintati sá fiî
La un grajdi de cai sose$te, $i de Domnul pe vecie,
Acolo Ea popose^te. / , Mersu-ncét ca sá vá fie,
Caid rod, fac tropot mare Voi un ceas ca sá mincati
$d Maica odihná m-are. $i unu sá rumegati» !
«Fire-fi, callar-sá fiti Pe la cintátori, tirziu,
$i de mine-afurisiti Prea slávita na$te-un Fiu
$i de Domnul pe vecie, $i cind na$te Maica Sfimjtá,
Mersu-n fugá'sá va fie ; Vin ingerii-n.zbor $i ciutá :
Yoi tot timpul sá mincati, «Slavá intru ced de sus
Nici un ceas sá n-avefi sat, $d pace pin1'la Apus» !
Numa-n noaptea lui' Ispas, $i veneaju mo$negi carunfi,
Nici atunci decít un ceas» ! Feciori de la oi din munfi,
Sfint a Male-a lui Iisus, Falnici crai din tari stráine,
Rátáce$te-n jos $i-n sus, Pruncului sá I se-nchine.
Pe cimpid inrourate, Maica,. trandafir la fatá,
Pe sub pomi cu crengi plecate . Í19Í cuprinse Pruncu-n bra’tá
Ca-t-un loe sá se-odihneascá Sárutá, dezmderdátoare,
$i pe Fiul Sfint sá-L nascá ; Obrajii rupti din soaxe.
i
é
2. Mitropolla Olteniei cd. 344 *

ANIVERSÄRI
65 DE ANI DE LA FÄURIREA STATULUI NATIONAL
UNITAR ROMAN
1 decembrie 1918 1 decembrie 1983
Prin însà$i na$terea sa în spatiul carpato-dunarean-pontic, în isto

ria poporului romn au fost afirmate elementele de baza ale unitaci sale
etnice, de a fi urma$ii geto-dacilor romanizati $i de a mârturisi credinfa
creatina în tradifia ràsàriteanà! Astfel, secóle la rînd, chiar dacâ finutu-
rile românesti au trebuit sa aibá o organizare ,$i o conducere administra
tiva separata — date fiind conditile obiettive ale dezvoltàrii istorice
Si mai aies în contextul spécifie epocii feudale, modul lor de viafà era
acelasi sb în tóate prilejurile potrivite, poporul roman çi-a manifestât
dorinja organizârii çi conducerii unice, voinfa înfàptuirii unitafii natio
nale statale,'pentru tare a dus o luptà perseverentà, avînd de înfruntat
forte potrivnice %
Asezat «în calea ràutàtilor», dupa cuvîntul cronicarului, «poporul

román a fost ne voit sä poarteo luptà continua pentru apârarea pàmîn-
tului sträbun, sä înlocuiascà adesea unealta de muncà cu spada pentru
a-$i asigura conditiile necesare dezvoltàrii sale materiale si spirituale.
Cu preful unordupte grele $i sub conducerea unor personalitàti,remar-
cabile ca': Mircea cel Bàtrìn, Iancu de Hunedoara, Vlad Jepes, $tefan
cel Mare, Mihai Viteazul $i alfii, romànii s-au opus cu stràsnicie ten-
dinfelor expansioniste ale monarhiilor feudale vecine, $i-au apàfat cu .
dirzenie independenfa, contribuind prin aceasta substantial la apàrarea
civilizafiei N
europene 12. "
Legàturìle economice, politice, cultural-spirituale, militare de neam
$i limbà au intàrit constiinfa unitàtii poporului romàn, peste granitele
1. f N e s t o r , Mitropolitul Olteniei, 60 de an i deb la U n irea T ra n silv a n ie i cu
R om àn ia, 1918 — 1 decembrie 1978, in «Mitropolia Olteniei», XXX (1978), nr. 10—12,
p. 748.
2. U n irea T ra n silv a n ie i cu R om àn ia, 1 decembrie 1918, sub redactia Iòn Popes-
cu Puturi $i Augustin Deac, Bucureçti, 1972, p. 5.
ANIVERSÀRI 735
i
artificiale impuse de vicisitudinile istoriei, constiintà care s-a afirmat la

1600 prin «actul cel mai stràlucit al Evului Mediu románese3.
Unirea de la 1600 sub Mihai Viteazul «a verificat, in mod convin-
gàtor, forfa si autenticitatea idealului poporului román de unitate si li
bértate nafionalà» 4, iar eroul acestei uniri, infàptuita ca expresie a vo-
infei tuturor románilor, a ramas pentru generatale viitoare «reprezen-
tantul marelui ideal de unire» 5.
In perioada care a urmat dupa incercarea reusita a lui Mihai Vitea-
zu'l de a uni pe toti romànii intr-un singur stat, s-a conturat tot mai pre-
cis convinta de neam, care a stat la baza afirmárii constiintei natio-
naie. Pornind de la adevàrul tot mai evident al unitaci tuturor románi
lor, chiar si observatòriii stradali se temeau, in timpul rascoa'lei condusa
de Horia, Cloaca si Criban, de o «solidaritate posibilà a románilor de
pretutindeni»*6.
Apoi, la 1821, cind cel care avea sa initieze; revolutia ce marca
inceputul istoriei moderne a Romániei, afirma ca «fiind la un gìnd si
intr-un glas cu Moldova, sa putem cistiga deopotrivà dreptafile acestor
prinfipaturi, ajutorìndu-ne unii pe alfii» 7, pe stindardul acestei miscari
era inserís «simbolul unitàri si al unificarli, aspirala milenarà a tuturor
románilor» 8.
Accéntuarea luptei pentru indepedenta si unitate nafionalà, dusa
de románii de pe tóate meleagurile, .a inregistrat in secolul al XIX-lea
succese concrete in revoluta de la 1848,9, dar mai ales la 1859 si 1877.
Pe baza acestor realizan istorice «lupta nafionalà a poporului román a
intrat, catre sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-
lea, in ultima ei faza, avind drept te'l final desavìrsirea unitàtii de stat
a poporului román. Ea s-a desfàsurat in forme diverse, atìt pe teritori-
ile aflate inca sub dominafie stràinà, cìt si in vechea Románie, càtre care »
tofi románii isi ìndreptau tóate speracele. Statuì román a constituit, de

altfel, forta de sustinere a luptei nationale, in jurul cáreia se va rea
liza idealul nationaí al poporului román» 101.
Trebuie sa mai, subliniem faptul’ ca in istoria luptei de afirmare a
unitafii nationale, dusa de poporul román, de-a lungul secolelor, «sluji-
! torii altarelor strabune, mari ierarhi, preoti si monahi, nu au pregetat
a-si dovedi, oricind a fost prilejul, nu doar simpla. adeziune la lupta
pentru infaptuirea aspiratiilor nationale, ci participarea totala, cu de-
plinà convingere si cu hotàrire, nu rare ori pina 'la. suprema jertfà —
dind astfeh màsura identificara cu idealurile si lupta poporului» n.
3. M i r c e a M u ? a t $i I o n A r d e l e a n u , De la S ta tu ì g e to -d ac la sta tu ì r'o-
màn un itar, Bucure$ti, 1982, p. 144.
4. Ibidem , p. 161.
5. D i m i t r i é O n c i u 1, S tu d ii de isto rie , Bucure$:ti,* 1971, p. 222.
6. D. P r o d a n , R à sc o a la lu i H oria, voi. II, Bucure$ti, 1979, p. 678.
7. M i r c e a T. R a d u, 1821. T u d or V la d im ire sc u §i re v o lu tia din Tetra R o m a -
n eascd , Craiova, 1978, p. 14.
8. N e s t o r V o r n i c e s c u , Mitropolitul Olteniei, D e sc à tu ? a re a — 1821, Edi-
tura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1981, p. 135.
9. C o r n e l i a B o d e a , 1848 la rom àni. O isto rie in d a te §i m àrturii, voi. I $i
li, Bucure$ti, 1982. 10. U n irea T r a n s ilv a n ie i..., p. 6.
11. t N e s t o r V o r n i c e s c u , C o n trib u fii a d u se d e slu jito r ii b isèrice§ ti p en tru
in d ep en d en fa d e sta t a R o m àn iei in an ii 1877 —1878, * Editura Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 1978, p. 8.
736 MíTROPOUA OLT EN ¡El
£
La 28 iulie 1914 a izbucnit primul razboi mondial «'pentru reimpar-
tirea lumii ìntre marile puteri» fata de care Romania s-a declarat
neutra.
Cum insá pozitia geografica ni bogátiile Romaniei constituiau un
factor important in politica rázboiului 1213, ambele grupe de puteri beli
gerante au fácut necontenit presiuni asupra Romaniei de a sprijini o
partida ori alta. Opinia publica interna se conturase in favoarea intrárii
Romaniei in razboi de partea Antantei, impotriva Puterilor Centrale,
cu con$tiinta cá aceasta era singura cale pe care se putea realiza visul
secular de unire a tuturor románilor intr-un singur stat national. Con-
strìnsà de situafia frontului din vara anului 1916, Antanta a impus Ro
mànici sa intre in razboi, amenintind-o ca daca nu se hotàrà$te in acest
moment, mai tìrziu nu va fi acceptatà ca aliata. Rusia a fost cea dintii
care a somat Romania, in iunie 1916, sa atace Austro-Ungaria, urmatà
la inceputul lui iulie de Franta. Presat, guvernul román a cedat, deni nu
terminase tóate pregàtirile militare. In consecintà, la 14/27 august 1916,
Romania a intrat in razboi impotriva Austro-Ungariei14.
Primele actiuni militare romàne$ti au fost ìndreptate spre Transil-
vania, unde s-a reunit eliberarea unor teritorii romànenti in sud ni sud
est, dar fiind atacatà $i din sudul Dunarii, armata romàna a fost nevoità
sa se retragà. Guvernul tarii se retrásese la Iai$i, ni astfel, la sfìrnitul
anului 1916, frontul se stabilente in sudul Moldovei, care va constituí
inima tarii ni care, datorità vitejiei soldatilor romàni la Oituz, Màrànenti,
ni Marànti, nu va putea fi supusa.
Represaliile guvernului austro-ungar s,-au ìndreptat, in primul rind,
impotriya romànilor din Transilvania, care, considerati periouloni pentru
vederile lor nationale, erau in permanentà urmariti, astfel sub pretext*
de inatta tràdare, preoti, ìnvatàtori, tàrani sìnt arestati ni internatati in
lagare. Unii au ajuns chiar in fata curtilor marcale. ìntre 1914—1918
au fost ridicati ni smulni de la vetrele lor aproapè 50.000 de romàni tran-
silvàneni 15.
Pornirea vràjmanà a autoritàtilor austro-ungare, incepìnd mai ales
din vara anului 1916, s-a ìndreptat cu vehémentà in special impotriva
preotilor din Transilvania, pentru cà, ana cum afirmà un martor ocular
al evenimentelor, statuì austro-ungar «a inteles prea bine cà tocmai
aceasta preotime a fost factorul principal care a pregàtit in sufletul po-
porului pre'ludiul evenimentelor» 16.
Dupà o statistica provizorie, publicatà in anul 1925, pentru convin-
gerile ni sentimentele lor romànenti, preofii ortodocni romàni din Ardeal
au avut de suferit : «internati 140 de preoti in total 113 ani, 2 luni ni 14
zi'le ? alti 112 preoti internati, farà date precise ; 86 de preoti inchini in
12. Isto ria p o p o ru lu i rom àn, sub redactfa Acad. Andrei Otetea, Bucure$ti, 1970,
p. 308.
13. W o l f g a n g J. M o m m s e n , D a s Z eitalter d e s Im p e rialism u s, F isch e r
W eltg e sch ich te , Band 28, Frankfurt am Main, 1973, p. 298.
14. Isto ria p o p o ru lu i rom àn..., p. 314.
15. Cf. M i r c e a M u § a t $i I o n A r d e l e a n u , op. cit., p. 475.
16. Dr. S e b a s t i a n S t a n c a , C o n trib u tia p reo tim ii rom àn e din A rd e a l la ràz-
b oiu l pen tru re in tre g ire a n eam u lu i (1916—1919), Cluj, 1925, p. 178.
A N IV E R S A RI 737
temnite pentru o perioadà totalâ de 65 de ani, 6 luni si 21 zile ; 1Û6
preoti du$i în pribegie ; 5 clerici omorîti, 4 osînditi la moarte ; 15
preoti osînditi la închisoare pentru o perioadà totalà de 85 ani $i 6 luni; '
3 preoti au mûrit în închisoare, 7 în pribegie, iar 28 au mûrit în urma
suferintelor indurate în timpul ràzboiului17.
Alàturi de preotimea ortodoxa romana din Ardeal, care si-a adus
contribuya sa la înfâptuirea unitàri nationale a tuturor românilor, prin
diferite actiuni piatite cu grele suferinte, trebuie sa mentionàm contri-
butia de jertfelniçie adusa în slujba intereselor neamului de câtre clerul
. Bisericii ôltene. Din partea Mitropoliei de astàzi a Olteniei, multi preoti
ortodocsi romàni s-au angajat cu fermitate pentru apàrarea credintei
stràbune si fiintei nationale. Dintre acestia amintim pe :
Pr. ÇTEFAN IONESCU CAZACU, din Poiana-Olt, mobilizat la regi-
mentul 3 Oit. A mûrit în urma ranilor primite în luptele de la Maràçeçti.
Osemintele sale odihnesc ìn mausoleul de la Màrà$esti18 ;
Pr. NICOLAE ARMÀÇESCU din Tomsani-Vìlcea, mobilizat la Regi
mentul 2 Vìnàtori, ranit mortai pe cîmpul.de lupta, a mûrit la spitalul
Coltea din Burniresti si a fost ìngropat cu onorari militare la cimitinul
Ghencea 19 ;
Pr. VASILE IONESCU din Groserea-Gorj, Regimentul 12 Tg. Jiu, a
fost internat în lagàru'l din Turkel-Germania ;
Pr. EMANUIL MÂRCULESCU din Corabia, regimentul 59 infanterie,.
a fost internat în lagàrul din Lamsdorf — Germania 20 ;
Pr. IOAN MIRCHIE din Ponoarele — Mehedinti, a mûrit in urma
bàtàilor si schingiuirilor indurate 21 ;
Pr. ALEXANDRU GEORGESCU din Dàneasa — Oit, a fost condam
nât la 16 ani si a mûrit într-o închisoare din Berlin, iar Pr. IORDACHE
PÂTRAÇOIU din Arsurile — Gorj, a mûrit în lagàral din Lamsdorf —
Germania 22 ; mai tragica însà a fost soarta tînàrului Pr. CONSTANTIN
PÀUNESCU din Radomiresti — Olt, care a fost ìmpuscat farà nici o
vinà în prezenta sotiei, a copiilor si a tatàlui sàu, dupa ce i se sàpase
groapa ìn prezenta sa 23.
Un numar dè 33 de pieoti din Episcopia.Rîmnicului si Argesului au
avut de suferit umilinte si chinuri ìn timpul ocupatiei germane din anii
1916—1918 24. Astfel, spre exemplu, Pr. Popescu M. Ion din Rm. Vìlcea,
a fost ìnchis pentru câ n-a respectât ordinul ocupantilor de a face slujba
Sfihtei Invieri dupa calendarul lor 25 ; Pr. PLEÇANU FLOREA din Ma-
laia — Vìlcea, a fost pfins de soldatii armatei de ocupare pe drumul
Pitestiuiui s*i refuzind sa cúrete císmele unui so'ldat inamic a fost schhi-
giuit, ramìnìnd surd tot restul vietii 26 ; iar Pr. ZEFIRU MARIN din Sà-
punari — Arges,* a fost ìnchis tirrlp de doua luni pentru cà lua apàrarea
enoriasilor sài.
17. Ibidem, p. 171.
18. Cf. Pr. Prof. M i r c e a P a c u r a r i u , Contribufia Bisericii la realizarea ac-
tului unirii de ¡a 1 decembrie 1918, ìn «Biserica Ortodoxa Romàna», CXVI (1968), nr.
11— 12, p; 1251. 19. Ibidem, p. 1251. 20. Ibidem, p. 1251.
21. Ibidem, p. 1254. 22. Ibidem, p. 1255. 23. Ibidem, p. 1254.
24. t G h e . r a s i m P i t e ç t e a n u l , ’ Arhiereu-vicar, Slujitorii bisericeçti din
Episcopio Rimnicului çi Argeçului in timpul ocupafiei stràrne, 1916— 1918, ìn «Mitro-
polia Olteniei», X X X (1968), nr. 10—12, p. 765 sq. 25. Ibidem, p. 766.
26. Ibidem, p. 767. ^
738 MIT ROPO LI A OLTEN IEl
Pe lingá suferintele indurate pentru cauza cea dreaptà a natiunii

romàne, multi slujitori ai altarelor $i-au adus contribuya lor activadla
desfá$urareá evenimentelor din anii 1916—1918.
Preotii Bisericii noastre au ajutat material $i spiritual poponi! greu
íncercat de rázboi, au organizat colecte pentru. intretinerea celor ne-
voia$i, au ingrijit pe copiii orfani de rázboi sau refugia^, au suplinit
gratuit pe colegii lor plecati pe front sau arestati, <au participat activ la
campaniile militare, insotind $i imbarbátind pe soldati in calitate de
preoti militari etc.
Dupa retragerea armatei $i a autoritátilor románe$ti, in teritoriile ,
ocúpate «preotii au ramas nu numai conducatorii spirituali, dar $i efec-
tiv aceia$i care urmau sa aline suferintele, sa ajute §i sa incurajeze pe
cei ramaci de izbeli$te. Preotimea era acum aceea care, prin autoritatea
moralá, putea interveni cu multiple riscuri pentru a atenúa asprimea
másurilor.duate de $efii militari ai iarmatelor ocupante» 27.
♦
Am amintit mai sus doar cìteva cazuri mai semnificative de preoti

in slujba cauzei neamului $i la acestea se pot adáuga sute $i sute de
alte nume, ale slujitorilor altarului, de pe.intreg teritoriul románese
liber ori ocupat, care in anii grei ai primului rázboi mondial $i-au sa
crificai totul pentru a contribui la izbinda mult doritá. Din documéntele
vremii respective ni se impune nota de optimism, izvoritá din nádej-
dea cà «ceasul cel mare al infaptuirii a sunat !... A$teptam de aproape
200Ò de ani cu dorul in suflet $i cu increderea in'viitorul operei mare-
lui Traían, — dádea glas sentimentelor generale savantul román dr.
C. I. Istrati, — a$teptat-am farà teamá ca valurile barbarilor, care ca lá-
custele se nápustiserá din tóate partile lumii peste noi, sa se scurga cu
incetul, pentru ca in urina, ridicind iará$i capul sá putem zice : apa tre-
’ ce, pietrele rámin... Rábdat-am índelung, dar am avut credinta., Credinta
pástratá cu sfintenie in inima ne va duce la izbìnda. Infàptuirea intre-
girii neamului e pe cale de a se ìmplini», afirma marele savant in ziarul
«Adevárul» din' 22 august 191628. Iar Onisifor Ghibu, identificat cu
cauza cultúrala a romànilor ardeleni la inceputul secolului XX, martu-
risea ca «oricìte greutafi am avea de ìnvins, oricìte jertfe am avea de
adus, sfir$itul nu se poate sa fie decìt cel dorit de noi tofi ; zeci $i
sute de mii de 'oameni vor sìngera pe cìmpiile de lupta ; atìfia dintre
ei vor piati cu insali viafa lor marele vis al neamului, dar tóate aces
tea le va rascumpàra marea ’dreptate ce se va face prin acest rázboi
neamului nostru» 29.
Despre caracterul participärii Romaniei la primul räzboi mondial,
persona'li'tatile culturii romäne$ti de atunci au arätat, pe drept cuvìnt,
ca romànii nu erau animati in drumul lor nici de pofte imperialiste $i
nici de urä fata de alte popoare, ci, a>$a cum sublinia scriitorul Barbu
$tefanescu-Deilavrancea la tribuna Academiei Romàne, «noi n-am in-
trat in haosul acestui rnacel pentru cuceriri, ci pentru dezrobiri... Noi
nu vrem ce nu este al nostru, ci vrem unirea cu fratii nostri din Ardeal,
27. Ibid em , p. 761.
28. Cf. M i r c e a M u $ a t $i I o n A r d e l e a n u , op. cit., p. 498.
29. Ibidem , p. 499. , ,
I
♦ I
1 %
#
A N IV E R S Ä R l 739
♦
✓
din Banat $i din BucoVina... Noi nu ne croim cu sabia b patrie nouä,

ci ne-o intregim... Duhul adevärului, ai dreptäfii $i al fraternitätii mina
vitezele noastre o$tiri» 30.
Paralel cu obligafiile legaté direct de sarcinile räzboiului, in anii
1916—1918, romänii au sustinut o serie de actiuni mai ales pe linie, po
litica, diplomatica, culturalä §i cetäfeneascä, pentru a face posibi'lä re-
alizarea unirii tuturor romänilor intr-un stat unitar. Prin astfei de ac
tiuni «poporul romän era pregätit, popoarele lumii in$tiintate», astfei
cä «nimic nu se mai impotjrivea chemärii multimilor pentru a-$i spune
räspicat cuvintul, dorinfa, v'rerea lor nesträmutatä» 31.
Astfel, hotärirea intregului popor romän «pronunfatä färä echivoc
la 1 Decembrie 1918, in sala Unirii $i pe cimpul lui Horia, in 1diferite
ora$e $i säte din Transilvania $i Romania, in numeroase locuri din strä-
inätate, unde se gäseau grupuri mai ìnsemnate de romàni, ìncheia in
acela$i timp un proces lung $i ireversibil, procésul inmanunchierii ìn-
tr-un organism statai unitar a tuturor ramurilor nafiunii romàne, a tu
turor energiilor creatoare de bunuri materiale $i spirituale. Dacä Mihail
Kogälniceanu putea afirma cu deplinä indreptafire, referindu-se la
Unirea din 1859, cà «unirea, nafiunea a facut-o», cu tot atita indrepta-
fire se poate spune despre Unirea din 1918 cä este opera intregului
popor romàn, din provinciile subjugate de Imperiul habsburgic $i din
Romänia deopotrivä» 32. v
Cu ocazia sesiunii solemne dedicate särbätoririi implinirii a 60 de
ani de la formarea statului national unitar romàn, Domnul Nicolae
Ceau$escu, Pre$edintele Republicii Socialiste Romänia, sublima pe
drept cuvìnt faptul cä «Unirea Transilvaniei cu Romänia a fost o ce
r i l a legica/ obiectivä, a dezvoltarii istorice, rezultatul luptei necurma-
te a maselor largì populäre, a intregului nostru popor. . Fäurirea statu-
lui national unitar romàn, s-a ìnscris ca o etapä noua, superioara in
dezvoltarea tärii, in intensificarea mi$cärii muncitore$ti $i revolutionä
re pentru progres $i o viatä mai buna, pentru apärarea independentei
$i suveranitatii patriei noastre» 33.
Actul de la 1 Decembrie 1918, prin care se constituia statuì national
unitar-romàn, a deschis perspective noi, inclusiv pentru viata Bisericii
Ortodoxe Romàne. In anii care au urmat dupä primul räzboi mondial,
«ierarhii Bisericii noastre, care mai ìnainte faceau parte din Biserici sepa
rate, se ìntrunesc sinodal la. Bucar e$ti. Jncepìnd cu anul 1920, sub pre$e-
dintia mitropolitului primat Miron Cristea, se vor depune neìncetat strà-
danii pentru infäptuirea efectivä $i canonica a unificarii noastre biseri-
ce$ti, lucrindu-se in acela$i timp $i cu alti factori de ràspundere la ela-
borarea legilor cuvenite in problema unificarii biserice$ti. Odatä cu
sfir$itul primului räzboi mondial, cea 'dintii ìndatorire a Bisericii Orfo-
30. Ibidem , p. 500. ,
31. S t e f a n Pascu, Marea A d u n are N a fio n a là de la A lb a lu lia , Cluj, 1968,
p. 363.
32. p. 395.
Ibidem ,
33. Cf. Diac. P. I. D a v i d , S e siu n e a so lem n à d e d ic a ta sa rb à to ririi im p lin irii a
60 de an i de la lo rm a re a sta tu lu i n atio n al u n itar rom àn , in'«Biserica Ortodoxä Ro
màna»,, CXVI (1978), nr. 11—12, p. 1232—1233.
% *
.7 4 0 M1TROPOLIA OLTENIEI
9
t
doxe Romàne a fost unificarea, adicà organizarea ei unitarà, sub con-

ducerea Sfìntului Sinod din Bucure$ti, prin contopirea tuturor organis-
melor sale» 34.
Umificarea bisericeascà a tuturor romàniìor <a fost imitarita apoi de
ridicarea Bisericii Ortodoxe Romàne la rangul.de patriarhie, prin legea
din 23 februarie 1925, recunoscuta de Patriarhia Ecumenica prin Tomo-
sul din 30 iulie acelaî an. Prin acest act cre$tea prestigiul Bisericii.
Ortodoxe Romàne- in toatà lumea creatina 35. Ridicarea Bisericii noas-
tre la rangul de patriarhie «a fost nu numai o urmare fireascà a auto
cefalie!. acesteia, ci $i o consecinfà logica a formàrii statului nafional •
romàn. Aceasta, pentru cà Biserica Ortodoxà Romàna s-a integrat de
la bun inceput in viafa socialà $i nafionalà a poporului, sprijinind nà-
zuinfele lui de unitate, de lìbertate $i de independentà nafionalà» 36.
Cu referire la àctul de la 1 noiembrie 1925, cind a fost intronizat
primul patriarh al Bisericii noastre, Miron Cristea, dar mai ales la im
plicatine acestui act in viafa culturalà $i bisericeasca a Romàniei in-
tregite, Prea Fericitul Pàrinte Patriarh Iustin, pe atunci Mitropolit al
Moldovei $i Sucevei, arata in anul 1975 cà, «prin acest act solermi, nu
numai de càtre Biserica noastrà Romàna, dar $i de intreaga Biserica
Ortodoxà de pretutindeni — se recuno$tea atunci !$i se cinstea vredni-
cia romàneascà in Ortodoxie din vremurile care au trecut $i se contura
rostul Ortodoxiei noastre in yiitor. Se recuno$tea $i se cinstea pàstra-
' rea. statornicà a credinfei curate in Biserica noastrà prin rivna*sfintà
a credincio$ilor ?i destoinicia slujitorilor altarelor ; se recuno^tea $i
se cinstea cohtributia Bisericii noastre la intocmirea'$i cre^terea tru-
pului Ortodoxiei ecumenice ; se recuno$tea $i se cinstea, pe scurt, in-
tregul nostru trecut de jertfelnicà dàruire pentru neam $i pentru Bi
serica lui Hristos» 37. Iar mai departe, Prea Fericirea Sa aràta cu ace-
la$i prilej cà «dincolo de atmosfera de sàrbàtoare a zilei de 1 noiembrie
1925, cii privirile plecate pe fílele ingàlbenite ale istoriei, noi descope-
rim in evolufia' poporului nostru o inlànfuire statornicà a evenimente-
lor biserice^ti cu evenimentele. politice din- istoria patriei noastre. Ridi
carea Bisericii noastre la treapta de Patriarhie era indreptàfità din toa-
m
te púnetele de vedere, cu multà vreme mai inainte de a se fi infàptuit.

Dar ea a ci$tigat o pozifie nouà, in Romània reintregità, dupà cel dintii
ràzboi mondial. De aceea, odatà cu cinstirea in care noi finem, ca ro
màni, pe tofi cei care $i-au dat viafa pentru reintregirea nafionalà, ca
slujitori ai Bisericii Ortodoxe .a Romàniei intregi, noi ìi pàstràm cu
scumpàtate in inimile noastre $i recuno^tinfà adinca pentru jertfa lor
. din care a ràsàrit Patriarhia Ortodoxà Romànà» 38.
In timpul care a urmat, Biserica Ortodoxà Romànà a adìncit tot
mai mult unitatea bisericeascà a tuturor romànilor, in special prin ac-
tul de la 21 octombrie 1948, cind in conditii noi de viafà a fost pòsibilà
34. t N e s t o r, Mitropolitul Olteniei, 60 d e ani..., p. 756.
35. Pr. Prof. Dr. M i r c e a P à c u r a r i u , Isto ria B ise ric ii O rto d o x e R om àn e, voi.
Ili, Bucure§ti, 1981, p. 392.
36. Vezi « B ise ric a O rto d o x à R o m àn à », XCIII (1975), nr. 11—12, #p. 27.
37. Ibidem , p. 30. 38. Ibidem , p. 31.
I
ANIVERSÀRI I
4
741
reintregirea Bisericii ardelene. Prin acesle actiuni, Biserica Ortodoxa

Romana a adus o valoroasa contributie la consolidarea unitaci,natio-
naie a tuturor románilor. v
*
La aniversarea a 65 de ani de la fàurirea statului national unitar
román retinem, mai intii, contribuya valoroasa adusa de clerul $i cre-
dincio$ii Biserici noastre' la infàptuirea acestui act de important ho-
tàrìtoare in’.istoria poporului román. In al doilea rìnd subliniem per-
spectivele largì pe care actul de la 1 Decembrie 1918 le-a deschis pen-
tru v-iata Bisericii noastre, in ca'drul càrora slujitorii Bisericii stràbune
au putut desfá$ura o bogatà $i complexa activitate interna $i externa
de intensificare a viefii religioase $i de adìncire a teologiei romàne$ti.
Pe aceastà cale Biserica noastrà $i-a adus $i ì$i aduce intensificat apor-
tul sàu la consolidala $i pàstrarea unitàri nafionale intr-un stat uni
tar, suveran $i independent, spre binele tuturor.
Comemorind la acest popas aniversar faptele de jertfelnicie ale
inainta$ilor care au contribuii la mareful act de la 1 Decembrie 1918,
clerul $i credincio$ii Bisericii Ortodoxe Romàne i$i sporesc aportul lor
la sprijinirea idealurilor de pace, prosperitate $i infelegere intre toy
oamenii din lume, susfinute cu tàrie de catre conducerea infeleapta de
astàzì a tarii noastre dragi.
t
Pr. Dr. VIOREL IONITÀ
A
ARDEALUL
«
Trecefi batalioane romàne Carpafii

La arme cu frunze $i fiori (da $i fiori)
/ : V-a$teaptà izbinda, v-a$teàpta frafii
Cu inima la trecàtori : /
i
Nu sàbii faciirà Unirea, ci inimi
Spre Alba cu totii mergem (da mergem)
/ : Tofi oamenii tarii semnau ìntregirea
Voinfa intregului neam : /
4 •
Dreptatea $i pacea vegheazà Carpafii

Iar tara e frunze $i fiori (da $i fiori)
/ : A noastrà-i izbinda, ai nostri sint frati!
Tràiascà in veci trei culori : /
♦
Vrem lini$te-n tara $i pace in lume

Dar dac-ar veni vre-un blestem
/ : Carpazi $i frati! sàri-vor ca unul .
Urmind Comandantul suprem : /
742 MIT ROPOLIA OLT EN I EI
I
«
Vechi cîntec patriotic

• •
0
Text adap.tat ' Armonizat de A. Bureca

Tempo de març
%
•9<
\
>-
S
• 4
9 -
•
••
♦
*
S
\ ♦
\
V
s 4
%
/
743 A N IV B R SÀ R I
••
reca
*
0
- »
».
r
\
\
$•
»«
i
• «
ì
f- r
4 m
/
jr
*t
*M
. %
/
STUDII §1 ABTICOLE %
• »
«
■ > «
«PACEA, SCUMPÀ TUTUROR...»

Pacea, este un cuvifTt sfinì, atit in religia creatina, cìt $i in religiile
necre$tine. In religiile 'grecilor $i romanilor, Pacea era socotità o fiinfà !
divina, pe care o adorau muritorii $i o rugau, din adincul inimii, sa
coboare pe pamint, sa le aducà binefacerile pàminte$ti, sa lè umple
viata de bucurii $i sa le ìnlàture intristaréa $i jalea, pricinuite de focul
ràzboaielor. -
Pacea, adicà starea de limate, trupeasca $i sufleteascà, familialà
$i socialà, starea de netulburare a'vieîi din pricina pizmei, a certurilor
dar, mai ales, de urgia a tot felul de razboaie pustiitoare, a fost tot-
deauna, visul de aur al omenirii $i, eie aceea, omenirea a luptat $i luptà
mai ales azi, pentru pace, pentru sàlà$luirea ei pe pamint, pentru ca
pamintul sa nu mai fie udat cu singe omenesc, vàrsat de mina uciga$à
a omului-frate.
Omni are o menare divina pe paminit : de a create, adicà de a se'
dezvolta, trupe$te $i suflete$te, de a se inmulti, de a fi rodnic, in tóate
cele trebuitoare vietii,%de a stàpini pamintul, cu tóate tainele lui, prin
iscusinta mintìi Sale, de a se foiosi cu intelepciune, de intreg regnul
minerai, animai $i vegetai, de a se bucura in tihna, de «tària. cerului»
$i de luminatorii lui de zi $i de noapte. Omul este creat, deci, pentru o
stare de fericire, $i aici pe pamint $i in ceruri. Tóate cele spuse aici,
se desprind chiar din citirea primei file a Sfintei Scripturi, adicà din
cpvintul lui Dumnezeu, adresat omenirii, chiar de la crearea ei, cuvìnt
insofit de binecuvintarea Sa divinà : ^Dumnezeu i-a binecuvintat,
zicìnd : Fili rodnici $i va inmultiti §i umpleti pamintul $i-l stàpiniti $i
domnifi peste pentii màrii, peste pàsàrile cerului, peste tóate animatele,
peste tóate vietatile ce se mi$cà pe pamint $i peste tot pamintul».
(Facerea I, 28).
Omul, deci, a fost creat de Dumnezeu pentru viafa'fericita, pe pá-
mínt $i ín ceruri. Sfintul Ambrozie (340—397) spune cá pamintul cu
tóate bunurile de pe el a fost creat de Dumnezeu, spre folosinta comu-(
na, pentru to\i oamenii, fárá deosebire. Oamenii au primit poruñea di
viné sá stápineascá pamintul, iar nu sa se stapineasca $i sá se ínro-
beasca unii pe alfii.
%
f ♦
#
$
1 STUDÌl. $1 ARTIGOLE 745
é
Dupa cuvintul Sfintei Scripturi, omul a fost creat pentru «lungime

de zile si ani de. viafá», adicá a fost creat pentru dreptul la viafa, iar nu
pentru ca sa fie osindit la moarte, inainte de vreme, de «fratele» sáu
ucigator, slujitor al diavolului, care «de la ínceput, a fost ucigátor de
oameni» (loan VIII, 44).
Voin alterna pe hirtie, citeva din gindurile despre pace, scumpá
tuturor, ginduri rostite de catre unii scriitori clasici, si de catre unii
sfinfi Párinfi ai Bisericii crestine.
1. Glasuri $i názuinfe de pace, ‘

in antichitatea greco-romana
a) ín literatura greaca, ne oprim privirea, ,$i stáruim pufin, numai
asupra lúi Aristofan (450—386 i.Hr.), — cel.mai stralucit reprezentant
al comediei Greciei antice $i cel mai
^ %
mare cìntàref elen al Pàcii.
ìntre multe alte comedii, — ni s-au pàstrat 11 — Aristofan serie
Si comedia Pacea l, in care este vorba despre pacea incheiatà intre
atenieni si 'peloponezieni, cunoscutà sub numele de pacea lui Nicias,
incheiatà in anni 421 ì.Hr. Subiectul comediei este simplu : un \àreui
muncitor, obosit si dezgustat de ràzboi, ca tofi tàranii, fiindcà ei du-
ceau greul ràzboaielor, se urea in Olimp, pe aripile unui càràbus urias,
spre a aduce pe pàmint Pacea, — zeifà —, pe care ràzboiul (Polemos),.
tot zeu $i el, o pusese in lanfuri si o ascunsese intr-o pesterà. ìnsofit
de cifiva fàrani, Trigeu — asa se numea fàranul care se incumetase sa
aducà Pacea pe pamint — izbuteste sa scoatà Pacea din pesterà, sa o
dezlege din lanfuri si sa o aducà pe pàmint, unde urmeazà un sir de .
scene de veselie si voie bunà, in care se celebreazà binefacerile « pàcii.,
.
In comedia i«Ptacea» se ailà scena de apologie a pàcii, «draga tu

turor», care scapà pe eleni de certuri, de màceluri, si-i face sa nu mai
fie «zdrobifi sub pisàlogul -ràz.boiului» (versurile 294—296) ; pacea
aduce elenilor belsugul de fructe §i alte bunuri (versurile 572—580).
Personajul principal', Trigeu, citeazà si cuvintele lui Homer, care osin-
deste ràzboiul si glorificà Pacea : «Respingind, deci, norii ìntuneco$i
ai ràzboiului, càutat-au Pacea... Du$man al neamului, al legii, al carni-
nulùi, este cel ce a ìndràgit crìncenul ràzboi intre frati...» (Versurile
1091—1095 1097—1098).
Pacea, ajunsà pe pàmint, ìntre .eleni, dà nastere la ecouri sociale P
contradictorii : fàranii, fàurarii de obiecte casnice si unelte de muncà
isi aratà bucuria explozivà si i$i vind «cu pref bun», coasele si oalele
de tot felul ; negustorii de arme, sint «ìncruntafi», pentru cà nu-si mai
pot vinde màrfurile,' strigind, furiosi : «Ne-ai sàràcit cu totul, o, Tri
geu !». Urméazà un dialog, plin de ironii, in care Trigeu «sfàtuieste»
pe cei pe care «ii doare moful de la coif» sà stearg.à masa, dupà prìnz,
cu aceste moturi (v. 1218), làncile sà fie vìndute ca araci de vie, dupà
1. Vezi Aristofan : P a c e a , P à sà rile , B roa$tele, N o rii, Editura de stat pentru Lite-
raturà $i Artà, Bucure$ti, 1956; Prof. Maria N. Grigorescu, Isto ria lite r a tu r a elen e (cu *
traducen), Bucure$ti, 1942; N. I. Barbu etc., Isto ria lit e r a tu r a u n iv e rsa le , Bucure$ti,
1969.
V
P
♦
i
7 46 ♦
MITROPOLIA OLTENIEI
0
ce le despica in douá, coifurile sá fie vindute egiiptenilor, ca sá-si ma-

soare aliméntele cu ele etc.
*
b) In literatura latina vom zábovi asupra istoriei Romei antice,

vorbind despre «Altarul pácii», si despre gindurile de pace ale scrii-
torului román, Lucretius. 0
Cel mai celebru monument al Romei antice era Ara pacis (Altarul
pácii). Ara pacis era un impunátor edificiu liturgic, ridicat de impára-
tul Augustus (27 i.Hr. — 14 d.Hr.) pentru glorifücarea noii ere de pace,
pe care o doreau cu ardoare romanii, dezgustati ?i obosiji de rázboaiele
ucigátoare si pustiitoare. Romanii socoteau cá aceastá época de pace
a inceput odatá cu instauraíea Principatului lui August. Ara pacis era.
un altar sfint,. itñchinat zeitei Pácii, foarte cámstit de autori-tátile ro
mane. Aci, senatórii romani fáceau procesiuni religioase $i aci se fá-
ceau slujbe religioase, aducindu-se ofrande mchaina'te zeitei Pácii.
Roma avea deci, un renumit cult al zeitiei Pácii.
Poetul rom’an, Tifus Lucretius Carus (99—55 i.Hr.), in opera sa po-
eticá, intitúlatá «De rerum natura» (Despre natura lucrurilor), chiar la
inceputul ei, in Invocare, ínaltá un imn vietii si pácii. In acest imn
el <se roagá zeitei Venus, ca izvor al vietii, sá imterviná ca sá piará
tóate spectacolele sálbatice ale mestesugului rázboiului, din tóate col-
turile
! pámíntului, de peste mári $i din tóate
• tarile. Poetul cere zeitei
sá ajute pe muritori, aducindu-le pacea cea netulhuratá, pacea cea plá-
cutá romanilor, pentru ca in vremuri de nenorociri pentru patrie, neno-
rociri aduse de zeul rázboului Marte, oamenii nu pot nici sá lucreze
%
$i nici sá se bucure.
Tóate acestea sint glasuri ale íntelepciunii antice, care trébuie sá
rásune cu putere $i in urechile tuturor conducátorilor de azi ai popoa-
relor.
2. Invatáturi despre pace "
scrise de Sfintii Parinti ai Bisericii
Esenta î specificul invàtàturii creatine este iubirea intre oameni,
aducàtoare de pace pe pàmint. Domnul Hristos a adus omenirii, la Nas
iere, mesajul pacii (Luca II, 14), a rostit Parabola Samarineanului mi-
lostiv (Luca X, 30—37), munita, pe drept cuvint «parabola Iraterniiàtii
ómene$ti» si in «Cuvìntarea de despàrtire» de apostoli, a làsat ome
nirii, un Testament sfint — Pacea — zicìnd : «Pace va las vouà, pacea
Mea dau vouà, nu cum dà lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima
voastrà, nici sà se infrico$eze» (Ioan XIV, 27). Domnul Hristos vorbes-
te aici de pacea netulburatà de nimeni si de nimic, de pacea stabilà,
realà, neìntrerupta si necàlcatà in picioare de conducatorii de popoare,
vorbeste, deci, despre pacea izvorita din E1 Insusi, Care este numit .
«Pacea noastrà» (Efeseni II, 14) si «Dqmnul pàcii» (Isaia IX, 15). Pacea
de care vorbeste Domnul este pacea dupa care jinduiesc vpopoarele,
care pace trebuie sà fie telul suprem al omenirii, cum vom vedea cà
f
II
ST U D I! $1 ART ¡C O L E
#
747
(jlcisuie§te Fericitul Augustin. Aceste cuvinte ne fac sa reflectàm asu-

pra tabloului sumbru al istoriei omenirii, cìt poate fi el de cunoscut,
tablou care-ne uime$te, atit prin cifrele ràzboaielor purtate de omenire,
prin jertfele umane $i materiale, precum $i prin cifra impresionantà de
incalcari de tratate ‘de «pace, tratate socotite de càtre mintile diabolice
«ni$te petice de hìrtie».
Tofi Parinfii biserice$ti au scris cuvinte inflacàrate despre pacea
divina, làsata de Domnul Hristos** omenirii. Pàrinfii biserice$ti trateazà
toma despre pace, din toate punctele de vedere, nelàsìnd, farà lumina,
nici un unghi al pàcii, oricit de tainic ar fi. Ei, mari dascàli ai cre$tinilor
din toate timpurile, làmurésc ideea de pace'cu Dumnezeu, ideea de
pace in Bisericà, ideea de pace in societate, in natura, in familie, in
iiinta umana, in cetatea pamìnteascà $i cereascà, in regnul animai, in
l egnili vegetai etc.
a) Ca $i la ceilalfi Pàrinfi biserice$ti, $i la Stintili Ciprian al
Cartaginei (200—258), pacea $i iubirea fac parte din fiinfa $i esenta
intima a religiei creatine $i de aceea, aceste idei constituie suflul Prin
cipal al tuturor operelor teologice. Insali dogma mintuirii neamului
omenesc se bazeazà pe ideea de impacare a omului cu Dumnezeu, care
orau desparfiti prin zidul pàcatului, &avir$it de primul om. Dogma
aceasta, a impàcàrii omului cu Dumnezeu, Tatàl tuturor, este genera-
loarea ideii de pace intre oameni, ca fii ai lui Dumnezeu $i ca frati ìn-
tre ei. Cel care sfarina unitatea pàcii, elemént, ontologie in planul min
tuirii, este un mare pàcàtos, asemànat cu o neghinà, care trebuie mis
turata din griul curat. Mustràrile impotriva celui care sàvir$e$te un
astfel de pàcat sint foarte caustice, in opera Sfintului Ciprian, ca $i in
celelalte opere teologice ale celorlalfi Sfinti Pàrinti. «Vedeti insà, cum
a fost dragostea Celui ce s-a rugat pentru noi, pentru ca, precum Tatàl
$i Fiul una sint, a$a sà ràminem $i noi, in aceea?i unitate, ca de aici,
sa se poatà intelege cit de mult pàcàtuie$te cel ce s/parge unitatea $i
pacea ; Domnul pentru aceasta s-a rugat voind, cu alte cuvinte, ca
poporul Sàu sà tràiascà, fiindcà El $tia cà dezbinarea nu duce la impà-
ràtia lui Dumnezeu» 2.
Cu aceea$i vigoare combate Sfintul Ciprian $i in alte lucràri lip-
sa unitàtii $i neìntelegerea dintre oameni, care se numesc «crestini»,
dar uràsc pacea, uitind cuvintele despre pace $i iubire ale Domnului
I iristos : «Hristos ne-a dat pacea, ne-a invàtat sà firn uniti in cuget $i
simtiri, ne-a impus sà pàstràm nestricate $i necàlcate in picioare, legà-
turile dragostei ?i ale ìntelegerii fràte^ti... La impàratul cerurilor nu
poate sà ajungà dezbinarea? la ràsplata luTHristos nu ipoate sà ajungà
acela care a pingàrit dragostea lui Hristos fatà de noi, prin dezbinare
vìcleanà3. ♦
b. Fericitul Augustin (354—430) inaltà un imn de proslàvire

a pàcii, imn impunàtor prin analiza nein-trecutà a ìntregii reailitàti : na-
2: Sfintul Ciprian, De d o m in ica o ratio n e, cap. XXX, textul latin la I. I. Bujor,
Pi, Chiriac, S c riito ri b ise rice $ ti latin i (Antologie), Bucure$ti, 1959, p. 20; A p o lo g e ti de
lim bà latin a (P.S.B. voi. 3), Bucure$ti, 1981, p. 481—482.
• 3. Idem, De c a th o ìic a l e c c ie sia e u n itate (Despre unitatea Bisericii sobornice$ti),
rap. XIV, Antologia citata, p. 43 $i Apologeti de limbà latina, p. 444.
/ 0
0
tura, societatea $i gindirea. Ìntreaga realitate, materiata si spiritulà, in

stare normala, are la baza existenfei sale o stare de pace, de netulbu-
rare, stare pe care marele teolog si filosof, Fericitul Augustin, o redà
printr-o bogare de cuvinte, cu o bogare de ìnfelesuri, care definesc
starea de pace, sub toate aspectele si in toate cele trei realitati pàmin-
testi aràtate, dar, mai ales, in imparala cereascà. Imnul acesta este in-
titulat «Pax omnibus cara» (Pacea este scumpà tuturor), si infàfiseazà,
magistral, natura si foloasele pàcii : «Atit de mare este folosul adus
de pace, ìncit, chiar in lucrurile pàmintesti, trecàtoare, nimic sa nu se
ofrisnuiascà sa fie ascultàt mai cu piacere, nimic sa nu poatà sa fie
mai cii ardoare, in fine, nimic sa nu poatà sa fie nàscocit mai bun de-
cit pacea. Dacà am vrea sa vorbim ceva mai mul-t despre pace, n-o sa
firn, dupà cit socotesc eu, plictisitori, pentru cititori, fie pentru telul pe
care-1 are cetatea aceasta, divina, despre care vorbim, fie pentru dul-
ceafa insali a stàrii de pace, care este scumpà tuturor.
Asadar, pacea corpului este un echilibru organizat al pàrfilor al-
càtuitoare ale lui ; pacea omului este armonia organizatà dintre cuge-
tare si faptà ; pacea dintre corp si suflet este viafa organizatà si sànà-
tatea celui insuflefit ; pacea dintre omul muritor si Dumnezeu este as-
cultarea, in credinfà, organizatà sub o lege veche ; pacea ìntre oameni
este o ìnfelegere organizatà • pacea in sinul familiei este o infelegere
organizatà a bàrbatului cu femeià sa ,* pacea unui stat este infelegerea
organizatà a cetàfenilor, de a fi ìmplinitori ai legilor si ìntelegerilor
convenite; pacea cetàfii ceretti est e uniunea omeneascà, cea mai in-
timà si cea mai organizatà, cu scopul de a se bucura de Dumnezeu $i,
in acelasi timp, de a se bucura in comuniune cu Dumnezeu ; pacea tu
turor lucrurilor este linistea sau starea de netulburare a rìnduielii.
Ordinea este asezarea lucrurilor asemànàtoare si a celor neasemànà-
toare, acordind fiecàrui lucru locul sàu» 4. %
Imnul acesta, de proslàvi're a pàcii, in 16 rìnduri, foloseste de 12

ori cuvìntul «pace» si cuprinde ìntreaga realitate materialà si spiritua-
là ,in toate pàrfile lor componente, invàfìndu-ne in acelasi timp, ce se
infelege prin pacea fiecàrei pàrfi componente ale acestor realitàfi.
Toate aspectele acestea ale pàcii, in final, sìnt denumite, concis, «ordi
ne», a càrei definifie se dà in ultimele cuvinte ale imnului, ordine pe
care societatea omeneascà trebuie s-o pàstreze cu sfinfenie, asa cum
o pàstreazà natura, cosmosul. Se ìnfelege cà dacà aceastà ordine, din
naturà, societaté, gindire si Bisericà s-ar clàtina, sau s-ar pràbusi, in-
treaga fire, insuflefità si neìnsuflefità s-ar tr#ansforma ìntr-un haos,.
«ìntr-o gràmadà de materie neregulatà si fàrà formà», dupà expresia
scriitorului latin Ovidius.
Imnul acesta, de proslàvire a pàcii, este in acelasi timp un imn des
pre frumusefea pàcii divine, in lume, dar si un imn care reflectà fru-
musefea si profunzimea filosofici si teologiei Fericitului Augustin. Tot
asa sublime idei, despre pace si despre ordine in societate si in naturà,
4. Vezi Fer. Augustin, De c iv ita te Dei, L ib er X IX , cap. XI (Antologie citata, p.
312—313).
+ STUDU $1 ARTIGOLE 7 49
au çi Pârintii çi scriitorii bisericeçti de limba greacâ, din Rasárit. Vom

spicui cîteva gînduri de acest fel, scrise de Stintili Giigorie de Nazianz,
numit çi Teologul (329—359) çi de Stìntili Vasilie cel Mare (330—379).
c. Sfîntul Grigorie Teologul.
Vom spicui, din frumoasele gînduri despre pace ale Sfîntului Gri
gorie de Nazianz, numai din «Cuvintarea a XXXII-a» 5, una din cele
45 de cuvînt'âri ramase de la el.
Aceastâ Cuvîntare este, propriu-zis, un tratat despre pace, ordine
$i disciplina în Bisericà, în societatea omeneascà, în lumea fizicâ, arà-
tînd valoarea inegalabilà a acestor stari. Pacea, ordinea, disciplina $i
echilibrul, in Bisericà, in societate $i in natura fizicà, sìnt prezentate de
marele dascàl, Sfìntul Grigorie, intr-o viziune teologica ,$i filozoficà,
asemànàtoare viziunii Fericitului Augustin.
Echilibrul stabil al Universului, spune Sfìntul Parinte este «ordi
nea» — — iar echilibrul societari omene^ti, in generai, ?i al
Bisericii, in special este pacea, conceputa tot ca o nofiune complexà.
Atìt «Pacea», cfct $i «Ordinea» purced din Dumnezeu, spune apasat,
Sfìntul PaTinte, citind textul sfìnt : «Pentru cà Dumnezeu nu este al ne-
orinduielii, ci al pàcii» (I Cor. XIV, 33). «Ordinea» ì$I are fiinfa sau
existenfa, ìnainte de crearea ilumii. «Cind lumea, adica tot ceea ce exis-
tà, — tò -irav — a fost creata de Dumnezeu $i s-au pus temeliile, eu
eram dinga El, orìnduiaid toate ca un metter» (cf. Pilde Vili, 30).
Elementul opus ordinii $i pàcii divine, este discordia — Sinòvia —
denumità tulburare suìleteascà $i sodala, neorìnduialà $i dezordine.
Cei ce nesocotesc ordinea, disciplina $i pacea, in lume, se ìmpotrivesc
lui Dumnezeu $i rìnduielilor Sale. Ace$tia sa nu se lase amàgifi ca «tri-
umfàtori», pentru cà «Dumnezeu nu se lasà batjocorit»... (Galateni VI,
7), $i «Dumnezeul nostru este $i foc misituitor» (Evrei XII, 29).
Vorbind despre .paceà, ordinea $i disciplina. în Bisericà, sufletul
marelui pàstor este tulburat de «sfîçierea scumpei càmàçi a lui Hristos»,
de câtre ereziile arienilor $i de câtre cei care voiau sâ ocupe scaunul
episcopal al Capitalei, prin vicleçug $i complot, du$mânindu-l pe el.
Tofi aceçtia dâdeau credincioçilor, o «învàtâturâ» în afarà de lege $i
rînduialà §i de aceea, el porunce^te, slujitorilor lui Hristos : «Sâ nu in-
vâtâm pe altii in piara de lege $i rinduialâ», cap. XX. Penitru ca sâ fie
pace în Bisericà, tofi cei mari tr.ebuie sà se pàtrundâ de virtutea umi-
linfei.
Cei ce seamànà anar.hia în Bisericà sînt «ie$ifi din minfi», au in-
trodus legea înfumuràrii de sine, legea aroganfei, în locul ruçinii, care ^
este cel mai mare ajutor spre virtute, au dezmembrat pe creçtini $i
i-au fàcut asemenea mnor oase risipite (Psalmul 140, 7). ToU aceçtia
î$i fac cî^tig din nenorocire, socotind câ se disting, aducînd ruina
noastrâ ca sltijire lui.Dumnezeu (loan XV, 2). Ei suferâ de aprinderea
unui foc pierzâtor, sfîîetor (Capitolul al IV-lea). Soarta acestora (Ca-
pitolul VII) este soarta lui Datan $i Abiron, adicà pedeapsa cumplitâ,
datà de Dumnezeu (Numeri XVI, 1).
5. M ign e, P.G.f vol. XXXVI, col. 174—212. #
3. Mitropolia Olteniei — cd. 344

Sfintul Pärinte luptä din toate puterile impotriva anarhiei $i im-

potriva oricärei tulburäri din Bisericä $i invatä,| cu tot focul dragos-
tei de pace, ordine $i disciplina in Bisericä, atit pe pastori, eit $i pe
credincio$i, sä fie una, «càci, continua el in cap. XI, tofi una sintern
in Hristos §i fiecare sintern mädulare ale lui Hristos, dar sintern §i
mädulare unii altora» (Romani XII, 5 ; I Corinteni XII, 28).
Pacea, ordinea $i disciplina in societatea omeneaseä.
Concomitent cu studiul vietii ob$tei creatine, Sfintul Grigorie, cu
ochiul sau scrutàtor, filosofie, studiazà $i societatea omeneascà in
generai, contemporanà lui, in care observà atiteà $i atitea tulburari, pe
care le explicà $i lq osinde$te. Cauzele tulburàrilor sociale, ale dezor-
dinilor sociale, ale conflictelor de tot soiul sìnt .aproape acelea$i ca $i
celè care dàrimà pacea in Bisericà. $i aici, vinovatul impotriva pàcii, or-
dinii $i disciplinii in societatea omeneascà este tot omul ìnsu$i. Dupà
Sfintul Grigorie, trei sìnt metehnele care imping pe om la afifarea urii
$i discordiei in societatea omeneascà : lipsa de rafiune, lipsa de, instru-
ire, de ìnvafàturà dreaptà $i cutezanfà nechibzuità. Toate aceste trei
plàgi suflete$ti sìnt cauzate de pàcatul greu al mindriei, care ìntunecà
ìntreg sufletul $i duce la tulburàri, in toate unitàrie sociale, mici sau
mari : familie, stat, popoare. «$i aceasta este, in cea mai mare màsurà,
ceea ce a sfi$idt màdularele-, ne spune Sfintul Pàrinte» (Capitolul al
IV-lea), «a dezunit pe frati, a tulburat cetàifi, a infuriai popoare contra
popoare; a inarmat neamuri, a ràsculat pe regi, unii'contra altora, pe
popor impotriva lui insu?i impotriva preolilor, pe pàrinfi impotriva
copiilor, pe copii impotriva pàrintilorc a atifat pe barbati impotriva
sotiilor, pe sofii impotriva bàrbafilor.î tot aceasta a ràsturnat toate
denumirile de «bunày oinfà», «indulgerà» (ìngàduintà), a pus in dezor-
dine pe dascàli $i ucenici, pe bàtrini $i tineri» etc.
Omul, cu aceste trei metehne, este o unealtà rea impotriva socie
tàri, totu$i, el se poate educa, se poate schimba. Sfintul Pàrinte este
un optimist, in ceea ce prive$te puterea educafiei societàri, adicà buna
infìuentà a maselor populare asupra individului ràu, fie cà este «mo-
latec», fie cà este «aprins». El spune cà cei molateci sìnt mai *greu de
mi$cat spre virtute, ca $i spre viciu, de altfel, fiindcà ei se mulfumesc
cu toropeala lor. Sufletele aprinse, insà, dacà sint educate $i corectate
de rafiune, eie se indreaptà, cu tàrie, spre virtute. De ìndatà ce le pà-
ràse$te $tiinfa $i rafiunea, aceste sufletè se indreaptà spre viciu. Ace$tia
au nevoie sà fie strunifi, intoemai cum un cal aprig, pentru ca sà fie
purtàtor de victorie la hipodrom, trebuie sà fie ìnvàfat cu friul, cu dis
ciplina, adicà educat $i sà deprindà blindetèa, printr-un exercifiu in-
cordat. Sfintul Grigorie, deci, crede cu tàrie, in puterea operantà a edu
c a c i perseverente, a$a cum ne confirmà $i pedagogia actualà $i, in
acela$i timp, ne indicà $i procedeele pentru atingerea acestui tei.
Sfintul Grigorie sintetizeazà invàfàtura despre frumusefea, valoa-
rea, necesitatea $i utilitatea pàcii in societate, ca $i Fericitul Augustin.
Pentru aceasta, el pune, ascultàtorilor sài intrebarea, chiar la iriceputul
Cuvintàrii (Capitolul al Il-lea), la care ràspunde catehetic : «Care este
lucrul cel mai frumos in invàifàtura noastrà ? «Pacea», ràspunde el, $i
continuà: «Voi adàuga, chiar, cà este $i cel miai folositor lucru ; contra-
STUDII $/ ARTlCOLE 75T
riu, intreb, care este >cel mai ru$inos lucra cel mai vàtàmcitor pentru
societate ? «Discordici» raspimele Sfintul Grigorie *6.
Pacea si ordinea in natura fizicà.
•Universul, cu armonia si rìnduiala lui divina, care ne oferà cel mai
desavirsit model de bunà rìnduiala, ordine $i disciplina, a fost.totdea-
una o inaltà $coalà de invàtàturi morale pentru om, fiindu-i càlàuzà per-
manentà. Stoicii, de exemplu, intre alte principii morale, propuneau «ur-
inarea naturii». Gìnditori ai Greciei antice formulaserà, de asemenea,
principiul inorai, «de a trai conform naturii».
Natura fizicà sau tablouri din natura, ocupà spatii largì in Stìnta
Scriptum, in special in Psalmi .si in operele .patristice, pentru cà, prin
acestea, se realizeazà un invàtàmint intuitiv $i inorai. Sfintul Grigorie,
leolog profund dar si poet valoros, exceleazà si din acest punct de ve
dere. Pentru ca sa ìntàreascà ìnvàtàtura despre pace, ordine, disciplina
.î armonie, in sufletul credinciosilor sài el aduce argumente si exemple
si din studiul naturii, in care observà $i prezintà, cu atenfie, buna rìn-
duialà, ordinea, disciplina si armonia, denumite de el «zi.’iiS» si «soxaSia»
(Capitolul al VH-lea). Mintea sa, gindindu-se mereu la pacea pàmin-
teascà si la pacea cereascà, il face sà tàlmàceascà armonia si linistea
naturii tot prin cuvinte si idei despre pace. Vorbind despre ó primàvarà
linistità, de exemplu, intr-o altà cuvìntare, el serie : «acum valurile in-
cheie pace cu fàrmurile, norii ìncheie pace cu soarele, vinturile ìncheie
pace cu atmosfera, pàmintul ìncheie pace cu planetele, planetele ìncheie
pace cu privirile» etc.
In CuVintarea a XXXII-a, el ne indeamnà sà cunoastem Universul,
sà urmàm tafiunea, sà làudàm legile naturii si sà nu disprefuim buna
rinduialà (sòxasia). Toate au fost create cu ordine si Logosul este Cel
Care Le-a creat arrhonios. Sfintul Grigorie, invocìnd ordinea realà din
naturà, in interesul* expunerii pedagogice a temei, formuleazà, propriu-
/.¡s o ecuafie matematicà : Existenfa — tò* sivai este egalà cu or
dinea — Tdctb ‘ si ordinea este egalà cu existenla. De aci, urmeazà
corolaruL matematic : suprimind ordinea, -disciplina si armonia, in na
tura si in societate, se suprima insasi exis-tenfa lor. El subliniaza ca or
dinea susine Universul; ordinea \ine laolalta si cele celesti si Pe
(vie pàmintesti ; si de aceea, el ìnalfà, «ordinii», imn de laudà, in Capi-
lolul ai VlII-lea al Cuvintàrii, ìntoemai ca si Fericitul Augustin. Toate
legile Universului sint puse de Dumnezeu, nu numai pentru un ano-
Miiip, sau pentru o epocà, ci sint puse de la ìnceputul lumii, pinà la
slirsitul ei. «Intémeiàtu-le-ai pe veci $i pe vedi vecilor ; Lege le-a pus
si nu o vor calca», exclamà Sfintul Pàrinte prin cuvintele Psalmului
MB, 6. Aceeasi lege a pàcii, a armoniei si a ordinii trebuie sà dom-
m'dscà, in veac, si in societatea omeneascà.
•Aprins de dorinfa de a *vedea sàlàsluindu-se ordinea, pacea, disci
plina si buna infelegere pe pàmìnt, Sfintul Grigorie nu oboseste sà ne
«
6 . Tradusà mai corect $i mai compiei, intrebarea ar suna a$a : «Care este.lucrili
rei mai frumos, cel mai ales, cel mai bun, cel mai distinsi, cel mai puternic, cel mai
iiol)n, cel mai folositor, cel mai de pret» ? Aceasta, pentru cà adjectivul grecesc
t i/.oc-‘»]-ovfaici in gradui superlativ, are o multime de intelesuri din care am citat pe
» rio mai multe.
752 MITROPOLIA OLTENIEI *
culeagà exemple $i din lumea celor ce nu cuvîntà, conchizînd câ or-

dinea ne-a deosebit $i ne deosebeçte pe noi de animale (Capitolai al
IX-lea).
d. Sfîntul Vasilie cel Mare.
Sfintul Vasilie cel Mare, ca tofi Pàrinfii biserice$ti, prívente $i tra-
teaza Pacea ca un dar ceresc $i ca o necesítate fireascà .pentru menti
nerea $i bunàstarea societàri omene$ti.
i
Aceste douà idei, le gasim in lucrarea sa «Despre iubirea tata de
Dumnezeu $i fata de aproapele» 7. Darul acQsta ceresc, Pacea, este adus
pe pamint $i lasat omenirii, pentru toatà viata, de lnsu$i Domnul Hris-
tos, ale Càrui cuvinte sìnt citate' de Sfintul Parinte : «Pace va las vouà,
pacea Mea yà daa vouà» 8. Nimeni nu se pgate numi fiu $i slujitor al
lui Iisus Hristos, dacà nesocote^te acest dar ceresc care trebuie sa lege
oamenii intre ei, prin legatura dragostei, esenta $i specificul religiei
creatine. lata cuvintele Sfintului Vasilie : «Eu nu mai pot sa spun cà,
farà iubirea unuia fafà de altul, $i fard a trài, in pace cu tofi oamenii,
pe cit stà in puterea mea, mai pot sà fiu vrednic sà mà numesc sluji
tor al lui Hristos».
La tema aceasta, ca Pacea este un dar ceresc, Sfintul Vasilie adaugà
$i invátatura explicativa despre pàcea intre oameni, $i anume, ca a-
ceasta este urmarea fireascà a implinirii celeilalte porunci divine, de a
iubi pe aproapele nostru, de a iubi chiar $i pe du^manii nostri ca imita
tori ai Tatàlui nostru din ceruri. Sfintul Parinte face o asemànare intui
tiva intre corpul omenesc $i societatea umana, aratine! cà preCum màdu-
larele unui corp omenesc sìnt unite intre eie $i se aflà intr-o relafie de
neincetata intrajutorare, tot a$a $i membrii societatii umane trebuie
sa fie strins uniti prin legatura dragostei frateati, ca fii ai aceluia$i Pà-
rinte $i sà stea in relatii de intrajutorare, $tiut fiind cà fiecare are ne-
voie de ajutorul celuilalt. «Noi avem nèvoie de ajutorul fiecàruia din-
tre frati, intr-o màsurà mai mare decit are o minà nevoie de ajutorul
celeilalte miini. Cind imi voi arunca privirea spre insedi màdularele
truipului nostru $i voi vedea cà nici unul dintre eie nu este indestulat
cu tot ceea ce-i trebuie, pentru ca sà sàvir.$eascà singur o lucrare desà-
vîrçitâ, cum o sà mai presupunem, in mod logie, câ eu insumi, prin mine
insumí, am destulâ putere sà sâvîr$esc tóate lucràrile cerute de viatà?
Nici un singur picior n-ar putea sà pàçeascà singur pe drum, dacá nu
1-ar sprijini bine celàlalt picior ; nici un ochi, singur, n-ar vedea bine,
dacá n-ar avea tovaràç bun pe celàlalt ochi $i dacà nu s-ar ìndrepta, im-
preunà cu el, intr-o armonie fràteascà spre cele ce sìnt de vàzut. Cu
privire la ureche, se $tie de asemenea, cà auzul acelk este mai exact,
care primeóte sunetul pe ambele cài, adicà prin ambele urechi, $i, ia-
râçi, prinderea unui lucra este mai puternicà, dacà se face, prin unirea
degetelor. Intr-un cuvînt, eu vàd cà nimic, nici dinitre cele ce sìnt di
ríjate de natura, nici dintre cele ce se sâvîr$esc dupà preferita noastrà,
adicà dupà voinfa noastrà liberà, nu se sàvir$e$te fàrà unirea intimà a
celor ce sìnt din aceeaçi familie (oamenii)... Domnul nostru a despàrtit
7. M ign e, P.G. vol. XXXII, col. 1148—1153. Vezi $i revista «Mitropolia Qlteniei»
nr. 4—6/1981, p. 220—224, traducerea lucrarti de Pr. Prof. Nic: Petrescu.
. lo a n XIV, 27.
8
STU DII ?I ART ICO LE 753
insulele de continent, prin ape, dar a unit locuitorii insulelor cu locui-

lorii continentului prin legatura iubirii.
Intr-o atta lucrare, «Comentariu la Proietul Isaia»9, Sfìntul Vasilie
rei Mare se opre$te mult asupra cuvintelor divine: «(Popoarele) prefa-
cc-vor sàbiile in fiare de pluguri $i làncile lor in securi» (Isaia II, 4).
Sfìntul Vasilie osinde$te cele douà unelte de ràzboi, sabia $i lancea,
«iducàtoare de pieire, $i inalfà cuvinte de lauda uneltelor pentru unnici
agricole : plugurile, coàsele, securile, secerile, cosoarele. Acestea sìnt
instruméntele piacute poporului iudeu $i celorlalte popoare. de pe pà-
mint $i aceste unelte de pace, spune Sfìntul Parinte, sìnt folosite pentru
«seceri$ul raponal», *seceri$ despre care vorbe$te Mìntuitorul $i la care
trobuie sa iasa omenirea : «Seceri$ul este mult, dar lucràtorii sint pu-
lini»... (Luca X, 2). «Acestor lucràtori (seceràtori), care nu mai au nici
un instrument de razboi, in inimile lor, spune Sfìntul Pàrinte, le dà Dum-
nezeu puterea sa aducà pacea in cásele din orice cetate sau sat, in care
vor intra» (Matei, X, ,12)... «Aladar, nimeni nemaicunoscind ràzboiul,
fiecare este chemat la acest seceri$ (al patii)».
Sfìntul Vasilie cel Mare, comentìnd locul din Profetul Isaia, despre
care vorbim, osinde$te ràzboiul, binecuvìnteaza munca pannici!, are vi
zi unea divina a Impàrafiei divine, care va sá vina pe pàmint, $i este
optimist, a$a cum trebuie sa firn $i noi, credincio$ii de azi, increzindü-ne
in puterea harului lui Dumnezeu.
Invàfatura despre pace a Sfinfilor Parinfi este o exortafie càtre slu-
jitorii $i credincio$ii Bisericii de azi, $i de totdeauna, pentru educafia pà-
cii, prin cuvint, prin scris, prin faptà, prin care sá se, combata pacatele
(’are due la discordie in societatea omeneasca : mìndria, egoismul, lipsa
de rafiune, ignoranfa, cutezanfa nesàbuità, indisciplina, care due la
anarhie. Dezràdàcinìnd aceste pacate dm sufletuil ob$tii creatine, Biseri-
ra contribuie la realizarea unei «pax animae», dupà cuvìntul Fericitului
Augustin, a$a ìncìt «credincio$ii sa nu mai aibà vreun instrument de
razboi in inimile lor», a$a precum ne invafà Sfìntul Vasilie cel Mate.
Biserica creatina roste$te, necontenit rugàciunea pacii, Rugàciunea
Domneasca, staruind asupra cererii despre pace : «Fie voia Ta, precum
In cer (a$a) $i pe pàmint». Aceasta este cererea, de a ne trimite Dumne
zeu, $i pe pàmint, pacea din Imparala Sa cea cereascà, idealul omenirii
din tóate timpurile. I
Sfìntul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (sec. al VIII-lea), til-

ruind aceasta cerere 10, spune : «Ingerii, in cer, sint in armonie intr-o
impreunà glàsuire. Tot a$a sa cintàm §i noi §i sa firn cu dragoste nefà-
tarnica. Voinfa pe care o cauti, $i a$a cum o vrei tu, in cer se alla. Pe
aceasta se cade s-o impline$ti tu, pe pàmint. tnfelesul acestei cereri este
urmàtorul : Doamne, precum s-a fàcut in cer voia Ta $1 precum sint top
Ingerii in pace §i nu existà intre ei nici respingàtor fafà de altul, $i nici
respins fatà de altul, nici atacator cu ràzboi $i atacat cu ràzboi de càtre
altul, nici strivitor al altuia, nici strivit de càtre altul, ci tofi, intr-o
Uniate profundà Te proslàvesc pe Tine, tot a$a, $i intre noi, oamenii ;
9. M ign e, P.G. voi. XXX, col. 244—246.
10. Mign e, P.G. voi. XCVIII, col. 444, 445, in cadrul operei «T ìlc u ir e a ' S iin te i
Liturghii».
MIT R O P#O U A O LT E N IE I
«Facà-se voia Ta», pentru ca toate popoarele, cu o singurà gurà $i o sin-

gurà inimà, sa Te slàvim pe Tine, Creatomi Tatàl nostru al tuturor».
Facind voia lui Dumnezeu, aici pe pàmìnt, a$a precum se face in cer, noi
coborim Imparala lui Dumnezeu pe pàmìnt, adicà infàptuim o lume
dreaptà, pa$nicà, farà nici o sàminfà sau organ de ràzboi, o lume plinà
de bucurie, fiindcà aceasta este definita divinà a Impàràtiei ceretti :
«Dreptate $i pace bucurie in Duhul Sfint» (Romani XIV, 17).
• •
Pr. Prof. Nicolae PETRESCU
« ...$i pe p à m ìn t p a c e !».
TEMEIURI DIN REVELARIA DIVINÀ
PENTRÙ O LUMINOASÀ NÀDEJDE
Nu existà dorinfà mai fierbinte, nu existà nàzuinfà mai arzàtoare,
astàzi mai mult decìrt oricind, ca aceea a apàràrii pàcii. Nicicìnd
glasul popoarelor, al oamenilor de bine de- pretutindeni, nu s-a fà-
cut auzit mai intens, ca in zilele noasitré, in sprijinul salvgardàrii pàcii
$i al dezarmàrii, in primul rìnd al dezarmàrii nucleare. O jnouà con$tiintà
tinde sa se cristalizeze : con^tiinfa ràspunderii generale omene$ti pentru
destinul vietii $i al existenfei. O dovedesc zecile $i sutele de'mii de oa-
meni din tarile Europei $i de pe celalalte èontiilente care ìi$i ufiesc gla-
surile, intr-o impresionantà $i fàrà precedent manifestare pentru apàra-
rea pácii $i a vietii pe pamint.
Intr-ún rázboi atomo-nuclear soarta nu mima i a umaniiátii, dar $i a
planetei insá$i, a oceanelor $i pádurilor, a animalelor $i cimipiilor va fi
in pericol. Un rázboi nuclear, inseamná nimicire totalá, linde nu vor mai
exista nici invingátori, nici invin$i.
lata de ce lupta pentru apárarea pácii, pentru realizarea unor másuri^
concrete $i eficiente in vederea dezarmárii, in special a dezarmárii nu-
• cleare, inseamná apárarea bucuriei de a trái, de a munci, de a construí,
de a fáuri fericirea copiilor no$tri $i a tuturor copiilor din lume. Apára
rea pácii e un lucru pe infelesul tuturor, un lucru simplu $i curat ca ade-
várul vietii, de care ne simtim legati fiintial, intocmai cum ne simtim in-
disolubil legati de oamenii care ne siiit dragi, de pámintul pe care ne-am
náscut, de idealurile spre care názuim.
Mobilül sufletesc care dá impulsuri mereu proaspete apárátorilor
pácii $i ai vietii nu are nevoie de exegeze savante pentru a fi inteles ;
el se cuprinde intr-un singur cuvint: dragostea, dragostea de om $i de
tot ceea ce e omenesc, dragostea «care mi$cá soarele $i a$trii...», dra
gostea care biruie totdeauna1.
✓
1 . Pr. V. Mitru, P a c e a e a d e v à ru l v ie fii, in rev. «G.B.», nr. 9—10, 1954, p. 546.

i
STU D II $/ ART ¡C O L E 755
Pentru apararea acestor bunuri supreme, i$i ridica, astàzi, glasul

inilioane de oameni, ín mímele márefului umanism lásat mo$tenire de
cei mai buni fii ai tuturor nafiunilor ; ei sìnt pastràtorii celor mai de pret
tradifii nationale $i apàràtorii independenfei $i suveranitàfii fiecárui
stai ; sìnt pastratorii adeyàratului umanisn*, care sàlà$luie$te totdeauna
In inima popoarelor, ca $i scìnteia in cremene, ca lumina in raza solara,
ca spicul pìrguit in bobul de grìu. m
Biserica noastrà ortodoxa este propovàduitoare a pacii $i apàratoare

a vietii, din poruñea divina $i din sacra misiune, pentru cà la temelia
invàtàturii creatine sta mesajul divin al pacii $i al bunàvoirii ìntre oa
meni (Luca II, 14). Ea sprijinà tóate eforturile pentru apararea pacii $i
pentru infàptuirea dezarmàrii, gàsind temeiuri in insali ìnvàfàtura re-
velata, in cartea de, capàtii a cre$tinului, in Sfìnta Scripturà. Aici, in
dumnezeiasca Scripturà, aflà cre$tinul temeiuri $i lumina pentru o con-
duità de bun patriot, de implinitor din con$tiintà (Rom. XIII, 5) a legilor
tàrii, de sprijinitor ìnflàcàrat a idealurilor mari $i scumpe ale umanitàri,
de apàràtor al viefii, al civilizafiei, al pacii ìntre oameni $i ìntre popoare.
lata acest adevàr ilustrat cu exermple din Cartea sfìntà.
Vechiul Testament arata in chip stràlucit nàzuinfa adìncà spre pace
a orriului. Insali formula de intimpinare $i de despàrfire este o urare de
pace, atit in vorbireà obi$nuità, cìt $i in scrisori : «Pace fie !»; «Pace
casei tale !» ? «Mergi in pace !» (I Regi XX, 42 ; XXV, 6 ; Il Regi XVIII,
28 etc.).
Cuvintul Pace ($alom) avea sensurile de : a), integritate, sànàtate,
plinàtate, lucru desàvir$it ; b) lini$te, salvare, mìntuire, prosperitale, bí
nele in generai. In sens restrìns, este lipsa a tot ceea ce poate tulbura pe
om, fie ìnlàuntrul sàu, fie in afara sa. Prin salutul «$alom leha» (pace fie)
evreii ì$i doreau : sànàtate, fericire, bel$ug, pace 2.
Pacea caracterizeazà starea paradisiacà (Geneza II), unde nimic jiu
tulbura prima pereche de oameni. Pacea era caracteristicà $i firii ìncon-
juràtoare $i regnului animai. Pacea paradisului a fost /pierdutà prin cà-
derea in pàcat (Geneza III), care a stricat raporturile dintre Creator $i
zidire ; loculi ei i<l iau dezbinarea $i lupta. Iar fragrici dui lui Caiai (Geneza
IV) inaugureazà lupta dintre oameni, care nu s-a *sfìr$it pìnà azi, sub
inriurirea diavolului, care dintru inceput «a fost ucigàtor al oamenilor»
(loan Vili, 44). Sub inriurirea lui, instinctele inferioare $i rafiunea, se
ràzboieSc fàrà incetare, pofta pàcàtoasà constituind astfel izvorul tul-
buràrii pàcii $i al suferinfelor. de tot felul in lume. Ea Se manifeslà $i
ìnlàuntrul omului $i in afara lui.
Sfintul Iacob formuleazà astfel acest adevàr : «De unde vin ràz-
boaiele $i de unde certurile dintre voi ? Nu oare de aici : din poftele
voastre care se luptà in màdularele voastre ?» (Iacob IV, 1). Fericitul
Augustin a dezvoltat pe larg aceastà idee, scriind cà «pofta de stàpì-
nire tulburà, chinuie^te neamul omenesc» 3. Pentru el, regatele din anti-
2. Pr. Prof. Vladimir Prelipcean, P a c e a m e sia n ic â la p ro ie fii V e ch iu lu i T e sta m e n t,
in rev. «S.T.», nr. 1—2/1954, p. 3 ; a se vedea çi Magistr. Vasile Prescure, Tubirea de
oam en i $i p a c e a , in revista «B.O.R.», nr. 1—2, 1964, p. 102.
3. Fer. Augustin, De c iv ita te D ei , IV, 14. Dupä Prof. N. Chitescu, A sp e c te aie
c o n c e p fie i creatin e d e sp re p a c e , in rev. «G.B.», nr. 5—6, I960, p. 415.
t
756 M1TROPOLIA OLTENIEI
chítate mi smt decit bande de tilhari : un pirat capturat, fiind intrebat

de Alexandru cel Mare de ce-i tulburä marea, piratul raspunse elegant
. ci indraznet : «Dar tu, ce parere ài despre tine, care tulburi o lume in-
treagä ? Eu ma numesc tilhar, pentru ca ma folosesc de o corabie neìn-
semnatä, iar tu te nume$ti imparai, fiindca faci aceasta cu a flota
mare» 4.
In Vechiul Testament pacea este infaticata ca räsplatä a päzirii legii
prin credintä, pe plan religios, individual. Iar räzborul este infäticat,
uneori, ca pedeapsä dumnezeiascä pentru färädelegile, oamenilor, sau ca
efect al lor. Carole Regilor ci ale Cronicilor sìnt, in mare parte, o ìn$i-
ruire de lupte grele pentru independenfa ci libértate, Jara sfinta fiind
necontenifamenintatä de popoarele inconjurätoare.
Progresul, din tóate púnetele de vedere, nu e cu putintä decit in
vremuri de «pace : «Urafi pace Ierusalimului, serie Psalmistul (Ps. CXXI,
6—9), ci ziceti : Cei ce te iubesc pe tine sä se bucure de linicte. Pacea sä
domneasca intre zidurile tale ci propäcirea in cásele tale». Proorocul
Zaharia arata cä semänäturile ci pomii nu rodesc decit in vremi de pace,
caci «nu se räsplätec'te nici omul, nicr dobitocul, ci cel care intra ci cel
care iese n-are tihnä din pricina duemanilor» in timp de räzboi (Zah. Vili,
10 sq). » »
Regii, in vremea cärora a fost pace, sint slavifi de Cartea Sfintä,

färä sä se tinä seama de nationalitatea sau insemnätatea lor in Istoria
’ Sfintä: Päginul Cirus e numit «Unsul Domnului» (Isaia XLV, 1) ci puis,
aläturi de David ci Solomon ci de alti regi iubitori de pace. Intr-adevär,
regele David, dupä o epoeä främintatä, de detronäri, räscoale ci räzboaie
s-a bucurat de pace timp de peste 30 de ani, in care poporul biblic a avut
conditi favorabile dezvoltärii sale. El lasä fiului säu, Solomon — «Omul
päcii», in ebraica, gloria de a, zidi un templu märet Domnului, motivind
astfei aceastä renuntare :«Fiul meu, eu am avut la inimä sä zidesc casa
Domnului Dumnezeul meu, dar a fost cätre mine cuvintul Domnului, ci
a zis : Tu ai värsat rnult singe ci ai purtat räzboaie mari ; nu se cade sä
zidecti tu casä numelui Meu, pentru cä ai värsat mult singe pe pämint
inaintèa fetei Meie. Iatä, insä, cä ti se va nacte un fiu ; acela va fi pacnic
Ci Eu ii voi da linicte din partea tuturor vräjmacilor dimprejur r* de aceea
numele lui va fi Solomon. $i voi da lui Israel in zilele lui pace ci linicte.
El va zidi casä numelui Meu... $i acum, fiul meu, sä fie Domnul cu tine,
.sä ai spor ci sä zidecti casa Domnului...» (I Cronici XXII, 7 sq.). $i intr-
adevär, poporul evreu a propäcit in vremea domniei lui Solomon, ca
urmare a päcii : «Pacea domnea atunci peste tot pämintul ci peste tofi
regii... $i era pace cu tóate tarile invecinate. Aca a träit luda ci Israel
in pace, fiecare sub vita sa de vie ci sub smochinul säu..., in tóate zilele
lui Solomooi», adicä patruzeci de ani (III Regi IV, 24—25). Din pricina
rìvnei lor pentru prosperiate, in pace, David ci Solomon au fost socotiti
«tipuri» ale viitorului Mesia, iar stäpinirea lor a fost socotitä drept in-
ceputul erei mesianice, adicä de' pace färä sfìr$it. Pacea este infäti$atä
ca urmare a implinirii poruncilor lui Dumnezeu ? acia devine omul
«drept» ; «dreptatea» lui ii dä pacea. «Dacä veti urma legile Mele ci veti
4. Ibidem . «
%
K
♦ • t
»
STU'DII $1 ART ¡C O L E •' 757
X
V
|)dzi poruncile Mele, zice Domimi, va voi da pace in tara $i nimeni nu va
va tulbura somnul... $i sabia nu va trece prin tara voastrà» (Levitic XXV,
18 ; XXVI, 6—— 32).
In profetile mesianice, ideea de pace ocupà un loc principal. Intr-
adevar, in acela$i capitol care ne descrie caderea primilor oameni, ni
xc dà protoevanghelia despre Cel ce se va na$te din sàminta Evei, ca sa
izbàveascà neamul omenesc din robia pàcatului $i urmàrilor .lui, zdro-
l)ind capul $arpelui (Geneza III, 15) ; vestea cea bunà va fi reìnnoità pe
màsurà ce se va ìntuneca credinta in ea, de-a lungul veacurilor. In
vestirile profetilor, pacea constituie o caracteristicà a erei mesianice.
«Pune-va capat ràzboaielor pina la marginile pàmintului, arcui va sfà-
i ima $i va fringe arma, iar pavezele in foc le va arde» (Ps. 45, 9 ; Oseh.
II, 20). Dupà Ps. LXXl, era mesianicà va fi era pàcii depline $i rodnice,
rodul ei principal fiind mintuirea.
Profetul Isaia munente pe Mesia «Domnul pàcii» ; Mare va fi stàpì-
nirea Lui, serie el (IX, 5—6) $i pacea Lui nu va avea hotar». Textul clasic,
(’are ramine pururea actual, nàzuintà mai fierbinte astàzi decit oricind,
este acela care vestente : «Preface-vor sàbiile in fiare de pluguri $i lan
cile lgr in seceri. Nici un neam nu va mai ridica sabia impotriva altuia
$i nu vor mai invàta ràzboiul» (Isaia II, 2—4; Miheid IV, 1—4). Cit de
muli dorim noi astàzi implinirea acestei prevestiri, ca din /tancuri sà se
lacà tractoare, din tunuri sà se facà combine, din armele de tot felul sà
se facà pluguri $i% seceri ; in loc de tran$ee sà se facà canale pentru irigat
ogoarele, in locul marilor cazàrmi sà se construiascà $coli, ca toti copiii
lumii sà poatà primi lumina ^tiinfei, sau spitale in care sà fie alinate
suferinfele oamenilor. Cit de mult dorim o lume fàrà arme, o lume a
prieteniei $i a intelegerii, o lume pentru om !
Profetul Isaia (XI, 1—10) preveste$te, in cuvinte metafòrice, reali-
zarea acestei ere fericite. Interpretìnd aceastà pericopà, scriitorii $i Pà-
rintii biserice^ti pun in luminà asemànarea dintre cruzimea fiarelor
sàlbatice $i patimiile nesàbuite ale unor oameni ; iar scriitorii profani
(Teocrit, Horafiu $i altii) o citeazà pentru frumusetea $i infelesul ei
adìnc. Comentatorii mar noi sustin cà Virgiliu a avut ìnaintea ochilor sài
aceastà paginà a proorociei lui Isaia (II, 2—4; XI, 6—8), cind a descris
♦
acea «Aurea aetas», stàruind asupra ideii de pace in lume, cind uciderile
vor dispàrea, iar turmele de vite nu se vor mai teme de lei; $erpii $i
piantele otràvitoare vor pieri 5. Oricum ar fi, pe scurt, se poate spune cà
pacea naturalà a omului se impline$te cu ìnfeles mai inalt $i mai cuprin-
zàtor in Vechiul Testament, pentru a se desàvirî, in urmà, devenind
starea idealà a fàpturii celei noi, care se zide$te prin Hristos. Iar pacea
spiritualà, sàvir$ità de «robul lui Dumnezeu», ,va fi implinità prin opera
ràscumpàràtoare a Mielului lui Dumnezeu, care ridicà pàcatul lumii §i
care va lua asupra Sa pàcatele noastre $i, prin ispà$irea lor, «ne va da
pacea» (Isaia LII $i LIII), adica impàcarea cu Dumnezeu (Eleseni II,
14—18).*4
5. A se vedea, Prof. N. Chifescu, op. cit., p. 417. De asemenea, Prof. Iustin Moi-
sescu, T em eiu riìe lu c rà rii B ise ric ii p en tru a p à r d r e a p à c ii, in rev. «S.T.», nr. 3—4, 1953,
p. 256.
4
7 58 MIT ROPO/,! A OLTENIE/
în alta parte, acelaçi iprofet, Isaia, numit semnificativ «Evanghelistul

Vechiului Testament», exclama : «Cít de frumoase sínt pe munti picioa-
rele trimisului care vestente pacea, a solului de veste bunä, care da
de çtire mîntjuirea »(Isaia LU, 7).
Traditia interpretativa a Legii, ca $i cultul iudaic, se mentin pe
aceea$i linie a Descoperirii. Talmudul invada : «Lumea se mentine prin
trei lucruri : adevärul, dreptatea $i pacea, precum s-a zis : «Judecati la
porfile voastre dupa adevär $i în vederea päcii» (Zaharia* VIII, 16) 6. lata
$i o parte dintr-o rugäciune, pe care trebuia s-o rosteasca credinciosul
israelit, la sfîrçitiiil unei lupte : «Val, razboiul cel mai norocos este tot-
deauna o nenorocire ! Fiu al ambitiei, al nedreptäfii $i al urii, el naçte
ruina $i mizeria, el lasa o largä brazdä de singe $i de lacrimi. El nimi-
ceçte forfele vii ale natiunilor ; $i aceste tezaure pe care joacea le adu
nase pentru bunästarea lor, el le devoreaza spre nenorocirea lor. Cînd
y va veni, o, Doamne, acea vreme binecuvîntatâ, fägäduitä lui Israel $i
omenirii «cînd popoarele vor preface säbiile lor în fiare de pluguri $i
läncile lor în seceri ; cînd nimeni nu se va mai înarma împotriva fratelui
♦
säu $i cînd arta räzboiului va fi o artä necunoscutä ?» 7.

Nu putem sä încheiem aceste consideratii bazate pe Vechiul Testa
ment, färä sä amintim un proverb $i un exemplu eu putere de simbol. *
La Pilde XXVI, 27 citim : «Cine sapä groapa altuia cade singur în ea».
Poporul nostru $i-a însuçit acest proverb $i a finut seamâ de el în viafâ.
Pentru un räzboi viitor proverbul trebuie reformulat în sensul câ nu
cade numai unul în «groapâ», ci amîndoi, sau mai corect spus, toatä
omenirea va cädea într-o groapä comunâ : groapa morfii.
Acest adevär e admirabil ilustrat de «râzbunarea» lui Samson. Se
$tie cä Samson a fost judecâtor în Israel $i dispunea de o putere herou- |
leanâ, pe care a folosit-o mai aies împotriva duçmanilor neamului säu :
filistenii. Fiind însâ trädat, duçmanii lui 1-au orbit, Nau aruncat în tem- f
nifä, unde 1-au umilit $i mai mult, punîndurl sä «rîçneascâ». în situaba |
în care s-a aflat era oarecum fireascä dorinfa lui de a se râzbuna. S-a $i
0
râzbunat cumplit, prâbuçind casa peste fruntaçii filistenilor. «Apoi s-a

sprijinit eu toatä puterea $i s-a prâbu$it casa peste frunta$ii filistenilor
$i peste tot poporul ce era în ea. $i cei pe care i-a ucis Samson la moar-
tea sa au fost mai multi decît tofi cei pe care-i ucisese în viafa sa» (Ja-
deeätori XVI, 30). Dar ce folos de râzbunarea sa, daeä aceasta s-a fâcut
prin propria sa distrugere ? Aça se va sfîrçi $i un eventual räzboi astäzi,
dupä care va áveá sä sufere lumea întreagâ.
Creçtinismul infäfiêazäpacea ca reflectare a päcii dumnezeieçti, 1I
intratrinitare,asupra oamenilor. * I
i
6. Aboth «I, 18. Dupä Prof. N. Chitescu, op. cit., p. 418.
7. «Le Guide de croyant israèlite », Paris, 1897, p. 459—460. A se vedea Diac. .
Prof. Em. V asilescu, Pacea in invafatura principale lor religii ale lumii, in rev. «Ort.*,
nr. 3, 1954, p. 360. - !
8. Sf. loan Gura de Aur, Omilia V IU la Coloseni, Migne, P,G. LXII, cdl. 334—335. |f
Dupä Pr. Prof. loan G. Coman, Actuaïitatea Si. loan Gura de Aur, în rev. «S.T.», nr. !■
7—8, 1955, p. 420.
• I
I 1
%
I
\
*
ST U D II §1 À R T IC Q L E 759
In Noul Testament se învafâ lâmurit înironarea pâcii pe pâmînt ca
urmare a ve#irii în lume a «Domnului Pâcii», Mesia ceLvestii de profeti
si a-steptat de toate popoarele. Cîntarea îngereascâ cu care este întîm-
pinat El la nastere, arata câ bucuria este deopotrivâ de mare în cer si
l>e pâmînt, fiindcâ pacea este adusa tuturor oamenilor : «Slava întru
roi de sus lui* Dumnezeu $i pe pâmînt pace, între oâmeni bunâvoire»
(Luca II, 10—14).
Ingerii cìnta slava care se da lui Dumnezeu, pentru câ nasterea Celui
care coboarâ ìn chip de negrait din cer, «pentru ca lumea sa aibâ viafà
si mai mult sa aibâ» (Ioan X, 10), prevesteste moartea Lui, prin care'
este proslâvit Dumnezeu si se aduce pacea între Dumnezeu si oameni.
De aceea, aceasta cintare, cu care întîmpinâ ingerii nasterea Domnului,
vesteste nù numai pacea între oameni si între popoare, ci si între Dum
nezeu isi oameni. Pacea si iubireâ, lâsate ca testament de Domimi Iisus
llristos (Ioan XIV, 27; XV, 12), sînt puse în legâturâ cu jertfa Sa prin
care noi am fost râscumpârati. Cînd Domnul salutà de trei ori pe uce-
nicii Sài cu salutul «pace vouà» (lòan XX, 19—26), spune Sf. Ioan Gurà
do Aur, El oferâ din însâsi Sf. Treime darul complet al pâcii 8. Hristos
a v^nit ìn lume ca sâ aducà pace, ca sa uneascà pe cele ceresti cu cele
pâmîntesti, ca sâ mîntuiascâ lumea: El a suferit pentru pace, a fost ràs-
tignit pentru pace, a fost ìnmormìntat pentru pace. El ne-a làsat pacea
ca mostenire, ne-a dat-o ca pe un zid al Bisericii, ne-a asezat-o ca pe
un scut si sabie împotriva diavolului, a statornicit-o ca pe un port linistit
pentru credinciosi, ca pe o împâcare cu Dumnezeu 'si ca pe o iertare
a pàcatelor 9.
Indeobste, ìn morata crestinà pacea se prezintà sub un ìnitreit aspect:
pacea cu Dumnezeu, pacea cu aproapele si pacea cu sine insusi.
Pacea cu Dumnezeu s-a realizat odatà pentru totdeauna prin jertfa
de pe cruce a Mìntuitorului Hristos. Câderea în pâcat a însemnat slà-
birea raportului de pace între noi si Dumnezeu. Dar chiar si in ace'astà
situafie, Dumnezeu ne-a iubit. Ajungìnd «fii ai mìniei lui Dumnezeu»
(Efes. II, 3) si «vràjmasi fiind, ne-am ìmpàcat cu Dumnezeu, prin moar
tea Fiului Sâu» (Rom. V, 10; Efes. II, 14—18), devenind fii ai lui Dum
nezeu, dupà har (Rom. Vili, 15). «Pace în cer si slavâ întru cei de sus !»r
zice Mìntuitorul ìnsus.i (Luca XIX, 38). Aceasta este pacea duhovni-
ceascâ, dar al lui Dumnezeu.
Domnul Hristos a adus si pacea între oameni pacea între popoare.
' Una din Fericirile care aratâ calea desâvîrsirii crestine, este inchinata
pâcii : «Fericifi fâcâtorii de pace, câ aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema» (Matei V, 9). Sf. Apòstol Pavel demonstreazà aceasta pe pian
înalt duhovnicesc. El aratâ câ tofi cei care s-au unit ìn Hristos formeazà
in chip tainic un truip al Sâu, trâind ìn armonie deplinâ ca membre ale
Sale. «Mortarul» de legâturâ este iubirea crestinà, care topeste tot ce-i
separà : «Càci El (Iisus Hristos) este pacea noastrâ, El care a fàcut din.
cele douà (popoare, iudeu si elen) — una, adicâ a surpat peretele diri
mijloc al despàrtiturii, desfiinfìnd vrâjmâsia în trupul Sàu, legea porun-
cilor si ìnvàfàturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi sâ-i zideascâ ìnì:r-un
9. A se vedea M agistr. V asile Prescure, op. cit., p. 102— 103 ; Prof. N. Chitescu,
op. cit., p. 419.
*
760 M ITR O PO LIA O LTEN IEI

t
singur om nou $i sá intemeieze pacea $i sá-i impace cu Dumriezeu pe

amíndoi, unifi intr-un sirigur trup, prin cruce, omorind prin ea vrájmá-
$ia. $i, venind, a binevestit pace, vouá celor de departe $i celor de
aproape» (Efes. II, 14—18). In futa lui Dumnezeu nu se mai face deose-
bire de rasa $i nafionalitate, de stare sociala sau religioasá (Gal. III, 28).
!n cuvintele Mintuiforului: «Sa nu socotifi cá am venit sá aduc pace
pe pámint; n-am venit sá aduc pace, ci sabie» (Malei X, 34),'nu-i vorba
de rázboi, ci de lupta impotriva ráului cu sabia Duhului, care este cu-
vintul lui Dumnezeu 10.
De-a lungul istqriei la temelia pácii, oamenii au a$ezat principii,
ca : principiul nafionalitáfilor, principiul dreptului celui mai tare, dreptul
forfei etc., dar nici unul n-au fost in stare sá dea popoarelor o pace trai-
nicá $i universal mulfumitoare n. Dupá concepfia cre^tiná, oamenii, po-
poarele, fac parte din aceea$i mare familie, descind din aceea$i unicá
pereche de oameni, au aceea$i naturá, acela$i scop, aceea$i lege moralá
naturalá — sintetizatá in Decalog, stau sub povara aceluia$i pácaít ori
ginar, dar au $i aceea$i chemare la aceea$i míntuire. Fárá a-$i pierde
specificul lor, popoarele formeazá un intreg unitar $i tóate au sá contri
buie la promovarea binelui común, la binele omenirii ca atare. Ideea
aceasta o gásim dezvoltatá $i la Sf. Párinfi $i scriitori biserice$ti, care
afirmá, de pildá, cá in repartizarea* bunurilor materiale pe diferite párfi
ale pámintului se exprimá voia diviná ca popoarele sá intre in legáturi
reciproce, sá cultive prietenia, sá se sprijine únele pe áltele. «Pentru a-i
uni pe oameni — zice Teodoret de Cyr — Dumnezeu i-a legat intreolaltá
$i prin trebuinfe reciproce. N-a lásat ca intr-o regiune sá se gáseascá
totul, pentru ca astfel oamenii de acolo sá nu mai aibá trebuinfá de cei
din alte regiuni $i sá deviná indiferenfi fafà de ei. Abundenfa duce u$or
la dispref fafá de om, $i provoacá neorìnduiala» 12. Cit de strins legate
intreolaltá sint interésele de viafá ale popoarelor, vádesc cu prisosinfá
timpurile de azi.
Din pacea cu Dumnezeu $i cu oamenii, urmeazá pacea cu, $i ín sirte .
insu$i : omul impàcat cu Creatomi $i cu semenii sái are cugetul lini$tit,
sufletul ampácat. Descoperirea noutestamentará afirmá acest lucru ín
felurite chipuri, punind credinfa drept condifie a acestei páci. Astfel
• Míntuitorul, dupá ce incredinfeazá pe ucenici de faptul real, obiectiv, al
ínvierii Sale, arátindu-de miinile $i coasta strápunse, le spune : «Pace
vouá! Precum M-a trimis pe Mine Tatál, a$a vá trimit $i Eu pe voi!»
(loan XX, 21). Sensul acestor cuvinte este : «Acum v-afi íncredinfat cá
Eu sint, cá am inviai, .deci fifi limatiti, in pacea pe care v-o dá aceastá
incredinfare. $i acum putefi pleca la propováduire cu tóatá puterea su-
fleteascá pe care v-o dà aceastá credinfá nezdruncinatá !». Pe filiipeni
Sf. Apostol Pavel ii indeamnä sä se bucure, sä nu se ingrijoreze de ni-
mic, sä aibä, adicä, starea sufleteascä a unui copil care stä in brafele
ocròtitoare ale pärintelui sau, $i pacea le va copleî inimile : «Bucurafi-
vä totdeauna in Domnul ! $i iarä?i zie : Bucürafi-vä ! Blindefea voasträ
sä fie cunoscutä de tofi oamenii... Nu vä ingrijorafi de nimic, ci in orice
lucru aducefi* cererile voastrè la cuno^tinfa lui Dumnezeu, prin rugäciuni *
/ 10. Prof. Diac. O. Bucevschi, B ise ric a O rto d o x a, so lia p á c ii $i i n irafirii, ln rev.
«S.T.», nr. 3—4, 1949, p. 148. 11. Idem, op. cit., p. 149. 12. Ibidem .
r
t »
\
\
$
ST U D II S i A R TIG O LE
\
!>i cereri, cu multumiri, $i ipacea lui Dumnezeu, care intrece orice price-
|)('re, va va pàzi inimile $i gindurile in Hristos Iisus!» (Filip. IV, 4—7).
(mplinirea tuturor datoriilor dà cre$tinului pacea deplinà : «Ce ati in-
vàtat, ce ati primit $i ati auzit de la mine $i ce ati vàzut la mine, faceti.
Si Dumnezeul pàcii va fi cu voi !» (Filip. IV, 9). Cre^tinul este indemnat
sa tràiascà in pace cu sememi sài : «Pe cìt stà in puterea voastrà, tràiti
in bunà pace cu tofi oamenii !» (Rom. XII, 18).
Sfingi Pàrinfi ai Bisericii au preamàrit in cuvinte intraripate pacea
.>i binefacerile ei $i au fundamentat-o pe principine invàtàturii revelate13.
Pacea, care este iubire de Dumnezeu $i de oameni, legea noastrà

rea dintii, inima noastrà, cugetul nostru, vrerea noastrà, fàptuirea nòas-
Irà, viafa noastrà ìntreagà, ràmìne o nàzuinfà incà neajunsà /pe deplin
$i lupta pentru ea ràmìne actualà pìnà la cucerirea ei definitivà.
Lùpta pentru pace, unità cu aceea pentru dezarmare, a luat propor
ci in intreaga lume ; nu se cunoa^te in istorie o problemà care sà fi pro
vocai un asemenea entuziasm. Càci nici o acfiune nu asigurà viafa, ci-
vilizafia $i cultura, munca, apàrarea de dezastru, nimic nu purcede din-
tr-o mai adincà dragoste de oameni, ca pacea ; nimic nu redà siguranfa
lumii, ìncrederea reciprocà, domnia ratiunii $i a simtàmintelor .ìnalte
ca ea.
Noi, creatimi, sintem fericifi cà tràim in ni$te vremuri cìnd nu nu-
mai Biserica cre$tinà se roagà pentru «pacea a toatà lumea», ci-î alte
milioane de oameni $i-au ridicat glasul in apàrarea ei.
Drumul pentru ìnfàptuirea unei pàci reale $i trainice pe pàmint, mai
e barat de o falsà lozincà pusà in circuiate de un vechi scriitor, Vege-
lius : «Si vis pacem, para bellum», adicà «Dacà vrei pace, pregàte^te-te
de ràzboi». In felul acesta s-a exprimat spiritul expansionist al romanilor.
Din nefericire $i unele state moderne se conduc dupà aceastà maxima. In
fapt aceastà devizà e un sofism, càruia trebuie' sà-i opunem o devizà
adevàratà $i sincerà : Si vis pacem, para pacem, adicà : Dacà vrei pace,
pregàte$te-i;e de pacb14. Cine dore$te cu adevàrat pacea, acela in mod
logie trece $i ila dezarmare, ca sà se implineascà .profeta lui Isaia : «Pre-
face-vor sàbiile in fiare de pluguri $i làncile in seceri...» (Isaia II, 4).
Deocamdatà, omenirea are inaintea ei : «Calea viefii $i calea morfii»
(Ierernia XXI, 8).
Avem cugetul dàtàtor de sperante, cà Dumnezeu, care e luminà, iu
bire, viafà, pace, adevàr, va càlàuzi pa$ii omenirii spre limanurile irì^-
sorite $i binecuvintate ale pàcii.
/ »
• Pr. Prof. DIONISIE STAMATOIU
13. Pentru aceasta a se vedea studiile prof. Iustin Moisescu, Ie ra rh ia b iseri-

c e a sc a in e p o c a a p o sto lic a , anexa, texte biblice $i patristice despre pace $i munca
(Craiova, 1955), p. 6 8 sq. $i T em eiu rile lu c ra rii B ise ricii p en tru a p a r a r e a p a c ii, in
rev. «S.T.», cit. supra, p. 262 sq. De asemenea, Prof. N. Chifescu, op. cit.f p. 421—424.
14. Prot. A. Radu, «Pe pam in t p ace...», in «Telegraful Roman», nr. 23—24/1982,
(Sibiu, 15 iunie 1982), p. 1—2.
0
*
*
é .
I
r
>
r
I
PAGINIPATRISTICE
SFINTII
* PÀRINTÌ
* DESPRE PACE
t
Incepefi prin a va aduce pace voua in$iva, pentru cà dupà ce o veti
fi statornicit injauntrul vostru, sa o putefi da $i altora.
i
♦
(Sf. Ambrozie, D esp re P saim i).
Daca cineva ar tàia patima làcomiei din oameni, nimic n-ar impiedica
sa domneasca pacea adincà in lume, sa punà pe fuga ràzboaiele $i tul-
i t
burarile dintre oameni $i sa intoarca pe tofi la dragostea $i prietenia

■
%
fireasca.
»
(Asterie al Amasiei, Omilii $i predici : C u v ih t ìm potrivci là c o m ie i).
i i
Pacea este un bun atìt de mare, incìt, chiar in cele paminte$ti $i

trecatoare, nimic nu este mai plàcut decìt ea, nimic mai rivnit sa dore$tir
nimic mai bun sa gase$ti. Dupa cum nu exista nimeni care nu voie$te sa
nu se bucure, tot astfel nu exista nimeni care, nu voie$te sa aiba pace.
t
(Fer. Augustin, D espre c e ta te a lu i D um nezeu, X I X , 2J.

,Mai bine sa nimicim razboaiele prin cuvinte decìt pe oameni prin
sabie$i sa cì$tigàm sau sa obtinem pacea prin pace, nu prin razboi.
(Fer. Augustin, E p isto la C C X IX ).
I
V,
Pacea trebuie s-o caute $i s-o urmeze fiul pacii. Daca sintem ini-
preunà mo$tenitori cu Hristos, sa ràminem; in pacea lui Hristos. Daca
sintem fiii lui Dumnezeu, fàcàtori de pace trebuie sa firn.
' *
. (Sf. Ciprian; D esp re u n ita te a B ise ric ii U n iv e r sa le J.

9
Cel ce nu $tie ce este pizma, cel ce e bun $i blìnd, cel ce-$i iube$te
frafii este onorat cu preful iubirii $i al pacii.
(Sf. Ciprian, D e sp re -g e lo z ie $i in v id ie, 16)-
t
Fiul pacii trebuie sa cunoasca pacea $i s-o urmeze, sa-$i stàpìneasca

limba de la nàravul rau.al cuvintelor dezbinàtoare.
%
(Sf. Ciprian, C à tre D onai, 24).
(
*
\
%
/
I s
N /
P A G IN I P A T R IST IC E ' 763
Sa ne lipim de cei care cu evlavie fac pace, nu de cei care voiesc

ixico cu fafárnicie.
Cauta pacea $i o urmeazà.
Stàpìne, dà-ne infelegere $i pace, nouà tuturor celor ce locuim pà-
iiiintuì, precum ai dat pàrinfilor nostri, cind te chemaú cù cuvio$ie, in
rrodintà $i adevàr (Ps. 144, 19), ca sa ne supunem atotpnternicuìui $i
|)K*a sfintului tàu nume, conducatorilor $i stàpinitorilor nostri de pe «
panìint.
* (Sf. Clement
# Romanul, I Cor. XV, 1 ; XXII,. 5; LX, 4).
^
Cine vrea sa tràiascà in pace in orice loc, sa caute-nu lini$tea.sa
pioprie, ci linii$tea altora in Domnul, $i-$i va gasi odihnà.
Arfàgosul $i stricatul niciodata nu-$i vor afla odihna. Cine iube^te
pacea, va mo$teni-o. #
(Sf. Efrem Sirul, C u g e tàri).
Prietenà este pacea $i dulce numirea ei.
Fiecare sa se forfeze ca sa fie in pace cu sine insu$i. I
(Sf. Grigorie de Nazianz, C u v ìn ta re a a X X II-a , D espre p ace, 1, 15).

Poate, o, Dumnezeul meu Tu ai ingàduit dezbinàrile noastre, pentru
( ti ele sá ne faca sa g.ustàm mai bine, preful pàcii.
»
(Sf. Grigorie de Nazianz, D esp re sch ism a).

Ce este fàcàtorul de pace? Este cei care aduce pace in sufletul*al
liba. Putem s-o dam dacá n-o avem ? Pacea este o aplecare pentru aproa-
polo, culeasà din iubire. Prin aceastà simplà definire departàm orice
obslacol din ca-lèa pàcii : urile, pomirile, invidia, resentimentele, prefà-
( (itoriile, ràzboiul cu tóate fàradelegile tirite de el... Pacea este pentru
suilet, ceea ce este sànàtatea pentru Crup.
(Sf. Grigorie de Nisa, T ratat a su p ra fericirilo r).
Vorbind de «pace» — de pacea sufletului — sá $tii ca nu este destul
mimai a o càuta $i a o dobindi. Mai trebuie ca odatà cì$tigatà, sa n-o
lii?>i sa te pàràseascà, ci s-o pàstrezi cu tóate puterea ta, càci ,ea. intrece
orice plàc^re... Fericit este cei .ce dobinde$te pacea, dupà cuvìntul apos-
lolului : «Tràifi in pace cu to\i oamenii». #
{Rom . XII, 18). (Fer. Ieronim, E p isto la c à tre R ustie).

Nimic nu este mai bun decìt pacea, in care inceteazà orice ràzboi
al celor ceretti $i al celor pàminte§ti.
^ ; (Sf. Ignatie, E ie se n i, 13).
Nu natura insali a lucrurilor ne face sà pierdem pacea, ci slàbiciunea
sufletului nostru. Dacá accidéntele care ni se ìntimplà ar fi cauza tul-
buràrii pe care o simtim, tofi oamenii ar fi tulburafi in acetati fel.
* (Sf. loan
* Gura de Aur, O m ilia a III-a, 2, E v a n g h e lia de la lo an ).
Pacea o vei gàsi numai acolo, unde oamenii viefuiesc cu dreptate
V¡ intovàrà$ifi cu virtutea.
Unde nu esle egalitate niciodatà nu va fi pace. De aceea, e necesar
de a fi o singurà autorit.ate, un singur cap. Acestea. trebuie sà se pe-
4 %
/ »
76 4 MITROPOLIA OLTENIEl
treaca numai in afacerile pàminte$ti, pentrii ca acolo unde sìnt barbati

duhovnice$ti
i
va fi i$i pace. 4
(Sf. Ioan Gurà de Aur, E xp lic. e p ist. c à tre E fese n i, O m iliile : IX , X X ).

*
Pacea este care pregatele calea iubirii... Atìt de mare bun este
pacea, incìt chiar poefii $i propagatorii ei se numeau fiii lui Dumnezeu.
(Sf. loan Gurà de Aur, E xp lic. e p ist. c à tre C o lo se n i, Omilia a Ill-a).
Pacea interioara nu atìrna, «precis, de natura lucrurilor, ci de felul
de a vedea al oamenilor. Multi, in mijlocul celor mai mari bogafii, due
. o viafà care li se pare de netolerat, in timp ce altii scufundafi in cea
mai neagrà sàràcie traiesc fericiti.
(Sf. loan Gurà de Aur, S c r is o a r e a a Ill- a c à tre O lim p iad a).
♦ .
Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara- lucra-

rea D.uhului Sfìnt.
*
(Marcu AscetuU D e sp re ¡e g e a d u h o v n ic e a sc à , 192).
t * •
Cre$tinul este dator sa apere pacea cu munca sa, cu truda sa/.. $i

dacá este necesar, chiar cu primejdia viefii $i a bunului sàu nume.,
(Origen, C o m e n tar la e p isto la c à tre R om ani).
%
Pacea, darul ceresc $i de mintuire al lui Hristos... trebuie adusa din

nou la infiorire... ; este necesarà pentru noi $i folositoare.
Nimic nu este mai propriu cre$tinului decit sa fie fàcàtor de pace ;
pentru acest lucru Domnul ne-a fàgaduit cea mai mare ràsplatà.
Ce este mai dulce de auzit decit mímele pacii ? Sau,.ce este mai sfìnt
$i mai plàcut Domnului, decit sa te tradenti pentru ea ? .
i
(Sf. Vasilie cel Mare, E p isto le le : LXX ¡ CXIV ¡ CL Vi).
%
' Alege, fiule, numele dorit al pacii, ca sa poti culege roadele pacii,
sa urà$ti invidia $i sa nu te bucuri nicidecum de^roadele ràului. •
*
(Sf. Vasile cel Mare, S ia tu r i p en tru un fiu d u h o v n ic e sc , V).

V
• iw
(Cugetàri siaturi patristice

culese de Pr. Dr. Gheorghe Paschia)’
♦
«
/
A /
1 V
I
/
»
9
• 4 %
%
«
» •
t
V
«
MATERIAL OMILETIC
#
PACE CU NOI INAINE, PACE CU DUMNEZEU

$1 PACE INTRE OAMENI
#
S-a spus, $i pe bunà dreptate, cà miezul invàtàturii creatine se

cuprinde in cuvìntul iubire $i pentru acest motiv cre$tinismul a fost
mimit religia iubirii. Sfìnta iScripturà ne spune cà Dumnezeu este iu-
bìre (I Ioan IV, 8), iar Mintuitorul Iisus Hristos a aràtat cà invàtàtura
Sci se cuprinde in cuvintele : «Sa iube$ti pe Domnul Dumnezeul tàu din
loatà inima ta, cu tot sufletul tàu $i cu tot cugetul tàu. Aceasta este
marea $i ìntìia poruricà. Iar a doua, la fel cu aceasta : Sà iube$ti pe
aproapele tàu ca pe tine insufi» (Matei XXII, 37—39).
Din iubire izvoràsc, ca razele din soare, celelalte virtufi creatine :
pacea,' dreptatea, bunàtatea, ràbdarea, iertarea $i altele. Pacea, a$adar,
este rodul iubirii ; unde domne$te iubirea' acolo existà $i pacea sub
inlreita ei infàti$are : pacea cu Dumnezeu, cu sine ìnsu$i §i cu aproapele.
Dar ce este pacea, ce se infelege prin cuvìntul pace §i cum putem
ajunge la o stare de pace? Prin pace infelegem bunà viefuire, lipsà de
vrajbà, de tulburare sau de du$mànie ìntre oameni $i popoare,- pacea
insemneazà tihnà, armonie, lini$te sufleteascà, infelegere ìntre oamenii
care fac parte din aceea$i familie, commutate, farà $i, peste tot, ìntre
oamenii de pretutindeni.
Pacea a fàcut parte ìntotdeauna din comoara bunurilor spirituale
alle omenirii deoarece ea creeazà conditine prielnice pentru bunul mers
al vietii in diferitele ei manifestare Pentru acest motiv Sfintuì Ioan
O.urà de Aur a numit pacea «marna tuturor bunurilor». Intr-adevàr, in
limp de pace viata ì$i urmeazà cursul ei firesc : artele, ?tiinfa, cultura,
educala etc*. se dezvoltà in mod armonios. In timp de pace in viata fa-
niiiialà domne$te lini^tea' atìt de necesarà cre$terii sànàtoase a copiilor
mai ales din punct de vedere sufletesc. Se $tie cà atmosfera de teamà,
groaza in care cresc copiii in timp de ràzboi inriure$te negativ viata
sufleteascà/ Anumite metehne suflete$ti se intipàresc in fiinfa lor plà-
pindà $i nu-i mai pàràsesc toatà viata.
Pentru aceste motive cre$tinismul a propovàduit ìntotdeauna pacea.
La aceste motive care privesc viata omeneascà in generai cre$tinismul
aduce temeiuri religioase in sustinerea $i apàrarea pàcii.
4. Mitrapolia Olteniei — cd. 344
«
I
76 6 M ITR O PO LIA O LTEN IEI

s '
b
Biserica creatina învafâ câ omul se na$te eu un rpst anumit ; câ

Dumnezeu îl trimite în lume eu un anumit mesaj pe care are datoria
sâ -1 împlineascâ $i câ el trebuie sa poarte grijâ de mîntuirea sufletului
sâu. Omul se na$te cu multe posibilitâti, eu înclinatii sfpre diferite ac-
tivitâfi care daeâ sînt dezvoltate produc bunuri materiale $i spirituale
necesare lui însuçi, semenilor $i omenirii în genere. Fiecare om repre-
zinta un moment unie în istorie, fiecare suflet aduce eu sine în lume un
gînd al' lui Dumnezeu pe care El 1-a avut în Sine din veçriicie. Pentru
aceste motive viafa omeneascâ trebuie lâsatâ sa se dezvolte nestin-
gherita pentru a-$i putea împlini menirea cu care a fost trimisâ în lume.
* Mai mult, privitâ în perspectiva creatina viafa pamînteascâ este o
pregatire pentru cea ve$nicâ. în aceastâ privinfâ Sfînta Scripturâ spune
câ «nu avem aici cetate stâtâtoare, ci o câutâm pe cea viitoare» (Evrei
XIII, 14). Dacâ prin ridicarea viefii unui om se lipseçte omenirea de
realizârile.lui spirituale sau materiale, atunci eu atît mai gravâ devine
aceasta cînd omul n-a avut putinfa sâ se dezvolte din punct de ,vedere
duhovnicesc ca sâ-$i poatâ mîntui sufletul. Este o crimâ sâ ridici viafa
unui om, dar eu atît mai mare este aceastâ crimâ cînd omului i s-a
luat putinfa sâ lucreze pentru mîntuirea sufletului sâu.
Omul este unie $i nerepetabil. în aceasta' se vede màrefia creafiei
lui Dumnezeu. Omul este o fiinfâ comunftarâ, trâieçte în societatea oa-
menilor pe care o influenfeazâ în bine ; el contribuie la ridicarea socie
tari $i în felul acesta î$i împlineçte rostul sau destimi! cu care a fost
trimis de Dumnezeu în lume.
Viafa este un bun pe care ni »1-a dat Dumnezeu $i numai El are
dreptul s-o ia. Pentru aceste motive Biserica creçtinâ se opune cate
gorie uciderii, fie câ aceastâ ucidere este individualâ sau, eu atît mai
grav, cînd aceasta are loc în masâ.
Dumnezeu este , creatomi viefii ; voinfa Sa este ca oamenii sâ aibâ
viafâ $i încâ din bel$ug (Ioan X, 10). Pentru aceasta Sfînta Scripturâ,
cuvîntul lui Dumnezeu, cuprinde numeroase îndrumâri $i ìnvàfàturi
despre pace;, pentru apârarea viefii care ne-a fost deità ca s-o trâim.
în Vechiul Testament Dumnezeu este numi-t Domnul Pâçii (Isaia IX,
6), i>ar în împârâtia care se va înfâiptui în viitor «sâbiile se vor preface în
fiare de pluguri $i lâneile în securk Nici un neam nu va mai* ridica
sabia împotriva altuia çi nu vor mai fi râzboaie» (Isaia II, 4).
Dumnezeu a fâcut eu oamenii un legâmînt de viafâ $i de pace
(Maleahi II, 5). Acest legâmkit de pâtre nu se*va zdruncina (Isaia IV, 10).
El doreçte pace celor de aproapé $i celor de departe (Isaia LVII, 19) $i
binecuvînteazâ pe poporul Sâu cu pace (Ps. XIX, 11). Mergi în pace,
pace \ie, pace casei tale, pace în toate ale tale, acestea ej*au uràrile pe
care $i le adresau ìntre ei oamenii. \
în Noul Testament, care este continuarea $i ìmplinirea Vechiului
Testament, gâsim adeseori cuvîntul pace. Solia creçtinismului este solia
pâcii, a buneivoiri ìntre oameni. «Slavâ întru cei de sus lui Dumnezeu,
pe pâmînt pace $i ìntre oameni bunàvoire» (Luca II, 14), au cìntat in
gerii la Naçterea Domnului Iisus Hristos. în creçtinism Dumnezeu este
numit Dumnezeul Pâcii : «Dumnezeul Pâcii sâ fie cu voi cu tofi» (Romani
XV, 33), iar împârâtia Sa este «dreptate $i pace çi bucurie ìn Duhul
Sfìnt» (Romani XIV, 17).
#
4
*
t
I t %
M A TER IA L OM 1LETIC 767
Salutili obisnuit al Mintuitorului este «pace vouà» (Ioarì XX, 21),

po facàtorii de pace E1 i-a numit fiii lui Dumnezeu (Matei V, 9), iar
ucenicilor si tuturor celor care vor crede in E1 le-a làsat ca mostenire
un bun spiritual de o valoare nepretuità : pacea. «Pace las vaua, pacea
Mea va dau vouà» (Ioan XIV, 12).
Credinciosi poruncii Mintuitorului Hristos, Sfingi Apostoli au pro-
povaduit pacea si âu indemnat pe cremini sa tràiascà in pace : Traiti
in bunà pace cu toti oamenii, ìndeamnà Sfintul Apostol Pavel (Romani
XII, 18), càci Dumnezeu ne-a chemat sa tràim in pace (I Corinteni Vili,
la), in pacea lui Dumnezeu care covìrseste toatà mintea (Filipeni IV, 7).
I Iar si pace de la Dumnezeu Tatàl nbstru, sint cuvintele ìnscrise pe
Irontispiciul epistolelor pe care Sfintul Apostol Pavel le scria crestini-
lor proaspàt convertiti (I Corinteni I, 3; Galateni I, 3? Efeseni I, 2 etc.).
Pacea urmàreste un ideal care nu este altul decit fericirea -si linis-
Ic'ci. In acest ìnteles Sfintul Clement Romanul spune cà pacea are ca
scop fericirea tuturor.
t 1
Sfintii Pàrinti din veacul db aur al crestinismului. — secolul al

IV-lea —, ne-au làsat pagini de o frumusete nepieritoare cu privire la
pace. Asa, de pildà, Sfintul Ioan Gurà de Aur spune cà «atunci cind
Domimi salutà de trei ori pe ucenicii Sài cu salutul «pace vouà» (Ioan
XX), E1 oferà din Sfinta Treime darul compiei al pàcii. Hristos a Venit
in lume sà aducà pace, ca sà uneascà pe cele ceretti cu cele pàmìntesti
si sà mintuiascà lumea. E1 a suferit pentru pace, a fost ràstignit pen-
tru pace, a fòst inmormintat pentru pace. E1 ne-a làsat pacea ca moste-
nire-, ne-a dat-o ca pe un zid al Bisericii, ne-a asezat-o ca pe un scut
si sabie impotriva diavolului, a statornicit-o ca pe un port lini$tit pen
ila credinciasi, ca pe o impàcare cu Dumnezeu si ca pe o iertare a
pacatelor». La fel, Sfintul Grigorie de Nazianz vorbeste despre pace ca
fiind conditi^ bunei-dezvoltàri a vietii in mulliplele ei.infàtisàri : «Pacea
oste garanfia armoniei si frumusetii universale ,• popoarele, orasele, fa-
miliile, càsàtoriile, se conseryà prin pace si Pier prin discordie».
Dar nu numai oamenii ci* si natura neìnsufletità are nevoie de pace.
Aceasta cu atit mai mult astàzi cind nu numai oamenii ci si natura
insàsi este amenintatà de distrugere : «Pacea este o comoarà de ne-
pretuit pentru omenire, spune Fericitul Augustin, pentru universul in-
Irog, pentru lumea plantelor a animalelor, pentru oameni, pentru
nei tura toa'tà».
Pacea este poruncà dumnezeiascà, este expresia vointei divine.
Dumnezeu este iubire, E1 este Dumnezeiil Pàcii. Iubirea ¡si pacea au
obinsia in D'umnezeu dar realizarea lor in viatà nu atirnà numai de
Dumnezeu ci si de om càci Dumnezeu nu sileste pe nimeni sà tràiascà
'mi iubire ^Tpace.
Iubirea-este cea mai mare poruncà iar pacea ca expresie a iubirii
no este ìnfà|isatà de asemenea ca poruncà, ca imperativ categorie de
a trài in pace, de a càuta pacea si de a merge pe calea pàcii.
Iubirea Ojestinà se prezintà sub un intreit aspect : iubirea fatà do
Dumnezeu, fatà de sine si de aproapele. In acelasi fel se prezintà
Si pacea, adicà pacea cu Dumnezeu, cu sine si cu aproapele.
»
f
7C)ii MIT ROPO LI A OLTENIEI
\
Pacea cu Dumnezeu s-a realizat prin jertfa de ràscumpàrare a Min-
tuitorul Iisus Hristos. E1 a luat asujpra Sa pacatele noastre si cu rànile
Lui noi loti ne-am vindecat (Isaia LUI, 5). Dar pacea cu Dumnezeu nu
se màrgineste numai la jertfa Fiului Sàu, ci ea cuprinde in sine si
un aspect personal, adica trairea viefii noastre potrivit poruncilor dum-
nezeiesti. Pacea cu Dumnezeu primeóte un ajutor presos in màsura in
care credinciosul urca pe treptele desàvirsirii si fructifica pacea pe
care Dumnezeu a sàdit-o in firea noastra prin actul nasterii.
, Pacea cu sine. Dupà invàtàtura creatina credinciosul a fost creat
de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Facere I, ' 26), 1-a ìnzes-
trat cu constiinta si legea inorala in virtutea càrora el poate sàvìrsi
tot ceea ce este bun, frumos si vrednic de dorit. Cu aceastà zes'tre spi-
rituala omul poate sa realizeze binele si sa inlature raul, sa caute pacea
Si sa o urmeze (Ps. XXX, 13). Cit timp credinciosul tràieste viata po
trivit cu natura sa buna si legile morale, in sufletul sau domneste pa
cea, lini$tea, armonia. Dimpotriva, cìnd el se abaté de pe calea vir-
tufii, aluneca pe panta unei grecite ìntelegeri a viefii, a lucrurilor, a
lumii etc. si considera bine ceea ce este ràu, adicà pàcatul.
In modul firesc omul cauta binele, doreste sa prospereze, sà-si
ìmbogafeasca viata. Cìnd patima, sub diferitele ei ìnfafisari, stàpìneste
fiinta omului, acesta priveste totul prin lentila umbrità de patima si
apreciaza.ca bun, virtute si adevar ceea ce este ràu, pàcat si minciunà.
Aceasta este o stare nefireascà.
Dupà invàtàtura crestinà Dumnezeu se identificà cu binele ; El este
Binele desàvìrsit, iar Legea moralà este expresia vointei Sale. A trài
potrivit vointei Sale sàvìrsind binele este o datorie care se impune cu
tàrie càci numai prin aceastà tràire se restabileste echilibrul sufletesc
Si se redà primatul virtutii, ,al sfinteniei. In acest ìnteles vorbe?te si
Sfìntul Grigorie de Nissa. El spune : «crestinul este fàcàtor de pace in
adevàratul ìnteles al cuvìntului cìnd linisteste cearta ìntre spiritul si
carnea sa si fece sà ìnceteze ràzboiul intern al natiirii, sà nu mai lu-
creze legea càrnii, care se opune legii duhului. Pace multà au cei ce
iubesc legea Ta>> (Ps. CIX, 165) si «pacea va fi lucrul dreptàtii» (Isaia
XXXII, 17). ImpLinànd ilegea Domnului* si sàvìrsind dreptatea, urmarea
fireascà va fi pacea, linistea, armonia, fericirea.
Pacea cu aproapele este urmarea fireascà a vietii'tràità in pace cu
Dumnezeu si cu sine. Dumnezeu este izvorul vietii noastre duhovni-
cesti din care adàpindu-ne ne vom preface viata, gindurile, sinitàmin-
tele etc., toatà fiinta noastrà va fi inundatà de lumina dumnezeiascà, de
lumina tràirii cu El si prin El. Acest mod de viatà se va reflecta si in
legàturile cu semenii nostri : pacea, îritelegerea, iertarea etc. îstf vor
pune pecetea asupra tuturor manifestàrilor noastre.
Sfìntul Grigorie de Nazianz spune cà : «Dumnezeu dà pacea in asa
màsurà, ca pe ea sà nu o aibà numai pentru sine, ci din prisosinta cea
bogatà sà dea si acelora care nu o au, càci «fericiti — zice El — sint
fàcàtorii de pace». Fàcàtor de pace este acela care dà pace altuia ; dar
unul nu poate acorda altuia ceea ce el insilisi nu are.' El voleste ca tu
sà fii mai intii sàturat de bunurile pàcii ca apoi sà dai din acel bun si
acelora care au trebuintà».
/
I
‘ M A T ER IA L O M ILETIC
Cre$tinul adevarat se conduce in viafa dupa principiul pacii, ma-

nifestindu-se in toate imprejurarile ca om pa$nic.
In aceasta privimta Sfintul Vasilie cel Mare sptxne : «Urn spirit im-
paciuitor nu une$te intr-o parte, dezbinind in alta, ci le aduce pe toate
laolalta».
Dar pacea nu se manifesto numai in relatiile dintre oameni, ci $i
in legaturile'dintre popoare. Intr-adevar, cind membrii societatii sint in-
sufletiti de simfaminte pa$nice, cind cultiva pacea, aceasta se oglin-
de$te $i in relatiile dintre popoare. Societatea se poate asemana cu un
organism viu : atita vreme cit celulele sale sint sanatoase, organismul
insu$i este viguros. Pacea, contribuie la intarirea societatii, la dezvol-
larea ei, la manifestarea ei in raporturile dintre popoare ca o forfa
morala in stare sa apere pacea ?i sa serveasca ca pilda de urmat pen-
Iru alte popoare. Mai mult :• daca pacea este o forta morala $i con-
clitia necesara bunei desfa$urari a vietii sub toate aspectele ei, atunci
pacea trebuie menfinuta cu toata puterea. Sfintul Apostol Pavel spune :
«Traifi in buna pace cu tofi oamenii» (Rom. XII, 18). Sfintul Grigorie de
Nazianz comentind aceste cuvinte a spus ca «pacea nu poate fi irutarita
intotdeauna de ambele parfi, fiindca cei rai o alunga, dar cei buni tre
buie sa fina pacea cu toata puterea».
★
★ ★
Cre$tinismul este religia pàcii. Biserica Ortódoxa a propovaduit
intotdeauna pacea, bunàrintelegerea intre oameni, dreptatea etc. Aceasta
a fost misiunea ei de-a lungul veacurilor $i a$a va fi $i in viitor : farà
«ibdicari, compr.omisuri, renunfare. *
Viitorul omenirii se clàde$te sub ochii nostri, un viitor luminos,
plin de viafà $i de bucuria de a trai. De aceea, se cavine sa luptàm
in unitate impotriva ràului, al inarmàrilor, care de la diavol sint.
Pacea ne este scumpà : ea ne asigurà viafa, fericirea de a trai. La
glasurile celor care ca intr-o simfonie cer pacea, doresc pacea, in lupta
pentru apàrarea ei ne alàturam $i noi cu toatà inima.
Este o dorinfa legitimà, fireascà, umana, creatina. $i credem cu
larie cà dorinfa noastrà se va.implini cind tofi vom ridica glasul in
apàrarea celui mai de pref bun, dat de Dumnezeu — viafa.
%
•Protos. Prof. VASILE PRESCURE

\
4
4
$
4
%
4
$
I
t
É
« S
ACTIUNI PENTRU PACE

PARTICIPAREA ÎNALT PREA SFINTITULUI MITROPOLIT
DR. NESTOR VORNICESCU LA FESTIVITÂTILE
CELEI DE A XXV-A ANIVERSÀRI A CONFERINTEI
CRESTINE PENTRU PACE
(Praga, 13—14 octombrie 1983
In zi/lele de 13—14 octombrie 1983, a avut loc la Praga, înCehoslo-

vacia, festivitâtile prilejuite de sârbâtorirea celei de a XXV-a aniver-
sari a Conferintei Creatine pentru Pace. Festivitâtile au început printr-o
slujbâ religioasâ sâvîrçitâ în biserica «Sfîntul Nicolae», din PFaga $i
s-au desfâçurat sub preceptul biblic : «Ferititi fâcâtorii de pace»
(Matei V, 9).
La festivitâtile prilejuite de aniversarea a XXV de ani de la consti-
tuirea Conferintei Creatine pentru Pace, particijparea a fost numeroasâ.
Biserica Ortodoxâ Romana a fost repr'ezentatâ de Inalt Prea Sfinfitul
Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolitul Olteniei.
Biserica Ortodoxâ Rusa a fost reprezentatâ de Inalt Prea Sfinfitul
Mitropolit Filaret al Kievului $i Exarh al Ucrainei, insofit de o delegale.
4 Din partea Bisericii Ortodoxe Bulgare a participât Inalt Prea Sfin-
ti'tul Mitropolit Grigore de Loveci, iar din partea Bisericii Ortodoxe din
Indiala participât Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Mar Gregorios.
Ca vechi ostenitor in Conferinfa Creatina pentru Pace a participât
ca invitât de onoare, pastôrul profesor Georges Gasalis din Paris.
In cadmi slujbei de deschidere episcopul Karoly Toth, Preçedintele
Conferintei Creatine pentru Pace, a rostit un cuvînt de salut.
A doua zi, vineri, 14 octombrie 1983, a avut loc Adunarea solemnâ,
prilejuitâ de cea de a XXV-a aniversare a Conferirei.Creatine pentru
Pace, în sala de festivitâti a hotelului International din Praga. Cuvîntul
de deschidere a fost rostit de câtre Liubomir Mirejovski, Secretami
General al Conferintei Creatine pentru Pace, apoi Precedicele C.C.P.
Dr. K'aroly Toth a tinut ujiI scurt cuvînt, salutînd în mod deosebiit pe #
Doamna Nadejda Hromatkova, sotia pastorului profesor Joseph Hro-
matlco, principal initiator $i organizator al Conferintei Creatine pentru
»
I
A C T IV N I PEN TRU P A C E 771
Pace si pe profesorii Georges Casalis si Gerhard Gòtinge ca oaspeti

de onoare. Cu piozitate au fost anuntati ioti ostenitorii din cadrul Con-
ierintei Creatine pentru Pace, trecuti in Domnul.
In partea finalà a cuvìntului a aratàt ca lupta noastrà sfintà pentru
dezarmare, pentru viatà in cadrul Conferintei Crestine pentru Pace,
trebuie s-o continuàm cu si mai muLt zel.
Raportul principal a fost sustinut de episcopul Dr. Jan Michalko
dtim Cehoslovacia, care a aràtat mai ìntli conditile in care s-a ìnfiimtat
Conferinta Creatina pentru Pace, precum .si bogata si rodnica activitate
desfàsuratà de-a lungul celor 25 de ani. Vorbind despre ìnarmarile ato
mice, vorbitorul a arata! cà folosirea acestui gen de arme este o
actiune pornità de la diavol contra omului $i impotriva lui Dumriezeu.
Prin menirea lor crestinii trebuie sà-si spunà cuvintul in tóate proble-
mele majore ale umanitàri si sa acfioneze pentru apàrarea pScii, pen-
Iru apàrarea viefii. Astàzi, mai mult ca oricìnd, trebuie sa intensificam.
dctiunile noastre pentru apàrarea pàcii. In aceastà sfintà actiune tre
buie sà cooperàm cu tofi crestinii, cu necrestinii, cu tofi oamenii iubi-
tori de bine din lume.
Au mai luat cuvintul pentru a omagia bogata activitate a Confe
rintei Creatine pentru Pace in cei 25 de ani : Prof. Dr. Albert Kosker, ,
din Olarlda, Doamna Nadejda Hromotkova, din Cehoslovacia si pasto-
rul profesor Georges Casalis din Franta.
In continuare s-au prezentat mesaje din partea Bisericii Ortodoxe
Ruse, Bisericii Ortodoxe Bulgare, Polonia, a Bisericii Ortodoxe din
india etc. ^
Inalt Prea Sfintitul Dr. Néstor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei a
prezentat urmàtorul mesaj din par tea Prea Fericitului Pàrinte Iustin,'
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne .càtre participantii la cea de a
XXV-a aniversare de la ìntemeierea Conferintei Creatine pentru Pacé,
care a fost audiat cu deosebità atenfie de intreaga asistenfà :
«Astàzi cìnd in capitala Cehoslovaciei iubitoare de pace se’ aflà
intruniti ìntr-un cadru sàrbàtoresc reprezentanfi ai Bisericilor, organi
za tiilor religioase si grupàrilor de cremini angajati in lucrarea sfintà a
realizàrii pàcii pe pàmìnt, salutàm, in numele Sfìntului Sinod al Bise
ricii Ortodoxe Romàne si al Nostru, ìmplinirea a 25 de ani de cind, in
aceastà parte a Europei, ìncà nevindecatà de rànile ràzboiului, se hotàra
ìntemeierea unei organizafii intercrestine avìnd drept \el promovarea
apropierii, a ìnfelegerii si a pàcii ìntre oameni si popoare.
Minunatul popas de astàzi obligà la meditale asuprà modulili in
care Conferinta Crestinà pentru Pace, care reuneste Biserici <si grupàri
religioase din tóate continentele, i$i ìmplineste chemarea sa, si ne
obligà pe noi, sà trasàm impreunà perspectivele ei de viitor. In acelasi
timp, momentul acesta sàrbàtoresc ne ìndeamnà sà meditàm asupra *
realitàfilor societàtii in care tràini si sà càutàm modul in care noi,
credinciosi pòruncilor Evangheliei, putem aduce contributia noastrà la
consolidarea intelegerii, cooperàrii si pàcii, ìntr-o lume ìnsetatà de
dreptate si pace.
Ne bucuràm cà astàzi putem aprecia cà prin bogata sa activitate
rlesfàsuratà pe parcursul celor 25 de ani de existenfà, Conferinta Cres*
tinà pentru Pace dà dovadà de vitalitate, iar extinderea actiunilor sale
i
« «
772 V M1TROPOLIA OLTENIE1

\
in tóate continentele constituie o dovadà in plus a interesului pe care

Bisericile ?i grupàrile religioase creatine il acordà acestei Mi$càri.
Angajatà inca de la ìnceput in activitatea acestei organizafii, care
í$i gasea temei in testamentul làsat nouà de Mìntuitorul Hristos : «Pa-
cea Mea dau vouà, Pacea Mea las vouà !»f Biserica Ortodoxa Ro-
. mana, slujitoare permanentà a idealului pàcii in lume a inteles sà-$i
aducà contributia sa $i la activitatea desfà$uratà de Conferinta .Crea
tina pentru Pace in cei 25 de ani de fruotuoase ìmpliniri.
Urmìnd invàfàtura ei tradifionalà, Biserica Ortodoxa Romana s-a
dàruit cu jertfelnicie, in tot cursul istoriei sale, slujirii poporului in toa/te .
aspiratine sale spre mai bine. De aceea, $i in anii ace$tia cind cea mai
mare dorinfà a omenirii este de a trai in intelegere $i pace, Biseriòa
noastra face tot- ceea ce sta in puterea ei pentru a-$i aduce aportul
propriu la destinderea climatului international, la cre$terea increderii,
intre oameni, la statornicirea unor noi relafii intre state $i popoare, ba-
zate pe respect $i predire. Astàzi, cind in intreaga lume $i in special
in Europa se aflà acumulate cantitàti uria$e de arme distr-ugatoare care
pot anihila de mai multe ori viata pe pàmint, cre^terea pericolului unüi
conflict nuclear obliga pe toti oamenii la actiune directa pentru stà-
vilirea necügetatei curse a mortii. In lumina acestor fndatoriri fata de
viitorul omenirii, clerul $i credincio$ii Bisericii Ortodoxe Romàne au
primit cu caldura recenta actiune de pace a Conducàtorului Jarii
noastre, Domnul Nicolae ,Ceau$e'scu, concretizatà in «APELUL pentru
dezarmare $i Pace» al Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste.
Acest Apel exprima inca o data gindurile, aspiratile $i vocatia de pace
a intregului popor román. Lansat catre toti militanti pentru Pace din
intreaga lume, el face chemarea ca «in interesul pàcii $i lini$tei pè
pianeta noastra sa ne ridicane cu toatà energia impotriva politicii de
continuare a inarmàrilor !». «Sta in puterea popoarelor ca, prin acfiuni
* unite, tot mai energice, sa opreascà evoluta periculoasà a evenimen-
telor, sa impunà adoptarea de màsuri concrete care sa duca la elimi-
narea pericolului ràzboiului, la infàptuirea dezarmàrii, la salvgardarea
pàcii».
Cu prilejul ultimei sesiuni a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romàne s-a dat o inaltà apreciere acestei noi inifiative romàne$ti de
pace $i s-a exprimat intreaga sa adeziune la chemàrile Apelului, in
trudi Biserica are «misiunea sacrà de a sàdi in inimile oamenilor im-
perativele pàcii $i ale muncii, virtutea nobilà a dragostei de viafà». De
aceea, «solidari cu lupta tuturòr doritorilor de bine de pretutindeni,
vom continua sà acfionàm cu sporità rivnà pentru a apàra pacea $i viafa,
bunuri fundaméntale ale omenirii». Aceasta a fost adeziunea noastrà a
Bisericii Ortodoxe Romàne la noile chemàri la acfiuni concrete pentru
destindere, dezarmare, cooperare $i pace lansate de Statuì nostru. Im-
pàrtà$indu-và aceste ginduri.la conlucrare pentru pace a toatà lumea
cu prilejul acestei sàrbàtori a Pàcii de la Praga, dorim ostenitorilor
Conferirei Creatine pentru Pace $i tuturor celor ce depun stràdanii
pentru infàptuirea pe pàmint a poruncii iubirii intre oameni transmisà
nouà de Domnul Pàcii, Mìntuitorul lumii, deplin succes in activitatea
tuturor.
%
*
9
ê
A C j n J N l PEN TRU P A C E . 773

• #
%
Fie ca Atotputernicul Dumnezeu sa reverse harul $i binecuvînta-

rea Sa peste întreaga omenire însetatâ de pace, tinînd-o la sînul Sâu
pârintesç în caldura .dragostei Sale pârinteçti» (t lastin, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romane).
Festivitâtile celei de a XXV-a aniversâri a Conferintei Creatine
pentru Pace' s-au încheiat printr-o rugâciune în care s-a implorât aju-
torul Bunului Dumnezeu ca sa învingâ pe pâmînt pacea — viata.
Partici'parea Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu
la festivitâtile celei de a XXV-a aniversâri a Conferintei Creatine«pen
tru Pace, care au avut loc la Praga între 13—14 octombrie 1983, mesajul
prezentat, contactele avute eu conducâtorii altor delegaci, discutiilé
purtate au relevât, o data mai mult, câ Biserica Ortodoxâ Romana spri-
jinâ eu consecventâ înteleapta politica de pace a României socialiste,
precum $i toate initiativele pentru dezarmare, securitate $i pace ale
Excelentei Sale Domnul Preçedinte Nicolae Ceaucescu.
Facem acest lucru fiind concienti câ stât în'puterea noastrâ sâ ne
împotrivim înarmârilor, râzboiului, inorai atomice $i sâ statornicim
pacea între oameni $i popoare. Numai lucrînd $i actionînd pentru viatâ,
pentru pace, «fiii lui Dumnezeu ne vom chema» (Mafei V, 9).
/
Pr. ION RÂDUT
/
<
I ♦
%
I +
I
4
\
ê
I
é
t
4
v
\
A C T IU N I P E N T R U PA C E IN CADRUL
A R H IE P IS C O P IE I C R A IO V E I
»
• w 0
#
VIATA $1 RATIUNEA SÀ TRIUMFE IN LUME !
Intrunirea pentru pace a preofilor $i cintàrefilor biserice$ti
din Protopopiatele Craiova Ir Craiova II
$i Bàile$ti, judejul Doljr Craiova, 28 octombrie 1983
#
Omenirea este astàzi martora unei nemaiìntilnite curse a inarma-

rilor, mari cantitàfi de armament nuclear s-au acumulat $i se acumu-
leaza in Europa. In acest context masele /populare de pe toate conti-
nentele i$i amplifica maturile $i demonstrafiile pentru oprirea cursei
inarmàrilor, pentru salvgardarea pàcii, pentru dezarmare, afirmìndu-$i
cu putere veto-ul hotàrit impotriva ràzboiului.
Poporul romàn doreste pacea $i luptà hotàrit pentru triumful pàcii
pe pàmint, pronuntindu-se impotriva oricàror forme de asuprire, (pentru
rezolvarea tuturor diferendelor numai prin trajtative, pe >cale pa$nicà.
Tara noastrà $i-a dovedit $i-i$i dovede$te politica sa ìnfeleaptà de des-
tindere $i pace, de stàvilire a cursei inarmàrilor, de inghefare a inves-
titiilor pentru inarmare $i de reducere treptatà a acestora, de oprirea
amplasàrii noilor rachete nucleare cu raza medie de acfiune in Europa
$i de distrugerea celor existente. Concretizarea acestor nobile principii
de pace $i-au gàsit expresia in noile iniziative de pace ale Pre$edintelui
fàrii noastre, Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceau$escu, formulate $i in
Apelul pentru dezarmare §i pace al Adunarli reprezentantilor organi-
za\iilor de masà $i ob?te$ti $i ale celorlalte organizafii componente ale
Frontului Democratiei $i Unitala Socialiste din Republica Socialistà
Romania, lansate càtre poporul romàn in ziua de 20 septembrie 1983 $i
care se bucurà de larg ecou internafional. Aceastà zi va ràmìne ìn-
scrisà cu litere de aur in istoria poporului romàn $i in con^tiinfa tu
turor oamenilor de bunà credinfà din lumea ìntreagà, care luptà pentru
pace, pentru statornicirea ìntre oameni $i popoare a unui climat de co-
laborare $i (pace.
Tofi slujitorii biserice$ti $i credincio$ii Bisericii Ortodoxe Romàne
au luat cuno^tinfà cu mindrie patrioticà de noile iniziative de pace ale
«
A C JI U N I PEN TRU P A C E iN C A D R U L A R H IE P ISC O P IE i C R A IO V E I
«
t to
tàrii noastre $rîmpreunâ cu toti fiii Patriei i$i ridica glasul impotriva
iuarmàrilor, impotriva instalarii noilor rachete nucleare in Europa $i
sì ut hotârîti sa facâ totul pentru dezarmare $i pace $i pentru apararea
dreptului sacru al omenirii — dreptul la munca $i viatâ — in conditi!
de independentâ $i suveranitate $i de deplina egalitate.
♦ ★
Dumnezeu s-a fa cut cunoscut oamenilor ca «Domnul Pàcii» (I Cor.
XIV, 33), ca Dumnezeul dragostei $i al pàcii>(7/ Cor. XIII, 11), iar Evan-
ghelia adusa de Mintuitorul Iisus Hristos este «Evanghelia pàcii»
(Efeseni VI, 15). Prin Evanghelia Sa Mintuitorul Hristos se adreseazà
tuturor oamenilor spre a trài in bunà ìnfelegere ,$i pace (Luca-II, *14),
pentru cà viafa este darul lui Dumnezeu, lofi fiind chemafi sipre a'
lucra pacea (Rom. Ili, 17). Pacea este condita esentala a existenfei
umane, fàrà pace nefiind cu putintà nici munca, nici viafa. Pacea este
legatà indisolubil de realizarea pe pàmint a dreptàfii sociale, iar con- .
disile pentru statornicirea pàcii ìntre oameni i$i popoare, sìnt dupà in
vitatura Bisericii Ortodoxe : dragostea, prietenia, egalitatea, colabo-
rarea $i intelegerea. Din aceste principii eterne ale Bisericii trebuie
su izvorascà fericirea credincio$ilor, o fericire zidità pe dragoste care nu
<jinde$te ràul, nu se bucurà de nedreptate, dar se bucurà de adevàr
(I Cor. XIII, 4—7).
Preotii $i cintàretii biserice^ti din judetul Dolj, in frunte cu înalt

Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, avînd mesajul pàcii in
sufletele lor :$i întelegînd chemârile vieti! $i ale ratiunii sànâtoase,
intr-un glas $i într-o simt'ire eu toti fiii patriei, s-au întrunit vineri,
23 octombrie 1983 într-o impresionantâ adunare pentru pace, sustinînd
ru insuflefire noile initiative de pace ale Excelentei Sale, Domnul
Nicolae Ceaucescu. Totodatâ $i-au exprimât deplina adeziune la poli-
lica internâ çi externâ a statului roman, precum $i hotârîrea de a face
lotul, eu mijloacele bisericeçti, pentru 'ca voinfa poporului roman $i a
luturor oamenilor de bine din lumea întreagâ sâ statorniceascâ pacea
pe pâmînt.
Adunarea pentru pace a tuturor slujitorilor bisericeçti din judetul
Dolj, care çi-a desfâçurat lucrârile sub preçedintia înalt Prea Sfintitului b
Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, a avut loc in biserica «Maica Domnu-

lui-Dudu», din Craiova. La lucrârile Adunârii pentru pace au mai par-
licipat $i reprezentanti ai puterii de stat.
în prezenta înaltului Chiriarh, la orele 10, s-a sâvîr$it, mai. întîi, de
râtre un sobor de preoti $i diaconi, rîndurtul Te-Deum în care s-a im
plorât ajutorul lui Dumnezeu ca «sâ învingâ pe pâmînt pacea Sa, pacea
i
rea adeyâratâ», $i «sâ dâruiascâ conducâtorilor de popoare duhul înte-

Irpciunii, duhul întelegerii, duhul temerii de Dumnezeu, ca sâ te cu-
noascâ pe Tine, Unul adevâratul Dumnezeu, care e$ti pacea a toatà
lumea».
%
1
Deschizind adunarea pentru pace a tuturor preotilor $i cintàrefilor

biserice$ti din judeful Dolj, dupa ce a salutat prezenfa distin$ilor repr’e-
zentanfi ai puterii de statr ínalt Prea ¿finfitul Mitropolit a spus :
«Prea cinstiji parinji iubifi cintàrefi biserice?ti din municipiul

Craiova $i de pe mcinocisele plaiuri ale judejului Dolj, zelo$i apd-
ràtori ai pàcii $i ai viejii !
In tara intreagà toatà suflarea romaneascà, paralel cu munca plinà
de entuziasm de pe ogoare, din fabrici $i din uzine, manifesta con$tient
$i responsabil pentru apàrarea pàcii, pentru apàrarea viefii. Aceste a*c-
tiuni au carácter national dar au $i un larg ecou internationa-1. In cadrul
acestor ampie acfiuni din tara noastrà, actiuni ipentru apàrarea vietii
$i a pàcii, are loc $i intrunirea noastrà de astàzi, intrunirea tuturor
preotilor $i cìntàretilor biserice$ti din judetul Dolj pentru a-$i mani
festa solemn adeziunea totalà la Apelul pentru dezarmare $i pace al
Frontului Deinocrajiei §i Unitàri Socialiste, din República Socialistà
Romania. '
Pacea, dezarmarea, viafa sint azi probleme care fràmintà intreaga
suflare romaneascà, $i hitreaga lume, pentru cà printr-o politicà necu-
getatà, a unor conducàtori de state, bazatà pe fortà $i dictat, acestea
se ìnarmeazà pentru pregàtirea unui catastrofal ràzboi nuclear.
Tara noastrà, tarile vecine socialiste §i tofi oamenii iubitori de
bine, de pace $i viafà din lumea intreagà, iau atitudine fireascà impo-
triva inarmàrilor $i acfioneazà cu timp $i fàrà timp ipentru pace.
Noi cunoa$tem din Sfinta Scripturà cà viafa este cel mai mare
dar pe care ni 1-a fàcut Dumnezeu. Pentru aceastà desfà$urare normalà
a viefii, agonisirea mintuirii, implinirea misiunii noastre pe care o
avem pe fata pàmintului, nu poate fi fàcutà decit in conditami de pace.
De aceea, in fata situatiei internationale grave, care s-a creat, guver-
nele responsabile, conducàtorii de popoare, másele populare din ràsàrit
$i apus, din nord $i din sud, Biserica cre$tinà ortodoxà $i ceilalti cre$-
tini, intr-un cuvint toti credincio$ii de pe fata pàmintului, iau altitu
dine fermà impotriva inarmàrilor $i a ràzboiului $i ipledeazà pentru pace.
Este bine cunoscut faptul cà, poporul román, in de douà ori mile-
nara sa istorie a fost $i este un popor pai?nic, un popor plin de omenie,
un popor care-$i iube$te glia, i$i lucreazà cu hàrnicie glia, prefuie$te
pe vecini, prefuie$te popoarele din lumea intreagà $i, cu timp $i fàrà
timp, in veacurile trecute, in diferite feluri, $i astàzi in chip expres,
actioneazà pentru pace, pentru fràfietate, pentru colaborare. Politica de
pace este o coordonatà majorà a Romàniei socialiste, politica de pace
fiind permanent dinamizatà de Excelenfa Sa, Domnul Pre$edinte Nicolae
Ceau$escu, la cel mai inalt nivel.
Se cunóse ecourile pozitive din lumea intreagà a propunerilor pe
care Excelenfa Sa, Domnul Pre$edinte Nicolae Ceau$escu, le-a fàcut $i
le face permanent, de la cele mai inalte tribune, pentru inghefarea chel-
tuielilor militare, pentru o realà dezangajare militará in Europa, pentru
o realà incetare a cursei inarmàrilor, pentru incetarea fabricàrii arma-
mentului nuclear, pentru scoaterea in afara legii a armelor de extermi-
t
%
I
A C J I U N l PEN TRU P A C E ÎN C A D R ^ L A R H IE P ISC O P IE I C R A IO V E I
lid re în masa, pentru sporirea încrederii între state, pentru cre$terea ro
lli lui $i ràspunderii Organizafiei Natiunilor Unite $i în problemele pàcii,
vi în problemele dezarmàrii.
Ne sînt bine cunoscute mesajele Excelenfei Sale, Domnului
Iheçedinte Nicolae Ceaucescu, prin care se exprima pozifia hotàrîtà
u Guvernului târii noastre, aspiratine întregului nostru popor pentru
pure, trimise câtre conducerea U.R.S.S. $i conducerea S.U.A. Din aceste
mesaje am constatât eu tofii câ tara noastrâ considera câ este posibil •
sii se încheie eu succès, chiar a-nuil acesta, negocierile sovieto-ameri-
i cine, care au loc la Gene va, în privinta dezarmarii. $i acum, pîmâ nu
e prea Itîrziu, sa se lacftoneze in ambode parti pentru a se conveni la
meheierea unui acord care sa corespundâ intereselor $i aspirafiiilor de
puce $i securitate ale popoarelor Europei $i lumii întregi. Sa se reducâ
in mod, chiar unilatéral, numârul rachetelor, sa nu fie amplasate noi
racheté pe terdtoriull Republicii Federale Germania, al Republicii Dé
mocrate Germane, al Republicii Socialiste Cehosilovacia $i a'1 altor
sUite din Europa. Sa fie create in Europa zone färä arme nucleare, spre
ex tunpiu in Balcani, in nordul Europei, in centrai Europei $i in alte parti.
Echilibrul de forte sä se faeä nu prin cresterea cantitàfii de armament,
ri prin diminuarea armamentului existent. Sä se manifeste spirit de
inpiativa $i räspundere $i sä se adopte màsuri concrete, care sä duca
hi destindere, ila ìmtelegere, la asigurarea conditiilor de pace $i securitate
in Europa *$i in ìntreaga lume. *
De curind, Domnul Pre$edinte* Nicolae Ceausescu, intr-un interviú
(icordat unui ziarist din Olanda, a precizat cà, in legatura cu negocíe
nle de la Geneva, pentru a sprijini cele douà mari puteri in negocíe
nle pe care le due $i pentru incheierea unui acord, ar fi potrivit, $i ar
li bine, sa participe la discufii $i reprezentanfi ai fàrilor care fac parte
din Tratatul de la Var$ovia $i din Pactul N.A.T.O.
Ne sìnt bine cunoscute pozifiile ferme $i infelepte exprimate de
Domnul Pre$edinte Nicolae Ceau?escu, in luna septembrie la marile
mlunàri populare de la Tg. Mure$ $i de la Cluj-Napoca cu privire la
p<ice $i dezarmare. Cu aceste prilejuri, Excelenfa Sa, pentru noi toti $i
pentru lumea ìntreaga, a spus cà trebuie sa se facà totul pentru o po
litica de pace, de colaborare, cu tóate natiunile lumii. Tot atunci s-a
Siilutat cu satisfaefie incheierea Reiiniunii de la Madrid, aiprobarea prin
ronsens a documentului final $i a hotàririi de a se organiza o Conferinfa
pentru ìncredere $i dezarmare in Europa.
$i cu acest prilej s-a aràtat cà poporul román dórente ca intre tóate
imtiunile Europei sa se dezvolte relafii de ìncredere $i colaborare, sa
se asigure reai respectul fiecàrei nafiuni de pe continentul nostru, sa
se realizeze o Europa cu adevàrat liberà, unità $i fàrà arme nucleare,
• %
o Europà a oamenilor liberi $i a statelor independente. Pentru aceasta

oste necesar sà se retragà $i sà se distrugà armamentele existente atit
intr-o parte, cìt $i in cealaltà parte a Europei. Aceste *acfiuni corespund
cu interesele fiecàrei nafiuni, cu interesele pàcii. Sà se realizeze in
cele din urmà o dezarmare generalà, o dezarmare nuclearà in Europa
si in lumea ìntreagà.
»
t
. I
» \
%
4
77 8 MÌTROPOL1A OLTENIEI
E necesar, a spus Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceau$escu; Pre

cedicele Republicii Socialiste Romania, sa iriceteze conflictele existen
r te in lume- $i sa se renunte la calea armelor pentru solutionarea’ litigii-
lor dintre state. Litigiile sa se rezolve prin tratative, $i nu prin arme, *
nu prin torta.
Ne este cunoscut fie'càruia dintre noi istoricul Apel pentru dezar-
mare $i pace al Frontului Democratiei ci Unitàtii Socialiste $i astàzi
\
se va face lectura lui in plenul Adunàrii.
Ne este cunoscuta $i tofi sintem insufletiti de pozifia férma a
Romaniei socialiste la actúala sesiune a Adunàrii generale a Organiza-
tiei Nafiunilor Unite. In septembrie 1983 ilustrul nostru ministru al
Afacerilor externe, Domnul $tefan Andrei, in numele Precedintelui
tarii noastre, in numele Guvernului Republicii Socialiste Romania, a
expus, intre áltele, ìnfeleapta politica de pace a Domnului Pre$edinte
Nicolae Ceaucescu, a tarii noastre.
In cuvintarea tinutà la tribuna Organizafiei Nafiunilor Unite a ara-
tat cà O.N.U. trebuie sa' contribuie in mod efectiv la curmarea cursului
spre confruntare, la insànàtocirea radicala a climatului international.
Pornindu-se de la aspiratile fundaméntale ale poporului román, de la
vocafia sa de pace $i colaborare, Domnul Ministru de .externe a fàcut
aceste precizàri, in acest for international, $i a indicat cà este necesar
%
sa se actioneze prin màsuri concrete la reducerea incordàrii interna-

tionale pe tóate planurile. S-a aràtat cà ármele nucleare amenintà in
sali existenta vietii pe pianeta noastrà, cà problema fundamentalà a
epodi noastre este preintimpinarea ràzboiului, asigurarea pàcii. Acea
stà cursà nesàbuità a' inarmàrilor, intre áltele, alìmenteazà propaganda
de ràzboi, genereazà o psihozà de nesigurantà in rìndul maselor popu
lare. Ritmul in care se desfàcoarà cursa inarmàrilor polueazà in chip
grav atmosfera internationalà, face ca omenirea sà tràiascà ìntr-un ade-
vàrat colmar al morfii atomice.
• S-a aràtat cà Romania a hotàrit inghefarea bugetului militai la ni-
velul anului 1982, $i aceastà ìnghefare, deocamdatà, va dura pinà in
anul 1985/
In acest cadru nafional $i international al actiunilor pentru apà-
rarea pàcii $i impotriva ràzboiului, noi ca itotdeauna, prin pozitia noas
trà, ne referim, pe baza conctiintei noastre de slujitori ai lui Dumnezeu,
ai Sfintei Biserici ci ai Patriei, la invàtàtura Sfinite! noastre Riserici lei in
aceastà problemà. Ne este cunoscut tuturor cà Dumnezeu este Domnul
pàcii $i al viefii, cà Domnul Iisus Hristos s-a intrupat «ca luinea via'tà
sà aibà, $i ìncà din belcug'sà aibà» (Iban X, 10), cà ingerii au cintat la
nacterea Domnului mesajul pàcii prin cuvintele : «Slavà intra cei de sus
C>i pe pàminit pace, ìnlre oameni bunàvoire» {Luca II, 14). Iar in predica
de pe munte, Doibnul Iisus Hristos intre cele 9 fericiri a rostit $i pe
aceea care ttebuie permanent sà ne fie i;ouà ca sfìntà devizà in gìn-
direa $i acfiunea noastrà : «Fericifi fàcàtorii de pace, cà aceia, fiii lui
Dumnezeu se vor chema» (Matei V, 9).
Aceastà invàfaturà biblicà in legàturà cu pacea $i cu viafa este
amplu dezvoltatà de Sfingi Pàrinfi ai Bisericii ci de scriitorii biseri-
cecti.
\
#
A C JI U N I PEN TRU P A C E ¡N C A D R U L A R H 1EPISC O PIE! C R A IO V E l 7 7 9
• I
0
Cultul Bisericii noastre Ortodoxe incepe cu rugàciunea : «Cu pace

Domnului sa ne rugàm ; pentru pacea a toatà lumea $i pentru mìntuirea
sufletelor noastre Domnului sa ne rugàm». Sfinta Liturghie o incheiem
cu rugàciunea liturgicà : «Cu pace sà ie$im», $i ideea de pace trebuie
moreu sà persiste in con^tiinfa noastrà $i in coni^tiinfa tuturor credin-
<io$ilor, adicà in pace mai departe sà lucràm, pentru pace sà ne rugàm,
|)cntru pace sà acfionàm. -
Aceastà invàfàiturà a Bisericii, atit de inaltà despre pace, invàtà-
lurà care coincide pìnà la ultimili amànunt cu infeleapta politicà de
I><ice a \àrii noastre $i a tuturor oamenilor iubitori de bine din lumea in-
lioagà, este amplu ràspindità aslàzi in presa noastrà bisericeascà, in
cede trei reviste patriarcale : «Biserica Ortodoxà Romànà», «Ortodoxia»,
•>i «Studii teologie^», in tóate cele ciuci reviste mitropolitane : «Glasul
bisericii», «Mitropolia Moldovei $i Sucevei», «Mitropolia Ardealului»,
«Mitropolia Olteniei» ?i «Mitropolia Banatului», '$i in plus, invàfatura
Bisericii noastre despre viafà $i despre pace este popularizatà $i in pe
riodici «Telegraful Roman»*.
Materiale irenice se gàsesc abundent i$i in organul publicitar al
Serviciului Relafiilor externe, al Patriarhiei Romàne, R.O.C., tipàrit in
limbile francezà $i englezà $i care se ràspìnde$te in lumea intreagà.
In acela?i timp, tóate publicadle comunitàfilor ortodoxe romàne
din stràinàtate includ $i materiale in legàturà cu apàrarea pàcii, cu-
apàrarea v ie ti impotriva inarmàrilor $i a ràzboiului.
Pe aceea$i bazà doctrinará $i patrioticà in cadrul Bisericii noastre
<iu loc ìnsuflefitoare intruniri pentru pace. Sfintul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane, in plen, $i-a dat adeziunea deiplinà la Apelul Fron
til lui Deinoctrafiei $i Unitàri Socialiste. In toatà tara, peu judete, cleri-
( ii $i cìntàretii biserice$ti se intrunesc $i-$i manifestà public adeziunea
lor la acest istorie Apel al Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste.
O actiune indelungatà $i de profunzime se face in tara noastrà, $i,
<1$ spune ca model $i pentru alte biserici $i cuite, in cadrul Conferin-
|elor#teologice interconfesionale. In acest cadru ecumenic local este
permanent prezentà ideea/de aparare a pàcii $i de argumentare teo
logicé a acestei pozitii a noastre civice $i patriotice.
In cadrul >acestor Conferire i$i spun cuvìntul profesori, teologi,
iorarhii Bisericii Ortodoxe Romàne, ai Bisericilor protestante $i parti
ci panti din cadrul Bisericii romano-catolice din tara noastrà.
In cadrul $colilor noastre de invàtàmint teologie existà deja un
pian stabilii la Seminarii $i Institute teologice unde prin conferinte,
prin prelegeri $i lectii speciale, se aratà temeiurile ìnvàtàturii credine
<1 actiunii pentru pace, pentru apàrarea -vietii, a actiunii noastre impo-
Iriva inarmàrilor $i impotriva ràzboiului.
Despre conferitele clerului $i despre cursurile de indrumare mi
sionará, và este, tuturor^ cunoscut cum cà*, aproapé nu este conferinfà,
serie de cursuri, unde sà nu fie cu prioritate tratatà, pentru cà a$a cere
roalitatea zilelor noastre, problema pàciii, apàrarea v ie ti atitudinea
impotriva inarmàrii, a ràzboiului.
Biserica Ortodoxà Romànà, ca $i celelalte cuite din tara noastrà,
participé activ la tóate áctiunile Frontului Democratici $i Unitàtii So-
7 80 MITROPOLIA o l t e n ie i
cialiste, care urmàresc inflorirea multilateralà a tarii $i statornicirea

pàcii pe pamint. '
Pe pian extern Stintili Sinod al Bisericii Ortodoxe Romàne in de-
cembrie 1980 a lansat un mesaj, un vibrali t apel de pace càtre «tóate bi-
sericile creatine din lume, catre tóate religiile din lume, càtre toti cre-
dincio?ii romàni ortodoc$i de la commutàbile din stràinàtàte $i càtre
intreaga lume iubitoare de bine de pe pianeta noastrà,* apel care s-a
bucurat de o largà rezonantà internationalà.
Astàzi Biserica Ortodoxà Romànà prin ierarhi, teologi $i preoti
participâ la toate organizatiile internationale creatine $i religioase unde
se discutà, se pledeazà, pentru pace $i se iau hotàrìri ìmpotriva inar-
màrilor,, * ìmpotriva ràzboiului. Aceste organizatii iiiiternationale sint :
Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinta Bisercilor Europene $i
Conferinta Creçtinâ pentru Pace, conferirà care a fost întemeiatâ $i la
initiativa Bisericii Ortodoxe Romàne.
$i zilele trecute chiar am avut bucuria sà particip, ca delegat al
Bisericii Ortodoxe Romàne la o ìntrunire ,a Conferintei Creatine pentru
. Pace. Aceastà conferintâ a cîçtigat cu timpul teren in toatâ lumea $i
sfera ei s-a màrit de la tarile socialiste $i la tarile din Occident, din
Asia, Africa $i din America. Conducerea Conferintei Creatine pentru
Pace, cu prilejul celei de a 25-a aniversâri de la întemeiere, a hotàrìt
sà-$i dinamizéze, fiind impulsionatà $i de gravitatea situatiei interna
tionale contemporane, actiunile pentru apàrarea pàcii. Biserica noastrà
a fost gazdà ospitalierà, de* mai multe ori, a unor întruniri a unor or
ganisme al^ Conferintei Creatine pentru Pace $i a altor întruniri inter
nationale.
Distinsi pàrinti apàràtori ai pàcii !

%
Din cele relátate pinà acum reiese din plin totala noastrà angajare
$i * in aceastà problemà vitalà a lumii contemporane — <pacea $i hotà-
rirea de a face totul, cu mijloacele noastre biserice$ti, pentru viafà, pen
tru pace. Ierarhii, clericii $i tofi dreptmàritorii cremini, fii ai Bisericii
Ortodoxe Romàne, sprijinà $i vor sprijini cu $i mai mult dinamism toa
te initiativele $i actiunile poporului nostru pentru pace $i pentru
dezarmare.
De pe aceastà pozitie $i in aceastà viziune este normalà, logicà $i
explicabilà adeziunea totalà a ierarhilor, a preotilor $i a tuturor eno-
ria$ilor nostri la transpunerea in viatà a noilor idei exprimate in isto
riali Apel al Frontului Democratici $i Unitàri Socialiste, angajamentul
nostru solemn de a sprjini cu rìvnà sporità, acum* $i totdeauna, cauza
pàcii, viata $i fericirea omenirii.
Dumnezeu sà càlàuzeascà cu mai mult dinamism picioarele noastre
pe calea pàcii».
¡In continuare P.C. Pr. Ion Ràdut, Consilier cultural al Sfinstei Arhi-
episcopii a Cràiovei, sobornice$te, a dat citire istoricului Apel pentru
dezarmare $i pace al Adunari í reprezentanfilor organizatiilor de masà
ob$te$ti §i ale celorlalte organizatii componente ale Frontului Demo-
cratiei $i Unitala Socialiste.
A C JIU N I PENTRU* PACE ÍN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 781
Din luàrile de cuvint a reiecit cà «...iti pace poporul nostru, in ul-

timii 39 de ani $i in mod special in ultimii 18 ani a obtinut realizàri in-
semnate in toate domeniile : social, tehnic, $tiintificf cultural etc., reali»
/ari care stìrnesc uimirea lumii ìntregi. De aceea, poporul nostru parti-
cipà cu ìnflàcàrare la adunarile $i mitingurile pentru dezarmare ci pace
care au loc in diferite intreprinderi, C.A.P.-uri, universitari, $coli etc.,
Ci i?i exprimà dorinta ferma de pace, de progres preoum ¡ci totala ade-
ziune la Apelul Frontului Democratici $i Unitàfii Socialiste pentru de
zarmare $i pace.
Dorinta de pace a poporului nostru este promovatà $i facutà cu-
noscutà lumii ìntregi de Conducerea statului nostru socialist in frunte
cu Domnul Precedinte, Nicolae Ceaucescu. Dar, statuì nostru duce nu
numai o politica externa de pace1 ci colaborare, ci ci una interna prin
crearea de condifii de deplinà egalitate $i fràfietate intre tofi cetàtenii
patriei, indiferent de nationalita.te, sau concepfie religioasà.
Imi exprim adeziunea totala la politica interna $i externà a statului
nostru, la toate actiunile intreprinse de Domnul Precedinte Nicolae
Ceaucescu, pentru instaurarea pàcii in lume, pentru salvarea vetii pe
pamint» (P. S. Episcop Vicar Damaschin Severineanul).
«Poporul romàn in de douà ori milenara sa istorie a creat valori
nemuritoare, care trebuie sa dàimiie in veci. Preotimea ortodoxa a slu-
jit cu insufletire idealurile nobile ale poporului romàn... tràind de douà
mii de ani in mijlocul poporului romàn, harnic $i eroic, care creeazà $i
construie^te bunuri $i valori imense pe care le dorim ve^nic ale noas-
tre, ale romànilor... Cunoscìnd cà nu prin ràzboi se pot rezolva litigiile
dintre oameni, ci prin tratative, sprijinim in totalitate ìnfeleapta ipoli'ticà
de pace $i dezarmare a poporului romàn, care a iubit intotdeauna pacea,
a luptat $i luptà pentru pace. •-
Susfinem cu toatà fiinfa noastrà Apelul Frontului Democratici $i
Unitàfii Socialiste ?i sintem alàturi de iubitul nostru Conducàtor, Pre
cedatele farii, Domnul Nicolae Ceaucescu, multumindu-i ?i pe aceastà
cale pentru tot ce a ìntreprins §i ìntreprinde pentru binele farii, pentru
binele ci fericirea ìntregii omeniri» (Protopop Nic. Pàunescu, Craiova
II Sud).
Aràtìnd cà este o datorie a fiecàruia dintre noi sà militàm din tot
sufletul ci cu toatà responsabilitatea pentru viafà, pentru pace, P. C.
Pr. Marin Neamfu — Craiova, a spus cà «...ne alàturàm din toatà ini
ma, cu toatà prefuirea ci recunoctinfa, noilor inifiative pentru: pace
larg vizionare ale Precedintelui tarii, Domnul Nicolae Ceaucescu, pen-
tru ca sà nu mai aibà loc un nou ràzboi, pentru ca lumea sà tràiascà
Ci sà munceascà in pace ci colaborare.
Arma noastrà sà fie cuvìntul mesajului evanghelic ci al rugàciunii.
Dà-ne Doamne sà prefuim cum se cuvine frumusefile viefii, binefaceri-
le pàcii ci ale iubirii de oameni de pretutindeni. Insuflà in noi tària de
a apara pacea (poruncita noua in dumnezeiescul Táu legamint. Avind
acest crez aprob din toata inima noile initiative pentru pace.
Traiascá pacea! In láturi cu radíetele ci ármele atomice! Jos
rázboiul !».
Pacea $i buna infelegerfe intre oameni $i popoare sint asiàzi pe

buzele tuturor. Niciodatà cuvintul pace n-a fost mai raspicat rostit ca
in zilele noastre. Dar nici pregàtirile de ràzbói, inarmarile n-au cunos-
cut o intensificare mai mare ca in vremea noastrà. Din aceastà pricina
intreaga omenire se gàse$te intr-o continua stare de nelini$te, de nesi-
guranfà de teamà. Peste toate acéstea s-a a§ezat, incetul cu ìncetul
o crizà economici deosebità, care tinde sa creasca $i sa cuprindà ìn-
treaga viafà a lumii. Pe scurt,. se poate spune cà omenirea tràie$te acum
una din cele mai dificile epoci din istoria ei...
De aceea, aprobam din tot sufletul Apelul pentru pace al F.D.U.S.
$i ne exprimam hotarìrea unanimà impotriva ìnarmàrilor de tot felul,
pentru dezarmare generala $i in primul rind pentru dezarmare nuclearà.
Rugàm pe Parintele ceresc sa binecuvinteze ìntreg pamintul cu
pace $i bel$ug de daruri, sa ne invredniceasca de a trai in «bunà pace
cu toji oamenii, cu nàdejdea de a contribui la tot ceea ce este bun,
frumos $i folositor lumii in care tràim». (Pr. Tismanariu Ràzvan —
Bàile$ti).
Istoria de douà ori milenara a poporului romàn a cunoscut multe
momente de zubcium pentru apararea gliei stràbune, pentru apàrarea
credinfei stràmo$e$ti. De aceea, poporul nostru iube^te pacea $i viafa
$i unit, nu va permite nimanui sa atenteze la suveranitatea $i indepen-
denfa sa.
Pe o pianeta care incà suferà de subnutrifie, a aloca peste 850 de
miliarde de dolari pentru inarmare, este un act nu numai necugetat ci,
pur $i simplu uciga?. Dacà un mie procent din aceastà sumà colosalà
ar fi folosit pentru ajutorarea celor multi $i flàmìnzi, imaginea viefii pe
pàmìnt ar fi cu totul alta.
E vremea ca descoperirile ^tiinfei sa fie folosite exclusiv pentru
viafà, prin inflorirea $i dezvoltarea societàri omene$ti, nu pentru dis-
trug’erea ei.
Poporul nostru romànesc, are in Excelenfa Sa, Domnul Nicolae
Ceau$escu un stràlucit stegar, un crainic cu bucium de aur, al càrui glas
ràzbate peste meridiane pentru pace. Sà-i firn alàturi, cu fapta $i cu
vintul, sa participàm cu tofii la ìmpiedicarea dezastrului, acum cind nu
e prea tìrziu !
Da ! inflàcàrat viefii, impotriva morfii.
Nu ! hotàrit morfii, in numele viefii. (Ilie Tudor, cintàref, parohia
Podari).
«...Dind glas sentimentelor de profundà recuno^tinfà $i totalà ade-
ziune fata de vibranta chemàre la dezarmare $i pace a Excelentei Sale,
Domnul Nicolae Ceau$escu, Precedatele Republicii Socialiste Roma
nia, concretizatà in noul Apel pentru dezarmare $i pace al Frontului
Democratici $i Unitàtii Socialiste, de care cu multa dragoste $i fior pa-
triotic, am luat cunoctinfà in numele tuturor slujitorilor bisericedti din
protopopiatul Craiova, ma pronunt hotàrit pentru oprirea cursei.inar-
màrilor, a amplasàrii de noi rachete cu razà medie de aefiune in Euro
pa, precum $i pentru retragerea celor existente. Imi alàtur glasul ce
lor care cu ìnsuflefire militeazà pentru inlàturarea necondifionatà a
oricàrui perieoi de ràzboi $i susfin cu toatà tària cauza pàcii $i colabo-
ràrii intre oameni $i popoare!» (Prolopop Ilie Budin — Craiova).
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 783
«...Exista, farà putirla de tâgadâ, o vocale a pâcii la poporul ro

man. Ea s-a nâscut ci format, s-a dezvoltat ci cimentât în luptele noas-
tre duse de-a lungul mileniilor, aici, la portile Europei, pentru apârarea
pâmîntului strâmocesc, a fiinfei noastre nationale, a unei existenfe con
tinue. Au trecut peste noi multe furtuni distrugâtoare, <am stîrnit eu
vrednicia çi mierea muncii noastre pohtele multor imperii, dar am iubit
pacea ci viata ici în numele ei am rezistat ; iar cînd ne-a fost foarte
greu ne-am unit eu pâmîntul §i am ramas tot statornici.
Astâzi, voinfa de pace a poporului nostru se identifica cu strac
citele initiative ale Precedintelui t^rii noastre, Domnul Nicolae
Ceaucescu ci eu însufletitoarele chemâri ale F.D.U.S. $i probkid unita-
tea de vointâ, .de gîndire ci faptâ, alâturi de oamenii muncii de pe în-
treg cuprinsul târii, noi, slujitorii Bisericii strâbune, împreunâ eu drept-
mâritorii creçtini, ne exprimâm adeziunea deplinâ la mobiliza-toarele
chemâri ale Apelului F.D.U.S., pentru câ aici, în continuimi Apelului,
tara întreagâ îci afla propriile-i sentimente, propriile-i idealuri, încre-
derea în viitor $i hotârîrea de neclintit de a se apune politicii de con
tinuare a cursei periculoase a înarmârilor, de a actiona mereu cu forte
sporite pentru dezarmarea generala» (Pr. Ioan Ioanicescu, Protoiereu
— Bâileçti).
«Alaturi de toti oamenii de bine din tara noastra çi din lumea în
treagâ ci eu sînt sub puternica impresie a vibrantelor chemâri pe care
Precedetele României socialiste — Domnul Nicolae Ceaucescu le-a
fâcut pentru oprirea agravarii situatici internationale, pentru promo-
varea politicii de destindere, pentru apârarea pâcii. Ca vétéran de
râzboi, care am cunoscut ororile râzboiului, îmi exprim hotârîrea de a
face totul ca poporul nostru harnic, cinstit ci drept sâ îci poatâ împlini
visul de aur de a trâi în pace, liber ci independent pentru a putea sâ
lucreze pentru înflorirea multilateralâ a târii, pentru o viafâ fericitâ.
îmi exprim totala adeziune la inifiativele de pace ale Precedintelui
târii noastre pentru oprirea ampLasàrii noilor racheté nucleare în Europa,
împotriva înarmârilor ci râzboiului ci pentru statornicirea pâcii în
lume» (Aurel Budin, cîntâret bisericesc — Craiova).
«...Sîntem fericiti câ Adunarea aceasta a preofilor ¡ci cîntâretilor
bisericecti din cele trei protopoipiate, are loc într-o vreme cînd, în în-
treaga t^râ se desfâcoarâ mari manifestatii pentru afirmar.ea vointei de •
dezarmare ci pace a întregului nostru popor.
în acest fel, se face dovada câ ci noi împârtâcim eu toatâ fiinfa
noastrâ entuziasmul pe care 1-a declancat noua initiativâ pentru pace
a Domnului Precedinte, Nicolae Ceaucescu.
Pacea este viatâ, viata este bunul cel mai de prêt al omenirii, este
bunul sâu fundamental. De aceea, îmi exprim deplina mea adeziune la
chemârile Apelului pentru pace $i dezarmare al frontului Democratici
Ci Unitâtii Socialiste.
Sâ dâm o dimensiune pâcii prin strâdaniile ci înmânucherea efor-
turilor noastre depuse întru proipâcirea Patriei. Sâ pâcim eu fermitate
în rîndurile vestitorilor ci fâcâtorilor de pace din toate pârtile lumii,
spre a face din Europa ci din fiecare tarâ a lumii sanctuare în care neîn-
cetat sâ se intoneze imnul ipâcii pe pâmînt ci al bunâvoirii între oameni».
(Pr. Bâlan Bibian — parohia Ciocânecti — Dolj).
7 84 MITROPOLIA OLTENIEI \
într -un glas slujitorii bisericecti de pe manoasele plaiuri ale jude-

tului Dolj $i-au exprimât deplina adeziune fata de noile initiative pen
tru pace ale Excelentei Sale, Domimi Nicolae Ceauçescu, spunînd un
NU hotarît înarmarilor nucleare, un NU hotarît instalarii noilor rache-
* te nucleare cu raza medie de actiune in Europa, un NU hotarît räzbo-
iului çi mortii atomice $i un DA ferm pentru viitorul luminos al ome-
nirii, pentru pace $i colaborare ìntre oameni $i popoare. Ca expresie a
deplinei adeziuni la ìnteleapta politica interna $i externa a Statului
nostru, a fost adresatä urmàtoarea telegramá catre Excelenta Sa,
Domnul Nicolae Ceaucescu, Precedatele Republicii Socialiste Roma
nia, Precedatele Frontului Democratici ci Unitàri Socialiste :
«Animati de profunde sentimente patriotice, Noi personal ci toatä
preofimea din judeful Dolj, ìntrunifi as-tazi 28 octombrie 1983 la Craio
va, am luat cunoctinfa ci in chip colectiv, cu viu interes ci responsabi-
litate obcteasca de noile initiative de pace ale Excelentei Voastre, con
c re ta te in Apelul pentru dezarmare ci pace al Adunärii reprezentan-
tilor organizatiilor componente ale Frontului Democratici ci Unitätii
Socialiste din República Socialista Romania, vibrantä chemare la ra
juñe, care exprima gìndurile, näzuintele ci vocatia de pace a ìntregu-
lui nostru popor, pätrunsä de inalt spirit de räspundere pentru viata,
pacea ci linictea popoarelor, pentru destínele civilizatiei umane ci Va
asiguräm, mult stimate Domnule Preçedinte cä, odatä cu deplina noas-
trä adeziune la noile initiative pentru pace ne vom ìnzeci strädaniile
de slujire a idealurilor nobile de pace promovate cu atìta ìntelepciune
de Excelenta Voasträ.
Noile actiuni pentru pace ale Excelentei Voastre, de larg ecou in
ternational, pe care le promovati cu clarviziune ci consecventä, repre-
zintä dovada incontestabilä a ìnaltei räspunderi pe care o manifestati
pilduitor Dumneavoasträ, mult iubite Domnule Precedinte Nicolae
Ceaucesçu, fatä de destínele umanitätii ci N°i toti ne exprimam ci eu
acest prilej profundul nostru atacament la ìnteleapta politica interna
Ci externa a statului nostru ci sîntem hotarîti ca, împreuna eu toti fiii
judetului Dolj, sä facem totul, eu mijloacele noastre bisericecti, pentru
apärarea dreptului sacru al omenirii — dreptul la viata.
Va încredintam cä, împreunâ eu întregul nostru popor, Noi perso
nal ci slujitorii bisericecti de pe aceste manoase plaiuri doljene, dîndu-
ne deplina noastra adeziune fatä de strälucitele Dumneavoasträ initia
tive de pace, vom continua sä actionäm cu sporitä rîvnâ pentru a apära
pacea ci viata — spunînd un NU hotârît rachetelor nucleare în Europa
— pentru salvarea civilizatiei umane de la un dezastru atomic — pen
tru instaurarea definitivâ a päcii ci colaborärii între oameni ci popoare.
Pacea ci ratiunea sä triumfe în lume».
Dr. Nestor VORNICESCU
* M ITROPOLITUL OLTENIEI
0
Dînd glas deplinei adeziuni a tuturor slujitorilor bisericecti din ju-

detul Dolj la noile initiative de pace ale Precedintelui tärii noastre, în
final, înalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu a spus :
ACTIVNI PENTRU PACE IN CADRUL ARHIEPISCOPIEl CRAIOVEI 785
« Prea einstig pärinti apärätori ai päcii,

Constatami cu deplina sa tisfa re totala adeziune a ìntregului cler :
ierarhi, preofi $i cintàreti biserice$ti de pe mànoasele plaiuri doljene
la noile actiuni pentru pace ale Excelentei Sale, Domnului Preêdinte
Nicolae Ceau$escu, concretizate in Apelul p'entru dezarmare $i pace al
Frontului Democratici §i Unitàfii Socialiste.
Citeva ore au trecut ca ni$te cliipe datorità importantei problemei
pe care am discutat-o, datorita seriozitàfii $i responsabilitàtii de care
loti vorbitorii au dat dovada in fata acestei mari §i importante proble- '
me mondiale — de viatà, de pace $i de dezarmare. Pentru aceasta *adu,c
laude $i felicit pe toti vorbitorii, care s-au intrecut unii pe altii ; prin
luàrile de cuvint piine de miez, prin forma aleasa, oratoricà $i literarà
$i sìnt sigur cà dacà timpul permitea tofi afi fi vorbit tot atit de fru-
mos, exprimindu-và, ca $i cei care au luat cuvìntul, totala adeziune la
infeleapta politica interna $i externa promovata cu atita clarviziune de
Excelenfa Sa, Domnul Pre$edinte Nicolae Ceau$escu. Acesta este un
lucru foarte ìmbucuràtor cà preofii, ca ìntotdeauna in de-a lungul isto
rici $i astàzi, sìnt «ancorati in problemele social-ob$te$ti ale Patriei $i
inteleg sà-$i aducà contribuía lor, de pe pozitiile bisericei$ti, la proble
mele contemporane, chiar la problemele lumii intregi. Ne ramine pe
mai departe, mereu §i din ce in ce mai mult, sa intruchipàm cele ho-
tàrite aici de a susine tóate* eforturile poporului nostru, cu modéstele
dar persistertele noastre mijloace, pentru apàrarea pàcii, pentru apà-
rarea vietii, actiunea noastrà ìmpotriva ìnarmàrilor $i a ràzboiului...
In aceastà atmosfera, cu satisfacía deplinei adeziuni la istoricul
Apel al Frontului Democratici $i Unitatii Socialiste de pace $i colabo
rare, cu aceste g indù ri pornim mai departe in noi etape de aparare a vie-
tii $i a pàcii — spunind un NU hotàrìt ìnarmàrilor $i morii atomice $i
un DA pentru viatà, pentru pace $i colaborare ìntre oameni $i popoare.
Pacea ;$i viata sà invingà pe pàmint !»
Despre impresionanta adunare pentru pace a tuturor preotilor $i
cintàretilor biserice$ti din judetul Dolj, care a avut loc in ziua de 28
octombrie 1983, la Craiova, a scris $i «Romania Liberà» nr. 12.130, din
1 noiembrie 1983.
Pacea sà triumfe in lume !
Pr. ION RÀDUJ
PENTRU O PACE TRAINICÄ

PE ÍNTREG GLOBUL PÄMINTESC
• ^
9
Adunarea pentru pace $i dezarmare de la Seminami

Teologie din Craiova, 1 noiembrie 1983
Apelul pentru pace $i dezarmare al Frontului Dèmocratiei $i Uni-

tàtii Socialiste diñ República Socialistà Romania, din 20 septembrie
1983, exfpresie a dorintei ?i actiunii ferme de instaurare a pàcii in Eu-
7 8 6
MIT ROPO LI A OLTENIEI
ropa ?i în întreaga lume, initiatâ de Preçedintele t^rii noastre, Excelen-

ta Sa, Domnul Nicolae Ceaucescu, exprima gîndurile, simtâmintele $i
vointa unanimâ a întregului nostru popor. Aceastâ' chemare vibrants,
plina de umanism .$i înaltâ ràspundere fata de viitorul omenirii ?i al
pianetei noastre, adrçsatâ de Romania, tara care de-a lungul veacurilor
a fost animata de dorinta de pace, a avut un puternic ecou a>tît în tara,
cît ?i peste hotarele ei. într-o impresionantâ unitate de simtire ?i vointa,
întregul nostru popor, toti oamenii muncii, fâra deosebire de nationa-
litate, vîrstâ ?i sex, $i-au exprimât fotala lor adeziune la acest întelept
mesaj de unitate ?i solidaritate al popoarelor pentru pace $i dezarma-
re, în vederea eliberârii omenirii de co?marul unui râzboi atomic ca-
tastrofal.
în acest cadru, la Seminarul teologie din Craiova, a avut loc în ziua
de 1 noiembrie 1983, o larga întrunire a elevilor, profesorilor, persona-
lului administrativ ?i de îngrijire care î$i desfâ?oarâ activitatea în acest
loca? de cultura teologica, pentru a lua cuno?tintâ ?i în chip obçtesc,
de continutul Apelului pentru pace $i dezarmare ?i pentru a-$i exprima
adeziunea lor totalâ fata de aceastâ noua initiativâ a t&rii noastre. La
aceastâ întrunire, desfâçuratâ sub pre$edintia înalt Prea Sfintitului
Mitropolit, Dr. Nestor Vornicescu, au participât ?i reprezentati ai pu-
terii locale de stat.
In deshiderea acestei întruniri festive,' înalt Prea Sfinfitul Dr.
Nestor Vornicescu, adresîndu-se celor prezenfi, între altele, a spus :
«Tineretul din totdeauna a fost nâdejdea generafiilor din epoca lor, a
fost ?i este nâdejdea patriei lor ?i totdeauna tineretul din lumea înfrea-
gâ ?i din tara noastrâ, odatâ cu procesul de formare ?i de educare, a
fost ancorat «?i în problemele patriei, aducîndu-$i contributia sa la toate
problemele majore ale omenirii.
Astâzi pacea este ameninfatâ de cursa vertiginoasâ a înarmârilor
nucleare care înseamnâ râzboi, un râzboi nuclear, care ar fi catastrofal
pentru însâ?i pianeta pâmînt.
Pentru aceasta în tara noastrâ, în spécial, ?i în toate târile vecine,
tineretul, împreunâ eu toti oamenii doritori de bine din lumea întreagâ,
manifestâ pentru pace. Toti oamenii î?i dau deplina adeziune la chemâ-
rile’Apelului pentru dezarmare ?i pace. A?a se face câ ?i adunarea noas
trâ de la Seminar are ca obiectiv discutarea problemelor pâcii, adeziu
nea noastrâ totalâ la Apelul pentru dezarmare ?i pace al Frontului De-
mocratiei ?i Unitâtii Socialiste.
în actúala situafie international, pe lîngâ factorii de râspundere
guvernamentalâ, iau atitudine ?i Bisericile creatine, precum ?i celelalte
culte din lumea întreagâ. Tot astfel ?i Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane într-o çedintâ specialâ ¡?i-a dat deplina adeziune la noile ini
tiative pentru pace. Preotii, monahii, cîntâretii biserice?ti se adunâ ?i-?i
spun cuvîntul râspicat : nu înarmârilor, da pentru pace, pentru viatâ.
Istoria o dovede?te câ între alte popoare, poporul román a avut ?i
are o vocatie pentru pace ; clasica omenie romaneasca izvora?te ?i din
aceasta trasatura ontologica a neamului nostru. Noi ne iubim semenii,
iubim fratietatea, iubim pacea intre popoare. In aceasta pilduitoare
actiune pentru colaborare ?i pace, Domnul Pre?edinte Nicolae Ceau?escu
are un rol determinant. E suficient sa amintim ecoul international al
A C JIU N l PENTRU PACE ÍN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 787
%
propunerii Domnului Pre$edinte pentru pace $i dezarmare, pentru in-

ghetarea bugetelor militare i$i ar fi bine ca $i alte tari sa ia exemplul
Patriei noastre.
O alta inifiativà este dezangajarea militara in Europa : trupele
straine sa se retragà in granitele tarilor ¡or $i sa se statorniceasca mai
multa incredere ìntre papoare ; sa ìnceteze cursa aberantà a inarmàri-
lor. Nu e un secret ca in únele 'tari .se iau fóndurile dedicate medica-
mentelor $i alimentelor, folosindu-se pentru inarmare. Tara.noastrà
solicita ìncetarea fabricarii armelor nucleare $i scoaterea in afara legii
a armamentelor de exterminare in masa. Estenevoie ca lumea intreaga
sà-$i màreasca sfera preocuparilor pentru sadirea increderii ìntre oa-
meni $i popoare. Din cauza neincrederii únele popoare se ìnarmeazà
permanent ca sa. intimideze pe áltele, sa le domine $i chiar sa le ex-
ploateze.
Este necesar sa creascà rolul Organizatiei Nafiunilor Unite pentru
instaurarea pacii pe intregul pàmint.
Domnul Pre$edinte Nicolae Ceau$escu a trimis douà mesaje foarte
dare $i piine de infelepciune catre conducerea U.R.S.S. $i S.U.A. in
care se arata deschis ca República Socialista Romania crede ca e po-
sibil sa se incheie cu succes convorbirile de la Geneva. In cazul ca nu
se poate incheia imediat un acord sa se amine amplasarea de noi ra
díete nucleare, sa se reducá numàrul rachetelor existente $i sa nu se
mai amplaseze rachete in República Demócrata Germana, República
Federala Germania, in Cehoslovacia $i in celelalte tari din Europa ; sa
se alcátuiascá zone farà arme nucleare in Balcani $i in alte parti ale
Europei $i sa se ia noi màsuri care sa duca la destindere $i pace in
Europa $i-n intreaga lume.
Ne sint cunoscute precizárile pe care Domnul Pre$edinte Nicolae
Ceau$escu le-a fácut la marile adunári populare de la Tg. Mure$ $i
Cluj-Napoca. In aceste cuvintári s-a aràtat cá este absolut necesar sa
se facà totul pentru o politicà de pace $i colaborare cu tóate tarile lu-
mii, cu respectarea independenfei, suveranitàfii $i deplinei egálitáfi.
S-a propus sa se òrganizeze o conferita speciala pentru incredere
$i pace in Europa sa se asigure respectarea fiecarei nafiuni, realizin-
du-se o Europa farà arme nucleare, unità, a popoarelor independente ;
popoarele sà nu mai admità instalarea de noi rachete pe teritoriile lor
$i sà se retragà cele existente.
Aceste inifiative corespund din plin intereselor fiecàrei nafiuni.
Dacà e vorba de un echilibru de forte, acesta sà se realizeze nu nià-
rind cursa inarmàrilor, ci mic$orind-o, ajungìndu-se in cele din urmà
la o dezarmare generalà $i totalà. Sà aibà loc mi$càri pentru pace care
au un rol deosebit pentru educarea opiniei publice. Tóate conflictele
de oriunde sà se rezolve numai prin tratative $i nu prin forta armelor.
Se constatà din aceste cuvintàri $i din realitatea vietii cà e nevoie
de o activitate cìt mai intensà pentru a se relua politica de destindere,
de realizare a dezarmàrii $i pàcii in lume.
O imporlantà deosebità o are $i lupta impotriva subdezvoltàrii.
Pentru aceasta este necesarà instaurarea unei noi ordini economice.
7 8 8
MIT ROPO LIA OLTENIEI 1
Apelul pentru pace il vom citi $i ob$te$te aici. In acest cadru, noi
ca slujitori ai Sfintei Biserici, ai Mìntuitorului Iisus Hristos, Domnul
Pàcii, avem indemnul $i lumina Sfintei Evanghelii pentru a acfiona $i
lupta pentru pace.
Domnul Hristos spune : «Fericifi fàcàtorii de pace...» (Maíei Vf 9).
Mesajul de pace ìntre om $i Dumnezeu in cre$tinism a fost rostit
de ìngeri la na$terea Domnului Hristos : «Slava ìntre cei de sus lui
Dumnezeu, pe pàmint pace $i ìntre oameni bunavoire : (Luca II, 14).
Pentru aceasta nu-ii de ¿oc ìntimplàtor cà in tóate s'lujbele noastre bise- .
ricetti se intilnesc cuvinte ca acestea : «Cu pace, Domnului sa ne ru-
gam... Pentru pacea de sus...».
In aceasta atmosfera, Biserica noastrà stràbunà, cu deplin zel pa-
triotic, organizeazà acfiuni pentru pace in toata fara. In acest context
au loc conferinfe interdettine, interconfesionale, la care nu lipsesc pro-
blemele legate de pace.
Elevilor Seminarului nostru li se face o educafie in duhul pàcii.
Biserica Ortodoxa Romana organizeazà conferinfe preofe$ti $i
cursuri de indrumare misionará in cadrul càrora sìnt prezente $i teme
pentru pace.
Reprezentanfii Bisericii Ortodoxe Romàne participà la tóate acfiu-
nile Frontului Democrafiei $i Unitàfii Socialiste, aducìndu-$i aportul la
inflorirea Patriei $i instaurarea pàcii in lume.
Pe pian extern, Biserica Ortodoxà Romànà i$i aduce un substan-
tial sprijin ìmpotriva inarmàrilor $i ràzboiului.
In luna decembrie 1980, Sfintuì Sinod al Bisericii Ortodoxe Roma
ne, a adresat un apel pentru ipace tuturor credincio?ilor din lume, tutu-
ror oamenilor doritori de bine.
Reprezentanfii Bisericii Ortodoxe Romàne participà la tóate ìntru-
nirile internafionale unde se vorbé$te $i despre pace, ìntruniri ale Con-
siliului Ecumenic al Bisericilor, Conferida cre$tinà pentru pace (Praga)
etc.
Biserica noastrà ràspinde$te ideile pàcii izvorite din Sfìnta Evan-
ghelie prin tóate organele de presà teologicà din farà, cìt $i a parohii-
lor ortodoxe romàne din stràinàtate.
Din cele expuse pìnà aici và dafi seama de ce ierarhii, preofii, pro-
fesorii sprijinà acfiunile pentru pace.
In acest scop s-a organizat $i ìntrunirea de astàzi, aici la Seminar,
pentru ca tofi sà và dafi adeziunea la Apelul ipentru pace $i dezarmare.
Se cuvine, acum $i totdeauna, sà ne aducem aportul nostru, cu mijloa-
cele $i zelul nostru, ca sà contribuim $i noi dupà puterile noastre pen
tru apàrarea pàcii $i viefii pe pàmint».
P. C. Pr. $tefan Resceanu, directorul Seminarului, dà citire, in
plenul adunàrii, Apelului pentru dezarmare $i pace al Frontului Demo-
cratiei $i Unitala Socialiste. Dupà lecturarea ob$teascà a acestuia s-au
ìnscris la cuvìnt un mare numàr de vorbitori din rìndul elevilor $i al
profesorilor. Enumeràm : Pop Vasile, Martinescu Victor, Bica Ion, Cio-
roianu Mi$u, Tuiu Staneu, Dumitru Cristian, Màgdoiu Constantiin, Ne-
dela Ion, Obrocea Dan, Greere Aurei, tofi exprimìndu-$i gìndurile lor
curate de patriotism ìnflàcàrat, de adeziune totalà la mesajul de pace
transmis de Apelul Frontului Democrafiei $i Unitàfii Socialiste : «O
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN CÂDRUL ARHÏEPISCOPIEI CRAIOVEI 789
tara ca a noastrâ eu peste cinci milioane de copii care iau /immurile

Scolilor, o tara care este implicata în cresterea lor în spiritul adevâ-
rului si al dreptàtii, al legilor morale ale iubirii $i dâruirii pentru binele
patriei, ce i-a crescut pe înaintasii nostri la statura nepieritoare din
care s-au nâscut Çtefan, Mihai, Horea si Brîncoveanu ; Eminescu çi
Coçbuc ; Enescu si multi, multi alfii, o tara care $i-a jertfit fiii la Râz-
boieni, Plevna $i Màrâsesti, o tara pasnicà precum acest neam care $i-a
apàrat «sârâcia si nevoile çi neamul» si nu a dus ràzboaie de cucerire,
nu poa<te fi nici astâzi decît o tara simbol al pâcii, al întelegerii, al gme-
niei, ce-si afirma dragostea de pace, dreptul de a trai în bunà înfele-
gere cu tóate popoarele lumii» (Pop Vasile, anuí V) ; «$i noi tinerii se
minaristi ne unim, ipentru triumful pâcii, eu tinerii patriei noastre, eu
tofi tinerii iubitori de pace de pe întreg pâmîntul, spunînd asemenea
marelui nostru înaintas, om de cultura, jnare patriot, mitropolitul Do-
softei : «Cine-si face zid de pace, / Turnuri de frâfie / Duce viafâ farà
greafa / 'Ntr-a sa bogâfie. / Cà-i mai bunâ, de-mpreunâ, / Viafa cea
fràfeascâ / Decît arma ce destrama ' Oastea vitejeascà».
Astfel $i-a încheiat cuvîntul sâu, elevul Cioroianu Mi$u din anuí
III.
în cuvîntul sâu P. C. Arhid. Constantin Negoescu a spus : «Vrem
o lume farà arme ; vrem o lume a prieteniei si întelegerii, o lume pentru
om. Vrem sà ne alàturàm gìndurilor si luptei neobosite a Presedintelui
nostru iubit, Domnul Nicolae Ceausescu, care permanent militeazà
pentru pace... Ne alàturàm grandioasei sale initiative si dàm totala
noastrà adeziune la Apelul Frontului Democratiei si Unitàtii Socialiste.
Sîntem alàturi si ìmpàrtàsim ìntru totul nàzuintele si idealurile
minunatului nostru popor román. îmi este drag acest popor si iubesc
acest pàmìnt románese, de aceea, ìn aceste clipe, coarda sufletului meu
vibreazà cu emotie patrioticà si parafrazìnd zie : «De te voi uita Roma
nie, uitatà sà fie dreapta mea».
lnscriindu-se pe linia acelorasi vibrante tràiri sufletesti si ìnflà-
càrate nàzuinfe de pace, P. C. Pr. Prof. Petre Semen, a spus : «Mesajul
de pace al Domnului Presedinte Nicolae Ceausescu are un profund ecou
Si ìli inimile noastre, pentru câ, sîrit ferm convins, el se face auzit pe
tóate meridianele globului si feti oamenii doritori de pace ìl primesc
cu bucurie.
Imi amintesc de un fapt eloevent ìn acest sens petrecut ìn Sicilia—
Italia, ìn primàvara anului 1981, cìnd mà aflam ìntr-o excursie de stu-
dii cu un grup de colegi. într-un sàtuc de lìngà localitatea Arigento, am
intrat într-o «tratoria» sà ne aprovizionàm cu alimente in vederea con-
tinuàrii drumului si un 9ruP de italieni auzindu-ne cà ne exprimàm in
limba francezà a zis : «iatâ au venit francezii», la care am ràspuns :
«nu sìnt numai francezi, sìnt si romani». Auzind acestea mi s-au adre-
sat, spunìndu-mi : «Noi iubim t^ra dumneavoastrà, poporul dumnea-
voastrà, dar mai aies ne place si admiràm pe conducàtorul dumneavoas
trà, Domnul Nicolae Ceausescu ; ìi admiràm politica externà si ìnde-
osebi stràdaniile de pace pe care le depune pentru buna ìnfelegere din
ìntreaga lume». Am tràit cu acest prilej un profund si curât sentiment
de mìndrie patrioticà pentru neamul si tafa mea».
✓
i
P. C. Pr. Prof. $tefan Resceanu, directorul Seminarului, in cuvintul

sàu, et subliniat ecoul profund pe care 1-a avut in inimile elevilor §i pro-
fesorilor de la Seminami teologie Apelul pentru pace $i dezarmare al
Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste, chemare care intruchipeazà
vointa intregului popor, a tuturor oamenilor doritori de bine din in-
treaga Jume.
A urmat un program artistic format din coruri $i poezii inchinate
pàcii, sub conducerea P. C. Arhid. Prof. Alexie Buzera.
Dupa programul artistic susfinut de corul Seminarului, P. C. Con-
silier cultural, Pr. Ion Ràduf i$i manifestà bucuria sufleteascà pentru
momentele traite aici, cind elevi $i profesori intr-un glas $i-au exprimat
deplina adeziune la noile initiative pentru pace ale Excelenfei Sale,
Domnul Nicolae Ceau$escu concretizate $i in Apelul penltru dezarmare
$i pace al Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste precum dorinta
lor de a face totul in vederea instauràrii pacii pe pàmint.
In aceastà atmosfera de inflàcàratà angajare pentru pace, partici-
panfii la adunarea din cadmi Seminarului craiovean au trimis Domnului
Nicole Ceau/$escu, Precedatele Republicii Socialiste' Romania $i al
Frontuilui Democratici $i Unitàtii Socialiste, urmàtoarea telegramà :
«Tofi elevii, cadrele didactice $i ostenitorii Seminarului teologie din *
Craiova, intruniti «astàzi, 1 noiembrie 1983, in Adunare festiva, sub pre-
$edintia Inalt Prea Sfintitului Mitropolit *Dr. Nestor Vornicescu, au luat
cuno$tintà plenar intr-o atmosfera de inàltàtor patriotism §i de insufle-
tità angajare civica de noile $i infeleptele inifiative de pace ale Exce-
lentei Voastre, concretizate in confinutul Apelului pentru dezarmare $i
pace al Adunàrii reprezentanfilor organizatiilor componente ale Fron
tului Democratici $i Unitàtii Socialiste — vibrantà, chemare la ratiune
.— î Và asiguràm mult stimate Domnule Pre$edinte cà odatà cu depli
na noastrà adeziune pe care ne-o exprimàm $i cu acest pridej, la noile
initiative pentru pace, ne \Vom inzeci stràdaniile de slujire a nobilelor
idealuri de pace, promovate cu atìta intelepciune de Excelenta Voa&rà.
Demersurile $i noile initiative pentru pace ale Excelentei Voastre,
care se bucurà deja de larg ecou international, reprezintà dovada in-
contestabilà a inaltei ràspunderi pe care o manifestati atìt de pilduitor
fatà de destinele umanitàtii $i noi toti sìntem hotàrìti sà facem totul, cu
mijloacele noastre biserice$iti, pentru o Europà fàrà arme nucleare,
pentru triumful pàcii, pentru salvarea civilizatiei umane de la dezastrul
atomic, pentru apàrarea dreptului sacru al omenirii — dreptul la viatà.
Impreunà cu intregul nostru popor ne exprimàm ferm totala noastrà
adeziune la noile initiative de pace $i Và asiguràm Excelenta Voastrà
cà vom ràspunde cu toatà energia tinereascà pentru stoparea cursei
ìnarmàrilor, spunind un NU hotàrìt ràzboiului $i mortii atomice $i un
DA pentru pace, pentru viatà.
Sà triumfe pacea $i buna intelegere ìntre oameni $i popoare !» (Dr.
Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei), aprobatà ou entuziasm
patriotic.
In ìncheierea manifestàrii pentru pace a luat cuvintul Inalt Prea
Sfintitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, care a spus :
«Felicitàm cordial corpul profesoral $i elevii Seminarului cu prile-
jul acestei intruniri pentru pace, in care cu incredere $i entuziasm ne-am
' A C JIU N I PENTRU PACE ÎN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 791
exprimât deplina adeziune la Apelul pentru pace $i dezarmare al Fron-

tului Democratici $i Unitâtii Socialiste.
Ceasurile au trecut ca niçte clipe fiind antrenati în aceastâ proble
ma pentru pace, iar luârile de cuvînt, poeziile, cìntecele, aplauzele au
exprimât deplina adeziune $i hotârîrea de a face totul împotriva marma-
rilor $i râzboiului.
în medicina exista mâsuri preventive, la fel $i noi tofi desfâçurâm o
aotivitate preventiva de combatere a râului, a înarmârilor $i a râzboiului
atomic.
Sa ne unim cu tofi oamenii de bine din lumea întreagâ pentru sal
varea pacii în lume, pentru stagnarea cursei înarmârilor, pentru preve-
nirea unui râzboi atomic. ^
Sa trâiascâ pacea !
Sa biruie binele în întreaga lume !». ,
★'
Adunarea pentru pace de la Seminami teologie, desfaçuratâ sub

egida nobilului mesaj al pacii, s-a constituit într-o vibranta manifestare
de unanimâ adeziune fafâ de înfeleptele initiative de pace ale Preçedin-
' telui României, fata de Apelul de pace $i dezarmare al Fronitului Demo
cratici $i Unitâtii Socialiste, avînd încredintarea câ pacea va triumfa
în lume.
Arhid. Prof. ALEXIE BUZERA
PACEA IMPERATIV FIINJIAL AL INTREGII OMENIRI :

Intrunirea pentru pace a slujitorilor biserice$ti
din judetul Mehedintb
<
3 noiembrie 1983, Drobeta-Tr. Severin
w
Este de acum bine $tiut cä a lupta pentru pace, a lupta pentru viatä
$i apärarea ei este o ilustrare elocventa a unei superioare $i responsa
bile intelegeri a sensului predominant al umanitàri. Astäzi, cind in lume
existä o irnensa cantitate de arme ale mortii, cind un simplu gest necu-
getat ar putea distruge «corola de minuni a lumii», a da pacii condita
sa proprie $i necesarä depä$e?te granitele vointei unui grup restrìns de
«pacifisti» $i devine un imperativ fiintial al ìntregii umanitati. Problema
fundamentala a zilelor noastre o constituie dezarmarea, in primul rind
dezarmarea mucleara, preintimpinarea declan$ärii unui räzboi nuclear,
lupta penitru pace ?i viatä.
Istoria a demonstrat cu prisosintä cä nici un räzboi, fie «mie» sau
«mare», «local» sau «mondial», nu a adus decit nenorocire, dezastre $i
pierderi de vieti omene^ti, distrugeri materiale $i spirituale. Acum ome-
nirea se aflä insä in fata celui mai grav perieoi din istoria ei, pericolul
atomic $i trece prin momente de maximä incordare in care, daeä nu se
dä dovadä de o profundä intelepciune, de o maximä rationalitate, ea
poate fi aruncatä in pragul catastrofei. Acum, clt nu este prea tirziu, cind
nu au càzu-t inca primele bombe distrugàtoare, acum cìt civilizaba

umana ai-a intrat in ruina, acum deci este imperios necesar ca fraglia
condire a pacai §i a vietii sa fie aparata, asiguratà ¡$i garantatà de
tofi aceia care au in miinile lor aceste mari responsabilitàfi.
In aceste condifii, inifiativele Pre$edintelui tàrii, Domnul Nicolae
Ceau$escu, in care dreptul la pace este sinonim cu dreptul la viafa, cu
dreptul la libértate al popoarelor, la independen^ $i suveranitate, se
intemeiazà tocmai pe aceastà vie $i profunda con^tiinfà a responsabili-
tàfii totale fafá de soarta umanitari.
Apelul pentru dezarmare $i pace al Frontului* Democratici $i Unità-
tii Socialiste pune in lumina tocmai dorinfa suprema a poporului nostru
de a trai in pace $i infelegere cu toaite popoarele lumii.
In lumina acestor adevàruri joi, 3 noiembrie 1983, a avut loc in
municipiul Drobeta-Tr. Severin, ìntrunirea pentru pace a &lujitorilor bi-
serice$ti din cuprinsul judefului Mehedinti, sub preêdinfia Inalt Prea
Sfinfitului Arhiepiscop §i Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu.
Inalt Prea Sfintia Sa a deschis lucrarile Adunarii pentru pace
priintr-un cald $i pàrintesc cuvint pentru pace, dezarmare *§i viafa, in
lumina adevarurilor scripturistice $i patristico, a istoriei zbuciumate de
peste douà milenii a acestui brav popor romàn.
«Impreuna cu toa-tà suflarea romàneascà, spunea Inalt Prea Sfinfitul
Chiriarh, ierarhii, preofii, monahii $i cintarefii biserice$ti participa la
entuziasta $i patriotica acfiune de apàrare a pacii $i a vietii. A$a se face
cà astazi, aici, in stràvechiul municipiu Drobeta-Tr. Severin, clerul $i
cìntàretii din intregul judef Mehedinfi s-au Intrunit pentru a asculta
sobornice$te istoricul Apel pentru dezarmare §i pace al Frontului Demo-
crafiei $i Unitàfii Socialiste».
In continuare, inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop $i Mitropolit Dr. Nestor
Vornicescu a fácut o ampia expunere asupra pericolului razboiului, a
prezenfei armelor nucleare in Europa, aratind care sint temeiurile pe
care se bazeazà invafàtura creatina ortodoxa in apàrarea pacii $i a vietii.
Spunea Inalt Prea Sfintia Sa : «Pacea este $i astazi o coordonata
majora a tàrii noastre, República Socialista Romania. Rolul déterminant
in politica ngastrà de pace $i colaborare il are Excelenfa Sa, Domnul
Nicolae Ceaucescu, Preçedintele târii,. ale carni initiative de pace $i
dezarmare au un profund ecou in conçtiinfa ìntregii umanitàfi...».
«Istoricul Apel al Frontului Democratici $i Unitàtii Socialiste ne
va umple inimile $i cugetele cu idei diriguitoare* pentru activitatea noas-
tra in apàrarea pacii $r statornicirea ìncrederii ìntre popoarele din Eu
ropa $i din ìntreaga lume».
In continuare, Inaltul nostru Arhipastor s-a referit pe larg la activi
tatea in domeniul apàrarii pacii pe care o desfâçoarâ Biserica Ortodoxa
Romana in tara $i prin revistele sale teologice, prin tóate publicadle cu
carácter periodic pe care le editeaza. De asemenea Inalt Prea Sfintia Sa
s-a referit $i la activitatea Bisericii noastre, desfâçuratà prin reprezen-
tantii sai, in diferite organisme internationale din care face parte, cum
ar fi : Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferita Bisericilor Europene,
Conferita Creatina pentru Pace etc.
In ìncheiere, Inalt Prea Sfinfitul Arhiepiscop $i Mitropolit $i-a ex
primât, inca o data, adeziunea data Apelului pentru dezarmare $i pace al
ACTIUNI PENTRU PACE ÎN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 793
Frontului Democratiei Unitaci Socialiste, mentionînd câ, «...Ierarhii,

clerici! §i .toti dreptmâritorii creatini, fili Bisericii Ortodoxe Romane, spri-
jinâ din toatâ inima initiativele $i actiunile poporului nostru pentru pace,
pentru cooperare $i pentru ridicarea României socialiste pe noi trepte
de civilizatie $i progrès.
în aceastâ atmosfera de toltala adeziune §i mîndrie patrioticâ s-a
citit Apelul pentru pace $i dezarmare al Frontului Democrafiei $i Uni
taci Socialiste, dupa care au urmat luârile de cuvînt ale multora dintre
patricipanti.
Vom consemna aici, cîteva dintre luârile de cuvînt ale participan-
tilor la aceastâ mâreatâ adunare pentru pace $i dezarmare.
In cuvîntul sâu, P. C. Pr. Pace Gheorghe, de la parohia Gogoçu,
Mehedinti spunea : «Puternic mobilizati de initiativele Preçedintelui târii
noastre, Domnul Nicolae Ceaucescu, de Apelul pentru dezarmare $i ipace
al Frontului Democratiei $i Unitâtii Socialiste, oamenii' muncii din în-
treaga tarâ, indiferent de nationalitate, de toate profesiile, bârbati ?i
femei, tineri $i vîrstnici s-au ridicat într-un singur glas $i o singurâ
vointâ în apârarea celui mai de prêt drept al omului — dreptul la viatâ».
«împreunâ eu întregul nostru popor $i noi preotii celor douâ proto-
popiate ale judetului Mehedinti, care $tim câ întemeietorul Bisericii •
noastre pe care o slujm este Izvorul Vietii $i câ a primit Râsitignirea pe
cruce toemai «ca lumea viatâ sâ aibâ $i încâ din belçug» (loop X, 10),
pretuim eu toatâ cinstirea cuvenitâ — $i sprijinim, eu toatâ câldura su-
fletelor noastre — toate chemârile cuprinse în mesajele transmise, pre-
cum $i toate actiunile pe care Conducerea Republicii Socialiste Romania,
personal Domnul Pre$edinte Nicolae Ceaucescu — om politic clarvâzâ-
tor $i strateg al pâcii, le-a întreprins $i le întreprinde pentrü sahfarea
vietii ce nu poate exista §i dezvolta decît în binecuvîntatul climat al
pâcii» (P. C. Pr. Popescu $tefan, Gvardenita, Mehedinti).
P. C. Pr. Nuhaiu Vasile, de la parohia «Sf. Dumitru» din municipiul
Drobeta-Tr. Severin, în cuvîntul sâu spunea : «Ca cetâtean roman mâ
' alâtur $i sustin eu târie recentul Apel pentru dezarmare $i pace al Fron
tului Democratiei $i Unitâtii Socialiste. Cursei absurde a înarmârilor tre-
buie sâ i se punâ capât iar în locul acestei competitii, a mijloacelor de
distrugere în masâ, trebuie sâ se instaureze un spirit nou de conlucrare,
de tratative, de discutü realiste. De aceea, în deplinâ unitate, însufletiti .
de initiativele pentru pace $i dezarmare ale Preçedintelui târii noastre,
Domnul Nicolae Ceauçescu, oamenii muncii de pe întreg cuprinsul pa-
triei noastre î$i exprimâ, prin noi $i noi adunâri _$i mitinguri, dorinta
de a se ajunge, în cadrul negocierilor de la Geneva, la o întelegere cores-
punzâtoare în vederea opririi amplasârii de noi racheté în Europa, a
retragerii $i distrugerii celor existente, dînd glas puternicei lor .vointe
de a lupta pentru o Europâ fârâ arme nucleare, fârâ amenintarea perico-
lului unui râzboi atomic. lAiptînd pentru pace întelegem sâ ne apârâm
dreptul la viatâ, ne apârâm cuceririle $i idealurile noastre, demnitatea
de a fi oameni. Trâiascâ pacea în lume ! Jos râzboiul !».
P.C. Pr. Stanciulescu Alexandru, de la parohia Malovât, Mehedinti,
a arâtat câ : «Lupta pentru pace a constitué o permanerà în viata po
porului nostru dintotdeauna.
7 94 METROPOLIA OLTENIEI
In cantate de preofi ai Bisericii Ortodoxe Romane $i de cetSfeni

romani, averti datoria stìnta de a face fotul cu mijloacele noastre biseri-
ce$ti, de a nu precupefi nici un efort pentru ca aceastS coloanà infinita
de gîndire, simfire $i viafS româneascâ sa nu fie frìnta de nici o forfS
oarbS, fiind concienti ca tortele pScii pot opri înarmSrile necugetate, pot
opri ràzboiul». AprobS din toatS fiinfa sa chemSrile pentru pace ale
Apelului Frontului Democratiei $i Unitaci Socialiste.
P. C. Pr. Tritìi Nicolae, de la parohia «Sf. loan BotezStorul» din mu*
nicipiul Drobeta-Tr. Severin, in cuvìntul sSu evidenza : «Pacea, o parte
integrants a spiritului românilor, e puterea poporului roman de a supra-
viefui valurilor istoriei. $i în aceste condifii, este cu atìt mai mare çi
de exceptie meritul Excelentei Sale, Domnul Nicolae Ceaucescu de a fi
ìnnobilat acest spirit cu torta gîndirii çi actiunii Sale, de a fi conceput $i
înfaptuit o noua viafa $i prospera in Ròmania socialista, într-un climat
de pace, independents $i suveranitate.
Noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu r?i ai Sfintelor Altare, propovSdui-
tori ai dumnezeieçtilor ìnvStSturi ale Mìntuitorului Hristos — Dumne-
zeul PScii {Filip. IV, 9), ca slujitori ai omului, ca cetSteni loiali ai patriei
noastre $i membri ai Frontului Democratiei $i UnitStii Socialiste, alS-
turi de toti fiii patriei noastre am ìntìmpinat cu bucurie $i am aderat cu
toatS hotSrîrea la noua $i strSlucita initiativS de pace $i dezarmare a
Domnului Preçedinte al Romàniei adresatS ìntregului-nostra popor, tutu-
ror popoarelor lumii».
La încheierea întrunirii înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop $i Mitropo-
lit Dr. Nestor Vornicescu, multumind iparticipantilor pentru ìnflScSratele
cuvinte adresate pentru pace, a propus trimiterea urmStoarei telegrame
celui mai stimat $i iubi't fiu al natiunii romàne, Excelenta Sa, Domnul
Nicolae Ceaucescu, Preçedintel-ui Republicii Socaliste Romania, ìnflScS-
rat apSrStor al vietii $i pScii : K
«Slujitorii biserice$ti ai altarelor strSbune de pe meleagurile de
inalt rSsunet istorie $i patriotic, ale judetului Mehedinti, ìntruniti astSzi,
3 noiembrie 1983, in municipiul Drobeta-Tr. Severin, in aceste momente
cìnd pacea $i viata pianetei sìnt grav amenintate de aberanta cursS a
ìnarmSrilor, am luat cunoçtintS $i in chip obçtesc, cu profundS recu-
noçtintS $i totalS adeziune, de 'noile initiative de- pace ale Excelentei
. Voastre, care çi-au gSsit concretizarea în recentul Apel pentru dezar
mare $i pace al Frontului Democratiei $i UnitStii Socialiste, care se
bucurS déjà de un larg ecou în tara noastrS çi în lumea întreagS, $i sîn-
tem ferm hotSrîti sS nu precuipetim nici un efort pentru slujirea în con
tinuare a nobilelor idealuri de pace promovate eu atîta pilduitoare dS-
duire de Excelenta VoastrS.
în deplin acord cu aspiratine de veacuri ale poporului roman, noile
initiative le pace ale Excelentei Voastre exprimS în modul cel mai fi-
del dorinta poporului nostru de a trSi în pace, prietenie §i colaborare eu
toate popoarele lumii, de a munci în limite $i libertate pentru o viatS
mai bunS $i un viitor fericit.
Exprimîndu-ne deplina noastrS adeziune la noile initiative de pace,
VS asigurSm Excelenta VoastrS cS vom face totul, eu mijloacele noas
tre bisericeçti pentru stoparea cursei ìnarmSrilor, pentru dezarmare $i
ACJIUNI PENTRU PACE ÎN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 795
în primul rînd pentru dezarmarea nuclearâ, pentru instaurarea pâcii pe

pianeta noastrâ, pentru apàrarea bunului cel mai de prêt al omenirii —
viata.
împreunâ eu toti fiii Mehedintiului, toî slujitorii biserice$ti de pe
aceste istorice plaiuri strâmoçeçti $i Noi personal ne exprimâm totala
adeziune la noile initiative de pace, $i vom actiona dinamic pentru stopa-
rea cursei înarmârilor, pentru dezarmare, pentru apàrarea dreptulur fon
damental al natiunilor la existentà libera $i independentâ, — spunînd
un «NU !» hotârît râzboiului $i un «DA b> pentru pace, pentru viatâ.
Sà triumfe pacea în lume !» (Dr. NESTOR VORNICESCU, Mitropoli-
tul Olteniei).
Telegrama a fost aprobatâ eu însufletire de toti slujitorii bisericeçti
din judetul Mehedinti.
Cu astfel de sentimente, într-o atmosfera înâltâtoare $i ziditoare de
suflet, toti preotii $i cîntâretii biserice'çti de pe istoricele plaiuri ale Me
hedintiului çi-au exprimât §i cu acest prilej deplina adeziune la noile
initiative de pace ale Excelentei Sale, Domnul Nicolae Ceauçescu, Pre-
çedintele târii, la chemârile istoricului Apel pentru dezarmare §i pace al
Frontului Democratiei $i Unitâtii Socialiste din Republica Socialista
Romania, precum §i hotarîrea de a face totul pentru oprirea instalârii
noilor racheté nucleare în Europa, spunînd un NU categorie râzboiului
atomic §i un DA ferm pentru pace, pentru viatâ.
Prof. GHEORGHE RÀDULESOU
ADUNAREA PENTRU PACE

A PREOJILOR DIN JUDETUL GORJ
Tg. Jiu — 10 noiembrie 1983
Pacea face parte din substanfa invafaturii creatine $i este un ele

ment esenfial al slujirii Bisericii lui Hristos in aceastá lume. Sfinta Scrip-
tura, cartea de capatii <a cre$tinismului este o carte a pacii. Pacea este
cauza comuna a tuturor scriitorilor biblici din Vechiul $i din Noul Testa
ment. Prin puterea lor de propovaduire ei puneau in centrul preocupári-
lor pacea ca ideal. Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arátat calea care
duee spre realizarea pácii in ilume. «Bagá sabia in teacá», spune Mintui
torul, Sfintului Aposto! Petru, pentru ca virtutea pacii sá puna stapináre
pe inima iôváielnicá a ucenicului Sáu. E cu totul firesc ca renunfarea
la folosirea armelor, dezarmarea, sá aibá un efect binefácátor in promo-
varea intelegerii intre oameni ¡$i apárarea pácii. ín aceastá problema
Mintuitorul este categoric, nu admite nici un compromis. Cel ce vrea
pace trebuie mai intii sá se hotárascá sá renunfe la folosirea armelor.
t *
Cré$tinul este un om nou, cu o mare responsabilitate socialá, fiind in-

datorat a se manifesta <$i a actiona categoric impotriva rázboiului.
«
796 M¡TROPOLIA OLTENIEI

«
Pacea este la loc de frunte in cea mai importantà cuvintare pe care

o t-me Mintuitorni (Predica de pe Munte — Matei V). Alci sìnt fixate
conditile in care crec-tinul poate fi fericit : «Fericifi sìnt fàcàtorii de
pace».
Pentru a deschide calea spre pacea universalà, Sf. Scripturà pleacà
de la starea sufleteascà a oamenilor. Cei ce sìnt ìmpàcafi cu sine propo-
vàduiesc $i altora pacea. Cei cu o viafà neprihànità, cei cu inima curata
vor avea parte de pace. Apàrarea pacii $i a vieti este o poruncà de la
Dumnezeu, iar ceea. ce vrea Dumnezeu, oamenii pot $i trebuie sa reali-
Impreunà cu toatà suf-larea romaneascà, care prin gr-andioase ma-

nifestàri í$i exprima voinfa pentru pace $i dezarmare, ierarhii $i clerul
Bisericii Ortodoxe Romàne participa cu entuziasm a-tit cu cuvìntul scris
$i vorbit, cìt $i cu fapta, la acfiunile pentru salvarea pacii lumii noastre.
In acest context, in ziua de 3 noiembrie 1983, clerul ci cìntàrefii biseri-
cecti din judetul Gorj s-au ìntrunit in Biserica Eroilor din municipiul
Tg. Jiu, pentru a da citire in chip sobornicesc istoricului Apel pentru
dezarmare $i pace al F.D.U.S. $i a-ci exprima plenar adeziunea la aceastà
memorabilà acfiune pentru salvarea pacii.
La órele 10,00 ìntreaga asistenta a fàcut o calda primire Inalt Prea
Sfintitului Dr. Néstor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei $i Mitropolit
al Olteniei, venit sa prezideze personal aceastà conferintà. Dupa celebra-
rea cuvenitului Te-Deum, in deschiderea conferintei a luat cuvìntul I.P.S.
Mitropolit Néstor care a spus printre áltele : «Intrunirile noastre, ìntru-
nirile pentru pace ale intregului popor sìnt in chip fericit in acelaci timp
nicte acfiuni preventive, pentru a stopa cursa ìnarmàrilor $i pentru a
se ìnlàtura spectrul unui viitor ràzboi mondial. Situala pe pian mon-
dial este ìngrijoràtoare pentru to\i oamenii doritori de bine, pentru cà
pe de o parte sìnt tendinfe de dominale, de agresiune $i de dictat mon
dial, dar in mod fericit pe de alta parte exista voinfa $i aspirala ìndrep-
tàfità a imensei majoritàfi a locuitorilor acestei lumi, la libértate, pros
periate $i pace.
Astàzi pacea $i apàrarea viefii sìnt probleme vitale pentru neamul
omenesc, pentru intregul pàmint, pentru cà nesàbuita cursà a inarmàri-
lor ia proporci tot mai mari in fiecare zi ce trece. Poporul nostru, dupà
cum ne este cunoscut tuturor $i dupà cum este recunoscut in lumea in-
treagà, are o vocale specialà pentru pace, demonstratà pe parcursul a
douà milenii de existenfà. Omenirea romaneascà care sàlà$luie$te in su-
fletul fiecàrui cetàfean al fari face sa se inzeceascà dragostea pentru
glia stràbunà, dorinfa de a trài in pace ci fràfietate cu tóate popoarele
lumii.
Pacea este o coordonatà majorà a politici tarli noastre República
Socialistà Romania. Sìnt deja cunoscute multiplele ecouri pozitive in lu
mea intreagà a propunerilor pentru pace, pentru inghefarea cheltuielilor
miliare, dezangajare militará in Europa, incetarea cursei ìnarmàrilor,
incetarea fabricàrii de armament nuclear, scoaterea in afara legii a arme-
lor de exterminare in masà, noi acquili pentru sporirea ìncrederii intre
state, propuneri fàcute de Excelenfa Sa DI. Nicolae Ceaucescu, Pre
cedatele Republicii Socialiste Romania. Aceste apeluri la rafiune si in-
A C jrU N I PENTRU PACE IN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 79 7
credere intre popoare au aràtat inca o data dorinja arzàtoare de pace a

poporului nostru $i hotàrirea lui ferma de a apàra viaja, de a se opune
ìnarmàrilor $i pregàtirilor de ràzboi.
Romànii, prin glasul Pre$edintelui lor, dórese ca intre tóate najiu-
nile Europei sa se dezvolte relaja de ìncredere $i colaborare, sa seasi-
gure respectul fiecarei najiuni, sa se realizeze o Europa tara arme nu
cleare.
In acest cadru al acjiunilor pentru dezarmare §i apàrare a pàcii, noi,
pri-n pozijia noastra de slujitori ai lui Dumnezeu, ai Sfintei Biserici Or-
todoxe $i ai Patriei ne referim, pe baza con$tiinJei noastre, la ìnvàjàtura
Sfintei noastre Biserici $i in aceastà problema. Ne este cunoscut tuturor
cà Dumnezeu este Domnul Pacii $i al viejii, ca Domnul Iisus Hristos s-a
intrupat <«ca#lumea viajà sa aiba $i incà din bel$ug sa aiba» (In. X, 10) ;
ca ingerii au cìntat la -Na$terea Domnului «Slava ìntru cei de sus lui
Dumnezeu $i pe pamìnt pace, intre oameni bunàvoire» (Le. II, 14). In
predica de pe munte, intre cele nouà fericiri, Domnul Hristos a rostit-o
$i pe aceea care trebuie sa devinà deviza §i ideal in viajà pentru toji
locuitorii pianetei «Fericiji facàtorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu
se vor chema» (Mt. V, 9).
ìnvàjàtura biblica despre pace $i injelegere intre oameni este amplu
dezvoltata $i comentatà de Sf. Pàrinji ai Bisericii noastre.
Cultul ortodox abundà in rugàciuni pentru pace, in ideea ca pacea
trebuie sa persiste mereu in con$tiinJa tuturor, clerici §i credincio$i, ast-
fel -ca in pace mai departe sa lucram, pentru pace sà ne rugàm $i sa ac-
Jionàm.
Aceastà sublima invàjàturà despre pace a Bisericii noastre, coincide
pina la ultimul amànunt cu i-njeleapta politica de pace a Jàrii noastre
$i a tuturor oamenilor doritori de bine din lume.
Din cele relátate pina acum reiese din plin totala noastrà angajare
$i in aceastà problema a lumii contemporane $i sintern hotàriji de a face
totul, cu mijloacele noastre biserice$ti pentru viaja $i pentru pace.
Ierarhii, clericii $i toji credincio$ii Bisericii Ortodoxe Romàne spri-
jinä $i vor sprijini .tóate inijiativele Statului nostru pentru pace $i dezar-
mane.
De pe aceasta pozijie este lógica §i explicabilá adeziunea totalá a
ierarhilor, preojilor $i credincio$ilor B.O.R. la transpunerea in viaja a
nobilelor idei exprimate in Apelul F.D.U.S. Bunul Dumnezeu sa cála-
uzeascá cu mai mult dinamism picioarele noastre pe calea pacii».
In continuare,.P.C. Pr. loan RáduJ, Consilier Cultural a citit «Apelul
pentru dezarmare §i pace al Adunárii reprezentanfilor Organizador de
masa $i ob$te$ti ai celorlalte organizaiii componente ale F.D.U.S.».
Un numar de peste 30 de participanji s-au insris la cuvint fiecare
vorbitor arátíndu-$i deplina adeziune la conjinutul istoricului Apel pen-
tru pace. Redam in continuare citeva extrase din luarile de cuvint.
«Sintem mindri cá Jara noastra, la índem.nul <$i sub conducerea
Excelenjei Sale, Domnului Pre$edinte Nicolae Ceau$e’scu, se aña in pri
ma linie a celei mai nobile >$i mai umane cauze, lupta pentru pace. Acea
sta este calea pe care noi, clericii Bisericii Ortodoxe Romane din ju-
%
detul Gorj, ne angajàm sa mergem, exprimindu-ne deplina adeziune la

Apelul de pace al F.D.U.S. Sintem hotàriti sa actionàm ferm pentru ca
nimeni $i niciodatà sa nu mai punà in cumpànà libertatea, pacea §i feri-
cirea popoarelor, pentru ca prezentul §i viitorul sa nu mai fie amenintat
de umbra rachetelor §i a armelor nucleare. Sintem hotàriti sa facem to-
tul in apàrarea vietii celor dragi, a lini$tii càminelor $i familiilor noas-
tre. Ne pronuntàm hotàrìt pentru curmarea cursei inarmàrilor, pentru in-
fàptuirea dezarmàrii §i asigurarea pàcii, pentu salvarea ìntregii omeniri
de la un dezastru nuclear. Ca preoti vom ridica neincetat rugàciuni Dom-
nului pàcii, Mintuitorului Iisus Hristos, pentru pacea a toatà lumea».
(Prot. Tiberiu Stinga — Protoieria Strehaia).
In cuvintul sàu, P. C. Prot. Constantin Runcanu, Protoieria Tg. Jiu,
a spus printre altele : «Pacea este singura fortà care »poate salva in ace-
ste timpuri de indentare, tot ceea ce geniul uman a creai de-a lungul
mileniilor pìnà astàzi. Putem afirma cà pacea este azi o necesitate logicà
i$i nu numai un deziderat, pentru cà alternativa ei nu mai ràmìne decit
un ràzboi nimicitor. Pacea este deci imperativul major al epocii noas-
tre, este o chemare a timpului nostra. Numai pacea, $i nu ràzboiul, poa
te rezolva dificilele probleme cu care se confruntà omenirea, numai pa
cea poate asigura independenta $i suveranitatea popoarelor. Rachetele cu
focoase nucleare nu pot solutiona pinà la urmà nimic, ìnsà cu certitu-
dine pot distruge totul. Este incontestabil cà distrugerile nucleare, nu
pot aduce nimànui tihnà, prosperitate ori fericire. Strigàtul de pace este
$i o sfìntà chemare a Bisericii care sluje$te dintr-o poruncà divinà pacea,
slujind in felul acesta viata, progresul, civilizafia $i fericirea ìntregii
omeniri. ,
Inflàcàrati de Apelul pentru dezarmare $i pace, ne angajàm sà nu
precupetim nici un efort, mergind pinà la jertfelnicie, pentru triumful
pàcii $i al vietii in lume».
«Noi slujitorii Bisericii Ortodoxe, a spus P.C. Pr. Haralambie Argin-
taru — Tg. Jiu, nu putem lipsi din rindurile celor care trudesc $i oste-
nesc pentru apàrarea pàcii $i pentru ocrotirea vietii oamenilor, dupà cum
ne porunce$te Dumnezeu prin gura profetului, care zice : «Legàmìntul Meu
este legàmìnt de viata $i pace» (Maleahi II, 5). Dreptul la viata $i pace
este dreptul sacru al omului. Indemnat fiind de credinta, de convingerile
$i de preceptele noastre religioase, con$tient fiind cà trebuie sà preìntìm-
pinàm o catastrofà ce ar distruge pianeta noastrà, imi exprim adeziunea
fermà $i totalà la insufletitorul Apel pentru dezarmare $i pace al F.D.U.S.
Mà alàtur tuturor oamenilor de bunà credintà din tara noastrà $i din ìn-
treaga lume in lupta pentru apàrarea vietii. Voi spori rugàciunile mele
pentru pacea $i bunàstarea lumii, voi fi un propovàduifor al pàcii in mij-
locul credincio$ilor, pe care ii voi insufleti $i mobiliza sà participe activ
la tot ce se intreprinde in slujba pàcii, a increderii in viitorul pa^nic al
omenirii».
«Fàcàtor de pace $i iubitor de lini$te, a spus P. C. Pr. Stoichi$ Gheor-
ghe — parohia Valea Mare, in cuvintul sàu, fàrà sà rìvneascà la acapa-
rarea de teritorii stràine $i fàrà sà fie stàpinit de dorinta supunerii altor
neamuri, romànul s-a vrut liber $i stàpin numai in propria sa tarà, pe
care $i-a dorit-o independentà $i pentru a càrei apàrare $i-a jertfit $i
viata. Apelul la dezarmare $i pace ce s-a citit alci este o chemare la ra-
i
ACJIUNI PENTRU PACE ÍN CADRUL ARHIEPISCQPIEI CRAIOVEI 799
Jiune, la injelegere $i colaborare, pentru salvarea dreptului fundamental

al oamenilor la viaJà, pentru lini$tea $i fericirea pianetei noastre. Ca slu-
jitori ai Domnului pacii sa ne unim rugàciunile noastre pentru buna in-
telegere intre oameni $i instaurarea pacii pe pamint».
P. C. Pi. Ion Bivolaiu, de la parohia Tismana a spus : «Intr-un mo
ment cruciai pentru destinele Europei $i ale ìntregii planete, poporul ro
mán a adresat lumii Apelul pentru dezarmare $i pace, nobil indemn la
rajiune $i ìnjelegere. In numele tinerei generatii, in numele acestei vir-
ste a celor mai cutezàtoare aspiraci, ma alàtur tuturor celor care luptà
pentru o pace durabilà sint hotarit sa imi pun tóate fórjele in slujba
idealurilor umaniste de pace. Ca preot, avìnd pavàza credinfei $i fiind
inarmat cu sabia duhului, care este cuvìntul lui Dumnezeu sa ne ìnsu-
fletim credincio$ii, indemnìndu-i sà-$i ìnzeceasca eforturile $i actiunile
pentru salvarea vietii pe pamint».
«Pornind de la situajia foarte grava care s-a creat in Europa prin sto-
carea in aceastà parte a lumii a unui uria\$ arsenal de arme, a spus P. C.
Pi. Popescu Vasile — parohia Glogova, F.D.U.S. din initiativa Excelenfei
Sale, Domnului Pre$edinte Nicolae Ceau$escu a lansat o impresionantà
chemare la dezarmare $i pace, la care aderàm cu toatà sinceritatea $i
hotàrìrea. In numele vietii ne ridicam glasurile $i spunem un NU hotarit
rachetelor nucleare $i altor arme de tot felul $i cerem ca descoperirile
geniului uman sa fie puse in slujba pacii $i a progresului. Ca preot cre$-
tin ortodox ma ata$ez din tot sufletul giganticei mi$càri pentru pace din
tara noastra $i sint hotarit ca prin tot ce-mi va sta cu putinja sa lucrez
neobosit pentru apararea pacii §i a viejii».
«In calitate de buni fii ai pamìntului románese, dam o ìnaltS apre-
ciere Apelului pentru dezarmare $i pace al F.D.U.S. a spus in cuvìntul
sàu P. C. Pi. Emil Giigoioiu — parohia Tìlve$ti. In calitatea noastra de
slujitori ai lui Iisus Hristos — Domnul pacii, ca fii ai acestui pàmint, care
am primit mesajul divin «...Pe pàmnit pace, intre oameni bunavoire»,
avem datoria sacra de a ne ridica glasurile intru apararea vietii $i a pia
netei. Nu uvem nevoie de arme nucleare $i de alte sofisticate descoperiri •
ale geniului rau, avem nevoie de dragoste frajeasca, de bunàstare, de li-
ni$te $i pace. Pentru realizarea lor sa nu ne contenim rugàciunile càtre
Dumnezeu, Domnul pacii». «Biserica Sf. Apostoli (Eroilor) din municipali
Tg. Jiu se bucurà astàzi de marele privilegiu de a fi gazda manifestàrii
solidaritàtii clerului gorjan faja de luminatul Apel pentru dezarmare $i
pace al F.D.U.S., a spus parohul acestei biserici, P. C. Pr. A/ex. E. Coi-
noiu. Ca fiu al unei marne vàduve de ràzboi, làudìnd eroismul $i sacrifi-
ciile depuse in lupta pentru pace §i dezarmare a iubitorilor de viafà $i
buná acezare pe pamint, impreunà cu enoria$ii mei imi voi amplifica
eforturile pentru propà$irea binelui $i a dragostei intre oameni, rugin-
du-ne neìncetat lui Dumnezeu petru pacea lumii $i instaurarea in lume
a pacii». :
«Dupà cum se $tie, a spus in cuvìntul sàu P. C. Pr. Vasile Popeangà
— parohia Lele$ti, contemporaneitatea este pusà azi in faja unor proble-
me de o acuítate fàrà precedent in intreaga istorie a pianetei. Opinia pu-
blicà mondialà sesizeazà limpede faptul cà in lume s-a creat o situajie
explozivà, cà s-au acumulat arme cu mult. peste limitele care ar fi re-
. clamate de apàrarea securitàjii fiecàrui stat. Mai actualà ca oricìnd,
800 MITROPOL1A OLTENIEI
pacea a devenit grija de fiecare zi a omenirii $i problema de care-çi lea-

gâ strîns însâçi existera. Ea este o problema a tuturor popoarelor, a tu-
turor oamenilor de azi $i de mîine din toate tarile lumii. $i noi, slujitoriì
Bisericii Ortodoxe din judetul Gorj, ne alâturâm glasul sutelor de milioa-
ne de oameni care cer factorilor de râspundere ai statelor sa \ma. seama
de vointa popoarelor lor §i sa actioneze pentru realizarea dezarmârii nu
cleare, ca punct de pornire pentru dezarmarea generala. Sîntem convinci
câ ratiunea va triumfa $i descoperirile geniului uman vor fi folosite doar
pentru ridicarea calitàfii viefii pe pâmînt».
«Recenta inifiativâ de pace $i dezarmare a miçcat confinitele noas-
tre, ale tuturor fiilor Patriei noastre, f ale tuturor oamenilor de bine din
lumea întreagâ, a spus în cuvîntul sâu P. C. Pr. Jumolea Ion, parohia Sâ-
cel. îmi exprim eu toatâ fermitatea adeziunea totalâ la Apelul pentru pace
f dezarmare, adresat lumii întregi de F.D.U.S. ïn numele ratiunii, al uma-
nismului, al viitorului §i al viefii, sa facem tot ce depinde de noi, pentru
a bara eu voinfa noastrâ, eu unitatea noastrâ de granit, calea înarmârilor
$i a râzboiului dementai. Fiinfa umana, creata dupa chipul lui Dumne-
zeu, este capabilâ f ipoate constitui in unire cea mai puternicâ sfavila
împotriva acfiunilor irafionale de marmare. Fâcînd a$a slujim viafa, pro-
gresul, civilizza f fericirea întregii omeniri».
$i ceilalfi vorbitori în cuvintele rostite f-au exprimât calda adeziu-
ne la istoricul Apel pentru dezarmare f pace al F.D.U.S. angajîndu-se
sâ -f sporeascâ energiile în lupta, eu mijloacele specifice misiunii preo-
te-ç-ti, pentru apârarea pâcii f a viefii pe pâmînt, pentru încetarea irafio-
nalei curse a înarmârilor*
Participanfii la conferinfâ au trimis o telegramâ Excelenfei Sale
Domnului Nicolae Ceaucescu, Pre$edintele Republicii Socialiste Roma
nia, Preçedintele Frontului ^Democratici f Unitàri Socialiste, exprknîn-
du-f totala adeziune la înfeleapta politicâ internâ f externâ a Statului
nostra.
Redâm în continuare textul telegramei :
«Uniti în euget f simtiri f animati dé profunde sentimente patrio-
tice Noi personal $i toti slujitorii altarelor strâmoçefi din istoricele
locuri ale Padeçului, Tismanei f Tîrgu-Jiului $i din regiunile carbonifere
ale Motrului f Rovinarilor, ne-am întrunit astâzi, 10 noiembrie 1983, în
Municipiul Tîrgu-Jiu, în aceste momente cînd pacea $i viafa sînt ame-
ninfate de aberanta cursâ a înarmârilor $i am luat cunof intâ în chip ob-
f esc, eu profundâ recunof intâ, de norie initiative de pace întreprinse
de Excelenta Voastrâ, mult stimate. Domnule Preçedinte, care f-au gâsit
concretizarea în Apelul pentru dezarmare f pace al Frontului Democra
tici f Unitâtii Socialiste, adresat’ poporului roman çi tuturor popoarelor
lumii, pentru a ne exprima deplina noastrâ adeziune la chemârile Apelur
lui precum f hotârîrea de a ne înzeci strâdaniile de slujiré a idealurilor
nobile de pace promovate eu atîta întelepciune de Excelenta Voastrâ.
în deplin acord cu aspiratine de veacuri ale poporului roman, noije
initiative de pace ale Excelentei Voastre, exprimâ în modul cel mai fidel
gîndurile $i nâzuintele, vocatia de pace a întregului nostru popor, sînt
vibrante chemâri la ratiune f Noi, împeunâ eu toti fiii Judetului Gorj,
ACJIUNI PENTRU PACE IN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 801
care dau patriei mai mult càrbune $i mai multa lumina, sintem ferm ho-
tàrìti sa facem totu‘1, cu mijloaceJe noastre specifice, pentru triumful
pâcii $i ratiunii pe pàmìnt.
In numele vietii, fericirii $i pâcii, ne exprimàm, alàturi de ìntregul
nostru popor, totala adeziune la chemàrile Apelului pentru dezarmare $i
pace al Frontului Democratici $i Unitàri Socialiste $i Va ìncredintàm
mult stimate Domnule Preçedinte Nicolae Ceauçescu, câ vom aziona
statornic pentru apàrarea pâcii — spunînd un NU hotàrìt rachetelor nu
cleare in Europa $i un DA pentru viatà, pentru Lndependenta $i prosperi-
tatea Romàniei socialiste, pentru colaborare §i prietenie între oameni $i
popoare. Sà triumfe pacea in lume !».
t Dr. NESTOR VORNICESCU
ARHIEPJSCOP AL CRAIOVEI
$1 MITROPOLJT AL OLTENIEI
♦
In încheierea lucràrilor, a luat cuvìntul Inalt Prea Sfintia Sa Dr.

Nestor Vornicescu, Mitropolitull Olteniei. Exprimìndu-si deplina satis -
factie pentru seriozitatea çi responsabilitatea de care au dat dovadà
toti vorbitorii in fata acestei mari $i importante problème mondiale —
Pacea — laialt Prea Sfintia Sa i-a félicitât pe vorbitori pentru luàrile de
cuvint piine de mdez, prezentate într-o aileasâ formâ oratoricâ $i lite-
rarâ. Totata .adeziune exprimatà de olerul ortodox din Judeful Gorj fafâ
de tnioile actiuni de pace alle Romàniei Socialiste, aratà cà preotii sìnt
adìnc ancorati in problemele social-ob$te$ti ale Patriei $i înteleg sà-$i
aducâ contributi^ lor, de pe pozitiile biserdiceçti, la problemele iumii
contemporane pentru ca Pacea l$i viata sâ învingâ pe pàmìint.
Ierodiacon V1NCENJIU
VOINJA NOASTRÀ $1 A TUTUROR OAMENILOR

IUBITORI DE BINE SÀ STATORNICEASCÀ
PACEA IN LUMEA INTREAGÀ
Intrunirea pentru pace din cadrai adunarli eparhiale
a Arhiepiscopiei Craiovei — <27 noiembrie 1983
4
Slujitorii biserice$ti din totdeauna, de pe pozitia lor $i cu mijloa-

cele specifice au depus $i depun cu dragoste $i daruire tóate eforturile
pentru instaurarea pàcii intre oameni $i popoare, convinci fiind de
adevàrul cà pacea alungà vràjmà$ia, distruge teama $i este garantía
armoniei dintre oameni $i popoare. Pe astfel de propovàduitori ii min-
gìie $i incurajeazà Mìntuitorul Iisus Hristos cu cuvintele : «Fericiti fà-
càtorii de pace cà aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema» (Matei V, 9).
De aceea pentru noi a milita pentru statornicirea pàcii $i fràtietàtii este
nu numai o datorie, ci $i o sfintà misiune, Mìntuitorul Hristos làsindu-ne
pacea Sa (loan XIV, 27), pentru a trài «in bunà pace cu toti oamenii»
(Romani XII, 18).
I
MITROPOLIA OLTENIEI
Avind aceste sfinte lumini Biserica Ortodoxà din Oltenia, in frunte

cu intiistàtàtorul ei Inali Prea Sfinfitul Mitropolit Dr. Nestor Vorni-
cescu, impreunà cu lofi fiii ipatriei, militeazà sincer, prin toate mijloa-
cele eclesiastice, pentr-u a elimina din viafa omenirii pericolul ràzboiu-
lui $i statornicirea pàcii in Europa $i in ìntreaga lume.
In aceste lumini $i in mobilizatoarea atmosfera in care intregul
nostru popor î$i exprima deplina adeziune fata de istoricele chemàri
exprimate in Apelul pentru dezarmare $i pace al Adunàrii reprezentan-
tilor organizafiilor de masà $i ob$te$ti $i ai celorlalte organizafii com
ponente ale Frontului Democratici $i Unitàri Socialiste, in Apelul
Marii Adunarii Nationale càtre Parlamentele $i parlamenJtarii din sta
tele europene, S.U.A.' $i Canada $i Declaratia Conducerii lenii noastre
din 25 noiembrie a.c., slujitorii Bisericii stràbune sint alaturi de toti fiii
tarii pentru instaurarea pàcii $i colaboràrii intre oameni $i popoare.
In aceastà atmosfera s-a desfàçurat $i prima parte a lucrarilor
Adunarii eparhiale a Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, in ziua de 27 no
iembrie 1983, sub preçedinfia Inalt Prea Sfinti tului Mitropolit Dr. Nestor
Vornicescu la care au participât ,$i lucràtorii Centrului eparhial $i ai
celor doua Protoierii din Craiova, unde reprezentanfii clerului $i ai
dreptmaritorilor cremini din Arhiepiscopia Craiovei çi-au exprimât to-
tala adeziune la inifiativele de pace ale Preçedintelui t^rii noastre
Excelenfa Sa, Domnul Nicolae Ceaucescu, precum. $i hotârîrea de a
face totul pentru oprirea amplasàrii noilor rachete nucleare in Europa,
pentru triumful pàcii pe pàmìnt.
Inalt Prea Siintitul Mitropolit Nestor, Preçedintele Adunarii
eparhiale, dînd glas nobilelor sentimente ale preofilor $i credincioçilor
de pe binecuvintatele plaiuri oltene, de totala adeziune la noile initia
tive de pace ale Romaniei socialiste, a spus printre áltele :
«Distinti deputati in Adunarea eparhialà $i iubifi oaspeti, .

In tara noastra, de mai multa vreme, intr-o atmosfera plinà de duh
patriotic $i de responsabilitate pentru problemele ob$te$ti, au loc frec-
vente manifestad pentru pace. In ultimele zile, mai muli ca oricind,
s-a ivit necesitatea ca sa ne spunem explicit cuvintul in favoarea
pàcii, in apàrarea vietii, atitudinea noastra impotriva inarmàrilor, im-
potriva razboiului.
In aceasta atmosfera are loc $i anuala sesiune de lucru a Adunarii
eparhiale a Arhiepiscopiei Craiovei. Ne folosim de prilejul sesiunii de
lucru a Adunarii eparhiale a Arhiepiscopiei Craiovei $i astàzi in chip
sobornicesc, ne vom exprima adeziunea $i pozitia noastra bisericeasca
$i patriótica, in legatura cu Documéntele istorice elaborate de Condu-
cerea tarii noastre in privinta pàcii, impotriva inarmarilor $i impotriva
razboiului.
La inceputul acestei $edinte solemne pentru pace $i de lucru a Adu
narii eparhiale, salutàm mai intìi, respeotuos, pe reprezentantii puterii
de stat prezenti ? salutàm de asemenea prezenta deputatilor eparhiali
$i a tuturor oamenilor muncii de la Centrul eparhial, de la cele douà
protoierii din Craiova §i pe toti ceilalti invitati.
%
t
ACTIUNI PENTRU PACE ÌN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRA[OVEI 803
Dacà in vechime a circulat dictonul «dacà vrei pace, sa te pre

gateci de ràzboi», in conditile moderne de astazi ftrebuie aplicatà insà
deviza creatina ?i umana : «dacà vrei pace, sa te pregàtesti de pace !».
Din nefericire, in lume, astazi, incà se mai practicà vechile metode $i
a? zice, metoda ilogicà, nerationalà, pregàtirea pèntru apàrarea pàcii
prin fabricarea diaboliceloi *arme nucleare care nu distrug numai
crezutul du?man, ci distrug intreaga viajà de pe pàmint, distrug oameni
care nici ìntr-un fel nu pot fi dusmanii allora, pentru cà majoritatea
zdrobitoare a populafiei de pe fata globului pàmintesc dore?te pacea,
vrea sa tràiascà si chiar luptà pentru apàrarea pàcii $i pentru apàrarea
viefii. Dar, realitatea tristà face cà la conducerea unor state din lume
se gàsesc oameni care cred cà lucreazà pentru concetàfenii lor, pentru
apàrarea lor, prin fabricarea a cit mai multe arme. Noi, in tara noas-
trà, avem fericirea a constata cà inalta Conducere de Stat exprimà fidel
vointa $i aspiratine intregului nostru popor, de a ajpàra pacea, de a
apàra viata. Documentele lansate de Romania socialistà — Declaratia...,
Apelul Marii Adunàrii Nationale... si Apelul din septembrie al Fron-
tului Democratici si Unitàtii Socialiste, vom avea prilejul ca obsteste
sa luàm act despre continuali lor ?i ne luàm, in acelasi timp, angaja-
mentùl solemn cà, prin mijloacele noastre eclesiastice, vom face totul
pentru apàrarea pàcii in lume».
Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, in conti
nuare, scoate in evidenfà revistele $i publicafiile bisericesti, care in
paginile lor susfin si problema apàràrii pàcii. De asemenea, sìnt eviden-
tiate conferintele ipe protopopiate in care a fost dezbàtutà cu mult *zel
patriotic problema dezarmàrii si a pàcii, ca ?i recenta Conferinfà teolo-
gicà interconfesionalà de la Sibiu unde s-au discutat probleme de doc-
trinà dar si pentru apàrarea pàcii.
Inaltul nostru Ierarh face, apoi, minufioase referiri si piine de con-
tinut la apropiata aniversare a 65 de ani de la desàvirsirea unitàtii
noastre nationale, din anul 1918, spunind : «Coincidenta face sà se
pràznuiascà, dupà cuviinfà, in aceste zile, cea de a 65-a aniversare de
la «Unirea cea Mare», din anul 1918. Noi romànii, de la Carpati si de
pretutindenea, ne-am simtit dintotdeauna uniti in cuget $i-n simtiri si
ne-am apàrat ìntotdeauna credinta $i nevoile $i neamul».
In ceea ce prive$te Biserica noastrà Or-todoxà f?i romàneascà
prin ierarhii sài a stat de-a lungul veacurilor alàturi de voievozii Ba-
sarabi la Cìmpulung $i Curtea de Arge. Alti ierarhi au fost la Drobeta-
Tr. Severin, la Vilcea, da Buzàu, la Tìrgovi$te, la Arge?, la Burniresti —
in cele din urmà. In Moldova, de asemeni, ierarhii nostri — Episcopi,
Mitropolifi, consacrati pe numele Cetàtii Albe, unde era un scaun vlà-
dicesc, in momentul in care capitala tSrii se stabileste la Suceava, se
intilnesc alàturi de Musatini. Mai tirziu, cind capitala a fost piutatà la
Iasi, se infelege cà ?i Mitropolifii au fost la »Iasi. Au mai fost ierarhi la
Hu?i, da Roman, iar in Transilvania — la Alba Iulia, la Rìmefi si ìn
toate pàrfile unde au fost romàni. Oltenia ortodoxà romàneascà ?i-a
adus contribufia sa pretioasà la pàstrarea unitàtii noastre de credintà,
de limbà ?i de neam. Amintim aici numai pe Sfintul Nicodim de la Tis-
mana care a reorganizat mànàstirile cu viatà de ob?te la Vodita, la Tis-
marià, dar ?i la Prislop.
i
In viziunea stràbunilor nostri intimplàtoarele hotare la Carpati sau

la Milcov erau efemere, dupa cum, din fericire au $i fost pentru cà po-
porul se considera unul.
Sistemul viefii de obste, reintrodus in mànàstirile noastre, mai intii
la ctitoriile Sfintului Nicodim, s-a raspìndit drupa aceea si in toata Jara
Romaneascà si in tara Moldovei la Neamt si pe intreg pamintul romá
nese. Dupa aceea, cuviosul monah Filotei de la Coz'ia, la sfìrsitul seco-
lului al XIV-lea si ìnceputul secolului al XV-tea, fost logofàt al lui
Mircea cel Bàtrin, a scris cunoscutele cintàri bisericesti «Pripealele»,
cintàri bisericesti care au fost ràspìndite in tot spafiul románese. Sint si
astazi raspìndite si se cinta in Biserica Ortodoxa.
Neagoe Basarab, nàscut si crescut aici, la Craiova, educat la mà-
nàstirea Bistrita, ctitoria Craiovestilor, prin acele «Invàfàturi càjre Fiul
sàu Teodosie», catre un Teodosie — fiul sàu, prin care el vedea pe fie-
care concetáfean, pe fiecare román, $i-a adus o contribute din plin la
pàstrarea unitati de credinfà, de limba si de neam a poporului román.
Dupa aceea, vestiti si ilustrii episcoipi de la Rimnic, Damaschili de la
inceputul sec. XVIII-lea, chiar si Antim Ivireanul, desi a stat putin la
Vìlcea, au avut o mare activitate pentru pàstrarea unitati noastre de
credinfà, de limba $i de neam, mai ales pentru Transilvania, expusà
atunci la multe necazuri. Aici in Transilvania frati nostri romàni isi
ortodoesi, «popii valahi», cum li se zic$a, erau hàrtuit ?i ademenifi sa
treacà la «Uniate» cu Roma, cu fàgaduinfe, care niciodatà nu s-au
implinit, de la Vilcea Olteanà, ca dintr-o mare «uzinà» ortodoxa §i ro-
màneascà, li se tipàreau càrt ortodoxe in limba romàna, càrt cu pre-
fete care vorbeau despre originea comuna a neamului nostru, despre
limba noastrà, despre ortodoxia noastrà si se ràspìndeau peste munti,
in tóate alitar el e romàne ortodoxe, de alci venea speranta lor. Jertfa
lui Tudor Vladimirescu de la 1821, este o temelie de granit la unitatea
romàneascà, care s-a desàvir$it in 1918. Izlazul oltenesc este momentul
luiptei neamului pentru drepturile sociale cerute de poporul nostru la
1848. Hora Unirii, fàcutà nemuritoare de pictorul Theodor Aman la
Craiova, este iarà$i o contributie importantà pentru unirea tuturor ro-
mànilor care s-a implinit la 1918. Jertfele Olteniei pentru ci$tigarea si
recunoasterea independentei noastre de stat la 1877—1878, sìnt deja
recunoscute i$i inscrise cu litere de aur in cartea neamului. Iar pentru
1918, dacà ar fi cà amintim numai jertfele eroilor, de la Tg. Jiu r numai
jertfele inaintasilor nostri care au fost inchisi pentru patriotismul lor,
in chinovia Sfìntului Nicodim de la Tismana si ar fi de ajuns. Pentru
aceasta, astazi, noi ne aducem prinosul de recunostinfà pentru tofi eroii
neamului càzufi si care au ostenit cu arma, cu pana si cu brafele, pen
tru pàstrarea unitàri neamului si pentru intruchiparea si desàvìrsirea
unitàfii de la 1918. Dar dupà 1918 nu s-au intruchipat tóate aspiratile
noastre sociale. Abia duipà 1944 s-au implinit din plin aspiratile ace-
lora care au luptat isi au realizat «Unirea cea Mare» in 1918.
/
In incheiere, subliniez incà o da4à faptul, cà tóate binefacerile unirii

noastre, nu opt fi fructificate, si nu ne putem bucura de eie decit in
timpuri de pace. De aceeea, acum, pìnà nu este prea tirziu sà actonàm
pentru apàrarea pàcii, pentru apàrarea vieti» pentru a putea sà fructifi-
càm «Unirea cea Mare» din 1918 in zilele noastre fericite, pentru inflo-
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 805
rirea Patriei noastre, pentru mìntuirea semenilor nostri, ca çi nouS sa

ne spunà la timpul cuvenit, Domnul nostru Iisus Hristos, «fericiti sta
teti, pentru ca apSrStori si fScStori de pace ati fost !».
Dupa citirea in plenul Adunàrii eparhiale de catre P.C. Pr. loan
Râdut, Consilier Cultural la Sfìnta Arhiepiscopie a Craiovei, a Decla-
rafiei Guvernului Romaniei socialiste, a Apelului Marii Adunàrii Na
tionale $i a Apelului pentru dezarmare si pace al Frontului Democratici
Si Unitàfii Socialiste, mai multi vorbitori au evidenfiat ca imperativul
major al zilelor noastre este staiornicirea pScii in Europa si in lume.
Astfel P.C. Pr. loan Ioanicescu a subliniat : «Devenind o cauza vitalS a
ìntregii omeniri, pacea a dobìndit prin veacuri o stare structurais. Ea
nu mai este deci numai o dorinfa a tuturor popoarelor. Ea este un
drept ce se impune cu torta imperativului categorie : dreptul pacii, acel
«lus Gentium» decretai incS din antichità te.
Demonstrind ca ràzboiul este ilicit si ca el reprezintS cea mai
grava crima ìmpotriva omenirii, dreptul pacii are menirea de a struc
tura acele garantii necesare pentru statùarea in lume a unor relafii de
ìntelegere si conlucrare, bazate pe respect reciproc si pe sjprijin mutuai.
Pe temeiul acestui drept al pacii, poporul román s-a alSturat in-
todeauna celor care au çtiut $i au putut sa dea prioritate dreptului ‘
asupra fortei. Iar initiativele de pace ale Presedintelui Romaniei, Nicolae
Ceaucescu, materialízate prin Apelul Frontului Democratiei $i UnitStii
Socialiste si mai recent Apelul Marii Adunàri Nationale adresat tutu
ror guvernelor lumii, reprezintá expresia cea mai elocvemtS a dorintei
de impunere pe plan mondial toemai a acestui drept al pacii. Imi exprim
totala adeziune la noile initiative pentru pace».
. «Puternic mobilizati de Apelul Frontului Democratiei $i Unitatii So
cialiste, lansat din initiativa Domnului Preçedinte Nicolae Ceauçescu,
preotU din protopopiatul Drobeta-Tr. Severin, alaturi de toti oamenii
muncii din judetul Mehedinti ¡?i din intreaga tara, indiferent de nàtio-
nalitate, de profesie, de convingeri religioase $i filozofice, barbati $i
femei, tineri $i vîrstnici, ne-am ridicat într-un singur glas $i o singura
vointa in apararea celui mai de prêt drept al omului : dreptul la pace,
dreptul la viata.
Participind la lucrarile Adunàrii eparhiale din cadrul acestei inalte
institutii biserice^ti, ne exprimám inca o data totala adeziune la ideile
profund umaniste exprímate in Apelul Frontului Democratiei $i Uni
tatii Socialiste, cit $i in Apelul Marii Adunari Nationale catre Par-
lamentele si parlamentarii din statele europene, S.U.A. si Canada care
constituie o noua, vibrants si inflScSratS chemare la actiune si respon-
sabilitate in apSrarea pScii si vietii popoarelor.
Vom sluji si pe viitor cu sporitS rivnS si devotament cauza pScii
Si bunei colaborSri intre oameni si popoare.
Spunem un NU rSspicat bombelor distrugStoare si un DA pScii
care inseamnS viatS, prosperitate si fericire» (Pr. CrSciun Pufan, pro-
toiereu Drobeta-Tr. Severin).
«In numele elevilor, profesorilor si ostenitorilor de la Seminami
teologie si al meu personal, — aratS iP. C. Pr. Prof. Çtefan Resceanu,
directorul Seminarului — exprim deplina adeziune la initiativele de
806 MIT ROPO LI A OLTENIEb
pace ale Domnului Preçedinte Nicolae Ceauçescu, pentru càt ìn situa

la , actualà internationalà extrem de incordata, cìnd vechi conflicte se
continua $i áltele noi apar, iar cursa înarmârilor cunoaçte o escaladare
farà precedent, cuvîntul cel mai des rostit este cuvîntul Pace, dorinta
cea mai fierbinte este aceea de a se instaura o pace dreaptâ $i trainicâ
in lume.
$i aceasta, pentru cà pacea este o necesítate generala pentru dez-
sfoltarea vietii omene$ti, este un imperativ moral esenfial sub semnul
câruia poate infiori in sufletul omului adevàrata bucurie de a trai.
Dupa invafatura creatina, pacea este mn dar ceresc, o binecuvîntare
dumnezeiascâ. Omul créât dupa chipul $i asemânarea lui Dumnezeu,
a primit din partea Creatorului sâu, jpe lîngâ darul de viatâ, $i dami
pâcii. Timpul venirii in lume a Fiului lui Dumnezeu a fost prezis inca
din Vechiul Testament, ca un «timp de aur» al pâcii, cum arata pro
ferii Isaia — «vor preface sâbiile in fiare de plug çi lancile in seceri,
nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia $i oamenii nu vor
mai învàfa râzboiul» (Isaia II, 4), nu vor mai fi nici arme, nici armate.
Aceste profeti au fost mereu contrazise de realitate $i visul de pace
s-a tot îndepârtat, s-a tot amînat, omul nu s-a putut elibera de arme
$i le-a tot îmbunatâfit $i le-a inmulfit.
Sfîntul loan Gura de Aur mímente pacea «màma tuturor bunâtàti-
lor». într-adevâr, la ce folosesc tóate celelalte bunuri pentru viatâ dacá
lipseçte pacea ? La ce foloseçte lumina soarelui, la ce folosesc roadele
pâmîntului, sânâtatea $i tóate celelalte bunuri dacá tóate acestea se ni-
micesc prin razboi ? Pacea trebuie, deci, «câutatâ», trebuie cucerità çi
«urmata», adicâ trebuie s-o pâstrâm $i s-o apârâm de cei ce sînt du$-
manii ei. Pàstrarea $i apàrarea pâcii, a dreptului suprem al omenirii,
dreptul la viatâ, se pot realiza astfel numai prin oprirea furibundei
curse a înarmârilor, oprirea amplasârii de noi racheté eu razâ medie
de actiune, cît $i distrugerea celor existente».
Domnul Petre Petria, députât eparhial a mârturisit câ participarea
la sesiunea de lucru a Adunârii eparhiale «mi-a umplut sufletul de bu
curie $i am râmas profund miiçcat de înfeleptele cuvinte de pace ros-
tite de Inalt Prea Sfintia Voastrâ, cuvinte ce v-au caracterizat întot-
deauna, ca un distins luptâtor al pâcii. Ne este cunoscutâ munca înalt
Prea Sfinfiei Voastre depusâ pentru cauza pâcii, atît în cadrul Epar-
hiei, cît $i în farà $i peste hotare, unde, în numeroasele luâri de cu-
vînt ati apârat pacea $i dreptul ,1a viafâ. Ca sol al credincioçilor de pe
plaiurile Mehedintiului, m-am prezentat azi aici, ca, împreunâ eu înalt
Prea Sfintia Voastrâ, eu toti reprezentantii enoriaçilor din Arhiepis-
copia Craiovei sâ ne dâm totala noastrâ adeziune, initiativelor de pace
formulate de Domnul Preçedinte Nicolae Ceaucescu prin vibratul Apel
la rafiune adresat prin cuvîntarea la sesiunea Marii Adunâri Nationale
din 14 noiembrie 1983 $i prin Apelul Marii Adunâri Nationale adresat
câtre parlamentarii çi Parlamentele statelor europene, S.U.A. $i Canada,
prin care se cere a se actiona acum, pînâ nu este prea tîrziu, pentru
oprirea amplasârii noilor racheté, distrugerea celor existente $i înche-
ierea unui acord care sâ porneascâ de la oprirea amplasârii $i distru
gerea oricârui armament eu razâ medie de actiune în Europa. Aprobâm
$i sustinem eu târie Declaraba Conducerii t&rii noastre din 25 noiem-
ACT ¡UNI PENT RU PACE ÌN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 80 7
brie 1983, emanata cu ocazia gravelor evenimente din ultimele zite,

care au deschis calea intensificarii ìnarmarilor nucleare $i a sporirii
primejdiei unui razboi atomic.
In dorinfa de a nu admite ca tot ceea ce a cucerit çtiinta ipînâ în
prezent, tot ceea ce a construit poporul $i omenirea, tot ceea ce a zidit
Dumnezeu, sa nu piara ìntr-o catastrofa nucleara, imi alatur glasu)
cu âl tuturor credincioçilor, cu al tuturor oamenilor de bine din lume
$i spun un «NU» cursei ìnarmarilor, «NU» amplasarii de noi rachete
in Europa $i un «DA» pacii, ìncrederii reciproce $i frâfiei ìntre popoare.
Trâiasca pacea $i fâcâtorii de pace !».
Prea Cucernicul Pr. Haralambie Argintaru sublima :
«Ca députât in Adunarea eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Cra-
iovei, ca preot al bisericii «Sfìntul Nicolae» din Tg. Jiu susfin ìntru-
totuil vibrantele Apèiluri pentru dezarmare $i pace ale Frontului Demo-
cratiei $i Unitati! Socialiste ‘$d Mardi Adunàri Nationale *a Republicdi
Socialiste Romània, apeluri care sìnt chemari ferme la acfiune $i res-
ponsabilitate pentru apararea papii, a viefii, pentru dezarmare çi ìnla-
turarea pericolului nuclear».
Prea Sfinfitul Episcop-vicar Damaschin Severineanul çi-a exprimât
totala adeziune la noile initiative pentru pace $i angajamentul de a
face totul pentru pace, pentru viafa.
«Poporul roman, pe lìnga dotarea naturala i$i virtutea ipacii, s-a pla-
madit sub influenfa ìnvafàturii creatine privitoare la pace, dreptate $i
progres $i de aceea se observa la el o vocale deosebita pentru pace. El
nu a purtat niciodata razboaie de cotrofpire, ba, dimpotriva, a cautat sa
joacc un rol de pacificator in relafiile dintre alte popoare. O roada a
pâcii este progresul. Poporul nostru ìntotdeauna a fost un popor iubitor
de pace, de libertate, de progres. Daca privim retrospectiv, ultima peri-
oadà de la eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist, deci aproape
40 de ani, se observa câ in acest timp poporul nostru a iprogresat enorm
de mult in toate domeniile : industriai, cultural, agrieoi etc.
In acest cadru s-a desfâçurat $i activitatea Arhiepiscopiei Craiovei,
îri ultimul an. în acest. context de libertate religioasa asigurata de statuì
nostru, de progres generai al ìntregii tari, in acest context de dreptate
sodala care s-a instaurât în tara noastrâ, pentru toti fiii patriei, in-
diferent de nati.onalitate, indiferent de conceptia religioasa pe care o
au, noi, Arhiepiscopia Craiovei, am putut sa ne desfâçurâm activitatea,
iar rezultatele acestei activitati, care a fost condusa cu multa ìnfelep-
ciune, cu multa dragoste $i perseverentâ de catre Inalt Prea Sfintitul
nostru Mitropolit Dr. Nestor Vornicescu, s-au observât bogatele împli-
niri din referatele citite aici, care sìnt numai un rezumat al celor ìm-
plinite cu adevarat.
Pentru aceasta, clerul* $i credincioçii nostri au participât, au aderat,
$i-au dat adeziunea la toata politica interna $i externâ a statului nostru,
pentru câ, in acest fel, ei pot sa progreseze, pot sa propovâduiascâ
mai departe pe Hristos $i ìnvafatura Sa.
Acum, dupa cum aratâ Domnul Preçedinte Nicola© Ceauçescu, pacea

nu mai este un deziderat, ci trebuie sa fie un imperativ. Daca nu se
pun bazele pâcii mondiale, ,pâcii între tóate popoarele, omenirea, în-
tregul pâmînt se va prâbuçi.
$i eu ader cu toatâ inima la tóate inifiativele Domnului Preçedinte
Nicolae Ceaucescu, pentru realizarea acestui scump imperativ $i dezi
derat care este pacea. Ma angajez sa contribui $i eu, cu posibilitáfile
mele, a$a încît, idealurile de pace ale poporului roman sa devina o rea-
litate».
în continuare, Domnul Dr. Anton Dobrescu, Preçedintele Comite-
tu'lui pentru .apârarea pâciii din judefuü Dolj, mârturisindu-$i mu-lfumirea
pentru cà a participât la o atît de bine organizatâ întrunire pentru pace,
cu luari.de cuvînt atît de înflâcârate, a sfpus : «Am ascultat eu atenfie,
a$a cum o fac de douàzeci §i cinci de ani, în aceeaçi calitate, dârile
de seamâ asupra activitâfii desfàçurate $i discuoile purtate, din care
rezultâ o serie de realizan concrete, care cinstesc pe cei ce le-au îm-
plinit $i pentru care va rog sa primifi sincere felicitan. Am constatât
cu deosebi'tâ satisfaefie, cum de altfel ca-ntotdeauna, felul în care a
fost prività, înfeleasâ $i cuprinsâ ideea de pace, de bunâ înfelegere între
semeni $i popoare.
Pentru anul care vine, rog sa primifi sincere urâri de sânâtate,
precum $i împlinirea dorinfelor parinfilor, ale dumneavoastrà, ale între-
gului popor roman, împlinirea idealului común — pacea !».
Sentimentele de profunda recunoçtintâ ,§i deplinà adeziune fafà de
noile initiative de pace ale Excelentei Sale, Domnul Nicolae Ceaucescu,
Preçedintele României socialiste au fost materialízate $i în textul ur-
mâtoarei telegrame :
«Deputaci eparhiali, reprezentanfi ai clerului $i credincioçilor din
Arhiepiscopia ortodoxa a Craiovei $i Noi personal, întruniti astâzi 27
noiembrie 1983, în sesiune anualâ de lucru a Adunârii eparhiale, însu-
fletifi de profunde sentimente patriotice, ne îndreptâm, eu aleasâ pre
ndre, gîndul catre Excelenja Voastrà, Domnule Preçedinte Nicolae
Ceauçescu, cel mai stimat $i iubit fiu al poporului román, ctitorul Ro
mâniei moderne, pentru a Va exprima, çi eu acest prilej, totala noastrâ
recunoçtinfâ pentru tot ce ati fâcut $i faceti cu o statornicâ daruire $i
cu o exceptionalà clarviziune, ca República Socialista Romania sa urce
noi çi multiple trepte de înflorire materialâ $i spiritualà, liberà $i inde-
pendenta $i sa se bucure de un înalt prestigiu ìn lumea ìntreagà.
Exprimîndu-ne deplina noastrâ adeziune la noile initiative de pace
ale Excelentei Voastre, concretizate ìn Apelul pentru dezarmare $i pace
al Frontului Democratici $i Unitàri Socialiste, ìn recenta cuvîntare a
Excelentei Voastre ìn fata Marii Adunari Nationaler precum $i ìn De-
claratia Conducerii tàrii din 25 noiembrie 1983, vibrante chemari la
ratiune, care exprima gîndurile, nazuintele içi vocatia de pace a ìntre-
gului nostru popor, de a trai ìn pace, prietenie $i colaborare cu tóate
popoarele lumii, pâtrunse de înalt spirit de raspundere pentru destí
nele civilizatiei umane, Va asiguram Domnule Preçedinte cá vom face
totul, cu mijloacele noastre specifice, pentru stoparea cursei ìnarma-
rilor, pentru dezarmare, pentru instaurarea pâcii pe pâmînt, pentru apâ-
rarea darului sacrù — viata.
I
A C JU JN l PENTRU PACE tN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI 809

*
Impreunà cu toti fiii tarii, Noi personal, slujitorii bisericecti $i

dreptmàritorii crectinide pe istoricele plaiuri ale iPadecului, Tismanei
Ci Drobeta-Tr. Severin, precum ci de mànoasele meleaguri ale Doljului,
ne exprimàm totala adeziune la noile iniziative de pace $i vom actiona
dinamic pentru stoparea cursei inarmàrilor, pentru dezarmare, spunind
NU hotàrìt rachetelor in Europa $i ràzboiului <$i un DA ferm pentru
pace, pentru viafà.
Bucurindu-ne de conditale de libertate deplinà, pe care le asigurà
legile tarii noastre, Bisericii Ortodoxe Romàne, ca $i celorlalte culte,
Va incredintàm ca, urmind minunatul Dumneavoastrà exemplu de dà-
ruire ci inalt patriotism $i in viitor vom sprijini cu sporit entuziasm ci
devotament toate stradatile pentru inàltarea ci inflorirea .Romàniei so
cialiste, pentru pace $i ‘colaborare ìntre oameni $i popoare».
(Preceditele Adunàrii Eparhiale, Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop
?i Mitropolit), care a fost aprobatà prin vii ci insufletite aplauze.
Au mai fost trimise apoi mesaje Domnului Javier Perez de Cuellar,
Secretarti General al Organizafiei Nafiunilor Unite, precum ci amba-
sadorilor Uniunii Sovietice, Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii,
Belgiei, Italiei ci Republicii Federale Germania, la Bucurecti, in care se
cere oprirea cursei inarmàrilor ci neacceptarea ca pe pàmìntul tarilor
lor sa fie a'mplasate rachete nucleare, pentru statornicirea pàcii ci cola-
boràrii ìntre oameni ci popoare.
Intr-o v ib rata manifestare a deplinului atacament fata de inteleapta
politica de pace a Excelentei Sale, Domnul NICOLAE CEAU$ESCU,
Pre$edintele Republicii Socialiste Romania, s-a desfàcurat prima parte
a lucràrilor Adunàrii eparhiale, cu totii avìnd convingerea cà pacea ci
ratiunea vor triumfa in lume.
Pr. I. R.
PSALM
O cintare pentru pacea lu II ii in care vietuim
Dumnezeule Viu, Ji-a fost voía sá ñu ci prin jarul poruncilor Tale,

trup ci suflet eu sint al acestui pamint, al mirificei vetre naturale !
Cita vreme pe cer, in gradini de mister, faci un semn ci rasar erizan-
terne ci sub aripi de foc ne aduci la un loe, voi suride ci nu má voi
teme. Cita vreme dai har ci troneazá lumina-Ji in lume, are Cine domni
peste noapte ci zi, are Cine prin veac sa má-ndrume. Dacá ochii mei
pling ci-n azur se rásfring, ochiul Táu pentru mine se-ndurá. Cita vreme
vrei Tu sá-mi fii -scut 19Í atü, viata mea are sens ici másurá !
Rug de foc in tumult, poruncecti ici Te-ascult, cel ce sint din eter
Te cunoacte — eu fiinfa mi-adun din strábuni in strábuni ci din fos-
forul sfintelor moacte ! Maica mea. s-a smerit ci Te-ai milostivit — sint
acum slujitor la altare ; Tu alegi din cei mulfi pe sarmani ci desculti,
pe cel slab il faci liber ci 'tare. Priveghezi ci nu dormi ¡ci prin jertfá
transformi ci faci blinda strávechea osindá. Cind vrei Tu sá-nmultejcti,
diri cinci piini $i doi pe?ti poti sä saturi o gloatä flämindä. Intinzi mina
spre noi $i dau stupii in roi §i-nfloresc merii vrerilor Tale, dar intii $i
intii, Tu ^lini $i mìngii suferintele noastre-ancestrale !
Dumnezeule Sfint, cite lacrimi mai sint nezvintate ori nefplinse inca ?
din pruncie ma scald $i-ntr-un riu de smarald $i intr-o balta de ne-
guri — adincä ! Intre da $i-ntre nu ceatä grea se-ai$ternu $i-ndoiala in
valuri ma soarbe ; nu ma tem de poveri, dar mä tem de täceri $i de
frigul discordiei oarbe. Tu e$ti mare $i poti sä ne mìntui pe toti de cà-
inta in van, care doare ! Ocrote$te-ne azi muntii nostri cu brazi, partea
noasträ de aer $i soare ! Da acestui popor un märet viitor, fä-1 pärta$ la
secunda eternä, fä-1 sä creascä-n zenit, dä-ne trai fericit pe aceastä
«tärinä ma-ternä !
Dumnezeule Sfint, Dumnezeule Sfint !, pe pämint mai sint rele des
tule, sint bogafi $i säraci, sint $i spini printre maci, guri uscate ¡$i trupuri
sàtule. Dumnezeule bun, cum pot eu sa Te-mbun cìnd cuvintele mele
sint goale ?, verbul are acum iz de pulberi $i fum $i dà viermele beznei
tircoale. Unii cred cà e drept sa ne-nfigà in piept un pumnal de sfidàri
$i teroare — poate ingerì dementi pun trotil in fermenti $i irozii voi*
prunci sa moarà. Cìnd va fi $i va fi sa ma chemi intr-o zi, odihne$te
?i oasele mele, pe un deal cu brindici, nu in vai de cenuri ridicat farà
noimà sub stele !
Dumnezeule Sfint, care-ai vrut din pàmint sa insumi energiile Tale,
trup $i suflet eu sint al acestui pàmint, al mirificei vetre natale ! Ma
umbresc uneori lungi cohorte de nori, spun o ruga in gìnd $i mi-e bine
— càci din veacuri in veac, ìntr-un dor fàrà leac, ìnseteazà fàptura de
Tine ! Cìt mai rabzi $i a§tepfi, fà-ne drepti $i-ntelepti $i preschimbà-ne
ura-n iubire, fä pe-ntregul pämint sä räsune un eint — infräfindu-ne sno-
pii de lire. Din urma$i in sträbuni sintern fiii Täi buni, purtäm sceptrele
Tale in fire ! Fä-ne-n ceasul de-acum buni tovarä$i de drum, dä-ne pace
$i bunävoire ! %
Pr. N icolae JINGA

I
'
A C T IU N I P E N T R U PA C E IN E P ISC O P IA
R IM N IC U L U I §1 A R G E§U LU I
ADUNAREA PENTRU PACE A PREOTILOR

DIN JUDETUL ARGE§
Pitecti —20 octombrie 1983
Cu participarea tuturor preotilor din ¡protopopiatele Piteli, Curtea

de Argec $i Coste-cti, in biserica «Sf. Vineri» din Piteli, a avut loc joi,
20 octombrie 1983, Conferita consacrata dezarmàrii ci pàcii ci in care
toti slujitorii bisericecti $i-au exprimat deplina adeziune la Apelul pen-
tru dezarmare ci pace al Adunàrii reprezen-tantilor organizatii'lor de
masà ci obctecti ci ai celorlalte organizatii componente ale Frontului
Democratici ci Unitàri Socialiste. Unindu-ci ìntr-o singurà simtire gla-
surile ci inimile, cei aproape 300 de preoti prezenti au inceput lucràrile
adunarii cu slujba indatinatà a Te-Deum-ului, rugìndu-se pentru pacea
a toatà fumea, pentru pacea $i buna s/porire a scumpei noastre patrii,
Republica Socialista Romania, pentru sànàtatea §i indelunga ìnzilire a
conducàtorilor ei, care cu atita intelepciune ci osirdie vegheazà asupra
propàcirii ei.
Din incredintarea Prea Sfintitul Episcop Iosif al Rimnicului ci Ar-
gecului, lucràrile conferintei au fost prezidate de càtre Prea Sfintitul
Arhiereu-vicar Gherasim Pitecteanul.
In numele preotimii din protopopiatul Piteli, care a avut cinstea
de a gàzdui acestà memorabilà manifestare, pannitele protopop C. Dejam
a salutai prezenfa Prea Sfinfitului Arhiereu-vicar Gherasim Pitecteanul,
delegatul Prea Sfinfitului Bpiscop Iosif ci Precedatele conferintei, ex-
primind bucuria prilejuità de ìntilnirea fràteascà sub semnul luptei
pentru pace, a preotimii din cele trei protopopiate argecene $i omagiind
inalta conducere de sitat pentru posibilitatea ce ni s-a dat pentru aceastà
intilnire, menità sa inaripeze tot mai mult preocupàrile preotimii in slu-
jirea lui Dumnezeu, Domnul Pàcii, in slujirea patriei noastre scumpe
?i a poporului nostru. Sentimente de aleasà simtire ci recunoctintà au
fost exìprimate in numele tuturor preotilor prezenti, Prea Sfintitului Epis
cop Iosif, care de 40 de ani càlàuzecte cu pàrinjteascà dragoste lucrarea
812 MfTROPOLIA OLTEN1EI
in Eparhie pe calea celor mai rodnice impliniri. Peste nelini^tea ce plu-

teste asupra omenirii, amenintata de urgia armelor nucleare, istoricele
Si rasunátoarele initiative r?i acfiuni ale Presedintelui tárii noastre,
% Domnul Nicolae Ceausescu — au adus o puternica ínseninare reaprin-
zínd in tóate constinotele speranta in biruinta ratiunii -si responsabilitatii
fata de destínele omenirii.
Luind cuvíntul, ca delegat al P. S. Episcop Iosif $i ca presedinte al
lucrarilor adunàrii pentru pace, P. S. Arhiereu-vicar Gherasim Pites-
teanul a facut parintescul indemn de a sprijini cu zel patriotic actiu-
nile pentru <pace si pentru viata pe care le desfásoara, in numele popo-
rului román, cu atita intelepciune Presedintele tárii noastre, Domnul
Nicolae Ceausescu, spunind printre áltele : «Toamna de bronz, care s-a
asternut pe intreaga noastrà tara $i pe aceste frumoase plaiuri ale ju-
detului Arges, ne-ar ímbia sá ne intrunim intr-o adunare preoteascá
pentru a sarbátori sustinutele strádanii ale oamenilor muncii cu im
pliniri tot mai bógate, de fruntasi in agricultura, in tehnica avansatá
Si cultura, cum s-a indàtinat in acest judet frunta?, dar zbuciumul lumii,
ca o mare ìnvolburatà, ne cheama spre o alta problema vitale, a ti san
nu a ti. ín zilele acestea, Europa $i cu ea sute de milioane de oameni
de pe tóate meridianele globului, tóate popoarele, cunóse mari valuri
de protest impotriva cursei inarmarilor $i in special a celei nucleare.
. Este bine cunoscut cá astâzi competitia sporirii mijloacelor de dis-
trugere in masâ a atins cote deosebit de primejdioase. Spectrul unui
cataclism nuclear, neliniçtea intreaga lume de pe planeta. Folosirea
rachetelor purtàtoare de focoase nucleare ar transforma într-un con
tinent de cernire bâtrîna Europa. Milenii de civilizafii s-ar stinge într-o
clipitâ farà a mai vorbi de incomensurabilele sufer-infe omene-çti, de re-
percursiunile imprevizibile asupra fondului genetic însuçi, daca ne pu-
tem închipui, ca dupa cataclism i nuclear ar mai putea fi eventuali
supravietuitori.
In fafa acestei primejdii sînt chemati sâ-$i spuná cuvîntul toti fac-
torii responsabili : popoarele, nafiunile, organizatiile mondiale, biseri-
cile §i organizatiile mondiale crestine.
Bïserica Ortodoxa Romana a slujit întotdeauna lui Dumnezeu si se-
menilor, fiind una cu enoriasii sai. De aceea, chemàrile pentru pace au
fost recéptate cu spirit de responsabilitate pentru cá ele slujesc viata
Si omul. In acesl context se inscrie si întrunirea preotilor din judetul
Arges spre a da glas ratiunii, spre a statornici si apâra burnii cel mai
de prêt, pacea, spre a apàra viata.
Pacea în sine este o lege a firii, este temelia vietii, a bunei stari
Si a fericirii omului. Problema pácii, a eliminârii râzboaielor, a preo-
cupat oamenii din cele mai vechi timpuri. Ei au nazuit mereu sa vada
zorile unei vietii mai linis-tite si farà arme.
Poporul roman în milenar.a sa istorie a câutat pacea cu vecinii sâi,
n-a întins mîna spre bunul altuia, n-a rîvniit tara nimânui, n-a asuprit
pe nimeni. De-a lungul zbuciumatei noastre istorii ne-am luptat, dînd
multe jertfe pentru a ne apâra glia, Legea si dutinile. Noi am transformat
scutul în lance doar atunci cînd a fost nevoie. $i chiar în ziua cînd
aveam Uniste, sabia se fâcea fier de plug, sau pana cu care cronicarul
scria cronica târii. ,
%
I
A C JIU N I PENTRU PACE IN EPISCOPI A RÍMNICULUI SI ARGESULUl 813
Urmînd heabâtut pilda de pace a stràmo$ilor $i a stràlucitilor con-

ducàtori ai neamului nostra, domnul Presedinte Nicolae Ceaucescu, cel
mai iubit fiu al poporului, cu radacini adìnci in aceste parti de tara, a
apreciat cu clarviziune ca problema fundaméntala a omenirii este pre-
ìntìmpinarea razboiului, oprirea cursei inarmàrilór, trecerea la dezar-
mare, si in primul rìnd a celei nucleare. In ce priveste situala din Eurofpa,
problema cruciala o reprezintâ pericolul amplasârii noilor rachete nu
cleare cu raza medie de actiune. Domnul Nicolae Ceauçescu exprimìnd
vointa ìntregului popor se pronuntà cu fermitate pentru oprirea ampla
sârii de noi rachete, retragerea si distrugerea celor existente si stator-
nicirea pâcii si colaborârii.
Domnul Presedinte Nicolae Ceaucescu, a adresat recent mesaje
catre Conducàtorii U.R.S.S. $i S.U.A., cerìnd sa se faca totul pentru a
nu se ajunge la amplasarea de noi rachete nucleare in Europa.
în caz câ, pînâ la sfirsitul acestui ah, negocierile nu se vor ìncheia
‘cu rezultate pozitive, Domnul Presedinte Nicolae Ceauçescu propune ca
amplasarea de noi rachete cu raza medie de actiune sa fie amînatâ, cel
putin pina la sfirsitul anului 1984 $i ìnceputul anului 1985, iar nego
cíente sa fie continuate pina se va ajunge la un acord.
In conditine in care, nu se va ajunge la un acord pînâ la sfirsitul
anului 1983, Romania propune amînarea amplasârii rachetelor nucleare
pe teritoriul R.F.G., R.D.G., R. S. Cehosiovacia >si >al altor state europene.
Romania considerâ câ este necesar ca si celelalte state europene
sâ participe, ìntr-un fel sau altul, la tratative pentru a se ajunge la un
acord si la statornicirea pâcii in Europa «si in «lume. De asemenea, se
propune S.U.A. $i U.R.S.S. sâ adopte mâsuri pentru înghetarea cheltu-
ielilor militare. \
Frontul Democratici si Unitaci Socialiste ìntrunit la Burniresti, la
20 septembrie a.c. a dat o inalta apreciere activitafii neobosite, initia-
tivelor si actiunilor intreprinse pe plan international, de Domnul Pre
sedinte Nicolae Ceausescu, pentru pace, si cheamä pe loti oamenii
muncii din ìntreaga t^ra, ca impreuna cu celelalte natiuni sä-si spunä
hotärit cuvìntul in cadrai unor largì manifestai publice pentru oprirea
amplasarii de noi rachete pe continentul european, sä se procedeze la
retragerea celor existente, sä se treacä la ìncetarea cursei inarmarilor
Si mai ales a celei nucleare.
Pacea este darai lui Dumnezeu. De aceea, Biserica Ortodoxä n-a
încetat nici o clipä sä prqpovâduiascâ Evanghelia Pâcii. De pe amvon,
preotimea propoväduieste credinciosilor pacea omului cu Dumnezeu, cu
semenii si cu sine insusi, iar in rugäciuni si in cintärile de la slujbe,
cuvìntul pace este rostit atît de des, incit intreg cultul bisericesc slu-
jeste pacea. Minunatul dar al pâcii ne-a fost dat de Hristos $i läsat
nouä ca legämint pentru infäptuirea cäruia nu trebuie sä precupetim
nici un efort.
In Vechiul Testament intilnim urarea päcii ca formula de intimpi-
nare sau de despartire {II Regi 18, 28; Jadee. 6, 23). «De veti umbla
dupä legile Mele §i veti päzi poruncile Mele si le veti implini, zice
Domnul, voi trimite pacea pe pämintul vostra» (Levitic 26, 3—6), Pacea
I
ocupa un loe de seamä infre profetine mesianice ale Legii Vechi.
)
4
• 814 MIT ROPO LIA OLTENIEI
In Noul Testament pacea este infaticata sub tóate fórmele stáru-

indu-se asupra datoriei credinciocilor de a se face împreunâ-lucrâtori
cu Hristos, nu numai la ìmpàcarea omului cu Dumnezeu, ci ci la apà-
rarea ci statornicirea pàcii între oameni ci popoare. Termenul de pace
il gàsim in formúlele de salutare ci despartiré, la loan 20, 19 ; Iacob
2, 16; Luca 2, 29. Pacea este o poruñea divina. Sf. Apostol Pavel serie
evreilor : «Càutati pacea cu toatà lumea ci sfintenia, farà de care ni-
meni nu va vedea pe Dumnezeu» (Evrei 12, 14). Pacea este binecuvìn-
tarea divina pe care Iisus a dat-o ucenicilor cìnd le-a spus : «Pacea Mea
las voujà».
Sfingi Parinti, urmînd invasatura Mìntuitorului, s-au stràduit sa rea-
lizeze practic pacea pe pâmînt. în scrierile lor ìntìlnim adesea ìndrumàri
adresate crectinilor de a trai in pace cu Dumnezeu ci cu semenii lor.
De exemplu, Sfintul Clement Romanul, in Epistola catre Corinteni vor-
becte credinciocilor sài despre pace. Origen stàruie asupra datoriei crec
tinilor de «a apàra pacea cu munca, cu truda, iar dacà va fi necesar
chiar cu pretul vietii».
Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romàne a lansait in preajma praz-
nicului Nacterdi Domnului din anu-1 1980 o -chemare càtre toti creatimi
ortodocci romand ci càtre toti oamenii de bine din dumea ìntreagà pentru
statornicirea pàcii pe pàmìnt.
«Deci in ultimili ani, spune apelul, in cadrul multor foruri internatio
nale s-au purtat ìndelungate discutii... cu privire la dezarmare... practic
nu s-a ajuns pìnà acum sà se realizeze nimic substantial pentru a opri
cursa ìnarmàrilor... In fata primejdiei, toti oamenii sìnt chemati... sà-ci
uneascà eforturile pentru instaurarea unui climat de pace... de ìncre-
dere reciprocà ci cooperare».
Delegati ai Bisericii Ortodoxe Romàne participìnd da diferite con
ferire cl congrese internationale pentru pace au dus ci pe alte meri
diane dorinta stàruitoare pentru pace a clerului ci credinciocilor Bise
ricii noastre. De exemplu, la Conferita mondialà tinutà la« Moscova,
între 10—14 mai 1982, la care a participât o delegare din care fàcea
parte ci I. P. S. Mitropolit Nestor. în cuvîntul Inalt Prea Sfintiei Sale se
spunea printre adtele : «Armele moderne de ucidere în.masà nu pot ìm
nici un fel fi conciliate cu ìnvàtàtura noastrâ religioasà. Ìntrebuintarea
acestor arme diabolice este pàcat greu fatà de Dumnezeu, fatà de om,
fatà de toatà creatura...» («Mitropolia Olteniei», nr. 7—9/1982, p. 606).
Ierarhii, clerul ci credinciocii Bisericii Ortodoxe Romàne ìn frunte
cu' Prea Fericitul Pârinte Patriarh Dr. Iustin Moisescu, au sprijinit tóate
initiativele ci actiunile pentru pace ci dezarmare. Revistele ci pastora-
lele chiriarhale au documentât cu multà temeinicie problema vitalà a
pàcii.
Astfel, Prea Fericitul Pàrimte Patriarh Iustin spunea ìntr-una din
pastorale : «Fiind toti fiii unui singur Dumnezeu, un singur gìnd sà stà-
pìneascà sufletele noastre : domnia pàcii dësàvîrcità ìn ìntreaga lume.
Binefacerile pàcii sà le vestim fàrà ìncetare, sà ne rugàm cu totii pentru
pacea între oameni ci popoare».
Prea Sfintitul Episcop Iosif, in Pastorala de la Nacterea Domnului
din 1982, spunea credinciocilor din Eparhie : «fiecare dintre noi, acolo
A C JIU N l PENTRU PACE ÎN EPISCOPI A RlMNlCULUI $/ ARGEÇULUI 8 1 5
unde ne gâsim $i lucrâm sa dam mârire lui Dumnezeu pâstrînd strâmo-

çeasca noastrâ credintâ, sa iubim pacea çi s-o apârâm».
Râspunzînd chemàrilor Apelului Frontului Democratiei $i Unitâtii
Socialiste ne-am întranit sa spunem un NU hotârît amplasârii de noi
racheté pe continental european, un NU cursei înarmàrilor, un DA
pentru pace, pentru viatà. Din toatà inima sa ne exprimâm adeziunea
deplinà la Apelul ipentru dezarmare $i pace.
Ca fii ai lui Dumnezeu, sa facem totul pentru statornicirea pâcii
între oameni $i popoare.
P acea sa trium fe in lum e !».
Dupa cuvîntul P. S. Arhiereu-vicar Gherasim Piteçteanul, P. C. pro
topop Dejan C. a dat citire «A p elu lu i pentru d ezarm are $i p ace al
A du n arli reprezen tan filor o rgan izatiilo r de m a sâ çi obçteçti çi ai c e -
lorlalte o rg a n iz a p i com ponente ale Frontului D em ocratiei $i U n itaci So-
cialiste.
Pe marginea Apelului Frontului Democratiei $i Unitâtii Socialiste,
au luat cuvîiitul 20 de preoti, exprimînd deplina $i entuziasta adeziune
a preotimii $i credincioçilor din iparohiile pe care le pàstoresc la poli
tica interna $i externa a statului nostru, fata de initiativele pentru pace
ale Domnului Preçedinte Nicolae Ceaucescu, concretiza/te în Apelul Fron
tului Democratiei $i Unitâtii Socialiste pentru oprirea amplasârii rache-
telor eu razâ medie de actiune in Europa, pentru retragerea. çi distrü-
gerea celor existente, pentru oprirea cursei aberante a înarmàrilor.
P. C. Protopop Marin Marinescu (Protoieria (Sostenti), în cuvîntul
sâu çi-a exprimât adeziunea la Apelul Frontului Democratiei Unitâtii
Socialiste, Apel care oglinde$te vointa de totdeauna a poporului nos
tru pentru pace.
P. C. Pr. Gheorghe Chiritescu — Piteçti, a spus printre áltele :
«Apàrarea pâcii, apàrarea vietii $i condamnarea hotârîtâ a râzboiului
constituie pentru noi, slujitorii Bisericii lui Hristos, cauze sfinte pe care
le slujim eu devotament, atît ca fii ai poporului nostru iubitor de pace,
cît i$i din convingerile noastre religioase, ca împlinitori ai testamentu-
lui Mîntuitorului Iisus Hristos : «Pacea Mea las vouâ...» Vom face to
tul pentru instaurarea pâcii în lume. .
P. C. Pr. loan Teojdorescu — Piteçti, subliniazà risipa uriaçâ, de chel-
tuieli în scopuri militare, în timp ce o mare parte a omenirii suferâ de
foame $i lipsuri. Sîntem, aratâ vorbitorul, 'împreunâ eu tofi fiii Patriei
noastre care luptâ pentru pace.
P. C. Pr. Gheorghe Calapod — Piteçti, spune : «Nu mai dorim sâ
se repete tragedia de la Hirosima. Numai o infimâ parte din cheltuie-
lile ce se fac pentru înarmâri- ar fi suficientâ spre a se elimina subnutri-
tia, analfabetismul ,$i alte suferinfe ce bîntuie o bunâ parte a omenirii.
De aceea, din inimâ aprob chemârile Apelului Frontului Democratiei $i
Unitâtii Socialiste». %
P. C. Pr. Mihai Popescu — Dumbraveni, spune : «Noua initiativà

de pace a Preçedintelui României, concretizatâ în vibrantul Apel al
. Frontului Democratiei $i Unitâtii Socialiste pentru dezarmare $i pace,
în actúala situale internationalâ este un apel la solidaritate eu toti oa-
I
816 f MIT ROPO LI A O LTEN IEI
menii si popoarele iubitoare de pace de pretutindeni si reprezintâ voin-

ta nestrâmutatà a tuturor oamenilor de a trai si a murici in pace, este
un apel pentru destindere, cooperare si încredere între popoare».
P. C. Pr. Valeriu Dragusin — Bradu, spune : «în numele a tot ce
este mai sfînt si mai bun trebuie sá mergem pe aceastà cale, care poartâ
numele «PACE», sá slujim, sa tràim si sa propovàduim eu toatà credin-
ta imperativul pàcii. Ne vom strâdui sa formàm creçtinii în spiritul pâcii
Si al înfrâtirii între oameni §i popoare. Ader cu toatá fiinta mea la a-
ceastà nobilà si divina chemare pentru apârarea pâcii».
P. C. Pr. Romulus Popescu — Hinteçti, spune : «La noua $i istorica
initiativâ pentru pace pe care în numele României, Domnul Nicolae
Ceauçescu, Presedintele târii, a luat-o, se cuvine sa exprimàm vointa
nestràmutatà a preotilor çi credincioçilor de a lupta din toatá fiinta noas-
trá la realizarea pàcii pe pàmînt, pentru oprirea cursei înarmàrilor, pen
tru dezarmare, pentru existentâ liberà si demnà, fârâ teama unui nou
ràzboi».
P. C. Pr. loan Nijá — Dealul Bisericii-Uda, aratá : «Este timpul ca
aeum, mai mult ca oricind, sjí ne aducem cu toatá constiinta si puterea,
cu timp si fárá timp, apor-tul la indeplinirea aspiratiilor de pace, cola
borare si infrátire dintre popoare. Ne unim cu totii inl jurul chemárii
Presedintelui Nicolae Ceausescu, care exprimá vointa de pace a popo-
rului román. Ca román si ca preot ortodox má consider permanent mo-
bilizat in slujba pácii, pentru sprijinirea actiunilor de pace $i dezarmare
ale Pre?edintelui nostru».
P. C. Pr. Florian Comànescu Purcáreni, aratá : «Síntem genera-
tia ceà mai tinàrà $i dorim sa propovàduim Evanghelia Pàcii nu sub
amenintarea ràzboiului $i a armelor nucleare, ci in deplinà lini$te, in-
tr-o atmosferà de ìncredere si armonie in lume. Numai in condili de
pace putem sà ne aducem contributia la màreata operà de fàurire a so-
cietàtil noi pe pàmintul sfìnt al patriei noastre, a unui viitor fericit atit
pentru generala noastrà cit si pentru generabile viitoare»-
P. C. Pr. Ion Popescu — Uda, spune : «Ca slujitori ai lui Hristos,
Domnul Pàcii, afirmàm cu putere cà omenirea are nevoie de piine, nu
de bombe nucleare».
P. C. Pr. Ilie Grigore — Mosoaia, spune : «Nu vrem distrugerea vie-
tii pe pàmint, de aceea cu càldurà aderàm la Apelul Frontulur Demo
cratici si Unitàri Socialiste adresat tuturor oamenilor, tuturor popoa-
relor lumii pentru dezarmare generalâ si mai -aies pentru dezarmare
nuclearà, pentru inlàturarea pericolului ràzboiului, pentru pace».
P. C. Pr. Ion Stànciulescu — Aref, reliefeazà cà preotimea, fiind ie-
Sità din popor cunoaste mai bine ca oricine aspiratia profundà a popo-
rului nostru pentru- pace. Pe intregul cuprins al pàmintului popoarele
se ridicà tot mai hotàrite impotriva ràzboiului pentru ca viata isà in-
vingà si nu moartea. Din inimà sustinem actiunile pentru pace ale Dom-
nului Presedinte Nicoae Ceausescu.
P. C. Pr. Ioan Tijescu — Domnesti isi exprimà cu entuziasm adeziu-
nea sa totalà la politica de pace a poporului nostru exprimatà cu atita
fermitate de càtre Presedintele tàrii.
t
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN EPISCOPIA RÎMNICULUI $I ARGEÇULUI 817
P. C. Pr. AlexandLru Roncea — Curtea de Argeç, spune : «Fortele

râului uneltesc împotriva pâcii $i fâuresc arme din ce în ce mai perfec-
tionate de distriigere. Sîntem din toatâ inima pentru obiectivele enun-
tate eu atîta putere de convingere în Apelul Frontului Democratici $i
Unitâtii Socialiste.
P. C. Pr. Gh. Pàtruleasa — Mu$ete$ti, într-o însufletitâ alocutiune,
descrie binefacerile pâcii $i ororile râzboiului $i mai aies urmârile
cursei înarmârilor, atît de pâgubitoare pentru progresul omenirii.
Adeziunea deplinâ fata de politica de pace a statului nostru au ex-
primat-o preotii Gheorghe Popescu — Negreçti ; Trifu Popescu, — Sur-
dule$ti ; Marin Ion — Humele ? Popescu Laurentiu — Broçteni $i Gh.
Grigore — lutulenti, care în cuvinte alese $i pline de însufletire $i-au
exprimât recunoçtinta fata de eforturile pe care Preçedintele tarii, Dom-
nul Nicolae Ceauçescu le consacra neobosit promovârii colaborârii, în-
crederli $i pâcii între popoarele lumii, numele Domniei Sale devenind
însu$i simbolul luptei pentru pace.
Domnul Dr.. Victor Mârtoiu, Preçedintele Comitetului de luptâ pen-
tru pace al judetului Argeç a fâcut o profundâ analiza a fenomenului
asumârii de câtre cele mai largi mase populare a raspunderii fata de
cauza pâcii $i dezarmârii. Pacea — subliniazâ vorbitorul — nu mai este
o problemâ care se trateazâ §i hotârâçte în cabinetele diplomatilor, ci
a devenit cauza popoarelor, care înteleg sâ decidâ asupra pâcii $i râz
boiului. Considerabile mijloace fmandare $i tehnice sînt utilizate pen-
tru creçterea, diversificarea §i sofisticarea armamentului nuclear ca $i
a celui clasic. Armele nucleare au încetat de a constitui monopolul unei
singure tari. Un râzboi nuclear localizat nu mai este posibil. De aceea,
acfiunile Preçedintelui Nicolae Ceauçescu reprezintâ o mare speranfâ
în viafa omenirii pentru triumful pâcii $i al dezarmârii $i în primul rînd
al dezarmârii nucleare. Cerem oprirea cursei înarmârilor, oprirea am-
plasàrii de noi racheté nucleare eu razâ medie de aefiune în Europa,
cerem ca Balcanii sâ devinâ o zonâ fârâ arme nucleare, cerem ca voinfa
de pace a popoarelor sâ fie ascultatâ de tofi factorii de râspundere.
Multumim vorbitorilor pentru frumoasele idei exprimate, pentru
sentimentele de devotament manifestate fafâ d e-actiunile $i politica de
pace promovate de Pre$edintele tarli noastre, Domnul Nicolae Ceaucescu,
pentru fermitatea cu care au subliniat deplina adeziune la politica inter-
nâ §i externâ a statului nostru.
Prea Sfinfitul Arhiereu-Vicar Gherasim Piteçteanul a fâcut în final
o succintâ sintezâ a discufìilor purtate, subliniind câ preotii care au
luat cuvîntul, ca $i cei care au fost de fatâ $i-au exprimât deplina ade
ziune la chemârile Apelului pentru dezarmare $i pace ale Frontului De
mocratici i$i Unitâtii Socialiste.
In aceastâ atmosferâ de unanimâ adeziune la Apelul Frontului De
mocratici $i Unitâtii Socialiste preotii din judetul Arge$ au adoptât ur-
mâtoarea telegramâ trimisâ Excelentei* Sale, Domnului Nicolae Ceauçes-
cu, Preçedintele Republicii Socialiste Romania, Pre$edintele Frontului
Democratici $i Unitâtii Socialiste :
«P reotii cingere ni, ìntruniti In conferitila, azi 20 octom brie

1983, v a exp rim a din to ata fiin ta lo r recunoptinfa fierbin te $i
profun da ad m lrafle pentru isto rice le $i ra su n a to a re le Dum nea-
v o a strâ in itiativ e In v e d e re a p ro m o v arii ìn cred erii $i c o la b o ra
r a in tre p o p o are, pentru d ezarm area n u cleara, pentru izbìn da
p a c ii în lu m ea ìn treaga, im p erativu l prim ordial al p ro gresu lu i
$i bin elui In lum e.
C a slu jito ri ai unor in alte principii etice, care pun la teme-
lia fe ricirii oam en ilor re sp e ctu l pentru v ia fa , d ra g o ste a de p ace
«
lib e ria te , b u n av o ire intre oam eni $i p o p o a re , ca oam eni ai

vrem u rilor n oastre, ca cetafen i ai p atriei n o astre so c ia liste , ne
unim cu g e te le inim ile cu a le in tregu lu i n ostru popor pentru
a ne ro sti in chipul cel m ai solem n d ep lin a n o a stra adeziun e
t
fatò de tóate actiu n ile ce d e sfâ ç u ra p pentru p rein tim p in area

razb o iu lu i $i. trecerea la dezar m ar e, pentru s a lv a r e a v ie p i $i
c iv iliz a p e i pe pam int.
O m agiin d cu cea m ai a le a sa stim a $i p re\u ire n obilele
D u m n eav o astra eforturi pentru p ro m o v area pacii, pentru o lu
me ta ra arm e razb o aie, ne a n g a jâ m s à m uncim cu daru ire
pentru in tarire a u n itap i in tregu lu i n ostru popor, pentru neince-
tata p rop âçire a p atriei $i cu sp o rita riv n a s a sad im in su flete
in cred e re a in om, in p e rsp e ctiv e le lu m in o ase ale p acii $i in tra -
p rii in tre oam eni, in viitoru l de aur al scu m pei n o astre patrii,
in lib értate, in d epen d en fâ $i dem nitate».
t GHERASIM PITE$TEANUL
ARHIEREU - VICAR
ADUNAREA PENTRU PACE

A PREOTILOR DIN PROTOPOPIATELE
RÎMNICU-VÏLCEAr DRÀGÀÇANÏ $1 HOREZU,
JUDETUL VÏLCEA,
Rm. Vìlcea — 3 (noiembrie 1983
Tot ce a creat omul de-a lungul veacurilor s-a datorat, colaborarii

intre oameni $i popoare, s-a datorat unor perioade de lini$te, incredere
$i pace.
Aceste valora ale umanitatii se vad amenintate de cursa primejdi-
oasS a inarmcirilor $i in special a celor nucleare.
Con>$tienta de acest aspect sumbru, care plute$te deasupra lumii in-
tregi, toî preotii ortodoc$i din judetul Vilcea s-au intrunit in municipiul
v
%
A C JIU N I PENTRU PACE IN EPISCOPIA RlMNICULUI $/ ARGEÇULUI 819
Rìmnicu-Vìlcea, ìn ziua de 3 noiembrie 1983, ìntr-o adunare, ìn care, in

unanimitate, çi-au dat deplina adeziune la «A p elu l pentru dezarm are ?i
p ace q1 A dunarti rep rezen tan tilor organizapilo'r de m a sâ $i obçteçti $i ai
celo rlalte o rg a n iz a p i com ponente ale Frontului D e m o crap e i U n itap i
S o c ia liste ».
In prezenta Prea Sfintitului Arhiereu-Vicar G h erasim Piteçteanul, ìn
Catedrala episcopalS, un sobor de preoti $i diaconi a sSvîrçit Te-De-
um pentru ca bunul Dumnezeu «sS ne dSruiascS vremi cu pace».
Intruniti In «Sala sindicatelor», într-o vibrants atmosferS, a luat cu-
vìntul Prea Sfintitul Arhiereu-Vicar Gherasim Piteçteanul care a facut
o largà fundamentare a datoriei noastre a tuturor de a apara pacea, ca
cel mai prefios dar al lui Dumnezeu. Aducìnd bógate citate din Sfìnta
Scriptum $i din Sfinfii Parinfi ai Bisericii, Prea Sfinfia Sa a subliniat ca,
«pacea este o poruñea divina $i o datorie de capetenie pentru fiecare
cre$tin $i mai ales pentru fiecare preot. Tofi oamenii sìnt chemafi a face
totul in vederea ìntronizarii pacii in lume, pentru dezarmare $i in pri-
mul rìnd pentru dezarmare nuclearS. De aceea Sfìntul Sinod, in frunte cu
Prea Fericitul Parinte Patriarh Dr. Iustin Moisescu, a ìmbràfisat cu fer-
mitate inifiativele $i acfiunile preçedintelui Nicolae Ceauçescu, chemìnd
pe tofi Ierarhii, preofii §i credincioçii Bisericii noastre sa apere farà pre-
get bunul sacru al omenirii — viata, §i sa se opuna ìnarmàrilor nucleare.
Prea Sfinfitul E p isco p lo sii, la rìndul sau, prin pastoralele $i in tóate ìn-
trunirile cu preofii $i credincio$ii, a ìntrefinut con^tiinfa responsabilità-
tii fiecSrui fiu al Bisericii noastre fata de apararea prin «tóate mijloacele
a pacii $i bunei ìnvoiri ìntre oameni.
Prea Cucernicul Vicar Administrativ Pr. Ion Dumitrescu a dat citire
«Apelului pentru dezarmare §i pace al Frontului Democratici $i UnitStii
Socialiste», care a fost subliniat cu aplauze prelungite.
Pe marginen mobilizatorului Apel au luat cuvìntul mai multi preoti
exprimìnd in unanimitate adeziunea lor $i a credincio$ilor din judetul
Vìlcea la chemàrile Apelului.
P. C. Pr., Ion Dumitrescu, Vicar administrativ la Eparhia Rìmnicului
$i Argeûlui, in cuvîntuü sâu a arStat prdntre áltele, ca noi oamenii a-
vem nevoie de pace, precum avem nevoie de aer. In vremuri de pace
viata prospera, oamenii creeazà valori materiale $i spirituale de care be-
neficiaza ìntreaga omenire. In contrast cu pacea, razboiul distruge totul.
Pacea presupune, ìnsà : libértate, indépendants, o nouS ordine écono
mies çi eradicarea oricSrei forme de colonialism $i neocolonialism. ì$i
dS totala adeziune la initiativele de pace ale Exefelentei Sale, Domnul
Nicolae Ceaucescu.
Pr. Ion Câlin, Consilier eparhial, a arStat ca astSzi, in toatS lumea,
se vorbeçte despre pace. $i, se pare cS niciodatS cuvìntul acesta n-a fost
mai des rostit ca In zilele noastre. Dar nici pregStirdle de rSzboi n-au cu-
noscut niciodatS o intensitate mai mare decìt in vremea noastrS. Cursa
ìnarmSrilor, ìndeosebi a celei nucleare, a atins un nivel aça de mare, ìn-
cìt poate sS stingS viata de pe planetS.
Dorinta de dominare $i exploatare n-a dispSrut, ci a ìmbrScat o hai-
nS nouS sub forma de aplicare, aça-zisa teorie a zonelor de influents.
t'$i exprimS deplina adeziune la Apelul Frontului Democratiei §i UnitStii
Socialiste.
P. C. Pr. Constantin Marica, protoiereu de Rimnicu Vilcea, a subli-

niat ca cel ce iube$te pacea, iube$te lumea, iube$te viata. Pacea $i buna
íntelegere sint o característica fundaméntala a poporului román arátata
faptic de-a lungul íntregii sale existente, dar mai ales in zilele noastre
prin Excelenfa Sa, Domnul Pre$edinte, Nicolao Ceau$escu.
P. C. Protoiereu de Drága$ani, Pr. Ion Florescu, a seos ín evidenfá
cá problema cardinala a lumii contemporane este dezarmarea, pacea $i
edificarea unei lumi mai bune, mai drepte, o lume a securitáfii §i a pro-
gresului general.
Dezarmarea, ín concepta Romániei socialiste nu este un scop în si
ne, ci felul fundamental, este eliminarea râzboiului din viata popparelor
$i asigurarea pe aceastâ cale a unei pací cu adevárat trainice peplane-
ta noastrâ. Inlaturarea mijloacelor violenfei creeazâ premisele materiale
pentru inlaturarea forfei, râzboiul devenind astfel o imposibilítate fizicâ.
Arâtînd un înalt simf al râspunderii fafà de prezentul $i viitorul na-
tiunii romane, fafâ de destínele íntregii umanitafi, gîndirea Preçedintelui
farii fioastre se constituie într-o clarvàzàtoare, vibrants $i convingâtoa-
re pledoarie pentru informarea opiniei publice asupra consecintelor $i
primejdiilor pe care le genereaza cursa frenetica a înarmarilor. Datorità
acestui fapt epoca noastrâ este dominata de cea mai puternicâ mineare
ce a cuprins vreodatâ tara noastrâ $i lumea întreagâ pentru apàrarea pà-
cii. Este firesc ca în aceastâ uriana mineare sa activeze $i clericii $i cre-
dinoio$ii Bisericii Ortodoxe Romane, în cadrul créât de Frontul Demo-
cratiei $i Unitâtii Socialiste.
P. C. Pr. Aurel Popescu, Consilier eparhial arata : Securitatea ome-
nirii contemporane poate fi aparata nu prin amplasarea de noi racheté
nucleare, ci numai prin retragerea $i distirugerea lor. Cu fondurile aló
cate înarmarilor $i mai aies a celor nucleare, s-ar putea înfâptui paradi-
sul pâmîntesc $i de asemenea, o íntelegere în spiritul cel mai fericit din-
tre oameni çi popoare. Contrar acestor nobile nâzuinte umane pe terito-
riul bâtrînei Europe, leagânul civilizatiei umane, s-a concentrât atîta ar-
mament, încît ar putea într-o clipitâ sa distrugà viaja, nu numai din Eu
ropa, ci de pe întreaga planeta. Aprôbâ din inimâ Apelul Frontului De-
mocratiei $i Unitâtii Socialiste.
P. C. Pr. Nedelescu Emil — Rm. Vilcea, spune cu ingrijorare «daca
nu se va stävili cursa inarmäriilor, se va ajunge la distrugerea omenirii cu
tot ceea ce a realizat material $i spiritual. Noi preotii, sintern prin che-
marea ßi pregätirea noasträ slujitord, vestitori $i rugätori pentru pace la
tóate slujbele noastre».
P. C. Pr. Sandu Cristescu, Secretar eparhial, a spus cä problema päcii
$i dezarmärii constituie in prezent problema fundaméntala a tuturor po-
poarelor, de aceea trebuie unite eforturile tuturor pentru implinirea a-
cestui deziderat.
Clerul ßi credincioçii Bisericii noastre sträbune sînt aläturi de între-
gul nostru popor în strädaniile susfinute ce se depun pentru pace ßi în-
fräfire între oameni.
P. C. Pr. Costicä Lupescu, protoiereu de Horezu, evocînd mobiliza-
toarele initiative de dezarmare ßi pace ale Preçedintelui tärii noastre,
Domnul Nicolae Ceauí$escu a seos în evidentä faptul cä Apelul pentru de-
$
4
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN EPISCOPI A RÎMNICULUI £/ ARGEÇULUI 821
zarmare pace, corespunde nazuinfelor vitale ale ìntregii noastre na-

tiuni. Il aproba din toata inima $i va face totul pentru triumful pacii.
P. C. Pr. Dumitru Viezuianu — Çerbàneçti Cernele, luìnd cuvintul, a
spus printre aitele : «Apelul pentru dezarmare $i pace corespunde §i cu
invafatura Bisericii Ortodoxe, care este Biserica pacii, propovaduitoare
a pacii, Domnul nostru Iisus Hristos fiind «Domnul pacii». Sfinfii Parinfi
invafa cà pacea este garanfia armoniei $i frumusefea universala».
Tofi preofii din judeful Vîlcea $i-au exprimât, din toatâ fiinfa lor,
deplina adeziune fafâ de inifiativele $i acfiunile pentru pace ale Domnu-
lui Preçedinte Nicolae Ceaucescu $i la Apelul Frontului Democrafiei $i
Unitatii Socialiste, angajìndu-se sa faca totul pentru oprirea ìnarmàrilor,
pentru pace §i dezarmare.
In ìncheiere, luìnd cuvintul Prea Sfinfitul Arhiereu-Vicar Gherasim
Piteçteanul a mulfumit càlduros atìt celor care au luat cuvintul, cu atìta
ìnsuflefire, cît $i celor prezenfi care au participât cu alita simf de raspun-
dere *$i elan patriotic, exprimìndu-$i deplina adeziune la politica interna
$i externa a Statului román.
Tofi preofii din Judeful Vîlcea într-un'glas $i-au exprimât tptala a-
deziune la Apelul Frontului Democratici $i Unitafii Socialiste. Animati
de profunde sentimento patriotice, in numele tuturor preofilor, clntare-
tilor bisericeçti $i dreptmaritorilor cre$tini, a fost trimisá urmátoarea te
legrama Domnului Nicolae Ceaucescu, Preçedintelë Republicii Socialis
te Romania :
«Ierarhii, preopi §i càlugàrii de pe insoritele ci ìncintà-
toarele plaiuri vilcene, intrunip in adunare preofeascà con
sacrata dezarmàrii ci pacii, azi 3 noiembrie 1983, ici indreap-
tà gindurile piine de recunoctintà càtre Domnia Voastrà ci Va
roagà sa primip respectuoase mulfumiri pentru permanenta
grijà pàrinteascà pe care o purtap iiilor acestui neam, al carni
stràlucit conducàtor sintep, pentru lupta dirzà ci perseverentà
pe care o ducep pentru salvarea pacii §i preintimpinarea unui
ràzboi nimicitor.
Omenirea intreagà Va este indatoratà cu sentimente de a-
dincà recunoctintà pentru uriacul efort pe care il facep ca via-
la de pe pianeta noastrà sa fie salvata de la o distrugere ato
mica.
Vizitele Domniei Voastre in aproape tóate tarile lumii au
fost vizite de pace, de prietenie ci colaborare fràfeascà pentru
care, impreunà cu intregul nostru popor $i omenirea toata, Va
omagiem.
Va asiguràm, Domnule Precediate, de totalul nostru ataca-
ment la noile inipative de pace ale Domniei Voastre ci Eie an-
gajàm ferm — ca cetàtenl loiali ai Patriei ci slujitori ai Bise
ricii stràbune — care avem misiunea stinta de a propovàdui
pacea, dragostea ci buna infelegere intre oameni ci popoare,
cà vom tace totul ca pacea $i ratiunea sànàtoasà sa triumfe in

lume.
Va uràm din inimà multi ani de viatà cu sànàtate deplinà
pentru a continua lupta pina la victoria tinaia a pàcii drepte in
lume».
ImbogàfiU suflete$te ducind cu ei in inimi lumina §i bu-
curiile acestei impliniri tràte$ti sub semnul celor mai nobile
aspirafii $i nàdejdi in biruinta pàcii, blnelui §i progresului in
lume, preotii din judetul Vilcea s-au inapoiat Unga Stintele
Altare, de unde, cu sporità rivnà vor sàdi in sutletele credin-
%
cio$ilor dragostea de pace $i infralire dintre oamenì $i popoa-

re, dragostea de tara §i de neam, datoria de a sprijini din toate
puterile stràdaniile de tot mai mult bine pe care Conducerea
Patriei noastre le depune cu atita dàruire pentru ihtlorirea Ro-
màniei socialiste, pentru dezarmare, pentru pace $i colaborare
intre oameni $i popoare».
ARHIEREU - VICAR
1NTRUNIREA PENTRU PACE A PREOflLOR

DIN JUDEJUL OLT, MUNICIPIUL SLATINA
4
27 octombrie 1983
Este un fapt binecunoscut cà preotii ortodoc$i s-au unit in toate

actiunile $i manifestarne de progres $i bine, cu credincio$ii lor. Avind
in cuget acest simtàmint, joi 27 octombrie 1983, preotii celor trei pro-
topopiate, Slatina, Garacal $i Corabia din judetul Olt s-au intrunit in
municipiul Slatina pentru a-$i exfprima deplina $i entuziasta lor ade-
ziune la «Apelul pentru dezarmare $i pace al Adunàrii reprezentantilor
organizatiilor de masà $i ob$te$ti §i ai celorlalte organizatii componente
ale Frontului Democratiei §i Unitàtii Socialiste».
0
In prezenta Prea Sfintitului Arhiereu-vicar Gherasim Pite$teanul a

fost oficiat rìnduitul Te-Deum de càtre un sobor de preotL in biserica
«Sf. Gheorghe-Iona$cu», din Slatina, La orele 10,00 a.m. toti preotii
s-au intrunit in sala Casei de cultura a municipiului Slatina.
In calitate de gazdà, P. C. Protopop lon D. Trandatir-Slatina, dupà
ce saluta pe cei prezenti cu traditionalul «Bine ati venit!», i$i exprimà
deosebita satisfactie de a fi gazda preofilor din ìntregul judet, intorniti
pentru a-$i manifesta voinfa inflàcàratà pentru ,pace $i dezarmare $i
pentru a-$i da deplina adeziune la chemàrile Apelului Frontului Demo
cratici §i Unitàtii Socialiste.
A C JIU N l PENTRU PACE ÎN EPISCOPIA RÎMNICULUI $/ ARGEÇULUI 823
Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim Pite$teanul, Preçedintele în-

trunirii pentru pace, înfâtiçeazâ mai întîi situatia grava în care, se aflà
omenirea marcatâ de instabilitate $i nesigurantâ, de teamà <$i neîncre-
dere. Creçterea necontenitâ a înarmârilor $i punerea în aplicare a unui
uriaç $i înspâimîntâtor arsenal de distrugerea vietii pe pâmînt, trezeçte
neliniçte $i îngrijorare în rîndul tuturor oamenilor dornici sa trâiascâ
$i sa se dezvolte în liniçte ,$i pace. Acea&tá stare de fapt a fâcut ca
acum sa se înregistreze cea mai mare miçcare pentru apârarea pâcii
care a cuprins vreodatà lumea.
Initiativele de pace ale României socialiste formúlate cu consec-
ven\a. $i înalt spirit de ràsipundere de Preçedintele târii noastre, Domnul
Nicolae Ceaucescu, sînt cunoscute în întreaga lume. De aceea, numele
sâu $i al târii noastre sînt indisolubil legate de o poliiticà orientatâ
spre progresul $i bunâstarea tuturor natiunilor, de statornicire a pâcii
pe pâmînt. Iatâ de ce, în calitate de fii ai acestei binecuvîntate târi, sîn-
tem datori sâ ne exprimám azi $i mereu, dezaprobarea totalâ pentru
înarmare $i în spécial pentru înarmarea nuclearâ, spunînd un NU cate
gorie râzboiului $i mortii atomice.
In continuare, P. C. Pr. P â tm le sc u G rigore din Slatina, citeçte «A pe-
lul pentru d ezarm are p ace a l A dun ârii rep rezen tan tilo r o rgan izatiilor
de m a sâ obçteçti çi a celo rlalte o igan izaU i com ponente ale Frontului
D em ocratiei çi U nitâtii S o c ia liste », care a fost întîmpinat eu puternice
aplauze.
în entuziasmul general, un numar de 28 de vorbitori s-au inscris la
cuvînt, dînd glas simtâmintelor de îngrijorare pe care le încearcâ fatâ
de amploarea deosebitâ a cursei înarmârilor, hotàrîrii lor de a lupta fârâ
preget pentru triumful ratiunii în relatiile între State, pentru. securitate
$i dreptul sacru la existentâ al tuturor popoarelor.
Iatâ cîteva din luàrile de cuvînt ce s-au rostit de la tribuna acestei
adunari pentru pace $i dezarmare :
«Apelul pentru dezarmare $i pace al Adunarii reprezentantilor or
ganizatiilor de masà $i ob$te$ti $i ai celorlalte organizatii componente
ale Frontului Democratiei $i Unitàri Socialiste, apel adoptat la noile
initiative de pace ale Pre$edintelui tarii noastre Excelenta Sa, Domnul
Nicolae Ceau$escu, reprezinta o vibrantà chemare la unirea eforturilor
poporului nostru, aie tuturor popoarelor lumii ìmpotriva politicii de con
tinuare a cursei inarmarilor nucleare. Acest Apel a gasit deplina ade-
ziune nationala $i are un larg ecou international, determinìnd un pu-
ternic curent de opinie generala prin care cetàtenii tarii noastre $i-au
exprimat pe diferite cai adeziunea lor fierbinte la aceste chemàri pentru
pace. Mobilizafi, tòfi preofii din judeful Olt, participam la aceste ampie
aefiuni de masa organizate in sprijinul dezarmarii $i (pacii, impàrtà$ind
$i noi din toatà inima entuziasmul pe care l-.au declanât noile initia
tive de pace ale Pre$edintelui tarii noastre ,$i ne mìndrim ca lupta pen-
tru dezarmare ?i pace din tara noastrâ este ridicatâ la rangul de politica
de Stat. Insufletitorul Apel pentru dezarmare $i pace î$i gâseçte perfect
concordanta cu însâçi credinta $i convingerea noastrâ religioasâ. Ac-
tiunea aceasta se integreazâ In activitatea noastrâ, a preofilor, ìntru-
cît prin chemarea $i misiunea noastrâ sîntem propovàduitori §i slu-
jitori ai pâcii» (Pr. Ion Netiu, Protopop de Corabia).
«Noi, preotii judetului OLt, afiati la aceastà Adunare, ca propovà-

duitori ai pàcii, ucenici $i slujitori ai Mìntuitorului nostru Iisus Hristos,
Care s-a intrupat «ca lumea viatà sa uibà i$i din beil$ug sa aiba» (loan
X, 10), ca indrumatori spirituali ai credincio$ilor nostri $i in numele lor,
ne exprimàm intreaga noastrà adeziune la politica interna $i externa
de pace $i colaborare a Romaniei socialiste, dind o ìnaltà apreciere ac-
tivitatii neobosite a Preêdintelui tSrii noastre, Excelenta Sa, Domnul
Nicolae Ceau$escu la cauza apàràrii pàcii, libertàtii $i vietii popoarelor
spunind din toatà fiinta noastrà : NU razboiului, NU bomfrei atomice,
NU mortii atomice, DA vietii, DA pàcii, progresului $i fericirii oame-
nilor» (Pr. Giurea Ilie-Branet, Corabia).
«In numele a tot ce s-a ìnfàptuit, in numele idealurilor ce ne cà-
làuzesc, in numele apàràrii vietii $i a dreptului la muncà, cerem cu
toatà hotàrirea tuturor oamenilor politici sà actioneze pentru ca asupra
omenirii sà nu mai pluteascà spectrul ràzboiului atomic. Trebuie sà se
punà capàt acestor diabolice stocuri de arme care amenintà distrugerea
omenirii.
Sint mìndru cà marele nostru conducàtor Domnul Pre$edinte Nicolae
Ceau$escu $i-a fàcut din dreptul oamenilor la viitor, la liberiate, la dem-
nitate, un crez $i o datorie de om $i de viatà.
Sint mìndru cà apartin acestei epoci $i sint convins cà generoasele
idei ale Pre?edintelui tàrii noastre gàsesc deplinà intelegere ?i pretuire
in lumea intreagà, càci nimic nu poate fi astàzi mai presus decìt lupta
pentru pace, pentru prezentul $i viitorul omenirii» (Pr. Panà Leonida,
Giuvàre$ti, Corabia).
«Apelul pentru dezarmare $i pace al Frontului Democrafiei $i Uni- '
tàfii Socialiste reprezintà glasul ?i rafiunea poporului nostru in cadrai
càruia este angajatà $i Biserica noastrà prin reprezentantii sài, reafir-
marea nàzuinfelor noastre de pace, de a face sà rodeascà munca dedi-
catà fàuririi unui viitor luminos urma$ilor nostri.
Ca slujitori ai pâcii, ne exprimâm, din tôt sufletul adeziunea la Ape
lul pentru dezarmare $i pace pe care-1 socotim câ izvorâ$te din voinfa
noastrâ a tuturor, de a trâi $i munci in pace, pentru continua înflorire
a Patriei noastre scumpe.
Stâ in puterea noastrâ sâ spunem un NU hotârît râzboiului $i sâ înâl-
tâm gîndul nostru câtre izvorul vietii pentru luminarea mintii çelor de
care depinde destinul omenirii pentru statornicirea pâcii pe pâmînt.
Avem convingerea câ nâzuintele lujptâtorilor pentru pace din întreaga
lume se vor împlini, sâbiile vor fi prefâcute in pluguri, çtiinta va fi
folositâ numai pentru bunâstarea vietii $i omenirea va pâ§i mai départe
spre o viatâ mai fericitâ» (Pr. Mateescu Constantin, Scorniceçti, Sla-
tina).
«Ca preot $i ca cetâtean râspund la aceastâ chemare eu tôt elanul
$i entuziasmul, fiind convins câ toti, uniti in euget çi simtiri, vom im-
pune pacea $i dezarmarea in lumea contemporanâ.
Ca preot, slujitor al lui Hrisïos, Domnul Pàcii, la naçterea Câruia
îngerii au cîntat : «Slavâ întru cei de sus pe pâmînt pace, între oameni
bunâvoire» (Luca II, 14), care i-a întîmpinat pe ucenici eu cuvintele
\
%
A C JIU N Ì PENTRU PACE ÍN EPISCOPIA RÌMNICULUI $1 ARGE$ULUI 8 25
«Pace vouà», «Pace tuturor» si care a làsat ca testament «Pacea mea dau
vouà», aprob din toatà inima noile inijiative pentru pace.
Ca om sint ìmpotriva ràzboiului, càci in primul ràzboi mondial mi-a
murit tatàl, iar al doilea ràzboi mondial mi-a ràpit fratele. Deci, in
mod categorie uràsc ràzboiul. Pentru aceasta, in aceastà adunare, in
numele preotilor si al credinciosilor din protopopiatul Caracal pe care
il reprezint aici, alàturìndu-ne milioanelor de oameni din tara noastrà
Si milioanelor de oameni de bunà credintà din imtreaga lume, ridicàm
glasul hotàrìt si spunem : NU ìnarmàrilor de tot felul si in special ìnar-
màrilor nucleare, NU amplasàrii de noi rachete nucleare cu razà medie
de actiune pe bàtrìnul continent european, NU urei $i fortei ! Spunem
un DA hotàrìt pàcii care este sinonimi cu viata, un DA ferm muncii cins-
tite, prin care vrem sà tràim si sà progresàm, un DA hotàrìt rezolvàrii
tuturor problemelor litigioase dintre popoare prin tratative, colaborare,
intrajutorare, pentru a salva pianeta de la distrugere !
Cerem conducàtorilor de state sà facà toate eforturile pentru a salva
omenirea de la un nou ràzboi, de la distrugere totalà, asigurind si impu-
nind pacea pe intreg pàmìrutul.
«Sà ìnvingà pacea !» (Pr. Ionescu Gheorghe, protopop Caracal).
«Ca slujitor al Bisericii Ortodoxe Romàne imi dau toatà adeziunea
la acest Apel pentru dezarmare si pace, deoarece pacea este mesaj ce-
resc si testament in vesmicie, làsat omenirii de insusi Mintuitorul ei.
Pacea este glasul credintei si constiinfei noastre religioase. Iubim pacea
fiindcà ea este glasul copiiior nostri care vor sà tràiascà. Iubim pacea
pentru cà ne iubim tara pe care o dorim cit mai frumoasà ¡si mai pros-
perà, iar progres si fericire nu poate fi decìt numai in climatul pàcii.
In lumina acestor considerente, ìmpreunà cu tofi credinciosii in mij-
locul càrora imi indeplinesc misiunea, voi càuta sà propovàduiesc dra-
gostea ìntre oameni si popoare pentru a fi demn de memoria inaintasilor
nostri» (Pr. Teodor Ciurescu-Tàtulestii de Jos, Slatina).
«Ca preot si °m, sprijin din toatà inima principine mainiate ale li-
bertàfii si egalitàtii ìntre popoare, securitàfii si cooperàrii, pàcii si
coexistenfei pasnice, colaboràrii si ajutorului reciproc ìntre state, dez-
voltarea multilateralà a omului, dragostea fafà de patrie, munca pentru
binele comun, nàzuinfa spre progres si spre o viatà tot mai fericità.
Fiind unul din generala tìnàrà a farii, exprim hotàrìrea noastrà de
a trài in pace, spunind un NU hotàrìt ìnarmàrilor de tot felul, fàcìnd
cunoscutà voinfa noastrà pentru o viatà liberà pentru noi si copiii
nostri, pentru ca lumea in care tràim sà fie ferità de cataclismul nu-
clear. Sà biruiascà pacea pe pàmìnt» (Pr. Lalà Gheorghe, Dràgànesti).
«Pentru orice om si ìndeosebi pentru orice crestin, pacea este bu
rnii cel mai de pret deoarece este condifia esenfialà a viefii si expresia
vrerii celei sfinte a lui Dumnezeu.
ínvafatura Bisericii despre pace cuprinde principiile care, asimilate
in constiinta crediinoiosi'lor, rodesc pe plan social. Biserica dispune in
invafátura sa de elemente care, prin definifie sint de natura a crea
condifii prielnice realizàrii si pàstràrii pàcii in relafiile dintre oameni
Si popoare. Niciodatà n-a fost ameninfatà ìnsàsi existenfa omenirii ca
acum, càci un ràzboi nuclear poate fi o catastrofà mondialà. De aceea
epoca nuclearà imípune o singurá alternativà ratónala pentru salvarea

viefii $i progresului omenirii, pacea trainica, prin dezarmare generáis
$i totala. Niciodata in istorie, pacea n-a avut o forfa combatantá atit
de uria$a ca astazi iar locul tuturor cre$tinilor este aici in acest front
mSref de lupta pentru pace, pentru viafS.
Ader din toata inima la chemarile Apelului pentru pace $i dezar
mare $i-L rog pe Bunul Dumnezeu sa ne dea pace pe pamint» (Pr. Bujgoi
$tefan — Alberti).
«Intàrsi $i mobilizafi de chemarea la dezarmare \$i pace, cerem
stàruitor puterilor definatoare de arme nucleare cu efecte de distru-
gere masiva sS stopeze cursa aberanta a ínarmarilor $i sa foloseascá
fondurile astfel obfinute pentru scopuri umanitare. Cerem sa se evite
cu orice pref pirjolirea totala a viefii pe bátrina, dar mereu tinara $i
atit de primitoarea planeta Pamint.
De aceea, sa spunem din toata inima un NU armelor de íot felul,
NU razboiului, DA pacii $i infelegeri, DA progresului $i fericirii, DA
viefii ! (Pr. Ion Ciuca — Criva).
«Am fost impresionad de marturiile facute de unii vorbitori despre
pierderile pe care le-au suferit de pe urma razboiului. Ajung aceste
victime. Románii nu mai vor razboi. Manifestarne pentru pace sint
ecoul voinfei noastre, astfel ca toata lumea sa $tie ca Romania nu vrea
razboi.
De la aceastâ tribuna $i-au déclarât adeziunea deplinâ la istoricul
Ape! pentru dezarmare $i pace al Frontului Democrafiei $i Uni-tafii
Socialiste tofi preofii, unii mai in vìrsta, alfii mai tineri. Oriunde ne-am
afla sa ne spunem raspicat cuvîntul, ca tofi sîntem duçmani aprigi ai
ràzboiului $i doritori de pace $i de liniçte.
De pe pozifia noastrà de slujitori ai lui Du-mnezeu $i ai oamenilor,
trebuie sa ine faicem datoria de aparàtori ai' ipacii. S-a vorbit alci de
testamentul sfìnt lasat de Mìntuitorul Iisus Hristos «Pacea Mea las
voua» (Ioan XIV, 27) ; $i noi sa ducem acest mesaj dumnezeiesc ìntre
oameni ;$i popoare» (Pr. Ion D. Trandafir, Proto/pop Slatina).
In încheiere, P.S. Arhiereu Gherasim Piteçteanul a aratat cà Apelul
pentru dezarmare $i pace al Frontului Democratici $i Unitafii Socialiste
ne chéama »la sfìnta datorie a salvàrii vefii. Ca propovaduitori ai Evan-
gheliei lui Hristos, sîntem primii care ìnfelegem ca pacea esite In pri-
mul rînd ìmpacarea omului cu sine ìnsu$i, $i apoi cu sememi sai. Acolo
unde nu exista urâ, nu exista nici motive de ceartâ. Ridicìndu-ne min
tea, gìndul $i inima catre Bunul Dumnezeu, sa-L rugam sa trimita pace
m familii, pace ìn farà, pace ìn ìntreaga> lume.
Intr-o atmosfera înâlfâtoare, pliná de entuziasm, a fost trimisa
Excelenfei Sale, Domnului Preçedinte Nicolae Ceauçescu, urmàtoarea
telegrama :
« R àspun zìnd chem àrii Frontului D em ocratici ?i U nitàfii
S o c ia liste §i a D u m n eav o astrà p erson al, m ult stim ate D om nule
N ico lae C eau $escu , Pre$edintele R ep ú b lica S o c ia liste R om ania,
astàzi, jo i 27 octom brie 1983, tofi preofii din ju d e fu l Olt, ne-am
ìntrunit in m unicipiul Slatin a, sub pre$edinfia P rea Sfinfitului
A C flU N l PENTRU PACE IN EP1SCOPIA RIMNICULUI $1 ARGE$ULUl 827
A rh iereu -v icar G herasim Pite$teanul, d e le g a i a l P rea Sfinfitu-

lui E p isco p Io sif al E p aih iei R im nicului $i A rge$ului, p en tiu a
ne exprim a d ep lin a noastrc [ ad eziu n e la ch em àrile A p elu lu i
pentru p ace $i d ezarm are a l Fron tului D em ocratici $i U nitàtii
S o c ia liste din 20 sep tem brie 1983.
C a iii ai ace stu i popor care de m ulte se c o le a su ierit pustii-
toarele. a rm à ri aie ràzb o aielo r $i oprim àrilor ; ca cetàfen i ai
unei p atrii dorn ice de p ace $i de lib e ria te ; ca slu jito ri ai unor
in alte p rin cipii m orale, .V a asigu ràm , D om nule P reced iate de
in tregu l n ostru ata$am ent la in teleap ta p o litica in tern a $i ex-
terna pe care o duceti sp re fàu rire a un ei lum i a in teleg erii $i a
co lab o ràrii co n stru ctiv e intre toate p o p o are le lum ii.
C ondam nàm ie b ra in arm àrilor n u cleare s i cerem cu term i-
tate sa se tre acà la lich id area to talà a arm elor n u cleare la
stato rn icire a p àcii intre oam eni p op oare.
• V rem s a tràim in p ace ! V rem sa ne bu curàm im preunà cu
toate p o p o arele lum ii de v ia fà de ro a d e le uria$elor eforturi
co lectiv e ce se depun sp re p r o s p e t t a t e §i b u n àstare, eforturi In
care h arn icii lo cu ito ri ai ju d efu lu i nostru, su b pricepu ta ìndru-
m are a o rgan elo r lo c a le de Stat, au reu$it s à se in scrie cu re -
zu ltate m eritorii in in trecerea so c ia lista .
C a cetàlen i ai R om àniei so c ia liste , alàtu ri de tofi iiii
patriei, $i noi slu jito rii biserice$ti vom s ta m i fa rà p reget pen-
tru prosperit'atea R om àniei so c ia liste , pentru u n itatea intregu-
t
lui nostru popor.

S à in v in g à p a c e a in lum e !».
ARHLEREU — VICAR
LUCRÀRILE PENTRU PACE ALE ADUNÀRII EPARHIALE

A SFINTEI EPISCOPII A RlMNICULUI $1 ARGE§ULUI
27 noiembrie 1983
Potrivit dispozitiunilor Statutare, in ziua de duminicS 27 noiembrie

1983, a avut loc la sediul Centrului eparhial din Rimnicu Vìlcea, lucrà-
rile Adunàrii eparhiale a Eparhiei Rimnicului $i Argeyului.
Slujba Te-Deum-ului a fost sàvìrîtà in catedrala Sfintei Episcopii

de càtre Prea Sfinitili Arhiereu-vicar Gherasim Pite$teanul inconjura-t
de un sobor de fpreofi $i diaconi dintre slujitorii Caiedralei episcopale
$i dintre membrii Adunàrii eparhiale, in prezenta unui mare numàr de
credincioî.
La orele 10,00 membrii Adunàrii eparhiale, impreuna cu Prea Sfin-
fitul Arhiereu-vicar $i cu invitafii sosifi la aceastà sesiune, tree in sala
de receptie a Re$edinfei episcopale.
Prea Sfintitul Episcop Iosif, Precedicele Adunàrii eparhiale, in in-
timpinarea celor prezenfi roste$te urmàtoarele :
«Onorati membri ai Adunàrii eparhiale,

In aceastà dimineafà seninà, dar ràcoroasà, a sfìr$itului de toamnà,
imi face mare bucurie sà và intimpin cu tradifionalul salut : «Bine afi
venit la Re$edinfa Centrului nostru eparhial».
Pàcat cà acest senin al naturii nu se poate stabiliza $i in atmosfera
internafionalà a relafiilor dintre popoare.
Se zguduie pàmìntul de evenimentele care agraveazà pìnà la peri-
colul de explozie in multe pàrfi ale lumii, dar, a$a cum demonstreazà
faptele, tofi iubitorii de pace, intre care $i poporul nostru, in frunte cu
neobositul apàràtor al pàcii, Conducàtorul tàrii noaslre, Precedatele
Nicolae Ceaucescu, militeazà pentru pace $i crede cà pacea va birui.
Biserica noastrà, prin ìnsu$i sensul ei de a exista, a fost $i este slu-
jitoare a pàcii, dar in aceste situaci de extremà incordare se considerà
indatoratà ' sà se manifeste impreunà cu tot poporul nostru $i cu tofi
iubitorii de pace .din lume, ca nedezminfità apàràtoare a »pàcii $i respin-
gàtoare a ràzboiului.
Pacea, nofiune cu confinut universal uman, odràslità din ìnsà$i fiin-
fa umanà, constituie starea normalà in relafiile sociale $i este dorinfa $i
idealul de totdeauna al tuturor oamenilor doritori de bine. Ea face parte
din substanfa ìnvàtàturii propovàduità de Sfinta noastrà Bisericà este
elementul constitutiv al ìnvàtàturii creatine $i obiectiv al misiunii Bise-
ricii in lume.
Solia crectinismului este «solia pàcii» $i de aceea Sfinta noastrà*
Bisericà este prin definire «Biserica pàcii». «Pe pàmint pace $i intre
oameni bunàvoire» sìnt cuvintele cu care ingerii vestesc Nacterea Dom-
nului Iisus Hristos in noaptea sfìntà din Bethleemul Iudeii : mesaj divin
al pàcii càci «sose$te Domnul pàcii» (Isaia IX, 6).
Intreftul aspect al pàcii : pace intre Dumnezeu $i om ; pace in fiinfa
omului $i pace intre om $i semenii sài, este testamentul scump al tuturor
veacurilor $i pe care Biserica cre$tinà il ipropovàduiecte pentru cà este
poruncà dumnezeiascà, càci pacea face parte din substanfa ìnvàtàturii
creatine $i constituie obiectiv al misiunii Bisericii pe pàmìnit.
A C JIU N I PENTRU PACE ÎN EPISCOPIA RlMNICULUI ÇI ARGE$ULUI 829
Pentru aceasta, Conducerea Superioarâ a Bisericii, Sfíntul Sinod,

a recomandat sa se foloseascà prilejul çedintelor de lucru ale Adunarilor
eparhiale pentru a ne exprima ín mod colectiv $i la nivel eparhial ade-
ziunea noastrâ hotârîtâ la Apelul pentru'dezarmare $i pace lansat de
Frontul Democratiei si Unitâtii Socialiste, la initiaitiva cutezátoare a
neobositului nostru conducàtor, Domnul Presedinte Nicolae Ceaucescu,
asa cum de altfel a fácut-o preotimea adunata pe judete».
In continuare Prea Sfintia Sa a spus : «Cunoastem cu totii ca eve-
nimentele s-au précipitât atît de rapid si atît de grav íncít Conducerea
noastrâ superioarâ de Stat s-a socotit îndatoratâ sâ mai lanseze un Apel
câtre Parlamentele $i parlamentarii Târilor Europene, ai S.U.A. $i Cana-
dei, precum si o Declarare prin care se atrage atenea toarte serios câ
nimeni nu are dreptul sâ trateze eu periculoasâ usurintâ viata atîtor
popoare si soarta lumii întregi.
Ne mîndrim cu modul în care preotimea celor trei judete ale Epar-
hiei noastre si-a demonstrat legâtura de nezdruncinat eu interesele de
viatâ si de pace ale întregului nostru popor.
Totodatâ, aceasta constituie prilejuri repetate ca Biserica, recunos-
câitoare statului nostru pentru larga întelegere pe care i-o acordâ prin
atîtea înlesniri ce-i creeazâ spre buna ei funcionare, este receptivâ la
tóate interesele superioare de stat care trebuie sustinute eu toatâ
constiinta si cu tóate puterile.
Asadar, sedinta noastrâ de as<tâzi va avea douâ pârti bine distincte :
Prima parte ca Adunare pentru apârarea pâcii, iar a doua parte eu des-
fâsurarea lucrârilor ei legale din fiecare an».
Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim Pitesteanul a citit textul
Apelului Frontului Democratiei si Unitâtii Socialiste pentru dezarmare
Si pace.
Pe marginea acestui important document în apârarea pâcii si vietii
Prea Sfintitul Arhiereu-vicar Gherasim Pitesteanul a spus printre áltele :
«Clocotitorul si mobilizatorul Apel al Frontului Democratiei si Unitâtii
Socialiste, lansat la initiativa Domnului Presedinte Nicolae Ceausescu,
totdeauna iprezent în strâdaniile pentru pace, a miscat toatâ suflarea
româneascâ, ca pe un singur om. $i, cum putea fi altfel cînd se pune pro
blema exis-tenfei vietii pe planeta noastrâ. v
Eu, ca cetâtean loial al Patriei çi ca fiu al Bisericii Ortodoxe Roma
ne, îmi dau adeziunea din toatâ fiinta la Apelul pentru pace »si dezarma
re precum si la Apelul lansat de Marea Adunare Nationalâ si la Decla
raba fâcutâ de Conducerea noastrâ superioarâ de Stat. Din toatâ inima
spun un NU râzboiului si un DA pâcii. Trâiascà eroul pâcii, Domnul
Nicolae Ceausescu. Trâiascâ pacea în toatâ lumea».
în continuare, Domnul avocat Ghitâ Vasile — Curtea de Arges,
printre áltele spune : «Ca députât eu mandat de reprezentare al credin-
ciosilor din protopopiatul Curtea de Arges, îmi exprim întreaga adeziu-
ne la politica de pace si colaborare a României socialiste, dînd o înaltâ
8 . Mitropolia Olteniei — c. 344
I
830 MIT ROPO U A OLTENIEI S
apreciere contribufiei inestimabile a Pre$edintelui fàrii — Domnul

Nicolae Ceau$escu. Fie ca rafiunea $i tortele binelui sa triumfe pentru
a se evita distrugerea omenirii $i a civilizaîei pianetei noastre».
*
Domnul doctor David* Pantelimon, deputai eparhial — Caracal, ìn-

tre aitele spune : «Subscriem in totul la Apelul pentru dezarmare $i
pace... Achizifiile $tiinfei $i tehnicii sa fie puse in slujba binelui omeni
rii, nu in slujba ràzboiului, a distrugerii $i a morfii... sa invngà rafiunea,
binele, progresul $i pacea».
Domnul deputai eparhial Nicolae Rädulescu Rm. Vilcea, a spus:
«...sînt întru totul de acord eu vibranta chemare pentru preîntîmpinarea
râzboiului, pentru înlaturarea râzboiului nuclear din viafa omenirii.
Situafia deosebit de grava la care s-a ajuns in viafa internafionalâ
ca urmare a intensificarii tara precedent a cursei înarmârilor, nu poate
läsa indiferent pe nimeni. Sä se ceara celor doua mari puteri sä continue
tratativele întrerupte la Geneva $i sä se adopte mäsuri care sä înlature
'pericolul razboiului».
P. C. Vicar administrativ, Pr. Ion Dumitrescu, între <altele a spus :
«Nimeni in lumea aceasta nu $i-a ridicat glasul eu atîta fermitate pen
tru pace $i împotriva razboiului, ca Pre$edintele färii noastre. Nimeni
din lume nu a facut atîtea eforturi pentru realizarea unei päci drepte §i
statornice în lume $i în salvarea planetei de la dezastrul nuclear, ca
Preçedintele Nicolae Ceauçescu. Spun NU hotarît razboiului, total sau
limitât, fiindca eu care am cunoscut personal $i direct, pe front, ororile
râzboiului, îmi dau seama ca printre victime s-ar putea sä fiu $i eu $i
copiii mei $i pärinfii mei $i tot neamul meu».
»
P.C. Preot Mircea Ionescu — Corabia, a spus : «Noi ca slujitori ai

Sfîntului Altar $i ca mesageri ai Testamentului läsat nouâ de Mîntuito-
«
rul Iisus Hristos : «Pacea Mea dau vouà, pacea Mea las vouä» ! sîmtem
alâturi de cei ce luptâ neobosit pentru pace... aläturi de Conducätorul
färii noastre, Domnul Nicolae Ceauçescu, care face cunoscut lumii în-
tregi dorinfa de pace a poporului roman.
Noi, preofimea eparhiei împreunâ eu întreaga preofime a färii...
aderäm eu toatä fiinfa noasträ la întregul confinut al acestui generös
epocal Apel» — a spus C. Sa în continuare.
P.C. Protopoip Constantin Dejan Piteçti, a spus între áltele : «Ca
romàni $i ca preofi oj;todoc$i ne considerami permanent $i total mobi-
lizafi in slujba pàcii, pentru sprijinirea tuturor acfiunilor de pace $i
dezarmare ale Pre$edintelui nostru.... vom sàdi in con$tiinfa tuturor
credincio$ilor nostri idealul sfìnt al pàcii.
Cu tofii sa ne ridicam in' fafa primejdiei atomice ca o stavilà de
netrecut, ca lumea sa nu mai fie ameninfatà de acest spectru ìnfiorator».
Ca expresie a totalei adeziuni la chemàrile Apelului Frontului
Democratici $i Unitafii Socialiste a fost trimisà urmàtoarea telegramà
eroului pàcii :
T i
t
A C JIU N l PENTRU PACE ÌN EPISCOPI A RÌMNICULUI $/ ARGE$ULUI 831
«Excelentei Sale,
Domnului Nicolae Ceaa?escu,
Pre$edintele Republicii Socialiste Romania,
Premedititele Frontului Democratiei Unitàtii Socialiste,
Noi, clerici $i mireni, membri ai Adunàrii eparhiale ai Eparhiei
Rìmnicului $i Arge$ului, intorniti la sediul Centrului eparhial din Rm.
Vìlcea, »azi 27 noiembrie 1983, aflìndu-ne mereu sub puternica impresie
a vibrantelor initiative ale Domniei Voastre de /pacificare a lumii $i a
chemàrii la dezarmare $i pace lansatà de Frontul Democratiei $i Uni
tàtii Socialiste din Republica Socialista Romania, ne-am constituit in
Adunare pentru apàrarea pàcii, sub pre$edintia Prea Sfintitului Episcop
Iosif, pentru a ne exprima incà o data, in numele noastru personal $i al
credincio$ilor din judetele : Arge$, Olt $i Vìlcea, pe care ii reprezen-
tàm aici, profunda noastrà pretuire fata de ìnaltul umanism >$i de ìnalta
ràspunderè pe care o dovediti pentru apàrarea drepturilor sfinte ale
fiecàrui om $i ale fiecàrui ipopor, dreptul la viafà, la liberiate §i la
pace.
Alàturindu-ne milioanelor de tineri $i vìrstnici, barbati $i femei,
ìntregului nostru popor, va omagiem fierbinte $i cu nesfìrîtà recu-
no^tintà pentru sustinutele Dumneavoastrà eforturi $i pentru sclipitoa-
rele sugestii, apreciate pe toate meridianele pàmintului, pe care le
propuneti in solutionarea pa$nicà a oricàror neìntelegeri dintre popore.
Ca fii ai acestui popor, care multe- secole a suferit pustiitoarele
urmàri ale ràzboaielor $i ale oprimàrilor, condamnàm cu necrutàtoare
indignare febra lipsità de logica a atìtatorilor la ràzboi.
Am ascultat cu sfintà emotie ?i sustinem cu toatà fiinta noastrà
propunerile pe care le-ati formulat in fata sesiunii Marii Adunàri
Nationale, concretizate prin Apelul càtre Parlamentele $i parlamentarii
din toate Statele europene, Statele Unite ale Americii $i Canada, precum
?i in recenta Declaratie a Conducerii tarii noastre, ca in Europa sà se
ajungà la un compromis intre cele douà mari puteri nucleare $i sà
nu se amptaseze noi rachete, sà se distrugà cele existente sà se treacà
treptat la dezarmarea mult fràmìntatului nostru Continent.
Incà o datà và asiguràm, mult stimate $i iubite Domnule Preêdinte
Nicolae Ceau$escu, de totala noastrà adeziune la intreg continutul
Apelului lansat de Frontul Democratiei $i Unitàtii Socialiste $i la toate
initiativele ?i actiunile Conducerii noastre superioare de Stat, privind
problema pàcii $i a dezarmàrii.
Acum, in pragul marii aniversàri a 65 de ani de la istoricul act de
fàurire a Unitàtii Statului National Roman, cu legàmint ne declaràm,
noi $i credincio$ii pe care ii reprezentàm, sà firn neabàtuti sprijinitori
ai stràlucitei Dumneavoastrà politici interne $i internationale, pentru
care và jertfiti fàrà crutare, spre prosperitatea, fericirea i$i nezdruncinata ’
unitate a Patriei $i a ìntregului nostru popor, spre pacea lumii intregi.
(Preêdinte, Episcop / f Iosif)».
Membrii Adunàrii eparhiale prin aplauze prelungite au aprobat
textul telegramei manifestìndu-$i increderea neclintità $i dragostea de-
4
832 M IT ROPO LIA O LTEN IEI
plinâ fatâ de luminatul nostru Conducâlor, Preçedintele Nicolae

Ceaucescu.
Au fost adresate scrisori catre Ambasada U.R.S.S. $i S.U.A. la
Bucure$ti $i câtre Secretarul General al O.N.U.
Prea Sfintitul Episcop Iosif în încheierea adunàrii pentru pace çi-a
aratat pârinteasca pretuire ¡pentru modul hotârît prin care vorbitorii
$i-au exprimât deplina adeziune la întreg continutul Apelului Frontu-
lui Democratiei $i Unitâtii Socialiste $i la tóate initiativele de pace
t
adóptate de Conducerea noastrà de Stat, sub îndrumarea eminentului

om politic $i neînfricat stegar al pâcii, Domnul Preçedinte Nicolae
Ceaucescu. *
• Fie ca Dumnezeul mdiletor ?i ail pâcii sa lumineze calea «tuturor con-
*
ducâtorilor de State çi sa se ajungâ neîntîrziat la împlinirea fericitelor

mâsuri de asigurare a pâcii çi vietfi pe pàmint.
Pr. Sandu CRISTESCU
4
0
✓
I
»
% #
« C
\
R E C E N Z I I
rica Ortodoxa Romana pina in sec. XVII. Izvoare, traduceri, circa-

latie. Teza de doctorat. Craiova, 1983, 448 p., 17X24 planiê ilusira-
tive hors text.
Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor
a sustinut aceastà tezà de doctorat in
Teologie in ziua de 9 aprilde 1983, la Insti-
tutul Teologie din Bucure$ti, avind urmà-
toarea Comisie examinatoare : l»nalt Prea
Sfintitul Dr. Antonie Plàmàdealà, Mitropo-
litul Ardealului, delegai al Prea Fericitului
Patriarh Iustin — pre$edinte, Pr. Prof. Dr.
Ioan G. Coman, Pr. Prof. Dr. N. $eirbànescu,
de la Institutul Teologie din Bucure$ti,
Diac. Prof. Dr. Constantin Voicu — rector,
$i Pr. Prof. Dr. Mircea Pàcurariu de la Insti-
tutul Teologie din Sibiu, in prezenfa unei
asistenfe numeroase (aula Institutului
Teologie pina la ultimul loc), in care distin-
gem pe Prea Sfinfitii Episcopi Roman
Ialomifeanul, Emilian Birdas — Alba Iulia,
Epifanie Norocel — Buzàu, Gherasim Cristea
Pite^teanul, §i Vasile Tirgovi$teanul — Vi-
car al Sf. Patriarhii, profesori de la Insti-
tutele Teologice Bucuresti $i Sibiu, de la
Seminariile Teologice Bucure$ti §i Craiova,
Consilieri eparhiali din Bucure?ti $i Craiova,
academicieni, profesori universitari, scrii-
tori, preoti. CRfllWa-1989
Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Antonie Plàmàdealà a relevât, la inceput, va-
loarea teologicé $i istoric-culturalà a problemei $i a lucràrii, precum $i actualitatea
lor, atestîndu-se, documentât, vechimea scrierilor patristice la poporul román $i, prin
eie, continuitatea neîntreruptâ a poporului román, a vietii istorice çi a culturii lui in
spatiul carpato-danubiano-pontic ; a déclarât, dupé sustinere, lucrarea admisà, a
apreciat-o cu nota maximà, 10, $i a consaorat pe Inalt Prea Sfintitul Mitropolit, Doctor
in Teologie — al 47-lea Doctor in Teologie la Institutul Teologie din Bucure$ti.
In P re ia fâ , semnatâ de Pr. Prof. Dr. loan G. Coman — proíesorul referent de
specialitate (Patrologie), cu care a pregàtit doctoratul, a aràtat cá teza de doctorat
a Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Nestor este «o lucrare masivá, elaboratà in multi
ani de muncà stàruitoare, cu dorinta de a pune in lumi-nà geneza, preluarea çi circula-
tia scrierilor patristice la noi, pe o duratà de circa 14 secóle : IV—XVII» $i face o
9
prezentare concisa a cuprinsului, dupa care formuleazâ urmâtoarele aprecieri, asu-

pra fondului ni formei lucràrii :
— lucrarea întârente adevârul câ istoria culturii românenti este mai veche decît
s-a crezut pînâ acum ;
— lucrarea are mérité deosebite istorice-culturale nationale : descoperà, stabi
lente ni actualizeaza existenta ni circulatia scrierilor patristiche la poporul roman ni,
prin eie, certifica existenta lui permanentâ ni» totodatâ, contributiile românenti la cul
tura teologica ni istoricâ europeanâ ni universalâ ;
— a émis si ipoteze, precum existenta unei limbi începâtoare daco-romane : o
%
limbâ protoromânà — o latina popularâ locala ;

— problemele abordate sînt analizate, dezvoltate ni prezentate documentât, ju-
dicios, cu rigoare critica, obieotiv ni cumpânit, într-un stil bine închegat, armonios ni
de frumoasâ tinuta biblicâ-teologicâ ortodoxa ni istoricà-patjrioticà j ipotezele le
lanseazâ eu prudenfâ ni logica istoricâ.
Lucrarea propriu-zisâ începe eu o Introducere (p. 19—26), in care autorul moti-
veazà oprirea asupra temei, eu explicatii ni argumente teologioe, istorice, culturale,
patriotice... dupa care, imensul material 1-a divizat în 4 parti, impartite in capitole ni
subcapitole :
Partea întîi : Scrieri pcitristice la Dunàrea de Jos în vremea Slinfilor Parlati, în
Bisericile vecine în sec. IX —XV / ni circulatia acestor scrieri între Râsârit çi Apus pînâ
la siîrçitul secolului XV/. Capitolul I — Scrieri patristice la Dunàrea de Jo s în vremea
Sfintilor Parinti, eu subcapitolele : Preliminarii, 1. Scrisoarea Bisericii din Gotia câtre
Biserica din Capadocia ni trei Epistole ale Sfîntului V asilie cel Mare ; 2. Scrieri ale
Sfîntului Teotim I, Episcopul Tomisului ; 3. Episcopul Ioan al Tomisului ni contribufia
sa la apararea Ortodoxiei ; 4. O Epistola a Episcopului Teotim al II-lea al Tomisu
lui din anul 450 ; 5. Epistola Episcopului Valentinian al Tomisului câtre Papa Vigilius
ni râspunsul acestuia ; 6. Scrierile Sfîntului Ioan Cassian ; 7. Contribufia lui Dioni-
sie Exiguul la tezaurul patristicii ; 8. Scrieri ale «Càlugârilor sciti» din secolul VI ;
9. Scrieri ale Episcopului Laurentiu de N ovae ni 10- Scrieri ale Sfîntului Niceta de
Remesiana.
Capitolul II — Scrieri patristice din Bisericile vecine (bulgara, sîrbà ni rusa) în
sec. IX—XVI, eu subcapitolele : Preliminarii, 1. Scrieri patristice în Biserica bulgara ;
2. Scrieri patristice în Biserica sîrbà ; 3. Scrieri patristice în Biserica rusâ.
Capitolul III — Circulatia scrierilor patristice între Râsârit ni Apus pînâ la sfîr-
nitul secolului XVI.
Partea a doua (p. 121—226) : Scrieri patristice în Biserica Ortodoxa Romana în
limba greaeâ çi în versiuni slave sec. XIV—XVI. Capitolul I — Contextul istoric-
cultural. Capitolul II — Scrieri patristice în limba greaeâ la romani în sec. XHiV—XVI,
eu subcapitolele : Preliminarii, 1. «Sentinfe» ale lui Evagrie Ponticul ; 2. «Capete»
ale Sfîntului Nil A scetul ; 3. «Capitole» ale A vvei Thalasie ; 4. «M axime» ale Sfîntu-
\
lui Grigorie Teologul ; 5. «Versiuni cu acrostih» ale Sibilei Ierofilia Eritreana. Capi
tolul III — Texte patristice în versiuni slavone în Jâ r ile Romàne, sec. XIV—XVI, eu
subcapitolele : Preliminarii, *1. Versiuni slavone în J a r a Rom âneascà în sec. XIV—XVI.
«$coala» de la M ânâstirea Bistrita—rVîlcea. Texte patristice implicate în opera lui
N eagoe Basarab ; 2. Texte patristice în manuscrise slave din Transilvania, Banat ni
Maramuren, sec. XIV—XVI. «$coala» de la M ânâstirea Hodon—-Bodrog ; 3. Texte p a
tristice în m anuscrisele slave din Moldova, sec. XIV—XVI. «$coala» de la M ânâsti
rea Neamtu ni «Scoala» de la M ânâstirea Putna.
Partea a treia (p. 227—372): Traduceti româneçti ale «Cuvîntului de învâtâturâ
al Slîntului Ioan Gurâ de Aur din noaptea Siintelor Paçti», Copii din secolul XVI. Ca
pitolul I — Consideraci generale eu p.rivire la primele traduceri românenti ale aces-
RECENZII 835
tui «Cuvînt...». Capitolul II — Versiuni bilingve slavo-romane — ca stadiu interme

diar. Capitolul III — Traduceri româneçti ale «Cuvîntului hrisostomic de învâtâturâ»,
cu subcapitolele : Preliminarii, 1 . In «Codicele Cardaç» — M a n u sc risu l p o p ii B ratu ì din
Braçov (1559—1560); 2. In «Codex Sturdzanus» — M a n u sc risu l p o p ii G rig o rie din
M àh aciu (1580—1619); 3. In (a) E v an g h e ìia cu în v â tâ tu râ — 1581, In (b) C o d ice le To-
d o re sc u çi ìn (c) C o d ic e le de la Ieud ; 4. In (a) F ra g m e n te le —Io rg a, partial çi (b) ìn
M an u scrisu l iero m o n ah u lu i R a ia il de la Dragomirna, ìn ìntregime | 5. In (a) în v â tâ tu rile
lui N e a g o e B asarab ..., traduse în româneçte in vremea lui Matei Basarab çi in (b) P i -
sa n ia M ân âstirii C u rte a d e A rgeç, tradusâ de ieromonahul Ioan de la Trivaie ; . In 6
C à rfile de cult pastrate in manuscrise sau tipàrite. Capitolul IV — Unitatea textului

«Cuvîntului...» in manuscrise greceçti, in versiunile slavone çi româneçti. Capitolul
V — Aspecte filologice-lingvistice in primele traduceri româneçti ale «Cuvîntului de
învâtâturâ...». Capitolul VI — Analiza teologicâ çi eclesiologicâ a «Cuvîntului...». Ca-
%
pitolul VII — Problema paternità!» «Cuvîntului de învâtâturâ...«», cu subcapitolele :

Preliminarii, 1. -Paralelismul de compozitie ; 2. Compozitie, stil çi limbâ ; 3. Opinii
privind autenticitatea textului ; 4. Tradita liturgicà. Capitolul Vili — Elemente de 4
umanism creçtin în «Cuvîntul dé învâtâturâ...». Im portala omileticà a acestui text

patristic.
Larg accesibilâ este çi Partea a Ill-a, «Cuvîntul de învâtâturâ al Sfìntului Ioan
Gurà de Aur din noaptea Sfintelor Paçti» fiind cunoscut çi mai familiar preotilor çi
credincioçilor, prin uzul cultic çi prin fondul sâu dogmatic-teologicc çi cel etic-social-
umanist. înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a evidentiat valoarea lui sin e rg e tic â çi
cea educativ-iiistructivâ, eticâ-umanistâ. »«Ca unul dintre cei mai stràluciti psihologi
çi sociologi creçtini, aratâ înalt Prea Sfintia Sa, Sfìntul Ioan Gurâ de Aur a izbutit sà
condenseze în acest vibrant «Cuvînt de învâtâturâ...» o teologie a iubirii divine, a
bunâtâtii çi iertârii... El reprezintâ acea teologie pe care o putem numi «a inimii», bi-
necuvîntare caldà çi binefâcâtoare adusâ de acest eveniment creçtin çi bisericesc
de o însemnâtate unicâ în viata creçtinului — Sfînta Sârbâtoare a Creçtinâtàtii, în-
vierea Domnului» (p. 298). Stâruie asupra sentimçntului prédominant al b u cu riei, «sen
timent uman pe care se întemeiazâ sârbâtorescul esential, afectiv çi real». Se mai a-
ratâ câ acest «Cuvînt de învâtâturâ...» s-a numit, în texte româneçti, C h em are de
P açti — «Chemarea la bucurie prin pace çi bunâvoire, prin luminarea sufletelor este
adresatâ tuturor, pentru câ bucuria Invierii este realizatâ prin iubirea çi înfrâtirea
tuturor» (p. 306).
înalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor a abordat çi a élucidât, prin analize cri-
tice çi confruntâri de texte paralele, paternitatea çi autenticitatea «Cuvîntului de în
vâtâturâ...», restabilindu-i originea çi autoritatea hrisostomicâ. A mai arâtat, larg çi
documentât, elementele de umanism creçtin ale «Cuvîntului de învâtâturâ...», precum
çi iniluenta lor evidentâ asupra umanismului ortodox roman, datorat râspîndirii lui
pe tot întinsul târii, fiind citit în biserici çi mânâstirii, precum çi de credincioçi, din
cele mai vechi «timpuri — odatâ eu pâtrunderea çi circulafia scrierilor patristice la
romani (P relim in arii , p. 243—244).
în C o n clu zii (p. 373—390), se sintetizeazâ expunerile çi demonstratiile • lucrârii,
referitoare la problemele ce çi-a propus, enuntate çi în în tro d u c e re , anume, câ :
scrierile patristice au existât çi au circulât la poporul román nàscut creç
tin din cele mai vechi timpuiri (odatá cu episcopiile $i episoopii románi);
- scrierile patristice románe$ti constituie intiiul capitol de istorie cultúrala
çi literará româneascâ çi sínt primele manfestári de acest fel ìn epoca strâromânâ ;
— scrierile patristice româneçti, prin circulaba lor pe tot întinsul pàmîntului ro
mánese, au contribuii la mentinerea çi întârirea unitàri de credintâ ¡çi a unitàri et-
nice, a simtirii patriotice ;
#
836 MITROPOL1A OLTENIE!
— scrierile patristice romànesti sint contributiile teologice-culturale ale Bisericii

Ortodoxe Romàne si ale Jàrii Romànesti la Teologia si cultura Europei si cultura uni-
versalà, la viafa ecumenica.
«Astfel, a íncheiat ínalt Prea Sfintitul autor, lucrarea Sa, la valoarea teologica,
eclesiologicà si ecumenica a scrierilor patristice, la insemnàtatea prezentei si circula-
tiei lor in literatura teologica ortodoxa in generai, in literatura Bisericii Ortodoxe in
special, se adaugà semnificatia lor istorico-culturalà nationalà prin apartenenta la cti-
torirea literaturii romàne, multe dintre scrierile patristice care au circulat in versiuni
romànesti,« manuscrise si tipàrite, reprezentind valori fundaméntale ale patrimoniului
spiritualitátii noastre, constituind argumente in demonstrarea originilor si evolufiei
specifice a culturii scrise romàne$te» (p. 390).
Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Néstor a ìnsotit lucrarli o ampia B ib lio g rafie —
izvoare, antologii, tratate, cataloage, studii si articole (p. 391—406). In acest cadru
este de mentionat si articolul R ecen zie al lui Mihnea Gheorghiu, in care recomandà
istoricilor ca sa inceapà Istoria poporului román cu Sfìntul Apostol Andrei, cresti-
nismul din Dobrogea si la poporul román {« L u c e a ià r u h , an. XXIII, nr. 40 (962), 4 oc-
tombrie 1980, p.l, ). 6
Urmeazà un In d ice g e n e ra i (p. 407—416), cu nume de p e rso a n e , de lo cu ri si ti-

tluri de lucràri clasice — teologice si domenii de relafie ; istorie, filologie s*a.
Anexà : Pianse ilustrative — XVI, insolite de legendele si sursele ilustrafiilor
(p. 417—419). Ilustradle prezintà reproduceri de portrete : Sfintul Apostol Andrei,
Sfìntul Bretanion, Episcopul Tomisului, Sfìntul loan Getul, Sfintul Atanasie cel Mare,
Sfintul Vasilie cel Mare, Cuviosul Efrem Sirul, Sfintul Grigorie Teologul, Origen, Sfin
tul Niceta de Remesiana, Sfintul loan Cassian «Románul» (la examenul de doctorat al
Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Néstor s-a discutat situala calendaristica incerta a
acestui Sfinì román, cu zi de pomenire la 29 februarie, deci numai in anii bisecfi, si
s-a propus ca sa se intervinà la Sfintul Sinod pentru a se fixa pomenirea Sfìntului loan
Cassian in ziua de 28 februarie), Fericitul Augustin, Monahul Evagrie Ponticul, Mo-
nahul ¡Nfil Ascetul, Cuviosul Thalasie Libianul-Africanul, Sfìntul Maxim Màrturi-
sitorul (loan Alexandru a dedicat un imn, in cartea citata, si acestui Sfint, p. 74),
Sfintul loan Damaschin, Sibila Ierofilia Eritreana, Sfìntul Chirii, Apostolul slavilor,
Cuviosul Néstor Cronicarul, Cuviosul Maxim Grecul, Iachint, primul Mitropolit cu-
noscut al Jàrii Románesti, loan Honterus, Diaconul Coresi in tipografie, Sfintul loan
de la Prislop, Mitropolitul Transilvaniei, Iosif Musat, primul Mitropolit al Moldovei ;
reproduceri de texte : Coperta Natologiei patristice tipàrità la Brasov in anul 1540,
Inceputul Sentintelor monahului Evagrie Ponticul, Brasov, 1540, Versurile «Sibilei din
Eritreea» cu acrostih, Brasov, 1540, Insemnarea si semnàtura lui Dragomir Diacul, Bis
trita—Vilcea, Omiliar patristic de la Mànàstirea Bistrita, sec. XVI, scris de cuviosul
copist Iacob Monahul, Pisania bisericii mànàstirii Curtea de Arges, ìnsemnàrile : «A-
ceastà' carte «Sfìntul Efrem (Sirul) este a Mànàstirii Hodos», «S-a scris cu mina pà-
càtosului, eu, popa Bratul... in anul 7068 (1559), sept. — 1560, aug. 31)», «Scris-am eu,
1
popa Grigore din Màhaciu», Cuvintàrile Sfìntului Efrem Sirul, sec. XV, biserica Sf.
Nicolae, Brasov, Sfirsitul «Màrgàritarului» transcris de Monahul Gavril Urie la Neam-
tu in anul 1443 si insemnarea sa, «Inceputul «Zlatoustului» scris la Putna de «mult
pàcàtosul Chiriac, pentru binecuvintatul domnitor a toatà Jara Moldovei, Io $tefan
Voievod... in anul 6978 (1470), Prima foaie a Omiliarului patristic scris la Mànàstirea
Putna din poruñea lui ¡^tefan cel Mare, de ieromonahul Iacov in anul 1474, Prima tra-
ducere romàneascà cunoscutà a '«Scàrii» Sfìntului loan -Sinaitul, semnàturile autografe
ale lui «Varlaam Mitropolit» al Móldbvéi, «Smeritul Anastasie (Crimea) Mitropolit al
Moldovei, «Dosoftei Mitropolit Sucevschi»' si a toatà Moldova ; reproduceri de ta-
blouri si stampe : In linistea unei chilii medievale, In soriptoriu, Sala de lecturà a
RECENZII 83 7
unei vechi biblioteci, Intr-o libràrie medievalà, Mànàstirea Bistrita—Vilcea, Neagoe

Basarab — Despina Doamna $i copiii (tablou votiv de la Curtea de Arge$), Mànàstirea
Curtea de Arge$, Mànàstirea Hodo$—Bodrog, Biserica Sf. Nicolae din Schei—Bra$ov,
Vechiul Màhaciu, Vechiul Ieud din Maramure$, Mànàstirea Neamtu, Mànàstirea Put-
na, «Scara» Sfintului Ioan Sinaitul, picturà la Sucevita, Mànàstirea Dragomirna, Zà-
bava càrtilor..., Voievodul Mihai Viteazul $i Doamna Stanca (tablou votiv, in biserica
fostei Mànàstiri «Mihai-Vodà» din Bucure$ti, pictat de Costin Petrescu). In total : 65
reproduceri. Capitolele sint marcate cu ornamentatii artistice (iconografia bogatà $i
diversà constiituie o caracteristicà a càrtilor Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Nestor
Vornicescu — vezi : D esp re v ia fa $/ o p era S fin tu lu i V a silie c e l M a re , Craiova, 1979;
D e scàtu § arca — 1821, Craiova, 1981).
Din C u rricu lu m v ita e (p. 420—425) obligatoiriu la lucràri de acest fel, de retinut
ucenicia severà monahalà a Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Nestor, pregàtirea teo-
logicà-culturalà temeimicà a I-nalt Prea Sfingei Sale — studii la Institutul Ecumenic
de la Bossey-Elvetia, cu stagiu practic ecumenic la Geneva, cursurile de doctorat la
Facultatea Autonomà Protestantà de Teologie din Geneva, precum $i inaitele functii
de ìncredere in Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Romàne, pre$edinte al Co-
misiei nationale romàne de Istorie Eclesiasticà Comparatà, cu participàri active la in-
truniri teologi'co-biserice$ti ecumeniste $i istorice, din care citàm : comunicarea Des
pre Za p isu l lu i A d am (la al III-lea Congres International de studii Sud-Est Europene,
Bucure$ti, septembrie 1974), O rig in e a de num irii M u n icip iu lu i C r a io v a (la Simpozionul
de toponimie romàneascà de la Craiova, noiembrie 1974), E v a n g h e lia P àcii U dita in
d iierite stru ctu ri a c tu a le ale lum ii (la lucràrile Comisiei Teologice a C.C.P., in mai
1975, la Cernica), R à sp in d ire a $/ d e z v o lta re a cre$ tin ism u lu i ìn tre C arp ati, D unàre
O lt de la ìn cep u tu ri §i p in a in se c o lu l al X IV (la al XV-lea Congres International de
• Stiinte Istorice, Bucure$ti, august 1980) $.a. ; a reprezentat Biserica Ortodoxà Romànà
in diferite §i numeroase intruniri $i festivitàti ecumeniste $i interbiserice$ti. In acc
lami timp, s-a remarcat ?i printr-o productivà activitate publicisticà, teologicà $i cul-
tural-istoricà. i
Rezumarea lucràrii in limbile francezà $i englezà face posibilà lectura ei $i citi-

torilor de peste hotare — cum $i merità.
Lucrarea S c rie rile p a tristic e in B ise ric a O rto d o x à R om àn à p in à in sec. X V II —
Iz v o are , trad u ceri, c irc u la fie , a Inalt Prea Sfintitului Nestor Vornicescu, Mitropolitul
Olteniei, aratà, documentat $i convingàtor, faptul cà, dupà cum a enuntat in Introdu-
cere, <*cre$tinismul, cu bogata sa literaturà biblicà, liturgicà $i patristicà, s-a dovedit
la noi, din primele secole $i in continuare, un factor activ $i eficace de conservare
a etnosului stràromànesc $i apoi romànesc, un element fundamental in structura cul-
turii $i a limbii romàne de mai 'tirziu, in cristalizarea con$tiintei unitàtii de neam $i,
la timpul cuvenit, a con§tiintei nationale».
Adevàr confirmat de $tiinta istoricà, de istoriologie : «Un puternic factor de
unitate $i coeziune al poporului romàn la constituit cre§tinismul — a constatai §i de-
clarà cea mai re'centà istorie a poporului romàn. Dupà cum se §tie, spre deosebire de
popoarele din jur unde cre$tinarea s-a fàcut cu forta de càtre conducàtorii lor in se-
colele IX—X, poporul romàn a fost cre$tin la origine, iar credinta sa — ortodoxà —
cu puternice influente romane, apoi bizantine, a constituit in cursul evului mediu un
puternic factor de unitate, de coeziune $i de rezistentà in fata cotropitorilor $i a in-
cercàrilor lor de a propovàdui o al<tà religie, fie catolicà (in cazul Ungariei, Poloniei
$i Imperiului habsburgic), fie mahomedanà (in cazul Imperiului otoman). Pe bunà drep-
tate Nicolae Iorga afirma : «con$tiinta unitàtii de credintà nu contrazice ci supline$te
$i intàre$te con$tiinta unitàtii de neam (Mircea Mu§at — Ion Ardeleanu, De la sta tu ì
g e to -d a c la sta tu ì rom àn u n itar, Editura $tiintificà $i Enciclopedica, 1983, p. 138).
Lucrarea înalt Prea Sfinfitului Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, conferà

pregatire çi competenfâ de Doctor în Teologie.
Pri GHEORGHE CUNESCU
Victor P a p a c o s t e a , Civilizatia româneascâ civilizatia balcanica.

Ed. îngrijità de Cornelia Papacostea—Danielopolu. Studiu introductiv
de Nicolae-êrban Tanaçoca, Bucureçti, Ed. Eminescu, 1983, 528 p.
In seria «Biblioteca de filosofie a culturii româneçti», care a débutât cu o carte
0
fundaméntala a istoricului G. Brâtianu çi care promite pentru viitor restituai de cel

mai viu interes, un alt volum de stu d ii isto ric e reactualizeazâ un autor çi o proble
matica. Autorul, Vdctar Papacostea (1900—1962), vine dintr-o familie care a dat cul
turii româneçti multi cârturari, remarcîndu-se el însuçi, într-o epoca extrem de agi
tata, printr-o opera de aleasà erudifie çi de nobile câutâri în domeniul istoriografiei.
Problematica, schifata odinioarâ de Haçdeu çi abordatâ pe larg de N. Iorga, decurge
din nevoia de a cunoaçte de aproape contextul sud-est european în care s-a desfaçu-
rat çi se desfaçoarâ istoria noastra. Elev al lui N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, D. Russo,
într-o perioadâ cînd învâfamîntul superior románese a datnenumarafi cercetatori, Victor
Papacostea çi-a îndreptat pasiunea, erudifia çi energia lui deosebità toemai spre acest
colf de lume, de unde çi provenea prin obîrçia lui macedo-românà. Profesor secundar
mai întîi, apoi conferenfiar çi profesor la Universitatea din capitala, el a înfeles cà nu
se poate pâçi mai departe în cunoaçterea sud-estului european, în pofida progreselor
deja înregistrate, decît prin studii interdisciplinare, menite sa racordeze mijloacele
istoriei la cele ale filologiei, arheologiei, etnografici, geografici etc., discipline a câror
concertare comparatista i-ar reveni balcanologiei. în timp ce N. Iorga se îndrepta
tot mai mult spre ceea ce numise «istoriologie» umana, ambifionînd sa cuprindâ în
orizontul cunoaçterii sale devenirea întreagâ a speciei çi creînd chiar un Institut de
istorie universalà (1937), Victor Papacostea înfelegea sa se consacre unei sarcini mai
modeste : cunoaçterea spafiului geopolitic çi etnocultural în care i-a fost dat popo-
rului román sa se dezvolte. Din aceastâ convingere s-a înfiripat, în 1938, un Institut
de studii çi cercetâri balcanologice çi o revista ce avea sa apara, bucurîndu-se de un
excelent renume pînâ în 1945 : B alcan ia. Opera însaçi a fondatorului se circumscrie
acestui domeniu pluridisciplinar, care îi datoreazà o judicioasâ organizare çi initiative
carturàreçti dintre cele mai durabile. Este o opera relativ' restrînsâ, dar cu o mare
densitate informafionalà çi de deplinà rigoare metodologica. Reactualizarea ei prin
tr-o édifié ce reuneçte cîteva articulatii dintr-un curs inédit de istoria romanilor, la
care se adaugà studii çi articole extrase din reviste, tóate de un interes istorico^cul-
tural aparte era o necesítate çtiintificâ çi moralà. Istoriali în care Cleobul Tsourkos
recunoçtea pe «pàrintele tuturor instituidor balcanice din península» sud-dunâreanà,
«
merita în adevâr sa fie readus la lumina actualitàfii, pentru ideile diseminate în cer-
cetârile sale, pentru metoda comparatista pe care a çtiut sa o punà la lucru, metoda
asupra câreia unul din textele cuprinse în volum ne previne sistematic : P en ín su la
B alcan ica çi p ro b lem a stu d iilo r co m p aratiste . Viata çi opera întregâ a eruditului bal-
canolog ne sînt prezentate eu çtinfâ, rigoare çi simpatie de catre un discipol ajuns
el însuçi maestru, Nicolae $erban Tanaçoca. Nótele sale pentru un portret sînt, de
*
fapt, întîia înfàfiçare mai ampia a personalitafii lui Victor Papacostea, a cârui opera
ni se opera acum, în ceea ce are mai rezistent, prin osîrdia Cornelei Papacostea —
Danielopolu. Editura «Eminescu» a avut, desigur, o bunà inspirafie desemnind pentru
una din colecfiile ei de prestigiu aceastâ culegere de studii relative la civilizatia ro-
mâneascâ în legâturile ei cu civilizatia balcanica. Nótele editoarei o circumstantiazâ,
iar o bibliografie întocmitâ de aceeaçi arata câ ceea ce s-a reprodus în volum con-
4
R EC EN ZII S39
I
stituie in adevàr partea cea mai rezistentà a operei lui Victor Papacostea. Un indice
ar fi fost, desigur, necesar pentru utilizaren mai lesnicioasà a unei càrfi atit de
bogatà in informafii $i atit de utilà cercetàtorilor de azi.
AL. ZUB
Sebastian B . a r b u - B u c u r , FILOTHEI SIN AGÀI JIPEI, Psaltichie

rumàneascà, 1, Catavasier, Editu*ra Mnzicalà, Bucure$ti, 1981, 514 p.
Uniunea Coonpozitorilor, prin biroul secfiei sale de critica $i muzicologie, conti-
nuind laudabile inifiativà de publicare a unor monumente medievale de artà muzicalà
bizantina §i-a incununat ?irul itipàriturilor la Editura Muzicalà in 1981 cu Psaltichia
rumàneascà a Ierornonahului Filothei sin agài Jipei, prima lucrare de acest fel in
limba romànà cunoscutà pinà acum, scrisà la 1713, al càrui manuscris se aflà la Bi
blioteca Academiei Republicii Socialiste Romània, la cota nr. 61.
Opera muzicalà a lui Filothei reprezintà puntea de legàturà cu cìntarea greceas-
cà a celorlalte popoare ortodoxe din Sud $i ilustreazà evoluta acestei laturi culturale
románe^ti destul de vechi. Ea confine informafii prefioase cu privire la «ethosul» pro-
priu, avind $i cintàri «Pre glasul rumànesc cà iaste mai lesne $i mai frumos».
Scrisà dupà cele mai autentice izvoare grece?ti din secolul al XVIII-lea, muzica
sa stà in baza altor lucràri similare ìntocmite sau copiate ulterior de càtre diferiti
psalfi. In acela$i timp atestà inceputul procesului de romànire a cintàrilor din tara
noastrà, dominind in totalitate prima mare etapà de la sfir$ituì secolului al XVII-lea
pinà càtre sfir$itul secolului al XVIII-lea, cìnd Mihalache Moldovlahul §i Iosif Mo-
nahul de la Mànàstirea Neamtu marcheazà prin opera lor cea de a doua etapà a pro
cesului de autohtonizare a cintàrilor.
Cu toatà importanfa incontestabilà a acestui manuscris, transcrierea $i studierea
lui n-au fost posibile pinà acum din cauza inaccesibilitàtii notafiei bizantine, extrem
de complicatà in acea vreme. Pentiru a putea fi insu$ità, sistema cea veche cerea
din partea speciali$tilor mult timp, ràbdare $i multà ostenealà. Printre cei care s-au
angajcit la un asemenea efori se numàrà $i Sebastian Barbu-Bucur care — dupà cum
singur màrturise$te — pentru rezolvarea numeroaselor probleme de ordin teoretic din
prima Psaltichie rumàneascà $i transcrierea ei in intregime in notafia lineará i-au tre-
buit «mai bine de 15 ani de cercetare $i investigare».
Primul volum (VII A) din cele patru in care este programat sà se* tipàreascà
manuscrisul Psaltichiei rumàne$ti, cuprinde Catavasierul, Utrenierul $i Liturghierul
(fai. 1—67 v.) $i este structurat astfel : In loc de prefafà, prezentare bilingvà (romàno-
englezà) la modul cel mai generai a culturii muzicale medievale, a importanfei studierii
muzicii bizantine cu referiri directe la opera lui Filothei (p. V—VII). Notà asupra edi
pei (p. Vili—X) prezintà .modul cum $i-a propus automi sà facà cunoscutà opera lui
Filothei, aràtind cà publicarea sa va fi e$alonatà in cadmi a patru volume, fiecare
volum cuprinzìnd alàturi de cìntàrile propriu-zise ale Catavasierului, Utrenierului, Li-
turghierului, Antologhionului etc., mai multe anexe cu indexuri §i tabele pentru pre-
zentarea elementelor necesare intelegerii $i aprofundàrii problemelor ridicate de ma
nuscrisul primei Psaltichii din \a ra noastrà. Abrevien cu referinfà la únele cuvinte,
fonduri de arhive $i biblioteci, periodice, documente $i lucràri diverse, precum $i
%
manuscrise (p. XIII—XV).

I. Genealogia familiei lui Filothei Jipa (p. —12) din care se constatà cà Jipa,
1
tatàl lui Filothei era román din Mir$a, localitate situatà in judeful Ilfov, iar dupà cum
atestà diferite documente, el a fost inalt demnitar, definìnd timp de 27 de ani (1639—
1666) titlul de agà, ducer, mare agà, mare ducer $i vornic. Marna lui Filothei se nu-
mea Anca $i era fiica logofàtului Mihalcea din Dràghice$ti (azi Gratia) din judeful Te-
4
\
V
840 MITROPOLIA OLTBNIEI \
leorman. Filothei a avut o sorà, Safta, çi doi frati : Beda, logofât si Ghincea, sluger.
Dacâ din partea tatàlui lui Filothei nu s-au gàsit date în ceea ce priveçte rubedenii-
le, urmìnd firul ascenderei dupa mamá gâsim figuri de prima marime ale istoriei si
culturii romànesti : Matei Basarab, Constantin Brîncoveanu, Constantin Stolnicul,
Udriçte Nàsturel s*a* Tóate acestea dovedesc nu numai originea boiereascà si chiar
domneascà a lui Filothei, dar si posibilitàtile materiale de care a bénéficiât, grafie
càrora si-a fàurit o temeinica cultura filologica, teologica si niai ales muzicalá, atît
in farà cît si la Athos.
II. Filothei sin agâi Jipei — omul si opera (p. XIII—XX). Genealogia familiei
lui Filothei realizatâ de Sebastian Barbu-Bucur are darul de a elucida problema ori-
ginii sale românesti si nu grecesti, asa cum au încercat sa susfinâ pina acum únele
personalitàfi de prim rang ale culturii românesti, confundîndu-1 eu Filothei Sinaitul,
egumenul Mânàstirdi «Sfìnta Ecaterina» din Bucuresti. Spre deosebire de acesta, Fi-
9
lothei Ieromonahul care se mai semna si «Sfetagoreful», «sin agâi Jipei», sau !«ot
mitropolie» nu a fost egumen, dar s-a dovediit a fi un om de vasta cultura tfaducînd
din greceste în româneste si tipârind trei importante si mult aprecíate lucrâri : ln-
vëtâturi crestine,
K Floarea darurilor si Catavasierul. Tot Sebastian Barbu-Bucur este
cel care a dovedit pentru prima oarâ cà tâlmâcitorul Filothei Sfetagoreful — cum este
numit în prefata la învâtâturi crestinesti si Floarea darurilor — este unul si acelasi
cu românul Filothei sin agâi Jipei care a scris prima Psaltichie rumâneascâ si eu Fi
lothei Ieromonahul -«ot mitropolie» care a fcradus si tipârit primul Catavasier în limba
românâ de la Tîrgoviste, la 1714.
Dacâ opera sa a putivt fi identificatà, date despre «Filothei, omul, avem mult
mai pufine, nestiind anul nasterii sau al morfii, cînd a mers la mânëstire, cînd si
unde s-a càlugârit etc., dupâ cum însusi mërturiseste a fost ucenicul pârintelui Theodo-
sie din Sf. Mitropolie, una si aceeasi pèrsoanà cu Theodosie care s-a càlugârit la
mànëstirea Cozia, fost egumen la Curtea de Arges, apoi mitropolit al Ungro-Vlahiei.
III. Opera literarà a lui Filothei sin agâi Jipei (p. 21—42), capitol în care sînt
prezentate cele trei lucrâri amintite, situîndu printre ctitorii literaturii vechi româ-
- 1
ne$ti.
IV. Procesul de romàniire a cintàrilor psaltice la romàni pina la Psaltichia rumà-
neascà a lui Filothei sin agài Jipei (p. 43—51).
Fenomenul cultural al aparifiei si ins>tauràrii definitive a scrisului si cintàrii in
limba romàna s-a desfàsurat pe un ràstimp de douà veacuri. Aparifia scrierilor si cin
tàrilor romànesti, pina la triumful definitiv al limbii poporulud in Stat si Bisericà, a
urmat un ritm destul de lent, asemànàtor cu cel al dezvoltàrii economice si sociale,
frinat de exploatarea otomanà. In plus, atita vreme-cit limba slava bisericeascà a
fost considerata «sfintà», ea nu a putut fi compiei ìnlàturatà. Slavonismul s-a menfi-
nut in Tarile Romànesti, pe citeva pozifii, in cancelarie, pina la sfirsitul secolului al
XVII-lea, si in Bisericà, pinà la inceputul secolului urmàtor, datorità faptului cà, tra-
duse in altà limbà, actele de cancelarie ar fi putut fi contestate in autenticitatea lor,
iar textele bisericèsti ar fi putut fi considerate ca eretico.
Traducerea primelor càrfi liturgice in limba romànà a inceput in prima jumà-
tate a secolului al XVI-lea, iar tipàrirea lor, in a doua jumàtate a aceluiasi secol.
Traducerea càrfilor de stranà dupà care se cinta, cu exceptia Octoihului, s-a inceput
cu un secol mai tirziu. A stabilii exact anul si locul, cind si unde a inceput a se cinta
pentru prima oarà in limba romànà este aproape cu neputinfà. Tot ce se poate spune
in aceastà privinfà constituie mai mult deduefii bazate pe màrturia manuscriselor a-
-flate in bibliotecile diferitelor mànàstiri si mai ales in Biblioteca Academiei Republicii
Socialiste Romània. Asa, de pildà, se cunoaste faptul cà la Brasov s-a oitit mai intii
4
REC EN Zìi $
841
in románente Evanghelia si Apostolul, aici s-a rostit Crezul si Tatàl nostru si tot aici
s-au tinut cele dintii predici romànesti in care se tàlmàceau evangheliile.
In Xara Romàneascà ?i Moldova, mentiuni de cintare in limba romàna apar mai
tirziu, in cel de al cincilea deceniu al secol.ului XVII. Dimitrie Cantemir afirma cà
inainte de el si pe timpul domniei lui (1710—1711) se obisnuia, ca la curtea domneascà,
sa cinte in strana dreaptà corul cintàretilor moldoveni, iar la strana stìnga, corul cin-
tàretilor greci. La fel $i in Jara Romàneascà, in timpul domniei lui Constantin Brìn-
coveanu, la strana dreaptà se cìnta in limba romànà, deoarece Stavrinos grecul era
al doilea psalt al Mitropoliei, primul fiind Filothei sin agài Jipei.
Domnia lui Constantin Brincoveanu a constituit o epocà de renastere culturalà
$i artisticà a Jàrii Romànesti care a devenit un important centru cultural, nu numai
politic, pentru sud-estul Europei $i Orientul ortodox aflat sub dominatia musulmanà.
Cele cinci tipografi care au funcfionat in timpul domniei sale au seos din teascu-
rile lor multe càrti in limba romànà, contribuind, pe de o parte, la desàvin$irea intro-
ducerii limbii romàne in Bisericà, iar pe de altà parte, la mai trainica fixare a limbii
romàne literare. Pentru aceasta in timpul lui Constantin Brincoveanu au functionat nu
numai tipografii, ci si un numàr de scoli, sporit, íntre áltele, $coala-de la Coltea, in
care, pe lingà cunostinfele de culturà generalà, se preda si muzica psalticà, iar in-
vàtàceii erau «copii, atit ai locuitorilor pàminteni cit î ai altora stràini ce ar nàzui
spre invàtàturà». Spre sfìrsitul domniei lui Brincoveanu in Bucuresti erau mai multe
Scoli in care se invàta muzica psalticà ; cel putin in douà oficíale, Academia de la
Sfintul Sava si $coala de slovenie de la Sfintul Gheorghe-Vechi, apoi $coala de la
Coltea, fundatie particularà, $i $coala Domneascà de muzicà, ca §i un numàr de scoli
màrunte, pe la biserici si mànàstiri unde dascàlii se ìntelegeau direct, in ce priveste
piata, cu pàrinfii copiilor ce veneau sà invete.
V. Opera muzicalà a lui Filothei sin agài Jipei (p. 52—81).
•In acest proces creator de culturà initiajt de umanisti romàni si stràini, sub pro-
tectia lui Brincoveanu, s-a ìncadrat si Filothei sin agài Jipei, un veritabil om al Re-
nasterii. Se poate spune cà $coala brincoveneascà de muzicà a fost reprezentatà mai
ales de càtre Filothei, protopsalt al mitropoliei, a càrui lucrare fundamentalà, Psalti-
chia rumàneascà, marcfieazà un moment esentai in muzica noastrà, ea atestind cinta
rea in romàneste si existenta linei scoli organízate pe muzicà in limba romànà.
Traducerea din greceste a càrtilor de stranà prezintà únele dificultàti legate
de potrivirea textului in limba romànà pe melodia traditionalà care nu putea fi schim-
batà. Aceasta impunea alegerea si rinduirea cuvintelor romànesti in asa fel incit sà
aibà ritmul ceruit de necesitàtile melodice ale muzicii bizantine. Datorità culturii acu
mulate in farà si la Athos cit si coaiceptiei sale umaniste inabitate Filothei a reusit sà
invingà aceste dificultàti adaptind textele romànesti — luate fie din manuscrise exis- '
tente, fie din traducerile fàcute de el personal — la melodiile traditionale bizantine
Si invers.
Cu privire la locul si data scrierii manuscrisului nu existà nici o dificúltate pen-
tru cà le indicà insusi autorul sàu : in sfìnta mitropolie a Ungrovlahiei la 1713. Tre-
buie subliniat cà Filothei precizeazà ca datà a manuscrisului anul 7222, decembrie
24 ; multi dintre cei care amintesc, dintr-o eroare de calcul, ii fixeazà ca datà 1714 ;
Sebastian Barbu-Bucur are meritul de a sesiza primul si acest fapt.
Credincios tradirei bizantine, Filothei nu acceptà in manuscrisul sàu orice fel
de muzicà — gregorianà, ruseascà si laicà — cunoscutà la noi pe vremea lui Brinco
veanu, i«nu dupà mestesuguri latinesti si rusàsci, ci pe aceleasi mu<sichii ale dascàlilor
Bisericii noastre a Ràsàritului». Precizarea tràdeazà influentele care se exercitau a-
supra muzicii psaltice — stilul si teoria desprinse din cintarea gregorianà, cintarea co-
ralà. Notatia folosità este cea neobizantinà sau cucuzelianà.
i
Este interesant de sublimai constatàrile fàcute de Sebastian Barbu-Bucur cu pri-

vire la aspectele romànirii cintàrilor psaltice din manuscrisul lui Filothei. Pe baza
unei analize minutioase stabilente cinci mari categorii de cintàri : 1. Cìntàri reproduse
dupà originalele grecenti aidoma, cu numàr de silabe identice sau putin diferit, ale
càror texte au putut fi traduse cuvint cu cuvint, cu topica identica, in stilul papadic,
stihiraric ori irmologic ; 2. Cintàri in care Filothei s-a abàtut de la originalul grecesc,
ìncercind o unoarà adaptare a prozodiei muzicale la textul romànesc, mai ales la cele
scrise in stilul irmologic $i stihiraric, cu traducere cuvint cu cuvint, topica identica ?i
cu numàr de silabe sensibil diferit ; 3. Im'nuri alcàtuite de Filothei dupà prototipul
grecesc «mai prescurt — cum se exprimà el — el pentru a corespunde necesitàtilor
slujbei eclesiastice romànenti ; 4. Cea mai mare categorie de cintàri este alcàtuità
din ìmbinarea tuturor procedeelor mai sus enuntate, aplicate acelor cintàri al càror
text este tradus cuvint cu cuvint sau liber ; cu mimàr de silabe egal, mai mie sau
mai mare ; cu topicà identica sau diferità. Aici Filothei pàstreazà de cele mai multe
ori doar inceputul ni finalul originalului grecesc, pentru recunoanterea cìntàrii res-
pective, restul fiind modificai substantfal, melodie ni ritmic, in funere de limbà ; 5.
Creaci propria cu continut laic, cum este Rugàciunea pentru domnitor, ni religios pre-
cum Canonul Floriilor, scris «pre glasul cel rumànesc cà iaste mai lesne ni mai fru-
mos». Aceste catavasii scrise ìntr-un glas IV neobinnuit, cu respectarea permanentà
a unor fragmente melodice foarte frumoase, cu cadente perfecte ni finale pe do, iar
imperfecte pe re ni fa» cu caracter cursiv, doinit, cu inflexiuni de baladà §i iz de co-
lindà.
Trebuie remarcat cà Macarle Ieromonahul, Anton ¡Pann, Neagu Ionescu, N. Se-
vereanu ni ioan Zmeu au compus aceste catavasii pe glas IV clasic, leghetos, in va
riante melodice total diferite de cele ale lui Filothei, dar care n-au fost practicate ni
nu au ràmas in uzul liturgie. Pentru frumusetea lor, Catavasiile lui Filothei au fost
preluate de insuni Macarie Ieromonahul pe care le-a transcris in anul 1832 din sis-
%
tema veche in cea nouà «ìntoemai ni nestràmutat», «paradosindu-le pàrinfilor din Sfin
ta monastire Neamtul, pentru ca sà ràmiie vecinice ni nestràmutate». Sebastian Bar
bu-Bucur subliniazà cà in TransiLvania se mai pàstreazà ni in prezent astfel de cintàri
cu rezonante folclorice, asemànàtoare cu Catavasiile Floriilor, exemplu Doxologia glas
IV auzità ni notatà de la «cantorul Partenie Aurei din Sìngiorz-Bài, care invàtase mu-
zica de la un alt psalt bàtrin, educat la rìndul sàu in spiritul ni traditfa cintàrilor or-
todoxe de la Oradea ni Gherla» (p. 79).
Ultima parte a lucràrii cuprinde facsimile cu parte din paginile manuscrisylui
(folio 1—67) — documenta — (p. 83—151), transcrierea cintàrilor propriu-zise din Ca-
tavasier, Utrenier ni Liturghier — transcripta — (p. 453—454), un numàr de 17 anexe
(documente cu privire la viata ni activitatea lui Filothei Ieromonahul, p. 455—462),
M
indexul analitic al cintàrilor in ordinea aparifiei acestora in manuscris (p. ^463—491),

indexul alfabetic al cintàrilor (p. 492—503), indexul cintàrilor dupà autori (p. 503—504),
numerotarea facsimilelor (p. 504), bibliografia (p. 505—512) ni Cuprinsul (p. 513—514) ;
coperta este lucratà de Melarne Schmidt, iar redactarea ni tehnoredactarea lucràrii
apartine lui Corneliu Buescu ni respectiv George Màgureanu.
Prin tipàrirea primei Psaltichii in limba romànà a lui Filothei sin Agài Jipei, Se
bastian Barbu-Bucur ini vede eforturile incununate de succes, pentru care il felicitàm
ni recomandàm lucrarea sa oamenilor de cul-turà, muzicienilor, precum ni seminarinti-
lor ni studentilor teologi.
Arhidiac. Prof. A. BUZERA
è
MITROPOLIA OLTENIE1
ET DE L’ÉVÊCHÉ DE RÎMNIC ET ARQE§
XXXV-ÈME ANNÉE, N£_ 11 — 12 NOVEMBRE - DECEMBRE 1983
SOMMAIRE
Page
Paix sur la terre, bienveillance entre les hommes (Luc. 2, 14)

L'Appel au désarmement et à la paix émanant de l'Assemblée des représentants
des organisations de masses et des organisations communautaires et
des autres organisations constituant le Front de la Démocratie et de
l'Unité Socialiste . ...................................................................................719
L'Appel de la Grande Assemblée Nationale roumaine adressé à tous les Parle
ments et parlementaires des Etats européens, des Etats Unis d'Amé
rique et du Ç a n a d a .......................................................................................721
LETTRES PASTORALES DES CHEFS DES DIOCÈSES

S. Em. Mgr N e s t o r , Archevêché et Métropolite, L ettre p a sto ra le à l'o c c a sio n
de la F ête de la N a tiv ité du S e ig n e u r — 1983 ...................................... 724
S. Ex. Mgr I o s i f, Evêque titulaire de Rîmnic et Argeç, L ettre p a sto ra le à l'o c
casio n de la N a tiv ité du S e ig n e u r — 1983 ............................................ 729
ANNIVERSAIRES
Le 45-e anniversaire de la création de l'Etat national unitaire roumain, le -er 1
Décembre 1 9 1 8 ..............................................................................................734
Le P. Archidiacre Prof. A. B u z e r a, A rd e a lu l (la Transsylvanie), chant patrio
tique ancien roumain, harmonisé pour choeur d'hommes . . . . 741
ETUDES ET ARTICLES
Le P. Prof. Nicolae ¡P e t r e s c u, L a p a ix ch ère à t o u s ...................................... 744
Le P. Prof. Dionisie S t a m a t o i u , Et su r la terre p a ix ! A rgu m en ts p u isé s d an s
la R év élatio n d iv in e pour un e sp o ir l u m i n e u x ......................................754
PAGES PATRISTIQUES
(choix de réflexions et d'exhortations
L es P è re s de l'E g lise à p ro p o s de la p a ix
patristiques, par le P. Dr. Gh. P a s c h i a ) .............................................. 762
MATERIEJL HOMILETIQUE
P aix v is-à -v is d e n o u s m êm es, v is-à -v is de D ieu et p a ix en tre le s hom m es (par
le P. Prof. Vasile P r e s c u r e) . ...................................................765
«
ACTION POUR LA PAIX

La p articip atio n de S. Em. le M étro p o lite N e sto r V o rn ic e scu a u x fe stiv ité s du
25-e a n n iv e rsa ire de la C o n fèren ce C h rétien n e pou r la P aix — P ragu e,
le s 13— 14 o cto b re 1983 (par le P. I. R â d u t ) ...................................... 770
♦
Page
D'AUTRES ACTIONS POUR LA PALX
DANS LE CADRE DE L'ARCHEVECHE DE ¡CRAIOVA
Que la vie et la raison triomphe dans le monde
Le rassem b lem en t p o u r la p a ix d a n s C ra ïo v a , con stitu é p a r le s p rê tre s et le s
ch an tres d e s d o y e n n é s de C ra ïo v a I, C ra ïo v a II et de B âileçti, le d é
p artem en t de D olj, le 28 o cto b re 1983, compte rendu par le P’. Ion
Râdut • . . ' .......................................................................................... 7 7 4
La m an iiestatio n p o u r la p a ix qui a eu lieu d an s le S ém in aire th éo lo g iq u e de

C ra ïo v a , le î- e r n o v em b re 1983, compte rendu par le iP. Archidiacre
A. B u z e r a ............................................................................................... 785
Le rassem b lem en t p o u r la p a ix d a n s la v ille de D rob eta T ur nu S e v e rin , co n stitu é
p ar le s m in istres d e s é g lis e s du d ép artem en t de M eh edin fi, le no 3
v em b re 1983 (compte rendu par le Prof. Gh. R â d u l e s c u ) . . . 791

La m an iiestatio n d e s p rê tre s p ou r la p a ix q u i a eu lieu d a n s la v ille de T g. J iu ,
' le 10 n ovem b re 1983 (compte rendu par le hiérodiacre V i n c e n t i u ) 795
Réunion pou r la p a ix d a n s le cad re d e T A sse m b lé e a rc h id io c ê sa in e de C ra io v a ,
le 27 n o v em b re 1983 (par le P. I. R . ) ...................................................801
P sau m e, chant pour la paix du monde où nous vivons, par le P. Nicolae J i n g a 809
ACTIONS POUR LA PAIX

DANS LE CADRE DU DIOCÈSE DE RÎMNIC ET ARGEÇ
Le rassem b lem en t p ou r la p a ix d a n s la v ille de Piteçti, co n stitu é p ar le s p rê tre s
du d ép artem en t d 'A rg eç, le 20 o cto b re 1983, compte rendu par Mgr
G h e r a s i m P i t e ç t e a n u l , évêque-vicaire du diocèse de Rîmnic
et A r g e $ ...................................’ ...........................................................? 811
La m an iiestatio n d e s p rê tre s pou r l a 'p a i x et le d ésarm em en t q u i a e u lieu d a n s
la v ille de R im n icu -V îlcea, le 3 n ovem b re 1983, compte rendu par Mgr
Gherasim P i t e ç t e a n u l , évêque v i c a i r e .................................... 818
P articip atio n d e s p rê tre s du d ép artem en t d'O lt à la réun ion p o u r la p a ix d a n s
la v ille de S la tin a , le 27 o cto b re 1983, compte rendu par Mgr G h e
r a s i m P i t e ç t e a n u l , év êq u e-v icaire.................................................822
La se ssio n d e s T A sse m b lé e d io c é sa in e de Rîm nic et A rg eç p o u r la p a ix , le 27
n ovem b re 1983, compte rendu par le P. Sandu C r i s t e a . . . 830
»
COMPTES RENDUS
Nestor V o r n i c e s c u , Métropolite d'Oltenie, S c rie ri p a tristic e în B ise ric a
O rto d o x â R om ân à p în â în sec. X V II. Iz v o are , trad u ceri, c irc u la fie
(Ecrits patristiques dans l'Eglise Orthodoxe Roumaine jusqu'au XVII-e
siècle. Sources, traductions, diffusion) thèse de doctorat, Craïova, 1983,
448 p., compte rendu par le iP. Gh. C u n e s c u ...................................... 835
Victor P a p a c o s t e a , C iv iliz a tia ro m â n e a sc â $/ c iv iliz a fia b a lc a n ic â (La civi
lisation roumaine et la civilisation balkanique), édition soignée par
Cornelia Papacostea-Danielopolu ; étude introductive par Nicolae-
$erban Tana?oca, Bucarest, les Editions Eminescu, 1983, 528 p. (compte
rendu par Al. Z u b ) ................................................................................ 840
Sebastian B a r b u - B u c u r , F ilo th ei Sin A g â i Jip e i, P saltic h ie ru m â n e a sc â , 1,
C a ta v a s ie r (Titre intraductible comme tel, exprimant le contenu d'un
livre de musique liturgique byzantine en roumain). Les Editions mu
sicales, Bucarest, 1981, 514 p., (compte rendu par le P. Archidiacre
•Prof. Al. B u z e r a ) ...................................................................................... 841
ON PEUT S'ABONNER A LA REVUE «MITROPOLIA OLTENIEI» PAR :

1LEXIM Departamental export-import presà, Bucureçti, Str. 13 Deçembrie nr. 3,
P.O.B. 136—137, telex: 12226
«
i
]
»
« t
v . . Pag.
A C JIU N I PENTRU PACE
IN CADRUL ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEJ
_ %
Via}a $i rajiunea sä triomfe In la m e !

74 in tru n ire a p en tru p a c e a p re o filo r s i c in td re flio r b ise r ic e sti din P ro to p o p ia te le
C r a io v a I, C r a io v a II §i B d ile sti, ju d e tu l D pi), C ra io v a , 28 octo m b rie
1983, de Pr. Ion RSdut . . T . . . * ...........................-. 774
85 A d u n a re a ))en tm p a c e s i dezarm a're d e la S e m in a ru l te o lo g ic din C ra io v a ,
1 n o iem b rie 1983, de Arhid. A. Buzera . . . . . . . . '. 785
In tm n ire a p en tru p a c e a siu jito rilo r b ise r ic e sti din Ju d e t u l M eh edin fi, 3 n o iem b rie
91 .
1983, D rob etü -T r S e v e rin (Prof. Gheorghe Rädulescu) \ . . . . *791
A d u n a re a p en tru p a c e a p re o filo r din ju d e tu l G o rj, T g . J iu , 10 n o iem b rie 1983,
95 • de Ierodiac. Vincentiu . , ........................... ...... 795
ln tru n ire a *p e n tru p a c e din c a d m i A d u n àrii e p a jh ia le a^ A rh iep isco p iei C r a io v e i —
¡01
¡09
C ra io v a , 27 n o iem b rie 1983, de Pr. I.
R. . ' ......................................... * . ■ 801
P salm —o c in ta re p e n tru p a c e a lu m ii In c a r e v ie fu im , Pr. N icolae Jin ga c(e . 809
ACTIUNI PENTRU PACE
IN E P IS C O P I A R i M N I G U L m SI A R G E S ULUI
A d u n a re a p en tru p a c e a p re o tilo r -flin ju d e tu l A r g e s —
P i t e l i , 20 o cto m b rie
1983, de t Gherasim Pìte$teanul, Arhiereu-vicar 811
ili A d u n a re a p en tru p a c e a p re o filo r din P ro to p o p ia te le V i Ice a , D rà g à sa n i s i H orezu , f
Ju d e tu l V llc e a , Rimnicu^ V ìlc e a , 3 n o iem b rie 1983, de t Gherasim

Pite$teanul, Ar hier eù-vicar . .................................................................... 818
118 In tru n irea p en tru p a c e a p re ò tilo r din ju d e tu l O lt, M u n icip iu l S la tin a , 27 o cto m
b rie 1993, de t Gherasim Pite$teanul, Arhiereu-vicar . 822
L u crd rile p e n tru p a c e a le a d u n à rii e p a rh ia le a S fln te i E p isc o p ii a R lm n icu tu i s i
522 - ■• A ra e sü lu i. 27 n o v. 1983, d é; Pr. Sandu Cristfcscu . . . . . . *. 830
130
REGEÌtfZII
• * * »
Nestor V o r i i i c e s c u , Mitropolitul Olteniei, S c r ie r l P a tristic e in B ise ric a O rto -
'doxà R o m à n i p in ä in ' sec. XV//. Iz v o a re , trad u ce ri, c ir c u la t e . Tezä de
doctorat, Craiova, 1983, 448 p., 17X24 Plance ilustrative färä text,
M « a». m m ^ . * *
(de Pr. Gheorghe Cunescu) . .■ . . ' ................................................835

'Victor P a p a c o s t e a , C iv iliz a fia ro m à n e a sc à s i c lv iliz a fia b a lc a n ic à . Edifie
t ingrijitä de Cornelia Papacostea-Danielopolu. Studiul introductiv de
Nicolae-§erban Tana$oca,, Burniresti, Ed. Eminescu 19ß3, 528 p.,
(de AL Zub) ............................................................................ * . . .' . 840
Sebastian B a r b u - B u c u r , P iloth ei S in A g à i J ip e l, P Saìtich ie ru m à n e a sc à , 1,
C a ta v a s ie r , Editura Muzicalä, Bucure$ti, 1Ö81, fiJ4 p. (de Arhidiac. Prof.
Al. Buzera) . .a .......................................................................... 841
341
*
* * i
-V s
♦
9
e
\
i
i
0 *

Mo, 1983, 1-12

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mo, 1983, 1-12

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ffiVISTilBfICHL1!

ANUL XXXV, Nr. 1 - 2 , IANUARIE - FEBRUARIE 1983

Mcsajtil do Anuí Nou adresat de catre • Pre§edintele |ä r ii-noastre, Excelenja Sa

Din cronica Mitropoliei Olteniei $i a Siintei Arhiepiscopii a Craiovei, 1—31 de-

ANUL XXXV, Nr. 1 —2 IANUARIE — FEBRUARIE 1983

Redactori P. C. Pr. ION RADUT# Consilier cultural la Arhiepiscopia

Redactor: VICTOR P. GRIFONI

Dragi tovarâçi §i prieteni,

multa râspundere çi fermitate, am fi putut sa obtinem rezul­

la revoluta §i constructia socialista in patria noastrà. Mare-

diale, pentru ímbunátajirea activitâtii în tóate sectoarele, asi-

diala, au avut loc manifestàri ale politicii de forjà, de araestec

Sa facem astfel ìncìt in anul 1983 sa fie oprità amplasarea

Implinirea a 50 de ani de înflâcâratâ si rodnicâ activitate

numai un popas sârbâtoresc, ci §i o rememorare a tuturor suc-

Náscut pe aceste binecuvíntate plaiuri ale Olteniei, ín co­

C A S A PÀ R IN T E A SC À A EXCELENTEI SALE, DOM NUL NICOLAE CEAUCESCU,

EXCELENTA SA, DOM NUL NICOLAE CEAUCESCU, ÎM PREUNÀ CU

epocale. Concret, aceasta reprezintà dimensiunea unui salt

tante realizan in valorificarea superioará a patrimoniului na­

Bógate realizári s-au obcinut in dezvoltarea invácámintului

la elaborarea unei politici internazionale, care sa garanteze

tele, precum çi legâturi economice, culturale çi tehnice eu 150

Omagierea împlinirii de câtre Excelenta Sa, Domnul

Medili ¡a jubiliarà instituità in cinstea celor douà date me- t

lie §i devotament fa£ä de cel mai iubit fiu al Patriei, cu incre-

Insúflete de senilmente de Inaltà pie luir e $i deosebità

Textul telegramei trimisà de câtre înalt Prea Sfinitili Mitro-

Preiafà — P. C. Pr. prof. dr. loan G. C o m a n .............................................................. 23

SCRIERI PATRISTICE LA DUNÀREA DE JO S IN VREMEA SFINJILOR

Inalt Prea Sfinitili Nestor, Mitropolitul Olteniei, a prezentat, ca

44 patristice daco-romane $i au inceput sa circule $i alte luerari patristice,

drei Criteanul etc. Aceste scrieri au créât spiritul de unitate al Orto-

tului Efrem Sirul, Colecta Studion, Zlatoust, Mârgâritaie etc.

in conditii istorice noi, ràminind identici cu ei in$i$i, fiindcà ìi ajuta

Continutul sapiential al sentintelor Sfîntului Grigorie Teologul are un

Slavonismul nostru cultural a fost un instrument de mijlocire a cul-

a$a cum se pretinde uneori. Calecas nu a fàcut decit sa preia acest

Pentru P a r t e a a II-a a lucràrii, Inalt Prea Sfinfitul Mitropolit

In concluzie, teza de doctorat a înalt Prea Sfintitului Mitropolit

Rome, care se ìntrupase acum in Roma cea noui, Bizantul.

Dezvoltarea ideilor $i analiza problemelor in lucrare dovede$te

drâ de originea sa si în cultura patristica, râsâritâ în Bisericâ, nu nu-

* Teza a fost sustinutä in ziua de 9 aprilie 1983, la Institutul teologic univer­

Scrierile Sfinfilor Párinfi s-au bucurat de un deosebit interes si de

tea suprema in materie de ortodoxie a credinfei ; ei, Pàrinfii «mari

universalâ4. In discutine ecumenice contemporane se afirmâ in mod

Pe aceste premise, care implica însemnàtatea fundamentalà a pa­

4. Vezi E p i s c o p u l M e l c h i s e d e c , Biserica Ortodoxa in luptâ cu Protestan-

culai in provinciile románe?ti in secolele XIV—XVI, care sint scrierile

In ceea ce prívente metodología cercetarii noastre, am avut in ve-

versiunile traduse íntr-o limbá nafionalá, íie, in síír?it, cá ne preocu­

Pentru inceputurile scrisului románese, màrturiile §i arguméntele

Impàrtà$irea stràbunilor nostri din primele veacuri creatine cu ha-

7. Pr. I. G. C o ma n , P atro lo g ie , p. 10—11.

predicai «in Macedonia, Thracia $i tinuturile de la Dunare» in «Scythia» 8

8. E u s e b i u d e C e z a r e e a , Istoria bis. Ili, 1, ed. Schwarz, in «Die griechischen

Atestâri literar-istorice, mârturii arheologice, temelii de bazilici, in-

Dacia a fost un centru de convergents a marilor culturi ale timpu-

10. Vezi, Dr. E m i l i a n P o p e s c u , In scrip title g re c e ç ti §i latin e in se c o le le IV —

11. Cf. I. D. Su c i u, Monografía Mitropoîiei Banatului, Timiçoara, 1977, p. 44.

40 M IT R O PO LIA O LTEN IEI

Participarea activà a unor ierarhi de la noi la Sinoade Ecumenice

multa râspundere çi fermitate, am fi putut sa obtinem rezul

Náscut pe aceste binecuvíntate plaiuri ale Olteniei, ín co

tante realizan in valorificarea superioará a patrimoniului na

* Teza a fost sustinutä in ziua de 9 aprilie 1983, la Institutul teologic univer

Pe aceste premise, care implica însemnàtatea fundamentalà a pa

versiunile traduse íntr-o limbá nafionalá, íie, in síír?it, cá ne preocu

pentru primirea sfintelor moaçte ale martirului de la curbura Carpa

pàrti, o data cu primirea moa$telor Sfintului Sava $i a celor doua epis

Din contextul scrisorii expediate la Tomis de papa Vigilius se de

mesiana s-a putut intinde, pe càile osta$ilor ^i ale. misionarilor ante