B IS E R I C A

i i AL PERIODIC ECLH1S1ASTIC

M itr o p o lii M o ld o v ei
şi j t ip o v m e i
.S T 1 1 ® I u Μ*
ATiUL IV

OCTOM BRE

1. C ătră venerabilul Cler o. — II. C reştinism ul in dacii şi ■rc ştiu a re a rom a-

nilor 7. — III. C uvânt la N ascerea D om nului 23. — IV. V orbirile Prco-
tu lu l d e sa t c ătre poporanii seî 30.—V. C uvânt la D um ineca F loriilor 38
— V I B iserica R om ână 43. — V II C hronica E cleziastică. ■V7- — V III
S tatistica eclesiastică a ep arc h ie i ArgesQ 9.

BUCURESCI
TYPOGRAPH1A CURŢII, (LUCRATORII ASSOCIAT1), F. GOBL
18. P asagial Român, 12.
 BISERICA
O RTH O DO XA Β ,Ο Ι Α Μ
JURNAL PERIODIC ECLESIASTIC

1 8 7 7 -7 8
^ ;Î W 1 M 1 , 1 ,1 ■

^ l i f t )ί,Γ,ζ.ΐ,Ι'& ΐο,Μ ,ΙΙ ·

BUCURESCI
ÎY P O G R A P H IA C U R Ţ II, F. GOBL
12, PASSAGIUL ROMAN. 12.
 ANUNCIU
In virtutea art. 8. din regulam entul 8f. Sinodil pentru înfiinţarea
jurnalului bisericesc(!, com itetul redactorii al jurnalului « BISE-
R ICA OR TH O DO XA ROMÂNĂ», face cunoscuţii tutulor pers6‫־‬
nelor com petinte în materii theologice, că, se primesctl la redac-
ţiune a n ic u le , pentru care domnii colaboratori vor primi o re*
m uneraţinne -■<< <y
Pentru ca articulele să fie primite şi publicate, domnii colabo-
ratort vor avea în vedere :
1, Ca în privirea m ateriei, ce vor voi a trata , să se condor-
xceze cu programa sf. Sinodti, prevăzută la art. 6 din regulamen-
tul pentru jurnalul b isericesc â , care e publicaţii în No. I-iti din
Octom brie 1 8 7 4 ;
2, In privirea lim bel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 şi
10 din acelaşi reg u la m en te;
3 , In privirea ortografiei vor căuta a fi cât se va putea mal
sim plă şi mai uş<5ră de citit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratori pentru articulele publi·
cate se va face pe cola de presă a jurnalului, pecum şi pe frac-
ţiu nl din c61ă.
Rem uneraţiunea va fi :
1, Pentru articulele de lectură uşâră şi predici 40 1. n. pe c61ă;
2, Pentru articulele de ccprindere sciinţifică, tn care materiele
vor fi dezvoltate m al alee în m odu istoricii, 601. n. p e c61ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura eclesiastică
a Bisericel române, 100 1. n. p e c61ă;
A rticulele primite la R edacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreţiarea articulelor, în virtutea art. 8 din regulam ente, este
re8ervată com itetului redactoriâ.
 ‫״‬BISERICA ORTHODOXA ROMANA"
JU RN A LU P E R IO D IC II ECLESIASTICIJ

o fx x/ţrxr.*.

• Predică cavcntul ·
lI T im . I Γ.5.

CĂTRE VENERABILUL CLER

ŞI
ONORABILUL POPOR AL BISERICEI AUTOCEFALE ORTODOXE ROMANE.

Intrând cu ajutorul lui Dumnedeu In anul alu IV al

edităreî Jurnalului Sântului Sinod «Biserica Ortodoxă
Română», comitetul redactor mai întâiu exprimă ono-
rabililor abonaţi viile sele m ultăm irî, atât din partea
Sântului Sinodu, cât şi din partea sea, pentru călduro-
sul concurs ce feau dat în decursul celor trei ani din
urm ă, precum şi pentru dorinţa ce au încă ca literatura
bisericescă română sase îmbogăţescă, şi prin acesta să se
deamidloce spre înaintarea şi desvoltarea clerului român.
Dupe aceea, comitetul orând şi dorind onorabililor
abonaţi tot bunul şi progresul intelectual şi Moral, ii rogă
ca nu numai să înlăture inspirările laterale, provenite de
la sem ănătorul n e g h in ei, cari inspirărî tind a stinge
skînteea reversâtore de lum ină sau dorinţa de progresii
pre terenulu literature: eclesiastice în Biserica Ro-
m ână, ci încă să stăruescă şi sin g u ri, prin to te căile
şi midlocele posibile spre susţinerea şi respândirea Iu-
minei.
In adevgr, tim purile sunt grele şi critice; der acesta încă
 ‫*ק‬
t
 C Ă T R E V E N E R A B IL U L C L E R K

susţină p rin abonam entele sele acest jurnal. A se arăta

cine-va indiferenţii la acesta voce desceptătâre seu la
acest îndem n al Sântului Sinod, a r însem na seu câ n u ’I
place ca clerul Bisericeî Rom âne să esă din starea în
care se află astă-dî, seu că n u voesce a face acesta din
v re -0 u ră şi alte considerante de asem enea natură, ne·
dem ne n u num ai de clerici, d e r ch iar şi de orî-ce eres-
tin. Când o sarcin ă este grea pentru u n om infirm
seu cu totul slab, lu cru l naturalm ente este sc u sa b il;
d e r când sarcina este grea, n u p en tru că ea în a-
dever este grea, ci p en tru ·că cine‫ ־‬va n ici nu voesce
a se încerca sp re a o suporta, atu n ci caşul este cu totul
de altă n atu ră — d e g răd âto r.
In adever, su n t lucruri pe care om ul d e şi a r voi, n u le
pote face; d e r iarăşi su n t m u lte lu c ru ri, care d e şi grele,
om ul ensă voind le pote fa c e : p e n tru care se şi d ic e :
voesce şi vel putea.
P rivind cu asem enea ochi la lucrarea S ântului Sinod,
relativă la ju rn a lu l eclesiastic « Biserica Ortodoxă Ho-
m ană », n ic i un cleric cu in te n ţiu n l b u n e si d o rin ţe de
lu m in are, basate pe în v eţătu ra m a rilo r dascăli al sântei
Biserici Ortodoxe, n u va pute să p rivescă la obligaţi-
unea S ântului Sinod — ca toţi clerici să se aboneze la
acest ju rn a l — ca la o sarcină in su rp o rtab ilă.
Ideea em isă, fie de persone laice, fie de clerici, ca a-
cestă obligaţiune a r fi în g en ere o sarcin ă in su p o rtab ilă,
n u este de cât o m anifesta ţi une e v id e n tă , se u a unui
in te re s, seu a u n e i u ri şi d eco n sid eratiu n l către Religi-
une, sau in fine a u n ei in te n ţiu n l m aliţio se de a n u râ-
dica cleru l Rom ân la u n g ra d m al înalt de cu ltură. E-
m isă o dată acestă id ee, m u lţi au căd u t victim ă neprice-
perei in ten ţiu n e! acelora, ce o au conceput şi preconisat.
Cu to te acestea su n t în că m u lţi d in V enerabilii şi Ono-
rabiliî abonaţi clerici şi laici, care în ţeleg ân d bine in
ten ţiu n ea S ântului Sinod, recunosc în d em n u l făcut din
partea Lui ca o d ato ria im p u să de propria lor do*
rin ta de lu m in a re şi d e răsp ân d irea ad e v ă ru rilo r reli-
 GATRE v e n e r a b il u l cler

n u form eză u n m o tiv cu to tu l legal şi în d estu l de pu-

te rn ic , ca cleru l şi cre ştin ii O rtodocşi din Rom ânia, să
n u fie în sta re de a p u te su sţin e n u n u m a î u n u l, ci
în c ă m a i m u lte focare sau J u rn a le E clisiastice.
T im p u ri g re le şi critice su n t, fora în d o ială, şi pentru
J u rn a le le p o litic e ; şi cu to te ac e ste a , ele n u n um aî că
n u se îm p u cin eză, ci în c ă se şi îm m u lţesc, p u te m a dice,
p e fie care lu n ă.
A r fi u n ce c u to tu l trist, ca p e cân d to te cele‫־‬l‫־‬alte
sc iin ţe s u s ţin u te şi în c o ra g ia te d e co n cu rsu l cetăţenilor
şî îeati u n a v e n t fo rte m a re , d esv o ltarea ştiin ţe lo r Theo-
lo g ice, ca re c o m p u n sc iin ţa sciin ţelo r, să fie negligiată,
şi p u c in , sa u n ic i d e c u m în c u ra g ia tă şi s u s ţin u tă , decă
n u de toţi C re ştin ii, apoi cel p u c in de cler.
N im in ea n u v a n e g a că g re u tă ţile p re care le în tâm -
p in ă şi le su p o rtă astăd î ţe ra şi B iserica n o stră , n u le
su p o rtă şi alte ţe r î şi B iserici O rtodoxe ; şi cu tote
ace ste a acolo fie care E p a rc h ie *şî a re ju rn a lu l seu
eclisiastic, p e ca re c le ru l îlu s u s ţin e cu totă b u na voinţă
fără a c o n sid e ra acesta ca o g re u ta te in su p o rtab ilă.
Decă S ântul S in o d al B isericei autocefale R om âne Or-
to d o x e a fă c u t p e n tru ju rn a lu l « B iserica O rtodoxă Ro-
m â n ă » u n re g u la m e n t, p rin ca re se p re v e d e ca o obli-
g a ţiu n e a su p ra tu tu ro r c le ric ilo r d e a fi a b o n a ţi la el,
ap o i acestă o b lig a ţiu n e n ’a p u s ’o a su p ra c le ru lu i de cât
p e n tr u a - 1 d esc e p ta , în d e m n a şi a -1 a m in ti, că este
d a to r a s tă ru i sp re a se d e sv o lta d e s in e şi p rin sin e ,
ca a şa se p o tă c o n re s p u n d e cu d e m n ita te ,în a ltei! sele
m is iu n i. Şi fiin d ‫־‬că p e de-o *parte lite ra tu ra n o s tră Ro-
m â n ă e ste fo rte s ă ra c ă d e tra ta te R elig io se-M o rale;
ia r p e -d e ‫־‬a l t a , m id lo c u l c e l m a i eficace p e n tru co-
m u n ic a re a id e ilo r d e o rî‫־‬ce c o p rin d e re e ste calea ju r -
n a lis tic ă ; d e aceea S â n tu l S in o d în a rd e n ta sa do-
r in ţa d e a v ed ea re s p â n d in d u -s e lu m in a R elig iu n eî
s tră b u n ilo r n o ş tri, sa u d o c trin e le B isericei n o s tre O rtho-
d o x e , p r in to te u n g h iu rile R o m â n ie i, în lip sa d e alte
m id lo c e , a d e c is ca to ii clericii d in B iserica R o m ân ă, să
 CREŞTINISM UL IN DACII
5»
CREŞTINAREA ROMANILOR
(Urmare. Vedl No. IX, anal. II).

In fine eu studiul nostru am ajunsa pene In faţa epocel ultime

a istoriei religiâse a Românilor, ce ηΐ-amfl propusa să urm&rimfl.
Regatuia Româno-BulgarO, înfiinţaţii de fraţii Petru şi Asan la a-
nul mântuire! 1185, va fi punctul nostru de plecare In acestă epochs,
Iar începutul secuiului al XV-le oi va servi, ca termină ultimarfl
în studiul nostru. Noi suntemtl decişi, ca să ne oprima aici, fiind
că vieţa politico-religiosă a Românilor de la acesta termina devine
cunoscută, şi chronicaril noştri presintă datele istorice destul de lă-
murită. Tot-o-dată anticipămu a spune lectorilor noştri, că în acâ-
stă epocliă, vorbind despre regatul de presto Dunăre, înfiinţata
de Petru şi Asan, îla voma numi Româno-BulgarO; şi ac6sta pen-
tru preponderanţa elementului româna din vieţa politico-religiosă
a Românilor şi Bulgarilor din al doile regala al lor.
Nu mal puţin suntema datori, ca să prestabilima şi planul de
studia al acestei epoce, şi să o spunemtt, că lectorii noştri vora găsi
acelaşi moda de espunere al materiilor. Voma începe mal ântâiu cu o
delimitaţiune geografică a elementului româna de pre ambele laturi
ale Dunărei, arătând pre unde anome se întindea yi£ţa politico-re-
ligiâsă a Românilor din secuiul al XII ρδηδ la al XV-le; dupO
acesta, voma căuta, ca să skiţămâ şi vi6ţa politico-socială a ele*
 Ο ι . η ι 1‫ ״‬ι « 1*‫ « ״‬. ‫״ ״‬

giâse în cleru l şi poporul Rom ân. S unt m ullî, carii de-

parte de a fi n e m u lţu m iţi că acest ju rn a l înlătureză ori
şi ce polem ici vane şi scandalose, le place d irecţiunea ce
ţin e , — ocupându‫־‬se m al m ult de cestiunî doctrinale,
m orale, de cult, şi în că şi mai m u lt, cu m aterii p riv itâre
la Istoria Bisericescă a Rom âniei, etc. etc.
D irecţiunea acesta n u este luată p ro p riu num ai d in
in iţia tiv a Com itetului R edactor, ci ea este dată ch iar de
Sântul Sinod, care p rin p rogram a p rev ed u tă în regula-
m e n tu l seu, de şi n u înlătureză cu to tu l polem icile, to-
tu şi p rin a rt. 1 0 , n u p e rm ite nici u n fel de personalităţi,
şi cu atâta m aî p u cin , atacu ri ad resate cu i-v a.
M ateriile ce se v o r tra ta In d ecursul acestui an al IV,
v o r fi to t d u p e p ro g ram a S ântului Sinod, care este aşa
de în tin să , în cât se pote scrie dupe ea secol! întregi.
T erm in ân d , ru g am p re to ţi m e m b rii c le ru lu i şi a lp o -
poru lu i R om ân O rtodox, ca, în lătu rân d o ri şi ce anti-
patii contra o ri şi cui, u n a s e g â n d e s c ă : adică, la lum inare
dupre sp iritu l Sântei ev an g elil — lu m in a re p o triv ită cu
cerinţele tim p u lu i; şi acesta p re căi pacifice şi întem eete
pre dragostea creştină, căci D om nul n o stru lisu s Christos
d ic e : « In tru acesta va cunosce lu m ea că su n te ţi disci-
pull al m ei, de veţi avea d ragoste în tre v o i » (Ιόη XIII,
34). De asem enea şi Sântul Apostul P avel dice C orinte-
n ilo r: «De aşi g răi în lim b i om enesc! şi îngeresc!, iar
dragoste n u am , făcutu-m ’am aram ă si k im v al resunător;
şi de aşi sci totă sciinţa, şi aş! avea totă cred in ţa, cât să
m u t şi m u nţii, Iar dragoste n u a m , n im ic n u su n t. Şi de
aşi îm părţi totă avuţia m ea şi aş! d a corpul m eu să ,lu
ardă, iar dragoste n u am , n ic i u n folos n u ,m l este » (I
Corint, XIII, 1— 3).
Ce! către lum inare sau d o rito r! de lu m in ă căutaţi 11 1 ‫־‬
m in a, re m â n e*t!in tr’ensa si* ve conduceţi * de ea.
V oiţi şi veţi putea.
Comitetul.
 - - - $ 1 C R E Ş T IN A R E A R O M A N IL O R ft

κείμενον. Α λλ άπέτυχον του αιτήματος- ·ζν γά ρ ή θ ε ία έπικρα-

τεστερα κινησις. υπετονθ‫־‬όρυσαν 0 3 ‫׳‬ν ω ς παροφθ‫־‬έν‫־‬ες, είκαίω ς
οε κ α ι τη ν αιτησιν έ‫ ־‬ανατεινάμενοι παρέπτοσάν τ ι κ α ί ρήμα θ-ερ-
μοτερον, τήν αποστασίαν ύπεμφαίνον καο δσα, έπανιόντες οίκαδε
σράσουσι, καί τούτων μάλιστα 6 Α σαν ό κ α ί Ό-ρασύτερος κ α ί ώ-
μότερος, ος καί τύ π τετα ι κ α τά τω ν προσώπων έπιτα γ^τοϋ σεβαστό-
κράτορος Ιώάννοο, έπιπ ληχθ-εΐς εις αναίδειαν. Κ α ί οί μέν άπρακτοι
ούτως έπ α νή λ θο ν κ α ί περιόβριστοι‫ ־‬δσα δέ κ α τά Ρ ω μ α ίω ν οί ά -
νοσιοοργοί οδτοι κ α ί μιαροί ίιεπράξαντο, τίς άν έφίκοιτο λίγο ς,
7) ποία διήγησις τοσαότας κακώ ν Ιλιάδας συμπεριλήψ εται ; =
Şi (Isaac An gel) a făcuţii pentra degradarea sa, ca să se tortureze ( 1 )
şi alte oraşe, ce se află spre Anchial (2), şi s i se resc61e con-
t r ‫׳‬a Ini şi mat ales a Romanilor (Bizantinilor) barbarii, cel de pre
la muntele Emil, pre cari! mal ’nainte II numiati Myşi, Iar acum se
klamă Vlachî. Aceştia, încre^ându-se In dificultăţile terenului, şi
basându-se pre fortereţe, de care suntu (aici) forte multe, aşezate
pre petre drepte şi rlpâse, s’afi lăudaţii şi alte dăţî în contra Roma-
nilor (Bizantinilor), Iar atunci găsind pretecstO, şi picând, că i s ’a
râpitfl moşia părintescă, cea pentru chrana familiei şi i s’a făcuta
lu! npdreptate, a sărita la o rescdlă m are. In stigatorii rgulul şi
resculătoril întregului nemu erau unu P etru ore-care şi Asan (3)
de acelaşi seminţie şi născuţi din acelaşi p ă r in ţi, carii, spre
a nu face rescâla fore de pretecsta, aii venita la imperatorul, ce
se afla în Kipsela şi aa ceruta, ca să intre în arm ata ro-
(1) In priv in ţa fortune lor, despre care C boniat fa c e nnm aî m e n ţiu n e , George
Acropolitnl (A nniles cap 11) este şi m aî eeplicitfi, când flice: « Im p erăţin d în Con-
stan tin u p o l Isaak ie ţ i m arin âa-T femeea la i, a lua tu pre cea m en ţio n ată de noi maT
sus, d e origine din U ngaria, fiind fiica a capitenie* U ngarilor. F iin d -c ă era săse
face n untă şi to t-o -d ată îm p e ră tisc ă , treb u ia c a acesta să se face k e lta e lî m ari
p e n tra care din to tă te ra Rom anilor (B izantinilor) se ad a n a 0 1 , p o rci şi bol. D ar
fiind-că m ai m al te d e aceste n atresee B a lg a ria .d e a c e la de la dtnsa s ’afi c e ra tă şi
m a î m al te etc.»
(2) A nchialul era a n a oraşfi de p re m alal vestică a l m ă re i N egre , în T ra c i* ,
(vetlî Μελετίου Γεωγραφία pag. 438).
(3) C boniat a ic i n a face m e n ţiu n e , de c â t de cei doî fraţT, cariT, dapre cum 8e
vede, au făcuţii resco la şi a u în te m e ia tă şi regatul R om âno-B algarf. D a r , că
acpştîfraţT a u fost tr e î la nnm cru, a d e c ă Asan, P e tr a şi l i n . 8έΰ m al drept. I o n iţI j
acesta se ▼ede din m ai m alte docum ente şi sprecialm inte * dîn > ||^ l j g ^ l a . r ^ * k ^ £ q ^
C honiat. (De A lexio Isaacii A ogeli fr. L ib I, cap. VI.) u n d i ae j i Ş f t ţ ·
V lachilor e ă a tă spre loan, al treile din fraţT». 8 · înţelege, ca C h o flîu
ac 68ta d ap ă ce istoriscece m ârtea la i Asan.
‫־‬ -S ? u υ i u μ -
 mentalul rooi&nescQ din ambele D acii; pentru că numai astd-felfl
p6te deveni înţelesă vieta lor religiâsS, scopul stadiului, ce urmărim ΰ
Muntelui Emil, ca şi Carpaţilor, Romănil li datorescfl conserva,
ţiunea, precum şi viâţa lor. Presto Dunăre, şi anume în muntele
EmQ, Romănil la auul 1185 şi cel următori fundâză unii regata,
care mal pre urmă a ajunsa, ca să impune respecta Imperiului bi-
zantina, să fie recunoscuta de cătr8 statele europiene, esistânde-
prin secolul al X II şi pSne la al X V -le, şi să se estindă prin tâtă
Mysia, să ajunge din marea Neagră pene la Âdriaţica şi cu pose-
sinnile lui din Tracia să amerinţe kîar capitala Imperiului bizantinii.
Regatal Romăno-Bulgarfl din secuiul al Χ Π -le , care se mal nu
mesce şi al doile, s ’a fundata, de către trei fraţi de origine români,
numiţi Asan, Petra şi loan, şi in scurta timpa a devenita, ca să
ocupe tottt terenul, cunoscuţii astă-ςΐΐ cu numirea de Bulgaria cea
veke. Şi fiind· că caracterul acestui regata mal mult romănescâ se
dispută şi 80 contestă de către unii din istorici, de acela noi aici
mal ,nainte do a determina cbotarele lui, să facema, ca autorii bi·
zantinl, precum şi alţi contimpuranl să vorbăscg el despre înfiinţa-
rea acestui regata cu caractera curatd-românescâ, şi să ni arate şi
originea fraţilor Asan, Petru şi Ioao.
Mal ântâiii Niceta Cboniat, vorbind despre nunta imperatorulul
Isaac Angel ca fiica regelui Ungariei — E ela III. spune: «Κ αί I -
λαθ-ε διά σμικροπρέπειαν καί άλλας μέν πόλεις καλαμησάμε-
νος, at κατ' Α γχίαλον συνψκίζοντο, έαυτφ δέ μάλιστα καί Ρω -
μαίοις έκπολεμώσας, τους κατά τον Αίμον το δρος βαρβάρους,
01 Μοσοί πρότερον ώνομάζοντο, νονί δέ Βλάχοι κεκλήσονται. ου-
τοι γάρ ταϊς δυσχωρίαις πεποι-θ-ότες, καί τοις φρουρίοις ■Ο-ρασα-
νόμενοι α πλειστά τέ είσι καί ορθά κατ’ αποτόμους, κείμενα
πέτρας, καί άλλοτε μ έν κατά Ρ ω μ α ίω ν έμεγαλαυχησαν, τότε
δέ πρόφασιν ευρήσκοντες, δ δή λέγεται, Πάτροκλον την των οί
κείων θρεμμάτω ν απ α γω γή ν καί κάκωσιν εαυτών, ές άποστα-
σίαν λαμπράν άνεσκίρτησαν. ήσαν δέ οί τοϋ κακοΰ πρωτουργοί
καί το έθνος δλον άνασείσαντες Πέτρος τις καί Ασαν, όμονογε-
νεις καί ταυτόσποροι, 01 καί μ ή δρώντες τήν νεωτέρισιν άπρο-
φάσιστον προσίασι βασιλεϊ σκηνουμένφ έν τοις Κυψέλλοις, αί-
τούμενοί-αυστρατολογηΦήναι Ρωμαίοις καί διά βασιλείου γράμ-
ματσξ σφίσίν βρό&βευφήναι χωρίον τι βραχυπρόσοδον κατά τον Αίμον
 Ş I C R E Ş T IN A R E A R O M A N IL O R JJ

a adusă înfiinţarea regatului a l doile Rom âno-Bulgarii, a fostă

dorinţa, ce A sa n a esprim atu către Isaac A ngel, de a obţinea in -
dependenţa un u i or aşii din muntele E m u , pre care F etru şi Asan
îlH aveau, ca moşie părintescă.
Nu era de ajunsO, ca săse umple sufletul lai Asan numai de 8pi-
ritul reebunSrel şi al revolutiunel contra elementului dominătorQ
al Bizanţiulul 8i care asuprîa pre popâre prin totO felul de ne-
dreptăţi. Lui Asan, pentru ca săşl realizeze murmurele din Kipsela, 11
trebuia poporul, şi acestu poporfl, cu care Asan a tntreprisil fundarea
regatului II Româno*Bulgarii, erafl Românii. Cboniat ni spline şi
mijlocul, cum populaţiunea română depresia Dunam s’art seu Iai ΰ
la apelul Ini Asan, când <Jice : · Οί βλάχοι ώκνουν τά πρώτα καί
άπεπήδων προς την άπόστασιν εις ήν ένήγοντο προς τού Νέ-
τρουκαι τοϋ Ά σ ά ν , το του πράγματος μ έγεθος ύφορώμενοι. Τής
δέ δειλίας ταύτης τους ομογενείς άπάγοντες οί ταυτόαιμοι ευκ-
τήριον έδείμαντο οίκον έπ ,ονόματι Δημητρίου τοϋ καλλιμάρτυ-
ρος, εις ον πολλούς τών δαιμονόληπτων συνηθροικότες ές έκα-
τέρου γένους, αίμωπους καί διαστρόφους τάς κόρας, λυσιχαίτας,
καί τάλλα ακριβώς διασώζοντας, όπόσα οί τοΓς δαίμοσι κάτοχο‫׳‬,
διαπράτονται, τοιάδε τούτοις ένθουσιώσιν ύπετίθους φ θεγγεσθαι
ώς ό θεός τοϋ τών Βουλγάρων καί τών Β λά /ω ν γένους ελευθέ-
ρίαν ηύδόκησε καί τοϋ χρονίου ζυγού έπένευσεν άπαυχένευσιν,
ου χάριν καί τον χριστομάρτυρα Δημήτριον άπολιπεϊν μέν την
θεσσαλονικέων μητρόπολιν και νεών τον εκεί καί τάς παρά
Ρ'ωμαίοις διατριβάς, ές δταύτους άφικέσθαι ώς έπαρηξοντα καί
συλλήπτορα τοϋ έργου έσόμενον. Ανακωχευόμενοι δέ πρός βρα-
χυ οί παράφοροι ούτοι, καί αίφνης το πνεύμα πλειον αολλέ-
γοντες, έπιληπτευόμενοι αυθις διεσοβοϋντο καί εβόων ένθεα-

βθ u u ro ia ă M y ş î, i a r a c u m se k î a m ă V la c h î» (N . C h o n ia ta e . D e Is a a c io Angelo Iib_
I. c a p IV ). Şi la a c l a ş l lo c u (c a p . V I) C h o n ia t ni u!«T s p u n e , e i L e a n monăsterio-
tul. v o r b in d de r e s c â la R o m â n ilo r , a d i s u : *A şi d o r i a c u m a d e s u f le tu l l a i B v i ia
Bulgaroc to n u l, care ar face c u V a l a c h i î a c e ia , c e a f a c n t u si c u B n lg ariT ». Ş i tot
acole Choniat, sp u n â n d de a r m a ta , cu curea A sa n s’a servită fu r e s b e le l e i e i» c a
I s a a c A n g el, a d a u g e , c i lu p tă to r ii 10 1 A san e r a u S c iţi, adecă Români, cam vomfi v· dea
d in Valachia d c a e tă d i. In fin e C h o n ia t, a r ă t â n d si t e n d in ţ e le I n i A<an r»1 p*cti»*
d a cacerile l u T, se esprimă: « Ş i nu d o r îa fi, să-şî r e c a p e te n u m a i lo c u r ile lor «1 · ă
albă a d m in is tr a ţiu n e a n u m a î a M y s ie î, dar şi lo c u r ile R o m a c i'o r (Bizantinilor) I«-
aii v ă t ă m a t ă f o rte m u lt , ş i u u s’a ă re p & u sa tă de 10 c u ,p £ n S ce 8 a u u n itfl la u n u locu
puterea Myşilor şi a Bulgarilor.
10 CREŞTINISMUL IN DâCil

m ană (bizantina) şi cn gram ată îm părătescă sa fie recompensaţi

cu untl oraşQ micQ, ce se afla. la Emfl. Dar nu li 8’a realisatfl
cererea ; fiind-că era unii motivO forte tare şi mal înalt»} ( 1 ) . Deci
m u rm urând , ca r e s p in ş i, şi pre nedrept susţinând cererea , aU
erup ţii ceva ş i o vorbă m al îndrăznâţs, m anifestând rescâla, ş i câte
aii sâ facă, ducdndu-se a c a să ; şi de acestea (ijlicea) mal ales Asan,
ca cel m al îndrăzneţii şi mal necloplita, şi care a foştii loviţii presto
fa ţă din ordinul sevastocratorulul I6n ş i Inculpaţii în neruşinare.
Şi cu modul acesta el s ’atl reîntorsu fOrg de nici untl resultatU şi
cu to tu l in su lta ţi. Câte însg aceşti rel ş i spurcaţi, în contra R o-
m an ilor (B izan tin ilor) all făcuţii, ce voce ar putea să le spune, s&i
ce espunere ar putea să îm brăţişeze atâta amar de reutăţl?» ( 2) In
urm area celor g ise de către C honiat, omul cela mal infiainte şi
m al cunoscetorO de fap tele tim pului sen, (3) noi sftntemO datori, 8a
constatămH : ântâiH, că elementul, ce a provocaţii rescola în lm p e -
r tu l bizantinii d in 1 1 8 5 , a fostu celu românescu, şi tot-ăcestu ele-
m e n ta ‫׳‬, a fo stu în capul regatului al doile al Românilor şi Bulga-
r ilo r ; ( 4 ) de altă p arte, că motivul acestei r& scole, ce în resultatU

(1) N u voiesce Choniat să spnnS m otivul,pentra care Isaac Angel n’a voită sa ce.
deze la im unităţile, cerute de Asan pentru oia şu l seu , şi $ice,că aceste motive sântă
forte tari şi k îa r divjne (θεία). D ar cu xote aceste, m otivul celu sântu şi tare pen
tru B izan tin i, de a nuse aranja cu popârele, ce locuÎaO Imperiul şi care în rea
lita te făceau forţa lu i, e ste cuprinşii in despreţul Grecilor câtre alte pop6re , pre
ca re, dupre deprinderea vek e, i î num iau varvarî, precum şi în istoria bizantină,
de unde sc ved e, că G recii din Bizanţiu, păstrând numele num aî de Romani, aii
lu p ta tă pre tote căile contra acestu i elem en ts.
{2) N . Choniatae. D e isaacio A ngelo lib . I cap. IV.
(3 ) Că In adevSr- Choniat a fostu omul c e lă maî com petentu in mâteria, ce a
scrisă , * c is ta se vede ântaiu din modul tractărel materiilor şi apoi kîar el singur
despre sine m ărturisesce acesta.
(4 ) R om ânism ul şi n ob leţă de sânge acestor tr e i fraţT, carii au restabilită rega-
tul din ceştiu n e, se probâză: ân taiu , prin scrisorea P a p eî Inocenţiu al III către
lo n iţă , Im peratorul R om ân'lor şi a l B ulgarilor, unde flice : « Nos autem audito,
qaod de nobili urbis Romae prosapia progtni tores tu i originem traxerunt e t tu ab_
ejs e t sanguinis generoeitatem contraxeris e t sincerae devotionis affectum, quera
ad sedern apostolicam geris quasi haereditario jure, jampridem te proposuimns et
litteris et nuntiis visitare = Iarnol aadind. că străbunii tfiî îş i trlgeafi originea
din nobila viţă a c etă teî Roma şi tu d e la e l a i m oscenită nobleţă sângelui şi afec-
ţ i unea sincerei devoţianî, pre car ca o porţi către scaunul ap o sto lici, ca unu dreptă,
de ereditate, pentru acâsta d e c i n i am propusă, ca să te visitămii ca scrisori şi
nun ţii». în su şi Choniat, vorbind despre rescdla din cesliune a Românilor , distinge-
forte bine elem en tu l română de c e lă b u lgară, c in d 8e esp rim ă: «Carii mai nainte
 Şl CREŞTINAREA ROMANILOR ]3

contra opresorilor lor, Bizantinii, şi resculăndu-se totu poporul, in

mal puţin de 15 aul şi la urinarea a patra resbele ca Imperatorii
bizantini, el se vâdil stăpâni mal presto totft teritorul dintre Marea
Negră şi cea Adriatică. Punctul Inse de revoluţiune şi basa opera-
ţiunilor lor era muntele Emfi, fiind-că in privinţa acesta eca cum
se esprimă Choniat : < Κ α ί μικρόν ήγησάμενοι τό κ α θ ’ έαυτοΰς
άνετον καί απόλυτον, καί κατά τών άποθεν του Αίμου κομοπό-
λεων κ α ί συγκτήσεων έμπλατυνονται. Αφτερος δέ τών όμαιμο-
νων ό Πέτρος καί στεφανίσκω χρυαέφ διαδείται τήν κεφαλήν
καί τοις ποσίν υπορράπτει καί περιτίθησι κοκκοβαφές πέοιλον.
Τ η δέ ΙΙρισθ-λάβ^ προσβαλόντες (πόλις δ’αΰτη ώ γυγία, εκ
πλίνθου, πάσα οπτής, καί πλείστην όσην περί τον Αίμον τή ν π ε-
ρίμετρον εχουσα) ώς ούκ άκίνδυνον έώρων την πολιορκησιν, αύ-
τήν μέν άντιπαρέρχονται, τον δ’ΑΓμον όποκατερχονται, Ρ ω μαϊ-
καις δ ετέραις έπικαταρραγέντες απροσδόκητοι κωμοπόλεσι
πολλά μέν σώματα Ρω μαίων ελεύθερα, πολλούς δέ βόας καί ύ-
ποζόγια καί τών άλλων βοσκημάτων χρήμα τι ούκ έλάχιστόν
διαρπάσ 0ua 1.= Ş 1 bucurau du-st! puţin de liberatatea şi desfrâul lor,
s’au întinsa asupra oraşelor şi cetăţilor celor depărtate de muntele
Emâ. Al doile frate-Petru a pusa pre capul lui coronă de aura, s'a
încălţaţii şi şi-a înveliţii picidrele cu colţuul vâpsiţi. Prislava, ce este
oraşul vekia Ogigia, (t) tot din cărămidă arsă, şi care cuprinde cea
mal mare parte din Întinderea de prin jurul Emulul, a foştii atacată,
dar yedâud că luarea el prrsiuţă dificultăţi, ei au trecuta din colo
de cetate şi aa coborâta Emul la vale, şi aruncându-se fOrâ de
veste asupra altor oraşe romane (bizantine), pradă multe corpuri
libere de Romani (Bizautinl), bol mulţi, care, şi câtăţime nu mica
de alte animale» ( 2).
începând Romăuil de la muntele Earn cu eliberarea oraşelor şi
a cetăţilor lor, pre care Bizautinil le stăpănlaa numai in puterea
unei egemouil, şi a dreptului de conkistă autică, adecă cu cucerirea
mal ântăia a Mysiel, eca cum espune şi Acropolital 10 tinderea şi

îl) Prislava b o u Presilava era uutl o r i· ( Wrte rekiă, pentru e tre Choniat îl îi fi
asemănă e a vekea fi mitologica politie Ogigia. Decă ins£ consultăm!! pre MeÎ l -
t i o în Geografiile aelo (pag. 316), «I ni apune, că Prealava era o cetate în Dobrogea

de aetă-di, între Şumla ţi iiu so îu jj^ /if^ T ^ j^ k la r ,liiiy: ijvcul, în cala-c· privcaco
p a r t e a l a i cea v e k e . * ■ m ■ j

(:2) N i c e t a C b o n i a t do Iaaacio Angelo lib. I , cap. V .

 «2 CREŞTINISMUL ÎN BACII

ατιχόν *ai διάτορον μη είναι το άπο τούδε έδρας άκμήν, άλλ

όπλα μετά χείρας λαβείν καί Ρωμαί<κς όμ&σε χωρείν, τούς δε γε
σολλαμβανομένοος κατά πόλεμον μή ζογρείν, ’αλλ άποσοάττειν
καί κατακαίνείν ανηλεώς, μηδ’έπί λύτρας άφιεναι, μηδέπικάμ-
πτεσθαί μηδέ γονοκλησία:ς θ-ηλόνεσθ-αι, άλλ’ώσπερ τινάς άδά-
μαντας προς πάσαν ανενδότους είναι παρά κλησιν και φθ·είρειν ά-
παίάπαγτας τούς συλληφθέντας. υπό θ-εοπρόπων ούν ταοότων
βλον το γένος έξομιλ’ηϋ'έντες τών οπλών απαντες γίνονται. Καΐ
ώς αότίκα εύημερ-ήβη) τούτο:ς τά τής αποστασίας, ετι μάλλον
εθ-εντο τ$ έλεοϋ-ερίίί αψών έπεοδοκεέν τον &80v.=Viach)I la iu-
ceputiî 8θ Ιβπβτΐ&ϋ şi fagla.iî de râsctfla, la carea ii lodemoau Petru şi
Asau, considerând greutatea lucrului. Şi pentru ca şă scape de acesta
frici pre conaţionalii lor, fraţii aQconstruita pre numele s-lul Demetriu
marelui martira una templu măreţii, în care adunând mulţi lndemo-
nizaţl de ambele secsurl, cu okil roşii, cu luminile okilor împrăştiate,
sbărliţl, şi dispunend In totul şi de‫־‬i0te câte facfl cel ţinuţi de demoni,
aâimpusu acestora, ca să <jlic6astu-fela, că D‫־‬$eul naţiune! Bulgari-
lor şi al Ylaelulor a bine-voitfl eliberarea lor şi a bine-cuvdntatil
lepădareajugului secularii, pentru care şi martirul lui Christos Deme-
triu a părăsita metropolia Ţhesalonicenilor şi templul de acolo, pre-
cum şi rămânerea la Romani (Bizantini), ca cela, ce are să fie spri-
jinitora şi ajutatora al lucrului (acestuia). Mal reţinSndu‫־‬se puţin
nebunii aceştia, şi de o dată iritându-sf mal mult cu spiritul, şi în-
drăcindn-se din noO, se escitau şi strigau la arătare şi cu voce mare,
de acum să nu sufere stăpânirea, dar să leaarmele în mâni şi să merge
contra Romanilor (Bizantinilor), şi pre cel prinşi în resbelfl să nu-I
cruţe, dar să-I tae şi să-I omore fore de milă, nici pentru bani să nu-I
libereze, nici săse lnduplice la rugăciuni, nici să se supune la înge-
nunkerl, ci ca nisce petre tari, (adamauţl) să fie ne ’nduplicaţl la
orl-ce rugăciune şi să nimiclască pre fie-care din cel prinşi. Deci
Induplicată fiind naţiunea întrâgă cu asta-felO de devinaţiunl, aO
alergată la arme. Şi de 'n dată ce aa ve$utti, că li merge bine cu
resc61a, încă şi mal mult s’aQ întărită in libertate, (dicând) că ace-
sta o bine-volesce D-^eul lor. (1 )
Cu modul acesta Românii suut puşi pre pictorii de revoluţiunea

(1) N iţeta. Choniat. B e l M a $ o lA sgşlo lib. 1. caj

J i n t r a i : >: v c Lp

L L L · ,
 Ş t CREŞTINAREA RO M A N ILO R 15

βάθρων αότών τήν Φιλιππούπολιν, Ό-αυμάστήν άγαν οδσαν, ήτις

παρά τφ Έβρφ χείται, είτα τάς άλλας πάσας πόλεις, τήν 11'ρά-
·*λείαν, το Πάνιον, τήν Ρ'αιίεστον, Χαριοόπολιν, Τραΐανοόπολιν,
Μάκρην, Κλαυδιοόπολιν, Μοσυνοόπολιν, Περι·θ‫־‬εώριον, καί άλλας
πολλάς, ας άριθμεΐν 06 χρεών,= Deci sculându-se de aici Inipera-
torul Bulgarilor (1 ), ne având cine 8ă10‫ ־‬Impedice, ca cela ce efă-
ramase cu totul şi nu de mult pre Italieni, Iar altul ne mal
fiind ca să-I stea în contra, străbate t6tă Macedonia. Deci fă-
cfind pradă fârte mare, pre tâte oraşele le-a pustiatQ de băr-
baţi şi cu desevSrşire le-a dărâmată pre dlnsele. Iar acesta
el o făceaţi cu scopft, ca nu vre-o-dată K. )manii, (Bizantinii) a-
vfend reînforţărl, să-şi recapete 0 1 aş°le lor. A ruinaţii din temeliele
sele Filipupolul, fiind fârte minunata şi situatO lOngâ riul E bru,
apoi pre t6te cele-la-lte oraşe, Irad ia, P a o iu l, Redestul, Chariu-
polul, Tralanupolul, Macra, Claudiupolul, Mosinupolul, Periteorinl
şi altele multe, pre care nu este necesarii! să le euumerăma (2) Ga
alte vorbe, Imperatorul Româno-Bulgarilor, loan, pre la anul 1198
a ajunsa ca să-şl lntindfi dominaţiunea sa presto ambele Mysil, căci
tote aceste cetăţi şi oraşe, de care face menţiune aici Acropolitul,
se află pre ambele laturi ale rîulul Ebru, 860 Mariţa de astăzi.
In fine Acropolitul, continuând cu lnşirarea oraşelor şi localită-
ţilor Intrate tn Regatul Româno-Bal^ar, adauge: « επ ί καί γάρ
κατ’ αυτών κατόπιν έχώρει, πάντα άναιμωτί τούτφ ύπέπιπτον,
καί γίνεται μέν όπ’ αυτόν ή Αδριανοϋ, έκ τοϋ σχεδόν δέ καί το
Διδυμότοιχον, εΓτα Βολερον άπαν, Σερραι, Πελαγονία, καί ΙΙρι-
λαπος κα ίτά ‫׳‬πέρεξ ταύτων. Κετέδραμεδέ καί της μ εγά λη ς βλα-
χίας, άλλα καί τοϋ Έλβάνου κατακυριεύει και μέχρι τοϋ Ιλλυρικού
τάς λείας 1‫׳‬w 18î= Ş i deci mergea In urma lor ( 3 ), şi tâte ise eupuneafl
ίδτδ devârsare de sânge; şi a Intrata sub stăpânirea 101 (politia) Iul A-
drian,din care mal şi Didimoticbul, apoi Yolerulîntrega, Sera, Pelago-

(1)A icl e vorba despre Io n iţl imperatorul Româno-Bolgar; care a b itatfi la

AdrianupolS pre Italienii, ce ocupau Constantinopolnl şi în b ătaia de la Adriana-
polă a foştii prinsă şi Balduin, ducele lor de către armata lu i Ioni ţ i Şi prin urm are
Ioniţă 8*a sculată ţi a plecată de la Adrianupolă (O. Acropolita Annalea, ap. X III.
(2) Georjji Acropolitae. Annalea cap X III.
(3) Aici · vorba despre locuitorii oraşelor Im periului b 'zan tin ă pe carii Asan
fac&ndu-î captivi în resbâe, II elibera, ca ■i se reîntorc! la locurile lor, ţi s l ·p u n i
locuitorilor, că el, acăpânda-1 de ja g a l Bizantină, are m80 purta cu dinţii ornenrecc.
14 CREŞTINISMUL IN DAC'I

lăţirea Regatului al doile Kom&no-Bulgarfl .‫ « ־‬Καί άνίσταταί τις

Άσάν τουνομα, χαί βασιλεύει τής Χώρας, άπαντα τα έντος
too Αίμου μέχρι χαί του Γστροο 6φ εαυτόν ποιησάμενος.=§ί 86
8C01& unfl-ore-care cu numele Asan, şi împărăţesce preste ţ6ră,
■apuodud sie-şl tâte (localităţii*‫ )׳‬dintre mnntele Εηιΰ şi p6n8 în
Istm ». (1 } Şi alnrea: « 0 ' γάρ δηλωθείς ,Ασάν δύο εσχεν αδελ-
«ρους, ών ό μέν Πέτρος έχαλεΐτο, ό δέ Ιωάννης. Καί τον μέν Ιω
άννην είχε μεθ‫ ־‬εαυτού, τον δέ Πέτρον τμήμα τι κόψας τής αΰ-
τ&ο επαρχίας άρχειν έχείνου διεχελεόσατο, ή τε μεγάλη Περισ-
{)‫־‬λάβα χαί ή Προβάτους χαί τά περί αυτά τφ Πέτρφ παρά τοϋ
αδελφού αύτοϋ Άσάν ώς οικείος κλήρος δεδώρητο, ορεν καί μέ-
χρι τού νϋν τά τ&ιαΰτα τοϋ Πέτρου ονομάζεται χώρα. = Iar Asan,
f&cându-se cunoscuta, avea doi fftţl, din carii unul 86 klema Petru,
iar cela-lalt loan (2) Şi pre loan îiu avea cu sine, Iar lui Petru,
despărţindu-I o parte din eparchia ea, l-a ordonaţii sft o 8tăp&nlasc6
el, adecă. Pereslava cea mare şi Provatele (3) şi locurile cele de
prin jurul lor s’aâ ch&răzita lui Petru de către fratele 8ett Asau, ca
o parte proprie a lui, pentru care aceste locuri şi ρδηδ acum 86 nu-
mescâ ţera 101 Petru (4) >.
Iar dupO mârtea lui Asan, carea s’a iutâmplatQ la nod ani de la
Începutul rescâlel, adecă la 1195, regatul Româno-BulgarO, condusă
acum de Ioniţă, fratele lui Asan nuinera Intre provinciile se le şiur-
mătârele localităţi: <Άπάρας γοϋν έκείθ-εν ό βασιλεύς τών Βουλ-
γάρων, μή εχων το έμποδών ώς τών Ιταλών αότοϋ καταπορθη-
Μέντων το έσχατον, ετέρου δέ μή δντος τοϋ άνθΐσταμένου, πάσαν
κατατρέχει Μακεδονίαν. Αείαν ουν παμπόλλην έποιήσατο. αύ-
τάνδρους τάς πόλεις άνδραποδισάμενος καί τέλειον κατασκάψας
αότάς. Το δέ οί διανόημα ψ , ώς μήποτε Ρωμαίους άνάκλησιν
σχεΐν, τών σφετέρων έπιδράξαιθ·αι πόλεων. Κατέσκαψαν γοϋν έκ

(1) Georgii Acropolitae Annales cap. II. Ca alte vorbe, dnpre supusele lai
AcropoUtal, Asan la prima încercare de reaeolă şia supusă sieşi Dobroţea şi Bal-
garia de aati-di.
(2) Numele acestui frate a laî Asan era Ioniţă româaeecă, pre care Bizantinii
ne putând să-lă pronunţii, îl £ice& simplu loan. Noi 11188 ne ţinemfi aici de ▼er-
eiunta latină, carea numesce pre aceattt frate a lai Asan loannitius = Ioniţă.
(3) Aceste ·raft oraşe de pre malul Dunărei şi pria armar· din Mysia yeke şi
Dobrogea de asta-dî.
(4; O. ActopoliUe Aaaalee cap. XII.
 Şl CREŞTINAREA ROMANILOR 17

răţiam ea credinţa Bulgariei şi a Vlactaiel, precum are craiul ungu-

rescQ credinţa U ngariei, şi să. înceteze uciderile între lmperăţia mea
şi între U nguri. Şi să scie Sânţia ta, că cinci Episcopii ale Bulgariei
se ţinti de im perâţia m ev, care le ·au cuprinsa craiul Ungariei, cu
credinţele Bisericilor şi episcopiile acelea s’aQ fâcutu nimica. Şi de
s’a făcuta acesta cu dreptula, fie aşa » ( 1 ). Din care plângere a Iul
Io n iţi către Iuocentiu I I I Papa Romei resultă, că Im p e riu l seu la
Vestii avea de lim ită o parte d in Serbia de astă- φ ί, sea mal co-
recta, c ă B u l g a r i a , c e a d e p e n d i n ţ ă d e i m p e r i a l l u i 1 0 ‫־‬
n i ţ ă , a v e a l a V e s t i i d e c l i o t a r t i m a r g i n e a d e s p r e o s tf t
a S e rb ie i d e a s ta - d î ş i i n p r e t e n ţ i n n e c in c i E p is c o p ii
d in S e rb ia .
U na al doile S tata cn rat românescu şi kîar contimpurana cu
regatul Româno-Bulgaru din d rep ta Dunărei, se afla situ ata pre
malul stănga al Dunărei în tre Şireta şi munţii CarpaţI, ρδηδ la Am·
laş şi F ăgăraş. E l cuprindea to te ţerile, ce încă nu se aflaa spre
osta sub dominaţiunea T a ta r ilo r , Iar spre Vestii sub cea a U n-
gurilor. Cu alte vorbe, că pre la 1 2 1 5 , dupre cum ni spune in-
scripţiunea monastirel din Câmpul-lungO ( 2 ) şi chronicarul ano-
nim a românescu : « Radul vodă N egru e ra vodă In Ardăl şi
Chaţeg pre Âm laş şi F ă g ă ra ş , şi aa coborîta In ţâ ră românâscă
pre apa Dămboviţel la Câm pul-lunga, unde şl-aa făcuta curţi şi
mOnăstire la acesta ana. Y enita’a şi Basaraba Banul Cralovel şi 8 ’aa
supusa Iul. Şi aa stăpânită num itul domna to tă tă ra românâscă cu
cinci judeţe ale Cralovel ρδηδ în Dunărea şi ρδηδ în apa Şiretului,
şi In Ardâla Amlaşul şi Făgăraşul, cum şi cel mal din urm a lui

(1) G esta In n o cen tii I I I No. 72 (Chron. Rom ânilor Ş in c a î T. I, p ag . 239). Şin-
cal, fundându-se la local c ita tă pre m aî m u lţi istorici, pretin d e, c i Epiacopule di·-
p ă ta te erau in Serbia. A cesta credinţa a lu i Ş in caî se ·prijineece ţi p rin faptalfl,
c i la V idin p re tim p u l lu i Io n iţă era o episcopie ro m ân i. D e a lta p arte L udovic
c ra iu l U ngariei, voind la 1371 a bate pre R om ânii din M untenia, tre c â n d D unărea
el vine pe la T u rn u -S e v e rin u lu l în ţâ ră , ad ecă prin S e rb ia , 8 έ ΰ E piscopiile, pre-
tin se de Io n iţă , ca p rin provinciile se le ; dar este în vinsu cu desev6rşire. (Mag.
isto ric ă T . V, pag 245).
(2) V e^I a rtic u lu l: «M etropolitul TJngro-VIachieî Neofit I în ju rn a lu l » «Biserica
O rt. R o m â n i > an u l I I I No V. p ag . 179. ţ i 181, unde se dice : « C are m onastire o
avi zid iţii răp o satu l R ad u l vodă N eg ru l, când a& fostă v e liţii de la Adam t>723 »
(G11. 1215)- Şi a iu re a , vorbindn-se despre im u n ităţiie o raşu lu i Cam pul-langD . a-
co rd ate d e R a d u l N eg ru , 8<9 d ic e : « c ia d aQ fostă 14tu 6723 (Chr. 1215) ».
▲Nul IV. ‫״‬
16 Creştinismul in dacii

nia Prilapul şi împrpjurimele lor. A venit sub dînsul Yalachia maro (!)
şi a cnc*rit(l Elbaual şiîşî Întinde devastările>61β ρδηδ la Iliric (2) ».
Din tote acest? lară^T rfsultă, că la Începutul revoluţiuneî Asan şi
a Îndreptată privirile scle mnl ftntiiiu asupra elementului romiiuu,
din imperiul bizantina. Acesta se dovedesce din modul, cum el îşi
întinde cuceririle s61e, făcând ca să ise snpnng mal ăntăifl oraşele
din Mysiî, intinţlftndu-şî cuceririle sele spre Macedonia şi Thesalia
în modîitreptate, und‫ ״‬a apucata să supună Didimotichul.eră restnlQ
celoralalte cuceriri din Thracia, precum şi Yalachia mare de la mun-
tele Pind le-a efectuata fratele şi succesorul seu la tronO, Ioniţă,
precum kîar şi fiiul seu loan II Asan.
Decă in fine acum am voi ca 8ă determinând chotarele regatului
Româno-Bulgarfl, noi trebue sîi recunâscemtt în virtutea citatelor de
mal sus, că acesta regata pre timpol Imperatorulul RomănO Ioniţă,
adecă pre la începutul secuiului al X II Me, el se lim ita la
NordU cu Dunărea, la Ostii cu marea Negrii, la Sudfi
cu Iliricul şi locurile cele mai depărtate ale Thra-
cici (3 ). Limitele îd so despre Yesta eraa disputate de cătro Un-
gnrl şi Ioniţă, dupre cum se vede, el îşi ţinea imperiul ρδηδ In Ser-
bia de astă-^I; căci ecă ce <jlice el Intr’o epistolă către Papa Inocentiu
i n i e : «Şi despre chotarele Ungariei, Bulgariei, şi a le Vlachiel,
lasa să judece sănţia ta, şi să Indrepteză lucrul acela, cum va fi mal
drept, ca să nu albă pdeata sufletul Sânţiel tale, şi aşa să albă Imp6-

(!) Despre Valachia cea mare 6ca cam 8e esprimă Choniat a l : * Έ πι τούτους
*ai άλλο; τις τα Οετταλίας χατεΧων μετέωρα, α νυν μεγάλη ΠλαΧία χιζλησκετα τοϊζάρΧης ην
τών ί*ΰ. — Pre ldngă aceste, alţii (poporuj domuind presta chotarele T hesalieî
care acum se numescii Valachia cea m are, îţî avea guvernatorul seu presto loca-
rile de acolo » (N. Choniate. Urbs capta. cap. XV.) A ici Chooiatâ are în vedere,
de a ne vorbi despre Românii dio montele Pindfl. carii pre timpul Ini Ioni ta In-
cercase ţi el d· a fanda u n i regată română sub guvernăm ântul u n al C riţă. D espre
acesta mal jos.
(2) Georgii Acropolitae, A naales cap. XXV.
(3/ ţ>icemă ρδηδ în locarile cel· m al depărtate a l· T hr aci·! ; căci despre cho*
tarele acestei părţi n ’avemă niaiică determ inată. Dar, c i In adevâr Regatul Ro‫־‬
mâno-Bulgaiă de pre timpul Iul Ioniţă s'a întinsă ρδηδ în interiorul T hracică, ţi
anume preste tâ tă latarea locuiţi de Români ţ i de B ulgari, «c<ata ni -0 atestă ţi O,
Pachimeru, când £ice : «Iar (elemental) VUchică, care se întinde mai de la aubur·
biile eetăfei (Constantinupolă) spre V u ia f i mai departe, te socoti in mulţimetf&rte
mare la numfiră ţi este an ă poporă, ce 80 afli pre unu terenă dificilă şi se o cupi ca
paşunarea. (Georgii Pachimaris. De Andronica Palaeologo lib. I, cap. XXXVI L)
 Ş I CREŞTINA REA ROMANILOR 19

cam praedictie scilicet Blacis et Bissenis eisdem contulimns, at

praefata gaudeates liberate nulii inde servire teneantur=Şi pre lOngă
cele enumerate mal sus, le-am acordata lor pădurea Vlachilor 9 j
a Biseailor ca ape ca tot, profitând ta eomua de usul lor ea men.
Qioaaţil adecă mal sas VlachI şi BiseaT, şi bucarQudu-se de libertatea
prestabilita, să a’albă a servi aici decam pentru ac6sta» (1 ). Roma-
nil dia Trasilvauia şi Timişâna însogescu pre Bela, regele Ungarie!,
Ia resbelul, ce acesta a avat cu Otocar, regele Bochemiel, despre ca-
re însuşi Otocar mărturisesce lutr’o scrisore către Papa Alecsandraj
şi prin care tot-o-dată se atestă, că la Traasilvaaia şi Timişâaa e-
sistaa Români ca staturi, vasale Uagurilor, (2). In fine pre la anul
1371, Ludovic, regele Uugariel, avea sub vasalitatea sa şi pre Ni-
cola (Nic61ă) voevodal Transilvaniei, căruia II poruaeesce, ea să
iatre ca armata la ţera românâscă, ce se afla situată latre Şireta
şi muonţil Carpaţl, aude fa bătuta de Rada al I I ‫־‬le (3 ). Resamâad
namal cele espase ρδηβ aici, trebae să recunâscemtt, că in Transil-
vania şi Timişina 10 epochs, ce ne ocapă, esistau Români, şi că a-
cuşti Români se aflaţi organisaţl în State, dependinţe de
Regii Ungariei, nnmai în cela, ce privla vieţa lor po-
litică.
Na paterna să părăsima partea geografică a stadiului nostru, fOr6
ca sâ ne ocupăma şi de laturile, ce se aflau preste Şireta, adecă In
Moldova, Basarabia şi Bucovina de astăzi. George Acropolitul, vor-
bind despre Ioniţă, imperatorul Româno-Bulgarilor, şi spunSnd ,
că el se numla pre sine < Ρωμαιοκτόνος = ucigâtorQ de Romani
sea Bizantini > şi că Bizantinii toţi lla porecliaa cu numirea de
< σκυλοΓωάννης = cânele de loan, vorbesce şi despre Românii din
locurile, ce ne ocupă, ţlicGnd : <to γάρ τών Σκυθ-ικών γένος ίδιο-
‫׳‬ποιησάμενος καί κοινωνήαας αυτοΐς συγγενείας καί τρόπο0
μετασχών έκ φόσεως ■9‫־‬ηριωδεστέροο, φόνοις ένετρόφα Ρ ’ωμαί_
ων. ώς γοϋν οότοσί έτεθ-νήκει, ό της αδελφής αυτοϋ παΓς Βορί_
λας τοδνομα, τήν Σκυθ‫־‬ίδα θ‫־‬είαν γαμετήν είληφώς, τής άρ_
χής τών βοολγάρων γέγονεν εγκρατής. Τον δέ τοϋ Ά σάν

(1) Ibidem, pag. 117.

(2j Balbinue. Miecell. Hist. Bohem. Dec. I, lib. VI. (Hag. i s l To■. V, pag. 141)
(3) Mag. iat. A. T. Laarian, Tom. V, pag. 245.
 18 CREŞTINISMUL IN DACII

Domni multă vreme au etăpânita aceste, dnpre cum 86 dovedesce

din titulul chrisâvelor. Iar dupO acâsta aa mutata Radul vodă Ne-
gru scaunul la curtea de Argeş, şi iăcându-şl curţi, aâ făcuta şi
Biserică, In care dupO mortea lui s’afl Îngropata şi i s’au făcuta
şi statuă de petră, adecă tipul lui, care este in acea Biserică > (1 ),
De unde resultă, că pre la Începutul secululnl al XIII le, Românii,
ocupând muntele Emu cu terii■?, învecinate 101, ei ţin e aţi p e n tr u
s in e în r e g a tă s e p a ra tă ş i m u n ţii C a rp a ţi d in tr e Ş ire t
ş i F ă g ă ra ş a.
Ce se atinge insS de Transilvania, şi Timişena, unde corn noi am
v^n ta In epocha precedentă, esistatt mal multe staturi românesci,
nu remâne nici cea mal mică îndoială, că aseminea state aa conţi-
nuatfi a esista şi In epocha, ce ne ocupă, adecă de la secuiul al
Xll-le înainte; dar numai ele se distiugeaO prin caracterallor po-
liticO. Ungurii, fiind de religiunea catolică, şi prin urmare favori-
saţl de Papi şi regii Occidentalul; Românii, ţinând de altă parte la
Biserica ortodocşi, ca la patrimoniul lor celu mal scumpa, aO tre-
huita să-gl perde viâţa lor politică, fOrâ ca vre o dată să renunţă
şi la locurile, ce le-au ocupata o dată, adecă la munţii Carpaţl, ca-
ril lî-au servita, noi am v6$uta, de adăpcstQ In faţa Invădătorilor
barbari, şi carii tot-o-dată aa contribuită, ca o cetate întinsă şi
bine fortificată, la conservarea şi kîar desvoltarea elementului ro-
mânescu. picemQ, şi in munţii Carpaţl Românismul s’a conservata
in permanenţă, şi tot-o-dată, ca elementu compacta şi distincta de
elementul ungurescti, care acum prin influenţa politică îla cotropi-
se. Şi ca dovadă la cele flise de noi, să citămfl mal ântâitt pre An-
drel al II, regele Ungariei, care într’o diplomă, dată călărilor iero*
solimitanl, şi prin care li acordă mal multe imunităţi, se esprimă:
« că nici el nici omenii lor 8ă nu plăt68c6 nici una tribute, când
vorâ trece prin ţera SiculilorO βέα prin {era Blachilor » (2) Tot a-
celaşl Andrei II, regele Ungariei, printr’o altă diplomă, dată saşilor
din Transilvania, se esprimă:« Praeter vero supra dicta, silvam
Blacorum et Bissenorum cum aquis, usus communes exercendo

(1) Anonymue Valachias cap. XLIV. (Chron. Bom. Şincaî T. I pag. 249).
(2) Mag. istorică A. Tr. Laurian T. III. pag. 111. (per teram Sioolorum. aut per
terrain Blacoram}.
_______ ____________________ ş i C R E ŞT IN AREA■ ROMÂNIT.0Π 21

pre Tătari la Marea Neagră, adecă in Bugegul de astă-iji, şi Îşi ce-

re permisiunea de la Papa Clementa, ca 8a-şt Improprieze sieşi tâle
locurile cucerite. La care Papa respnnde In modul următora (JicGnd:
« Nos igitur huiusmodi tuum laudandum in hac parte propoeitam
mnltipliciter in Domioo commendantes, illudque favoribus, et re-
pendiis apostolicis proşequentes, omnia et singula, provincias, civi-
tates, castra, villas, fortalitia, et quaelibet alia loca, quae prae-
stante Deo de manibus schismaticorum et infidelium eorumdem po-
teotia et manibus eripere et potest&ti tuae subjicere=Decî noi asta-
feld aprob&ma In tota modul şi In Domnul propunerea ta cea mult
lăudată In acesta, parte ( 1 ) şi te tnvestimQ pre tine şi ereţliî t61
cu favorea şi aprobarea apostolici, ca pre t6te şi inparte provin-
ciile, cetăţile, castrele, vilele, foriăreţile şi ori-care altă locu, ce
ajat&ndn-ţl D-flefl, ▼el apuca din mânele s c h is m a tic ilo r şi kîar
din stăpânirea şi mânele necredincioşilor, să le supui potestăţel
tale > (2). Din t6te aceste acnm urmâză, că. R om ânii şi numaî
el, putend să fte aici schism atici, ocupau şi t£ra c a m a -
nilor. şi ei se întindeau şi preste M oldova vek e, eu
Basarabia şi Bucovina, adecă preste o parte din Ca-
mania.
Resumâud lu fiue tota, ce s’a «Jisfl p8ue aici in respectul îutin-
dereî teritoriale , pre care Românii o ocupau Intre secuiul XII şi
XIV‫־‬le trebue s& recunâscemtl, că e l aveau dofc centrurl de
vieţă, m unţii Emfi, şi Carpaţil, disputându-şl la EmU
dom inaţiunea cu B u lg a rii şi B izan tinii, Iar la C a r p a ţl
despre V estu aveau a lu p ta cu U ngurii, şijla Ostul Car
paţilor CU T atarii. De alU parte trebue să mal admitemu,
că. în dr<Şpta D unărei R om anii se aflau răsp ân diţi prin
M ysia, T racia, T hesalia, M acedonia, penfc în Serbia,
iar în stâ n g a D unărei R om ânii lo cu ia u m u n ţii Car-

(1) Aicî e vorba despre partes, ce o ocupase T atarii. ailecă despre Vekîa Cama-
ni·, seu Moldova, de an d · eî faceaii încursinnî ia Ungaria.
(2) Rayaaldus ad annum 1352. Necredincioşii, despre care Climent face ai«l
menţiune, suntă T ătarii Iar schismaticii ■Aittt Romanii din M oldova: căci aU-mln‫־‬
trelea no se pote esplica cum aici puteau 8ă esiste schismatici, aett creştini de ritul
Orientalii.
 20 CREŞTINISM UL IN DACII

παιδα άφήλαα δντα ετι χρύψα τις λαβών, ώς εφήκα-

μεν, επί τούς Σχύθ-ας κεχώρηκεν.=§ι nâmul Sciţilor, fiindu-Ι
Ia disposiţiune (1 ), şi fiiud cu dlnşil in relafiuni de rudire, şi
având de la natură unii caractera forte 811baticO, se desfăta
eu morţile Romanilor (Bizantinilor). Şi cum acesta a inuritfl,
filul surorel lui, cu numele Borilă, luând de fomee pre o fru-
mâsd scită, s'a făcuţii stăpânii preste domnia Bulgarilor. Iar
copilul Ini Asan, loan, fiind Încă nevârstnicii, a foştii luata pre as-
cuns de cine-va, şi duşi), dupre cum am disO, la Sciţi. > (2) In ge-
nere vorbind, Acropolitul ni spune destul de lămurită, că intre
Românii de preste Dunărea şi cel de dincoce, seO Bulgarii şi Sciţii,
cum 11 numesce el, esista o afinitate şi o rudire, că regii Româno-
Bulgari işl procuraQ în stânga Dunărei armatele lor, necesare, in
luptele cu Bizantinii, că el tot la Românii din stânga Dunărei şi
special la cel din Moldova îşi găsîafl femeile lor şi la casu de trebu-
inţă îşi adăpostiaQ şi copiii, carii mal pre urmă trebuiau să ocupe
tronul Româno-BulgarO din drepta Dunărei.
Decă Ιηβέ înttfrcemQ privirile ntfstre asupra istoriei Ungariei,
descoperimO, că In adever In părţile Moldovei eraQ de asemine res-
pândiţi Românii şi elementul lor se Întindea mal preste tâtă Mol-
dova veke. Eca ce gice In ac&tă privinţă Papa Gregoriu 1X10 că-
tre Bela, regele Ungariei la anul 1234: <In cumanorum Epieco·
patu, sicut accepimus, quidam populi, qui Yalachi vocantur exis*
tunt, qui et si censeantur nomiue christiano, sub una tamen fide va·
rios ritus habentes, et mores illos committunt, quae huic sunt no-
mini inimica.=In Episcopatul Cumanilor, dupre cum am înţeleşii,
esistfl ore-care popore, cese-klamă Yalachi, carii, de şi se distingă
eu numele de creştini, totuşi sub o credinţă aa diferite rituri
şi fac a asta-fela de fapte , că se opună cu totul numelui
lor (a). In fine Ludovic, regele Ungariei, la anul 1352 bate

(1)N 0I traducemu vorba Ιδιοποιησάμενο; na ea eenaal el p ropria, oi transfer-

maţii. Şi acesta pentru cuventul eă Imperatornl Ioniţă na şl-a întinsS domina
ţi an ea preste Iatarea stângă a Dunărei nicl-o-datâ, ei a fost nnmal în legătnrl de
amiciţie cu Romanii d· aici.
(2) O. Acropolitae Annalea cap. XllL
(3) Raynaldus ad annum 1234. (Mag. istoricii A T Lanrean T. III, pag. 119).—
Aici na este vorba despre alţi Valacbl 8έ& Români, de cât despre acel aflători în
Camania. sett Seitia aatorilor Bizantini, pre carea noi am determinate ca mal multă
preciaiane 10 epocha precedenţi, fi care se InUndea preste Moldova veke ca Bau*
;abia si Bucovina.
__________________________ Ş l C R E Ş T IN A R E A ΚΟΜΑ NU - OK 21

pre Tătari la Marea Neagră·, adecă tu Bugigul de astăzi, şi 1■! c0.

re permisiunea de la Papa Clemenţii, ca 8a-şl improprieze sieşi t6te
locurile cucerite. La care Papa respnude ln modul urm&tora «Jicfînd:
« Nos igitur hniusmodi tuum laudandum in hac parte propositum
mnltipliciter in Domioo commendantes, illudque favoribus, et re-
pendiis apostolicis prosequentes, omnia et singula, provincia», civi-
tates, castra, villas, forţaiitia, et quaelibet alia loca, qaae prap-
stante Dpo de manibns schismaticorum et infidelium eorumdem po-
teotia et manibus eripere et potestati tuae subjicere=Decî noi astO-
felfl aprobăm a ln tota modul şi 10 Domnul propunerea ta cea mult
lăudată, ln acestă parte ( 1 ) şi te tnvestimtt pre tine şi erezii tCl
cu favorea şi aprobarea apostolică, ca pre 10te şi inparte provin-
cule, cetăţile, castrele, vilele, foHdreţile şi ori-care altă locu, ce
ajutăndu-ţl D-flefl, vel apuca din manele sch ism a ticilo r şi kîar
din stăpânirea şi manele necredincioşilor, sa le supai potestaţel
tale > (2). Din t6te aceste acum urra6ză, că Rom ânii şi nnmal
el, putend să fie aici schism atici, ocupaU şi tera cam a-
nilor. şi el se întindeaft şi preste M oldova vek e, ca
Basarabia şi B acovina, adecă preste o parte d in Cn-
m ania.
Resumâud în fiue tota, ce s’a ţjisa p0uâ aici in respectul Intin-
derel teritoriale, pre care Romănil o ocupau Intre secuiul X II şi
X IV ‫־‬le trebue să recunâscema, că el a v e a ţi do£ centrări d e
v ieţa m an ţil E m u , şi CarpaţiI, d is p n tâ n d u - ş l la EmU
dom inaţianea ca B u lgarii ş i B izantinii, Iar la C a r p a ţl
despre V estii aveau a lupta cu U ngurii, şijla Ostul Car
paţilor cu Tataril. De altă parte trebue să mal admitema,
că în drepta Dunărei Rom anii se a fla u r ă s p â n d iţi p r in
Mysia, Tracia, T hesalia, M a c e d o n ia . p£*n£ în Serbia.
Iar în stânga D unărei Rom ânii locu iau m unţii Car-

(1) Aict e vorba despre parte a, ce o ocupase Tătarii, ailecă despre Yekla Cum·-
ni·, seu Moldova, d · unde 1 ! faceaîi incursiuni in Ungaria.
(2) Raynaldus ad annum 1352. Necredincioşii, despre care Climent face ii«(
menţiune, sunttt Tătarii ia r Bchismaticil ■Antă Romanii din Moldova; căci alt-rain*
trelea no se pote esplica cura aiol puteau 8â ··iste schismatici, seu creştini de ritul
Orientalii.
 30 CREŞTINISMUL IN DACII __________ __

παίδα άφηλικα δντα Ια κρόφα τις λαβών , ώς είρήκα-

μεν, επί τους ϊχύθ-α; κεχώρηκεν.=§ΐ nâmul Sciţilor, fiindu-I
13 disposiţiune (1 ), şi fiiud cu dloşil in relaţiunz de rudire, şi
având de la natură unfl caracterQ iorto sîlbaticfl, se desfăta
eu morţile Romanilor (Bizantinilor). Şi cum acesta a muriţi),
filul surorel lui, cu numele Borilă, luând de fomee pre o fru‫־‬
mosă scită, sa făcuţii stăpânii preste domnia Bulgarilor. Iar
copilul lui Asan, loan, fiind Încă nevârstnicii, a foslfl luatQ pre as·
c u d s de cine-va, şi dasfi, dupre cam am disd, la Sciţi. > (•2) In ge-
nere vorbind, Acropolitul ni spune destul de lămurită, că Intre
Românii de preste Dunărea şi cel de dincoce, sefl Bulgarii şi Sciţii,
cum II numesce el, esista o afinitate şi o rudire, că regii Româno-
Bulgari îşi procurau în stânga Dunărei armatele lor, necesare, în
luptele cu Bizantinii, că el tot la Românii din stânga Dunărei şi
special la cel din Moldova îşi găslaO femeile lor şi la casQ de trebu·
inţă îşi adăpostiafl şi copiii, carii mal pre urmă trebuiaQ să ocupe
tronul Romăno-Bulgarfl din drepta Dunărei.
Decă însg întdrcema privirile ndstre asopra istoriei Ungariei,
deecoperimfl, că ln adever In părţile Moldovei eraţi de asemine res-
pândiţi Românii şi elementul lor se Întindea mal preste t0tă Mol-
dova veke. Eca ce dice ln acestâ privinţă Papa Gregoriu 1X10 că-
tre Bela, regele Ungariei la anul 1234: <In cumanorum Episco·
patu, sicut accepimus, quidam populi, qui Yalachi vocantur exis·
tunt, qui et si censeantur nomiae christiano, sub una tamen fide va·
rios ritus habentes, et mores illos committunt, quae huic sunt no-
mini inimica. = In Episcopatul Cumanilor, dupre cum am înţeleşii,
esista 6re-care popore, cese-klamă Yalachi, carii, de şi se distingă
eu numele de ereştinl, totuşi sub o credinţă aa diferite rituri
şi faca astfl-felfl de fapte , că se opuntt cu totul numelui
lor (3). In fine Ludovic, regele Ungariei, la anul 1352 bate

(1) Ν0Ϊ traducemu vorba ί&ιοκοαισάμν·; na ea genial el propria , ci transfer-

mată■ Şi acesta pentru cuventul că Imperatoral Ioniţă na şî-a întinsa domina
ţianea preste lătarea stânga a Dunărei nicî-o-datâ, ei a fost namal ln legături de
amiciţie ea Romanii de aicT.
(2) G. Acropolitae Annales eap. XIII.
(3) Raynaldua ad aanam 1234. (Mag. istoricii A T. Laarean T. III, pag. 119).—
Aici nu este ▼orba despre alţi ValachI edă Români, de cât despre acel aflători în
Camania. te i Scitia autorilor Bizantini, pre carea noi am determinate ca mal maltă
precisian· 1■ epocha precedentă, şi car· se întindea presto Moldova veke ea Baea*
ţabia ţi Bucovina.
 CUVfiNTU
LA NASCEREA DOMNULUI
Mărire intru cei de tut lui Dumneileu fi
pre pdmintl·pote, intre âmeni bund totrt.

La acestă fru m â s i in to n a ţie urechea ch reştin u lu l se

încântă, in im a -1 tresare de o b u c u rie cerescă, care, cu
colorile cele mal vil, se desem neză pre ta ra sea. Da, căc!
ea n e tran sp o rtă cu sp iritu lu în aceea m ăreţă n 6 pte, în
m iţlilo cu lâ c ă ria , om en irea su ferin d u de se c o ll, tu a*
n u n cia tă in ţ>ers0 na u n o ru săraci păstori de la Bethleem,
că acelu de secoll asceptatu, sp eran ţa Iul Israel celu ve
c h itişi b u cu ria Israelu lu i celui nou, a bine-venitu in lum e
p rin naşcerea sea d in fe c iâ ră : « Nu-ve te m e ţi, ^Lice unu
îngerii aceloru păstori în sp ăim ân taţi dte Cântarea Coru-
Iul ingerescu, că e tă vestescă voS bu cu rie m a re care va
fi la to tă pop o ru l l i lu i Is r a e l; fiin d -c ă in acestă nople
(a c i in cetatea lu i D a v id ) s’a n ă s c u tu Christos Dom
nula,. |
Dară cine este acestu C hristos D om nulă?
0 ! ce ne m al întrebăm « ! cu toţii scim u iu b i ţi lorii, c3
este su v e ra n u lu U niversului, alu în g e rilo ru şi ulti 6 me*
n ilo r u , su v e ra n u lu în trg el n a tu r i; este DumnedeulQ
n o stru , uniculQ n ăscu t F iiu şi C uventu a lâ Iul Dumne-
(JeO, egalu cu P ărin tele seu p rin D ivinitatea sea, şi ase-
m enea n 06 p rin om en irea s e a ; este în fine acel Toegu
din rădăcina lui Iese, d u p ă cum căntă Biserica, care
a venită in lu m e, atu n ci cân d u a sosi tu p lin irea tim pu-
Iul, ca să m ăntuescă şi să rid ice pre A dam celu căzuta.
 32 C nEfTfN lSM U L IN DACII

păţi şi se întindeau p£n& ]a marea N£gr&, şi parte a

Chersonulul de astă-dt, râdicându-se în sns pre ma-
Iul Bugnluî ţi ajungând păn6 la obârşia acestuia şi a
rîurilor Nistru şi Prutii.
(Va urma)

A rc b . G eoad ie K n acâaa.
 P R E D IC I
25

vedea acea stare deplorabilă, ia care se afla omenirea a-

tunel la venirea Mesiel, în cât cel mal înţelepţi al păgâ-
nism ulul diceaă că om enirea n u se p 6 te îndrepta fără
ajutorulu unei puteri Divine.
Să cântăm ă fraţiloru, să cântăm ă m ărirea părintelui
celui b u n ii, care fiindu -1 m ilă de cu n u n a operilorti
sele, 11 ertă to ta trecu tu lă, şi astăzi trim e ţe n d u l pre u-
niculu şi iu b i tu ia s6 ă Fiiu spre a o m ăn tu i, îl descopere
în gradulă celu mal în altă dragostea cea m are ce; a a-
vutu pentru om ă, p en tru care E vangelistuiti Ιόη $ ic e :
«A tât a iubiţii D um nedeu lu m ea i n câ t şi pre iu b itu lu
seu, F iiu l’a dat'd .»
Mare este puterea Iul D um nedeă în casulu de faţă , şi
cu atât mal m are, cu câtă F iiu lă s6 u p rin u m ila sea naş-
cere, pune petra fondam entală a Îm părăţiei sele Cerescl,
pentru care s ’a pogorâtu d in sîn u lă Părintelui s 6 ă , în-
veţându ne p rin însuşi esem plulii s6ii de la p rim u lu
paşii înacestă lum e, v irtu ţi, precum : supunerea, urni-
lin ţa, pacienta, deslipirea de b u n u rile păm entesd.
Aşa, câcl ce vedem u la aceslă nascere a Fiiulul Iul
D um nezeii? Fiiu al& secolului, deşteptăte şi ia am inte.
Acela ce acolo susu în Cerţi este încungiuratii de Iu-
m ină şi puternice cete Cerescl, să nasce în eslea d in pes-
cera de la Bethleem, în întunericului celu mal profundu
alO. nopţel, streinii şi lip sită de ori ce a ju to rii! Acela ce
a ornatQ aşa de irum osu universulii, dotându-lu cu diie-
rite forme unele de cât altele m al perfecte, unele de cât
altele mal frum<5se, unele de câtă altele mal încântăt<5re,
stăpănulu şi Dom nulă Dom niloră, Regele Regilor şi Im -
peratorulă Im peratorilorii, celă ce are scaun C erulă, aş-
cernută picâreloră păm entulu, şise învestm entezăculu-
m ina ca cu o haină, după cum cântă Regele P ro feţii; se
nasce în cea mal m are sim plitate şi sărăcie, lipită chiară
de u n ă pată şi înfăşurăturl, pe cari i le oferă eslea dobi-
tâceloră, la care se îm plinesce cuventulă : « Boulă a cu-
 24 P r ed ic i

iăcendu-se nou Adam regeneratorii alu omenireî, după

cum !)umnejieâ a promis chiar de Ia căderea lui Adam
şi profeţii n ’au încetatu a anuncia acesta.
Să săitămu deră Iraţiloră în inimile n<5stre, că Mântui-
torulu omenireî îmbrăcata cu slăbiciunea nature! ome-
nescl, a veniţii să sfărâme lanţuJâ sclaviei în care o-
mulă, gemea de secoll, ridicându-lă la demnitatea lui
perdută, prin sacrificiulă săU şi risipirea norului nesci*
in ţel şi alu rătăcire!, în care era cădutu prin înşelăciunea
spiritului celâ râu, vrăjmaşulă săă ne împăcată.
Si cum amu putea fi lipsiţi de unu asemenea senti-
mentă de bucuria la Naşcerea Mântuitorului nostru; şi
mal cu semă tu femee, tu fiică a Evel, căria, acestâ
născută, ţi-a restituită drepturile în familie, drepturi
pre cari le perdusel prin uşurătatea străbunei tale ? cum
amu putea fi nepăsători şi nesimţitori, noi, cari ne dăm ă
cu atâta uşurinţă la veselii trecătâre şi de multe ori
chiar înşelă tdre ?
Aşa dară, plini de bucurie, si cu cea mal mare bună·
voinţa, să serbămu venirea între noi a Mântuitorului
nostru, cântândă cu spiritualulă coră: a Mărire lui
Dumnedeă celui din înălţime, pace pre păm ânt si bună-
voinjă intre Omeni /
Di, fraţiloru, să cântămu mărirea Iul Dumnezeu celui
din înălţime, ca autorul acestui mare mysteră (adică în
omenirea Cuvântului), în care strălucesce bunătatea, în-
ţelepciunea şi Atot puternicia sea. Să cântămă m ărirea
acestui mare Dumnezeu, care cu t6 tă neascultarea omu-
lui, cu tdtă neînţelepciunea lui, totuşi nu l’a părăsită
după cum merita, ci în tot timpulă şi totă‫־‬de‫־‬u n a a ve-
ghiatâ asupră i, cercetându‫־‬lă şi înv£ţăndu‫־‬lă p rin b ăr-
baţi aleşi, cu t<5te că elu val! întunecată şi orbit de pa-
siunl şi plăceri, in locă să se apropie de densulu, din
ce in ce mal multă, s a depărtată. Si ca probă despre
acesta, n aveţi de cât să deschideţi Istoria lum el şi veţi
 27

ne ascultarea prim ului om ă a atrasu după sine si perde·

rea păcei, de care se bucura în prim ele di le ale creatiu-
nei sele. Din acestS causă a urm a tu pentru o m u , luptă
cu D um nedeă, lupta cu sem enul ă s 6 u, luptă chiar cu
sine însuşi, lupta care 1 a făcu tu file le am ari. Secoll a tre-
cu tă şi n im in l i-a m al p u tu tă reda acestă pace perdulă,
nici în g eră, nici om u, fără num ai acestă nou născută, Fi-
iu lă Iul D um nedeu, pentru care Profetulă. Isaia cu 700
ani înainte de nascerea seal’a n u m ită D om nulu P ăcei;
şi Regele Profetu a p recisă, că in elitele lu i va răsări
dreptate şi m u ltă pac-e, ceea ce a şi u rm a tă în adeviră,
căci Elă p rin sacrificiulă s6 ă de cruce, sfărăm ându pă-
reţele celă din m idlocii ală vrajbei, după cum cântă Bi-
serica, a p u să pacea, seă m al bine a îm păcat pre omu
cu Dumnedeu, şi noi num ai sun tem ă fii al urgiei Dum-
nedeescl, ca pînă a c i; a p u să pacea în tre noi şi seme-
n u lă p rin caritate, d in care resultă fapta cea b ună şi
frum<5să, şi u n irea frăţescă; în fine ne-a îm păcată şi
cu noi înşine, p rin pacea conştiinţei, căpătată prin îm-
plinirea datoriiloră.
După cum vedeţi fraţiloră, F iiu lă Iul Dumedeă ve
n in d ă în lum e, n u se num esce, nici Dom nulă m ărirel ‫י‬
nici ală bogăţiiloră, — idolulu o m en ireî,— nici ală al-
toră titlu ri, pentru căpătarea cărora orgoliosulă fiu
ală secolului îşi sacrifică to tu lă pene şi onârea, lucrulă
celă m al preţiosă ală om ului. Nu, ci se num esce Dom-
n u lă păcei, ca trăsură caracteristică a îm părăţiei sele,
şi pentru care n ’a încetată în to tă cursulă vieţel sele pă-
mentescl a o repeta şi recom anda jDiscipoliloră sel di‫־‬
cendu-le: « Pace νόδ, Pacea m ea d a ă voS, Pacea m ea
,asă νόδ».
Si ce p 6 te fi mal de dorită ca p a cea? nim ică fraţiloră,
de <5re-ce num ai ea p6 te da om ului rep ao să; fiindă-că
celă-ce vieţuesce în pace, vieţuesce lin iştită şi m ulţu-
m ită ; p en tru care cu d reptulă dară este m al pre susύ
 26 PREDICI

noscutăpre Domnul 11 seu; eră Israel nu m 'a cunoscută

pre mine. »Nu se vede în ju r u‫־‬l nici o mărire, nici o stră-
lucire de ornamente, nici unu felu de pompă de care ochii
noştri sîntă izbiţi la naşcerea celoru mari, la nascerea ce·
lorii puternici al pământului.
Si ce suntu acestea ? nimicii altu, de cât o lecţie dată
orgoliului omenescu, care trebue a se sfărăma înaintea
eslel de la Bethleem. 0 lecţie dată omului superbă, care
trebue a recundsce în nascerea Fiiului lui Dumnerleă,
că umilinţa acestui Mântuitorii al ii lui este singura cale
prin care p0 te intra în bunurile ce numai orgoliului sSti
la făcutu să le perdă; că în înjosire şi sărăcie Dumnedeă
—OmulA vine la noi, spre a neliberea de robia păcatului
şi tirania patimiloră.
Să învâţămu dară de aci cu toţii, că mărirea nu stă în
origina familiei, in nascerea pomposă, în ranguri, etc.
ci în vieţa virt<5să, care singură numai, pâte şi a ne
înălţa la demnitatea n 6 stră, şi a ne aduce adevărată mă-
rire, pre cum s’a vSdutu adesea bărbaţi necunoscuţi
prin nascere. dară deveniţi iluştri prin faptă; şi de
multe ori chiar cântaţi de Miresa noului născută, adică
de St. Biserică.
Prin urmare dară, în faca eslel de la Bethleem, înceteze
ori ce pretenţiune de nascere, de avere, seă alte titluri
pâmântescl, adesea sorginte a tot felulă de rele simţi-
tdre; veştejescă‫־‬se ca fldrea dimineţel, peră ca visulă
nopţel, şi lupte-se omulu, lupte 3‫־‬e fie-care a se mări, a
se încununa prin fapte laudabile, la practicarea cSroră
St. Biserică n'a încetată a ne chema tot-de una, după
cum şi Mirile sâu a făcutu pe cât timpu s’a aflată pe pă-
men tu. Lupte-se ţiică, căci numai ast-felă vomă putea
deveni demni a cănta mărirea Iul Dumnedeă şi a
Domni între noi Pacea, care n i s’a anunciată de inge-
resculu Goră: « Si pre pămentii pace. »
Ce cuventă dulce! <Pace pre păm entă >! lu b iţilo ră,
 2d

sim ţim entulu către În g eru l vestitorii: « Ia tă se rv a Dom■

n u lu ij fie m ie d u p ă cuvânt u lă tea
Fraţi chreştinl, daca spre nenorocirea n 6 stră ne vomâ
lăsa în m oliciune şi vom ă neglige aceste v irtuţi, în
v an ă va ii p en tru noi nascerea F iiulul Iul Dumne-
deu; în vanu totu sacrificiulu Iul p en tru n o i; căci nu
vom â putea cu dem nitate a călca p rag u lu acestui sân tu
locaşu, p en tru a aduce în ch in ăciu n ile n â stre celui
d in eslea pescerel din Bethleem, n u vom ă fi dem ni
a p u rta num ele de chreştinl, seu unşi al Iul D um nedeu.
Si apoi în astu-felu de stare, n 'am m âh n i pre cel mal
m are b in e‫־‬făc6 toru alu n o stru ; pre acela care pen·
tru dragostea n<5stră n a cru ţată nici chiar pre iu b itu lu
şeii Fiu, pe acela în fine fore care : o di, o oră, u n u sin-
g u ru m om entu n 'a m putea esista, după cu v în tu lu Psal-
m istu lu i: « In to rcen d u ii tu fa ţa tea tote se vo ru tur-
bura».
Nu credu iubiţilor, să se afle p rin tre noi v e r-u n u lu ,
care să ne socotescă acestea, şi să n u dorescă vieţa păci*
fică la care Christos şi biserica sea n e chiam ă.
De aceea dară, spre m ărirea Iul Dum nedeu să dicem
cu toţii în in im ile ndstre.
Dulce Iisu se! daca pînă acum u n 'am u avutu, p0te, o
vieţă potrivită cu scopuld pentru care Tu al bine voi tu
să vil în lum e, Te rugăm u, ertă trecutulu n o s tru ; căci
acum u prom item u în faţa Tea, că de astă di înainte vom u
fi al te l; Legea Tea cea sântă va fi conductârea ndstră in
t0te faptele. P entru Tine şi sânta Ta Lege care este drep-
tatea şi adevSrulu vom â sacrifica totulu, pene şi vieţa
de va fi necesariu, ca astă-felu. să putem â odată , colo
susu a cânta cu cetele spirituale m ăririle Dumnedeesci.
Amin.
Preot: I. C onstantin eseu.
28

de ori ce bună pământescă. Lipsesceea din sufletulă nos-

tru, din familia nâstră, din naţiunea n<5str6, în vană atunci
ori ce bunuri de cari amu fi încungiuraţl. Fie dară iubiţi-
lorii, pacea lu! Christos in voi, in lamiliav<5stră şi în t<5te
reiaţi uni le vâstre sociale.
E l! cândă am ă avea înţelepciunea să conservăm!! in-
tre noi pacea lui Christos, apoi să fimu convinşi că sin-
gură ne va duce acolo unde vsnitorulă creştinului şi ve
nitorulă Românului este scrisă cu litere de aură în car-
tea vieţel. Da! căci atunci Domnulă va fi cu n o i; şi apoi
când Domn u lă este cu noi, n im in i in contra nostră
dice Psalmistulu.
Dară pentru a ajunge acolo, unde Domnulă Păcei yoe-
see a-ne duce; pentru a ne putea bucura de fructele a-
ceste! bine lăc6t<3re Păci, ne trebue bună voinţă cu care
se termină armoniâsa cântare Ingerescă: « B ună voinţă
intru Omeni» Da, bună voinţă, negreşită pentru a urm a
în totulă Mântuitorului nostru, căci num ai p rin o bună
voinţă tare şi statornică vomă putea învinge totulă, ori,
cât de spinâsă va fi calea pe care ne va conduce. In ace·
sta ne încredinţeză însuşi îm prejurările n<5stre de fie·
care di. Foră bună voinţă sciţi că nim icii n u se pâte
face, ori cât de uşure ară fi lucrulu. Apoi daca acesta se
întâmplă cu lucrările o rdinare, cu atât mal m u ltă în
iaptulă mântuirel omului. Acesta însuşi Iisus ne-o arată
cu ocasiunea vindecărel slăbănogului de 38 de ani, de la
scăldătârea Bitezda, pe care/I în tre b ă : « Voesci să fii să-
nătos? înţelegeţi pentru ce acesta, n u dâră că Dumne-
deă nu-ară putea prin diferite m i^l 6 ce ca să ne mântue-
scă, ci îl place să ţină socotelă de voinţa n 6 stră, acestă
facultate care dă totă preţulă fapteloră nâstre, şi după
întrebuinţarea căria putemă fi demni de recompensă seă
pedepsâ; altă felă om ulă n a r ă avea nici u n u m erită.
însuşi sânta Feci<5ră n a devenită mama lui lisus Chri-
stos, de câtă atunci când cu voinţă liberă ş a dată con-
 PREDICI 31

nici din argint şi aur, nici din veri-ce metal să nu-ţi

iaci idol saâ statue.
Der cuvintele: nici Iotă asemănarea a câte sunt in
cer sus?
Iată şi acestea ce va să $ică: d’asupra ta sus, tu vedi
s<5rele, luna şi stelele; să nil fad nici u n idol sau statue
asemenea acestora, care 8ă semene sau să închipuescă
pe sdre, pe lună safi pre stele.
Der cele-lalte cuvinte ale acestei porunci ? §i a cdle
sunt pre păment jo s , inapă şi sub p ă m e n t: să n u te
închini lor, nici să le serveşti ?
Aceste cuvinte spun lăm urit, că pre păment jos sunt
păsări, fiară, dobitoce, şerpi şi multe alte lighiâne de
mare. Pentru aceea, când Dumnezeu d ice: să nu-ţl faci
nici totă asemănarea, cu acesta ,ţi porunceşte : să nu-ţl
faci idol sau statue, care să semene sau să închipuescă
sau păsere. sau fiară şi dobitioc, nici (5m, nici peşte sau
şerpe. Se nu ţi faci nicluă statue sati idol, care să inchi-
puescă vre -0 făptură de pre păment, sau din apă ; să nu
te închini acestor id o li, ca unor Dumnedel, să n u le
slujeşti, ca când el ar fi Dumnezeii tel.
Der voi p 6te că veţi dice : cine va fi acela dintre noi,
care să se gândescă, ca să şt facă idoli şi să se închine
lor ca unor Dumnedel ? S a mal audit 0re vre -0 dată ce-
va de felul acesta
Mărire prea puternicului Dumnecleu! printre noi cbreş-
tinil idolii sunt nişte lucruri, care n u se v 6 d. Der tocmai
pentru aceea şi este bună pentru noi a doua. poruncă,
căci ea ne arată deosebirea nâstră a Chreştinilor de alte
nemuri streine ce n u sunt Chreştinl. Au fost, şi chiar şi
acuta sunt popâre întregi cari n u şciQ şi n u cunosc pe
adeveratul Dumnezeu, n u sciu. nici să se închine, nici
să se r 6 ge adevăratului Dumnedeu. Aceşti 6 menl neno-
rociţl, ne sciind pe adevăratul Dumnecleu, Făcetorul tu-
turor lăpturilor, au născocit Dumneaei m incinoşi, şi
 VORBIRILE
PREOTULUI DE SAT CATKE POPORANII SEI

A X lI-a V O R B IR E
f]
INTEIA DESPRE A DOUA PORUNCA DUMNEDEEA8CA

Fraţiloru !

Ore mal ţine{! voi m in te, câte su n t Ιό te poruncile

Dumnedeeşti ? Jfifl v am spus că t6 te ele su n t ţlece. Der
câte porunci v ’am esplicat βϋ vouă pân’acum ? Numai
uua:
Eu sânt Domnul Dumnedeul teu, să n a i a lli D um ne‫־‬
dei afară de Mine. Der porunca a doua, care este ? şi
cum se citeşte ea ? Iată cum se citeşte: Să n u -ţi fa c i lie
chip cioplit, nici totă asemănarea a câte su n t in cer
sus, pre păm ent jo s, in apă şi subpt p ă m e n ţu : să n u le
închini lor, n ici să le slujeşti. Aţi au^ilu, fraţilor, cum
se citeşte a doua p o ru n c i: să n u li fa c i chip cioplit etc.
Aci sunt multe lucruri ne înţelese pentru voi; ascultaţi
der cu t6 tă luarea aminte cele ce am să v 6 esplic pentru
a doua poruncă a Iul Dumnezeii.

E X P L IC A R E
Ce va să dică: Să n u li faci tie chip cioplit ?
Va să $ică: să n u ţl faci nicl-un idol sau sta tu e , —
fiind-că idol va să ţiică statue; nu sculpta saft ciopli din
lemn, sau din petră, nu turna din aram ă, sau din fer,
 PRBDiei

Sfântul Nicolae asemenea este numai unul. Tine bine

minte, că or-ce ic0 nă este numai chipul aceluia, pre care
el închipuesce icOna. Der pentru ca să poţi tu înţelege
şi mal bine, eu îţi voiU da un esemplu: când tu te
uiţi în oglinda, seu într’o apă limpede tu ’ţi vedl într’
ensele chipul t6u ; der tu scil bine că în oglindă sau
în acea apă nu eşti tu, ci numai chipul teti. Tot ast·
fel te gândesce şi despre ic0 ne, adecă, că icdnele sunt
numai chipurile acelora ce sunt zugrăviţi pre ele, iar
nu însuşi lucrul. Tu vedl de esemplu: Naşterea Iul Chris-
tos, Botezul, Învierea, etc.,— gândesce-te, că aceste ic6 -
ne nu sunt însăşi Nascerea Botezul, sati învierea, ci nu-
mal chipurile cari aretă aceea cum s’a născut Christos,
sa Botezat şi a înviat. Mal încolo: tu veţll icâna, care în-
chipuesce pre Christos, răstignit pre cruce: atunci tu te
gândesce că acestă ic<5nă nu este însuşi Christos, ci
este numai chipul, care aretă aceea, că Domnul nostru
lisus Christos a fost răstignit şi a m urit pentru mântui-
rea nâstră. Cruci asemenea sunt i<5rte m ulte, — în fie-
care biserică sunt câte-va, — der Christos adevăratul
nostru Dumnezeu este numai unul, or şi unde şi pre
or şi ce cruce ar fi El închipuit. Tu ma\ vedl deosebite
ic0ne, care arată pre prea Sfânta Feci<5ră, Născetârea de
Dumnedeu, gândeşte‫־‬te, că t 6 te aceste ic0ne sunt numai
nisce închipuiri, care înfăţişeză tot pre aceea-şl Născetâre
de Dumnezeu, — numai pre una, de şi îndeosebite chi-
puri, pentru că Ea s’a arâtat 0meuilor în mal multe chi*
puri; şi pre cum s’a arStat, aşa s’a şi zugrăvit pre Sfânta
ic<3nă.
Si aşa tu ţine bine m in te, că sfintele n<5stre icâne,
sunt numai închipuiri ale sfinţilor, iar nu chiar acele
persâne. Adecă, pre icâne se zugrăvesce chipul Iul Dum-
neţieu, închipuirea faptelor celor mari ale Iul Dumnezeu,
chipul Născ6t0rel de Dumnezeii, chipurile sfinţilor Iul
Dumnezeii, der numai chipul lui Dumnezeii şi ale sfin-
ΑΜΌ11 1▼
.
 32 PREDICI

s’afi închinat făpturel, iar nu făcătorului. Alţii, ca şi nisce

orbi, au. gândit că sdrele, luna şi stelele sunt Dumne
del. Alţii, şi mal mult orbi de cât cel 1alţi, aii cunoscut
ca Dumnedel, 0menil muritori, păsările, boii, pisicile,
balaurii, crocodilii şi mal multe alte făpturi. Sl-aâ făcut
idoli, asemenea acestor făpturi, şi se închină şi le slu-
jesce ca unor Dumnedel. Nisce ast*fel de 0menl nenoro-
citi se numesc păgâni, închinători de idoli, iar credinţa
lor cea spurcată — idoloJatrie, sau închinare de idoli.
Vedeţi voi, fraţilor, cât de nenorociţi şi orbiţi sunt a-
ceşti 0menl, carii nu cunosc adevârata credinţă creştină;
carii nu cunosc pe adevăratul Dumnedeu creştinesc;
carii nu învaţă credinţa Bisericei ndstre drept măriWre?
Prea bunul Dumnedeu voesce să ne desparţă de aceşti
nenorociţi, când ne poruncesce prin a doua poruncă : s6
nu-ţl faci ţie idoli, carii se închipuiască lucruri ce sa r
afla în cer sus, şi pre păment jos, sub păment, în apă;
să nu v6 închinaţi lor şi nici să le slujiţi.
Fraţilor! mulţumiţi lui Dumnezeu şi diua şi n<5ptea,
că sunteţi Creştini, iar nu păgâni; v’aţi născut în sinul
drept măritdrel credinţe, iar nu în aceea jidovescă, tur-
cescă sau idolescă; cum că voi aţi crescut şi trăiţi, ca a
casă, în sînulsfinteT Biserici drept mări ţâre, care este in-
frumuseţată cu sfinte icdne, cu ic<5na Mântuitorului
Christos, a Prea curatei Fecidrel Măriei şi de cetele sfin-
ţilor mucenici. Cinstiţi şi v6 închinaţi acestor sfinte ic<5-
ne; pentru că acesta ne poruncesce să facem şi sfânta
n<5stră Biserică drept măritâre.
Si cum ne poruncesce şi ne învaţă ea ca să ne închi-
năm sfintelor icdne ?
Ascultă. Eu te întreb : ceesteic0na, spre esemplu ic<5na
Sf. Nicolae, făcătorul de minuni? Tuia acestă întrebare răs-
punde’ml ast fel: icdna Sfântului Nicolae, este chipul Sf.
Nicolae, iar nu însuşi Sfântul Nicolae. Ic6 ne de ale Sfân*
tulul Nicolae suut multe, der Christos este num ai unul,
 PREDICI 35

la acela, care este zugrăvit pre icână. Cu trupul tâfi te

închină icânel, iar cu sufletul şi cu inim a ta privindu-o,
îţi închipueşte pre acela cărui-a tu te închini. Tu te în*
chinl spre esem pl u în ai n tea ic<5nel sfântul ul Nicolae şi clici:
sfinte părinte Nicolae, r0gă-1e lui Dumnedeu pentru mine
pecâtosul; atunci tu gândeştete că nu te rogi ic0 nei, ci te
rogi chiar sfântului Nicolae; inchipueşte-ţi că nu ic<5na
sfântului Nicolae 8e r<5gă pentru tine, ci însuşi sfântul
Nicolae. Tu te rogi înaintea ic0nel Nâsc6t0rel de Dumne*
deu şi dicl: Prea sfântă Născât<5rede Dumnedeu, mântu·
eştene pre n o i; atunci tu eră-şi gîndeştete şi al în m intea
şi gîndul teu. chiar pre Prea sfânta Născ6t<5re de Dumne-
£eu şi înţelege bine, că n u s e râ g ă pentru tine icdna Năs-
cStdrei de Dumnedeu, ci însăşi Născet6 rea de Dumnedeu,
se r 6 gă pentru m ântuirea ta. Tu stal şi te rogi înaintea sfin.
tel Cruci a luî Christos şi d ic l: D0mne lisuse Christâse,
Dumnezeul nostru, milueşte-ne pre n o i; atunci te gândeşte
şi înţelege bine cum că tu nu te rogi crucii ca Iul Dumne-
deâ, că n u e crucea care te milueşte, ci te m ilueşte şi pri-
meşter ugăciunea ta însuşi Christos Dumneţlul nostru, al
cărui chip num ai îlve^ll tu zugrăvit pre cru ce; tot ast‫־‬fel te
r 0 gă tu înaintea fie-cărei icâne, ast fel cinsteşte or-ce i-
conă; in tr,acesta şi stă cinstea ic 6 nel cea nevâdută adecă
din lăuntrul inimel.
Der pentru că mal bine să sS întăriescă în mintea ta
acestă sfântă învăţătură, iată despre ce al să te gîndeştl:
tu al prim it, să dicemu aşa, de la fiiul teâ, care să află dus
departe de tine o scrisâre sau o carte. Acestă carte sau
scris 0 re este fârte scumpă pentru tin e ; tu te tot uiţi la ea
şi tot nu te saturi privind’o ; asculţi şi tot asculţi t<5te cu·
vintele cuprinse intr'ensa, o săruţi şi o păstredl intr un,
loc cuviinciosâ şi te superi pre toţi aceea, carii, ,şl ar-fi
închipuit să rîd£ de dânsa, sau ar fi um blat cu dînsa
lără respect. Ore pentru ce le faci tu t6 te acestea ? Puterea
nu stă în scrisâre, ci în tr’aceea că acestă scris<5re este
 34

Iilor Lui, iar nu însuşi Dumnedeâ, nu sunt chiar slin.

ţii Iul Dumnedeâ.
Der 0re pentru ce să se scie şi s6 se ţie bine minte t0te
acestea?
Pentru aceea ca sS nu îndumnedeim ic<5nele, ca tu in
simplitatea sau în nesciinţa ta de carte, se nu gândesci
că icânele, ar fi dumneaei. Gândeşte-te bine şi înţelege
bine, că precum este p6cat d’a nu cinsti sfintele icâne,
tot aşa este p^cat d’a îndumnedei sfintele ic0 ne, de a-le
socoti ca pre nisce Dumneaei.
Cum dar trebue sS cinstim sfintele ic6 ne ?
lată cum: «cinsteşte ic<5na, der n ’o îndumnedei; cin-
steşte ic0na, der nu pentru însSşl icână, ci pentru acela
pe care'l închipueşte. Inchină-te chipului, iar mintea şi
inima le înalţă către chipul cel dinteiîi, aducendu ţi a*
minte de cele ce dice sântul Sobor de la Niceea, cum că
cinstea s6 reduce la chipul cel dinteiu.
Der tu vel ţlice: aci nu sunt înţelese pentru mine USte
cuvintele ce al ţlis, sau p(5te că tu nu înţelegi nimic ?
T i voiu vorbi der şi mal sim plu: fie în biserică, fie a
casă la tine, fie şi pe drum tu v6dend sfintele icdne în-
dată te închină lor; te închină şi le sărută, iar cu mâl-
nele tale murdare să nu te atingi de densele, nu face ni-
micii necuviincios in faţa lo r; iubeşte-le, al către densele
evlavie, cinsteşte-le şi te teme de ele; pentru că ele sunt
ic<5ne sfinte şi de Biserică stropite cu apă sfinţită, şi sunt
od<5re bisericeşti. 0 ast fel de cinstire a sfintelor ic6 ne
se numeşte cinstire vfiţlută; acestă cinstire s6 cuvine i-
cdnelor, ca unor od<5re bisericeşti. Der împreună cu a*
cestă cinstire v^ţlută s£ uneşti şi cinstirea cea nevfidută
ce se iace cu mintea.
Der în ce stă cinstirea icdnelor cea nev6 $ută ?
Mal sus s’a ţlis: închină-te icdnel, iar mintea şi inima
ta le înaltă către chipul cel dinteiîi: priveşte cu ochii
tei sfânta ic0 nă, iar cu gândul şi cu m intea ta gîndeştete
 PHEDICI 87

5. Daci tu poţi înţelege, că rugendu-te înaintea icdne-

lor, rugăciunea la, închinăciunea ta, or-ce cinstire şi e-
vlavie cu m intea se înalţă către DumneţleQ şi către sfin '
ţii, carii s 6 înfăţişezi sau se zugrăvescO pre sfintele i-
cdne.
Acum s a r fi cuvenit, fraţilor, se v6 mal sp u n , care
este păcatul In protiva poruncii a doua, p rin care am
putea s& o călcăm sau să păcătuim in vre u n chip 6 re-
care înprotiva el. Der fiind că cuventul meu şi aşa a fost
prea m are: apoi, pentru ca se n u vâ obosesc m u lt, se lăsăm
acesta pentru vorbirea fiitâre. Iar acum săsfirşim cuven-
tul nostru şi să dăm D om nului D um nedeu m u lţu m ire şi
închinăciune, că El prea b u n u l n o stru P ă rin te n u nu*
mal că ne a în v red n icit ca să’l cunâştem pre Dinsul si
pre sfinţi( cel ce su n t plăcuţi Lui cu m in tea n âstră, ci
ne-a şi învrednicit ca să’l vedem pre El şi p re el cu ochii
noştril pre sfintele ic o n e , şi să ne rugăm Lui, ca să ne
invrednicescă <5re‫־‬când, ca să’l vedem şi pre El şi pre sfin-
ţii Lui, n u n u m ai pre icone, ci în persdnă, faţă în faţă
in tru îm părăţia sea. A m in.
I*reot: Sp Bădescu.
 P U D IC I

trimisa de ia fiiul teu. Tu te uiţi şi priveşti cu ochii ace·

sUi scrisdre, iar cu sufletul printrînsa te uiţi şi vedl pre
fiiul teu. Asculţi cuvintele scrise pre hârtia acestei seri-
sori, der gîndeştl şi audl vorbind chiar pe fiiul teu. Tu
săruţi scrisdrea, iar cu inima îmbrăţişezi chiar pre fiiul
teu. C’un cu vent: 111 te uiţi la scrisdre,‫ ־‬der în acelaşi
timp tot sufletul teu, tdta inima şi ochii tei, tot sufletul
teu ou sunt în scrisdre, ci în dreptate către fiiul teu şi
sunt unite cu el. înţelegi tu acum ; cum şi în ce chip
în acelaşi timp se pdte ca cu ochii să vedi, una, iar cu
gîndul, cu sufletul s6 fii unit cu alta? Tot ast-fel judecă
şi despre cinstirea sfintelor ic<5ne. Rdgăte, închină-te şi
sărută sfânta iednă; der tot în acelaşi timp tote gîndu-
rile tele, tot sufletul şi inima ta, tot respectul tâu s6 fie
cu acela, sa se înalţe către acela, la care arată iedna, sau
la acela care este zugrăvit pre iednă.
Acum să mai repetăm în mal puţine cuvinte aceea ce
am spus pin ,acum despre a dcua poruncă Dumnedeescă
Ascultaţi, fraţilor:
1. Adoua poruncă se citeşte ast-fel: Se n u ’ţi fa c i ţie
chip cioplit nici totă asemănarea, a câte su n t in cer
sus, pre p ă m en t: sS nu te închini lor, n ici se le ser
vesti.
2. A doua poruncă Dumnedeească o putem înţelege
ast-fel: să n u ’ţl iaci nici un lei de idol, care se înfăţişeze
vre-0 făptură dre-care pămentescă sau cerescă, sau de
prin ape, — s6 nu'ţl faci, să nu te închini sau sS slujeşti
lor. Alt fel făcend tu nu vel fi Chreştin, ci idololatru sau
închinător de idol.
3. Inchinăte; şi slujeşte unul Dumnezeii adevCrat, care
este lisus Christds şi cinsteşte sfintele iedne, chreşti-
neştl.
4. S6 ştii, că sfintele iedae suntu num ai nişte chipuri,
arâtarea unor lucruri, iar nu însuşi lu c ru l; va s6 dic 6
ţine bine minte, că icdnele nu sunt Dumneaei.
 PREDICI

ne convinge şi m al b in e,iată voiă arăta însem nătatea ace*‫־‬

tel prea sânte taine şi gravitatea responsabili ta ţel, d 6c 0 ne
am apropia cu ne vrednicie.
F raţilo ru, Genulu u m an u , p rin păcatulă celui d’ânteiă
om ă, a perdu tu fericirea pe care i o dedese D‫׳‬deă în Pa-
radisu. Si ast fel p erdend’o a um blaţii rătăcindă în în-
tunericu şi tăvălindu-se în n o ro iu lă păcatului ereditate!
Deră ce dicu? D deu de şi conda m nase om enirea pentru
păcatulă străm oşului, ensă E lu n u voesce m ârtea p&că-
to su lu i, ci să se int&rcă şi să fiă v iu . Elu ca u n tl Tată
pre b u n ă , care nici uă dată n u u ită pe fiii s6l, şi n u in·
ceteză a veghia, n ’a voita a mal lăsa om enirea in mise-
ria de mal n ainte, ci a chlam at’o, ca şi cum ar ii ţlisu :
veniţi fiii mei la m ine şi m 6 cunâsceţt, căci eu su n ta
Tatălă v o stru ; num ai um blaţi dup 6 plăcerile inim eloru
vOstre, căci aţi putreditu zăcendu în tru păcate. Ne tri-
m ite, pe Iisus Christos Unicul săă fiu dicend : acesta■
este fiu lu m eii celă iu b ită in tr u care bine a m v o ită ,
pe acesta să a s c u lta ţi. D om nulă nostru Iisus Christos,
raţia Tatălui cea lu m m âsă, p rin venirea sea în lum e. ne
a rescum păratu d in captivitatea, în care eram u că du ţl
prin am ăgire, s ’a adusu pe sine sacrificiu pentru salva-
rea n0stră şi n e a d i s ă : «Eu su n tâ calea vieţel. » Prin
pogorîrea sea din ceră pe păm ântă şi petrecerea cu 0 ‫־‬
m enii Dumnedeirea s ’a u n ită cu om enirea, cele cerescl
s’a ă u n ită cu celepăm entescl. G en u lău m an ă, care se de-
părtasede la D d e u p rin păcată, aşa, c ă în tre o m ă şi D-deă
era u n ă zidă n estră b ătu tă , prin Îisus C hristoso m u lă s ’a
apropiată de d en su lă, surpându-se acela z id ă , acea per-
dea negră ce ne despărţia, dupre cum dice Sântulă A-
postolă P aulă către Efeseni pe cari îl convertise la credinţa
creştină: « Voi ca ri ore câ n d era ţi d eparte, ν'a ii fă cu tă
aprâpe p r in sângele lu i Iisus Christos ,‫ ־‬căci Elu este
■pacea n o stră, care a fă c u tu am endoue u n a şi păretele
celu d in m id lo că a lu zid u lu i l'a sfă râ m a tă d in tre noi
(Efes. 2,13—15). Iisus Christosă p rin restignirea sa, prin
sângele său celă scu m p ă, cu rsă d in prea curata lui câstă
şi m âni, a spălată petele cele m ortale, puse în sufietulă
omenireî p rin cădere şi a d ată co rp u lă şi sângele săă
celă D ţleescă nouă spre m âncare şi spre băutură ; spre
a ne face dem ni de vieţa eternă în tru împărăţia ceru-
Iu l, unde este pacea şi liniştea, fericirea cea nefinită,
unde, d ic ă , su n tă b u n u ri pe cari ochii om ului aici
pe păm entă n u l‫־‬ea văclutu şi la inim a lu ln u s ’aă suită,
însuşi Dom nulă Iisus *Christos ţlice: *Eă su n tă pânea,
care se pogoră d in c e r u ; de v a m â n ca cine-ya pdtiea
acesta, v a tră i in vecit şi p ă n ea care eii o voiă da tr u ‫־‬
 c u v En t u
LA DUMINICA FLORIILOR
DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE

Moist, Moist, nu te apropia a l ă ·, deslegă

incăltâminlele picârelor tele, că locul |n
care stai tu sânt este. (Eşire, 3,5.)
Fraţiloru ,
Iată, peste şese dile vom ă avea Sântele Pasce, care este
ţliua mântuirei neamului omenescu. Pentru acesta Sânta
biserică, v 6 dendu-ne adunaţi astădl în s în u lu s 6u, se b u -
cură şi n u încetezi a ne mângâia şi a ne da consiliele
sele prin cari să ne putem u conduce cu fericire în căile
acestei vieţi, si se ne facemă demni de fericirea eternă.
Acestă dorinţă a bisericei se vede din urm ăt 6 rele cuvinte
adresate lui Moisi, şi pe cari le adreseză şi către noi, de
<5re-ce, ca şi Moisi, av em ăane atinge de cele sânte.
Pe când Moisi păscea turmele pe longă m untele Ho-
rebă, vedu intr’uădi uă flacărede focii. în m ijlo c u l cărei
ardea ună ru g ă ioră a se m istui. Moisi se spâim entă de
acestă vedere miraculdsă şi se decide a se apropia spre a
vede mal bine. Dero, de uă dată uă voce m isteri0să stri-
gă către densulu dicend ă : Moisi! Moisi n u te apropia,
aici,deslegă incălciam inleledinpiciârele tele, căloculu
in care stai sdntu este. Sc6 terea încalciam intei din pi-
ci0 re nu este altu ce-va de câtu, că la pop 0 rele orientale
şi în specială la ju d e l, era în usu cândă in tra cineva în
templu, seu în tr’u n u altă locă sânţită, să-şi scâţă încal
ciamintea; care lucru însemna curăţenia trupului şi a
sufletului de ori-ce ar fi fostă nepotrivită cu sanctitatea
locului.
Ei bine deră, vedurămă cum D deu a respinsă pe Mo-
ise, când a vgdută apropiarea lui* cea cu ne băgare de
semă, deră despre noi ce vom ă ^ice, fraţiloră, Căci lată
asceptămă venirea dilel celei gloriâse, în care s'a lucrată
mântuirea lumel, asceptămă, dică, a ne u n i cu Iisus
Christos prin cuminecarea cu corpulăşi sângele seăcelă
prea sântă ? Nimică nu vomă dice altă, de câtă că acea
vocemister 10 să şi acum străbate prin sufletele nâstre, a-
propiându-ne de corpulă şi sângele D om nului. Spre a
 PREDICI

s ’o îm plinescă orl-cum va fi, fo rt preparaţiunea cuviin-

c1 <5 să şi fără d em n itate ?
0 ce n e fericiţi am fi a tu n c i ! căci, în locu de a căpăta
iericirea şi vieţa eternă, am ă atrage asu pră-ne nefericirea
eternă, b lestem ă şi o sîndă. Iisus Christosu dice : « Celu
ce m ă n în c ă tru p u lu m e u şi bea sângele m e u in tru m in e
petrece şi eu in tr u densul**. Apoi cu m va pute petrece celu
cu rată în celu ne c u ra tă , celă p re s a n tă în celă p lin ă de
patim i şi de t<3tă o rg iile? Ce ar folosi n ecredinciosului im-
părtăşirea cu D ^eesculă co rp ă şi sânge, deco lipsesce din
tr’en su lă acea u m ilin ţă şi tărie de credinţă, ca a suta-
şu iu l, care ţlicea : n u s u n tă v rednică D<5m 11 e , să intri
in casa m ea. A cela, care cu sufletulă şi cu tru p u lă
este p lin ă de ne curăţenie, p lin ă de răpire şi de n earep-
tate şi indrăsneşce a se apropia, va da semâ înaintea în-
fricoşatel judecăţi, dupre cum dice Sântulă Apostolă Fa·
u lă : « cela ce m ă n â n c ă şi bea cu ne v red n icie, ju d e -
cată lu i'şi m ă n e n c ă şi bea, n e socotind tru p u lu şi sân-
gele D om nului. 1 Cor. 11,28) Val! orl-cărel fiinţe omenesc!,
care n u voesce să asculte în v eţălu ra Domnului, şi apoi
indrăsnesce a se apropia, căci va fi v in o v ată,d u p re cum
m ărturisesce A postolulă P au lă: «celu ce va m â n ca p â n ea
acesta şi v a bea p a h a ru lu acesta cu n e d e m n ila te , v a fi
vin o v a ţii co rp u lu i şi sâ n g elu i D om nului. 1 Cor. 11,27).
Chiar M ântuitorulă Christos ne dă esem plu, că trebue
uă m are pregătire să facem ă, coci Elu, când era săîncepă
a predica evangelia, a postită 40de dile şi 40 de nopţi.M oisi,
când era să prim escă legea de la D-aeă depre m u n te, a po-
stită40 de i i l e ; poporulă Israelit*erăşl la prim irea legel,
în tim p ă de trei ςΐϋβ, ş’a cu răţită hainele, s ’a pregătită
dupre cu v iin ţă. Apoi cu câtă mal m u ltă trebue a n e pre-
găti no i,cari n u p rim im ă ,c a Moisi,legea, ci p rim im ă p re
în su şi D deu în corpurile şi în sufletele n<5stre,C0cI, cum
va pute foculă celă m istu ito riă a sta pe o m aterie plină
de unso re şi a n u se aprinde şi m istui ? Iată ce dice
Dom nului p rin lesaia profetului : « Scote{[i vicleşugurile
d in in im e le vâstre ; căci urăscă pe bărbatulă versător
de semge şi viclen it; n u se ascunde în p re jm a ochiloru
m e i to ta celu ce lucreză fă ră de legea. Peră acestea de
la noi, coci s u n tă inim ici,cari ni lipsescă de fericirea e-
ternă. Nici p ă m e n tu lă ,n u produce fructe, decă n u sepre-
gătesce, n u se ară dupre cuviinţă; totă asemenea vom ă
fi şi noi fără pregătire, ca u n ăp ăm en tă neroditoră! Să ne
aducem ă am inte de cele cinci feci<5re ne înţelepte din
Evangelie, cari, fiindă coprinse de som nulă pScatulul,
n u s’a ă pregătită, ca cele alte cinci, şi când a venită
Miri le, au rem asă pe din afară, ca nisce netrebnice. Cele
 40 PREDICI

puia m ea este, care ,Ιύ voia da pentru vieţa lum ei. Că

trupulu m ea cu adevărata este m âncare si sângele
mea cu adevărata este bSutură.» (Ιόη 6,48,53.) Mântuito-
rulă Christos prin restignire a tim pită aculă morţei, a
pironita pe cruce pScatulu, a călcată subtil pictâre pe
Tataia minciunel şi ne-a ordonaţii ca să ne îm părtăşim a
cu densula spre iertarea pScatelor glicend : « Luaţi
m âncăii, acesta este trupulu m eâ, care se frâ nge pentru
voi spre iertarea pScateloră; beţi d in tru acesta to ţi,
acesta este sângele m eu a lu leg ei celei no uS, ca/re pentru
voi si pentru m ul li se versa spre iertarea pecateloru
(Mat. 26, 28).
Nefericiţii deră este acela, care prin necredinţă se de·
părteză de corpulă şi sângele Domnului, căci se lipsesce
de vieţa eternă, se lipsesce de graţia preparată celoru ce
credă şi se împărtăşescă cu Iisus Christos. Domnulu
chiamâ pe toţi la cina sa, vrea ca toţi să aibă vieţa eter-
nă, era nu să se lase a fi dominaţi de lucrurile vane ale
acestei lu m i; căci omulă nu se mărginesce num ai în
vieţa acesta trecCt6 rea. Este datoră să lucreze aici ca
astfelu săşlpregătescă cea-altă\ieţă: Omulu pepăm entă
nicăirl nu şl gasesce liniştea şi m ulţăm irea. De i-ar ofe-
ri onorile cele mal mari, de 1 ar pune in locurile cele
mai strâiucitore, nu este m ulţum ită, tinde neîncetată
mal departe, tinde câtră D ţjeâ. înaintea tronului divi-
nitâţei, unde cântă serafim i.«Sântă ! sân tă 1 sânta Dom■
nula Sabaotâ, plină este cerulă şi păm entulă de mărirea
lui, va găsi om ulă liniştea şi mulţăm irea sea. Acolo unde
veduva şi orfanulă, unde cela nedreptăţită va afla mân-
gâiare şi* dreptate. Dero apoi cum va put 6 om ulă a se face
demnă de acestă linişte, şi fericire, de n u va lucra şi nu
va petrece conforma cu inveţâtura lui Iisus Christos cea
d deescâ şi nu se va împărtăşi cu corpulă şi sângele seă ?
iată ce dice m ântuitorulă : « celu ce va m â n c a trupulu
meu, şi ya bea sângele m eii are vieţa vecinică, şi eu iH
voia învia pe elu in φίηα cea de apoi » (loan 6 ? 54).
Vedeţi dero. Irăţiloră,· câta este de ne apărată acestă
taină pentru m ântuirea n â s tră ; vedeţi cum Iisus Chris-
tos ne chiamă pe toţi la îm părtăşirea cu corpulă şi sân-
gele s6 ă ; căci Elâ pentru totă neam ulă om enescă a su-
ferita ocări şi restignire de la cel ne omenoşl şi necre
dincioşi; Elă pentru toţi şi-a pusă sufletulă, toţi suntă
oile păşi unei sele.
Dero 6 re, decă Iisus Christos ne chiam ă pe toţi ca să
ne impărtăşimă cu pre sântulă şi de vieţâ făcătorul ă s6ă
corpă şi sânge, apoi ar crede creştinulă ca acesta datorie
 BISERICA ROMANA
FAQA OU CEI CADUTI IN RESBEL PEN TRU CREDINŢA 81 P A T R IE

Precam resbelul a produs douS feluri de nenorociri asupra fiilor

patriei nâstre, — una adică prin omorîrea a mal multor indivizi,
iar alta prin rămânerea unul mare numSr de soţii şi copil fără
miclloce db esistenţă, — aşa şi Biserica pâte a-le veni ln ajutor ln
două kipurl s6fl pe dou8 căi. Una din acestea este Morală şi se
referă la indivizii morţi în resbelj iar alta Materială şi pote servi
la ameliorarea sârtel familiilor lor. Ambele acestea, pe de o parte
vor face pe Biserică a'şl împlini una din datoriele către fiii 861 spi-
rituali, iar pe de alta *ii vor încuragia fârte mult şi 'ii vor pune
Iu posiţiune de a fi gata tot·de-una spre a-şl apăra cu bărbăţie ţera
lor, şi a nu suferi vre'o dată să li 86 încalce drepturile străbune;
lucru prin care vor proba în fagia creştinilor din Europa că el sunt
încă un popor viQ şi demnti de principiile creştine în Orient precum
şi de un viitor mal strălucit.
Este sciut că toţi bravii ostaşi români fac parte din societatea
creştină, şefi sunt fii al Biserici lui Christos. El imiteză pre bravii
ostaşi creştini de mal înainte, carii la tote impregiurările grele,
pe lângă arma ce o aveau ln mână se întrarmaQ cu arma crucei
şi a credinţei In Christos, cu care credeaţi a fi ne Învinşi.
De sprijinul şi ajutorul moral al Bisericei el nu numai nicl-o-
dată nu s’au îndoit, ci încă tot-de-una aft avut ferma convicţiune
că ea îl pâte ajuta şi în nainte şi dupg morte. Acostă credinţă se
Intăria şi să întăresce încă cu atâta mal mult cu cât vSd kîar şi
astă-41 . că rugăciunile servitorilor Altarului unite cu ale părinţilor,
soţiilor şi fiilor lor, îl ajută şi îl scutesce de pericolele cele mal
mari. Tote sunt cu putinţă celui credincios.
42 PREDICI

cinci feciâre înţelepte petreceaă tim p u lu în ru g ă ciu n e

şi în asceptare, eră cele ne înţelepte d o rm iaă, şi vedeţi
ce au dobînditu u n e le , precum şi cele a lte ; că celoru
ne înţelepte le a disu : n u ve sciu pre v o i, duceli-ve I
Aşa deră, fraţi creştini, să fîmu pregătiţi p e n tru pri-
m irea Domnului nostru Iisus Christos. Să n ă curată casa
corpului şi a sufletului nostru, pentru a petrece D o m n u lă
în n o i şijnol într'E n su lă. Să iertăm ă celor ce ne au g re şită ,
coci ast-felă putem fi vrednici de iertare. Să cu răţim u
cousciiuţa nâstră prin m ărtu risire; şi deco noi n e v o m ă
m ărtu risi cu dreptate ş i fă r ă m in c iu n ă , dice E va n g elis-
tulii Joan, credincios u*şt d repţii este D o n m u lu c a să n e
ierte picatele nâstre ş i *să ne c u ră fescă d e I6 lă n e d rep
lalea‫( י‬loan 1,9). Săm ergă înaintea n âstră făclia fapteloră
creştine, spre a n e conduce cu fericire cotre M ân tu ito ru lă
nostru. Fiă credinţa nâstră tare, p 6 tru n d 6 ‫־‬se su fletu lă
nostru de rugăciune, care străbate ceru lă şi face pe D-deu
să caute cu m ilostivire asupra n âstră. Umple se in im e le
n 6 stre de bucurie, pentru venirea D om nului, şi c u u ă
voce să strigămă: Osana fiu lă lu i D avid, bine este cuvăn■
tatu cela ce vine în tr u n u m ele D om nului A m in ă.
Disc. St C&linescu.
 I» SERICA ROMANA 4ft

înainte iusă «ie a urâta 111»]locul prin care s ar putea efectua

acest act de recunoştinţă, credem necesar a nota, că fie-care
Preot de Parohie însemnând în Sinodicul biserici sele pe ostăşit ca-
duţî în resbel, va trebui a’şî forma şi un tablou statistic de numSrul
şi posiţiunea materială a familiilor lor. In urmă, acest tablou se ta
trim ite de fie-care Preut la Protoereul stil respectiv, pentru ea el
sâ p6tă forma un tablofl general de Judeţ despre t6te văduvele şi
orfanii care an stricto necesitate de ajntor. Un asemenea tabloQ eete
necesar pentru repartiţia lunara, ce va urma a se face din sumele
adunate prin mijlocul arătat mal jos.
Mijlocul prin care Biserica nâstră p6te să dea un ajutor material
celor căţjuţl In reebel, dupe opiniunea nostră, este înfiinţarea de
cutii prin tâte Bisericile din ţeră, care 86 pârte înscripţiunea ‫־‬.
< Cutia pentru ajutorul fam iliilor celor cft<luţi în res-
bel pen tru credinţă şi patrie, început în anul 1877».
Aceste cutii să fie sigilate cu sigilurile membrilor comitetului paro-
Mal, care va trebui să se compună din Preutul paroh al Bisericei,
din un fruntaş al parohiei şi din un delegat dinpartea comunei. La
finitul fie-cSriî luni să se deschidă tâte aceste cutii in presenţa
pers0nelor ce le aQ sigilat; şi pentru suma aflată in ele se va în-
chia un prescript verbal, care se va subscrie de persânele arătate
mal sus şi de alţi notabili al parochiel ce vor fi presenţl.
Dâr find-că locuitori de ţâra s6tt agricultorii, cu t 6tă buna lor
voinţă ce ar avea de a veni în ajutorul unor asemenea fiinţe
care au dreptul la recunoştinţă şi ajutorul nostru, nu tot-de‫־‬una
pot dispune de bani spre a’şî împlini acâstă datorie şi faptă
creştinescă, ci le este mal uşor de a face acesta prin darea de pro-
duete, de aceeia comitetul parohial va primi şi ofrande de asemenea
natură pe care de-o-cam-dată le va trece într’o condică; iar la fi-
nitul lunel în prescripts verbal, în care aQ să setrecă şi banii aflaţi
în cutia din Biserică.
Pe lângă acestea în oraşul, unde va fi reşedinţa Protoereulul sel
va forma un comitet compus din 3 persane, preşedintele căruia va
fi Protoereul. Preuţil de parohie trimeţend Protoeriulul respectiv
tablourile statistice parţiale, de care s’a amintit mal sus, comitetul
acesta va avea grija de a forma dupo ele tabloul statistic general
de Judeţ în care să va arăta posiţiunea materială a tuturor fanai-
 44

IMr sânta Biserică ajută pre drept—credincioşii sel fii nu numai

In căpătarea bunurilor temporale di» ac6stft lume, precum şi
ln impregiurările grave 10 care pot să se afle, ci lucii şi ln căpăta-
rea bunarilor morale, care sunt mult mal preţiâse de cât cele din-
tâifl; şi acesta ou numai lu cât timp el sunt 10 acestă viaţă, ci
kiar dupD mârte.
Pentru a veni der Biserica ndstril Română 10 ajutoru crediu-
cioşilor si! fii, ce aQ câtfut 10 resbel şi pe lângă cununile de laurii
cu care II Încununezi patria—inscriindule pe paginile cele ne şterse
ale Istoriei, a-le mijloci de Ia DamnezeO uşnrarea de păcate şi fe-
ricirea eternă lotru împărăţia cerurilor, trebue ca clerul nostru se
ia măsuri, ca toţi ostaşii căluţi pe câmpul de ontfre să se înscrie 10
sinodicile bisericilor respective, din a cărora parohii el fiiceaQ parte
şi unde se află şi familiile şi rudele lor. Şi acesta se p6te face cu
atâta mal uşor, cu cât Guvernul a luat mfisurl de a publica, şj
kiar publică 10 < Moaitirul Oficial» pe toţi ostaşii morţi 10 resbel,
cu arătarea judeţului, a plasei şi a comunei.
O-dată Înscrişi iu sinodicile bisericilor respective ca nisce mar-
tirl al crediuţel şi al patriei, să se reguleze a se pomeni la Prosco-
midie timp de trei ani in tote filele ln care 86 va oficia şeii sdvârşi
sânta Liturgie. Pe aci înainte să se pomenescă ca toţi ctitori
bisericilor, In timpurile destinate de Biserică pentru pomenirea tu-
tnror morţilor celor adormiţi Intru nădejdea învieri.
Osebit de acesta să se hotărască o £i în an care se fie menită
spre pomenirea tutulor ostaşilor care cu sacrificiul vieţel lor kiar aa
reînviat spiritul de eroism al străbunilor noştri, şi care In unire cu
marea putere Europână — Rusia au Început lupta pentru elibera-
rea creştinilor din Orient şi a înlătura jugul Musulmană, care de
atita timp nu iocetâză de a ne apăsa. Acestă £i de sdrbătâre na-
ţiooală să 86 celebreze de toţi Românii pe la bisericile lor respective
cu săvârşirea unul parastas 860 a unei pomeniri făcute in comuu
de toţi parohieni fie-căril biserici. Acesta va fi ajutorul sett recoin-
pensa morală din partea Biserici nâstre respectiv de ostaşii căduţî
ln reebel.
Dâr pre lăngă acest ajutor şi recompensă Morală, Biserica nâstră
Română, prin stăruinţele clerului p6te să vie şi ln ajutorul famili*
ilor celor căraţi ln resbel; adică a vfiduvelor şi a orfanilor lor.
 CHRONICA ECLESIASTICA
1

BISERICA ORTODOCSA

]. P a tria rc h ia de C onstantinupoltt. — Joi la 1 Septem-

Trie, Prea Sântul Patriarch(! Ioakim a liturgisita pentra Începe-
rea annlnl nod ecleeiasticfl, ca care ocasiane aa asistata la servi-
ciul divinii toţi membrii Sântului Sinoda. DopO terminarea servi-
ciulul divinO din Biserica Patriarchiel, înalt Prea Sântul Patriar-
cha a trecutfl cn tota clerul ln sala şedinţelor S-luI SinodQ, unde,
dapO ce a subscrisa toţi cel preseoţl actol, numita ‫־‬πρακτικόν, a
primita felicitări pentru începerea nonlul indictionO. Aşa că de la
1 Septemvrie 1877 Biserica Prtriarehiel de Constantinupola va
nota pre t<5te actele patriarcbale indictionul al Yl-le, —(Steoa ori-
ent&lă (No. 5693).
€ Neologul, Presa noă ‫ ״‬din Constantinupola ni eomnnică, că cer-
kojil vândă pre stradele Gonstantinupolnlul vestminte preoţesc!, po-
tire, discnrl şi In genere obiecte sânţite. Prea Sântul Patriarcha
a intervenita pre lOngă guvernai otomana, rugându-1 , ca să pun6
capgtfl onor asemine fapte scandalose; pentru care a şi primita tota
felal de asigurări din partea guvernului. La aceste adauge mencio-
nata f6ie: că c&rkejiî nu suntu din acel, ce 8e supună. . . .
Prea Sântul Patriarcha Ioakim acom este ocopata, dupre scirile
aduse001 de către « Stâoa Orientului», cu cestiunea unor creştini din
Suchum-cale. Aceştia aa petiţionata la autorităţile otomane, ca să
li ofere una alta loca de locuinţă, fiindu-li ţâra ocupată de către ar-
matele ruse şi fiind că el eunta supuşi credincioşi al Sultanului,
şi creştini de religiune ortodocsâ. La ac&tă rugăminte a bieţilor A-
vasgl dio Suchum-cale autorităţile otomane aa respunsO,că el sOota
liberi a merge ori unde vorO voi, ca creştini, iar femeile şi copiii
aa fosta Împărţiţi pre la casele otomanilor. Atât Metropolital 10-
 46 BISERICA ROMAMA

liilor celor căzuţi !0 resbel. Despre sumele aflate !0 cutiile de prin

biserici precum şi despre cantităţile şi felul productelor adunate,
comitetul parohial a căruia preşedinte va fi preutul paroh, va re-
fera la finitul fie-căril luni comitetului de la reşedinţa Protoereu-
lui; iar acesta primind asemenea referat, va regula dupâ tabloul
statistic Judeţln o repartiţie comformă cu posiţiunea şi necesitatea
fie-căril familii. Iu urmă se va comunica acesta comitetului paro-
hial spre a se efectua distribuirea banilor şi a productelor coniform
cu ac&tă repartiţie. Persanele care vor primi ofrandele, fie In bani,
fie in producte, vor sub scrie într’o condică, sefi vor da chitanţa de
primire, care In urmă se vor trămite Comitetului de la reşedinţa
Protoeriulul.
Cu modul acesta vdduvele şi orfanii ostaşilor noştri, care aa că-
$ut In resbel, pe lângă pensiunile care vor putea să aibă de la
Stat şi comune, vor primi şi din partea bisericei un mic ajutor ma-
temi.
Der pentru ca acest ajutor să se p0tă efectua, PreuţiI de la t6te
bisericile, In dată dupO înfiinţarea cutiilor mal sus $ise, trebue să
invite prin predicile şi convorbirile lor de a convinge pe parohi-
enl despre necesitatea, importanţa şi folosul ce '1 pot aduce pe ne-
simţite văduvilor şi orfanilor ostaşilor căluţi în resbel. Pre-lângă
acestea, Biserica nâstră, credem că ar mal veni în ajutorul famili-
ilor celor căzuţi în resbel şi prin punerea la disposiţiuuea guvernu-
lui a căte-va MonastirI puţin safl nici de cum populate, pentru for«
marea de orfanotrofil şi case de infirmi.
A rch. S ilv e s t r a B a la n e s c u
 CHRONICA ECI.ESIAST1CA 49

urm& I-a adusu 1n6rtea. Când i s’a comunica til opiniunea medicilor,
c& Prea Sânţiel sele II presta o viăţă numai de 6 luni, d6eă nu se
va supuue unei operaţiuni medicale, atonei Prea Fericirea 8a a res-
punsO : < că prefera o vieţă de 6 luni, de cat sa mori Îndată >. Şi
acâstă arată ln de ajunsu, care era caracterul acestui omfi de valâre.
înmormântarea Prea Fericitului Kiril s’a petrecutii cu t 6tă ce-
remonia cuvenită in Pera, unde îşi avea şi domiciliul sea. Din causa
de bâlă Prea Sântul Patriarcha de Constantinupoia n’a luata parte
la Înmormântarea Prea Fericitului Kiril, dar oficiul inmormân ţârei,
a fosta servita de patru Metropoliţl, patru EpiscopI, mal mulţi pre-
uţl şi aa luata parte la acestă ceremonie mulţime de creştini din
t 6te clasele, precum şi o deputaţiune din insula Samos, locul natala
al Prea Fericind 8016. După terminarea serviciului înmormântare!,
corpul repausatuln! a fostu transportata ln trăsură (dricO) de Ia
Biserica cu chramul « Intrarea ln Biserica», unde i s’a cantata ser-
viciul Înmormdntărel, la Biserica din Neochortt, oraşul noa (o su-
burbie a Constantinupolulul), şi aici a fosta Înmormântata ln Biso-
rică alăturea cu corpurile altor predecesori al sel.
Fiind că noi am ocupata de multe-ori pre lectorii noştri cu fapte
din vieţa acestui bărbata al Bisericei ortodocse, apoi credema nu fOrâ
de interesa a presenta aici o skiţâ biografică a acestui Patriarcha.
Gazeta < Samos» ni comnnică, că Prea Fericitul Kiril I I s’a
născuta la 1795, Iar dupre alţii la 1790, ln oraşal capitala al in-
sulei Samos, din părinţi Critenî, carii se numlaa Nicolau şi Irina
ln copilărie Prea Fericitul Kiril s’a numita Constantin. Părinţii
lui, ocnpandu-se cu grălinăria şi fiind săraci l’a determinata pen-
tru cariera de corăbierQ. Dar o data din nebăgare de sămă, şi fiind
Încă mica a vărsata o 61ă cu bucate, pentru care stăpânul sea l’a
bătuta fârte rta. Acesta l’a şi făcuta, ca 86 fug8, şi mal pre urmă
sa intre ca băâttt ln casă la una Partenicu, protosinkulnl răpausa-
tulul Metropolitulul de Samos, Daniil. Cu modul acesta tânărul
Constantin a rămasu In Metropolia de Samos, invăţâud carte şi pre-
parăndu-se pentru preuţie. Nu mult după Intrarea lui ln Metropolie,
el a fosta tunsu în citeţa, şi pentru lectura sa cea curata precum
şi pentru purtările sâle, el a devenita a fi Iubita de toţi. Se spune,
ca înalt Prea Sânţitul Daniil, despre care bătrânii din Samos se
esprimă cu cea mal mare veneraţiune, tun^ând ln citeţa pre micul
. AN LX IV. *
 48

calai, cât şi Prea Slutul Patriarcha aa luata partida acestor ne-

norociţi supuşi al Sultanului.
In urmarea ordinelor speciale ale guvernului otomana, Prea
Sântul Patriarcha a delegata din partea sa pre Prea Sfinţitul Me-
tropotită al Eparchiel Bercului, ca sa mergS în muntele Aton şi
să cerceteze despre o rescâlîl·, ce se pretindea, ca ar prepara călu-
gâril de origine ruşi din mănăstirile acelui s‫־‬ta loca. Mergând de-
legatul Prea Sântului Patriarcha în muntele Atonului, şi făcându-
şl cercetările sele s'a întorsa la Tesalonica, unde a avuta Intre vor-
bin şi cu autorităţile locale. DnpO mal multe ţlile de cercetare,
înalt Prea Sânţitul delegata s’a reîntorsu la Constantinupola. —
Nu mult dupd acesta guvernul otomana a delegata pre Ziver
bel, secretarul Ministerului de Culte, iar din partea Patriarchiei
s’a delegata înalt Prea Sânţitul Metropolitde Chiu, D. Amvrosie,
care împreună cu delegatul guvernului s’a transportata la Muntele
Atonului. < In curând, adauge fttla patriarchal;! «Stâoa Orientu-
Iul >, voma avea cunoscinţe mal de aprâpe despre cele descoperite
In Gestiunea monastirilor din muntele Atonalal, care ocupa o parte
forte însemnată din istoria nâstră bisericâscă >.
2. P a tr ia r c h ! a d e Ie rn sa le m . Atât foile din Conetantinu-
polfl, cât şi cele din Rusia, ni aducfi regretabila scire despre m6r-
tea fostului Patriarcha de Ierusalem, Prea Fericitul Kiril al II.
Lectorii noştri cunoscâ multe fapte din viâţa acestui valorosa bar-
bata al Bisericei ortodocse şi noi astă-^I pentru cea din urma data
lntreţinema pre lectorii noştri cu o skiţâ din biografia Prea Feri-
cirel 3έ1β, precum şi cu ceremonialul îmormântâreî. Pentru scopul
nostru aici ne lăsăm a fi conduşi de f01a oficiala din Peterburg
< Gazeta bisericesca >
<La 18 August 1877, ârele 10 din £i, a murită în Constantă-
nupola, fostul Patriarcha al Ierusalemulul Kiril I i le, care a avuta
atâta însemnătate în afacerile Bisericei de Orienta. Mârtea lui era
prevâ^ută şi precisa înca de acum 5 seu 6 a n i; şi numai organis-
mulul lui celui tare, abstinenţei şi unei activităţi ne’ntrerupte, pre-
cum şi predarel la voia lui D-^ett, repausatul datoresce, că el a pu-
tuta Λ’ξϊ prelunglascâ vieţa sa ρδηδ acam, Mar contra calculelor
sciinţel medicale. încă de la 1870 a eşittt pre peptul Prea Ferici-
iei s61e o babă, care la Începută a fosta nebăgată ln sâmă, dar mal pre
 C H R O N IC A E C 1.B S 1ASTICA. Bl

1846 dupO mârtea succesoralul lui Folicarp, Patriarchul Atanasio,

de şi Sinodul patriarchal(! a aleea de patriarcha al Ierusalemulul
pre Arcli!episcopul de Tliavor, dar acesta fiiud local pata în acte
politice, contrare Porţiei, a trebuita sil cedeze loeul Archiepiacopu-
!01 Kiril. f‫־‬u modul acesta Prea Săuţitul Kiril devine Patriarcha
de IerusalemQ la 1845.
< Actele, sevârşite de acesta bărbatO, al Bisericei de Ierasalem,
aparţinu istoriei, şi noi aici amintima numai In trecâta pre acele,
care II compuutt cunuua Iul c?a de laudă. Iutre altele se num8r&
mal multe Biserici, construite diu noQ şi uu uuraSrtt şi mal mare
restabilite şi reparate. A fundata mal multe şc01e şi una oepicia
pentru bolnavi iu Ierasalem. Ia Coastantinupola a orgauisata anO
ospiciu pentra copilele orfane, pre care Utt avea sub îngrijirea sa
cea mal de apr0pe. A îutreţiuuta mal mult! tineri la studia ln scâla
patriarchal^ din insula Chalki (1 ) şi pre alţii tn Atena şi ln diferi-
tele capitale ale Earopel. A tipărită cărţi tn limba grecă şi cea a·
rab&t distribuindu-le gratis. A ajutata ln moda particulara locul
sea natala, insula Smos, făcând a se rădica şcâle, institute de di-
verse categorii etc. Iu fine, ivindu 86 ceetiunea Bisericei bulgare,
Prea Fericitul Kiril s’a arătata ln totă splendârea caracterului seu.
El, nu‫־‬şî‫־‬a permisa de a se limita In ideile înguste naţionale, ci,
conform cu preceptele Bisericei ortodocse, a susţinuta pre faţă, in·
dependenţa Biserice! Bulgare, şi pentru care şl-a atrasa ura, şi iu·
fine caterisirea compatrioţilor sel. Lucrul a ajunsa pând la a fi mal-
tratata pretutindene, ori unde s’ar fi presentata. El tâte le rabde
cu abnegaţiune supremă, şi atăt suferinţele morale, căt kiar şi celă
fisice, provenite din buba, despre care am vorbita, le indura cu o
pacienţii escepţională, pânâ când in fine legea nature! Va făcuta să
pl&tâecâ tributul comuna şi să mâră.
3. Biserica Rusă. T6iă activitatea Bisrebel ruse şi a preia-
ţilor el este îndreptată spre câmpul de luptă. Pretutindene se auda
discursuri prin care se couvinge şi să mişcă poporul spre lupta cea
pentru credinţă, şi toţi din tote părţile vina cu ofrande pentru eel
căluţi ln luptă. Guberniile ruse, aveudtt tot de-una ln frunte pre

( l | P i u Fericitul Kiril întreţinea cu keltuela ·a treî tineri in yc<SU t ologiel a

Patriarcliiei de Constantinupolii iucă pre timpul, când no ailaaiQ şi noi acolo. Pre
aceştia mal pr· urmi l-a trămiefi ţi tn Getmauia.
SO CHRONICA ECLKS1ASTICA

nostru Constantin, şi citindu-I rugăciunea de tunderea tn anagnosta,

ar fi glumiţii, picând : « patriarcha ».
La 1816 murind Daniil, locul Metropolis de Samos l’a ocupaţii
Kiril, care a chirotonisilO pre tiuărul Constantin în Diacon, nu-
mindul cu numele sttt. Bolnăvind u-se îndată, de versatul cela mare,
el a fosta căutata Intr’o familie ce purta numele de Negrea. Insa-
nătoşindu-se din acâstă b61& diaconul Kiril s’a chirotonisita tn cu-
rând prenta pre Biserica din skitul 8-luI Momenta, ce se află tn
satul Mitilina din acelaşi insulă. Trimisa fiind de mal multe-orl
pentru milostenie prin Asia mică, aurind şi citind prin proskinitare
despre locurile sânte, 8'a născuta ln sufletul lui dorinţa, de a face
o călătorie la s-tul Momenta. Acăstă dorinţă a sufletului lui s’a în-
tăritu şi mal mult, în urmarea unul visa, pre care Ieremonachul
Kiril l'a vSduta în somnii şi cu care ocasiuue lui i s’a presentata
Metropolitul Arabiel petrosă, felicităndu-lfl de bună venire şi suin-
du-1 pre una trona, unde i se părea, că i se lukină toţi cel de la s-la
Momenta. In una din filele anului 1 8 1 9 , transportata de dorinţa
de a-şl realisa scopul sea părăsi iusula Samos şi se dase in Constau-
tinupola la Patriarchul de atunci al Ierusalemulul, Policarp.
Patriarchul vâ$end in Ieromonachul Kiril multe din calităţile u-
nul omfl cu merite, l’a primita bine, făc6nda‫־‬l0 preutfl al Bisericei
de la motocul s‫־‬lul Mormenta din ConstantinupolO. Nu mult dupo
acesta Patriarchul Policarp l’a trămisa In Sera din Macedon;a îu
calitate de protosinkeltt al 8-1ui Mormânta. Cu acestă ocasiune Ie -
romonachul Kiril a crezută, că mal ,naintede-a se duce la Sera 111
serviciul locurilor s-te, el datoresce a‫־‬ş 1 împlini votul sea, visitând
s-tul Mormânta. Şi cu bine-cuvdntarea Patriarchulul Policarp el la
1820 8e duse la Ierasalem Împreună cu îukiuătoril din acela ana.
Ajungând Ieromonachul Kiril lu Ierasalem, el nu se mal deslipi de
locurile sânte, şi se face preutâ la Biserica cu chramul « învierea
Domnului ». Nu multa dupo ac68ta, el deveni egumena al monasti-
rilor 8-tul Nicolafl şi a Getsimaniel. In fine la 183 0 fu chirotonita
Episcopii al Sevastiel, şi dupo 8 ani el deveni Archiepiscopa şi 10-
coţiitora al tronului patriarchala. In timpul rămânere! lui Ibraini
Paşea ln Ierasalem (1 8 3 S — 1839), Archiepiscopul Kiril a dispusa
către sine Intru atăta pre acesta paşă, că el temându-se, ca să nu
fie otrăvită de al sel, Îşi avea masa ln Patriarchia de Ierusalem. La
 CHRONICA ECLKSIASTICA

sulmanî ·. etc. Apoi întorcându-şl autorul privirile sole asupra con-

stituţianel otomane o găsesce în contrazicere cu priacipiiie Cora-
nulul, care tot-de-una trebue să fie respectate de fie-care Musul-
mana, fie-el membru al guvernului, sâfl simplu credincios{]. Atro-
cităţile, comise In ultimele £ile prin Imperiul otomana autorul Iede-
dace din aceste principii coranice, de şi ele s’aropune unei constitu-
ţiunl. In genere, autorul îşi Inklee articnlul sea cu următârele co-
viute: * Islamismul este lipsite de principiul celu mal puternicii al
desvoltăreî popârelor; adecă el nu are acelu spiritu şi caracterfi-
de universalitate, pre care nula pote înlocui cu nici o forma
de guvernămdntD, precum şi cu nici uoa felfi de 13gl, care faci cu
coranul vortt trebui tot de‫־‬una să Înceteze, de a el avea ▼re o forţa ‫· י‬
4. Biserica română. Pentru acestă lună avemU de înregis-
trata mal multe fapte Însemnate, relative la Biserica românesc-i.
Mal lntăiu vomii complecta darea de s6mă, făcută Încă din }una
trecută, şi privitâre pre participarea clerului româna In folosul ră-
niţilor din lupta cea pentrn credinţă şi patrie. Sapnnfiad la cnnos-
einţa lectorilor noştri, pre membrii clerului româna, carii aa ve-
nita In ajutorul răniţilor şi carii 8’aU publicata In chronica
de pre luna August, acum santemO ln stare de a publica cu cea
mal mare mulţemire a sufletului, c ă :
1. înalt Prea Sânţi tul Metropolita al Moldovei şi Sucevei, D.
D. Iosif, a venita ln ajutorul celor răuiţl cu suma de 1000 lei noi.
2 . Prea Sânţitul Isaia, EpiscopO de Romana, a bine-voita a da
pentru acelaşi scopa suma de 500 lei noi.
3. Prea Sânţitul Inocentiu, Episcopii de Bozea, a oferit pentru
alinarea suferinzilor 500 lei noi.
Prea Sânţitul Atanasie, luând disposiţiuul ulteriore tn persona-
Iul ambulanţelor din Eparchia Râmnicului, a bine-voita a trimite
Redacţiunel nota, pre care o snpunemO aici la cunoscinţa lectorilor
noştri, şi pentru mângâerea snfletescă acelor, ce lăsându-şl liois-
cea, aa sărita spre a ajutora pre luptătorii români, carii îşi varsă
sângele lor pentru triumful creştinătăţii:
Adresa St. Episcopii Rimniculal Noului-Se veri ‫ט‬. No. 1330
Prea Sânţite!
Din No. Monahielorii din chinoviula sâutel Monastirl Horezu!u
 52 CHRONICA E0LES1AST1CA

i clerul Bisericelor lor, se lutrecfl în fundarea de ospitale şi In con-

( tribuirea pentru lntrtţinerea lor. Decă membrii clerului Bisericei
ruse nu potOsâ la parte la îngenuklerea celor asupritori, apoi el de-
puifl 1014 influinţa şi activitatea lor morală, pentru ca să nu r6-
njăue mul pre jos de acel, ce-şl varsă sângele pentru numele lui
Christos. Iu genere, jadecând dupre scirile, aduse de diferite jur-
uale, Rusia pare a fi transformată într’unfl atelierfl imensfl, unde fie-
care clasă a socieUiţeî şi fie-care membru al Bisericei el, nu se ocupă,
de cât cu fabricarea unuia diu a cele mijl6ce, care reclamă resbelul.
S-tul Sinoda al Bisericei ruse, având ln vedere fasele, prin care
trece resbelul; şi considerând, că alăturea cu unu triumfă asupra
Musulmanilor, ea are datorii către fiii el cel căluţi ln luptă; a dis-
puşti, ca prin tâte Bisericele din cuprinsul Imperiului să se ţine or-
dinea următ6re cu efectuarea Te-deumurilor. DupO terminarea Te-
Deumulul, să se câute mal ântâiO < Mulţi an i» familiei Imperiale,
apoT să se caute < Yeclnica pomenirea» pentru cel eăduţl în luptă,
şi itfine Iarăşi <Mulţi ani > pentru tfstea cea lubitâre de Christos.
« Gazeta bisericescă > din PeterburgO ni presintă untl articula,
fntitulatu: <Coranul mochametanO şi Constituţiunea turc&că >. A-
utorul, av&nd ln vedere diversele articule, eşitela lumină prin presa
enropănă, demunstreză, că intre Coran şi ideile civilisaţiunel creş-
tine nu esistă mijlocO de împăcare. Cu tOte că turco-filil Europei
găsescO In Coran şi special minte ln Sunna = tradiţiunea musulmană,
principiile cele mal democratice; cu tâte că apărătorii islamismu-
lui laudă absenţa de clase sociale diu Imperiul otomauâ; autorul î .86
rustl atrage atenţiunea apărătorilor islamismului asupra nrel ce po-
porul turcfl nutresce asupra celor, ce nu 8HntO de religiunea mo-
chametană, precum şi asupra barbariilor, cu care Musulmanii se
referă către toţi cei, de altă religiune. Şi pentru a Introduce con-
vieţiunea In sufletul lectorilor sel, autorul articolului de maî sus
face şi 0re-care estracte din Coran, care, dupre opiniunea 8a, for-
meză spiritul celfl plinO de ură al Musulmanilor. Eca câte-va din
prescripţiunile Coranice, ce contribue la formarea acestui epiritfl :
< O! credincioşilor, când întâlniţi pre necredincioşi (giauri),
ucideţi-i întru atâta, ca să faceţi din dinţii cât se va put ta mai
mart măcelă > Ucideţi pre necredincioşi pretutindene, unde tl
veţi ofla >. < Hesboiţi-06 contra lor, ρέηέ când se voru face mu·
 CHRONICA BGLE9TA8TICA 55

Al doile fapta din partea Bisericei române de o importanţa şi

mal mare sânta rugăciunile, cu care Biserica a Însoţita pre fiii el cel
spirituali de pre câmpul de lupta. De îndată ce prelaţii Bisericei ro-
mânescl s’au însciinţatQ, că fiii lor cel spirituali se ailă ln faţa pe-
ricululul şi a morţii; că el şl-aa lnattt posiţiune faţă eu lntăritu-
rile de la Griviţa; pre dată s’au luata disposiţiunl, ca toţi Romă-
nil să se unîascS într’unu gându şi într’o inimă cu cel de la Plevna.
Rugăciuni şi privigerl de nopte aa unita In acelaşi! D‫^־‬fO pre Ro-
mânii de la Plevna cu cel din Ţâră. Toţi aa strigata ca cu o gură :
« Dâmne ajută-nl! > Şi D-^eul părinţilor noştri ll-a ajutata Româ-
nilor în tngenunklarea Nicopolulul, în luarea Griviţel, In cucerirea
Rachovel, şi a Lom-Palancel, precum şi In captivarea a Însuşi Plev-
nei. La tâte aceste succese de arme ale Românilor de preste Du·
nărea, Biserica română, ca o mamă dulâsă, a versatu lacrimi de
Înduioşare şi a făcuta tote sacrificiile posibile, cerând de la Îndură·
torul D-£ea, ca să se trămită ostaşilor el curajΰ şi vârtute ; pen-
truca o dată să putemtt şi nolesclama cu profetul: cu noi este D-deu,
înţelegeţi nemuri şi v6 plecaţi ; că cu noi este D-tfeu.
Când omul îşi reazemă speranţele şi actele 8âle pre cel vil, Bi‫־‬
serica nu uită şi pre m orţi. Cu ocasiunea atacului de la 30 Noem-
vrie, când s’a luata de către armata români în tari tura din jurai
Plevnel, numită Griviţa, era o consecinţa forte naturală, ea să a-
vema între ostaşii trinmfâtorl şi unii Morţi. Biseriea românescă
prin intervenirea prelaţilor el a dispusa, ea să se faeâ rugăciuni ln tâtă
ţâra pentru căduţil în lupta cea pentru credinţă şi patrie. Şi la 8
Septemvrie tote Bisericile din ţâră şi‫־‬aa îndreptată rugăeinnile lor
cătrâ D-^eul părinţilor noştri, eerânda ertare de păcate şi fericire
eternă celor ce ş'aft versata sângele lor pentru 8-ta numele lui. Şi
pentru ca să vedemO pene la ce grada membrii elerulul româna aa
fostfl şi cu acâstă ocasiune la Înălţimea posiţiunel lor, dămâ aici a-
locuţiunea părintelui protolerea de Râmnicul-Sărata, unde fie eine
pâte să va$6 cum sufletul unul părinte spirituala cugetă şi simte
faţă cu posiţiunea fiilor turmei sâle. Eca cum se esprimă părintelo
Ilie economul, cu ocasiunea pentru pomenirea celor căluţi In lupta
de la 30 Noemvrie dinaintea întărirel Griviţa :
Domnilor Asistenţi!
<Sufletelor mari şi nobile tote li se parfrumâseln natură, chiar
 84 C H R O N I C A ECLKSIASTJCA

designate a merge Ia spitalele din Tnrnu-Mftgurele anume co-

prinse ta adresa NâstrS de sab No. 1240 7e rugăm sfl bine-voiţr
a exclude din publicare in jurnald pa monahiaele Marta Schitea şi
Dorothea Ioneasca, carele jfiind betrâne şi slabe nu potfl aduce
a id an servicii! pentru Jocul nade a if foştii destinate a merge.
Peste Jib. MooahilorH şi Monahinelor anume coprinţf In menţio-
nata adresă veţi bine ■voi ca la publicare să se adaoge şi urm ătârele
name, cari dapă cele din urmă disposiţiî s ’aO chibzuit a merge la
Măgurele.
Dîn chinovtula st. M-rî HorezulU.
1. Covidsa Mouahiă Trofaaia lonescu, superidra Monastireî,
2. Cav. Monahia E pifania Protopsalta,
3- > > Evsevia,
4. > > Teoctista Arfondăreasa,
5. * * Teofania Ucenica M. Magnisia,
6. > Fevronia > > Maximila,
7. » ‫ ״‬Minodora > >
8. > * Epifania CanUreafa,
9. > Mariaaia MiclăuşQ (Economă),
19. Cuyiosa Mouahiă Filothea Bucur (ucenica Gac. snperidre.
11. * > Pelaghia Georgescu (Prescnrârâsâ),
12. · > E Irosiaa Steflea (Can tarea{ a),
13. > > Ana (fasta chelăreasă),
14. > > Matron a (ucenica M. Epifania),
lb . ‫״‬ > Mar uita sora (M. Megdonia Han ci 11),
16. > > Fevronia Theodoresca.
Monachi din Sf. M-re. Ttsmana.
1. Cav. Ieromonah. Nifon Miricescu,
2. > Monah Ignatie Angelescu,
3. * > Pafnntie Petrescu,
Din Schitulu Lainici.
1. Car. Monah. Serapion Minnleseu şi,
2. Cay. Monah. Gherasim Pav6J,
P. P. Episcop Gr. Archima.
Mmnicu- Vilcn, 30 Septembre 1877.
S e f. Cancel. M S ilv e s tre s c u .

Prea Sdnfte» Sele.

Fratelui Archiereu D. Ghenadie fost Argeşiu, Preşedinte Mcdacţieî
rn. « Biserica Ortodoxă ‫־‬Română ».
 CHRO NICA F.CLESIASTICA

sufere încg desastrele resbel ului, şi nu numaî s8 ne întrebăm, decă

aQ ea ce 86'şl lege ranele, s6u d6că aii vre-unfi aşternut pe care
βδ’1 întindă, vre-un aliment care să le întremeze puterile secate. 84
ne gândim, tn fine, că un poporti, care abandonă pe al 861, tn ase-
menea momente, gemetele şi suspinele celor abandonaţi sunt cejfi
mal teribil blestem pentru dânsul.
S6 dăm d6r fraţilor, sg dăm îndată, 6r morţilor se ^icem:
D· $ett 861 ierte. > Protopopu. Hie Iconomu.
5■ B is e r ic a B u lg a ră . Lectorilor noştri li este cunoscuţii că.
fostulfl EcsarhQ al Bisericei Bulgare, D. Autim, a fostfl ecsilatfl dio
Constantioupolfl de către guvernul otomanii pentru frica, de a nu pro-
voca vre o rescolă între fiii sel spirituali. Acum dopre scirea, adusă
noi de cătr6 f61a din Constantinupolti « 8 t 60a Orientului * şi fun-
dată pre comunicatul gazetei turceşti < Stambul >, Prea sânţitul
Autim este internata pentru untl timpi! In Angira şi se <Jice, că
s’ar fi aflând Împreună cu cel patru membri aT consiliului sefl na·
ţionalft micstu.
Dămtt şi următârea comunicaţiune cuprindă tn foia constantina-
politană de la 17 Septemvrie « Steoa Orientului» :
« Gazeta de Augsburg a comunicata noutat°a, trămisă din Con-
stantinupol unei gazete din Viena, că cu venirea primăverel Epis-
copil Bisericei bulgare simtă decişi, a se Întruni ln Sinod!!, care
fiind preşe^utti de Prea Sânţitul EcsarchQ, aQ să se consulte asupra
mal multor cestiunl, relative la Biserica lor. De aseminea se vor-
besce şi ln Fanarfl, unde locuesce Patriarchal ecumenicii, că Sino-
dul se va apropia Iarăşi de Biserică bulgara, care s'a anatematisatQ
acum cinCI ani de câtr6 patriarchul cu colucrarea ambasadorului rusii
( ? ? ? ! ! ! ) . Acâstă prevedere se pare adevărată şi din acela, că nu
de mult Patriarchul ecumenicii printr’o enciclică pastorală a atăcatfi
pre Rusia, Inculpând pre Imperatorul Alecsandru, ca agenţii cui-
pabilfl al resbelulul.
€ Ruperea legăturilor de unire ale Bisericei bulgare cu Fanarul
a foştii sprijinită, nici mal este îndoială, de cătv6 Rasia şi acâstă
rupere era destinată, ca să pun6 basa naţionalităţel politice a Bul-
gărilor. Prin relnoirea îns6 a acestor legături, ţarul se depărtezi
de politica lu i/d e a mal fi protectorul tuturorQ creştinilor slavi din
Turcia.
 56 CHRONICA ECLES1ASTJCA

ţi ora cea seriâsă a morţeî, care na o alt-ceva de cât 01‫־‬a preface-

re!, a desfiinţare! şi a trecere! la spiritele cele sacre.
Odd), fiinţa cea maî perfectă dîn câte a creat Divinitatea, este
compusa din corp şi saflefc: corpul repanseză In pâmgnt şi asupra
10! resarfi flori şi erburl; £r sufletul mare şi liber 8b0 ră !n lumea
spiritelor, onde na esista nici ntfpte nici Întuneric.
In urmă doc! a sacrului oficiu ce, prin ierbi{! lacrimi, amu de-
puşti astă-d! înaintea a tot puternicului părinte cerescfl, ca ca
drâpta sea 36 facă pe armatele creştine-aliate a repurta o decisiva
victorie contra barbarismului semilunel, teribilul(! inamicii alu sfin-
tel crac!, cuteţjl fraţiloru, In puterea eroismului cu care sa lupta
armata n08tră, alăturea cu a Marelui Imperatortt al tuturor Rusie-
lorii, & v8 mărturisi că Intriga armata romăua, ne-esdu^ând unfl
singur individ, fie cătii de inferiorii şi fOră gradil, posedă suflete
mari şi nobile. Domnilor, armate! române, tn adevgr, tote i se par
framdse în natară. chiar şi ora cea seriâsă, şi cumplită a morţe!,
precum pe totfl momeaifl firele electrice, pe lângă victorii, ne a-
nunţă şi perderea a multorO bravi ostaşi, părinţi, fraţi, soţi şi tot
felultl de rude ale nostre.
Găteai domnilor, dia preună cu d‫־‬v6str 6 care ţineţi la mândria
şi binele J8reî, care da ca aboadeuţă ospitalitate orl-căru! bun ve-
nit, strein de naţiune şi religiune, a ruga din adînculfl ini mei pe
a totfi putinţele creatorii şi a’t c^ice: D-^eule! D-deule! Ta, care
ln atâţia secoll al tntăritu braţul strămoşilorfl noştri!, ln lungele
lor resbele, fi! şi acuma scutulfi urmaşilor )or. Fie ca ţSrâna celor
eafluţ! la Bovine, Calagărenl, Dumbrava Roşia, Eesboen! şi chiartt
Marienbarg 80 tresară de bucuria.
In fine, cuteza a apela Domnilor şi D6 mnelor la toţ! ln genere,
fOră osebire de religia şi naţionalitate, şi a ^lice: A sosiţii timpuiil
cândO fie care din noi sâ dăm, şi 86 dăm îndată. S6 ne convingem
fraţiloril de lugubrul doliu ce s’a Întins astă-^l peste patria şi na-
ţiunea n0 stră română, şi pe lângă părăsirea luesului, a petreceri-
lor şi gusturilor de tot felul, 86 venim cu toţi ln grâua situaţiune
de astăzi a contribui eu celil din urma ban de priso.Q, tn ajutorul
bravilor(! oşteni, cari se luptă vărsându’şl sângele pe pământii
strein, pentru no! şi ţâra română. S6 ne găndimâ că florea janime!
n6sfare, parte a cărata pe câmpul de bătae, ln pământ strein, parte
 CHRONICA CCLBSIASTICA 50

lor regenţei sale pe toţi antecesorii 861, cu escepţiunea contra pa-

pel spaniolului Benedict X III de la Luna, care fa ales la Avignon
de papft la 1394, şi muri la 1424 tn Peaeicola Valencieî. Cu pri-
vire însft la vârsta ce o are papa Piu pâuâ acum, el a fost întrecut
de mal mulţi predecesori al 861.
In o etate de peste 82 ani m uriri Alesandru VIII (1689— 1691),
Pin VI (1775 — 1 7 9 9 ); în etate de peste 83 ani m uriri Paul IV
(1555 — 1559); GregorX II(1 5 7 2 — 1585), Inocenţiu X (1 6 4 4 —
1655), Benedict XLV (1 7 4 0 — 1758), Piu VII (1 8 0 0 — 1 2 3 ) ;
intre 84 şi 86 ani m uriri : Paul III (1534 — 1549), Bonifaciu
VIII (1294— 1303), Clemente X (1 6 7 0 — 1676), Inoeenţiu X II
(1691— 17 0 0 ); intre 90 şi 92, m uriri mal departe : loan X II
(1316— 1334), Clemente X II 1 7 3 0 — 1740) ; — In fine ln etate
de 100 ani muri ρθηθ acum diu 252 numai unul, şi adecS. Inocen-
ţiu III, neîmpăcatul inimic al lui Friderich I I de Hohenstaufen,
imperatul Germani♦‫!־‬.
2. Biserica catolicilor vekl. Catolicii vekÎal Italiei, adecă
acel creştini din Biserica papali, carii n’aO admişii dogma de pre
urmi a infailibilitate! papale, ni presinti un& acta, relativ la ale-
gerea noului lor Episcopii — Ludovic Prota-Giurleo, din care no!
esfcragemu aici părţile cele mal importaute din enciclica pastorali
a Episcopala!, şi de unde se pote vedea spiritul, ce caracterizazi
pre aceşti creştini, precum şi spiritul Bisericei orlodocse, judecata
de către streini.

L u d o vie P orta- Giurleo.

Preutu din graţia Iul D-tfeu, şi prin libera alegere a clerului
şi a poporului Episcopii alesu al Bisericei catolice naţionale ita-
liene, Preşedinte pre vieţd a societăţel naţionale emancipătore de
ajutorii mutuala al creştinilor italieni, precum şi in genere al E-
piscopatuluî şi al poporului creştină.

Mântuire, pace şi charu de la Domnul.

* Venerabili şi prea Iubiţi Părinţi şi fraţi tn lisas Christos t
< Biserica n08tră a devenittl vSduvi prin mârtea regretabili şi
prematură a fratelui nostra—prea Iubitului, ilustrului şi multsti-
inabilului Episcopii alesQ, Stanislav Trabuceo, a cirula carieri a fostfl
 58

<Acostă scire, adusă not de cătr8 f6Ia vienesă, Iasă a înţelege,

cîi îDtre Episcopii bulgari esista disposiţianl, spre nimicirea schis-
uiel. Confirmarea acestei noutăţi va proba, că clerul bulgarii se teme
de eliberarea poporalul, efectuată de către Rusia, şi cil el va avea
atunci mult mal puţini influenţă asupra poporului, de cât are astă-φ
sub st&pânirea Turciei.
<Noroc >! (observă 8t60a Orientului).

II
BI S ERI CI L E ETERODOCSE

1. Biserica papală. încă din luna lui Swptomvrie ospiratQ ,

16to jurnalele atât din Europa, cât şi din America, ul‫־‬aadu8fl scirl
despre starea săugtăţel oea Ingrijitâre a Prea Sântului Părinte al
Bisericei papale — Papa Piu a IX -le. Şi ce este demufl de notata,
că Prea Sântul Părinte, dupre cum ni se anunţă, nu sufere intra
nimicii ln spiritul sea. EI continuă a cunosce pre casuicil sel, Îşi a-
duce aminte de actele, petrecute In trecuta, şi judecă încă cu o
minte sânStâsă. T6tă suferinţa Prelatului Bisericei papale privesce
pre laturea fleică şi corpul lui se află intr’o paralisie complecţi.
Fiind că ni este aici vorba despre Papa Piu IX-le, care cu etatea
sa a IntrecutQ pre mulţi din predecesorii sel, dămfl aici următârele
observaţiunlstatistice, reproduse duprediarul< Romania Liberă»:
Un ziar francez, organ al unei societăţi statistice, publică despre
papi următorele date interesante : « Piu IX este al 252-lea papă.
Dintre aceştia aa fostu francezi 15, greci 13 » sirieni 8 , germani
6 , spanioli 5, africani 2, savoien! 2, dalmaţienl 2 ; Anglia, Por-
tugalia, Holanda şi Helveţia deteră câte un papă din sinul lor, iar
toţi cei lalţi afl fosta italieni. De la anul 1523 toţi papii 8ΰ fosta
aleşi din cardinalii italian!. 70 de papi aii fosta declaraţi de sfinţi,
şi aceştia mal toţi din epoca antecedentă instituirii putere! lumeşcr
Ultimele 10 secule potu arăta numai 9 papi, cari s’au declarata
de sfinţi. Dintre 252 de papi 8 muriră dupe o lună de la redicavea
lor la acâstă înaltă demnitate, 40 dupe un an, 22 ocupară scaunul
papal 2, 3 ani, 54 doi, pSne ln 5 ani; 57 de la 5 p6n6 la 10 ani ·
51 de la 10 ρβηβ la 15 ani; 18 de la 15 pftne la 20 şi 9 aa dom*
nit mal mult ca 20 ani. La 1874 întrecu Piu IX cu numdrul ani-
 CHRO NICA ECLESlASTICA 61

tămrt motivele refusulul nostra celui mal formalii şi mal nedecliua-

bilo, de la sarcina pre care Biserica a voita să ni-0 Încredinţeze ;
dar, decă vocea religiunel n6stre a Invinstt consciinţa nâstră, noi ne
voma supune destinelor Providenţei divine, care gaverngză univer-
sal, kiar şi prin 6 menil cel mal umili şi mal lipsiţi, de a putea ft
instrumentele operilor celor mai mari şi mal miracolâse..........
< Nainte de ce vomîl arăta ln scartll originea acestei misiuni a·
postolice, şi motivele, pentru care noi am credutfl de datoria nâstră
sacră şi inprescriptibilă, de a o primi, ca pre untl decreta al voel
divine, conservând tot 0‫־‬dată tradiţinnile orale şi scrise ale Episco*
patului seculelor primitive ale Bisericei creştine, noi ne credemtl 0·
bligaţl, de a supune la apreciaţiunea Bisericei universale a lai Chris-
tos credinţa şi doctrina nostră.
« Credincioşi Î0r6 clintire cuvintelor solemnele de a părăsi şi a
face să se pffzlascâ tâte articolele, f0r8 escepţiune, ale prescripţia*
nilor dogmatice, organice şi disciplinare ale Bisericei nostre cato-
lice naţionale italiene, noi vomti espune la finele acestor enciclice
partea cea mal esenţială, adecă articulele, pre care noi le declarămu,
că vorft fi doctrina nâstră dogmatică.
« Noi nu ne sfii mu a declara solemnei ’naintea consciinţel creş-
tine, că Biserica ortodocsă catolică de Orienta este singura, carea
a conservaţii în modul cela mat fidelii depositul sântu al credinţei şi
s-tele canone ale Bisericei universale, cu t 6te lungele şi tristele
vicisitadinl politice, ce au modificata condiţionile sociale ale popu-
laţiunilor, pre cât de eroice, tot pre atâta şi de creştine. Studiind
ca atenţiune, pacienţâ şi imparţialitate partea dogmatică a învSţe-
rilor el, din catechismurî şi din tractatele polemice, scrise de teo-
logil cel mal emiuenţl, noi trebue să ne convingema, că ortodocsia
Bisericei orientale este conformă cu regula infailibilă, stabilită de
S-tal Vicentia de Lerins : « quod abiqae, quod ad omnibus, qaod
semper.
<Simbolul neatinsa şi fOr<3 de alte raţiuni, pre care ea l'a con-
servata cu Îngrijire şi îla profesază Încă, este acela de Nicea şi
Constantinupolfi, care a fosta profesată şi de Biserica catolică de
Occidentfl ρδηδ In secuiul al IX şi kiar al ΧΙ-le. Biserica de Occi-
denta a skimbatfl mal târziu acesta simbola în urmarea unei ru-
găclunlţ care semăna ca una ordinfl a lui Ilenric l-ia imperatoral
 60 CHRONICA BCLE91AST1CA

qdQ apostolatu. plind de virtute si de şei inţii adevSrat creştinâscij,

şi a căruia uiteme vorbe aft fostd unii imnfl de caritate divină, de
felal celor, ce noi Intâlnimd în cărţile martirilor şi ale mărturisi-
torilor Iui Christos in momeatal, câud el, fiind liberi de legăturile
pămftntescl, mergd, ca să fie uaiţT 10 pacea şi fericirea eternă. A-
costă Biserică, unită ln modd legitimfl 10 comitate, la 6 ale lunei
lui Augusto din acestO anii, a bine-voitu mal ln unanimitate a de·
pune sufragele el asupra personel n6stre cel umile şi ne demne, pen-
tru a ne ridica la onorea cea mare, de a fi pastorul el cela spiri-
tualO şi suprema. Acostă 0n6re formidabile noi la tnceputO ln con-
eciinţa nostră am declarat’o, pentru ca ea să fie încredinţată anei
persâne mult mal demne, de cât noi prin virtuţile el morale şi ci-
vice, prin eroismul probata al caracterului sea, şi prin spiritul şefi
de charitate, care 11 face pre omu seminO lui D-defi.
<Ac6stad u este o ironie amarS, când noi numimfi pre misiunea
apostolocă a Episcopului din Biserica ndstră < onâre formidabilă >,
dupre cum se întimplă în.dilele ndstre cu acia, carii, aleşi prin vo-
inţa a unul singurii omd, se investescO cu insigniile pontificale, şi
apoi represintă ca totă îngOnfarea onorările cele mal lumescî. Nn.
Noi o definimă ashi-felii, fiind că pentru noi Episcopatul nu re.
presintă attu-ceva, de cât aceia, ce el se presinta pentru Apostoli
ţi primii Episcopî ai creştinătăţii, adecă o vieţă de sacrificii, dt
abnegaţiune şi de martiriu, şi o luptă ne 'ntreruptă cu acele spi-
rite mândre şi putertce, pre care apostulul ginţilor le numesce
spirite de nedreptate corumpătâre ale s tel doctrine, domni amă-
gitori prin erori seducetore şi pre mergătorii împărăţiei Iul An-
tichrist, carii dlteresă depositul divinii al credinţei revelate şi pre-
tindîi a face inovaţiuni. . .
< D-deO ni este marturO, venerabili P ă rin ţi şi FraţT, că fiind
plini de defecte şi imperfecţiuni ale naturel ndstre, si lipsind din
noi acele prerogative şi virtuţi mal ales divine, care trebue să do-
mine tdtă viâta unui Episcopii creştinii şi catolico, noi recan6scemfl
şi mal mult lipsa din noi complectă a unor asemine mijloce de ac-
ţiune, care, în ordinea de desvoltare a omenireî, aO o val<5re abso-
Iută şi ne contestabilă, şi care ln manie transformăţianl sociale
sOntQ unicele mijlâce de regenerare civilă şi intelectuală. N oi, pre-
sentând aici unQ coratfl de t 0te aceste circumstanţe, voimu să ară*
 CHRONICA ECLKSIA&TlCA

prin care S-ta Fecl6ra este considerată ca coredemtrice (împreună,

rdecu1np&r&t0re) a genului umanii, şi prin urmare egală divi ni ţaţei,
Filulul, şi liberă, ca şi dinsul, de pecatfl, contra afirmaţiunelsolem-
nele a cuvântului lui D-<JtO : < că toţi sânţii p0c&toşl..‫־‬
‫ ״‬Nn, Ea este o creatura, rări a D-fltO 1‫־‬a acordaţii privilegiul, de
a fi mumă temporala a lui Christos, creatura plină de graţia divina
şi bioe-cnvdutata între toţi muritorii. Impgrătesa cea mal strălucită
a Cerului şi intermediatârea cea mal puteri că pre lGngă dreptatea
divina ; dar cu t0te aceste s-ta Feclfaă nu lncetâză, de a fi o crea-
tura umană.
< Comuuicaţiunea puterilor, atribuite representanţilor sacerdoţi-
ului, ce profesezi Biserica de OrientQ tete atât 10 formă, cât şi ln
sobsanţă acela, pre carea o profesămΰ şi noi. Episcopal, diferind
prin dreptul divina In ordinea sacerdotala, este unicu dupre aforis-
mul celebru al marelal martini Ciprian. Disciplina lai ln relaţiunile
ca puterea laică este acea stabilită prin Evangelie, In tradiţiunea
apostolică şi ln jurisprudenţa canonică a celor şâpte concilii ecu·
menice. 10 fine, Biserica catolică de Orienta, In oposiţiane de cea
romană, na aspiră şi nici pâte să aspire la suveranitatea şi domi-
naţiunea paterei temporale, ci ea dă ea o fidelitate inalterabilă şi
conformă ca rigarositatea datoriei de conştiinţa Coşarului acela, cea-
părţine Cesarulul şi Iul D-<Jett acela, ce apărţiue lui D-^ea şi numai
lui. Ea, prin urm are, ui presintă tipul şi modelol celei mal perfecte
Biserici naţionale, carea nu spera .pentru ambiţiaoe autoritatea te-
restră a intereselor patriei de credinţă
« Pentru aceste caviate şi motive de coasciinţă, bine meditate,
pre care noi ni leim punem a, ca datorii, Venerabili Părinţi şi Fraţi,
trebue nu numai să ne punemu în comunicaţiune intimă de ere-
dinţă cu gloriosa şi venerabila Biserică catolică de Orientu, carea
are dreptul de mamă asupra tuturor Bisericilor Occidentului,
d a r kiar să -1 cerem A şi să primirăţi de la dînsa con-
firmaţinnea nostră episcopală
(V edl L ' U nion c h re tîe n e . W . Gufilte).

III
Mochamelanismul.
Peatra ca şi lectorii noştri să vadâ spiritul ce anim&l pre Seic■
6a CHRONICA ECLES1AST1CA

Germaniei; de şi acesta simbolΠ a fostfl mal ,nainte condemnata de

pontificii romani Leon III şi loan VIII ca eretica, el înse a fostn
Introdusa de papa Audrel III şi s’a adoptata de t 6tă Biserica latina.
«Relativ de partea Juridico-disciplinară s6u canonici, ortodocsia
Bisericei de Orienta s'a ţinuta ln canOuele celor ş6pte concilii pri-
mitive ecumenice, care aa fosta admise de tota Biserica lui Christos.
Autoritatea civilă, a căria influenţa a fosta aşa de refl interpretata
de catrd Biserica latina, du are ln privinţa regulamentelor dogma-
tice şi discipliaare altă putere, de cât acea determinată în moda
legitima de către imperatoril creştini, începând cu Constantin cel
mare. Doctrina sacramentelor şi numărul lor este acelaşi, pre care
Ha ţinema noi şi Piserica occidentală, şi pre care le profesăma tn
moda dogmatica. Doctrina graţiei divine şi rolul el ln mântuirea o-
mulul este In acorda perfecta cu dogmatica primelor concilii ecu·
menice, şi cu Învăţătura părinţilor şi a doctorilor celor mal învgţaţi
şi de autoritate, atât din Orienta, cât şi di q Occidenta. Doctrina ju8-
sificaţiunel prin credinţă, Însoţită de faptele bune, In virtutea me-
ritelor Răscumpărătorului este profesată ln tâtă puritatea primitiva,
fOrdde PelagianismO seu Semi-Pelagianismu, Introdusa de şcâlele ie-
suiţice din Biserica romana. Puterea misteri0să şi divină Încredinţată
de Christos sacerdoţiului, de a legaşi deslega, dupre doctrina Bisericei
catolice de Orienta şi tn conformitate cu doctrina primitivă a catolicis-
mulul nu pOtesă se Întinde asupra sufletelor acum dispărute, cum crede
ln moda falşa şi pentru motive cu totul ne spirituale Biserica la-
tină, de unde apoi emană doctrina 8a cea a nti-creştină despre iudul-
genţiile celor morţi. Acestă putere a preutulul şi a Episcopului ca-
toliett nu trebue să se aplice, de cât asupra suferinţelor temporale,
pentru care păcătosul se pocăesce, şi constrlnsd se supune numai
In vieţa 8a terestră. Invocaţiunea sânţilor este aici preferata ln sen-
sul adevărata şi dogmatica al tradiţiunel creştine primitive. Idea
dogmatică, ce trebue 8ă ni formămO despre demnitatea cea Înaltă
a Malcel lui D-^eO, profesată de Ortodocsie, sâmănă cu doctrina
conciliilor primitive ecumenice şi cu doctrina părinţilor şi a înv6-
ţaţilor greci şi latini din primii secuii al creştinătăţel. Sânta feci-
6răy Maica lui D-<J6Q, nu este obiectul unul culta idolatru, dupre
cum se petrece ln Occidenta, ln urmarea definiţiunel dogmatice des-
pre concepţiunea (zemislirea) nemaculată, proclamată de Piu IX-le,
 B I B L I O T C C A
M i t r o p o l i t M oldovei
14
f c t c w l n c l -------- -
■■s 11 ‫ ז‬n 1 11 μ»

N nm gral ţi numire«
Numirea BISERICA.
Cătunelor 8a& I
Comunelor Satelor
H fiA M U L

1. Stoiceniî. Săntnl Dimitrie .

‫ ן‬Fleşoiu . . Adormirea . . .

2. Cremenaril Moşt. Intrarea în biserică

3. Flămânda . . Bralia. . . ! Sănţi! Voevo<JI.
Cocora . . Săntnl Niculae.
4 .Galicia Schiţa Flăm. Sănţil Apostoli.
Theiu. . . Adormirea . .
Galica . Săntul Nicolae.
5. Olanu. Cioraoa . Bana Vestire .
Drăgoin . . Sănţit V0ev0(JÎ.
Alba . . . Săntnl Niculae.
Peretu. . . C ot. Paraachiva
Stoicănesci . 1 Adormirea . .

6 . B ârsoiu . . . Bărsoiu . . Snntnl Nicolae,

Văcăria . . Săntul Dimitrie
Piscu U rsă . Sănţil înger! .
Hărbaru . Intrarea rn biseric
7. U r jil. . . . Urşi! din dâl. Săntul Gbeorghe
‫ ״‬din val. Adormirea . .
8. Stoilestî . . . Gâmăna . . Săntul Nicolae.
Udreni . . Intrarea în biaeri
Stoil.în vale. Buna Vestire .
Tâmplari. . Adormirea . .
Stânesci . . Sănţil Voevo<|I.
9. D ăniceii. . . Adormirea . .
Dăniceii . . Sănţil treî Ierare
10 . Vitomireştl Cuv. Paraachiva
Bulimanu Săntnl Dimitrie
TrepteniT. . Sănţil îm păraţi
11. Dobreecil . . Dobr. din val Săntul Nicolae.
‫ ״‬din d61.
12. Scheiu . . . Înălţarea D-luI. .
Gruiu în alt Intre rea în biserici
Mâniceşti. Sănţil Voevodl. .
13. M ăcăiî. . . S irieşti .
Val. Satul. Cuv. ParaschivB .
U fir
 64 e u ϋΟΝΚΛ ECLESiaSTICA

uMetan, precum ţi principiile religiuael, ce repreeintă, noi dăma

I # aici rugăciunea acestui representantQ mare al Islamismului .‫־‬
< D6mne atot puternice ! IadarA-te spre noi şi ne apâr
suntem poporal tflfl credincios. D6mne a-tot paternice! Creatorul
tuturor bunurilor/ Intăresoe braţul otomanilor, prin braţul tfijj
zidiraicesce şi nimicesce trufia ţi necredinţa ghiaurilor. Bine cu-
rflatarea ini Âll»b şi a profetului 86 se reverse asupra capetelor
credincioşilor. O D6mne / Iată reşce pe servul tflfl, pe S u ltan u l, ca-
pui poporului tfliî iubit. A pără Jera ntfstră şi mătură de pe tot p j.
meatul pe necredincioşii, cari aii cutezat a ataca sigura şi sfânta
te religie. Stergeo, Domne t6tă urma necredincioşilor ruşT, bulgar!
şi greci, cari umbiănd In întunericul necredinţei ca porcii în mo-
cirle, &8 cutezat a ridica m âna ta contra poporului Iul Mahomet.
DesI ăgi alianţaflor, risipesce-le trupele, strică armatele lor, ră-
resce-Ie şirurile, sfârămă-le puterea şi aruncă-1 In fundul iadului.
Trimete asupra capetelor lor mănia ta şi bate-ϊ, după cum al bătut
până acum pe toţi duşmanii noştril. Incurcă-le limbile şi sângele
curgă-le ia şirâe, iar capetile lor să se rostogoliască la piciârele
credincioşilor tăi 61. Copil lor iasă-I orfani, femeile lor văduve, ma-
mele lor arnncă-10 lu jale şi încurcă, le mintea! Şterge t0tă urma
moscoviţilor, bulgarilor şi francilor căci aceştia snut aliauţii lor şi
simpatisâză cu el. Ingreueză-I cu nenumărate chinuri, ca să fie
jertfe ale mâniei tale; nimicesce’! cu foc, cu sabie, cu naufragia şi
cu ciumă, ftmete şi cutremur; ca 86 li 86 despopuleze oraşele. Tri-
mite asupră-Ie pe toţi demonii tăi sugrumători; ca toţi aceşti ne·
credincioşi să sufere de b61ele de ochi şi minte ca tot nămul lor,
ca să mdră eu femâl şi capii. Cadă mănia şi furia ta asupră-le ca
grindin». Facă-se el şi avuţiile lor prada acelora, cari cred în tine
şi In profetul tăfl Mahomet şi ea earl să fie tot-de-una favorul şi
bine cuvântarea Iul Allab.
arcei. E nac6nu
 IASTICA A KPARCHan ARGEŞ1D

117 p-l 2701 850/de comună I D. (Murescu 40 Seminarist

117 p.j 80 490 , I Vacantu

450 Diroitrie Gălicdnn Seminarist Autorii de opere religiâse, cari! vorO trim ite la Redacţiunea acestui jurnalO
490 D. Păişescu . . ‫ ן‬câte and esem plară, ▼or avea dreptul la trei publicaţiunl din partea fo te i, şi
/17 p.j 30 150 , Pr. 6 Duhovnicii grămătic
de stat D. Iordfinesca. . 50 Seminarist 1·le va fi trebuinţă se va publica şi o scurta analisă asupra operei.
261 130 de comană Vacantă . . .
/17 p./ 115/ 459 , D. Pârvulesca. . 45 Seminarist ----------------- 8 4 C3 I13------------------
29 136 , VacantQ
30 120
4 8 201 ‫״‬
54 230 , ‫ ן‬A eşit de sub typar: E l e m e n t e d e G r a m a t i c a l i m b e l E b r a i c e , de
130 520 N . I«5niţescu Seminarist N i t z u l e s c u , prima operă de felul acesta 10 limba Română, asupra
I. Popescu . grăm ătic »reia atragem atenţiunea celor ce volesctl a se ocupa cu studiul
VacantQ
‫מ‬
limbel ebraise.
P r. M. Hristescu . Sem inarist I Depositul la autor, Bucurescl, Strada Olimpul No. 1.
Pr. Const. Cojocaru
Vacantă . . .
Pr. D. Florescu .
Vacantă . . .
P r. Niculae . . grăm ătic .
P r. D. Zamfirescu. Seminarist
VacantQ
W
Ida Stanescu . . grăm ătic
M. Popescu . . Semioariet
Pr. N. Theodorescn
Vacantă . . .

P r. Idn Petrescu. Sem inarist

G. I. Grniana. .
VacantQ . . .
I. Grigoresco . . grăm ătic
1 1. Creştinismul în D a c ii 65. — II. Vorbiri!« P r e o t u lu i d e sat c ă tre popora
set 81. — III A X IV ‫־‬a Vorbire 88. — IV. P rea s i n ţi tu l G h e n a d io Epis-
j copul Eparcbiei de ArgeşQ. 95- — V. C it e - v a cuvinte asupra propunere(
religiunet 111 scâlele prim are urbane şi rurale 93. — VI. Despre S â n tu l
Nice ta 103. — V II. Prudenţa 113. — V III. Chronica Ecleziastică. U i. —
IX. Statistica eclesiastică a eparcbiei ArgeşQ 17.

BUCURESCI
TTPO G RA PH IA C U R Ţ II, (LUCRATORII ASSOCIATE, F . G 0B L
12, P i u t l i l RomAn, 12·
 Abonamentele 8e faca pe ιιηύ and. Preţul abonamentului p|;
.‫׳‬ido. transportata jurnalul la domiciliul abonaţilor, este de 1 2 lej J
p/ătiţl in dou6 semestre, la începutul âe-cărui semestru. Ab0naff(|
trebue să pJâtescâ nici un ban mal mult, de cât preţul abonam‫״‬
lui de 1 2 le! pe an, în interiorul {erei.
---------------- φ φ ------------- —

Abonaţi!, carii nu vor primi numerele regulat, vor reclama la p

toiereo, şi în casO de a nu primi îndestulare, vor reclama d a dr
tul la .Redacţia jurnalului.
Pentru etreinâtate se va calcula portul In plus.
Abonamentele se faca la Redacţia jurnalului strada Cuza-vl
No. 28, în capitală; ăr în districte la Protoierel şi la biurourile &
stale.
Scrisori ne francate nu s<? primesc-o la Redacţie.

----------------- -----------------------

La redacţiune se ăfiă esemplare complecte de ale Jurnalului p

anii JI şi IfF-Ie, iar pentru anul I redacţiunea dispune numai de
No. IV înainte. Preţul fie-câria broşure lunare, transportată la d
micilîn este de 1 leQ.
A N U L IY . B U C U R E S C I, N O E M B R IE 1877 No. 2.

‫״‬BISERICA RTH D XÂ R O M M "

0 0 0
.1( IIY IL I PERIODICII KCLESW STICl

APARE O SATA PE X/0‫*־‬TA

a PrcdicS cuvântul ■
IITim. IV.1.

C RESTINISM UL IN DACII
şt
CREŞTINAREA ROMANILOR
(Urmare vc«J1 No. I anul IV).

Trecând la vieţa politică a Românilor din epocha, ce ne ocupă,

voma insista mal mult pentru importanţa el cea nm e şi vomtl
cânta, ca sâ determinăma cât 8e va putea de apriata acesta rola
al Românilor din secuiul al X I I, fiind că de la acesta atârnă kiar
viâţa politică posteriâră a Românilor, adecă Înfiinţarea principate-
lor Moldovei şi al Munteniei, precum kiar şi vi6ţa lor religiâsă. Să
incepemft deci cu fraţii Asan şi P e tru , pentru ca să vedemfl ce aa
făcuta el şi succesorii lor ln respectul politica ln drâpta Dunărei.
Ghronicarul româna Şincaî pretiode, că tnfiinţătoril Regatului
al doile Româno-BulgarO — Petru şi A8a n , aa fosta din familia
comitopolilor, derivându-şl originea prin Samuel, regele Bulgaro·
Româna (1 ). Că In adevor, Petru şi Asan suntă decoborltorO din
Samuel, unul din cel patru comitopoll, acesta se probeză şi prin
o scrisdre a lui Papa Inocentia III, numinâa pre Petru şi Simuel
străbunii lut Ioniţă, fratele Petra şi Asan (2 ). Dar pre noi aici,
(1) Chronica Romanilor Şincaî Tom. I, pag. 220. V .dî ai acestu studia mal 80s
pag. 92 - 94
(2j Gesta Innocentii III. No. La o ■criaore a lui loniţi Papa Inocenţiu respnn-
de: « Petisti vero hnmiliter, ut coronam tibi EccUaia Koinana concrder·!, s:cut
illustris memoria· Petro et Samueli et alii» progenitoribus ‫■■·■׳‬in libna tuis legi-
tur conceseiMe = A î ct-rutîi deci c j umil iu ţi, ca Biserici Romani ·i-ţl acorde ţie
coronă, pre cum 8e citeece în cărţile t 61 e, e i li s'a concedatu celor de buni me·
mori·, iluatrilor Petra şi Samuel, ·tribunilor t i l (ve^î ţi Mag. ist. T. I pag. M j,
ANUL V, 6
 AN U N C I υ
In virtutea art. S. din regulamentul sf. Sinodύ pentru înfiinţarea
jurnalului bisericesc!?, eoraiietulredactoru al jurnalului < BISi£-
R1CA ORTHODOXĂ ROM ANĂ>, face cunoecutu tutulor pern6-
nelor competmte în materii theologice, ci, se prim escâ la redac-
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor prim i o re-
muneraţiune
Pentru ca articulele eă fie primite şi publicate, domnii colabo‫־‬
ntorl vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata , să se confor-
meze cu programa sf. Sinodâ, prevSdută la art. 6 diu reg u lam en-
tui pentru jurnalul bisericescu , care e publicată în No. I-ifi din
Octombrie 1874;
2. In privirea limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 ţi
10 din acelaşi regulament u ;
3, In privirea ortografiei vor căuta a fi c&t se va putea mal
simplă şi mal uş<5ră de citit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratori pentru articulele public
cate se va face pe c61a de presă a jurnalului, pecum şi pe frac-
(iuni din c6lă.
Remuneraţiunea va fi :
1, Pentru articulele de lectură uş<5ră şi predici 40 1. n. pe c<51ă;
2, P entru articulele de coprindere sciinţitică, >n care m ateriale
vor £ deavoltate m al alee în modu istoricii, 601. n. pe c01ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura ecleeiaetică
a Bisericei române, 100 1. n. pe c61ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreţiarea articulelor, în virtutea art. 8 din regulam entd, este
reservaiă comitetului redactorifl,
 _________________ Şl CREŞTINAREA ROMANILOR 67

sil ascnUamQ pre Acropolitul, care continua, <Jic&nd: Έντεύθ-εν

ούκ ολίγα πράγματα Ρ'ωμαίοις έχ Βουλγάρων ύπήρχεν. Αλλά
χαί τοϋ βασιλέως Ισααχίου όπό του αδελφού αύτοΰ'Αλεξίου το-
φλωθ‫־‬έντος, χαί αύτοΰ δε τών Ρ'ωμαίων σκήπτρων έπειλημμέ-
νου, ■πόλεμοι πάμπολλοι τοίς Ρ'ωμαίοις ‫׳‬παρά τών Βουλγάρων
έγένοντο ■περί τά μέρη τής Φιλιππουπόλεως χαί Βερόης, âvJVa
χαί ό -πρωτοστράτωρ Καμύτζης ύπο τών Βουλγάρων εάλω μα-
χόμενος . . . = De aici nu poţine rdutăţl 8’aQ făcutu Romanilor
(Bizantinilor) din partea Bulgarilor. Şi orbită fiind Imperatorul
Isaac de către fratele seă Alecsie şi tot el (Isaac) perind sceptrele
Romanilor (Bizantinilor), o mulţime de resbâle au suferiţii Romani
(Bizantinii) de la Bulgari ln părţile Filipnpolulul şi a Beroel,
unde şi campodncele Camiţa a fostti prinsă de către Bulgari In
luptă > (1 ).
Nu-mal puţin atestă şi Choniat cuceririle Ini Asan, făcute în fa·
vorea Intinderel deviitorulul seă stătu, când el 8e esprimă: « O'-
θ‫־‬εν ούδ’ ήγάπων εί τά εαυτών εχουσι σώζειν χαί τήν τής Μυ-
αίας μόνην περιβαλοϋνται τοπάρχησιν, άλλ’ εί μή χαί τά Ρ ω-
μαίων μέγιστα βλάψουσι χαί τήν τών Μυσών χαί τών Βουλγά-
ρων δυναστείαν εις εν συνάψουσιν ώς πάλαι ποτέ ‫־‬qv ούδαμώς
ήνείχοντο.=$ΐ ηη li plăcea numai, ca 8ă pâte a-şl conserva locurile
lor. şi să câştige numai administraţiunea Mysieî, dar vătămaţi fârte
mult şi locurile Romanilor (Bizantinilor) şi na se îndolaă cât de
puţin, că vortl uni la uaă locă puterea Mysilor şi a Bulgarilor, pre-
cam a fostă Încă o dată » (2) Şi mal jos tot Choniat adauge: Oi
μέντοι Βλάχοι τφ άεί νιχάν Ρ'ωμαίους όφρυαζόμενοι, χαί ‫׳‬πλοϋ-
τον άβρον χαί παντοϊον οπλισμόν έχ τών Ρ ωμαίων λαφύρων πε-
ριβαλλόμενοι, ακατάσχετοι τοϋ λοιπουταΐς όρμαΐς έγεγόνεισαν,
χαί ούχέτι χώμας χαί αγρούς έληΐζοντο έπιόντες, αλλά χαί χατά
τών εύπόργων έφοπλίζοντο πόλεων. Τήν τε οΰν Άγχίαλον έςε-
πόρθ-ησαν χαί τήν Βάρναν χαρεστήσαντο χαί χατά την Τριάΐιτ-
σαν άφιχόμενοι, ή έστιν ή πάλαι λεγομένη Σαρδική. το πλεΐον
αυτής μέρος ήφάνισαν, χαί αυτό δέ το Στουμπιον τών ένοιχούν-
των έχένωσαν, αλλά χαί εις τον Νΐσον άφιχόμενοι λείαν χά-
χείθεν ούχ όλίγην ανθρώπων τε χαί ζώων έ” Ξ3 πά 3 αντο.==ϋβε 1

(1) Ο . A cropolitae. A n n ale s, ca p . X II.

(2) N . C h o n iatae D e Ieaa cio A ngelo, lib. 1 cap. V I.
 6C C R E ŞT IN ISM U L IN D A Clt

dupC ce am arâtatti maî sus motivai, ce a provocata pre Petru şi

Asan la rdscdlă contra Bizantinilor, şi dupO ce am desfăşurata şi
modal, cum aceşti doi fraţi aa resculatu pre poporul românescO,
ne interesezi mal ales v!dţâ lor politică şi organisaţiunea, ce 01 au
sciutO să dea Regatului al Π -le Româno-Bulgara, pre care att pu-
tuta mal târdia să-la lovescS numai Imperiul Osmanilor.
Iacnnjuraţl Petru şi Asan de o naţiune, cum o numesce Pachi-
mer ( 1 ), compună < din bărbaţi deprinşi ca luptele >, el se concentrez)
ln oraşul Turnova şi de acolo ascâptă pre Imperatorul Isaac Angel
ca prin dinsul să probeze Bizantinilor, că decoborltoril lui Tralan
şi Aurelian na sânta barbari, şi că el scia a se lupta şi a organiza
mult mal bine, decăt Imperiul, acum putrezită de corapţiune. Şi
pentru ca 8ă nu ni se împute părtinirea, să lăsăma pre Acropolitul,
ca să vorbescâ: « τφ τοι καί ό Βασιλεύς άγανακτήσας Ισαάκιος,'
το τών Ρ'ωμαίων‫ ׳‬άπαν συναγαγών εις εν στράτευμα, κατ’ αύ-
τών έχώρει. Τήν γοϋν παράλιον παριών καί διά τη ς Μεσημ.
βρίας πόλεως τήν δίοδον ποιησάμενος εσω τοϋ Αίμου γίνεται
Ο δε Ασάν μετά τοϋ όπ αυτόν στρατεύματος εντός τοϋ πολιν-
νίου ού δή τό ονομα Στρίναβος εισέρχεται, ενθ-α καί τά ς σκηνάς
ποιησάμενος ό Βασιλεύς Ισαάκιος τούς Βουλγάρους ©πολιορκεί*
καταστρατιγειται δέ παρ αυτών.= De aceste (cuceririle lui Asan)
supărăudu-se Imperatorul Isaac, şi adunând la unu loca t 6tă ar-
mata Romanilor (Bizantinilor), a mersa In contra lor. Deci trecând
pre l&ngă malal mărel, şi făcându-şl trecerea prin oraşul Mesim-
vria, a aj.ULsa tn interiorul muntelui Ema. Iar Asan cu âstea de
sub dinsul Intră tn orăşelul, ce se kiamă Strinav (2), aici tabărîse,
de a bate pre Bulgari şi Imperatorul Is a a c ; se învinge îns6 de a·
cestia > (3).
Şi scăpănd prea puţini de al Imperatoralul din lupta de la Stri-
nav şi aceştia goli şi fOre de odârele imperiale, care aa fosta multe
la numgrâ şi de una pregu mare, Bizantinii aa trebuita să pârdS
Mysia întregă şi să lase t 6te locurile la disposiţiuuea lui Asan. Dar

( lj G. Pachymeris. De Andronico Paleologo lib. I . cap. XXXVII.

(2) Strinav, Trinav, Turn*▼, şi Ternar este oraşul Turnova de astăzi. Acesta era
oraşul celu mai forte din Myaia, întărită cu fortificaţiunî atât artificiale, c i t şi de
]a natură. El se mal numla şi Tarnavul, pentra tu rn u rile şi forturile, ce«lu încnn
ju rau . (Μελετίου Γεωγραφία 415).
(3) Georgii Acropolîtae. Anuale*, cap. XI.
 Ş I C R E Ş T IN A R E A ROMANILOR G9

r(pa)A0B11‫׳‬XT> h 1;.1ucypax‫׳‬L 3aup‫׳‬feTeHua, a(a) *a cm χοαατί, h Kyuvan·

h npojţaBaBTL· 6ec nevbjm $( k)0 h Bceiri.jwnH .liouocmm rocre napt-
CTBa MU KTO JH ΙΙΜΊ» CIiaKOCTU O TOM-11160 H.HI na K.IHCVpl 11.7II Ba-
ψ0ρ00$Χ‫ &־‬H.IH rjţ(t) J1(h)60 np‫׳‬fe3‫־‬L 3aK0H'& O K)'M3pKH, το ,ţa e
B'jfecrb, TOU e apOTHBHHKl UapbCTB}‫ ־‬ΜΗ, H MH.IOCTB Ηβ ΙΙΙ,βΊΈ (11)-
χΊ τη (b ) a BejHK(a) . . . . ne opina π&τητβ . . . μη f .
‫ ץ‬Ac^h(x)... E(jr£rap)o(ar&) a ΓρικοΜί f·
< f A datO 1 mp6r a ţ 1a mea acâstă chotărire ( 1 ) Intregel ţerl a
Dabrovcîaoilor, Iubiţilor şi credincioşilor ospeţî al im pâră ţie! mele,
ca unde vortl umbla prin t<5te ţerele împârăţiel mele cu orl-ce ne-
goţn, s 6u ducând, seQ . . . . ( 2) seu orl-ce cumpărături aducdodd,
şi ρδηδ la orl-ce pământii, set! ţâră ar ajunge, seu penâ la Yidin,
sefl Branice? şi de a r ajunge şi ρδηδ la Belgrad, 860 ρδηδ la Tur-
nova şi preste t 6 tă (ţera) transmuntenă . . . . (3) 8έΰ decă vortl
merge ρδοδ la Preslava, seu la locurile de c&rbunl ( 4) şefi
ρδοΰ la ţâra craiu lu i, sâd a Borustenuluî (5), sefl In Drina
sed în Dimot, sâ& în ţera ScopieT, seu Priep, sefl In ţera De-
voi, sâii în pământul Albanezilor, sefl vorn merge in Solan, pre-
tutindenea să cumpere şi să vând'6 liberi, f&râ de tâtă supărarea, şi
să nu fie opriţi prin t 0 te ţerile împărăţiei mele şi prin ttfte oraşele
şi satele, el să umble, să cumpere şi să vânde forS de supărare, ca
nisce credincioşi şi Iubiţi ospeţl al împerăţieî mele. Şi cine li va
face lor nemulţemire ln ceva, seu prin sate, şeii prin oraşe ( 6), sed
ori-unde ‫־‬al urea, In contra lege! de comergfl (7), anal* ca acela să
scie, că el este contrariu împârăţiel mele, şi indurarea să nu caute,
dar resbunare mare pentra acesta . . . . va păţi urgie . . . . din
partea mea (8).
(1) In originală aicî se vede unu term ină din adm inistraţinnea bizan tină · ai a-
cdsta p ro b i ză, că S tatului, din noă înfiinţată, u lipsîaă term .uiî. 0 ‘p:^i>;=chotă-
rfre este vorbă grecescă.
(2) Aici este vorba DC6BI pre carea, decă o vom ă traduce cu femee, nu aro nici
unu sensă. De ace:a noi o lăsam ă netradusă.
(3) Decă luăm ă, ca locu de emitere a acestei chotărârî, Tnrnova, adecă cap ita'a
Bogatului, atunci prin ţe ra tr<1 nsm uutână, trebue s i înţelegem â locurile de preste
Ea!. De unde urm ezi, c i încă Asan îşi trecuse chotarele im periului aett preste
m nnţil Em.
(41 Aici Asan trebue să în ţelege locurile cu mine de c ăib u u î din BaicanI.
(5) Ore este cu putinţă, ca aici s i întâie gem ă ţe ra de lângă Boristen, seu Dai·
prnl de astăzi ?
(6) Aicî originalul se serresce de unu term ină ungurescu <|)0p0C’I> se ă varoj-
oraşă, cetate.
(7) Vorba Ε)'ΗθρΚΗ este l a t i n i , Seă p o te ro m â n e sc ă ,— corner ţ ă .
(8) Aceste espreaiunî sântă, dupre părerea nostră, curat românescă.
 0g CREŞTINISMUL IN DACII _________________

yjachil, măudriudu‫־‬se, eft învingă tot-de-una pre Romani (Bizan.

tini), şi nmpldndu-se de avuţii lncs6se şi de totfl felul de arme din
pravile Romanilor (Bizantinilor), aQ devenita de acum oe’nvinşj
in incursiuni, şi năvălind, apucaO nu numai sate şi 0g6 re, dar $e
luptau şi In contra oraşelor bine fortificate. Anchialul 1 -afl distrusî|j
Yarna au încunjurat’o, şi ajungând ρβηδ la Triadiţa, adecă <jjSa
odată Sardica, ad distrusa cea mal mare parte a el, şi Stnmbiul1D_
guşi Γ-afl golita de locuitori, dar ajuugdnd şi ρδηδ la Niş, aa apa.
catfl şi de acolo pradă de dmenl şi animale nu mică (1 ). Oe un^e
vedemfl, că fraţii Petru şi Asan nu s’a mulţemită nu maî cu My-
sia, carea, dupre cum ni spună autorii bizantini, era de drepţii <*
lor, adecă locuită de Români, ci et, unind locurile Românilor cu
ale Bulgarilor, şî au întinsă dominaţiunea preste ambele laturi
ale muntelui Emu, f i au fundata unii Regată în Mysiile vek1 ,
pre care succesorii lor, cum vomă vedea, Va întinsă de la Marea
Negră peni la Adriatica şi de la Vama şi AnchialH pine la
Triadiţa, 8iă Sardica veke.
Să citâmfl aici şi πού documentd kiar al lai Asan, care are totă
importanţa atât din punctul de privire al tntinderel Regatului sefl,
cât şi kiar pentru vieţa politici a Românilor din aceste timpuri.
Din documentul acesta se vedfl drepturile de comerţn, ce Asan a-
cordă Dobrovclanilor prin tâtă Întinderea Regatului sefl, cât kiar
şi locurile, ρδηδ unde se latindea stăpânirea lai Asan. Eca caprin‫־‬
derea documentului: anul 1186 — 1196.
t jţaea napbCTBO μη 0pH3£310 ch xopi eceft ,HaopoBnnmcTfcH, jho-
60BHHM (B)ceBÎpHHM‫־‬B Γ0(0ΤβΜ‫׳‬Ε>) IţapLCTBa 1IH , f ia ia f ly XOAHTL· Π0
Bceă xopi uaptCTBa mh C K y m ia μκβλ (jh )60 , i n h o c h h jt h x e H a ,
HJH KJUHfl K a S B fl JH60 H O C flT B , H flO KOÎa J H 60 3eMJ‫ &׳‬HJTH X 0pU
A O E x jt, Ε λ η j o B ^ j e i b î h i e BpaHH1f>Ba η B ijrpa^a αοηλ^γβ, mm

jţo TpiHoaa h noBceiry Saropty (h)j(h) jo (Q)pacJiaB(a) h . ih sap-

ByHCKUÎ X0pH npEJIfiTb, ΉΛΕ Kp‫׳‬BHC‫׳‬rf>ă XOp‫־‬fe HJH 60pyHc(‫־‬rfe)H HJH
BO ΛpHHl Η B J^EMOTb HJH B CXOnbCEflfl XOpa HJH npHI>Î(n)CKfl
a hjh b ^iBOJCKaa xopa hjh b 3ej!a ap&tHacitaa hjh b CojaHt h-
jarL, no ecajy *a ch Kyaoeaa h npo^aBaaTB cb060ah 0 6ec‫ &׳‬bcî-
mm naxocTH, *a He εε &ά(ί )τ> no bcîx‫ &׳‬xopaxi tţaptcTBa xh h

(1) N. Choniatae De Ieaacio Angelo, lib. III, cap. IV.

 Ş I C R E Ş T IN A R E A RUM ÂNILOR 71

pune mâna pre frânele guvernul a ! ; el se lupta, contra Bizantini) or.

carii, instigaţi de Ivanc, nimicescU traciat«le şi caută a sfărâma
şi Regatulu al doile Româno-BulgarO; (1 ) şi tot acesta Petru a
trebuita sa caute a feri Regatul Româno-BulgarO şi de pretenţi-
unile unul al doile aspiranta la tronul lui Asan, cu numele Chros
s 6u Crişu, de naţiune tot Româna (2). In genere v o rb in d , Petru
fratele Iul Asan, a administrata singură regatul Romăno-Bul-
gară în timpii de patru ani, adecă de la 1195 penă la 1109, fora
a modifica nimică din organisaţiunea Iul.
La anul 1199, s6tt dupre Şincaî la 1200 (3), se sue pre tro-
nul Regatului Româno-Bulgara Ioniţă, al trei le frate al lui Asa:,
când acum încetase din vieţa şi Petru, din mâna altui trădătorii,
pre care Chonicaril bizantini nu-la numesca (4). Iouiţ£, ca cela c·:
a fosta tot de-una împreună cu Asan, şi care, nu e curios, a luata
parte şi la organisaţiunea Statului Româno-BulgarO, se distinge
de fratele:s60 cela mal mare, Asan, prin caracterul seO, dar 10 res-
poetul vieţel politice continuă a desvolta numai opera lui Asan.
Remâudnd acum- de la Asan şi Petru una Stătu propriu, In care In
trau ambele Mysil cu o parte din Tracia şi Macedonia, lui Ioniţă 11
presta, ca pre calea cuceririlor să-şi asigure bine Statnl şi să ro-
tunjescâ chotarele lui. De aici apoi Ioniţă fu nevoita, ca să ţine
mal multe resbele cu vecinii, spre rotunjirea Regatului seil şi râ-
dicarea lui la raugul de Imperiu. De altă parte, Iouiţă a trebuitu
să se ocupe şi de laturea administrativă a Imperiului şi cu modul
acesta să caute a’şî asigura şi regula Imperiul şi pre acestă cal·.
Dar mal special:
Hal ântăifl, ln respectul caracterului Ioniţă difere de fratele seu
Aean. Noi am vd^uta mal sus, că Choniat presintâ pre Asan, ca
pre una omO de una caractertt dura şi îndrăsneţfl. Pentru Acropo-
litul îns8 Ioniţă se presintă, ca una omO barbara şi fârte r£0. El
<Jice: < ,Αντάμωναν ουν, ώς εφααχεν, έποιείτο τών ών ε φ γ ά -

(1) Nicetae Choniatae De Alexio Angeli. lib. II, cap. VI.

(2 Nicetae Choniatae De Alexio Angelolib III, cap. I, II fi IV. Choniat îlfi nu-
moace Cbris; iar noi credeniu, c i trebue^să se fi k ,mată Cb. (K) rişu. (N. Cho!.i&te
De Alexio Angeli cf. 11b. II, cap. III.)
(3) Chronica Romanilor Tom. I, pag. 234.
(4) N. Choniatae De Alexio letcii Angeli fr. lib. I capit. VI. Aici ■· Torbeece
despre morte■ Iul Petru, precum ţi adminietraţiunea lui.
 70 CREŞTINISMUL· IN DACII

Semnătura lu i Asan In originalii s t ă :

Asan Bo şi al grecilor ‫ ( ׳‬j ) .
AcestO documente autenticii al Iul Asbd di arată, că Ragele
Bomâno-Bulgarilor se ocupa şi de partea administrativă a ţereî
sele, de şi tota timpul ii era absorbita cu diversele resbele pentru
lăţirea şi recundscerea Regatului sefl. El, stăruind 111 luptele cu
Bizantinii, de a lărgi chotarele imperiului s£0, s61î dupre espresiu-
nea Iul Cboniat, de a cuceri nu numai Mysia, dar şi Bulgaria, se
ocupa şi de partea administrativă, dând drepturi Dubrovcenilor, de
a duce comergal ln Statul Româno-Bulgara şi a se bucura de tote
libertăţile atât ln cumpărare, cât şi în vindere preste t 0tâ întin-
derea Regatului Româno-BulgarO. Cu o vorbă, Asan pentru isto-
ria Românilor din drdpta Dunărei este o persână nu numai cu ca-
lităţl de bunii militare, dar şi de administratorii.
Nu mult lus£ s’a bucurate Asan de ostenelele s£le, ş i a ad minis-
trata ţera, cucerită de dinsul, împreună cu fratele sefl Petru. Admi-
D istrâ n d el în partea despre vesta a Regatului ca capitala ln Tur-
nova, Iar Petra în cea despre Osta, cu reşediuţa la Pereslava şi
Provatele, mâre la anal 1195 din manele infame ale anal v&u al
sefl, namitâ Ivanc. Acest Ivane, dupre cum ni spunfl chronicarii
bizantini, era unfl omu de multe calităţi militare, care a luată
parte cu Ioniţă, fratele lai Asan, la multe din laptele lai Asaa cu
Bizantinii. Dar Intrâad ln relaţiaal de adulteri a ca sora femeel lui
Asan, ajungă lucrurile ρδηδ acolo, că Ivanc, trebuind să, fiejpedep-
sita de către Asan pentra o asemine faptă necreştinescă, Împunge
pre Asan ca sabia, cea adusă latradias, şi dupO o luptă, ca Bizac-
tinif de n06 ani, Asan more, lăsâoda-şl Regatul neregalat. ( 2)
Celfl, care avea mal multe dreptar! asupra Regatului lui Asan,
era fratele 8£QPetra, care guvernase Împreună ca Asan, şi care luase
parte Ia t 6te ostenelele lafiinţărel şi ale orgaoisărel Regatului. Şi lu
adevâr, că Petru tine peptfl lui Ivanc In t0te Încercările lui, de a
(1) Mon amenta Historica slavorum meridioualium. Codex diplomaţi cns regni Cro-
·tise, Dalmatiae et S/avoniae. Ivan Cuk. Sakcinslci cart. III, pag 181. 118761- Edi-
terni acestui Documents, D. SaJceinski, îndeplinesce vorba scurtată din documenta
B(lfigar(o(m), adecă al Bulgarilor, dar Bo pâte să fie suplinita şi prio B(lach)
o (m), adecă al BI*chilor, m noi pr· supnneu fl acesta cu atâta mai mult. căci prin
documentă na se face nici o menţiune despre Bulgari, Tar Asan, noi am v ăzu ţi,«
el era Domnul Vlachilor. şi resc<Sla s’a făcută de către Vlachî etc.
(2‫ ן‬N. Choniatae De Alexio Isaacii Angeli fr. lib. I, cap. V şi VI. G. Aeropolit»«!
Anuale■ cap XH.
 Ş l C R E Ş T IN A R E A RONAN1LOR 73

σών, άποαράς 3έ, ώς προ; τά οΓκοι πάλιν άγίν,ετο, ούκ ές άντι-

θ‫־‬έτου τφ τεθ‫־‬νεώτι Ασάν τα Pcojiauov εκείρε προνομεόων. II
γάρ φύαις χα ί τούτφ ούθέν τι προς τά ήμέτερα δίεβράβευσε
μ.έτριον.=Ι8Γ domnia caută spre loan, al treile frate. Atunci Po-
trti a luata pre fratele sea loan, ajutătorii ia osteaele şi’impărţitorQ
al împărăţiei, care îa de ajunstt s’a învoita cu Romanii (Bizantini),
cât a avuta Imperatorul Isaac a lupta contra Myşilor (1 ), dar fa-
gind, s’a dusa Iarăşi la ale sâle, şi nu In contra mortalul Asan,
prădând, strica (provinciile) Romanilor (Bizantinilor). Pentru că
natura şi acestuia ou l‫־‬a acordata di mica mâsuratfl în raporta c ă -
tre ale nostre >. ( 2 ) Din acesta citatu al lui Choniat se vede, că Pe-
tru a avuta de ajutătora pre fratele sea Ioniţă îndată dopO mortea
Iul Asan, aşa precoma şi Asan l’a avutu pre diusal; şi că numai
la 1199, dupO mârtea lui Petru, Ioniţă a re masa singura Domni-
toru preste Regatul Româno-BulgarO. De altă p arte, se mal îuve-
derdză, că în faţa tuturor pretendenţilor la domnie, poporul şi
boeril ţerel afl data preferinţă lui Ioniţă, ca cela ce era mal apro-
pieta de Asan şi tot-o-dată şi cela mal capabila pentru realisarea
planurilor lui ln respectul Regatului Româno-BulgarO.
Nu credema de prisosa, a face aici menţiune, că regele Emeric
al Ungurilor contesteză către Papa Iaocenţiu al III le lui Ioniţă
dreptul de R°ge al Româuo-Bulgarilor şi într’o scrisâre către ou-
mitul Papă, Emeric, la anul 1204 $ice, că Ioniţă nu are nici o ţâră
preste carea să domnesck La acestă contestaţiune Iuocenţiu IlI-le ti
respunde: « Măcar că al scrisa, că numitul Ioniţă nu este Domnii al
vre unei ţ6rl, de aâ şi cupriusâ o parte din ţâra ta, altă parte diu
ţâra altuia, şi numai penS la o vreme le ţine cuprinse, de nade te
miri. că pre nna apriata inamică al tea, ne’ntrebăndu-te, aşa In
grabă voima să-la IncoronămU craia; totuşi (ci ertă) almmtrelea
stă lucrul, despre o parte, fiind că nu ştii deplin adeverul; căci în
vecii trecaţl mulţi crai s’au încoronata ln Bulgaria de scaunul a-
postolicesca, precom Petro, Samuel şi alţii dupO dtuşii......Dară cu
vreme lmputernicinda-se Grecii, Bulgar!! şl-aa perdutQ lmpârăţia,

(1) Aicî Clioniatul face alasiaue la şederea l a i ioniţă ia Constantinii polii, an>l*
·e vede, c i el laase oro-care angajamente faţă cu Bizantinii.
(2j N. Choniatae De Alexio Is a a c ii A n g eli cf. lib . I. cap, VI.
72 CREŞTIN ISM U L IN DACII

σοντο προς Βουλγάρους κακών 6 βασιλεύς Βασίλειος, κ α ί καλεί-

σΟ‫־‬αι μέν ελεγεν εκείνον Βουλγαροκτόνον, Ρ ‫׳‬ωμαιοκτόνον δέ (0»
νόμαζεν αυτόν. = Si dicea, că el îşi resbună pentru relele, ce
Imperatorul Vasilie a fecutfl Bulgarilor, şi adaugea, că pre cum
acela 8’a numita Bilgaroctoufl (sea uci<J6tortt de Bulgari) aşa şi
el se numesce pre sine Romeoctonfi (sea uci<J6tora de Bizantini). (,)
Si mal jo s: « ‫־‬jjv γάρ καί άληθ-ώς ώς ουδέποτε τή Ρ ω μ α ίω ν το-
σαϋτα παρά του ςυνέβη κακά, ώ ς καί ονομα τεθ-ήναι τοότφ έχ
κυνος τήν έπίκλησιν εχον. Σκυλοίωάννης χ α ί γαρ έπεκλήθ-η
τοίς πάσι. Το γάρ τών Σκυθ-ών γένος ίδιοποιησάμενος χ α^
κοινωνήσας αυτοίς συγγενείας καί τρόπου μετασχώ ν έκ φ‫>׳‬
σεως θηριωδέστερου, φόνοις ένετρίφα Ρ 'ω μ α ίω ν .= § ι In ade-
▼ 6r, că nicl-o-dată şi nicăirl Romanilor (Bizantinilor) nu li s’a
întâmplata din partea cui-va atâtea rele, aşa ca el avea o 811-
pra-numire şi numele i se combinase luî din câne; căci se numia
de toţi Skiloian, seu cânele de loan > (2). Perfidia Bizantină, die-
preţul şi kiar ura lor contra Vlachiior a făcuta din Ioniţă, ca el să
urmăresc# interesele Statului şeii fore de şuvăire. Poporul înse
românescâ nu avea ast-felO de priviri asupra lui Io n iţă ; căci el l-a
data supranumirea de calo-îanî, sea loan cel buna şi — acestă nu·
mire i se recun6sce lui Ioniţă şi kiar prin actele diplomatice.
însuşi actul suirei lui Ioniţă pre tronul Regatului Româno-Bul-
gara merită din partea nâstră totă atenţiunea şi kiar ni presintă
şi unu mare interesa în cela, ce privesce alegerea lui. Cboniata,
vorbind despre mortea luî Asan, $ice pentru Ioniţă : < Hc δέ ήγε-
μονία βλέπει προς Ιωάννην τον τρίτον τών αδελφών. Τότε δ’οόν
ό Πέτρος συλλήπτορα τών πόνων καί μερίτην τη ς δυναστείας
Ιωάννην προσελόμενος τον όμαίμονα, ός έφ’ ίκανον ώμήρηαεν
έν Ρω μαίοις ήνίκα είχε βασιλεύς Ισαάκιος δισσευσας κατά Μυ-

(I) β . Acropolitaa Annales cap. X II[, Mare ia adevar, trebae să fi fostu indig-
naţiunea lu î Ioniţă contra Bizantinilor, când el 8ciea dispreţul lor p ent!u streini
ş i p e r f i d i a , cu care s’a purtată în relatiuaile lor cu Asan. De a ltă parte în Cons-

tantinupolu, precum ş i în to tă Im periul Bizantină, mortea B ulgarilor şi a Vlachi-

l o r e r a d e c r e t a t ă în c ă de la 1019 d t către Im peratorul, Vasilie Balgaroctonul,
c a r e î n t e m p l u l Sosteniilor a atârn ată unii d ecretă imperialii, unde se dicea: « Ş>‫־‬

c â t e a dispusă a c e l a IBasiliă Balgaroetouul ‫ ן‬t n m onastirea Sosteniilor, dapre *■

c e s t e s ă se pedepsiască ş i Viachiî, a d e c ă să s e aim icîasce (îi, Choniatae De I>M

c i o Angelo lib. 1, cap. VI.)

• 2 ) ‫) ״‬. I d e m , ib id e m .
 şr c r e ş t i n a r e a r o m a n il o r 75

nicl-o-datâ măcar o Învingere mica nn Ji-a surîsfl Romanilor (Bi‫־‬

zantinilor) şi nici li s’a presentatO vre una semn 11 de trofea (!). Se
pâte deci afirmă, cft despre Bizantini Ioniţ& ar fi putută fârte lesne,
să-şi strămute capitala Imperiului sea din Turnova la Constantinii-
polfl; dar el la Sudul Regatului sea trebuia să lupte cu Latinii, ce
inundase Imperiul şi ocupase şi Gonstantinnpolul, Iar la Nord-VestD
cu Ungurii, carii II dîsputatt o parte din Serbia de astă rji.
Mal âu tâlu ln respectul rezbelului lui Ioniţă cu L atinii, eca ce
flice Acropolitul: « Μή βουληθ‫־‬έντων δέ τών Αδριανουπολιτών
υπό χεφ α γενέσθ·αι τών ,Ιταλών, έκστρα.τεόουσιν οί Ιταλοί κατ’
αυτών, αύτοΰ τε του βασιλέως Βαλδουΐνου συνόντος αύτοϊς
καί τοϋ τον τόπον τοϋ δουκός έπέχοντος Βενετίας εν τ‫ §־‬Κων-
αταντινουπόλει* Εις στενοχώριαν γοόν ου μικράν έλθ-όντες 01 τού
Άδριανοΰ οίκήτωρες άποστέλλουσι προς τον βασιλέα τών Βουλ-
γάρων Ιωάννην, Γνα συνάρηται τούτοις καί τού έπηρμένου κ‫׳‬ν-
δυνου ρυσηται. Ο' δέ ασμένως δέχεται τούτο, καί Σκύθαςμεθ■ έ-
αυτού προσλαβόμενος, έπεί φανερός ούκ εΓχε τοΓς Λατίνοις μα-
χέσασθαι, περιγενέσθ-αι βεβοόλευται μηχαναΐς. Καί ό μέν εκει-
το μακράν που της Άδριανουπόλεως. έκπέμπει δέ κατά τών I-
ταλών τούς Σκύθ-ας, τή ΣκυΟ-ικη στρατέ^ χρήσασθ·αι κατ' αύ-
τών. Ιταλοις μέν ουν εθ‫־‬ος έφ Γπποις όψαυχεσιν έπο/είσθ-αι
καταφράκτοις τε δί όλου είναι τοΐς όπλοις τού σώματος, καν-
τεόθ·εν δυσκενήτως κατά τών εναντίων όρμώσι* Σκύθ‫־‬αι δέ κου-
φότερον ώπλισμένοι έλευθ‫־‬ερότερον έπιπηδώσι τοΐς έναντίοις. Ού
μή ξυνιέντες οί ,Ιταλοί παρά τών Σκυθ-ών καταστρατηγούνται,
ωστε καί αυτόν τον βασιλέα Βαλδουΐνον ύπ αυτών άλώναι καί
δέσμιον άπαχ‫׳‬θ·ήναι προς τον βασιλέα Βουλγάρων 1ωάννην=Ν *
voind AdrianupoliţiI, ca să se supund Italienilor, se Inarmeză contra
lor Italienii, unindu-se cu dlnşij Imperatorul Balduin, şi loco-ţiito-
rul din Constantincpol al ducelui de Veneţia. P e ri venind in srîâm -
torare, nu mică, locuitorii Adrianupolulul, trăm ita dnpO Imperatorul
Bulgărilor-Ioan, ca să li ajute lor şi să-I scape de periculol, ce li
preetă. Ltr el primesce voios acesta, şi luând eu sine Sciţi, ou voia

1
( ) N . Choniatae D e A U x io Isa a cii A n geli fr, lib I, cap. V I. cfr. O. A croţoliM ·
Annalee cap. X II{.
 74 CREŞTINISMUL I N DACII

ba ce e mal înalt, afl fostfl siliţi sub grtO jug‫־‬Q a slaji Imperatoru.
Joi diu Ţ arigfai ρδηδ atunci, ρδηδ câud mai pre urmă doi fraţi, a-
d£câ Petra şi Ion iţa, năşeaţi dio viţa crailor măi din ’nainte, ţera
părinţilor Sel nu atâta o aQ cuprinsQ, cât o aa câseigatu In dâret
aşa cât Intr’o <Ji aQ bătută mari prinţi şi nenumgrate pop0re;
totaşl na ^iceiufl, că d<5ră vre o parte de J6ră na o afl cupriuso cu
putrrea, ci ^tatoruicesce întărimfl, că partea cea m aî m ultă a ţerej
o au câscigatfl din cădinţa pârint&că > (1 ) Trebue şi aici să obstr-
văma, că Ungarii na au perdut-O In istorie o singură ocasiune, do
a nu-?I arăta ara lor contra elementului românescO, şi că ln cî)9
mai multe timpuri pretenţiunile lor atl fosta ascultate de Pa!,f
precum şi de casele domnitâre ale Europei, ca cel ce se ţineaţi de
Biserica papală, Iar Românii, eăut&ndu-şl interesele lor politice pre I
calea dreptului şi a modestiei, afl r&nasfl tot-de-una In sufletul lor
credincioşi Bisericei străbunilor lor. De altă parte Ţera, asupra că* I
ria Emeric avea pretenţiunile sele, era o parte a Serbiei, pre carea I
Ioniţă o supuse cu sabia de 1a Im peratoril Bizantini şi despre carta I
avemfl să vorbim a mal jos.
L ui Ionifâ ua-I prosti mal mult a lupta contra Bizantinilor, ca-
101 Asan. La mdrtea sa Asan lasă ln stăpânirea Regatului B>
m&no-BuIgarfi totă Mysia ca o parte din Tracia şi Macedonia, a·
decă totă Întinderea dopământu dintre Marea N eg ri pene In Adri- 1
atica. Şi pentra ca să vedemfl posiţiunea Bizantinilor faţă ca B -
gatul Româuo-Balgarfl, să IssămO pre Choniatfl ca să vorbeascâ e l:
c όπηντα δέ τφ Πέτρφ i i ημών οόδείς, οόδ’ ήδυνατο, άλλά I
τοσοότων χαί τηλικοότων τ ο ΐς ένα vetoes κατωρθ-ωμένων kiu I
πλείστοις ένιαυτοις, χαί τού κακού τού δέ τ ώ ν Ρωμαίων έσαεί δια-
κυμαίνοντος ζράγμασιν, ουδέ ποτέ βραχεία νίκη Ρ 'ω μ α ί ο ι ς δια-
γεγελάκει, οόδέ τι παρυφέατη τροπαιουχήματος ΐ ν δ α λ μ α .= I
A «ta iul Petra ία contra nici unol din noi nu pu tea ( 2), fiind că
eî (Petru şi Ioniţă) is butise, ca să facâ în tim pa de mal mulţi ai!(
atâtea şi astfl-feJfl de rele inimicilor lor (alecă B izantinilor). Şi a-
cestd refl lovălaînd interesele Romanilor (Bizantinilor) tot-de-una,

(!) Gest* laocentu IU, No. 80 şi «I. Ν0Ϊ, ne *vând originala! am reprodoefi ‫■נ‬
ceată citată dupre chronicele Bomâailor de Şincaî (Tom. I, pag, 243/
(2) Aicî ee are în vedere timpul, când Ioniţă a administrata împreună 00 B1
 Şt CREŞTINAREA. ROMANILOR

In mftnele s61e firele diplomaţiei de atunci, 6câ cum se esprimă în tr’o

scris6re către Emeric: «La a doa, ce al sc rstt, că numitul Ioniţă, 80
cuprinsQ ţâra, carea o aQ datQ zestre tatăl teQ suroreî tale ImpSră-
tesel Grecilor, şi că ţ6ra Serbiei, care este supusă corânel t61e, luând
cu sine (Ioniţă) o mulţime de păgâuî, o afl jefuilO f0r6 de milă lntrn
atâta, cât afară de cel, ce s’aQ omorlt prin tirania lui, mulţi eres-
tini 8’afl âusQ în robia păgânilor, să scil de bună 8emă, că not nu
ni place orl-ce s’aQ fâcutfl spre vătămarea şi paguba ta , şi ca să-ţi
se faed destul (satisfacţiune), cu dinadinsul ne vomu sirgui > ( 1 ).
Ce a făcutu mal pre urmă Inocenţiu I I I peatu regii Ungariei ln
privinţa acestei p ărţi de pământii nu se 8cie, dar ac6sta se p6te
afirma cu siguranţă, că Imperatorul Ioniţă la mortea sa, carea
s ’a întâmplatQ dupO trei ani dela data acestei certe, a lăsaţii Impe-
riul seă şi cu posesiunea a cinci Epar chil in Serbia de astă-di.
In privinţa adm inistraţiunel sociale, propriu <Ji8ă, ne avftnd nici
unu felQ de date, noi sUntemQ necesitaţi să admitemQ călm perato-
rol Ioniţă a continuata cu adm inistraţi unea, dată Im periului de că-
tr8 Asan. Acela, ce ocupa acum pre Ioniţă, era posiţiunea interna-
ţională,s6a politică a Bisericei şi a Statului seu. L ăsând, ca t‫־‬ă vor-
bimtt despre posiţiunea Bisericei Regatului Româno-BulgarO la 10‫־‬
cui propriu, noi aici să arătămO modul, cum Im peratorul Ioniţă
primesce titn l de Rege al Rm ânilor şi B ulgarilor şi tot-o-dată 86
bucură şi de dreptul de a’şî bate monedă cu efigia sa, fiesând prin
acesta rangul politica al Statului sea fa ţă cu celelalte S ta tu ri ale
Europei de atunci.
L a anul 1 2 0 0 , dupo ce Io n iţă a rSmasu singura stăpânitorU al
R egatului R om âuo-Bulgara, P apa Inocenţiu 111-16 adres6zâ lui 10‫־‬
oiţă o scris6re p rin tr’unn n u n ţiu , 860 tră.mistt al sett, Arcbipres-
viterul Grecilor de Brundisiu, şi 11a cerceteză, ca pre una fiiu spi-
rituala, adăugând şi aceste c u v in te : « Cum enim plene nobie per
ipsum de sinceritate tu i propositi ac devotionis affectu constiterit
ad te proposuim ns m aiores nuntios, vel legates potius destinare,
qui tam te , quam tuos in apostolicae sedis devotione confirment et
de benevolentia nostră efficiant certiordm» = Căci Îndată ce vomO

(1) Chronicilo Eom. Şincaî T. I pag. 243. Ne având originalul, am !·ptodoafi ci-
tatăl dupre Şincaî.
 76 C R E ŞT IN ISM U L IN DACII

se lapte cu Latinii la arătare, dar aQ căutata să facă usu de arta

strategică. Şi el s’a aşezata ceva mal departe de Adrianupolfl, şj a
trămisfi ln contra Italienilor Sciţi, ca să întrebuinţeze tactica 8ci-
tică. Şi Italienii aveai! datina, ca îucâlicănd cu mândrie pre cal, 8&
fie înzâlaţl preste tota corpul cu arme, şi asta-fel cu greutate 86 \
mişcaţi tn contra inimicilor. Iar Sciţii, fiind mal sprinten armaţi,
se asvârleafl cu mal multă uşiurinţă asupra inimicilor. Italienii,
fiind deprinşi astâ-felO, se învingi! de Sciţi, aşa că kiar Impera-
torul B&lduin se prinde de aceştia, şi 86 duce legato la Imperato- '
rnl Bulgarilor loan » (1 ) Şi mal jos : Ά πάρας γοόν έκείθ‫־‬εν 6
βασιλεύς τών Βουλγάρων, μή εχων το έμποδών ώς rtbv I
Ιταλών αότοϋ καταπορθ-ηθ-έντων το έσχατον, ετέρου δέ μή I
δντος τού άνθ-ισταμενοα, πάσαν κατατρέχει Μακεδονίαν =-
Deci sculându-se de aici Imperatorul Bulgarilor, ne· având eiue să-la
împedice, ca celii ce sfărâmase cu totul şi nu de mult pre Italieni
Iar altul ne mal fiind, ca să I stea In contră, străbate t6tă Macedo-
nia>. (2) Şi bine $ice Acropolitul, că în urmarea Invingerel Italieni. I
lor, Imperatorul Româno-Bnlgarilor, Ioniţă devine stăpânu preste in· '
tregtt teritoriul Imperiului Bizantinii, şi el putea să devine Impe-
ratorfi al Bizanţiulul, numai decă nu ar fi fostu reţinuta în calea
8a de modestia elementului românesc(!, din care făcea parte.
A doa luptă, ce Imperatorul Ioniţă a trebuita să ţin6 tot pentru j
limitele Imperiului seu, era cărta pentru o parte din Serbia acta- !
ală, născută Intre dinsul şi Emeric, regele Ungariei. Imperatorul
Ioniţă, in puterea armelor luase dela Imperatoril Bizantini cinci j
provincii din Serbia, şi Emeric avea asupra lor pretenţianl de ere- [
ditate. La arme Emeric nu se decide, şi volesce a şl căta dreptn- .
rile 8016 pre căi pedişe, sea mal drepţii, pre calea diplomatică a f
timpului. Mai ântăifl el volesce să profite de trecerea prin Ungaria J
a cardinalul Papei Inocenţiu al III, ce-I duce învestitura Ini 10· I
niţă de Rege al Românilor şi Bulgarilor, şi îltt nevolesce pre a‫ ־‬I
cesta, ca să treme pre Ioniţă la o insulă a Dunărei şi să resolveze I
acestâ diferendfl dintre dinşil (3). Dar ne isbutind, E ‫׳‬neric recurge I
la autoritate) Papei Inocenţiu at 111-16, şi acesta, ca celu ce avea I

(1) Gr. Â cropolitae A nnalee cap. X I II-

(2) O. Âcropolitae, ibidem.
(3) Chronicele Românilor, Şincaî T. I, pag. 242.

I
 §1 C R EŞTIN A R EA ROM ANILOR

progeaitoribus taie, ia libris tuis legitur concessissp. Nos igitur at

super hoc majorem certitudinem haberemus, rogestra nostră perlegi
fecimus diligenter; exqnibuş evidenter apparet, qaod ia terra tibi
subjecta, malti R'ges faeraot coronati.=Dar al cerata cu umilinţa,
ca Biserica romană să ţi ced‫־‬-ze ţie coronă, precum 8e citesce ta
cărţile tale, că eaaQ cedatϋ celor de amintire ilustră Putru, Samuel
şi altor strâbunî al tel. Noi tnsg, ca să putemfl avea mal multă cer-
titudine asupra acestui lucru, am făcute (regalate), ca să-se citesc8
cu îngrijire registrele n6stre; din care apare cu evidenţă, că ln
pământul, supusti ţie, mulţi regi afl foştii încoronaţi». Şi vorbind
mal încolo Inocenţiu despre privilegiile Bisericei Româno-Bulgare,
spune lui Ioniţă că a ordonaţii delegatului s?fl : « Mandamus quo-
que ipsi, ut de corona progenitoribus taie ab Ecctesia Romana col-
lata tam perlibrosveteres, quam per alia documenta inquirat diti-
gentius veritatem, et de omnibus tecum tractet, quae fuerint per-
tractanda; et cum per ipsum et nuntios taos de omnibus redditi
fuerimus certiores, consultius et maturius, prouti faerit procedeu-
dum, procedamus. ‫ =־‬Şi ordonămfi aceluiaşi (Capelanii), ca despre
corona, cea acordată de Biserica romană străbunilor tel, să unuărlască
cu mal multă diligsnţă adevărul, atât prin cărţile veto, cât şi prin
alte documente, şi să tractez? cu tine despre cele, ce vorfl fi de
tractatQ; şi cum ne votau încredinţa despre tote prin dinsul şi nun-
ţiil tel, să procedămă cu mal multă maturitate şi judecată, despre
acela, ce trebue să facemu > (1 ).
Cercetându-se de către Ioniţă cu loan Capelanul cărţile şi mono-
mentele cele vekf, I miţă la 1202 scrie Iarăşi lut Inocenţiu, în care
scris6re âca ce dice despre demnitatea imperială: «Cum placnit Do-
miuo nostro Iesu Christo me Domiuum et imperatorem totins Bulga-
riae et'Blaciae facere, inquisivi antiquorum nostrornm scripturas et
libros, et beatae memoriae Iinperatorum nostrorum pra‫״‬,dt'cessorum
leges, unde ipsi sam pseruot regnum Bulgarorum et firmameatum
imperiale, corouam super caput eorum e t patriarehaleai benedicti-
oaem: et diligeuter perseruntantes. io eorum iuvenimus scripturi?,
quod beatae memoriae illi îinperatores Bulgarorum et Blacorum
Simeon, Petrus et Samuel et noştri pr&edecessores corouam

(1) Gesta Inocenţii III, No. 68.

 78 C&EŞTINISMUL ÎN DAC it _______________

constata pre deplin prin dinsul sinceritatea propunere! tale şi afec-

ţianea devotamentului tefl, ne‫־‬am propasfl, ca sft trftmitemfl la tine
nunţii raal mari, sdfl, delegaţi ca mai multă putere, carii atât pre
tine, cât şi pre al tel să-I confirme in evlavia scaunului Apostolica
şi si te asigure despre buna voinţa a ndstră > ( 1). Ρδηδ aici se
vede numai atâta, câ Papa Inocenţi□, aflând dela misionarii sel des·
pre nisce dorinţl ale lui Ioniţă, II dă curajul, ca el să-şi le arate
Pap‫=׳‬I.
Şi în adevSr, câ la anul 1201, Ioniţă respunde la scris6rea lm
Iuo&nţin, şi In responsul sââ, 6<A cum Îşi înşiră el dorinţele sele:
. . . « Sanctissime Pater! sigaificastis nobis per sacrae litteras ve-
stras quod nos significaremus vobis, quid ad ecclesia romana peta-
mns. = Prea Sânte Părinte! Nl-aţI notatu noi prin sacra voştri
scrisdre, ca noi să vi arâtămfl vot acela, ce ceremfl dela Biserica
romană» Şi mal la vale: «Imprimis petimus ab Ecclesia Romana
mutre nostră corouam et honorem, tanquam dilectus filius, secun-
dam quod Imperatores noştri veteres habuerunt. Uuus fait Petrus,
alias Samuel, et alii, qui eos in imperio praeceserunt, sicut iu li-
brie nostris invenimus esse scriptam. Nune autem, si placitum est
auctoritati vestrae nobis istud implere quicquid imperio nostro
duxeritis injungendum ad honorem Dei et Eclesiae Romanae corn*
plebitur. = Mal ales ceremfi de la Biserica romană, mama nostră,
coronă şi ănâre, atât ca αηϋ fiifl Iubitu şi apoi fiind-că Imperatoril,
noştri cel vekl afl purtat’o. Unul a fostu Petru, altul Samuel şi al-
ţii, ce afl preesistata In Imperiu, precum afl&mfl scrisu in cărţile
n08tre. Iar acum, d£că place autorităţel vostre a ne împlini ac6sta,
orl-ce veţi impune Imperiului nostru, spre lauda lui D-^efl şi a Bi
sericei romane, se va împlini > (8).
îndată dapo primirea acestei scrisori, şi kiar In acelaşfi ană,
Papa Inocenţiu II trimite lui Ioniţă a doa scrisdre cu loan Capela-
nul sefl, prin carea efectuă unirea Bisericei Româno-Bulgare cu cea
papală, Iar asupra titlurilor imperiale, cerute de Ioniţă, eca cum
se esprimă Papa: <Petisti verohumiliter, ut corouam tibi Ecclesia
Romana concederet, sicut illustris memoriae Petro, Samueli et alus

(1) Gesta Innocceniii III No. 66.

(2) Gesta Inocenţii III No. 66.
 Ş l CREŞTINAREA ROMANILOR

el'araetere insignitam. liberam tibi concedimus facultatea). ™ Lui

Calolan, Eegelul illnstru al Bulgarilor şi Ylachilor şi următorului
lai atât ln regatO, cât şi ln evlavia scaunului apostolica în perpe-
tuitate. . . . trămitema sceptrul Regatului şi diadema regala (1 ),
pre carea 8â ţi o pune (pre capul teii) ca şi cu manele nâstre, pri-
mind de la tine jarantontfl, ca caufiUnd, c& vd rSm&nea devotata şi
supustt noi si succesorilor noştri şi Bisericei Romane, şi vel conserva
in supunere şi devoţiune cătr6 scaunul apostolica pămftuturile, eu-
cerite, şi naţiunile, supuse din imperiul tea. Pre lOogft acestea,
la cererea venerabilului nostru frate, Blasiu, (2) Episcopul de Bran-
dezuberC, pre care l’aî trimisa la tronul apostolica, Iţi ced&mO ţie
voie libera, de abate monitâ publica ln regatul tefi, Însemnată cu
stampa ta · ( s ) .
Acum resumândcele ţjise despre Ioniţă, noi trebue 8a recunfacemtt,
ca acestă frate fi succesorii al lui Petru şi Asan a rădicată opera
fraţilor set p in i la gradul celu mai înaltă posibilă; el a făcuta,
din locurile, cucerite de dînfii de la Bieantini, ună regată in tote
condiţiunile evului mefliu, cu dreptul kiar de a bate monedă cu e-
figia lui personală. Ac6sta anume a şi făcutti pre Emeric',- mândrul
rege al UDgariel, 8& protesteze la Papa Inocenţiu III-le.
(V» arma)
Arch G enadie KnacAnn

(1) N a c re d e m ă d e priso s a a r a ta a ic î în s e m n ă ta te a v o rb e lo r d e s a re p tru ţ i dia*

denia. In limba e le n ic ă v o r b a αχήκτρον, în se m n e e ă a u to rita te a 8έϋ to ia g u l im p e r ia li
care se da l a tâ te pers<Snele, cân d p rin rîa ă în v e s titu r a . I n E lia d a l a i O m er, acestft
sSmntt im p e ria lii se d a d e c ă tr e fila i lu t C ro n u s ..
Diadem*, fiind ia r ă ş i o V o rb ă elenică, διά§η;ια, în s e m n d z ă c u n u n ă , βέΰ le g ă -
ţâ re în jn r u l c a p u lu i. L a p o p â re le o rie n ta le a c e s tă d ia d em ă, β έΰ le g ă tâ re d e c a p ă
este com pusă dintr'o ţe se tu ră', c a re a a a ju n să a 88 în tr e b u in ţa , c a u n ii o b ie c tă de
necesitate, pene şi de c e lă m a î p re u rm ă . In G re c ia v e k e a c e s te diadem e şefi c a n a n l
l a î n c e p u tă 'e e ftlcd ă din ra m u ri d e a rb o r i ai 8e d a ă c e lo r, ce în v in g 6 ă în concurau-
rile, care se numlafi αχών, şi c a re a v i ă c a ra c te ru l e a p o aitiu n ilo r n<43tre d e astă-Q !.
Mal p re urmă a î n c e p u tă a se ac o rd a , c a u n u s e m n ă de d ia tin c ţiu n e fi R eg ilo r
(2j P r e a c e s tă B la siu Ş in o a l î l ă num es '09 V a s ilie . O re na p a te rn ă ■4 a d m ite m fi,
eă' ·ceată nume este ro m â n e s c u l V la si ? Şi a c â s t a o ^ ic e m ă cu a t â ta m a l m u lt, c ă · !
u n i i V la si s â ă Vasilie s’a tră m is ă la R om a, c a aă se chirotouis& jcă E p is c o p ă p e n tru

Tftrnova. Despre a c is ta mal jo s.

(3) (Josta Inneeentii UI îi o 79.
Ajr^ţ, jv, ·
 80 CREŞTINISMUL IN DACII

imperii eorumet patriarelialem benedectionem acceperunt a sanctis-

sima Dei Romana Ecclesia et ab apostolica sede, principe Apoetolornm
Petro. Sed imperium meum voluit benedictionem et imperiale firma«
mentumcoronae capitis imperii sai sascipere et patriarchalem benedic.
tionem ab Ecclesia Romana, ab apostolicae sed19principe Apostolorum
Petro et a sanctissimo patre nostro aniversai! Papa tertio Inocentio ;‫־־־‬
Placând D-lnl nostra Iisus Christos, a mă face pre mine Domnq $
Imperatorfl a tdtel Balgaril şi Valachil, am cercetata scriptele şj
cărţile ntfstre cele vekr şi legile celor de fericită memorie predece-
sori şi imperatorl al noştri, de unde el şl-aa luata stăpânirea asu-
pra Bulgarilor şi confirmarea imperială, corona pre capul lor şi bine.
cuvântarea patriarchală; şi scrutând cu diligenţă, am aflata în seri-
pturile lor, că acel de fericită memorie Imperatorl al Bulgarilor şi
Ylachilor, Simeon, Petru, Samuel şi al noştri predecesori aa prii.
mita corona Imperiului lor şi bine-cuvântarea patriarchală de la prea
Sânta lai D-^eâ Biserică romană şi de la tronul apostolica, de la
căpitenia Apostolilor Petru. Iar imperiul mea volesce să primiasc<5
biue-cuvântarea şi confirmarea imperială a coronei capului imperiului
sea şi benedictiunea patriarchală de la Biserica romană, de la tro-
nul apostolica, de la căpitenia Apostolilor Petru şi de la prea sân-
tul părintele nostro, Papa universala, Iuocentiu IlI-Ie* ( 1 ).
Ia fine la anul 1204 Inocenţiu confirmă pre Ioniţă nu de Impe·
ratorO, dar de rege al Româno-Bulgarilor şi îl trămite insigniile
regale (2). <Calojohauni illustri Bulgarorum et Blacorum Regi, e-
iusque posteris ei tam ia regno quam in devotione sedis apostoli*
cae successaris în perpetaum sceptrum regoi et regium tibi mit·
timas diadema, eias quasi nostris tibi manibus imponendum, reci·
piendo a te juratoriam caatioaem, quod nobis et succesoribus nos-
tris et Ecclesiae Romanae devotus et obediens permanebis et cun-
etas terras et geotes tuo subjectas imperio in obedientia et devoti-
one sedis apostolicae conservabis. Ad petitionem insuptr venerabi-
lis fratris noştri Blasii Brandizuberensis Episcopi, quem ad sedem
apostoJicam destioasti, publicam in regno tuo cudendi monetam tuo

(1) Gesta Innocentii III, No. 70.

(2) No înţelegemn, cum chronicaral română Şincaî pune ecrisdrea. din oare voi®
să facemă citaţianile ce ne prireacă la anal 1203, Iar ac tal încoronare! Ιοί *0JU;
la 15 Noemvrie 1204. Noi amu admisă data din armă,
 PREDICI 83

iubirea de argint sau scumpetea ; al doilea pScat se nu-

meşte lăcomia şi al treilea m â n d ria sau trufia.
1. Iubirea de a rg in t este iasetarea de a agonisi, inse-
tarea către a vere şi dorinţa d ’a avea avere multă precum:
păment, bucate, dobitâce, bani şi altele. Despre acest p6-
cat, despre acestă însetare dobitocescă, Apostolul Pavel
dice că este închinare idolescă : iubirea de argint este
închinare idolilor — slujire idolilor. (Colos. 3,5). Pentru
ce se numeşte închinare idolescă ? Pentru că iubirea de
argint, prisosul este idolul teu, căruia tu 11 slujeşti, te
închini în locul adevăratului Dumnezeu. In ce chip îl
slujesc eu şi me închin Iul ? Der ast fel, că tu uiţi pre
DumnedeCi, sfintele Lui porunci nu voeştl s6 le mal as-
culţi, nim ic n u voeştl se mal faci pentru Dumnedeu, ci
tot pentru interesul teu um bli şi faci. Vine Duminica!
ό menii buni se grăbesc se se duce la Biserică, iar tu «;licl:
eu nu mi am adunat încă bucatele de pre câm p,—şiaşea
dicend lucrezi şi tu şi dobitâcele tele ; sau că te duci la
tirg, sau oboru ca ajungend acolo mal de dim ineţi să
le vinţLi mal cu preţ. Dupe ce le-al vendut, — le-ai încu-
iatin ladă; ţie m ilă se ajuţi cu ce-va la sfânta biserică;
,ţl-e milă să cumperi o lum inare ca se o pul la sfânta i-
c0nă ; te plângi şi cârteşti, ca şi când al fi cu tot sărac,
când vine tim pul să ţl plăteşti birul. S6 întîm plă că din
pricina secetei se n u se face bucatele: omul cel bun se gră-
bescse vie in ajutorul săracului, seîmparţă.cu el pâiiea sau
mămăliguţa Iu l; iar iubitorul de argint ce face el atunci ?
lşl încue bine t<5te ambarele sele şi celarele, aduce în
curtea sa câinii cel mal rel, ca nu care-cum va se intre vre-
un sărac se ceră m ilă. Decă vinde ce va, voeşte se ia în-
doit şi întreit mal scum p, decât cum se vinde. Decaîm-
prum ută pre cine‫־‬va, îl îm prum ută cu ast feldeînvoelă,
ca la urm ă se idea îm treit şi îm pătrit mal m ult.N u face
hater nici prietenului Iul, nici iratelul seu ; nu vrea se
dea nici măcar o bucată de păne sau de mămăligă săra*
 ‫ך‬

VORBIRILE
PREOTULUI DE SAT CĂTRE POPORANII SEI

A X III-a V O R B IR E
A DOUA DESPRE A DOUA PORUNCA DUMNEUBEA8CA

MORALA
F r a ţi l o r u /
A doua poruncă a lui Dumnedeu, pre cum aţi vedut
din vorbirea n<5stră trecută, ne opresce ca sS ne facem i-
doll sau Statui, adecă închipuirea a vre-unei făpturi pă■
menteştl sau cereşti, şi se ne închinăm, ca adev6ratului
Dumnezeu, acestor închipuiri sau idoli. Care der pote fi
pecatul, care este împrotiva acestei porunci ?
Pecatul, pe care ,l opreşte a doua poruncă Dumnede■
ească, în deobşte se numeşte închinarea la idoli. Si a-
pol— veil dice v o i: Noi nu ne facem idoli, statuelor noi
nu ne închinăm, petrei şi lem nului noi nu slujim, ca
adeveratulul Dumnedeu.
Ah ! fraţilor, se ne gendim bine şi s6 vedem : suntem
noi <5re adeveraţl Chreştinl, adevera ţi închinători Iul
Dumnezeii ? N’avem noi <5re niscare va p6cate, pe care
le-am putea num i închinare de idoli, slujire idolescă?
Sunt ast-fel de pficate îm protivitâre Iul Dumnedeu, cari
lac pre omul creştin păgân, închinător de idoli. Trei din
aceste p6cate—pScate de căpetenie,— le aretă însuşi Cu·
ventul Iul Dumnezeii, lată, fraţilor, care su n t aceste p6*
cate de căpetenie, din care, ca d in t’o rădăcină rea, se nasc
0 m ulţim e de alte picate rele : cel d în tîiâ se numeşte
 85

fure. Or şi ce 11 in tră în m ână, — fie strein, fie al s e u ,—

le bea ca să-şl sature pentecele. Mare ruşine! mare o cară!
Der trebue cu t0te acestea a spune, că m ulţi din âm enl
întrebuinţeză m âncarea şi băutura mal refi ca orl-ce do-
bitoc ; un ii atât de m u lt se im buibeză şi se îm bată, că
b6utura ap rin d în d u ‫־‬se în el m or fără pocăinţă. Iată unde
p<5te duce lăcomia, idolescă slujire a p en tecelu l!
3. Al treilea păcat al slujirel idoleşt este m â n d ria şi
slava deşertă. P rintre 0m enil sim pli nici c’ar trebui se
se pomenescS despre m ândrie : om ul sim plu n ’ar avea
cu ce să se m îndrescă. Der când te uiţi, priveşti şi aurii
vorbirile vdstre : apoi înţelegi că şi p rintre ό menii sim-
pli întâlneşti pre acel dem on al m ândriei, care locueste
prin oraşele cele m ari, dom neşte în tâtă acestă mare
lume. P rost, fără ştiinţă de carte, der el strigă mal
m ult ca or‫־‬cine : ştim şi n o i,— ce ne mal io veţi tu ? Si
nu voeşte să înveţe n im ic. Om fără nicl -0 putere în
mână, — der n u voeşte să ştie de n im e n i; ce voiţi, aceea
fac. A strâns şi el câte va parale—şi începe să am erinţe
pre altul ^icend : der eu te pociu cum păra cu bani şi să
te vânţj. S’a îm brăcat şi el cu o hăinişi<5ră nouă, să duce
la biserică , şi voeşte ca să se uite toţi la dânsul. Este ţă-
ran sim plu, der n u voeşte ca se—,l vorbescă cine-va drep-
tul. N'are ca să se laude cu nim ic, der voeşte ca să Ί la-
ude toţi. Tâte acestea aretă m ândrie şi slavă deşertă ; in
t0te aceste îm prejurări om ul m ân d ru se tace pre sine i-
dolul seu şi se crede pre sine a fi m ai pre sus de ori cine
altul. Pentru aceea or-ce m ândrie este închinare idolescă,
închinare ce o face Iul însuşi ca u n u l idol. Ga ce iei de
Ghreştin pâte fi om ul m ân d ru ? In tr adevăr el nu este
Chreştin, ci închinător de idoli, şi cel mal ticălos sluji·
tor de idoli.
lată, fraţilor, in ce chip (Smenil chreştinl se fac inchi-
nătorl de idoli şi, fiind el Chreştinl, iac laptele închină-
rel idoleşt!. Der, fraţilor, dispară sau p ia ri dintre noi in-
 Μ PREDICI

■ c u lu !; o tren{ă de h a in ă n u voeşte 36 d ea c elu i g o j‫־‬

Unde-ţi este D um nezeul tefit? care este D u m n e z e u l teii ?
Banii, prisosul este idolul teii, c ă ru ia tu te în c h in i ş!-j
shijeşti. D6ca se întâm p lă, ca se te rog! lu i D um nedeii ‫י‬
cum te rogi? Te rog! n u m ai p e n tru in te resele tale , te ro g j
ca se-ţi dea avere m u ltă. V a i! om blestem at. T u voeşt^
ca şi însuşi D um nedeu să slujescă id o lu lu i teu , id o lu lu i
iuM rei d e a rg in t Γ El b in e , ce fel d e C h reştin eşti tu ?
Tu te n um eşti num ai C hreştin, i a r in faptă e şti în ch in a -
to r de idoli, şi iu b ire a ta de a rg in t este în c h in a r e d e i-
dolî, slu jire idolescă.
2. Al doilea pgcat al închinărel idolfeşU‘·care se af
printre Chreştinl, se numeşte lăcomia, care este slujirea
pentecelul seu celui ne sâţios :‫ ־‬acestea sunt mâncarea
multă şi beţia. Despre lacom! Apostolul Pavel $ice, că
Dumnedeul lor este pentecele, şi m ărirea întru ruşinea
lor. (Filips. 3,19). Nu este de trebuinţă ca se vorbim
multe, pentru ca s6 înţelegeţi', în ce chip lăcomia sati
îmbuibarea pentecelul se face slujise idolescă : fiindacâ
acest p£cat este, ca se ţlic aşa, un p6cat mojicesc. Lu·
credă cine· va tdtă diua, şi ce a lucrat mănâncă sera. T<5tă
sSptămena munceşte, ca t<5tă munca sa să o mănence şi
sS o bea sSrbăttfrea. Lacomii şi beţivii se gândescu numai
la mâncare şi la bâutură, să şl îmbuibeze pentecele, sS
ddrmăşi se şedă. Iar despre Dumnezeii, despre slujirea
Lui I despre vre o faptă bună —nici cS se gîmdesc! Omenii
buni duminica şi s6rbăt0rea—petrecu câte va ore în bise·
rică şi tdtă ţliua a casă în rugăcijine slăvind şi mulţumind
lui Dumnezeii: iar lacomul fiind vesel că este sărbăttfre,
vesel nu în Domnul, ci pentru lăcomia sa, ca s6 bea şi
se mănânce, şi s6 petrecă tdtă ţiiua în neregulă şi beţie
ba chiar indeplină nesimţire ! Si câte alte păcate grele
isvoresc din acestea! S’a lăcomit, a cheltuit m u lt, sărăcia
a intrat în casă, şi n a re cu ce se! se ajute ;d'aci iată că io‫־‬
cepe s6 înşele şi s6 cerşescă. Ne put6nd căpăta, începe se
 87

şi darnic; n u fii lacom şi nesăţios, ci cum pătai şi iconom ;

nu fii m ândru şi trufaş, ci blând şi sm erit cu inim ă: iată
ce opreşte, şi iată ce porunceşte a doua poruncă a lui Dam·
nedeu. Voeştl ca se fii om bun, se fii neinteresat şi dar-
nic? Priveşte mal adese ori la icdnele sfinţilor celor fără
de‫־‬arginţî, Cosma şi Damian, loan cel milostiv, şi cere
ajutorul lor ca se nu fii sgrâcit şi ne darnic. Voeştl să fi
cumpătat şi s6 posteşti? R6gă‫־‬teînainteaic<5nel sfântului
Nicolae, învăţătorul înlrânărel. Voeştl se al blândeţea şi
smerenia chreştinescă ? Cădi înaintea ic<5nel Prea sfintei
Feciârel Născă ţârei de Dumnedeu şi râga-o cu lacră mi, ca
să-ţl ajute s6 fii blând şi smerit şi tot d a u n a supus vo-
inţel lui Dumnezeu, în deobşte s6 clic, ori ce faptă bună
al dori tu s6 capeţi, — priveşte la crucea lui Christos, în-
veţă-te de la densa tâtă fapta bună ; r 6gă pre Christos
Dumnedeu să-ţl ajute la tot lucrul bun şi ţii : d0mne
Iisuse Christdse, Dumnezeul meu, milueşte-mâ pre mine
păcătosul; înveţă m6 la tâtă fapta bună ; ajută ml se fac
or*ce faptă b u n ă ; pă^eşte-m6 de tot pecatul. Aşa D<5mne>
Tu eşti Dumnezeul meu şi sprijinitorul meu ! Amin.
P re o t‫־‬. S p. B ă d e sc u .

• 3 « ·» -& *
 86 PREDICI

chinătoril idoleşt!. SS De grăbim sS siărămăm idoli! i^. .

bire! de argint, idoli! lăcomiei şi a! mândrie!. Der cu ce'!
vom siărăma 6re? Cu a doua poruncă a Iul Dumnedeft. j
Cum? Prin mijlocul următor: când cel refi sau diavolul I
te îndemnă la interese nedrepte,—făţl cruce, şi citeşte iu I
mintea ta adoua poruncă : să nu-ţi faci ţie chip ciopli[‫ ז‬I
nici Iotă asemănarea. Pe dată ce vecii, că patima iubi- I
re! de argint te stăpâneşte, apo! când tu vedt banii re. I
peti: să nu’li fact ţie chip cioplit, nici tâtă asemănarea, j
Când sgîrcenia sau scumpetate face se’ţl pară reti de I
milostenia ce dai, râpetă şi ţii cu statornicie : să nu-ţi
faci, să nu li faci lie idoli. Când pântecele teti te în- I
demnă la lăcomie, la bâutură şi be (ie : ţii acestui nesă-
Jios idol : să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici totăasemă
narea, să nu te închini lor, nici să le serveşti. Când in-
cep! s6 te mândreşti,—priveşte-te însuţi şi d i : se nu-ii
faci ţie chip cioplit. Mal sc u rt: pe dată ce vecii, că în-
cep! sâ iubeşti un lucru âre care —fie ban!, fie lucruri
dmeni, mâncarea sau bâutura, haina sau persâna ta,-
mal mult, de cât pe Dumnedefi : pe dată te închină şi I
repetă cu tâtă luarea aminte : să nu-ţi faci lie idoli,
nici t6tă asemănarea,— se n u te închini lor, nici să le
serveşti. Căci scris este : Domnului Dumnezeului teti
să te închini, şi lui unuia se i slujeşti (Mat. 4, 10).
Ast-fel urmeză,—şi Dumnejleu te va apăra de pecatele
cari opreşte a doua poruncă, şi-ţi va ajuta s6 săvârşeşti
acele fapte bune, care porunceşte a doua poruncă a lui
Dumnedeu. Si caresunt acelefapte bune? Iată caresunt:
in locul iubirel deargintsafi al scumpetei adoua poruncă
Dumnedeească ne propune munca cinstită, agonisirea ce·
10rtrebuinci(5se fără a ne lipi inim ile de dînsele: în 10
cui lăcomiei şi nesaţiului ne îndemnă la cumpătare şi
p o s t; în locul mândriei şi slavei deşerte ne îndemnă 1*
blândeţe şi smerenie, lucruri care sunt ftirte plăcute lui
Dumnedeft. Nu fii iubitor de argint şi sgârcit, ci muncitor
 89

mulul aceluia, care este plină de dorinţe rele: de mân-

drie, de iubirea de sine, de ură, de zavistie, de mânie
şi altele asemenea; tn loc de locaşu al Domnului, de 10‫־‬
caşu al Sfintei Treimi, se tace locuinţă a Iul sa ta n , şi
nişte ast-fel de 6menl numai sunt adevăraţi Chreştinl.
Al doilea. — Fie-care dintre noi, fraţilor, are volea sa,
s6 facă cu ea ce va v o i; fie care om, or-şi ce voeşte, este
slobod se tacă, — sau bine sau reu. Pentru aceea der,
acela, care va lăsa sS se furişeze dorinţele cele rele: mâ-
nia, ura, pişma şi altele asem enea, apoi cu greu va fi
pentru el, fraţilor, şi chiar cu neputinţă, ca dorinţa Iul
s6 rămîe în tr’ensul num ai ca dorinţa, ci din protivă mal
tot-d’a-una aceea ce doreşte, aceea negreşit, avend în Ies-
nire o şi face. T6te laptele nâstre se încep cu d o rin ţa ;
doreşti, şi apoi taci; ceea‫־‬ce n u doreşti, aceea nici n u faci.
Domnul nostru Iisus Christos dice, c& d in in im ă ts u gin-
durilfi cele rele, uciderile, prea cur viile, curviile, furii-
şagurile, m in ciu n ile şi hulirile. (Mat. 15,19). Apostolul
Iacov asemenea d ic e : fieşte-ca/rele se ispiteşte, de a sa
poftă fiin d tras şi a m ă g it: după aceea p o ftă ză m islin d ,
naşte p S ca t: ia r p&catul sevărşindu-se naşte m ârte.
(Iac. 1, 1$, 45).
Deosebit de acesta, Qţţvântuţ Iul DumneţLeti ne deşco-
pere, că Pum np^ep priveşte la dprinţele pâstre cele rele
tot aşa, ca şi la cele m al rele &pte : tot o m u l, care u ră‫׳‬
şte pre fratele s&u om oritor de om este, dice sfântul a-
postul loan (1 loan 5, 15). La înfricoşata judecată a Iul
Christos noi vom da respuns şi n e vom supune pedep-
sgj n u njim şi pentru faptele n âstre cele rele, ci şi pen-
tru cele m aţ ascunse g en d u ri şi d o rin ţe ale nâstre.
Şfântji Scriptură ne aretă în vederat, că Dumnedeii
va răsplăti a tu n c i fieşte că ru ia d u p e faptele s a le , şi
per\tru tot cuvântul deşert care-l vor g ră i 6 m e n it vor
da sem a de dânsul in d iu a ju d e c ă lei 11,36,37). Cum
că Dumnecleu va lu m in a ascu n su rile în tu n e ric u lu i, şi
 A XlV a VORBIRE
D BeritE A OBCEA PORUNCA DUMNBDB1A8CA

F r a ţilo r u !
In tilcuirea poruncilor ni se spune că suntem opriţi d’a
vătăma in faptă viaţa şi cinstea aprdpelul n o stru : de a
omorî, de a curvi, de a fura, de a da m ărturie mincinâsâ.
In siirşifâ in cea mal de pre u rm ă , într’a ţlecea po-
runcă ne opreşte d ’a dori reu aprâpelul nostru, iar a-
cestă poruncă se citeşte ast-fel: să n u pofteşti muerea
aprdpelui teu, nici casa lui, n ic i terina lui, n ici sluga
lu i, n ici slujnica lu i, n ici boul lu i, n ic i asinul lui si
n ici-un dobitoc al lu i, nici n im ic (ţin câte su n t ale a
prdpelui leu. (Eşire 20,17).
Der <5re pentru ce se va fi oprită n u num ai de a face/
ci şi de a dori şi de a gândi despre aceste fapte rele?
Întâia. — lată pentru ce: toţi creştinii drept măritor!,
după voinţa Domuulu!, trebue să fie case cinstite ale
Dum nezeului celui viu, locuinţe ale Sfintei Treimi Ta-
tălul şi Fiului şi Sfântului Duh. Voi su n teli biserica lui
D um nezeu celui v iu , precum a d is D om nul. (2 Cor.
6, 16).
Der decă cine-va doreşte aprâpelul reu, decă inim a cui-
va este plină de ură şi de duşm ănie către ap râp ele; a-
pol acela este ren Înaintea lui Dumneaei) şi Dumnezeu
n u locueşte în inim a u n u l ast-fel de om . însuşi Dum-
neţteu ţlice: D uhul Meu n u va r ă m â n e a in o m e n ii a-
cestia, p en tru că tr u p u ri s u n t, [Facere 6,3.) Dumnedeu
d ragoste este (l<5n 4, 46), şi iu b e şte n u m ai in im a, aceea
care este plină de iubirea c itre a^rdpele. Ia r inim a o
 PRKD1CI 91

bine cuventarea luî D um nezeu, iar fără acesta să nu

îndrăsneştl să te atingi de m u ere; acesta este un p6cat
greti şim erşav înaintea Iul Duainedeti. Decăânsă din ne-
norocire ,ţi-al perdut soţia, s6 nu cîrteştl nici de cum, ci
trâeşte cinstit şi cu deplină înţelepciune : Dumnezeu
,ţi-a dat muerea, tot Dumnedeu ,ţi-a şi luat’o. Dumnezeu
este a t6te vfiţletor şi m ult milostiv. Deca tu al fi trăit
cu muerea ta penâ la sferşitul vieţei tele, pâte că acesta
ar fi fost u n reu pentru tine. Pentru aceea El ca atot-ştiu-
torul ’ţi-a şi luat'o.
Der prin cuvintele: se n u ,p ofteşti casa apropelui
teii, n ic i lerina lui. n ic i sluga lu i, n ici slujnica lui,
nici boul lu i, n ici asinul lu i, n ici n im ic d in cele ce
sunt ale apropelui teu ?
Prin aceste cuvinte se opreşte zavistia, sau. pisma.
Pentru aceea der, ştiind, ţine m inte aceste cuvinte: s6
nu pism ueştl, decă aprâpele teu are, depildă, casă bună,
0 mare parte de păm ent, argaţi, m ulţi şi u n num âr Ore-
care de vite de tot felu l; în deobşte deca el are tâte câte
1 se ceru d ’a se num i om a v u t, sau bogat, iar tu n ’al
tâte acestea, — sS n u pism ueşti pre aprâpele teu pentru
acesta. Tu ştii că Dumnedeu înbogăţeşte şi tot El şi s6-
răceşte pre om . Dumnezeu a voit ca El s6 fie bogat, iar
tu să fii sărac, ln loc de a pism ui bogăţia altora, este
mal bine, decă şi tu voeşti s6 fii bogat, să te osteneşti şi
te r6gă cu oserdie Iul Dum nedeu, şi El ’ţl va da avere,
deca ea ,ţl va fi de folos num ai.
Der tu vel dice : der cum sS n u pism ueşti, când acela
este bogat şi în tru tâte m u lţu m it, ia r el duce o viaţă nu
aşa precum ar treb u i s6 duc6?
Eu ’ţl voiţi re sp u n d e : n u este al ted sfi judeci şi să 0 ·
sendeşti pre aprâpele. Căci deosebit de aceea că nu
n ’avem nici u n drept 86 judecăm faptele altora, n u pu-
tem fi bine încredinţaţi, că viaţa aprOpelul n o stru n ’ar
fi c in stită : pâte că num ai noue n i se pare, că este aşa,
 go pR B D iC I

-X. p . ·I ·- ·miVflor‫ ־‬si alunei lauda va fi fieşfe-

va arăta sfaturile îninjicuor.. ‫־‬..«»‫״״״‬,‫״‬
/* γογ.
^011 4,5).Pentru aceea,<Irati.
căruia de la D um nedeu (i \ ‫י* ־‬
lor este de neapJrals treb1 ‫ ״‬n!S, ca se n e pădim 1m m ,ls
nbstre de Idle dorini■!‫ ־‬oele rele, ca se p â ti fi locaş,‫ ״‬,
ale S/an tulul Duh, biserici a D u m n ezeu lu i celu i via,
iar nu l a b i r ă poftelor celor rele.
Ea v6 maî repet încă: n u trebueşte să d o rim reul a
prâpelutnostru: a) pentru că dorind altuia reul , prin
acesta ne facem răi înaintea luî D um nedeu, ia r lui Dum-
uej/ea it place num ai inim ile cele curate: b) pentru ace-
ea, ci dorind noi râul altuia, apoi acest rea îl vom face,
când vom avea b u n a înlesnire; c) pentru-că, pentru gîn
durile cele rele şi dorinţele cele rele vom da răspuns la
înfricoşata judecată a lui Christos,precum şi pentru t<5te
faptele cele rele. Pentru aceea a <Jicea poruncă dice d a
d r e p tu l: să n u p o fteşti!
Der <5re ca ce se opreşte prin cuvintele: se n u pofteşti
m uerea apropelui teu?
Se opreşte gîndurile şi dorinţele cele rele, şi ne aretă,
că n u num ai că este păcat de a trăi cu m uerea streină,
ci şi chiar de a avea asupra el genduri şi dorinţe ne
trebuice şi necurate este păcat. Căci Domnul nostru
Iisus Christos $ice lăm u rit: că tot o m u l cel-ce se uită
la m uere, ca se o poftescă pre ea, ia tă a c u rc ii cu ea
in tru in im a sa. (Mat. 5, 28). Va să dică, ch iar după cu·
ventul Domnului, cine are dorinţa num ai pentru cur-
vie, acela a şi cur vi t, măcar de şi n ’a săverşit fapta a·
cesta netrebnică; ia r prea-curoarii, m al ţlice Cuven■
tu l lut Dumnezeu, n u vor m o şten i Im p e ră lia cerurilor.
(1 Cor. 6, 9). Din acesta se pâte b in e în ţe le g e : că cine
are muerea sa, m ulţum ind Domnului D um nezeii, să o
iubescă numai pre ea, ca şi pre sine, iar să n u te sm in‫־‬
teştt de alte m ueri, ba nici să te uiţi la d en sele; pentru
că acesta este un m are păcat —ru şin e în aintea Iul Dum‫־‬
Deţleâ. Iar deca tu n'al m uere în c ă ,—aşteptă cu răbdar
 98

n tc ă ; s6 şti! în se că, tu eşti m aî lin iş tit de câtcel-ceaO. Pre

cân d cel-ce c lrm u e şte m u ltă avere n u aţipeşte nopţi
în tre g i, a \â n d g rijă în d i şi în n â p te de tem ere, ca s6
n u -,şl p erd ă averea s a ,— sS racul, d in protivfi, d<5rme în
casa sa l i n i ş t i t ; are o b u cată d e p âin e, o m ă n în c ă ; n are,
lucrezâ la cine-va şi’şi -0 capătă, şi cu ch ip u l acesta,
m u lţu m it de s â rta sea, d u ce o vieţă lin iştită . Der p<5le
că altu l v a ţlic e ; cu m în ce ch ip voeşti s6 tiu m u lţu m it
de s0 rta m ea ? E u aveam t<5te câte a r fi p u td t sâ’m l iacă
fericirea în acesta lu m e, aveam u ă m u ere b u n ă , copii, avere
ia r acu m tâ te acestea le-am p e rd u t: m u e re a ’m i-a m u rit,
dupe d en sa şi b ie ţii copilaşi, averea t<5tă o am p e rd u t şi
astâ-di m 6 găsesc cu to tu l s6rac ; cum der voeştl, ca s6
fitim u lţu m it,d e s â rta m ea. Ef b in e, iacă şi eu ce am să ţl
spun : D u m nezeu tocm ai p e n tru aceea câte-o dată n e tri*
m ite sărăcia şi n en o ro cirea, p e n tru că noi, deca avem tote,
c â te n e s u n t treb u in ci0 se în lum ea acesta, decă avem m u ‫־‬
ere, copil şi av ere ; apoi n i se pare, că suntem m al fericiţi
şi m al b in e d e cât toţi d in lum ea asta şi u ităm pre D um ‫־‬
ned'eu, d esp reţu im p re cel săraci şi to rte adese-ori între-
b u in ţă m re u averea n â stră . De aceea şi D um nezeu ca
drept ju d ecăto r şi a tâtevSdetor şi prea b u n , prevSdend,
că averea sau p ă ru tă fericire îţi va fi p ricina peiref tale,
ţi-a lu a t şi averea, şi m uerea, şi copiii, şi acum , când tu
al răm as sărac, — iată că n u se m al vede in faţa ta şi in
in im a ta n ic l-u n fel de m â n d rie ; tu a vend tre b u in ţă m al
despre tâ te , adese ori te întorci cu ru g ăciu n e către Dum*
nedeu, adese-orl ceri aju to ru l v ecin u lu i : va s6 dic6, tu
n u treb u e p e n tru acesta s6 cârteşti in protiva Iul Dum-
nedeu . A fară d e acesta El şl-a lu a t al seu : El ’ţi-a dat
m uerea, copiii şi averea, tot El ,ţl-a ş i lu at. Ast fel d^r
eu vS m a l a d u c am in te, este cine-va, bogat, seu este
sărac? s6 se m u lţu m e sc ă cu ceea ce are, şi p en tru tâte să
m u lţu m escă Iul D u m nezeu şi tot d ’a-una 86 $ic6 : sla vă
ţie , D â m n e, sla vă ţie ! A tunci n u ,ţl vor m al veni ln m inte
 92 P B E D lG l

iar in ochii Iul Dumnedea este cu totul alt-fel. Afară de

acesta. Guventul Iul Dumnedeu ne opreşte s6 judecăm
pre alţii: c i n e eşti lu, dice El, de judeci sluga streina1(
— iarAposiolul Pavel dice a şa : Domnului şeii, stă, sa
cade. Si iaci mal adaogă şi dice: Iar tu de ce judeci
pre fratele leu? De ce îl u rg işeli? Căci toii vom sta
înaintea judecă/ei lu i Christos; sS n u m a i judecăm
der unulupre altul, ci acesta m a i vârtos să judicăm , ca
să nu punem impedicare fratelui, sad sm intelă (Rom.
14,4,10,13). Pentru aceea, fraţilor, nu trebue nici să osân-
dim nici să dorim reu apr<5pelui chiar şi atunci, când el ar
trăi o viaţă rea dup6 părerea nOstră. Trăescă alţii cum vor
voi, noi suntem datori s6 vedem de n o i; suntem datori
s6 ne judicăm pre noi şi viaţa n<5stră : este ea 01‫־‬e aşa,
precum ar trebui s6 fie? Nu greşim <5re şi noi? Nu mâ-
niem noi <5re pre prea bunul Dumnedeu cu viaţa ntfstră?
Si aşa fraţilor, ştiind acum acestă poruncă, adecă a
jlecea poruncî a Iul DumneţJeCi, şi aducendu‫־‬v6 aminte
despre cele-ce v6 opreşte ea, siliţi v6 glie, de trăiţi şi fa·
ceţl ce v6 inveţa e a : a) siliţi-νδ în tot chipul de a ţine
in im ile vdstre în deplină curăţenie şi ne atinse de cu‫־‬
getele .cele rele, fiind-că jertfa cea bine prim ită lui Dum-
nedeâ este in im a curata si d u h u l u m ilit. De acea, îndată
ce în jnima ta se naşte vre -0 dorinţă <5re‫־‬care rea, în-
dată ce inima ta se abate la lu cru ri rele, — pe dată 0 ·
preşţe*te de la aceste rele, 0 m 0 ră in tr’ensa dorinţa cea
rea şi te hotărăşte cu tot d in a d in su l d ’a num ai întârce
luarea aminte la asemenea lu cruri, b) Fie-care dintre
voi se se m ulţum escă de s<5rta sa. Eşti bogat,—m ul ţu·
meşte Iul Dumeţleu şi n u întrebuinţa reâ averea t a : s6
ştii, că ea ţi s’a dat n u m ai ca se ocirm ueştl, să o regulezi
ast-iel, ca şi tu s6 te foloseşti de ea şi să ajuţi şi pre apr<3-
pele teti, nelăsându*l iără ajutor la vrem e de nevoe. Deca
estl să ra c , apoi tu ia ră şi eşti dator sg m ulţum eşti Iul
Du!nrie4e& şi binecuvjntecll drepta Lui cea a tot puter*
 Preasântitui Ghenadie, Episcopul Eparchel de Argeşu,
cu adresa No. 1309, conform art. 6 din regulamentul pen·
tru jurnalul bisericesc, trim ite spre publicare trei cărţi
pastorale, dintre care I a cu data de l-a 14 Martie, a II a
15 Decemvrie 1876, iar a III-al2 Septemvrie anul c u re n t;
a cărora publicare o şi începem cu acest Num6r.

G H E N A D I E
CU MILA. LUI DUMNEDEU
EPlSCOPtr AL SFINTEI EPISCOPII DE ARGEŞÎI

Prea cuvioşilor Archimandriţl, Stareţi şi S tariţe, leromonachi-

lor şi Monaehilor, Cucernicilor Protoerei, Preoţilor şi Diaconi şi ln
genere Întregului ClerQ al Eparchiel N6stre celei de D u m n e z e ii
pălite, Dar şi pace de la Dumnezeii Tatălfl şi Domnul Nostru Iisus
Christos; iar de la Smerenia N63tră bine‫־‬euv6ntare.
Din mila lui Dumnezeii şi prin votul N aţiunii fiind ales la 14
Februarie, anul m&ntuirel 1 8 7 6 , Episcopii al Sfintei Episcopii de
ArgeşQ, şi la 22 a le acelieaşl luni priimind cu respect şi cu recu-
noştiuţa Toiagul pastoral din Mamele Pi ea Înălţatului N ostru Domn
Carol I., Ne cunâscem datori cu venirea nâstră în acesta Eparchie
a v0 comunica ocuparea In persona Nostră a scaunului Episcopalii
şi a ne alătura cu căldura la rugăciunile cuvioşiiloru şi cuceroiciilor
V6stre către Dumnezeu, pentru întărirea şi înflorirea Sf. Nostre
Biserici, pentru prosperarea scumpei n6?tre p atrii, pentru conserva-
rea sănfitaţil şi Înmulţirea anilor MM. L L. Domnul şi D6moa şi pen-
tru Prea Sfinţitul Nostru Mitropolit P rim at D.D. K alinik.
Tot odată v6 amiutescQ prin acestă carte pastorală principiile
nestrămutate pe care iste fondată Biserica Domuulul N ostru Iisus
Christos, adecă : « S t iubim pe Domnul Dumnezeul N ostru d in t6 tă
inima, cu totU sufletul şi cu to t cugetul nostru şi pe apropele ca
însuşi pe loI. » (Mateiii cap. 2 2 , 87 şi 38 ).
ln aceluaşî timpii vâ amintescu că, clerul, care este chemat,
conform învâţăturel SfinţilorQ Apostoli şi prescripţiunilor Sfintelor
canone Apostolice şi Sinodale, de a conduce creştinătatea Ortodoxă
pas cu pas pe calea mîntuirel sufletului de la naştere, intrarea ln
familie şi p6u6 dincolo de Mormâut, are pusă asupră’I sarcina de
a’şl împlini Înalta misiune cu tâtă. energia şi cu tot zelul cu care
Darul Duhului Sfînt l’a investit spre ac6sta.
Y6 sf&tuescu încă, iubiţilorQ mei fii ln Domnul, ca ori când din
nenorocire s’ar strecura vre un DuhQ 16 &de nepăsare şi necredinţă
care ar ameninţa să surpe temeliele Bisericii şi ale credinţei ce ea
 94------------------------------------------ --------

gânduri rele şi îm p o triv itd re Iul D u m n e z e u , şi in im a

l ta curată fiind, va p lâ c e lu l D um nedeU .
In deobşte, fraJiJor, ca ce ar trebui să facem, ca s6 Qe
putem feri de gânduri rele ?
Trebue în tot-d’a una se ne aducem am inte, cum cj
Domnul nostru Iisus Christos de a pururea ne vede, se
află pre lângă noi şi în noi, şi ştie tdte câte su n t bune
şi rele in inimile n<5stre. Pentru aceea der, ori de câte·
ori gândurile cele rele ne tragâ spre p6cat, fie care s6
dice în sine : cum voiu face acest faptii, reti şi $e pft.
cdluesc înaintea lui Dumnecleă (Facere 39,9) ?—şi r<S-
gă-te lui Dumnezeii : Ddmne lisuse Ghristdse, fiiul Iu!
Dumnezeu, milueşte-me pre mine pecătosul I «Iar către
Născătârea de Dumnedefi ţii ast-iel :» Prea sfântă Născă-
tdre de Dumnedeu, mântueşte me pre m ine pecătosul:
goneşte de ia mine, smeritul robul teu t0te gând urile cele
viclene, caremS spurcă, şi stinge vSpaia patim ilor mele;
şi către îngerul păzitor aşa : «Sfinte îngere păditorul
meu, ajută-mi şi nu te depărta de la m ine pentru ne în-
frinarea mea, nici să dai loc dracului celui viclenii se
mă stăpenescă > !
Urmând în chipul acesta, noi putem fără îndoeală să
nădijduim, că şi înviaja acesta vom trăi în tru întrega
înţelepciune şi în vecul ce va să fie ne vom învrednici
de împărăţia cea cerescă, cu darul şi cu iubirea de 0menl
a Domnului nostru Iisus Christos, a Căruia din preună
cu Tatăl şi cu siântul Duh este slava in vecii vecilor.
Amim.
Preot Sp. B&descu-
 07

cât şi urmaşilor o pacînicfr şi îmbucurătâre viaţă. trec6t6re, ţi o e-

ternă, şi îngerescă viaţa spirituală.
Să alergaţi ln tâtă vremea şi ora din <Ji sau din n6pte, la ori ce
creştin, ori de câte ori v6 vor chiema spre Îndeplinirea trebuinţelor
lor religiâse.
Să fiţi model de virtute şi probitate nu numai prin cuvinte ci şi
prin fapte, ferindu‫־‬v8 de orl-ce adunări ne cuviinciâse, care ar de-
grada posiţiunea şi demnitatea clericals. Căci ca unii ce aveţi o mare
responsabilitate asupră-νδ Înaintea Ini Dumnezeu şi a 6menilor, ca
unii ce sunteţi chemaţi a fi sarea pământului şi lumina lumii, tre-
bue să căutaţi a urma cu sfinţenie cuvintele Apostolului Pavel că-
tre Timotel : « Nimeni să nu despreţuescă tinereţele tale, ci fii mo-
del credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul,
cu credinţa şi cu curăţenia. Nu fii nebăgător de sâmă de darul ce
este lotru tine, care ţi s ’a dat prin proorocii cu punerea mâinilor
preoţiei. De acestea să gândeşti ca procopsela ta să fie a rătată în-
tru tâ te , pentrn ca făcând acestea şi pre tine te vel m ântui şi pre
cel ce te vor ascalta >. (I. Tim. 4 , 1 2 — 16).
Namal ast-fel vS veţi arăta demni de sarcina vostră şi veţi face
să nască ln ânimile credincioşilor acelaşi dragoste ce a avut’o Mîn-
tnitorul nostru către sfinta sa Biserică, şi fără de c a re : « De veţi
Împărţi tâ tă avuţia vâstră şi de veţi da arderi şi chiar corpurile
vâstre, întru nimic folos nu veţi avea». (1. C o rin t: 1 3 — 3).
Aflândn-ve In mijlocul credincioşilor şi ştiind a dobândi prin fap-
tele vâstre strălucirea unul s6re moral, fie-care apropiindu-se, 'şl
va putea încălzi sufletul la radele lui folositâre şi m ântuit6re.
Atunci numai sfinta n6stră Biserică se va Întări cu des6v6rşire
pe bazele el fondamentale, atunci P a tria va fi Înflorită, iar sm ere-
nia Nostră, mândru de resultatfl, vom avea curagitl şi dreptul a cere
unde se cuvine şi a obţine cu ajutorul luî Dumnezeii to t sprijinul şi
îmbunătăţirea ce clerul va merita.
Atunci şi Archieria nâstră Episcopală E parchiotă, va rSspândi cu
îndoita veselie bine-cuvîntarea sa pe capul clerului 860.
Acestea fiind de o cam-dată 8fătuiril9 ce v6 adresez νοδ, P rea
iubiţilor fii ln Domnul, rugăm pe milostivul DumnefleO ca să v8 Iu-
mineze cu darul 860 cel sfînt spre a pntea Împlini cu t6 tăesactitatea
greaua misiune la care sunteţi chem aţi, pentrn folosul sufletesc al
iabiţilor noştri fraţi creştin! , pentru Înflorirea Bisericei nâstre
Române şi întru M ărirea şi lauda numelui cel sfînt al T atălui şi
al fiului şi al sfintulul D uh, care s& fio cu voi to ţi. Amin.

, 14 Marliu, 1870.
f Ghenadie  rgeşia

A N U L, rv
 96

Să 0 cu privigliere ţii luare aminte, precum fencitnl Ap0sy

Pavel, tn prevederea Duhului s6fl, ne sfatueşte In una din Epist01j *
sale (Epist. II. Tim. § 3). înălţaţi rugi că Idur6se către Dumn0^ejj I
Tataia celfl Cere8c&,‫ ׳‬de Ja care vine tota Jumîii^şi adev6rul ca, prj'
Darul Mîutuitornlul Nostru Iisus Christos şi prin puterea Sflntu!«
Duhfi să se deschisa ochi minţii acelora spre a vedea ca Biserica»;
credinţa îşi afl lucepufcl lor de la Dumneţîee.
Să nu încetaţi a predica morala şi adevărul EvangelicQ către ». I
ceia cari ar uita să crescă şi sa înveţe pe tinerime 10 frica Doqidq'. I
Iul, către acela· cari rîspâ'ridescfl idei şi înv'eţăturî primejdiâse pen' I
tru crodiuţi şi Biserică, către acela cari din ne ştiinţa despreţuesc 10- I
erorile de evlavie şi sfinţenie, către acela cari nesocotesc supunerea
către cei mul mari şi bătrâni şi către aceia cari sa depărtâză <je I
Biserică prin neţi nerea In 80mă a porunci lor ti ΘΤ.
Sa Învăţaţi ou Duhul Mândeţelor şi sfătuiţi pe toţi cel rătă-
ciţl de a eşi din calea■ necredinţei şi de a urina cu scum pătate late1.1
ţătura Htntuitoralul Nostru Iisus Christtfs, facându’I a cunâşte ade- I
v6rnl ţi lamina şi a 86 asemâna glorioşilor noştri strabuol, cari erafl !
zeloşi pentru credinţa 10 DumnedeQ, statornici 10 evlavie către cele
sfiute, şi de acela şi plini de amor peotru Patrin. — Sa apăraţi şi
să susţineţi Biserica şi credioţa cu căldară şi sfinţenie, păstrând-o
ast-fel, după cum ηβ-aQ dat’o Mîntuitorul Nostru Iisus Christos prin
Apostolii sgl şi sfinţii părinţi, după cum a statornicit’o sfintele Si- I
uâde şi dapâ cum o aflăm 10 cărţile Bisericeşti.
p i şi n6pte să ou încetaţi d-a îoălţa îo filele şi orele prescrise de
Sf. Biserică‫׳‬rug! de mulţămire îo sfintele Locaşuri ale respectivelor I
vâstre parochil, către Prea Puteroicul Dumoe^eU, cerând cu ere-
dinţa Darul Dahulul Sflot ca să v6 întărescă şi să v6 conducă mal
departe pe calea misiuoel ce v6 este încredinţată; ca să reverse mila
şi ajatorăl necesariO asupra iubiţilor noştril fii'creştini, reamintind
pururea numele fericiţilor foodatorl, cari aQ jerfit averea şi ,şl all
vârsat sâogele pe altarul patriei, ca sâ ne lase m oştenire aceste 10-
caşuri Dumneţjleeştî.
Să îngrijiţi fără preget a sprijini cu sfâtuirile vâstre duhovni- |
ceşti pe orfan ca şi pe văduvă, pe sârman ca şi pe cel avut, pe cel
slab ca şi pe cel tare intăriodu-1 In calea Domnului, alinând dure-
rile şi suferinţele fie-câruia prin to t ajutorul moral ce’i veţi da, şi
prin iote ajutorele materiale ce prin caritatea publică le veţi putea
mijloci pentru susţinerea lor.
Să povăţuiţi pe toţi la muneâ şi la strădanie, la dragoste şi ru-
găciuul, la învăţătură şi probitate şi In fine la ludeplmirea tuturor
sacrelor lor datorii, prin care numai pot fi folositor Patriei şi soci·
·tftţil, şi cari sunt singnrile mijl6ce ce asigură ln linişte, atât lor
 C ATB-VA CUVINTE 00

Vrea‫־‬se‫<־‬Jică gindurile Omenilor in diferite timpuri, sunt aşa de

variate, cum sunt de variate şi ocupaţianile lor. Unicul punct care
p6te concentra pe fiă-care ln parte şi pe toţi Împreună, este Reli-
giunea. In ea, şi Invâţatul şi nelnvâţatulO, şi cel bogat şi cel sărac,
ţfla punctul cel mal tare de sprijin. In Beligiunea creştină învâţatul
afla deslegare problemelor pe care raţiunea numai singură de sine,
ori şi cât 8'ar forja, nu le pâte resolva; tn ea ne Învăţatul află 8a-
tisfacţiune tutulor cerinţelor sufletului 800, aşa că pentru dânsul,
cestianile cele maî grele de resolvat, să resolva cu fOrte mare uşu-
rinţă; ln ea, norocitul află isvorul tutulor bonurilor de care se bu-
cură tn acâstă lume; ln ea, nenorocitul află mănglerile cele mal
satisfăcătâre ln Impregiurările cele mal grele; tn Beligiunea ereş-
tină ^icem, îşi găsesce sprijinul şi Întărirea sea o societate βόΠ un
stat Întreg: căci ea, nu numai nu contra gice şi nu tmpedică nici*
o-data progresul şi prosperitatea lui Iu bine, ci Încă, II şi Inlesnesce
midl6cele spre acesta. Acâsta se probezi prin ânsuşl Învăţătura pe
carea Beligiunea nâstră creştină orthodocsă o propagă. Aşa spre
esemplu, Domnul nostrn Iisus Christos şi Apostolii sel învaţă:
< Daţi cele ce sunt ale Cesaruluî, Ceseruluî, şi cele ce sunt ale lui
DumnedeQ, lui DumnedeO; daţi celui cu dajdia dajdiă şi celui cu
vama vamă> (Math. XXII, 21; BomanI XIII, 7); de asemenea,
€ tâtă stăpânirea este de la Dumnezeii şi tot sufletul să se supună
el; căci care se opune stăpânire!,se opunerânduelel lui Dumue^eQ,
şi ,şl face sieşi judectă > (Bom. XIII, 1 — 2); mal de parte, că
toţi cetâţenil sunt datori să dea celui cu frica frica şi celui eu o-
n6rea onâre, şi că să nu ,şl facă singuri satisfacţiune: căci este
cel ce răsbună şi judecă— DumnedeQ (Bom. XIII; Math. YII, I);
că cetăţenii sunt datori să facă rugăciuni, cereri şi mulţămiri pen*
tru toţi Omeni, — pentru împăraţi şi pentru cel ce sunt ln dregă-
toril, ca să petrâcă el viaţă lină şi cu bună credinţă şi curăţeniă
(I Timot. II, 1 —2 ); că să nu pârăsâscă el pe Impâratul lor ln ne-
norocirea lu i; că cel ce nu au stăpânire cad ca frunzele (Parob.
Solomon. XI, 14); că el datoresc a ,şl apăra patria de inamiel:
«muerile şi prunci! voştri — citim ln capitolul I, v. 14 dela Iisus
Navi — să rămână a casă, iar voi toţi carii puteţi, să mergeţi cu
fraţii voştri şi Împreună să faceţi răsboifl · ; că aceia ce ţine nu
’ ţ l place — Învaţă Iisus Christos — altuia nu face etc. etc.
 CATE-VA CUVINTE
ASUPRA PROPUNEBEI BELIGIUNEÎ IN SCOLELE PRIMARE
URBANE ŞI RURALE

Nimenea credem că na se îndoesce că fiinţa raţionalo-liberă s6q

omul este compuşii din douâ părţi — materiă şi spirit. Nimenea
credem c& nu se Îndoesce că ambele aceste părţi, ati necesitate, de
nutriment analog‫ ־‬cu proprietăţile şi cerinţele lor naturale. Partea
materială sefl corpul, are necesitate de alimente to t materiale pen-
tru susţinerea şi crescerea forţei anim ale; iar cea spirituală sâfl
sufletul, dealimeute, care să Ί potă satisface cerinţele şi s&’i
mauţie 7ig0rea proprie lui. Nutrimentul părţet a doua din care este
compus omul, se găsesce ln adevărurile propagate de Beligiunea
creştină. Gând omul este lipsit de acest nutrim Sut, nu viază in corn-
plectul seu; fiind-că’I lipsesce sucul cel mal necesar, care întăresce
şi ţine in vigore şi kiar In armonie ambele p ă rţi din care este
compus.
Necesitatea şi importanţa Beligiunel Intr’o societate seu poporii
— pentru crescerea şi viaţa lui, a r putea fi necontestate, kiar şi
atuncea, când s’ar dovedi acesta, numai prin acel fa p t netndoibil,
că ea a esistat şi esistă la tâte pop6rele; cu a tă t mal m ult când
noi vedem kiar şi din experienţă, că ea este a tă t de necesară şi bine-
făc8tdre, precum pentru fiă care om tn parte, aşa şi p e ntru întregi
societăţi 8efl popore. Beligiunea singură numai, este acea putere care
concentrezi, precum mintea fiă-cărul om tn p a rte , aşa şi a unul
Întreg popor într’un singur punct — DumnedeO. Când noi privim
la diferitele membre ale unei societăţi, ca la mem brele unuia şi
aceluiaşi corp, care tâte ’şl att destinaţiunea lor, vedem că ele fii‫־‬
care după kemarea lor, îşi aa ocupaţiunl d ife rite , şi fiă-care ln
parte se gândesce: care la com erţul seu, care la m eseria sea, care
la fancţiunea sea, care la ţin ta ce ,şt a propus a o ajunge etc. etc·
 C A T S 'VA C U V IN TE 101

ea puţin respect către cele religiâse. Aducerea la Împlinire a a-

ceştii propuneri, pote fi cu a tâ ta maî uşâră, cu cat prin tote comu-
nele nâatre de astă-di să află şi P reuţl Sem inarişti.
Dupre organisaţiunea instrucţfunel de la noi diu ţâră, cel Into iu
Învăţători al copiilor din şcâlele prim are sunt adese-orl nisce tineri,
carii de şi capabili pentru propunerea altor obiecte , adeseori
83 Întâmplă a nu fi eu tote acestea, pe deplin Întăriţi tu adevSru-
rile Beligiunel n6stre creştine ortodoxe; iar fiind ast-fel, negreşit,
el nici nu le pot propune aşa precum ele tn adev6r sunt şi cum da-
toresc ale propune. Şi pe lângă acestea, kiar dâca a r şi fi, el nu pot
înrădăcina bine In m intea şi inima copiilor adevârurile religiâse, nu-
mal prin stăruinţa ce ,şl pun de a-I Învăţa obiectele religiâse dupre
program ă; căci pentru acesta să cere nu uumal zel şi activitate, ci
şi aceia, ca el să He plini şi de pietate şi respect către to t ce este
religios, şi să conducă pre copil la Biserică ln tâte filele de Dumi-
nică şi serbătorr, — calităţi pre care cam grefl, dâcânu nici de cum,
le putem afla ln lnvăţâtoril tineri. Ia r ac& ta contribuesce f6rte mult
la tmpucinarea sim ţului religios tn noua generaţiune.
Dupre noi, sunt f6rte greşiţi acela, carii gândesc că prin slăbirea
simţului religios ln popor, aO făcut şi fac m ari progrese ln Civili-
saţiune. Şi ca probă la acâsta este, că de când am Început şi noi a
Înainta ln asemenea civilisaţiune, s’a şi ivit necesitatea de a 80
forma o mulţime de case pentrn ne Îm plinitorii legilor ţe ri nâstre.
Legile unul sta t ori şi cât ar fi ele de bune şi perfecte, dâcă va lipsi
frica de Dumneţjett din esecutoril şi Îm plinitorii lor, nici o dată nu
,şl vor putea da fructul dorit.
A construi to t edificiul civilisaţiuneî numai pre principiile ra ţi-
unei, când este sciut că ea singură de sine este supusă erorilor, este
periculos lucru; şi poporul care continuă a urm a asemenea direcţi-
une, negreşit nu va putea avea de cât 80rta acelor popâre, care aa
mers pe nisce ast-fel de cai.
' Pe basa der a celor expuse, precum şi la dorinţa de a Înlătura
relele ce a r decurge din ţinerea şi la noi a unei asemenea direcţiuni,
suntem de părere că, de şi dupre program a elaborată tu acest an,
Beligiunea ln şcâlele P rim are, rurale şi nrbane, pare a fi norm at
a se propune în tr’unti mod cam superficial, totuşi d6că ea se va preda
prin t<5te şcâlele de către P re u ţl, 86a şi alte pers0ne cu calităţile
 Din tâte acestea, noi vedem că sânta n6etră Beligiune creşţj^
ne luTaja : I) De a nn ne opune la plata contribuţiunilor pent^
necesităţile statului; 2) Ca să nu ne opunem maî m arilor noştri, c ! ^
do kiamă la împlinirea datoriilor, şi tot-o-dată 8ă dăm fiă‫־‬cKruj4
aceea ce i se cuvine; 3) că atunci când 86 înttmplă neînţelegeri şj
certe între cetăţeni, sg-şl caute dreptatea pe căi legale, iar nu 86
’şl satisfacă singuri- unul asupra altuia: lucru prin care s’ar da
motive la disordine pubilică; 4) că noi nu trebue numai se nesnpQ.
nem mal marilor noştri, ci încă se ne şi rugăm pentru dânşii;
ca noi în caz de necesitate, să apărăm, cu pericolul vieţel nâstre
kiar, pe eapul statului nostru: 6) că noi trebue a ne iubi patria
şi a ne pSzi ţera cu arma ln m âna; 7) pentrn a Introduce pace
şi armonie între noi, prin noi ângine, fOră a ui se impune acesta
de către cine-va, ne îndemnă a face altuia, aceia ce voim să ne
facă şi nouă alţii etc. etc.
Deci d6r, Beligiunea nâstră creştină Orthodocsă conţine elemen-
tele cele mal necesare pentru viaţa complectă a om ului; decă în ease
gisesce panctul de sprijin al tuturor minţilor omenesc!; deca în
ea, toţi ceî‫־‬ce caută, găsesc repaus şi fericire; dâcă ea conlucra I
aşa de mult la consolidarea, înflorirea, perfecţionarea, prosperitatea
şi fericirea fiă-cărnl om în parte şi a tuturor poporelor în genere;
apoi ea negreşit trebue a fi înrădăcinată şi bine în tărită ln mintea
şi inima tatror imenilor încă din mica lor copilărie.
Der pentru a putea avea bun succes in acâsta, Beligiunea, pe
lângă că trebue a fi susţinută, apărată şi respectată de tâte auto-
rităţile dintr’an stat, începând de la capul statului şi p&ng la cel
mal din armă fancţionar, credem a fi necesar a să lna mâsur! pen-
tra ca propunerea 61 prin tâte şcolele, să se facă de persâne corn-
petinte şi cu frica lui DumneţleO, care frică — duprâ Zicerea lnţe-
leptula! — este înţelepciunea âmenilor. Şi fiind-că PreuţiI sunt
persdnele, care ln mod special se ocupă cu acest obiect a tă t de ne-
cesar şi bine facStor pentru toţi, nimenul credem a fi m al propria
de a se încredinţa propunerea lui prin tâte scâlele n â stre, de cât
lor; şi încas de lipsă, persânelor care atl reuşit a căpăta şi Inţelep‫׳‬
ciuneacea dupâ DumnetJeO, carea de sigur este cam g reu de ase po-
seda de nisce persâne, ce pe-de-o-parte nu 8’atl ocupat ln mod special
ca studiul Religiunâî, iar pe-de-alta, adese ori s u n t indiferente şi
 DESPRE SANTULU NICETA
(NICUITA ROMAN UI.U)

Decă ln sînnlO societăţel este vre uă in stitu p u n e , c are ţine

compta de faptele celebre ale om eniloru m ari şi yirtoşl, şi care ln -
dâmnă p osteritatea a celebra m emoria acestora om eni şi a-1 g lo ri-
fica câta se p6te de splendida : apoi institu ţiu n ea, d edicata em ina-
mente acestui ecopO, este religiuuea creştină. Putem U afirm a ch iar,
că acăstă frOmâsă m isiune este num ai a re lig iu n e l; p e n tru că re li-
giunea avânda de scopu m oralisarea omului p rin preceptele sele,
este im posibila a nu lua ln consideraţiune faptele laadabile ale ce·
lora ce se conducă de dânsa a tâ ta ln vieţa lora p riv ată, c ă tâ şi ln
afacerile publice şi patriotice. Biserica ca organa a la religiunei a
lucrata din to te p u terile spre a eternisa m emoria unora b ă rb a ţi a ‫־‬
ta ta de m ari a l om enireî. Biserica a preţuita cu relig io sitate p ro ‫־‬
fundă viăţa virtosă şi sântă, a pusa m are p re ţa pe tă ria de c a r a o
te ra a âmenilorft abnegaţi, pe m eritele lora ca scriito ri şi p a trio ţi.
D6că in vieţele sâ n ţilo ra nu vedemâ m enţionata ce-va des-
pre aceste m erite, ci num ai despre calităţile lora ca pioşl c reştin i
şi aprigi a p ărăto ri şi susţinători al doctrinei ortodocse, acosta a fa·
cut’o biserica spre a nu lua rolula unul instrum enta politica, spre
a nu eşi din lim itele pacinice, determ inate de divinula s6a Interne-
iătora, şi spre a nu se d e p ă rta de principiale inofensive ale evange-
liel. T âte calităţile de adevăraţi 6meol folositori neam ului omenescfl,
fie aceste c alită ţi de buni şi p a trio ţi oşteni, sea ln fine veri ce ine-
rite , pe t6 te biserica le a contopită cu calităţile religi6se şi le a
 arătate mal sas, se Ta face înalt m aî m are progres, şi statal Jq ge
aere ra câştiga mai mult.
încărcarea bugetului instrucţiune! cu o sumă <5re care, destin^
pentru retribuţiane» Preoţilor ce vor propane religiuuea în tote C]a
seleprimari, nu numai nu va produce nici o pagubă statului, ci îac4
,jjj η fi folosi, căci când simţul religios va domni masa poporul^
ătniieî el lapliainda-şî tote datoriele mal m ult de voe, sg va împu’
(in» numeral cel mare al funcţionarilor administrativi. Osebit de
teăsta, 86 va avea atunci şi profitul moral in parte şi în genere, car
ajută fârte mult la împuternicirea şi !înflorirea unul sta t. Ni hi!
sine D eo = N im ic f ă r ă D u m n e d e u .
Âi-chim. S iliv e s t r u B âlă n e scu

Λ
 D E S P R E SÂ N T U L NICBTA

rim ă a cunâsce vieţa bărbaţilora m ari şi 8ânţl din tâ tă lu m e a ;

In casa ftnsă,' c&nd n’amfl pute ave acesta cunoştinţa întins;!,
du ne este ie rta ta a ignora celu puţind pe al ţârei nâstre. Sun-
tem u datori a cunâsce şi venera pe m artirii românismului, ca cu-
noscându-le credinţa şi faptele, cunoscându-le devotamentulil pen-
tru credinţa şi p atrie, sa le urm ăm a cu aceaşl tărie şi perseverauţa.
A neglige pe aceşti sân ţi 6menl, a-I da uitare!, nu numai nu este
demnii, ci âncă nu ne este de folosii. Generaţiunea actuala şi cele
yiitâre avânda Înainte nisce modele aşa de sublime, se vortl Însufleţi
şi mal m ultu spre bine şi vorfl lu cra spre a se arăta demni des-
cendenţT.
Biserica rom ână, credinciâsă doctrinei ortodoxe şi patriei s61e
nu a pututQ uita pe m artirulu Ni chita, ci l ’a Înscrisa ln ru-
gitciunile sâle chiar cu numele de româna : « Nichita Romă-
nulă ».
Mal înainte de a vorbi despre vieţa sântului N ichita, crede mii
neces&rtl a <Jice câte-va cuvinte despre starea românilora din acela
timpii*
Se scie ca Romanii de la aşezarea lorii ln Dacia (la începutula
secolului I I ) ln decursă de mal m ulte secole aft avuta a suferi din causa
invasiunilora continue ale barbarilora. P e de uă parte barbarii dominau
succesiva asupra R om ânilora, eră pe de alta parte Românii aa
fosta vecini al unora barbari, ore-cum mal numeroşi. De aci a
provenita ca numele de româna sa se păstreze Intacta totQ-de-
una numai ln g u ra poporului pânâ acum, eră istoricii 81-1 nu-
mâscă: când goţi (intim pula dominaţiunel goţilorU ), când Ou-
m an i (confundându-I cu Cumanii vecini, cari erau situaţi spre
râsăritula Daciei) etc.
Iu secoîula I I I goţii învadândtt ln D acia ş i dominânda peste ro-
mâni, românii eratt cunoscuţi la alte popâre su b t num irea domina-
torilortt, adică eraa n u m iţi goţi. P en tru acâsta tn cele ce voma cita
cuvântultt goţi, pusa ca adiectiva pe lângă numele sântului Nichita,
nu Insemnâzâ de câta rom âna. A traduce asta-fela cuvântulQ yotu cu
cuvântultt rom âna, fOră a greşi, ne autorisă chiar istoria. La începu-
tu ia secolului I I I pânâ aprâpe de finitul a secolului IY, barbarii goţi
de şi aveatt idee despre evangelie, cu tâte acestea tocmai prin
8ecolula IY 8'aa co n v ertita; şi atunci decă s’ail convertita aa prii-
 HHHbh &î________
104 DESPRE âANTUL NICETA

celebrata, lăsânda, ne apărata, pe ale acelora, cari de şi aa avuta

fire cari merite, dâre afl adusfl 0re‫־‬care vătămare 860 att impugnatQ
doctrina ortodoxă creştină.
Spre a se convinge verî-cine despre ac68tă direcţiune şi despre
acesta spiritfl ală Bisericei, nu are de câta să observe cu atenţiuug
notiţele biografice ale sănţilorfl conţinute în sinaxarelo Mineelorfl.
Aci, mal multfl 860 mal puţind, se vorfl ved6 diferitele merite ale fie-
căruia, ca militară, ca modela de pietate şi credinţă, ca învăţătorii
ortodoxa, ca apărătorii ala doctrinei evangelice, ca făcStorfl de mi-
nun! şi bine-făcdtorfl către săraci şi chiar ca patriota, tâte dusă re*
duse la credinţă şi pietate, pentru cuvântulfl că nici acestea nu le
lipeiâO.
Datoria omului este de a recunâsce şi recompensa meritele, vir-
tulea, şi totfl este sânta şi demnii în vi6ţa semenului 860. Decă
aceste merite 860 calităţi du se enumeră, ci se celebr6ză dintr’unfl
punctfl de vedere, 860altuia, prin acesta persdna celebrată nu a perdutQ
nimicO; căci biserica celebrându-le faptele, II pune înaintea nostră
şi a posterităţii ca modele demne de imitata. Totula aci consistă
In a recnndsce şi recompensa; şi decă biserica face acesta, puţina
importă pre verî-cine, d6că s ’afl grupata meritele şi s’aâ pusa subt
uă singură formă, 860 decă s’a celebrata persona numai dintr’unfl
punctfl de privire. Cele-alte calităţi le lnregistr6za istoria, aşa că
na române nimicfl la lntanericfl.
latre sânţii celebraţi şi glorificaţi de biserica ortodoxă pentru
tăria de caracterO, pentru credinţa şi pentru patriotismula lora
este şi sântulfl Niceta românula.
Din causa timpuriloru celorfl nefericite ale Întunericului barbarii
şi prin urmare din causa lipsei de scrieri detaliate despre cele pe-
trecate In Dacia lutre Români ln anticitate, posedemu puţine notiţe
istorice In privinţa sântului Niceta. Pe aceste notiţe întemeiandu-ne
vomâ indica câte‫־‬va momente însemnate din vieţa sântului Niceta.
Este multa mal bine şi mal demna a ţjlice verî-câttt de puţina, de
câta nici de cum, despre una sânta omU alâ ţârei nâstre.
Multe lufcrarl însemnate şi mulţi bărbaţi mari se ştergd din me·
moria posterităţel, ne scriindu-se nimica In privinţa lorfl. Câţlbăr-
baţi mari al bisericei române n’aa rSmasfl în întunerica, abia păs-
trându‫־‬se memoria lortt numai prin tradiţiune ! Toţi trebae sft do-
 DESPRE SÂNTUL NICETA 107

Tat&lQ Sântului era duce tu Dacia australi (tn românia Mantenă)

Cunoştinţa despre doctrina creştină a priimit’o de la onfl TeofilOi
care mat pre urmă a deveniţii Metropolitu românii tn Alba Iulia.
Dâcă acestQ duce a avuta, seti nu, mal mulţi fii, nu scima,
dâră fiulu 86a, care a remasfl cunoscuta posterităţel este sântulfl
Niceta.
* Niceta, fiulu ducelui român, 8'a născut, a crescut §i 8'a
luminat în partea stângă a Dunărei, în pământul barbarilor >
(Martirii crucel în Dacia pag. 106).
Sustt numitulu TeofilO devenita Metropolita ala Gtoţiel luă pe lOn-
gă sine pe fiuitt iubitului duce, tngrijindu de educaţiuuea 8a, ini-
ţiându-la tn principiile religiunel creştine şi botezându-ltt:
Despre sântuia Niceta că a fosta româna din Dacia tra;ană ue
tncredinţâză nu numai Georgiu Curopalatultt Godina, când tracUză
despre viâţa Sântului, ci şi cele <Jise ln sinaxarula Mineiulul, la 15
ale lunel Septembre.
In Mineia se (Jiee asta-fela:
< Acesta (sântulu Niceta) a fost pe vremea împărăţiei Mare-
lui Constantin, născuta şi crescutu în ţera barbarilor ( 1 ) ce-
lor numiţi Goţi (adică in Dacia lui Traian, care scriitorilor
grecesci le este dincolo de Dunăre, eră nouă Românilor dincdce
de Dunăre, care ţiră pe acele vremi o apucaseră Goţii şi
se chiema Goţia, eră acum 8e chiemă ţera Moldovei ţi ro-
mânescă) :
Despre instruirea sântului Nichita prin TeofilO, Minologiula im-
primata tn Roma (2) se esprimă asta-fela:
« Illud quoque traditur Nicetam christianis rudi mentis imbutum
fuissea Iheophilo, episcopo Gothiae, eo nempe qui concilio Niceno

(1) Adică în ţera ocupată de barbari, dră no în ţ i n , snde snnt num ai barbari.
(2) ΜΗΝΟ.νΟΠΟΝ ΤΩΝ ΕΥΑΓΓΕΛΙΩΝ ΕΟΡΤΑΣΤΙΚΟΝ, eive, Kalendarium Eccle-
siae Constantinopoîitanae, C1q Annorum ▼etaatate insigne primitua · Biblio-
tbeca Romana Albanorum in lac-m editam et veterana monumentoram compara-
tione diurnisque com m entariis illaetratam cura S tep 11. Antonii Morcalli, acctdunt
qnatuor Evangeliorum lectienee in codice variantar.
Voi. 1. II.
Bomat. praeaidam anno MDCCLXXXV1II.
 mito confesiunea Ariană. A8tQ‫־‬felO pe la anula 375 goţii, g0niţj
de Huni, ceru imperatorul al Valenţe permisiunea de a trece în
periulfl romanfl peste Dunăre. Valenţe le dă permisiune cu condiţia
1\ea de a priimi botezulO (se Înţelege cu confesiunea ariană, pe care
o susţinea chiar imperatorulfl).
Din contră romănil veniţi din Italia, dâcă nu toţi, celd puţina
uă buni parte priimiseră creştinismulO ducă din locuia natala ; CQ
alte cuvinte sdmânţa doctrinei evangel ice era plantată Intre roma‫־‬
nil Daciei de la Începutul secolului II prin coloniile romane. Din
acestea cine na pâte înţelege că goţi creştini, ca poporu, nu esista
înainte de anula 375, şi tot-de-nă-dată cine nu pâte înţelege că go-
ţii creştini şi anume creştini ortodocşi înainte de acestO ana nu
puteaţi fi de câtu românii ?
Despre romăDl se scie nu numai că eratt creştini ortodox! chiar
Înainte de anula 325, ci Încă. că aveau şi organisaţiune eclesiastică.
adecă, că aveaa episcopii şi Uetropolil ortodoxe, precum era Metro*
polia din Alba Iulia, episcopia din Dafne. Despre acestea ne încre-
dinţeză chiar actele conciliului din Nicea (325), unde se vede că
la acestâ concilia a luata parte Metropolitulu româno diu Alba Ia·
]ia, numita TeofilO, deşi ela nu subscrie de câta cu uumirea ţerel,
aflată snb dominaţi unea gotică. Pe lângă acestea trebue să scima
că goţii na se putuseră românisa, nici elenisa, seu cela puţina ele-
niemula creştina nu avusese aşa de repede iufluinţă asupra goţilorii
spre a adopta numenl proprie elenice înainte de a fi convertiţi la
creştinismfl.
Despre români 6nsă nu numai se pâte presupune, că aâ 1rialii numen!
grecesci, ci chiar se pâte afirma, de âre ce eraa In contacta cubizan·
tinil ca creştini. Pentru acâsta sântula Niceta chiar dupre nume con·
sideratO nu putea fi goto, ci româna, fiinda botezata de Metropolis
româna, care ânsuşl avea nume grecfl.
Aceste puţine notiţe preliminarie <Jise, putemâ vorbi despre sân
talO Niceta pe câta ne permită datele istorice!

II

Părinţii sântului Niceta aO fosta români din partea ettngă a Du-

nSrel, adică diu Dacia Traianâ.
 DESPRE SÂNTUL NICETA io n

chiar de acelaşi sânge românii; pentru acosta după terminarea res-

belului prin pace, Âtanaricfl esercită cele mal îogrczitâre cruzimi
asupraromânilorflşi ln speciale, putemd flice, asupra romanilor ere-
ştinl. Aplicânda cruzimile sele asupra tutorfl românilora, Âtanaricfl
nu putea a nu cftuta pe capii lorfl. Sântului Nichita deci, ca duce·
II era imposibila a scăpa de cruzimea barbarului. Din ordinulfl lui A-
tanaricil goţii prinseră pe sântulâ Nichita şi-la aduseră înaintea
regelui lora.
Barbaruia rege ordonă ca să tortureze pe Sântulfl: cea ce se şi făcu
ar$ându-I membrele şi făcândultt martira ala credinţei creştine şi
altt patriei sâle, dupre cum flice Saidas : « Άθ-αναριχος, δς έβα-
σάνισε τον άγιον Νικήταν καί μέγαν μάρτυρα Χριστού πεποίη-
κεν = Atanaricu, care a torturata pe săntulă Niceta şi l'a făcutu
mare martir« alu Iul Christos >.
Tota asemenea vorbesce şi sinaxarula Mineiulul: < Deci fiindu că
acestu sântă nu a voita a urma păgânitatea barbarilora, ci pre cum
era de neam luminată şi bogata, aşa era şi creştină bună: deţii fiindu
prinsa de Atanaricu, stăpânitorulu Goţilor pentru credinţa lui
Christos, f&rte muncita a fosta, mal pre urmă prin focă s’a săvârşit ·
In m&rtirologiulu bisericei occidentale sântulfl Nichita este tre-
cuta asta-feltt: Eodem die sandi Nicetae Gothi, qui ab Athanarico
rege ob catholicam ( 1 ) fidem jussus est igne comburi = In aceaşi ţii a
sântului Nichita gotulu, care pentru credinţa catolică se ordonă a fi
arsă >.
Ddcă Mitropolitula TeofilO, la anultt 325 era deja Metropolis, şi
decă elfl după ce a devenita Mitropolitfl a luata subt îngrijirea 8a
pe fiulfl ducelui, putemtt înţelege că flârea etăţel sântului Nichita
era tocmai ln cel din urma ani al vieţel Marelui Constantina, dupre
cum ne lasă să Inţelegemtt cele citate mal susa din MineiO. TotO
de uă dată putemfl $ice aproximativa că atunci, când a priimitfl
corâna de martira ala lui Christosa şi ala patriei, avea etatea Intre
57—60 ani.
Anula martirisărel sântului Niceta, dupre atestaţiunea Minologiulul
citata maisusfl, este cam pe la 372, adică la trei ani după începerea nu-

f l ) j e i cuvântalfi catolic fi eate în treb u in ţată spre a ceprim aideade ortodoxie, i r l

n a cam ■e în ţeleg o a stS -fî din erore. g ‫ ן‬g L IO T E O A
M itr o p o lii M oldovei
şi B u c o v in e i
■ S T U D I U M"
 108 DESPRE SANTCL η ιω ‫ ״‬-

interfuit et subscripsit: Theophilus Gothiae M etropolis= Şi 0cea8e

spune că Niceta a fosta adăpatu î» elementele (doctrinei) creşti^
de cdtre Teofilu, episcopulu Gotieî, adecă acela, care a luatu parte
la conciliulu Nicenu şi a subscrisa : Teofilu alu Metrop0ie1
Goţiel».
Profesiunea părintâscft avu influinţă şi asupra fiului; la ac6ata
însă contribui fârte malta şi direcţiunea, dată de Metropolitulfi Te.
ofilfl. Acesta Melropolitfl inspiră junelui Niceta uufl mare duragfo
şi-ι desvolta simţimflutele religiose şi patriotice Intr’unu grada
forte însemnata, ca la timpâ 8ă p6tă fi apriga apărătorii ala patrie!
şi credinţei sâle creştine.
Incetănda din vifiţă tatălfl sântului, Românii avură pe Nichita
tota aşa de buna şi curagiaosa duce, ca şi pe tataia lui. In calita-
tea sa de duce, sântula Niceta desvoltă uă activitate eminentă, na
numai pentru apărarea patriei, a confraţilora 861, ci şi pentru sus-
ţinerea credinţei ortodoxe In centra ferocilora barbari, cari năvăliafl
in Dacia.
In acela timpa aşa de furtunostt din causa inv&eiunilora barbare
dfcă sântulfl Niceta nu pntea face mal multa, cela puţina inspira
tărie şi curagia Românilora spre a suporta suferinţele cele trecâtâre
din partea barbarilora, erO la ocasiunl favorabile II conducea In
Inpta cn inimicii. Lupta sa cu inimicii barbari a durata ρβηβ 10
timpnla lai Atanarica.
Pe la annla 369 goţii din Dacia traiană trecânda Dunărea ln
contra bizantinilora, imperatorula Valenţe fii necesitată a se Intârce
din Orienta contra acestora barbari, cari nn se contentatt (mulţi*
înlaO) numai cu ocuparea Daciei, ci voia a invade şi în imperiulfl
romana transdannbianO.
Spre a putâ imperatorulu să reuşescă contra acestora barbari
cutreerâtort, provocă pe românii Daciei traiane, cari suferiaa subt
aceşti barbari, ca să prindă şi să ucidă prin pădurile lora pe goţi,
cari se ascunseseră îotr’dnsele sub conducerea regelui lora, Atana-
ricfl. Intre romanii, cari acum ajutară coreligionarilora bizantini
sprea Învinge pe barbari, era şi săntula Nichita ca Duce ala romi-
nilera. Furia şi cruzimea lui Atanarica numai avu margini de a‫־‬
cam. Ela v6<j[a că românii Daciei traJane simpatisaa mal mulW
pentru bizantini, fiinda.de aceaşi .religiune cu dânşii şi cu mulţi
 d e s p r e s â n t u l n ic e t a Ill

corpulfl martiraluî şi înfăşurându-ΐΰ într’uă pînzîl subţire l'a îumor-

mântatfl ln tjliua de 15 Septemvrie cu tâtă cuviinţa şi ceremoniele
prescrise. Prin contribuţiunea românilora compatrioţi al martirului,
Marianii putu, după 8 ani, 8ă edifice d’asupra mormântului uă bise-
rică subt patronarea sântului Martirii. Reliqoiele Martirului se pu-
seră acum Intr’unfl sicriu, pe care-Ιΰ aşezară ln biserica edificaţii.
Autorulfl Minologiulul susţine Sncil că ln urmă requiele sântului
s’aiiadusuîn Constantinopole.
Acestă opiniune autorulu Minologiulul o Întemeiază pe făptuit! pjsi-
tivii că în Constantinopole erafl mulţi goţi (νοιηΰ vedâ mal la vale că
erati români) pe timpnlO sântului Ioaufi Chrisostomfl. Aceştia se in-
teresatl moralmente şi prin urmare se adunaţi aci (In Constantino·
pole) spre a venera pe Martirulfl lorii conaţionalii.
MinologiulO ‫ ׳‬se esprimă asld* felii: < facile adducar ut credatn
Nicetae reliquias Constant‫ ׳‬nopoli conditas, quum templum ibidem
memoriae ejus dicatum non reperiam, ac certe gothos catholicos,
quorum interesse potcrat gentilem suum ihi coli, plures in ea urbe
invenit Chrysostomus, quum sub haec tempor a pontificatum cepit '·
Inter homilias unde ci m, quas Mnnfauconius prim im publicavit
ex codice vaticano, quae octava est nos docet, gothos per multos in
templum sandi Pauli ad concionem convenisse, atque iUic loca
quadam e sacris libris, quos jam gothic ?reditos hobebant, led a e88e;
subinde vero Chrysostomi jussu gothum presbyterum lingua sua
concionatum esse ; post quem demum sanctus Archiepiscopus sus‫־‬
cipiens: « Έβουλόμην itapsivat ελληνας τήμερον.......> = lesne
ml· voiH îndupleca sl· credu că reliquiele lui Niceta au fost depuse
( închise) la Constantinopole, de şi nu voiu găsi tot acolo unu tem-
piu dedicat memoriei lu i; dâră sântul·'! Chrisostom a găsit in acea
cetate, când a dobînditu pontificatula in aceste timpuri, mal mulţi
goţi catolici, cari aveau interesă de a se venera acolo conaţionalulu
lor. Intr4 unşpre-fieceomilii, pecari Monfauconpentru prima oră
le a publicata din codicele vaticanu, acea, care este a opta, ne spune
că forte mulţi goţi veniseră in templula sântului Paula la adunare
si acolo au citită ore-cari locuri din cărţile sânte pe cari acum le
aveau traduse in limba gotică, şi apoi din ordinulă Iul Chrisostom,
unu presbiteră gotu a vorbit# cu limba sa în public, dupi care in fine
 mitalol resbelfl: <Nicetam defunctum putant circa anti
CCCLXXII, quo anno ah rege eodem occisus est sanctus
gothus (românul)—Se crede că Niceta a murită cam pe la an^
372, In care anii a fostu ucisu de acelaşi rege şi sântulii Sava gQ
tulii (românul) >.
Bollandianiî (1 ) susţină că loculfl marţirisărel sântului Nichita
este Moldavia: « Bollandiani (-2) in Ammiano, ubi Valentis Aug!^
res gestas contra Athanaricum narrat, salts indicii reperiunt ut
statuam Nicetam in hodierna Moldavia, vel huic contermina pa.
lachia, aut Basarabia occubuise; quod eae regiones tune Athana.
rico parebant = Bollandianiî găsescă în Amian, unde nareze, /*«‫״‬.
telelui ValentieAugustulă contra luîAtanarica, destule indicie pentru
a determina că Niceta a murită tn Moldavia de astă di, s6Uin vecina
acesteia, Valachia seu Basarabia, fiind că acele regiuni erai suit
ascultarea (supuse) lui AtanaricH > Âutorulti martirilor cruceî în
Dacia ne spuse despre cele petrecute ln urmă cu reliquiele sânta-
101 Nichita astfi-felîi: · Iar sacrele sele remăşite fură aruncate cu
despreţă intr’unu stufu de trestiepe marginea Dunărei spreafipra
dâpescilor. Corpulă martirului zăcu cât-va in apele Dunărei pene ce
cteştinii traianiştî insciinfară pe Mariani, amiculu lui Nichita
despre mârtea acestuia. Concetăţenii sântului erau forte mîhniţi
că nu pota înmormânta sacrele lut rămăşiţe după totă cuviinţa şi
meritele; căci 8'ar fi, compromisă in ochii barbarilor >.
In urma acestei lueciinţirl, Marianii luă corpulO martirului şi-la
duse Iu patria 8a (a lui Mirianâ), Cilicia tn cetatea Mopsuestia.
Cu cele relatate mal susfi despre Joculfi, unde s’aii transportata
reliquiele sântului sunt In acordd şi cele coprinse in Minologiulfl
menţionaţii: «Estetiamin Actis(3) Martyr is corpus Mopsuestiam
in Ciliciam translatum esse= Chiar in Acte se află că corpulă mar-
tirului s'a transportat în Mopsuestia din Cilicia >
Totfl autorul n « martirilor crucei > ne spnne că Marianii luândii

(1) Bollandns ere a n ă jeenitu f<5rte eruditu din Anvereu. E lu a eoneaoratu nnfl
îndelungaţii timpii pentrn a aduna acte relative la v ie ţele sân ţii o m ţi la istoria
biserieâBCB.
(2; Bollandianiî erau niece continuatori al je su itu lu î B o lla n d u s ; aceştia mal
msltfi de unii aeeolft a’a ocupată a adana acte gi n o tiţe deapre v ie ţile eânţilorfi.
(3) Acta aaactoram foi coleoţiune)
 b B S I'R E SÂ NTU L NICETA 118

tradacţiune? Na scimfl ρβηί$ acuin. Patemfl presupune numai, că ro*

mânii creetiul aa putută av6 6re-cari din cărţile sânte lu limba
vorbită de el ln aceld timpii, de 6 re ce aveaa uă organisaţiune ecle-
siastică şi nntt cui tu. Prin urmare românii aflaţi 10 Constantinopole
aa putută face usa de limba lora In acea adunare şi afl putută
citi şi din cărţile sânte.
D iac. S t . C J U ln e s c n .

PR U D EN ŢA

Prudenţa este dreptul resonfl aplicata la conduita vieţel— Iar

dope st. scriptură este un darfl a lai D-rJefl. — Sub nume de pru-
denţă, philosophil antici Inţelegâfl mal cu semă pătrunderea (glii-
băcia) minţ°I omului d’a cunâsce adeviratele sale interese din ac6-
stă lume, d’a previdea pericolele ln viitorii, şi d’a evita tot cea-ce
pâte a‫־‬I causa vătămare; Evangelia, din coutre, înţeleg« prin pru-
denfă, facultatea (băgărel de semă) d’a prevedea şt a preveni to*
tola cea-ce ar putea vetăina mântuirel ndstre safl a alto a.
Pentrn care Iisus-Cristos distinge prudenţa fiilor veculnl accstula
de a fiilor luminel (1 ), şi ne ordouă d’a uni prudenţa şarpelui cu
simplitatea porumbului (2). St. Apost. Pavel ne iuvaţă că este o pru-
denţă a corpului, inamica lui D-^efl, fjicend: prudenţa trupului
este inamică lut J)-(J,eu: că legeI lui D-fiea nu se supune, că nici
pote. Pentru care cei ce suntu trupă, a p'ăcea lui D deu, nu
poţa 3 ) ? ‫ )מ‬Dupe aceste texte a st. scripturi se vede că prudenţa este o
calitate, care comunică cu virtutea şi cu viciulo; şi a cării secreta
constă. în privirea altora: d’a cun6sce ce sunta cial’alţi, ce potfl, şi
ce doresctt ii, pentru a sci cam trebue a lacra ca ii; Iar ln privirea
sa ln aşi cunosce lipsurile şi defectele sale şi mi^i16‫־‬cele ce ar tre-
bai de luata.
In fine omfl prudenta este acela, care cunoscând legile moralei şi
a religiunel, usagele lamil şi bunele-caviinţe particolare, reguldzfl‫׳‬
ln prevederea sa resonată măsura raporturilor sale cu semenii sel,
adccăcea-ce se cavine ca el se facS, safl se nu facă; pentra care nu
forS resonfl s’a φ 80 de ore-cine că: «nu este virtute fdră pru-
denţă » prin armare ca darfl a 1111 D-tJefl, prudenţa consista: ln a
vorbi cine-va resonatfl, pnţinfl, şi ca previderl sănătose şi a lucra
dupe ele; descreditându-se mal malt de sine de cătfldecia-l'alţl 6-
meni, conformfl lnveţfttarel apostolice ce (Jice: unnl pe iltulfl socotind
a fi mal de 0n6re ·.
*m u . G a b r R ascan

(1) L n c . c. X V I. v. 8.
( t ) M ath. c . X . v. 1 6 ; (8) R om ani V III. v. 7
ANUL IV.
112 DESPRE SÂNTUL NICETA τ
sântulϋ Archiepiscopft replicândfi $*se : voiam să fie de fagă jgţ
nil asia (ft».
Acesta citata uu numaî că este singuraltt loca, care atesta <W
pre transferarea mâştelortt sântului Nichita In Constantinople-
dfcră tucîl ne presintă şi câteva cestiunl, cari ara treboi resolvate
Prima cestiune este, dâeă sub numele de goţi din acesta citat!!
trebue să iaţelegema tota pe româol, 8έα deci trebue si tuţelegcmn
pe goţii propria jlişl.
A doua cestiune este: ca dâcă sub numele de goţi aci trebue 8a
înţelegeampe români, atunci cum se pâte esplica că el aveaa cărţile
sânte traduse In limba lora?
Dupre opiniunea n63tră şi In virtutea colora $ise ρδηδ aci, ces-
tiunea primă 86 pâte resolva asta-fela: Nu este imposibila a admite
că în Constantinopole erau destul Români din Dacia traiană pe tim-
puia sântului ChrisostomQ. Dâră de sicura aceşti români aflându86‫־‬
In Constantinopole, eraa numiţi locuitori din Gotia, adică goţi. Pen-
tru acesta cuvânta şi autoruia Minologiulul II numesce goţi şi
chiar Constantinopolitanil nu putea a-I cunosce de câta tota subt
acâstă numire. A considera lucrula asta-fela suntemu conduşi tota
de acesta citata. In citata se φοβ că goţii aveaţi interesa de a 86
venera în Constantinopole conaţionalul{! lora. Dâră ce interesa pa-
teatt să albă despre sântnla Nichita, aceia, cari l’au martirisatai
Pnteafl aceia, cari torturaseră pe sântuia Nichita şi cari-la consi-
deraO ca inimica ala păgănismulul şi ala neamului lora, să-I edi-
fice vre untt templu, sâu cela puţina să-ΐΰ venereze ca pa martirii
ala neamulal loru ? Este imposibila a se admite acâstă idee. Intere-
sula de a venera pe martirula Nichita nu putea fi do câta ala ro-
mânilorfl, cari eraa de acelaşi sânge, de aceael credinţă cu marele
Martirii.
Ded goţii despre cari 8e vorbesce ln eitatfi, dupre opiniunea nâs-
tri, eraa români, âră nu goţi barbari.
A doua eestiune de şi presintă dificultate, cu tâte acestea ρδηδ
la una certa puneta 80 pâte concilia lucrula. Se scie că goţii după
creştinare aii avuta biblia tradusă tn limba gotică tu secolul 6-lea
printre anii 4 1 0 —428. Prin urmare tnainte de acesta timpO, a-
decă tn timpula vieţuire! sântului Chrisostoma nu puteaa să albft
cărţile sânte traduse ln limba gotică. Deră românii aveaO acâstă
 CHRONIC*. ECLESlASTlCA ^*‫י‬

cetările, flcule In modul eelfl mal minuţiosQ şi prin declaratfunea

represeatauţilorO şi a proestoşilor diu dou6‫<־‬Jecî monastiri dia mun-
tele Aton.
« Ga acostă ocasiune Prea 8&aţital Metropolis al Dercalal a ra-
portatQ Patriarchiel, ca numerul monachilor dia mouastirile mua-
telul Aton 86 rădica la 7000 persâne.
La aceste, f6la <Tracia> adauge; «Dia turburătorii muntelui
Aton, uni! s’ad eceilatQ, Iar alţii, latre carii şi unu Daaiil dia C3i-
ropotam, aQ fugita şi că, 81au luata mfisuri, spre a fi prinşi.
<Keologul > jaraalQ grecii, (Jice: <Schismaticii Bulgari de la
antl timpa ta c6ce se arată f6rte dispuşi, ca 8a se reîut6rc0 la 81‫־‬
nul Bisericeî celei mari, şi ca multe sate s,aQ şi sapusO autorităţi-
lor eclesiastice a Patriarchiel de Constantinupol.
De alta parte, şi tot îa cestiaaea Bisericeî bulgare, cea ce adauge
şi f6la constantinupolitană « Stâoa Orientului » :
<Conform scirilor din Bitolia, cu ajutorai lai D-<JeQ, Metropoli-
tal de Pelagonia, D. Matei, acestd servitorii neiatigahilo al celu*
Prea Inaltfl, a isbutitil, ca să relat6rc6 la Biserica cea mare 14
sate de schismatici Bulgari, compuse din 4:00 familii, ca o popa‫־‬
laţiune de preste 3000 suflete.
« Pre aceste sate, precam şi pre cele latârse mal ’naiate, Metro-
poliţai, visitându-le, le-a bine-cav&ntatO şi lea 8&nţitQ, invfiţand
pre locuitori! lor cele de cuviinţă. Dup5 câte-va $ile acelaşi Metro-
politii îşi făcea yisita sa eparchiala la altă parte a Epirchiel, unde
se afla încă vr’o 20 sate de oposanţl.
«Ga modal acesta, parasinagoga ( 1) bulgara dia Bitolia, ca a-
jutorul lcl se disoha. Rdm&ne acum şi Perlepul, compaatl
din 92 sate, dia care numai şese se afla afectate la Biserica cea
mare. Dar curaţându-se periferia Bitolieî, atunci sperâmii, ca se Ta
deemembra şi Perlepal.
2. Biserica română. — la lipsa de alte documente, dama
dnpre jurnalul « România libera > descripţianea serbatorel de la

( 1 ) V orba grficî de sinagogi ţi parasinagoga este a p lic a t! pentru prim a dală la

Bieeriea ebraică din timpul U & aluitoralul ţl ea eaprim l o a d u n i ta r i de u m a n i'
contrarii creştinism ul aî. O r· tot t a acesta sensfl eeta aplicată vorba de paraain%>
g o g i ţi la Biserica B u lg a ri ? f f .............
 CHRONICA ECLESIASTICA
1
BISERICA O R T O D O C S A

1. Patriarchia de Constantinupolfl. — In cestiunea bă

noelei, Id care Intrase călugSril din mantele Aton, şi despre care
noi am comunicaiă lectorilor noştri, că atât Patriarchia, cât şi g!!.
vernal otomană şîafl trimisă delegaţii respectivi, pentru o cerce‫־‬
tare mal scrnpalâsi, astă‫־‬£l săutemă in stare, ca să supunemQ la
canoscinţa lectorilor noştri şi armătârele constatări. F6la din Con·
stantiuapolă <Steoa Orientala! > ni comunică:
« pilele aceste s’aă relntorsă din Aton metropoliţil: alQDercaluI şi
al Chiulul, precum şi trimisul guvernului — Zever bel, cu acelaşi
vaporii, cd care plecase acestă amploiata al guvernului cu Prea Sân-
ţitul Metropolitu de Ghiu.
«Conform cu esplicaţiuaile date, acestă comisiune estra-ordioart
a f&culă cercetarea tuturor monachilor din mantele Aton, precum
şi a raporturilor monastirilor din mantele Aton cu Biserica cea
mare, conform ca prescripţiaoile Regulamentului, elaboraţii pentru
acesta scopă de cătrâ s-tal Sinodă al Patriarehieî din Constanti·
napolă, 10 noire ca Consiliul naţionala, numită şi micstfl. Şi pen*
tra aplicaţianea tuturor disposiţianilor din menţionatul Regula-
mentă s’afi luată măsurile necesare.
«Ce se atinge însg de calomniile, că muntele Aton este întreboin·
ţaţa, ea aoă centra de comerţă, şi ca ană focară de revOlaţiuni,
etc. t 6te aceste 8'a probată, că săută nisee inventiunl şi klar ca-
lamoil, fabricate ea scopul, de a compromite aceste aşezăminte,
şi tot-o-datăde cătrfi niece rett-Toiton. Acesta s’a probată prin cer-
 CH RONICA ECLES1AST1CA 117

a pleca la mormântul gloriosului Domnitor Grigorie Ghica. Ordinea

cortegiului a fost:
Sergenţii pedestri şi călări al comunei deschiseră drumul. Apoi
urmară clericii Inferiori succedaţi de ioaltul cler, Îmbrăcaţi In veşt-
mintele sacerdotale, şi compus din Emineuţia S i Mitropolitul Josif
Bobulescu, Ieremia Bârzu şi Calinic J)»*w· -După înaltul cler, nu
d. lucrător al Tipografiei T i. Balasan, purta sus stindardul ziaru-
lui < Curierul >, fA/fâind a jale după deslipita Bucovina şi moartea
de martir» patrioticului Grigorie Ghica VV., domnii prefecţi alju-
dnţitlur şi oraşului Iaşi, primarul laşului şi alţi notabili afl fost ur-
maţi, de stindardul uuiversiţăţel Iaşi însoţit de steagurile celor pa·
tru facultăţi. Intre aceste steaguri fu purtata o ghirlandă mare şi
frumoasă a Clubulal studenţilor Universităţii Iaşi. Veniră apoi stu-
denţil universităţii Iaşi, ln rânduri dese braţ la braţ şi urmaţi de
un mare numSr de cetăţeni. Cortegiul Insă nu se termină nu a crista,
căci veniră steagurile Reuniunii damelor româue din Iaşi, a scolel
profesionale de fete, a gimnasiilor şi scoale] or Iaşase, a societăţii de
meseriaşi etc., însoţite de numer0se ghirlande. Iu total erafi i 6
stindarde urmate de delegaţi din ţară, de corul muzicel vocale, de
o bandă de muzică instrumentală. Spre fiuitul cortegiului, în ai 11-
tară elevii scoale! militare, atrăgăidu asupră-le atenţiunea tutu-
ror din cauza uniformăril lor frumâse şi curate. Ast-fel dar a fost
compus cortegiul, carele tn sunetul clopotelor, a muzicel vocale ţi
celei instrumentale parcurse strada Mare, strada Băncii, strada Pri-
mării de jos, se reîntorse pe strada Mare, pe care tnaintă pa 116 la
strada Sf. Yinere, de unde dădu tu stradele Cismăriel, şi apucând
strada Ghica, sosise la grădina, unde se află mormântul lui Grigore
Yodă. Mare schimbare am găsit anul curent la acest mormânt,
căci pe cănd anul trecut mormântul se afla ln mijlocul unei pieţe,
el se află acum ln o grădină Înfiinţată sub actualul şi neobositul
primar al laşului, d. Scarlat Pastia. Cortegiul ajuns la mormântul
martirului de la 1 Oetomvrie 1777, delegatele comitetului central
de dame din Iaşi pentru ajutorul oştaşilor romănl răniţi: doauiua
Elena Şolescu, d-na Aglaea Tacu, d‫־‬na Visanti şi d-şoara Sofia Ba-
lasan au depu90 pe sarcofagul monumental o ghirlandă splendidă
de imortale şi ornată cu colori naţionale române; tot asemenea
făcură apoi şi cele lalte delegaţiunl. Prea Sf. Sa mitropolitul
 116

1 Octomvrie anul corentfl, petrecută în urba Iaşii, şi efectuata jn

memoria Preâ Fericitului Domnii Gregorie Ghica voevodfl. Aici Jec,
tori! noştri potil vedea şi partea, ce a Juatfl şi la acestă solemnitate
clerul Bisericel române, având în capul lor pre Iaalt Prea Sânţit0
Iosif, Mâtropolitul Moldovei şi al Sucevei.
«In urma apelului făcut şi a programei publicate, 1 Oct. ρθ !a
ora 11 strada Mare Începuse a fi traversată de un public numeros,
venit din tote părfile. Toţi se îndreptară spre curtea St. Mitropolii
unde elevii şctflel militare, în ţinută de mare paradă, erafi postaţi
în rânduri de companii. Pe lângă aceştia erafl aşezaţi elevii dife-
ritelor scoli publice din Iaşi. Curtea Mitropoliei se umpluse din ce
în ce mal mult cu publicul care venise spre a dovedi veneraţiunea
ce poartă pentru memoria lui Ghica Vodă. Delegaţiunea diferitelor
corporaţiunî, cu drapelele lor desfăşurate sosiră la 11 jura. ore şi
intrară în Biserica St. Mitropolii, unde pescaune erafl aşedate ghirlan·
dele comemorative, a clubului studenţilor universităţii din Iaşi, al
studenţilor licealul naţional, a liceului nou ; a scoale! de meserij
din Iaşi, etc. La 11 jum. ore începu Prea S. Sa Mitropolitul
Moldovei şi Sucevei, Înconjurat de înaltul cler iaşan, să cele-
breze sânta liturghie şi panihida religiâsă, în presenţa auto-
rităţilor comunale, judeciare şi militare din Iaşi, a delegaţilor din
oraş şi de prin districte. Ia timpul serviciului divin, corul musicel
vocale, esecuta cântările cele mal clasice fn stilai religios şi corn-
pase de d. Mazicescu, profesor de la conservator. Dupe săvârşirea
serviciului divin, Eminenţia Sa Mitropolitul Iosif pronunţă un dis-
cursa alegâoda-şT ca moto: « Pentru Sionti na voifl tăcea şi pentru
Ierusalim na voi taceta. > Prea Sfinţia Sa Mitropolitul, arătă că
orl-ee idee mare, fie religiâsă sau politică, a fost tot-d’a-una rea-
lisată şi aplicată ta arma maltor suferinţe, abnegaţiuul şi sacrificii
chiar de sânge. Martirii creştinătăţii şi-afl versat sângele lor pen-
tra susţinerea bisericel creştine, şi tot ast-fel Marele şi patrioticul
Domn al Moldovei, Grigorie Ghica Voivod şi-a jerfit viaţa, făcdn-
âa'Se martir pentra susţinerea unităţii politice a Moldovil.
Dupg terminarea acestei cuvântări, care produse impresiunl a-
dâncl in tot auditorul, Prea Sf. Sa Mitropolitul Iosif săvârşi ulti-
mele rngăcianî, dupe care apoi începu cortegiul a se araugia, spre
 119

tuturora credincioşilor^ 881, ca nişte modele de imitata. Intre aceş‫־‬

tia vinii apoi pe armele Apostolilor(!, marii dascăli şi luminători al
lumel, Ierarchil şi alţi înţelepţi Insuflaţi de Dubalfi Sfânta, duhula
adevărului, mângăitorulu promisa de IisnsO Christostt, care prin în-
ţelepcianea învgţăturilora lord aa strălucita In Biserica lai Ghristosa
ca nisce luceferi de la răsărita pftnâ la apusO, predicânda mai in-
tâitt 10 întunericultt lamei păgâne şi apoi In cea creştină laminată
prin botezata şi credinţa 101 Iisusa Ghristosa, caao?cinţa Unuia a-
devâr&tulul Dumne<Jea, Dumne^eulu dreptăţel, ala Âdevdrulalşi ala
Dragostei celei desăvârşite, carele peatra iubirea de âmenl asacri-
ficata pe Unultt Născuta, Fiul a Sea p6n6 la mârte de Cruce. De la
aceşti Sânţi Părinţi al Bisericeî şi luminători al lumii avemtt es-
plicată şi aşezată doctrina credinţei Împreună cu învăţătura mo-
ralel Evangelice, care In resumattt se coprinde de cele două porunci
arătate de Însuşi Mântuitorula : 1 Se iubeşti pre Domnula Dumne-
deula tea din t0tă inima ta, din tota sufletula şi din tota cugetul a
t6a; acesta este cea întâia şi mal mare poruncă, iara a II-a ase-
menea aceştia: Să iubeşti pe apr6pele t6u ca Însuţi pe tine, pe care
Apostolula cela iubita, Ι ό η Evangelistula o explică lămurită, că
fără iubirea de apr0pele nu p<3te să fie, nu pâte să existe iubirea
de Dumne^ea, dicândtt ast-felft : IubiţilorO! de va dice cine-va că
iubeşte pe Dumnegett, iara pe fratele sââ urăşte, mincinoşii este ;
căci cela ce nu iubeşte pe fratele s<5a pe care Ία vede, pre Dum-
neţjea pre care nu ’la vede cum pâte să ,la iubescă ? Şi acostă po-
runcă avemO de la Dânsula că cela ce iubeşte pe Dumne^ea să iu-
bescă şi pe fratele 86a. De aceea şi marele Apostola Pavela, c&nda
resumă virtuţile lnvâţăturel şi a le moralei Evanghelice In trei mai
principale, care sunta : Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, cjice :
Aceste trei, iara mal mare de câta acestea este Dragostea. Ac&ta
este fraţilora doctrina lnvâţăturel şi temelia moralei Chreştine, Dra-
gostea, Iubirea şi Caritatea; însă iubirea, caritatea, nu numai teo-
retică şi verbală, ci practică, lucrătâre; acesta produce anirea In
credinţă şi In fapte; frăţii din inimă Intre tâte clasele Societăţel,
respectuia legilortt şi ala autorităţilora, pentru care acelaşa Apos-
tola $ice; de Dumne^ea 86 vâ temeţi, pre ImpCratultt să cinstiţi,
fraţi să iubi)(; Iara Mântuitorula către Apostoli: Poruncă nouădaa
vouă, ca să yâ iubiţi unuia pre altuia, precumtt ea ν’ama iubita
 Ud CHRONICA ECLESiASTlC*

celebră o scurţii rugăciune, după care d. primar Scarlat p^·

rosti patrioticul d-sale discurs. Terminăudu-se acest-discurs 80u
etrigătete de «Ura >! nesfârşite, d. Booifacia Floresco pronunţ
o cuvântare pliuă de sentimente româneşti. Spaţiul nu ne permite
a reproduce acest interesant discars, ce-1 vom publica joia viitoare.
1‫ »ןףיי‬η. Floaeeea ‫ תת‬elev din şcoala militară, un adevârât tip
ostaşromân, d. Arm8şescn,&01aaiy1 pe treptele de marmură, şi cu ca.
rabina şi ca baioneta Ungă el, se apropii tan&tn1ostaş, de mormântul
martirului domnal Moldovei, şi descoperioda-şl capul, tncepa ca ovoce
resolută să reciteze o poezii plină de foc şi de entusiasm. Este greu
10 scart timp a descrie până 10 amănunţime impresiunea cea de v&
eroică, ce tdoăral şi patrioticul d. Armăşescu, acest brav român şi
elev 11 şcoaleî militare dia Iaşi, a produs asupra întregului public
carele era eotasiasm&t la calme. O ploaie destul de tare sili apoi
pe toţi să plece de acolo. Publicăm mal la vale telegramele iocoree
Ja primăria de Iaşi pentra acostă serbare. D-nu primar a invitat
peste o sută autorităţi dio ţară, dintre care com. Botoşani a fost
reprisintată prin chiar Însuşi primarul el d. Boian, corn. Piatra prin
d. ScuJy Logofetidis, com. BăcaO, prin d. deputat, Clioescu iar corn.
Brăila a trămis ca repreziotaot al el pe d, Câmpioeanu, deputata
şi consilier comaoal.
Eca discursul Înalt Prea Sâoţitolul Metropolis ţinuta la acostă
solemnitate, din care reâsă, ca 10 reliefa meritele Domoolal martira.
« Pentru Sioo, ou voia tăcea, şi pentra Ierusalima 00 voia Ic-
ceta>.
IubiţilorO! A vorbi peotru Biserică şi Beligiune, a aminti pre-
ceptele şi lnvâţătarele Evangelice peotru a le aplica, la regula fap-
teloră vieţel oostre sociale, este tota d’a-una bine şi folositoru.
începând de la fâDgele cel vârsatfl pentru mântuirea lumel alu
101 Iisusa Christosti Dumne^eQ, Omula cela răstignita pe Cruce,
Biserica creştină s’a întemeiata pe sângele muciniciloiti celora din
tdtă lumea care şi-aa sacrificata viaţa mărturisinda cu credinţă
nestrămutată numele lui lisusa ChristosQ Fiului lui Dumne^eO şi
nemurirea sufletului. Acestora aa urmata cetele Prea Cavioşilord
din toţi timpii şi din t<5te părţile pământului care prin abnegaţiune
şi privaţiuni de tota felula aa data exemple de virtuţi morale evan*
ghelice, pe care Biserica le luvâcă in t 6te ocasianile şi le propune
 CH RONICA ECLES1AST1CA 121

mulţi bărbaţi de aceştia de tota felulfi, ale cărora oame strălucesc(!

In istoria nâstră naţională şi faptele lora măreţe, eroice, înţelepte
şi de abnegaţie ca sacrificiulă vie ţel aa servita şi vorfl servi urma-
şilortt de exemplu. Fără a mal enumera aici pe acel glorioşi domni şi alţi
bărbaţi înţelepţi şi virtuoşi din trecuta, ale cărorii nume suuta cu-
noscute tuturorfl, şi ale cărorfi monumente religiâse naţionale şi is-
torlce sunta înaintea ochi lord noştri!, predicândO numele şi faptele
lora, Intre cari şi familia Domnilora GhiculescI are pe pământii In
Românesc-a atâtea monumente religiose şi filantropice, voia pomeni
d’a-dreptuia numele nemuritorului Domnii Martirii Grigore Ghica
VoevodQ, la a căruia solemnă serbare funerarie de una sută an
suntema adunaţi astă $1 aici In acesta sfânta şi Dumneţleesca tem-
piu. Acesta, prin curagiula convicţiunel sale, prin credinţa ln sfin.
ţeniaşi dreptatea causel ce apera, deveni vietima vicleniei şi a nedrep-
tăţel inamicului asupritortt şi cruda precum este ln genere cunos-
cuta. Protestânda In contra cedftrel Bucuvinel, cea mal frumâsă parte
a vechiei Moldovei, vatra nemuritorilora Domni şi eroi betrăui cu
vechia capitală a Ţârei, EIO, în loc de dreptate, îşi află mârtea de
martira prin laşa trădare, tn casele de la Beilic din Iaşi, precum
cu uă sută şdpte-decl de ani mal ,nainte îşi aflase asemenea şi ero-
ula de la CălugărenI ln câmpia de la Turda. Nu voia insista ea aici
a face apreeiarea sacrificiului acestei victime patriotice : acâsta cete
apreciată de Naţiunea Română Intrâgă şi recunoscută de istoriă. Voia
a inti numai, că Recunoştinţa pentru faptele patriotice ale barba-
ţilora colora mari este uă datoriă religi0să neapărată, uă datorie f
aşa ^icânda, sine qua non, uă datorie ca uă condiţiune de vieţa pen.
tru urmaşi; şi acestă datoriă ne-o Învaţă chiara şi sfânta Evangelie
prin esemplula celorQ $ece leproşi, dintre earl, dupâ ce prin cuvân-
tuia Mântuitorului 8’aO curăţita toţi, numai unuia s'a Întors ca să
,l mulţumescă, ceea-ce Iisus-Christos observând0 , «Jise: sa nu ţjlece
s’aa curăţita, der cel nouâ unde sunta! nu s’aO aflata ca să dea mul-
ţumită lai Dumne^ea. Recuuoccinţa pentru faptele cele mari patri-
otice, pentru virtuţile cele mari cetăţeneşti şi chiara private, res-
pectula şi lauda pentru asemenea virtuţi, şi adevârata lora valâre
morală βέα politică, este o probă că sufletula, ca să <J*ca aşa, ala
acelora virtuţi, vivifică şi mişcă pe urmaşi, câ acela sufleta este
răspândita ln tâte inimele urmaşilora şi ’şl va da fructele sâle bine·
 CHRONICA ECLESÎASTICA

pre voi, Intra acesta vora cunoşte ■pre ▼ 0! omenii că sunteţi dig ■
polii Mei, de veţi avea dragoste Intre voi. Şi Biserica de la înte^'
iarea el în tâte filele striga bine credincioşilortt 831: Săiubiman‫·״‬
pe alţii ca Intr’uDfl gândii 8a roărtnrisimtt; şi pronunţând« pace
tuturoru, chiamă pre toţi la acelaştt sfănttt pahartt altt unirel î ^ r
Sângele şi CorpulQ lui lisustt Christostt, esclamândtt : Cu frica 1‫ןט‬
Dumneflea, cn credinţă ţi eu dragoste să ▼0 apropiaţi.
Fraţilor#,— Dacă de la amintirea acestora sfinte, iDalte şi 8a>
Întării Inveţăturel Evangelice ale Bisericeî, care ne unescG pre B0I
lotru nomele lui IisusO Christostt, povăţuindu-ne la faptele cele
bune şi folositâre In calea vieţfl, TomO trece acumtt la alttt ordini
de idei din lumea profană, şi dacă vom observa faptele istorice 1!
t 6te naţiunile, găsimtt, că de către toţi bărbaţii cel înţelepţi şi 1Q.
minaţi 8ă recunâsce şi Să mărturisesce, cumtt că temelia şi sufletul(!
tuturora faptelortt celorfl mari, nu este de căttt unirea care face pu.
terea; devotamentulfl, abnegaţiunea şi credinţa; iartt neunirea des·
binăriie, vrajbele şi Imperechiările spargă cetăţile şi reetornă im·
pgrătiile. Prin credinţă cu abnegaţiune, precumtt se exprimă Apos·
tolultt: Profeţii au biruitu împSrăţil, att lucrata dreptate, att dobGn·
dita făgăduinţele, att astupata gurile leiloru, att stinsu puterea fo-
cuiul, att scăpata de ascuţitultt săbiei, sau Întărită din slăbiciune
s’att f&cnta tari în r6sb6ie, att Intorsa taberile strginilora In fugi
’şl‫־‬att luata muerile dintru înviere pe morţii lortt, şi unii s’att omo·
rîttt ne priiminda slobozirea, ca să dob6nd£8că mal bună Înviere,
iartt alţii, prin felurite chipuri de ispitire şi de mnncl, cu ucidere,
de sabie att murită, şi aceştia toţi, mărturisiţi fiindtt prin credinţă,
n’aâ luata făgăduinţa, Dumnegea ce va mal buna pentru noi mal
nainte v6$6nda ca să nu ia fără de noi săvârşirea.
Deci, fraţilortt, precuma Biserica In genere lş! are martirii 861, pr6
cuvioşilsft, Înţelepţii şi dascălii 861, astu-felu şi societăţile civile, şi na-
ţiunile In parte, îşi att pe eroii 861, pe înţelepţii 861, pe patrioţii 86T, pe
bărbaţii virtuoşi şi străluciţi prin faptele lortt folositdre societăţii,
din cari unii att depuşii întru sacrificitt pe altarnltt patriei cuvioşia
şi sfinţenia lortt, alţii geniula şi eciinţa, alţii vitejia şi sacri ficialfi
vieţel loitt, şi tâte popârele att onorata cu recunoscinţft şi ăâ Ine-
murittt nomele şi virtuţile hărbaţilortt celortt aleşi al Wfca prin fe-
lurite monumente publice şi istorice. Bom&nia ndstră are asemenea
 CHRONIC▲ ECLESIASTICA 123

convocata prin decretal No. 2009 pentra <Jioa de 30 Oetomvrie

conform art. 13 dio legea pentra alegerea Metropolijilor şi Epis-
copilorQ EparchioJI cam şi a constitairel Sântului Sinod, Ea declara
deschisă sesiunea acestui Sânt Sinod.
Data in Rieben la 22 Octomvrieanul 1877.

CAROL
M inistru S ecretar de stat
la D epart. C ăitelor s i In stru c. publice.
(Semnat) O . C h i ţa .
No. 2045.

DupOdeschiderea sesiune! Înalt Prea Sântul Metropolita Primata

şi Preşedinte al 8-tuluI Sinoda felicitând pre membri de bună venire,
a notificata cestiunile care reclamă o soluţiune. Cuprinderea alocu-
ţiunei menciouate, este cea următâre :

Prea Sânţiţiloru Fraţi Episcopii

« Cu bacuria ce trebae să nască In mine vederea tuturora Ierar-

< cbilorQ noştri, adunaţi spre a lucra In anire şi armonie pentra
«binele Bisericei, νδ (jlicO din inimă, bine aţi venita.
< Cunoscuta vâ este, iubiţiloru Fraţi, că din causa absentărel le·
« gitime a câtor a ·va din membri, Sântula Sinoda n’a putută ţinea
« şedinţe ln sesiunea trecută. De aceea cela ântâiO lacru ce trebae
« să ne atragă atenţiunea e de a da o soluţiune chestiunilora ce sunta
« pendinte.
< Nu creda, că ln vre-una din Eparchi! să nu se fi observata in-
< convenientula cităral preoţilora pe la tribunale şi judecători de
< pace, spre a depune jurământa. Sântula Sinoda, la cereala com ‫־‬
< petenţel sâle, chiara ln acestă sesiune ară trebui să se ocupe forte
< seriosa de modala armonizărel leg«l civile ca practica seculară
< păzită ca Biserica la privirea jurământului preoţilora.
<Ultimula puncta asupra căruia mal atragQ luarea aminte a
< Sântului Şynoda, e acela ala apelului preoţ lora. Legea bisericâscă
< neputândfl fi mal severă de cât cea civilă, ama Îndeplini una acta
• de mare dreptate! dacă ama suprima art. 69 din regulamentnla
 122 CHRO NICA E C t.E S IA S T lC A

făcetore morale şi naţionale, întărindfl pe temelii neclătite edifiCjDj0

naţionalităţii, precum sângele Mucenicilor!! celor !‫ ו‬din tâta lUm
virtuţile şi învăţămintele Sfinţilor(! Părinţi aa întemeiata Bi8erjc’
Ia! Christoed de la Începută şi ρβηδ astă-ţjl. Ou0re dar şi bine-Cll.
vdntare tuturord Românilord, cari, însufleţiţi de aceste semtimen^
religiâse, morale şi patriotice şi uniţi In acelaşd Spirit SfântQ a]Q
Credinţei, aid speranţei şi alfl iubire! frăteştl, vinfi astă-di din tfite
unghiurile Bomânie! a depune împreună la monumentul{! Martira.,
lui Domnd Grigorie Ghica Voevodd respectuld lortl ca laude de re>
canoscinţi. Iarfl Efl smerituld repetăndd cuvintele profetului I8aja
ea care arafl toeeputd: <pentru SUm nu voia tăcea §i pentru Ie-
rusa!imΰ nu voiu înceta, » $ied. şi totd de-una void ςΐίοβ bine-ere-
diocioşilord Români şi iubiţilord noştri în Cbristosd fii sufleteşti
că credinţa şi speranţa in Dumneţled, iubirea şi unirea Intre toţi
Sil Patriei, acestea sunta care faed puterea, mărirea şi fericirea ·
iarfl neunirea, desbinările, vrăjbile şi Impărecherile surpă cetăţile
şirestârnă împărăţiile.
Să rugămd dard, fraţilord, ca toţii pe A totd Putintele Dumne-
ţled, Inaceste momente solemne, ca să trimită preste noi toţi pre Sf.
Seu Spiritd măngâitora, carele pretutindeneaeste şi t 6te le plinesce,
carele este vistieruld bunătăţilord şi dătătorul de viaţă, să viă să
se sâlăşluescă Intre noi, să ne curăţ&că de t 6te cugetele cele rele
şi vătămâtâre, şi In anire sfântă 8ă ne conducă pe calea păcel, aade-
v6rulul şi a mântuirel. lard fericitului lutru pomeoire, Martirului
Domnd Grigorie! Ghica Yoevod să’I esclamâmd toţi din inimă : E-
ternă 86 fie pomenirea lui la t0te geoeraţiunilo viitâre. Amin.
(C ariernlti).
Dumineci, la 30 Octomvrie sesiunea de tomnă a s-tulul SinodQ
al Bisericel române autocefale a fosta deschisă în urmarea unul Te·
Deum, citim de Prea SAuţitul Geoadie, Vicarul S-tel Metropolă a
Ungro-Vlachiel. DupO terminarea Te-Deumolul D. Ministru de 68·
terne, M. Cogălnicânc In absenţa D 101 Ministru de Culte şi Instrac-
ţiune, a data citire următorului Decreta, prin care sesiunea de tâmoi
a anulai 1877 se proclamă deskisă.

Prea Sânţi ţl Părinţi.

Sâutul Sinodal Sauteî biserici autocefale ortodoxe Române, fiiud

 CHRONICA ECLES1 ASTICA 125

necesit&ţl religiose este preste putinţă, de a fi lndepliuite. Id astfl-

felii de condiţiunî aflândn-80 parocbiile, nici naşe pote cine va gândi
la educaţiunea lor moralo-religiosă, şi este preste putinţă, de a se
împedeca kiar decăderea religianel şi moralităţii. Consecinţele onel
asemine stări a lucrurilor simţii 'naintea okilor tuturor. O masă în-
tr6gă de poporfl române neapărată de propagandele ateistice şi de
presa contrară Bisericei. Trei pătrimi din nunţele efectuate, rSmânii
fOre de bine-cuv^ntarea biseric6scă. O parte a copiilor din nofl-năs-
cuţt remăntt oebotezaţl, şi la estremităţile oraşului lucrurile stafl
şi mal refl. Aici la $ece nunţi, efectuate fOre de bine-cnvântarea
Bisericei, abia esistă una şi la 100 de copil 20 sftnta nebotesaţi.
Na numai omul religinael, dar şi fie care patriottl buofl trebue
8ă se Întrebe: Ce are să resalte din aceste Împrejurări, kiar ln capi-
tala imperiului germanii, ln oraşul eminaminte protestanţii, se des-
voltă şi cresce păgânismul moderau? Pentru a se putea înlătura
r6al, se'cere o intervenire energică. Fiind că nimicirea vieţel reli-
giose din Berlin este nenorocirea cea mai mare apoi oprireă acestor ne.
norociri este cestiunea cea mal capitală a Prusiei evangel ice şi kiar a
întregel Germanii protestante, fiind că in capitala imperialul se a-
dună omeni din t0te provinciile, din tote staturele germane. Spiii-
tul, ce va domina aici, are să se respând<5sce, ca o putore socială.
In tOte părţile organismulal nemţesefl.
« Da, a înlătura acestă posiţiune durerâsă a lucrurilor, este sar-
cina directă a administraţiunel religiose din Berlin şi a popalaţianel e-
vangelice din capitala nostră. S’ati făcatfl câte-va Încercări, de a Inlă-
tara real; dar dificultăţile legislatarel, şi ale admini3traţiunel 10‫־‬
cale aii împedecatil lucrul, şi activitatea consiliilor parochiale din
Berlin a foştii nesatisfăcetore, pentru ca cu ajutâre bene-volil să se
lacreze în contra realul ln populaţiunea evangelică, ce se inmalţesce
aşa de mult. Cu ajutorul şi buna-voiaţă a Iul D‫«־‬Jefl, administraţia-
nea cea noe eclesiastică, susţinută şi ajutată de contribuţianile cele
pentru Biserică, face mult pentra Inlăta area realul. Dar acesta *a-
jutora se referS lâ viitorii şi-şl va avea importanţa sa treptat şi cu
Încetai, kiar şi in casai, cănd administraţianea ar fi organisată cam
se cavine.
< In virtutea acestor consideraţiunl, s’a formata misia de oraşU.
Recunoscând de altă parte, esistenţa cea de 20 ani a « Fandaţianei
 124 CHRONICA BCLBSIA5TJCA

<de disciplină, ce Iasă, preoţilor(! facultatea de a apela şi ^

«tru alte caşuri ating6t6re de serviciele bisericeşti şi
< ciplină.
< Dorindfl ca lucrările n<5stre 84 aibi una bnnfl succesfl, rogtj
f D-Q6Q a reversa asupra lorfl bine-cuvântărilo sele >.
FiindÎns6 ci Regulamentul interiorii al s-luî Sinodfl al Biserie^
române autocefale reclamă celfl putinii doî-spre-^ece membri pentru
ţinerea şedinţelor ‫ ן‬şi fiind că mal mulţi din membrii Sântuluj §j
nodo au fosta bolnavi, şi prin urmare nu s’afl putută presenta 1a
şedinţe In modaregulata·; de acela s’a întâmplata, că în acesta 8e.
sinne 8 tul Sinodfl n’a ţinuta, de câtu o singură şedinţă la 16 $‫״‬.
cmvrip, când s’aâ alesă membrii biroului şi comisiunea de petiţium,
II.
BISERICILE ETERODOCSE

1. Biserica Juterauă evangelică. —Decăderea vieţei re

ligiose în Germania, şi mal ales în capitala Imperial uî-Berlin, a I
provocata formarea unul comitet misionara ca scopul, de a mişca la I
populaţiune simţul religiosO şi de a restabili legăturile el religiose I
cu Biserica. Acesta comiteta a publicata la gazeta < Biserica evan-
gelică-luterauă > o proclamaţiune prin care face cunoscută începe- 1
rea acţiuneî sele. Cu acestă ocasinae comitetul face una apela căi-
dnroeâ către toţi protestanţii Germaniei, pentru ca el cu toţii să
coopereze cu comitetul, ajutănduia atât moral minte, cât şi mate-
rialminte. Eca acestă proclamaţiune, publicată aici dupre jurnalul
religiosa al Bisericeî ruse din Moscova « Revista ortodocsă».
«PosiţiuDca Berlinului, capitala imperiului germana, este aşa
de degradată in privinţa religi&ă, in cât nicăerl In lnmea evange-
licâ nu se pâte găsi o posiţiune mal rea. Populaţianea acestui oraştt
in decursul celor 18 ani-de pre urmă s’a d u p lic a ta ; de la o jmnă-
tate de miliona, ea a ajunsa la una miliona Întreba ; cu t&te ace-
8fce, acestă populaţiune este lipsită de influenţa şi <ducaţinnea ecle*
siaslică. In parochiile din suburbiile oraşului tr&esce o populaţiune!
ce se arcă pine la 600,000 suflete, pentru care nu eesistă, de
2# de Biserici şi capele şi numai 40 păstori cu ajut0rele lor. EsisW
parochil cu câte 90,000, 70,000 şi 50,000 de suflete, a cărora ne‫־‬
 iIH O N IC A KCLESIAST1CA

lor. De acela no! ne adresăm a p entra ajutorii către to ţi membrii

Bisericel evangelice şi al poporalul germ anii; noi 11 rugăm a a contri-
bai ca onârea şi sacrificiile lor, sp re a ne a ja ta , ca să adun&inO proa-
dacerl atâtQ pentra presentfl, cftt k la r şi In fie-care anu. Ac6sta
va face, ca şi el îm preuna cu noi, să pârte In inim a lor opera cea
m are a misiei de B erlin şi 8ă contribae la progresarea el. In Ber-
lin pentru acesta lucra s’a pusa unii fundam enta solida, m u lţem ită
formărel de asociaţianl. In Pom erania noă, încă şi m al ’n ain te p e r-
s6ne, ce aa com sim ţita ca m isia oraşului de B erlin , a fo rm ata o 80■
cietate sucursală, carea în anul trecu ta a p rocurata m ijloce pentru
susţinerea unul misionara de oraşa. D eci In acelaşi m oda 8'a r form a
m al multe asociaţiunl de ajatore, precum sa n t asociaţianile ‫־‬p en tru
misiile esterne. atunci lucrul a r fi m al solida şi desvoltarea m isiei
n6stre a r fi In totul asigurată. D eci fie În credinţată acestă operă Ga-
pnlul divina a l Bisericel, Dom nului nostru Iisus C hristos. E l să bine-
cavinteze progresai nesfârşita a l acestei În trep rin d eri du p re pro m i-
sianea sa.
(Urmeză 8 semnături ale membrilorii comitetului).
1877, MaiU. Berlin.
A rc h . O e n a d le E n a c 6 n * .
 126 CHRONICA BCLEf)i‫׳‬A9TldA

evangelice a 8-101 loan > (Die Evangelische Ioanneestiftnng), ^

condusa cn progres(! activitatea sa între criminaliştil eliberaţi **
puşcării, in familiile criminaliştilor, destinate la a fi înkise, şj .
clasele sirace ale populaţianel beriineze. Uafl timpii 6re-care ac^
fundaţiune a lncratfl şi în minele parochiî. Mnltd timpfl ea a rg®^
sub direcţiunea anei persane eclisiastice şi membrii Seociaţ!^
carii lderad în Berlin, trălafl îutr’o vieţă comună. Acum trei am
Intendentul de Berlin generalfl-Doctorul Brincner a fundata <
oraşului Berlin > punflndo tot sub administraţiunea nnei pors^
edesiaetice. Scopul acestei misii era, ca să propunâ ajutora! morala
şi să satisface cerinţele religiose ale poporalul din parochiile depfr.
tate. fiind tot-de-una In legaturile cele mal srânse ca datoriile pj$.
torale şi ajutaţi fiind întru aclsta şi klar de laicii, capabili pentrq
acostă operaţiune. MijMcelede acţiune ale acestei misii erafl cele or-
mature: scolele duminicale, visitele prin case, citirea şi esplicarea
Bibliei, formarea de societăţi, r&pundirea jurnalelor Bisericesc! şi
ale operilorreligi0ee. Progresai misiei a fosta aşa de mare, că în
1876 cu ajutorul el afl fosta botezaţi presto SOO de copil şi multe
nonţl aOprimita bine-cav6ntarea bisericescă; Iar nnfl păstorfl a măr-
torieitfi misionarnlul parochiel s^le, că malţemită activităţel lai, I
perstfnele, cel ce frecventâză Biserica s'afl înmulţită in modfl conside-
rabilfl. Şi D-φβϋ se vede, că a bine cuvântate, vorbind în genere,
acostăîntreprindere, căci ea ajuta cerinţelor religiâse ale populaţiauflî.
«Puţin timpii mal în armă ambele misii de oraşfl s’afl întrunită
în una. Direcţiunea acestei misii se află astăzi în mănele comite-
talul, subsemnata mal jos, carea şi-a incepntfl activitatea sa ca a.
ceştii mare acta al anirel fraţilor. Doi păstori ca 11 membri, 80·
puşi lor, Iflcreză acum prin parochiî; de aseminea şi activitatea mi*
siel <Fundaţiunea evangelică a s-101 loan » se va dispnne, ca să
lnereze prin alte parochiî. Ca speranţa In D40‫־‬fl şi am<5rea fraţilor
subsemnaţii aa luata asupra lor direcţianea acestui lucra, care ρβηέ
acum a fâcatQ atâtea progrese. Acum noi rugămd o susţinere ami*
cală şi un ajutora mal considerabila şi simţită. Pentra ca misia o-
raşulal de Berlin să-şl p6tă realiza mal bine scopul sea, trebne si
albă la diepoeiţiunea sa molt mai malte persone de acţiune, de cit
are acum. Pre lOngă aceste, kîar peraânele de astă-φ , obligate cn
acţionarea, pa sfinţii In de ajunett asigurate !n privinţa eeieteiiţ*!
 B IB C 1Ό T E C A
M itr o p o lie i M o ld o v e i
42
şi BuooMrinci

Nomele şi Numirea B1SEB 1C

NnmSral fi namirea
Pronumele Dia- Cătunelor saQ
Comunelor Satelor
coâilor HRAMUL

OLTULUI Săotal Nicolae .

11. Âlimăneştî
1 2 . 18T0rele Săota Treime .
13, Bălăneştl Sădţii Voevodî
omaniî noi Săntul Ni<01‫־‬ae .
14. Comanil Vechi Cuviosa Faraschi
15. Tftmpeni Săotal Dimitrie.
16. Poiana.

1. Bălţaţiî. Săntal Gheorghe

Mărgruenil . intrarea in bieer
• Slobozia Sănţil împăraţi.
Mărgro. de j.
. . . Bălţaţiî de Mij. Săntnl Dimitrie.
2. Birciî . . Săntnl Ιόη Bote
. Săntal Nicolae .
3. Potcova. FălcoienI ‫״‬
. , . , Trufineştl . Cuviâsa Parascb
. ‘ . . Pârvuleştî . Intrarea în bisoi
. . . . Mesnesci Adormirea
4. Sineştil . • · Cuviâsa Paraschi
• ■ · · Valea Merilor Adormirea
Sineştl de jos B
• Tănăsescî . Sănţil Voovotjî.
• · * . . Ursâca Săntal Nicolae .
5. Buzeştiî. Cot bnl de sus.
• Buzeşti 1 ‫״ ״‬ •
‫ ״‬de Mijloc.
. . . . de jos Adormirea
6. Flora Flora . . j Săntal Nicolae .
• · * · · Icona . . j Săntnl Ilie
7. Băltenil. Săntal Nicolae.
8. Pun ţii . S j | f > u J V . i.J u ■ ■
 Marti Ia 30 Noemvrie, orele 51/2 dim ineţa, Prea
Sâuliful Genadie, fost locotenent al Episcopiei de
Buzeu, fostu Episcopii de Argeş, V icar al Metro-
polieî Ungro-Valachieî şi Preşedinte al Ju m a-
juluî «Biserica ortodocsă rom ână » a repausatu
în Domnul. Retragerea Prea Sânţieî sele în locaşu-
rile Părintelui cerescu este o dorinţă a fie-căruî
creştinii adeveratu; dar Biserica ro m â n e sc ă ,
pene când ea este în starea de lu p tătore pentru
adev^ru, bine şi frum osu, n u pâte să n u regrete
perderea unuia din m em b rii, seu m ai drep tu
conductorii eî ceî mai distinşi. Fie- 1 , esprim ându-
ne şi romenesce, ţerâna uşoră !.... Şi D -deu să -1
resplătescă dupre cuviinţă m eritele şi ale acestui
muritoru distinsu.

Intr’unulu din numerele viitore Redacţiunea jur-

naiului va presenta lectorilor seî^o descripţiune a
pompei funebre precum şi o skiţă biografică a
regretatului prelaţii al Bisericeî românesc!·
 ΠΟΑ ECLESÎASTICA fc BPARCHIKJ ARGEŞ1U

2 .2
No.
Familii- NUMELE şi PRONUMELE
lor
Preoţilor

160 600 de Comună Preotul Voicu

, Barbu
17 p. 170 680 ‫ ־‬B · Achim kutoril de opere religiâse, carii vorfl trimite la Redacţiunea acestui jurualQ
17 p. 210 840 Stan. 40‫ ■׳‬unii escmplaru, vor avea dreptul la trei publicaţiuul din partea folel, şi
Ene .
(17p. 1191 476 de Stat Gr. Dumitrescu. f i li trebuinţă se va publica şi o scurţii analişti asupra operei.
17 p. 110 440 Dimitrie .
Crăciun .
17 p. 210 840 de Comună Constantin
‘17 p. 320 !80 ‫י‬ Vacant
A eşit de sub typar: Elemente de Gramatica Umbel Ebraice, de
iVUzulescu, prima opera de felul acesta In limba liom&nft, asupra
1'lela atragem atenţiunea celor ce voIesoQ a se ocupa cu studiul
I I 401 160. de Comună I Preotul Nicolae ,bel ebraise.
. 43j grămătic 20
că 400 100 ‫ ■ן‬a I M. Dubovnicu
200 50 ‫ן‬ a Vacant j46
100 400 , I B>zescu . . !36; seminarist 20'
117 p. 60 240 a C. Bălă-enu. 25 ‫״‬ 20|‫־‬B : ,
săt. I 2801 70 ‫ן‬ a 1 C. Stoicăneeca 22
·‫יו!׳י· י ׳·■׳‬
2d A eşitâ de subt tipării: Invetătură elementară despre dogmele bi-
I I 1501 600 s I Pr. N. Poposea ‫׳‬
23 ] 10
12 p. 110 440 a I M, Dnbovnica 1
57 20}
ieel ortodoxe de 1*6saritQ conforma programei in vigrtre, pentru
V* !‫ י‬801 320 ‫״‬ I I. Popescu . >6 grămătic k II din seminarie, clasa 111 din licee şi gimnasie, ş 16 1 e centrale
ici J 70 320 , Vacant 1 fete, şcdle normale, deposita la Tipografia Curţii in Paaaagiu Ro-
/ 70/ 280 a Th. Popescu. 45 ‘ ‫״‬ 20!
I 30 120 B I D. Popescu . 60 ‫״‬ 20; n Bucnrescl şi la librăriile Socec şi Ioniţiu.
j 80 321) ‫ ־‬g I AI. Marinesco. 2 7 seminarist 25
/ 30 120 a IM Sioescu . 46 ‫״‬ 25
. I 8 p. 70 2801 g I C. Petrescu . 26 25
. 8 ‫ ן‬p. 72 280j g I I. Cuicpsca . 3 !1 25
111 p.j 78 352de Propriet. V. Dnliovnicu 5 25
112 p./ 30 1201 de Comună I C. AIarinesca 1 ·
2> « 30
/ 1 40 160 a A. Dumitra. 20;
I 168 421 ‫ן‬ a I C. Dubornica 15C1 2»! 1
/lip./ 400,1600 ‫״‬ I Lira 10a ‫״‬
170j grăm ătic !00) ‫ן‬
17 p. 90! 360 de Propriet. FI Duhovnica 50 » | !00
2001‫ן‬ ‫ ן‬S00I de Comuni IC. Zanfiresca 30 Seminarist
. IC. îonesca . '85 «1 20 !
 B I S E RI CA

O
RTH
ODO
XARO
M A
N A
.
ÎURNAL PERIODIC ECLESIASTIC.
■»‫י‬8—« 8

ANUL· IV. — No. III.

DECEMBRE

T ^ S S L A . U A .T B B I X I

I. Creştinismul in Dacii 129. — II. A doua Carlo P&sloralfi a prA S. episcop

dp Argoşu 150 — 11(. E^plincarea EvangclieT a II-a «lupii R usulit 158 —
. IV. Vorbirile preotului de satîl către, poporanii sel. 163. — V. Datoriile
Preotului tn Armată 173. VI. — Napoleon I. 181. — VII. C h ro n ira Ecle-
siastică 183 —VIII. Statistica EclesiasticH a Eparchieî Horn m u lai Î3

BUCURESCI
TTPOOBAPHIA CURŢII, (LUCRATOBII A8SOC1AŢ1) P. GOBL
18, PftM glul Român, 12.

1877.
 Abonamentele se facil la Redacţia jurnalului, strada (V
No. 28, în capitală; er în districte la Protoiereî şi la biur(w
stale.
Abonamentele se facQ pe unO anii. Preţul abonamentul^
aoQ, transportata jurnalul la domiciliul abonaţilor, este de 12
plătiţi în dou6 semestre, la începutul fie-cftrui semestru.
Pentru streinâtate se va calcula portul îd plus.
Abonaţii, carii nu 70r primi numerele regulat, vor reclama!
toierea, ţi în castl de a nu primi îndestulare, vor reclama |
tul la Redacţia jurnalului.

Scrisori nefrancate nu se primesctt la Redacţie.

---------------- Φ & -----------------

La redacţiune se ăflâ esemplare complecte de ale Jurnal·!
anii II şi Ilf-Ie, iar pentru anul I redacţiunea dispune numii'
No. IV înainte. Preţul fie-caria broşure lunare, transportate^
miciliu, este de 1 letl.
 ‫״‬BISERICA ORTHODOXA ROMAM"
JtR N A L U P E R IO D IC I 1 E G L E S IA S T IG l

1 2
Α Γ Ά Ϊ Ϊ Ξ o B A T ▲ P E X TT TA.

• Predici cuvântul ‫י‬

l I T i m . I V . t.

C REŞTINISMUL IN DACII
ŞI
CREŞTINAREA ROMANILOR
(Urmare vedl No. II anul IV).

Cu finele anului 1207 Ioniţă m6re de plevritidă, f0r 8 de a lasă

vre u d O succesorii la tronul 860. Din toţi fraţii Romani, dupre cum
se vede, numai singurii Âsan a avuta copil, atât de secceul masculina,
cât şi feminina; şi*anume pre Alecsandru şi loan, care la mârtea
!ui Ioniţă era minora. (1 )
Pre la finele anului 1207 86 sue pre tronul Regatului Româno-
Bulgara Borila şi sta aici ρδηδ la anul 1221. Pre acesta Borilă,
nepotfl al fraţilor romani, şi născuta din o soră a lor, D. Golu-
binski îla numesce de la sine Boris III (2). Sub Borila Regatul Ro-
mâno-Bulgara a începută 8a scatjg şi a perdutfi o parte din ţinutu-
rile Macedoniei. Iar de la anal 1214 61 a Intrata În lupta civila cu
v8rul sea loan, fiinl lui Asan, şi s’a ţinuta in Regatul unkilor 8el
ρδηθ la 1221, când a trebuita sa cedeze tronul lai loan. Dar se as·
cultama şi aici pre Acropolitul, care dice: « 0 ' πρώτος βασιλεύς
των Βουλγάρων Ά σάν δόο εσχεν οίοός, τον Γωαννην, χαί τον
Αλέξανδρον. Του γοΰν είρημένου Βορίλα βασιλιχώς τών Βοολ-

(1) D e8:‫׳‬re m 0 rtea l a i Io n iţă ţ i ao rta fiiulni lu i Asan — lo a n , vedl Q. Acropo-

li t a · A n n ale e cap. X III. şi XX.
(2) K p a T s iă 0Ίβρκ‫&׳‬Hcropia npaBOCJiaBHUxi» η,βρκΒοΚ p ag . 11.
A N U l IV.
 anunci u

I d virtutea art. 8 dio regulam entul af. Sinoda p e n tru înfiinţa

k jurnalului bisericescu, Comitetul redactorii al ju rn a lu lu i c Blsj?
| RICA ORTHODOXA ROMANA», face cun o scu ta tu tu lo rp er^ '
1 neior competinte în materii theologice, eă,8e prim esca la Re(ja(!‘
ţiuue articu/e, pentru care domnii co laboratori vor prim i 0 rţ
m u n e rd ţiu n e .
Pentru ca articulele 8ă fie prim ite şi publicate, dom nii colabor!
torl vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a t r a t a , să se conf0»
meze cu programa ef. Sinoda, p revăzută la a rt. 6 din regula 0jen
tul pentru jurnalul bisâricesca, care e p u b lic a ta în No. I-io dij
Octombrie 1874;
2 , I d p r iv i r e ^ lim b e l ş i a s t i l u l u i se v o r c o n f o r m a cu art. 9 ‫״‬
10 d in acelaşi regulam ente ;
3, In privirea ortografiei vor c iu ta a fi efit se va putea q!!
simplă şi mal uşâră de cetit.
Remuneraţiunea dom nilor colaboratori, p e n tru articu lele publi-
cate, 8e va face pe c<51a de presă a ju rn alu lu i, p re cu m şi pe frack
uni din c01â.
Remuneraţiunea va fi
1, Pentru articulele de lectu ră uşâră şi p redici, 40 1. n . pe c61i;
2, Pentru articulele de cuprindere sciinţificâ, în care materiek
vor fi deevoltate mal ales în m odâ istorica, 60 1. n. pe c<51ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi lite ra tu r a eclesiaetid
a Bisericei române, 100 1. n. pe c61ă;
Articulele prim ite la R edacţiune şi n e p u b lic a te se v o r arde.
Apreciarea articulelor, Ln virtutea a rt. 8 din re g u la m e n ta , este
reservatft C om itetului redactoriâ.
 ANUL IV. BU0URE8CI, DECEMBRIE 1877 No. 3.

‫״‬BISERICA 0RTH0B0IA ROMANA"

. I I R M L D PK RIO D ICII KCI j ESIA ST IC U

▲ F A R X O I D .A .T .A . n X.TTZTJL·
• P red ic i cuvântul »
I/Tim. IV.2.

»■ »O ‫*־‬444»‫־‬

CREŞTINISMUL IN DACII
ŞI

CREŞTINAREA ROMANILOR
(U rm a re vcdî No. II anul IV).

Ca finele anului 1207 Ioniţă m6re de plevritidă, fOr6 de a lasă

vre urni succosorQ la tronul 8eQ. Din toţi fraţii Români, dapre cum
se vede, numai singurii Asan a avutfl copil, atât de seccsul masculina,
cât şi feminina; şi’ anume pre Alecsandru şi loan, care la mârtea
!ui Ioniţă era minora. (1 )
Pre la finele anului 1207 se sue pre tronul Regatului Româno·
Bulgara Borila şi sta. aici ρδηβ la anul 1221. Pre acesta Borilâ,
nepoţii al fraţilor români, şi născuta din o sora a lor, D. Golu-
binski Ha numesce de la sine Boris III (2). Sub Borilă Regatul Ro-
mâno-IJulgara a începută să scacjC şi a perduta o parte din ţinutu-
rile Macedoniei. Iar de la anul 1214 el a Intrata In luptfl civilă cu
v8rul eeii loan, fiiul lui Asan, şi s’a ţinuta In Regatul unkilor 861
ρδηθ la 1221, când a trebuita să cedeze tronul IUI Ioaa. Dar se as-
cult&mO şi aici pre Acropolitul, care (Jice: « 0' ‫׳‬πρώτος βασιλεύς
τών Βουλγάρων ,Ασάν δόο εσχεν υίοός, τον Γωαννην, χαί τον
Αλέξανδρον. Του γοϋν εφημένου Βορίλα βασιλιχώς τών Πουλ-

(1) Despre mort pa Iul Ioniţă ·> eârta fiiulaT lai Alin — Ioaa, voiJT G. Acropo-
lila« Anuale■ cap. XIII. |i XX.
(2) Kp&Ticift 0'1epK1‫ >׳‬BCTopia npaBOCJiuniiiJX‫ ״!׳‬ηβρκΒοή pag. 11.
ANUL IY. *
 Id virtutea art. 8 din regulamentul 8f. Sinoda pentru fnfiin^
jurnalului biserioeicO, Comitetul redactorii al ju rn a lu lu i !
i RICA ORTHODOXA ROMANA», face cunoscuta tutulor per|i‫'׳‬
m nelor competint· în materii theologice, că,8e primesca la Re(j.
W ţiune articule, pentru car« domnii colaboratori vor primi 0 ‫ז‬#
ru un era (iune.
Pentru ca articulele să‫־‬fie primite şi publicate, domnii colabor4
torl vor avea în vedere ;
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a tra ta , să 86 conf0f
meze cu programa ef. Sinoda, prev&ţutâ Ia art. 6 din regulame11
tul pentru jurnalul bisâricesca, care e publicata în No. I-jQ j·
Octombrie 1874;
2, In privireă limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9!
10 diu acelaşi regulamente;
3, In privirea ortografiei vor căuta a fi cftt se va putea nu
simplă şi mal uştfră de cetit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratoiJ, pentru articulele pub!
cate, se va face pe 0618 de presă a jurnalului, precum şi pe fraţi
uni din câlă.
Remuneraţiunea va fi
1, Pentru articulele de lecturi uşdră şi predici, 40 1. n. pecdls;
2, Pentru articulele de cuprindere sciinţi fică, In care materiei(
vor β deevoltate mal ales în moda istorica, 60 I. n. pe c61ă:
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura eclesiaetid
a Bisericei române, 100 1. n. pe c<51ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Aprecierea articulelor, în virtutea art. 8 din regulament!!, este
reseivatâ Comitetului redat: torid.
_____________________ Ş l C R E ŞT IN A R E A RO M A N ILO R IJJI

Ioniţă ln tâte privinţele; Iar în respectai politico-socialfl se ρόte

considera ca cela de frânte.
Mal Antăia ln privinţa caracterului şi a capacităţi 8610 Însuşi
chronicaril bizantini, carii de altrăminte 86 vedeţi ostili Romă-
nilor, 86 esprimă Intr’una moda fârte avantajostt pentra loan
II. Acropolitul pentru esemplu, vorbind de caracterul personalii
aid lui loan, <Jice: « Μετά βραχύ δέ καί ό Βουλγάρων άρχων
*Aσαν έ£ ανθρώπων έγένετο, άνήρ έν βαρβάροις άριστο: άναφα-
νείς ούκ έν τοΐς οίχείοις μόνον αλλά. γε ίή και τοΐς άλλοτρίοις·
έχρήσατο χαί φιλανθρωπότερον τοΐς προσερχομένοις αύτφ έπη-
λυσι, καί μαλιστα τοΐς Ρ'ωμαίοις, χαί φιλοτίμως αύτοις παρείχε
τά σιτηρέσια. = In curând s'a retraşii dintre cel vil şi căpitenia
Bulgarilor (loan II) Asan, fiind Intre barbari celă maî buna omit,
şi nu namal cu al 861, dar kiar şi cu streinii, cel veniţi la dânsul se purta
fârte omenesce, dar mal ales cu Romanii (Bizantinii), platindu-10
lor ftfrte onest salariele » ( 1 ). Şi pentru ca să vedemQ şi mal bine
capacităţile lui loan II Asan, 8ă lăsăma tot pre Acropolitul să nj
spun<5 acela, ce mal scie el despre dinsul. El aiurea mal <jlice :
Έ δοξε γοϋν τοΐς πάσι τότε χαί θαυμαστός χαί μακάριος. 06
γάρ έχράτο μαχαίραις έν τοΐς οίχείοις, ού ΐ ’έχραίνετο φόνους
Ρ'ωμαίοις, ώς οί προ αύτου τών Βουλγάρων, ένθεν τοι χαί ού
μόνον παρά Βουλγάρων, αλλά χαί παρά Ρ'ωμαίων έφιλεΐτο καί
έτέρων εθνών. = Pentru aceste deci se părea atunci tuturor, că
el este minunaţii şi bunii. Căci nu Întrebuinţa sabie cu al 861, nici
86 bucura de omorurile Romanilor (Bizantinilor), ca alţii mal ,aa-
inte de dinsul dintre Bulgari (2). Pentru care nu numai de către
Bulgari, dar şi de c&trd Romani (Bizantini) şi de alte nâmurl era Ia-
biţii > (3 ) In genere vorbind, loan I I Asan, kiar dupre mărturia
Bizantinilor era unu o r n a de multe calităţi bunt; şi a fostă, se
pâte gice, celu maî capabilii din Regii Româno ·Bulgari.
Decă 0re‫־‬car6 părţi ale Imperiului Bizantina de pre timpal lai
Ioniţă râmăsese nesupuse Regatululul Romăno-Bulgarfl; şi deca I-

(1) O. Âcropolitae. Anu.ilos cap. XXXIX.

(2) Aici Aaropolitul are Io vedere purtarea lai Ioniţă oa Bizantinii; a(lecÎÎ loan
II, Asan na eraRomeoctonă.
(3) O. Âcropolitae. Anual ea, oap. XXV.
 130 CREŞTINISMUL IN DACII

γάρων χατάρχοντος, δ τοΰ Άσάν ο&ς Ιωάννης φογαδεί^ ^

μένος επί τών Ρ ωσων χωρεί, έκεΐσέ τε χρόνον έφ5ίκανον
νας, χαί τινας τών συγκλδδων Ρ ώσων σύν εαοτφ περκχγ^ ,
τήν πατριχήν ανακαλείται κληρονομιάν χαί πολεμεί τώ η, ‫׳ ״‬
, 1 <Μ i V ' °Ρ1) ‫״‬
χαί νιχ$ τοοτον χαι χωράς ουχ ολίγης εγκρατής γίνεται. Π
Βορίλας ένδον εισέρχεται τού Τρινόβου χαί επί επτά | te0 ‫י‬
χήρης πολιορκεϊται. Έπεί δέ άπέκαμον οί σανόντες αδτφ,
,Ασάν Γ'ωάνντρ προσέρχονται, φεόγων δέ άλίσχεται 6 Bop&J
χαί παρά τού Ιωάννοο τυφλοϋται. Καί οδτως εγκρατής ,
τών Βουλγάρων άπάσης δ Ίώαννης γεγένηται.=- Celtj J
tiia impentorO al Bulgarilor Âsao a avuta doi fii, pre j 0an
Alecsandru (1). Deci precisul Borilă fiind imperatora al Bulg^
lor, vine filai lai Âsan, loan, dupO o şedere 10 retragere la Rq.!#.
şi rdmâne acolo timpfl lndelnngatO, şi adncând cu sine şi pre ^
din boeril Boşilor, reclamă ereditatea părintescă, se luptă con^
lui Borilă, llfl învinge pre dtnsul şi se face stăpâna preste o u!>
parte din ţâri. Iar Borilă intră In interiorul Tarnovel şi 86 lapy
din zidurele el şâpte ani. Fiind tnsd că companionii lai 1-aa pifl.
sita, el se unescfl cu loan Asan. Fagind Borilă, se prinde, şi 86«.
besce de loan, şi ca modul acesta loan se faco stăpâna prestet0U
Bulgaria > (3).
loan, pre care istoricii îlu numescu al II-le, spre .distîncţiune dtj
Ionijâ, fiinllnl Asan, a fosta Rege al Romăno-Bulgarilor de la 12211
pdnâ la 1 2 4 1 ; Iar D. Golubinski crede, că el a sta ta în regatul
Eomâno-BnlgarO pânâ la 124 5 (4). Acesta rege mare in t-όte pri-
vinţele, şi tot-o-dată putemu ţlice, superiorO şi klar iul Ioniţâ, 1
adosfl Regatul Româno-BalgarO a tâ t In privinţa Întindere!, cât//
a relaţianelor politice la gradul cel mal înalta. Fiind singura 01\
bărbat a prea bana şi tot o-dată şi f0rte capabila, elalntrecutflpn

(1) Ia altfi locQ Acropolitnl în local luî Alecsandru pune de fiiii al luî Aaan,
pre un Michael. (Cap. XXXIX).
(2) La capital XIII, Acropolitul ^ice. că loan a foetâ la SciţT, adecă la Β0π>ί»>1
din stânga Dunărei, de la carii atât tatăl seu, cât şi unirii seî primlafl ajutor* ‫יי‬
fieibele.
(3) O. Acropolitae Annalee cap. XX
(4) E. Golabioski. 0 9 . HCT. lipan. ζβρΚΒθβ. pag. 11. Atât Soiţii, cât ţi B"?11
din acfstu locu 100tfi Bomâniî din stânga Dnnăreî.
 Ş l CR EŞTIN A REA ROMANILOR 1 83

ζεοξεν τόπους, τινα μέν τών φρουρίων χαταλελοιπώς ύπο τών

Ρωμαίων $εσπόζεσθ‫־‬αι, τα πλείω δέ ύγ’ εαυτόν χοιησάμβνος,
στρατιώτας έν τούτοις τά£ας χαί στρατηγούς χαί τούς είσπρατ-
τομένους τα δημόσια φορολογήματα.=Γιίυ (1 cft cea mal mare
parte dio dorinţa 8a îşi realizase, şi dupre plăcere şl-a orga-
nisatfl afacerile 8610, a distribuita la al se! locuri, şi unele
din cetăţi le-a lăsata, ca sft 86 stăpânlascd de Romani (Bi-
zantinl), Iar pre cele mal multe le-a ţinuta pentru sine, aşezând In
cel· mal multe ostaşi şi comendanţl, pre cum şi adun&torl dd cod·
tribuţiunl publice > ( 1 ) Cu modul acesta noi vedemu, eft loan II
Asan diferi de predecesorii sel; el se gândesce şi la modul, cum
pâte să fie administrată Imperiul seu, cela acum atât de întinşi.
Unfl lucru p6te sft devine ne’nţelesfl 10 faţa circumstftrilor isto·
rice. Acropolitul ni spune mal sus, cft loan Π Asan a cedata Bi·
zantinilor mal multe cetăţi, şi ac&tft cesiune s’a făcuţii de bunft
voie din partea lui loan. Dar acum se Intrâbă, cum era cu putinţă,
ca Regii Româno-Bulgarfl, să fac6 nisce aseminea sacrificii Bizan-
tinilor, când el Incft de pre timpul lui Ioniţă erafl singuri stăpâni
pre lntregfl Imperiul Bizantina, Iar Latinii erafl cu totul Învinşi
şi nu aveafl în stftpftnirea lor, de cât Constantinupolul, cu împre-
jurimele lui? loan II Asan, noi am notatfl mai sus, avea prevede·
rile s61e In respectul politico. El a calculata, cft m0rtea lui Bal-
duin In carcerele lui Ioniţă trebuia sft fie rdsbunată, şi Papii Romei nu
puttfl să fie indiferenţi la fermitatea poporului românesefl In cela,
ce priveece ortodocşi a lui. Pentru aceste cuvinte, loan II Asan, şi
mal ,nainte de venirea pericululul din partea Occidentului asupra
Imperiului seu, căută, 8έα mal drept, acceptft re’noirea bonelor re-
laţiunl cu Imperatoril Bizantini, şi klar face, ca relaţiunile lor po-
litice sft se cimenteze şi prin legftturl de sânge; adecă mări tarea
fiicei lui loan II Asan, dupO fiiul Imperatorulul loan Duea Batazi,
şi mal apoi şi klar căsătoria lui loan II Asan cu Irina, fiica Impe-
ratorulul Angela Teodor.
Acropolitul ni descrie mal de aprâpe pre fie-care din actele a-
ceste şi ni arată modul, eum loan Π Asan a intrata In rodire cu

(1) G. A cropoliU e. A nnales, cap. XXV.

 132 CREŞTINISMUL IN DACII

oniţă pentru legăturile 8010 ea Papa Romei nu a putuiq ‫ ״ ״‬Τ'

snpuui ca desgvfirţire; apoi loan I I Asan, eliberdndu-se, cnn1 ***11
redea, de tutela Papei, el îşi stabilesce chotarele Imperiu! ^ i
despre Nord-Yestfl pânâ la Belgradul Serbiei de astă-r‫ ^־‬Işt ‫ן‬ j
stăpânire tdte oraşele şi cetăţile din Thesalia, Epir şi Albania I
minând şi având sub stăpânirea sa şi Macedonia cu Thesaloni ’ !°· I
Mantele Atonului, Iar spre Osta ajunge prin Thracia pdog ]a 1
Nâgră şi sab zidurele Constantinupolul nl. însuşi Constantinup01U| 1
ca oraşele de pria prejnr, în care se aâafl Încă Latinii, era la djs’ 1
creţiunea lui loan I I Asan, căci despre locuitorii acestor oraşe 0Ca I
ce ţlice kîar loan II, în tr’unfl manuscriptQ, descoperita la T&rnon I
capitala Imperiului sefl: H rfe ηοχτ> jţjxy napcraa noero ποβηηο!*. |
xyca, noneace ηηογο Drapa ηθ mrfuixy, pasei ηθηθ, h mhojo pa^n ja. ■
CB0a HcnpoBoataiome <5axy. BoryTaKonoBejiemy.‫ ־־־‬Şi acia, (locuitori! ‫ז‬
Gonstantinupolnlul) sftntQ supuşi sab m&ua Imperiala! mefl, |
cât na aâ alta Imperatorfl ( 1), afară demine, şi mulţ»miţî cumin. 1
yorfl rămânea a‫־‬-gl face filele lor ca mine. Aşa a bine-voita D ^61 (2], I
Spiritul geniald al lai loan I I Asan na se putea limita tn cace- ‫ן‬
rirl numai; el voia, ca să dea regatulal, 860 de acam Imperiului ‫ן‬
sefl, o organizaţiune socială şi să sUbillascd şi nisce relaţiani poli- I
ti ce ca diversele State, ce-Ιΰ încunjuraO. El a observata, câ starea t
politică, dată Imperiala! de către Unklal sefl Ioniţă., na era piia 1
tocmai pre adevăratele el base, şi Papii Romei aveţi diferite preten- I
ţiunl de la Regii Româno-Bulgarl. De acela, loan I I Asan dă oor. I
ganizaţiane socială Statala! seâ, intră In legătarl de radire ca Re- I
gil Ungariei, şi ca familiile Imperiale ale Bizanţialal, şi rape legi· I
tarile dintre Imperiu şi Papii Romei, stabilite de anklal sell Ioniţă■ I
Şi In adevfir, loan Π Â8an, dapre cam ni spâne Acropolitul, corn· I
plectSză opera predecesorilor sel, dând o organizaţiane socială şi mili- I
tară Statalul seO. El pentra ca să pâte înlătura caasele, ce ruinfeâ Im- I
periile, şi specialminte pre al Bizanţiulul, face dupre cam ni spaoe Â- I
cropolital: «E 1 cet fie το «ολυ τοδ βουλεύματο χατειργάοαιο, I
χαί ώ ς ή γ ά π α τά <ατ’ αύτον διέθετο, εις τους οίχείους έπανέ- '

(1) Alneiune la m0rtea lnl Baldain.

(S) %ΘΗΪΛ 06m· HCT. Η ΑρβΒΗ. 1859. cart. II, pag. 19 . articu l lu î D ascăl
despie descoperirile din Târnora.
 Ş I C A E ŞT IN A nE A ROMAN1LOR

td>v ‫׳‬παίδων συνάφειαν, too πατριάρχου Γερμανού τά τής ίβρο-

Χογίας τελέσαντος.=Ι 4Γ Impuratorul loan, luând pre soţia 8a cu
filcft'Sa Elene, merge lu Lampsac (şi tot aici era şi împgrătâsa
Irio») şi facCi unirea copiilor, efectuând Patriarchul German bine
cuvântarea > (1 ).
I d fine Acropolitul, ?orbind despre retnt 6rcerea ImpSrateaelor
pre la locurile lor şi ducerea copilei lui Asan cn logodnicul el la
pSrioţil băutului, arata şi modul, cum aliaţii noştri 8’au Învoita 10
respectul posesiunilor, precum şi luptele, ce aii făcut contra Latini-
lor dio Coostantinupoltt, ce Îşi Intisese dominaţiunea mal preste t 6tă
ţgra cuscrului de acum a lui Asan. Adecă: « 0 ' δέ βασιλεύς Ίω-
άννης *ai ό ’Ασάν, τάς οικείας δυνάμεις ‫׳‬προσειληφότες χαί
αμφω τήν δυτικήν χαθεδραμον χώραν, οπόση ήν τοϊς Αατίνοις
δολεόοοσα. Και λείαν μέν πολλήν έποιήσαντο χαί Σχυθ‫־‬ών έρη-
αίαν τήν απασαν άπειργάσαντο, σφίσι δέ αύτοίς χατά τούς ορ-
κους τά άστη χαί τήνχώραν διεμερίσαντο. Καί Καλλιούπολις μέν,
έπεί χαί προ τής συνελεόσεως τού ,Ασάν παρά τού βασιλέως
έάλ(0, όπο τον βασιλέα έγένετο, όμοιος χαί Μάδυτα χαί πάσα
ή δνομαζομένη χερσόνησος. Είχε δέ ό βασιλεύς χαί το τού Κισ-
σου φροόριον, χαί μέχρι ‫׳‬ποταμού ον Μαρίτζαν ό πολύς μετονο-
μάζει λαός τά σύνορα εθ-ετο. Έχράτησε δέ χαί τού 5ρους τού
Γάνου, χαί έν άδτφ έδείματο χαί ‫׳‬πολίχνιον .. . . 0 ' δέ ,Ασάν
τά όπεράνω τών είρημένων χώρων χαί προς Βορράν νεύοντα
όφ’ εαυτόν εσχεν. Μέχρι μέν ούν χαί αυτών τών τειχών τής
Κωνσταντίνου χαί άμφότεροι χατηντηχεσαν, τού ρηγος Ιωάννου
έπ’ αύτών καθ-εζομένου χαί χαθ-ορώντος, χαί ‫׳‬πτοίαν ■πολλήν
τοϊς Αατίνοις ένεβαλον, χαί έν στενφ χομιδή .τά χατ’ αυτούς έ-
θεντο.=&1Γ Imperatorul loan şi Asan, unindu-şl amândoi puterile
lor, afl cutrieratu tât& partea vestică a ţerel, ce era supusă Latini·
lorii. Att făcuta pradă mare, şi afl aplicata In totul pustierea Sciţi-
ţilor, Iar Intre dlnşil, conform jurămintelor şl-ail Împărţita cetăţile şi
ţâra. Calipolul, fiind că şi mal ’nainte de Întrunirea cu Asan se
guverna de Imperatorul, a rdmasa sub acesta, deasemineşi Madita
şi t 6tă partea, ce se klamă Cheronis. Area Imperatorul şi eetatea
Ki8u şi s’a pusa chotară ρδηδ la rîul, pre care mulţimea poporului

(1) Idem ibidem, cap. XXXIII.

 13 4 CREŞTINISMUL IN DACII

Imperatoril Bizantini, indicând tot‫־‬o‫־‬dată şi la ruperea relaţ{^-

lor reiigitae ca Papii.
Şi mal ântăitl ţjice: « O' μέν ουν βασιλεύς Ιωάννης, 0fa ,
κείνος δεινός έφευρεΓν μεθ-όδους εν περιστάσεσι σώααί τε -‫ ·נ‬.
κείον, υπέρ οδ και πλείονος έδεΐτο λόγου, άναχαιτίσαι χε ·Αα,<
το υπεναντίον, ώς άν δι άμφοΐν τα οικεία κρατύνοιτο, εύρίοχ»,
τρόπον άποπληρωτικον τοίν δυοίν. Έγεννήθ-η γάρ αύτφ 6 ιο ς I
της βασιλίδας Ειρήνης, φ και κλήσις τού πάππου καί βασιλέα I
θεοδώρου του Αασκάριος έπετέθ-ειτο‫ ־‬ενδέκατον δέ ci ετος tdte I
ήνόετο. Καί ό Άσάν δέ θυγάτριον εσχεν, Ε'λένη αυτη τοΰνομα I
παρά της εξ ουγγρων γαμηθ-είσης αύτφ· εννατον καί ταότη* I
ετος ψ . Πρεςβείαν γοϋν στέλλει ό βασιλεύς προς τον Βουλγά. I
ρων άρχοντα 5Ασάν, καί μνηστείας τών παίδων μνημονεύει y.5; I
τής άμφοΐν άγχιστείας καί τοϋ δι ,άλλήλους σοναπισμοϋ τε 1
συγκροτήσεως. Καί δέχεται ό ,Ασάν την πρεσβείαν καί πλη. I
ρούνται αί συμφωνίαι. Καί επί τούτοις καί δρκοι προύβησαν.‫־־‬ I
Iar Imperatoral loan (1 ), fiind prea abilă, In a afla mijlâce dupiţ I
circamstărl, spre a-şî conserva interesele sele, pentru care 8’a vor- I
bitfl mal malt, precam şi spre a Înlătura pericolul, afla und mij- I
loco folositorii pentra amăndol, adecă, ca să-şi apere amândoi inte- I
roşele lor. Deci i s’a născuta lai ana fiîO din împSrătâsa Irina, in I
care 8e găsiafi Inclinaţionl de ale strămoşului seQ — Imperatorulnl I
Teodor Lascar; nnmgrând atancl al uaspreţjlecilea ana. Şi Asan I
avea o filei, ca numele Elena, din femeea lui cea din Unguri; şi I
acesta avea nofi ani. Deci Imperatoral trăm ite o solie cătrg căpi- I
tenia Bulgarilor Asan, şi propune logodirea copiilor, înrudirea lor I
a amândurora, precum alianţa şi apărarea reciprocă, Asan aceptă I
solia şi 86 facil învoielile. Şi pentru aceste s’aa facutil şi jură· I
minte (8) >.
δέ βασιλεύς Ιωάννη( I
Şi mal jos tot Acropolitul adauge: < 0 '
Ε'λένη λαβών διαπεραιοοται
τήν αδτοϋ σύζυγον σύν τή θυγατρί
εις Αάμψακον, ένθ·α ήν ή βασιλίς Ειρήνη, καί πληρούσι τήν

(1) Aicî β vorba deepre loan D aca imperatoral Bizanţului, căru ia '1 m ai flioi ţi ®
*‫־‬
Uzi ţi a îm pirăţităde la 1222. pânS la 1255. (Dosit Περί των έν Γεροσολίμοις
/xuσάντων cart. VIII. cap* XVIII. § I.
(20 ‫ן‬. Acropolitae. Annalee. cap.
 ?1 CREŞTINAREA ROMANILOR 137

teiul ou Imperatorula loan, căuta mijlocol, cum ar fi putută să-ş!

smulgd fata de la Imperatorul Teodor şi 8ă-l caute el altoi. Şi acfeta
peotru cuvântul, ca loi 1 ( era frică de progresul Romanilor (Bizan-
tinilor) spre mal bine, fiind Romanii (Bizantinii) acum stăpâni presto
unfi nâmfl, ce şi mal ’nainte li era lor supusă. Se afia deci mijlocul,
dupre cum se părea, raţion&bilfl, de şi nu era neinţelesfl de acei,
ce se interesaţi de acâsta , şi tramite 8011 către Imperatorul
şi împgrătâsa, căci fiind ca are a se apropia de Âdrianupola
61 şi Împgrătâsa, şi volescfl a vedea fata, a o îmbrăţişa şi a-şl lm-
plini o datorie, (sa o tramite) şi Iarăşi o va relntdrce la ginere şi
soţul el. Iar Imperatorul loan şi Iinpârătesa Irina, de şi afl înţeleşii
fârte bine lucrul, şi aO cunoscute cu precisiune cursa, afl tramisQ
tnsâ la Asan pre filca-sa, picând aceste, ca dâcâ va reţinea fata şi
o va lipsi de consortul el celfl legitima, este unfl D-ţlefl, care pri-
reşce t 6te, şi tramite pedâpsă tuturor călcătorilor de jurăminte şi
traetate şi cele făcute In presenţa lui D-^efl, ca marturfl, se vorO
nimici. Iar Bulgarul, luându-şl fata, s’a dusa, retnturnAnd înderât
pre cel veniţi cu dtnsa, şi trecând Emul, afl mersa la Tflrnova» (»)...
Şi In adev6r, loan II Asan a voita sa rup 0 alianţa dintre Impe-
rotorul Bizantina şi Regatul sea. La anul 1237 Latinii, propunân-
du-I o alta alianţa contra Imperatorulul Bataze, fostului sSfl cuscru,
loan II Asan o primesce eu mulţâmire şi ese klar la resbelfl impre-
ună eu Latinii contra Imperatorulul. Aflându-se Insd In campania
aeesta şi luând en asaltfl cetatea Zurul, de o data II vine lui loan
scirea, ca la Tflrnova l a muritfl feciorul, femea cea din familia lui
Bela, a Regelui Ungariei şi Episcopul, sefl mal drept Patriarchul
Ylasie al Tflrnoveî. Aceste seirl întristătâre afl sguduitfl sufletul lui
loan II ρβηδ intru atâta, ca el, părăsind pre data campania, s’a re-
tntorefl la Tflrnova şi de acolo a trămisfl către loan Duca Batazi
soli speciali, prin carii, mărturisind mânia divina asupra lui pentru
călcarea juramintelor, r 0ga pentru retnoirea tractatelor şi reprimi-
rea fiicei sâle, In calitate de eonsârtâ a Imperatorulul Teodor. Impe-
rotorul, dupre cum ni spune Acropolitul, a primita cu « dragoste
pre soli yi pre soţia lui Teodor şi a relnoita tractatele (2).

(1)0· Âcropolitae Annales oap. XXXIV.

(?)· Q. Aoropolitae Annales cap. XXXVI.
 136
g ^ a M v IU tk A ţinuta pentrn sine şi muntele Ganul,
a flonstruiWnofl orăşela. . . . Iar Asan a avuta sub sine locu!·,!
au din sus de cele menţionate şi care Înclini spre Norda. Şj s.ajj
{0701111amândoi şi kiar pâne la zidlurile Constantinupolulul (adecă)
regele (1) loan (Asan) să domniascâ preste aceste şi să le inspecteze
pentra care aa băgata frică mare în Latini. Şi In scurt cu preci8iaQl
afi regulata interesele lor (2).
Acesta tractata al lui loan Π Asan cu Imperatorul 10^
Duca a fosta ruinata nu dupO multa tim pii. loan II Asan
ridând că Imperatorul Bizantina cu tâ tă înrudirea lor nu îa.
ceteză, de a lacra contra lui, şl kiar a se întinde în Imperiu!
sea, se chctăr&ce, de aşi relua fata înapoi şi dupo ac&ta, a de-
clara reebeltt lui Duca. Şi în ad e v g r , Acropolitul ni spune:
<O' δέ γε ,Ασ&ν μετάμελος επί ταΐς του βασιλέως Ιωάννοο
συνθηχαις, ώς έφάνη, γενόμενος τρόπον ε ζ ή τ ε ι όπως α ν τήν θο-
γατέρα απόσπασή τού συζύγου βασιλέως τοϋ θεωδόρου χαί έτέ-
ρφ ταότην χηδεύσΊβ· τών γάρ Ρ ωμαίων εδεδίει π ά ν υ τ ή ν ές
τα βελτίω προχοπήν, έθνους άρχων όποτεταγμένοο πάλαι Ρ'ω-
μαίοις. Σχήπτεται γοϋν αιτίαν, ώς έδόχει μεν, εύλογον, χ’άν οόχ
έλάνθανε τους έπισταμένους τά πράγματα, χαί 'αποστέλλει
πρέσβεις προς τον βασιλέα χάι τήν βασιλίδα, ώς έπεί πλη-
σιάσειε τ§ Αδριανοΰ βούλεται αότόςτε χαί ή σύζυγος το θυ-
γάτριον ιδεΐν χαί πατριχώς περιπτυςασθ‫־‬αι χαί τά είχότα
πληρώσαι χαί αυθις άποπέμψαι προς τον πενθερον χαί
σύζυγον, ό μέν ουν βασιλεύς Ιωάννης χαί ή βασιλίς Ειρήνη, χαΐ
τοί γε άχριβώς ειδότες το δράμα χαί χαθ-αρώς έπιγνόντες την
σχευωρίαν, δμρς πέμπουσι προς τον ,Ασάν την ■θυγατέρα, τα-
w είρηχότες ώς εί τήν θυγατέρα χατάσχοι χαί τοϋ νομίμως
συζευχθεντος άποστερήσειεν, εστι θεος ό τά πάντα έφορών, χαί
τιμωρίαν έπαγων τοΐς τους δρχους παράβαίνουσι χαί τάς συνθή-
χας, ας έπΐ θεφ μάρτυρι συνεστησαντο. διαλύοοσιν. ό μέν ουν
Βούλγαρος τήν θυγατέρα λαβών φχετο τούς έπομένους αυτ^
τίντας όπισθορμήτους παήσας, χαί τον Αίμον διαβάς έχώρει
εχι τον Tpivo60v,..‫ = ״‬Ia r Asan, despreguind, cum 80 vede, trac-
ti; P a n prim« «i tot o dată p al ti■» feti int&lninm titlul de Rege, acordaţi
iaBbaatial Begilor Eotaico-Bnlgari.
(1) & Aeaşa& ta·, A w l■ cap. I X iCilT.
____________________ Ş» c h k ş t i n a R k a r o m a n x l o h *30

< Aş» dar fiind lucru vrednica, ca 3âug**le lot 9â vine preste din
şil, c* şi al Amoreilor, am poruncită fraţilor noştri, ciuntiţilor Ar-
chiepiscopl diu Strigon şi de la C *lacea, Episcopului din Per «si a
solului scaunului apostolicesca. şi tuturor Episcopilor ptiu garia
ea în profira glîsulul Asan fi a {trei lui să vctft'sd curentul cru-
ce» , dând iote indulg^nţiile, care se d*a tuturor, carii treci! la Pa·
lestina, precum şi celor ce vortt m> rge contra Iul Asan, sefl n p**r-
96aâ, sea cu ajutora >. O scris6 re cam de o asemine cuprindere
a scrisa Papa Gregor iu al IX ş: lui Balduin I, care era l!np! rato-
rul Latinilor din Constantiuupola. (1 ).
Dar acestă furie a Papei Gregorie IX a peri ta, ca fumul; fiind
că Latinii diu Constantinupoltt nu ludrasnlaa \u urinar! a celor su-
ferite la Adrianupola a se mal scula contra Romă ailor; iar IV la
din causa rudirel lulea loan II. adreseză Papeiurmât6reaepist*la:
« Porniţi fii ud din Îndemnurile Sânţiel tale pre Bataz^, împăratul
Grecilor al îndemna, ca de scaauul apostolicesca să fin ascultătorii,
lu tota timpul ne-am sirguita şi câ'id cu mai mare nedejdeln-:ramu,
Iată ama trântita adoa 6r& cartea de pămduta, ci prea cinstitul E*
piscopul diu Perusiu, solul scaunului apostolicesca, carde dupremo*
dul soliei sele ca asirdie ţi cu înţelepciune, ne lăsând ce-va diu cele
viitore, aa lucrata la noi, ca ţerile lui A-=an, ca a le unul 8‫־‬hi son-
tica, să ne milostivimu a le cuprinde cu puterea scaunului ap0 'to-
licesca lutrn ertarea păcatelor ntatre. Ci fi.ud ca pre noi ne-aa in-
preunata legaturile prieteşugurilor şi a le cumnăţiel; pentru câ din
răposată fiica nostra are fiia şi moecânO, şi de poruncile nâstre aşa
ascultă, câ se vede a nu fi numai prietena, ci supura noi, pentru
a căruia vătămare se vora supăra toţi prietenii şi cananaţii, câţi
am a vata pftue acum in părţile R 'm aniei (Imperiului B z întina);
pentru câ Bataze pre nepota nâstră o aa măritata dupO fiiul sca (2),
şi fiind frate cu prea Iubita femeea nostră, crăiasa Ungariei, ca a-
tâta dragoste este către noi, că e gata să se dea pre sine şi a
le 8&16 pentru noi, carele va ţinea, capre *sa, vătămarea lui Asan,
pentru carele totuşi cu umilinţa ne rugâmfl milei Sâuţiel Yos-
tre, ca sg νδ milostiviţi a 1 priim i cu obicinuita bunătate, de

Ol Chron, S o n . Şinc&î T . I. pag. 263 ţi Î6 1 .

(î> A.lusiunel» m ixitişul fiicei h»T l o u U 0· Theodor, fiiul lu î luau D uci
l«tu«
 a * .s - ~ v ? s w c n .

»A a iw i pmMwrn Vţw
i H ( i v !. ®**®*â■ * tesirt c■ ftti ă!

♦ 7 -‫־‬r 3 ‫־‬r s A ^ ă » te s e ţr o t ţ > L ş r v r > . e u t - , - . _/‫־ נ‬

‫ »ז‬Ifcjrr«- ‫' « ך‬-‫ ־‬- ‫י‬ ‫ > ז ל = מ‬lh e â > . Ά-τξ. _ — _~Γ

Ϊ 3&Ι I j U &M If lM V (W in L CB, i l | T l : CBM u '-» lir

*A. * is n 4a. Γ κ ά , :3 i t f e m £2! ‫ ת ן‬. Ic A iîv î
im . b a îi * n i s ■ in iL . . a â » A s■ » ^
«*1r■I a fwin«
âpT
rMrsmantei ^ Wt^
t e p a s i t a a AiŢţ Γτ>: :r p ea 1 w! !■‫■ [־‬f■ [‫ן‬ m
A** p s s TV ‫־‬a*aic ş t m y n ,
area t e i mat aaiate > (!).
Α4*-Μ| h d hîsiinle, I**a Π l a i r e n t a i *iae«dk ®si
tice de regatalal 5‫?־‬δ. jâ pria trKtafe i t aia*ţt ş la niîr* a i
aiiliile doamiwre al- B zuţitiai d i% k t ţ n »4 pa!» w n a !
timpii, liniştea despre part» Sad-Oâiei a laşm ciM »h l Bsr!1 -
torcerea lai la Biserica orisdoîsi ?‫ נ‬riiăcaraa, s i v a i w * a .!
MetropolituloI de TflrsoTa la raagaJ i t P ilr â n a t a feaisaii I!
gradai celfl mal luai‫ז‬â pre Paşa Reed-Gr*^‫ ־‬rrra IX-i*. 5 ‫ב‬.‫״־‬:
epistolă. as% cfttr6 Bela al IV- ie. Ε ‫ §־‬ώ Uaeaiwf. fc***ck '&! ■1
cruciadă intregâ u■ coatra «al I«aa Π !«a■. Star » rt?raca«K
şi aici faptele, dapre fa■ le veiea a t e d Gcşana ş B A , ş al
estrHgPinfl din chronicele BaaAukr d- Ştaui η ϋ κ ύ to rtf *-
«Dintru al clrora auat&tt esse şi Asaa v i l SM i t k n . cl*w
lâsAndu-se de unirea Biâerietf. şi ie r r t d a fi i a m « eitk fi ( k t
toi, nici Îngăduind si 91 ρ*80δ ca caitatal l i i o n a i î ca pL>â >
erirel şi ca Impărti^iraa trupului lai Ckresas. pri■ 1 1 u * i n »
m U til, fi‫־‬I apără, de carii ţfită ţira la i» pa* a fi p iA . (a)

0 0 , jUr«p0 |ltM Annalen cap XXXVIU.

Ai41f'*pnf**· a ltu lu i· la niaantiniT. «ca 4m]T
**
ia
-»i 1
·*
*
/,j«* «>4*la 44 la«l U T k a iiltild ,
 f l CRKŞT1NARKA ROMANILOR 141

sintinO 86 rupfl, şi Imperatorul loan Bataze cuceresce o part o din te-

ritorial Regatului. Dar mal bine şi aici eă ascultămu pro Acropo-
litul, care ţlice: < O' μέν ούν βασιλεύς ταύτα μαθών τού πρόσω
βΓχετο, καί τέλος φθάνει τήν Φιλίππου, παραμείψας τήν χρι-
στοόπολιν, κάκεΐσε σκέψιν έποιείτο μετά τών μετ’ αύτοΰ λογά-
J(0v εί δει προσβαλειν τοΐς τών Βουλγάρων χαί χειρώσασθαί
·ηνα τών παρ αυτοΐς κρατουμένων, χαί εί ευχερές έστί άλώναι
to τών Σερρών άστυ. η Deci Imperatorul, aurind aceste, (!) a
mersO mal de parte, şi trecând alăturea ca Ghristupolul, ajunge
luflne la Filipupolfl şi aici face consiliu cu consilierii de pre
lOagă dineul, dâcă trebue să atace pre Bulgari, să pund mâna pre
unele locuri, ocupate de dlnşil şi dâcă este timpul propriu, ca sil
cacerlascâ cetatea Serilor > (2) Şi mal jos: < Καί εί μέν κρατή-
σομεν τοότου, κέρδος έσχήκαμεν ου μικρόν, καί μάλλον τα τών
Βουλγάρων ταπεΐνωθήσονται, καί τήν τής αγάπης πρεσβείαν
ευχερέστερον δέζαιντο, έπεί καί έμποδών αυτών ό δεσπότης,
μέλλει δέ καί άλλο βρέφος, άρξαι τών Βουλγάρων ό έκ τής Ei-
ρήνης τής του ,Αγγέλου θεοδώρου γεννηθείς Μιχαήλ, εί δέ μή
περιγενέσθαι ημάς συμβαίη τού άστεως, τί το ζημίαν έπάγον
τ^τώνΡ'ωμαίων αρχή; λαβόντες γάρ διάπειραν ήρεμήσομεν, καί
πάλιν διαπρεσβεύσομεν προς Βουλγάρους, χάκεΐνοι ασμένως τήν
πρεσβείαν δέςαντο υπό βρέφους άρχόμενοι, δ τα πρ^ς μάχην ούκ
0i5ev-=Şi d6cii voma cuceri acesta (Cetatea Serilor), vomit avea unit
e&scigOnu mied, şi mal ales s’ar umili Bulgarii, şi ar primi cu mal
multă uşurinţă solia de amiciţie, fiind ca şi stăpănul lor a murit 11,
Iar acum are s& lmpdrăţiascd preste Bulgari una alta [copila, Mi-
chail, cela născutu Iul Asan din Irina, fiica lui Angel Teodor, Şi
dâcă s’ar Întâmpla, ca să nu căpătăma noi cetatea, ce pagubă pâte
84 86 întâmple stăpâniel Romanilor (Bizantinilor) 9 Căci făcând cer-
earea, nevomalinisci, şi iarăşi voma trămite deputaţiune la Bulgari»
şi el vorfl primi cu plăcere deputaţiunea, având ln capul lor una copila,
ce nucun08ce cele ale resbelulnl > (a) Şi Iarăşi: «' Επεί αί Σέραι πά-
λαι μέν υπήρχε πόλις μεγίστη, όδέ Βούλγαρος Ιωάννης μετά τών

(1). Aicî bo face alueiune la nxSrtea lai Caliman

(2) G. Â cropolitae A nnalea cap. X L lII.
(9) Ibidem.
140 CREŞTINISMUL IN DACII ^

86 va înturna dupO dojenirea uâstră la unirea 8-teI nrtstre Bis ·

carea na namal de şepte-orl, ei de ş£pte-$ecl ţi septe de ori
dattro a erta. (1 ). este
Ia fine resumănd şi In respectul lui loan II Asan cele lucrate do
dlnsul pentru Regatul Bom&no-Bulgarfl, noi trebce să constatam!)
& acestO omfl, fiind dotata de la natură cu ccle mal bune calităţi’
el a organizata în interiorul seti S tatu l Romftno-Bul.
garA. a restabilita Biserica sa pre v e k ile el precept«
religiose, şi cu puterea arm elor şi a prevederilor 861e
el a pusa pre Regatul Româno BulgarA şi în niscere
laţiuni politice determ inate.
La 1241. loan II Asan m0re, nu multa dupOmârtea femeeîsâle
a doa — Irina, şi lasă Regatul fiiaiul 8ed loan 86a Caliman, cela
din femeea ăntăea, sora Regelui Uugariel Bela IV. Şi Acropolitul
dea cum presintă partea acesta a istoriei, ce ne oeupă : < Έπεί ouy
αυτός έτεθνήσκει, ό οΓος αύτοΰ, δν Καλλιμάνον ώνόμαζον. έα
τής έξ Ούγγρων τοότφ γεγενημένος τήν αρχήν άνεδέξατο...
Ο' μέν οδν Καλλιμάνος τήν πατρικήν άρχήν άναζωσάμενος καί
τάς μετά τοϋ βασιλέως Ιωάννου σπονδάς άνενεώσατο, καί ειχον
ειρήνην έντοΐςτοιοότοιςτά πραγματα.= Deci fiind eft el (loan II)
a mnntfl, fiiul lal, pe care lid nuinlad Caliman, şi care i-se născuse
lui din femeea cea din Ungaria, a primita stăpânia . . . . Caliman,
câscigănd stăpânia părintdsaft, a relnoitâ tractatele cu Imperatorul
loan, şi astd-feld lucrurile afl fosta In pace (2).
La anal 1246 m6re şi Calimau tu vârstă numai de 18 ani şi In
local lai se pane fratele sea Michael, cela din Iriaa, femeea a doa
a lai loan II. Aici trebae să observămO , că Calimau s’a die-
d u

tinsd prin nici and acta particulara; şi tota, ce putemd nota In

cursul acestor şâşe ani de guvernare al miuoralul Calimau, este
înclinaţianea lui, de a relaoi legăturile de amiciţie ca Papa Inocen-
tiu IY‫־‬le, pre care le rupsese Tataia 8ed la timpul lai Gregorie al
IX-le.
Ia iaterralal dintre mârtea la! Calimau şi suirea pre trouul Re*
gitalal Romăno-Bulgara a lai Michael, legăturile ca Imperiul Bi-

(I) Pray Aunalium Part. I, pag. 218. Şina. Cbrom. Horn. Tora. I, pag 263. 264
% G. Acropolitae Aoeale« cap. XXXIX
 $1 GRfeŞTlNAnSA ROMANILOR 143

şi « chotartt, dupre cum <Jice Acropolitul, era Intre dineul (Impe-

ratorul) şi Bulgari, rial Ebru» ( 1 ) atunci vino Micliaxl la tronul Re-
gatului Rom&uo-Bnlgarfl iu etate numai de 8 ani. El de la anul
1246, când s’a suita pre trona şi ρβηβ la anul 1257 a suferita
ruşinea, adusa regatului pflriutesca de către Imperatorul Teodor.
Ia acesta ana Îns9 atingând etatea de 19 aul, şl-a propusa, ca să-şi
resbane şi să punâ încă o dată In jocO curajul nâmulu! s»jfl. Şi eho-
niat «Jice: < Έ π ε ί γάρ 6 τών Βουλγάρων αρχών μακρότερον διά-
γβιν τον βασιλέα έγίνωσκεν, Σκυθ-ικόν στράτευμα εις σφετέραν
ουμμαχίαν προσκαλεσάμενος κατά των τής !Μακεδονίας χώρων
έκπέπομφε κέρδους τε χάριν κ α ί τή ς προς Ρ ω μ α ίο υ ς τίνος εκ-
φοβήσεως* ήρίθ-μηντο δέ περί που τάς τέσσαρας χιλιάδας, ώ ς οί
είδότες εφασκον Σ κύ θαι. Τινές μέν ουν καί πλείους, οί δε καί
έλάτους ελεγον. Οί μέν ουν Σκύθ-αι τήν ΆδριανοΟ παραμείψαν-,
τες τα περί τον ποταμόν ου Ρ 'η γ ίν α τούνομα λείαν έποιοϋντο
χαί τα περις του Διδυμοτοίχου χωρία έσκύλευον. Ο ι δέ προλε-
λεγμένοι στρατάρχαι τοϋ εις το Δυδυμότοιχον καταλελειμένου
στατεόματος, τών βασιλικών έπιλελησμένοι προατάςεων, καθ-ο-
πλισθέντες κατά τών Σκυθ-ών έφώρμησαν. Οί μέν ουν Ρ'ωμαίοι,
οία Ιθ‫־‬ος αότοϊς, δυσαχθ-έσιν δπλοις κατάφρακτοι ήσαν, οί δέ
Σκόθ·αι κοϋφοι όπλΐται καίτόξοις χρώμενοι Μάκρό9‫·׳‬εν ουν ουτοι
τοΐς βέλεσι τους Ρ'ω μαίους ίβαλλον καί τούς ίππους έτίτρωσκον
χαί πεζούς ιούς ίππότας ρ^δίως έποίουν, καί τέλος τρέπουσιν. ‫־=־‬
Dool fiind ca Doaiuul Bulgarilor ăcila, ca Imperatorul este mal de-
parte, klemând 6ste scitică pentru ajutorul sea, s’a îndreptată In
contra locurilor din Macedonia pentru câscigtt şi pentru Înfricoşa-
rea Romanilor (Bizantinilor). Sciţii eraa la numdra aprâpe patru
mii, dupre cam ^iceaa cel, ce cunosca. Unii ^icsafl şi mal mulţi, Iar
alţii mal puţini. Deci Sciţii, trecând alăturea cu Adriauupolul aa
făcuta prădăciunl pre lângă rtul, ce’la numesca Rigina, şi aa sfăşi-
atu satele din jarul Didimotichulul. Iar comendanţil menţionaţi al
6stel lăsate la Didimoticha, nltănd ordinele imperiale, inarmăudu-se,
s’aa repezita contra Sciţilor. Şi Romanii (Bizantinii) dupre datina
lor, având arme grele, eraa nemişcaţi, Iar Sciţii eraa armaţi uşor
şi Intrebuinţ&a arcuri. De departe aceştia lovlaa cu săgeţile pre

(I) Q. Âcropolitae Ânnale■ cap XLIV.

 CREŞTINISMUL IN DACII

λοιπών Μακεδονικώνπόλεωνκαί ταότην πολιορκήσας κατήρε11.

ώςκώμη τό‫־‬ε έτύγχανε, τής άκροπόλεως μόνης περϊχε τ ε ι ‫י‬
μένης χαίηύτρβπιαμένης δέςασθ-αι πόλεμον, ήςφόλαξ Λ
Βούλγαρος Δραγωτας την κλήσιν, ές Μελενίκου τάς ο ΐχή ^
ποιούμενος. = Fiind lnsfl, cl Sere o dată &fostO oraşQ fârte mare,
loan Bulgarul (adecă Ioniţă), Incnnjurând’o şi pre acesta, a ruinav0
Împreuna cn celelalte oraşe ale Macedoniei, atonei era numai, ca ttnlJ
orflşelfi, şi cetatea singură era înconjurata cu zidlarî ş: capabil!
de a ţinea resbelnl, p&iitorfl ala acestei cetăţi era aufl bulgara cu
numele Dngota, avfindu-şl locuinţa In Melenic >. In fine, ca 84 gj
vădi şi mal bine mijMcele, de care s'afl servita Bizantinii şi jn a.
cista cimumstare istorică, dăinfi şi acesta parte tota diu Acropo-
litul: «Έπεί δέ ό κρατών του άστεος Δραγωτας τήν κάτω vjj,.
ραν ε(δεν άλοΰσαν, άνήρ Βούλγαρος καί ήκιστα πεπαιδευμένος
άστη χρονίως διαφυλάττειν, μαθ-ών δέ καί τον του δεσπότου
αύτοΰ θάνατον, τύχη άγαθ·ή οό διά μακροΰ καρτερήσας δια-
πρεσβέβεοεται προς τον βασιλέα. Καί το μέν άστυ εύθ-ϋς τόν βα-
σιλέα έφήμιίεν άλουργόν οΰν χλαΐναν ο Δραγωτας χρυσίφ Gfj-
νυιρασμένψ ένεδέδυτο, καί στατήρων πλήθος χρυσών εδέδεκτο.
ύποαχέσεις γοΰν υπέρ του Μελενίκου μάλα λαμπράς προς τόν
βασιλέα έπεποίητο, όπεράγαν άληθ-εΐς. = Fund ci pazito-
ral cetăţel, Dragota a vg^utO, că oraşula de jos este cuce-
ritd, şi ca t0te că acesta bărbata Bulgara era f6rte bine de·
prinşii ln a păzi cetăţile, aurind Insă de m6rtea stăpânului sefl, şi
din norocire, ne putând a se ţinea multa timpa, trâinite o solie la
imperatorul. Şi cetatea pre dată a recunoscuta pre Imperatorul. Bed
Dragota s’a îmbrăcata cu chalnă de stofă purpurie şi lucrată cu aurd
şi a primita o mulţime de statirî de aurii ( 1 ). Şi a făcuta Impe-
lai promisianl forte mari şi In total adevărate şi pentru Mele*
niefl > (t).
DapO ce Bizantinii afl răpită ana câte ana namal prin mijlocul
trldârel mal t0te cetăţile de pre laturea drâptă a rlulal Mariţa,

(1) Sutiral eete numirea uneî monade ▼ekî, şi ea a eeistatâ la PerşY, fi Or··
tildin diferitei· proriaeil. Statiral Bizantini, precum şi Im cei vekî, era de ar·
gintfi fi de aoru, fi valârea era diferiţi. Ia vekime el valora de la 4 p in i 1· 20
draobme, ■efi lai noT de al noştri■
(2) G, Acropolitae Annalee cap. XLIII
 Ş i C R E ŞT IN A R E A RO M A N ILO R 145

regî- ft pe^dnttl pre fie-eare (li din splendorea sa, şi

disputat u în părţi de către Im peratoril Bizantin Iul şi
principii Serbiei, el cade la 1394sub ju g u l celu deferii
a1 Mnsnlmanilor. Acesta a foştii ultima şi cea mal fatala data,
când Românii din drâpta Dunărei cu Bulgarii mi afl mal cunoscuta
ρβοβ în presenta vi6ţă politică................
Ia muntele Emfl Românii, noi am ve^utO, având ln costele, s6Q
mal drept, ln jurai lor pre Imperiul Bizantinii, el nu şi-au mani-
festata viâţa lor politică, de cât numai când Împrejurările le-au
permisii, adecă, când Imperiul Bizantinu Începuse a se disolva. In
nanţil Carpaţl Iară şl păstrându-se elementul românescQ, a trebu-
itfl 8ă ascepte şi nisce circumstanţe tot favorabile, pentru ca să p<3t0
!·şl manifesta viâţa lor politică; dar numai în nisce condiţiunl, pro-
prii circumstărilor de aici, şi conforme cu elementele istorice, co l
înconjuraţi. — Şi specialminte.
Pro C08tele ostice ale munţilor OarpaţI şi anume pe la anal 1215,
când ln Regatul Româno-Bulgaru domnia Borilă şi loan 11 Asan,
se fuadeză unii stata cu totul românescă, Principatul Iul Radul
Negru. In stânga Dunărei, şi specialminte Intre Şiret şi Carpaţl era
posibilii, ca vi6ţa politică a Românilor să fie curat românâscă; căci
ln aceste locuri, Ungurii singuri puteaa să Impedice desvoltarea el;
dar, noi am v8<Jutfl, că Ungurii din aceste locuri s’afl alungata încă
de la lnceputula secolului al X le de cătrâ Pacmaţl. Pacinaţil dupO
acfcta, stând pre locurile, locuite de Români ln Yalachia şi Moldova
veke, aa fosta şi el alungaţi preste Dunărea de cătrâ Cumani, pre
11 anal 1065. Perind PacinaţiI cu desăvârşire din stânga Dunărei,
la 1122, el aa fosta Înlocuiţi cu Cumanii, dar s’afi Întinsa numai
până la Şiret, lăsând pre sema Românilor munţii Carpaţl şi locu-
rile din drâpta Şiretului. De aici apoi posibilitatea, ca Ro-
mânii să-şi p6tâ funda una Regata şi să albă o vi6 ţă politică înde-
peadentă, supăraţi fiind mal mult de câtrâ Unguri, de cât de Cu-
mani. Din eontra, Cumanii la 1152 trecfl şi el preste Dunărea, şi
ca modul acesta Românii râmâna singuri stăpâni şi preste locurile
din stânga rlulnl Şiret pânâ în Bugâg.
Da, încă de la 1215 unu Româna ca numele Rada Negra, având
ln faţa despre Osttt locarl gâle de popArele barbare; şi de altă parte,
ne patdad suferi relaţiunile sele ca U ngarii; lpl p&răsesce local seu
ARUL ΓΤ 10
 144 * r b ş t w i s m u l i n d a c ii

Romani (Bizantini) fi pre car ΙΪ rtuiafl şi pre căl&reţî t! fttceafl p0.

destri, şi in fine fugfaii > (1)·
Âoul 1253 a pusfl capătă regilor din familia masculină a %
lean. Cu mdrtea lui Michael se sue pre tronul Regatului Româno.
Bulgara vfrul primarii al acestuia, Calimanfl II, dar arând o domnie
efîmeră,şi fiind ftrfi de succesorii, Regatul trece în mâni streine.
Din cel an-spre-tfece regi, ce afl mal urmata pre tconnl Regatul!#
Bomâno-Bolgarfl, toţi afl fotfl streini de linia directă a familie! iQr
Asan, ţi el mal tofi afl intrata In rodire cu familia lui Asan, dar
nomal ia linie nedrfptă prin femei. Fiind că aceşti regi acum erai
aleşi de către poporfl din familiile boieresc!; şi fiind că In privinţa
genealogiei lor ui lipsesed datele necesare; de acela noi spunem(! în
termini generali, că aceşti regi în număru de un-spre-ţjlecl afl ocn-
patfl tronul ]Regatului pâae la 1394, când Regatul Româno-Ba].
garfl cade snbdominatiuuea definitivă a Turcilor, făcându-sestăpânfl
preste T&rnora şi cele-lalte localităţi ale Regatului sultanul Ama·
rat L Tot'o-data trebue să recun0scemn, că Regatul Româno-Bal-
garfl ca despărere* familiei lai Asan a foştii ne’ntrerupt sfăşietu,
când de Bizantini, alteori de diferiţii pretendenţi la ironii, mai
pre urmă de Şerbi fi in fine sdrobita cu deseverşire de către
Turtii.
FUcendacumţi o privire generală asupra intregel vieţei politice
a Românilor din Regatul Româno-Bulgarii, noi suntemU obligaţi
de evenimente, ca să recnnoscemâ, că acestii Regatfl a
avutfl o esistenţă de 209 ani, din aceştia 73 ani el a
fostu administrata de Asan şi de membrii din familia
Ini, Iar restnl de 136 a continuata a esista sub regi,
aleşi din familiile boeresci. Pre lOogă aceste, trebue să mai
adaugimu, că Regatul Româno-Bulgarii sub membrii fa-
miliei Ini Asan a mersu crescend în respectul militarâ,
administrativa, religioşii şi politicA, sub ci&lalţl înse

(I) O, Acropolitao Annales cap. LXI. Cine na recunosce şi aici pre Bomânî
de pre armele ţi modal lor de bitae f Arcaşii români erau vestiţi şi in timpurile
poeteri6re, adecă prin secolul al XV-le k la r, Iar strategica , descrisă aici
ae vede şi în lupta lai Ioniţă cu Latinii, lângă Adrianupolfi.
 Ş I C R E Ş T IN A R E A ROMANILOR 147

şi s’&a s8v6rşit de batrluul şi prea milostivul crostiutt Radul Ne‫־‬

grul voevoda, care aii foştii de începută descălicatora ţerei roma-
nescl şi de ,ncepulti aa foştii zidita acdstă sânta şi D^06sca Biso-
rioft, când aii fosta cursul anilor 6723 (ch. 1215) > ( 1 ).
DupO ce ama v8<Juttt atestaţi unea lui Matei Basarab, Domnul
ţerel romanesc!, despre fundarea regatului şi a monastirel lui Radu
dela 1215» acum sa ascultamfi şi o alta inscripţiune, ce o datâz&
tot dela Matei Basarab 1636, şi carea dupre mărturia acestui
Domnii, este estrasa din cărţile bătrlnescl. In acesta monumenta
istorica neperitortt se cuprindă nisce imunităţi acordate Campalun-
geuilor de către Radu Negru şi aprobate şi de către Matei Basarab·
I6ca şi cuprinderea documentului, care dnpo ce se Introduce mal în
acelaşi moda, adauge: c .... care o aa zidita răposatul Radu vodă
Negru, când aa fosta velâta dela Adam 6723 (1 2 1 5 ).... < şi mal
jos : «DupO aceia, şi acesta, ce se $ice dolgopola (Câmpul-lunga)
s& fie ertata de vama de păne, să nu dea vama domnâscă, aşijderea
şi orăşenii să nu dea vamă de cele, ce vor vinde, dupfl cum ertaţl
aii fost de răposatul Radu Negru voevoda şi cum scrie şi In cărţile
batrine» (a).
Iu fine Câmpul-lungfl ni mal presintă şi un al treilea documenta,
relativa la data fundărel Regatului românescă dintre Şiret şi mun-
ţii Carpaţl, şi acesta documenta dat6ză dela Duca vodă 1645. El
este scrisa pre o cruce de pâtră, carea stipulâză pre cât imunita-
ţile orăşenilor din capitala Regatului lui Radu Negru, tot pre atâta
şi modul organisaţiunel sociale a Regatului. S6a mal special:
c In numele Tatălui şi al Fiiulul şi Sfântului Ducha amin·
Rftdicatus'aO acostă cinstită şi sfântă cruce Intru slava şi cin-
stea Născâtârel Domnului nostru Iisus Christos şi Intru po-
mana Dâmniel mele I<0 . Duca voevoda şi a Domnul Domniei
mele Anastasia şi a fiiulul Domniei mele Ιω Constantin voevoda.
Yfi$6nd Domnia mea mila oraşului Câmpul-lunga, cum să fie er-
tata de vamă de pâne, să nu dea vamă 11omnoscă, aşijderea şi oră-
şânit 8&nu dea vamă ori din ce vorâ vinde, care vamă aa fosta er-

(1) Ineoripţiunea de dâenpra asel de la Biserica cen ]▼·oho din CAmpul-lanc A

Jurnalul ‫״‬Biserica ortodoxă română“ Annl III, faao. V, pag. 177,
(2) Ibidem pag. 179.
HG ORSŞTÎNISMOL IN DACU

natalii - Transilvania, fi rine la Câmpu H ang O, unde înfiinţez* (lnil

nott Regata românesctt. Aici el, venind, a găsită anfl clementa ro.
m&nesca destul de mare; căci noi am ve^utd, că, desfăşurând
politică a Românilor dindrtpta Dunărei, Regii Regatului Româno-
Bulgara se adapostlatt la Romanii din stânga Dunărei, IşT procurau
armatele, necesare pentrn luptele lor contra diferiţilor inimici al Re,
gatului, şi aceste armate, de şi numite de chronicaril Bizautiul Scit!
else recunoscu a fi RomAnl mal ăutâitt du pre atesta tiunea lui Inocenţi®
III Papa Romei, şi apoi dupre armatura lor de buni săgetari, cum 1,j.a
descrisa mal sos Choniat. DarsAlăsăma pre anonimul chronic aro
româuesca a ni vorbi el despre tnceputul Regatului româneştii de
la Câmpu-lunga şi Argfştt : < Radul vodă Negru era vodă în Ardâl
şi cherţoga pre Almaş şi Făgăraş, şi aa coborlta Ia ţâra românise*
pre apa Dâmboviţel, la Câmpul — lunga, unde şi-au făcuţii curţi şi
mOtăstire la acesta anO. Venit’a aşi Basarab, Banul Cralovel, şi 8’afl
supusa lui. Şi 10 stăpânită numitul Domna t â t i ţâra româufescă cn
cinci judeţe ale Gralovel pfinâ In Dunărea şi pdnd In apa Sire·
talul şi In Ard£l, Almaşul şi Făgăraşul, cum şi cel mat din urma
lai Domol multă vreme aa stăpânită aceste, dupre cum se dovedesce
din titalil Chrisâvelor. Iar dupO acâsta au mutata Radul vodă Negrul
scaunul la Curtea de Argeş, şi făcândtt şi curţi, ad făcuta şi Bise-
rică, In carea dupO mârtea 101 s’att îngropata şi i s’att făcuta şi sta-
tuă de pâtră, adecă kipnl Iul, care este Ia aceea Biserică » (t).
Mal tot aceste fapte, relative la fundarea Regatului româneşti
de pre câstele ostice ale Carpaţilor, se cuprindă şi In documentele
ce ni-att râmastt scrise In pâtră la monastirea lui R‫־‬d du-Negru din
Câmpul-lungO. Şi fiinda că unii se Indolesctt despre fundarea Re-
gatului romăneeta dintre Şiret şi CarpaţI la 1215, noi repro·
ducema şi aceste documente, care s u n a : « I a filele ducelui
creştina, şi de D$ett Iubita creştin0, Matei Basarab voevodO şi
Dâmna lui Elena, ca vrerea lai Dtfeil, pasa a fi Domnfl ta ţâra
românesca şi lutru moşia lui, care laete diutra Unguri descălicată,
adecă început’amtt a scrie de acâstă s-tă şi D-^eâscă monastire, ce
laste chramnl Adormirel Prea Sântei Stăpânei N6stre Nascdtârel
de Dflett şi pururea Fecl6rel Maria, care s’att îuceputtt şi s’att zidit .

(1) Anosymne Yalachiae cap. X L 1IV . (fisca l ohronioile Rom. Tom I, pag. 149.}·
 Ş l C R E Ş T I N A R E A R O M A N IL O R 14Θ

mal malţi locuitori români In capitala Regatului 86(1, el acordă

câmpulungenilor mal multe imunităţi şi scutiri, privit6ro pro o-
blectele lor de consu!naţiune şi pre negoţul lor. Esto demna de t6tâ
atenţiunea şi kiar impresionfttorfl modul organisaţiunel judecătoreşti
şj administrative a C&mpu-lungulul. Numai la Români prin sccalu
al XlMe se p<5te vedea o administraţiune colectivii, şi cel 12 pâr-
‫״‬ari cu judele şi cu b&trlnil oraşului dispunlaa de t0tă vieţa socială
a locuitorilor; şi acâsta pentra cuvântul, câ el încă din timpurile
cele mal antice nu puteai! sft 8e împace cu administraţi anea p^·rsonală.
In genere vorbind, fundarea unul al doile Regata pre ctfstele ostice
ale Garpaţilor şi cu basele In Dun&rea şi Şiret s’a rea lisatil de că-
tre Radul Negru la 1 2 15, şi a continuata cu vifiţa politică şi re-
ligitoU ρόιιύ In presenta. Dar Ungurii sub conducerea Regilor lor nu
lăsaţi In pace pre acesta Regata, de a se desvolta; iar Tatarii, carii
s’aOivita la Dunărea pre la 1233, aa adusa atâta devastare şi a-
tata raiuă locuitorilor din munţii Carpaţl, in cât istoricii ni spună,
C£ na 8’aa mal v&Juttt In isturie astu-fela de acte barbare ( 1 ). Prin
tfte aceste circumstărl istorice, noi trebue să recunfiscemfl, că pre
malul stângtt al Dunărei, şi anume d in C arpaţi ş i penC l a r î .
01 Şiret s ’a fu n d a ta In e p o c h a , c e n e o c u p ă , u n u
Regatu cu ra ta ro m â n escu ca r e încă, d ep re tiu ip n l fun-
datorului seti şi-a p r im ita o o g a r n is a ţiu n e socialii,
proprie d a tin ilo r ş i n s a n ţe lo r v e k l, s i ca r e a rCinasa
a se adm inistra d e către p â r g a r iî ş i b ă tr â n ii o raşelor.
Dar observându-se, că acesta stătu românesca este invidiata de
Ungari şi devastata de Tatarii, şi considerându-se, câ Turcii, cari
la 1393 a supusa Regatul Româno-Bulgara, tncepa a să arăta şi
Instânga Dunărei, Mircea, Domnul Munteniei lutlee una tractata
de a'ianţa cu Porta, şi Românii şi aici, ca tot-da una, tşl $ir.a, nu
se p6te, ca săav<>mfl libertate politică complectă, apoi primirna c‫*׳‬n.
diţionile de vasalitate de la poporul, care nu ni pOte am^riuţa
vify» cel puţin socială şi religiOsă.
abum . G e n a d ie E n a c lo u
(Va urma)

- ...............

(‫ )י‬Mag. iat de Tr. L aurian Tom V, pag. 339—243.

148 CIUEŞT1N1SMUL IN DACII

tatu şi de răposatul ϊω Radul Negrul voevoda, când aii foştii 1^

6723 (1215) şi de Alexandro vodă Ilia ş la litfl 7 1 3 6 (1 6 2 8 ) şj
de alţi batriDî rcposaţi Donul, precum scrie ln cărţile cele batrtQQ
şi ln pisania s-tel monastirl, earea taste pusa de-asupra uşel Bise.
ricel, întărite de răposatul Matei voevoda cu mare blestema. Iar4
când afl fosta In filele Domniei mele venit’aO judeţul ca orăşeni! cu
jalba la Domnia mea, spuind cum câ călogeril le strica mila oraşa.
lui, ce ad avutfl de la alţi Domni batrtnl. Intru acela vfojGnd Dom.
nia mea cArţile cele bătrlae şi ce scrie ln pisania monastirel, D0m.
nia mea tnc& am intârita mila cu ac&tâ cinsistâ cruce, ca sa fie er-
taţi şi de Domnia mea de aceste de tâte, câte scrie mal sus. Iar
cine nu va Întări mila acesta sâ fie prorletfl şi anatema ....Aşijderea
şi pentra judecata oraşului pre orâsânl sft‫־‬l judece judeţul ca 12
pftrgarl şi ca bătrânii oraşului. . . . Ci tot legile « şi judecăţile lor
să fie etăpânitdre. şi căci ja d ^ a l 8a n’albă voe a lna vamă de la
orăşeni din cele, ce vortl vinde ci >. ( 1)
Fondarea noolol Regata pre malol stângii al Dunărei, şi anume
Intre Şiret şi Carpaţl s’a efectaatn la 1215, aderă, când In Sega-
toi Româno-BulgarO din drepta Dunărei se afla Rege Borilă şi era
amerinţatfl de loan II Asan, care Îşi petrecuse copilăria, dupre cum
ni a spustt Acropolitul. la Românii din stânga Dunărei. Şi era fârte
naturala, ca locrarile să 86 petr6c8 anume anta-fela. Românii din
stâoga Dunărei 80b namirea de Sc ţl, aa ajutata afundarea Rega-
tolal Româno-Bulgara. Έ 1In tâte resbel ele Regilor Româno-Bulgarl
ca Bizaotiail şi co Italienii s’aa confirmata din ce ln ce ln vitali·
tatea lor. De altă parte Radal Negru, fiind ne’ncetata supărata de
Regii Ungariei, şi împedicata de aceştia ln desvoltarea vieţel poli-
tice a naţionel sâle, no avea, de cât 8ă se depărteze paţin de acesta
nâmO, şi Întingând mâna conaţionalilor sel, să continue Împreună cu
aceştia vieţa politică românescă şi In stânga Danărel. Acâsta se
potea efectua ca atâta mal oşor; căci la Dunărea şi anume In păr-
ţile României mici cam se numesce ea astă z i, pro la 1215 se afla
una alta dacata românesed, sub conducerea Banului Basarab a!
Cralovel.
De altă parte, Radal Negru, noi ama v&Jnta, ca să p6t<5 atrage
 «Statalii, care 8ecolari8&ndfi averile MonastireecI, a făcuţii din acele
lucruri ale clerului averi comune, nu p6te, credemQ, ca 86 80 cooetitue
pentru eternitate ca întreţinătorfi scrnpulosfi de câtfi alb ace’ortt edificii
pe care elfi le p6te ntilisa pentru aşezăminte ce elfi în *uşi a creata şi
care suntfi înscrise In bugetele sale. Câtfi despre cele1‫׳־‬-alte locaşe riei-
pite prin localităţi, unde etatulfi n’are interese imediate şi cari suntfi
fârte numer08e priu judeţe, 8farfi cuveni ca comunele şi autorităţile ju-
deţiane 8ă iea asuprăle sarcina de a le reforma şi a le întreţine, daca cu
adev6rfi se află âncă în stare de a fi Întrebuinţate pentru unfi usfi prac-
ticfi. Suntfi chiar printre dSnsele unele cari, dopfi disposiţiunl speciale
8*artt putea trece în posesiunea, 8,aa în esploatarea unora particulari care
le-arfi utilisa ca aşezăminte industriale.
<0 disposiţiune legislativă arfi trebui cât& mal curăadfi şi până cân-ltt
Incă asemenea edificii 8e mal p ă stra i în stare reparabilă 86 vină a re-
duce numSrulfi clădirilorfi religidse cari vorfi rămânea In serviciulfi şi ia
sarcina adminietraţiunel centrale, 8efi ca clădiri de utilitate publică, sad
chiar şi ca monumente istorice.
«Formând astfi-fel doue grupe bine specificate de care va avea stitulC
a Îngriji cu bugetulfi 86fi, t6te cele-I-alte arfi trebui cedate definitivii co>
moneloru şi judecielorfi, pentru ca densele 8ă pârte sarcina lorfi, 8έΰ chiarO
şi particolarilorfi cari arfi voi a le utilisa în modfi profitabila pentru ţâră.
«Bugetulfi Statului, o scimfi cu toţii ,este acumfi abia în stare a Intim■
piua cele mal neapărate trebuinţe publice ; nu e8te nici drepta nici ra-
ţionalfi, nici patrioticii de a’l cere ca să’gî risipescă cea mal mică parte
din elfi în cheltuelî întemeiate numai pe satisfacerea unorfi susceptibili ‫־‬
tăţl cu totul locale.
«Beducându-se edificiile lăsate în sarcina acelui M inisteru Ia cele ce’I
suntfi trebninci0se pentru scoli şi la cele ce voi ii fi, după unfi scrupulosD
esamenfi, calificate de momente istorice (biserici, monastirl, ruine etc.)
t<5te cele‫־‬l‫־‬alfce câte vorfi putea servi altorfi dregătorii centrale, judeciane
şi comunale, vorfi trece în sarcina acestora: o a treia categorie 8’arfi pa-
tea vinde, 8έϋ închiria la particulari gi în fine, bisericile isolate de prin
localităţi, fără poporaţiunl ar rămânea în unica pază a Domnului.»

Din cele ce s’&Q ijisfl de apocriful!! autorii alfi acelui articolO cu

atâta cutezanţă şi cu atâta dispreţa, în contra sâotelorfl n<5str0 bi-
serici, In contra a totil ce avemQ mal sacru la religiunea nâstră,
amfi rămaşii cu totulfl estasiato.
Voescfl dard mal lat&ifl, iubiţilor mei fii Spirituali, a v8 face o
scurtă esplicaţiune, ce este biserica.
Celfl d’âutftio locO în care creştinii s’afi adunata pentru scopfl
religios, este dnpfi cuin ne descrie, Evodifl alfi Alecsandriel, Iu Ie-
 A doua carte Pastorală a pre sânţiei Sele, Părintelui
Episcopu alQ Eparchiei Argeşului D. D. G henadie 1876
Decembre 15.|

G H E N A D I E
CO MILA LUI DCHNIDIU

EPISCOP AL SÂNTEI EPISCOPII DE ARGEŞ1U

Prea curioşilor Arhimandriţi, Stareţi şi Stareţe, Ieremonahi-

lor şi Monahilor, Cucernicilor protoierei, preoţilor şi diaconilor
şi tuturor drept credincioşilor creştini a i Eparchiei nostre, dara
şi pace de la Domnul Nostru Iisus Hristos; iar de la noi Arhie-
riscă line-cuventare.

10 arma epistoliei nostre pastorale de la 14 ale trecutului Mar·

tie, şi, ln urma oralelortl consilii ce v’amtl datti cu ocasiunea re·
vizitl ce amu făcutu tn acestă, eparhie, amtl simţită o mâhnire
adîncă In sofletulfi nostru, cftndfl amil vâţjutu mal multe locaşuri
DumnedeescI Intr’o desăvârşită ruină; iar altele, ln lipsă chiarQ
de cele trebuinci0se ale lor; ca tâte acestea, m’amti bucurată ca
printr’o inspiraţiune divină, la resunetulfl ce a făcuta ln ănimile
vâstre, cuvintele nâstre morale şi religiâse, căndtl cu ochii inun-
daţi In lacrăml, ne promiteaţl solemnii, că veţi da totu concursul(!
posibila spre a ameliora trista situaţiune ln care 8e află astă-fji
sântele nâstre biserici.
O asemenea durerâsă strlngere de Animă, ama simţitfi şi mal
maltfi cânda ama citita ln giarulu Românulu de la 24 ale trecu-
tulul Noemvrie, următârele linii:

«N’avemfi trebuinţă să aducem mai pe largii aminte, câta de nume-

râse ati fost la noi edificiile relîgi03e pe carii moşii şi părinţii noştri! le
clădeaQ până chiarQ şi acam vre o trei pătrare de secoll, nu numai pen-
t.ru Întreţinerea cultului divina, daiti ancă şi pentru adăpostirea popora-
and la timpii de nevoi.
«Asemenea cause na mal esistă astă‫<־‬Ji şi chiarQ daca s’artt Intîmpla
se ivfecă, ele &1ϋ trebui întîmpinate cu alte tntăriturl, de cilQ ale ye-
lorii Monastiiî,
g g.: < Pirite, iartale lorfl că nu scifl ce factt.. (Evang. Luca
Cap* 23)‫־‬
Ni se $ice că bugetul ΰ statului, d u este nici drepte, nici raţio-
Dild, nici patriotico de a-$î risipi cea mal mica parte in cheltuell
cu Întreţinerea acestor edificii religi6se, şi uita ca ele nu cero de
cfttfl totfl ceea ce este ala loru şi d in tr’ala lorfl, precum se gice şj
la sânta litu rg ie : « Ale tale, dintru ale tale >.
Ni 86 flice a se reforma unele din biserici In alte moduri. Ce
voesce 6re ? Fondarea unul culta ηοΰ, nepotrivit cu sentimentele şi
tradiţiuuile nostre? voesce răsturnarea şi nimicirea operei măreţe
1 raţiune! umane ? voesce a ne Înapoia In lntunericulfl seculilorfl,
câDda 6menil In profunda ignoranţa despre unO adevfiratfl Dumne‫־‬
dett, nici atunci n’a putută esista fără 6re care credinţa, cAndfl
chiarQ atunci, plini de evlavie, ,şl afl sacrificat labârea şi avuţia
lorii de afl turnata viţelulu de aurii ca s<5 se Închine lui ?
Astăzi credemfl ca toţi sunttl luminaţi de mantuit0re pereepte şi
doctrine ale lui Is. H s. în tr’o unanima credinţa, căruia ne lnchi-
Damtl şi numai rSmâne nici o Îndoială ca avema necesitate de a e-
sista unfl altar ΰ, de vreme ce esista una Dumnezeii, de vreme ce
inimile n6stre sunt atrase către elfi, de vreme ce cultula ce’l adu-
cernii, este mişcarea neresistibila a sufletelor!! nâstre.
Pâte ca numai fiula perzăril să resiste la acesta. (Evangelistula
loan, Gap. 17, pagina 31).
Ni se <Jice a se vinde unele din biserici, a se reforma In aşeză-
minte industriale etc., apoi acesta nu vine de la unfl sentiment! pa-
trioticu şi religiostt, câudtt Însuşi Mântuitorula Nostru Iisas Chri-
stosfl a <Ji8 pentru sântele sale biserici: « Casa mea, casă de rugă-
ciune se va chema >. (Luca. Cap. 11).
Cândil aceste edificii religiose, se sfinţesctt dupe tipicul(! biseri-
cescU şi in conformitate cu sânte eanâne, închipuindfl: « Rnstigni-
rea, Mormîntul şi învierea lui Hristos >. Şi când noi nu mal patern
tolera, ea din sânţenia lorfl, In locuia respectului ce datorâmfl pen-
tru religie, sa le lftsămfl a deveni jucăria necredinţei şi a unora
Tane iluaiunl.
Cine I p6te da acesta dreptfl supra-naturala şi neauzita pana a-
Mrnfl In analele lumii, cela puţina la noi creştinii bisericii r&a-
| ritului! |
!0 4 CART■ PA STORALA

rusalim, casa aceea, în care s’a adunat M lntuitorul H ristos cq

postolil 861 de a făcut cina cea de taină..
Locuiţi cela kotârttfl pentru depunerea rugăciunilorfl creştiDe
s’a numitU biserică
Biserica este casa luî Dumnezeii în care s ’a ad u n ata şi se aduna
creştinii, flioa şi nâptea ca s8 aducă rugăciunile lor.
Prin urmare, ea are două, Înţelesuri, a d ic ă : este şi casa foi
DumnefleU şi adunarea credincioşilor pentru rugăciune.
Ea este casa lui Dumnezeu, locfl sânta, casă de rugăciune, cern
pămfintescfl, în care locuesce Dumnp^efl cela mal presusfl de ceruri
închipuirea restignirii, a înmormin tării şi a învierii lui Hristos ·
într’6nsa se aduce mistica şi de viaţă făcStâre je rtfă şi se gătetesce
masa cea de viăţâ dătătâre; Intr’finsa se aşâză m âştele sfinţilor mo
cenicl, şi se pregfttesce pentru ca să’şl aducă poporulfl rugăciunile
sale.
Biserica este scaunul ImpSrătescfl şi Arherescfl pre carele şade
Impgratulfl Imperaţiloru şi Marele ArhiereO alfl ArhiereilorO, însuşi
Miutuitorula Nostru Iisus Hristos.
Câţi o iubescu cu tâ tă ânima şi cu totO sufletulu lor a, aceia vorfl
lua cununa de la Dumneflefl şi se vorfl face moştenitori împărăţiei
lui, iaru câţi o vorfl defăima se vorfl osândi.
După cele ce vgzurăţl prin acestă esplicaţiune, cine ar mal pu-
tea reforma biserica in alt moda ? Ce răa nea făcut numerâsele bi-
serici In ţâră? aa doră nu scima cu toţii că biserica a înălţata glo-
ria şi ne-a lăsata nemurirea neamului Românii ? Afl d<3ra nu scima
că ea a inspirata eroii ţgriî, ca averile el aa susţinuta nevoile sta-
tulul, că bărbaţii afl peritfl: unii pe câiupulfl glorioşii al apărării
patriei şi alţii că 8'afl sacrificata pentru drepturile el ? Nu scima
că biserica este piatra fundamentală a ori cărui stata, fără de care
elfi nu pâte psista, precum a disfl unfl înţelepţii, că cetatea cea mal
tare din lume este *ceea, unde legile ţârei se păzescΰ şi uiide bise-
rica se respectă?
Mai este 6re putinţă a se pronunţa nisce asemenea disposi-
ţiuul? Suntemfl in timpulfl păgâuilorfl, alfl barbarilorfl, alfl gouito-
rilorfl de biserici, aia acelora carii cereafl desfiinţarea icânelor ?
Nu! vomti. repeta dfcrfl şi noi, cuviutele Mintuituruluî nostru Is.
I jjnfl putea-o descoperi In Intunericulil timpurilora fnrtun08e prin
care afl trecutfl acâstă ţâră?
SemalgSsesce vre unuia între noi, fiii vitregii, ingrata, renegato,
perfide, perversa, usurpătora de sanctitatea acestui drepttt, care 8a’ş!
lnnalţe vocea In contra recuno&cinţel! .. Care 8ă calce cn dispreţti
peste mormintele acelora iluştrii străbuni ce’şl sacrificară sângele
şi propria lor avere pentru religiune şi pentru a ne păstra numele
de Români!
«Val (ie semiţie rea, fii nerecunoscători şi fără de lege! >
< Amarfl celui fără de lege, că rele vorfl veni lui, dupre lucrula
mâlnilorfl lui > (proorocia Isaiei. Cap. 3. Stih. I).
Voesce darii unuia ca acela a se părăsi Altarul Domnului, a se
lăsa 10 ruine, a se dărtma ? Apoi acesta a fost intenţiunea strămo-
şilor noştri! şi a clerului care, In urma lorfi, a păstrat cu zel şi multă
arddre, contribuindfl unii din clerici chiaru de la dînşil prin bani şi
osteneli de a se întreţine p6116 acu mu aceste sacre aşezăminte, In
ceea ce ele au avutQ de trebuinţă ?
Daca esista a8tă‫<־‬Ji poporulu Românii, daca avemfl o patrie, este
pentru că, ama avuta o credinţa nestrămutată In Duronedefl, nnfl
AltarO, o biserică sacră şi neatinsă In drepturile sale.
Vd^ă ori* cine, de cânda a începută a se călca drepturile biseri-
cel, câte dezastre afl venito asnpră-ne! . . . . şi, daca nu este cu
dreptfl « a se da lui Dumnegefl ceea ce este alaiul Dumnezeu ţi ceea
ce este ala Cesarulul lui Cesarfl >. (Evang, Matei Captt 22. Inc. 5).
Fie mnltfl Milostive D6mne, dupâ îndelunga răbdarea ta < care
nn voescl m6rtea păcătosului, ci să se întârcă şi 8ă fie via >, ca şi
cela ce a căzut In acesta rătăcire, să se întârcă de la densa ! căci
biserica nici o dată nu osândesce, ea iartă! fie icfl, ca cele ce s’a
citată prin acela ^iarfl atât de durerosa In suflutula nostru, să rC*
m&ie unu visa grefi, să rdmâie tn eternă uitare! fie ca ingerenţa
civilă să nu mal apară în atribuţiunile spirituale! fie ca Ziariştii să
numai câră vre-0 dată metamorphose In biserici! fie ca tota R0mâ-
nula orthodocsu, 8ă nu mal cugete la deturnarea fundaţiuniîora pi-
6se de la adevărata lora destina ţ iune! . . .
Pe câta ne privesce pe noi, o aeeminea questiune religiâsâ, v6
declara In tdtă sinceritatea, inbiţilorO mei fii spirituali, că, no w
TomQabate nici o dată de laCiea ce ne 0rd6nă sânta n6strt bigtritâ
 <Ρβ mulţi 1 ’a încelata părerea lortt şi socotea rea a făcuta 8a
«lunece cugetele lorD». (Cartea lui Iisus fiul lui Sirah. Cap. 3
Stih. 19-23).
Apoi şi cela mal lipsiţii de ori ce cunosciuţe bisericescl, urmez*
a da cuvenitul respecta către religie şi către cele sânte, de 6re C0
iu de obşte este cunoscut că religia este basa fundamentala a ins.
tracţiune!, fără de care nu p6te esista nici untt raportil Intre omfl şi
DumnedeO: Ea este perfecta civilisaţinne a omului, ea este adevărata
filosofic a totulor pop6relor, ea este sublima raţiune umană, ea este
singura şi ultima consolaţiune a omului, fără dânsa, nu p6te fi
nici virtute solidă, nici fericire adevărată: fără religiune nu numai
că se nimicescfl ori ce state, darii şi societatea se cornpe şi tine·
rimea se demoialisesă; şi, chiar legile cele mal bune dictate de
cel mal celebri legislatori, tncă nu potu avea o infiuinţă atâta de
puternică ca acelea ce sunttl inspirate de o autoritate divină.
Daca unii poporti, este crescută dup6 principiile evangelice ţi
pătrunsa de morala religiâsă, este totfl-d’a-una dispusu a privi cu
respecta totO ce se atinge de biserică ; cea mal uşoră nesocotinţă
Insă, In privinţa celora religiâse, trebue să se scie, câ este de a-
juns a sgudui principiile religiei şi a nimici tottl folosula ce a pro·
dusa glorioşii noştri străbuni In secol!.
Nemuritorii noştri străbuni, spre a profita de mântuitârele Ιηνδ-
ţătorl ale Domnului Nostru Iisus Hristos care se predaţi Sântele
Altare, plini de entusiasma religioşii, pioşl şi legaţi de unfl adeyg-
ratfl patriotisms, ridicară aceste numerose edificii religiose (de
care se supără autorulu acelui articolfl, tn locu să regrete că nu se
mal găsesca şi astăzi asemenea fii devotaţi umanităţii spre a tn·
mulţi Sântele altare); el nu se mărginiră numai Intru acâsta, ci a-
eigurară şi eternitatea esietenţil lor, luptânduse, pănă la abnegare
ca 8ă apere Sântele Altare şi prin urmare acâstă ţâră care ne-o lăsă
de moştenire spre a lorO memorie şi a nâstrft mîndrie naţională·
Pdutru tote aceste faceri de bine, memorabilii noştri străbuni»
sacrificând tot pentra urmaşii lor, n’afl conservat pentru dlnşil de
câta consolaţiunea, ca, aceste sacre monumente să esiste In eterni*
tate ast-felfl, precam a f03ta ultima lor voinţă.
Nu euntema dara, datori a le respecta acesta drepta netăgăduita
ce stă tn faţa n63tră şi chiarfl orl-ce urmă a lortt, pe acolo pe unde
fie care minutfl şi în t6te criticile evenimente ce ne Înconjură căci
namal cu dragostea către D om neau şi către apr6pele, cu credinţă
şi cu fapte bune, ne voma putea mlntui de t6te M ele ce ne bintue
< Şi scimu că, celorfl ce iubescO pe Dumnezeu t6te li 86 lucr6ză
4spre bine». (Apostolulfl Pavela. Către romani. Cap. 8 Stih. 28)
<Ce folosii este, fraţii mei de ar <Jice cine-va că are credinţă?
«iar fapte nu are? afl p6te credinţa să’l mântuiască pre dineul0·
«că de va fi fratele sefl sora goli şi lipsiţi de hrana cea de t6te fli-
«lele şi va fiicelor cine-va dintre voi, mergeţi cu pace, încălziţi νβ şi
«γδ săturaţi şi nu le ar da lor cele de tr6ba trupului, ce folosfl ar
«fi? Aşa şi credinţa, daca nu are fapte bune, m6rtă este singură*.
(Apos. Iacov. Cap. 2, Stih. 1 4 — 17.)
Urmând dar cu sânţenie, tâte câte amfi zisu, veţi fi lăudaţi; con-
sciinţa v6etră va fi sinceră şi curată; veţi fi demn! a v6 numi fi
hil Dumnezeii; veţi avea râepunsfl bunu Înaintea înfricoşatului şi
Nemitarniculul judecătorii şi veţi dobândi cununa care veselesce pe
crt drepţi în viâţa eterna; Iar din partene, rugâmfl pe Cel-Atot
Putinte ca mila lui să v6 umbr^scu In tdte zilele vieţel v6stre şj
darul! duhului sântd 8ă fie cu voi cu toţi. Aminti.
(Semnat) fGhenadie Argeşu.
C onform c u o rig io a lu i.

D lr. Episc. N . P r o to p o p es c u *
 156 CARTE PASTORALA

orthodox&ţ scumpa 008tră patrie spirituală, nict de la datoriile im

periâee ce ne privescfl ca păstorii alfl turmei enydatfttâre da U 4.
cestă de Damue^efl păzită, eparchie, ci tot d’a uoa cu credinţă tare
şi nestrămutată ln Dumnezeii, vomfl protesta susfl şi tare, ori de
câte ort s’arO ridica nisce asemenea gdne asupra sântelorfl n68tre
biserici, cu tâte mijWceie nâstre cele slabe.
Singura nâstră preocupaţi unp, nu a fosta şi nu va fi alta de câta
&vedea biserica Ja înălţimea el şi de a râmânea drepturile el ine-
branlabile :
De aceea amfl veniţii la acâstă eparchie şi pentru acâsta, ne voma
sacrifica In ori ce omeatQ şi In ori ce circumstanţe până la cea
din urmă respiraţiune.
Terminîndu acestea, νθ sfătuescfl duhovnicesce a nusescandalisa
ânimele vâstre Intru nimicfl la ori ce tentaţiunl deasemineanatură*
eă na vi 86 ştergă din ânimă sentimentele de religiositate şi de bine·
facere; veghiaţi şi păstraţi în tâtă integritatea sfintele lui Dumne‫־‬
(jleO biserici; respectaţile ca pe cele mal sacre 0d0r e ; cugetaţi a
porurea a-le înmulţi; âr nu a le dărîrna, ca 88 putemfl face fericirea
ţgrel ndstre; imitaţi laudabilele esemple ale gloşioşilorfl noştril stră-
bani, carii pentru a lorfl pietate, virtute şi frumdse semtimente ce
aâ avuta către cele sânte şi pentru zelulfi cu care se luptafl pentra
patrie le-a ajutatu bunulfl Dumnezeu de ne afl lăsat aceste nepreţuite
daruri; făceţi*v8 demni de a purta numele lorfl plinfl de glorie, care
8’afl gravată pe murii toturorfl sacreloru edificii ( 1 ), ce ne-tfl lăsata
de moştenire, unde, ne putemfl închina la sântele lorfl ajtara şi unde
datorămii a aduce de veci laudă către Inaltulfl Creatorii, pen■
tra nenumâraţele faceri de bine ce priimindfl de la dâusulQ pe

<t) DapS camă şi esistă a q fs tâ framtSsa b is e ric ă d e l a C a r t e a d e A fgeşti

ali| căreia slylu ornam'entalii, se vede, c i m eşterul M aao le, ,l- a im ita tă d a p e mini‫־‬
atnra bizantină, care a ficat adm iraţiuuea pop6relor ş i la a d a f e r ic itu lu i N eagoe
Voerod, fondatorală et, ce repausâză în iiantralâ b is e r ic ii în p a rte a â r â p tă sub
piatra m orm ântali cu data 1521.
Toţii aci ■e «fii trei pietre mal mici, unde rep au sez ă tre î fi a î 8eî : A ngelin a
loan ţi Petra, fi m aî joa# este Stanca fiica lai ·ubname de Sofronia la 1531·
Totfi aci ee afli ţi piatra mormânt*!! a laţ Kadu de la Afamat! 1529.
U al spre uşa bisericei se g i i t i c i înci trei petre mor m entale.
8nb ana iac· Constantin, nepotal lai Matei Voe-Vod. 1641·
Sub cm dea a doa Aa|aia· Metţop»litul& 1582.
8nb ce» 4» a treia eo^ia Armaţulul car· a fjitu la Matei V,42.. 6V1
afară de cea de răsărit, nu se putea compara cu ea. Un
mare numSr de oraşe şi sate, precum : Tiveriada, Vith-
saida, Capernaum, Chorasin, Magdala etc, care erau des·
tul de populate, se întindeau pe ţermurile acestui lac.
josil Fia vie vorbind despre abondenţa şi frumuseţea ţer-
m urilor acestui lac in tâte tim purile anului, numesce
aceste localităţi R aiul p ă m en te sc ; şi tot o dată arată că
Iordanul c u rg e prin acest lac fără ca să’şi amesticeapele.
Apa lacului era lină, bună la gust, şi plină de pesce :
pentru care, precum se vede din mal multe locuri ale
Evangel iei, pescăritul era una din ocupaţiunile prin ci-
pale ale locuitorilor de prin prejur.
Pe ţermurile frum âse ale acestui lac vedend Domnul
pe fraţii — Simon ce se numesce Petru (O şi pe Andrei,
carii fiind pescari, îşi aruncau mrejele in mare, şi pre-
veţlend întrenşii predisposiţiunl de credinţă adeverată
şi tare, i-a kiemat la sine spre a-1 pregăti şi a-l tace din
venătorl de pesce,venătorl deâm enl. Dar pentru ce ό re 1·
isus Christos alege de discipoli seu ucenici ai sei pe nisce
aseminea 6menl ne cărturari ? Aci se vede Provedinţa şi
okiul cel a tâte vSdător a Iul Dumnezeu, care incă de la
începutul fie ·cărei lucrări cumpânesce şi dirige cu înţe-
lepciune lucrurile spreaajunge lascopul lor, şi a înlătura
ori şi ce infamii provenite din îndem nurile inamicu
Iul omenirei; a diavolului. Decă lisus Christos ar ii ales
de discipull al sel dintre învăţaţi, bogaţi şi puternici al
pămentuluî, atunci âm enil îndărătnici şi împetriţl la i-
nimă, ar fi $is că Evangelia a supus lumea, nu prin pu-
terea Iul Dumnedeu, ci prin frică, prin bani şi prin in-
ţelepciune omenescă. « Dar să n u se la u d e n ic i u n corp
înaintea lui D u m n e d e u — dice Apostolul —şi să se scie,
cdpre cele nebune ale lu m e i a ales D um n ed eu , ca pe cei
inlelepli se'i ruşineze , şi pre cele slabe ale lu m e i a ales
Dumnezeu ca să in fr u n le ze pe cele ta r i, ş i pre cele de
năm prost şi ne băgate in se m ă , ş i p re cele ce n u s u n t,
a ales Dum nedeu, ca pe cele ce s u n t să le strice (1. Co-
las. I. şi IV). Credinţa deci, este un dar a Iul Dumnezeu,
şi lauda pentru ea se cuvine tot Iul. Fraţii, — Simon
(·) Petra înaemnlzX ta Orecesce P iatra, ţi conrespande ea 0 n ‫־‬ec 8cul Kifa,
 ESPLICAREA
EVANGELIEIA II a DUPA RUSALII
(Math. cep. IV, vers 18 — 23).

Urmărind culuarea-amintecuprinderea sântei Evange-

lilce s'a cetit astă-dl, noi în genere aflăm în ea dou6 idei
principale, seu mal bine dicend dou6 lucrări Dumne^e·
escl în raport cătr6 omenire, şi anume : Provedinţa seu
îngrijirea Dumnedeescă, şi prea marea Iul Iubire de <5-
meni. Provedinţa o vedem în alegerea şi kiemarea sân-
iilor Apostoli, pe care îl alege dintre <5menil cel mal sim·
pli şi ne cărturari, pentru a se vedea că în lăţirea şi pro·
pagarea creştinâtâţel, lucră puterea şi mintea cea prea
perfectă a Iul Dumnedeu, Iar nu înţelepciunea şicombi-
nările minţel omenescl. Iar Iubirea de 0menl se arată în
predicarea Evangeliel—despre împărăţia Iul Dumnedeu·
şi vindecarea a tot ielul de bâle şi neputinţl întru po-
por prin Domnul nostru Iisus Christos. Sciind acum cu·
prinsul general al acestei sânte Evangelil s'o urmă·
rim şi în parte vers dup6 v ers, şi să vedem inţele-
sul el.
Aşa noi, creştinilor, în Evangelia, ce s’a cetit astă‫־‬dl
am audit cuvintele :
<In vremea aceea, umblând Iisus pre lângă marea
Galileei, a v6dat pre doi fraţi, pre Simon ce se na-
mesce Petru, şi pre Andrei fratele lui, aruncându-şl
mreja în mare, că eraft pescari. Ş ia d is lo r: veniţi du pi
mine, şi v6 voitt face pre voi venâtori de 0menl Iar
ei îndată lâsânda-şl mrejele aâ mers dupe dînsul »·
Privind la aceste cuvinte din punctul de vedere isto-
ric, trebue a sci că marea Galilee! purta şi numele de ma-
rea Tiveriadel şi lacul Genesaretulul; şi că acostă parte
aşa era de irumâsă, în cât nici una din părţile Palestinei,
 1 61

dol fraţi, pre Iacov al Ini Zevedeia, şi pre loan fratele

I
Iul în corabie c a Zevedeiii ta tă l lor, cârpindu-şi mre-
jele lor. şi î‫־‬a kiem at p re denşii. Ia r el îndată şi la8ând
corabia, şi p re Z evedeia ta tă l lor, a a m ersa dupre den-
gul> In aceste cuvinte noi vedem ca Sântul Evangelist
ne spune simplu şi curat, câ Iisus Christos a mai kiamat
încă la apostolat şi pe fraţii— Iacov şi loan, carii erau fii
ai lui Zevedeiu, şi carii fiind în corabie cu tatăl lor î ş i
cârpiau mrejele; şi că el îndată dup6 kiemare lăsând co*
rabia şi pe tatăl lor au urm ata Iul. Aici este de observat:
ântâiu aceea, că decă Evangelistul ţlice că Iisus a kiemat
pre Iacov al Iul Zevedeiu şi pre loan fratele Iul, si nu ţlice
de a dreptul că a kiemat pe Iacov şi loan fiii lui Zevedeifi,
cauza este că erau doi Apostoli cu numele Iacov : dintre
care unul era fiiu al Iul Alfeu, pe care Sântul Evangelist
Marcu îl numesce şi Iacov cel mic, Iar altul era fiiu
al Iul Zevedeiu, pe care, pentru a-ldeosebi d eceld’antiiu
arată şi al cui fiu este. Al doilea ca decă Iacov şi loan
împreună cu tatăl lor işl cârpiau mrejele apoi el erau
6menl săraci; de unde se vede Iarăşi iconomia Dumne-
deescă în propagarea Evangeliel de către 6meni ne cui*
tivaţl şi săraci, pentru ca să n u se laude tot omul intru
înţelepciunea sea. Al treilea, că Iacov şi loan prin im*
mediata lor urm are dup6 cel ce î-a kiemat, fără a se mal
ocupa de tatăl lor, care se vede că n u a voit să credă, sa u
arătat demni de a fi discipull al Iul Iisus, care cu altă 0 ‫׳‬
casiune a dis : « Tot cel ce iubesce pe ta tă , fr a ţi seu su
rorimai mult de cât p re m in e n u este vrednic de m in e »‫״‬
Din t<5te acestea trebue a ne înveţa, că precnm aceşti
doi fraţi ad lăsat corabia şi pe tatăl l o r , — vrea să
dică au. făcut cu fapta abstracţiune de bunurile şi
mângăerile temporale de care puteau să se bucure, aşa
şi noi, Iubind pre Dumnezeu mal m ult de cât orl-ce
în lume, să lăsăm corabia vieţel cea plină de griji ne fo.
losiWre, care înâtă pe noianului acestil lumi furtun6seţ
şi să ne grăbim a trece în barca ce se conduce de însuşi
Iisus Christos,şi carea pentru aceea, deşi se p6rtă tot pe.
Doenul marel iurtunâse este mal sigură şi mal lără pe-
 160 PREDICT

şi Andreiu eraft cunoscuţi lui Iisus încă de când erao

discipull ai Iul loan; însă nu li spusese ce voesce a face
din el. Dar când Provedinţa Divină totul regulase, Iisus
Christos vine la mare, 11 găsesc venând pesce, şi ’1 kiamj
dicendu le : veniţi dnp£ mine şi Ε ύ v6 voifl face venă
tori de 0meni>. Adică, v6 voiu face pre voi predicatori
al Evangeliel; şi în loc de mreje pentru pescl, veţi întinde
undeţile cuvântului lui Dumnezeu, şi veţi atrage cu ele
A pe necredincioşi la cunoscin[a Adevăratului DumneţleQ^
la mântuire. Dar Petru şi Andreiu avend deplina credinţa
| i în atot puternicia Iul Dumnedeu, carele şi vorbiacuden-
şi şi carele p6te să iacă din slab, tare, şi din neputincios
putincios, s’au grăbit a merge dup6 din sul. « I a r ei an·
dind acestea —ţlice Sântul Evangelist Matheiu —‫ י‬îndată
lăsânda-şi mrejele aii mers 11 dnpg densul». Vedeţi creş
tinilor, câtă abnegaţiune de sin e ! Mrejele, luntrea şi un-
diţile, fără ’ndoială, eraâ unicele lor midl0ce dea-şi pro*
cura hrana de t<5tefilele, atât pentru βΐ cât şi pentru famili.
lie lor; şi cu t6te acestea, îndată ce el au audit pe Domnul
kiemândul către Sine, au lăsat t<3te şi au urm at Lui. Dina·
c6stăfaptăalor, trebueaneinv6ţaşinol, cât de cu mare re‫־‬
peglune datorim de a urma lui Dumnezeu, când ca şi pre
Apostoli ne kiamă picând: «Veniţi către m ine toii cei în‫׳‬
sărcinali şi osteniţi, §i Εύ ve voiu odihni pre voi »; căc1
precum atunci aU kiemat pre Apostoli, aşa şi acum în
fie‫־‬care‫(־‬Ji ne kiamă pre noi. Si dupre cum Apostolii aâ
lăsat mrejele şi undiţile cu care venafi pescl, aşa şi noi
să lâsâm ideile şi dorinţele corporale, cu care ne prindem
înşine în undeţile inamicului mântuirel n âstre—a dia-
voiului. Si precum Apostolii aii lăsat tot avutul lor pă-
mântesc aşa şi noi lăsând tot interesul nelegiuit şi t<5tă
rfiutatea, şi scoţend tâte vicleşugurile din inimele n<5s-
tre, să fim cu luarea aminte la vocea Domnul ui care ne
kiamă la mântuire şi să împlinim poruncile Iul. Darfiind
că secerişul era mult şi choldele întinse, Domnul, dup6
ce Petru şi Andreiâ s6ft decis‫־‬a merge dup6 El cea mai
micfi Întârziere, s(a grăbit a kiema şi pe alţii la aposto-
la t: pentru care sântul Evangelist adauge :
i Şi de acolo mai nainte mergend, a v6<lut pe alţi
 ci învCţa contra iegeî şi a profeţilor ; pentru care El şi
ţjice Caefel : «Eu de iapiă am grăit lumeţ, şi 101-de·una
am invfiţat în sinagogă şi în biserică, unde se adunau
Iudeii de pretutindenea, şi intru ascuns n ’am grăit ni-
mica». Predica Evangelia imper&Liei lui Dumnetjeu, a‫־‬
dică învaţă pre credincioşi Dogmele pietălei, Misteriile
credinţei, înţelesul leget, practicarea !aptelor bune, prin
care omul se face dem n deimpgrăţia lu! D um nezeu. Dar
Iisus Christos n u num ai invăţa şi îndem na la practica-
rea faptelor bune, ci şi singur îm plinia mal ântăiu ceea
ce învaţă pe alţii se facă. Aşa spre esem plu El învaţă pe
popor ţticend : a Fericiţi cel săraci cu spiritul, ca acelora
este împărăţia Iul Dumnezeu, şi acesta o sSvârşesce mal
ânteiti singur, căci dice despresine» Eu de la sinemi nu
lac nimic, care vrea să dică că El puterea sea şi tote da-
ruriledecare Impărtăşesce pe6mem sunt de la Dumnedeu
Tatăl, iar nu de la sin e ; cu tâte ca El este întru Tatăl, şi
Tatăl întru El.
Deci dar creştinilor, fiind tot-de-una cu atenţiune la
învăţătura ce ni se propune in sânta Evangelie, princare
în t0te filele suntem kiemaţl la m ântuire, să ne grăbim,
de a ne conforma credinţa şi faptele nâstre cu ea.
Archim. Silivestru BAl&aesca

VORBIRILE
PBEOTULUI DE SAT CATEE POPORANII SEI

XV-ea V O R B I« E
ANTAIEA LA RUGĂCIUNE A CĂTRE DUHUL SFANŢ

JM PERATE CERESC
F r a ţ i l o r !

Stând In sfânta biserică, luând am inte la Dumnede-

easca citire şi cântare, din tote rugăciunile bisericeşti,
noi mal adese-orl audim repetendu‫־‬se aceste scurte ru-
 Ϊ6 2

îndată dup6 kiemarea şi a acestor doi discipoli la ap0s.

tolit, Iisus Christos începe a propune ceresca sea învg.
lătură ,‫־־־‬pentru care sântul Evangelistmal departe tfiCe:
< Şi a străbătut Iisus t0tA G alileea, în v e ţin d
nagogele lor, şi propoveduind E v an g alia împărăţie][
şi vindecând t0tă bdla, şi totă n ep u tin ţa în tr u popor»
Mc! trebue a 1nt0rce luarea aminte asupra locurilor, unde
M lnvftţa Iisus, adică asupra Sinagogelor. Sinagoge se d u -
miafli edificiele şeii casele în care se adunaţi Evrei! deci·
, tiatl Sânta scriptură sefi Biblia. In totul dupre legea lui
! Moisi serviciul Divin şi sacrifîciele tre b u ia i să fie efec-
tuate de Evrei mal ântâift în locul, unde se află kivotul
seu serviciul legel; iar dupe aceea in Ierusalim, unde
era unicul templu al adevăratului D-deu, şi unde fie care
Evreii era obligat de a merge cel puţin o dată pe an. In
timpul captivităţel babilonice, când Evreii fură necesi-
tăţl de a trăi departe de ţera lor, unde nu aveaţi templu
se simţi cn deosebire o mare necesitate de a se însemna
nisce locuri anumite pentru adunările religtâse, in care
să p0tă ase ocupa cel puţin cu cetirea legel şi a rugăciu-
nilor comune, decă nu se putea severşi şi aducerea sa-
crificielor. Către acest tim p—cu deosebire—(1 ) — referă
mulţi şi originea sinagogelor. Dup6 înt<5rcerea din cap·
tivitate şi reedificarea templului, obiceiul de a severşi
parte din serviciul divin în locuri particulare, fiind
deja înrădăcinat, nu numai nu a încetat, ci încă — din
cauza greutăţilor ce întîmpinaă cu călătoria la Ieru-
salim, s’a şi întărit.
Ca modul acesta, în timpul Nascerel Domnului nostru
Iisus Christos, sinagogele erau respândite nu numai în
Palestina, ci şi în oraşele din Siria, Asia mică şi Grecia.
Ba încă ce e mal mult, în unele din oraşele cele mari
ele erati f<3rte numerâse. Iudeii se adunaâ de ordinar în
sinagogi sâmbăta şi în filele de sărbători; iar mal pe
urmă, încă şi în adoua ş’a treia ςΐί a septămenel. In ase*
minea locuri ded, predica Iisus Christos la arătare —
despre împârăţia Iul Dumnezeu, ca să nu i se imputeze

ţ i ) U nit îa»<5 d i d a c ori ţin e a sin ag o g elo r de U ;c u le le p r o f e t i c · .

opui » ‫״ ׳™ ״‬ ‫י‬-aia!bi ou uumneaeii Piui · fiind
eâ în Sfânta Scriptură şi Duumnerleu Tatăl se numeşte
im p e r a t (1 Tim. 1 ,1 7 ; P.sal. 88,19), D o m n a l c e r u -
l u i f i a l p ă m â n tu lu i (Mat. \ 1, 20), tot ast-fel şi Fiul luî
Dumnezeu într’o cântare bisericăscă se ţlice: î m p ă r a t u l
c e r u lu i p e n tr u iu b ir e a sa de o m e n i s a arâlat p r e p â n U n t.

Duhul Sfânt se num eşte Imperat ceresc nu pentru ace■

ea, că împărăţia Luî nu s’ar Întinde şi preste păment,
ci pentru că El împerăţeşte maî cu osebire în cer între
Sfinţii luî Dumnedeu, între Îngerii cei netrnpeşlî şi alţi
drepţi; încă şi pentru aceea, că, ca să ţlicem aşa, el câr-
mueşte împerăţia cerească, adecă fericirea nostră cea
vecinică; fiind-că şi m idlocele ce sunt spre mântuire—
sfintele Taine, ni se dau de către Duhul Sfânt, şi noi ne
mântuim numaî prin ajutorul Sfântului Duh.
Pentru ce se num eşte Duhul Sfânt şi M â n g â i t o r ?
Pentru aceea, precum ţlice un Sfânt Părinte al Bise-
riciî, că Duhul Sfânt, dând nădejde de ertare celor-ce se
întristeglă pentru pecatele lo r , le uşuredă întristarea
sufletului lor (1); adecă noi toţi suntem pecătoşî: căci
cine se află n e în tin a t ? n im e n i, m ă ca r de a r ·fi via ta lu i
numaî de o s in g u r ă d ip r e p ă m e n t, dice Sfânta Scriptură.
Si voi ştiţi, ce va $ice Domnul pecătoşilor la înlricoşela
judecată: d u c e ţi-v e de la m in e blestem aţilor î n focul cel
vecinic, carele este g ă tit d ia v o lu lu i şi îngerilor lu î Mat.
25,41;. Dup’acesta, ce bucurie pote ii pentru noi d’a mal
trăi pe păm ent! Der iată, câ Dumnezeu este milotiv şi
îndurat spre noi p ăcătoşii: Duhul Sfânt ne mângie şi
da midlocele pentru curăţirea de pecatele nostre în taina
spovedaniei şi a sfintei cumenicaturi, şi împreună cu a-
cestea şi nădejdea către mentuire. Ş'apoî deosebit de pe-
cate, câte nenorociri nu maî avem noî? Ei bine, fraţilor,
în tote nenorocirile acestea se ne întorcem pentru 111111-
gîerea nostră către Sfântul Duh şi El, ve asigur că, ne va
mîngîia, — precum a mîngîiat El pre sfinţii Apostoli

(1) Grifon· Theol. ▼odx C h ris t. C ite re . anal fi 1839. 2, 240. Cuvftnt la 8f. Treimo.
 gaoiunî: Imperate c e r e s c , Prea s f â n t ă T re im e , Tatăl
Cu cât audiui mai adese-orî ci tindu‫־‬se aceste
n o s tr u .

rugăciuni, pre atât mai bine le înveţăm pre din’a-

fară; der abia putem dice, că cu atât maî bine le în Jele-
gem. Mal in tote lucrurile se petrece cu noi ast-fel: cu
cât se întâmplă ce-va mal rar, cu atât noi suntem maî
curioşi; iar lucrurile ce le audim şi le vedem maî rar,
acelea maî mult atrag luarea nostră aminte. Der aceste
rugăciuni se repeteză aşa de des, pentru că c o p r i n d în-
tr’însele multe lucruri folositore şi trebuinciose pentru
noi, — se repetă pentru aceea, ca se ştim şi se ţinem
bine în mintea nostră şi in inimă aceea-ce se coprinde
intr’ensele.
Astă‫־‬d1, cu ajutorul lui Dumnedeu, eu me voiu sili se
ve telcuesc una din tr’ensele, care se citeşte ast-fel:
Imperate ceresc, Mângeitorule, D uhul a d e v ă ru lu i, carele
pretutindinea eşti, şi tote le îm plineşti, v is tie r u l bunătă-
tilor şi dâtâtorule de viaţa, vino ş i te sâlâslueste în tru
noi ş i ne curâţeşte pre noi de tota spurcăciunea ş i m en-
tueşte, bunule, sufletele ndstre:
Şi către cine înălţăm noi acestă rugăciune ?
Către Duhul Sfânt, care este a treia persona a Prsa
Sfintei treimi: căci voi ştiţi, că Dumnezeu este unul
dupe fiinţă, der în treit dupe persone, Tatăl, Fiul şi Sfân-
tul Duh.
Der ore pentru ce se începe cu acestă rugăciune or-ce
suljbă bisericeseă, şi chiar şi a casă voi toţi sunteţi da-
torî se începeţi rugăciunile vostre tot cu ea ?
Pentru că tot ce este bunu se începe şi se sSvirşeşte
numai prin ajutorul Sfântului Duh; numai atunci vom a-
vea înaintare şi în rugăciune şi în or-ce, când Duhul
Sfânt cu darul seu ne va ajuta; fără El nici rugăciunea
nostră nu pote fi plăcută lui Dumnedeu, şi or-ce lucru
nu va înainta.
Der ore pentru ce Duhul Sfânt se numeşte îm p ă ra t ce-
resc?
El se numeşte Imperat— pentru a areta că El este de
 161

cel răi, tot pămentul este plin de darul lui şi de mântui-

t6rea luî aflare.
Ce va se clice cuvintele .· v is tie r u l bunătăţilor ? Visti-
erie se numeşte aceea ce este iubitu pentru noi, aceea ce
este scump pentru noi, şi este de mare trebuinţă_
aceea în ce noîaflăm bucuria nâstră, mângîerea, fericirea,
c'un cuvent aceea, ce este bun pentru noî. Duhul Sfânt,
Dătătorul bunătăţilor celor vecinice, într’adever că este
visteria tuturor bunătăţilor pentru sufletele noslre, —
este vistieria, din care noî putem tot-d’a-una se luăm
tâte trebuinciosele, cele-ce ne sunt ne apărate pentru
viată şi 'buna, cinstire,— este adevărata bucurie, mân-
gîere şi fericire.
Ceva să $ică: d ă tă to ru le d e v ia ţă ? Va să ţiică aceea, că
Dumnezeu, — Duhul Sfânt ne dâ şi viaţa cea pămentes-
că, cea vremelnică, precum ne încredinţeclă sfânta Scrip*
tură: Duhul luî Dumnezeu cel-ce m’a făcut; prin El eu
mă mişc şi trăesc şi su n t; de la Densul avem şi suflarea
şi t0te. Der D ătător de v ia ţa va să $ică mai mult aceea,
câ El ne dâ viaţa duhovnicescă, vecinică, fericită, dân-
du‫־‬ne în viaţa acesta to te câte ne sunt trebuinciâse pen-
tru mântuirea nostră. P r in S fâ n tu l D uh — cântă Sfânta
Biserică — tot su fle tu l v ia d â şi cu c u ră ţie se în a lţă , lu-
minăndu-se p r in S fâ n ta Treim e cu Sfinţenie de ta in ă .
Aşa, fraţilor, Duhl Sfânt este Îm p ă ra tu l n o stru ceresc,
este M ângiitorul a d e v ă ru lu i, carele p re tu tin d e n e a este
s i tâle le îm p lin e şte, v is tie r u l b u n ă tă ţilo r si d ă tă to r de

v ia ţă .După t0te acestea eu cred că vă este înţeles, fra-

ţilor, că trebue să ne rugăm, ca Duhul Sfânt să fie de a
pururea cu noî. Iată pentru ce urmeţlă maî încolo acestă
rugăciune ţţicend cuvintele: vino ş i te sâlâsuleşie in tru
n o i i Der cum va veni El să să sălăsluescă Intru noi,

când noi nu suntem vrednici de acesta, când noi suntem

păcătoşi şi răi, iar El este — visteria bunătăţilor? Aşa,
fraţilor, noî nu suntem vrednici pentru acesta din pri-
cina păcatelor nostre, şi pentru aceea dicem maî în colo
în acestă rugăciune : si ne curăţeste p r e no i de t6tă
 166

dupe înălţarea Domnului la cer, precum a mângîiat pr0

Sfinţii mucenici în cumplitele lor chinuri, pre sfinijj
pustnici în viaţa lor cea grea şi mult ostenitore.
Pentru ce Duhul Sfânt se numeşte D u h u l a d e v ă r u l u i ?
Pentru că de la Densul vine tot adeverul; tote, cate
El ni 10 descopere, ne fâgădueşte, sau ne ameninţă, _
t6te acestea sunt adevărate şi sfinte. Aşa este şi Sfânta
Scriptură, sau cuventul lui Dumnezeu; scris prin însu.
flară Duhului Sfânt, precum au^im citindu-seşi în Sim.
bolul credinţei nostre: c r e d i n t r u D u h u l S f â n t , care-
le a g r ă i t p r i n p r o r o c i . Pentru aceia noi trebue se
credem Iară îndoială Cuvântului lui Dumnedeu, să*l
ascultăm şi să-l primim cu tota inima, der Duhul Sfânt
şi acum petrecend de-a pururea în Sfânta Biserică (Ion
14,16), o păleşte pre ea de tot eresul, II dă păstori
şi învăţători (Fapt. AposL 20,28) şi-I poveţueşte spre tot
adevărul (Ion. 15, 26). Pentru acea şi pre Sfânta Bise-
rică — mama nostră, şi pre părinţii noştri duhovniceşti
— păstorii Bisericii trebue se-1 ascultăm şi se împlinim
întocmai tote, câte el ne poruncescti.
Ce va să ţlicâ cuvintele: c a r e l e p r e t u t i n d e n i e ş t i s i
to te le î m p l i n e ş t i ?

Acesta va se ţlică, că Duhul Sfânt, ca Dumnezeu şi ca

cârmuitorul mântuire! nostre, este pretutindeni şi in
tota vremea, şi în tot-d’a-una gata ca să ne ajute pre noi
pre toţi, câţi îl rugăm cu credinţă. Iată în ce chip vor-
beşte despre acesta Prorocul şi împăratul David :
U nde m e v o iu d u c e d e la D u h u l T e ii s i d e la fa ta T a

u n d e v o iu f u g i ? D e m i v o iu s u i în c e r , tu a c o lo e ş ti ;de
m e v o iii p o g o r i i n ia d , d e fa tă e s tî; d e v o iu lu a a r ip ile

m e le d e d v m in itâ ş i m i v o iu s ă lă ş lu i la m a r g in ile m ă r it,

ş i a c o lo t o i m â n a T a m i v a p o v ă ţu i ş i d r ip ta T a m e

va fPsal. 138, 7—8). Acesta va să dică că, noi nici

tin e .

că putem să ne închipuim un ast-fel de loc, unde să nu

se afle Duhul Sfânt carele este pretutindeni; în cer —
prin El primesc fericirea toţi sfinţii lui Dumnezeu, în
iad ‫—־‬acolo de frica lui tremură toţi demonii şi omenii
gorile n0stre de mai multe ori: î m p ă r a t e c e r e s c , M d n g i i ·
t o r u l e ! . . . iar cu inim ile ntfstre nic! că ne gindim să

ne înttfrcem către densul dupfî mângîere. Se nu’mi di-

cett: «că penă la D-cleu este departe ‫ מ‬ţLic&USrea acesta
este una din cele maî greşite $lic6torî. A p r â p e e s t e D u m -
n e d e ă de to [i c ă li î l c h i a m ă p r e E l ; E l n u e s t e d e p a r t e

d en ic i-u n u l d i n n o i . Duhul Sfânt e s t e p r e t u t i n d e n i ş i t 6 l e

tg îm plineşte , —iată ce ne spune nouâ Slânta Scriptură l
«Penă la Dumnezeu este departe» !
per în stânta biserică <5re nu este D-$eu?t Vino în bise-
rică şi te r6gă mal cu oserdie Iul D■cleu,— şi ca când (l-ar
lua cu mâna tâtă întristarea tal întrebă despre acesta pre
Omenii cel buni şi evlavioşl, sau ce este încă şi mal binet
citescă aceea, carii ştiu carte, iar aceea, carii nu ştiţi as-
cultatl la vieţile sfin ţilor: acolo voi veţi vedea, că neno-
răcirile s6 întâmplă s6 le sufere nu numai âm enil cel
păcătoşi ca noi, ci chiar şi sfinţii. însuşi Dumnedeu ne
trimite nenorocirile — 0menilor celor rel, pentru ca să
se îudrepte^e, iar celor buni, pentru ca sS se face încă
şi mal buni.
Der tot Dumnedeu îl şi mângîe. Citescă cel*ce ştiu carte,
bune6‫־‬re, viaţa şi patimile sfântului marelui mucenic
Eustatie Plachida (20 Sept). T<5tă viaţa lui a fost un şir
ne’ntrerupt de suferinţe— in fie-care ςΐϊ câte o nou6 su*
ferinţă. El a fost un voevod împărătesc, cu nume mare
şi fdrte avut, din tâte avea de prisos — şi slugi şi bani
şi tot felul dedobit0ce. Der el iăcea şi multe fapte bune
—iubia pre Dumnecleu şi pre aprdpele. Der Dumnezeii
a voit ca şi mal mult să mărescă pre acest om drept, ca şi
6re când pre Iov. Si iată că dupS porunca Iul Dumnezeu,
mârtea a cercetat casa lut, apoi tot cu ştirea Iul Dumne-
deâ şi voinţa lui, Plachida din om cu nume mare şi a-
vut a sărăcit de tot şi cerşetoria. El a avut o sâţă bună
şi cinstită, care dup6 Dumnezeu isihia pre bărbatul seu,
şi se întâmplă că intr ,o ςΐί când el se aflau in cale, un
noi singuri de sine nu putem nici se încetăm de a ‫מן‬
cătui, deca harulj Sfântului Duh nu ne va ajuta, —
pentru tot-d’a-una suntem periţî, decă El nu ne va mân.
tui: f i mântueste Bunule sufletele nostre !
lata, fraţilor eu v’am spus, ce va se dică rugăciunea
— l m p â r a t e ceresc. In duminica viitore eu vă voiu spjj.
ne, ce urmeţlâ din acestă rugăciune. Amin.
P re o t: S p . B ă d e s c u

A X V I-a V O R B I R E
A DOUA LA RUGACIUNBA CĂTRE DUHUL SFANf.

F r a t i l o r H !

In Duminica trecută eu v’am telcuit rugăciunea către

Duhul Sfânt,-v’am spus, pentru ce Duhul sfânt se nu·
meşte împărat ceresc, Mângîitor, Duhul adevărului, vis·
tierul bunătăţilor şi dătător de viaţă, şi pentru ce ne ru-
găm noi Lui, ca să vie şi să se sălăşluescă întru noi şi
să ne curăţescă pre noi de t<5tă spurcăciunea, şi să man-
tuescă sufletele nâstre.
Acum să ascultaţi, ce p0te urma din acesta.
1, D u h u l S f â n t e s t e D u h M a n g l i t o r , Ascultaţi der! Noi
mal adese ori, se întâmplă, ca să suferim multe nenoro·
cir!, m<5rte, duşmănii, secetă, —şi puţine sunt <5re neno-
rocirile, care cad pe capetele n0stre în acestă lume I Si
ce facem noi, când aceste nenorociri ne împresâră ? ,Mi
e şi ruşine da mal spune în ce caută unii <5menl mân
gîerea lor 1Ca să se mal mângîe şi se mal uite necazul
se pun să bea penă ce îşi perd şi minţile...Acesta eu nu
o die pentru toţi, ca cum toţi ar face aşa, ci este adevă-
rat că mulţi,fdrte mulţi fac aşa. Acesta se p<5te <5re dice
că este o faptă creştinescă ? In fie-care ţii noi ţlicem cu
 tfin g tito r u le f . . . v i n o şi n e c u ră ţe şte p re n o i de I6tă
sp u rc ă c iu n e a l Ast fel trebue să urmăm, când ştim, cine
este Mângâi torul n o stru :
2, D u h u l S f d n t e s t e D u h u l a d e v ă r u l u i . Intre voi se a

flj mulţi âm enl bătrâni, înţelepţi şi cu bnnă pricepere.

Chiar şi voi toţi singu ri iub iţi, ca se vă daţi părerile νό-
stre. Une‫־‬orl voi judecaţi bine, iar une-ori, se întâmpla,
ca sâ judecaţi rău, ca nisce răi chreştinl, ca nişte <5menî
lără nici o judecată. Spre pildă: câte obiceiuri rele, şi
superstiţii, care n ’au nici un înţeles I De unde aţi luat
acestea td te ? —Eu văcl că răspunsul Ί-aveţl gata: pă-
I rioţil noştril au făcut aşa, facem der şi noi. Vă voiţi
vorbi despre acesta scurt de to t: părinţii noştri au lăcut
i multe lucruri bune, şi bine va fi nouă de vom face şi
001 aşa 1 Der trebue 86 ne gândim , fraţilor, că părinţii
noştri au fost şi el â m e n f; ca 6m eni, au putut să gre-
şescă, pentru aceea şi el au făcut multe nedreptăţi . . .
Unul este însă adevărul şi dreptatea — Domnul nostru
Iisus Christos, şi unul este Duhul adevărului, Care ne în-
veţă totadevărul şi dreptatea, ne inveţă prin sfintele scrip·
turi, prin învăţăturile sfintei Biserici, mama n0stră cea a*
devârată. Acum judecaţi: decă aceea ce părinţii voştri
v’a învăţat, este în unire cu Cuvântul Iul Dumnedeu, —
apoi nici o dată nu vă depărtaţi de ast-fel de obiceiuri,
păstraţi-le pentru mântuirea sufletului vostru, spuneţi‫־‬le
acestea şi copiilor voştri. Iar deca nu sunt in unire cu
Cuvântul Iul Dumnedeu, — părăsi ţi ·le îndată, ca nu cum
va fiind lor ascultători, să vă faceţi ne ascultători po
runcilor Iul Dumnecleu.
3, D u h u l S f â n t e s t e v i s t i e r u l b u n ă t ă ţ i l o r . 0! Să nu
uitaţi nicl-o-dată acesta ! fie-care din voi S3 sileşte ca să
albă casă, să fie în casă tâte regulate bine şi din destul,
F<5rte bine 1 Si siânta Scriptură încuviinţeţiă acesta. (In-
ţeleptul Solomon. 27,25,26; 28,19; Sirah.20,28). Derocu·
pendu te cu gospodăria, adu-ţl aminte, că ea este trebu-
 ... PREDICI
170 _____________

om rfiu îl răpi muerea şi a dus oîntr o ţeră necunoscuţi

Mal avea el şi doi copila?, der Domnul voi ca sa încerc»
penă in sfârşit răbdarea Iul: fiarele sălbatice ii răpi« a.
aceşti doi copil ? f“«irî cu e1' Ast 181 Eustalie «mase
singur impovirat de marile Iul nenorociri. El p lâ n g e a
şi se tensuia, ci, împreună cu acestea el se ruga luî D
defl diceod:«Wmne Dumnezeul meu! nu te mânia a·
supri’mi pentru multa durere a inimel m ele; căci ca om
ea plâng, der intra Tine—făcătorul şi Mintuitorul meii
efl m i şi întăresc, şi intru Tine nădăjduesc, şi cu iubi.
rea Ta ca şi cu roua cea răcorâsă, mă rocorescu şi cu
dorinţa Ta, ca şi cu o dulceţă, îmi îndulcesc nenoroci
rile mele! . . . « A veniţii timpul —şi Dunedeu a căutat
la răbdarea şi marea nădejde a Iul Eustaţie. EL a deve-
nitu şi mal avut şi mal mărit ca înainte ,şl-a aflat s<5ţa
şi copii, carii întrun chip <5re-ca1‫־‬eminunat scăpaseră, şi
ce a fost încă şi mal mult a fost aceea că Dumnezeu ,l a
iubit atât de mult, in cât l’a învrednicit să primescă cu‫־‬
nuna mucenicescă pentru mărturisirea numelui Iul, şi
ast-fel s6 dobândescă împărăţia cerurilor. Cu chipul a-
cesta, răbdarea şi supunerea voinţei Iul Dumnedeu, ru-
găciunea către Densul,—iată ce este de neapărată trebu-
inţă, ca şi nenorocirile să nu fie pentru noi nenorociri,
ci milostiviri ale Iul Dumnedeu precum într’adevâr şi
sunt! Ce folos ar putea să aducă băutura? Voi înşi-vg
ştiţi că cu băutura nu poţi scăpa de nenorocirea ce’ţl-a
venit, ba p6te că-ţl croeşţl altă nenorocire, din nou. Si
acestă nouă nenorocire, care nu mal este venită de la
Dumnedeii ,ţi va fi ca o pedepsă pentru viaţa ta rea,
iar nu ca o cercare sau ca o milostivire a Iul Dumnedeii
către tine.
Mal suntu şi alt-fel de nenorociri: al păcătuit, şi asu-
pra sufletului teii apasă păcatul. Alergă cât mal curând
la sfânta biserică, sau chiar şi în casa ta te r<5gă închi-
nandu te cu capul la pământ şi^icend: I m p t o r a t e c e r e s c
 DISPO SITIUNE
jnalt Prea Sânţitul Mitropolit Primat, în urmarea re-
‫״‬retabileî treceri din viaţa a Prea Sânţituluî Archiereu,
Ghenadie fost Argeşu, prin ordinul No. 2613 din 14 De*
ceflibrie expirat, face cunoscut Redacţiei,că a însărcinat
e părintele Archimandrit Gavriil Răşcanu a ţine loc de
a! III-lea Membru în Comitetul redactor al Jurnalului
Biserica Orthodoxâ Rom ână «pene la definitiva regulare
a acestei afaceri».

DATORIILE PREOTULUI IN ARMATA

Datoriile preotului în armată In privirea administrărel S-lor Mia-
terii: precum a Botezului, Ungere! cu Miru, Mărturisire!, impar-
taţireî, Nonţel şi a Maslnlul; de asomine şi a rugăciunelor cari
compnntt oficiulfl divina de la felurite caşuri a vieţe! omului, sunta
totacelecari 10 Indeplinesce şi In mi^locnlO societăţel — Căci Bise-
rin este mia şi aceiaşi sântă, Sobornicâscâ şi apostolescă ln tot
timpolă şi locuiţi: prin urmare şi oficiile Bisericeşti s6v6rşite de
preoţii trebue se fie unele şi acelâşî din tot tempulo şi locala. Ins6
societatea, compunându se din persâne civile şi militare, a căroi al
tribuţiunl speciale diferă unele de altele, de aci urmeză ca şi dato-
riele preotului cari se raportă către Intriga societate să difere Intre
sine, privindfi unele pe societatea civilă, Iar altele pe societatea
militară.
Prin urmare noi descriindΰ datoriele preotului din armată, corn-
formd scopului propuşii, vom trata numai pe cele ce Ί privescO ln ar-
mata. Dar fiind-că fasole armatei se schimbă: altele fiind ln timpa
de pace, şi altele In timpa de resbeld: de acea şi datoriile preo-
tulul din armată (avdndtt fârte strânsă legătură cu viaţa militară)
trebae să fie de douâ feluri, adecă: Unele in tempu de pace, pi
altele în timpa de resbelu.
Datoriile preotului din armată în timpa de paee.
Datoriile preotului din armată in timpa de pace se pota reduce ladofi■
grape principale, şi anume : I. Administrarea oficiilor cultului
dirintt, şi al U‫־‬le Predarea sciinţelor religiâse ln schele militare
Datoriele preotului din armată in administrarea oficielor
 172 PREDICI

incidsă pentru tine numai cât vel trăi în acestă lun1e

Si chiar în acestă lame a v u ţ i a 1nu e s t e d e f o l o s o m u l u i '
reHt dice înţeleptul. Acesta o puteţi şti voi şi singUrJ
Ştiind ta tdte acestea, nu uita, că adevărata şi unica ta !
vistierie este Duhul Sfânt, vistierie, fără care îţi va fi re(i
în acestă Jume, iar in cea-l-altă şi mal reu! Pentru aceea
deca ta siiiadu-te pentru agonisirea avere!, nu tegân!
deşttnicl la ostenelă, nici la greutăţi, numai case ai■ a.
pol cu cât mal mult treime se întrebuinţezi acestea -
pocăinţa şi rugăciunea, ca să- ţi agoniseşti pre Duhul
Sfânt f Ta te sileşti ca să păstredl ce al mal b u n ă din 1q .
erarile tale, le ascunţtl ca sâ nu se strice, ca să nu ţi-]e
fure tâlharii: pune der îndoită stăruinţă, ca darurile Si.
Duh, agonisite prin sfintele taine, să le păstredl întregi
şi nevătămate, lngrădeşte-le cu gardul faptelor bune
pune paza inprejurul lor—Cugetul tgu, iarmal m ult —
Caventol lei Dumnedeu. Sileşte-te ca în inima ta, care
este locaşa! Sfântului Duh, 96 nu se încuibeze molima
pâcasaLe—mândria, iubirea de argint, beţia şi altele de
U n ' aoesta. Adu·{! aminte că t<5tă comâra lesne se p<5te

Tsrâs, der ca anevoinţă se capătă.

fo rai Duhului Sfânt să v6 înveţe întru t0te, să v6 sfin-
sssA , şi să v6 lace vrednice locaşuri ale Sale 1 Amin.
Preot 8p· Badesoa

GO-
 b A T O m t L B P R E O T U L U I IN ARMATA 175

])όιαοθ D-ţleule cola-ce bine al voita a primi jart va voinţei şi a

devotamentul»! Patriarchuluî Avraam 10 locul O sacri fiearei fiului 8efl
Isaac, Şi pentru aceea ,la i bine cuvântat a fi tată a multor nemuri:
însuţi stăpâne! primesce şi jertva voinţei şi a devotamentului robi-
lor tei acestora; cari prin jurământ a pe s&ota numele tea : vino a-
sigura patria lor că o vor servi cu credinţă — şi-l bine-cuvQotâză
pre dlnşil ca şi pre PatriarchulQ Avraam d’a fi învingători evenemen-
telor ce le vor întimpina. Ca şi priu acesta să se pre‫־‬măre9câ sânta
uamele t6Q a Tatălui şi a Fiului şi a St-lul Duba, lovecl - Amin.
După acâsta preotula luându St. Cruce In mâna drepta să adresază
cătrâ Recruţi picând :
Fii Iubiţi a Bisericeî Orthodoxe şi a patriei române !
Ţara, care este presentată aci prin acesta Drapela, fiind convinsă
cft sunteţi cel mal oneşti dio fiilsel: v’a Încredinţată acestea arme—
eici nimene nu lucredinţază siguranţa şi averea 8a celor mal scele-
raţT, ci personelor celor mal ooeste dio popola. Ca t6te aceste: ea
roesce, ca şi singuri se o asiguraţi, cu jur6mftuta pe sânta oumel,
Ini Dumnezeu, că veţî arata supunere legilor şi intereselor sale;
lnptându-νδ cu aceste arme, la casa de necesitate, ρδηθ la ceea mae
de pre urmă extremitate.— De acea dar, Inălţlnd mamele drepte către
D-fled: juraţi pe aceste arme şi pe D-rfeu! picând (de aci se Începe lu-
saşi formula ( 1 )jur 6 m6ntulul): < In numele lut D-(ţeu a totă puterni -
cula: jurăm credinţa Domnitorului nostru Carol l- iu , supunere
legilor ţârei şi îndatoririlor militare in timp de pace fi in timpii
i t resbelU. A şa să ne ajute Ώ-φβύ > (lăsînd Recruţii mâlnele 10
josfl, preotula adaoge)! Vedeţi, că pre sânta numele lui D-^eQ aţi
jaratfl. Tot SoldatulQ, carediserteză, fuge dinainte inamicului: stă
In protiva legilor ţârei, calcă acesta jurâmântfl, calcă sănta numele
lai D-dtfl: care este sabie cu doud ascuţituri, urmărinda p8n8 In crăpă-
tarile munţilor pe cel ce l’a călcata spre a-1 sfâşia, şi pe cel-ce l’a
păţita ca credinţă spre al tncorona cu glorie — Să trăiţi şi să fiţi
bine-cnvdntaţl — amin. (Şi să face finitul ceremoniei).
b) R ugăciunele sevirşite prin căsdrmi in dimineţile serbăto-
rilor eclesiastice şi naţionale.
Ga ocasiune rugăciunilor ţinute prin căsărml In sărbătorile eclesia-
etice şi naţionale: preotula datoresce a ţiuea predici lu care să des-
volte atribuţiunile militare ce suota 10 No. de trei şi aoume: A)
Datoriele către Patrie şi suveranul ce o represintă. B) Da-
toriele către şefi cari comandă armata. Şi a C) Datoriele căire
concetăţeni.

(!)Form ala acesta de ja rS m â n ta s’a vo tat de co rpu rile legiuitiS re tn ţe d in ţa eatra-

ordinari de v d ră U 1872.
 174 DATORIILE PBBOTULUI IN ARMATA

c u ltu lu i d i v i n i , suntă: a) A celebra so lem n ităţile r e l i g i e a con,‫״‬

rilo r(i); b) A sSvfirşi rugăciuni prin căsărm l în dim in eţile s â rb i
rilor eclesiasfcice pi naţionale; c), A m ărtu risi şi înpart& şi soldaHr
la tempul poştalul Mare (m al cu sâm ă la în ce p u tu ia lu i); îar f
casă de m6rte, a celebra funerar iile lor.
(Preoţii de armată suntă datori a complecta pe tâte acestea oficii <‫״־‬
discursuri safl predici, a căror conţinatfl trebue a fi— la solemnităţi!,
corpurilor: obiectulfl festivităţel; la rugăciunele tfilnice: datorii]‫״‬
militare; la mărturisire şi împărtăşire: datoriele de creştină).
Despre tâte acestea vom vorbi la rfindulfl lor.
1) Solemnităţile religiose a corpurilor. Acestea solemnity
sautd: sânţirea Drapelelor; oficiala divină din «Jioa patronului şi jure-
aâotnl soldaţilor. Solemnitatea sănţirel drapelelor ne aparţinând da-
toriel preotului, fiind un dreptâ esclusivfl al chiriarchuluî, na r001.
aminti nimica despre ea, ci vom trăta numaî despre cele alte doug da-
tori): adecă despre solemnitatea patronalul şi jurfimăutulul solda-
ţilor. ce sunt privite ca datorii a preotului.
Aşa dar datoria preotului Ia celebrarea solemnităţel patronului
corpurilor consta: In a cânta sâuţirea apel îu scurtă; a ţinea un
discursă apropo de virtuţile sântului ţlileî InatO de patronă, şi ale
espnne de exemplu auditorilor sel (.) şi la fine ţlice Polycrhonul:
pentrn Domnitorială, şefulă corpului, şi întregulfl personagii a Be*
g-imentulul safl a Batalionului, la care se răspunde prin căutare
<Mulţi ani >; şi face finitul stropindfl armata ca apă sânţită. ‫׳‬
La venirea Becruţilor (soldaţii noi), preotul celebrază solem-
ni tatea jar&ndntuluî (3) Ia modul următorii! :
După darea semnalului, recruţii să aşeză la locală de solemnitate,
ţinândfl armele la picloră— Să adace Drapelulu corpului ca garda
obicinuită şi ea onâre cuvenită. Atunci preotulu luândfl Epitrachi-
ralfl şi phelonulfl face obiclnaitulă începută— îa timpulii căruia că-
desce St. Evangeîie, Cruce (cari sunt aşezate pe o masă înaintea
Drapelului), şi pre cel presenţî. După vozglasulă * c ă a ta este im-
perăţia >, cetesce rugăciunea jurământului, capriasă îa aceste cu-
linte:

(1) Corp A de armată ■e numesce o tro p i de soldaţi c a rî aQ o administraţiune

complectă, fi a căror şefîau dreptul a coresponda direotu ca D ivisia şi Ministeriul
de reebelâ-
(2) Discurs ulii 86 ţine îndată dupe rugăciunea sânţirel, ad e că m ai nainte de
cântarea iroparialuî: «Mântueyte Domne poporul U ă», f i dupe c â n tarea troparia-
Ini ^ ic e : Polychronul obicinuitul a *Te-Deum».
(3) Acistă solemitate nefiind imprimată în limba rom âna, credem de cnviinţă
a o pane îa estenial ·£&■ ca tâte c i descrierea acdsta a d ato riilo r p reo taln l nu
este meninti a fi un rituală.
 DATORIILE PREOTULUI IN ARMATA 177

ţinute pe la‫ ׳‬ceremoniile oficiilor divine , este încă stricto obli-

gatd a Pr(,dft sciinţele religiâse 10 şc61a corpului, cari sautQ :
Catechismulfl, Istoria Santa şi Istoria Patriei. Reglementul & miU-
tarifl! nnmit: « Serviciul interiori ‫ נ‬prevede oficialii predarea acestor
·ciinţe In şc61a corpului, ca o datorie a preotului — căci dupe a-
celfl reglementa, datoriile preotulai se cuprindă; a, in îndeplini
rea tuturor oficiilor religiose a întregului personagii a corpu-
lui, fir i a pretinde ceva. b, In predare ştiinţelor religiose in sco-
lete regimentele, sail a Batalionului.

Datoriile preotului în armată în timpii de resbelu

Declarându-se resbelQ, datoriile Preotului se înmulţescu; pre·
g8Dţa sa devine necesara In tot timpnltt şi locuit). I-iO Inaiutea sol·
daţilor gata a da at&culO. spro a le Insufla cur agi fi şi speranţa în
p-defl. Il-lea In mijlocul răniţilor, spre a le demonstra că ş’afi
împliniţii cea mal sântă datorie In înteresulfi patriei sale. lll-lea In
niilocnlfl morţilor spre a le recomenda sufletele lor 101 D*0ett; şi
jy.jea înaintea soldaţilor condncătorl de prizonieri, spre a le des-
volta datoriile soldatului creştinQ In privirea inamicilor deveniţi
prizonieri în posesiunea lor.
I. Preotulfl, dupd plecarea armatei la resbelfi, face pe câmpulîl de
laptă an ofiiciD religioşii; In care ImpărtăşindÎl pre toţi soldaţii cu
Sf. Eacharstie, 10 Insuflă tot-o‫־‬dată curagiu şi speranţă tn D-$efl
1jic6ndu‫־‬le: Soldaţi, fii Iubiţi a sântei nâstre Biserici! pentru pa-
trie şi Biserica părinţii noştril e’afl luptată pânâ la m6rte; şi as-
ta‫<־‬Ji decă v6 numiţi naţiune română, cugetaţi că sângelui lor da·
toraţl. — Pil Iubiţi al lor! Iată $10a în care fie-care din voi ar-
gtnda de dorulfi d'a învinge trebue a desveli în puterile sale o for-
ţăde lefl. Iată lupta vâ ascdptă. — Cugetaţi câ fericirea sta tn liberta-
te, libertatea In curaginlîl sufletului, şi curagiulfl sufletului In speranţa
de D-£etl. —Nimenea să nu se Înfricoşeze. — De murim e’afl de
trăim a Domnului suntem. M6rte cu onore preferaţi ca toţii vieţii cu
raşine şi poterile inamicului 86 vor nimici Înaintea n6stră ca mrejea
pftianjulul. — Domnulfl este ca voi. — înainte copil. — Inami-
cula din mfllnele vâstre sd nu scape. — Gloria şi curagialfl asupra
capului care va atăca cu inimă de lefl, frica şi despreţul îl asupra
celul-ce va da dosulfl. — Fiţi convinşi că Domnulfl care dispune
de viaţa âinenilor, safl ca braţile deschise va primi sufletele v6s-
tre; s^afl glorioşi In iabita vdstră patrie νβ va intâree, unde vede-
rea v68trăva fi aplaudată delntregalfl poporfl. D-<J0Qsă bine-cnvin-

ANUL IV
1 6 ‫ל‬ DlTVnnLE PB EO TU LO I 1W ARMATA

4· Datoriele către Patrie şi suveranulu care o presint

Preotula trebue a arata soldaţilor, ca: fidelitate este princip«!'
lor datorie c&tr« Patrie şi suveranula care o presenta; şi ca 1mb*
ţişlud cine*va cariera annelor face un angajamenttt mutuala <}‫׳‬.
nn părăsi drapelulfl farfl permisiunea autorităţilor competente; ‫״‬
toVsoldatul care disert&ă, fuge din armata: este un trădătorii’ d
patrie şi de poporul sefl.— In fine, arăta soldaţilor a nu lntr/
priodre afaceri contra patriei sale servindO de spion inamicilor,«
acesta este nn crimenO multa mal mare de cătfl acela chiar a*re
Yoltârel contra tatălui s60.
B. Datoriile militare către şefi cari comandă armata. pr0o
tuia datoresce arăta soldaţilor, ca In privirea şefilor afl doufi
obligaţiuni f6rte mart: Onore şi supunere. Soldaţii datorescfi
0n6re la toţi şefii lor de la caporalQ ρβηδ la generalii; forg .
costa ar fi imposibil a stabili ordinea în armată; pentru care re·
soofl preotul datoresce alearSta, că ρ6ηβ şi refusultl unui saluta fo
armată este severa pedepsita. Că, cea mal mică lovire satiamerinţare
a uuul soldata către nn şefa superior atrage dupe sine mai tot-de-
una pedipsa morţei. — A le arăta în fine că succesile Întreprinderi-
lor militare tot-dâ-una sunta basate pe supunere — şi de aceea 8'a
prelânsu de toţi cari cunoscQ bine afacerile militare, că acesta supa.
nere se fie, pe lOngâ exactă, chiar orba şi universală-‫ ־־‬chiar
şi însuşi Apostolula Pavela afirmă cu tărie acesta (Rom. X III. T.
1—9; Tit. c. ΠΙ. v. 1 .)— De unde urmeză că soldatul nu trebue
a resona ordinile şefilor sel, a le controla sea a le condemna cănd i
8’ar părea lui puţina convenabile.
C. Datoriile soldaţilor către concetăţeni. Soldaţii adese-ori
inprivirea concetăţenilor, se conducă ca tntr'o ţâră cucerită; de aceea
preotuladatoresce a Insuflasoldaţilor respecta cătrg concetăţeni; asn
mulţămi cusoldalor (Luc. c. 14), şi a nu pretinde nimica de la cetăţeni
afară de locuinţa, cănd sunt cautonaţl prin oraşe s6a sate. Cănd
cantouare se prelungesce, preotul trebue a se Îngriji â’a arăta soldaţi*
lor că tot jafula nu nnmaî este stricta oprita prin legile militare,
darÎncăeste şi grea pedepsita cel ce’l face. Infiuea sfătui pe soldaţi
de ajuta chiar pe concetăţeni Inostenelele lor domestice şi agricole,
când timpuia 16 permite.
Iar în timpuia mărturisire!, preotula datoresce a Insufla sol-
daţilor datoriile lor de creştini, cari sunta cuprinse In cele 10
porunci εέα decaloga. —La casa de mârte arăta celor preseoţl —
căci reposatul, servind In armată pdnâ la finitnla vieţel sale, ş’a
lnplinita cea mal sSntă datorie cătrfi D-flett şi patrie.
Π. Predarea ştiinţelor religidse in şcolele Militare. Preotul
In armata, atCri de disvoltarea datoriilor militare In predicile
 D A T O R IIL E P R E O T U L U I IN A RM ATA

unU}a d in a c e ş ti f r a ţ i m a i m ici, m ie a fl fă c u t ă (Math. 25. v. 3 4 _4 0 .

h ei e locul0 unde preotulQ treb u e să anunţe susfl şi tare Iubire d.
junaie! comandata de S t. Evangel ie spre a îngriji pe răniţii inamicle
eu acea?! Îngrijire, ea şi p♦* m arty ril patriei — propuindule înainte
lavgţâtura M ântuitori ului, ce<ţice: < I u b iţ i p r e in a m ic ii voştrii;...
faceţi bine c e lo r - c e vB m ă s e a p r e v o i » (M ath. V l-le v. 4 4 ). Câci
ţoţl 6menil su n ta m em bri anula şi aceluiaşi corpii — D-ţlefl trăgen-
ja-I din aceaşl sorginte, l a făcuta rudenie nun cu a lţii; In a r-
marea carul precept(! (M ath. 2 3 . v. 1 0 ) suntem datori a ne face tot
binele posibila unul altuia.
01. PreotulQ datoresce a celebra funerariile m orţilor c ă lu ţi în
)aptă. Cu ocasiunea îngropare! şi a recomandare! sufletelor lor către
pnJeQ, el trebue a face cunoscuta soldaţiloru şi cetăţenilor presenţl,
rloria acestei m orţi, <jlic8ndu-le: Cetăţenilor şi so ld aţilo r! Pentru
patrie afl m urită luptătorii pre carii II Înm orm ântaţi- Când veţi privi
mărirea el, cugetaţi câ sângelui lor d atoriţi. Mari ud pen tra patrie ii
meritatQ cea m al strălu cită Înm orm ântare. Nu vorbesra de loculQ
jn care vor jăcea osem intele lo r; gloria 6menilor m ari nu este în-
ehisft sub m arm ora ce’l acopere: pămdntulo lntregfl este mausoleul(!
]or; numele lor va esista In etern itate In to te sufletele: acolo dar
adacerea aminte de 11 va petreci In veci, pe când m orm intele redi
cate de mâlul omenescl se sfărâm ă de tim pii. Im ita ţi d ar pe bravi·
ţceştl luptători, cugetaţi ia exeinplulQ lor, cu getaţi că nu mal sân-
gele lor sacrificata a produsa lib ertatea şi gloria p atriei nâstre, pen-
ţru care ca toţii se le g icem : « V e cin ic a lo r p o m e n ir e ».
Adese-orl se Întâm pla ca la aceste Inm orm lntârl să asiste o mul-
ţime de cetăţeni, cari acompaniază arm ata docânda provision!, şi
cari mulţi sân ta cunoscuţi, rade saa chiar părinţii a luptători-
lor. Aceştia vâ^dnda teribiîulola carnagitt ca care a fosta lu p tăto rii
masacraţi, se sfâşie la cele din năuntru vărstnd cele mal am are la·
ertml. Preotula este datoria al m ân g âia şi pre a c e ş tia ; descriindu-le
ouârea ce ş ’aa creat1o acel luptători p rin bravura lor, şi adrestndu-se
către ii tjice: Na p lâ n g e ţi! m ângăerea şi gloria v6stră va isvorl
din eroîamula acestor luptători. F iii voştrii n'afl m ărita plini de cu·
ragiu? Na veţi prefera ş i voi ca dânşii o m orte plină de 0 n 6 re Înaintea
unei vieţi lutanecate şi ruşinâsă ? Fiţi convinşi, că casele v03tre no
suntfl pustii, fiii voştri! de şi na sâ n ta In ele, Inse gloria lor va
petrece ca voi In veci, şi ea va râspândi strălucirea sa asupra νόβ-
trt — Amin.
IV. Cea mal de pre urm ă datorie a preotului pe câmpulfl de bătae
este: a trage atenţiunea soldaţilor la privirea inam icilor prizonerl de-
veniţi In posesisiaaea lor. A rătân d lu p tă to rilo r: câ chiar in tra a-
cest* se va proba că II sunta soldaţi creştini, dacă vor a ră ta blâa-
 18‫ל‬ bATORIlLE PREOTULUI IN ARMATA

teze armele ▼ 68tre, şi 8ă v6 încununeze ca gloria victorie! ^

Amin.
Preotul atrage Ia urmă atenţiunea soldaţilor d’a nu atica pe
inamicii desarmaţî, safl cari vor cere pace: arătendu-le că acesta
este un drepţii al nmanitâţel, o legătură sântă şi inviolabilă a p0_
pârelor de a nu ataca pe iuamieil paciuicl, şi pe care, nici au resbela
nu pâte să o rumpă: căci alt-fel resbelulfl ar deveni numai uă bar·
bane inumană şi o continuare de trâdlrl şi de omoruri.
Se p0te omori ioamiculfl In bătae: acesta este dreptulfl şi s6rta
reebelulul şi trista necesitate a profesiune! militare; dar a omori pe
cel paclnico safl care se predaO, acesta ar constitui an adevărata
crimenQ de omorâ de omeni. Se pote a bombarda o posiţie fOrfi a 8e
considera că explosia bombei va atâca o grupă inofensiva, safl o
trupă de soldaţi — căci curioşilor saO celor· ce nu se îngrijescfl de
siguranţa vieţel lor, li se pote atribui lor însuşi perdere vieţel lor.
Averile inamicului iOră distincţiune sunta supuse legilor rea-
belului conforma dreptului ginţelor. Dar aceste averi sunta numai
acelea, cari formâză fondalfl statului, permiţând inamicula d’acon-
tinua un resbela nedrepta. Insă averile neguţătorilor trebue res*
pectate, cel-puţin Intru câta nu procură ajutora inamicului__
căci atunci singure se constituesca In stare de ostilitate. Numai
şefilor superiori aparţine dreptulâ d’a disposa de averile inamicu·
ui. Tota soldatul care va lua din propria 8a autoritate devine un
jefuitorO, şi este sever pedepsit, pentru că na există nici un
drepta care să permită soldaţilor a face acestea.
II. Preotula datoresce a merge încă şi in mijlocul răniţilor spre
a le insufla mângâere; şi bine cuvântândfl ranele lor 8ă le declare:
că acele sunta pentru el cununi, cu cari tot-de-una se vor mândri
tn mijlocul poporului lor, şi a căror strălucire va râmânea eterni
pe capetele lor. — Iar de vor mori, să fie bine-convinşl că cel prea
înalt le va deschide locaşurile fericirel pentru fidelitatea lo r; pe care
fericire chiar d’aci de pre pământa o adevereză, făcând câ orl-unde
uu ţâpâtfl de durere a anul rănita pentru patrie să Înalţă, un echo
de pietate să-I respun^ă; ne lăslnd nici pe o inimă Întristată, care
ae nu-I de a afla mângâere ln alta mal generâsă.
Preotula, eu acestă ocasione, trebue a se sili d’a escita tot-o-dată
şi zelulu per80nelor medicale, şi a Îngrijitorilor bolnavilor, demos-
trânda-le: că misinnea lor este ceea mal bine fâcâtâre pentra omenire
suferindă, şi socotită înaintea lui D-fleO, ca cea mal Înaltă; pentra
care misiune singur le promite gloria eternă ţlicfind: < Veniţi bine-
cuventaţiî părintelui meu de moşteniţi impirăţia cerurilor. . . a
că bolnavi am foşti fim'afl cercetată».... şi arătânda causa, pentra
ee le oferă acea Înaltă recompensă adaoge: că ·intru cât aţi făcuţi
 NAPOLEON I
DESPRE

CREŞTINISM(! ŞI MÂNTUITORUL LUMEÎ.

Opiniunile âmenilor geniali In t 6te ramurele presintă and iute-

ţer0sii distinctti şi devinfl autoritare. Napoleon I, cunoscuta prin
genial sefi lumeî Întregi, a învinsa 10 arta militară şi 10 viaţă t6te
‫״‬bstaculele, ce 1 se opuolaa plaunrilor sâle; el cu geoiul sea are o
importanţa şi maî mare pentru religiunea creştină, şi pentru persâna
gftntuitorulul, unde geniul a putută să se desfăşure In tdtă liber.
Utea sa, şi unde facultăţile lui mintale uu întimpinaâ pedicî, ca In
viaţi·
Canonicul Bisericeî angleze Cuc, în facţiunile s61e despre necredinţă,
oi espane unâ estrasfl ftfrte interesanta din convorbirile private ale lui
Napoleon‫ ׳‬I, prin care acesta geniu al armelor şl a esprimata părerea
sa despre creştinismu şi Mântuitorul lumeî. Şi fiind că privirile re-
ligiâse ale acestui omfi geniala sftnttt puţin cunoscute, de acela noi
ne grăbima a comunica lectorilor noştri aceste priviri, având de
basă relatările canonicului Bisericeî anglese Cuc :
< Napoleon I, fiind In insula sâut-Elena, se esprima forte desa,
că în istoria universală este ce-va misteriosO, respectiv de creşti·
nismfl. «Puteţi să-mi spuneţi voi, cine a fosta Iisus Christos ? A-
costă întrebare a fosta adresată de genialul corsican, care nu de
mult fusese încunjurata de tâtă gloria posibilă unul omu, cătrâ unul
dinamicii 861— Bertran. Cănd însâ Bertran a înlăturata râspunsul,
atunci Napoleoo a $isfi: Să vâ răspundă ea Insu’ml. Alecsandru cela
mare, Cesar, Carol cela mare şi ea siogurfl ama fundata împârăţiî
mari; dar pre ce se fundatt tote.aceste organisaţiunl ? — Pre putere.
Iisus Christos siogur a fundatu împârăţia sa pre amore, şi pânâ în
presenta miliâne s&nta gata a muri pentru dtnsul. Ea creda, că
înţelegtt destul natura umană, şi tot ea vâ spuna, că toţi aceştia aa
fosta 6menl, precum şi ea sUntâ omQ, ca toţi âmenil, şi cu Iisus
 180 DATORIILE PREOTULUI IN ΑΛΜΑΤΑ

deţe şi Iubire de omenire 10 tratarea acelor inamici, dupre cum dice

Christos (H ath. VI. r. 4έ).
Tâtă râita trfttare a inamicilor paeinicl safl desarm aţî constitUe
barbarie inumană şi ne creştină. In adeverii dreptul a d ’a face prj_
zonierl este multa mai întinsa de cătrâ acela d ’a da m orţei. — g e
pâte, ca pentru a forţia pe inamica a se preda, aaO a cere pace,
duce ca prizonerî chiar pe persanele cele mal inocente: d ar atuie!
aceşti prizonieri se tratdză cu umanitate.
Acesta este nn moda de resbelfl, care se pare a nu avea nimica
contraria nici dreptului ginţelorO, nici Invăţăturel evangelice.
In fine. tâte datoriile preotului ln arm ată se finescfi a tâ t ln timpi!
de pace, câta şi ln timpa de resbela, prin cererea binecuvântărilor
divine asupra tuturor soldaţilor creştini şi in speciala al P a trie i sale
 CHRONICA ECLESÎASTICA
1
BISERICA ORTODOCSĂ
p a tria rc liia d e C o n stan tin n p o ltt. — T6te autorităţile re-
jjgiâse din Imperiul otoman0, sftntfi ocupate cu aplicatiunea lege!
gardelor orăşenesc!. Representanţil tuturor religiuoilor diu Impe-
riu aOprimiţii ordine din partea Yizirnlal, însoţite de legea din c9-
stiune, cu invitaţinne ca să chibzulascu asupra măsurilor de aplica-
ţinne. In genere vorbind, atât Iudei! din Imperiu, precum şi ere-
ştinil de diferitele ritnrl ad declinaţii obligaţiunea de a forma
corpuri armate, alăturea cu musulmanii. Specia lminte Insg, Prea
Sfinţitul Ioakim, Patrîarchul deConstautinapold In consiliul miestfl :
conform soirilor, aduse noi de cătr6 f0la <Steoa Orientului», adecistl,
< In şedinţele de la finele lune! lu! Noemvrie ale Sinodului şi ale
consiliului miesto s’a comunicata proiectul de răspunsa al Patriar-
chiel, relativii la teşkereoa I. Porţi, cn carea era Însoţită legea
pentru garda orăşenescă. Tot atnncl s’a discutate şi enciclica Pa-
triarebieî, privitâre pre sfătuirile, ce Prea Sănţitnl Ioakim a adre-
satfl creştinilor ortodocşi de sub tronul patriarchalO.
«La Începută cuprinderea acestei legi fiind privită, ea ne apli-
cabilă pentru creştinii ortodocşi, acum s’a convenita asupra enci-
elicei Patriarchiel, prin care se aplică cuprinderea legel. Legea
gardel orăşenesc!, dupre interpretaţiunea, ce i-s’a data, conţine 0‫־‬
bligaţiunea, ce fie-care cetăţenii are de a-şl apăra locuinţa sa pro-
prie, fOrg ca tot-o-dată să întrunîascâ datoria, de a forma una corptt
militară cu destinaţiunea, de a merge pre câmpul de resbela. Mai
special, adunarea, cugetând asupra mâsarilor de aplicaţiune ale a-
ceste! legi, a prevS^uta, ca 8ă fie esceptaţ! de la datoriile legel e-
levil 8c01elor, precum şi acel fii, carii aa mame vâduve. Ac6sta pen-
tru cuvântul, că creştinii nn se pota asemăna cu musulmanii, carii,
cât de sâracl, posedă o avere ne mişcăt0re, 860 primescO de la co-
mnne Întreţinerea lor.
« Fiind că râspunsul Patriarchiel la teşkerâoa I. Porţi 8’a măr-
ginitQ numai In nisce consideraţi uu! tipice, s’a decisa, ca atât ideile,
cuprinse priu râspunsa, precum şi alte consideraţiunl, propuse sub
182 NAPOLEON 1.

Christos nu este nici untl omfl, care să se p6tă asgmână. E l a f0^

mal mult de cât omu. .. Efl am Inspirata poporal ca atâta enfc!
siasnrQ, şi abneşaţiune, ca el era gata 8&mâră pentru mine. Da
pentra ca 8a ajungă aici, ea trebuea să fia vâţjutfl de dinsul, 89 re.
curgă la electrizarea ca privirile mele, ca vocea mea şi ca cuvin. I
tele mele. O&nd efl privlamfl pre 6meuî şi vorblama ca dlnşii, atanc!
numai, puteamii sa aprindă tn inimele lor flacăra abnegaţiuuei..
Şi Christos singura a putută 8ă rădice spiritul omului către Cela
Prea înalta tntru atâta, că el devine libera de condiţiunile timpu.
01 şi ale spaţiului şi nu este limitata de aceste restricţiunl. Dnpg
unu timpa de opt*spre*<jlecesecule Iisus Christos manifesteză acelaşi
cerinţa, lucra ce na s’a petrecuta ca nimene. El cere acela, ρΓΘ
care Filosoful o caută In deşerta la sufletul apropelul, părintele in
copiii sel, bărbatul In femeea 8a şi fratele la frate. El cere inima
emulul. El Ilu reclama, ca sa'( fie lai Iu total predata. El cere pre-
darea omului în moda necondiţionata — şi cerinţa lai i se tmplj.
nesce ρβηβ acum.
CuviosO fenomenal Alăturea ea condiţianile de spaţiu şi de timpa
sufletul omului eu tâte puterile lui 8i cu tote capacităţile lui se a-
lipesce de împărăţia lui Christos. Toţi, carii creda sincera ln din·
sul, simtă ac£stâ amore către dinsul ne ordinara şi 8upra naturală,
Un aseminea fapta este ne esplicabilâ — el este mal pre sus de pu-
terile umane, ca fiinţă creata. Timpul, acesta ruinătora Înfricoşata*
devine incapabila a stinge acestă flacăre sântă; el nu pote nici celu
puţin să-I împuţineze puterea, aici 8ăojmărginăscăIn desvoltareael.
Eca acela, ce mg impresionezi. Ea des am cugetată la acesta. Şi
acâsta ln moda satisfăcători Îmi probăză- mie divinitatea Iul Iisus
Christos.
Autoritatea acestor cuvinte dupre atestaţiunea canonicului Cuc,
este reeunnseută de omenii sciiuţel şi de Biografii cel mal renamiţ
al lui Napoleon.
Arcb. G e n a d i e E n a c â n u .
 CHRONICA ECLESIASTICA

germanii, esecutată de chorula vocalii- 6 . <O lacrimă, pre mormân-

tulQ marelui Andreia ‫ ״‬poesia de Ioanil S. Punteanu, ci. a. Π. de-
clamată de aatorula. 7. « Despre crescerea copiilorfl >, disertaţiune
rostită de Avrama Davidu, cl. a. Π. 8 . < Mihnea şi bab’a >, p0e-
gjă de Bolintineanu, declamată de Georgia Bobpsiu, c], a. I, 9 .
cporile», poesiă de Yasilco, esecutată de chornla vocala.
Adoa d i; adecă In £ioa de S-tal Andrei, fraţii diq Sibiifl aa fa-
catO rugăciuni pântru sufletul repausatulul. Descripţiunea 91 a ace-
stei pompe, noi o presentămu aici dnpre telegraful româna:
Diu'a de S â n tu l A n d re iu respective Ia aniversarea memoriei
Marelui Andreiu Baronu de Şagun'a, nemuritoriulul Archieppâ
şi Metropolita de odinioră, s’a serbat erl In Biseric,a nâstră aşia
Jup8 cum anunciarăm tn numerulQ trecutu. DupS S ta liturghia a
a urmata una parastasa solemnela celebrat de Prea cuvioşia Sea P.
^rchimandrita şi Yicara archiepiscopesca Nicolau Pope'a cu asistenţa
nnmerâsă. Atâta sub decursulQ liturghiei câtu şi a parastasului cho-
ruld ee-la constitue mal multe d6mne, domnişiâre şi domni din in-
teligenţa mirănă a Sibilulul, şi din teologii seminariulul nostru, a
esecutată intr’una moda inalţătora de inimi ţi nu greşimtt deca §i-
cemu presto aşteptările publicului deprinsa cu musica vocală In
cuartetu de la prima producţiune.
In presară junimea, n<5stră seminarială a esecutpta In sala ce»
mare a seminariulul, frumoşii şi conrespungătoru decorată:, progra-
molii publicata in numerula trecuta Intr’una modfl ţ6rt!e satisfăcătorii·
Şi aici nu putema de câtu cu plăcere să înregistrăm# ano progresa·
Afară de piesele de musica vocala şi temele aa, fps.tti lucrate cu
multă Îngrijire şi studia; numai prea multe, !)finţru q şedinţă pu-
blică. Câta privesce musica vocală esecntată erţîn biger-ic^şi alaltă ş6ră
la şedinţa publică trebue să esprimfynfl recupcj.sşinţa, n6sj;ră, tutjiţqţfl
celora ce aa participată activa, cu deosebire neobositului zejq ^lq
d-luî prof. D. Cuntianu.
Publiculΰ româna a participată 10 mare nunţdr la ambele solem-
nit&ţi· Dintre neramânl amu vSduttt pe d-lâ prof, de, ia Academia
reg. ung. Dr. Sentz, vechiu veneratortt al defunctului Mare Archi-
păstorQ, şi familia acestuia.
3. Biserica Eladei,. De mult no! nu am pres^ntata lectori-
lor noştri fa$te, relajtive Ia Biserica Eladeî. Aciua siiatemâ pugl
formă de rugăciuni, se vonl comunic» Vizirului verbal kl&r de către
Prea Sântul PatriarchQ.
Tot prin f6la menţionată mal sas, găsima o enciclică a prea
sântului Ioakim, adresată către creştinii ortodocşi al Imperiului, şj
care are de scopfl a-l convinge, că datoresca a veni în ajutorai sta.
bilimentelor de bine-facere, precum ospitale pentru bolnavi, ospi-
cil pentru orfani, bătrînl şi alienaţi. Enciclica a fost citită de pîe
amvânele bisericesc!, şi ea a foştii motivată de petiţiunile eforii-
lor, însărcinate ca îngrijirea diferitelor instituţiunî, enumerate aa!
sas. Eforii institutelor publice se plângă către Prea sântul Părinte
că stabilimentele din cestiuae ducQ lipsa cea mal mare; de aceia
Prea săntal Ioakim prin enciclica, despre carea ni este vorba, îq.
vită pre creştini, ca să primlascS pre 6menil, destinaţi pentru strln-
gerea unor asemine contribaţianl, să nu-I lase deşerţi, şi să face
a fi bine plăcuţi lai D-ţJefl. Obligaţiunea, de a contribui la asemi-
nea acte de caritate, este pentru toţi creştinii; dar Prea Sânţitul
PatriarchQ o îndreptâză in modu speciala către < prea onorabili!
banker! şi comercianţi al n£mulul».
B iserica românescă, — Foile din transilvania, ni trasmittt
scirile despre serbătârea S-lal Andrei. Ac6stă de s6rbăt6re, pre
lOngă caracterul sefl religioşii. In Biserica Românilor din Tansil-
vania are tot-o-datâ şi ană caracteru naţionale, seu mal drept, ea
represintă actnl de recanoseinţă al popornlal româna către prea fe-
ricitul şi nemaritoral Păstorii al Bisericeî de Transilvania — Prea
Sânţitul Metropolitfi Andrei Şâguna. In ajunul sărbătorii societatea
de lectoră <Andrei Şaguna > a organisatQ o serată atât literară,
cât şi masicaiă, pre a căria programă noi o dăma lectorilor noştri
dupre f6la «Sc61a română > din Săbiifl:
(In preser’a dilel S ân tu lu i Andrei) Societatea de lectură
c Andreii Şagun'a » a arangiata în sal’a «Seminariulu! Andre-
iaatt «uă şedinţa publică >după următârea programă: 1 . «Romanime
mult cercată», poesia de Boia, melodia de Cuntianu, esecutată de
chorul vocalii. 2. Cuvântare ocasională» rostită de Stefan Albu,
el. a. III. 3. < Glasulfl unul Bomân>, poesia de Mureşianu, decla-
mată de Ioanfi Gavrnşiu, cl. a. II. 4. <LucsulQ ·, cestiune de con-
troversa între DionisiO Făgărăşianu şi Avramii S. Pecurariu, cl. a.
III. 5. «Gonjuraţianea tempestaţilor», poesiă tradusă din limb’a
 CHRONICA ECLESIASTICA 187

Mflee, 6a ρθΓβόηβΙθ culpabile să fie pentru tot*dâ-una private de

dreptol ierurgisirel, ci a luatQ o alta chotărăre, prin care8e interii-
c0a dreptul de ierurgisire du mal pentru timpul de trei ani. Ascul-
ţ!od adresa Ministerul, membrii sinodului art recunoscuta, ca ln a·
ΑβτθΓ decisiunea anteri0ră du p0te 8& albă forţă din causa, indicata
prin adresă, fi a luata cestiuoea, ca să o desbată In fonda. Studiu·
lai acestei ceşti uni, sinodul l-a consacrata căte-va şedinţe, şi se a-
pfopie de o decisiune, conformă ca chotărîrea sinodului, ţi acesta
ea a^ta mal mult, că chiar culpabilii aa petiţionata sinodului, dAn-
do-şl dimisiunea din posturile lor. Aceste petiţiua! aa fosta preseu-
tate decătrfi preşedinte Ministrului de Culte care le-a primita, con-
form cu kiar opiniunea publică, ce nu vedea altă soluţiune pentru
cestianea, presătâre pentru coasciinţa publica. Dar pentru cuvinte
tocă necunoscute, Episcopul de Gefalonia şl-a retrasa dimisiunea şi
cnacâsta s’ a Întrerupt pentru una timpa mersul lucrărilor. Cu tâte
aceste In Atena este răspândită opiniunea, că acesta Episcopii va fi
convinsa, ca să nu duce lucrul p6ng la estremitate; ln caşul 1086 o-
pasa se pare, că esista o Înţelegere, dupre carea membrii eftnta
decişi, de a nu se opri kiar ln decisiunea cea mal rigurosă.
Respectiv de cestiune sinodul se ocupă fârte serios. Şi este pen-
tru ce. La Începutulsesiunel s’a constatata, că sunta vacante 13 E-
parchil, Intre care intra şi Eparchiile Episcopilor menţionaţi mal
sus. Şi nu este lucru uşora, de a găti candidaţi demni pentru ocu-
părea acestui numârO de Eparchil! . . . Cele mal multe din catedre
sântăvacante pentru cuvântul, că Păstorii lor aa murită. Cea din urmă
dinaceste Eparchil a râmasfl vacanta 1d urmarea morţel titularului,
întâmplată la 11 Octomvrie anul curenta. Acesta era unul diu Păs.
toril cel mal bătrlnl şi mal demni al Bisericei elenice. El a re pa 11-
8ata ln etate de preste 80 ani. Serviciul sea ecleeiasticfi el l’a înce-
pata ln Nauplia, In ealitate de arehidiaeona, dupo acela a fosta loco-
ţiitoră al Archiepiscopiel de Corinta secretarii al s-lul SinodQ. E-
piscopia de Tira el a ocupat’o la 1863. Şi fiind-că ln sesiunea a-
cesta a s-lnl Sinoda el era membru de acţiune, de acela el murind
e'a Înmormântata ln Atena, dupre tâte onorurile şi meritele cu-
venite. Prea SAnţitul Zacharia este, Intre altele, cunoscuta, prin
opera 8a : < Catalogul istorica al Episcopilor şi al Patriarchilor Bi‫־‬
nricei celei mari a lui Iisus Christos din ConstautinupolQ, începe ml
 186 01IBOWCA ECLESIASTICA

posiţiune de către f6Ia rus& că« Gazeta Bisericescă > de Peterburgj

casă comunicămfl lectorilor noştri (aptele m aî Însem nate, petrecute
In Biserica Eladei:
« Pre la începutul lui Septemvrie s’a deskisfi sesiunea Sinodu.
lui Bistricel Eladei. In acesta anfl Me ‫ ״‬b rii, ce companii pre
S tul SinodO şi carii afl să conduce afacerile B isericei E ladei, s&at(
în alt Prea Sânţitul Metropolittt de A tena, p reşed in te de drepta,
Archiepiscopul Acarnaniel şi al Etohel-G erasim Calokerinos, Ar-
cbiepiscopul de Tiria, Zacharia M ata, E piscopil-G avriil al Itaciei şi
Gregorie al Kerkirel (1 ).
« Fie-care sesiune 86 deschide de o rdinam d n p re program a ur·
mătdre. In sala sesiunilor, fiind presenţl m em b rii sinodului, Mini.
stru Cultelor şi procuratorul Regelui, cu to ta personal nl cancela-
riel se efectuă sănţirea apel, dup5 care p reşed in tele ţin e un die-
cnrsfl, unde de ordinara se Înşiră cestiunile, cu care a re să se ocape
sinodul tn sesiunea deskisă, şi se determ ină posiţiu n ea B isericei faţă
cu statul. La acestn discursfl respunde M in istru de C ulte.
« Gestiunile, propuse sinodului In sesiunea a c tu a lă, care sfinţii
remase din sesiunea anteriâră, s fin ţii: 1 ) C estiunea E piscopilor de
Patra— Averkie. de M esina— Procopie Ă rg iria d i, ş i de Cefalonia—
Spiridon Gompotecra, Inculpa ţlîn Sim onie, sâfi m alesp licitfi, că el aii
roitfl să eorupă pre M inistrul B n lg aris, În 1 8 7 5 , p e n tru ocuparea
catedrelor Episcopale; şi 2) Cestiunea c ated relo r ep isco p ale vacante,
devenite astfi·felii parte p rin Încetarea d in vidţft a titu la rilo r, iar
parte prin retragerea lor.
<Cea dintâifl a fosta pusă in d elib erarea sin o d u lu i la 1 9 Octom-
vrie, prin adresă specială din p a rte a M in istru lu i d e C u lte, p rin ca-
rea 86 fftcea cunoscuta sinodului, cft d ecisian ea d e m a l ’n a in te nu
p6te sft fie admisă, din causft, cft din d ln sa lip sesce s e m n ă tu ra pro-
curatorului regesc ti şi p entru a c & ta e ste n e c e sita te , ca s ă se pro-
n anţe a doa oră sinodul. E ste sciutfl, cft p ro c u ra to ru l a refnsatO 86-
mnfttura sa de pre deriziunea cea dintâifi a sin o d u lu i, d in cau să, că
sinodul nu 86 Inroise cu deeisiunea trib u n a lu lu i ju d e c ia ru , ce cho-

(1) 10 Biserica Eladeî, ca ţi 10 cea raeeaci, Sinodal are atrib u ţiu n î administra-
fire, precum kiar ţi în Biserica de Constantinupoifi. M embrii Sinodului, întruniţi·
în şedinţa, ee ocupi de faSte afacerile Bisericei de ,Elada, îa r P re S in ţiţiT Archie
pîecopî fi Epiecopi eunlâ namal niece eiecutorl a î dieposiţinnilor sinodale-
 CHRONICA ECLESÎASTICA _________ _________

gggtAm<5rt0, crezând e& ea va fi o pedică mal poţinft pentru persd-

nele, ce afl In mânele lor pnterea. EO na voia aminti aici meritele
şi defectele lai Tiers; voia <Jic0 nnmal, e& presenţa Ini 10 actele 8ta-
tolal putea să fie mal molt folosit<5re, decât pericol08ă. Ce are să se
întâmple ? Relaţitioile dintre partide afl să se Inăsprăscfl mal mult,
şi eO na mu voiu minaoa de locfl, decil Franga Ta fi supusă la încer-
cjrî şi mal aspre. Să dea D-<jlefl, ca prevederile mele s i devine gre-
ite ‫ ״‬Toţi afl fostă impresionaţi de aceste cuvinte, şi dnp0 dlnsele
a armatfl o tăcere adîncă.
Papa Pia IX· le îşi are esprimate privirile 8610 şi in ceştiunea
resbelulul orientalii. Când a aurită de învingerea Roşilor de sab
plevna, el, fiJre de cea mal mică abstinenţă, şl-a esprimatfl bucuria
ga faţă ca cardinalii present!; fiind că Roşit sânta, dupie opinia-
nea Papei, inimicii ne’mpăcaţl şi persecutatoril catolicismnlnl din
polonia. In φΐθΐβ mal de pre urmă, analfl di■ cardinali, citindfl de-
gpre una din Învingerile, sa ferite de Ruşi in Asia, s’a dosii, ca să
I_o comunice; dar Papa cunoscând faptal de la alţii, şi suridând, a
^jsfl: Iţi mnlţemescâ pentru banelele intenţianl! >. DUp6 acesta
tntorcându-se către cialalţl prelaţi, a esprimatfl următârele cuvinte:
< EAtot-de-una me bacurfl din inimă şi în modfl ne esplicabilfl, când
aodfl, că Ruşii afl snferitfl învingeri, şi mă liniecesca cu încredere
In dreptatea şi Indurarea Ini D-^efl, că Roşii vorfl fi Învinşi cn de-
sevdrşire >. Dup6 aceste Fapa a vorbita despre onorabilitatea şi
simplitatea Tarcilor; ca care ocasiane a (Jisfl, că dup6 o luptă de la
Plevna, consiliul de Statfl din Constantinupolfl a chotflrttfl, ea si se
dea câte doS cup6ne din renta turcă, şi nomaî lipsa estremă, încsreff
8e află Statal, a făcuţii, ca plata să se amâne penâ la ailtfl termend.
Şi <de acela», a adausfl 8-tal Părinte, întorc6ndu-şA privirile s61e
către acel prelaţi, carii eraa bănuiţi de Papa-, el» poseda scrisuri de
ale tesanrulul otomana, < fiţi linisciţl >. « Ea ve garanteza pentru
onorabitatea Tarcilor; In adever, târziu, dar el vorfl plăti pene la
una bana. Bine ar fi, cănd toţi creştinii ar fi aşa de> conştiincioşi,
ca Turcii, carii încă n'aă amăgită pre nimene . . . .
(G azeta Biseric& eă) de P eterb u rg .
In Ionele de pre urmă presa Eoropel a făcuta multa sgomota ca
per86na Iesuitulul Curci, care şl-a propusa, de a găsi punctai de tm-
p&catre între « Biserica şi Statfl ‫ ״‬, care a tinsfl, ca să dea o soluţiona
■
18 8 CHRONICA ECI/ESFASTICA

de la auţd 36 pând la 1834> . Ae&tă operă s ’a scrisa de dânsul

anal 1837, când se afla arcJiidiacona. In local m ortala), pentr1J
Îndeplinirea lucrărilor SinodaJnl s ’a kîem ata Episcopal de Calabria
şi EcMal'Eutimie Aleesandropul.
pilele aceste, Prea Sânţitul Procopie, M etropolital A tenei, şi.a
luaţii coţgedifl, pentra şese luni, spre a-şl repara sănătatea. El ar«
să fie Inlociiitfl, ca preşedinte, de cătrâ membrul cela m al bătrînfi
al S-loî Sinodfi-Gerasim Cnlakerinoe, Archiepiscopul de Acarnania
şi Etol/a, iar pentra complectarea membrilor de cinci a l sinodalul
a fostD klematfl -Archiepiscopul de Zacint-Nicolal.
Dapre informaţiuniie jurnalului din ConstantinupolO < Stâoa Ori-
entalm■ dinţisiunile membrilor condemnaţl, prin actu l simoniel re-
clamă, ca el să albă onorările archieriel, să fie salariaţi de s ta ta şi tot-
o-dată săalbă libertatea, de a se retrage unde voru voi.
Tot dapre comunicările < Stelei O rien talal» sâ n ta l Sinoda al £i-
sericei de Elada a publicaţii o enciclică, prin carea sfinţii ru g a ţi toţi
ArcMereil Bisericei de Elada şi in p articu lara fie-care să dispung,
ca preoţii din administraţianea eparchială să nu m al inmormăn-
teze cu serviciul funebru creştineecâ pe acel, ce se ornâră în d u d a , şi
nici să se iacâ rugăciuni pentru ertarea pâcatelor lor, ca cel ce nu
s’aa sfârşita în penitenţă şi credinţă.
H
BISERICILE E T E R O D O C S E
1. Biserica Papală. — P ap a Piu, IX *le, ca to tă d ebilitatea
lai corporală, el nu înceteză de a urm ări cu cea m al m are atenţiune
evenimentele politice. Lui, pentru esem plu, n u l place modul acţio-
nării lui Mac-Machon. Acesta, dupre opiniunea P ap ei, lu creză prea
mâle în politică.
Qănd a murită Tiers, m al m ulţi din card in ali s ’aii g ră b ita , ca
8^ comunice s-liil Părinte acesta evenimente. Dar P iu a l I X - le lea
r&puns&la toţi cu rScilă, dic.ând: « Să ne supunem(V decisiunilor
Providenţei >. In tjioa urmâtdre, vorbind cu perşânele de Încredere
despre ţuârtea cea ne asceptată a 101 Tiers, între altele s-tal P ă -
rinte a jis f i: < Acesta este uafl evenimentQ forte im p o rtan ţii pan-
f r | Fratjţa, careva fi ln stare sjjk, atrag e dupO sine consecinţe seri·
680; ^ ejî u!1 Impărtâ^eecfl opjniunele acelora, carii se bu cu ră de a -
 Ch r o n ic a e c l e s ia s t ic a 1ο ι

iin ţi particulara to ta acela, ce e ra c o n tra ra intereselor B isericei

° ale Producţiuuile Ini lite ra re p resen ta interesfl k la r pentru 6m e-
- ce na se condaceaO nam al de ideile p apale. G nnoscinţele p ărin telu i
Curci şi talentele sele îla făceaO 8ă fie in te resa n ta a tâ t p e n tru âm enil
Bisericei papale, c a t k la r şi p en tru al s ta ta lu l ita lia n a .
ta începutul anului 1870, când In V&tieanO se lucra pentra
«iofoilibiiitatea şi aservirea Papei >, atunci şi părintele Curci Începu
j9emişca. Când In Vaticana s’a luata decisiunea, ca să sesuportezede
hanft τοίθ * ?0r^ a vaticanică > atunci părintele Corci a începută să
predice pretutiudinea, că na este de ce să se supere, că puterea lu-
jy&cii. nu este necesară, că apărarea acestei cestinnl este mult pericu-
pentru interesele Bisericei. Aceste idei părintele Curci le-a in-
!piratfl nnul tenerfl, fiial anal locnitorO însemnata din Milan, pre
Ilfl area data spre edacaţiane. Fiial a comunicata acestei idei
Părintelui seu, care era una « papalino * ==papista înfocaţii, cerftnda
de la iezuitul Curci, casă-I declare, d6că lucrnia este adevCrata.. . ·
Na numai atâta, ina nul 1873 părintele Curci a publicat o carte de
p re d ic i cu esplicaţiunea Evaugeliilor, unde prin introducţiunea acestei

jjrţj şi-a desvoltata ideile sele canonice. Jurnalele liberale &înce-

pnlfl să esploateze ideile companionului neasceptata. Şi scandalul s’a

manifestata! ?apa a Încercata, ca să ρηηδ prin sfătuirl pre părinte^

Cărei In supunerea Bisericei, dar el a eşita cu o sistemă intregă de
idei, prin care caută a reda Statului tâtă puteroa civilă. Iar Biseri-
cel totâ autoritatea spirituală. Aceste idei aa fosta supuse la canoe*
cinţa Papei printr’una memoria speciala, care ins8 s’a vfiduta mal
pre armă prin publicitate.
Teoria părintelui Cnrci d u este noă. La 1861 canonical Liveran
de la Biserica dio Roma <Sânta Maria Maggiori > = Sântă Măria
cea mare, a atins’o ρ&ηδ la untt puncta. Acum părintele Carci ^iceţ
câ Victor Emanuel s& recun6sc6 pre Papa de suzeranii al Italiei,
Iar Papa să considere pre Victor Emanuel pre cam şi pre sacce-
sorii Iul de suveranii al întregii Italil, ca condiţianea, ca el să ad-
ministreze, ca lmperatorl creş'ial. Cu ac6sta namal, p6tesă înceteze
antagonismul dintre Biserică şi Italia. Biserica sufere acam de a-
ceetOAntagonisme, dar ea nn va peri, ci se va carftţi namal prin
suferinţe. Ce 86 atinge îns6 de Italia, ea, fiind debilitată de certa-
m interiore, şi separată de aliata eî naturală (Franţa), va fi nece-
 19 0 CHRONICA ECLESÎASTICA

cestianel celei mal marl şi tot-o-dată şi mal periculdse pentru Bise-

rica papală.; adecă să stabilised raporturile dintre staturile şi Bise-
rica papală. Noi aici supuneinâ mai lutăifl nisce date, relative, ja
pers6na Părintelui Cnrci, şi dupg acesta Yomfl espune şi teoria ‫ן‬0‫ן‬
canonici, respecţi? de Întreprinderea 8a.
Părintele Corci astă zi, dupre informaţiunile diferitelor jurnale,
este nnQ bătrinfi, ca de 70 ani, care cu o încredere copilărâscă spuoe,
că el a aflata secretul, de a împăca pre Biserica papală cu Statul
şi de a satisface interesele ambelor institoţiunî. Pentru dineul, ca şi
pentru mulţi alţi membri al Bisericeî papale, sunta scumpe intere·
sele c uniUţel italiene >, precum şi < interesele Bisericeî > adecă
ale papismulul, ce suferă ambele de antagonismul cela sfâşietorii.
■ Şi decă plauul părintelui Curci a găşitfl simpatii in unele jurnale
italiene moderate, apoi tot acelaşi planfl ca şi persona autorului, aa
fosta condemuate de către curia papală. Aici nemnlţemirea a fosta
aşa de mare, că părintele Curci, în urmarea susţinere! fflrfi de şo-
vaire a ideilor sâle, şi dupe una servicifl de aprâpe 50 ani cu ere-
dinţi în ordinal Ieeuiţilor, a fosta în filele de pre urmă condem-
nata şi mal alungata din ordina
Dar nici nu 86 putea altd-felfl. Acestii omti în simplitatea nata-
rel sele şi înarmata de o sciinţă profundă, a începută să predice şj
si probeze, că puterea lumescă a Pape* este de prisos şi ktar vă-
tămătore Bisericeî. Şi fiind că autorul teoriei este lnvâţatfl şi tot-
c-dată de o etate înaintată, apoi de acela el na a putută fi calom-
niata nici pre calea sciinţel, precum şi nici în domeniul moralităţel.
Na se patea să-ise găslascfi o calpă în ν ί φ ‫ >׳‬ce ar sgudui mora-
litatea din temeliile θέΐβ, dar de altă parte na ajangead nici argumen‫־‬
tele pentru combaterea teoriei. Intr’anâ asemine impasă din partea
curiei romane, se găsi una termina de mijlocii— el este nebuni \
şi părintele Corei în Biserica papală este considerata de toţi ere*
diocioşil ca nebuna.
Privita fiind părintele Cnrci, ca membru al ordinalul iezuiţilor,
8e pâte aice, că el prin sciinţa şi devotamentul s6tt pentra Biserică
apărtinea la acea clasă de omeni din Biserica papală, carii aâ de prin-
cipiu : «Sentire cum ecclesia = a simţi ca Biserica >. El nrm&ria
t6te mişcările literature! şi ale Ziaristicei, şi prin predicele 8610
cunoscute maî ln t6te Bisericile Italie!, combătea ca ana talenta şi
 I I B L I O T E C A
M lt o p o l ’e i M o l t e v c l
f t B u c o y l‫־‬n e i
■S T U Ο I U M *

I HemSrnl ţ i ·u n i( · » ‫ן‬
N um irea 1 BISERICA■
C&tunelor ■afli em
| Com andor Satelor HRAMUL

1 . . . ‫י‬ .
‫ר‬
U rzicii . Sftnţil VoeTo^l .
Bfthaig0ra
2. Barjovenil Sftnta G h e o rg h ^ ^
P rijeştil Sftnţil V o e v a fl■

3. B utn&reştil 1 S&ntu N icolJ^fj*

B ogzeştn . \ Săntu ^\co\m .

G iul. din d61 1 Sânţii V o e \οφί.

4. B răniştenii de jo s . I D a m . ta ta io t S M

B r in , de stir 1 |
5 . Brogtenil . 1 Nascerea M . D -la l

Ψ9 Ţ a ţe . tn d61. 1 Sftnta Nicolae . 1

‫ ׳‬Is Ţ a ţe . îa ?ale I A dorm irea M . D - n

d9 1 ‫ן‬ 6. C&rligil. . 1 Sftnta P rofeta !lie

<9 1
R u p tu ra S& ata G heorghie
YSYld I 7 . C ota-V am eşalu l S ftn ta D im itrie.
8 . D ulcegtil P o g o r. S f. D ah .

R oşiorii lz v o r a l M . D -la l

I 9. Galbenii S ftnta D im itrie .

B n c. P re cie . S ftn ţil Yoevo»}!.

10. HocioDgitl în d61 Sftn ţil Y oevoijl.

H o c. î a vale. S ftn ta N ic o la e .

I 11. O niecaail H ă r le ş til S ftn ţil T re ! Ierarcb fl

12. P o rc e ş tii re z e ş l S ftn tu N ic o la e .
 192 CHridkiCâ * c t K s iift r c A

sitatil a-şl căuta alţi ăl&ţi; tn'inamicii catolicismului, şi ea este

morinţată, de a se desimi încft o dată, şi a fi supusă stăpânire! Qe*
mane. AjutAad pre Germania In strivirea FraUţiel, Italia singjx
la cele de pre arma va fi strivită de Germania. Trebne Itali* ρη‫״‬
pre calea catolicismului. Tfebae în modfl sincerii sft fie recunoscnt
dinastia şi Italia* aşa acum D-^ea a făcut*0. Trebne să fie înlăturată
motivai, pentra care poporal italiana se depârtâză de la credinţa
pre carea el o Inbesce aşa de mfflt, şi pre carea a începută săocon-
sidere, ca pre inimică a patriei sele. Maî mult de cât atâta, trebue m
so mtotnfascd Intrtg» rasă latină, ca ajatoral Austriei şi p0t6 k!ar
şi a Angliei, să se mântalasce de paterea înfricoşată a protestantis-
mulul germane şi a schismei Greco-slavice. — Eca ce a scrisfl pj_
rintele Cafti la 1875 prin memorial data Papei.
Părintele Curei continuă a crede, că planai sefl politico, fiind a-
vantyjosfi pentra ambele părţi va fi admisa ca basă a compromisa-
101dintre Italia şi Vatican!. Ca tote aceste la 10 Octomvrie espi-
rata părintele Curci a fosta somata ta moda formala de către capi-
tenia ordinulaî fesuiţilor, Pater Bec, de a renunţa la ideile sele ; şi
ca ac&ta eca‫ ׳‬ce-I-se scrie In numele ordinalnl: <De la una timpii
voi V’alji hnpropriitfl niece idei, pre care v6 place, ca să le numiţi
p >litro0y dar care In realitate privesca pre interesele sânte ale Bise-
ricel, şi·pre Aodal el de administraţiune din împrejurările actuale.
Spie stisjiflerea acestor idei, voî na v’aţr sfiita, de ave proclama de
jadi cttorl al celor, pre darii D-ςίθα r-a pusa administratori al Bise·
ricel‫ ׳‬silei. . . .
Şi ca tote aceste părintele Carci na încetezăy de a se consider»
pre sine <legat îit diodtf morala ca societatea Iefiuiţilor > şi el are
alertaţi forte mulţi printre catolicii conservatori şi membrii cleru-
lai;· Şi‘in e curiosfl, că ca mfcrtea liil Pio IX-le teoriile lai Curci
vdrtf fl desvoltate şi Impropriate, de a servi, ca normă pentra rtli-
ţianilB dintre Biserică şi Stata pentra totă lumea catolică. Na pen-
tra tct>d^-ana Italia^ p6te să r6măn& sob anatema Bisericei! . . . ·
abcu. G e n a d ie E n a c 6 n u .
 !gtori] de opere religiâse, carii vorfl trim ite Ia Redacţionea acestui jurualo
2B&esemplarfl, Torfl avea dreptul la trei publicaţiuul din p artea (o te l, ş i,
a fi trebuinţă se Ta publica şi o scurta analis& asupra operei.

‫׳‬s v a n -

l eşit de sab typar : Elemente de Gramatica limbel Ebra tVf,de

V fiiizukscu, prima opera de felul acesta 1 n limba Rom&n&, asupra c
Leia atragem atenţiunea celor ce volesca a 8e ocupa cu studiul lim-
beiebraice.
Depositul la autor, Bucuresci, Strada Olimpul No. 1.
-------------------------------------
Aeşitfl de subt tipării: Inveţătură elementară despre dogme!e bi-
fericei ortodoxe de r 68âritu conformii programei in vigâre, pentru
:clasa 11din seminarie, clasa III din licee şi gimnasie, şc61e centrale
jde fete, şc61e normale, deposito la Typografta Curţii în Passagiu 110‫־‬
mâaBucarescî şi la librăriile Socec şi Ioniţiu. Preţuia 85 bani.
 A KPABC

NUMELE şi PBONUMELE
Preoţilor

34

Gheorghe L oghin
η. 8*j»
jVasile S ărbu
Mihail D im itria
Dum itrie Popovic

Gh. M ihăilescu . 54

Coetache T h eo d o rescu
17 p. 196 760 Vasilie Foşca
17 p. 192 715 loan M aooleeca .

81/. 481 182

90 330 Georghiu Ghervee

8'1J 60 255 loan Năsturaşiu

/ I 2461 759 Gheorghe Telimac privat
J 36 157
8 ! ] 160 700 ‫״‬ Ion Âodriesea
100 569 s Gheorghe Porcescu 55
‫ו■—■ —■■■ץ‬- ‫ ו י‬,
I
 B IS E R IC A

ORTHODQXAROMANA.
JURNAL PERIODIC ECLESTASTIC.

ANUL IY. — No. IV.

IANUARIE

τ' ■aTa-g-T·a m a t e k i e ;
1 . Creştinismul ln Dacii 193■ — II. A treia Carte PSatoralft a pr6 S . episcop!
deArgeşu 215· —III. Vorbirile Preotului de sat c&tre poporanii sel 217.1
—VI. Pompa funebră, notiţe biografice şi considerat iuni diferite depre preI
sânţitul Ghenadie. fost episcop de Argcşfi 233. — V. Obiceiuri religtâsel
. străbune248. — VI. Napoleon I. 254. — V il Statistica Eclcsiaslic‫ ״‬a l
Eparchie! Romanului 5.

BUCURESCI
TYPOGRAPHIA CURŢII, (LUCRATORII ASSOCIAT1), P. G0RI,
12,Pasaginl Român, 12.
 Abonamentele se faatt la Redacţia jurnalului, strada Cu**.
I No. 28, in capitală; fr în districte la Protolerel şi la biurourifejjj

Abonamentele se fac& pe una antt. Preţul abonamentului pre u

anO, transportatajurnalul la domiciliul abonaţilor, este de 12 le1 n™
plătiţi 10 doufi semestre, la Începutul fie-căruî semestru.
Numai peotru străinătate se va calcula portul In plus.
Abonaţii, carii ou vor primi numerele regulat, vor reclama la pr0.
toiereo, şi 10 casa de a ou primi Îndestulare, vor reclama d’a dren.
tul la Redacţia jurnalului.

---------------- &T&----------- *-------

Scrisori nefr.mcate ou se primesco Ia Redacţie.

----------------- S 3 -------------------

La redacţiuoe se află esemplare complecte de ale Jurnalului pre

anii 11 şi III-le, iar pentru anul I redacţiunea dispune numai de la
No. IV înainte. Preţul fie-căria broşure lunare, transportată la do-
micilia, este de an 1 lea.
ANUL IV. BUOURESCI, IANUARIE 1878 No. 4.

‫״‬BISERICA ORTHODOXA ROMANA"

JU
RNA
LUP
RRIO
IH
CUE
CLE
SIA
STIC
ll

O Β & Τ Λ E 3 XitTiTJL.

• PrcdicŞ cuvântul ‫י‬

ll T i m . I V .t .

-*·‫►*י‬
‫־‬- —«WW-

CREŞTINISMUL IN DACII
ŞI
CREŞTINAREA ROMANILOR
(Urmare vecjî No. I I I . anul IV).

In partea do presto Şiret şi p 6n6 dincolo de oraşul Kiev, pre a-

c6st& vale a Marti Negre, pre unde aa venita toţi barbarii, carii aa
inundata locurile Romanilor, In timpurile evului me<}iu esistafl mal
malte pop6re, şi mal ales R u te n ii, cam 11 numesca istoricii occi-
dentalT, ca capitala tn K iev, şi R om anii, amestecaţi cu Cum anii,
carii se întindeau ρδηδ dincolo de rial Bugti, adecă p 6 u6 Unde se In·
tinde şi astă-φΐ, dupre espresiunea sătenilor de la Bugti, păm entul
negru (t). Pre t 6 te aceste pop6 re, cbronicaril bizantini, le numesca
eu numele generica de Sciţi, s 6a Cumani. In tre aceşti Sciţi, 86a Cu-

<!). La 1863 aflăndu-ne într’nnfi satu depre malul stângă al rîulni Bugă, am a
audiţii vorbindu-se limba român£sc& de c i t i i mal mulţi săteni, ce venise la puţul
satului, mişcaţi, s e v e d e , de euriositatea, de asci cine este celui sesittt In satul lor.
După o conversaţiune de mal multu timpii, 11-am adresata întrebarea: d i d ţi In
acelft satu mal sântă Români, seu dupre cam dieft el, Moldoveni ? la care întrebare
n i ■’a respunsu d e către uuă sătănu de o statură ,naltă ţi de o fisiognomie buni ;

B l P ă r i n t e I « R o m â n i vel găsi dala Marea ţ i în sus, cât ţine pămentul negru ». 8 i

t n adevgr, că fisele terenului română de la Bagă s'au verificată ţi de n o i în anii

următori; căci, achimb&nda-ni în fi*-care anfi dramul de la Kiev spre laţi, am eon·
ststatfi, c i p r e t o t f i t e r i t o r i a l de d i n c o l o d e Bagft, adecă pămeniulH negru, se află
Bomiel, ce formeaă populaţiunea cea mare. ţ i că namal pre ici ţ i colea a· găsesc®
* U e unu satu d e e o l o n i l m i l i t a r e rase ţ i patini Mslarosienl.

ANUL IV II
 a n u n c i u

ln virtutea art. $ din regulamentul 8f. SmodO pentru înfiinţa

jurnalului hisericescu, Comitetul redactorU al jurnalului < Big?
RICA ORTHODOXA ROMANA», face cunoscuta tutulorpere6‘
nelor competinte în materii theologice, că,ee primesca la Re^
♦june articule. pentru care domnii colaboratori vor primi o re.
m aceraţi ude.
Pentru ca articulele e i fie prim ite şi p u b licate, dom nii colabora-
tor! vor avea în vedere :
1,Ca tn privirea materie!, ce vor ▼oi a t r a t a , să se confer,
mete cu programa sf. Sinoda, prev6<Jută la a rt. 6 din regulamen-
tul pentru jurnalul bieericesca, care e p u b lic a ta în No. I ‫־‬ia ^
Octombrie 1 8 7 4 ;
2, In privirea limbel şi a stilului se vor conform a cu art. 9 ţ
10 din acelaşi regulamente;
3, In privirea ortografiei vor cânta a fi cât se va putea m&!
simplă şi mal uşâra de cetit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratori, p en tru articulele publi-
cate, se va face pe cdla de presâ a ju rn alu lu i, precum şi pe fracţi-
uni din c<51ă.
Remuneraţiunea va fi
1, Pentru articulele de lectu ri uş6ră şi predici, 40 1. n. pe c6U;
2, Pentru articulele de cuprindere sciinţificft, in care materiele
vor fi desvoltate mai ales în m oda istorica, 60 1. n. pe c<51ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi lite ra tu ra ecleeiastici
a Bisericei rom&ne, 100 L n. pe c«51ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublioate se vor arde.
Apreciarea articulelor, ln virtutea art. 8 din regulamente, eetf
renervată Comitetului redactoritt.
 f l CREŞTINAREA ROM ANILOR 195

garia. Cuta că şi acosta colonie a foştii nu de Români, dar de CamanI,

ca şi cea de mal 'nainte, se prob£ză Antain din faptul, ca la
]236 Româno-Bulgaril se opusese la trecerea coloniei precedente
a Cumanilor şi că prin urmare aceştia de acum nu aτήη mal mult
curajul, de a se Îndrepta preste Dunărea; şi apoi luerul, ni se
atestă ffirte bine de Imperatorul (Frideric eătrg {Regele Angliei.
Imperatorul Frideric Intr’o epistolă către Regele Angliei, presen-
tând pe Regele Ungariei negligentQ, faţă cu periculul din par-
tea Tatarilor, ecă cum se esprimă despre faptele istorice, petrecute
In stânga Şiretului: < DupO ce au veniţii la cea Impoporată colonie
a Cumanilor numiţii Tatarf, pre el cu totul, tmprăştiindu-r, I-afl
învinşii, şi pre carii nu I-afl mântuita faga, ϊ-afl tăetfl sabia cea în-
cruntată, a cărora vecinătate pre Rutenii, cel ce nu 8flntfl)departe de
el, nn I-afl înţelepţitfl să-se pazlasce de nemul cela necunoscuta, ci
bătând Tataril Kieva, cetatea lor cea mal mare, crăimea acea ves-
titâ a lor Încă, s’a sodomita, tăinduse locuitorii >. ( 1 ). De unde se
vede, că Tataril de la Marea Nâgră s’afl dusa ântâia preste Ruteni,
carii avea Regatul lor cu capitala Iu Kiev!, apoi aa venita *de aa
sfărâmată pre Cumani, carii se Întindea In < colonie populată > de
la Regatul Rutenilor spre CarpaţI, Iar Românii acum, ca şi mal
’nainte, aa râmasfl ascungendu-se In munţii Carpaţiî.
încă o probă despre rflmânerea Românilor In munţii CarpaţI,
precum şi pre c0stele ostice şi nordice a le lor, şi de strămutarea
namal a Cumanilor In Ungaria, ni-0 dă Episcopul de Olomuţ tntr’unfl
raportfl de la '1273 către Papa Gregoriu al X-le, unde 86 <?ice:
«Iară primejdiile, care potfl veni creştinătăţel In Ungeria, sflntfl
acestea: ăntăiă in Crăimea acela 8e ţinu Cumanii, carii nu nu-
mal streinilor, ci şi ţeranilor li sflnta gr6znicl, pentru că nu se
batfl ca alţii, ci neparţinind pruncilor, şi bătrlnilor, pre tineri
şi tinere, pringându-ϊ, ii facD de legea lor cea rea Intru atâta, cât
aşa forte şl-afljm ulţita puterea s a ; de unde Ungaria cu tâte ţeri ■
le vecine stă In primejdie. Pot In acea crăime se sufere aievea ere-
tid şi sehimaticl, carii fuga din alte ţeri. Iată Însăşi crăâsa Ungă-
riel este română, ale căria fraţii sflnta şi aa fostfl păgâne. ( 2) Aici

(t). Prey in Annalibas p i(. 263 (Sine. Chron. Românilor Tom. I. pag. 366).
(2) Steph. Catonn Hiat. orit, Tom VI, pag. 637. (Şine. Chronica Rom. Tom. I,
!·*.Ml).
194 CREŞTINISMUL IN DACII

mani 86 afla o masă mare de Românii, carii sânt recunoscuţi de Ro

mâni, sea vlaclil Încă de către Papa Inocenţiu ΠΙ-16. Pre aceşti R0_
mâni, sta Sciţi, cum II nnruTau chrouicaril Bizantini, noi Ι-am vg.
«JutQ încă dela începutul Infiinţărel Regatului Româno-Bulgarii !‫״‬.
and parte la tâte luptele Româno-Bulgarilor ca Bizantinii şi Latj.
nil şi tot despre dlnşil eca ce maî scrie Acropolitul pre la anul
1236, când in Regatul Româno-Bulgarii împărăţia loan II Asan :
c K at εκείνο καιρού χαί το τών Σκόθ-ων γένος, τών Ταρτάρων χ‫׳‬χ.
ταίραμόντωναύτών, όποσοι το ξίφος εκείνων εξέφυγον, ασκοί;
Ίστρον διαπεράσαντεςτέκνοις άμα καίγοναιξί. και άκόντων Βοολ-
γάρων (πολλάt γάρ όπηρχον χι λιοστόες) τους τής Μακεδονίας χ(ι‫־‬,_
ρους κατέλαβαν, οί μέν περί τον Έβρον καί τά εκεΐσε πεδία τάς νο-
μάς ποιούμενοι, οί δέ περί τά κατωτέρω μέρη καί τον ποταμον, δν ή
χόδην ρέοοαα γλωττα, καΜ περ εφημεν, Μαρίτςα ονομάζει. =
In timpul acela şi nemul Sciţilor, fugind de Tatan, câţi an scăpată
de sabia acestora, aQ trecuta Istrul ln luntri cu femei şi copil, şi
fOrfi de voia Bulgarilor (fiind că eraa multe mil) afl cuprinsa locu‫׳‬
rile Macedoniei, şi unii şi-afi făcuta proprietăţi pre Ebru şi pre câni·
piile de acolo, Iar alţii In părţile mal de jos şi rîul şl-aQ impropri·
etfi, pre care limba vorbitâre vulgară 11 numesce, cum am gisii,
Mariţa. (!) Decă IntârcemQ privirile n<5stre asupra modulul, cum a-
ceşti Sciţi s'au purtata In locurile, cuprinse de dînşil preste Dună-
rea, descrisa tot de Acropolitul mal jos; dâcă observăma, că Sciţii,
trecând In Regatul Româno-Buigarfl, lor li s’ad opusa , cum <Jice
Acropolitul mal sus, Româno-Bulgarii; In fine, decă mal recunâe-
cemO şi afecţiunea Românilor pentru locul lor natala şi ln speci-
ala pentru munţii Carpaţl; noi nu ne putema Învoi cu părerea D-lal
Şincaî, că aceşti Sciţi, ce aQ trecuta Dunărea, aa fosta Români.
Din contra el trebue să fi fosta Cumanii; şi Românii in timpul Ta-
tarilor, ea şi al Hunilor şi al Avarilor, s’au retrasa la munţi şi şi-afl
limitata vieţa lor, ca şi atnnel, nnmal in cea socială şi religiâsă.
La anal 1239, mergend vestea Tatarilor, carii acum se stabi-
Use pre platoul Uărel Negre, ea şi toţi predecesorii lor barbari, o
altă colonie de Cumani, în nnmârfl de 40,000 familii, părăsesctt
Moldova şi se stabilescu cu permisiunea Regelui Bela IV-10 în Un-

( l ) Θ , Âcropolitae A n tille s cap . XXXV.

 Ş l C R E Ş T IN A R E A R O M A N ILO R 197

parte din diploma Regelui Andrei 1111-10, carele a dat’o Secuilor

dio Transilvania şi unde se flice apriatfl: < Praeter vero supra
dicta, silvani Blacoruin et Bissenorum cum aquis, usus communes
exercendo cum praedictis sclicet Blacis et Bissenis, eisdem contuli-
mus, u t praefata gaudentes libertate nulii înde servire teneantur =
Şi afară, de cele mal sus ţlise, 11‫ ־‬am acordata tot lor şi pădurea
Vlaehilor şi a Bisenilor cu apele, ca să profite de usul lor Iu co-
mun cu prezişi!, adecă Vlachî şi BisenI, şi bucurâudu-se de presta·
bilita libertate, să nu fie ţinuţi a face pentru acesta vre una ser-
viciu 0re‫־‬care » (!). De aici acum urmlză, că şi in epocha, ce ne
ocupă, Românii în Transilvania se aflau în mase compacte, ocu-
pAnd ţeri, păduri şi ape, şi că de acum pentru planurile Re-
gilor Unguri, începu a se amesteca cu diferite colonii.
Ou totă preponderenţa cea mare a Regilor Ungari, cu tot ajuto-
rul, ce aceştia primlafl de la Biserica Romei In sugrumarea ele-
montului românescd mal ales din Transilvania, Românii pentru
meritele lor politice şi militare mal n‫״‬ad încetată, de a ·şl avea
Ducii lor proprii. Aşa la 1191 şi 1192 Haner ni spune, că Ro-
mânii din Transilvania îşi avea voevodul lor propriu, cu numele de
Leostache (2). Mal pre urmă Turoţ In chronica Ungariei adangă,
că la 1371 Nicâlă, voevodul Transilvaniei, şi din ordinul lui Ludo-
vie, Regelui Ungariei, cu o armată de Secul se bătu cu Românii din
Valachia, care fu Învinsa In munţii Yalachiel mici (3). De asemine
şi la 1387 Românii sub conducerea lui Nicâlă G ara, ajutata de
Petru, fiial Iul Dan, Domnitorul Yalachiel, bate pre una Crovat, ce
se aşezase In Timişlana şi îla alungă de acolo (4). Şi pentru ca să
înklema şi mal bine privirile n08tre asupra vieţel politice a Români·
lor din Transilvania, să lăeăma ca să ni spună Turoţ ungurul aeeia,
ce eraa Românii din Transilvania klar prin seeulal XY-le, adecă
la anul mântuirel 1443: « Erat tanc in regno miles 1aagna·
nimus, nobili ac claro Tranşai piua« gen tis de gremio natns,

(1) M agaeinul is to ric ă d e A. T r. L a u r ia n ▼01 I I , pag- 116.

(2) Q. Ierem ias Ila m e r P e rio d . V II. E eg. H a n g a ria e § 129, no ta 11. (Ş ine. C krun.
Rom. I, p ag . 226).
(3) T h n ro tz C h ro n ic a H a n g a ria e P a rs . I I , ca p 97 (M * i· istoricii A .T r. L a n ria n ii
Tom. V, p a g . 244).
(4) P ra y A onalee R eg. H a n g . P a r t. I I . lib . I I, p ag . I I I 177 (Mag. 1st. V‫ ׳ ׳‬l. V
pag. 246.
196 CREŞTINISMUL IN DACli

se tace distincţiuue f6rte bine intre elementul Căinând de cela

mâuescil; adecă pre Cumani îl presinta cu t 6te culorile de barbar!
contra locuitorilor Ungarie!, Iar pre Român!, ca pre unfl element
eterodocstl, de unde Regele Ungariei îşi Ia femee. Ia r ce se atinge
de espresiunea raportorului, că crăâsa cu frăţiile el este păgână, ap#
acâsta se esplrcâ f6rte uşor, când noi ni aducemfl aminte de ura
papalilor contra ortodocşilor şi In special de faptnl, c& numai 35
de ani afl trecut la mijlocii, de când loan I I Asan înfuriase ρΓθ
Papa Gregoria IX-le pentru reîntârcerea 8a la Biserica ortodocşi
şi de alta parte, când votnfl mi! lua In consideraţiune cercările ne-
fructuAse ale Papilor Inocentiu III şi IV cn Valachil din Cnmania.
Resumândn-ue, acam trebue în faţa lipsei de alte fapte istorice
sâ admitemfl, c& R o m â n ii d i n M o ld o y a v e k e , c a r e s e nn-
m ia d e O c c id e n ta li C n m a n i a , I a r d e B i z a n t i n i S citia
fiin d ρ£ηό la 127B in u n d a ţ i d e C n m a n i, I a r d e aici
b â n tu iţi şi d e T ă ta r i, n ’a ii p u t u t ă a v e a ş i v ie ţ â poli·
ti c ă ; d a r, tr ă in d p re a c e s te l o c u r i ş i I a n e v o i scăp ân d
In m u n ţii C arp aţI, e l s ’afii l i m i t a t A. c a ş i î n epocele
p re c e d e n te , în t r ’o v i i ţ ă n u m a i s o c i a lă ş i re lig id să ,
rt-m ânend ca p r e c e a p o li ti c ă s ă - ş l -0 m a n if e s te z e cn
v e n ire a lu i D rag o s. a d e c ă l a 1859.
In epocha precedenta a studiului nostru noi am vSţJutfl, ’ctRo-
mânii din Transilvania iş! avâfl vieţă lor politică independintă ţi
independinţa lor politică şi-o regulaţi cu Regii Ungariei, singnriT,
cn carii Românii de atanc! afl avutfl o luptă. Dar pre la anal
1000 Regele Stefan, pentru ca să potS primi titlul de Rege, 86
uni cu Biserica papală, şi de aid apoi tote nenorocirile Românilor,
a cărora consecinţe se vfidii şi ρδηδ astă-£l. Unguri!, v6$6nd, că
nn vorfl putea ţinea peptfi Romanilor, carii n’afl voitfl a se uni cu
dînşi! şi în respectul religiostl, şi fiind puţini la numSrfl, klamă o
eolognie germană şi pre la 1143 G eieall o aşedă In pământul re-
galii din Transilvania. La 1211 rinfl alte colonii preste Românii
din Transilvania şi Regele Andrei Π le aşaţje In Jera BfirseT. In
fine aceste colonii, căpătând la 1 2 2 2 nisce privilegii de la ace*
laşi rege Ungurfl, In diploma lor se face menţiune de terra Blaco-
rum, adecă târa Yalachilor. Şi ea o noă dovadă despre esistenţa
Romanilor din Transilvania în ţeri separate, noi estragemfl aici o
 Şl CRRŞTINARI5A ROMANILOR

uilor din întregit periodul, ce ne ocupă, noi trebue eft stabi-

lima, cil vieţa politică a Românilor este in genere mal
bine pronunţată, în acostă epoclia, de cât 111 cele pre-
cedente. Aici Românii, usând de elementul Bulgarii ,
fund0ză preste Dunărea una Stata ca total indepcn-
denta, care se numesce de către Româno-Bulgarl lui-
periu, Iar în dreptul internaţionala de atancl se r â -
dică la rangul de Regata, Pre lângă aeeste. Statul
Româno ·Bulgara de preste Donarea se fundez;! şi pros·
peră sub familia română a Asanilor; lai‫ ׳‬cu râdicarea
pre tronul Regatului Româno-Bulgara a unor per-
sone obscure, el începe a decădea. pene la ivirea Iul
Amurat I, care a pusa capetu vieţel politice a Româ-
uilor din dreptajDunăreî. Trebue înso notata şi acosta, că cu
cât elementul românescă perde din forţa sa îndrepta
Dunărei, cu atâta vieţa politică a Românilor se des-
voltă în stânga Dunărei, şi anume la 1215 se fundeză
Regatul Valachiel, Iar la 1359 cela al Moldovei, re-
îuânend, ca Românii din Transilvania, Timişiaua şi
Maramureş să duce acea vieţă politică, carea şî-0 pu-
teau smulge de la Regii-Ungariel.

Noi putomîi şi aici să auticipăm a a o sp u n e , că şi vieţa roii-

giosă a Românilor din acostă epochă diferă Iu totul de viâţa lor
religiâsă diu epocele precedente. Având Romănil acum o viâţă po-
litică independentă, şi cunoscând, că organizaţiunea de independenţă
a Statului se conditioneză şi cu independenţa Bisericei; sefl ce e şi mal
mult, că pre independenţa S tatu lu i trebue 8ă o precâdă cea eclesi-
tieă; şi încă unfl considerente, că de multe-orl o naţiu n e. penjân-
da-şî independenţa politică, ea nu se perde cănd are independenţa
Bisericei sele; având ţjica Românii cel m ari ca Asan, Ioniţă şi loan
II Asan, ln vedere tote aceste considerente, el aa făcuta to ta posi-
bilal, ca ln epocha, ce ne ocupă‫׳‬, să-şl ficseze bine independenţa
Bisericei lor şi să o facâ ne atârn ată de orl-ce scaunajapostolica. Dar
mal special să urm ărim a şi aici faptele tn ordinea la chronologică
198 CREŞTINISMUL IN DACII

Iohannee de Hunyad , homo bellicosus, et ad fleeteodam arma

dirigendasque resbellicas natus; et sicut piscibas aqua, cervis-
que nmbrosas lastrare silvas, sic illi, armorum belliqae ez.
speditio, vita erat. = Era atunci 10 Regatfl nnfl militarO ingenioea
născuta dintr’o familie nobili şi ilustra a naţiuneI de preste Tron.
salpini (Valachia), loan Huniad, omfl resbolnica şi născuta spre a
purta arma şi a dirige operaţiunile resbelulul; şi precum pescilor
apa şi cerbilor pădurea umbrâsă le este spre mulţemire, aşa pen-
tra dtusul era vidţă campania armelor şi a resbolulul > (1 ), Şi pen.
tru ca 8ă înceteze orî-ce bannOlă despre naţionalitate lui loan Hq.
niad 86 lăsămil, ca sft rorblascâ aici şi Piu II, Papa Romei, care <Jice:
·Hie Ioannes natioue Yalachus fait haud altis natalibus ortus, sed
ingenio dextero et animo sublimi et yirtutis amator, multa cum
Tarcis secunda proelia fecit, et hostium spoliis hungarica tempU
ditavit, primusque omnium apad Hung&ros Turcorum acies et fran-
gi, et vinci posse monstravit.. . . <Ioannes Hunniades, cnius no-
men caeteros (viroe Hungaros in re millitari claros) obnubilat, non
tam Hungaris, quam Yalachis, 6 quibus natus erat, gloriam aaxit*
= Acesta loan a fosta de naţiune Valacha, născuţii din părinţi nu
prea Înalţi, dar cu unu geniQ decstera, de o inimă sublimă şi In-
bitora de virtute, a ţinuta cu Turcii multe bătăi fericite, şi a lua-
mţita templele Ungurilor cu spoliile de la inimici; şi cela ântăia
la Unguri a demunstratâ, că armata Turcilor se pâte şi Înfrânge
şi Învinge.....loan Huniad, cu a căruia nume se Întunecă cialalţl
bărbaţi Unguri, vestiţi In arta resbelulul, a adausfl glorie nu atâta
Ungnrilora, pre eâtu Yalachilor, din care era născuta» (*).
In genere putemQ <Jice şi aici, că şi Românii din Transilvania
n'au încetatu a trăi şi o vieţă politică , dar, din causa mo-
destieî lor , lăsăndu-se sub influenţa elementului ungureştii, el
n a i căutata nici in momentele cele mal favorabile, de a se eli-
bera de vasalitatea Regilor Ungwri şi încetul cu încetul el au
începută să fie loviţi şi ktar tn vieţa lor socială şi tentaţi în cea
religiâsă.
Făcând acum o privire generală asupra vieţel politice a Romă-

(1) Tnrotz Chron. Hang. Part. TI, cap 30 (Mag. ist. Lanrian, Tom. I, pag. 70).
(2) Aeneas Sylvias HiatorU de Enropa. D· Hangaria cap. I ţi II. Mag. 1st. Lan-
liu Y o L I. pag. 70).
 Ş l CREŞTINA REA ROMANILOR 20 1

dents, ţ i ca total naţională; şi aceste sforţări afl unfl caracterfl semiufl

ca tâte actele lai Asan de cuceritorii şi ele darezfl de la 1 1 8 5 ρβοθ
la 1 1 9 9 .De la acestă. dată 1086, se lncepfl aisee acte ecleeiastiee de o
natură, distinctă, şi ele, urmărind pre calea religioşi uairea Biseri-
cel Romano-Bulgare cu cea papala, tiadeafl, la a face din Biserica
Romăao· Bulgară o in stitaţiaae cn total indepeodeoti şi egală
tronurilor apostolice, carea ar fi avatfl raugal de Patriarchie şi drep-
tul, de a-şl alege, sânţi, şi confirma pre prelaţii el cel mal superiori,
precum şi dreptul de sănţire a s - l01 M ira; Iar pre calea politici a
face din S tatal Româno-Bulgaril unfl Im periu, care ar fi putută a-
rea drepturile Imperiala! germana din Occidenta. Aceste acte s a u
petr6cutfl între anii 120 3 şi 1 2 2 1 , adaogăad la aceştia şi pre cel
patru ani de la 1 1 9 9 , pre carii noi U consider&mfl, ca preparatorii
pentru unirea Bisericeî Romăno-Balgare ca Biserica papala. Ia fine
vine a treia periâdă de acte din Biserica Begatnlal I I Româno-
Bulgarii, care In sensul eclesiastica se pota considera, ca o reacţi-
une a sforţărilor de mal ’nainte, şi unde Biserica Pomftoo-Bulgară
86 relntârce la ortodoceie, dar In sensul intereclesiasticfl şi a înde-
pendenţel Bisericeî, ea este o continnaţiane a tendinţelor din peri‫־‬
6da precedentă, ca singura diferinţă, că de la 1 2 2 1 , adecă anul
suirel pre tronul Regatului Romăno-Balgarfl a lai 10an I I Asan ,
faptele 80 petreci! na cu Roma, dar ca Constantinupolul şi Ia ge~
nere ca Im perial Bizantina. Resamându-ne, trebue să constatămfl
că în epocha religiâsă, ce ni presintă, s’afl petrecut!! d 06 serii de
fapte, in tă ia , cele relative la emanciparea B isericeî de sub P a-
triarchia de Constantinupolu, şi al doile, faptele, privitore pre
tendinţa B isericeî Romăno-Bulgare , de a se rădica la rangul
de Patriarchie.
Thesalonical şi mal ales A chrida fiind încă sub stăpăuirea Bizan-
tinilor ( 1), Asan la fundarea Imperiului sea a trebuita să se gâudlas-
c6 numai de căt şi la posiţiunea Bisericeî. Celfl ăntăia acta religioşii
al lui Asan dupO construirea Bisericeî s-lul D emetria din Tflrnova,
este regularea cononică a Bisericeî s61e şi posiţiunea el faţă ca Pa·
triarchia de Constantinupolfl. Dnpfl succesele lai Basiliu Bulgaro-
donul (1019) tâte Bisericile, populate do către R om ânişi B ulgarii

(O Dosith. Dtp· των fv l i p . DaTpiapXfusxv‫ ;׳;·!־‬c a r t V III, I 2.

200 CREŞTINISMUL IN DACII

şi ca priviri speciale la Bisericile fie-cărnl Stata româuescu, şj ^

începem(! ântăiQ ca Biserica Româno-Bulgară din drâpta Dunăre!
Pre lOagft alte fapte relative la vieta religiâsă a Romanilor di!j
acesta epochs., 001 trebae mal ântăiu să notămtt construirea tem.
plaiul, in 0n6ra st-lul Demetria de cătrâ însuşi Asan. Vânând Asan
eă pentra a scăpa de jagal bizantinii lui îî trebue poporal, iar peni
tru reînfiinţarea Statalul Româno-BulgarO el are necesitate 8ă râs.
c61e ţi pre poporul Bulgara, constralesce untt templu In unul din ora-
şele Mysieî şi dupre cum se crede înTftrnova, şi cu ajutorul s-lul De-
metriu r&scolă pre poporâ contra Bizantinilor (1 ). Şi asupra acestui
faptfi noi sOntema datori 8ă notămO: mal ântăitt că Românii şi ta
acâstă, epocha întreprindă actul eliherărel lor şi resbelele contra Bi-
zantinilor prin constracţianea unal templu; şi apoi că construcţiunea
acestui templu se face ln onârea s-lul Demetriu, ce-gl avea metro-
polia ln Thesalonic, adecă In oraşul, unde pre timpul lui Justinian
se strămutase prefectura şiarchiepiscopia din Sirmiu. Ga alte vorbe
Asta prin acesta acta a voita să readucâ archiepiscopia român&că
din Thesalonic ln anal din oraşele, cacerite de dineul şi tot-o-dată
să se începe viâţa religiâsă a Românilor şi a Bulgarilor uniţi tot
din «focarul veMfl, de unde şl-a Începută Românii vi^ţa religiâsă şi
pre timpul lai Justinian, adecă din Thesalonic. . . .
Atrăgândn-şl Asan elementul românescă ca s-tul Demetriu din
Thesalonic, şi de altă parte, Înaintând cu cuceririle sele şi lărgirea
Statului, el avea necesitate, ca Statnl 860 să Intre ln concertul ce-
loralalte State europiene, ca imperinl 860 să fie recunoscuta şi po-
liticesce; şi acesta scopa nu putea să fie realisata, alăturea cu in-
dependenţa religiosă. Coaformposiţianel politice a Statului Româno-
BalgarQ, Biserica Românâscă din drâpta Dunărei dupOsuccesele lui
Ba8iliuBulgaro-ctonul 86 afla aservita Fatriarchiel de Constantinu·
polo; şi de aici apoi mal multe acte ale lui Asan şi ale contimpura-
uilor sel, casă face din Biserica Româno-Bulgară o Biserică indepen·
‘‘ (I) Choniatae De Isacio Angelo lib. I, cap. V. yeflî acesta locu mai 808. Dea-
pr» Biserica 8-1111 Demetria din TQrnora, unde ţi în viitorii s’a încoronate Regii
Bomâpo-Balgaiî η ή ί E. Golabinaki KpaT. 0, . HCT. IţepKBeft P»*· 93 ţi 94. Aicî,
trebae ai aduceam omagele nostre 6‫־‬menilor politici de uetă-^i. Fandând o Biserici
pentra armata românescă la Poradim. âmenu noştrii politiei fl-afi adusă aminte, oi
·‫־‬toi Demetriu aQ mai aajutatŞ Românilor ţi la 1185 pentru ridicarea opal stată
românescu in drâpta Dunărei. La 1877 când larifl Românii s’afi rădicaţii, acum
impreung eu Ruşii, ca ai elibereze pre popârele din drâpta Danirel, ·I ?i acum ca
ţi atunci, att începută de la eonstrăirea unei Biserioî m onârea s-lnl Demetria.
 Ş l C F E Ş T IN A R E A R O M A N IL O R 203

coperitti tu Ţ&rnova şi n u m ita de Slavî ca numele de «Sinodicol impe-

ratoralnl Boris» se v6dtt figurând 10 B iserica de P reslav a de la 1 1 8 6
Înainte, 1 2 M etropolis, d in tre carii cela puţind cel dio epocha, ce
oe ocupa, ρβηδ la 1 2 0 3 , trebue sa fi fosta Români, căci Petra şi
Asan att cucerita mal â o tâ ia Y lachia şi apoi B ulgaria şi Preslava
este noul dio oraşele cele a otai 11, care s'aU cucerita de fraţii Petru
ş i Asao. M etropoliţiI de Preslava se coosideraO M etropoliţl < pro-
totronil > adecă cel â o tâ l dupO Archiepiacopii de Tflrnova (!).
In geoere vorbiud 001 10 epoca de la 1 1 8 5 ρδηδ la 1 2 0 3 ga·
sima 10 R egatul I I Rom&oo-Bulgartt ρέοθ la 1 2 Episcopii, fie-care
cu Episcopii lor. Aşa Episcopia Velbujda sea = B e l 0sbudiensis are
de Episcopa pre Anastasie, ( 2 ) Scopia pre Marin ( 3 ) , cea de Preştiu
pre Avraam şi de N iş pre K iriac (4), Episcopia de Branicev, 800
com se oumla ea atuucl de Brandiguberensis 86a Brandiburznensis
avea de Episcopa pre R om anul Vlasi, pre care Ioni ţa , cum voma
vedea mal jos, l ’a în treb u in ţată 10 misia, privitâre pre uoirea Bise-
rice! Romano-Bulgare cu cea papala (5). Episcopia de Vidin. ce a-
tunel se narnla Bydmensis, avea de episcopa pre Glimeot ( 6 ) , şi al-
tele. A şa ca 10 epocha acesta, caud P e tru şi Asao avea 10 stăpâ-
nirea lor Mysiile, unde populaţiunea era composă mal ales dio Via-
ehl, era preste putioţa, ca Episcopiile diferitelor E parchil sa fie ocu-
pate, dupre părerea D-luI Golubinski, numai de persâoe d intre
Bulgari (7). N oi, de şi avema 10 profitai oostru pre Chooiat, care-
1· oi spune, ca P e tr a şi Asao a a în tranittt In R egatul lor mal an-
taia pre VlachI şi num ai pre urm ă pre B u lg a ri; deşi probele isto-
torice nl-aa dovedita pen8 la evidenţa românismul acestor doi fraţi,
precum şi In special românismul Episcopului de B ranicev; cn t0te
aceste noi şi aici voma face u sa de modestia românâscă, şi oa voma
pretinde, ca D. Grolubinski, ca to ţi Episcopii din perioda dintre
1185 şi 1 2 0 3 aa fost peng la anal români; dar, presupunând klar
contra datelor istorice, ca R egatul Il-le Româno-Bulgara s’a fun-

(1) 3C0Tie θθΟχΟΟ* TepHOBCBat'O In 4t6H. 0611(. HCT. i860 c a rt L efr.

£ . Golabinaki Ο ί . HCT. IţepEBefi npaB. pag. 94 (2) Mygne Patrol. T. CCXV.
pag. 290. (3) lb. pag. 289. (4 ) Ibidem. (5) Mygne Patrol. T. CCXIV, pag. 1113
fi T. CCXV, pag. 2S0. (6) Mygne Patrol. T. CCXV, pag. 2*9. Mono menta Slav‫ ״‬-
mm Merulionalinm Τ. I, pag. 29.
(7) KpaTKifl O h. h c t. IţepTBeâ apau. pag· 89—106.
 202 C R E Ş T IN IS M U L TN DACII

aii fosta ocupate de către 6menil Bizanţiulul, din carii mai muu.
erafl kiar greci de origine. Asan în primul ana klar al fundare! Sta.
tulul eea a trebuita să se scape de Episcopul greca şi să aeefle 1u
Turnova, capitala Imperiului sed, Episcopfl de acelaşi naţionalitate
cu dîusul, şi tot-o-dată care împărtăşla aceleaşi priviri politice cu
conaţionalii sel. Acum, dâcă noi voma lua în consideraţiune spusele
lai Choniat despre mersul cuceririlor Iul Asan, şi voma ţinea comtjj
despre acela, ca el a ridicata Imperiul sea cu Vlachil, cucerind ma!
apoi şi Bulgaria, trebue si recunâscema, că Asan pentru realisarea
mal sigură a planului seO politica, a trebuita să punS de EpiscopQ
al Tflrnovel numai de cât pre una Vlacha, şi Vasilie, care în Epi8-
tola cătrâ Papa Inocenţiu 111 de la 1203 s6a 1204 senumescepre
sine ArchiepiscopO al Bulgariei de 18 ani, trebue să fi fosta anume
dintre personele cele mal apropiate şi mii de credinţă ale Iu!
Asan (1 ).
Unfl lucru îns6 trebue 8ă observăma, şi acesta consistă in posi-
ţiunea analogăa Bisericei Româno-Bulgarilor cu Statuilor. Precum
Asan s’a proclamata pre Sine Rege şi mal pre urmă kiar Impera-
torfl al Ylachilor şi al Bulgarilor, aseminea şi Episcopul Ya&ilie 86
proclami pre sine şi de către Biserica sa Archiepiscopu al Bise-
ricel Româno-Balgare, tinzând Ia a deveni klar Patriachu. Despre
modul, cam Regii Bomăno-Bulgarl aa voita, ca să realizeze şi a-
cestă tendinţă religiâşă a Statalul lor, vomfi vorbi Înainte, aici
trebae să constatămă namal că Vasilie este Archepiscopă al Bise-
ricel Romăno-Bulgare încă de la 1185 seu cela mult Î186.
O a doua Eparchie eclesiastică, 'ce s’a reformata de sigur tot
pre timpul lai Petra şi Asan, este şi eparchia Preslavel. Aici In
adoa capitală a regatului Romăno-BulgarO, unde îşi avea reşedinţa
sa Petra, fratele lai Asan, noi găsimtl pre la anal 1203 pre an
Episcopii ea titul de Metropolis, Sava (2). Iotr’antt Sinodica, des-

(1) Că Vasilie este pasă Archiepiscopu încă din cei ân tă î a a î a t R egatului Bo*
mâno-BuIgară acesta se vede din epistola Ini Vasilie câtrS Inoeentia III, unde el
la 1203 sen 1204 se numescs pre sine Arckciepiseo.pă alfi Româno-Bulgarilor ii de
18 anT (Vedî Patrolog. Migae Tom. CCXV, pag. 288). A decă Vaeilio s’a suită pre
Tronai Bisericei Romlno-Bnlgare la 1185 8έϋ 1186.
12) Epistola Episeopilor din Regata! Româno-Bulgar S către P ap a Inocentin 111·
(Patrol. Mygne Tom. CCXV, pag. 289 Monument« Slavorum m eridionalium Theiner
T. I, pag 29).
 Ş l C R EŞTIN A R EA ROM ANILOR 205

proposuimus et litteris etnuntiis visitare, sed variis Ecclesiae soliei-

tadioibus detenti, hactenus non potaimas nostrum propositura adim-
piere. “3Nl-am propuşii de malt să te visitămfi, şi ea scrisori şi eu
qqqqîI, dar reţinut! de diferitele ocapaţiunl ale Bisericei, n'ami pu-
tuta pini acum să ni realisdmH scopul nostru > (1). In fine tot Ino-
ceutiu şi In aeelaşl epistolă câtrg Ioniţă arată şi motivul acestei
corespundenţe, ^iefind: * . . . et per Legatos et litteras nostras te
in laudabili foveamus proposito, et devotione sedis apostolicae soli-
demus. Cum enim plene nobis per ipsum de sinceritate tui propo-
siti ac devotionis affectu constiterit, ad te proposuimus maiores
nuntios, vel Legatos potaie destinare, qui tam te, quam tuos in a-
postolicae sedis devotione confirment, et de benevolentia nostra ef-
ficiant certiorem = Şi prin scrisori şi nunţii să te ajutămu in pro-
punerea ta lăudabilă şi să te consolidămH in devotamentul tefl că-
trS scaunul apostolicii. Căci cam ne voma asigara pre deplia prin
dînşil de sinceritatea propunereî şi afecţiunea devotamentului 160,
ni-am propusfl, ca să trămitemO la tine nunţii mal mari, 8έα mal
drept, Legaţi, earil atăt pre tine, cât şi pre al tei să-I confirme ln
devotamentul cătrâ scaunul apostolicu ,şi să te Ineredinţăze despre
bună-voinţa nâştră » ( 2 ) . De nnde Încă o dată adăugi mO, picând,
că propunerea pentru unirea Bisericilor a venito din ambele părţi,
adecă a Iul Inocenţiu şi Ioniţă, fie-care voind a trage din acesta
acta beneficiile respective.
Imediat dupO acesta urmeza respunsul lai Ioniţă cătrâ Papa I-
nocentiu III, şi tot cu acâstă ocasiune a scrisa Papei şi Archiepis-
copal de Tarnova Vasilie, trămiţdad aceste scrisori ca Episcopal
Vlasi de Branicev, (Brandisuberensis), care avea de comunicată Pa-
pel <nisce vorbe secrete » din partea Imperatorulul, (3). Dar Vlasi
a fostă lmpedecata ln calătoria sa de către Greci şi nevoita să
86 relnt6rc6 din cale (4), şi epistolele dapo acesta aa fosta duse Pa-

de către P a p i tu tu ro r T m peratorilor o rtodocşi, lu i i 8’a p re ie n ta tfl o c v i u m ! d e a

face Im p e ra to ru lu î B u lg a ra (?) în c ă şi a lţii frlfi du co m p lim en ts. S ab s tă p in ir e a
Bulgarilor, ae aflaii a tu n c i R o m â n ii V alach ien î (?). c a rii Î*I d e d u c ă o riginea, şi ρδηδ
la unii p u n ctă e s te a d e v ă ra tă ‫׳‬, c i e l se trag i! din Ita lie n i, aiQ R om ani » Aocete
eapreeiani în f a ţ a 04101 diee de n o i ρ δη δ a ic i su n t re fu ta te c a desevârjire- O ri* ··
refutatiune este d e prisos.
(1) Ib id em .
(2) L o cu l ci ta tu .
(3) M ygne P e tro l. T . CCX1V, p a g . 1 1 13 ţ i I I 16.
(4) Ib id . pag. 1114,
 20 4 CREŞTINISMUL IN DACII

dattt de către Petra şi Asan cu concursul Bulgarilor, trebue să ai.

mitemu, c i mulţi din aceşti Episcopi aii trebuita să fie de origine
română, şi mai ales cei din Mysii şi din anii prim i ai fm dăreî
Regatului ll-le Româno Bulgară.
O daţi cu suirea lui IoniţS, fratele luî Asan. pre tronul Regat!!,
luî Româno-Bulgarfl, (1199), şi Biserica Româno-Bulgară, Ca şi
Statul, a începută să se ocupe de relaţiunile el intereclesiastice cu
alte Biserici şi sa tinflfi la a deveni Patriarchie şi Biserica în totul
independenta şi egală tronurilor apostolice. Aseminea relaţiunî cu
Biserica de Constantinupolfl nu puteafl aşi avea locul, din causa p o .
siţiunel Statului Român‫־<׳‬Balgarfl fagii cu Imperiul Bizantina; ele
afl trebuita din neceeă sa seîncăp8 cn Biserica papala, şi la acesta afl
contribuit!! de o parte, dorinţa lai Ioniţă, de a 86 pane şi pre calea
politica In rdndfl ca cele-Ialte State europiene, Iar de alta aa cola-
cratfl ftfrte malt şi Mar agenţii eclesiasticî al Papei, carii Iuca din
timpul Regatului I Bulgaro-RomântI cautaa tâte mijlâcele şi pro-
fitaa de tâte circamstările istorice, ca sa restringfi legaturile veki
de unire Intre bisericile dela Dunărea şi cea papală. Dar sa întrâmfl
In amănuntele istorice şi să espunemtt faptele’, privi trtre pre aairea
Bisericeî Româno-Bnlgare din regatul Π*1θ ca Biserica papală;
adecă evinimentele istorice dintre anii 1199 şi 1221.
Mal ântăifl istoria ρ6ηδ acam dispune de o epistola a Papei Ino-
cenţia al IH-le, prin carea se pane In evidenţa Românismul lat
Ioniţă, se lase ase Întrevedea, că acâstă epistolă este scrisă ceva mat
târzia de sairea lai Iouiţă pre tronai Regatului Π Româno-Bul-
gard, adecă cam pre la aail 1200, şi tot-o‫־‬dată, că acestă episto-
lă este motivată de ană propusa, 860 dorinţa a lui Ioniţa, manifes-
tată, 80 dice, către agenţii eclesiasticî al Papei. Eca bucăţile din a·
costă epistolă, privitore pre fie-care din obsorvaţiunile nâstre: «Iar
noi am aogitfl, că străbunii tei îşi trăgtu originea lor din viaţa cea
nobilă a cetăţei Roma şi tu al mosconita dela dtnşil atât nobleţă sânge-
lai, cat şi afecţiunea devotamentului eincerO, ce al cătrS scaunul apos-
tolicfi, ca unfl ereditara de dreptu, (1 ), Şi mal jos: «lampridem te

(1) Mygne Patrol. T. CCXIV, pag, 835 (‫׳‬Mag; ist. A. Ti■ Laurean, Tom. I pag. 51
ţi 52 j, Aici O. Golubmeki prin opera oiţa t i (pag. 264 fi 265) vede cu to ta l *ltfi-ce-
va de aceîa, ce repreaintl locul fi citatele, adnee de noi m ai eas din diferiţii chro-
oicariî Bizantini. Esa cam te ecprimi : « afară de complirbentul o r d ia a ri, făoutfi
 Ş l CR EŞTIN A R EA ROM ANILOR 207

când <Jice: < Te rogii, ca 8ă trăm iţl cardinali, cărora sAnţia ta sa

ordone, ca 8a mâ Încoroneze pre mine Im peratorfi, ţi 8a aşe^e In
pământul meQ FatriarchQ, şi astQ-felO voia fi servitorul tCtt In t6to
dilele vieţel mele ». Şi pentru ca Ioniţa 8ă p6t6 Îndupleca pre Papa
mal curând la cererile sele, ad au g e: « Ga Bizantinii tr im ită , la
mine, propunându-ml, ca 8a m8 încoroneze cu corona de Im peri-
tora, şi pre Archiepiscopul meu sa la facă FatriarchQ.» (!).
lîespunsul P ap ei Inocenţia III-le , asceptata de Ioniţă, era ospe-
diata din Roma cu capelanul papala loan de Casemarino Încă dela
3 Decemvrie i 2 0 2 ( 2) , dar 61 avea Însărcinarea, ca mal ântăia
săse ducfi prin Bosnia şi U n g aria, spre a aşe$a acolo cele ale
Bisericei (3), şi numai dupo acdsta să vine şi la Ioniţă. Capelanul
papala lo a n , ajungând în R egatul Romăno-Bulgara, la August
1203, (4) nu se prea grăbla cu Încoronarea, ca Io n iţă ; dar mal
in tăia a căutata, ca să stabilîasce In moda formala anirea Bisericei
Romăno-Bulgare cu cea papală. Ce se atinge de confirmarea impe·
rială.a lui Ioniţa, Papa amănă lucrul pânâ ce va cerceta registrele
sâle şi se va convinge prin capelana, că In adevâr este scrisa In do-
cumentele vechi a le lui Ioniţa, că predecesorii lui aa prim ita corona
Imperială de la P api. D ar tn respectul ecleeiastica âcă cum se espri-
mă Papa prin scrisârea sa către Io n iţă : · Cui etiam commisimus
vices nostras, u t in tota terra tua quoad spiritualia co rrig at, quae
corrigenda cognoverit, e t statu at, quae secundum Deum fuerint sta-
tuenda. P er ipsum quoque Archiepiscopo terrae tuae palleum, insigne
videlicet plenitudinis pontifical is officii, ju x ta form am , quam s 1‫׳‬b
bulla nostra dirigimus, conferendum. Eidem quoque Legato nostro
dedimus in m andatis, u t siqui forsan in terra tu a promovendi ad
ordines fuerint, vel in Episcopos consecrandi, per vicinoe catholi-
cos duntaxat Episcopos, e t ordinandos ordinet, e t consecret const: cran -
dos.= Pre lângă aceste, noi II acordăma puterea nostră, că 10 ţâra ta
8ătndrepteze cela, ce va cunâsce, că trebue înd rep tată In respectul
spirituala, şi să stabillascâ cele, ce din porunca lui D-^efl vor π fi de
stabilita. Tot prin d insul oferima Arch !'episcopul ui din ţ6ra ta pa-

(1). Mygne Patrol, pag. 155.

(2). Ibid. T . CCXIV. pag. 1115.
(3). Ibid. T. CCXV. pag. 253 yi 240.
(4) Ibidem. T . CCXV. pag. 288.
 200 C R E ŞT IN ISM U L IN DAC11

pel de cătrS unfi călug&rfl din ordinal d o m in icarilo r, n u m ita p r0.

tecstat. In aceste epistole atilt Io n iţă c4 t A rekiepiscoPul Vasîlie
acrie P a p e i: « Unde m ultas egimus g ratias o m nipotent! D eo , quja
visitavi nos servos suos indignos secundum suam inaestim abilem
bonitatem , et respexit hum ilitatem nostr&m, e t re d n x it noe in me.
moriam sanguinis et patriae nostrae, a qua descendim ns. = ‫ ־‬Si am
proadusil inultp m ulţumiri omnipotentului D-^eO, că d u p re bunătatea
9a cea nestimabilă In deajuns ne-a cercetatfi p re noi serv il lm eej
nedemni, a priviţii asupra asupra um ilit-lţel n â stre ş i η ϊ-a adusfi
noi aminte de naţiunea şi patria nostră, din care ne tragemă >
(1 ) Tot asta-feld respunde la acâstă p a rte a ep istolei lu i Inocenţii!
şi Archiepiseopul Vasilie, dar num ai dovine m al esp licito , când
£ ice : < Fiind că el singur (Io n ijâ) ş i tâ tă Im p a ră ţia lui are
una devotament!! p articulara cătrâ B iserica R om ană, ca urmaşi
şi coboritoră din sângele Romani* ( 2). Cerând Io n iţă In epistola
sa cătrâ Papa insigniile im periale, şi repeţdnd acesta p rin e-
pistola sa şi Archiepiseopul V asilie, Io n iţă a d a u g e resp e c tiv de u-
nirea Bisericei Rom âno-B ulgare : « H oc au te m p e tit im perium
nostrom ab apostolica sede, u t nos sim us in E cclesia R om ana si-
cut m atris filialitate firm ati. = A cesta cere im p e ria l n o stru dela
scaanai apostolicii, ca noi să fimfl În tă riţi tn B iserica R om ană, pre-
cum s&ntfi fiii eu mama lo r > (s).
Vânând Ioniţă, c i respansal P a p e i la ep isto le le p reced en te ln-
târ^iâză, scrie o a ltă e p is to lă , la i In o c e n ţiu , ş i o tră m ite ca Ar·
chiepiseopal sefl Vasilie, care, p lecând la 1 2 0 3 la n a Iu lie a fosta
prinşii de către B izantini la D irach iu la A lb a n ia , ş i e ra să fie Ine-
eatfi ln m area A driatic*, d£că n a ln terv en lafl L a tin ii, aflători a·
colo (4). Ioniţă p rin acâstă adoa e p isto lă a sa e s te şi m a l esplicitfi,

(1) Mygae Patrol. T. CCXIV, pag. 1112.

(2) Ibid. pag. f 115.
(3) Ibid. pag. 1113. ÂtragemK atentinnea lectorilor noetri asupra titlurilor acea-
t«r doe epistola, ce Papa dă la i Ioniţă ţ i care şi-lu prescrie ţ i Io n iţă el singură.
Papa prin Epistola 8a întitulăză pre Io n iţă : * Ioannitius Dominua Blacorum et
Bulgaromm. — Ioniţă Domnul Vlachilor ţ i a l Bulgarilor » ; ia r Io n iţă p re sine se
întilnleză: * Ego Calojohannes Im psrator Blacorum e t B algarornm — E u Calo-
iaan Imperatoru al Vlachilor ţ i a l B ulgarilor ».
(4) Ifygne Patrol·T. CCXV! pag. 156 ţi 288■ N oîn edispunând de originalii, repro-
ducem acestă documentă isto rici dapre traduoţiunea, făcută de D, E. Qolubinski
la pag. 267 ţ i 268, opera, citata de noi aici.
 Şl C R EŞT IN A R EA ROMANILOR 200

me Dominum et Imperatorem tot ins Bulgărise et Blaeiae facere,

inquisivi antiqourum nostrorum ecripturae et libros, et beatae me-
moriae Imperatorum nostrorum praedecesorum leges, unde ipsi
sumpserunt regnum Bulgarorum et firmamentum imperiale, coro-
nain super caput eorum et patriarchalem benedictionem : et dili-
geoter perscrutautes, in eorum inveuimus scripturii, quod beatae
memoriae illi Imperatores Bulgarorum et Blacorum Simeon, Pe-
tras et Samuel, et noştri predecessores coronam imperii eorum et
patriarchalem benedictionem acceperunt a sauctissima Dei Romana
Ecclesia, et ab apostolica sede, principe Âpostolorum Petro. Sed
imperium meu111 voluit benedictionem et imperiale firmamentum
eoronae capitis imperii sui suscipere et patriarchalem benedietio·
aem ab Ecclesia Romana, ab apostolicae sedis principe Apostolo-
rum Petro, et a banctissimo patre nostro universali Papa tertio
Ionocentio; et a quocunque patriarchal^ benedietio et mandatum in
civitate imperii mei Trinovi data et concessa foit a Domino Papa
faciendi et consecrandi Archiepiscopos , Metropolitas et Episcopos ,
et reliquas ecclessiasticos obsequntiones sacramentales, eoncedit
imperum meum, nt plenissimam in omni tenimento et imperii
mei pertinentiie ipsi habeant potestatem. Ecce enim omnes totius
imperii mei et tenimenti, et Patriarcha meus metropolitauus, E· __
piscopi et Archiepiscopi et câncti sacerdotes Roman ae subsint Ec-
Mitropoliei M oldovei
clesiae, et teneant legem, et consuetudinem et observationem, quae <
teuuerunt beatae memoriae Imperatores totius Bulgariae et Blaeiae, !o
şi Bucovinei
prisci illi noştri praedecessores, et nos eodem modo vestigia erorum ui
imitantes. Subsignat autem imperium meum ad securit atem chryso- ^
bulum suum, quod nunquam ab Ecclesia Romana et ab apostoliea _
sede, principe Âpostolorum Petro, ipsum videlicet imperium meum ^
discedet, neque alii imperii mei Principe3 disgregabuutur se, ut ▼o-
catus dilectus filius sacrosanctae et apostolicae Romanae sedis, prin· I
cipis Âpostolorum Petri ero. Et deinceps quascunque terras Christia-
norum seu paganorum meum acquisiverit imperium, sub potestate
et mandato eiusdem sacrosanctae Romanae Ecclesiae et apostolicae
sedie erunt. Et nt praesens Chvysobulum imperii mei ratnm et fir-
mam habeatur, dedi imperium meum in manibus reverendissimi
yiri Iohannie sacrosanctae Romanae sedis Legaţi et Domini Papae
Capellani, in quo et nostrum pium et a Deo promotum signavit
ANUL it 14
 208 ‫י‬ c re ş tin is m u l in d a c u

lin (1 ), adecă semnul paterei oficinlal pontificala, ce i 8β v» ‫ן‬

tocmai dupre forma, stabiliţi prin bala n63tră. Aceluiaşi le^at a!
i-ostru II comandăm(!. că, d6că întâmplător In ţâra ta ar fi cineva de
ordinată şi de sănţitfl în Episcopii, pre cel de ordinată să-1 0rjj.
neze, şi pre cel de sănţitfl să‫־‬I sânţiască cu Episcopii catolici ve.
cinl > ( 2). Iar Ştefan Balntin ln faptele lai Inocentiu al Ι1Ι-!Θ
respectiv de acestfl acttt $ice: < Acesta (Legatul Papei) plecând'
a datfl lăudatului Archiepiscoptt paliul, mitra şi inelul, şi a prj’
mitfl dela dlnsnl jarămlntal credinţei şi al ascaltărel către marele
Pontifice şi către Biserica romană pentru tot-dâ-una. Şi fiindfl prj.
mitfl ea cinste şi ca evlavie de precisul Ioniţă, Domnul Ylachilor
şi al Bulgarilor, a ordinatfl dupo sfatul şi învoirea aceluia doi
alţi Metropolis in acela regata , adecă pre cela din Belesbalna şi
pre celfl din Postlava, pre carii l-a sapasfl celui dia Zagora, drept
Primaţii; şi la Turnova, cetatea cea mal nobilă a provinciei ace-
lia a făcuţii primătie. Isprăvindu-se aceste bine, Ioniţă s’a supusă
el şi împărăţia sa dominaţiuneî Bisericeî Romane prin diploma,
subsemnată ca bala de anrfl (3).
Primind Archiepiscopal Vasilie iasigniile Archiepiscopiel dela
legatul Papei în #ioa de 8 Septemvrie 1204, (4) el a fosta pro-
elamatfl de Primato al Bisericeî Romano-Bulgare, (6) ia armarea
jurământului, depnsfl înaintea legatului papala (6). In fiae a ar-
matfl şi declaraţinnea lai Ioaiţă înscrisa, pre carea el a tnmânat’o
legatului papala, şi pre carea noi o dămO aici tn latregal el pen-
tra Importanţa el istorică. Eca cuprinderea acesta! actfl, despre
care ni vorbesee mal sas Balatia: « Ia nomiae Patris, et Filii et
Spiritus Sancti. Amen. Cam placait Domino nostro lesa Christo

(1) Paliul a fostă pasă de Legatul Papei asupra Arcbiepiseopuluî Vasilie ln ţlîoa
de 8 Septemvrie 1204. Palial este o bucată de stofa, preserată ca craci, care 8e
trimit· de Papi în semnul jurisdicţiunel eclesiaetice Archi episcopilor diferitelor
Biserici. la Franţa Palial este de calare albi şi crucile de cal6re ntfgri. Palial se
di tot-de-naa fa armarea αααΐ jurămentă şi ca o ceremonie religiâsă:8peeia1efec-
taată în arma a-tei iitargij. Ve^I despre palia precam ţi ceremonialul, ca care el
se oferă, în Mygae. Encyclopedic tbeologiqae T. L pag. 1185.
(2) Patrol. Mygne T. CCXV, pag. 215 fi 289.
(3) Mag. ist. A. Tr. Lanrian Τ. I, pag. 59 şi 60.
(4) Mygne Patr0L T. CCXV, pag. 289.
(5) Ibidem, pag. 290.
(β). Ibidem· pag. 289.
 Şl CREŞTINAREA ROMANILOR 211

mele sîL fie ca putere şi întărire, l’a dato !mpCrttţia mea 10 mânele
reverendului birbatfl loan, Legata! prea sântului scaun(! romanicii
şi capelana al Domonlol Papă, 10 care s’a subsemnata Imp6riţia
nâstră cea evlaviâsă şi de D-ţJefl Întemeiată tn anul ş<53e mii şâpte
sute dol-spre-ţlece, indictionul al VII-le finele anului (1203) (1 ).
Acesta acta fu Înmânata Capelaoulul papala loao, spre a fi ln-
crediuţata Papei Inoceoţiu I I I ; Iar cu capelanul Ionită esprediă şi
pre Episcopul Branicevulul Vlasie, care a dusa Papei trei epistole:
una dio partea lui Iooiţă, prin care Papa era mal flotăia anunţata
despre râdicarea Archiepiscopulul la rangul de Primata, şi Imbră-
carea paliului, şi apoi era rugata pentru demnitatea 8a imperiali şi
pentru demnitatea de Patriarcha a Archiepiscopulul; (2) a doa e-
pistoli era a Archiepiscopulul Vasilie, prin care şi acesta ruga pre
Papa pentru acelâşl daruri ln folosnl Bisericei şi al Statului Româno-
Bulgara, adăugind tot-o-dată 88 fie instruita ln a sânţi şi 8-tul Mira; (3)
ln fine o a treia epistolă din partea tuturor Episcopilor Bisericei Ro-
mino-Bulgare, prin care aceştia rugaO pre Papa, ca să trimite pa-
]ia la doi Episcop!, chirotonisiţl din nofl, adecă lui Vlasie al Bre-
oiceTuluI şi altul al doile. (4).
Noi aici dămtt ecstracte mal ântăifl din epistola 101 Ionită către
Papa, de unde se pâte vedea acela, ce cero Ioniţă pentru Biserică
şi acela ce i se dă de către Papa: «Roga Sintenia ta, ca 8ă ImpH-
nesci dorinţa Împărăţiei mele, şi 8ă trămiţl toiagul păstorala, spre
păstorirerea oilor celor cnvGntătâre, precum este ln datina Patri-
archilor, şi să faci din actualul Primata al s-tel şi marel Bisericţ
de Turnova, oraşului celui ântăia al Împărăţiei mele, Patriarcha,
pentru ca acâstă Biserică să albă Patriarchie şi dupO mortea acea-
tul Patriarcha tot-de-una, dupre orânduirea sânţiel tâle; fiind
că din eansa călel celei depărtate şi a resbelelor Intimplătâre
ar fi cu nepuţinţă, ca la mârtea fie-cSruia Patriarcha să alergăm a
la Biserica romani, pentru aceste cuvinte săse acorde Bisericei de
Tfirnova de către Biserica romană dreptul, de aşi alege şi sânţi pre

(1) Mag. istoricii A. Tr. Lauriac T. I. pag. 60—82. Mygne. Patrol. T. CCXV,
pag. 287.
(2) Mygne Patrol. T. CCXV, pag. 290,
(3) ib ib. > 288.
(4) Ib ib. 28‫»י‬.
 CREŞTINISM U L IN DACII

imperium anno sextoillesimo septingontesimo duodecimo, indictiono

septima.=I11 numele Tatălui, şi al FiluluTşi al s-luî Spiritfl. Atnin
Fiind ca a plăcuta D-luî nostru Iisus Christos a 1nB face Domntt *\
Imperatorfl a tota Bulgaria şi Ylachia, am cercetat Qscripturile ş,
cărţile bstrînilor noştri şi legile cele de buna memorie ale Impera-
torilor, predecesorilor noştri, de unde aceştia şi-au primită domi-
naţiunea asupra Bulgarilor şi confirmarea imperială, corona de
pre capul lor şi bine-cnvflntarea patriarchală \ şi cântând cn dîli-
genţă, am aflata In scrierile lor, câ acel de bnuâ memorie impera-
tort al Bulgarilor şi Vlachilor, Simeon, Petru şi Samuel, precum
predecesorii noştri corona imp8râţier lor şi benedicţiunea patriar-
chalit aii primit'o de la prea s-ta a lui D‫־‬deti Biserica Romana, şj
de la scaunul apostolica, de la Ântâiul Apostolilor Petrn. Şi 1m_
pCrâţia mea voîesce bine■cuventarea şi confirmarea imperială a co-
ronel capului împSrilţiel sâle, şi bine-cnvfiutarea patriarchală să o
primîascS de la Biserica Romană, de Ia scaanul apostolica, de la
Ântâiul Apostolilor Petrn şi de la prea Sântul Păriutele nostru
Papa universala, Inocentiu al III; şi orl-cnl se Ta da şi conceda de
Domnul Papa bine‫־‬cuv6nt1 rea patriarchală şi ordinul impgraţie!
mele Tri (Tflr) nova, de a face şi consacra Archiepiscopî, Metro,
poliţi şi Episcop! şi celelalte servicii eclesiastice sacramentale, le
Ingâduesce împerăţia mea, ca acele să albă pnterea cea mal întinsă
tn tota ţinutul şi părţile tmpSrăţiel mele. Căci ecâ toţi cel al tn-
tregnlul med imperiu şi ţinuta, şi patriarchal metropolitana, Epis-
copil şi ArchiepiscopîI şi toţi preoţii să fie supuşi Bisericei Romanţ
şi să ţinfi legea, usanţele şi preecripţiunile, ce le-aii ţinuta cel de
bună memorie Imperatori al Iutregeî Balgaril şi Blacil, acel vekl
predecesori al noştri, imitândâ şi noi faptele lor tn acelaşi modu.
Aşa der împărăţia mea subsemnâză spre siguranţă chrisovul seu, că
nicl-o-aată de la Biserica romană, de la scaunal apostolica şi de
la Întâiul Apostolilor Petru nu va cădea, adecă, nici tnsc-şl tmp8-
răţia mea, şi nici se vorfl despărţi alţi Principi al împărăţiei mele,
d(3r voia fi, ca filai cela klemata şi Iubita al scaanulal prea sânta şi
apostolica Romana, al Întâiului Apostolilor Petru. Şi de aictîna-
iute orl-ce ţerl va câşciga Împărăţia mea de la creştini s6tt păgâni,
vor fi sub puterea şi stăpânirea acellaşl prea sânte Biserici Romane
|i ş5auna apostolica. Şi pentra ca chrisoval acesta al împărăţiei
 Ş l CREŞTINAREA ROMANILOR 213

gia 8a, fi l-a şi procl&matD de Rege în <Jioa de 8 Noembrie 120 4 ,

( 1) Iar pre Archiepiscopul l-a confirmata ln raogul de Primata şi
au Patriarcho, picând, că: «Primas etPatriarcha pene peoitas idem
souat.==Primat& şi Patriarcbu însemnă mal tot acelaşi lucru («)> şi
l-a proclamata Primata în ^ioa de 7 Noemvrie (3). Şitrămiţându-l t6te
iosigniile, acordate de Biserica papală prelaţilor supremi, ea I-a per-
misa, casă p6rta şi toogul archi pastorala, ce ou este Iu usul Bisericeî
papale, şi dupre usul Patriarchilor Bisericeî ortodocse, Archiepisco-
pul Bisericeî Româno·Bulgare putea să fie precedată de s-ta
cruce ln momentele, când mergea ( 1). Papi de asemine acorda
Archiepiscopulul Bisericeî Româno-Bulgare, de a mirai şi lnco-
rona pre Regii Roinâno-Bulgarl şi de a sânţi s‫!־‬a Mira; iar c h
se atinge de alegerea din viitorQ a Archiepiscopilor Bisericeî Ho‫־‬
mâno-Bulgare,- Papa stabilesce, ca el să fie aleşi şi sânţiţl de Me-
tropoliţil şi Episcopii Regatului , Iar paliul 1111 vorQ primi dela
Borna, cu care ocasiune el trebue să depune jurământul de credinţă
cătrâ scaunul romanii ( 5 ) .
Cu modul acesta noi vedemu, că din corespuudenţa, petrecută
Intre Ioniţă şi Papa Inocentiu III-le, unirea Bisericeî Româuo-Bul-

(1) M ygn6 P a tr o l . T . C C X V , p a g . 2 8 0 , f i 554.

(2j lb id . p a g . 2 8 1 .
(3 ) lb id . p a g . 5 5 4 .
(4) M y g a e P a tr o l . T . C C X V , p a g . 2 8 2 f i 28 6 .
(5) ibidem pag. 28 1 . A ie l e s te lo c a lii p r o p r ia , c a 8ă a tra g e m ‫ ״‬a t e n ţ i u n e a le c to r ilo r
noştri asapra un or fa p te is to r ic e p e t r e c a t e c a a c e s a o c a a ia n e i n t r e P a p a , I o n i ţ ă ,
şi A rchiepieoopul B is e r i c e î R o m â n o -B a lg a r e . I o n iţ ă c e r e d e la P a p a ® onfirm arca ti·
tlu la î de I m p e r a to r ă , A rc h ie p is c o p u l s e c o n s id e r i p r e s in e d e P a tr i a r c h A, d ic c n -
în tr'o ep isto lă c ă t r e P a p a , c ă L e g a tu l : « p o r ta v it u n iv e r s a m p le n itu d in e a i p a t r i -
arohalis d ig n ita tis = a a d u s ( l u î ) t d t ă p l a i t a d i a e a d e m n ită ţe f p a t r i a r c h a l · (M jrgn*
Patrol. T . C C X V pag. 5 5 4 ), î a r P a n a c a to te a c e s te p r e t e n ţ i a n l r ă lic a p r e I o n i ţ ă la
rangul d e R e g e , î a r p r e A r c h ie p is c o p ă l a c e l ă d e p rim a ţii. Ş i c u t<Jte a c e s te η ο ΐ
trebue s ă scim ă , c ă c u t i t ă buna-voinţi», c e a r fi p u t u t ă să a l b ă P a p a I n o c e n tia
Hl-le, e l n a p u tea să îm p lin in s c S c e r e r i l e S a v e r a n u l a î R o m â n o -B u lg a r ilo r. D u pro
teoriile c re ş tin e de a t a n c î , des ▼olt»te m a l a le s la A p a s ă , n a p a te a să e sis to , d e c â t
aa& s in g u ră Im p e r a to r ă c r e ş t i n ă ţ i a n i s i n g u r ă p a tr ia r c h s . PenC la d is b in a ro a B i-
sericilo r tit la l le g a lă d e I m p e r a t o r ă î l ă a v e a n u m a i I m p e r a to r il B iz a n tin i , T.tr dup·■
acâsta a trecu tă la Im p e ra to riT g e rm a n i, p r e c a r e î l ă p ă s t r e z i ş i p u n e a a tă - ‫׳‬l i în p e r .
so n a Im p ; r a t o r u l u i A u s tr ie i. D u p r e te o r ia d r e p t u l u i c a n o n i c ă a l B is e ric e î p a p a l e
tiQ nl de p a t r i a r c h s , forS a fi p r o n u n ţ a t ă , e s te c o n s e r v a tă d e P a p ii R o m e i, s i n s c o n *
cedată n ic i u a a l E p is c o p ă . E c a c u v in t e le p e n t r u ca r e n o i o b s e r v ă m ă , c ă in a c e s tă
coresp u n d en ţk P a p a s e ţin e a n u m e d e u n tt ş ir a d e t i t l u r i , f f ir i a -le a tin g e c â t d e p u ţin
pre c e le c e r a t e R om âno-B u lgarl.
 212 CREŞTINISMUL ÎN DACII

Patriarchal sefl, ea nu îa absenţa lui să rSmănS Biserica acesta forg

de păstorii, şi cu modal acesta sfinţirea Bisericei să r0mân0 neconi-
plectă, Iar pâcatal să cade asupra Sânţiel t£le; încă ne rog&rna
Sanţiel tele, ca ln s-ta Biserica a oraşului Tftrnova, cu binecuven.
tarea Sănţitl tele, sase sânţlascfl Mirii pentru botezul creştinilor;
e&cl o spanemfl Sânţiel t61e, In data ce se va sci In Constantina-
polfl, ci noi amfl primita bine‫־‬cuvflntarea dela Sânţia ta, atunci n’afl
â ni mal dea noi Mirii» (1 ). Tot In acestă epistola sOnta cuprinse
şi rugămintsle pentru insigniile imperiale, despre care noî am vor-
bitfl mal sus.
Archiepiscopal Vasilie trămite şi el prin epistola sa Papei mal
tot‫־‬acel6şl rugăminţi, ca şi Ioniţă, Iar pentru Biserica Româno-
Bulgară el cere, ca Papa să complecteze lucrul, începută cu dtn-
sul, adecă să-lu face PatriarchO , şi despre s-tul Mirii eca cum 8e
esprimă : « Na avemfl s-tu Mirii; noi l-ama primita de la Greci,
dar el ne ur&cfl pre noi, ca şi pre voi; şi acum vejjll, Domnul mea,
totul a r8masâ asupra sânţiel t61e, şi tu acum trebue să faci totul
şi să ne Înveţi pre noi a sânţi s-lfl Mirfl, şi a boteza pre poporfi,
ca nu poporul să rfimâne fflrâ de s-tul Mirii şi tot-a-dată cu pe-
catfl. · (t).
10 urmarea acestor rugăminţi ale Regelui şi ale Archiepiscopulul
Bisericei Româno ·Bulgar(?, Papa InocentiulII trămite pre marele Le-
gatfl, promisa în corespundenţa cu Ioniţă, pre cardinalul dintre pres·
▼iterl—LeB, carele, reţinuţii fiind în Ungaria de câtrS Rege, a pututfl
să ajunge tn Tdrnova numai pre la Octomvrie 1204. Acesta legaţii
mare al papei a adusa lui Ioniţă tâte insigniile şi decretul de Rege
al Romano-Bulgarilor, precam şi dreptul, de a bate monedă cu efi‫־‬

(1) V e^î locul c i u t ă m al 80 ■ ţi G tlu b in s k i o p e ra c i t a t ă p a g . 270.

(2) Mygne Patrol. T. CCXV. pag. 293. D e sp re i l o ţ i r e · S -ta la Y M irii lee-
to riî noştri trebae 81 cundscS, c ă s c a u n e le p a tria rc h a te î n c ă d e m a l t a ll reţinuţii
acesta drepţii esclasivam inte p e n tru s in e , e a u n u s e m n a v e d n tii a l d e p e n d in ţe i Bi-
sericilor de tronarile patriarchate. Ia B ise ric a p a p a l ă s l n t i r e a 8 -lu î M irii s ’a ţânatS.
ca u i dreptu e sc la sirâ al B isericei din Borna ; I a r în c e a o r to d o c ş i d re p ta l, de
a sânţi s-tu Mirii, a tre c u tă c u tiaip al. cam f u r i d e p e rm is iu n e a e s p r e s l a Patria!‫״‬
cililor, Ia Biserica ru s ls c a ţi c ea a E lad e l. V o rb in d c a n o n ic e s c e . fie -c a re B ise ric i
autocefală axe dreptul, de a sân ţi s-lu M irii, i a r a v â n d in v e d e r e u s a l f i ten d in ţele
Bisericei papale, Io n iţă şi e a A rch iep iseo p u l V a silie a ii c lp ă ta tU d r e p ta l de a s in -
ţi sântul M ira num ai p en tru tâm ă , de a nu 80 r e în tâ r c e l a B is e ric a d in C onstant!,
nnpolfi.
 A treia carto Pastorală a pre sâniieî Sole, Părintelu
Episcopii alu Eparchiel Argeşului D. U. Ghohadie 1871
Decembre 15.

G Η E N A D E
CU MILALUI DUi'rNEDUU
EPISC O P AL EP ARCHIE I AR GE Ş IU

Prea Cuvioşilor Archimândriţi, Stareţi şi StarJţe, Cucernicilor

Protoierei şi Preoţi şi voue iubiţilor noştri fii sufleteşti al Eparchiel
N688tre.—Dar şi pace ?006 de la DumnerleQ Tatăl şi Domnul nos-
tru Iisus Hristos, iar <10 la smorenia nostre Arhieruscâ bino-cii-
ventare.
C&nd tonul bubae la hotare şi sabia otomanilor ameninţă naţia-
nea Română; când in nişce înprejnrări atât de grele, fiii patriei a-
vând In cap pe prea Iabitnl nostru Suveran Carol I, se luptă cu vi-
tejie pentru a recâştiga independinţa şi vechile drepturi străbune,
pentru cari, unii din ilnstril nostril Domni aΓ1 perit po câmpol glo-
rios al luptei, iar alţii ati eşit triumfători, umilind semiluna; când
toţi Românii de la o margine a Terrel şi până la cea laltă, şi când
chiar cel de peste hotare, bărbaţi şi femei vin ca toţii a depune tot
ce le staQ prin putinţiâ peotru a susţine şi a Încuraja pe bravii
noştril ostaşi; când Terra in nişce asemenea evenimente, ce din mo-
ment în moment se agraveqlă, are necessitate de un concurşi! gene-
ral, spre a contribui (ie care în marginile posibile şi în specie ca
ceia ce datoriele sacre ale iabirel de Patrie 11 impune; când clerul
care, în toţi timpii şi tn tâte evenimentele Ţârret aii luat parte la
tote desastrele e l, dândn 1 concursul sen. ptiu meriilucole ·le earn
dispunea, cum putem rămânea astădl iual puţin simţitori la vocea
scumpei nOstre Patrii ?
Anima mi se sfâşie de durere; deră o sperau Hă In Dumnedeil, 110
ample de bucurie că vom fi învingători. Misterele înaltei Proved in-
ţo, ne arrâtă in dtstulfl cam prra înaltul şi mult miloetival nostru
Creator, în nemărginita Sa bană voinţă , inspirând mărinimosul *‫יי‬-
ilet al Majestăţel selle Imperatoral tataror Rasielor, Alexandra II
fa făcut 83 fie sprijiaul Ortodoxiei, 10 contra Otomanilor, car*; 10
 214 CREŞTINISMUL· IN DACII

gare ea cea papali s'a efectuata la anal ■1204. Tot-o-data trebae

să mal adăugi mă, d datele istorice, mencionate m al su s, ni arată
ca u n i r e a B is e r ic e î R o m â n o - B u l g a r e c u c e a p a p a !*
s’a e fe c tu a til n u m a i î n m o d tt a d m i n i s t r a t i v i i , fdri ca ^
se fir i unu singuri cuvânta fi despre unirea dogmatică şi %α
ceremonials.

«rch■ G e n a d i e E n a c 6 n u .
(Va urma}
 VORBIRILE
PREOTULUI DE SAT CĂTRE POPORANII SEI

XVlI-ea VORBIRE
LA DIUA SFANŢULUI NIOOLAE
Dit'a D o m n u l: am fi alte oi car nu tu n i
din sinului accsla şi pre acelea m i s t cade
a le aduce. (Ιόη 10, 16.)

F r a ţ i lorii I

Domnul nostru Iisus Christos se numeşce pre Sine

Păstor; iar o! numeşce El pre toţt <5menii în genere. Pre
unii din dmeni El Ί numeşce oile sele, oile turmei sele
ale staulului său, iar pre alţii, 01 streine, care nu fac par-
te din staulul Seu.
Si care s6 fie acele 01 pe care Christos le numeşce
streine de staulul seu, adecă de sfânta Biserică ? Aceştia
sunt, fraţilor, acei 0meni, cari nu sciu pre Iisus Chris-
tos, sau carii şi deca şciu, der prin multele lor nelegiu-
iri se depărtedă de densul.
Acum sS ne întdrcem la sine şi să vedem, în care nu-
mfir suntem prenumeraţl: între adevSrtele 01 ale tur-
mei Iul Christos, între acelea, pre care El le numesce că
sunt ale sele, sau în numărul acelora, pre care El le nu-
meşce streine şi pre carii voeşce s6 le aducă la Sine?
Să nu νδ grăbiţi, fraţilor, de a da hotărîrea vâstră. A
duceţi-νδ aminte, cum că Domnul cunâsfce pre oile Sele.
Va'sS dică, cela-ce nu ţine de turma stea, acela nu p6te
 216 A TREIA CARTE PASTORALA

tota timpul a persecutat’o, şi cam arm atele 8610 lupta astă<Jî in ‫״‬
nire ca arm ata Rmână pe acelaşfl câmp şi pentra acelaşQ scop <]e a
libera poporaţiunile chreştine de sab jugul păgânilor şi ale lăsa să
se Închine ln linişte către cel a tot P a tin te , in B iserica întemeiata
de M ântaitornl uostra Iisus HristosO.
Pentru aceste sentimente relîgiâse, ce credem că P rea-C u v io ^
şi Cuceruia‫־‬Y68trS le împărtăşiţi ca şi Noi, v 6 scriem ca pe d ata,
dape priimirea aceştia, se faceţi a se respâadi acestă Circulară ca-
tre toţi preoţii din acele plăşl spre a cunâşte, că to t acum vfi^nd,
câ cassa Statului, 80 găseşte îa nevoe de meflilâce spre a susţine
brava armată Română ce laptă dincolo de D unăre, N oi am şi lQat
cuvenitele disposition! întră acesta încă de la 7 curent prin forma·
rea anal Comitet sab Preşedinţia Nâetrfi compas din p reo ţi şi alte
persâne onorabile din Or&şiuî Piteşcî , pen trn care d 6r am format
donâ rânduri de liste naele pentrn adjato ral cum părări de arme şi
altele pentra soldaţii răniţi.
In nişte asemenea evenimente grave, urm 61Jă der a propaga către
toţi fii P atriei de a d’a fie care adjatoral possibil c ă tre fra ţii noş-
trii ostaşi, carii s’aâ decis a ’şî sacrifica v iaţa şi sângele lor pentru
mântuirea Patrief, şi a face tot de nă d a tă ca la tâ te bisericile se
se pue la tote serviciu rile bisericeşe! ţlina şi n<3ptea, rugăciunile
câte se prevSd în L itarg ia la assem enea c a z u ri, făcând şi prive-
gherî, mal ca s6raă pe la M onastirI şi sch itu ri, dap e cam v’am or·
donat şi prin precedenta Ndstre C arte p astorale, ca îm preună cu
toţi Clericii din aclstă de Î)umne<Jeâ păzită E p arch ia însocinda-ne şi
toţi fii noştri! spirituali, se ne ridicăm ca aă singură, voce căldu-
r0să şi ca lacrăm! fierbinţi, se ne rugăm Dom nului Dnm nedealuî pă-
rinţilora noştri! a ne a ja ta şi acnm se fim sa lv a ţi de inem icnl nos-
tra Secular şi a ne păstra în n estrăm utata c red in ţiă a fericiţilor
noştri străbuni, în care vom şi m uri p e n tra d rag o stea şi credinţiă
în Domnul şi M ântuitorul nostra I!sas H ristos, a l c ă ra ! D a r se fie
cu voi cu to ţii amin.
(Semnat) f Ghenadie. Argeşiu.
(Semnal) D ire c to re N . P ro to p o p e s c u
1877 Sept. 12 Pentru conformitate.
N. Z. C a p i t a n o v itz
 PREDICI 2 19

Christos; ş’apol? Acesta este far te puţin, ca să putem

ti turm a Iul Christos. Ascultaţi şi mal m ult n im ic ! Nu,
ci tu fă acea ce al audit, ce al în v ă ţa t; iată când tu te
poţi num i adevărat urm ător al Iul Christos, fiiu al Bise-
ricil Lui C h risto s.. Der <5re îm plinim noi acea ce ne in-
veţă Cuvântul Iul Dumnedeu? Nu! ni s’a spus, cum că
acesta n u este bine a face, este păcat, iar noi facem ce
vrem, şi n u acea ce ne înveţă Cuventul lui D-deu. «Oile
ascultă glasul Păstorului şi merg după Dinsul*. Si noi
auţlim, — der <5re unde m ergem noi ? Păstorul nechiam ă
aici— în biserică, iar noi ne ducem în casa cea de petre*
cere! Păstorul ne chiam ă să ne rugăm , iar noi mer-
gem să bem , sau se d o rm im ; Păstorul ne chiamă-
să ne pocăim , iar noi tot m ereu g reşim ; Păstorul, ne
chiamă în ra iâ , ia r noi — el bine, fraţilor ce iacem?...
ecă m ergem în ia d ! . . . Si aşa, noi sau că nim ic nu au·
dim, s’att că de şi auţlim glasul Păstorului şi al Dom-
nulul nostru 1. Christos, der n u îm plinim poruncile Lui,
nu urm ăm Lui, — şi ast-fel iăcend, m al putem noî Ore
se ne n u m im ol ale turm ei Iul Christos? Nu. Va să ţiice
că noi su n tem d in n u m ă ru l celor l-alte 01 streine !
Cum se p0te acesta veţi dice voi? noi credem in Chris-
tcs şi tot-d’a-una ne ru g ăm Lui, şi cu tâte astea adevărul
este, că noi n u facem parte din oile turm ei lui? El, ş’apol
deca credem? Cu atât m al reu, că noi scim u, der n u im
plinim . P en tru acela care n u şcie este mal uşor ! Eu sunt
Păstorul, ţiice M ântuitorul, şi cunosc pre oile Mele; şi
oile Mele m ă cunosc pre Mine, şi glasul Meu ascultă, şi
mergend la păşune, ele v in după Mine ; iar acelea, care
nu mă ascultă p re M ine; nici n u vin după Mine, ele nu
sunt ale Mele, acestea su n t alte 0 1 , care n u fac parte din
staulul Meu»! Cu atât m al reu pen tru noi, că noi şcim pre
cine să ascultăm , d u p ic in e să u rm ăm , der nu voim nici să
ascultăm ,nici să-l u rm ăm . Noi purtăm num ele Iul C h n s
tos, ne n u m im creştin i, s ar părea c ar trebui să fim ai
 218

dice, cieste părtaş βϊ: înaintea lui DumnedeG nu putem

spune ne adevăr; El scie t(5te. Nu v6 grăbiţi cu hotărî
rea. Dumnezeu dice: «cunosc pre ale Mele » şi mal adj.
ogă: «şi sunt cunoscut de ale Mele». Va să clică tu Iaci
parte din turma lui Christos, apoi trebue să scil pre Chris-
tos «Εΰ sunt păstorul, dice Domnul,—Eu cunosc şi şCi&
oile Mele. Eu nu cruţ nimic pentru ele—şi sufletul Meii
’mi pul pentru aceste 0 1 ; iar acelea, care m6 şcifi pre
Mine, ascultă glasul meu şi urmerlă Mie, — aceştia sunt
oile staulului meu, aceştia sunt turma meal ‫ מ‬Va s6 dică
că, aceea carii fac parte din turma lui Christos, toţi el sunt
detorl sâ asculte glasul Păstorului, adecă, Dumnede*
easca Lui învăţătură şi sS ormede după Păstor, adecă se
facă poruncile Lui.
Der 6re ascultăm noi glasul Păstorului —glasul Dom·
nulul nostru Iisus Christos? Val, fraţilor, cine dintre
noi se p6te lăuda că face acesta? Unde der mal cu ose-
bire se p<5te audf glasul Domnului ? El se aude in tot 10-
cui: der mal cu osebire in biserică. Biserica este, fraţi·
lor, casa de rugăciune, biserica este sc<51a credinţei ia
Dumnezeii. Aci se citesce cuvântul lui Dumnedeu, aci
se câată sfintele cântări, aci se săvârşesc sfintele taine,
care hrănesc sufletul nostru şi Ίύ unesc în mod nevă·
dut cu Dumnezeu. El bine, fraţilor, eu v e întreb, spu*
neţi singuri voi, adese-orl visilaţl voi biserica Iul Dum-
nedeu? puteţi voi să riiceţl că o visitaţl des? Nu se
întâmplă <5re că voi visitaţl mal des alte case, care d a
dreptul sunt contrarii casei Iul Dumnedeu, casele do
petrecere şi ale neunirel ? Der şi deca se întemplă,
de vine cine-va la biserică, apoi <5re ascultă acela ce
va? Pdte că numai «Dâmae miluesce» sau «dă D0mne!»
Iar alţii nici acestea; Dumnedeu: ştie cu ce se ocupă ei,
pentru ce vin el in sfânta Biserică!
Der|s6 dicem, că noi suntem cu luare amin te la cuven-
tul iul Dumnedeu—la cuvântul Păstorului nostru Iisus
 221

ne bucurăm in ţliua Naşteri iu! Cliislos? . . Despre ce alt

să ne b u cu răm , deca n u de naşterea M ântuitorului nos
tru ! . . Εΰ νδςΐ, că şi pre feţele vdstre se vede bucuria
serbăret Domnului. Si despre ce aşi putea eu se vorbesc
cu voi astă-dl, deca n u despre acea b ucurie, de care este
plin tot sufletul n o stru , — despre ce, deca n u despre
naşterea Domnului iisu s Christos, M ântuitorul n o s tr u !
Still voi 0re u n d e s’a născut Christos, şi cine a a flat î n -
teiu despre naşterea Lui, şi a v e n itd e s ’a în c h in a t Lui?—
S6 înţelege, că voi trebue sS ştiţi acesta; d er pen tru că
acesta este ce va de bucu rie şi de veselie, apoi cât de m u lt
al vorbi ş’al spune, cu atât m al m u lt iu tot vine s6 vor-
beştl şi 86 tot s p u i !
Dom nul n o stru Iisus Christos, Dumnedeu adeverat şi
fiiiL al lui Dutiineţleft, născu t d in Tatăl m al ,nain te de
veci, pentru m ântuirea n<5stră vine pre păm ent şi se naşte
ca om. Der din cine se naşte El 6 re ? — Ne înţelepţii Iu-
del îşi închipuiau, şi chiar şi acum îşi inchipuesc, că
Christos DumnedeO va veni cu m are slavă, cu tâtă pom-
pa împSrătescă. Der El — Milostivul, n u iace aşa : El şl
alege de m am ă a Sa pe prea curata fectâră Maria, care de
si era de ηέπι îm părătesc, der era săracă, sm erită, şi care
negândindu se despre nem ul seu îm părătesc, sesiin ţise
pre sine la slu jb a Iul Dumnedeu şi se p etreci 1 d a ta in
curăţenie. Acestă lectâră curată şi n ep rih ăn ită era logo·
dită cu Iosif—u n bătren cinstit, n u d âră pen tru ca se -1
fie barbatul eî, ci pen tru că s6 părlescă lecioriea el, sein-
grijescă de densa şi să o ajute ca să‫־‬şl îm plineseă făgă-
duinţa ce dedese— sS slujescă Iul Dum nedeu. Der cine
era acest losif ? Iaca u n tim p lar s im p lu — care lucra Um-
plăria. lată pre cine alege Dumnedeu de m am ă a sa şi
ca tată, care sS îngrijescă de El. lată d in cine a voit El
se ia trup o m en esc! — Ast fel, fraţilor, înain tea Iul Dum-
necteft n'aO însem nătate num ele şi averea, ele n ’atrag a-
supră-le buna hil voire. Sim plitatea, blân d eţea şi sm ere-
220 PREDICI

Luî, dfr un singur lucru, noi suntem alte o!, care ascult^
alt glas—îndemnurile celui viclen, care stă departe de Pjg,
torul, care stâ în răspântiile păcatelor şi fără de legi!or ‫ן‬
Cum trebue der să fim ?
«Am şi alte 01, care nu sunt din staulul acesta, ş! pre
acelea mi se cade ale aduce» — $ice Domnul. Aurii 11 ‫ ז‬a-
uţliţl voi, fraţilor! Am alte 0 1 , pre care trebue să le aduc
dice Domnul. Va să $lică, că ş i !pre noi nu ne-a lăpădat
DumnedeesculPăstor, şi prenolEl ne caută, voesce casă
ne aduce la Sine, să ne facă 01 adevărate ale turmei Sele:
numai noi sS nu tugim de Densul. Bunul nostru Păstor
ne chiamă pre num e,—să respundem la acestă chiemare
mântuitâre ; Păstorul ne deschide uşa, — să ne grăbim
der să intrăm în staulul Lui; P ăstorul !ne propune o
bună păşune, împodobită cu florile faptelor b u n e,—să
urmăm der Lui, săfim aprfpe de densul! Să uităm stau-
Iul păcatului, hrana m ulţumirilor pămentescl, streinul
glasul al vrăjmaşului mântuirel n<5stre.Să mergem după
Păstorul nostru, după Domnul nostru Iisus Christos!
Dâmne Iisuse Christâse, adevăratul nostru Păstor ! noi
suntem alte 0 1 , noi fugim de m ântuitorul tău Staulu!...
chiamă-ne la Tine 1 bine-voesce să fim şi noi adevărate
ol ale turmei tele!
Iar tu Mare archiereu al Iul Christos Nicolae, care al
păstorit cu vrednicie turm a ce ţi s’a încredinţat ţie de
Christos ! ajută ne nouă celor ce serbăm pomenirea ta,
prin midlocirea ta cea mântuitdre către D-deu, ca să fim
o singură turmă a unul singur Păstor, a Domnului nos-
tru Iisus Christos! Amin.
, Preot. S p . B a d e s c u

X V I lI - a V O R B I R E
LA NA8CERBA LUI CHRISTOS

F r a ţi lo r !
Inima mea fiind veselă şi votâsă astă-ςΐΐ vă ureză der
şi vouă veselie şi voe bună! Si cum s’ar putea 6 re să nu
 223

rit pre Sine C hristos D om nul p e n tru noi, încă d in cea

m al Iragetă p ru n c ie 151 a în c e p u t se sufere pen tru n o i .. .
Aduce-ţl-νβ a m in te clic, că t<3te acestea El le-a făcut din
m ulta sa iu b ire p e n tru noi pficătoşii. Uitali-ve m al adese·
ori la ic â n a Naşterel M ântu ito ru lu i n o stru şi — când vfi
va veni în m in te g â n d u ri rele, ca s€ v€ daţi la tot fel ul de
veselii— g â n d iţi-v e : D om nul n o stru c h ia r d in cea m al
iragetă a sa c o p ilărie suferă d esp reţu l, sărăcie«!, se culcă
în esle, şi t 6 te acestea p e n tru ca se ne scape d in stă pe·
nirea d ia v o lu lu i, ia r noi de b u n ă voea n dstră ne dăm
Lui, v re n d se îm p lin im d o rin ţele pentecelul n o stru ! —
P rin tre no i se găsesc 6 m en i săraci, carii n ici că m al
ştiu că este serbăt<3re, pe caril-i-a ră p u s cu totul sărăcia
şi n ecad u rile. . . Unii d in aceştia ulte-se la 1 c6 na Naş*
terel Iul C hristos, şi aducă-şl a m in te c u m însu-şl Chris-
tos D om nul a su fe rit lip s a — aduce şi a m in te în sfer-
şit, că t<5te acestea El le-a s u fe rit, p e n tru ca se ne
facă fericiţi în tr u îm p ărăţiea Sea cea cerescă, aducă-şl
am inte despre t<5te aceştea, şi să cinstescă cu b u cu rie
prasnicul acesta.
Der voi m al ascu ltaţi în că m al în colo despre aceea,
cine m al in terii a aflat desp re N aşterea lu i C hristos. As·
cultaţl cu lu a re a m in te şi băgaţi de s e m ă ; căci aceea ce
voi veţi a u $ i, se po triv eşte m al m u lt cu noi de cât
cu alţii. C ând C hristos D om nul s a n ă sc u t şi a fost p us
în esle, în acel tim p , isto riseşte E v an g elistu l L uca, păs-
lorii se affaiX in tr ’a cela şi loc p r iv e g h in d s i p ă d in d
străjan âplea îm p r e ju r u l tu r m e lo r lo r. S i ia lă în g e ru l
Domnului a s tă tu t lângă- d â n ş ii, şi sla v a D o m n u lu i a
strălucit îm p r e ju r u l lo r , ş i s ’a în fr ic o şa i c u fr ic ă m a re .
Si le a ţ lis lor în g e r u l n u vS te m e li : vestesc vouă bucu
,
rie m are care v a f i la to t n o r o d u l. Că s'a n ă s c u t vouă
aslă-di M ântuitor , carele este C hristos D o m n u l, in ce-
latea lu i D avid. Si a cest s e m n va f i v o u ă : a fia v e -tiu n U
222 PREDICI

nia inimel, viaţa cea sfântS şi curaU - iatS ce ne p6te

face plăcuţi Domnului Dumnedeu I
Unde s'a născut Domnul nostru Iisus Christos ? g!
lraţilor, s’a născut in peşteră — în tr’o coşare de dobitoce
Născut aci El a fost pus în eslea, din care mâncăii dobi-
tâcele. Iată cum s’a întâmplat şi cum ne istoriseşte nou«
Sfânta Evangelie lucrul acesta : că logodită fiin d muma
lui Maria cu Iosif, m ai nainte d ’a se aduna ei impre-
tind, s'a aflai avend in pântece d in Duhul S fâ n t. (Mat.
1 ,18). In timpul acesta a eşil poruncă de la Cesarul
August, se mergă lot norodul caseseinscrie (Luc. 2,1)·
Atunci înscrierea nu se făcea precum se iace astă di la
locul acela, unde trăeşte fie-care, ci trebuia să se ducă
fie care om in acel oraş, din care iăcea parte după ne-
mul şi seminţia Iul, ca să se înscrie §i se duceau toii se
se inscrie, istoriseşte Siântul Evangelist, fie-care in ora-
şui seu. Si s'a suit şi Iosif din Galileea, d in cetatea Na-
zaretului la ludeea incelatealui David, care se chiamă
Vithleem (Luc. 2, 3, 4). Vithleemul— era un orăşel mic
In apropiere de Ierusalim, orăşel mic, der în care se a·
dunase mulţime multă de norod, cu acea împrejurarea
înscrierel. Acela, care era avut şi cu num e mare, găsia
lesne gasdă de găsduit; iar cel ce era sărac—se adăpostia
şi el, unde putea. Voijstitlacum că Iosif— era în aparenţă
tată al Iul Iisus Christos şi Maria adevărata m am ă a Lui,—
erau Săraci şi tără nume mare, pentru aceea s’au adăpostit
şi el unde au putut, in apropiere de oraş, în tr’o peşteră.
S i a fostcând ei se a fla u acolo, ţlice Evangelistul Luca,
s'a um plut falele ei se nască, ş i a născut pre fiiul cel
ΐηίέίύ născut, şi ,l-au în făşat pre Densul, şi ’I a u pus
in este, pentru că n u avea ei loc in casă.
Si aşa Domnul nostru Iisus Christos, îm păratul ceru-
lui şi al pământului se naşce în peşteră şi înfăşat în seu*
tece, se odihneşte în esle I . . .
Gândiţirvă mal adese-orl, fraţilor, la acea, cum s’a sme-
 P R E D IC I

descoperim pruncilor,—pruncilor pentru simplitatea ini-

mei, pentru încrederea în cel ce sunt mal mari decât den-
şil, pentru supunerea, cucare el împlinesc tâte câte li se
pâruncesclor.—lată fraţilor, cum erau pastorii Vithlee-
mulul, şi iată pentru ce el au fost cel dinteiu , carii s’au
învrednicite! s6 audă vestea cea de bucurie a naşterel
Mântuitorului.—Fraţilor! voi, dupe felul vostru, dupâ sta-
rea ţi chemarea v6 stră, vS asemănaţi fârtem ultcu păsto-
ril Vithleemulul, despre cari ne este vorba n0stră acum.
Nu a rare-011 vi se impută, că voi nu ştiţi nimic; simpli-
tatea vâstră în vorbire şi în viaţă nu a rare-orl slujeşte
spre imputarea v6 stră. Voi singuri v’aţl deprins s6 diceţl
despre voi inşi-v6 : « noi nu ştim nimic». Nu vS luaţi a-
supră vfi acestă imputare şi vorbire de reu. Nul din proti-
vă s6 ştiţi, că smerenia şi simplitatea inimel,—fie acestea
nu mal adeverate, şi împreună cu acestea să aveţi şi ascul-
tarea şi supunerea Cuvântului Iul Dumnezeu, poruncilor
sfintei Biserici şi îndatoririlor stăpânirel,—şi ele vor-ii v6 -
dute ca fapte bune pentru voi, prin care voi cu osebire
veţi putea să plăceţi Domnului Dumnedeu. Spre cine
voiu căuta, diee însuşi Domn nul, fără nu m a i spre cel
smerit şi blând şi carele trem ură de cuvintele Mele.
(Isaiea 66 , 2) ?
Sfântul Evangelist Luca vorbind mal încolo despre
păstori ţlice, ca ei în timpul acela, când s’a născut Chris-
tos, se aflaţi priveghind şi p ă d in d straja nopiei im-
prejurul turmelor. — Iată al doilea ce trebueşte să mal
băgaţldesemă pentru voi în păstorii Vithleemulul. Mân-
tuitorul nostru s’a născut nâptea. Toţi câţi se aflau în
oraşdormiau. Priveghiau numai Îngerii, carii se mirau
de taina naşterel celei prea mărite, priveghiau şi păstorii
carii cu supunere îşi împliniau datoriea lor : p riv e g h ia u
ş i p ă ţ l i a ă streja nâptea îm preju ru l turm elor lor. Fra-

ţilor! fie oare dintre noi are o datorie âre care de împli
nit. Omul pentru aceea se şi naşte, ca, împlinind în a
 224 PR E D IC I

prunc înfăşat, culcaţii in esle. Si îndată s ’a făcut im,

preună cu îngerul mulţime deoste cerescă lăudând pre
Dumnedeu şi dicend: Mărire luiDumnedeăintru cei die
sus, şi pre păment pace, intre âmeni bună voire. Si a fo^
ddca s'a dus de la dânşii Îngerii la cer, şi omenii păs.
tori, aă dis unii către alţii : să mergem der penă la
Vilhleemşi sBvedem cuvântul acesta, ce s'a făcut, care-le
Domnul 'l-a arStat noue. Si au venit de grabă, şi a#
aflat pre Maria şi pre /osif, şi pruncul culcat in esle.
Si vidând aă cunoscut chiar pentru graiul ce se grăise
lor de pruncul acesta. Si toţi carii auclise se minuna
de cele ce clisese păstorii către denşii.
Si într’adevSr, fraţilor, minunate şi prea mărite sunt
lucrurile Domnului I In Vithleem se afla atunci mulţime
multă de norod. Se înţelege, că printre aceşti dmenl erau
mulţi înţelepţi şi vestiţi, erau cărturari şi fariseii. Cer
6re pentru ce Christos n’a voit s6 le descopere lor întru-
parea sa ? Cu ce aceşti păstori săraci au meritat întîeta·
tea, că întiifi lor li s’a dat de ştire despre naşterea lui
Christos, sâ vedă şi sS audă bucuria mulţimel de oştiri
cereşti, carii cântaâ mărire întru cel de sus lai Dumne-
deu, şi pre păment pace, între 6 menl bună voire? —
Mulţi înţelepţi se aflau atunci în Iudeea, der el erau în-
ţelepţl pentru sine, iar nu şi pentru Dum nezeu: el tel·
cuiau cuventul lui Dumnedeu dupS voea lor, porunci-
le Iul Dumnezeu le împliniaîi dup 6 voea lor, şi chiar
se lăudau cu neînţelepta lor înţelepciune, iar aceea ce
ie disese Dumnedeu prin, prorocul seu u ita â : perde voiu
înţelepciunea celor înţelepţi şi priceperea celor price-
puii voiu, ascunde. (Isaiea 29, 14). Păstorii din Vithle-
em nu erau ast-fel! El nu se gândiau despre m intea lor,
el ca simplitatea inimi ascultau Cuventul luî Dumnezeu,
cu tot sufletul lor se siliau să împlinesc«[ aceea, ce audi-
seră pentru aceea s’a şi îm plinit cu ei cuventul Domnu-
lai : că aceea ce ‫־‬a ascuns de Iacei înţelepţi şi pricepuţi ati
 FHF.DIC1 227

adunaţi aci, şi m£ gendesc : nu, enoriaşii mei nu se pot

asemăna cu păstorii Vithleemulul I Si iatS cS auri pre
lângă biserică o căruţă, apoi alta şi mal multe. Unde 0re
s’ar fi grăbind el de se duc pre lângă biserică, In timpul
slujbei Iul Dumnedeu ? Si mi se răspunde că se duc in
satul vecin : căci acolo se face sbortl! Se nu gândiţi,
fraţilor, că eH v6 opresc cu desăvârşire acesta. Nu ! şi a-
cesta este un lucru de trebuinţă. Der spuneţi voi înşivă :
ce nu s’ar putea 0 re, ca să vă duceţi acolo, deca aveţi
trebuinţă, si după săvârşirea sfintei slujbe în biserică?
Si pentru ce vă duceţi voi acolo familii întregi, în loc
d’ase duce numai unul singur dintr’o familie? . . . Iată
der pentru ce une-orl biserica este cu totul deşertă, pus·
tie t Nu, eu iară-şl mal ţlic, enoriaşii mei nu semănă cu
păstorii Vithleemulul!—Nu arare ori, lată ce se mal in
tâmplă : săvârşind eu sfânta slujbă în biserică şi întor-
cendu-mă a casă, aud — într’un loc se aude ciocănind :
6re cine lucredă ceva, într’altlo c— se aude scârţîind
râtele : <5re cine vine cu carul cu grâu sati cu alt ce-va
de la câmp : nu arare ori mal vedl pre altul, care face
ce-va în curte, sati în bătătura casei sele. Toţi aceşiiea
nici că s’aii gândit la aceea, ca să se asemene păstorilor,
carii se grăbiau să mergă ca să se închine M ântuitorului
Christos ! Ce? n u care cum va să gândesc, că în lr'u n ces,
hotărît de însuşi Dumnedeu pentru ru g ă c iu n e , vor
putea să agonisescăce va m ult pentru gospodăria lor prin
rugăciune? Nu 1 De nu va $idi Domnul casa, iudeşert se os-
tinesccel-ce (Jidesc— dice stânta Scriptură. Si aşeadeca nu
din iubirea către Dumnezeu, deca n u din recunoştinţa
facerilor Lui de bine către tine, apoi barem pentru aceea,
ca lucrul teii să mergă cu sporire, să fi venit la Sfânta
biserică ca să te rogi. Iată bubue T unetul, sclipesce ful
gerul—şi tâtă averea ta, ca când n’ar-fi fost de când !
lumea acesta ? . . .
Fraţilor! astă-φΐ este prasnic şi e prasnic mare.Ευ, n
 226 P R E D IC I

cestă lume o datorie 6 re care, chiar prin acesta să placj

Iul Dumne<Jea şi să capete fericirea cea veclnică întru
împărâţiea cerurilor. Acolo Dumnedeii nu va întreba :
pentru ce 6re nai lost avut, vestit şi slăvit între 0 men1,
ci va întreba : cum ’ţi‫־‬al împlinit tu datoria ta, chiar
păstor de ai fi fost ? Implinitu-o-al tu <5re cu oserdie, nu
te-ai lenevit ? Deca nu te-aî lenevit, apoi ostenitu-te-ai tu
0re pentru aceea, ca să înlesneşti binele apr<5pelu! teu,
ca să placi Iul Dumnedeii, sau numai pentru aceea , ca
si te înavuţeşti, nu prin fapte bune, ci ca să te făleşti
şi să te mândreşti! Osteniţi-vă voi in afacerile vOstre
ţărăneşti, osteni ţi-ve pre cât Dumnedeu vă va da putere
pentru slava Iul Dumnecleu, pentru folosul vostru şi al
apr<5pelul, —şi voi prin acesta vă veţi asemăna păstorilor
Vithleemulul, şi veţi fi plăcuţi ca şi el, Domnului celu
ce s'a născut astă‫־‬dl. încă: păstorii Vithleemulul, augind
de la înger despre naşterea Mântuitorului, au venit la
Densul să se închine grăbindu se, adecă s’au dus acolo,
unde le arătase îngerul Domnului, unde el nădăjduiau
să vedă pe Mântuitorul, şi să se închine Lui. Băgaţi de
semă, atunci era ndpte, şi el aveau turmele lor la câmp,
şi pre lângă acesta nu erau în apropiere de oraş. Dar
vestea despre naşterea Mântuitorului a fost pentru el a-
tât de veselă, dorinţa d’a se închina Lui mal curend a
fost într'inşii atât de mare, în cât el au lăsat tâte, câte
aveau şi au alergat. — Iată, dragii mei, încă o faptă
frumdsă din partea păstorilor Vithleemului. Aduceţi-vă
aminte de densa şi o faceţi şi voi. Se întemplă adese ori?
— voi, ce grefi îmi vine mie atunci 1 -—se întemplă, ţjic,
că a venit un prasnic Domnesc, sau chiar şi Duminica,
şi —iată că la biserică se face slujbă, Dumnedeu aşteptă
în biserică închinători stăruitori şi evlavioşl. . . Ci su-
netul tocii şi al clopotelor se aude câte o dată ca într’o
pustie 0re care, şi biserica n<5stră cât este ea de mică,
este f0rte largă! . . . Efi privesc atunci la puţinii <5meni
 229

nu m ânie pre Dumnedeu, nici cu iapla, nici cu cuven-

Iul, nici cu g ân d u l, ci d in p ro tiv l ca să placă Lui şi cu
gândulO şi cu cuventul şi cu vieja bună.
Γη asl-lel de om este tot d ’a-una şi in tru tote iericit
înaintea Iul Dumnedeu, şia d m e n ilo r şi sin g u r în sine.
. l'ltaţi*ve, ve rog la acel copaciu care creşte lângă ţermu-
rile rîurilor. El nu se va usca m al 'nainte de tim p, pre·
cum se usucă copacii, carii stau pre m u n ţi şi cu osebire
pre locurile cele petrose şi fără de um edeiă, frunda Iul
nu se usucă mal nainte de vrem e; şi in fîe-care veră el
aduce r<3de cu îndestulare dupo felul seu. Tot ast-fel şi
omul religios, care iubeşte şi îm plineşte legea Iul Dum-
nedeu; in tru tote lucrurile, el reuşeşte, pentru că Iul 11
ajută însuşi Dumnedeu, 11 hrăneşte cu harul seu, 11 în-
tăreşte cu puterea sa, 11 pă deşte cu îngrijirea sa cea pă-
rintescă. P en tru om ul cel religios în tot-d'a-una şi în tot
locul este Domnul.
Nu esLe, fraţilor, lot ast-fel şi cu om ul cel necurat la
suilel, cu acel 0m enl carii nu se tem de Dum nedeu şi
despreţuesc sfânta Lui lege. Cel religioşi stau în tru tărie
şi nu se clătesc, fiind el în tăriţi de puterea Iul Dum ne-
deCi : iar cel necredincioşi s u n t— ca praful, care -1 sbul-
beră venlui. Vieţa lor este necurată, pentru acea n u este
pentru denşil lericire, el in tru nim ic n u înaintedă. Câte
o dată Dumnedeu voeşle, ca să fie şi el fericiţi, der el în-
sil perd fericirea lor prin îngrijirea lor cea de prisos, prin
cârtirea lor, prin nem ulţum irea lo r ; şi p uţine, <5re, sunt
acele esemple, când fericirea lor, agonisită p rin m ari os·
lenell, se spulberă, ca praful, în tr ’o clipire ? Der neno-
rocirea lor stă în tr ’aceea, că pe al-l-altă lum e el n u vor
vedea fericirea. Vine m ârtea, apoi sfârşitul lum ii, d iu a
cea mal de pre u rm ă a judecă ţel Iul Dumnecleu, şi cel
necredincioşi n u vor putea să se indreptede la ju d e c a tă ;
cugetul lor chiar îl va \ 6 dl la judecata Iul D u m n e z e u ,
in faţa tuturor 6 m enilor şi a în g erilo r. La judecată el
)It MBDICI

v’atti vorbii despre tote acestea, ca se v6 in tristeţi; n,

mic se nu împedece bucuriea v0‫־‬stră despre acesta pras.
nicQ Dumnedeesc. Der voi s6 na uitaţi aceea ce eft v'am
vorbit despre naşterea Mântuitorului nostru şi desp!>
păstorii \ ithleemulul, carii au fost cel din tei Ci închin!,
torl al Lui. Se nu uitaşi, şi se dea Dumnedeu, ca noi cât
de puţin înlcar si ne asemănăm acestor păstori! Amin.
P reo t. S p . B a d e s c a

LA I N T I 1 U L PSALM.

Fraţi l or f

Fericit este omul acela, care n u u m b lă iu sia tu l necre

dincioşilor, şi nu cugetă ca se greşescă cu denşii im pre
uni înaintea Lui Dumnezeu şi se facâ râu aprâpelul seu.
Fericit, este acela care fuge de adunarea cu 6 m eni răs
vrâtiţi. nu vorbeşte cu el despre cele rele, n u m erge pre
acea cale a rasvrătirel cu denşii, iar când cad in picate
nu rfimân nepocăill, ci îndată se curăţă de picate prin
spovedanie. Fericit este acela, care d e p ă rtâ n d u se de 1*έΰ,
din toi sufletul se lipeşce de tegea D om nului, asculţi cu
luare aminte Cuventul Iul Dum nedeu, cu totă inim a sa
se lipeşte de sfânta Evangelie, în totă viaţa n u num ai că
se gândeşte la legea Domnului, ci d in Ιό le puterile sele
se sileşte si vietuescă precum porunceşte Dumnezeu în
Sfânta Sa Scriptură. Este fericit, fraţilor, acela, care în
tot-d’a‫׳‬una şi in tot locul, dimineţa, la deşteptarea sa
din somn, şi sera, înainte de culcare, —şi a casă in tini-
pul de odihni, şi in câmp in timpul lu crului, —şi tot-
da-una’ şi in tot locul se gândeşte numai la aceea, ca si
 231

iată ne acum c’a m slă b it cu am endouS acestea. T6 te câte

mai’n ain te înveselea in im a o m u lu i b ătrân , el nici că nu
voeşte să privescă. A h! este în g ro z ito r de a şi gândi,cât
de repede trec a n ii noştri şi ca fu rtu n a trece. Anul tre-
cut a perit c u su n e t. M ulte întâm plări s’a întem plat 6 me‫־‬
nilor în tr'ac e st a n , u n o ra b in e, altora reu. Der noi or şi
cum n e u ră m u n ii altora, ca an u l n o â s ă ne fie cu noro‫־‬
cire şi c u săn ătate, de şi noi n u ştim , ce anum e are să
se întem ple cu noi in a n u l ce a sosit. în tr adevăr, câ noi
nu ştim , ce se va în tîm p la cu n o i—trăi-vom noi 6 re s ’au
vom m u ri, fi-vom noi 0 re mal norociţi în an u l ce a sosit,
sau m al neno ro ciţi, m al cinstiţi sau mal necinstiţi.
Or şi cu m va fi el, sau b u n sau reu , der eu su n t gata
să v6 sp u n , cui va fi el b u n şi cui va fi reu. Predicerea
mea este în sc u rt — pen tru âm enii cei buni şi anul nou
va fi b u n , ia r p e n tru cel ret şi el va fi reu. Si cum se
p0 te petrece acesta, ascultaţi eu vă voi telcui puţin acesta.
Pentru cel b u n i acestu an va fi b u n ; am spus că el va fi
bun, de şi s ’a r în tem p lă, ca să le vie vre -0 nenorocire
sau chiar şi m<5rte: — cu denşil va fi Dum nedeu, iar cu
Dumnezeu în tot‫־‬d a ‫־‬u n a şi pretutindeni este bine. Din
protivâ, cât de favorabil n'ar-fi el pentru om ul reu, pen-
tru el tot n u va fi b u n : — pentru că el este departe de
Dumnezeu în care stă tot binele.
Omul b u n vieţueşte cum voeşte Dum nedeu , pentru
aceea şi răsplata lu i va fi m are in lum ea cei-l-altă. Ce
mai p 6 te în se m n a d a r p e n tru den su l m<5rte? ce p6 te ca
să în sem n ele de cât o d ih n a dupe atâtea osteneli pămen-
teşti? ce alt' deca n u o chem are a lui Dum nezeu pentru
ca se-1 răsplătescă p e n tru densele? Omul b u n este avut—
el împarte ce are cu sfiracil, d in tre cei ce su n t înapropi-
ere de el n u este n ici flâm înd, nici friguros. Este sărac,
el nu cârteşte. El ,şi-aduce am in te de dreptul Iov, care
ca şi densul fiind în nenorocire s tr ig ă :
Domnul d d a t. D om nul (1 lu a t. Fie aşa precum vocstc
 230 * ‫» ™י‬

vor-fi despărţiţi din numărul celor drepţi şi aruncaţi !n

iad, in munci vecinice. RSft pentru cel necredincioşi ·ţ
aid şi in vieaţa cea fiitâre!
Aduceţi-v6 aminte, fraţilor, că Dumnedeu ştie calea
credincioşilor, vede faptele lor cele bune, gîndurile
t6 te scopurile lor. Pentru aceea, silindu-vă ca să im pi!,
uiţi legea lui Dumnezeii şi bine plăcend Lui prin viaţa
sfântă, nu vă descorajaţl, nu vă desnădăjduiţl, deca ve
ajung nenorocirile, deca împlinirea legii este unită cu
osteneli şi lipsă. Osteniţi-ve şi răbdaţi : Dumnedeii v6
vede sufletele v0 stre şi ştie, când şi cum să vă răsplă-
tescă ! Din protivă, să nu se bucure cel necredincioşi!
Dumnezeu vede inimele lor cele rele, ştie faptele lor cele
rele, şi deca nu aci, apoi negreşit in vieaţa cel-1 altă le
va rfisplăti şi va pedepsi pre toţi călcătorii legii Sale cel
Sfinte. Rău va fi celor necredincioşi! Dumnedeu să ne
invrednicescă pre noi toţi de veclnica sa fericire împre-
ună cu drepţii, şi să ne isbăvescă de veclnica peire, care
aşteptă pre cel necredincioşi! Amin.
P r e o t : Sp. B id e s c o

A X X -a V O R B I R E
PENTRU CINEVA FI ANUL NOU BUN 81 PENTRU OINBREU.
F r a t H o r ii f

lată că a mal trecut incă un an şi astă dl se incepe al-

tul ηοΰ. Dumnedeule, cât de repede trec anii noştri.
Trece £i după di, lună după lună şi an după an. Multă
vreme este <5re de când noi, ăştiea bătrenil, eram tineri?
Si iată-ne acum uriţl şi neputincioşi. Multă vreme este
ore de când noi eram tari cu trupul şi cu sufletul — şi
 PREDICI 233

şi p re s in e ş i ţLiua n a şte re ! s e le , s e m ă n ie p re to ţi, p re

to|! el p is m u e ş te , la to ii e l v o e ş te r e u l . E! b in e , f r a ţilo r ,
ca ce iei d e b in e p 0 te ii a c i o m u lu i c e lu i r e u ? e u v6 în -
treb, ce b in e p 6 te fi a c i p e n tr u el? Vai! re u e ste ca s i fie
cine-va r e u , reO , r e u şi m a l m u l t n im ic d e c â t r e u ! Reu
va fi p e n tr n o m u l r e u ş i a n u l n o u .
P e n tru aceea d e r e u v6 u recl d in to t s u f le tu l m e u ca
sS fiţi b u n i, a tu n c i ş i a n u l n o ii v a fi p e n tr u v o i b u n . Eu
ve p ro ro c e sc a c e sta c u t o t c u r a g i u l m e â ş i p r o r o c ie a m e a
va fi d re p tă , c a re d o re s c , să n u se in te m p le c u v o i s p re
Γβύ în ac e st a n . A m in .
P re o t: S p B ădescu

H‫־‬
La 30 Noembre, ora 5 */2 dimineţa, lucetândfl din vietă prea
Sânţitulfl G h e n a d ie , f o s t u ] u e p is c o p ii a l a E p a r c h i e ! d e
A rg eşiu , în acea şl $i spre seră a foştii dusfl in biserica sântului
Dimitrie, in curtea căreia a locuiţii pânâ in moineutulfl trecerel diu
vieţi, oficiândil prâ Săuţitulfl archiereu Iosif Bobulescu.
OficiulQ de Înmormântare s’a celebraţii la 2 Decembre. La 10
ore ante-meridiane pr6 săuţitulfl Ghenadie, actualulfl Episcopu alfl
oparchiel de Argeşu, pre Sânţitulfl Calistfl şi pre Sânţitulfl Teodo-
rittl afl Începutfl oiiciulfl funerarii! tn susfl numita biserică, 10 pre-
seoţa familiei repausatului, a membrilorfl comitetului de la ju m a -
Iul «Biserica ortodoxă R o m â n ă · şi a uunl numeroşii publiefl. In
penultima oficiului, Reverent ia sa, Archimandritulfl Silvestru Bă-
l&neseu, membru alfl comitetului jurnalului, şi directore alfl Semi-
narnlul centralii din Bucuresci, a pronunţaţi! următorul!! discurs(! :
232 PREDICT

Fie num ele Domnului b i n e - c u v e n t a t d e a c u m

E l.
penă in vec. L in iştin d u -se p re s in e p r i n a ceste, el in ^
d a u n a este lin iş tit, tol-d’a -u n a e ste m u l ţu m it , şi Und'
este m u lţu m ire a , acolo este şi b in e le , a c o lo este şi fer-'
cirea. Si p e n tru ce 6 re , se m u lţu m e ş te c u în le s n ire , prj
m in d tâte cu su p u n e re ? P e n tr u aceea , fr a ţilo r, că Dom.
n u l D um nezeu p e n tru s u p u n e r e a lu i îi tr im ite pacea §j
îndestularea în su fletu l lu i. la tă p e n tr u ce şi a n u l noo
e â ne fiind proroc, p ro ro cesc c u tâ te aceste a că va fi
b u n p en tru d e n su l.
Nu pot făgădui d e r a n b u n <5m enilor re l. El n u va fi
bun p en tru d ân şii, ca p e n tru cei b u n i.
Si viaţa lo r va fi to t aşa, in c â t m a l b in e a r m u ri, iar
viind m â rte a şi m al re u p e n tr u d e n şil. N u în ţla d a r dice
d u h u l sfânt p rin g u ra p ro ro c u lu l D a n ie l: m<5rtea p$că■
tasu lu i es te c u m p lit ă . Si c in ste a d a tă o m u lu i re u num ai
este c in s te : acesta i v a fi s p re r e u : .— d e v e n in d m are, el
va despreţui p re cei m ici ş i v a u ita p re cel m a ri. Ast fel
de o m is e p o triv e şte fâ rte b in e n u m e le d e b a t j o c o r i t o r :
el batjocoreşte. B atjocoreşte, b a tjo c o re şte u n ast-fel de
om , penă când c h ia r acestă a lu! b a tjo c o ră îl sfărâm ă in
tocm ai ca şi pre o băşică u m fla tă . A n u l n o u n u p0te fi
b u n pentru u n ast-fel d e o m . A verea ia ră -şl n u pdte fi
de folos pentru d en su l. A verea in m â n a o m u lu i re u câş-
tigată din asu p rirea alto ra se a g o n is e şte sp re asuprirea
Iul chiar, şi acolo u n d e este a s u p rire , n u p 0 te fi b in e:
a su p ra Iul se pornesce p lâ n g eri, b le ste m e , im p u tă ri din
p artea celor asupriţi şi cu o seb ire d in p a rte a m ustrărel
cu g e tu lu i. Nu, fraţilor, a n u l n o u n u p â te fi b u n pentru
u n a s t fe l de om.
Der acesta este ast-fel câ n d p e n tru o m u l re u merge
âre-cum b in e . Ce p utem no i d ic e in s ă a tu n c i c â n d Ιό le
m erg p e n tru d e n su l d in c o n tră , n en o ro c ire a ţiindu-se
de m ân ă cu n en o ro cirea. 0 ! a tu n c i ce v a în c ă şi m al r e u :
D um nedeii '1 trim ite v re ‫־‬o n e n o ro c ire — el se blestem ă
 D E S P R E PR EA SA N Ţ I T U L 0 I 1 K N A P 1 E ____________ 235

rit peotra eternitate : căci el n u a murit, ci dorme ; d£r, pentru cft

clerul nostru a perdat din mijlocal sefl pe anal din cip ab ilil 851
membrii; şi peotru cft ra tre b a i sil treci, încă m alt tim p pdofi când ca-
pitala României — BucurescI, va putea să mal alba o asemenen per‫־‬
S00&, care să improvisizeze depe Anvonele bisericilor predica ea-
vântuloljol D-ςΙθΟ, şijprin ea, să detune viciile din ori şi ce parte s’ar
iri.
In privinţa noţiunilor biografice ale Prea S ân ţieî S£Ip, efl anal
pot a aminti nam al atâta: că Prea S ântia Sea este fiii de preot din
satul Potocenl, judegulfi BuzeO, şi este născut Ia 1 8 1 3 ; că la
etatea de 2 0 ani a in tra t In Skital N i fon, unde a şi prim it k i-
pal monachicesc; iar de acolo la anul 1 8 3 7 . s’a perm ntata ca cân-
tftreţd la M-rea M ărgineai, unde a şi început a îuvgţa limba grecS;
de aici mal tn arm ă venind la BacarescI a fost ca Diacon la Biserica
S. Ιόη Mare. Aici In m area sea dorinţa de a căpăta cunoştinţe mai
Întinse — necesarii anal cleric, s'a perfecţionat In lim ba Grec&la an
dascăl grec rennm it pe atnncea.
Mal in arm ă JiindQ hirotonisit Ieromanaehn , s 'a trăm is ca
soperiorfl la capela Română din L ip s ia , când a fosta onorat
şi cu rangal de A rchim andrit. M ergerea la L ipsia l a proenrat fra-
mosa şi mult dorita ocasiaae de a înv ăţa limbele G erm ană, Franceeă
şi chiar Hebraică, pre cum şi a se ocupa in mod special ca sciinţele
Teologice. L a anul 1 8 6 2 , întorcândti-se ca to ta l la p atrie a tost
nomitea Superior şi predicator la Bis. S. George Noii din BacarescI;
Iar to anal 1 8 6 4 ca locotenent al sântei Episeopil de BnzCti. N a
malt dupe aceia a fost hirotonisit ArchiereO pe E parchia R om âna-
lai, şi în arm area anor skim bări din anul 1 8 6 5 a devenit Episcop
al Eparchiel de ArgeşQ.
La anal 4 8 6 8 din causa unor îm prejurări g rele, retrăgând a-se de la
Episcopia de A rgeşia a tr ă it In B ucureşti ρθηθ în tim pul present.
Intre acestea In annl 1 8 7 3 a fost desem nat de S ântul Sinod ca
vicar al Sântei Eparchil Buzeal ca titlu l de R â m n ic u l S ă r a t ; şi
tot in acel an prin votnl S ântului Sinod din şed in ţa de la 1 7 No-
embrie, a fost însemnat de Preşedinte al com itetalal R edactor, de
la Jarnalal ‫ ״‬B is e r i c a O rto d o x ă R o m â n ă “ . Ia ră in lu n a A prilie
anul carent. în a lt P re a S ânţi ta lu l M itropolit P rim a t, a bine voit
M kiem* de a îndeplini sarcina 46 V icarii! al S ân tei M itropolii a
 E i suni th vierea ‫ ן‬i viaţa, fi cel ce Crn‫״‬
intru mine, de ta ji muri v ii va fi, ri
X I. 25). VH*

Aşa respunde Domn01 nostrn Iisus Clivistos Marthel, carea cu la-

crămile în okl se tânguia picând că fratele el a murit Aşa, El
qlice, că, cela ce crede Intra dânsul de va şi mu>i via va fi. Da, pen.
tru cel ce crede că Iisns Christos este învierea şi viaţa, pentru &.
cela despărţirea sufletului de corp nu este mârte, ci viaţă; pentru
acela die, miîrtea fizică nu este de cât mijlocul de a scăpa din tn·
kisorea sifl lumea acesta, în care este pus spre a se lemuri — dup(:
cura se exprimă profetnl David — ca aurul în ulcea, pentru ca in
arms s& tracă! la repausul cal ne sfârâit. De aceea, nn numai ud
creştin, care t6tă viaţa sea a petrecdt’o în o dreptâ şi vie credinţă
in Iisns Christos, ci încă şi acela care d'abia în ora a ΧΙ-ea intrând
ln via Iul Chritos a Început a lucra cu cel din ora I-ia, de şi m6re
s6tt dispare din mijlocul nostru, este viu.
Pe acestă basă, în îuipregiurarea de fagi a, adică,când noi vedem
înaintea okilor noştri picând fără suflare pe Prea Sănţitul Archie-
refl Grhenadie, fost Argeşifl. care pânâ alaltă-erî rorbia cu noi, Intre·
ţinându-ne cu abondenţa sea de cuvinte instructive, carea ,Icaracte-
risa, noi nu Ί vom plânge ca mort pentru eternitate, precum fac
aceia carii gândesc că totul se termină ca mormântul; nu, căci el
nu a murit, ci dârme: cel ce crede întru mine —<Jice Iisus Christos,
— ie va şi muri viu va fi.
Când Prea Sânţia Sea din mica copilărie şi pânâ la etatea de 64
ani, na numai ,şl a pns tâte stăruinţele de a-şl apropria adevărurile
religinnel late de Domnul nostra Iisns Christos, ci Încă la tote oca*
sianele s’a silit de a convinge in ele şi pe toţi cei ce Ί tncongiurafl,
nu ne îndoim despre ferma sea credinţă ln Iisus Christos şi in viaţa
viitore. — Şi ea proba Ia cele $ise, este, că mintea Prea S&nţiel
Sele. kiar şi in orele cele mal dupre urmă, era ocupată cu predica
cuvântului lai Dumnedeii—pronunţând din gură mal ninlte cuvinte
instructive ca de pe Anvon; şi tot o*dată repeţind de mal multe ori
cuvintele: cred Domne ξί mărturisesc că tu eşti cu adevărat fiul
lui Dumnezeu celui viu.
Dâr,d£că noi jelim şi plângem dispârearea Prea sânţiel sâle dintre
noi, apoi acâsta o facem, şi trebae s’o facem, ou că dâr el ar fi mu-
 DESPR E PREA SÂ NŢITUL OHENADIB 987

Sa ne rugam cn toţi ca D-vJefl 36 aşecjo sufletul Ini ande, toţi

drepţi so odihnesc(!. Amin.

Pupil terminarea oficiului, patru preoţi at\ purtata pe umere

sicriulîl repausatului ρδηδ la Îmbinarea stradol Garold I cu ca-
!ea s 6u podula Mogoşâel. De aci sicriul Q fiinda pusa 10 carul ft fu·
nebrn s’a Îndreptată pe calea Mogoş6eI Însoţiţii de publici!, de me -
brii familiei, de personalnlQ jurnalului, · Biserica ortodoxă Ro-
mână * de amici şi cunoscuţi şi de mal mulţi clerici atâta ofici-
auţl câta şi spectatori. Intre persânele clerice. cari afl ţinutei pan·
glieile carului funebru aQ fostu şi cel doi membri al comitetului
redactorfl ala jurnalului, Archimandriţil: Oenadie Enacânu şi Sil-
vostru Bălănescu.
La capuld podului Mogoş6 el,archiereiI şi derula oficianta făcftnda
rugăciunea obicinuită, pe la ora 1 1/2 sicriulu 8’a luata din căruia
funebru, s’a pusa in tr’o trăsură şi s’a Îndreptată spre mOnastirea
Cernica însoţita de câţl-va preoţi oficianţi, şi de membrii familiei.
La MOnastirea Cernica corpulă repausatului s'a Înmormântata
in drâpta ,cum intră cine-va, a paraclisului din Gimitira, Intre prea
fericitula Metropolita Nifona şi Intre prea sânţituld IeronimO Se-
v&stis, pe la orele patru post-meridiane.

D iac . S t C k li n e a c a .
 386 D ESPRE PREA SANŢ1TUL GHENADIE

Ungro-Vlachiel. Ambe aceste posturi din urmă 10 a ocupat pen6

trecerea Prea Sânţiel Sile din acestă viaţă. 4
C ât despre meritele literaro a le Prea Sănţiet S ele, procnn! ·
despre alte servicii ce a făcu t ţerel ş i B isericei ca om de sciint? I
cred de prisos a mal aminti, fiind-că e le s u n t d estu l d e bine cano»! 1
cute publicului nostru.
Iu privinţa actelor de charitate şefi fila n tro p ic e o m ărturisesc J
singur Ara nici o sfială, că de multe o ri am a v u t ocasiune de a »0
dea pre săracii ce i se preeentaO eşind m al m u lt se& mal p uţin ‫״‬
tis/ăcuţl din casa Prea S ân ţiel Sele.
Acuma apropiându-seorade a se muta ca corpul d in tre noi, PreJ
Sânfcia Sea luându-şl cel mal dupe a rm ă adio , s6 e x p rim ă prin orga-
nul med picând .‫ ־‬Prea Sânţiţilor Episcopl ş i  rc h ie re l ■— fraţi 1q
Christos, care a ţi bine voit a mâ acompania in ora cea m ai dung
urmă a treceri din acesta lume, ertaţi-mo de ori ş i ce p o te ca om
v ’am greşit, şi apropiind u-ye daţi-m l im b râ c iş a re a cea mai dape
urmă. Nu me u ita ţi la S â n tele Prea Sânţielor v o stre rugăciuni, şi
nu perdeţl nici o dată din vedere, că a s tă z i a fost râ n d u l meii, iar
m âine sett poimâine va fi al F r â ţie lo r V 6 s tre !
Prea cucernicilor Protoerel şi cucernicilor Preoţi, e rta ţi- m e şi voi
dfcă pote ca om v’am greşit c ev a; Apropieţi-νβ şi m 6 vedeţi pentru
ultima 0râ; Nu 016 uitaţi n icî o dată la Sântele vostro Rugăciuni, I
ca aşa nici D ‫<־‬Jefl 86 nu 76 uite p o voî şi să 76 couuiucre in ceta a-
leşilor sfll.
Apropidţi-ve şi voi radelor şi cunoscuţilor, şi- dându-ml er-
tare de t0te ce v’am greşit, primiţi bioe-cuveotar<*a cea nial dupe
urmă, pe care nu am lipsit a 7'0 da kiar şi In minutele, când am
devenit in starea ia care mgvedeţi. Căutaţi şi ou uitaţi învăţăturile
pe care adese ori vi le dam, atât cum trebue să 76 împliniţi datoriolo
708tre in raport către ΰ-ψβϋ cât şi către cel ce 76 înconjură, —‫־‬ca
aşea, bine-cuvântarea D-lal 86 -fie preste voi şi să trăiţi mulţi ani
şi bani pe pământii. Na m6 uitaţi ca nici urmaşii voştri se nu v6
uite pre rol.
10 fioe, ca cei mal din armă dintre fiii spirituali al Prea Sânţieî
Vostre şi ca cooJucrătord la jurnalul «Biserica Ortkodoxa Româna»
m6 apropifl şi efl rugâoda-vS 86 mi ertaţlşi să-ml daţi bine-cuvân-
tarea cea mal dape ormâ.
 D ESPRE P R E A S Â N Ţ IT U L O H E N A D IB 239

Djcî no voesce a-I trece prin m into oft direcţiune infortunatA d e a

art pe confraţii lorii, fie aceştia de v erl-ce profesiune. Clerulii ro -
mâufl ou este eşitfi din castă-, dupre cum ^Licfl â re c a r i s t u p iz i; ele-
ricil sunt dio sîmllii poporului, su n t p en trn popor0, şi cu poporala
lorfl· Ca fii şi fra ţi a l poporului, el n a polii u rî pe p ă rin ţii, pe fra-
ţii, pe surorile, pe copil şi pe conaţionalii lorfl. P e n tru acesta *0 mi-
ounezft, când vede pe m ulţi, veniţi, nu sein de unde, şi on/c>fl ca ce!
că-I im pugnă şi-I provdcă la acea ce nn potfl a face nici ch ia r cu
sacrificiulă v ieţel; se m innneză diefi, când vede pe unii Indem năn-
du-lfl la anim osităţl, care n ’arii pu te nasce de câta ură în tre poporîl
şi clerfl, lucru ne pom enita în ţe r a n is tră .
Circumstanţele cotidiane ne faefl să vedemfl cu d urere că acâstă
direcţiune ostilă iea proporţiunl sim ţite. N otănda acestă sistem ă, şi
tem6ndn-ne că nn cnmva aversiunea să crescă in detrim entulfl ro-
manismulul, credemfl că ne îuiplinimQ uă datorie de omeni ţi de ro-
mâni de a nu da n ltărel pe b ă rb a ţii bisericei rom âne, însem naţi prin
multe calităţi; fie plecarea acestora d in tre noi c a t de recentă, spre a
na fi uitaţi in viitor. L ucrula ce se pâte fac*1, a stă z i <ste biue a nu-Iu
lisa pentra m âine, când nu scim-ce se p6te ln tîm p la. I n fie-care
momenta trebue să reeunâscemfl şi să dăm a fie-căruia ce este ala
sett; se recnndscem şi să stim ăm m eritulfi, fie sub rasă, fie sub haine
Inxdse. fie sub modesta haina a ţe ra n u lu l; se ne placă a iubi adevC-
ralfl şi a-lfl spune. Ac6stă este convicţiunea n6stra , acesta este prin*
cipinla norm ativa de care trebue să ne conducem(! in vieţa.
Pentru acesta regretânda m ortea p rre S â n ţitn lu î G enadie voma
diife câteva cavinte despre densula a tâ ta dio punctula de vedere alu
biografiei, câta şi alu calitaţilorfi sele ca oratorfi şi lite ra ta , sp re a
nu remâne ignorata de urm aşii pr*judicioşf.

Χ Ο Γ ΙΤ Λ B IO G R A F IC A

Loculâ natala alo pr£ S ân ţitn lu î Genadie este să tu la Potoc^ni dio

JodeţulBuzea. Părintele sea, num ita N icolae, era preot in acesta s a ta .
Pre sânţitulfl Genadie s’a născuta la anulfl 1 8 1 3 . L a e ta te a de
20 de ani a in tra ta în schitu la Nifonu din acelu judegfl, unde a p rii-
mita chi puia monachi'‫־‬esca şi undea începută a în v e ţa limba g recă. N a
muita după aceea fa cbirotonitfl diacon(! deeOtre  rchiereuia T i mo
tefl Troados, egumenula monastireî. SfăntulH I o a n ă , dio F o cşan i. De
 DESPRE
PREA SANŢITULO G H E N A D IE F 0 3 T E P IS C O P D E ARGEŞfJ.

Decă Romaniloru 16 plăcea & ţin e şi a traduce în faptă «Jicgfo-

rea: arnicas araicos nonqaaai obliviscitar = amiculd nici uă dată
nu aită pe amici; tot atâtfi de multfl să ne placă şi noue, ba 6nco
să dorimd a*I da aă estensiane şi mal mare şi a (Jice ca and neola-
tinismO (decO ne este permisd). Bomaenis JRomaenos nunquam o-
blmscendum esse. Da, românii na trebue să nite pe români.
Mulţi ad oâ edacaţinae, patemd <Jice, d£cO na nenorocită , cela
păţind greşită. Âcâstă edacatiane şi instrucţiune g reşită ÎI face ca
na numai să nu ve$â bine, derd chiar să nreecă pe cel ce no sunt,
ca sâ dicernd aşa, in brasla lord, formând□ 81 and cercd strimtd in
detrimentuld românismului. Edacaţiunea lord prejudiciosă şi infor*
tunată ii face să natreecă uă aversinne cOtre cleruld românii. Acestă
aversiune, transformată în pasiune îl face fie forte parţial! şi ne-
drepţi; îl face ca nici aă dată să nu m ergă pre calea principielord,
ci numai dupre dictamentulu pasiunilor(!. A ceştii feld de omeni na
vedd cn ocht bani, despreţuescd şi portă uă a ră odiosă in contra a
totd ce este religios(], bisericescd; ş i l u este de mirare că acesta ÎI va
face să acopere cu despreţd pre mulţi bărbaţi însemnaţi al biseiicel,
lăsânda-I la intunericu.
Clernld româna este fericita în acestă privinţă şi are dreptfl a
86 mândri că no se află dominata de ară in contra nimenul.
E lucaţiunea lui, veri câtd de modestă ar fi, a remasd demnă de ca-
racteruld romând şi de creştind. E ld nn şi a făcuta educaţionea şi
instrucţiunea la alte părţi, spre a se îndoctrina ca prejadieie peri-
cul6se. De când esistă aă Românie, preotula romând n ’a visata şi
 D E S P P E PREA S Â N Ţ IT U L O Η ΕΝ A DIE 241

parohiei A rgeşului, undo state p6ue la annlfl 1 8 6 8 , când se retrase

de la eparchie şi remase Ia BacarescT. In an a la 1 8 7 4 inflinţân-
da-se ju rn alu l , Biserica ortodoxa Rom âna ‫ ״‬fa num ita de sântald
Sinoda ala bisericeî autocofale ortodoxe Rom ane, preşedinte ala co-
îaitetalul redactară al acestal ja m a la , Funcţiune, ln care a stata
pgog la m<5rte. 10 an u la 1 8 7 6 10 occideota ia oraşul a Boa fa-
cdndo-se o conferinţă pentru a discuta asapra ponctelora de
diferinţă dogmaticâ d in tre diferitele coofesiani spre a puta per-
yeni la aoirea bisericilura, ş i fiinda in v itate ta ta ţe rile ortodoxe
a laa parte, sân tn la Sinoda determ inânda a trim ite doi rep re-
sentanţlal bisericeî româoe, delega p e pr6 sâ n ţitn ia G henadie şi pe
pre sân ţitn ia Melchisedec, episcopala DanSrel de josa, a m erge la
conteriaţâ, dupre cam se pote vepe n u nom al d in actele oficiale de
misiune, ci si dio raportula preseo tata sântului Sioodu şi publicata
ln acesta jurnalfl.
In anula 1 8 7 7 , luna ap rilie, demesionânda pre s â n ţito la A rchie-
rea Calistu din fancţianea de vicara a la sântei Metropolil a Uogro-
Valachiel (a R om âniei), în a lta pr6 S â n ţitu la M etropolita P rim a ta
a bine-voita a chiem a pe p re S â n ţitu la G henadie în acesta funcţiune,
la care a remasfl p6n6 la 1 8 7 7 Noembre 3 0 , când a tre cu ta din
acfctă vieţă în locaşurile eternităţel. ( 1)

Coiwiderntinni a s u p ra aptitud in e! l ite r a r le

·I o ra to ric e

Verl-cine a cunoscuta pe pre sân ţitu la G h en ad ie a p u tu tă a se

convinge că era u n a oma distinsa, u n a orna erudita. P u ţin a ne-
importă, să scima, decă e ra una oma autodidacta, sea dâcă şl a fă-
cată stud iele sistem atica şi reg u lata ln scolă. N oi constatăm a ca
faptfl positivtt num ai, că era om a eru d ita. Nenorocirea a fosta na-
mal că achieiţianea eradiţiunel s’a făcuţii tn tr'u â etate În ain tată,
când nn avea destula tim pa spre a ’ş î pute pa froctele ln ta ta ra-
marile eunoscinţelora sele.
Ga oma lite ra ta coonscea bine lim ba latin ă, lim ba elină clasica
şi limba ebraică. N um ai vorbima despre lim b a germană,, grecă mo-
dernâ şi limba francesă pe care le vorbia. U nu oma dâra, care cu-

(1) Amu fl doritfi a da mal multe de talie biografic·, dâră a · t r ia d ă nim ici din
putea famiUeî, am făcută ce s’a putută,
A N U Liy 14
 140 D E S P R E P R E A S Â N Ţ IT U L G H E N A D I E

aci tnarmă a venita ca diaconii alfl Ârchierenlul Ja biserica Udricam

din Bacnreşcl, metochulnlcitatei rnouăstirldiu Focşani. La 1837‫׳‬s’a
permutata la monnstirea Mărgineni din judeg.nlfl Dîmboviţa, ca cili!,
tftreţfl. La 1840 sefl 1841 întorc6nhu-se tn Bucnreşcl a serviţii ca
diaconu la biserica sântulfl loanfi celfi mare. Aci avendfl la disposi-
ţiune uiidilrtce pentru a continua studiuln limbel grece, a ascultata
ca multa successii lecţiunile de limba grecă ale unul dascălii greca
numita Feft, despre care ni se spune că era una omfl distinsa ca pro-
feaord. De la acestă biserica a'trecutfl ca cântăreţfl la Biserica8fău·
tulul IIie din Gorganfi dio Bucnreşcl. Ia timpalfl funcţionarei ca cin-
tărejfi mire preotula capelei Române din Lipsia. D-nn Coengiopolo
ca epitropfi alfi bisericei, sântultt IJie din GorganQ şi ca epitropfl ala
capelei din Lipsia şi staroste a Lipscani lorfl, cari întreţinea fi capela,
cunoscâudfi de aprOpe pe cantiireţulfl Bisericei s61e, Genadie a inter-
venit pe longă pre sânţitulfl Mitropolit Nifonfl spre a-lu trimite preotQ
la Capelă. Pentra acesta fu chirotonitfl preotfl şi onorata cu titlulfl,
sefl rangnlfl de archimandritfl, şi fa trimisa ca snperiorfl alfl capelei.
10 Lipsia ava frumOsa ocasiane de a stadia, de ore ce acum na-i
lipsiafl nici scrierile de valOre, aici omenii erudiţi, de la care eâ potă
I0v6ţa. Neapăraţii aci n'a putatfl stadia ca eleva regalată, cOcî na
avea titluri dio ţâră. In virtutea cOrora să fie admisa ca studenta,
dâril ca tâte acestea cursurile eraa publice şi nimica na-lfl Impedica
de a asculta careurile profesorilorO.
Ad studiă limba germană, fraucesâ latină, grâcă modernă şi cla-
sică şi limba ebraică. Ca deosebire flnsă s’a ocapatu Ia Lipsia cu
stadiala sciinţeloru teologice.
La anulfl 1862 s’a întorşii in ţâră şi a fosta numiţii superiorii
ala bisericei Săntnl George Νού din capitală, Ca titlulfl de saperi-
ora ala bisericei sântulfl George era unita şi titlulfl bine meritata
de predicatorii. Ca predicatorii, Arhimandritula Ghenadie a atrasa
atenţiaoaa publicului bacuresci&nfl, ba chiar adniiraţiunea şi paterna
tfice că acesta I'a făcuta cunoscatfi ln tâtă ţera. Nomele pre-
dicAtoraiai Ghenadie fiindfl acam cunoscuta şi vestita tuturora, la
1864 fa trimisa locotenenta ala Episcopiei de Baz&l tota cu ran-
gala de archimandrite.
N a malta după acesta fa chirotonita archierea ca titlulfl epar-
chiel de Romaoa, după care deveni la auula 1 8 6 5 episcopfl ala e-
 D E S P R E P R E A SAN Ţ 1 T D L G H E N A D IE __________________ 8*3

Din timpalO predic&reT la biserica sântulu George Nod posedem

cAte-va din omiliile improvisate de pe amvonulfl bisericei, —omilii,
cari s’au căleşti de stenografii Mureşianu şi Cerchez şi s’aO impri-
matfl.
Ca oratora pre sânţitala G enadie era departe de pedantisranlQ
scolastica care presupunea pe au d ito ri a tâ ta de Înapoiaţi In c&tfl orato-
rula se vedea necesitato a face usfl de una mecanisma in su p o rta b ila In
formarea şi pronunţarea discarsalal, ar&tândfl şi vorbindOdespre a&
parte, apoi despre a doua etc, când predica.
De multe ori începea cuvântarea directa, d6ca subiectula era ca-
noscuta, alte ori de şi făcea câte aaa exordQ directa 86a figurata,
dei’OHa făcea scurta spre a nn obosi atenţianea auditorilor. Acestă
normă o ţinea atâta la discarsurile ce 16 improvisa, câta şi la cele
ce avea scrise.
Dintre discursurile sea omiliile improvisate nn posedemu de câta
câte-va adunate de stenografii citaţi şi a nume.din timpalfi culmi-
naţinnel de glorie a acestui oratora eminenta. Paterna cjice numai
că anele din aceste improvisaţianl s’att abreviata şi acomodată cu
timpala serviciului divina din biserică, asta-fela, dnpre cam le το-
demâ publicate In « Biserica ortodoxă Română > anala 1.
P ro d u c tiu n ile *ele teologlcc-llterwi·©.

Ca producţianl teologice şi de literatură, eclesiastică afară de die-

cursurile pentru duminicile de peste tota anula menţionate mal ausO,
a scrisa 6nc5 şi nrmătârele : Evangelia populară şi Esplicaţianea
serviciului divina, s6ti Liturgica.
Liturgica de şi na este uă operă genuină, dupre cam atestă chiar
autornla la pagina 2 ; cti t 6te acestea este aă lucrare fârte impor-
tantă.
Na are destiaaţianea anul manuala didactica, este anfi maga-
zinfi fârte bogata, care n’ar trebui să lipsescă na namal din biblio-
teca nici aaal servitorii bisericescfl, dârO chiar de la nici ana creţ-
tina, care ţine de biserica ortodoxă.
T6te manualele apărate ρδηδ acam coprindeafl a& lacună, care
Acea să se v6$â ore cam, că servicialfl divina publica na este trac-
tatQ şi oeplicatfl 1 ‫ ם‬completaltl 86a. Seim că servicialfl divinii pa-
bliefl se săvdrşesce de preotfl; ca tâte acestea a dosea 86 presintA
 242 D E S P R E PR E A S A N T IT O L G H E N A D IE

noscea şepte limbi, dintre cari p a tra le ▼orbia, In trn n ia destule iQ

dicie de oma erudita, de omfl capabila. Ga o ratord eclesiasticu, pr6
sânţitula Ghenadie ocupa una loca fo rte d istin sa, deco na p atent
dice cft face epoci ln oratoria eclesiasticî a Rom âniei muntene.
Ρ6ηδ la venirea pre Sânţitul ni Genadie din L ipsia, ln BucnreeeI
m al nn se andia de pe tribuna bisericeî de c â ta vocea cea plăcuta
şi simpatică a predicatorului Yeniamin C atulescu. De acum începe
a resuaa şi a detona vocea archim andritnlnl G enadie. Predicatorul(!
din Lipsia apare acum ca una adev ărata fenom ena ln micjlocula pa.
blicalol bucurescenu. O dicţiune clară şi en erg ică, a ă voce pater-
nică, sonoră şi penetrantă, u ă cuvântare independentă şi demnă de
unfl adevgratfl oratorii eclesiasticâ încununa p re predicatorula Ge-
‫ ע‬adie. TalentnlQ sefl oratorica făcea ca atunci ch iar, când vorbiades-
I pre uă ceşti ane, care nu implica m ultă p rofunditate şi m are importanţă,
să fie ascultata cu uă aviditate nespusă.
Vocea puternică şi talentuia oratorica a la p re S â n ţitu la ! Genadie fă-
cea ca tâte ideile şi chiar tote cuvintele sele să .se g raveze adînca ln i-
nima âuditorulul. Când oratornla la D om inica lă s a ta la l d e brâncă
pronunţă primele cariate ale discursului s6â : « Oceanulu este în-
delungatS, valurile sunt furiose, stîncele sunt dese ş i ascuţite, mie
temă de naufragiu! > le p ro n u n ţă ca a tâ ta îaălţim e, ca a tâ ta artă
oratorică, ta câtfl Sensaţiunile pâtrandeafl su fletu la ş i corpula ascul-
tătorilorfl şi-l făcea să fie îa tr'o ă liaisce şi tăcere pe c a re a a o pâte
afla cine-va nici chiar la solitudinea cea m al p ro u u a ţa tă .
Mulţimea auditorilora era a ş a de m are la c â ta n u m ai putea ln-
căpea In biserica, sâotola George Nou. I n f ile le d e s6rbăt6re no se
au$ia de câtfi : < aldeţl să ascoltăm pe G enadie >
Când predicatorulu de la sântalfl George, fa numita locotenentu
ia Episcopia de BozeO, publicula bucuresc^nfl simţi unii goia, unfl
golii, care pare, că făcea pe bncnrescenl să v£<Jă cerniţi posomoriţii
şi ei tfici : f i a Bucur esc! ninge, plouă, ia r la Buzău p ică rouă·,
Indileledin armă ensăvicieitadinile vieţel avnrăinfloenţă asupra
talentului oratoricii ala pr6 sânţitnlol Genadie şi făcară a se ma-
nifesta simptome de degenerare a oratorului; o duritate caracterisa
cuvântările βέΐβ ln timpulfl dia urmă. Cn t0te acestea, era ce-va
irezistibila, care Îndemna pe poporfl de a merge să-lQ asculte ca
tdtă severitatealimbagiulul ce Întrebuinţa acam.
 DESPRE PR EA SANŢITOL G HENADIE 245

ceste reflesionl facil ca textnla evangelicil sil devină nu namal in-

ţolesfi pentra tota omulu derfl 6nc0 să se vecjiă consecinţele or·
mărel s â a nenrmftrel conforma cd doctrina evangel ici.
Acâstă scriere nn coprinde textnla ciltoru patra evangelielora, ci
carnal textnla evangeliel, scrisă de evangelistălu MateiO. Reflesiu-
nile cari insogescu textnla, de şi In multe locuri esplică cestiunl
dogmatice, conţinute In text0, Gnsă esenţialulu lorfl şi cea mal mare
parte desvoltă şi esplică doctrina morals, dată de Iisus Christosu
lamei.
Din acesto pnneta de vedere scrierea presintă mare importanţi
şip 6teservi de condactora forte buna la formarea una! manuala de
esplicaţiunea ev angeliel, care se propane Ia scole, lacra care este de
mare necesitate, spre a se pate preveni interpretaţiunile eronate ale
acelora, cari ca intenţiure pervertesca sensulfl textului evan-
gelica.
Albina musicală. — Din timpula renumitului psaltfl Macarie.
care pntema $ice face epocă In istoria mnsicel bisericescl naţionale
In romănia Muntână, şi din timpula lui Ântoo Pan paţiaa s’a fă-
cota In respectula musicel eclesiastice, din care causă ac&tă artă,
io detrimentalal serviciului divina, in detrim ental pietăţel creştine,
a decăzuta, a devenita in disuetadiae. Acestă stare de decadenţa a
musicel a îndemnata pe prâ sanţitula Ghenadie de a face ceva In ace-
stă privinţă, de a da uă nouă impulsinneacestnl stadia, data altărel.
Scopula dâră ala acestei pablicaţiunl este demna de totă lauda. In
acâstă publicatiune este esecutată melodiea grâcă, esceptănda pu·
ţine locuri, impramatate de la anii psalţl români. Imnurile biseri-
cescl In limba grecd. fiinda întocmite dapre uă m€sară determinată
eraa într’uă perfectă concordanţa cu melodia. Aceleaşi imnuri tra·
duse In limba română nu mal aa mSsara originalului: cea ce la
grecesce era esprimata printr’unâ ciiventtt simplu s6a compusa, In
românesce de cele mal multe ori a trebuita sa se traducă pria peri·
Crase, — lucra care na puţina impedica acomodarea melodiei grece
ea acestă-altălimbă. Aci pre sănţitul Ghenadie a Întâmpinată t0tă
dificultatea, dapre cum atestă însuşi tn prefaţa acestei pablicaţiunl.
Prin armare melodia nefiinda originală, ci grfcă, a urmata aă inter-
vertire de cnviate, nă sintaxă disaetă. Nu numai atăta, ci.la multe
părţi accentula musicalu nepatânda a coincidă ca accentul a imnari-
 44 D E S P R E PREA S Â N Ţ IT U L G H E N A D IE

necesitatea de a servi şi arehiereulfl. Ga acesta ocaeiune servicivili!

divinii publicfl devine m ai pomposQ, archierealâ efectua câteva acte
distincte de ale preotolal. Deci acestea trebuiau esplicate spre a qq
remitne nici ana acta, nici nâ mişcare din servicialfl divinii ne-înţeles 4
Acestă lacună o ample pre săn ţitu ia Genadie , esplicând detaliat!
tâte actele şi mişciirile archierealal In serviciul d iv in a ; cu alte ca·
vinte prâ sânţitul Ghenadie ne înf&cişezâ serviciulQ divina explicata
iu tote părţile sele şi In tote circum stanţele, cânda se celebrfeă.
P e lângă acestea, aatorala acestei 01tim e scrieri In acesta spe-
cialitate, na lasă în testa num aî esplicaţiunea p a ra , ci în anele 10-
cari reproduce în intregala lord discursurile adm onitâre ale p&rin-
ţilor bisericei ortodoxe; tota-de-uă-dată însogesce explicaţi uni le cu
reflesiunl admonitâre, cari a tra g ă a ten ţiu n ea lectorului de a ved6 ca
du ncmal trebue a Înţelege semnificaţi unea şi Im p o rtan ţa diferitelor
părţi şi obiecte ale serviciului divinfl, ci, atâtfl serv ito rii bisericesc!
cată şi tota creştinalfl sa se pdrte în tim puia serviciului divinfl con-
formfl ca sanctitatea şi g ravitatea actelor ce se celebreză, eră n a a
sta num ai: anii ca nisce spectatori fora resp ecta şi sim ţtt religioşii
eră alţi, cariieafl parte activă, a n u oficia fOră c red in ţa ş i pietatea
c e rn ii la asemenea acte.
Evangelia populară. — T itlulfl acestei scrieri la prima vedere
pare carioefl şi pare că dă a înţelege, cum că ar fi ş i altă evangelie
nepopulari, adică a ltă evangelie, care nu este pentru masa poporalul,
ci pentra anficercfl de όιηβοϊ de u ă desvoltare sefl c u ltu ră m a î înaltă.
AdeveraJfl este ca evangelia este ana; una este a tâ tfl pentru masapo-
poralol, ca mal paţinfl cultă, câtfl ş i pentru cel cu cultura înaltă.
Preceptele evangelice sunt aşa de simple şi aşa de Înalte, în câtfl
potfl fi înţelese de veri-ce omd câtfl de simpla; e ră celfl instruit!!
veri câtfl de vastăar fi sciinţa şi capacitatea sa na pâte a se în ă lţa mal
pe sasfl şi a substitui in localii evangelie! u ă doctrină mal perfectă
şi mal demni de omil. Aatorala acestei scrieri a sciutfl acesta, da·
pre cam se vede din armătorele cuvinte ale prefaţeî : ‫ ״‬Intr'ensa
(ln evangelie) aflăm: ântaiu discursurile Mântuitorului nostru ,
astu-felu precum αύ fostă rostite de dânsulu ; doctrina pre sântă
§i pre perfectă ce el a predat omeniloră..... *. Dâră dâcă a intita-
Iatfl scrierea astd-felâ, acesta a făcut’o din caosa reflesianilor ce c0·
prinde ca eeplicaţiunl pe longă textnlâ originalii ala evangeliel. A-
 D E S P R E P R E A S A N T IT O L G H E N A D IE 247

Terminândfl considera ţia n ile n6stre 1b p riv in ţa pre sftn ţitn laî
Ghenadie trebne 83 mărturisim(! cft am p erd atâ nnfi distinsei oratorii
ild bisericei n â stre . N a scitt, c&nd voma m al ave anfi a şa talentil
oratoricii, anfl btabatO , cave sa improviseze discursuri d e pe amvo-
oaia bisericei ca a tâ ta ap titud in e şi in d ep e n d e n ţi! C a t6 te acestea
g&spertma tn viitorii, săsperăm fl In b a n e ta tea şi în g rijirea Ini Dam ne-
defl, care n a va Înceta de a cerceta pepopornlQ rom ân Q; sil sper&ma
In caracternla rom&nalnl nostră de verl*ce c o n d iţin n e; coci elfi, care
arm&$ şi practică preceptele doctrinei evangelice, nu va defaima,
cam <J‫׳‬ce Apoetolulfl, profeţiile, nici va stinge spiritulS şi talen -
inltl, ci atunci, când va vede ap&rdndfi asem enea tale n te , le v a iu b i,
le t a protege, le v a in ca ra g ia sp re a -I fi de folosQ şi spre bine. U 4
stare de am a ţire a am vonelortt bisericei este n n n a m a l s ta re de deca-
denţa ţ i n i a ita re a preceptelora chreştine, ci este ru şin ea şi defai-
marea n aţiu n el nâst.re in fa ţia a lto ra neam u ri. U 4 stare b a n a ensă,
reclam i sacrificie. C a t6 te acestea Bom & nala n u crnţ& sacrificiele,
cari-i snnt spre bine ş i ontfce.
Diac. St. C A lln eecu
 "DESPRE PREA SÂNŢITUL GHENADIE

lorfl şi alfl vorbelorfl, în multe părţi face ca cântările aşa cam sunt
date sil fie puţinii facile de înveţatfl şi aplicată.

C o nsid erai iu ni a s u p r a limitei ·crlerllo ru .

Celebrultt 8 riitoifl frances, Bufon a ţlisfl: * Stil alfl este omulQ
In adev6rfl, înveţe ci ne-va veri râtfl de multe regn Ie in privinţa
modulai de a scrie, de a‫־‬şl esprima cugetările sele, şi d£c& nu ţ a
posede capacitatea şi aptitudinea de a cugeta bine şi clarfl, regalele
vorfl remânefOrăfructulfl dorita. Stilulfl dâra este omulfl. Cugeta ci·
neva bine? scrie bine; cugeta refl ? apoi nu va scrie de câtu totQ aşa.
Celfl ce scrie p6te a-şl schimba modulfl de a scrie, dupre cam
Însuşi şî‫־‬a schimbatfl privirile, şi starea psichologică, şi dnpre
diferitele stadie ale etăţel şi circumstanţe ale ▼ieţel, de şi sânt
omeni, cari conservft acelaşi modu şi accentfl de scriere ln totfl
cnrsulfl vieţeL
Considerăndfl pe !10 Sânţitulfl Ghenadie din punctalfl de vedere
alfl modulul de a scrie, constatămfl 6re*care diferinţă Intre modala
de a scrie cu 9 ani mal Înainte şi Intre celfl de acum.
In anulfl 1868 a publicata scrierea citată mal sunt snbta titlula
Evangelia populară; în anulfl 1874— 7 5 discursurile si Albina Mu·
sicală; ln anulfl 1876— 77 Liturgica. De vomfl face uă comparaţi-
une Intre acestea, Într'unfl timpfl aşa de scurta, aflămfl diferinţă şi ne
egalitate. Pe câta avea mania de a întrebuinţa cuvinte none, uă limbă,
analitică şi noOstila cita se pâte de curenta la 1868, pe atâta ln cel din
urmă ani simţia uă aversiune de acesta. Citâscă verl-cine atâta textulii
evangeliel şi reflesinnile din evangelia populară, şi va vedă aă
limbă analitică, coforma gradului de desvoltare ala limbel nâstre. Va
vede espresinnl câta se pâte de alese şi none (na ne usitate).
Tota astfl fela putem <Jice şi despre discursurile sele. Când 6nsâ
vom citi Liturgica, de şi vom găsi şi aci uă limbă curată şi plăcută,
cu tote acestea inclinaţiunea cOtre limba de acum câţi va ani in
urmă 86 va simţi f0rte multă.
Aci vedema, φ'οΟ, uă mare inclinaţiune cOtre modula de a scrie,
ln timpuia de transiţiune de la sintaxa limbelorfl clasice, cari alta
fela eraa patetice. Tota ac&ta se vede şi In Albina musicală, unde
sintaxa este şi m al multa apropiată d6 limba cea vechie, de câtfl
cam se află 10 cărţile bisericesci ce sunt acum In nsfl.
 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE 240

Colivi pe tâte pvin6sele aduse la biserica din fructe, precum : strn-

guri, faguri de miere, etc. dar colivă ln sensultt sett proprio, se flice ·
Grâu fertii, aşeflatâ pe o tava, şi înpodobittt pe de asupra ea
zacharicale în forma de cruce (1 ), şi adustt, ca ofranda domnului
la Biserica ln onârea sânţilor seu tn memoria morţilor. — Coliva
S0 face sub forma acesta spre a putea tnchipui Însemnarea cuvinte-
jor ^ise de Christos: Graunţiuluî de grăii, ce se aruncă înpă~
menţii, de nu putrezeşce singur remăne; îar de putrezesce multă
r6d& aduce» (2) , fiind un simbolfi de profesiune în Învierea
morţilor; pentru care causa dape finirea ceremoniei înmormântare!,
sau a pomenirel pentru reposaţl: Coliva se lnparte intre cel present!‫י‬
şi se trimite pe acase ca darfl şi celor cunoscnţl spre ale demon-
stra din partea reposatalal, câ fiind spiritual minte ne mnritorQ ln-
preunâ cu toţii se vor veseli ln viaţa eternă. Totfl pentra aceste cau_
se, Românii făcând coliva la filele lor onomastice, ln onârea sâ n -
ţiilor cel celebreză, dape ce o sinţesefl prin bine cuvântarea divină,
o înpartfl, trimiţându-0 ca daruri pe la cunoscuţii lor — Căci Intre
coliva făcuta ln onârea sânţilor, şi ln acea amintirel morţilor nu este
nici o diferenţa afară de forma de rugăciune pentru bine cuvântare.
Grâulu fiertă, din care se compune coliva, Însemnă: mortea na-
tarei umane; Iar podâbele şi zacharicale de pe d'asupra: frumuseţa
şi îndulcirea vieţel eterne.
Π. Prinosele. Obiceiul(! religioşii al prinoselor s’a începută din
legea veche, în care afflăm ordonânduse de D-^efl poporului :<Spi-
ce frecate none să nu mâncaţi peni in dioa acea când veţi aduce
D a ru ri D-qteuluî vostru: acesta va fi vouilege eternă in nimurUe
vâstre, întru tâtă locuinţa vostre-o (a).
Obic9iul acesta s'a practicata cu atâta ardâre de toţi creştini,
antici; în câtfl pentru regularea definitivă a prinâselor a necesi-
tatO ase stabili mal multe canâne (4).

(1) Crăcea în ch ip u iţi pe coUva făcuţii pentra repoiaţl, însemnă: că răposatul ii a

fost ebreştinS; 'fiind-câ crăcea este semnul chreştin ăţeî
(2) Originea colivei se pare a data din tempultt Archiepiscopulul de Constant!-
nopolu, Eudoxie, şi a Imperatoriulnt Jalian Paravatului adecă de prin sec.nl nl al
IV-lea Diet· U ‫׳‬gn* tom. 8. p. 385. ed. Paris 1844. (3). Leri ti con XXIII. 14.
(4) Cauunele Apostolici 3 şi 4. şi einodele — VI c. 38 —din Carthagena c. 44
reodaescu : că in Al tari u nu eate permisii ase aduce alte prinâso afari de p&ina
Wnfl amestecată ou apă, unfcu-de-lemnS la candele, ţi tâmăe, apoi ţi struguri ■pr·
 OBICEIURI
RELIGIOASE STRĂBUNE

In timpulâ străbunilor noştri existai! mnlte obiceiuri religiose

printre Români, cu cari, In devotamentul(! lor, înfrumuseţau coltul{!
divin. La acestea, între altele, se numâră: Obiceiul de a face Cofivi,
tn aminţirea reposaţilor; Obiceiula prinoselor ce se adacO la
biserica tn onârea sânţilor; obiceiul meselor comune, numite tn
anticitate Agape, ce se eelebrtzft in ţ^ioa chramulal In cartea bise-
ricel, şi a sacrificărilor întâilor ţjlile princ ipalul de caritate pentra
Domnalfl, mal nainte d'a începe lucrări îndelungate, etc.
T6te acestea obieeiarl religiâse, precum şi altele, cari tradiţional(]
sgpă^escQ In poporalii Românii, ca o eriditate sântă din părinţi în fii,
afl avatfl şi afl drepta scopfl practicarea dragostei chreştine despre
care fice Christos: c Că intru acesta vor cunosce pre voi omenii,
că sunteţi ucenici ai mei, de veţi avea dragoste între vot» (!).
Pentra care causă ttfte prinosele aduse la biserici, citii şi bucatele
preparate ea oeasiaoea Indeplinirel ceremoniilor unor aseminea 0‫־‬
biceiurl, înpărţindn-se latre credincioşi, se primesc(! de aceia la cari
se trimitfl, ea aa semna de cea mal mare dragoste şi devotament(}:
între el, şi reposaţil lor.
Din naltele obiceurl religidse străbune, cari afl existată şi e-
xistă tncă printre Români, vom trSta în detaliu numai pre acelea
ce suatfi generalminte cunoscute, sad a căror pacticare va fi mal
maltfl necesitată astăzi de tnprejurărl.
I. ObiceivlU Colivei. Romiail numescQ cu aa termini! generale
 OB’C E tU n iR B L iG lO A S B ST A A D U N B 251

g0 ve(j0 chiar pânâ ta <?ioa de astă-dl prin satele a multor districte

României, mal cu sâmă de peste Milcov: unde locuitorii se aduna
cn toţi! in curtea bisericeî, in $ioa Chramnlul, aducând fie-care dup9
patere pâine, vin ti şi bucate preparate d’acasă, spre a servi la roasă
comună, ce este aşezată acolo; şi dupe finirea St. Litargii mănăncă
toţi Inpreunâ din acelea bucate cu o dragoste nespusă; invocând cu
giit de voci ajutoriul divinfi spre a le veni asupra lor prin interveni·
rea sântului celebrata ea patron.
Acâ9tă serbare este cu atâta mal splendidă, cu cât Biserica este
mal Însemnată, pre cum afostfl pe la Monastiril: unde solemnitatea
continua mal multe ţlile, şi se nutrea mal multe mii de âmenl (t).
XV. Românii aducând din lntâlle fructe ale pământului ca ofranda
(ρΓΪηόββ) Domnului in formă ceremonials, afl începută a consacră
101 D-^efl şi pe intâlele gile alo ostenelelor sale, când Începea vre-0
lucrare Însemnată. Accsta a data nascere la nisce ceremonii religi-
686 fârte Însemnate: din care mal există urme in mal multe sate de
dincolo de Milcov, ce sunt locuite de Rezeşi safl Moşneni : şi dupâ
informaţiunile ce avâm există de aseminea urme Încă şi pe unele părţi
ale Basarabiei. Acesta obiceifl ln vechime se exeeuta asfelfl: in flioa fi-
xatăd’a începe arăturile, se adunafl 6 menil cu t 0te plugurile la biserică,
nnde preotulfi sânţind apă le stropea; şi dupâ finirea sânţirel lnce-
pea lucrarea cu toţii la ogorultt Bisericeî şi al vâduvîlor, sacrificând
Intrigă acea jli întâia a arăturel, ln acâsta faptă de charitate chreş-
tină, cu aşa dovotamenta ln câta de lipsea cine va de la acâstă re-
ligiâsă practicare se socotea ca nefericita.
Acestfl obiceid doveditorii! de o înaltă virtute chreştină, de şi
istă-4 ! este la noi mal cu totnlfl ln părăsire , aflâudu‫«־‬e din elfl,
numai urme, carii dovedescfl Îndestula, că a existată prin timpulfl
străbunilor noştril — câta de Însemnata şi de folositorii! ar fi prac-
ticarea lui, astă-gl mal cu semă, când o mulţime de eroi vârsându-şl
sângele ln resbelul pentru apărarea patriei şi a independenţei nostre:
rSmânfl ogârele, aparţinânde vâduvîlor lor, ne cultivate din canea
lipsei de arătură.

(i) La Monastirea Ndroţulnî din Districtul NdmţuluÎ , acostă solemnitate a chra-

mata] ţine o septemâna d · ^·le ; şi se îndeetuleză peste 10,000 suflat· — chiar dup«■'
«rltăiile a însu*şî martorilor ocalart.—cbrarauifi este « înălţare Domnului.»
 250 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE

Romanii aa practicata acesta obieeia, devenita universale

ca mal puţină, ardâre de câta cele alte popâre, ducând ln t6 te '
bltorile la biserici din fructele ostenelelor sale: Faguri de mfa'
struguri, spice de grâu, fructe de arbori, Pere, Mere, ele.—. ^
titula de colin,— spre a cere asupra lor bine-cuvântarea divină (!)
Acesta se proMză îndestula de bine din obiceiula ce exista trad,
ţiouala pânâ In fliuade astăzi prin unele sate şi mal cu diosebire 1n
MonastirI, ducând fructe de acestea, ca ofranda Domnului, ia gjSe_
riea In $iaa de S t profeta Ilie, Schimbarea la faţă, Adormirea
Maicel Domnului, etc. (2).
ΠΙ Românii »0 mal practicata pe lângă acestea fârte de tempuriu
şi cu mare devotamenta obiceiula reUgiosfl numita tn anticitate
*Agape» (Mase de Dragoste.)
Acesta obieeia fu forte reeonoscuta ln anticitate, lnceputulfi im
fu apostolica, (3) ţi respândirea lui deveni universală, continuau-
dn-se, tradiţionala, din părinte In fii, pâng tn ţjlilele n6stre—Frac-
ticarea Iul era ln modula următoria.
Se adunatt όmenii din parochie in filele de Duminici şi sârbă-
torl cu toţii ln curtea bisericei, aducând fîe-care dupe putere pâine,
vinO şi bucate preparate de acasă, spre a servi la masa comuna ce
pe a$a$a acolo; dupe oficiula divina mâncaa toţi din acelea bucate,
lăudând pe D-<Jea.— Obiceiul d’ase ţinea acestea mese, fu numita
*Mese de Dragoste*= A gape. Omenii demonstraa prin ţinerea
lor devotamentula lor către D-^efi, dragostea către apr0pele,şi ega-
litatea şi fraternitatea chreştină dintre ii, Înaintea Âltarnlul T)om-
nulnl.
Românii au celebrata tn tot tempula eu mare arââre solemuita-
tea acestui obieeia religiosa la chramulul bisericei lor; dupre cum

bine-cuventare ; Iar pârga din alte ro d arl are a se ad n ee la ca sa Episcopului, H

de acolo aă ee înparte în tre întregii cle ra lu — n f l D re p tu l Canonic de Ş*gaoa
p. 229 ed. Sibiu 1868· (D S inodnlă din C arthago în Canonnl 44 am inte see ţi d·
bine ■cartatărea grâului şi a strugurilor dnşT la B iserică ca p rin 6te , de unde si
rede că pe la 418 când a foştii sinodalii, exista form ula de ro g ăeian e ce o avem
a i t i ţ l îa Enchologion pentra bine-cnventarea strugurilo r, din 6 August. Afară de
a e ra ţi formală de ragăciane m al ■nnt în EnchalogtS i n e l t r e i : a Cârnurilor
di■ dioa de p a a e l; a două a brânzei ţ i oulor de atan eea . ai a tre ia a colivei pro-
p ri· 4ise, făcuta In onârea sânţilor. (2) Vefll Pidal. sabsem n. C. I II. apostol, p. 5.
(8) Fapt. i f o i t C. VI
 OBICEIURI RELIGIOASE STRĂBUNE 253

'— sunta Obiceiurile religi6se cele m a l principale a atrăbn-

c a r i prin tradiţie, aQ ajausQ, ca o ereditate sânta,
pilor ^ ’p rjn acestea, Românii aa demonstrata, tn totfl decur-
ρβαδ *a 0filor, devotamentul!! lor către D-<Jeii, dragostea către
gulfl teD0^ · gtima câtrâ tot ce este sânta şi religiosfl.
,ρΓόρβ!6’ f 1
arch. G a b r. R a sc a n .
 — o r n c m u i‫ ״‬nKLICIOASE JT R A B U N E
253 __________

T ‫ ״ ״ ״‬lamentulO ‫־‬W«■“ ” «” " ‫׳ “?״‬ ■ B . ,‫״‬

7 L ‫״‬seta ca priviri religiose şi pe unele bucate 1
colo, d » tofr 0 !a serbatorile cele m al mari ale >
MiteJ Γ Z Z Domnului facerea < T u rte lo r >, η^ ·
Aşa este la *as « Ia înviere, a aluaturilor numite . p n

« ·‫״‬rnisce
eaneunt *‫■יי‬
‫י‬p‫״‬
*—
de Mta‫״‬ te
un degetu, · -‫״־‬
ţinuta ‫־‬;‫ו‬gard»
de :l
^ b o b i ţ i cu stafide. Acestea p aed 86 facil la a m i ^
‘“ Γ » d ®‫» ' ״ ־ ״‬ Chriet0rt Λ ‘‫ ״‬di8CiPUlil : , 0 “ ‫״‬M
IT ÎmÎ-« * 1 ‫״׳ " » *״‬ “ ‫“ ” י“ ״‬Δfe * M ii‫״״‬

“ J i t ]0cal3 acestor <aievirate pasel >. prin multe 1‫״ ״ ״ ״‬

‫“ " ״‬ gg face nisce aluaturi amestecate cn nntll f i « ‫״‬
obicmuesc se nnmescQ : < C o zo n a ci · .
Împletite $1^P ^ gf jnviere este usulfl faeerel Ouelor roşii. A.
‫" “ ״ ־ ״‬biMitl) religi‫ *־‬predomin* Wtt chreştinStaW atan
I ! ® câta şi Occidental*; M 001», din ce. mal profonds an-
“ ' “ . . . oriTito ca un symbolfl de remecere, 51 particolaranrt,
T Z vierea corpurilor (.) şi d’aicl ™ pioeulo obiceia nnmral»,
Z . «a perpetuata pini 1 0 ‫»־‬ " fetra .‫ ־ ' ? ״ ־' * ״‬f ■*“ » ‫·י‬
di‫ ״‬de pasa. şi t" «'« 004 ·“ “ *■‫ ״‬r°s'e el‫״‬ţ ,te prm ‫־ “ ־' “״‬
,entare dirim - Stricarea (ciocnirea) Mior roşu, sub forma saln-
L , . , C k r u t c s a înviat; l‫ ״ » “ ‘ "® * ־‬Ϊ · 1» Mstr" (P‫«< ״‬W0
din 0. 1« roşi) de şi se v. strica, «a oala din mini, Inşi dupre c a
a miiati T lui Christos, aşa va Urna 5> •1 ‫« ״‬tru dm «inul pi-
«intuim, in totala •00, ca şi onlfl din plotecele mumei «le. Pe.-
tr u cari » ‫ *ש‬se pnuea incî In »nticitate şi 11 momenta οηβ, ei
gimboltl de Innyiere (1) repoeatalul.

(I) T a ru l« ■aatu de doue f e la r i: unele ţ i oole m&T g a sto se , ■6 p re p a ri din f

de aln stă, făcuta forte subţiri rotonde de m ă rim e a a n e i fa rfu rii şi copte pe nn ferii
alb « . D u p e a c & ta aşe<Icndu-8e câte u n a în farfurie 8 e *tropescQ ou a p ă d e flori, fi
·e p re to ri ca m ieză de n aeă « flrira a tă ţi am e ste c ată c a zacliar, scorţişire ţj
c u ie re , dap£ care se p aae a ltă foiţă d’a ta p ra . şi 88 face d’asem inea şi aşa maî de.
paru. Al aldoilea felin sunt p reparate d’aeem enea din fo l de a la atfi. D ar printre
foiţe ■e pnne eăm inţa de căaep a p isată 81 fiartă, nu m ită : ju lfâ . (2) L ac· XXII '‫·י‬
1 β ; P a i cele acestea ■unt acom paniate to t d e -a □a ş i d e cozonaci, f a r p e unde nu
·e fa c i p a id , se facă num ai Cozonaci. (3 ) D iet. d’A ntiq. C hrest. p. 470 ed. Pari» 1865
(4) Idem.
 NAPOLEON 1. 255

fttscerea sa, istoriea vieţel 8610, profunditatea dogmei sâle, care

atinge lntr’ad«vârfl înălţimea dificultăţilor(! şi care este soloţiaoea
cea mal admirabili, evangelia 8a, singularitatea acestei fiinţe mie-
teriâse, apariţiunea sa, împârăţia 8a, mersuld seO printre regate şi
peste secole, totd este pentru mine onO prodigii!; du 8cid ce mis-
terd ne perceptibild .... care m6 afundă lntr '0 vedenie, din care nu
potfl 8ă eşti; misterfl, care este snotd ochii mei; misterd perma-
oentd, pe care nu-lu potfl nega şi nici nu pot a-lfl eeplica.
Aci, efl nu vâţjld nimicd aid omului. Mâ apropid mal multd, esa-
Diinezfl mal de aprâpe, ca t6te acestea totald este mal pre sosd de
mine, totuld râinâne mare, dintr’uă mărime, care sfărâmă, şina-mi
potfl da comptd despre nimicd. . .
Religiunea 8a este and secretfl aid seu proprid, şi provine de la uă
inteligenţa care intr’adevârd nu este inteligenţa omului. In religi-
unea sa este o originalitate profundft, care creezăua serie de cuvinte
şi de maxime necunoscute. Iisusd nu Împrumuta nimicd de la nici
aoa din sciinţele nostre. Se pâte afirma ln modfl absoluta ca Elfl
ou găsesce nicftirl modelulfl de imitata ala vieţel 8616 de câta numai
la Sine singurd. Nu este unfl filosoffl, căci, procede priu minuni şi
discipolii 8âl de la începutfi Ί sunt adoratori. Eld II Îndupleca şi-I
convinge mal multa printr’und apeld la sentimente de câtfl printr’uă
desfăşurare de logică şi de metodfl; nu le impune nici studie prelil
minarie, nici cunoscinţa literară (a literelord). Totuld In religiunea
8a consistă sâfl 86 basâză pe credinţă.
Intr’adevârd, sciinţele şi filosofia nu eervescfl Intru nimicd pen-
tru salute (mântuire). Pentru acâsta Iisusa nu vine ln lume de câtd 8pre
a revela secretele cerului (ale Impârâţieî lui D-^efl) şi legile spiritului.
Frin urmare Elfl n’are a face câtfl cu sufietuld, nu vorbesce de câtd
ca 61fl, şi numai pentru elfl aduce evangelia sa. Sufletul a este de ajunsa
pentru Elfl, dupre cumd şi Eld este de ajunsa pentru sufletfl. Pânâ
îa venirea sa sufietuld nu era nimicd, materia era Domnuld şi gu-
vernatornld lumei. La vocea sa totuld se pune ln ordine. Sciiuţa
şi filosofia nu sunt mal multd de câtd sciinţe secundare. Sufietuld
acum a recucerită suveranitatea sa.
Ce magistrd! ce cuvântu, care opeăreză u atare revoluţiune! Cu
ce autoritate învâţă Ela pe omeni rugăciunea, impune credinţa ! şi
nimeni aci nu pâte contrazice, pentru că Evangelia conţioe morala
cea mal pură şi pentru că dogma, ln cea ce conţine ne lnţelesO, nu
este, altd de câtd proclamaţiunea despre cea ce esista acolo, unde
nici und ochid nu pâte vede şi unde nici und raţionamentfl nn se
p6te Înălţa.
Cine ar fi fâră de minte de a nega minunile vâţjute pe vârfurile
munţilorfl Îngheţaţi şi narate de calatorula lndrăsneţd, care singurfl
 n a p o l e o n I
RKFLBSIUNI DESPRE

divinitatea c r e ş t in is m u l u i ş i Mâ n t u it o r u l lume 1(1)

Boterna (Beauterne) In opera 8a Intitulată: Sentimentele ,

mwleonu asupra creştinismului, <J1ce: «La SâaU-Elena * ‫ץ‬J J
I d e s e a despre religiune. Intr n& ψ conyeraaţiuuea era fârte
Acum dice Boternu, 8e vorbia deepre na cestinne înaltă, adică da
«re d i v i n i t a t e a lui Iisnsus Christos. Napoleonu apăra dogma deswâ
divinitatea lui Iisus cu argumente 91 cu elocenţaunm adeveratoino

d8GenerâlulQ Bertrand era adversarul!! sefl In acfetă discuţiune.

De 6re-ce Bertrand flicea că Iisus Christos este una simplu oma
Napoleonu II reepunde într’una moda subita (de o data): cunosca
Be 5men1 şi-ţi epunfl că Iisus n’a fostu uuO simplu omfi. Ea DQ
Tddtt in Licurgfi, Numa, Confuciu şi Mahometa de câtu nisce sim-
ϋ jeo‫־‬i3latorl, cari, av6nda primula rola îu stata, aa căutata să de»
a » mal bană soluţiune problemei sociale; el nu aa avuta nici ui
pretenfiune de a fi consideraţi aşa de susO, adică de a fi erecţi
cft snnt Pel. . . ... e
Intr’adererfl posteritatea a d ivm isata pe cel d ănt&ia despot!, eroi,
principi ti naţiunilor şi instituitor! al prim elortt republice. Ea Gosă
reconosca deil şi pe aceşti dm enl m ar! ca fiinţe de aceeaşi natură
ca şi min9. Inteligenţa lora nu se distinge de a m ea de câta Intr’·
und chipâ 6re‫־‬care. El aa fosta cel d ’ă n tâ ia , afl Îm plinita una
mare rolfl ln tim pula lora, dnpre cam am făcuta ş i ea însumi.
Ninicfl într’ânşil nn probezi că su n t fiinţe divine, din contră, ea
ΥδζΙΰ nnmerdse reporturi Intre el şi m ine, co nstata sim ilitudine, de-
bilităţl şi erori comune, cari Π a p ro p ii de m ine ş i de umanitate.
Facultăţile lora sunt ca şi ale m ele, nefiindfl d iferin ţa de căttt în-
tre usula ce noi am a făcuta de densele, dupre scopuia d iferita ce
ne am propusa, dupre ţâră şi circum stanţe....
Iisus Christos n a este to ta astu -feia. I n tr ’flnsulfl to ta la m8 108·
păimfintă; spiritulfl sefl m8 eovfirşesce, voinţa sa m g pune ln con-
fasiuDe. In tre E la şi vert‫ ־‬ce a r fi In lam e n a este nim ica cu care
să fie posibila a se compara. Elfi este o fiinţă în tr ’adevgrO cu totala
distinsa : ideile şi sentim entele, v eritatea ce a n a n ţă , m odula sefl de
a convinge nu se pâte esplică nici p rin organ ieaţiu n ea am ână, nici
prin natura lucrurilorfl.

{\) Pir. Arch. O. Enacânu a pablicatii recesiunile lai Napoleon I dapre Cue,
έιδ noi le am eatraaâ din scrierea intitulată: Aux Lee tears de M. Bev&aan.
 B I a L ΙΟ Τ « ο
M itr o p o lie ! M o id o ‫־‬
♦* Bucovlnpi STATIST!
Z r\j U D I U‫ ־‬m

e ro i | i n a m irea N um irea B IS E B ld
Cătunelor 8a&
C om nnelor ra
S atelor
HRAMUL· I

14 . M ărăştil M ăr. d e sas. Adorm irea

M ăr. de jos. S ânţii Voevodl!
15. M ărginenii M ărg in en ii. S ă a tu Gheorghe
16. O bârşia Obârşia sa□ţi!
Bai mac In trarea 10
17. Odobeştii Odobescî Sânţii
Siliveatria Sânţii
18 . P răjeştil Prajestil Sânţii ^
19 . Bacova Rahova S â n ta loan A l
L etzeana Sânţi! V oevoS Î_
2 0 . Săuceştii H alm acidea. Adorm irea l t ■
Saoceştil A dorm ire»
Bolta Sânţii VooTodl. I
2 1 . Schinenil Schinenil Sânta Nicolae . 1
Cătâlesti! S â n ta V aailie * . 1
Peletincii . T tem Cap. S t i l
22 . Săcueniî Secueniî 8 â n ţil V o e v o ^ l . l
23. Serbeştiî Şerbesci Siutu Nioola* . 1
Brada j S â n tu G h e o r g h e «
24. Slobozia Lan 810b. L ddc I 8 1 » to N ico lae . Ί
Bâpa Epel ‫ ן‬Adormirea
25. Valea luî Ion Valea lui 10! ! Sânta (fheorghâl

Tirdenil Sânţii Voevo^ ; !

26. Oţieleştiî 0{ele8cil I Adormirea .
p Fighenil 8 tntn Nicolae .
I Antohesci
27. Filipenii
U l i i
 256 NAPOLBON 1.

a avuta cntesanţa de a ie vi&itaî Iisus Christosa este acesta cot«

zătora călatorfl. Tre untt oma p6te rfimânea Incredula, der8 nu p6t
dice : acista nu este aşa.
Consultaţi pe filosofi asupra acestora cestiuul mistertose, Ca ·
sunt esenţa omului şi a religiunel, şi veţi ved6 ca acele sistemesunt
ce-va, care n’are nici o legătură cu vieţa nâstrS domestică.
Spre a înţelege filosofia Iul Socrota şi Platon trebue multa fort!
intelectuală de a reflecta, trebue ln fine a avea cine-va mulţi awde
studia şi de aptitudine specială.
Pentru a înţelege creştinismuia nu trebue de câta bunulflsimţfl
inimă, unii epiritfl drepta.
Religineacreştină nu este o metafisică, ci uă regulă practică, care
dirige acţiunile, carecorige pe oma, îla consiliazăîntfltă purtarea 8a.
Biblia ofereLuă mulţime de fapte şi âmenl pentru a esplică timpula
şi eternitatea, aşa precum nu p6te oferi nici o altă religiune. Deci
rre unulfl se p0te Înşela că religiunea creştină nu este adevărata
religiune, se p6te scusa de a se Înşela, pentru că totulfl In creşti·
nismfl este mare şi demnfl de Dumnezeii.
Efl cautfl ln istorie în zadarfl de a găsi unfl oma asemenea 101
Iisasfl Christosfl, sefl ce-va, care să se apropiă de Evangelie. Nici
istoria, nici umanitatea, nici secolele, nici natura nu-mi ofere ce-va,
cu care să se p<5tă compara Iisusfl Christosfl şi evangelia sa. Aci
tota este estraordinarfl şi nimica nn este care să nu fie mal pe snsfl
de spiritulfl umanfl.
Cel impil chiar n’afl cutesatfl a nega sublimitatea evangeliel; e-
vangelia, fflră voia lorfl, le inspiră uă veneraţiune.
Tdte cuvintele în evangelie sunt sigilate şi solidare unele de al-
tele, ca petrele aceluiaşi edificifl. Spiritulfl, care legă cuvintele între
ele, este unfl cimentfl divina, care succesivii descopere sensulfl. Fie-
care frasă are unfl sensfl completa, care descrie perfecţiunea uni-
tăţel şiprofimditateatotului; evangelia este carte. In care spirits·
lu află uă frumuseţe morală necunoscută pânS atunci şi uă idee despre
infinitul(! superiorii, care inspiră creaţionea! Şi cine 6re, de câtu
namal Dumnedefl, putea să producă acesta tipti, acesta ideala de
perfecţiune, ideala esdusivfl şi originala, unde nimeni nn pote, nici
a critica, nici a adaoga, nici a scote unfl singura cuvânta ; ln fine
evangelia este uă carte, care difereece de tota ce esistă, ca totulfl
nani, fflră precedenta şi fflră a fi ce-va asemenea ln urmft-l.
Diac. S t. C& linescu.
putorii de opere religiâse, carii vorO trim ite la Redacţiunea acestui jurnalo
ol,fl esemplarQ, vor avea dreptul la trei publicaţiunl din partea folei, şi
ţ ţ ft trebuinţa se va publica ţi o scurta analisS, asupra operei.

\ psit de sub typar ‫־‬. Elemente de Gramatica limhei Ebraice, de d.

7Viizulescu, prima operă de felul acesta ta limba română, asupra
Lfl atragem atenţiunea celor, ce volescd a se ocupa cu studiul
ebraice.
pepositul la autor, Bucurescl, Strada Olimpul No. 1.
‫ ;׳‬/ - ΦΚΙ
\ eşita de subfc tiparti: Inveţătură elementară despre dogmele bi-
Îţi ortodoxe de rfesârittt conformii programei In vig6re, pentru
L 1 ‫ ן‬din seminarie, clasa III din licee şi gimnasie, şc6le centrale
(ete,:şc0le normale. Depositultl la Typogra&a Curţii în PassagiuRo-
Bucurescl şi la librăriile Socec şi loniţiu. Preţul 85 bani.

Reverentia sa D. Titu Budu, autorii al mal multor opere religiose.

Înaintata Redacţiunel opera, eşită de sub presă acuta de curând şi
Wlatâ : ‫״‬Ohatechese pentru pruncii şcolari din sc6lele elementare
‫ ״‬ulare“ lucrate dupre G. Mey. preţul 1 fl. 5t) ct. (2, 18 bani},
perla.
: Redacţiunea jurnalului ‫ ״‬Biserica ortodocsă Română“ recomandă
acestă operă noă religiosă mai ales pentru metodul el de espunere al
Tentaţilor dogmatice, f&cendu-şl tot-0‫־‬dată datoria, de a supune la
Woscinţâ lectorilor sel, câ verit&ţile religiunel creştine, ce form6zâ
pacţranea intre Biserica ortodocsă şi cea papală, sunt tractate \n
ani cestiel de pre urmă,.
 EPABCHIEl FOMANULtn
r rl_KSJ*STICA_

No.
1 !
fam ilii- J ® NUMELE şi PRONUMELE
£ p■ 10*
cg Preoţilor
60·*
fi
1• is!
HI P d

llie Gavrilescu
134 536 de comună 4 d . sen
130 520 ■
Stefan Bngină
HP 60 240 ‫י‬
loan Popovicî privat
136 544 ‫־‬
Vasile Ojogn
120 480 ■
Const. Popescu 4 cl. 8en
100 400 a
8V. 85 340 ‫י‬
105 420 loan B orcea. privat
12p ‫י‬
120 480 η
loan Marcn .
8 ,/‫י‬ loan Vartolasiu
8V* 48 192 Β
88 352 ,

17 p 167 668 ‫י‬

P r. P etra D umitra 5 cl. sem.
Mihail D amitria 4 cl. sem.
Simion Nogbina privat
8V» 150 600
4 p. 35 140 ‫יי‬

36 144 η Nicolae Ghervescu I cl. 8em.

87·

5 P. 40 160 8

219 876 9

70 280 ‫מ‬ Vasile Russey privat

42 88 ■

79 316 . loan Stăceseu ί cl. sem.

28 112
17 p. 197 788 > Nicolae Capşia privat
loan Sion .
17 p. 81 324 » loan Luca .
j Gheorghe Mocanu
124 400 s Gherasim Pesce

1204801 Glieorghe Chirilă 4 cl. sem.

94 300 ‫מ‬
 BISERICA

O
RTH
ODO
XAROMM.
JURNAL PERIODIC ECLES1ASTIC.

A N U L· IV . — N o. V.

FEVRUAR1E

T A B E L A U A T S B IX I

I . C reştinism ul în D a cii 357- — I I . O m ilia la d u m in ic a a I H - a «lin s iin lu l şi

m are le po st 2S9.—III. C uv£nt& la D um inica IV -a d in a t o l u l ş i m a re le poal.
301.— IV . C hiem area d iv in ă la d a r u l p re o ţie i ;113.— V. N a p o le o n i. 371.
‫ — ׳‬VI. S ta tistica EclesiasticK a K parchieî R o m a n u lu i 13.

BUCURESC1
TYPOORAPTI1A CURŢII, PROPRIETAR P. OOBL
12. P asag iu l Rom&n. 13.

1878.
 Abonamentele se factt la R e d a c ţia ju rn a lu lu i, strada Ca %
No. 28, în c ap itala; e r în d istric te la Protolerei şi la biurou
stale. eP°·
Abonamentele se facă p e u n a anU . P r e ţu l abonamentului Dr
anfi, transportatfi ju rn a lu l la d o m iciliu l Abonaţilor,este de 12le!^
plătiţi în două sem estre, la în c e p u tu l fie -că ru l s e m e s tru . ne1‫׳‬
Namal p en tra stră in ă ta te se va c a lc u la p o rtu l în p lu s.
Abonaţii, carii na vor p rim i n u m e re le r e g u la t, v o r reclam a la
toierefi, şi în casfi de a n u p rim i în d e s tu la r e , v o r rec la m a d’a (W
tal la Redacţia ja m a lu lu l. ^

Scrisori nefrancate nu se primesca la Redacţie.

---------------- * â -----------------
La redacţiune se află esemplare complecte de ale Jurnalului pre
anil II şi III-le, iar pentru anul I redacţiunea dispune numai de la
No. IV înainte. Preţul fie-căria broşure lunare, transportată la do·
miciliu, este de un 1 lefi.
A N U L· I V . B U C U R E S C I, F E B R U A R IE 18 78 N o. 6.

,biserica orthodoxâ r o m m
llRYtLI. ‫־‬ PERIODICI] FXLESIASTICII

APARE O PE !‫·״‬a-ST^L
‫ ן‬P r e d i c i c u v e n tu l ·
I I T im . IV.

CREŞTINISMUL IN DACII
ŞI
CREŞTINAREA ROMANILOR
(U rm a re vedî No. IV . a n u l IV ).

Aicî tuse trebae să adaugăm0, mal nainte de a trece la o altă

serie de fapte ale Bisericei Româno-Bulgare, câ unirea acâsta a
Bisericilor, deşi ln moda formala pare a se fi prelungita ρδηδ la
1234, ea a fosta lovită mal mult 86a mal puţin tn data dupO con-
stituirea el. Omenii de la cârma regatului, v8<jendu că Papa n’a a-
cordata Regelui Româno-BulgarO, titlul de ImperatorO, Iar Ar-
chiepiscopulal de Târnova pre cela de Patriarcha, el şI-aQ Intona
privirile lor despre Biserica Romană şi s’au încrezuta mal multa
propriilor lor puteri, continuând a-şl cânta de confesiunea, ereditată
de la străbunii lor; şi acesta era cu atâta mal uşor de Împlinita,
căci unirea Bisericei Româno-Bulgare, noi ama v6<Juta, se efectu-
ase numai pre relaţianl administrative. Şi în adevfir, câ îusuşl Ioniţă,
av6ad sub stăpânirea sa şi locurile de preste rlul Mariţa, Intre care
şi Archiepiscopia de Achrida, el nu obligă pre Archiepiseopul A-
chridel, de a se supune şi el Bisericei papale, de şi noi am vgijuta
mal sus, că Ioniţă prin actnl de unire al Bisericei Româno-Bulgare
luase angajamentul, de a face acesta < eu tâte locurile, cucerite a-
tât de la Principii creştini, cât şi păgâni >. Şi ea dovadă, că Ioniţă
n,a sopuafl pre Archiepiscopul de Achrida Bisericei papale, se as-
ANUL·. ΠΓ 1‫ן‬
 ANUNCI U

In virtutea art. 8 din regulamentul 8f. Sinoda pentru înfiinţare»

jurnalului hieericeectt, Comitetul redactorii al jurnalului <BISE.
RICA ORTHODOXA ROMANA», face cunoscuta tutulorper80-
nelor competinte în materii theologice, că,8e primesc(! la Redac-
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor primi o re·
muneraţiune.
Pentru ca articolele să fie primite şi publicate, domnii colabora-
tor! vor avea în vedere :
1, Ca tn privirea materiei, cevor voi a tra ta , 8ă 8e confor-
meze cu programa 8f. SinodO, prevedută la art. 6 din regulamen·
[■ tul pentru jurnalul bisericesc!!, care e publicaţii în No. I-itt din
f Octombrie 1874;
2, In privirea limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 şi
10 din acelaşi regulamentu;
3 , ln privirea ortografiei vor căuta a fi cât 86 va putea mal
aimplfi şi mal uş6ră de cetit.
— Remuneraţiunea domnilor colaboratori, pentru articulele publi-
cate, se va face pe c61a de presă a jurnalului, precum şi pe fracţi-
uni din câlă.
Remuneraţiunea va fi
1, Pentru articulele de lectură uşâră şi predici, 401. n. pe c61ă;
2, Pentru articulele de cuprindere eciinţifică, în care materiele
î vor fi deevoltate mal alee în xnodti ietoricti, 60 1 . n. pe c61ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura ecleeiastică
a Bisericeî române, 100 1. n. pe c61ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate 8e vor arde.
Apreciarea articulelor, în virtutea art. 8 din regulament!!, este
reservată Comitetuiu! redactorii!.
 Ş l C R E ŞT IN A R E A ROMANILOR 259

del, Întinde raâuă de ajutora lai Teodor Comnonul şi din despotfl

11 Epirul ui Ilfl nnge de Imporatorfi al Bizantiulul, peotru ca cu
timpul să-şi aducS amiute şi sa scie klar, ca autoritatea lu! impe-
riala este confirmată nu de Patriarcliul de ConstatinupolQ, dar de
Archiepiscopul Româno Bulgariei. . . . Acesta noi amu νδ$αΙΰ, că
!0 evul mediu avea o însemnătate politică f6 rte maro.
DupO dol-spre-rjece ani de la data acestui fapta adecă la 1231,
in timpul lui loan I I Asan, când şi pre tronul Bisericei de Tilrno-
va se afli Archiepiscopul, sefl dapre titlul Bisericei papale, Prima-
tul Ioakim I, ln Biserica Romlno-Balgară s’a petrecutfl unu faptfl
care a skimbatfl ca totul faţa Bisericei. Acesta a fostu transforma-
rea Archiepiscopiel, sefl a Primatiel Bisericei lîomâno-linlgarie in
Patriarchie a Bisericei ortodocse. Pentru acesta fapta 1101 avema
d08 argumente, uuul de origine Bizantină şi aî-doile Kowâno-Bul-
gara.
Acropolitul* dupO ce espune modal, cum 8'a efectuata nunta fi-
ialul lui loan (1222 — 1255) Duca Bataze cu fiica Iul loan I I
Asan şi arată şi profitul, ce a trasfi din acesta acta Imperatorul
Bataze, apoi fn respectai Bisericei Româno Bulgare. adange:
< Τότε και ό Tpινόβου άρχιερεύς ύπό τον τής Κ ωνσταντ‫׳‬νουπό ■
/.εως τελών αυτονομία τετίμηται 7.7.ϊ πατριάρχης αναγορεύεσ αι
χέκριται βααιλικφ καί συνοίικφ τφ ·9-έσπίσματι, χάριτας τών
προυχόντων άποτινύντων τώ Βουλγάρων άρχοντι Λ 3 αν τού κή-
δους ενεκα καί τή ς φιλίας. = Atunci şi Archiereul di! Tdrnova, fi-
iad sub Patriarchia de Constantinupolu (1 ), s'a onorata ca autoao-
mie, şi s’a judecata a se proclama de Patri&rcha cu decreta im-
periald şi sinodicfl, lmplinimluse ca acesta voia mal marilor ţerel
pentrurudirea şi amiciţia cu Asan, căpiteniel Bulgarilor > (2).
Dupre sorgintea Româuo-Bulgară, conservată pâud la noi de că-
tr0 Sioodicul, cunoscuta cu numele de aiul B oris, Patriarchia Bi-
sericei Româao-Bulgare nu se capătă cu atâta uşnrinţă şi tot-o-

(1) Aiel. in acestfi c ita tă a luT Acropolitul. 80 observă în g>-nere o r·.‫׳‬nervi in

aceu, ce privescQ titlurile de funcţitinj ale Regelui n ale ArchiepUcopalul Pre
I00( i icnI(. Acropolitul, n e recunoscând pentru loakiin 1 titlul de !, rimaţii, •1
nu-ϊdi necl pre celtt de Archiepiscopii. numindu-ltt simplu ArchlereS. — Aeeat:
■e ÎQţolege nu f i r ţ intentiane, dupre cum vomu vedea că ·,·B ; 1‫! ׳‬r· cu’ . lucruri.·
fi klar eu aedstă P atriarchie, ·p ro b a ţi sinodicesce.
(2) O. AoropoliUe A nn alee cap. X X X III,
 CREŞTINISMUL IN DACO
258

‫! ״‬u n i pre Acropolitul, rare, faciîud istoricul lai TheodojT'"

Bil* ?» arftt&Qd cum acesta a cucerita Thesalonicul şi !1* : . ‫'*״יי״‬
lui, cum el a fostfl refusatfl de a se încorona Imperat mPreJurim,je
ţiului de către Constantin al Thesaloniculuî, se esprim?0 ** Biz*<.
chiepiscopul Achridel , dicfind : « Ό δέ Βουλγαοια- :d0Spre An
v a Δημήτριόζ to βασιλιχόν περΐδιδύσχει toâtov
εφασχεν. αυτόνομος ών και μηδενΐ εύ&όνας f y e O t o v a ^ ‫* ׳‬
δια ταΰτα εξουσίαν εχειν βασιλέας χρίειν οΰς τ =
καί βούλοιτο. = Iar Archiepiscopul Bulgariei ^
corooeza pre el cu diadema imperiala, picând, că el este ‫״‬ ‫ל‬
şi 00 datoresce nimănui să dea socotelă, şi pentru acesta D0tQO
rea, de a unge pe imperatorl orl-pra cine ai ori-mda pUte‫־‬
arT0i> (1). ?10ΓΙ‫^־‬
Acfeta 8 a întâmplata la anul 1222, cănd tronul Re
Iul Româno-BulgarO era ocupata de către loan II ^
avea In sttpănirea sa Achrida cu Eparchule depend^ ?
dlnsa, Iar pre tronul Archiepiscopiel de Achrida era Demetr
Chomaten, una din cele mal însemnate persdne ale timpului "
Demetriu Chomaten , suiudu-se pre tronul Achridel cam pre 4‫ן‬
1195 (2) şi folosindu*se de împrejurarea, că atăt Imperatorul Bi-
zantiofl, cât şi Patriarchul de ConstantinupolO, se aflafl aşezaţi din
causa Latinilor ln Nicea, Îşi propuse, ca şi el pre calea eclesiastică
să realiseze tendinţele lui loan II Asan, adecă, cu alungarea Laţi·
nilor din ConstantinupolO şi din Imperiul Bizantina, să-şi impro-
prieze ca Încetul autoritatea patriarchală a Bisericei de Constanti-
nupola. De acela şi vedem pre Chomaten, că el ln urma armatelor
lui loan II Asan, care acnm alungase pre Latini din părţile Achri■

[\) 0. Âcropolitae Annales cap. XXI.

(» Demetria Chomaten 8'a Boita pre tronai Achridel n a m aî târziu de annl
1195, adecă oâad în Serbia veke era japantt. edfi Domnii Stefan Neman (Zbialiman
D u Eherecbt der OiieataUschen Kirche. Wiea. 1864 pag. 249. £ . Golabinaki op.
c it paf. 291). El e'a ridicată la trdpta de Archiepiscopu dio chartofilacsQ . aiă »*·
eretarii al Arehiepiaeopalal de Achrida, predeceeoral sou, loan Camaterfi. Acdet!
împr.jararo, precum ţi kiar tendinţele sdlu, diferite de ale Bizantinilor, ne factt
t i binaim, câ Chomaten trebae a l fl fostă din Românii de prin jurai Achridel, fi
na GrecS din Conetantinapolfl. Chomaten ateetl singură acdetl calitate a «a prin
inacripţinnea, pusă aaapra uneia din operile aâle, a flit ora i a biblioteca din Iflaa■
eben. (Colecţianea b ib lio te c i Mlanohen a la i H ard t T . I , No. LXII. P‘l 339
ro^I fi E. Golabinaki op citată pag. 291).
 Ş I C R E Ş T IN A R E A R O M A N 1L O R 261

La anal 1238 Papa Gregoriu al IX-le 46 luc6rcă, de a r&dica o

cruciada lutregă contra Iul loau I I Âsau pentru primirea de către
acesta a titlului de Patriarcbfl de la Biserica de Constantinii-
polti pentru Archiepiscopul Bisericeî Româno-Bulgare. El, spre a■şt
ajunge scopul, scrie epistole către to;I Episcopii papali diu partea
locului, promiţând prin agenţii se! eclesiasticî, de a da indulgenţii
ţaturor acelora, carii şed în persouă seO cu ajutorfi < vorQ merge ln
contra lui Asan » (1 ). De altă parte Papa scrie scrisori pentru ac^-
laşi scopO şi lui Bela IV-le, Regelui Ungariei şi Ίηϊ Bilduin I
Imperatorulul Latinilor diu Constantinupolu ( 2). Către BuU lu par-
ticular eca cum se esprimă Papa : « Pre Ecselenţia ta o rugămϋ şi
de la tine celfl mal crtştinO Intre prinţi ceremo, rugâudu-te pentru
Tatăl, Fiiul şi S. Spiritu, pentru vârsarea sângelui Chri»tosulul
teO, sc61ă-te, spre stricarea neinulul celui refl şi lrtortu, carele
mult bărfeşte In contra neuralul creştinescu. Aprinde te pre tine
rilvoa credinţei cel pravoslavnice şi aşa te lutr&rmeza in mânii ture
ţi arcfl intinsQ, ca tngfirind pre cel ciumaţi, . . . . sii pul ln locul
lor pre unşit Domnului. Pentru că noi diu mila Atot-Putericuiui
D-deQ şi cu puterea s-lor Petru şi Pavel, apostolilor lui, ţie şi tuturor,
carii s’au căitQ adeverat şi s'aO mărturisitO, şi cu tiue se voru duce
în persâna sa, s 6fl te vorfl ajuta, li dămu indulgenţii depline, şiţera
acela, dupâ soborul generalii, ţie şi altor catolici o lukiiiainu. o
(aprindeţi · (3 ). D ar cu tâ te indulgenţiile, acordate de către Papa
celor, ce ar lua armele contra lui loan I I Asan, R< gele Rwniluo-
Balgarilor se akită uşor, căci pre Balduiu Invingeudu-lQ la Adria-
nupolil, 110 Inkide şi mal pre urmă 110 şi 0 m0 ră, Iar Bela respunde
Papei, că ţinând la rudirea lui cu loan II Asau, nu pâte să lea
armele con tra iu l, dar speră că se va reint 6 rce la B'serica română(.!).

urmare ar result«, că ele s’au adusă aicî pre tim pul lu î Borilă. Dar atunci trebue
t i fimă ta opositiune c a d atele biografiei 8 -teî, c u e spuatt precis, că ·-tel· α ύ κ *
s’au transportatu pre tim p u l lu î lo au Âsan, şi anume pre la finele î inpfirăţieT tul
când el 8e afla i a culm ea paterei. <E. G olubinski opera c ita ti pa201 .‫) ״‬.
.(l)Rajrualdus ad annum I23S §. 7. (Şincs '1 chr Rom. Τ . I, pag. 263;.
(2) Aloysius 0 u 4 r n i o E pitom e eoastitutioaaiu Pontif, pag. 37? No. | ‫י‬
Τ. I, pag. 264;.
(3) Beyualdua ad annum 1236 § 7. (Şine. ΐ . 1, pag. 261).
(4) ibidem.
 260 C R E ŞT 1N IŞ M O L IN DACII

dată acestă sOrgiute ui presiută şi mat multe amănunţimi. Mai

tîiiO Patriarchatul de Tflrnova se presintă aici, ca o conditiune λ·*
partea Iul loan II Asan pentru Intrarea Iul ln legături de rud,'^
ca loan Duca Batize. Dupre acelaşi sorginte se dice, că Impera^
rul a scrisfl pairiarchilor de Ierusalimfl, Antiochia şi Alecsandria'
rogindu-I, ca să manifesteze consimţimentul lor în scrisfl penţ ’
ase acorda Archiepiscopul ui de Tflrnova titlul de Patriarch(!
galfl cu al lor. Că dup8 priimirea consimţimfintului din partea Patrj.
archilor, s’a ţinuta unu siuoda m are, tu Lam psac, compusa din
M^tropoliţii, Archiepiseopil. E piscopii, A rchim andriţil, Egumeni!
atât greci, cât şi Româao-Bulgari, 5i că afl luatfl parte şi toţi mo·
nachii cel din muntele Atonului, carii se aflafi atunci sub stăpânirea
Imperatorulul Romănă Bulgara. 1.1 fine, proclamându-se cu solem-
nitate irchiepiscopnl de atunci Ioakim în Patriarcha, Patriarchal
de Constautinupolu German şi toţi Archiereil g re c i, presenţt !a
sinodO, aa făcuta unu actfl, pre care: *cbohmh οηγη,ίλιλμη ueqawee-
îne, ma.‫־‬m napio δο.τταροκοΜΤ π HOBouocTaB.ieHuoMy naipiapxy di ei!!-
H0e noMUHauie HeoTtev.iesro = pecetluindu-lfl cu sigiliile lor, l*a
daifi Imperatorulul Bulgarii (Româno-Bulgarfl) şi Patriarchulul
pusa din noa, spre a remănea pentru eternă memorie » (1).
Dopo trei ani de la data proclamare! Patriarchiel de Tflrnova ,
adecă la 1237, Patriarchal Bisericei Româuo-Bulgare, Ioakim I
more, dnpre cum ni spune Acropolitul o dată cu Maria, femeea lai
loan II A?an şi în locul lui se arcă pre tronul Patriarchiel Vasilie
II. Despre acesta Patriarchfl al treile al Bisericei Româno-Bolgare
noi scimfl numai atâta, că pre timpul lui s’a transportata în Tur-
nora relicviile (mfiscele) s-tel Paraskevel, carea mal pre urmă, pre
timpul lui Vasilie Lupul, s’afl adusfl şi s’afl aşed atu în Monastirea
s-lor TreWerarchI din Iaşi. Despre Vasi.'ie II ca PatriarchQ al
Bisericei Româno-Bulgare se face menţiune în sinodicul lui Boris
(cart XXI) şi în biografia s-tel Paraskeve, scrisă de cătrS Eutimie,
HO din urmă Patriarchfl al Bisericei Româno-Bulgare (2).

(1/ Actnlfi originalii, despre care se face aici menţiune, na 86 conservă, dar fap.
tal erte espnsă în aioodicnl Ini Boris, care 8e afla tipărită în : BpeMeHHHKÎ06m·
HCT. Π ΛρβΒΗ. cart. XXI, pag. 9. seqq. (E. Golabinski op citată pag 280—281)·
(2). Mart,in !Annas eccles. pag. 2*7) urmând pre BolandiştI (pag 326), pan*
anal 1221, ca timpă de transportare a mtocelor steî Paraskeve în Tflrnova; fi prin
 oiţa
Ş l CREŞTINAREA ROMANILOR αυσ

onorată, şi tot-0‫־‬data să pomenlascg nomele lai în Biserică; şi dăeă

yr0 qqiiI dintre dinţii 8e va constata, că neglijaze aceste obligaţi-
noi» anul ca acesta va fi proadasQ Înaintea nâstră pentra comlfl,
şi respnndere, adecă va fi datO jadecâţel > ( 1 ).
Ia acesta tributil bănescă, precam klar şi la celelalte obligaţi-
nul. impose de Patriarhal Germaa ln tăcere Bisericeî Româno-
Bulgare, şi fărâ de and consimţimântO mutualii, Patriarchil de
Tarnova nu s’aă snpusă nicl-o-dată, p0n6 cănd Regatul Româno-
Bulgara a fostă In vigârea sa. Tot din epistola lui Calist noi aflăm
ct Patriarchil de Tărnova nu pomenlad la serviciile divine pre
cel de ConstantinupolO, fiind că şi aeestia nu pomenlaO pre cel de
Tărnova (2). Şi mergând relaţianile dintre Biserica Romăno-Bul-
gărilor şi cea de Constantinupolfi tot-spre. mal red, noi gâsimă ln-
acelaşi epistolă a Prea Sântului Calist, că Patriarchil de TOrnova
ca toţi Metropolţil, Archipiscopil şi Episcopii Bisericeî Româno-
Balgare recurgă lntr’o necesitateeclesiasticâ la ană mijlocii ne usi-
tată; adică, 11 psindu‫־‬li s-tal Miră, neavând de la Bizantini permi-
sinnea, ca de la Papi, de a sănţl s-tul Miră, şi de altă parte ne-
voind a se adresa ei la Patriarchil de Constantintinupolă, el Intre-
buinţeză la misterial miră-ungerel miruri de Ia relicviile s-tulul De-
metriă de Thesalonică şi ale s-tel Varvarel (3). In fine, după ce Rega-
tal Romăno-Balgară a căzută sub jugul Turcilor la 1391; şi după
ce Regii acestui Regată n’au mal fostă tn star‫»׳‬, ca să Impunâ res-
pectă Imperatorilor şi Patriarchilor de ConstantinupolO; Patriar-
chnl Antonie la 1392, adecă numai la unu ană după căderea Re-
gatului, scrie o enciclică către toţi Patriachil şi Metropolei! Im ·
periulul Bizantina, uade se esprimă: < Episcopii Bulgari (Româno-
Bulgari), ne temându-se de legile lui D-£ed, şi neruşinându·se de
cele umane şl-aă Impropriâtă multe din Bisericile năstre, pentru
care cu dreptă cuvântă simtă escluşî din comunicaţiunea cu noi, şi
noi nu ni permitemă, de a fi In coliturgisire cu nisce prelaţi, cari!
comită ftrâ de legi şi se facă călcători de dlnsele > (4) ...... De
aid numele şi viâţa Românilor din drâpta Dunărei se limitâză cui

(1) ibidem.
(3) Acta Patriarch. Const!!. Mioloţiel I, 440, 441.
(3) ibidem.
(4) Aeta Patriarch, Conitp. Mioloţiel II. 161.
 Ve^nd Papii Romei, cil ca r6ul na isbutesefi a face nimicfl
că Imperatorul loan II Asan este na numai chotăritoru ln a
nile sele, dar şi brava tn esecuţiunea lor, el ascâptă m6rtea Γ
loan II Asan, şi la 1245, adecă dnpO patru ani de la suirea p"*
tronul Regatului Româno-Balgaru a lui Caliman, Papa Inocenţiu
IV trimite o seri80re lui Caliman, dupo ce se înţelege, că verb·!!
s’att făcutfl tâte preparativele pentru unirea Bisericilor lu tinipu!
de la 1241 ρδηδ la 1245. Prin scrisorea de la 1245 Papa invită
pre Caliman, ca îndată să face unirea Bisericei Româno-Bulgare Cll
cea română, şi că, decă 61 volesce, pote kiar să adune sinodfi ecu.
menica pentru acestă afacere (1 ). Şi noi putemQ să afirmămfl!!,
modul cel mal positivu, că acestă. tentaţiune a Papei Inocenţiu Iţ
n’a fcstQ încoronată cu succesfl; căci in acelaşi and al Incercăre!
(1245) a murită şi Caliman.
Aici este locul, ca să arătăma şi privirile Bizantinilor asupra
Patriarchiel de Tftrnova. Noi ama vedutfl, că dapre mărturia k1ar
a ehronicarilor Bizantini, şi specialminte a lui Acropolitul, Patri-
archia de Tftrnova s’a proclamat(! şi confirmata âe către unu sinodfl,
compus din prelaţii Bisericilor Bizantine şi al celor Româno-Bol-
. gare şi că pentra acesta s’a cerata şi adesianea In scrisă a tata-
ror Patriarchilor. Acum să ascultăm(! şi acele părţi dintr’o epistolă
a Patriarchululde ConstantinupolO, CalistI, care la 1855 se espri-
mă la ac&tă privinţă: «Pentru condescendenţă, <Jice Calist, i s’a
acordatO Episcopului de Tftrnova dreptul de a se numi Patriarch!
al Balgarieî, dar nici de cam nu i s’a dată lui dreptul, de a se e-
numera cucialalţl Prea Sânţi Patriarch! > (2). Iar despre Patriarchul
Constantinupoluluî Gferman, celă ce a proclamaţii pre Archiepisco·
pul de Tftrnova Patriarchs, ţjlice Calist: «însuşi Patriarchul (Ger-
man) jostificându-se îa acestă privinţă, se esprimă, că opera n08tră
trebue să 8e esplice nn aşa, na aşa; cugetând la folosul politilcu
comand, noi am onoraţii pre archiereul poporalul Bulgară, dar nu
I-amS acordatQ lui dreptul autocefaliei întregii; din contră, el este
datoră să plătlască tributu şi să dea daruri Patriarchului, ce l-a

(1) Beynaldus Annalt! Eccles. ad an. 1245 No, 11.

(2)Acta. Patriarch. Conetnatinop Micloşicîl. 436. şi H3niCT. Ακα^· UayiCB T
VII, pag. 156. Ν0Ϊ. ne arând originalul, dămîi citatele dupre D. E. Golabinaki o
pera dei citată pag. 283.
 Şl CRBŞTINAREA R O M A N IL O R 265

Bisericilor ( 1). Şi acâstă lucercare a Papei Nicola0 al IV-10 a Γ0-

inasfl nefructiferă, căci la 1294 Ioakim III a fosta nciî-a de câtriS
filai luî Terter, S'entislav Terter, băuuita fiind cu trădare Statalul
la Tatarl.
Sinodicul luî Boris ul-a mal păstrată numele a patru Patriarcbl
ia Tarnova, fOrâ ca să cunâscemQ ?re una fapta din vieţalor. A-
ceştia sn nt: Dorothel, Roman, Teodosiu I şi Ioanikie I.
DupO Ioanikie I din sinodicfl se vede, că a urmata una Simeon.
Acesta la 1346 a încoronata pre Regele Serbiei Ştefan Duşan (a).
Theodosiu II. Ia timpul acestui PatriarchQ, şi pote kfar dupo
insistinţa luî, 8’a adunata In Tarnova Sinoda, cam pre la 1352
contra Iudeilor şi a Bogomili'or, carii tnrbnraa atunci creştinătatea
ln Regatul Roinăoo-Bulgara (a). Acesta Theodosiu n'a şezuta pre
scaunul Bisericeî Româno Bulgare, de cât numai ρβηβ la 1356,
când s’a retrasa, şi în locul căruia s'a rădicata la tronul de
Tdrnova Ioanikie II, despre care sciinO nu mal atâta, ca el a luata
parte la sinodul din Tarnova ln calitate de Archimândrită şi Egu-
mena al Lavreî din Tiirnova a celor 40 de martiri, unde sunta lu-
gropaţl toţi Regii Româno-Bulgari (4). Pre acesta Theodosia, Calist,
Patriarchul de ConstantinupolO, printr'o epistola de Ia 1356 Ha face:
«npocn. ciifi = proetu >.
Ia fine Eutimie, ultimul PatriarchO al Biseriel Itomâno-Bulgare
diadrepta Dunărei, este cunoscuta prin lucrările sele de sciinţâ şi prin

(I) Rayoaldus a d a n . 1277· § 34. ţi Aliaţii de perpetua consens, lib. IJ, cap XV f S,
(2) HcTopia Cepâciiaro fl31>1Ka. Mafticona 1857 pag. 240.
(3) InceyS torul eresieî Bogom ililor ·■te unu mouachtt, eu num ele Vaeilie, dopr·
cam ni ·pane Z onara (Chron. cart. X V III, pag. 336;. Numele e rre ie î vine de la vor
bele slavone B 0 r ‫׳‬£ = D -$ e u ţi MII.1 M1I = plăcuţii ‫ ן‬în totul plăcuţii l a i E r··
·ia Bogomililor este un&antropom rti-ιηΰ compleţii ţi Bogomilil pretindaatt că D-tleii
a e formă umani, ţi c i lum ea e'a creaţii de ·piritele c e l· rele. D intre c lr ţile ·in te -
el primîau nuiuai p re unele ţi Evang«liile, dar le in te rp re ta i în sensul lo r propria
Na prim'afl m isterile B isericeî ortodocse, nam inda-le sacrificii elenice, lepAdau
iconele, credându-le, ca p re un A culţii idololatru. ET se m al numTaQ pre d e n ţii
născStorî de D-^eu, ţ i ţticeaii, c i el, cugetând, nascfi pre cuventul. etc. In g en e m
pre D-$ofi T a tii flCL presanta ii, ca pre un& b itrîn d eu b ă rb i lu n g i, pre Fiiul ea rnal
puţini b ărb i, Tar pre S. Spiritu eT î Iîi credea ΰ, o i este und tincru, c· î n c i nu T-a aţitrt
barba. Έχχλ loz. Μελετίου Τ . III, pag 418.
(4) % e n . OUIU- HCT. II Λ Ρ β ·*■ Wogr. lu i Theodosiu earl. 1,
 total ln cea bulgară, şi Biserică Româno-Bulgara tşî perde u‫· ״‬. I
sa, demicată fiind îu Eparchil eclasiastice, care maî pre nrn»
cepfl a avea prelaţi numai dintre Bizantini, şi specialminte de
ţinnea grecesca, conservată, 86a mal drept, formată ln ConsW
nupolfl şi anume ln suburbia Fanarului.
Nu vorofl părăsi Regatul Româuo-Bulgarfl din drâpta Dunj
peu6 ce nn voma arăta aici numărul, precum şi faptele mal i n ^
nat) ale Pairiarchilor din Biserica de Tarnova, «spunând tot‫־‬o‫־‬data
şi ultimele încercări ale Papilor Romei pentru unirea B jse.
ricilor. Noi amfl v ^u tO mal s a s , că celu ântăio Archiepis.
copil al Bisericei Româno-Bulgare a fosta Basil! u I, care 8’»
suita pre tronul Tttrnovel cam pre la 1 185 seQ 1186 şi a eonii-
uuatfl ca titlul de Primaţii, prim ita de la Inocenţiu III-le, p^g
preia 1234, când pre tronai Bisericei Roaâno-Bulgare se vede
a fi Ioakim I. La 1237 Ioakim I mâre şi acestuia I a urmata Va_
silie Π, care fiind fagâ la transportarea s-lor relicvil ale s-teî Pa.
raskeve, el trebue să fi ocupata tronai patriarchală Îndată dupo
mârtea Iul Ioakim I. Sinodical Iul Boris pune dupO Patriarchnl Va-
silie II pre Ioakim II, despre care istoria ρβηδ acum na scie nimica
însemnata. Ignatie aa se scie când s ’a suita pre troaul Târnovel,
dar el se vede figurând, ca P atriarch a al Bisericei Româno-Bulgare
la 1273, conform inscripţianel de pre o Evangelie ( 1). Sinodiculloi
Boris dupO Ignatie pune pre ana Macarie, naminda-1 şi martira.
Ioakim III. Despre .acesta Iarăşi au se scie câad s ’a suita pre
tronul Bisericei Româno-Bulgare. Chronicaril Bizantini faca despre
dlnsul menţiune la 1283 şi pre timpul Regelui George Terter I ,
care se ^ice a fi fosta din Gumania, (2) adecă dintre Românii din
Moldova şi rudă cu Asan despre feinee; Ioakim I I I primesce o e-
pistolădela Papa NicolaO IY -le, privitâre pre unirea Bisericilor (3).
In acesta scrisâre Papa aduce am inte lui Ioakim I I I de promisiu-
nea acestuia, că fiind amândoi la sinodul din Gonstantinupola, adu-
natO ia 1277 pentra unirea Bisericilor, pre tim pul lui Michael Pa-
leologul ş i a Patm rchuluJ loan Bec, Ioakim I I I a declarata împre-
nnă ca Patriarchal Bisericei de CoastantiaapolO, că primesce unirea

(1) IIjiemecTBie no boctokjt r p H 10 ‫־‬p0B11>1a p ag. 183.

12). Istoria pentru începutul Românilor la Dacia de P. Maior. pag. 231.
(2/ Bayoaldns ad an* 1291 §§ 37, 3», 40.
pentru Dial m u lţi a n i ( t) . DupO ec siliu l lu i E u tliim ie , E p a r c h ia de
T ftrn o v a , d e g ra d a ta ş i tra n s fo rm a ta in M itro p o lie , rCm ilsese fOr0 de
A rc h ie re d , ş i Ia A u g u s t 1 3 9 4 a fo sta tra m isfl d in ConstantinupolO
grecul Ie re m ia , c a re ne fiin d p rim itfl d e cntrC M o ld o -V lach l, a ocu-
pata, tronul de T ftrn o v a , In c a lita te d e M e tro p o litan (a).
Rgsum&nd cele tfise despre Biserica Romano-Bulgarilor din dr6p-
ta Dunărei, noi trebue să recunrtscemfl, că de la '1185 ρδηδ la
1204 ea a avută rangul de Archiepiscopie, proclamată astă-felă
de cătrS fundatorul Regatului Romano-Bulgară, Asan, de la a-
cistă dată şi pene la 1234 Biserica Romano-Bulgară a avuta
titlul de Primatie, fiind tot-o-dată-şi in 6re-care relaţiuni cu Bi-
serica Romei j în fine, de la 1234 şi ρδηδ la 1394, adecă timpii
de 160 ani, Biserica Româno· Bulgarilor a continuata a fi o P a-
triarchie în tâte condiţiunile canonice, de şi în acestă intervals.
001 am Vfirjuta, a fostă tentată de mal multe-ori de către Papii
Rom ei , şi intrigata de cătrS Patriarch ii de Constantinupolă,
carii rihă putută face nimică, peni când pre tronul Regatului
Româno- Bulgară s'a aflată ună Rege.
D a r sft în tâ r c e m a p riv irile n â s tr e re tro s p e c tiv e şi a s u p ra în tr e -
gel vieţi a R o m a n ilo r d in d r â p ta D u n ă re i. începută vieţa po-
litico-religiosă de către Români, el ca încetai şl-a 8a-
pnstl şi elem ental B u lg a rii, ca care mal apoi a pacti-
zatu pentra a-şî crea o sortă comună hi liberă de
influenţele Imperiului Bizantinu şi ale R egatalal
Vngură, făceud imediaţii din statul lor o împerăţie,
Iar din Biserică o archiepiscopie. Ne putendu-se mai mult
nega esistenţa Statului Româno-Bulgară, şi căpătându-şi intin-
derea cea mai mare posibilă, omenii de Stata al Româno-
Bulgarilor îa pers6na lai loaniţa îşi stabilesc!! posi-
ţiunea lor internaţională, faţă ca celelalte Staturi
şi Biserici Earopieae şi <$ca că Imperial şi archie·
piscopia, de sine proclamate ale lai Asan, se trans-
forineză în regata şi primătie regalată a lai Ioniţă,

( 1 ) H i i t o i n d e ! ’ E m p ir e O t t o m a n a i u l H a m m e r t r a d u s ă t a f r a n ţ u z e ş t e le D o c l i e :
Paria. 1840 T . I pag. 108.
(2) Acta P a tria rc h . C onstp. M icloşic. Tom . II, p ag 233 ţ l E. H o lab iaak i g r , ‫ן‬
nepieefi. p ·*· 84 — 89.
 nenorocirea, de a vedea eu propriii sel oki căderea
KomânO'Bulgarfl sub jugul Musulmana ]a 1 3 9 3 , p ^ Iftj
lai Sasman, ultimului Rege. Eutimie, dupre cum nj ***N
«rin Ţamblac, panigiristul lui, trebue să fi fosta dintre rT Gre'|
Mlocuiau Iu jarul Adrianupolulul, şi aici împreună, 860 m H
sub conducerea lui Theodosiu, care mal pre urmă a deveniin^’
triarchfl de Tflrnova, a primite tunderea In monachismii *i ·
voitfl în viâţa monachala. Strămutaţi calugSrii din monastire?^'!
raoria, nude Eutbimie şi-a începută viaţa monachala, şi ne *h'
maI malt rtmânea acolo din causa Musulmanilor, carii ‫״‬°
!361—1362 luase Adriannpolul şi Filipupolul, Euthiajie la
uni cu părintele seO spirituala Theodosie, s’a aşedata Intr’o ^
nastire de togă Tflrnova. DapO o călătorie prin ConstanUnapS‫״‬
pentra a lua parte la unirea Bisericilor de pre timpul lm Ioan p
leologul; dapfl ce a trăita mal mulţi ani In Lavra s-luî AtanJi
dia mantele Athonulul; Eutimie, rgtrăgându-se In monastirea de
lOngă Tflrnova, a fostfl aici alesfl Egumena, şi s’a ocupata ca corj.
gerea cărţilor de serviciu divina ale Bisericei Româno-Bulgare co
laţiouâodu-le ca teestul originala. Ia fine pre la anul 1375—9178I
el fu alesfl Patriarchfl al Bisericei Româno Bulgare dia Turnova
Ocupând tronul patriarchală timpfl apropede 18 ani, Euthimie, dnpo
laarea Tflrnovd de cătrfi Musulmani la 1393, a mal rgmasfl ca
Patriarchfl namal ρ8ηδ la 1394, câad a fosta trămisa tn ecslliu
de câtrâ ealtaaal Balazet I, Ia părţile Macedoniei, adecă, cam spre
loearile natale ale Patriarchalai ( 1 ).
Şi peatra ea să vedemfl şi modal, cam Biserica Româao-Bol-
gară dia drepta Danărel, şi-a perduta independenţa sa, noi estra-
gemfl aici privirile Dial E. Oolabiaski, fandate pre acte şi au-
ton reputaţi: <Ca ecsilial lai Eutimie, s’a terminata esistenţa
Patriarehatalal Bulgara (Româoo-Balgarfl). Nu se scie cam, dar
Grecii (Bizantinii) aa isbutita, ca să capete dela Turci permisiu-
nea, de a fokide scaaaul patriarchală, şi pre Episcopiile Regatalal
Balgara (Româno ·BuJgarfl) ale sapaae Patriarchiel de Goastanti-
oapoifl. Ia acelfl timpfl Sultanul Balazet I asediase Constantinapo-
lai, Iar Grecii (Bizantinii) ca preţul degradare! căpătase o pace

/*) **■■■·enpUl* Iii Tolitol posedă ontt esemplarfi dl 11 panegiricul luî Bulbi-
■‫ ־·י‬Biblioth. publici. 8ec. II. No. 205 ·al. 257 ţi 282.
 Ş i CREŞTINA REA ROM ANILOR 269

în virtutea datelor istorice, de care dispunemQ nu putemfl eft admi-

temfl saposiţianea ănt&Ia, şi pre a doa o piimimt), scrntând’o mal
mult. Dar sa desfăşurăma lucrol mal de aprfpe şi să vedemD, care
au fostfl fasele, prin care Biserica Valachiel a trecuta ρβη0 la or-
ganisaţionea el definitivă.
Noi ama vSdutiţ vorbind despre vieţa politică a Romăno-Bul-
gărilor din dripţa Dunărei, că Ioniţă la anul 1203 îşi disputa cu
Kegele Ungariei cinci Eparchil din Serbia de astă-ţjF. De altă par-
te, la 1238 Regele Ungariei Bela IV într’o epistolă către Papa
Gregoriu IX-le, arăttându-şi relaţiunile sdle amicale şi de rudirecu
loan II Asan, <Jice: «Afară de acesta, fiind că de către părţile Bul-
gariei, în pământul ce se numesce Zemram, carele mal de mult
era deşerta, s’aa tmulţita locuitorii, carii Încă nu s’aO supusa vre
unei Episcopii; ca pre aceştia să-l putemtt da 6re-cărux episcopa,
dupre plăcerea n03tră, poftimfi slobozenie de la Sănţia ta » (1 ).
Pre lOngă aceste, decă noi mal consultăma şi sorginţele româno-
slavone, privitâre pre adroinistraţiunea eclesiastică a acestor 10-
cari, descoperi mu, că Eparchia Yidinulul nu era supusă Patriar-
chiel de Turnova, şi că sinodicul acestei Patriarchil, cunoscuta
astă·ţii cu numirea de sinodicul 101 Boris şi care se citea în Bise-
rica Patriarchiel de Tarnova In fie-care Duminică a ortodocsiei, nu
cuprindea pre Metropoliţii de Vidin ( 2 ) . Tot In aceste sorginţl noi
mal descoperima, că la 1262 sed cela mult 1270 Metropolitul
Moskvel Kiril al II capătă în limba slavonă nu de la P atriarcbul
de Tarnova, dar de la Metropolitul de Yidi n cartea întitulată:
« îndreptarea legel > (3). In fine cănd noi mal scimfl, că Patriar-
chia, de Tarnova a continuata a esista ne’utrerupt pfîng la 1393,
şi ea in persâna Patriarhului seti, Theodosiu 11, pre la J 356, a în-
ceputa a fi numai atăcată de către Patriarchul Calist I al Con&tao-
tinupolulul, iar Mitropolia de Yidin cu t 6tă vig6rea Patriarchiel
de Târnova se vede dependinţă de Constantinupolfl între anii 1282,
şi 1327 (4). Iu faţa, dicemQ, a atător fapte istorice, nu potema,

(1) Eeynaldns ad annum 1238 § 7. (Şine. Τ. I, pag. 264). Pământul Zemram,

dupre opiniunea iui Şincai, este Severinul de aată-dî.
(2) O î. HCT. IţepKBeâ pag. 95- E. Golnbinaki.
(3, BOCTOKB P yM flHlţ. My s.pag. 290 seqq.
(4) Acta Patriarohatua Conptani. MiclojicT. Τ. II No. 434 pag. ΙΛΙ.
268 CREŞTINISMUL IN DACII

conform usnrilor diplomaţiei evn lal media. în flDe

pre tronul Regatului Româno-Bulgara se sue loan!‫ז‬
Asan. Acesta româna, şi fiia al la i Asan, ca pre.
vederi depărtate, fa3‫׳‬e usa de ambele forme ale le.
gătarel din vi£ţa amano-creştin^scă. Intrând mai âu-
Uia în radire ca R egii Ungariei şi dupO acesta şi ca
Imperatoril Bizanţialal, el pre acostă cale îşi asigură
statal din partea celor doi vecini pateric!; şi pre ca-
lea carat diplomatică realisazâ idealurile Statala! sea;
adecă face dio Regata o împărăţie, şi din Primăţie o
Patriarchie. La umbra magnificenţei regeneratorilor vieţel Ho-
mâno-Bulgare din drepta Dunărei, şi în legături de rudire in
linia femenină, Statul şi Biserica lor continuă a esista încă 160
ani, când mâna cea păgână a lui B aîazet I pune capStu vieţel
politice a ‫־‬Românilor din drepta Dunărei, Iar intrigele Patriar-
chid de Constantinupolu li rădică şi vieţa independentă reUgiâsă,
reducând Patriarchiu Româno Bulgarilor la rangul de Metro‫־‬
polie a Turnovel.

Fiind Regatul românescu dia stânga Dunărei, şi anume cela din-

tre CarpaţT şi Şiret, înfiinţata încă de la i 2 1 5 , Biserica româuescă,
din acestă parte pare a fi privată de organisaţiunea el eclesiastică.
Sorginţele bizantine no nl-au conservata nici onO nome de Metro-
poliţa sea Episcopa, care ar desemna modal organisational eclesi-
astice din acesta Begata. Da la 1359 Actele Patriarchatolol de
Coostantinupola ni presintă atât nume, cât şi fapte relative la Bi-
serica Valachiel, ρθηδ la acestă dată ln86 Biserica Valachiel pare,
ca n’a esistata pentru istorie. Ore este drepta, ca pre acestă tăcere
a chronicarilor bizantini să o interpretămQ în seosol, că Biserica
Valachiel îşi are începutul sea nomal, de câod datele istorice bi-
zantine începfl a face menţione despre dînsa ? S0O, putemO noi să
admitema, împreună cu D. E. Grolub'nski, că Biserica Valachiel
ρβηδ la 1359 a fosta supusă celei de Târoova şi că ea a fosta ad-
ministrată de către protopopii şi ecsarchil acestei Biserici ? (t). Noi

(1 ) Kp. o î . h ct. I ţ e p n e i. pag. 350.

 ŞI CREŞTINAREA ROMANILOR 271

tire Filothea > (1 ). Acum putemfl noi să presupunem{!, c& 10 6 re‫־‬c0

Radul Negru avea ln Regatul sefl d06 Biserici, să du albă nici unt)
felfl de organizaţiune eclesiastică ? D6r In acostă privinţă să ascnl-
tamfl şi prea Prea Sănţitul Neofit I, Metropolitulfl Uogoro-Valachiel,
care, făcând biografia s-tel FilotheeI dupre trad iţi unea populară, 6ea
cum 96 esprimă: «Şi nnmindn-se Biserica, pre carea Radul Negru a
fâcut’o la curtea de Argeş, s’a l&sata Sânta să fie rădicaţii, şi că-
lătoriafl âmenil eu s-tele 61 relicvil srpe Dunărea. Deci, dăndu-se de
veste lui Radul vodă Negru, Îndată prea credinciosul Domnfl aluală
pre Archiereul locului şi pre totfl clerul cu boeril, (fiind-cd atunci
Metropolia era in curtea de Argeş), s’a dusfl la Dunărea spre în-
timpinarea Sântei şi a adus’o in curtea de Ageş, depunGnd’ 0 ln Bi-
serica lui, unde se aflâ şi astă-ţll, . . . . («) încă anfl faptfl
care este de o valâre istorică ne contestabila, noi llfl găsimfl Intr'
anfl chrisovQ de la Vlad I, prin care se stabilesce fundarea mo-
nastirel Vodiţa (‫ )ג‬şi unde ln modfl precis 86 vorbesce despre esis-
tenţa de ArchiereQ tn Valachia mal ’nainte de anul 1459. Ylad la
anul 1342 $ice 10 actul, datfl părintelui Nicodim, egumenului a-
ceste! monastirl: iaso no CMipra eypi Η ηκολημοβΙ , Aa uicrb hrku
rocnojţapt Bo-ieHî. j a ποοτεβη na îr&CTb tomt. cTapimiiHHJi, iih Apxie-
peg, h h 'rh b k t o . = Şi dupD mortea D‫־‬lnl Nicodim, să nu fie liberfl
nici uufl Domnitorii, ca să pund ln locul acela stareţo, nici Archie·
refl, şi altul orl-care, (4). Aceste date istorice, ni atestă ln destul,
ci Biserica Ungro- Valachieî îşi avea, decă nu Mitropolitul cu
Metropolia sa în Curtea de Argeş, apoi celă puţin archiereul
seu, 8έΰ pâte şi mai mulţi archieret.
Încă de la 1346 Serbia se afla sub conducerea jupânulul Ştefan

(1) Jar naiul aBia. ort. Românii" Mo. X. an II. pag. 636. Aicî P rea SAnţitnl Ne-
ofit I, Metrop oiitul Ungoro· Vataoliioî, pane pre Biserica 8·1ηΤ Nicolaă din oraşul
Curtea de Argeţ, cea â n tila Biserică. Dar Radul, deecălecândă ântâia la Câmpul-
lungii, a construiţii acolo Biserica domnleci, despre care am vorbiţii, mal aaa , aj
numaî ou Btrămutarea reşedinţei la curtea de Argaţii e'a conetruită ai a e ra ţi Bi-
ierioi,
(2) Jurnalul < Bis. ort. Români » an II■ No. X pag. 635.
(3) Vodiţa, este loonl, unda s-tul Nicodim a fandată o monaatira ţi de unde apoi
a trecutil la 1382 de a fandată ai monastirea Tiamana. Cultura slavicâ de pre acela
timpuri, oara ·ra reapândită, cum am vSflutu mal ana, ai la Români, a trad us & nu·
niraa veke a Mechadieî de Aquae ou BOAHlţa ■ it mal usitatfi BOAU^H■· apele.
(4) Kiaxo BojirapcKifl T paiuiaTU Benejaua. pag. 6.
 o 70 CREŞTJN1SM0L IN DACli

a ne unimfl, cu părerea D-luI Golubineki, că Biserica V

aţinută de Patriarchia de Târnova, fiind administrată d e1»|
popii sifl esarchil acestei Biserici. Prot0.
Din contra, noi amil vSţlatfl In epocele precedinte di
nostru, modul cam Archiepiscopiade Achridas’a înfiinţata
Justinian din cea de Sirmin, precnm şi afecţiunile ce Romi***1*
ρβοβ la Stefan cela mare nutria« către acesta Archiepi8c0D11 k'*r
bine, tn timpurile, ce ne ocupa, acţată Archiepiscopie Se afl1‫״‬
adminstrafinnea Patriarchulul de Constatinupola şi toU-data
pjrţiti de Românii din Stânga Dunărei prin Patriarchia de τ Γ '
nora. Acum In faţa lipsei de date istorice positive, şi privitâre
raportările Bisericei Valachiel cu alte Biserici, nu este mai mf*
raia, ca 91 Interpretând lipsa de Episcopii din pământul Zeţar‫״‬
malul ca administraţiunea eclesiastică a Metropolitulul de VidjDi
Şi acSsta noi o afirmămfl cu atâta mal mult, căci ecimfl, că în !>8
pectal politico o parte dia malul drepta al Danărel se afla prjn M
cnlnlalXin-le sub stăpânirea unor regi debili, carii prin secuiul a
XIV*le aa cedata posesiunile lor Basarabilor din stânga Dunărei
Aceste ni daadeci dreptul, de a presupune, că precum In respectul
polihca, aşa şi 10 cela eclesiasticfi malul drepta al Dunărei s’a le-
gâU ea cela stânga, şi câ Episcopii din stânga Dunărei recunos-
ceaa supremaţia Metropolitulul de Vidin. Mal departe cum se p6te I
admite, că Badul Negru, fundând Regatul Yalachiel cu anul din
popdrele cele mal religidse — Românii, şi ocapându-se şi de imn-
nitsţile orişiailor dia Câmpul-lungfi, să na se ocupe şi de partea
lor religiâsă, şi să nu 86 gâadtască şi la organizaţiunea Bisericei
sile, părăsind’o ea total, sdil lăsâud’o 10 Îngrijirea Protopopilor şi a
esarchilor Bisericei de Turnova? Acesta este una ce imposibila, şl
klar contraria datelor istorice, de care dispunema.
Mal âatâio, noi ama vâflută, Ridul Negru, îndată dapO descili·
carea Yalachiel, se ocupă de faadarea Bisericei domnescl din Câm-
pal-laoga (1215); apoi, 8trămutâada‫־‬şl reşedinţa tn Argeşfi, el şi
aici se gâadesce larăjl Ia constrairea uael Biserici. Despre acesta
dea ce oi spună documentele nostre Istorice: « Iar Radul Negrul
Toefoda cela menţionata maî sus, este cela âatăia domnitorfl creş-
tiofl, ce a fosta 10 Valachia. De aseminea şi cea âatăia Biserică, ce
e a zidita 10 Valachia, este acesta, unde 86 află reiicviile s-tel mar-
 Ş l CnE|TlN AftEA ROMAMILOH 2 1 ·l

4380. In actul, care se ocup& de numirea Metropolituluî Ioacint, se

presiuta. o particularitate, pre carea noi ua o pntemO trece cu vederea.
Aici Mitropolitul Ioacint se numesce apropifctol Iul Alecsandra
(πληοιάζοντα αότφ). Şi noi ac6stîl apropiere o esplicămO numai
la sensul de cunoscutQ (1).
DapO anala 1370 şi latre 1380 tronul Metropoliet Valachiel se
ocupi de citrS unO Chariton. Pre timpul Metropolituluî Chariton,
Biserica tfngro-ValachieT, carea de la Ioacint se numla a Ungariei
şi a Pianinelor, Începe a se numi a Ungro-Valachiel, şi Meotropo-
litul 61 purta titlul d e: « Μ η τ ρ ο π ο λ ίτ η ς π ά σ η ς Ούγγρο-Βλαχίας=
Metropolitfl al t6tel Ungro-Valachil» şi « ύπέρτψ.ος = p re a ono-
raţii >. Aşa la anul 1380, ln luna Iul Iunie, Metropolitul Chariton,
Împreună eu al doilea Metropolis al Uagro-Valachiel. Antim al
Severinulul, subsemnezi doe acte sinodale a Patriarchiel de Con-
stantinupolfi, prin care se rădică. Episcopia de Cernica la rangul
de Metropolie ( i ) şi se confirma Matei de MetropolitO al Adriana-
polului (3) .Iar la anul 1381, luna Martie, Chariton, a mal subscrisa
o decisiune sinodală, ·prin care Metropolia de Cernica este redusa
Iarăşi la rangul de Episcopie şi supusă Mitropolitului de Paleopa-
tr&sia (4). Şi Chariton a rgmasfl MetropolitQ a tâtel Ungro-Valachil
numai p6n6 la 1381 luna M al; căci de la acesta dată vedenia ln
actele patriarchatulul de ConstantinupolO pre Autim Critopul, fra-
tele lui Ioacint (5).
In luoele de la Martie ρβηδ la Maîu anal 1 3 8 1 , se sue p re thro-
nul Metropolie! a tota Uogro-Valachia Antim Critopal. Erediţand
de la predecesorol seti, Chariton, titlurile de Metropolittl al U ngro-
Valachiel şi prea onorata, el devine la 1382 şi: <τοπο‫ ־‬η ρ η τ ή ς τ η ς
KttîcoîoxÎa;=LocoţiitorQal Capadocie! (6) şii£ap y o c= E csarch O (7).

(1) A c ta p a tr ia r c h a tu s C o n s t. Τ . II, p a g . 19.

(2) ib id e m . Τ . I I . p a g . 9 . D u p r e c a ta lo g u l E p a r c h iilo r . c u n o s c u ţii c a n u m e le d e
a Im p e ra to ru lu î L e o n celui î n ţ e l e p ţ i i , E p i s c o p i a d e C e r n ic a c a d e î n M e to p o lia D i-
rachiului (ί’άλλη Τ . V , p a g . 4 8 4 ). P r i n a r m a r e E p is c o p ia e a o r a ş u l C e r n ic a 1 · afla
in partea de N o rd îi a A lb a n ie i d e a s tîi-tlî. >
(8) ibid. Τ. II. pag. 19.
(4) ibid. Τ. II. pag. 23.
(5) ibid. Τ. II, pag. 25—28.
(6) Acta p a t r i a r c h a t u s C o n a tp . M ic l o ş iţ I . Τ . II, p a g . 41— 14.
(‫ )ל‬ibidem Τ. I; pag. 494. ofr. !,άλλη ţi Πότλη. ţi Σύνταγμα 07‫ זד‬Oî’.w'( ,/.a·. iţyfLv u W n ii
Τ.Υ, pag. SOI.
A ţţy L i v 1a
2?â C r e ş t i n i s m u l in d a c ii

Dnşau, care Iţi întinsese posesiunile 8έ10 preste o parte din

Regatului Romftno-Bulgarfl, adecă şi preste Yidin. De altă parJ*
la 1327 Patriarchia de Constantiuupolfl pusese sub dependinţa
pre Metropoliade Vidin ( 1) şi pre la 1 3 5 6 ea tindea la a subordi^
sieşi şi kiar pre P atriarchia de Tftrnova, pre timpul P a tria rc h y
Calist I , care începuse a esplica înfiinţarea P atriarc h iei de T0rnova
ln sensul arătata de noi m al sus (*). Cu alte vorbe, ca pre la 1nc0.
putui jom&Uţel adoa a secolului al X lV -le malul drepta al Danăre!
din faţa Regatului lai R adul N egru era ocupata politicesce de «u
trd Sârbi, Iar bisericesce de cătrâ P atriarch u l din ConstantinupolO ·
şi Românii din stănga Dunărei aa treb u ita să se ocupe de aici 10
modQ speciala şi de organisaţiunea Bisericei lor, şi să caute, a.«
fonda o Biserică cât se va putea mal naţională. Pentru acesta scopQ
Românii din Yalachia, având ln vedere periculele despre Ungaria
ce căutaţi a li se impune prin Biserica papală, şi ţinând şi la orto·
docsia lor străbună, se veda necesitaţi, de a regula lucrul numai
eu Patriarchia de ConstantinupolO.
Şi In adevSr, că Intre anii 1 3 5 0 şi 1 3 5 9 , pre timpul Domnito-
rulai Yalachiel Alecsandru I Basarab (3), Românii din Valachia se
punft în relaţiunl cu Patriarchul de ConstantinupolO, şi primescu
de MetropolitO al Bisericei Yalachiel pre Ioakint Critopul, care mai
'uainte fusese MetropolitO al Vizinel (4). Cu acestă ocasiune Patri-
archia de ConstantinupolO, în unire cu Sinodul patriarchală, dapo
ce, 10 urmarea cererel Domnitorului Alecsandru, alege şi confirmă de
MetiopolitQ al Yalachieî pre Ioacint Critopolfl, stabilesce, ca Me-
tropolia de Uagro-Valachia să fi supusă Patriarchiel de Constanti-
nupolO (6). Dupre cât putemO cunâsce, Metropolitul Ioacint se afla
pre tronul Metropoliel sele şi la 1 37 0 , dar Iarăşi nu mal tărdiu de

(1) A c ta P a tria rc h a te s C o n st. M ic lo ţio i T . I I , N o 4 3 4 p a g . 161.

(2). A c t P . C onst. M ie lo ţic î. T . I . p a g . 4 3 6 .
(3) C h ro n ica rii ro m â n i p u n i p r e A le c s a n d r u I, D o m n ito r ii a l V a l a c h i e î num ai
p in e la 1352; ! i r d e a i c î p â n ă l a 1 366 8e v e d e d o m n in d N i c o la fi I, fiiul In i Alee-
■andra. A ctu l p a tr i a rc h alfi, p r e c a re î lf i a v e tn u a ic î î n v e d e r e , s i c a re re la td z ă celu
■ u i t ( a p t· d e l a 1357, 8 έ ϋ 1 3 5 8 , d ic e c i p r e a c e ş t i t i m p i e r a d o m n ito ri Ale‫־‬
x a sd ra .
(4> I jtp w ţ n a fla î n A la n ia v e k e , d a p r e m i r t n r i a Iu l L 'q u i e n î n O r u n s cliri*·
r î u l u î C u b a n d in G u b e r n ia r u s a d e C aucasfi - -
" ‫ ל ״‬Μ ·*Γ°Ρ 0 ‘'« in tr’a n i a ltft a c t i a l P a t r i a r c h i e l d e C o n s ta n tio a p o lG d e la 1370
s e m a l n u m esce B itrim a .
(5) A c ta P a tria rc h a tu s C o n st. T . I , p a g . 3 8 8 w q q f i 5 3 2 s q q .
 Ş l C R E ŞT IN A R E A R O M A N ILO R 275

aproba alegerea 101 Ciprian ( 1) ; şi to t lu aceiaşi lună şi and sub-

scrie o altă decisiune, relativă la străm utarea Metropolieî dio A -
driaBopolo in A gatonupnl, din causă că Turcii ocupase Adrianupo-
101 (a)· In Luna lai Martie a opinatu pentru o opitimie. impusă unui
preoţii Gregoriu (3); Iar Iu luna lui A prilie a subsemnaţii dccisiuneasi-
nodală, prin carea 8e Interzicea Metropolitulul do Chalcedona, d e a nu
jj1aî avea Biserică şi eleni al sefl iu Constantinupolfl, p!:utru ca asta
felă să se potâ în lătu ra nforânduelele (4). In liine to t in anul 13 8 9
şi in luna lui Iulie, ambii M etropolis al Ungro-Valacliieî, adecă An-
tini al întregel Ungro-Valachil şi A tanasie al p ărtel din Ungro-Va-
lachia despre Sevorin afl subsemnata actul sinodalii, relativ la Me-
tropolitul Paleopatrasiel. pentru ca acesta să nu sflpere pre Nifon
Mandilas, Episcopal Methoniel (5). In gener< vorbind, A letropolitu l
Antim C ritopul s'a su it p r e T ron u l M etro p o lieî in treg el U ngro-
Vdlaclin la 1 3 8 1 f i a con tin u ată cu a d m in istr a fiu n e a E p a r c h ie l
sele petic p r e la fin ele a n u lu i 1 3 8 9 , fiin d tot o d a tă ş i m em bru a l
sinodului p a t r ia r c h a lă d in C onstantinu polă.
Deşi finele secuiului a l X IV le a fostfl ultimul scopfl al studiului
nostru, spre a s e vedea cum creştinismul s'afl desvoltatatflprin D a-
cil ln modfl regulaţii şi ne’ntreruptfl, noi inse vomfl vorbi aici şl
despre succesoral Metropolitulul A ntim , care pare a nu fi bine fie-
satfl de documentele istorice, 8έΰ maî drept, că actele p a triâ rc h a tu -
101 de Constantinupolfl nu facil m enţiune despre dinsul.
Judecând în adever depre actele patriarch atu lu l de Consţanti-
nopolii s’ar părea, că dupo Antim a urm aţii Macarie I. Iu acesta
er6re, a călu ţii şi D. Grolubinski (6). D ar Meletie, M etropolitul de
Atena, eca ce «Jice in acestă privinţă la 1 3 8 9 F ev ru arie 1 5 :
« ’Αντώνιος Δ ! έφ ’ ου έν ετει 1 3 8 9 φεβρουαρίου 1 5 , ό Ο ύγγρο-
βλαχίας Τ ιμ όθεος, φορέσας το μ έ γ α σ χ ή μ α έν α σ θ ε ν ε ίς , ό γ ι-
αίνων τον νουν σι>νεχωρήθ‫׳‬η ν ά ε χ -g τή ν ά ρ χιερ ω σ ύ νη ν ώ ς
τ ρ ότερ ον .... — A ntonie IV. P re tim pul acestuia la a n a l 1 3 8 9
Ferruario 15, Metropolitnl U ngro-V alachieî Tim othel, ln timpii de

(1)Acta p a tr . Conpt. T , I I , p a g , 1 1 6 — 129.

(2) ib , T . I I , p a g , 1 2 9 - 1 3 0 .
(3) 1b . T . II, p a g . 1 15.
(4) A e ta p a t r i a r c h a t u l C o n a tp . T I I , p a g . 1 3 1 — 133·
15) ib , T II. pag. 1 3 5 -1 3 7 ■
(6) Oh .hct. IţepKBefi. pag. 355.
 274 CREŞTINISMUL IN DACII

C a modul acesta, Metropolital U n g r o -Valachiel pre timpurile |V J

Antim, avea t0te titlurile, ce le aQ Metropoliţil acestei Bisericî
şi ρβηθ astă-^I; ad ecă < MetropolitO al U n g ro -V a la c h ieî, Locoţij
torn al Capadociel, E csarch fl şi prea onorata » . Şi aceste titluri d!
feriau de cele ale Metropolituluî d9 Severiu, despre care ave®(!
Torbi maî jos.
Din timpul Prea sânţi tu lu l Antim, pre care D. Lesviodacs llfl pnne
celfl â-ntâiO MetropolitO al Uogro-valachiel ( 1), ni suni O cunosente
mal multe fapte istorice, care atestă, că Metropoliţil Ungro-Vaia-
chiel, 63 ca LocoţiitorI al Capadaciel, 860 şi ca Metropoliţl al Bi.
sericei Valachiel, aO luata parte la administraţi unea Patiiarchie(
d9 ConstantinupolO, ca membri al sinodului patriarchalo. In anal
1381, luna Mal, Metropolitul Antim a fostO preseutO la sinodul din
ConstantinupolO, şi a subsemnata gram ata sinodală , prin care se
confirmă pac *a, inkeiată Intre loan Paleologul şi fliul sea Andro-
nicu (2) Tot in acelaşi anO, dar numai In luna lui Iunie, Antim a de-
cieflîmpreună cu cialalţl membri al sinodului, ca monachul Casian 8a
devine MetropolitO al Vidinulul (3)‫־‬şi depărtarea lui Dorothefl dela
Mitropolia de Peri teoria (4). La 1 3 82 în luna lui Septemvrie opi-
neză împreună cu cialalţl membri al sinodului patriarchalo.ca Me-
tropolital de Cherson să întârce Metropolituluî de Sugdiana Elisul
şi alte locuri (5); iar în luna lui Noemvrie chotăresca împreună, ca
Metropolitul de Cotia din Midia să se strămute la Filadelfia (6). La
anul 1382 Ianuarie ln 20, Metropolitul Ungro-ValachieIr*D. Antim,
şi locoţiitorfl acum al Nicomidiel, a luata decisiunea sinodală, ca
8&se degradeze unO preutu Machitar pentru o cununie nelegală (7);
şi tot în acelaşi ana, dar numai la August 2 4 , a subsemnata actnl
de degradare a protopopului Constantin Cavasila (8). Decide a se
degrada Metropolitnl Pim<‫־‬-n al Russiel la 1 3 8 9 luna Fevrnarie şi

(1) Isto ria bisericească B u c u ro seî 1 8 45. pag. 3 9 0 . D a p r e D L e sv io d a e s Metro-

polis ÎJn g ro -7 alach ieÎ Începe a a v e a M e tr o p o liţil s e î n u m a i de l a 1362
(2) Acta p a tria rc h a tu s C o n stp . Τ . I I . p a g . 2 5 — 2 8.
(3) Ibidem Τ. I I p ag , 28 — 2 9 .
(4) Ib . Τ. I I p ag . 3 4 - 3 9 .
(5) Acta patriarchatus C o n stp , M ic lo a ic î Τ . I I pag. 42 —4 4 .
(6) ib. Τ. II. pag, 45—47,
 Ş l CREŞTINAREA ROMANILOR

860 C ra io v a . D a r noi s ă u rm ă rim fl m a l d e a p râ p e ş i M e tro p o lia S e -

v e rin u lu î d in p a n c ta l d e p r iv ire re lig io ş ii.
I a a n a l 1 3 7 0 , a d e c ă c e l m u lt d u p e 1 5 a n i d e l a s u ire a p r e tr o *
o u l M e tro p o lie l d e A r g e ş a lu i I o a c in t C rito p u l, M e tro p o litu l I o a -
e in t, p e n tr a c a s ă c ă p â tu la s c â d o s ig u r p r e un ii f ra te a l soil D a n ie l,
aflătorii In C o n s ta n tiu n p o lfl, c e re d e l a P a tr ia r c h u l, îm p re u n a cu bo-
eril d io B a n a tu l S e 7 e rin u lu l, un tl a l d o ile a M etro p o litO , c a re s a a lb a
re ş e d io ţa tn S e v e rin . D a r m a l b in e ş i a ic i 8a rep ro d u cem !! a c tu l In
lo tr e g a l la i , p e n tr a c a le c to rii n o ş tr i s ă v a d e ş i c o n d iţia n ile , cu m
s 'a form atO a c fe ta a doa M e tr o p o lis « A a u l 6 8 7 8 ( 1 -3 7 0 ) N o e m v rie
in d ic tio n u l I X - le . C u p u ţin i a n i m a l n a in te , P r e a S â n ţitu l M etropolitO
al B itrin e l ( 1 ) a foetO s tr ă m u t a tă cu v o tu l S in o d u lu i şi c u a p ro b a r e a
P a tria rc h u lo I l a M e tro p o lia U n g ro -V a la c h ie l, ş i a c e s ta d u p o ce m ai
â n tă ifl s ’a c e ro tfl d e b o e n l a c e lu i locfl şi d e c re ş tin ii de acolo, c a s ă
li se d e a lo r a rc h ie re f l, p e n tr u a d m iu is tr a ţiu n e a s p ir itu a la ş i folosul
sufletesc!!; a s ta -fe lii, e a s ă se p S sto rla sc g d e a c e s ta b in e şi In modo
p lăcutfl 101 D*<Jefl, ş i s ă fie co n d u şi p re c ă ile m ân tu irt-I. I a r dupO
unO tim p a 6 re ‫ ־‬c a re , fiin d c ă p o p o ra l a c e la l loca esto m a re ş i k ia r
n e m ă r g in ita , η η ύ s in g u r a a rc h ie re a nu e r a de a ju n s a la a t â t a p o -
porO, c a s ă -I p 6 tă p re e l in s p e c ta s p ir itu a lm in te ş i în v â ţa c ele n e -
cesare su fle tu lu i ş i m â n tu ire !, ş i p e n tr a a c â s ta afl c e ru tfl, c a s ă li
se .ch iro to n isîasc 6 ş i a l t a a rc h ie re fl a l lo cu lu i a c e lu ia , c e râ n d ş i a -
c ls t a b o e ril a c ia ş i c e d ă o d la a c e s ta A rc h ie r e u l, ce e ra şi se a fla ş 1
ρδηδ a c u m acolo. S ’a alesO la a c e s tă d e m n ita te p r e a o n o ra b ilu l d i-
keo fllâcs, D . D a n ie l, b ă r b a t a f â r te b u n a ş i p ieto sn , p rec u m ş i virtuobQ ,
p ro p riu p e n tr a a c e s tă d e m n ita te m a re ş i fiin d c a c o n s c iin ţă ş i cu
v irtu te . D e a c ă r u la v ir t u te şi c e le la lte b u n u r i a v â n d c u n o s c in ţă
boeril a c e lu i locfl, Îm p re u n ă cu s u p u ş ii, afl r u g a tf l p rin [scriso rl a n a m e
p re m o d estia n O strâ, p re c u m ş i p re d iv io o l, s ă n ta l şi m a re le S in o d a ,
ca s ă b in e-v o im a ş i s ă li-lfl d ă ru im n lo r A rc h ie re fl, c a r e s ’a ş i c h iro -
tonisitfl cu v o tu l S in o d u lu i ş i cu a p ro b a r e a m o d e stie i n 6 .st.re,— M ilro-
politii a l u n ei p ă r ţ i d in U n g ro -V a lach ia, a d ec ă a unei ju m ătăţi,
av ân d ( c e la la lta ju m ă ta te ) d e A rc h ie re fl p re s tr ă m u t a tu l m al 'n a in t e
d in B itr in a . D e c i P r e a S â n ţ it u l M etro p o litO m e n ţio n a ta a l p â r ţe l
U o g ro -V a la c h ie î, P r e a o n o ra tu l ş i în s . S p i r i t a I u b ita f r a t e ş i c o li-

( l j A ici Bitrina eate d i i i tn loott de Vitzina.

 g?j Cr e ş t in is m u l in d a c ii

boll luând schirna coa mare, şi fiind eănltosfl la mjDte

a area archieria, ca mal nainte, («). Acesta Timotlieî &*0041“«Μη
afi MetropeJiffl ρδηβ It 1442. dapre cum ateste D. ^ 1‫^י׳י‬
basa documentelor istorice române (*). Tota ce paterna e a ^ * * 8’ 1*0
MetropolitulO Timotlieî al Wtel Ungro-Valachi! din actelT1*‫ ״‬d0sPro
toiul de Constantinupolfl consista Intra acela, că Patria Patriacha-
la 1401 in luna Ini Maia, »atrage atenţmaea asupra ‫( ״ » ז‬/*. ^ I
rale, fagii eu datoriile 8619 de Archipăstorfl (»), şi tot-o-dată ·*- ‫*ל‬1 ‫״‬10‫ ־‬I
dtd patriarchalu din Constantinupolă el a fostă înlocuita * ' 0‫* ״‬1‫ * י‬I
tropolitul părteî Ungro- Valachieî cei despre Seoerin ile' I
col 0 prcsupunemfl , că s’a petrecuta din canea bolei ce ^
Incft Ia suirea sa pre tro n ai a to te l U n g ro -V a la c h ie î.' SUferilfl
Nu pntemfl sa intrerupem fl sta d ia l v ieţe l relig i6 se a R
din Valachia pfine când nu vom a face canoscatO lectorilor Γ 12°*
particularitate istorică, pre c a re noi o întâln im fl ln istoria Bis? ·' °
Valachieî. Iu Valachia treb n e s ă scim fl, a coesietatfl de o d a tă d *
Metropolil, una ca reşed in ţa In A r g e ş , şi a doa Ia T arnal-Ser *
naiul. Celfl ântâifl M etropolita av ea titlu rile : Μ ητοοπολίττι- **‫י‬
oijc Ουγγρίας * a I Π λ α γ η ν ώ ν = M etropolita a l tote! U ngarii şi J
Pianinelor; apoi τοπονηρ-ητης Κ α χ α δ ο κ ία ς = L o co ţiito ra a l Capa-
doeiel şi I |a ρχος κ α ί ό π έρ τ ιμ ο ς = E csarchfl şi p re a onorabila («)·
iar al doilea se nainla: «του μ έρ ο υ ς Ο ύγγρο - β λ α χ ία ς τ ή ς *ατά tiv
Σεβεριν'ον= M etropolita a l p ă rţe l U n g ro -V a lac h ie î cei despre
Sererin (6) şi avea şi titlo l de : ύ π έ ρ τ ιμ ο ς = p re a onorabilă (e),
precum şi pre celfl de - τ ο π ο τ η ρ η τ ή ς τ ή ς Μ ε λ ιτ ή ν η ς W Locoţiitora
al Melitinel. D. Golubinski crede, că în fiin ţa re a a dog Metropolil
ln Valachia trebue 8ă fi e sista ta p e n tru c u v â n ta i, c a patriarch il de
Constantinupolă, îolosinduse de n e’n ţe le g e re a M etropoliţilor. 8ă p6tâ
finea m al bine acostă B iserică ln d e p e n d e n ţi. N o i la aceste mal a-
adăugămfl, că trebne să fi e sista ta ş i u n â m o tiv a p o litic a ; adecă a-
cela, că R egatul V alachieî p re ac este tim p u ri s e com punea din doe
domnii — din domnia 101 R adul N e g ru şi a B a n a tu lu i de Severin

(1) Ειιΐιριαατιχλ taţopia Μιλττίου. Τομ, III, pig· 239,

(2) let. Biacriceiei p a g 397.
(8) A cta pa triarc h a iu s lo n s tp . T . 11, p a g . 491. ,‫״‬
4‫ ) ׳‬A cta patriarchate■ Const. T . I , p a g . 494. Σύνταγμα ‫־‬:ών Οιίων u l ap·»* “
FiU i^ T . V, pag. 511.
(5) A cta id. T . 111, pac. SI 9
 Ş l CREŞTINAREA ROMANILOR

gftud, cum voma vedea mal jos, pre Metropolitul grccO, Ioremia, o
încurajaţii pâte ş i pre Romăoil din Valachia, ca 8a nn mal tolereze
aseminea neregalaritate canonică ln Biserica lor, şi tot-o-dată sd con-
centreze t6tă autoritatea sopremă eclesiastică 111 Metropolitnl a tâtel
U ngro-V alachil, care pre la acesta ana era 840 Ti mother, sen Macarie
I. Unfl la c ra 1080· trebue notata aici, că cu anul 1401 Metropoli-
ţii Ungro- Valahiel n'au mai luată parte la Sinodul patriarchală
din Constantinupolă, şi acesta pote pentru cuvântul, că de la acestă
dată M etropolia Ungro-Valachieî, ca ş i cea a Moldovei, trebae să
fi Începută a avea Metropoliţl diotre Români.
E esnm ând cele <Jise în resp ectai B isericei Ungro- V alachieî, noi
trebae acum să stab ilim a, c ă d e l a 1215 p e n e l a 1350 .şi c e v a
B is e r ic a U n g r o - V a l a e l i i e î s ’a a d m i n i s t r a t ă d e c ă tr fc
A r c h ie r e il lo c a ln i c a a u t o r i t a t e a M e t r o p o l i t u l u i d e
V id in . D e l a a c o s t ă î n s e d a t ă i s t o r i c ă B i s e r i c a U n g r o -
V a la c h ie î d e v in e M e t r o p o l i e s a b a u t o r i t a t e a T11 r o n u -
la i p a tr ia r c h a lă şi c u d r e p t a l d e a d m i n i s t r a ţ i a n e ln
a c e a p a t r i a r c h i e . I a r d e l a a n u l 1870 s e î n f i i n ţ a z ă ş i o
a d o a M e tro p o lie , d e p e n d in ţă î n m o d ă d i r e c t a t o t d e
P a tr ia r h ie , c a r e d u r e z ă p e n e l a 1401. c â n d p e n t r a M e -
tr o p o liţil U n g r o - V a la liie l î n c e t e z i i ş i d r e p t a l d e a d -
m i n is tr a ţiu n e î n S in o d a l p a t r i a r c h a l ă d e C o n s t a n t ! -
n u p o lă .

V ie ţa re lig iâ s ă a R o m ân ilo r diu M oldova, num ai ρβηΰ la luce·

p u tu i secolului al X V 80 v a d e sfă şu ra d e c ă tre noi aici. Chronica
Episcopiei de R o m a n a a P r e a S â n ţitu lu l Melchisedec, E piscopul 1)11-
n ă re ld e jo s, ( p a r te a I , p a g . 4 1 — 1 0 0 ),, desfăşură ln de ajuns şi cu
to tă d re p ta te a epocha în fiin ţă ri Metropolie! de Moldova, precum şi
re la ţia o ile R om ânilor d in a c e stă parte cu Patriar hia de C onstant!-
nupola, p e n tru o rg a n is a ţin n e a lo r religiâsă. P rin urmare noi ne
vom a lim ita p e n trn scopul, ce n rm ă rim a , n u m ai in d ete rm in a re a po-
siţiu n el re lig iâ se & R o m â n ilo r d in M oldova, începând d e la secolul
al X II ş i p6n6 la X V-10.
In in te rv a lu l de tre i seco le, ce 06 ocupă aici, n n p a te rn a s ă nn
admitem(!, că p re aceste locu ri, adecă ln M oldova u a a e e is ta ta Ro-
 278 CREŞT1N I5M U L IN DACU

turgisitortt al modestiei nitetre, celfl sopra-numitO In înonachis

D. Antim, datoresce să primlasce şi să ţin<5 acesta Biserica
înveţe pre poporal cela creştina al Domnului din dînsa, 8ă statn!' **
şi să esplice cele folositore pentru snfletfl şi mântuire, fac6nd şj ·
tiţl etc. Pre longă aceiite, el va mal ţinea şi local Militinel şi 4
acum va avea loca în strane şi în tronurile, ce se află în s-tal şi Ula
rele Sinodfl, precum şi pretutindinea. Deci pentru aresta scopt! s'
'eliberata acesta acta sinodala menţionatului MetropolitO al pfaţjj
Ungro-Valachieî, prea onoratului şi locoţiitorulal Melitinel, frateln!
celal în S. SpiritO prea Iubita şi coliturgisitorulul modestie( nâstre
(Domnului Antim) (1).
Trecând Metropolitul Antim in an u l 1 3 8 1 la catedra Metropo.
liel de ArgeşO, ln locul a c e stu ia la Seyerin se rădică de sigur A-
tanasie I. Despre acesta MetropolitO al Severinuluî noi na avema
nici o scire pene la anul 1 8 8 9 lu n a Iu lie, când împreună ca An-
tim, a subsemnata unfl ac ta al Sinodului p a triarc h a lo , relativii la
Metropolitul Faleopatrasiel, Macsim ( 2). Suindu-se la anul 13&9
Fevrnarie în 15, pre tronul Metropolieî a tâ tâ Ungro-Valachia Me-
tropolitol Timothel. şi suferind acesta de o bâlă, la sinodal patriar-
chalfl din ConstanupolO a lu ata p a rte în tâte docisinnile Athanasie
I. Aşa la anul 1397 găsimfi pre M etropolitul Severinuluî Âthana-
sie luând parte la regularea M etropolieî de Corint (3 ). Pre timpnl
Fatriarcbnlal Mathel, şi anume la an u l 1 4 0 0 , M etropolitul Seve-
rinului, de sigur că tot A tauasie 1, le a p a rte la alegerea Metropoli-
tulol de Laodicea, Macarie, la aleg erea ş i confirm area celui de Kizic,
Theognot, precnm şi la alegerea M etropolituluî de Eraclia Theo-
fan (4). In fine la 1401 In lu n a lu i I u li e , M etropolitul Atanasie I
subscrie untt acta p atriarh a la , rela tiv a la nisce m u stră ri, făcute
Metropolituluî de TheealonicO (s). A lte d a te istorice noi nu mal a-
vernil, relative la M etropolitul A tan asie I , ş i to t-o -d ată nu scioid
decă Metropolia Severinuluî a m al c o n tin u ata a esista. T ota, ce pa-
tem a presupune, este, că în anul 1 4 0 1 B iserica Moldovei respin-

(1). Acta Patriarchatus Constp. Τ. I, pag. 53.2.

(2)lb.T . II, pag. 135-137.
(3) Ib. Τ. II, pag. 287.
(4) Acta patriarchatus Constp. Τ. I I 312.
(5) Ibidem. Τ. II, pag. 519. ·
 ŞI C R E ŞTIN A R EA ROM ANILOR 2
81
fitu l B is e r ic e i ortod ocsc , a v ân d ş i E p is c o p ii lo r o rtod o cşi.
Dar trebae, 6a m al 'oaiote de ce vomfl arăta tentatiunile P api-
lor şi respectiv de Romanii dio Moldova, 860 Comaoia, să precisămfl
!nai do apr6pe pro aceşti Episcop! ortodocşi, de carii 86 face mon-
gjuue 10 acestă Epistolă a P apei Gregorio IX -le. Toţi Romănil dar
ţoal ales tfoldoveoil, 8’aQ distinsa ln istorie prin tendinţa lor de a ţi-
nea ln modfl independenta Biserica lor de P atriarch ia de Conelan-
tiDupoia. Acesta se probeză In modal cela mal impan£tora din fap-
tele, că Moldovenii na priinescOpre Metropolitul lere m ia(1 3 9 5 ) (!)
şi pre alţii» carii s’afl chirotonisita şi trămisd aici de câtrA P atriarc h ia
de ConstantinupolO ( 2). De altă parte, noi trebae să mal constatămfl
şi acela, că nici Intr’nna loca al actelor Patriarchiel de Coustantinn-
poia na se vede, ca MetropoliţiI Moldovei dia acestă epochă, să fi
luata parte, ca cel din Yalachia, la adm inistraţianea Patriarchiel
dio ConstantinupolO. Aceste considerente ne faca, ca să că p&târna o
conclasiune de caracterO negativa, că Episcopii ortodocşi din Epis- i
copatul Camaniel na pateaa să fie greci, sea mal drept, Bizantini de
origine. Din contra, avdad ln vedere, că Biserica Moldovei are pre
Episcopal Ioeif şi Meletie (3), chirotonisiţl de cătrâ Metropolitul Ga-
liţiel latre anii 137 1 şi 1 3 7 6 ; şi că ln decareal întregului secai
al X IV 10‫ ־‬Biserica Moldovei este ln relaţian l forte apropiate ca
cea de Achrida; (4) noi trebae să recunâscemfl, câ Românii Moldoveni
din acâstă epochă, fugird de ingerinţa Patriarchiel de Constantina-
polO, naseafiâniclln relaţianl lntereclesiastice eu MetropoliţiI din Vi-
dio, 80a vekea Eparchie a Sirmialul, ca Românii din V alachia, ei
el, sapaaeadu-se circumstârilor, Îşi capâtaa pre Episcopii lor de la
Bisericile ortodocse vecine, ţinând la relaţiaaile lor ca Archiepisco-
pia de Achrida, carea se formase tot-dintr’o Episcopie românescă,
adecă a veklalal Sirmiu şi carea ia aceste tim p u ri na presenta nici
oua pericol 11 peatra independenţa Bisericei Moldovei.
ln faţa lipsei de o organisaţiane definitivă a Bisericei Moldovei,
de ande lipsia Iacă o Metropolie regalată, P ap ii îşi Îndrepta zA pri-
virile lor aspra Bisericei Moldovei, dapre cam ele aa fosta lodrep-

(1) A c ta p a t ri a rc h a t u i (Jo n a tp . M ic lo ş ic I T . I I . pag■, 2 23.

(9) Veijll C liroD icn E p . d e R o m a n l o c a l c it a tă m ai ana
(3) A c ta p a tr i a r c h a tu s C o n a tp . T . I I , p a g . 2 11 f i 5 29.
(4) Iib id . T . I I . p a ţ- 2 3 0 .
 mini şi kiar de ritnl ortodoxa. Noi am vedutfl mal 808, că cu t r ^
mutarea Cumanilor în Regatul Româno-Bulgarfl şi 1q Ung*^
prin Moldova aa rgmasfl numai Românii, carii, 8e adăpostlafl prj’
nmnţ’I Carpaţil, de câte-orl eraa supăraţi de incursiunii« Tătarilor
Aconi să probămfl din noa că locuitorii rdmaşl în vekea Cumani
erafl do numai RomănI, dar kiar şi ortodocşi de religinne. papt
Gregoriu al IX-le printr'o epistolă de la 1234 se esprimă ln acosta
materie către Bela, Regele Ungariei: « In Camanorum Episcopat!!
sicnt accipimos, quidam populi, qui Valachi vocautur, existunt, qUj
et si ceoseantur nomine christiano, sab unam tamen fide varios ri-
tas habentes, et mores ilia committunt, quae huic sunt noinioi ini-
mica. Mam Romanam Ecclesiam contemnentes, non a venerabili fra-
tre nostro, Episcopo Camanorum, qui loci Dioecesanus existit, 8ed
a qaibosdain pseudo-Episcopis Graecorum ritum tenentibue universa
recipiant ecclesiae sacramenta, et nonnulli de regno Uugariae, taiu
Ungari, quam Theutouici et alii orthodox! morandi causa com ipsis
traoseuut ad eosdem, et sic cum 618 quasi populus unus factus, cum
eisdern Valachis, eo contemto, praemissa recipiunt sacramonta in
grave orthoxorum scandalum, et derogationem non modicam fidei
christianae. = In Episcopatul Cumanilor, dupre cum am Inţeltsfl,
esistd ore-care popdre, ce se numescu Valachi, car 1I, de şi se dis-
tiuga cu numele de creştini, au mal multe rituri în ana şi acelaşi
credinţă, şi comită fapte, care său ta opuse acestui nume. Căci,
despreţaiud pre Biserica romană, prim escu p r e tâte misterele
Bisericeî nu de Ia venerabilul noetra frate, Episcopal Cumanilor,
care este Dieeeeanul locului, d a r s e ţin ti d e r i t u l u n o r pseudo-
Episcop! g re c i şi nu puţini din regatul U ngariei, adică Un-
g ă r i fi TeotoDl şi alţi ortodocşi tr e c tt la dinşii, pentru a trăi
cu dinşii, şi apa cu aceşti Valachi fa c ă unul §i acelaşi poporti,
despreguind pre Episcopii, şt prim ind p re c isele mistere (adică
cele ortodocee) spre marele scandala al ortodocşilor şi spre degrada-
rea nu mică a credinţei creştine (1). Acum din t6te aceste seri·
se ale Papei Gregorie IX-le resaltă, că la 1 2 3 4 in Episcopatul
Cumăniei, carea se vede , că era M oldova, a d ecă vekea ţeră
a Cumanilor, erau Români, şi că aceşti R om âni se ţineai

fi) Â u e m a n Q B cart VIII. Ep. 319 (Mag. in A T Laarian Τ III p*g. 119)
 Ş l CHBŞT1NAHEA ROM ANILOR 283

ar&tatCi mal sas, chirotonisiţl de către Motropoliţr, co oii li presenta

nici 0 0 a pericoln 10 privinţa iodependinţel eclesiastice, şi ftind io
reUţianî iotereclesiastice cil Âchrida.
Timpii de 118 ani Biserica Moldovei remilne liniscită 10 privinţa
religios&, şi ea continuă co esec°tarea coltului ortodocşii pene la
1370.10 acesta anfl Clara, mama vitrigâ a Domnitorului Laeco din
Moldova, şi momft bon& a femeilor Regelui Rom&no-BolgarO şi al
jopaonl Serbiei, toteţesce din nou cestiunea unire! Bisericei Moldo-
vel ca cea papală. Urbao Y-le, Papa Romei, întreprinde o noua
cercare pentru unirea acestei Biserici, şi el, precom şi Gregoriu
X I-le, scrie epistole 101 Lascu,lnvitAodu-l d eap rim iu o irea ( 1), Cla-
rel, de a convinge pre fiial s6fl cela vitrigfl ln privioţa unirel ( 2),
şi o ordonanţă Archiepiscopulal de P raga, prin carea II determină
modal, cam trebue să acţioneze. Noi reproducema aici Epistola 101
Urban V-le către Archiepiscopul de Praga; fiind câ acesta cuprinde
tâte datele istorice, privitore pre tendinţa Papilor 10 respectul ani-
rel Bisericei Moldovei din tim pal Domnitorului Lascu. Eca coprin-
derea el şi in originala : Urban us etc. Archiepiscopo Prageosi e t
Wratislavieosi, Cracoviensiqae Episcopis. —
Nobilis vir Laizko dux Moldaviensium partiom seo nationis Va-
lachiae, nobis per dilectus filios Nicolaom de Melsak, et Paulam
Swidinitz ordinis fratrum minornm professores notificare curavit, quod
ipse et suus populus dacatas seu terrae Modaviensis, licet christia‫־‬
oitatis nomine gloriaotar, tamen ipsi e t eornm progenitores schis-
matici foerunt hactenus et existnnt, sed qaorondam fratrum Mino-
rum praedicationibus e t doctrinis inducti aboegare voi unt omne
schisma, profiteriqae sanctam fidem, quam catholica et apostolica
Ecclesia teuet, docet, et praedicat; ac nobis et successori bus nostris
Romanis Pontifici bus, et sanctae Romanae Ecclesiae ham iliter obe-
dire, ac intendere de o&etero, prout alii catholici Principes e t popoli
obediootet iotendunt: nobisqne idem Duxhumiliter supplicavit, qaod
opidum suum Coreţe nse Halecensis dioecesis spatio mag no tei‫־‬-
rarum , diffusae (coi praeest Episcopos schisma tic u s, cai08
Ecclesia Halecensis est in Russiae partibns ’schismaticoram vi-
delicet constituia, ntiqae insigne ac incolarnm maltitadioe copiosom,

(I) M ag U t, T . I I I , p a g . 130■ ţ i p a g . 1 4 0 ,
(I) ib id e m , T , 111. pag. 133
 CREŞTINISMUL IN DACII

‫״‬γα Bisericei R01nân0‫־‬Balg*re din 1203, precum şi

J ^ j d i n ™ » ‫־‬W»· I» Papalii a foste CI1J
B,f * ‫!״‬osnVlicinată de către loan II Asan din Regatul R w ‫״‬
sSvflrŞ'._ · Papa Gregoriu IX-le, vtVjâud c& nu p6to s& ră(jj °‫־‬
B f d i ’tontr»· aceslnl Rege al Romino-Bulgarilor, el Iji tad0 ‫״‬,‫״‬
S e . s â l e ·‫»־‬P‫ ״‬Bi*‫ ' “ ״‬Moldovei 9. cu Bela . 1 IV-,«. ţ *
"L ‫ ״‬,‫ ״‬Iezi organisaţiunea anei Biserici papale In Episcop,!‫״‬.
J sia 1‫ ״‬Moldova. Eca corn se espninl acesta Papa şi h
■*» Misia: ‫ ׳‬Ne ■S·1“ “ (ti?ereitate ritnmu proveni.
pn" ,,»n1m, nos volenteshninsmodi pericnhs obviare, ne pr,efali
“ ! ” 1 ωΜΓί’a m Kabeant pro defectn sacramentorum ad schia‫״‬, .
• Eiisopos accidendi, Eidem Episcopo nostris damns litteria i,
«‫ ״ ‘ ־"־‬t catholicnin eis Episcopnm, m i nationi conformem, pro.
T flle b e ra tio n i conslituat, sibi ju x ta generalis stă tu tă concilii vi.
in praedictis, qui ei per omnia e it obedions, e t subjectus. ‫ ־‬,
nll Jin diversitatea riturilor săse nasce pericole pentra u .
r ‫'־‬ ‫ ״‬,!,gdni acesta voimft, ca s i ilitn rim O periculele, penta
edişil Talaehl. avuml de motiva lip sa de mistere, si-se a-
“ ^ Episcopii schismatici, f i acelol Episcopa prin scrisorea
‫ “® ״‬l r lim a ca ln vedere cu p rev & itârele deliberaţi‫״ ״‬
‫" ״‬, * lo r E p is c o p * c a to lic i , « ‫ ״»>■״׳‬a c e a n a t 'une· 101“ '
L t o r t ,‫ ״‬tre predîşil(Valache) comform cu prescriptiunile conciliu-
I ‫ ״ ן‬,‫ ״‬enila şi Si l fie 101 ascultitora lutru tote ş i supusa ( 1). De nude
serale c i Papa Oregorin IX -le, observând dorinţa Eominilor lin
Moldova, el li r e g u li* ca el, «upnneudu-se B isencel papale, sa
a lb i unu B piscopi * n aţion alitatea tar.
D u nn mal departe, de c it la a n u l l 3 5 2 , ad ec i cand era PapS
Glimeut VI, Iar Bege al U ngh iei Ludovic, Biserica Moldovei de-
rine u risi obiectul Îngrijirilor Bisericei papale. Lndovic, bite
pre T itan lagorele Duuirel, cere de Ia P ap a, ca s i l dea,· t a -
cuviotarea, spre a luttrce la catolicisma pre to ţi locuitorii t
vecine Coguiel, Intre carii şi pre locuitorii Cumaniel. §■
biuKnviotarea, d a ţi de Climent Ini Ludovic (‫)־‬, M oldovenii«
nai cn ortodocşii şi mal departe, avflnd EpiscopI, upre c

(1) Am b u u cart. VIII, Ep. 319. (Mag. ist. T. IU, pag. 120).
(2) MBganiQ wWrică A. T, Lauriau T. 111, pag. 124—128.
 Ş l CREŞTINAU EA ROMANII.OK Z8ă

noetri, fii NicolaO de Malsac şi Paul de Suidiniţ, profesori din or.

dinea fraţilor miaoriţl. cil nobilul barbatfl Lasca, Ducele părţilor
Moldovene, aed a naţiunei Valachiel, a tâ t el, cat şi poporal duca-
talul sea, scfl al terel Moldova, deşi se grorifică ca nomele creştini-
tetei, ca t 6te aceste e î ş i p ă rin ţii lor a ă fostă d e la începută şi sânţii
schim aticl. Dar acum, conduşi de predicele şi înveţiturile fraţilor
miaoriţl, voelsctt 9a se lepede de t 6 t& schisma, şi 8ft profeseze 8-ta
credinţă, pre carea o ţine, lo v iţi şi o predică Biserica catolică şi
apostolică; şi volescfl, ca să asculte cn umilinţă de Noi şi de succe-
sorii noştri, Pontificii Romani, precom şi de s-ta Biserică romani, şi
să se supune in t 6te, precum şi cialalţl principi şi pop6re catolice
ascultă şi se săpunii. Apoi acesta Duce a cerat dela Noi ca umilinţă,
ca oraşul seu Ş iret, c e este supusă d iece seîd e G a liţia , întinsă
preste ηηΰ spaţia mare de pămănta, In care diecesă se afla ana E-
piscopa schismatica, a căruia Biserică de Galiţia este aşezată In par-
ţile adecă ale schismaticilor din Rusia, şi numitul oraşfl Şiret
este mare dupre aparinţă şi plinfl de locuitori şi coprinde tota, ce
l-ar face apta, pentru a fi decorata ca insigniile de cetate), să fie
rădicata la rangul de cetate şi desemnata ca nurnelo de cetate ş i să
numimă in dînsul ună Episco p a catolica , care ar InvCţa a tâ t pre
dace, cât şi pre popora, şi 8&-I întreţine ln disa credinţă catolică
şi să-l Invrednicima în privinţa acesta şi de alte disposiţiunl curiin-
ctâee.
Dec! noi, pentru mântuirea sufletelor precisului poporfl şi dace
carii mărturisesca, că se luptă ln contra inimicilor Crucel, dorima,
ca să‫־‬I Intârcema de la erori, şi de la precisa schismă, voind, ca
Intârcerea la precisa credinţă s i fie plină de eiecte bune; dar, ne
având cunoştinţa (esactă) despre eepunerile, făcute, noi, cu scrisori
Apostolice şi din consilial fraţilor noştri te trămitema pre fră ţ‫׳‬a ta,
ln a căruia fidelitate şi circamspecţiune In aseminea cause, precum
şi ln altele, punemfl ln Domnul t 6 tă Încrederea nâstră, şi tot-o-dată
Iţi ordonăma, ca voi, 8έ ϋ doi, săa nnul dintre al voştri, să cercetaţi
prin voi, seu prin altul, sea prin alţi bărbaţi catholicl credincioşi
şi prudenţi, decă precisul Lasca şi poporul Ini volesce ln moda ferafl,
pura, ·cu simplitate, umilinţă şi reverenţă să primlascS dorita ere-
dinţi catolică (şi d0că va fi trebuinţă, să-l Înduplecaţi ln acâsta cu
Învăţăturile şi predica v 0stră, şi 8ă-I confirmaţi ln dlnsa şi prin alţi
281 CREŞTINISM UL I N DA CII

et alias aptum decorări insignibus civitatis) in civitatem erigere

ac civitatis insigoere vocabulo, et eidem episcopii ra praeficere catbo*
licorn, qoi ipsos, docem et popalom in strn at et conservet in d j ^
fide catholica et alia opportuna circa haec facere dignaremur.
Nos igitor ad salatem animarum praedictornm Dacis et popnij
contra Cruciş hostes asserentium jn g iter se pogoare, qaoe ab errorj.
bus et schismate praedicto revocare copimos angmentnmqae praefatae
fidei plenis effectibns aspirantes, sed de praemissis nobis expositis
notitiam non habentes, fraternitati vestrae, de qooram fidelitate et
circumspectione in his et aliis plenam in Domino fidnciam obti-
nemus, de fratrom nostroram concilio per Apostolica scripta 00·
mmittimus et mandamus, quatenusvoe vel doo an t onos vestrum
per vos vel aliam sen alios viros fideles catholicoe, e t prndentes, si
praefatos Latzkonem et popolam repereritis velle firmiter, pare,
simpliciter, humiliter e t reverenter fidem catholicam soscipere
praelibatam (quos si oporteat, ad hoc vestris doctrinis e t praedica-
tionibns, indacatis, et per alios viros catholicoe in ipsa fide peritos
procnretis indoci) postquam ipsi, sen aliqua para eornm, de qoa
vestrae discretion! videbitor expedire, abnegaverint omne schisma,
et eaadeai fidem devote snsceperint, e t earn professi fuerint secondam
formam, qaam vobis sub bolla nostra transm ittim os, dictam oppidam
Gereteose ac totam praedictam terrain sen Ducatom Moldaviensem ab
omni p·testate, dominio, Superioritate e t jorisdictione ordioaria, et
dioecesana, et subjectione episcopali praefati Episcop! Halecensis,
sen gerentis se pro Episcopo Halecensi, ac Ecclesiae Halecensis, et
cninslibet alterins personae ecclesiasticae, io ipsins oppido et terra
sen ducatu quamcunque spiritnalem sen ecclesiasticam potestatem
sive jnrisdictionem praetendentis se habere, et eios ecclesiae sen
dignitatis, totalitar io perpetoom eximatie, e t etiam Hberetis, con-
stitoentes et ordinantes, qaod solnm et immediate sanctae Apos·
tolicae sedi et spiritaalibus su b sit: e t deiode praefatom oppiduiu
incivitatem erigatie, et civitatis vocabnlo decoretis, ac totam dictam
terram seu dacatam Moldaviensem, io quantum ad praefatum Da*
cern pertinet. eidem civitati pro; dioecesi assignetis e t etiam depa·
tetis, et ipeam dioecesim certis termini s limitetie, et si ecclesia
ibidem sit ad hoc congroa, illam in cathedralem e t episcopalem
etiam erigatis = Ni 8’a fkcotO ηοηβ cunoscuta de către prea iubiţii
 Ş l C R E Ş T IN A n E A R O M A N I L O R ___________________ 2 8 7

ritatea Patriarchiel de Târnova. Id fa ţa acestor circumstanţe ecle-

siastice 86 esplicft forte bine motivul, ce a făcuta pre Biserica Mol-
dovel, ca să recuTge la Metropolia de G aliţia, cerându-l a fi chiroto.
nisiţl de EpiscopI losif şi Meletie ( 1 ) din carii cela ântâiO la anuj
1401 a devenita şi Metropolita eu reşedinţa la cetatea Alba (,A a .
πρόκασερον) (2 ) Acestă 1ns9 te n d in ţa curat-n aţio n ală a Bisericeî
Moldovei, a provocata o reacţiune puterică mal âo tăia din partea
Papilor, carii au regulata, ca Biserica Moldovei să fie o e a tiro a tă
de ort ce a ltă Biserică ortodocsă, dupre cum am v&JutO dio actul de
mal sus al Iul Urban al V-le, de la anal 1 3 7 1 , şi să 86 supunesca-
anului rom ana, Iar de altă parte şi Patriarchia de ConstantinupolO
şl-a manifestata preteoţiunile sele fa ţă cu Biserica Moldovei, şi pre
timpul Patriarchu 11*1.Antoniu ea cn tota poporul a fosta supusă an a -
temei, şi el i s’a impusa pre la 1 3 9 5 de Metropolita una Ieremia ,
venita a nume din ConstantinupolO pentru acesta scopa, pre care
Moldovenii l ’afl alungata (3 ). DapO aceste Ia 1397 Patriarchia de
ConstantinupolO trăm ite untt al doilea M etropolita tot-de acelaşi 0·
rigine cu Ieremia, dar şi acesta este refusatfl de tenacii Moldoveni (4)■
Dar tâte aceste lupte aO adusa cu sine şi partea bună şi poeitivă
pentru Biserica Moldovei; adecă, Romăoil din Moldova cu Domoito-
ral lor Lasca aO provocata indirect pre P atriarch ia de Constantinu ■
poia, ca 8ă nu r 81nân 6 indiferenta fa ţă cu cele lucrate 10 Moldova
de către Papii U rban V -le şi Gregoriu IX -le, şi pentru acâsta P a-
triarchul Antonie trăm ite din ConstantinupolO doi EpiscopI, c a r ii a ■
ducfr B isericeî M old ov ei titlu l d e M etro p olie, pre care nu-10 acor-
dase nici unul din Papii menţionaţi. P rio acesta Biserica Moldo-

(1) Acta patriarchatus C o n a tp . Τ. II, pag. 241 fi 529.

(2) ib id . Τ. II. p a g . 529. D Q o la b in a k i p r e t i n d e , e l o ra n u lfi, c e t a t e a A lb a , e r a p r in
local B ă l ţi lo r d e a a t i -ψ ΐ d i a B a s a r a b ia , p r o n u n ţâ n d n u m e le a e t a t a ( o r a j ă B ă l ţ i ţ,
d e riv â n d u -lii n a d · l a r o m â n a s c o l B a l ta , d a r d e l a s la v o n u l 6 'L .lIJ fi = a lb ă . ( Ο ί
HCT. Iţ6pKB. p a g . 382). ΑοέβΙα i n t e r p r e t a r e a n u m ir e ! g r e c e s c ! de âarp5‫׳‬xaa‫־‬pov
na eate n i c i i s t o r ic ă ş i n i c i f ilo lo g ic i, d e ş i D -a a f n n d â z ă a c e s t ă n u m ir e p r e u n u
te o s ta v e k ifi. c a r e a n n ă :1« a MuTponOJIHTTb B 'k x b C U R TyiT, S e J n e p u ilti
U y iH T l‫־‬ Tar M e tr o p o litu l d e c e t a t e a A l b ă s e r v e s c e a l e i î n a c â s t ă B i s e r i c ă » A-
e l a t l e s p re s iu n e e a te u s it n tă î n lo c tt d e c e t a t e a a lb ă ! p r in c a ro g r e c i i a fl ▼oitfi
ca ·K e sp rim e lo c u l, c e e’a n a m i t t t m a l t a u r m ă M o n c a s tro , e<tt p r e t n r c r a e e A c - k e r
man. (veţjpf Γεωγραφία Μελετίου p a g . 226).
It) Acta Patriarchatus Conatp. Τ II, pag. 223 ţi 241.
{*) ibidem. Τ. II, 278.
286 CREŞTINISMUL IN DACII

bărbaţi catolici, cercaţi ta acostă credinţa), dapO care totr ‫«·״‬

parte ore-care din dînşil, carii se vorO părea înţelepciune! vost!‫׳‬
măi Intreprîn<ptorI, vora nega schisma întregă, şi vora primi cu|ij
votamenta acea credinţa şi va fi profesată ea dnpre formula, care!
vi se tramite 70! sab bula nostra; atonei sa scoteţi ca totul şi pe‫״‬
tru tot-de-una pre menţionatul oraşu Şiret şi pre t0ta ţera precisa
şefi ducatul Moldovei, de sab tota puterea, dominaţianea, superiori-
oritatea şi jurisdicţinnea ordinara şi eclesiastică, ş i supunerea ‫״‬
piscopală a p r e c is u lu i E p is c o p ii d e G a l iţ i a , p r e c u m ş i acelor, Ce
ger'esă in locul E p is c o p u lu i d e G a l i ţ i a , s e u a B is e r i c e i Galitiene
şi a ori-cărei alte persâne eclesiastice, ce ar pretinde, că are iu a!
ceştii oraştt, ţeră, 860 ducattt vre o patere sefl larisdicţiane spiritual!
şi eclesiastică, provenita din partea Bisericei, sea a demnităţel sele
şi tot-o dată să-la liberaţi, stabilind şi dispunând, c ă acelv. oraşu să
fie s u p u s ă im ed ia t s-lu i sca u n u A p o s t o li c ă ; şi mal pre urma să
rădec&ţlpre oraşul menţionata la rangalfl de cetate, şi să 10decoraţi
cu numele de cetate, şi sa supuneţi pre tâtă ţera menţionată, 860
pre ducatul Moldavieî, cât aparţine precisului Duce, acelei cetăţi,
ca pre o diecesă, şi tot-o-dati si dispuneţi, ca să sa delimiteze acea
Eparchie cu confinil certe, şi deca va fi acolo o Biserică proprie
pentru acesta scopfl, s ă o f a c e ţ i B i s e r i c ă c a t e d r a lă se“ episco-
p a l ă . . . . » ( 1).

‫ ■׳־־‬Din acesta documenta istorica de Ia 1371 resnltă, că Biserica

Moldovei Încă nn avea o organisaţiune eclesiastică definitivă, dar
îşi primla pre Episcopii 8el mal ales de la Biserica de Oaliţia, ca-
rea prin secuiul al XIV nn presinta nici anO pericala pentru Iade-
pendenţa Bisericei şi a statalul Moldovenescu. De altă parte,
noi ama arătata mal sus, că încă de la 1356 Patriarchia de Con-
stantinupola, înpersâna Patriarchaiul Calist'I, supusese sieşi Archie-
piscopia de Achrida, cU carea Biserica Moldovei încă diu vekime era
In relaţiunl canocice, transformase pre Biserica Vidinulul în Metro-
polie, dependinţa de Patriarchie şi acum tenta, ca să nege şi auto-

(I Baynaldut a d annnm 1371. ( M a g , i s t . T · 111 pag■ 139). — B is e ric a unde

papali, despre· c a r e ■e f a c e a i c i m e n ţ i u n e , e s te B ise ric i
*’* a ş e z a t ă E p is c o p ia
a-laî loan B o t e z ă to r u l d i n oraţii Ş i r e t ; T ar E p i s c o p u l , c e s ’a r â n d u i ţ ii de papa-
Urban V - le , 8e ·nmla A n d r e i V a s ito , o a r e era ţ i c o n f e s o r ii al C l a r · ! ( E a g e l in an
tiquit· H ir t, M o ld a y ia e p a g , 1 0 8 τ*«μ ş i Ş i n c a î C h r o n . B o m , T . I . p a g ‘ 3 4 0 .):
 O M I L I A
LA

D U M IN IC A a Π Ι-a D IN S Â N T U L Ş I M A R E L E P O S T 0
PnONUNŢIATA IN BI8ER (CA 8. NICOLAB DOMNESCU DIN IAŞI LA ANUL 18 7 2 .

it va
• Cine ruşinademine *i decuvintele
mele intru acu tneamii prea curcanii si
ftfiiul omuluite «a ruşina deelu,
păcătos!(,
cănduvaveni intrumărirealatătuî in i cu
săriţii îngeri ·. (Marcu 8. 38).

De câtă mirare nu p6te fi cuprinşii cine-va, ira^ilorfi

creştini, cugetândft asupra acestorfl cuvinte sacre şi mis-
tertâse ale Evangeliel de astă‫־‬d.i 1 Altă dată el« fură adre-
sate poporului Judaicu. şi păgânu din Gesaria Palestinei,
reşidenţia unul Gubernatoriu Romanii; eră astă-dl cu
câtă justeţiă 0re nu suntu ele adresate de Sânţitoriulu
acestui Altariu, unul Oraşu ce pare a ti mal totO ln a-
celaşl categoria ? Alte popâre, în alte situaţiunl, se tân-
gulati de schimbarea timpurilor&, prefacerea moravuri-
loru, reformarea societaţiloru; deră noi pare-că intr'a-
dinsfi venimu a confirma proteticile cuvinte ale Iul Iisus
că: «cerulâ şi pământul·□, va trece, eră cuvintele mele
nuvortitrece»; vreou să dicu că după unu traiu ln creş-
tinismu de 18 secuii, oraşulu nostru politiceşte chiar şi
moraliceşte presintă videratulti aspectu al Gesariel Iul
Filiptk. Aşa de puţinii ne silimO în a aprofunda ade-
vfcrata cundscere a ihvfiţăturel D-lul Iisus Ghrislosu, şi
atâta s’ati părăginitu în inimile nâstre practica precepte-
ANUL IT It
 288 CREŞTINISMUL IN DACII

vel, dâud luî losif, celui chirotonisitO de către Metropolitul (Jaliţj

titlul de MetropolitO, s’a regnlalQ şi în privinţa eclesiastica, rec‫’״‬
născută fiind acum şi de cătrS Patriarchie cn titlal de « '
λ ις τ ή ς Μ α ο ρ ο β λ α χία ς, sefl Ρ'ουσσο-Βλαχίας, 860 ln fi,!e Mo) ă
Β λ α χ ία ς - Metropolie a Valachiel celei negre, sea Rusesc!, saţ! a
Moldo-Ylachie! (3); şi in nrmarea aael tenacităţi şi lapte de vr’
30 ani, ea, pre timpul Patriarchulu! Mathe! la 1401 sea 1402
a isbutitu, ca să albă ;i Metropolitu independenta , recunog.
cutii de Patriarchia de Constantinupolu in persona lut lo sif , celui
contestata atâta tim pu de către cei d in B iza n ţia .
Caracteristica generală a Bisericeî Moldovei din epocha, ce ne
ocupă, adecă pene la finele secnlalnl al X lV -le şi începutul celu!
al XV-le, constă întră acela, c a e a s e d i s t i n g e p r i n sp iritu l
d e in d e p e n d e n ţă n a ţio n a lă , a v e n d ş i E p is c o p ii se l de
n a ţio n a lita te M o ld o v e n i, p r e c a r i i î i c h ir o to n i s ia la
M e tro p o lia d e G a liţia , s£A ,la a l t ă B is e r ic ă o rto d o x ă , ce
n n p u tea s ă a m e n in ţe l i b e r t a t e a ş i n a ţio n a lita te a
B ise ric e î lo r ; p e n e c â n d in f in e î n s ă ş i P a t r i a r c h i a de
C o n sta n tin n p o lti a t r e b u i t f t l a 1401 s& re c u n o s c (‫ ‘־‬pre
B ise ric a M o ld o v ei M e tro p o lie a u t o c e f a l ă c u I o s i f Me-
tro p o litu l d in t r e p ă m e n te n l. De altă parte, in acesta timpi
*Biserica Moldovei a fosta tentată in tre i râ n d u ri , pentru a 8e
^ uţii cu Biserica papală , adecă p re tim pul P a p e i Q regoriu IX -le
(1234), CUment V I le (1 2 5 2 ) şi U rban V ie (.1370), ş i în faţa
tuturor acestor cercări, ea sep resin tă cu pretenţiu nea , de a avea
d e n naţionali, pentru c a re G rigoriu a l I X - le a şi cedata în
acăstă privinţă, lucru ce forte r a r se observă în istoria Biserică
papale.
arc h . Genadie E n ac& m .
(V t urma)
1 ■—

(3) b tcSte ac este n u m iri a le M etropoU el d e M o ld o v a se o b s e rv ă , c a b a s l, titla l de

V alsebia, ca re e r a anum nu m irea, cu o a ril B i w n t m i l s e d e p rin s e s e a fliflni p re toţţ
Rom ânii, fie dia a tin g ă , s e u d re p ta B u n A re l. l n s p e c ia l M a v ro -V la c h i» v in · dupre
op iaiunea uostră, da la V lach ia şi M â u s o ;= n e g ra . lu a ţii d e l a n u m ir e a Mâupij Oi‫״‬
X a03s=m area n e g ra , u n d e se afla şi c e ta te a a l b i . B u io -V la e h ia , a v â n d T a r if l d e b a si
term in a l V alachia, a c is t ă ţ i r ă e r a a i t n a t i a p ro p e d e B n s ia , a d u p e n tr u e i e a e ra ta
re la ţiu n l inW r-eelesiaetiee e a M e tfiţp o U ţiî d i n O a liţia . I n fin e n u m ir e a d e Moldo-
V lachia ae com pune, d u p re o p in i u n e a n d s tr ă d in te r m i n u l d e V la c h ia , e e lft a trib u ită
4 · B iz a n tin i R om ânilor, şi d in M o ld o v a , e e lu ce ş i- lu a tr i b n la S s ie ş i M oldovenii.
 PR ED IC I 2 91

luminându-ne înteleginţia, se putemu trece mal u.şloru

la faptă I
I
Biserica ne propune astădi amintirea inchinărel ono-
ratei şi de viaţă făcetârel cruci,— unuia din simbolurile
esteriâre cele mal venerate ale cultului creşti nu prima-
riu,şi penâ astă dl crucea se numesceonorată, pentru că
din ceia ce era mal înainte semnulâ pedepsei pentru cri-
minalii cel mal infami, deveni crucificendu-se, restig-
nindu*se pre ea D lu Iisus Christos, Simbol ulii celâ mal
preţiosu şi mal veneratâ de creştini; din objeclu de scan·
dalu pentru Judel şi batjocură pentru păgâni, simbolfi
de mântuire si învingere a puterel creştine, căci aşa a
voitu D‫־‬deu ca s6 amu Mască şi mal multu gura necre·
dincioşiiorâ (infideliloru), rădicându cele de nimica ale
lumel la 0n0rea cea mal supremă de adoraiiune şi înclii-
nare. Ea este semnulâ şi parola onorifică derecun<5scere
între creştini, şi de la eliberarea de ori ceimpresiunl ne-
curate anticreştine; de acela Biserica strigă: « Dâmne
mântuesce şi cu crucea ta păzesce pre poporulu teu.
Apoi cotu de nepătrunse şi ne înţelese de 0menl suntQ
consiliele prin care Marele D $eu alfl Universului guber-
neză lumea acesta, şi conduce pre <5meni în chipu miracu-
10sâ,spre mântuire, se p0te vedea şi din acesta, că to tu ce
omenirea, în cursii mal de 5,000 ani de la crearea sa, con-
sidera de detâlmatu,spurcaţii, iăcendu usu pentru cru^i.
mea el numai în caşuri rari, deveni crucea, dicu, in
urmă acumâ mal de douâ mii de ani, objectul cel& mal
sânţii, mal onoraţii şi de usul celii mal desu şi mal sa·
Întăriii pentru âmenl. Amuţi μ d^ră, incbideţi-ve gura
voi pretinşi filosoil al acestui seculii, carii din pismă de
a nu putea converti omenirea la ideile v<5stre, sau in dis-
perare de a nu putea înţelege nimica profundO, ingăi-
maţi că lumea este o ficţiune şi divinitatea infinită,—
 300 PREDICI

loru Iul morale,—a acestor divine şi sânte deprinderi ce

eliberează şi rădică pre omu din vijeldsa lurtună apasiuni,
lordegrădătdre la serini lateaangelică, în câtă chiarastâ-rh
de s’aru presenta prin unu miracolu Christos între noi
nu m6 indoescă nici cum că, ne-ară' ameninţia cu cu-
vinte încă mal iulgerătâre de cotu cele adresate Cesare·
niloră. Pre no!, cel ce ne iălimu cu numele de civilisau
creştini; pre noi, ce ne pogorîmă din nisce străbuni
carii aa roşită pămentulă acesta cu sângele loru versata
pentru cruce şi £vangelia sa; pre noi în fine, carii adu·
naţl in acestΰ sântu templu,— m6 tem ca nu cum-va
rugele şi laudele demulţemirecătră D £eulă Părinţilora
noştri, ne fiindu productulă unei inimi piâse şi consci-
inţl curate,—in locu de a îmblânzi bunătatea cerească, să
fac6 a se vârsa asuprS-ne cupa calamităţilor(! de totă ie-
liulft ce de unu timpu ne încongîură de pretutindinea.
— Si ce gândiţi <5re, fraţiloru, că cel-ce a reformată lu-
mea prin puterea învăţăturel sale, cel-ce a prefăcuta gi-
ganticulfi Imperii! Romanii plină de gloriă, linişte şi a-
vuţiă pămentescă, trăgendu-lă de la închinarea de idoli,
la adorarea şi cunâscerea unul adevărată D-deu; acelâ
puternicii iisus Christosu —cuventulă întrupată aiul
ΰςίβΰ—, ce aâ disă : că de nu aşi fi venită şi nu m’aşl
fi arătată loră, păcată nu ar avea; 0re nu este capabila
de a şi pedepsi pre cel ce Iau numele seu în deşerta,
în vana fâlindu‫־‬se numai cu numele său de creştina,
compromiţendu prin laptele loru impie înaintea infide-
Jiloru chiar şi sânta sa învăţătură, prin care s’au făcutu
cunoscută pre Sine şi pre Tatălu seă, şi pentru care nu
vom putea avea escusare de păcatulă nostru « căci orl-cine
se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, şi fiiul omu-
Iul se va ruşina de acesta » (Luca 9. 26). Se vedem ΰ deră,
luându în o mal de apr<5pe considerare serbarea biseri-
cescă a acestei Duminici, care suntu învăţămintele ce ne
dă Mântuitorulu lumel prin Evangelia de astă di, ca 3şa
 pniD ici 293

ţa sănătate şi infirmitate, îa câtu. osânda primitivă, că

pâmentuia va produce (ie spini şi pălămidă; adesea ne
face a cădea chiar pe pa tuia morţel; de acea died, ast-ielu
fiinda viaţa, să ne luptăma in ea conforma preceptelora
divinului învfilâtoriu ce $ice : cine voesce se vie dupO
jnine, să se lepede de sine; căci, cine voesce a’şi mântui
viaţa în lumea acesta, perde‫־‬o-va pre ea ; ErO cel-ce o
va perde pre ea pentru mine şi Evangelia mea, mântui·
o‫־‬va pre ea». Cu alte cuviiite, Iisus cere de la urmaşii
sfii lepădare de sine, sea abnegaţia personală, adeco sa-
crificiula tuturora pasiunilora corporale şi spirituale ale
personalitâţel mărginite şi egoiste a omului în intere-
suia sublimărei şi purificare! sale morale, carea singură
numai este în stare a-la asemSna şi pune în contacta
cu esenţia divină supremă de la care şt aa luata fiinţia.
A ! Aice este jrâtra de impedecare pentru toţi pretinşii
creştini. Abnegaţie! —Abnegaţie 1 tu eşti saltula mortale
cede atâtea secuii desfidl societăţile creştine şi dai pre
facă superficiala şi pospăita lora credinţă. Fapta morală
nu mal , este aceea ce inobilezS pre om u, venficu
pre creştina şi perfecţioneză individula peno a’ia face
objecta de adorare şi divinisare pentru restula omenireî.
De acela Apostolula Paula dice: de aşi vorbi în limbi
omenescl şi îngeresd; de aşi avea dăruia profeţiei şi alu
minuniloru; de aşi avea credinţa câta sestremuta chiar
şi munţii; eră dragoste nu ama, care singură nu mal
p0te duce la fapte devotate şi de abnegaţiane; nu sunt
nimica; ama devenita nu mal o aramă sunătâre şi Cim-
bala resunătoru !! JJştora este a fi pene la acesta puncta
creştina; dara de aice se începe adevărata carieră a cru-
cel. De la acesta puncta înainte Evangeliula ne spune
că chiara Christos asuda sudori de sânge şi se ruga Pă-
rintelul Cerescu se treacă, de se va putea, de laela paha-
rula acesta!
Apoi, pâte ara dice cine va, dacă abnegaţiunea ceruţi
*292

ce va nimica ! Apoi fraţilor creştini, crucea se mai nu

mesce şi de viaţla fîcătâr-e. E ră sensulu acestei denu
miri ni‫־‬lu arată însuşi Iisus Christos, în Evangelia sa de
astă dl, cându dice : ori cine voesce s6 vie dupe mine
să se lepede de sine, şi s6‫־‬şl Iea crucea sa şi să urmeze
mie. Căci ort-cine va voi să ,şl mântulasca viaţa sa, o va
perde; eră cine, va perde viaţa sa pentru m ine şi pentru
Evangelie, acela o va m ântui. Eată definiţiunea vieţe!
fiecăruia creştinii în înţeiesulu Evangelicfi. Vrea să dice
prin crucea cea făcStâre de viaţă, se înţelege de Christos
cariera fie căruia adevărată creştină ce voesce a 'lu urma
pre acestu pămentu.
Si în adeverii, fraţiloru, ce su ntfi diferitele cariere ce
întreprindemQ în acestă vi aţă de la împăraţi! pene la a-
gricultorfi, de cotu atâtea căi de trude, de anevoinţă, de
suferinţl, prin urmare de atâtea c rucî, după glisa Mântu-
!torului. Căci totu muritorulfi : prinţii ca şi plugarii;
comersanţil ca şi meseriaşii, n o b ilii avuţi ca şi rusticii
săraci, toţi cadu sub acelaşi sentenţiă : «căîntrusud<3rea
feţei v0stre, vă veţi câştiga pânea v<3stră». Baîncocu
cota Împăraţii, principii, m agnaţii, suntii mal susupuşi
în classele sociale, cu atâta, de cote ori ,şl atragâ urgia
cerească, prin criminalele lorfi fapte, căderea loru este
cu mal mare su n etâ, prăbuşir ea lorfi mal îngrozi-
t6re; şi restulfi vieţel, de mal potfi scăpa de luria cea
resbunătâre, încă şi mal funestfi. Acum cându viaţa n6s-
tră este aci o continuă luptă atâtfi pentru bărbaţi, câtu
şi pentru femei, spre a ne des volta pe de o parte facul·
tăţile spirituale la gradulfi de a ne înţelege demnitatea
de omu şi poseda cunoscinţa creatorului nostru, combă·
te adu ignoranţa şi superstiţiunile de t0te file le , şi si-
lindu-ne de a distingui binele ce aci ni se presintă mal
totu deauna în alăturare cu răul; eră pe de altă parte
corporalicesce luptându contra influinţelorfi periculdse
ale naturel, ce continuă a ne ataca în muncă şi repausu,
 PR ED IC I 295

sufletulO seu? $lice Evangeliulu de astă-ţli. — S6 ne e-

acum deră, daca noi trăindu în viaţa acesta,
s a in in ă in A
gindA membre a societăţel actuale, punemu totu o dată
ia iaptă cotă de puţinii cuvintele Iul Iisus Christos pen-
tru ca se ou purtămu in zadarâ acesta gloriosă nume,
şi dacă probămu şi cu fapta că moralminte suntem mal
superiori de cotu cel de alte credinţe inferidre şi repro-
bate de noi işine.

II.
Mal întăiu Iisus Christos nu şl au propusu prin inve-
ţătura sa—schimbarea mecanismului esterioru a socie-
tăţet omenescl, din contră au sfătuita pre discipulil sel
se dea Cesarulul ale Cesarulul şi Iul D-dea cele ale Iul
D-deu; coci tocmai aceste diferite grade sociale şi ocu-
paţiunl distincte ale Omeniloru suntu o arenă publică,
unu teatru visibilu pentru toţi, unde ţlilnic& se dau 0·
casiuni a se pune în maniiestâ exerciţia virtuţile creş-
tine, şi a seaprecia starea de reformă şi sublimarea inte-
ri<5ră morală a fîe-cărula individă creştina. Si tocmai
prin acesta se probeză la arătare întru cota creştinii suntu
în adevSrâ pătrunşi de ideile învgţetorului loru şi practică
preceptele Iul morale : deca societatea loru se presintă
mal înbunătăţită în relaţiunile esteriOre ale diferitelor!'!
grade de cetăţeni, in instituţiunile de bine facere umană,
în recipoculâ adjutorlâ a tuturora indiviţlilora între
sine, în miluirea s6racilor(l din partea avuţilorâ, aşia
ca şi lipsiţii să vaţlă in bine-fâcătoril lora nisce fraţi
moralminte ce <;onsimţesca la nevoile loru; eră nu nisce
tngâafaţl superbi şi egoişti ce încalcă şi despreţuescu
ori ce sentimente de solidaritate omenescă; prin ur-
mare violeză şi unuia din principalele precepte ale Iul
Christos ce ţjttce : « că voi pria acesta v£ veţi cun0sce că
sunteţi discipuli al mei, de veţi avea dragoste între voi,
şi veţi fi toţi unulu, precum eu şi Tatăla mea una sun-
 294 PREDICI

de Iisus Christos, daca fapta morală cfeştină este ai■’

de grea de îm pliniţii, in câtu însuşi in temei toriula re!!
glunel nâstre părea a se descoregia spre a o aduce la
perfecta sa realisare; cine dintre <5menii ordinar, Va
putea suporta acestă impovărăt<5re sarcină de cruce
ce Biserica prin Evangelia de astă-di o cere de C
toţi creştinii? Să reflectăm ti puţinii, fraţiloru creştin! a.
supra acestei mari dificul tăţî, ce ne presintă abnega%
nea creştină, că.p0te se aflămu puncte de radimu, nio.
tive de încuraglare, prin care se evitămu abisulQ despe-
rărel ce prov6că o pericul0s2 stag naţiune şi în privirea
acţiunilor corporale şi aceloru lăuntrice spirituale, ne
întreprinţjîndu nimenea nimica din frica de a nu putea
scâte ce-va la capă tu. Deci se cade a scică, virtuţile
creştine diierescâ între sine, cum stea de stea diferesce în
lumină. Voesce cine va să imiteze pre Domnulâ Iisus‫׳‬
să se sacrifice pentru omenirea întreagă, spre a deveni
unu objectO de adoraţjune pentru 6menl; spre a duc3
abnegaţiunea de sine la culmea sublimităţel, şi a mor-
tifica egoismuiu personalităţel sale, pene la gradulâ de
a nu se considera de 0menl ca omu ? O! acestă stare de
‫־‬V
sublimare divină, acestă cruce estraordinară, nusepdte
câştiga de câtu prin sudori de sânge, şi urmându mode‫־‬
lulu propuşii de ■deulu Iisus Christosu. Apoi noi creş-
r tinilor, spre mântuirea sufleteloru n0stre nu ni se cere
absolutu acestă perfecţiune ? ea ni este propusă mal a.
lesu spre admirare, venerare şi adorare ? Cine se ya ru
şina de mine şi de cuvintele mele, şi eu mS voiu ruşina
de densulu, dice Iisus. Putemu să devenimU adevâraţi
creştini, iără a ne şi abnega cu totulu personalitatea 0 ■
menescă; căci pre de o parte : « păment suntemu şi in
pămentu ne vomă înt0rce; eră pre de alta, avemusuflelu
raţionalii; minte înţeleget6re şi voinţă morală ; şi ce va
folosi omului de ară câştiga şi lumea t6tă, eră sufletulu
seu îşi va perde ? sau ce schimbă va da omulu pentru
 PREDICI 307

rgj şi n e c re d ia c io ş t, vi ea m ea şi o v o iu da al to r u eco·
nom l m ai b u n i şi serv ito ri m ai fideli şi m ai activi, carii
lucrând în ea dup6 v o in ţa m ea se v o ru b u c u ra de fruc-
iele ei. Căci aţi vo i tu a v6 d o b ân d i viaţa v<5stră în lum ea
acesta, şi etă aţi p e rd u t’o pre ea». Apoi cine n u scie că
arborele d u p re fructele sale se cun<5sce, şi ceea ce semă-
nâ o m u lu aceia v a şi s e c e ra ; şi cându vedeţi că în soci·
etatea n 0 stră se ară tă n işc e efecte aşi a de triste şi blam a-
bile, ac6sta în se m n ă că n u m e rg e m ilîn căile lu i D-deu şi
n u um blăm U d u p â in stru c ţiile lu i, şi în locu de a crede si a
ne glorifica în Iisu s Christos, d in contră îlu u râ m u ne le-
pădămU de crucea lu i, şi n e ruşinăm (! de preceptele lui,
p reten d endu că ca <5meni civ ilisaţi şi p lini de doctrinile
in iu m u ra te ale secuiului presentu, n ’arti fi dem nii de
noi a n e co n d u ce de su p e rstiţiu n i şi b ig o tism u ri înve-
chite. O! n e b u n ie (dem enţia) om enescă! 01 idei absurde şi
în şelătâre ale p re tin şilo ru sap ien ţi ai lu m e i! N u vedeţi
resultatele practice la care îm p in g eţi o m en irea ? N u cu-
getaţi, voi v a n ilo ru ra ţio n a liş ti, că o raşu lu de predilec-
ţiune alo în tr u n ir ilo r â v â rstre , ce n tru în g â n fa tâ alţi atei-
sm u lu i, alţi resp in g ere! m o ralităţei d in tre <5meni, a pro-
ianarei ori-ce id e i sacre în a lta ru lu fam iliei şi în tem-
plultL c u ltu lu i d iv in , etă au căd u tu cu su n e t ca a ltă Ni-
nevi, ca a lta B abilonu (1 ), şi de n u se v a căi, corigla şi
îndrepta în c re d in ţa ş i m oralitatea cre ştin ă , n u m a i de
câtu *Iu aşteptă s0 rta Sodom ei şi a G om orei. Ce a ltă m al
m are Spectacolfi a O m nipotenţei d iv in e şi ce altă m in u -
ne m al m a n ifestă p<5te fi p e n tru cel ce au m in te de inţe-
lesu, că im p ietatea com isă la în ă lţim e, n u pâte rem ân ea
nepedepsită c h iar şi în lu m e a acesta : «Cine se v a lepă-
da de m in e şi de c u v in te le m ele în tr u acestă g en e raţi
une p re c u rv a ra şi păcătâsă, şi filulii om ului se va lepăda
de d ân su lu în v e c u lu acesta şi celu venitorO».

(t ) A luaiuae l a căderea PariauluT.

tema». Eatâ acesta este unuia din preceptele esenţial
morale! creştine, care de sa ră aplica de toţi şi jD ^ *
întinderea înţelesului Evangelica în societatea n0strj
să fiţi prea siguri, fraţi creştini, că n'am vedea cu gr0^
acesta surdă nemulţemire a unora cetăţeni contra altora
in cotâ câte o dată cu spaimă audimu că exploseză pn*
hoţii in masă şi prin ucideri crăncine, ce nu se audf! nici
între păgâniI Apoi cine este asia de sim plu spre a nupu.
tea înţelege că bubele durer0se ce se producă pre supra,
fada unul corpii, sunta semnul evidenta a corupţi unei
şi a putredeclunilora interiâre, ce se află in acela corp(!
Deci decă epistatula ara urmări cu severitate pre lj.
cfitorulu de rele, ce crim inalista ara putea scăpa de 0·
chlulu Iul cela petrundătora şi neadormita ca a unu!
al doilea Argus(!), vestitul uriaşa cu 100 de ochi? Decă
magistratula arâ împărţi cu stricteţiă şi imparţialitate
justiţia omenescă, carea în societăţile ndstre comporta
în sine o mare dosă de creştinism u; nu sa r vedea atâ-
tea resbunărl private, atâtea procese fără capătu ce rui·
neză averile şi învenineză reiaţiunile intre 6menl, câu-
tândâ unii asupra altora cu okil de tigru. Dacă avuţii şi
părinţii de familii nu şl ara fi perdu tu averile loru în
cheltuell de luxu, in depravări ruşindse, în jocuri hasar-
d6se, nu s’aru vedea atâtea familii scăpătate, atâtea case
nobile perdute, atâţia orianl de ambele sexuri, din care
unii întindă mâna, era alţii com ită fapte, ce sanctitatea
acestui locu, nu-mi permite a‫־‬le n um ii Pe cându unu
nemu streina de noi, trăesce din munca şi sud<5rea n6s-
tră, in mal mare rfisfăţare spirituală şi materială de câtu
in însuşi lericita Palestină, promisă 0dini 6ră Judeiloru
în pustiiula Arabiel. Acesta ,ml amintesce de parabola
Mântuitorului ce d ice: « Voia lua de la v o i, servitori

( 1 ) U nfl in d iv id ă fa b u lo şii s a p r a - n u m i tă a to t a - v e f e to r iu ; C le T s e c re d e a a fi
Avalti o chi p re s te to tti c o rp n lu .
 299

«1tenta!i m ajestatea şi san c titate a d iv in ă ce n u m a i ea

sin g u ră tre b u e să aibă ad o rato ri in acestă lu m e. Apoi
acele a ru n c ă tu ri de ochi lasciv e şi acele zim bete im p u -
dice ce prov0că p a siu n i ru şin d se şi dau s p e r a n ţe crim i
nale, n u su n tu ele <5re făţişulfl m o b ilă al atâto rl pro ster
naţiuni degrădăt<5re, şi p ro fa n a ţiu n e a m al în tăi ΰ secretă,
apol şi m anifestă a atâto ra căsătorii co n tractate su b ga-
ranţiele u m a n e şi auspeciile sp iritu a le ale Bisericeî, spre-
continuarea n e m u l u l n o stru p rin p ro d u c e re a d e n o lm e m
brii m orali şi cultiva(! în societatea R o m a n ă ?
01 aci n u m â potfl ab sţin ea de a n u in fera cu sem ne!
negre acea tu rm ă v a g ab o n d â , ce lace desondre societate
ndstre creştin e, vrean se dicfl.: acele fiinţl de am bele sexe
ce p rin co ru p ţiu n e a lorfl bestială şi in fa m ă , dupO pre-
ceptele Iul Iisu s C hristo s, su n tu cu totulfl p erd u te şi aice
şi în v iaţa v iitd re. A sem inea fiinţl degradate, societăţile
păgâne. Iu b iţi iraţl creştin !, le in fera c u titlu lfl in ia ‫־‬
miel şi a desonOrel p u b lic e , şi le escludea d in orl-ce case ‫_ך‬
private şi fu n c ţiu n i p u b lice ; p re când la no i p re tăcu te
furnică p r e to tin d in e a , infectândfl p rin n ecu v iin cl0 sa
lorfl co n d u ită, cu răţia casnică si v irg in ia, u n d e se află.
Si acesta este u n fl vădutfl sem nfl d e p u c in u lfl creşti·
nism fl cu care su n te m u ad ăp aţi, şi n u tr iţi. Apoi acestfl
tralfl a tin e re tu lu i n o stru în desfrâulfl p a tim ilo rfld e to tfl
felulfl şi în n e lric a de D-defl, sciţi u n d e d u c e ? La c o m ‫׳‬
plecta n ereligiositate şi estrem a d em o ra lisa re , în câtfl a-
desea se audfl cobindfl ca nisce paseri p rev estit0 re d e m ar!
tempeste şi d e so rd in l în n a tu ră . Căci n ic i potfl se în ţe
legă m ăcarfl ce va s6 dică m o ralitatea In v iaţa ome·
n^scă; eră id eile su b lim e i m o rale E v a n g e lic e , suntfl
pen tru d e n şil n isce în c h ip u iri su p erstiţid se d e a a su p ri
libertatea o m u lu i in a c ţiu n ile sele.
Oare, care pO tesă fie vii toru l ΰ acestei so cietăţi c re ştin e ,
cândfl m ajo ritatea tin e re tu lu i n o s tru , ce se p re tin d e lu -
minaţii p rin şcoli, va avea in s in e o in im ă aşa d e p u tre d ă
 Apoi daca sexulu bărbătescu în timpula presenta n
a fi cu totulfl dedaţii îngrijirilor(! materiale lumescîînc-[!
uilă şi adesavioleză chiarfiindatoririle moraleimpuSe^
credinţa în Christosa, care-le ţlice că acela numai i§! *
mântui viaţa sa, carele o va perde luptându în lUn1e*
acesta pentru ela şi Evangelia sa ; se vedema dec5
sexulu temeescu se apropie mai multa de acestă maxim!
Evangelică, ce se repeteză la întregulu gena omenescfl
Este adevâratu că natura pasivă şi mal sensibilă şi n
midă a femeiloru face, pentru onorea sexului lorii să nu
apară aşia deşii între ele feluritele desordinl şi crimi ·
ca beţiele, hoţiele, uciderile, laşităţile, înşelătorile ; ru.
şinea ce le este impusă facă cu sexulu bărbătesc, le face■
să fie mal reţinute, mal. secrete în apucăturile şi ocupa
ţiunele lorii. Dară şi acestă stare mal fericită aiemeilora
mal retrasă din şivoiulu întinătoru a păcateloru ordina-
re, Spiritulti răului, observându cine-va conduita lora in
sâcietatea presentă, nu le lasă ne ispitite de greşale a
desa funeste şi vieţel presente şi celei viitâre. Căci ce este
acesta continuu neastempăru, acestă furâre de a fi puru-
rea preumblate, în câta se negligiază cu totulii Indeto-
rirele casnice, şi ocupaţiuni oneste şi nevinovate ale
menajului şi industriei manufacturale atatii de necesare
traiului materialii şi economiei in averea ori cărei fami-
lei ? Apoi, ce bunu mal conţinu in sine necontenitele
visite de di şi întruniri de ndpte , pre care unu fericitu
părinte aia Bisericei le califică că sun tu: semnele castită-
ţel virginice ce începe a muri (moritura virginitatis in‫־‬
dicia; Hieronymus). Deră ce voiu dice de artificlurile
vane, chinurile adesea penibile, prin care ,şl consuma
timpula, şi ■şl ruineză averile prin totu feliulâ de mode
şi vestminte luxase de la estremităţile panicatului spre
a-şl da unii mal mare lustru frumuseţe!, şi aşi drege mal
multa fermecula atrăgătoria pentru a-şl căpăta adoratori?
A h ! nu vedeţi, voi fiinţl vane şi curându muritdre, că
 PR E D IC I 861

hidtfse. D re p tu care şi Iisus Christos dice: « c eară folosi

oinultl de aru dobândi lumea tâtă, eră sufletulti şeii ,ş1
va perde? şi ce schimbH va da om ulă pentru sufletulu
ggâ?, Nici avere, nicî ranguri, nici luxuri, nici petreceri,
n id t<3te resfăţările şi îndulcirile desordonate n u contri-
bae la câştigarea fericireI eterne în viaţa viit<5re; din con*
tră, n u mal credinţa term ăîn D-dzett, şi num ai potrivirea
faptelora nâstre cu în v&lăturile sale Evangelice, ne pro*
m ită fericirile raiului cerescă şi neperitoriS. «Cine nu
se va ruşina de m ine şi de cuvintele mele în. acest«
neamu prea curvarfl şi păcătosu, şi fiiulfi om ului n u se
va ruşina de acela; cândă va veni în tru mărirea Tatălui
şi Sânţii ângerl c u densulu. Amin.
‫ ־‬G. E rb ic e a n u

C UV f i NT U
LA.

D U M I N I C A I V - a DI N S Â N T U L Ş I M A R E L E P O S T
(PRONUNŢIAT IN CATEDRALA SÂNTEI MITROPOLII DIN IAŞI IN ANUL 1874)

AceslH nemu cu nimica « u pott eşi, de cetii

cu rugăciune j i cu p ojiiî. (Wareu IX, 23).

F raţiloră Creştinii Sănta Biserică n e am in teşte p rin E.

vangelia de astă di despre dou6 acte im p o rtan te în viaţa
tuturoru C reştin ilo ru : de ru g ăc iu n e şi de p o stii;—lu c ru ri
vechi şi cunoscute în O m enire, a r ă dice cine-va. Si ce pâte
fi noii su b s 0 re a stă ‫־‬di 1, afară d 6 r i de v re o estrav an g an ţiă
presentată 8ub o form ă m aî colorită sp re a în şe la m al u-
şoru pre cei s im p li. Da, ru g ă c iu n e a şi p o stu lă s u n t d e
cândă O m enirea, şi s ’au p ra c tic a tă n u n u m a i d e c re ştin i,
ci şi de totă lu m e a idololatră m al n a in te d e c re ş tin ism u .
Apoi acestă d e m u n s tră că in s titu ţiu n e a p o stu lu i ş i a c tu l
 300 PREDIC!

moraliceşte şi secătuită de orî ce sentim ente generate

Innobielză om enirea ? De sig u ra că atuncî viea acest!*
a religioşilorii şi m oralilorQ n o ştri străb u n i, o va h ’
Dorrinulu altorfi servi m al fideli, şi m ai dem ni de încr
derea sa, spre a o lu cra ş i a face să se producă fructe î
ea conformii înveţătu rei sale E vangelice ; căci genera
ţiunea actuală şi născândă lepădându-se de Christos şi
Evangeliă, şi elu se va lepăda de n e a m u lu acesta, cândfi
va veni în m ărire cu sâ n ţii â n g erl. — E ră respunderea
pentru faptele m al m u ltu a n tic re ştin e ce se comite din
partene, precum â şi p e n tru m a re le indilerentism G relj.
giosâ, ce se observă la am b ele sexe ale p retinsei nâstre
societăţi creştine, va cădea în a in te a trib u n a lu lu i suprema
alu divinităţel, c â n d â v o m tre b u i a d a com ptu de con·
duita acestei trecâtâ re vieţi, a su p ra g en eraţiu n el nostre
n u numai în cela ce n e p riv esce p re n o i, ci m 6 temQ, a
nurespundeşi p e n tru d escen d en ţii n o ş tri, căci Evangelia
D-lul Iisus d ic e : p o m u l ce n u a d u c e fru cte b u n e, se tae
şi in focă s e a ru n c ă ; şi vai d e acela p rin care vine scan,
d aluiu ; de dre-ce p ă rin ţii m â n c â n d ft a g u rid ă , d inţii fii-
lorfi se strepezesefi.
De aceia, fraţiloru creştini, consideraţi, câtu de impe·
ridsă este necesitatea ce ne îndemnă a ne gândi seriosu
la corigiarea n0stră morală, conformându‫־‬ne conduita şi
faptele cu preceptele mârelul învfiţătoriâ alfi lumei creş.
tine; căci pre lângă mântuirea n<5stră trebue a ne face
şi modele vii de imitatii fiiloru noştri, fiind‫־‬că bunătatea
arborelui de pre fructele sale se cundşte. Si in adev6ru1
ce amil folosi de amu câştiga intrigă lumea acesta?
închipuiţi-v6 pentru unâ momentâ că unii posedaţi a-
verile lui Cresus; alţii că aţi repurtatâ victoriele Iul
Alexandru şi Napoleonii celu mare; în fine alţii că sun·
teţl filosofii: Platone, Aristotele, Cantu şi Hegelâ. Ce
suntu acum toţi aceştia ? Ca o reminiscenţiă bună sau
rea intre 0meni, toţi 6se g<51e, cranii înălbite, morminte
 PREDICI 303

stărel nâstre psihologice din acestă viaţă. In adevfiru,

omulu este o fiinţă fârte mărginită în cunoscintele, în
sentimentele şi in acţiunile sale; nu pâte prevedea cum
>a fi diua de mâne, mai multu încă: nici cum îl voru
merge aiacerile în ţjiiua in care s’a treditu săn6tosu. 0
bună disposiţiune corporală, o linişte sufletescă păru a l
inspira sentimentulu instinctivii că va fi ferice pentru
câtti-va timpii; deră acestă stare norocită este totu alâtu
de nesigură şi mobilă ca şi serenitatea cerului acum in
cântăt<5re, acum umbră gr6să. De aici provine sentimen-
tulu de nesiguranţia în sine 51 de aspirarea la ajutorulύ
unei fiinţl mal înalte, mal înmense, sub a cariea fericită
protegere, să p6tă duce la rezultatulu dorită întreprinde-
rile sale, acţiunile, sale materiale şi morale. Si etă tocma
aci punctulâ. de razimti, şi începere a rugăclunel pentru
toţi 0menil. De aici provine şi îndatorirea necesară ce
Biserica impune fie-cărula Creştinii: a se închina sera
şi dimineţa. Cu alte cuvinte: îl deşteptă simţulu natu*
ralu ca mal nainte de ori ce pasu alfi seu, atrăgendu-şl
mintea de la ori ce alte îngrijiri lumesci, să se pună,
pentru câte va momente, în contactu cu fiinţa supremă,
D-ţleâ—, învocându-1 ajutorulu şi sprijinulti celu atotu
puternicii, şi 6re‫־‬cum întrevorbindti într unamodfi mis-
ticîicu însuşisublimulâ seu Creatorii, carele, singurii nu-
mal, stie aceea ce este necesarii şi folositorii creaturel saIei.
Pentru care Sf. Scriptură gi ce: Chiamă-m6în diua necazu·
Iul teii şi te voiu asculta (Pslam. 49, 15), şi aiurea : ce-
reţl şi se va da vouă (Mat. 77). Acesta sboru, acestă inăl-
ţare a sufletului către sorgintea pură—de unde şi-a luaţii
îoceputulu va fi cu atâta mal puternuică cu câtu Omulei
şl-a ilustratu viaţa sa precedentă cu mal multe fapte mo-
rale. Sufletul!! în avantulu sfifi cerescu p0te, ca unu altu
Apostoli Paulă, şi ca o suma de cuvioşi părinţi să vedă
bunuri ne mărginite şi să au$lă cânturi armoni0se ne
grăite. Cu t6te acestea de aici nu urmeză că objectulâ
 302 P R E D IC I

rugăciune! su n tu perm anente în O m enire, şi că ast-Je|

vorfl fi nedeslipite de v iaţa O m enescă, în tru câta se
continua ea aici pre pămentCi. R ugăciunea dară şi posta!*
nu se poto califica d e in v e n ţiu n î g ra tu ite făcute n un^
pentru nisce îm p re ju ră ri O casionale, astă dl adică ap!!
cabile, eră m âne să n u m ai albă lo c fi; ci ca permanent
în Omenire, exprim ă n işte necesităţi neevitabile, care nu
potfi despărea d in v iaţa n â s tră d e câtu o dată cu densa
Ast-feJti fiindu ele, — fapte p o sitiv e şi reale, eră nu lu-
cruri noue su b s<5re, d esp re care s a ru putea dice totfi ce
arii trece cui· va p rin g â n d u , —B iserica lu â n d u în con-
siderare constituţia n â s tră co rp o ra lă şi spirituală, ni
propune: postulu p e n tru co n se rv area sănătăţel nâstre
corporale, în tru câtu aceştiea îi p0te fi folosit0reabţinerea
în m âncare de c ă rn u ri şi b ă u tu r i: p ro p u n e însă mal cu
preferenţia s p ir itu lu i: ru g ă c iu n e a , ca m ijlocii de edifi.
care, de su b lim are m o rală şi d e m â n g ă e re in restriştele
de care adesea su n te m u c u p rin şi în c u rg erea acestei vi-
eţi. In u rm are fiind-că a c u m n e afiăm u la jum ătatea a·
cestul postâ, şi să p re s u p u n e , că c re ş tin ii, foră multe
scrupule reutăcidse, s u n tu d ed aţi c u b u n e disposiţiunl
la postire; de acela n e vo m ft o c u p a d e ad o u a propunere
de astă‫־‬dl a S-tei B iserici, v re a u să d i c u : d e rugăciune.
Vomti c e rceta: ce este ru g ă c iu n e a în ş in e , şi de câte fe-
J u r i; care-i scopulu ei c o n fo rm â c u d e stin a ţiu n e a Ome·
nescă, şi de ce u tilitate , p(5te fi ea p e n tru v ia ţa n<3stră
d in acestă secolii în care c u d e o se b ire p re d o m in ă spi-
ritulii in d ifere n tism u lu i c ă tre totU ce este religioşii, sa-
cru şi D-^eescu, — şi care s p iritu n u p<5te eşi cu nimica
alta, de câtu p rin ru g ă c iu n e ş i p o stu .

Ce este rugăciunea în sin e şi d e câte fe lu ri ?

Spre a resolvi acesta în tre b a re , tre b u e m a i â n te iti fra-
ţiloru Creştini, să aruncimu o privire lă u n tric ă asupra
 3 05

altuia, şi d in p o siţiunea lorii distinctă ce ocupa în cla-

sele sooietăLel, s;l n u altereze cum -va caraoterulu g e n e -
ral îi şi com unii alu rug ăciu n i lo r i i , aşîa ca divinitatea
să se p ară ore-cum , ca in lum ea antecreştin ă, esclusivîi
pîolectâre co m ercian lilo ru , o ri ag ricultori lo r ii; ·Stăpâni-
Ι lorii, m ag naliloru o ri le ra n ilo rfl; Biserica, în prudentia
sa de m am ă co m u n ă tu tu ro r, a stabiliţii dile sacre şi ser-
bă lori solem ne, în care în tr’ună m odu frătescă şi pu-
blicu, to ii c re d in cio şii in com unfl să învdce ajutorulu şi
. prolecliunea Gerului p en tru b in e le , prosperarea şi 11-
nistea tuturorfi. Căci $ice A postolului lacobii (G. V. 10 :
m ultă p u tere are rugăciunea ce se face dm partea a m ul-
I toră fecie. Şi n u m a i su sţin en d u g reutăţile u n u lu altuia,
vomfl p lin i legea lu i C hristos ^Paul. Galat. C. VI. 2 . A-
pol, fraţiloru Creştini, d e câtă im p o rtan tă este d<’‫־‬sa adu-
I nare a n â s tră în acestă casă publică de ru g ăc iu n e, se
pâte vedea şi d e acolo că rugăciunea provenind u d in tr’
unfl se n tim e n tu religioşii, curatu şi pre delicatfl — celfl

I alu su b lim u lu i sb o ru a sufletu lu i către D-deu, — pole

fârte uşorfl a se n eglija p rin preocupaţiunile vieţel raa-
teriale şi a se p erv e rti d in causa agitaţiune! pasiunilorfl
şi a intereselor!! nostre. Nu m al n eîn treru p ta adunare
a nostră în tem plele lu î D -deu va susţinea sentim entulfl
rugăciune! în tr ’o stare vie şi e n e rg ic ă ; căci unfl faptfl
constatată alfl S ufletului Omenescfl este, că, de câte ori
voeşte ad a o în tin d ere, o expansiune m ai m are u n u l sen-
tim entu, u n ei idei abia născende in s i n e , acesta n u <>
pâte face cu m a î m u ltă înlesnire de câtfl com unicând-o
şi la alţi sem eni ai sei, asia că p rin o electrizare com u-
nă sentim entulfl cresce cu atâta m ai tare, cu câtu va fi
mai purii, m ai frum oşii. — Etă d eră necesitatea logică*
de a ne aduna la rug ăciu n e câtfl m a i adesa in temple,
în Casele d e rugăciune ale lu i D -d e u ; fiind că prin acesta
chlarfl devenim u, cum dice A postolulu Paulu : n o i in -
şine Case a D‫־‬deuluî celui viu. Cându cu dreptfl cuventu
putemu să strigăm fl : tu. Domne, Vistierule alu bunătăţi-
lorii, vino de locueşte in tru no! şi n e curăţeşte de totă spur·
AJtUL IT 20
304 P r e d ic t

rugăciuneî nu aru putea fi ce-va precis şi definit. Omul -

se mulţumeşte numai cu generalităţi, el are necesitat*
lucrări concrete, care să-1 îndulcescă viaţia, ce ades ^
societate devine forte amară. Din acestă causă Biserica ^
propune: modele de rugăciuni m u U u m i t â r e pentru b‫^־‬
facerile câştigate; rugăciuni i m p l o r a t o r e m isericordieî Jj6
vine pentru abaterile de la legea cea sântă, rugăciuni %
v o c ă l o r e bunurilor de care avem trebuinţă; rugăciuni *
g u ito re pen tru asprimele urgiei D-^eescî, care câte-o-datj
se face forte simţită, ca pedepsă asupra Omenilorfi gre.
şiţi înaintea dreptăţeî sale cei supreme. In fine, Bise.
rica nu Opreşte ca şi fie-care individu să-ş! formulezi
cerinţele sale către D‫־‬$eu conformii necesităţiloru de
care este coprinsu: numaî să observăm ca acestea să
fia conforme cu voinţa cea Sântă a lui D deu; să Ίϋ ru-
gămu să nu ne dea ceva reu seu vătămătorii, chlaru de
amu şi cere-o ln ignoranţia nostră. E ro m odelulu per-
fectu alu cerinţiloru nostre, este cu p rin şii în rugăciunea
Domuescă: Părinte al nostru, fia voia ta, precum în cerâ
aşia şi pre pămentu. Apoi, facemu noi aceste rugăciuni
fie-carele în casa sa. în familiă, acolo, unde s’au în-
ceputu tote acţiunile nostre secrete şi făţişe şi cărora,
forăniclo dubitanţîa, le precede dorinţa de a fi norocose
şi profitabile ? atunci rugăciunile iau caracterulu de pri-
vate, care cu câtu voru. fi maî dese, cu atâta întreprin-
derele nostre în societate voru fi maî pucinu contrare
una altora, faptele nostre maî pucinu ofensătore semni-
lorii nostre; şi în sine privite maî pucinfi blamabile
căci dice Scriptura: Spiritu este D-^eii, şi cine se închi-
nă luî, se cade a se închina in spiritu şi în adeverii; cu
alte vorbe: ni se ordoneză a cere de la D‫־‬deu maî alesă
bunuri ce privescu sufletulu nostru, acăruîa nutrimente
esentialâ este pânea adeverului şi a dreptăţeî, carea cu
abondenţă se procură tuturora celoru ce cu ardore o
ceru de lacelâ prea Puternicii a impaca pre toţi. — Utile şi
necesare sunt aceste rugăciuni, dară pentru ca nu ind1‫־‬
▼idele din tendinţia loru egoistică de a se prevala unulu
 PREDICI 307

l6te cu înţelepciune le ai facutu ; deră îndată şi adaogimu

câ: D-cleu că atotfisciutor, tâte m aî denaintele a preve-
dutii; a p revedutprin urm are ca creaturile sale aveau să-lu
adoreze, aveau să i se închine, aveau să-î adresseze rugăcî-
uni; de unde n u se pâte afirm a logicu că D-deu în planulu
providenţialii alu guvernăreî universului nu s’arfl fi în-
grijitQ ca um ilitele şi ardentele nostre rugăciuni să nu
remână deşerte şi fora efectu înaintea lu î. Căci in al tu
modu, aru fi a p re su p u n e , ceva contradictoriu în sine,
adică câ D-cleu a dotatu pre sufletu cu unu sentim entu,
cu o exiginţă chîaru necessară de a se adressa la Elu, fle
câte-orî se află în neputinţiă, fără ca acestă adressa su-
blimă să aibă vre u n u scopu ! — Ceea ce tocmai n u se
pre potriveşte cu înţelepciunea sa cea perfectă. — Dere
adăugii Contrarii rugăciunei şi p rin urm are şi ai Bise·
ricei; — câci ce este Biserica, de nu casă de rugăciune?
Ei d ic u : D-deu este încă şi nem utabilu şi că ordinea
stabilita în universu şi resoluţiunile sale, n u se potu
modifica prin nici o faptă de ale nostre. — Da, respun.
demu, D-deu n u se pote modifica dupre capriţiele fie-cui.
Şi cându rugăciunile nostre aru avea de scopu lucruri
frivole, capriţiose: cum este averea, puterea, frum useţea,
modificarea ano-tim puriloru, tem peraturilor cum place
unei com une, u nui districtu, u nei provincii, u n u i stătu
chiaru, să fimu. siguri câ n u vom u fi ascultaţi de locu,
ori f6rte raru. De acolo în să că D-deu este nem utabilu nu
resultă logicu să nu fia şi pre bunii. Apoi ce referinţă altă
aru avea către noi bunătatea sa, de nu în caşuri grave
im plorânduajutoruliiluî, să m oiâ rigurositatea resoluţiu-
niloru sale, să facă a trece de la n o i paharultt amărăciu-
niloru cu care fârte adessa n e adapă întristările acestei
vieţi. De altm intrelea perdendu omulO ori-ce consolaţi-
une înşine, şi lipsiţii d ep u tern icu lu sprijiniim oralu alu
rugăciunei în nenorocirile ce-lu întim pinâ în acestă lu -
me, cum : m ortea părinţiloru, a fiilor, a am icilorâ, per-
derea averiloru, încălcările inim iciloru, înjustiţiele, ca-
lomniele, intregile de totu felulu etc. etc. aru treb u i
 306 ___________ p r e d i c i ____________________

căcianea! Prin urm are, de câte-orî sun temu inspirat! λ

sen ti men tul u adm iraţiuneî şi a rec u n o ştin ţe i cătră
pentru minunatele acte de graţia ale sale câtră noi ;*4e
câte ori suntemu p ătru n şi d e se n tim e n ta lii am orului«;
a devotamentului pentru fru m u seţile cu care ne încâniu
natura, pentru prosperitatea şi fericire a nostră tempo,
raia; de câte-orî suntem u c u p rin şi de speranţă şi
frică in cariera nostră fu rtu n â să şi în adversităţile soci-
ale, se cuvine cu grăbire a n e a d u n a în tem ple spre a
manifesta in com unu in ch ip u poeticii, încântătorii, sa.
blimu chiaru, actele piose ale rugăciunilor!! n o s tre : căci
aşia au făcutu omenii de cându fu ră cre aţi, aşia creştini!
primari, aşia părinţii n o ştri, ca rii a u preseratu acesta
pămentu cu fromose şi m ăreţe Case d e rugăciunea luî
D-deu, — Semne vedute a p ie tă ţe i şi devoţiune! lorO
pentru bunurile de care s ’au în d u lc itu .
D.a, frumose sunt Templele străbuniloru, deră unu
străinii intrându într’ensele de siguru va remănea ui-
mitfl de disproporţiunea ce este între lărgimea loru şi
miculu publicu ce le frequentă. Mulţi fora îndoială lip.
sescu din ele in dilele sacrq din negligenţă, pâte lene-
vire; deră mulţi absenteză şi din intenţiune, şi maî
alessu classa disă inteligintă, educată. Care se fiă ore
causa? 0 doctrină vechia, şi care ca Chamelionulu, pen·
tru a înşela mai uşorii, reia totu deuna nouă forme, no·
ue colore, câte-odată se şopteşte în taină la urechlă, al-
tădată se propagă de adepţii el cu voce resunătore că:
D -d e u r e g u ld n d u io te d e la i n c e p u lu c u o p e r fe c tă in k -

le p c iu n e , r u g ă c iu n ile n o s tr e n u m a i p o l u a v e a lo c u ;

s u n t d e r ă n e f o l o s i l o r e ş i c h i a r u c r i m i n a l e ; acesta doc-

triflă,.dicu, respândindu-se in partea cultivată a societăţel

nostre, dă pretexte multora de a absenta cu totu dina*
dinsulu de la rugele publice ale Bisericeî. Deaceianu me
potu abţinea de a nu o examina şi a demonstra n eternei-
nicia ei chiaru şi înaintea vostră, Fraţiloru Creştini.—Ni
se $ice: D-deu tote le a regulaţii cu o perfectă înţelepciune;
şi noi împreună cu Psalmistul cu entusiasmu cântăm ■ ‫׳‬
 sod

in lum ea acesta, carele pote fi acessibilfl tu tu r o r a : a-

vujilorfl, şi seracilorfi, oraşeniloru şi câm peniloru, stă-
pânilorfi şi serviloru ; şi de care potfi fi satisfăcuţi în a-
cGiaşî m Ssură t o ţ i : este v ir tu te a . Numai acesta deră
pote fi adevărata destinaţiune a o m u lu i: fa p te le virtdsc
care deopotrivă liniştescu şi încântă consciinţa tuturorfi,
egalim inte înălţia şi innobileză caracterulu individeloru,
aducfl p rin urm are ca o consequenţiă ultim ară şi feri-
cireapopârelorfi. Apoî se pote ore cugeta o faptă virtâsă,
fără a fi precedată de rugăciune? Arfi fi a cugeta unii
efectfi fără causă: Rugăciunea deră este principiul fi năs·
câtorfi, causa productore a fapt el oră virtose ; prin ur-
mare, in al doilea rangfi, — şi a fericire! om eneşti, £tă
importanţia, etă folosulfi eî. Pucinfi im porteză de a şti
dâcă D-defi are trebuinţă de d e n s a ; preţulu eî celfi
nestimatfi în ochiî noştri este că conţine simburiVe feri-
cireî in acestă viaţă plină de defecte şi neplăceri. Maî
multfi în c ă , n o i avemfi şi o datoriă imperiofcă de a ne
ruga ; căci snfletele nostre derivând ii de la D-deu, Jifen‫־‬
tru ca nu, p rin necontenitele ocupaţiunî vijelose ale a-
ceste! vieţi m ateriale, să se întunece in ele lum ina a-
devărurilorfi inspirate de susfi, se cade ca la ori ce
ocasiune să le p u n e m fid in n o fi în faca divinului lorfi ere-
atoru, înlesnindu-le in aşa modfi dulcea şi mulţii dorita
gustare a eternităţeî. Acum înţelegem fi pentrfi ce D-ţle-
esculfi m ântuitorii de suflete ni porunceşte dicenâfi: n e
in cetatu v e r u g a ţ i . Da, ne vom ruga : pentrfi c i num ai
in rugăciune n i se dă ocasiunea norocită de a stu-
dia cu seriositate şi a înţelege divinele calit&ţi ale pro-
totipului n o stru ; da, ne vomfi ruga ; pentrfi că prin
studiarea lorfi putem fi maî uşorii a ni le im propria ş i a
ne asim ila, p rin urm are cu sublim ul fi nostru creatorfi ;
da, ne vomfi r u g a : căci num ai în dulcile momente ale
rugăciune!, su n tem puşi în acea m ultfi dorită posiţiune,
a fi scutiţi de passiunl grosiere, de u ri personale, de inte-
resse m e sch in e; prin urm are nu m ai atunci în adeverii
sim patisăm u u n ii cu alţii, putem fi a n e n u m i fraţi şi fiii
3 0 ft PREDICI

in (JeşjQUragiarea sa : ca tîneru, să se tradee desfrâul

pasiuniloruj — cum din nenorocire pre mul 11 vedem»
îa societatea nostră, ca bărbatu, — in apatii d e g rălăt‫׳‬
re seu resturnări sângerase de totu felulu ; er.ă ca ly~
trânu, disperata de lipsa a ori-ce virtute din consciinia
sa. sâ-şi rădice viaţa mal nainte de terminu. Ah! cede
silusiune amară! Eu iaceamu o suposiţiune, acela ce t0c.
mai îu societatea nostră este o realitate[! Dela sine se
înţelege deră că Ddeu, părintele celu pre bunu şi pr(;
îaduratu, nu pote să remână cu totulu apaticii şi îndife-
rinte către creaturile sale, chiaru şi în caşulu când le aru
vedea ameninţate de unu adeveratu pericolu, de o deso·
laţiune disperatore. In atare impregurare, de siguru. ne-
mutabilitatea sa, intră in combinare, face locu şi p5te
chiaru este întrecută de bunătatea sa ; aşîa că cu curagiu
putemu să strigămu : Fie, Domne mila ta spre noi, du-
pre mesura speranţei nâstre întru tine; şi dupre ardorea
devoţiune! nâstre; încunună-ne cu milă si cu îndu-
rări. — In fine mal îngână contrarii rugăciunilor(!, că:
D‫־‬deu nu are nevoiă de omagele. de închinăciunele no-
stre. Da, mal multu de câtu sigurii ; deră chestiunea
este a se sci: nu aceia de care aru avea trebuinţă celu pre
puternicii şi pre perfecţii, ci în interesulu nostru stă de
a cunoşte ce este profitabila, şi necessaru pentru noî.
De unde urmeţlă a considera, care pote fi folosulu ru-
gâciuneî.
ΙΠ.
In viaţa acesta, Fraţiloru creştini, noi toţi tindemu la
fericire; deră ore o posedă vre unulu ? mulţumiţi sun-
temu cu sorta mal multu, ori mai pucinâ norocită in care
ne afiămu ? De siguru că nu. Evidenta deră este că nu
simplu numai fericirea este scopuia traiului nostru, ei
acesta, pote că este mal multu unu resultatu, o atribuţi-
unede trepta a doua; căci ântaiu, nu este accesibilă tu‫׳‬
turorO, şi alu doilea, şi cei ce o posse Ju într'unu modu
âre-care nu sunt satisfăcuţi cu ea. (Jniculu lucru scumpu
 PREDICI 211

rugăciune, acolo nu pâte petrunde nici fumega vre’o în-

tinecîune. Apoi ce vomu mal dice despre voi, bărbaţi*
lorfl, şi voi maî alesu ce v e numit! sexulfl frumosu ? Au
dispărutu Samueliî, nu se maî vfîd Ioanil Chrisoslomi
de cându la conceperea prunciloru voştri nu se dă locfi
şi sentimentului rugăciune!! Cum nu se vorfl strepezi
dinţii fliloru, cându părinţii afl mâncaţii aguridă! Socie-
tatea actuală noi o formămu, starea morali tăţel el esie
oglinda consciinţeî nostre. Plină este de totfl-felulfl de
acţiuni; agitată de prea variate sentimente ; numai senti-
mentulfl rugăclunel din causa delicateţei şi curăţeniei
sale, pare a fi sburatu la ceru. Mc oprescfl aci, respec-
tândfl cărunteţia şi bătrâneţea, căci acestea sunt daruri,
cu care cerulu câte-o-data gratifică pre plăcuţi seî. —
«D e m e i v e t asculta ş i ve i um bla d u p re poruncile m ele,
dice D de u i n S c r ip tu ră , vei tr ă i a n i m u lţi p r e păm entu.*
Acuinuy fraţiloru creştini, când vedurumu ce este ru-
găcîunea, care suntu efectele eî folositore pentru noî,
precum ΰ şi consecuinţele periculose şi de daună prove·
nite din negligerea el, mai remane indoinţia că nu tre-
bue să facemu usfl de ea înainte de ori ce faptă a nostră
privată seu publică? Veţi aştepta ore 0' invitare din
partea mea, voi carii sunt singurii, că nu o dată aţi su-
feriţii în viaţa tristă încercarea de a vedea acţiunile vos-
tre nu numai lipsite de efectulu doriţii, deră pâte încă
adesa resfrângendu asupră-ve consecinţl desavantagiâse,
funeste chiarfl şi desastrose. Si acesta numai şi numai,
că n’afl foştii precedate de sentimentul!! curatu, nobilii
şi evlaviosu alfl ruguclunel. Observaţi cu câtă uşurinţă
jâcă sabia, pistolulu şi ori-ce armă ucigătâre în mâna c e
lorii ce in cariera acestei vieţi se ambiţioneză a nu afla
de câtu ocasiunl de vendicte personale de resbunărî,
pretinse onorabile. Pre cându sentimente adeveratu ono-
rabile arii fi de a se considera toţi de fii a luî D-^eii,
fraţi egali şi omeni cu defecte fora îndoială, însă me-
niţl a fi sociabili si a-şlerta un ulii altuia greşelele, şi de
fectele. Apoi acestea cum potfl a se dobendi in alţii
 310

aîluî D-deu. Vomu continua încă a ne ruga; că priQ

tigarea acestoru sentimente înalte morale, omulQ s T
nobileză, devine maî associabilîi, face paşi gigantic! ?
tre perfecţiunea la care tinde, şi iufine, deca prin 0‫׳‬°*
lisare se înţelege realisarea între omeni a o suma ‫ל‬
bunuri morale câtu se pote maî mare, etă că şi acege
este unu nobilu fruct şi o fericită consecentă totu a rugăc^
neî. — Acum mai susţine-veţî voi ore, pretinşi învg!‫*״‬
şi filosofi, murmurându în taină şi pre faciă, că rugăc^'
nile suntnefolositore şi chiaru criminale ? spiritulu re»
ţaţei află crima chiaru acolo de unde resare însuşi virtutea
ecă fapta virtuosă n’aru pute obţinea sancţiunea denuya
fi supusă maî nainte tentaţiuneî, suferinţei şi incrimina,
reî. Exemplulu dreptului Iovu este manifestu în acesta. Din
contră, Fraţiloru creştini; de ore-ce sentimentulu rugăciu.
neî este ceva cu totulu naturalii în om u; de ore-ce con-
tribue într’unu modu puternicii la ameliorarea şi respân-
direa moralităţeî în societate ; de ore-ce înălţia şi subli*
mezăpre omu apropiindu-ΐΰ de prototipulii seu— D-deu;
apoi ore nu suntii criminali chiaru acei ce arii confaptuila
stingerea, Îaperirea lui? 0! de cându au inceputu a prinde
în societatea nostră rădăcină totu felulu de doctrini fu-
aeste şi impie, câte crime făcise, câte nelegiuiri ascunse
nu se comitu ţliua şi noptea J Triştii auguru pentru o
societate, cându casa de rugăciune a lui D-deu se despo-
puleză, eră închisorele , criminalele , spitalele şe
înmulţescu din ce în ce maî mulţii ! Acolo unde
altă dată credinciosulu ,şi purifica suiletulu înăllându
rugi piose cătră D-deu, astă-dî criminalistulu pusu
la pedepsa blasfemă divinitatea, insultă omenirea! Câlî
tineri, î n primăvara etăţeî loru, din causă că nu sciu
nici a pronunţa măcaru numele de rugăciune, no
şi au î n t i n a t ă , nu şi au pâogăritu inocenţa, candorea
sufletului Joru stingendu astu-felii făclia daruriloru ce·
rescî mai nainte de a lumina in eî radiosu. — Singura
numai rugăciunea este arma cea maî puternică contra
a ori-ce viţifl; căci unde suiletulu se înflăcăreză prin
 CHIEMAREA
DIVINA LA DARULU PREOŢIEI

Chiemarea divină la demnitatea preoţiei este an dara sânte a lai

D $ 0‫־‬il communicatu 0menilor prin Iisus Christos, dupre cam acesta
lămuritfi se vede din cavintele Apostolului ce ςίίοβ ·‫ ־‬c E lu (D-£ed)
ne a chiem ată cu ch iem are sântă, nu du pre faptele n â stre , d a r
dupre a sa bună v o in ţă ; ş i darul·* ce s'au dat·‘ nouc prin Iisu s
Christos 7na· n ain te d e toţi vecin ( 1) >. Din acestea cuvinte <Jise de
Apostolulu ln privirea darului preoţiei se constata, cel: Providenţa
divina precede totu-deuna pe Dăruie chiemarel; şi al chiemarel pe
Dăruie îndreptare!; şi al îndreptare! pe al glorificare!, dnpe cum
lămurite se vede din alte expresiunl ale Apostolului, c p gice: « P e
carii mai n ain te i- a orânduiţi·, p e a c iă i-a şi chem ata, şi p e ca ri *
t-a chiemată p e a c ta i - a ş i îndreptată, şi p e c a r ii i - a îndreptată
i-a şi g lorificata > (2), adică le a si Încredinţate păstoria turmei
sale cuvlntăt6re.
Chiemarea div in ă la dăruie preoţiei fu şi ln legea veche fârte
clare pro nunţata; Asfelnl vedem pe D-£eO dicend luî Moisi: « Vel
aduce pre A ron ş i p r e fii lu i la uşile cortului m ărturiei, şi vei spăla
pre denşi cu a p ă : ş i vei în b răca p e A ron cu vesmintele cele sân-
te, şi-l vei u n ge p r e ela , şi-l vei sânţi şi va fi p r e o ţ i m ie, şi p re
fiii lui v ei a d u ce, ş i vei în b răca cu hain e, şi-i vei u n ge.... şi vor
fi mie p r e o ţ i > (3). Ia r pre cel-ce cutezară, forâ chiemare, a nsur-
pa darel preo ţiei: pre cam Core, Dathan şi A biron: vedem ca
drâpta lai D-gee teribelO I-a pedepsite, inghiţindn-I pămfintulfl de
vil, şi pe companionii lor, pentru aceaşl cutezanţa i-a mistuite focu
eşitu de la D om nulă (4); De asemiaea şi pe împăratule Ozia, care
îudrâsni a Intra ln biserica Domnalnl, şi a tămâia peste j&rsfelni-
cale tâmâerilor, D-tJeil In mormfintO l’a leproşatQ având iacii chiar
cădelniţa In mână (5). Câtă este de mare acestei urgie cele sta

(1) 2 Timoet, I. 19 ;
(S) Romani VIII ,
(8) E ş ire a 40 v . 12.
(4) Numere XVI 32—35.
(5) P a ra lip o m e n o n X X V I. IS —2 0 .
 moda de nu vom recurge totu la rugăciune. In acegJ
secolu, in care indiferentismul a religioşii este la culmei
Iradiţiunile piose ale părinţiloru noştri despreţuite şi r A
diculizate; moralitatea societăţel nostre parte suspeqj
parte degradată; tinerimea educată in totu felulu <d
idei, numai religiose n u ; ore nu se simte profunda îj
conştiinţele vostre deşertulu înspăimântătorii, prăpastia
ingrozitore ce lăsa dupe sine negligiarea şi lipsa rugă·
clunei ’! Acesta atmosferă grosă, încărcată de aburi iQ.
fectaţi de Iote :defectele şi pângărăciunile nostre, nu se
pote sparge şi ilumina de câtu prin focul ΰ celu arrlH
toru alu rugăciune!, ce trebue, şi suntemu datori a-lul
aiâta in suiletulu nostru la tâtă ocasiunea; decă voimusă|
fimu curali, să strălucimu ca fii a: lumeî, al sorelul ce.
rescu, in iara căruia nu vomO fi suferiţi a ne ivi plin! |
de intinaciunea greşeleloru şi a nelegiuiriloru nostre.
— Rugăciunea deră şi numai rugăciune va face să dis·
pară din giurulu nostru ori-ce umbră, orî-ce pată, ce
aru tinde a intunica şi degrada icona lui D-deu in noî.
Prin urmare, dice Mântuitorului : n e î n c e t a t ă v e r u g a ţ i .
G E r b ic e a m i.

R E C T I F I C A R E

1■ num eralfi III. ! u g iq a 162, r o n d u l‫ ״‬IS d e s u s i n jo ş i i s t s e c i t M i i : tic n u lu ia

x ft de se rviciulu. p agin a IS2, ro n d u lu 18 id e m , cu rio şii In lo c d e cu v io sfi.
Nn 111or ulii IV. pagina 238, râ n d u iţi 30 d e josA in s u s u sîi s e c ite scA *st in luci'■ de
 LA M I O L U ΡΠ H O Ţ IE I ^15

adev8ratfl şi bunfl păstoria. Aşa dar pentra a‫־‬se exercita ea demni-

tate an servicifl tn numele lai D*<JeD, şi ln care el 86 represintă,
trebue a fi chiemata de D-$efl, spre a putea corespunde la el a
Dar se presupunem, un momenta, cft ar voi un păstori0 se conn-8-
pun z i titlului spO, cela puţinii ln o formă negativă, eilioda!» d ’a
face 0 n0 re coustumulul seil sacerdotalii, evitând scandalula şi ne-
profonftnd ministeriulfl, însc ne având ln sentimentul sefl interiori)
sânţenia oficiului: face totulfl ce este esenţiala in administrarea
tainei, forâ pisare ; şi atuncea în locfl d’a obţinea de susfl d a ru lă ,
obţine blestem ului dupre cum ijlice St. scriptură : <B lestem a ta este
totu cel c e fa c e lucrul D om nului cu n eb ă g a re d e s e m ă * ; şi d ’aci
se vede îndestula de lăm urită, cft forfl ch ie ‫ ש‬a re intertârel nu pote
fi un adevărata (1) păstoria.
Dar o chestiune se prosintă: Chiemarea exterioră, când este fă-
cută numai din iniţiativa păstorilor bisericei, fore Interesfl partico-
lari A, se p6te lua în adev6rO ca o chiemare expresă a voiu ţii di-
vine. Inse ch iem area in teriorii ne iii ud mal multa adresată in tr’un |
modfl miraclos âmenilorfl, prin ce vom canâsce noi ca suntem
chiemaţî ? Sigur cft numai din dorinţa de a exercita oficiulfl pas-
toralfl spre a ne procura o sortă de existenţă mal comodă, nu vom
conchide că suntem chiemaţî, nici nu vom privi ca o chiemare divină in
privirea nostre, devotamentula rudeniilor n6stre, ce s’aa Îngrijită a ne
cresce tn frica Domnului : cu tote că acesta devotamenta, d6că este
seriosfl, p6te fi bine-cuvgntatfl, servind, ca o specie de chiemare pentru
mulţi p ăsto ri; coci spiritula copilului destinata de tim puriu pentru
acesta, pâte obţinea o dragoste excesiva de preoţie, d ar acesta nu
se pâte privi ca o chiemare.
Chiemarea internă se face in adâncul a sufletului ; şi prin urm a-
re d’acolo sâ ne silim a obţinea sem n ele prin care se cunâsce ea.
S e m n e le ch iem ăreî in tern e la preoţie se constată prin lum ina
cuvântului şi a spiritului lui D‫<־‬Jefl, tn modula următorii: Sufletul(!
omului, fiind instrumentnlfl prin carelucrlzft dăruia pastoralo, trebue
86 cercetăm starea lui, si aflftadu'o virtuâsă, vom cuuâsce positivfl,
că primulâ elementfl al ch iem ăreî d e sus există în elfi. Căci nu se
plite, ca sufletul a inspirata, se nu se pue în conformitate cu obiec-

(1) P e n t r a a c e s t ă c a u s ă ei î n v ă ţ ă tu r ă a p o s to lic a e x c lu d e d e l a c lu r o to n ie , p e t o t c e l
ce în tr e b u in ţ e z i In loofi d e chiem are, banT, ■pre a î n t r ă în s e rv i c iu l ă p a s to r a lo , (li-
c â n d : ‫ ״‬O te a tr e -u n E p isc o p ii, P resbyterU s a u D ia e o n ă p r in b a n î a r c ă p ă ta a m -
nitalea acesta, să sc ca th crisa sc ă , f i el, ş i cel-ce l'a c h iro to n itu , ş i de s e v e r ş ită s ă se
tae de la în p ă r tâ ş ir c “■(C a n o n . A p o s t. 291 N u m a i p u ţin ii cailQ s u b a o e s ta e n th u r ia ir e ţi
c e l-c e î n tr e b u in ţ e z i s tă p ă n i to r l 1m u r «ci s p re ag iaage l a t r e p t e l e s a c e r d o t a l e : D ccă
tre-un E p isc o p ii, P r esb yteră sa u D ia co n , în tre b u in ţâ n d lu m esci s tă p ă n ito r l. p r in
fi a r că p ăta v r e - 0 b ise ric ă s a se c u th erisa sc ă ş i s ă se a p h u r is e s c ă f i eli i ş i tn{ 1
pă rta şii lu i la a ce sta (Canon. ▲ post. 3 0 ).
 G H IEM A B E A D I V IN A
314

9ed em o n stra i ţ i din es p res ia n ea l a i C h risto s, c e nnmesce pre M

ce Intri în etaulalfi oilor, /Orâ ch ie m a re : « / « r e t h â l h a r i a » /,!'
D in to te acestea minuni a putere! d i v in e constatăm în d estu l(] j
clarfl, că : pentru a putea cine-va ex erc ita d ă ru ia p r e o ţie i 1n nn.
mele 101 D-$lefl, trebue a fi d irecta < c h ie m a t ă d e D ţleă, ^ .
A ro n » ( 2) . Preoţi» nu e s te o afacere a n â s t r e , ci a u n u i a lta ! · ?
acesta altuia, este D-$e 1] ; prin u rm are c h i e m a r e a la e a , tr e b a e 1
emane de la D-^eO.
Dar asta# când vocea luî D -tfea n u se ad resază d irecta omeni,
lor, chemarea divină la d ăru ia p re o ţie i se face sub d o u e forme■
ana e x te r io r i, şi alta i n t e r i d r â .
I. Chem area e x te r iâ r ă se face de D-ţlefl p riu p ăsto rii Bisericii,
ce sont puşi de S t. sp iritâ 8p r e a p a s c e t u r m a l u i C hristos (3)
Acesta chimaredivină, Informa vfidatâ, s ’a f ă c u ţ i i în te ia o r ă d e IigUs
Christos, dicend lai Simon P etru şi fra te lu i seu AndreiO: « V eniţi dupe
mine f i e i ve voi fa c e p r e voiu v S n dtori d e 6 m e m » (4). Apostolii, Înde-
plinind cn mare zelaordinulfl d a ta lo r de Iis u s C h risto s, au ch ie m a tă
şi II tn urmă pre a lţii la darul p reo ţiei, c h i r o t o n in d noilor credin-
cioşl preoţi p e l a B is e r i c i (6 ); şi a c e ştia la rândulQ lo r pe alţii,
dopre regalele stabilite de Apostoli (6), şi asfeliO succesiunea acestei
chiemarel a agiunsfi pgne®în diJele n â s t r e ; ca re p ria practica nni-
versala a bisericei (7 ) va continua ρδηδ la fin i tu 10 vâculul.
CMamarea acesta la p reoţie de 91' n n e ste fă c u tă d ire c ta d e D
defl, precum la Aron, şi la A postolulu P e tr u , e c t. Inse n u este mal pa·
ţinâ D-escă, provenind prin succesiunea ce a a v u ţii începutnla seu
de la D-defl, coutînuâodu-se prin în g rijire a lu î, ρ δη δ la finital la-
mii, după cam arată Christos ţlicând : E a t ă e u c u v o i su n t in tote
(filele peni la finit ulii v ecu lu î (8), ad ec ă cu p ă sto rii, ce vor exerci-
ta, 10 numele 86a, preoţia p 606 la fin itu Ιΰ veculuî.
Π . Chem area in ter io ră Ja p reo ţie se face d ir e c ta de D -^ed In inima
omoiol, dispuindu-1 d ’a se p re g ă ti cu d e m n ita te d e p rim ire a acestui
Darfl.
F ir i acesta chiemare, păstoriulfl n u p o te a v e a n ic i n n sen tim en t de
obiectul!! misiunel sale, si p rin u rm a re n ic i o d o r in ţa d ’a corespunde la
et. — De unde conchidem : că ffird c h ie m a re , n u p â te fi cine-va ud

(1) u * i* 1 ;
(2) Ebreî T. r. 4 i
|S ) F a p t A p o e t IX ■ 3 8 ;
(4! Marc. I. v. 17;
(5) Faptele Apoet. XIV. 22.
(f) VeQl Epistoliile către TiiootheQ şi T itâ şi m aî cu ■ im ă c a p ita l III. * 10> Ti-
moahen si I al■( T it
(7) Canon. Apostol. 1. 2. — Sinod 8. o. 4 — Sinod 7. c. 3 ·
(8) Mâţi. XXVIII. 20.
 I .Λ D A R U L ·« P R E O Ţ IE I 817

tr'a n suflelfl, când a ra ţii un În fo cata devotam ent(! d’a în ţeleg e St.
Scriptura, care este cuvdntuld lai C h risto s : c ă tre care el se Ιην&ρϋέ‫־‬
z& cu d ă ru ia lab ire l. D ar când candidatnlo nu înfâţisezîi In sine a-
cesiu derotam eutQ înfocata de a în ţeleg e St. S crip tu ră , se fie sig u r
eft n ’are nici acea d r a g o s te a : ce de tre l-o rl a c e ru t’o C hristos Iul
F etru la în cre d in ţa re a păstorie! oilor s61e { 1), ş i p rin urm are nici
chiem area diviuă, forfi c a re nu v a p u tea reuşi in tru nim ica. — Gael
expunerea fo rte şi c&ldurâee a St. E v a n g e lii, şi încă m al m u lta a-
plicaţiunea E vangeliel la tre b u in ţe le ş i situ a ţiu n e a snfletelorO , pro-
prifl ijisfl, pote fi s p e ra ta cu o difin itiv ă în cred ere, num ai de la can-
didatuia care sin g u r a c e rcată fo rţa E vangeliel, şi care c o n tin u i în că
d 'a face ex p e rie n ţă In ea — căci num ai atu n c e a va p u tea elfi $ice
In td tă v e ritate a cu p ro fe tu la : « Creţlutam ,p entru acea am f t
grăită».
I n fine resum ănd totnlfi, vom <Jice: Chiemarea la preoţie este
un darQ a iu l D -d e a , d a ta âm enilor p rin Iisu s C hristos. E a este D i-
rectă, E xteriâră, ş i Interiorii. — Chiemarea Directă este că n d D-
ςίβαο face Î n tr ’u n m oda m iracolos. Exteriâră cân d D-ţJeu ch ieam ă pe
âmenl la D ă ru ia p re o ţie i p rin a u to rita te a e c leciastică. In te riâ ră
când le In d u p lică s p ir itu lâ d 'a se p re g ă ti I n tr ’an m o d a d e m n a de
prim irea a c estu i D a ra — ş i sem n ele a c e ste i c h iem ărl in te rn e s u n ta :
Înfocarea s p iritu lu i n o stru c ă tre D -defi, ş i d ra g o ste a e x p re să că-
tre studiai S t. S c rip tu ri.
Arch. G a b r. R a ş c a n

NAPOLEON I
HEFLESIUNI DESPRE
qiV IN IT A T E A C R E ŞTIN ISM U L U I 81 D E S R P E M Â N TU ITO RU L LU M EI
[Urinare)

Vorbiţi, ţlice Napoleon, despre Confucia, de&pre Zoroastru, des-

pre Nama ţi despre Maliometfi; dâre intre aceştia şi Iisus Chris-
tosfi este mare diferinţă; căci totu ce a făcuta Iisusă este lucru,
care nu p6te fi făcuta decăttt de D-defi, pe cănd faptele acelora nu
sunt de câtu fapte de âmenl. Acţiunea acestora măritori fu termi-
nata cu vieţa lord, cultuifi lorii li s’a stabilita cu forţa.
Din contră Iisusfi aseeptîi to ta dela faptula morţei s61e. Diu a-
c6sta au p6te vev-cine să lnţelegă, că acesta este u& cale cu totula
streină dea ajunge laresu ltataiC in e nu pâte înţelege că încrederea
lai Iisuea de a ascepta totula de la mârtea sa este uă încredere

(1) loto x x i. 16—18.

 316 CHIEMAREA DIVINA

tnlfl mieianel sale prin mijltfcele : prin care-1 vine Inspirat!‫״‬

care sant tn numfirfl de treî. — C redin ţa ta realitatea Λ**’ *‫י‬
preoţiei, D orinţa de daralfl pastoralo, şi F r ic a sad sfiala de w ? ‫״‬
darfl, proveniţi din un mare respecta ce are către elfi. ce%
I. Credinţa safi Încrederea în realitatea objectulul, adecă, !‫״‬
ritatea dennitiţel de care va fi Însărcinata ca ministru pasto^
c i se va înpliui, acesta u'are necesitate nici de explicaţiuniij -
de probă. ‫״‬lcl
II. Dorinţa (de preoţie) este âuteiul semna de chiemarea
internă ; Inse scopula el nu este tot-deuna bine determinata car
causă necesiteză cercetări seritfse: şi peDtru a putea reuşi la i c0stJ
mal bine : credfl că nu vom face un râfi dâca vom avea recurstt chiar
şi la o regulă! fârte buni dată ln acesta privire de un autorii! ce q»
aparţine Bisericei orthodoxe uumitd NewtoD.
«Frivescu , ţlice el, c a o regu la u tilă d ’a exam ina, dică dorin
fa d ’a predica alto ra este ferb in te în n oi in momentum când pig.
tatea nostră este a ş a d e a p rin sa , in cdt n oi s e fim despuşi a ne
prosterne in naintea D om nului .‫ ־‬de este aşa, atuncea este un
buni se«««. D a r d a ca cin e-v a sim ple o m a r e dorinţă numai de
a predica altora : *ar in p ro p iu la seu su flet*, sim pte puţină fâm e
şi sete de D arii ; atunce e d e tem utu c a zelulu sen, se nu vie mai
mulţii din un principiu eg o istică d e câ tă d in spiritulH Dotnm-
lu h (1). Tota odată propunem candidatului d ’a observa: decă indem-
nulii seâ interiorii spre Darulfi preoţiei !(dictezi aşa dorescu a înbri-
ţişa acesta Dara, numai spre «a îm plini lip s a n ecasu rilor lui Chris■
tos in corpul m ea, p en tru corp u lă lu i, c a r e este B is e r ic a (2), iar
nu pentru înteresnJfi existenţei vieţel m ele.— In tr’un cuvfintfl dâcă
va redea c i motivnla inclinirel sale c itre acesta excelenţi inserci·
nare este numai din dragoste de D-gefl, atuncea se fie convinsa ci in
dorinţa sa exişti adevărata chiemare divini.
111. F rica sau sfiala ce re s a lti din observarea înaltei sinţen
acestui dara in comparaţie cu a slăbiciune! nâstre, picând cu Apos-
tolnla: < O ne este dem nii p en tru a cesta ? dovedesce încă sentimen-
tuia chiemirel înteri6re— pentru-ci tn sufletula ce nn exişti Chie-
marea se nasce o alti jiicere in o formă decesivi şi anume : Numai
p r in acestă carieră p o ta a'm i p r o c u r a un m o d i d e existenţă tn
lume.
In fine dragostea către Iisus Christos, când este înfocată, se pote
privi nn nnmai că o ch iem a r ea in tern ă , dar şi ea o nn sigilio aces-
tel chiemări (8). Acâstă ardenţi dragoste se probeză că există în-

(1 ) N e w to n , C a rd ip h o n ia to m . I i . p . 2 9 5 .
(2) Philip- II. 5—7 :
13) 2 C o rin th . I I . 16.
 N A P O L E O N I. 319

·cl ^jce Nepoleon, trebue sciuttt c& este efectala natural(] alii disci-
line! militare şi resultatula unei comande abile şi legitime. Si c‫״‬
16 te acestea , câta a durata imperinla lui Cesarfi ? Câta timpd s’a
nntatQ susţine eutusiasmulasoldaţilorΓ1 lui Alexandro. El s’aa buca*
ntd âe aceste omagie ua ora, uă fli, Ia timpuia comandel, şi cela
■nalta îa timpuin vieţel, dupre capriţiula numeralul şi alu intim-
piareî, dupre calculele strategiei şi înfine dupre şansele resbelalal.
Şi d6câ victoria Infidela i-a pârăsitu, le a întorşii spatele, v0 mal
puteţi 6re îndoi despre încetarea entusiasmulul ? Ea v0 întreba,
influinţa militară a lai Gesaru şi Alexandra s ’a prelungita ea din-
colo de mormânta ? Puteţi a v6 Închipui una morta făcând a cuceriri
cu uă armată credinci6să şi cu totula devotată memoriei lai? P uteţi
a vâ închipui uă fantomă care are soldaţi fără soldă, fără speranţă
pentru acestă lam e, uă fantomă, care să inspire soldaţilora perse-
veranţa şi tota felula de privaţiuni ? V a l!! Corpu 111 lui Turnne era
gncO calda, cănd armata sa decampa (se desfăcea) înaintea Montesuc-
ululul! Şi pe mine m’afl uitataă armatele mele, (med trăiodu eu,
dupre cam pe Anibala l’aa părăsita şi uitata armatele cartaginese.
Kcft puterea nâstră ca 6menî! Uă singură bătălie perdută şi ad-
Yersitatea (nenorocirea) ne iea amicii. Câţi ca lada am vâţjuta
împrejurultt mea.! A h ! decă ea n’ama putută îmdapleca pe aceşti
mari politici, pe aceşti generali, cari m’au trădată, decă 61 n’aă
recunoscuta nomele mea şi aa negata miracolele adevăratei iubiri
de patrie şi ale fidelităţel; d6că ea, care i-am dasa adesea la vi-
ctorie, n'am putută, tr&inda chiar, să încălflescâ aceste inime ego-
iste, dârO fiinda 60 îngheţata prin mârte, voia putâ 6re a-le mal
întreţinâ şiredeşcepta zelului Puteţi a v6 închipui pe Cesarfl ca im-
peratatorfi eterna ala senatalal român şi din fundulfi mausoleului
(mormântului) guvernânda imperiala şi veghiada asupra destine-
lord Romei 1 Acâsta este istoria invasiunel şi a cucerire! lumei prin
Ghreştinisma!! Ecă dâră puterea Dumnezeului creştinilora şi minu-
nea perpetuă a progresului credinţei şi a guvernărel bisericeî sâle.
Popârele trecu, tronurile cada, 6r0 biserica râmâne! Care dârO
este puterea ce ţine ln piciâre acestă biserică atacată de oceanula
furioşii ala măniel şi ala despreţului secolului ? Care este braţulO,
care a preservat’o un timpQ de 18 secole de atâtea uragane, cari
aa ameningat’o de a o Înghiţi ?
In ver-ce altă esistenţă (fiinţă), afară de a lai Iisustt ChristosO,
câte imperfecţiuni, câte vicisitudini! Care este caracterula, care
să na 8e coerceze (ladaplice, incovoie) abătuta de 0re-can obstacole ?
care este individula, care să na se schimbe dapre evenimente şi
locuri, care să nu se sapaaă la influinţa timpala! şi care să au
318 NAPOLEON I.

supraumană şi uă realitate ne esplicabilă ? IisusO Christosfi de

aveanumal câţl-va discipoli, cu t6 te acestea fu condamnata la
Eld more ca obiecta de u ră alu preoţilorfl judei, despreţuito λ'
naţiunea sa, del&satfl şi contradisa de al 861. Şi cum 86 pul
să fie altO-felfl cu IisusO. care anunţase mal înainte cea ce era ‫ל‬
se f a d 1 *
< M6 voru prinde, mS voru crucifica, dicea Elfl, voifl fi d«Ja8»t(1
de toţi, primnlfl mea discipu 10 se va lepăda de mine, la îocepntuij
euplicinlul voifl lăsa pe cel r&l s i facă, ce vorfl vrea, deră ln urma jnstj.
ţiea divină fiind a satisfăcută, pScatulfl originalii fiindfl espiatfi prj‫״‬
supliciulO mefl, legătura omului ca Dumnezeii va fi renoită şi mOr-
tea mea va fi vieţa discipulilortt mei. A taucl el vora fi, fOră mine
mal tari de câtfl cu m ine; coci el me vorfl ved6 înviatfi; mg VoiQ
Înălţa la cerfl şi 10 voifl trim ite spiritulfl care-î-va in stru i; spirj.
tulfl crucel li va face a concipe evangeliea ; la fine el vorfi crede
într’ftQsa, o vorfi predica şi vorfl convinge totfl aniversalfl»
Acâstă promisiune, numită de Ap. Paulii nebuniea crncel, acesta
predicţiune a celui cracifiptfl s ’a Îm plinita ad litte ra m ...... Chiar
modulfl reaUeărel este şi mal minunata de c âta promisiunea.
Spre*reali8area acâsta n ’a decisa nici a ă di, nici aă bătălie, ei
uă luptă Începută de apostoli şi Întreţinută de succesorii lorO.
In aceetu reebelfl toţi regii şi tâte forţele păm ântului stau contra,
ftră a avă contră-le uă arm ată, ci aă energie mi3teri0să, câţl-va
6menl răspândiţi încâce şi la colo, la tote părţile Globului, nisce
Omeni, cari na aveaa alta semafl de câ ta a ă credinţă comună ln
misterulfl crncel.
Ce minane! Instrumentulfl de eoplicifl alfl la i Dumne^ea Omnlfl
devine arma discipulilora! El p0rta crucea în totfl universală ca
convicţiunea, că Iisus** Ghristosu a m u rită p en tru m ântuirea 0-
nenilorf.
Câta sânge vărsată de ambele p ă r ţ i ! câtă furie ! Din partea
lamei iritaţiunea şi tâte furorile arel şi ale violenţei; din partea
discipulilora lui IisusO dulcâţă, curagiu şi resemnaţiune infinită.
Intr’nnfl îndelungata timpfl cugetarea lapta contra brutalităţii,
consciinţa contra despotismului, safletalfl contra corpului, virtutea
eontra tutorfl viţielorfl: Sângele creştinilorfl curge ln şirâie. Ei
morfl sărutândQ mâna aceluia care II ucide. Nam al safletalfl pro·
testă, pe cândfl corpulfl se lasă a îndura tdte torturele, Pretntin-
dini creştinii cadă (morfl) şi pretutindinl el sunta trium fători.
îmi vorbiţi despre Cesaru şi despre Alexandru, despre cuceririle
lorfl şi despre entasiasmalfl lorfl ce sciară să aprindă In inima
soldatului pentru a‫־‬lfl duce cu el în espediţiunl aventurose; d6r5
u d trebue să 86 v61Jă preţuiţi amdrel soldatului, preţu ia victoriei;
 STATISTIC*

Sânta Paraschiva ‫ן‬

68. T&rgnl-Ocna. T Jrbă. Bana V e s tir tM

• · 1
Adormirea J

1 S ă n ţ il

I S ă n t u 16a

I S&nta Nicolae .
1 Sânta Parascheva
I Sănţil îm păraţi

Tiseştil 1 S&nta Gheorghe

I Sânta Treime .
I Sthib. la Faţă.
I S&nţii Apostoli

69. M -re Bogdana I S&nta Treim e .

Gutinaş înălţarea.

Gărbovanu . Sănţil V o e to fl
Răddna Sănţil Voevozî.

70 . B ogdftneştil. N aecereaSf. Ion

71. Cainţi& Caiutiu Sănţil Voevodl

. . .
1 Sănia Gheorghe
 32 0 NAPOLtiOK I.

faci transacţiune e» moravurile ţi pasianile, cu necesităţile»

ridică peste densul fi ? Se
Deafidfl pe ver-cine de a-ml cita vre uă fiinţă, afara de a 1
Iisusfl Christosfl, care sa fie libera de acesta alteraţiune, de acest!
pete şi vicisitudini ?
I
Din prima <Ji şi pene tn ultima Iisusfl este aeelaşT, tnaieeW
şi simplu, cu totulfl severii şi cu totulfl dulce (blândfl). Intr’ua coutinas
relaţiune de viâţt publică, Iisusfl nu da nici uă dată locfl de cri
tică; purtarea sa atâta de prudentă răpesce admiraţiunea printr’nn«
amestica de forţă şi de dulceţă. Iu vorbire şi faptă Iisusfl este | q.
minosfl, imutabilfl şi impasabilfl. Se dice că sublimulfl este unii trasa
(caracteristicii) alfl Divinităţel. Apoi ce nome se p6te da aceluia
care rennesce In sine tote trasurile sublimului ? Nn este 6re Dum!
ne^efl acela, care întrunesce acestea?.
Mahometismulfl, ceremoniele lui Numa, instituţiunile lu! Licăr»
politeismulflşi legea mosaică chiar sunt mal mnltfl opere delegi*,
laţiunl de câtfl religiuni. In adevgrfl, fie-care din aceste culturi
se repdrtă mal multa la pământii de câtfl la cerfl. In aceste, legis-
laţiunl şi culturi se vorbesce şi tractâză mal multfl de unfl po-
porfl şi despre interesele unei naţiuni. Ş i nu este 6re evidenţii c&
adevârata religiune n ar plite fi circumscrisă la uă singură ţârt?
Veritatea trebne să Îmbrăţişeze universalii. Astfl-felfl este creş-
tinismulfl, singura religiune. . . . care proclamă unitatea şi frater-
DÎtatea speţei umane, singura care este curata spirituală, tn fine
singura, care asignră tuturora, foră distincţiuoe de adeverată pa-
trie, sînulfl lui Dumne^efl creatorula. Iisusfl Christosfl probâză ci
Elfl este Fiulfl lui Dumneflefl ala celui eterna, prin despreţul(!
timpnlnl; tâte dogmele sâle însemneză unuia şi acelaşi lucru:
eternitatea. Aşa, dupre cum orizontulfl imperialul lui Iisusfl Chris-
toefl se prelangeşce Infinita! tota asta fela şi Elâ împărăţesce din-
colo de viâţă şi de mârte, trecutul u şi'viitorulâ sânta de oă potrivi
ale sâle; imperiala verităţel are, şi na pote să aibă, într’adevârO,
altă limită de câtfl minciana. Astfl-felfl este imperiala evangeliel,
care Imbrăţisâză tâte locurile şi tote popdrele. Iisusfl a obţinută
domnia asupra genuini umana: Ela a făcuta din lam e, societatea
s6fl naţiunea 6menilorâ oneşti, pe cari iî chiamă la u& viâţă per-
fectă.
(Va arm a)
D iac. S t . C ă l i n e s c u
‫ן‬ ^ ‫ ן* ז‬,je opere religiâse, carii vorfl trimite la Redacţiunea acesta! jar-nalfl
fl ggemplaru, vor avea dreptul la tre! pnblicaţiaal din partea fole!, şi
g trebuinţă se va publica ţ i o scurtă analisă asupra operei.

I R e v e r e D ţia sa Protosincelul Ilario n Puşcaru, profesorii la Sem ina-

L ^jn Sibiin, a pu blicata de curând o noâ opera religiosă: «Isa-
Effia seu Introducere în cunoscinta c ărţilo r
Ltei Scripturi.»
fgedacţiunea ju rn a lu lu i, salutând pre autorul acestei opere de
. meritul, o recomendă lectorilo r sel celor m al ales, carii se ‫־‬ 0
l a cu cărţile S -te l S c rip tu ri.

[ ^ eşitn de sabt tipara : Inveţâiură elementară despre dogmele bi-

gericeî ortodoxe de rfisărita conforma programei in vigore, pentra
clasa II din seminarie, clasa III din licee şi gimnasie, şcole centrale
| fete, şcdle normale. Depositula laTypografia Curţii in Paseagiuîto-
mân Bucuresci şi la librăriile Socec şi Ioniţiu. Preţul 85 bani.

Beverentia sa D. Titu Budu, autorii al mal multor opere religiose,

1 înaintata Redacţiunel opera, eşită de sub presă acum de curend şi
intitulata: ‫ ״‬Chatechese pentru pruncii şcolari dinscolele elementare
populare“ lucrate dupre G. Mey. preşul 1 fl. 5 0 ct. (2, 7 8 bani).
Gherla.
Redacţiunea jurnalului ‫ ״‬Biserica ortodocsă Română“ recomandă
acostă operă noă religiosă mal ales pentru metodul el de espunere al
verităţilor dogmatice, făcendu-şl tot-o-dată datoria, de a supune la
tanoscinţa lectorilor sel, că verităţile religiunel creştine, ce formâză
distiocţiunea intre Biserica ortodocsă şi cea papală, sunt tractate in
·ensul cestiel de pre urmă.
de stat Protosingh. Iosif Nical
leromonach. Grigorie
Ierom. P. Dăscălescu
Protosin. Diooiaie Mar
Coetache Vasiliu .
Co tache Moţiet .

loan Nica

STico lae TJdrea 62

Stefan Manciu

Pr. Visarion Bali man

leromonach Varsanufie
leromon Galaction
Gb. Susanu

Ιόη Savinn . 41

j Hie Mârza .
I Andrei Mârza

7
 BI SERI CA

JU R N A L PE R IO D IC ECLESIASTIC,

ANUL IV. - No. VI.

M ARTIE

C reştinism ul î a D acii ţi C re ştin a re a R o m an ilo r 331. — I I. R ep erto riu d e l

m ate riile c u p rin s e în Studiul, ·C reştin ism u l în D acii 330. — III. S erb a-1
rea P a tro n ilo r S e m in a ru lu i C entral din B u c u re sc i 336. —IV . M e d ita ţiu n î ]
d e sp re P a tim ile Domnului n o s tru Iisu s C h risto s 3 4 9 .— V . S in c e rita te a I
353, — V I. N ecrolog(! şi P om pa F u n e b r a ll 355. — V II. Napoleon I 361.— I
V III. M axim e M orale d in Sfânta S c r ip tu r i 371. — IX. C ro n ica Eeclcsi&s-
tick 373. — X . S ta tistic a E c lesiâsticfi a B p a rc h ie l R o m an u l ÎO.

BUCURESOI
TYPOG RA PH IC C U R ŢII, PRO PRIETA R F . QOBL

12, P u a g l i l Român, 13.

1878.
 Abonamentele se facil la Redacţia jurnalului, strada Q
No. 28, in capitală; ăr în districte la Protoierel şi U bi!‫״·״‬
stale.
Abonamentele se facn pe unt antt. Preţul abonamentului n
aud, transportata jurnalul la domiciliul abonaţilor,este de 1*2le ^
plătiţi în done semestre, la începutul fie-câruî semestru. tt01‫׳‬
Numai pentru străinătate se va calcula portul în plus.
Abonaţii, carii nu vor primi numerele regulat, vor reclama lap j
toierett, şi în casti de a nu primi îndestulare, vor reclama d’a !w!
tul la Redacţia jurnalului. ^

Scrisori nefrancate nu se primescfl la Redacţie.

4M -
La redacţiane se află esemplare complecte de ale Juroalulo] pn
anii 1 1 ş i I I I - l e , I a r pentru anul I redacţiunea dispune numai del
N o . I V înainte. Preţul fie-căria broşure lunare, transportau lado

miciliu, este de nn 1 leO.

ANUL IV. BUCURESCI, MARTIE 1878 No. 6.

‫ ״‬BISERICA 0 R T H 0 D 0 IĂ ROMANA‫״‬
.llRNALl] PERIODICII ECLESIASTICll

.& .F A S Î E O B A T A P E Ι 1 Ό Ί Τ Α

• P re d ic t cuvântul »
Î t T im . I Γ.5.

--------------I » w — < î 3 > ' ■O m n o K « < --------

CRESTINISHIUL IN DACII
8(

CREŞTINAREA ROMANILOR
(F ine veclî N o. V . an u l IV).

D6că în dtilelalte ţerl rom âneşti, adecă ln reg atu l Rom âno-R ul-
gara, In Valachia şi Moldova viGţa religiose a Rom ânilor a avutu
multe dificultăţi, apoi t6 te acestea aii foettt învinse de creştinii 10 -
corilor, a ju ta ţi de către R egii şi Dom nitorii respectivi. L a Rom ă-
nil din T im işîana, Transilvania şi M aram ureş lucrările s'aQ petre*
cată a lta felO; şi R egii U ngariei, a ju taţi m al âată ia de către ele- ,
ral papalii şi m al pre urm ă de celo calvina, aa esercitata to ta fe-
101 de persecuţianl, pentru ca, desmoscenind pre Rom âni de vi-
eţa lor politică-, 8ă‫ ־‬I p6tS face a-şl părăsi şi religiunea străbunilor
sel. O tenacitate InsS, adm irată k iar de streini şi adversarii lor,
a pusa pre R om âni în posiţiune, ca să suporteze t6 te dificultăţile
şi persecuţiunile ia locurile scum pei lo r p a trii, Iar pre anii din
dlnşil l-a îm pinsă, ca trecând m unţii, să vine In Holdova sâtt Va-
lachia, ş i aici să -şl desfâşure In lib ertate sim ţal reg lio sa, la care,
ca popor a de ra sa la tin ă , a ţin u ta fârte m a lta . V orbind ln term in i
generici, vieţa relig iâsă a Rom anilor din R eg atu l vekel U n g a rii
8e reduce ρδηδ la secuiului al X V -le in tru ’una şirtt ne’n tre ru p ta
de pereecuţiunl din p a rte a R egilor U n g a rie i, c arii se glorificaa de
e4tr6 P ap i ca titlu l d e : «S ignifer Ecclesiae = S te g aru l B isericei *
ANUL IV tl
 ANUNCIU

In virtutea art. 8 din regulamentul ef. SinodO pentru înfiinţa

jurnalului bisericescâ, Comitetul redactorii al jurnalului <]}το?
RICA ORTHODOXA ROMANA», face cunoscuta tutulorper^'
nelor competinte în materii theologice, că,ee primeecO U Reda *
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor primi o re!
muneraţiuni.
Pentru ca articulele 8ft fie primite ţi publicate, domnii colabor».
tori vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata, 8& se confor.
mese cu programa sf. Sinoda, prevedută la art. 6 din regulamen·
tul pentru jurnalul bisericescti, care e publicaţii în No. I-ifi din
Octombrie 1 8 7 4 ;
2, In privire* limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 ψ
10 din acelaşi regulamente;
3, In privirea ortografiei vor c&uta a fi cftt 86 va putea mai
eimplă şi mal uş6rft de cetit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratori, pentru articolele pnbE·
cate, 8e va face pe c61a de presă a jurnalului, precum şi pe fracţi-
ani din 061 &. .
Remuneraţiunea va fi
1, Pentru articulele de lectură uş<5ră şi predici, 401. n. pe câli;
2, Pentru articulele de cuprindere sciinţifică, în care materiele
vor fi deevoltate mal alee în modti istoricii, 60 1. n. pe c61&;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura ecleeiastică
a Bisericei române, 100 L n. pe c01ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreciarea articolelor, în virtutea art. 8 din regulament(!, est«
reeervată Comitetului redactoriâ.
 Şl CREŞTINAREA ROMANILOR 323

presenţl, cilt şi pre cel viitori, de plata ori■ căror tacse a tâ t ordi-
nare, cat şi extraordinare, pre care el trebuIaQ să le plătlascâ Males-
tăţel N0atre cu â a la lţt om enii reg ali a l noştri , şi din graţia nâstră
ordonă mii, de a‫־‬I scăpa şi de a-ί aşura pentru to te timpurile vi-
itore ln perpetuitate > ( 1).
Dela 1234 noi avemu jurământul Regelui Ungariei Bela, prin
care acesta ln moda sistematica declară stărpirea Românilor, carii
pre aceste timpuri erafl singurii ortodocşi din regata. După ce a-
acestu rege, fiiul Iul Andrei II-le, 86 jură pre s-ta Evangelie ln
presenţa legatului papala, Episcopul Iacob de Prenestin, că
va stârpi din Regatul seu pre toţi cel, ce nn ascultă de Bi-
serica papală, apoi adauge Iu respectul ortodocşilor : < . . . .
et 60s, qui Romanae Ecclesiae in terra nostra sunt inobedientee
iuxta ritum unius cuiusque nationis, qui non sit contra fidem catho-
licam, compellemus obedire Romanae Eccleeiae. — Şi voma face,
ţa să se supunâ Bisericeî romane şi acia, carii sunta ln pământul
nostru nesupuşi Bisericeî romane, dupro ritul fie-căria naţiuni,
ca să nu fie ln contra credinţei catolice ( 2)> . Şi decă consultăma
numai datele istorice, de care dispunema, trebue să recunâscemfl,
câ Regii Ungariei cu clerul catolica a realisatD ca prisos tâte aceste
promisiuni, ajungând clerul papala cu abusurile, de a provoca in-
tervenirea regilor. Aşa pre timpul regelui Ludovic (1436), eterul,
papala a transformata decimele, plătite pentru pământul 10‫־‬
cuitfl, In baol, şi Romăuil ortodocşi, ne supunându-se la o ase-
mine mâsură nici de frica interdictului eclesiastica , adecă oprirea
cu cuminicarea s-lor mistere, aa provocata pre Rege, ca să publice
ln Înţelegere cu clerul papala una decreta, prin care se gicea, că
dâcă nobilii şi cialalţl 6menî nu se vorfl supune, ca să plătlască
gecimele In bani, şi nu vorfl asculta de pedepsele eclesiastice, a-
tnncl el vorfl fi supuşi de cătrâ guverna la pedepse pecuniare sea
bănesc! ( 3 ) .
Posiţinnea Bisericeî romănescl din Regatul Ungariei a fosta, e
prea adevârat, din cele mal dificile, sub presiunea şi persecuţiunile

(1) M ag. isto ric ii A. T r. L a u ria u T. I U . p a g . ]66.

(2) M ag. is t. A . T r . L a n ria n T . I I I , p a g . 123.
(3) I b id T . IU , 145— 148.
 CRKŞTIN1SMUL IN DACII

precum şi din p a rte a n o b ililo r şi a c leru lu i B isericei papale d'

U ngaria.
In U ngaria evului m e£ iu , re lig iu u e a d o m n it6 re e ra cea pap*j4
de aici apoi s0 rta orto d o csiel a d e v e n iţii a fi d in cele m al de plausV
Iu anul 1 2 2 4 , p re tim p u M R e g e lu i U n g a rie i A ndrei I I , se pQ^ ‫׳‬
că una decreta re g a la , av ân d p u te re a d e leg e , p rin care decreta
religianea ortodocşii devine n u m a i to le r a tă , adecă suferita. în staţfl‫־‬
Iar credincioşii acestei confesiuni, a d e că R o m â n it, se supună lj
plata de fleciml c le ru lu i p a p a la (1 ) ş i c le ru l ortodocstt al Romani-
lor este retfâsil la p o siţiu n ea d e o m a g i 860 c la c a ş l; adecă, neconsi.
derftnduli-se ra n g u l, m e m b rii c le ru lu i a t â t p re p ăm ân tu rile regale
cât şi pre m oşiile nob ililo r şi a le c le ru lu i p a p a la datorlafi, ca
ImplinlascS tâ te o b lig a ţiu n ile să te n ilo r, a lip iţi de proprietate şi
prin urm are s i fie şi v â n d u ţi cu acesta·. C a dovadă, că de ac6stă lege
tiranică şi degradătO re c le ru l ro m â n ii n ’a s c ă p a ta n ici ρδηδ la Începu-
ta l seculnlnl X Y I-le , n i p o lii se rv i p ro te s te le R o m â n ilo r dela 1250
şi petiţnnile E piscopilor şi a le M e tro p o liţilo r d in diversele Biserici
ale Transilvaniei, ce s ’a u c o n tin u a ta ρ δ η δ la 1 4 7 9 . Eca cam se
esprimă In ac& tă p riv in ţă R e g e le M a th e l C o rv in : « 50 8 Mathias,
Dei g ra tia R ex H a n g a ria e , B o h em iae, e tc . M em oriae commenda-
mus tenore praesen tiu m sig n ific a n te s q u ib u s e x p e d it universis:
quod nos, turn ad h u m illim a e s a p p lic a tio n is in sta n tia m fidelis nos·
tri Reverendi Iovanyckik M e tro p o lita n i N a n d o r A lb en sis nostrae
propterea porrectae M a ie s ta ti, tu rn v ero e x g r a tia sp eciali, anWer·
803 etjsiogulos Yalachos P re sb y te ro s fid em g ra e c a m ten eu tes, in comi-
ta tu M arom orosiensi e x iste n te s, p ra e s e n te s e t fu ta ro s d e solutione
quarnm cunqne tax a ru m ta m o rd in a ria ru m q u a m extraordinariarnm ,
p e r ipsos, in m edium R e g n ic o la ra m n o s tr o r a m so lv i, Maiestatiqne
N o strae, ab eisdem p rovenire d e b e n tia m , p e rp e tn is fa tn r is semper
te m p o rib a s g ra tio se d ax im n s e x im e n d o s , e t sa p p o rta n d o s. = No!
M atei, din G ra ţia 101 D-iJefl R e g e a l U n g a r ie i, B o h e m ie l etc. Fa·
cem cunoscută p r in a c â s ta tu tu ro r c e lo r, c e li s e cu v in e, a sci, ci
N oi a tâ t ln a rm a re a u m ilei p e tiţia n l a R e v e r e n tie î 861e Metropoli-
ta lu l Io an ik ie d in A lb a I a lia , c â t ş i d in g r a ţ i a n o s tr ă cea specială,
a ia scutitfi p re to ţi ş i n u m a i p re p r e u ţiî Y a la c h i, ce se ţinfl de le-
g e a g rd că, ş i c a rii se a flâ ln c o m ita tu l M a ra m u re ş a la l, a tâ t pre cel

(I) L eşee e c c l^ sia s tic a e R e g a i H a n g a r ia e . C 'iâ u d iu p o li. 182 7 T . I I I , pag. 529·

 Şl CREŞTINARKA ROMANILOR ■’- ‫יי‬

cft Biserica Românilor 10 Regatul Ungariei era numai suferinţă, s6fl

tolerată şi toleranţa ungarii, precum şi ln genere a evului uinjifl,
consta ln a nu avea nici unu felii de relaţiuul cu statul, de aici a-
pol lipsa de ori ce menţiune despre Episcopii Bisericei ortodocee
a Românilor din Transilvania. Avem, însC o dovadă pe<jiş» despre esis-
tenţade EpiscopI Iu Transilvania, pe la finele secuiului X I V-le, adecă
anul 1391. Regele Ungarii! Vladislafl ni documentară acesta faptii
printr’untt acta al Patriarchiel de Constantincpolfl, data Iul Băliţă
vodă şi lui Oragu Meşter, ln anul 1391, cu ocasiunea fundării mO-
uăstirel s-lul Michail din Maramureş. Yladislau In anul 1498, το·
ind, ca să restabilâscâ drepturile mOnăstirel s ·Iul Michael ln per-
sâna Egumenului sea Ilariu, contestate de către Episcopul loan al
Maramureşului, ni presiută actul Patriarchulul Antonie II ln tradu-
cerea latină, unde, dupO ce se confirmă fundarea mOnăstirel şi ra-
porturile Egumenului cu preuţil de pre cele ş6pte moşii ale mOnăs-
tirel, se $ice şi despre Episcopii şi Ârrhiepi6coj>ul Maramureşului
faţă cu MOnăstirea: * Ad liaec si qnis nostrorum subditorum Ar·
chiepiscopus, aut Episcopus in dicto monasterio, aut pertineutie
eiusdem inveniretur, quod eiusmodi dicto Priori esset inadiutorium,
velut haec humilitatis nostrae Litterae osteudunt, sigillo nostrae,
Ecclesiae muuitae. = Pre lOngă aceste, dâcă s ’ar afla o rt unu A r ·
chiepiscopu seu E piscopii, din ce I supuşi noi ln numita mOnăstire,
86a în locurile, dependinţe de dlnsa, să fie spre ajutorul preţjtisulu!
Egumenă ln modul, cum stipulâză ac6stă scrisore a modestiei nâstre,
confirmată ca sigiliul Bisericei nOstre > (t). Adecă, din acesta ci-
tata noi vedenia, că ln Maramureş eraa EpiscopI, carii ar părea
că sUnta necunoscut! Patriarchulul, dar carii in realitate trebue să
fi fosta tn relaţiuul cu Metropoliţil Moldovei, cel na bine Y&Juţl de
către Patriarchie.
Pentru noi acesta decreta Petriarchala are şi o altă im! ortanţă
şi anume cea privitdre pre rel aţi uni le iutereclesiastice ale Biserice!
ortodocse din Transilvania· Fiind Biserica de Transilvania dintim -
purile cele mal vekl, adecă de pre la Începutul secuiului XXII, 111
relaţinn! iutereclesiastice cu Biserica a tâtel Uogro-Valachil, ee-şl
avea reşedinţa ln Argeş şi mal pre urmă tn TOrgoviştea; de altă

(I) M ag, iul. A. Tr. Lauriaa T. III, pag. 175.

 324 CREŞTINISMUL IN DACII

Regilor, a nobililor şi a clerului papalfl. Ρ&ηδ la 1479 însuetdat

istorice taca despre acesta sortă nefericită a Romanilor, şi ρθ^ 6
prima dată, noi am vSţJutti mal sus, Matei Corvin este Regele ţjQ
gariel, care prin diploma, data Metropolituluî de Transilvania, ^
mengiune despre Metropolitul Ioanikie, ce pre aceste timpuri se afl
Metropolis! In Transilvania cu reşedinţa In Alba Julia, şi care avea
sub dependinţa sa şi pre Episcopul Maramureşului. Pre longa a-
ceste, D. Hinţ ni mal spune, ca la anul 1595 voevodul Transilv».
niel, Sigismund Batori, In înţelegere cu Micliai Bravul, a supusa
pre Metropolitul de Transilvania celui din Ungro-Vlachia (!), jar
Prea Sânţitul Ghrisant, Patriarchul de Ierusalem, voind sa deter·
mine şi posiţiunea canonică a Metropolituluî de Transilvania din
secuiul al XVII-le, ţlice : « Οοτος έχει άναφωράν προς τόνμητρο-
πολίτην Οόγγρο-Βλαχίας λόγφ ‫׳‬π ατριαρχιχφ *cri έξ α ρ χ α φ 3‫׳‬-
χαίφ = Acesta (Metropolitul Transilvaniei) are relaţiunl cu Metro-
poliţai Ungro-Valachieî, (fundate) pre disposiţiunl patriarchate şi
dreptul de Ecsarchfl > ( 2). J)e la secuiul X V -leşim al departe, Prea
Sânţitul Şaguna şi cu D. H inţ ni presintă multe din datele istorice,
relative la istoria Bisericeî de Transilvania. Dar pre noPaicl, corn-
form planului stabilitu, trebue să ne ocupe istoria Bisericeî de
Transilvania p6ne la începutul secuiului 81 XV‫־‬le, şi să cintăae
a determina starea de organizaţiune a acestei Biserici, precum şi
relaţiunile el intereclesiastice, Începând de la secuiul al X II ·le şi
p$ne la al XV-le. Eca scopul nostru, şi aici trebue să ne limităm{}.
Noi amu arătata mal sus câte-va esemple, privitâre pre starea
Bisericeî din Transilvania, faţă cu Regii şi nobilii Ungariei, pre-
cum şi cu clerul papalii. O asemine stare de lucruri, organisati
sistematicesce, şi persecuţiunile, rădicate la celQ mal înalta gradă,
de sigur, că nn puteau să permite Românilor, de a avea o organi-
saţiune eclesiastica normală. Românii îşi aveaţi pre preuţil lor, re-
duşi la posiţiunea unul simplu omagi), şi confundaţi atât ln drep-
tari, căt şi prin posiţiunea lor socială cu toţi creştinii de naţiune
români. El puteau să-şi albă şi Episcopii lor, dar pentru cuHntul,

(1) G esehiclite d e s B is th a m s dea g r ie c h ie c h - n ic k tu n ir te n G lanbenegenossen in

S iebenbS igen. H erm anns ta â t. 1 8 5 0 p a g . 1 9.
(2) Zi«ναγματίον p a g .
 Ş I CREŞTINAREA ΠΟΜ ΑΝΙΙ.0Π 327

mână din T im işan a o eră noă, carea a p u s’o sub adm in istraţiu n ea
Bletropoliţilor d e C a rlo v e ţ(i). D e şi 10 m al m ulte ronduri R om anii aii
cău tata a avea E piscopii lo r, nu li s ’a perm isii Insfl acesta ρδηδ al
17 8 3 , când şi atu n ci aa tre b u ita 8a alb ă m al m u lţi Episcop! de n aţi-
onalitate sârbi. A nul 1 8 1 0 a fosta m om entul, când R om ânii din T im i-
şana şlaa că p ă ta ta E piscopul lor ln persâna P re a S lu ţitu lu i Vasilie
jjo g a, care In tim p u l p ăsto riei sele de 3 4 ani ajunsese a fi M etro-
politul tu tu ro r R om ânilor ortodocşi din T ransilvania, avându ş i r e -
şedinţa ln S ibiu.
In genere vorbind, B iserica ortodocsă a Rom ânilor din Transil*
vania, T im işana şi M arm ureş a avuţii a lup ta com a! m ulte dificultâtl.
T r e c e n d e p o c a d e b a r b a r ie , c a ş i R o m â n ii d in V a la c h ia ş i M o ld o v a ,
u n d e în r e s p e c tu l e c le s ia s tic ă l i s'a c o n tes ta ta d e c ă t r i P a t r i a r -
c h ia d e C o n sta n tin u p olu o r î - c e o r g a n ts a ţiu n e e c le s ia s tic ă in d e -
vădutu d e o d a t ă in f a r a p r o p a -
p e n d e n t ă , R o m â n ii a c e ş t ia s a u
persecuţiunilor c a l-
g a n d e lo r p a p a l e ş i m a i p r e u r m ă ş i in f a r a
v in e, c a r e to te l a u n ii locu e r a u su sţin u te şi a ju ta te de cătrc no-
b ilit s i R e g i i U n g a r ie i. Tenacitatea înse caracteristică a
poporului românii şi afecţiunea lui c ă t r e r e l i g i u n e a
străbună, a făcut pre opresorii Românilor din T r a n -
silvania şi Maramureş, ca să dispereze în realisarea
planului lor; de a ltă p arte, serviciele, aduse Statulnl
Ungurii prin Huniade. afl contribuita forte mult la
uşurarea celu. puţin a posiţiunel lor eclesiastice; de
aici apoi vedemu pre Românii din Transilvania, că
îşi an unâ Metropolitu ortodocşi şi româna încă dela
1479, Iar pre cel din Maramureş unii Episcopii. Suferind
R o m â n it d in T tm işu n a ş i U n g a r ia d e S u d a a c e le ş i p crs ecu ţiu n i,
c a ş i c e i d in T r a n s ilv a n ia , ş i a ju tâ n d u -s e în n e v o ile ecle sia s tice

în S r e m ţ i d e l a î n c e p u t u l s e c u i u l u i t r e c u t ă î n C a r lo v e ţ . F i i n d î n « « , c ă B i s e r i c a
S â r b il o r c u r e ş e d i n ţ a î n I p e c s ’a b u c u r a t ă d e o p o s i ţ i u n e i n d e p e n d e n t : ! , ţ i d u p !·
c ă d e r e a p a t r i a r c h a t u l i i î R o m â n o - B n l g a r ă ( 1 3 9 3 ) a c e s t ă B i s e r i c ă s ’a î n t i t a l a t f i p r o
s in e d e P a t r i a r c h i e ; ş i fiin d c ă c e l m aî m u l ţ î d i n S o r b i i A u s t r i e i w a t t straniii laţ 1
aici d in a c e s t e l o c u r i ; d e a c e i a S e r b i i d i n S r e m , rădicând o r g a n i s a ţ i u n e a B i s p r i ‘‫־‬e 1
lor la r a n g u l d e M e t r o p o l i e i n d e p e n d e n t ă , e î a d e s e - o r i aQ î n t i t u l a t ă pr·* M e 1i n p « li -
tal lor P a t r i a r c h ΰ . A c e s t ă î n s e p r e t e n ţ i n n e e c l e s i a e t i c ă a Ş e r b i l o r a 1 u m an ii t ! , t ‫׳‬le
u n a n e r e c n n o s c u tă o fic ia lm in te .
(1 ) Ş a g u n a , open o i t a t i p a g . 12*
 326 Cr e ş t i n i s m u l i n d a c ii

parte, Biserica din Maramureş, avându-şl relaţiunile sele eclogj

tice cu Biserica Moldovei, şi pote dupre esemplnl aceştia şi cu jJ
tropolia de Galiţia, dupre cum se vede dintr'unQ fapttt istorico
trecutfl la 1 4 9 0 în persona Episcopului loan din Muncacio (!) ·^"
ceste Biserici aveau relaţiunile lor şi cu P atriarchia de Constantina*
polii, când circum stanţele istorice li permiteaO acesta, şi Românii
din Transilvania căutafl, ca şi cel din Moldova şi Valachia, de a
întră tot-de-una în relaţiunl cu acea Biserică, carea nu J! pre
sinta unfl pericula pentru independenţa lor. Astfl-feln Românii
din Maramureşfl, vânând, că Biserica lor este opresatâ in gra.
dul celu mal înalta de cătrâ clerul papala , eî in persâna ln!
Bălită şi a lui Dragu, fundâză o mOnăstire, asigurândU-1 indepen-
denţa în modâ m ateriala cu şepte moşii şi o supună Patriarchie!
de Constantinupolă, carea li presenta sp eran ţa, că la umbra Bise-
ricel, vorfi pntea conserva naţio n alitatea lor şi vora avea celu pu.
ţin o independinţă eclesiastică ( 2).
Românii din Timişana, având o posiţiune politică diferită de a·
celor din Transilvania şi M arm nreş, el şi ln privinvinţa eclesiastică
afl avntfl a trece prin m al m ulte fase. P re la 1 3 7 0 el eraO sub Me-
tropolitul de Severin ,‫ ־‬pentru care cuvânta şi acestfi Metropolita
se numla al Ungoro-Valachieî cel despre Severin, adecă, pre lOngă
Valachia, el mal avea sub ad m in istraţiu n ea sa şi ducatul Timişanel.
Acestă stare a Bisericei din T im işana s ’a continuata nu numai pre
timpul, cât a esistatfi M etropolia de Severin (1 4 0 1 ) , dar noi ere-
demâ, câ şi mal pre urmă, penâ la începutul secuiului al XVI-le,
adecă p0n£ la înfiinţarea M etropolieî S ârb ilo r din A ustria, cunos-
cută în istorie cu numirea de M etropolia şi alte ori Patriarchia de
Carloveţ (3). Cu acâstă dată istorică se începe pentru Biserica ro-

(1) M a g . is to r ic ii. A, T r. Laurian T. III, pag. 164.

(2) V e ^ î a c t u l , l a c a r e f a c e m ă aic T a l a s i a n e , i a M a g a s i n u l i s t o r i c ă A■ T r . Lauri
T. UI, p a g . 175.
(3; Serbii a u î n c e p u t ă a t r e c e D u n ă r e a ş i a s e a ş e d a î n R e g a t u l U n g a r ie i ;i în
p a r te a V e s tic ă a T i m i ş a n e î p r e l a j u m ă t a t e a s e c u i u l u i X V - le , c â n d p a t r i a lo r dio
s tâ n g a D u n ă r e i e r a a s e r v i t ă c u t o t u l d e c ă t r S T u r c i , s i a ă c o n t i n u a t ă a s e stabili
în S re in »i S la v o n ia p§D e l a î n c e p n t u l s e c u i u l u i t r e c u t ă . E î p r e s e n t â n d u - s e , c a nn»
e le m e n ts o p u s ă R o m â n ilo r d in U n g a r ia şi T r a n s i l v a n i a , ş i a v â n d o u r ă n e ’m păcată
contra Turcilor, aă primită de l a R e g i i U n g a r i e i d r e p t u l d e l i b e r ă c o n fe s iu n e a
Ortodocşi«!? ni li »4‫ ׳‬permisă, de a a v e a ş i u n ii M e tr o p o li l u . c u r e ş e d i n ţ a m ai ântfiii
 Şl CREŞTINAREA ROMANILOR 329

tre dinşit şt ·aii putută a m local atâtea relaţiunl politico-sociale.

In stânga Dunărei tnsâ, unde pre lOngâ popârele barbarice, ce
8'att strecurata umil dupO altni, afl r(5masfl, ca colocuitorl cu Bo-
mânii! Ungurii, aici lucrurile 8’afl petreeutfl alta fela. Români, fi-
iad fi aici adăpostiţi in munţii CarpaţI, şi arând acelaşi capitala
moralfl, ca şi cel din Emfl, nu afl putută să organizeze o vioţă po·
litico-socială comună cu Ungurii, din causa circunstărilor istorice.
Bine se lncepu9e lucrările, cândfl eu mergerea lui Gheişa la Gone·
tantinupolfl. Dar Românii, arând tot-dâ-una de diTisă, sefl mal drept,
fiind dominaţi de simţimântul, de a conserva ln modfl intacta ‫ ש‬osce-
nirea lor strămoşâscă, şi prin urmare şi religiunea ortodocsă, aO tre-
buita să se despartă de Unguri şi aeestia, fiind dominaţi de Biserica
papală, afl fostfl tot-de-una, decănu to t -de-una instigaţi eontra Ro-
mânilor, apoi puşi In posiţiune, de a nu avea necesitate de cultura
Românilor şi klar a persecuta religiunea lor. Eea, dupre no!, cansele
pentru care Românii din stângd Dunărei nu 8’afl aliata la vieţă eu
Ungurii, şi el afl susţinuta cu bărbăţie lupta de cotropire şi o susţină
pânâ ln presenta.
Romauil, noi am vâţjutfl şi din acletă skiţă istorică, sunta una
popora, ce nu-şl perde libertatea sa, şi de altă parte nu este nici
cotropitora. Imperatoril bizantini şi Regii cel mal potenţi kl Ungă-
riel aa fosta necesitaţi a li recun0sce publicam in te vitalitatea lor,
şi klar a-I face aliaţii lor. Resbelul din 1877 a dovedita Încă odată
lumei puterea vitală a Românilor şi respectul lora pentru prineipi-
ile civilieaţiunel şi ale religiunel creştine; acosta ar trebui să im·
presioneze celfl puţin pre fraţii lor, cu cari colocuesciî Împreună.....

a ucu. G e n a d ie E n a c â n u .
328 CREŞTINISM UL IN DACI I

cu Românii din Metropolia Severinulut f i apoi ai Valachi^ J

în respectul independenţei eclesiastice ab în tâ 1 ‫<־‬Jiâtr,
ş i mal m u lţ ii, de cât cialalţl fraţi al lor, s i a ce s ta d u
ca u sa noilor âspeţl, adecă, al Şerbilor din A u s t r ia , si
£ca cuvintele, pentru care Românii din T im iş a n a J
Ungaria, propriu d is ă , a u căp&tatft o B e s e r i c a naţio·
nala şi independenta numai pre la începntulii seta-
iului actuala (1810).

Ia fa§a celora vorbite de noi tn acesta stu d ia na mal remane

nici cea mal mică, îndoâlă, că R om ânii n ’afl‫ ׳‬fosta creştinaţi de câ*
tre Bulgari. Datele istorice de care noi am p u tu tă să dispnnemo
Di-a probata contrarul. Şi era fârte n atu ralii, ca Românii, carii
de la străbunii lor aveafl o dosă de cultură şi an a g rad a de civili8a-
ţiune; carii cu venirea lor la D unărea a a tre b u ita sa aducă cu sine,
decă nn maî mult, apoi cela puţin rem iniscenţele anei vieţi ante*
ri6re; flicema era fârte n atu rala, ca acest! Rom âni, fii al Imperiu-
lai lamei, să na se supune influentei popârelor barbarice, ce 8’afl stre-
curata pre locurile lor, şi specialm inte B ulgarilor. Românii, noi
am văzuta, aa avuta in tdte tim p u rile v ieţa lo r socială, 61 adusa
co sine şi religiunea creştină, şi pre vieţâ politică el şl-aa regulat’o
cu poporele bărbarice, cel inandafl. In drep ta D anărel, »?find de
adăpostu munţii Emulul, Romanii ca capitalul lor intelectuală, co
datenele şi religiunea lor s’a u u n itu cu B ulgarii, poporâ apta pentru
civilisaţiune, şi aa organisatâ dou8 rfg a tu ri, an al, pre care noi
l-am numita Balgiro-RomanO şi al doilea Rom âno-B ulgara, conform
cu importanţa elementulal organizătora. Ambele aceste elemente,
avfind inimici comuni, pre B izantini, el şl-aa îm prum utata reciprocii
averea lor proprie; adecă Bulgarii aa proadusa noel lor organisaţi*
uni forţa fisică, mulţimea populaţiunel, Iar R om ânii aa presentato
acestei organisatinnl capitalul şi forţa lo r m orală, adecă vifiţa 80-
cială, datenele şi religianea lor. Eca cuvintele d ap re opiniunea n6s-
tră, pentru care noi şi găsimfi şi p0n8 a stă -^ l a tâ te moravuri co-
mane la Români şi Bulgari, şi pen tra care in tre aceste dofi popore
Şl‫־‬aă avnta local atâte relaţianl politico-sociale. Da, Românii au
fosta ca capitala! morala in vteţă R om âno-B ulgară şi de acela in-
 n E P E K T O R IU 331

Goţilor şi al H unilor.— D escripţiunea geografică a Daciei lui A urelian.—

Crestiniemul îa D acii p ria secolul al II şi IV .— Quiriu Episcopul Si-
săniei, sec. III şi începutul celui IV.— Episcopii Teofil şi Nicita —Me-
tropolitul de M acedonia , Alecsandru M etropolitul de Thesalonic şi
Creştinii din Panonia şi Mysia. — Ursake şi Valent, cel ântâifi Episcopii
ftl Singidonulul şi al doile al Mireel din Panonia.— Dependenţa Biseri-
cilor din Daci! de B iserica Romei.— K yriac Episcopul M ysiel, Silve-
stru şi Protogen a l Daciei, P hotin Episcopul Sirmiulul. — Confesiunea
greco-latină a luî U rs a ti şi p rin urm are usul limbel latine în Dacii
(sec. IV).— Confesiunile din Sirmiu. —La synodul din îrim in iefl parte
şi Episcopii Daciei.— Ne creetinarea Românilor de către Goţi.— Pro-
be despre dependenţa Bisericilor rom âne de Roma. — Străm utarea E-
piscopulul de Sirmiu la Thesalonic (an. 434). — Episcopul Margulul şi
trădarea lui (an. 441).—Episcopul Sirmiulul din anul 441.—Episcopii
din Dacia lui Aurelian ieu parte la synodul IV ecumenicii. — Din Epis-
copia Sirmiulul se formeză a Thesaloniculul şi din acesta a Justinia-
nel I.— Cele trel-rjecl de Episcopii din Dacii (anul 457).— Ducele Vi-
talian al confederaţiunel de la D unarea şi synodul locala din Eraclia
(518).— R ecapitulaţinne a faptelor istorice din epocele de la 1 0 5 pene
la 274 şi de aici pene 527.— Priviri generale asupra epocel a H I-a a
studiului şi planul acestei p ă rţi (sec. VI—VII, anul 668).— Vieţa poli-
tică a Rom ânilor fa ţă cu Avarii. — Întinderea elementului român pre
timpul Gepizilor. — Episcopii din llirii şi Dacii a târn ă to t de Papa
(546).— Autocefalia Bisericei din Achrida şi raporturile el cu Biseri-
cile din Dacii.— Episcopul din Tomi (551).— Creştini în Nove şi Sin-
gidon (an. 5 8 0 ).— Kecapitulaţiune asupra epocel III.
IV
Privire generală asupra epocel IV (668— 1185).— Planul de studiu
al Epocel — Ducatele Române din Munţii Carpaţl — întinderea Romă-
nilor între Şiret şi Munţii Carpaţl. — Locurile din Dacia 1111 Aurelian,
locuite de Romani — Privire generală asupra vieţel politice. — Vieţă
politică a Românilor de p re malurile Dunărei. — V ieţa politică a Ro-
mânilor din Munţii Carpaţl. — Vieţa politica a Românilor din drepta
Dunărei.— R ecapitulaţiune asupra vieţel politice a Românilor din e-
pocha a IV (an 668— 1186).—Privirî generale asupra vieţel religiose a
Românilor — Creştinismul la Românii din stânga Dunărei.— Postul
Sâmbetei.—Episcopul U rsu lea parte la sinodul VII ecumenicii (787).
—Archiepiseopul loan al Thesaloniculul (787).—Episcopul DelvetuluIIea
parte la sinodul din Constantinupol — Creştinii străm utaţi de ('rum
sfinţii Români — Creştinii din Români începâ a influenţa pre Bol-
‫״‬ari.— Timpul Crestinărel Bulgarilor.—Locul crestinăreî Bulgarilor.
— Modul crestinăreî Bulgarilor. —Creştinarea Bulgarilor. — Cultura
 REPERTORIU
DE

Materiile cuprinse in studiul , « Creştinismul m Dac‫ ״‬Sl

Creştinarea R omanilor .»

Introducerea şi divisiunea m ateriei.

I
Privirea generală asupra operei D-luî E Golubinski. Intitulat!
‫״‬KpaTKifto^epKi HCTopiH HpaBOCJraBHHxt ilepKBeft-EoJirapcKoft, Cep6-
ckoS 11 PymracKoi· — Opiniunea D-luî Golubinski despre creştinarea
Românilor. — Naţionalitatea Românilor dupre D. Golubinski. — Corn-
baterea opiniunel de cătră D. G olubinski, că Românii n’au priimitti
creştinismul de la Unguri. — C reştinarea Românilor , dupre opiniunea
Prea Sânţitulul Macarie.— Opiniunea D. G olubinski, despre chresti-
narea Românilor din Valabia. — Opiniunea D-luî Golubinski, despre
creştinarea Românilor din T ransilvania şi Moldova.

II
Venirea Bulgarilor in imperiul Bizantinii. — întinderea Bulgarilor
in imperiul Bizantinii.— Bulgarii n ’ati foştii creştini pene la anul 869.—
Raţionamente despre creştinarea B ulgarilor.— D ata crestinâreî Bulga-
rilor. — Creştinarea Goţilor. — R o m ân ii, necrestinându-se de Bulgari,
nu s'aâ creşti naţii nici de Goţi.— Rom ânii nu s'aâ crestin atâ de Huni.—
Românii nu s’afi creştinată de Avari.

III
Plănui părţel positive a studiului. — D elim itaţiunea geografică a Da-
ciel tralane.— Urme de crestinismu in D acia lu i T rala n şi creştinarea
Românilor.—Starea politică a Daciei tra la n e din secuiul III şi formarea
Daciei aureliane. — Remânerea G oţilor în D acia tra ia n ă, secuiul IV.—
Relaţiunile politice ale Românilor din am bele D acii cu Hunii, secuiul
V.—întinderea geografică a Românilor din D acia tra ia n ă de pre timpul
 r e p S r t o iu u 333

vinciî din ▼estul Regatului seu.—Relaţiile lui Ioniţă, cu Inoceutiu III-le

papa Romei.—Ioniţă cere dela Inocentiu corona de Rege— Inocen-
tiu ΠΙ delâgă. pre loan Capelanul seu, ca să studieze şi să tracteze cu
Ioniţă pentru cedarea coronet— Ioniţă, scrutând cu delegatul papalii
scriptele, constată, că corona şi demnitatea imperială predecesorii seî
att primit'o dela Biserica romană. — Ioniţă primesce inaigniile regale
de la fapa Inocenţiu şi dreptul de a bate monedă. — Mortea! M Ioniţă.
—Suirea pre tronul Regatului a 1111 Borilă, nepotul luî Asan.— Suirea
pre tronul Regatului Româno-Bulgar a lui loan II Asan şi priviri ge-
nerale asupra acestui bărbaţii.—Caracterul lui loan II Asan.— Cuceri-
rile lui loan II Asan.— Organisaţiunea socială şi militară a Regatului
Româno-Bulgarii de sub loan lIA ssan.— Motivele relaţiunilor amicale
dintre loan II Asan şi Imperatoril bizantini.— înrudirea luî loan II
Asan c u 'Im peratorul loan Duca Bataze.— Luptele lu! loan II Asan
contra Latinilor din Constantinupol.—loan II Asan desparte pre fiică-
sa de Teodor, fiiul lui loan Duca.—Alianţa lui loan II Asan cu Latinii
din Constantinopolă. —Căsătoria lui loan II Asan cu Irina, fiica Im-
peratorulnl Anghel Teodor. — Cruciada proiectată de Papa Gregoritt
ΙΧ-Ιέ contra luî loan II Asan.— Alinarea Papei Gregorift IX-lea prin
Bela IV, regele Ungariei.—Suirea pre tronul Regatului a lui Caliman,
fiiul lui loan I I Asan.— Suirea pre tronul Regatului a Iul Michael, al
doilea fiii a luî loan II Asan.—Nimicirea tractatelor de pace şi cuceri-
rea mal m ultor cetăţi de către Bizantini.— Recâscigarea de către Mi-
chael a cetăţilor, răpite de Bizantini.—Mortea Iul Michael şi priviri ge-
nerale asupra re g ilo r, succesorii luî — Priviri generale aeapra vieţel
politice a Regatului Româno-Bulgarii.— Circumstanţele politice pentru
înfiinţarea Principatului Valachiel.—Timpul şi modul fund&rel Vala-
chiel.—Consideraţiunl asupra fundărel Valachiel.— Priviri generale a-
supra organieaţiuneî sociale a Valachiel.— Purtarea Rormânilorii dm
Moldova fa ţă cu invasiunea T ătarilor.— Priviri generale asupra Ro-
manilor din Moldova.—Priviri generale asapra elementului rom ân din
Transilvania.— Vifeţa politică a Românilor din T ransilvania cu Ducii
lor.—Priviri generale asupra Vieţeî politice a tu tu ro r Românilor din e*
pocha de la începutul secuiului al XI ρδηδ la finele cehii al XV.—Pri-
viri generale asu p ra independenţei Bisericilor rom âne.— Organisaţiu-
nea Bisericeî din Regatul Româno-Bulgarii şi fasele principale, prin
care ea a trecutii. — Fundarea Metropolieî Româno-Bulgare în Tftr-
nova.— Vasilic celii ântăiii Archiepiscop al Bisericeî Româno-Bulgare.
— Metropolia de Preslava.— E parchiile eclesiastice ale Bisericeî Ro-
mâno-Bulgare.—Consideraţiunl generale asupra faptelor istoriei eelesi-
astice dintre anii 1 1 9 9 — 1 2 2 1 .— Scri 60 rea Papei Inocentitl UI către
Ioniţă pentru unirea Bisericilor. — Respunsul lui Ioniţă c&trfe P a p a 1‫־‬
nocenţiii şi o scrisâre a Archiepiecopuluî Y asilie to t ln ceetfrmea unirel
 slavona şi in tro d u cerea lim bel slavice în tre Români.—· Anali.· 1·
cirilice şi a limbel slavone a secuiului IX -le. — Fapto istoH °r
tive la introducerea cu ltu rel slavone in tre Români. —
relative la M etodie şi C iril.— A rchiepiscopil Bisericei Bulgar0.1) 0^ ‫י‬
losif şi Georgie (869— 878) — M etropolitul A gaton al Romini! ^
Dacia lui T raian . — M o nastirea 8‫־‬lu l ^lo an Botezătorul ‫־<ן‬,‫־‬ , Γ1*‫"י‬
· r · q ol
Qeorge din ducatul Iul C laudiu (sec. X ). - E parch iile eclesiastice <T ‫זז‬
garia şi elem entul rcm ânescft din d în s e le — Chrisovele lui Ba8i!iBg
garo*ctonul despre E p a rc h iile B isericei B ulgaro-Rom âne. — ^jaj J
Ep&rchii cu Biserici rom âne în D acia a u re lia n ă .— Rolul Romi •1
in creştinarea U ngurilor. — R ecap itu laţiu n e asu p ra celor (Jise în °f
cha a IV (668— 1185).

1 1 8 5 —1 6 0 0 .
Priviri generale asu p ra acestei epoce şi p lan u l studiului — pUD^
rea Regatului II-le R om âno-B ulgarii şi resco la lui Petru şi ^
Naţionalitatea acestora - S - t u l D em etriu a l Thesaloniculul devine pro.
tectorul Românilor, rescu laţl de c ă tre P e tru şi A san.—Muntele Emil,ca
puncta de plecare în fo rm area R egatului II- le Româno-Bulgarii, — qu.
ceririle Iul Asan şi în tin d erea R egatului şeii.— Cuceririle Iul Ioniţă şi a
Iul Asan II.—D ehm itatiunea geografică a R egatului Româno-BulgarO de
pre timpul lui Ioniţă — E aisten ţa la în cep u tu l secuiului al XIH-leau.
nul alţii Stătu rom ânescii în stâ n g a D unărei. — Ducate române in
TI

Transilvania şi Tim işena p re la în cep u tu l Secuiului al XII. — Ducatul

românii din Moldova, B asa ra b ia şi B ucovina la finele Secuiului ΧΠ-lc.
— Privire geografică şi g en erală a su p ra întindere! elementului românii
din secuiul al X ll-le şi pene la al X V -le.— P riv iri generale asupra vie-
ţel politice a Românilor din e p o c h a , ce ne ocupă. — Elementul ro-
mânu, ca basă vieţel politice din R egatul Ι Ι -le Româno-Bulgarii. —
Nimicirea influenţei politice a B izantinilor din Mysiî. —Tendinţele lui
Asan, de a uni in R egatul R om âno-B ulgarii nu num ai întregii elemen-
tul românescii, dar şi p re celu bulgarii.— A san se ocupă şi de comerţul
Regatului II Rom&no-Bulgarii. — M ortea lui A san din manele lui Ianct!
—Administraţiunea Iul Petru, fra te le Iul A san.— M ortea Iul Petru şi
venirea lui Ioniţă pre tronul R egatului ΙΙ-le Româno-Bulgarii.— Caii·
tâţile lui Ioniţă, qa omu ;politicii, d in p u n c tu l de privire al Bizantinilor
şi -«1 Românilor.— Suirea lu i Io n iţă p re tro n u l R egatului Româno-Bul-
g*!#.— ProteetuJ lui E m eric, regele U ngariei, co n tra lui Ioniţă, Be-
gelal Româno-Bulgarilor.— Posiţiunea B izan tin ilo r fa ţă cu Regatul Bo
mâ2ao‫־‬B,ulgarii p r e tim pul lu i Io n iţă ,—Io n iţă nimicesceCşi influenţa po-
liticâ a L aţin^or din im periul B izantinii dupd ce a b ătu tă la Adria-
nupolu şi pre 3aJ4*jn.—Qerjta lui Io n iţă şi E m eric pentru cinci pro*
 R E P E R T O R IU ;35

tre ceia de Ungro-Vlachia. —P rin secuiul al XIV, Transilvania îşi a-

vea Episcopii şi Archiepiscopul eătt.— Relaţiunile intereclesiastice ale
jtomAn ilordin T ransilvania.— Okire generală, asupra Bisericei din Temi-
şan3.— P riviri generale asupra Bisericei din Transilvania — Conclu-
einne.
 334

Bisericilor.— Adoa scrisore a lui Ioniţa, cerend dela Papa .

Bisericei la rangul de P atriarch ie.— Respunsul Iul Inocenţii
niţă şi trăm iterea legatului p ap ala —R âd icarea Archiepiscopî] 61°‫־‬
silie la rangul de p rim at a l Bisericei Rom âno-Bulgare.— Tin
a durata unirea Bisericei R om âno-Bulgare cu cea papală. — ^
cerea Bisericei B ulgaro-Rom âne la ortodocsie şi râdicarea el la p t0N
archie.— D ocumente, relative la PatriarcL atul Bisericei Bomâno
gare.—Ioakim I, P atria rc h de T ârnova şi aducerea mâscelor s-U p‫*״‬
rascheva — T entaţiunea P ap ei Inocentiu IV de a reuni Biserica R0 !
no-Bulgară cu cea p ap a lă .— N egaţiunea Patriarchatuluî Bisericei ‫' ?ן‬
mâno-Bulgare de c ă tre Calist I, P a triarc h u l de Constantinopolî. ^
natematisarea P a triarc h iel Rom âno-B ulgare de către cea din Constant‫'־‬
nupoll pentru nesupunere.—P a tria rc h il Bisericei Româno-Bulgare· j>a'
siha I, Ioakim I, Basiliu II, Ioakim II, Ignatie şi Macarie.—Ioakim 1!‫ן‬
Patiiarcha al Bisericei R om âno-B ulgare şi cercările Papei Nicolaţ
IV-Ιέ pentru reunirea B isericilor. — P atria rc h il D orotel, R0tnan
Teodosifl I , Ioanikie I şi Simeon.— P a triarc h il Teodosiâ II şi j0an.‫׳‬
Ide II, şi sinodul din T ârnova co n tra Bogomililor.— Patriarchul Ea-
tiinie şi lucrările lui literare p e n tru B iserică.— Transformarea Patii-
archiel de Târnova în M etropolie şi esiliul lui Eutimie — Priviri ge-
nerale asupra Bisericei Rom âno-B ulgare.— P riv iri generale asupra Bi-
sericei din Valachia.— Biserica V alachieî n ’a fostfl supusă Patriarchiel
de Târnova şi ea se afla în relaţiu n l cu M etropolitul Vidmului.-—Ar-
gumente tradiţionale despre organisaţianea Bisericei de Valachia. Mo-
tdvele, ce aii făcuta p re B iserica U ngro-V aiachiel de a se supune ce-
lei de Constantinupolă. — Suirea p re tronul Bisericei de Ongro-Yala-
chia a Metropolitulul Ioacint Critopulo. C hariton Metropolitul Ungro·
Valachieî.—Antim Critopulo, M etropolita al Ungro-Valachieî. — Timo-
tel, Metropolita a U ngro-Valachieî.— Adoa M etropolie a Ungro-Vala-
chiel din Severin.— Actul p atriarc h a lă p e n tru înfiinţarea acestei Me·
tropolil.—Atanasie I, M etropolita a la Severinuluî.—Priviri generalei-
supra Bisericei Ungro-Valachiel.— P riv iri generale asu p ra Bisericei din
Moldova. Românismul şi ortodocsia R om ânilor din Moldova, probate
de Papa Gregoriă al IX .—Probe d espre independenţa Bisericei de Mol-
dova.—Acte din p artea Papei Gregoriu IX , p en tru unirea Bisericei Mol-
dovel cu cea papală.—Actele lui Climent IV , p en tru unirea Bisericilor.
—Actele lui Urban V, pentru unirea B isericei Moldovei cu cea papali
şi înfiinţarea episcopiei catolice de Ş iret.— R ădicarea Archiepiscopu-
lui Iosif la rangul de M etropolita ortodocşii a l Moldovei.—Priviri gene-
rale asupra Bisericei Moldovei.—P riv iri generale asu p ra vieţel religiose
a Românilor din Transilvania.—Posiţiunea d e g rad ată a Bisericei române
din Transilvania.—Puniţiunile Rom ânilor din T ransilvania pentru ere-
dinţa lor ortodocsă.— Raporturile M etropolitulul din Transilvania că*
 337

pre» S&oţiţilor Inocentiu şi Calist precum şi a altor onorabili 03‫־‬

peţl, Chorul Seminarului a Intonata an imna de recepţinne. Da pil
terminarea acestui imnfl, Prea cuvioşia Sa Păr. Archimandrit Ge-
nadie Enâceanu, a dat cetire discursului Părintelui Director, care
din causi de b61» na a putut laa parte la acâstă solemnitate,—
discurs pe care Ί şi publicăm tot tu acesta numfir.
Terminâudu-se discursul, Choral Vocala a Intonat mal malte im·
nuri de ocasiane, de a căror bună esecatare asistenţii afl rămasfl prea
satisfăcuţi.
încetând Chorul vocal D. Dr. C. Georgeanu, profesor de limba şi
literatura Latină la cursulfl Superior al Seminariulul, a dat lectura
disertaţiunel s61e, ln care a făcută o comparaţiane Intre alte reli-
giunl ca religiunea Cbreştină, arătând că acestă din urmă ln prin-
cipiu este de o dată ca omul, de aade a şi provenit o similitudine
Intre preceptele chreştine eu a unora din cele alte religiunl.
In fine, choral vocalii al Seminariulul a înkieatu solemnitate ca
esecuţiunea mal multor imnuri naţionale.

D I S C U R S U

PRONUNŢAT LA 30 IANUARIE IN BISERICA SF. ECATERINA

Cela ce va face fi va înve[a, aula mare
se va chiema intru împărălica cerurilorv
(Mat. V. 19).
F raţiloru !

Mari lucruri Săv6rşesce omul ii, când are în inimS do·

rinţe trumâse şi când voinţa sa este condusă de jude-
cata săn6t<5să spre realisarea dorinţeloru bune. Frumâse
lucruri săvârşesce omulii, când doresce binele, lumina,
şi apoi face totu, ce p6te, spre a vede împlinite aceste do-
rinţe 11
Totâ astu-felâ. putemu dice şi despre scolarulu, care ur.
ihezS cutâtă disposiţiunea sufletului pe calea luminărel, a
sciinţel, a progresului. Numai să albă lumea, numai să albă
ANUL tt
 SERBAREA
PATRONILOR SEM INARIULUI CEN TRA L D IN B U C U R E S C I
CELEBRATA LA 3 0 IANUARIE 1 878.

10 dioa de 30 Ianurie avfind a se celebra solemnitatea Patroni

lor spirituali al Seminarului Central din Bucuresci, Părintele D i.
rectorfl formând cu câte‫־‬va flile maî nainte programa solemnitâţej
a înaintata mal întâifl autorităţilor^ respective — în a lt Prea San-
ţitnlnî MetropolitO Prim at şi onorabilului Minister de Culte ş i j n .
strueţiune publică; 6rO dupe acea îm preună cu o adresă de invita-
ţiune D-luI Rectore şi D-lor Decani al U niversităţi din Bucuresci
precum şi tuturor D-lor Directori şi profesori a l diferitelor sc61e
secundare publice din Capitală.
In ţlioa SftnţiloiH patroni al Seminariuluî, serviciul divin s’a
săvârşit în Biserica S*tel Ecaterina, şi comform programei, S-U
Liturgie care s’a officiat de P rea S ân ţitul Archerefl Calist Strato-
■ f

nichias s’a început la orele 8 7 2 .

Ia timpnl obiclnoit al Serviciului Divin P ărin te le Diacon Ştefan
Călinescu, anal din profesorii Sem inariuluî, a pronunţat un discurso
pe care *I şi publicăm mal jos.
înalt Prea Sânţitul Motropolit P rim a t neputând şi singura In
personă (din causă de b61ă) a Ina p arte la acestă solemnitate, dupe
cum a avat t 6tă buna voinţă, a bine voit a delega din partea înalt
Prea Sânţiel S61e, pe P rea S ânţital Iaocentiu Episcopul Eparchie·
de Bazfifl, care l'a şi representat, a tâ t 10 biserică cât şi ln sala 80-

lemnităţeL
Termmându‫־‬s9 serviciul Divin , Prea S â n ţitu l Inocentia şi
Prea Sânţital Calist precam şi alte persâne inv itate, împreună,
ca D-nil Profesori şi elevi aii m ersu tn localul Seminariuluî, aade
se afla pregătit Salonul de primire (1 ). La intrarea în Salonfl a

(1) In localnl Seminariuluî, prin îngrijire· direcţianeî nn n a m a î S a lo n a l, ci f■

Balconul era decont splendida en ghirlande de b r a d u fi ca tricolorai naţional; ear
intrarea ţ i fro n te e p ic ia lă Salonului erau aşa de bine decorate ln cât nn lă s a u nimic
d e dorit
 PREDICI 339

sci că niminî nu trebue să schimbe ceva din prescripţii!*

nile legel şi să nu înveţe pe nimeni alta felu de câtfi
aşa, cum prescrie legea. Pe lângă acesta dice, că celu ce
învaţă, trebue mal ântâiu elu să facă fapte bune, şi apof
să înveţe: «Cela ce va face şi va invSla, acela mare se
va chiama intru împerăLiea ceruriloru ».
Din aceste ţlise ale Mântuitorului putemfi vede legă-
tura intimă ce esistă între fapte şi învăţătură. Pentru a-
cesta vomu dice câte-va cuvinte spre a învedera şi mal
multfi acestă intimitate, şi spre a vede de câtă Însemnă-
tate este acestă legătură pentru vieţă.

F raţiloru ,
Gonstituţiunea naturel omului este astfi-felfi, că elfi tre-
bue să lucreze, să facă ceya. Organismulfi fisicu alfi omu·
Iul este constituitfi, întocmită aşa că trebue să se con·
sacre activităţel. In scopulfi activităţei organismului fi-
sicu Dumnedefi a înţlestratfi pe omu şi cu puteri sufle-
tescl, cari să ajute şi să conducă activitatea spre bine, a·
dică să dirigă pe omu spre a nu lucra de câtfl numai
bine atâtfi pentru fie-care individfi şi naţiunea Iul, câtfi
şi pentru întregulfi neamfi omenescfi.
Dumnedefi a îndestratti pe omu cu inimă spre a dori
binele, cu minte spre a deosibi binele de r6u, cu voinţa
şi libertate spre a pune în esecutare fapta cea bună.
A nu lucra este a se opune naturel umane, este a sta
contra atâtfi a destinaţiunel organismului fisicfi, câtfi şi
aputerilorfi cu cari este înzestratei Sufletulu omului.
Sufletulfi trebue să judece şi să facă alegere intre lapte,
erfi corpulfi să esecute lapta judecată ca bună. Astu-felu
făcendfi omulti, în urmă pâte şi trebue să întrebuinţeze
cuventulu, adică facultatea ce are de a vorbi, spre a in-
veţa şi pe alţii.
A judeca dreptfi, a pune ln lucrare tapta judecată ca
bună, şi apoi a învfiţa pe alţii, sunt legate strînsfi şi ne-
 338 P R E D IC I

scolarulu dorinţa, setea de lumină, de sciinţă şi voi

a se consacra spre acesta, şi atunci finitulft va fi .
nunată cu celtl maî strălucitu succesu. A afirma a^CU
ne autorisă unu magnificii esemplu din vieţa crestSa
loru primitivi şi chiar experienţa:
lisusu Ghristosu după ce a începutu lucrarea cea mare
a renascerel, a luminărel omenire!, deşi umbla adesea
ori prin câmpii, prin locuri depărtate de oraşe şi sate
cu tâte acestea cel ce doriaii lumina nu pregetaua urma
după Elfi chiar şi prin pustietăţi. AstG-felu după ce’§!a
alesă discipoli lisusu Christosâ., percurgendG oraşele si
satele Galilee!, se adunase imprejurulu s6u mulţime
de poporfi nu numai din Galilea, ci şi din alte locuri de-
părtate: din Ierusalimu, din ludea şi chiar din părţile de
dincolo de lordanu (1). Setea de lumină, de învăţătură
care să le lumineze calea vieţel, îl făcea să nu se desparţi
de Densulu; îl iăcea ca în ver-ce momentu, când arfi
statu Divinulu Învăţătorii, să se grupeze împrejuru-1
spre a-lfi asculta. Mântuitorulu vedendu acâstă sete, a-
cestă disposiţiune şi voinţă a celoru ce urmau dupăElfi,
subtu cerulu liberă, în mi^iloculu câmpiei,le făcea lec·
ţiune, le predica evangeliea împărăţiei Iul Dumnedeii.
Na numai atâtâ, ci adevăratulu. învăţătorii alu neamului
omenescâ, într una din ςΐΐΐβ, merse cu mulţimea desco·
lari, adică cu mulţimea de tineri, bătrenl, femei şi copil,
şi se sui pe unfi munte longă marea Genezaretulul. A·
colo pe munte, în mi^iloculâ frumuseţe! cu care Dum·
nedeii a impodobitu natura, începu să înveţe mulţimea
cea setâsă. Priutre preceptele morale, ce dete mulţime!
cu acestă ocasiune, anunţă mulţime! ce-Lâ încungiura,
că n’a venitu să desfiinţeze legea dată prin Moisi, ci ca
să o completeze, atrăgendâ atenţiunea poporului de a

(!)D ia ţinntalîi de ia rS e ărita lu I o rd a n u lu i, n u m itS P er ea.

 341

fără sufletu esle m orţii, aşa şi credinţa fără fapte este

mârtA* (Iacovfl. II, 14-18, 24, 26).
Uă vieţă foră fapte era în timpulu, când a veniţii Mân-
tuitorulO Christosu; era o vieţă, ca să $icemu aşa, foră
vieţă, o vieţă în care nu se vedea pusă în practică desti-
naţiunea vieţuirel de pe pămentu a omului.
De aceea lisusu Christosu lovesce cu biciu. de focfi in
acestă morală perversă a timpului de decadenţă; voesce
să descepte lumea spre a vede că este greşită calea pe
care merge. lisusu Christosu, ca să sdrobescă sistema
greşită, trebiiia să lovescă în speculatorii binelui, trebuia
să lovescă şi să distrugă r£ulu prin apostrofarea celorft
ce ţineaţi direcţiunea cea nenorocită în detrimentul(! 0‫־‬
menire!. Pentru acesta, fariseilorO, cari numaidiceaO, nu.
mal înveţau, deră nimicii bunO nu făceaţi, le dice: *Vai/
voue cărturarilorH şi fariseiloru fă ţa rn ic i! Căci voi
deciuili ism a şi m ărarulu şi chimenulu , şt a ii lăsata
cele m ai grele alelegei: judecata şi mila şi credinţa; a-
cestea trebuia să le faceţi, şi acelea să nu le lăsaţi. PovS-
luitori orbi! caristrecuraţi ţinţarulU şi înghiţiţi cămila!!
Vai! voue cărlurariloru şi fariseilorO, făgarnici! căci
voi curăţiţi partea cea din afară a paharului şi a bli■
dului, ere in intru suntă pline de răpire şi de nedrep.
tate. (Mat. XXIII, 23—27); Aşa voi din afară ve ar Staţi
âmeniloră d rep ţi , erS in intru sunteţi plin i de fdc.ăr-
nicie şi de n edreptate »! (Mat. XXIII, 28).
Mântuitorule, în persâna fariseiloru biciuindu atâtu
de amarii direcţiunea cea greşita, proclamă cu tărie prin-
cipiuld celfi înaltâ, celu mare alu fapteloru bune, rli-
cendâ : «Cela ce va face şi va înveţa, acela mare se va
chiema intru impSrăţia ceruriloră».
Direcţiunea cea greşită, calea cea nenorocită a societă-
ţel vechi iiindâ astu.‫־‬felu sguduită din temelie de către
Mântuitorulu lumel, edificiu 10 celu vechiu alu moralei
cade cu mare sgomotu prefâcendu-se în ruină, cade cu
340 PRSDICI

despărţiţii intre sine : una decurge din alta, una pre^

pune pe cea-altt. A lucra ioră a cugeta, şi a cugeta
a lucra nu insemneză nimicu, nu este nimicii (,); avorb
si invSţa foră
‫״‬
a pune in lucrare, in ordinea morali ‫ ו‬βοΐζ
ce-va fOrăvieţă, esteca unu corpu iorăsufletâ; este, înfine
a nu fi nici o dată fericiţi de a vede realisate înveţjtarilţ
propuse altora. Pentru acesta, Mântuitorule ChristosQn
a combătutu nimicii cu mal multă tărie de câtfi înveu-
tura fără fapte, învăţătura lipsită şi desbrăcată de haina
cea luminâsă şi preţiâsă a lapteloru bune, a virtuţei, a
dragostei creştinescl, cari sunt calităţi ce trebue să incu.
nuneze pe omu ca creată dupre chipulu şi asemănarea
lai Dumnedeu.
Apostolulu Paulu avendu în vedere lipsa de dragoste
creştinescă, din care decurge lipsa de fapte bune dice:
«De aşi grăi în lim bi omenesci ş i dngeresci, ere dm■
goste nu am ă , făculu-m’am a ra m ă sunăt&re şi chin-
voia resunăloru; de aşi ave d a r ulii p ro ro d ei şi de
asi set tOte tainele şi Iotă sciin ţa , ş i de a şi avă Iută
credinţa in câta să m uta ş i m u n ţii, eră dragoste nu
am, nimicii nu su n ta ». (1 Corint. XIII, 1—3).
Apostolulu Iacovft totu asemenea vorbesce în acestă
privinţă dicendu : € Ce folosii este, f r a ţii m ei, dear
dice cine-να că are credinţă, ere fa p te nu cure? Au pote
credinţa să-Ιύ mdntuescă? De v a fi fratele, seu sora
goi st in lipsă de hrana cea d e tote dilele, şi va face
loră cine-να dintre voi : M ergeţi în pace, încăldili-veşi
ve săturaţi, ensă voi nu le a ţi d a cele de trebuinţă tru-
pului, ce folosii arfi,? Aşa ş i cred in ţa , deca nu are fapte,
este mârtă fiindă singură Vedeţi deră, face A·
poslolulU, că din fapte se in drepteză omulU, ere nu,
numai din credinţă ; că c i precum trupuM

( I) D i e ă · ’« analiea espreeiunea : nu este nimicu, a’ar părea cX aceste doufî ne-

|>bvf dau nucere unu'i afirmativi, ensă în limba română ·■primi totu negajinni■
 PREDICI 3^3

Aceşti trei sânţi şi mari dascăli al lumei au u rm a tă pe

deplină doctrinei evangelice, a u pusă în practică prin-
cipiulfi proclamatei de lisu su Ghristosu. Pentru acesta
ec& au devenită mari, au rămasă şi voră răm âne m ari in
eternitate şi voră fi celebraţi în secolil secoliloră. Acela
deră, care va face şi va învela, mare se va chiema in■
Iru impSrăliea ceruriloru.
Pe calea învăţăturel evangelice, pe calea fapteloră bu
ne şi mari aă mersă moşii şi strămoşii noştri români.
Uă dorinţă, ună cugetă, uă voinţă spre bine îl unia. A-
cesta i‫־‬a făcută să rămână mari nu numai în istoria ţărel
n6stre, ci chiar în istoria lumei şi să bine merite d e la
ţera loră. Prin credinţă statornică in D u m n e d e u , prin
fapte laudabile şi prin cuventulă loră celă cu multă au-
oritate au putută să mântuescă moşia românismului d e
tâte periculele seculare. Faptele loră cele gloriâse făceau
ca cuventulă să le fie ascultată fo ră i ‫ ר‬t â r d ie r e chiar de
celă mal după urmă cetăţenă. Esemplulă loră făcea ca
toţi să fie gata a lucra pentru ţera loră. Cine nu scie
câtă a lucrată Michaiă Vitezulă şi câtă de multă a fostă
ascultată^cuventulă Iul ? Cine nu scie câtă a lucrată şi
cum s’a sacrificată Tudoră Vladimirescu şi alţi mari ro-
mâni? Cine nu scie câtă autoritate avea cuventulă celă.
însogită de fapte bune alălul llarionu, episcopulă de Ar·
geşă, ală Iul Chesarie, episcopulă de Buzăă, ală Iul Ve-
niamină, Mitropolitulu Moldovei, ală Iul Grigorie, Mi·
tropolitulă Unguro·Valachiel (României) şi ală altroră
păstori şi clerici al bisericel*Române ? Aceştia aă lucrată,
aă învăţată, pentru acesta s’aă înscrisă în cartea vieţel,
în cartea numurirel neamului Românescă; aă rămasă
mari atâtă în memoria posterităţel, câtă şi înaintea Părin.
telul cerescă, care scie faptele loră cele bune.
Astă-felă trebue săurmămă şi noi: Sâfacemă fapte bu·
ne, fapte frumâse şi patriotice, şi apoi să învăţămă şi pe
alţii. Fie*care în cercultt săă să se silescă a da esemple
 t<5tă resistenţa celo ru ce m a î voiafi a-lu s p rijin iş ia-1
ţine tem elia cea p u tre d ă ş i lo ră v ie ţă, SUs‫־‬
Din ru in ile ş i sd ro b itu rile acestu i edificiu ala ar
nenorocite sistem e ş i societăţi, îm b ă trâ n ită în rele 1
înalţă societatea cea n o u ă , adecă societatea creştină '·^
temeiată pe m a re le p rin c ip iu alu fapteloru bune.
Societatea c re ştin ă , ca u n u crin ii ca n d id a şi J5 rî d
pată, ca o fl6re d in cele m a l fru m â se , care răspândesCe
cu abundanţă m iro su d ă tă to ru de vieţă şi deliciosa ‫י‬
cresce cu p u tere şi repecliciune peste ru in ile vechia
societăţi. P uterea cea d e m n ă de a d m ira tă a Iul Dumne-
nedeu lace ca în sc u rtu tim p u răd ă cin ile doctrinei evan
gelice să p ătru n d ă ad în cu în r u in ile v e c h iu lu i edificiu
face ca rădăcinile în v ă ţă tu re l evangelice n u numai să
pătrundă în ru in l, d eră să sd ro b escă c h ia r petrele ce mal
întîm pinau p rin tre p u tre d ic iu n l (!)‫־‬. Rapiditatea cu care
acestă nouă societate («) se lăţesce, este ce-va, pe care nici
gura, nici pena cea m al ab ilă n u p âte esp rim ă şi descrie
într’u nu m odu sa tisfăc ăto rii; este, în fine, ce-va, care. ui-
ia r mesce pe ver-cine şi-lu face să d i c ă : Mare eşti Dâmne!
şi m inunate su n tu lu c ru rile tele! I
In sînulu acestei n o u ă societăţi vedem u pe deplinii
pusfl în practică p rin cip iu lu faptelor b u n e , cari trebue si
precedă învăţăturel. In s în u iu acestei om en iri regene-
rale toţi creştinii strălucescu p r in ia p te b u n e şi de cari-
tate. Aci vedem u strălu cin d !! p e orizo n tele vieţel creştine
ca nisce luceferi radioşl, ved em u d ic u strălucindu pe
sânţii şi m arii dascăli al l u m e i : pe M arele Yasilie, pe
Gură de A uru şi pe G rigorie T eologulu. Vieţa acestoru
mari dascăli, pe cari astă gll creştinătatea îl celebrezi.
este o continuitate d efa p teb u n e , d e drag o ste creştinescă,
este o vieţă plină de activitate.

r
(1) Alaiia&e la eretic!.
12) Creştinism ulύ.
 345

ilortt fie-cărel fam ilii în parte şi al ţ6 rel întregi va face

ca România să fie fericită şi s9L privescă cu iubire de
mamă pe toţi fiii 861 ca nisce tinere odrasle adunaţi în-
tr’unii cugetti, într’uă inimS şi credinţă împrejurultl
altarului d iv in ii; împrejurul^ altarului Românismu-
lui înaiţândtl cotre Dumnedeti rugăciunile lord de fii
pentru îngrijirea, protecţiunea şi prosperitate mamei
lorti comune. Aminti.
Diac. St. C&linescu-

Discursulu Directorului Seminariuluî cititu la 30 Lanu-

arie în localulu Seminariuluî cu ocasiunea serbârel pa-
tronilorG.
Prea scmţiţîlorii Archierei şi onorabilă adwnart.
&
Ori ce Întruniri, fie deaestivitate, fie pentrn alte înteresuil, ’şl
ad motivele şi scopul lor. întrunirea .nostră de astă-dl, la care
Domnia Vâstră aţi bine voit a lua parte, ca tâte Întrunirile, negre-
şit nici ea nu pote fi lipsită de aceste condiţiunl. Motivul ce ne a
făcut de a ne aduna astă-$I ln acest loc, dupre cum şi Domniei
Vâstre V6 este cunoscut, este solemnitatea patronilor spirituali al
acestui Seminarm, iar scopul, este luminarea reciprocă şi stimulaţi-
unea la acte de asemenea natură. Sarcina de a ni da 6re-care lu-
mini asupra anei cestiunl de sciinţă, dupre propunerea consiliului
profesoral, a bine voit a o lua asupră-şl Domnul Doctor ln Filoso-
fie şi profesor de limba latină la girsul superior C. Georgiana. Cât
pentrn mine, onoraţi auditori, cu această ocasiune, voi face o pii-
vire generală asupra stărel de cultură a dorului din ,nainte de în-
fiinţarea Seminarielor, precum şi asupra resulţaţelor instituţiunilor
seminariale din Întreaga Românie, şi In parte din acest SeminariQ
central.
Onorabilă adunare! Timpurile grele şi diferitele fase desaslr6se
prin care aâ trecut atât partea de dinc6ce cât şi cea de dincolo du
 344 PRKD1CI

de fapte bune, de vieţă frumâsă si demnă de bunj^

devfiratt creştin!; căci decă vomfi învăţa numaJ^ a‫־‬
vomfi face, cum dice Apostolulfi, aramă sunătore ft**
părintele va învăţa pe fiii săi ca să miluescă pe vg,j|
şi pe orfan!, erO elfi le va închide uşa şi-1 va g0Qj v*
încredinţaţi că mai multă putere va ave esempluu ^
copilulu-la timpulu seiinuva facede. câtfi-totfi asa
* »‫'»׳‬
vUJJJ*
'
Λ
văduta. înveţe cme-va pe copii să respecte pe bitr
pe autorităţi, pe tot omulu, şi decă se va proba prj ’
fapte că altfi-felu înveţă, şi altii-felti face, atunci dorinţa
cea frum<5să, nici uă dată nu se va realisa. Nu numy
atâtu, fraţiloru, ci consecinţele unei atari vieţi sunt
enco şi mal funeste: Generaţiunea, care acum se înalţă
observândfi acestă flagrantă contradicţiune dintre 1nv&
ţătură şi fapte va contracta uă indiferinţă cotre tota ce
este sântu, bunii şi laudabilu in societate; va perde res-
pectulA, va deveni ipocrită , va căuta numai interests
personală. Cu alte cuvinte, se va înt<5rce eroşl la neferi·
cita stare a moralei, care era în lume înaintea Creştinis-
mulul.
Deră pentru acesta n'ar pută nimeni să fie înculpatu
de câtu noi, cel ce trăimfi acum şi avemâ datoria dea
forma generaţiunea viitdre. Si decă s’a ţlisfi că inima
copilului este ca cera, căreia 11 dă cineva forma ce voes■
ce, apoi numai învăţătura întemeiată pe fapte bune, pe
esemple de virtute, p6te a ne servi ca celâ mal bună şi
mal eficace miţllocâ spre a ajunge la scopulu educaţiunei,
adică spre a forma bine pe fiii noştri, în câtu să putemfi
ave consolaţi unea de a dice fie-care: sunt fericiţii că ampu-
tută prin faptele mele şi prin puţina mea învăţătură să
crescu pe fiii mei bine şi să dau celu puţinii ţârei mele
buni şi oneşti cetăţeni ,* sunt fericitâ că am educaţii pe
fiicele mele astu-felu, în câtu potu fi adevărate şi virtdse
mame şi cetăţene.
Uă astu-felu de crescere prin fapte şi învăţătură a fi-
 347

mfindu‫־‬me aproximativ — minimum 6000 absolvenţi a patra clase,

257 de şepte şi opt clase. Două părţi, decă nu şi trei, din ab·
solveoţil de patru clase, şi o parte numai, pâte, din absolvenţii de
şâpte şi opt clase, aO intrat ln cler. Un numdr ore-care din cel
intraţi ln cler, de şi mic ln raport cătră numeral total al lor, du·
pre cum la mulţi din dumneavOstră este cunoscut sunt — mal mult
8έϋ mal puţin — persâne cu fond In societate, şi ocupă loeorl în-
semnate,— fie ln clerul înalt, fie ln ramul instrucţiuni, fie ea
protoerel, 8έΰ kiar numai ea simpli preuţl. Iar partea de semina-
rişti ce n’a intrat ln cler a servit şi servesce astă-gl in ramul in-
strucţiuni, nu cu puţină demnitate, precum şi ln diferite alte iun-
cţiunl ale statului destul de bine vânate.
Seminariul Central din Iaşi a produs eu deosebire persOne
demne de posiţiunea lor elericală de la anii 1840 şi p&nă 1864
cândavea o direcţiune cu totul eclesiastica şi cursul era pe opt ani.
Privind acum resultatul, produs de acest Seminariu Central de
la anul 1851 şi până la anul 1877, timp pentru care 8a şi gă-
sec acte ln cancelaria direcţiune! acestui Seminariu, pot a me ex-
prima cu precisiune, că nnmârul absolvenţilor de patru clase este
de 966, iar al eelor cu şepte clase de 73. Din aceşti din urmă, ud mie
numdr a intrat In eler, şi unii din el fac nu puţină onâre Semina·
rululln mal multe privinţl. In genere vorbind, Seminariele, având ln
vedere lmpregiurările, precum şi sacrificiile făcute cu dânsele nu
sunt lipsite de resultatele satisfăcâtOre. Şi cu câta ele să vor re-
gaJa mal bine — dăndu-li-se o direcţiune mal conformă eu scopul
lor, — lucru pe care 110 sperăm cu multă eredinţă, şi tot-de-o-
dată se va mal ameliora şi posiţiunea preutulul în societate, eu a-
tâta negreşit şi preuţil Seminarişti vor conrespunde şi mal mult
klemârel lor.
Pe lângă acestea, decă lmpregiurările vor favorisa realisarea
dorinţelor exprimate de consiliul general al instrucţiniî, ca adecă, ea
8e p6tă Înfiinţa facultăţi de Theologie ln laş! şi Buenresel, atun-
cea de crezut este că România va avea pe viitor un eler destul de
bine format.
Terminând, exprim cea mal vie recunoscinţâ atât din partea mea
ca Director cât şi a întregului corp profesoral al acestui Seminariu,—
înalt Pr6 SAnţituluI Mitropolit Primat mal intâiu, carele a binevoit
 346 DISCURSUL SEMINARULUI

Milcov ft României, încă cu mulţi ani înainte, aa făcut ca *‫״‬

de cultură ft derulai el malt timp să fie în aceiaşi nivela en
s e ! poporalul. Deosebirea sta numai în aceea, că clerul 8ci* ^
ce va a ceti şi » săvârşi serviciele Divine in şi afară de BiSe·‫ל‬
să înţelege că afară de prea pagini membri al lai, carii aa aţnt ’
casiane· ft se instrui în mod privat, şi carii na pot fi luaţi de °*
numai ca nisce escepţiuni.
A face diseripţianea acestei stări acum, pe de o parte cred a
fi prea oportan şi tocmai bine venită de la mine în naintea
ρβπόαθ mal !nnaintate în etate, care o cunosc mult m al bine; jar
pre de alta pdte că ar deveni şi obositor kiar pentru Domnia
D6r pentru că acâstă stare să se pdtă presenta Domniei Vos.
tre într’unfl mod mal evident, destul este, cred efi, ca Domni«
V6stră, ca deosebire aceia carii sunteţi mal înaintaţi în etate, $
faceţi o reflexiune asupra stărel de cultură a d e ru la i, cât ţineţi
minte, şi pe armă să conkideţl proporţional şi despre starea în ca-
rea să afla el încă cu mulţi ani înainte de timpul ce Vâ puteţi a·
minţi.
De la înfiinţarea Îns6 a Instituţiunilor seminariale, sdfi mal bine
picând, de când clerul îugenere a în c ^ p t a se instrui, şi atât
prin oraşe cflt şi prin sate ad început a fi preoţi seminarişti, o
mare parte din trasurile ce Încadraţi acea stare aQ îneepat a dig*
părea.
Din anii 1803 şi 1834— timpul lnfiiţărel Seminarielor Centrale
din Iaşi şi Bucuresci ; 1836 , 1 8 5 1 , 1853, 1854 şi 1858 —
timpul Infiinţărel Seminarielor Eparchiale ( 1) de diuctfce şi din-
colo de Milcov; cu tâte dificultăţile ce să întlmpinâ de ordinar la
începutul fie cărui lucru bun, Seminariele aQ dat Ţerel — expri-

este date sunt luate [din archive Ministerialul de Culte fi Inetrucţinns.

.: ‫׳‬.reî seminarielor în parte su n t:
1 I*fl (socola) 1803;
MT*Ml > !834:
b ■■ Vilcea» 1836;
> 1836,
S H K i * 1851;
]» 1853;
 MEDITAŢIUNI
D ESPRE

PATIMILE DOMNULUI NOSTBU IISUS,CHBISTOS.

Pe mantele Eleonuluî, în grădina Qetsimani, s’afl început pati-

mile Domnului Iisus cele mal înainte âe m6rte : de aice şi noi vom
merge dupO Domnul — ρδηδ la divanurile cele fără de lege, p6n6 la
Golgota, ρβηδ la m6rtea lui, şi ▼om medita despre Domnul Iisus
cel ce p itim esce, Min tui torul nostru, spre gloria lui şi pentru mtn-
tui rea n6stră.

Iisu s in g ră d in a Getsim&ni.
I

Patimile Domnalul Iisus s’afl început pe muntele Eleonulul, pe

acel mante, de pe care el ln urmă s’a înălţat la cerifl. — De aice
noi trebue 86 ne învăţăm, cft şi pentru noi acel loc, unde noi pati-
mim pentru Christos, privigbem şi ne rugim lui, este local Inal-
ţ&rel n0stre la cerifl.
In orele luptelor cele mal grele şi a pătimirilor pentru Dumne-
gefl, se astâmpăra In sufletul nostru gândirile şi poftele cele pă-
m&ntescî; se nase şi 86 Întăresc intenţiunile şi întreprinderile cele
bune; spiritul nostru se înaripează cu credinţa şi dragostea către
Dumnezeii, şi se Îndreaptă ca răpejune cătră vi6Ja eternă.
Iisus a suferit dureri şi patimi pe muntele Eleonulaî, şi de acolo
8'a Înălţat la cerifl : deci, dacă şi tu, Creştinale, voeştl să te înalţi
la cerifl, apoi iabesce muntele Întristărilor şi a pătimirilor pentru
Domnul. Iabesce să pătimeşti ca Iisus pe Eleonfl, şi tu te vel Înălţa
348 D IS C U R S U L S E M IN A R U L U I

»trimite representantul înalt Pr6 Sânţieî S61eîn per86na

ţitulullnocentie, Episcopal de BazeQ, precumşi Prea Sanţit!
ehierefl Calist care a bine voit a lua ostenfilă kiar la οη0Γ UI^·
tel serbări a Seminariulul, a oficia Sânta Liturgie ^
şi tuturor onorabililor domni, carii afl bine voit a onor»’ «Γν*‫*״‬
Seminariulul cu preeenţa domniilor lor. are*
Trăiască Măria Sa Carol I-ifl cu Măria Sa Elisabeta D60ana'
Trăiască Iunalt Pr6 Sânţitul Mitropolit prim at!
Trăiască g u v e rn u l!
Trăiască Seminariul cu profesori şi şcolarii lord!
Trăiască Romania liberă şi independentă şi bravii el ostaşi!
A rch . S i l v e s t r a B ăl& n escu .
 MEDITATIUNI__________________________ 351

mal micii membra ln compusecinnea trupului, pot 86 m6 tlnguese

jQ contra pătimirilor mele ? Ed 6re nu trebue 86 iafl parte In sufe-
riaţele care le aQ purtat pentru mine prea perfectul Cap al trupul
lui! adecă Christos, Mântuitorul şi Dumnezeul mefl ?

IV
Căuşele pentru care Iisus a pătimit In Geteimaul, sunt de multe
feliurl şi misteriâse. Iisus a pătimit, 6a om, a pătimit, ca cel mal
mare Binefăcetorifl şi adev6rat Păstor in al poporului 86d, a pătimit,
ea Mântuitorul cel făgăduit a tot neamului omenesc,
Iisus a v6<Jut, că el 86 ▼a da celor mal Înfricoşate batjocuri şi
munci ln contra orl-căriea dreptăţi. Ca cel mal mare Bineftcâtorifl
al poporului celui ales, a vgţjut, că poporul căruia El I-a făcut bine,
86 va lepăda de el cu cea mal mare ingratitudine şi 86 va lepăda
spre pertjarea sea. Iisus, ca Mântuitorul cel făgăduit, potrivit pro-
feţieî, rădică p6catele a tâtă lumea (Isaia 53, 5.6 . 8. loan 1,29).
Pătimirile cele evidente, ca o imensă mare, carea se turbură, se pur-
tafl Înaintea privirilor lui şi Ί loviafl eu frica sufletul şi ţrupul 1
Fiiul lui Dumnezeii pătimeşce Înaintea feţei părintelui sefl, Ca-
rele l’a dat, şi dup6 a cărui voinţă El singur pre sine s’a dat la
m6rte, pentru ea noi toţi s6 primim printr‫״‬Insul vieţa eternă.
Ol ce mare spectacol! ce nep6truns misterifl! Dumnezeule mare!
ce este emul, eă tu al arătat către dânsul nişte misericordil atăt
de mari şi negrăite!
Priveece, creştinule, la Domnul Iisus Ghristos cel ce pătimeşce,

I
tu, carele ’ţl atribui Înaltul titlu de ucenic al lui Christos, priveşce
la învăţătorul şi Dumnezeul t6fl, şi lnvaţ6-te a te supune fără elr-
tire şi cu 6ueerni6i6 hotărtrilor lui Damne^efl, urmând exemplului
Domnului şi Mintuitoriulul nostru 1

J y
In mijlocul pătimirilor, ln ce ş’a căutat Iisus Întărirea 9 unde
a găsit ajutor) El s’a rugat Părintelui ceresc, şi s’a Întărit pre
sine eu rugăciunea. Evangelistul Mateifl istoriseşte : fi trecSnd
puţin mai înainte (de la ucenicii 861) a cătfutpe faria sea, rugân-
du-se. S’a depărtat de ucenicii 861: căci a voit ln singurătate să
8e Întristeze şi să 86 lupte cu grelele dureri ale sufletului; ast-felifl
 850 M f tD I T A T lf N l

ca densul la ceriQ! Căci, daca ca dânsul vom pătimi, apoi

sul ne vom şi glorifica (Rom. 8, 17). Cu

II
Patimile Domnului pe mantele Eleonulaî aa fost peste &&
de mari; sufletul Domnului Iisus a pătimit Intr’unO mod neinchi
puit de grea: întristatu-s'a sufletul mea pen i la morte. (Mat 26
38), a strigat Domnul nostra. ‫׳‬
Daci Domnul Iisus — perfecta inocenţă şi sanctitate,—^
judecata Dreptăţii celei eterne, a trebuit sft se săpuni unor atitde
grele pătimiri, pentru mîntuirea ndstră; daci prea sfîntul liSDS
prea perfectai Dumnezeu, izvorul a tota perfecţiunea, a purtat pen.
tru noi nişte dureri atât de crade : apoi, ta creştinate, vorbesce sin-
gur citre sine, In mijlocul Intristirilor tale, — cum ea păcătosul
voia putea s8 mS tînguesc In contra pitimirilor şi a durerilor mele
pe care eâ de o sută, de o mie de ori le am meritat, — prin pgcatele
mele! Daei Iisus se întristeazi pentru mine şi se lapti cu durerile
cele de mârte ale sufletului: apoi uu trebue 0re 86 fie unde-va ţi
pentra mine un munte al intristirilor şi nişte ore de pitimirl f
Iisuse Ghristâse! Fft-mâ sS’ml aduc aminte tot-de‫־‬una de piti-
mirile tale cele nemăsurate. Fă-mS ca In mijlocul tuturor întristi-
rilor fi a durerilor mele, 88 petrec împreună cu tine cu gîndirile
mele, cu »»»»* mea, ca dragostea şi ca devotarea către tine!

ΠΙ
w Iisus a pătimit grefl In grădina Gretsimani nu numai cu safietal,
ei şi cu trupul; Daci trapul, dapre natara sea, ca un vasfl de lot,
s’a supus pitimirilor şi durerilor, şi daci Însuşi Domnul Iisus—
perfecta inocenţi, a purtat nişte grele pitim irl In trupul sell; apoi
ce este de mirat, când noi păcătoşii, carii ln multe feliurî servim
picatului cu trupul nostru, ne sapanem b<51elor şi pitimirilor trn‫־‬
peşti! Noi le purtăm ca pe o recompensă naturală a pScatuluI.
Iisus In grădina Getsim&ni este In sudOre de sânge! Pentru 00
ucenic al lui Christos nu este 6re destuii o singuri 7iu6 privirea
credinţii la acest spectacol, spre a suferi cu plăcere pentru Dom*
nul Iisus, tOte pătimirile trupului, tâte Întristările şi însuşi cele
mai cumplite dureri ? Qicl, daci capul pătimeşce, apoi efl oare, cel

_
 SINCERITATEA

Sinceritatea (sinceritas) ln sine Însoţi este expresianea adevSru-

10 1 ,
safl acordulfl inimel ca limba In oposiţiane ca fineţa, prefăcâto-
ria, viclenia ect. — E a se definesce de Sf. Scriptura astă-felu:
Sinceritatea « es te s t r ă lu c ir e a lu m in eî c e l etern e, oglin dă c u ra tă a
lu c r ă r e l lu î D -ţle ii ş i ch ip u lii bu n ătăţet lu i (!).
Sinceritatea se presiută In toţi omenii ca o ra^il de lumină con■
ducând tâte ideile lor, spre spiritulfl Evangeliel, care e cu to-
tal opusfl făţărniciei: pentru care şi Apos. Pavela reproşa tutaror
celor ce lndrăsnea a nu u m b la cu d rep ta te după a d ev iru lu evange*
ticA ln predicarea numelui lui lisas Christos (2). Şi lua de martura
pe eonsciinţa 8a (3), aducea de mărturie, că cuvintele predice! »ale
sunt flise cu cea mal mare sinceritate ca Înaintea lu! D-flefi: Nu
suntem c a c e l m u lţi, 4‫י‬cea el, cari a m estecă cuvântul Iu l D-^eU,
c i p r e d ic a m in in t r ig a sin c erita te a în a in tea Iul D -$ e v , c a in p r e ·
senţa Iu l D - $ e ă in tru I is u s C hristos (4). Experienţa de aseminea ne
dovedesce că sinceritatea nu p6te lipsi de onde-va, fard a nu vătăma
şi onârea; prin urmare totfl omulfl ce doresce onârea, treoue a păcii
sinceritatea cu cea mal mare stricteţă ln t0te ideile şi cuvintele sale.
Dar noi veţuim Intr’o epocă, unde minciuna, făţărnicia şi pre-
făcătoria sunt aşa de puternice, ln câtfl acestea adese-orl Îmbrăcă
colorile adevSruluI, p r e fă c â n d u -s e Întocmai ca şi în g eru l sa tan ei
in în g er u lă lu m in el, şi eclipsiud, ln asfelfl, de moda pe since-
ritatea, o face a se arăta numai ca un sentimentfl exageraţi"!, sau
ase crede de a lţii ea o lipsă de energie, saa chiar ca o i incapabililato
— pentru care sinceritatea este şi tâ rle r a r ă . Pe lângă acestea, ra-

(1) înţelept. VII. 25.

(2) Gal. Π. 14.
(3) Π Corinth. I. 12.
(4) Idem Π. 17. Philip. I. 10. II Petra III. 1. νβφϊ Diet, Univer, de eciene. eccle-
siast. Pari· ed. 1868.
AHUI1IV 23
 352

este caracterul întristare! celei p u tern ice! — EI voesce a patimj

fără martori şi a se prosterne în pătim iri înaintea părintelui 8δο
El a rugat pre părintele cereecfl : părintele meu ! de este ca pk,
tinţă, treacă de la mine paharul acesta : înse n u precum voesc
e i, ci precum tu (Mat. 2 6 , 3 9 ).
Durerile şi pătim irile Iul Iisu s 86 continuă, şi Iisus nu tace-
teză de a se ru g a : de tre i ori el părăsesce p re iu b iţii 861 ucenici, «j
de trei ori 88 prosterne cu rugăciune înaintea părintelui cereştii ■
părintele meu! de este cu pu tin ţă , treacă de 2a mine paharul
acesta : înse nu precum voesc eii, ci precum tu .
De asemine şi noi, ori cât de des ne a r cuprinde întristările «j
Wlele, tot-dâ-una trebue 86 căutăm m tngîere şi Întărire în rog!,
ciune şi tn necondiţionatul devotam ent voinţil lui Dumnegefl : eăci
afară de Dumnezeii nu este ajutoriti adevărat ş i nu este adevfirată
mlngîere pentru sufletul cel în trista t.
In rugăciunea lui Iisus se cuprinde cererea pentru slobozirea de
paharul întristărilor, şi tot-o-dată să exprimă devotamentul către
voinţa părintelui ceresc. Treacă de la m n ie p a h a ru l acesta, —
eată cerere! in si nu precum voesc eu, c i precum tu , — ast-felia
Iisus se devoteză pre sine voinţiî părintelui ceresc!
De asemine şi noi, snpuindu-ne nenorocirilor şi slăbind in mig-
locul întristărilor, putem sâ ne adresăm cu rugăciune către Dam-
ne$eQ; putem sS’l rugăm, ca 85 trâ c ă de la noi paharul Întrista-
rilor şi a nenorocirilor nâstre. Ins6 tn acelaşQ timp noi tot-dea-uni
trebue 6d ne dedăm cu totul bnnel voinţî a părintelui cerescâ, 1‫ט‬-
cheind tote cererile nostre cu un sincer devotament către densul,
amintindu-ne rugăciunea Domnului Salvatorii: însă n u precum vo-
e s c i e i , ci p recu m tu.
Arcbim. T h e o c ti s t S c r ib u l.
 +
N EC R O L O G U
In £iua dp 18 Februarie pe la orele 7*/‫ י‬sera a in- 1
I

cetatu din viaja Pre-Cuviosul Archimandritu de I

Scaunft şi YicariG al Sf. Mitropolii a Ungro-Vala- I
chiei Ieronym Buţiurenu, în momentulu când in- I
cepuse a iscăli o adresă pe care-1 o adresase sub di- I
rectoriultL Cancelariei Mitropolii, şi in care a apu- I
câtu a face numai litera A şi h. Mârtea sa fu prece- ţ
daţi de o îndelungată suferinţă de plithisie (oftică). |
In momentulti agoniei sale veni la elu. I. P. S. Mi-
tropolitti Primată şi mal totu personalului Mitropo·
)iei, şi ast telti şl a datu sufletulCi în mâna Iul D-$eu.

POMPA FUNEBRALA
Corpultt malta regretatului Arcliimandrită Ieronym, dapâ înfftşare,
conformii usului monachala la rsposaţi, fu transportată chiar
atunci sera in paraclesulă Sf. Mitropolii, unde a stată pfinS la 20
Februarie, orele 12 dia <Ji— Personalulă clericală din Metropolil,
ceti, ia totul intervalului acesta, Sf. Evangelie şi psaltirea nepre-
curmatΰ, ln care timpă se visita de mal multe pers6ne considerabile
din capitală.
In ţpuade 20 Febraarie, orele 12, SicriulQ ca corpală reposata-
lui fa transportată ia catredala Sf. Mitropolii, unde I. P. S. Mitro-
poliţă şi Primata Calinică Miclescil, cu mare regretă pentra per-
dorea celui mal devotată dintre spiritualii sel fii, celebră oficiultt
funebră, Însoţită de P. P. S. S. Archieril Cal istă şi Theodorit şi
<10 aa namgră ca la 50 de preoţi din capitală, tn presenţi nepotu-
rit&tea dncerităţel provine tncă şi din alte cause : I-a Polity f
punându-ne legile sale ne constrânge a nu pnteaft totO-dea-un»8jft
ceri in expreeianele nâstre, când vorbim ca alţii, despre ii. ^ U|D,
an omQ forte virtuoso şi ftrte prudenta ar lndrăsni a spune c u ţ .
ta adevSrO cea-ce cugetă despre elfl (1 ), căci lumea de şi
devârulfl, În86 nu voesceal admite cu costulfl 860 . II-lea Sinceritatea
ca virtute valorâză numai înaintea âmenilor de meritG, şi fiind-ea
acestea persâne sunt tot-dea-una tn minoritate, de aci results, Ca
sinceritatea se trâcă înaintea majorităţi:! ca un defecta, dia cate
cause 6menil se silesctt a Întrebuinţa mal tn I6te afacerile lor 0
fină prefăcătorie spre a putea atinge scopurile lor de a afla tnere.
dere ln alţii.
Dar cu câta fineţa Ia proporţian! mal Întinse ln lume, ca atâta
şi încrederea ln 0menl slăbesce, şi 0 n6 rea lor numai valorezi, şj a.
tuncea aleargă la forme subtile spre a da, cela puţin, afacerilorlor
o aparenţă de sinceritate, făcând asfelifl chiar fOră voinţa lor, nn
omagii! acestei virtuţi. Insâ forma aceste! aparenţi de sinceritate
In curând se descopere, şi ii cadu In cele mal mari încurcături ale
neîncredere!.
Resnmând totula, (Jicem In fine: sinceritatea este f xpresiuneaa-
devârulnl, şi utilitatea el este indispensabila ln t 6 te afacerile 6n1e-
nilor atrăgând o mare Încredere asupra tuturor celor-ce se silescu a
o poseda.
arco. G a b r. R aşcan .

(I) Qal. u. 14.

 POMPA PUNEBAALA.

file lorQ, 10 cari, 8’afl imprimaţii untt name nemuritorii, Uool din
!ceşti bărbaţi este şi rgposatulfl Archimandrite Ieronym, care ara
nefericirea de ft mari tn momentulQ cănda era apr6pe 8& ,şl ter-
mine opera ea intitulata Archeologia Biblici, care trebuia 8ă nm-
ple golulfl atâtfl de simţitfl, na numai la literatura bisericâacă ro·
a ln l, d6rfl ehiarfl putea 8& facă unfl serviciu Însemnata Bisericei
ţDgenere; căci regretatulu autorii, na cruţase nimica, nici chiarQ
ţiMa pentra a o face demnă de elQ. Din acestă erudita operă a e-
şitft 7 c61e tipărite, şi cănda era aprâpe de a o termina cruda
m6rte l’ft răpitfl!
Acesta distincta bărbata, cănda a atinsa punctulfl fatala a mor-
ţii, tn urma aael îndelungate b0le, era ln etate de 45 ani, înce-
ţauda din viâţă la 7 1/2 ore s6ra In 18 Ferbruarie 1878. Patria
lai natală fa a doua capitaiă a României, Iassy; născuta acolo la
aaulfl 1833, educata şi studiata la Seminariul Centrala de Socola,
ande a finita cursulfl la 1858, a armata apoi la Facultatea de the-
ologie la Universitatea din Ia ş i, unde a şi ocapat ana din eathedrele
Facnltăţil. încă de la 1860 fu numita profesorii la cathedra de sciinţile
exegetice la careul saperiorfl din Socola, şi a ţinut’o până ln anula
expirata 1877 Aprilie 7, cândtt a trecuta ca directora ala Sf. Mi-
tropolil de Bacarescl.
Inteligenţa 8a, claritatea expresiunilorfl, precisia şi agerimea
minţeî 8616, cu care pătrundea locurile cele mal obscure ale Sf.
scripturi, şi le lămurea, dându-le adevfiratula lora sensa, şi impăcănd
diferitele texturi prin argumente solide, a imprimata nomele s6fl
ea litere de anra, ln memoria elevilora 861, şi a tuturora cunoscnţilortt
cari astădl ea mare întristare regreta perderea sa.
Astăzi Sf. biserică română a perdnta ln persâna 8a pe anala
din cel mal distinşi fii ai 861, care Ί făcea landa el,— şi nu s'ara
$iee ca nedreptal, că Romănia chiara a perdut pe unala din cer
m l iluştri bărbaţi al 861!
Oa profesora de eciiiiţele exegetice a InsnileţitQ de principiile
cele mal sânte pe şcolarii 861. Oa profesorii-de theologie la faculta-
tea de Iaşi a laminata cu lamina D-eecelortt Dogme junimea ro-
mână. Oa profesora de limba germani la Liceala Nod a exercitata
pe fii! Romăniel ln cunâscerea limbelortt vecine. Ga directora ala
seminariuluî Socola, In mal multe rânduri, şi ln mal malţl ani, a
 356 POM PA F U N E B R A L A

lui de soră a răposatului, Mina Micieseul, şi a unul numeroşii Duhi·

Cu acestă ocasinne Archim. Gavriel RăşcanO a ţinutu un (See ’
pe care Ί publicăm aci pentru ca lectorii noştri 86 vaflii ore-
detailiurl din viâţă răposatului. Caie

Ecâ discursulu:
■Vinofi vedi.
loanXI. n
Trista solemnitate a ceremoniei presonte, şi doliola cu care
îmbracă, resflnă astă-^I în t6te inimele ! întocmai ca duiâselo a .
vinte ale Mathel, <?ise către MăntuitorulQ lumii: « Vino şi
la întrebarea ce i‫־‬a dresata pentra rdposatalfl, iubitulfl 8dtt faJ
Lazăr, unde l'aţi pusiI p e elu ?
Acostă dui0să invitaţi ane o face şi astă‫<־‬JI la fie-care, r6poa\tul
Archimandritfl şi Vicarfl ala Sf. Mitropolii de BacarescI, Ierwy*·
< Vino şi vetfi », $ice ela, pre cela‫־‬ce are dischisQ mormgntulj
spre a Ίΰ primi ln sine. La acostă duidsă invitaţiune şi noi a-
dăogândi slaba nostră voce, glicema: veniţi şi vedeţi pe râposatola
Archimandritu şi Vicarii alfl Sf. Metropolil de Bacurescl, Ieroarau
Bnfn'nreflil, pentra care se facă acum c&ldarâee rugăciuni din par-
jj^p£gj tea Sf. Biserici către cel a-totfl-patinte! şi v6£6ndu-ltl depone{!
obolalu lacrimelorQ vostre pre faţa lui, cari să remâe ca o probă
eternă de dragostea vostră către elfl. Toţi bărbaţii de sciinţă şi de

P literatură, veniţi şi v£ îndepliniţi cu demaitate acestă săntă datorii

către amicala şi camaradul vostra, păstrăndfl eterna memoria 101
Intra inimile vâstre.
Dâr val! câta de trista este efectalQ morţii, ce lnvălesce ca 10·
tr’o c6ţă‫ ׳‬ln vălalfl altărel pe toţi cel ce ,şî plătescu acestfi tribute
naturala ? Căci de îndată ce se acopere ciae-va ca pământii, şi me-
moria lai dispare din inimile dmeniloru! remâiadă despre elfi no-
mal ană slabQ.savenirfi, care chiarQ de la locepotti este egalii ca
cea mal profundă altare! Na v8 întristaţi, ţjlice istoria, na este aşa,
şi pentra aceia a cărorfi fapte sunta Înregistrate de ea. Căci is.toria,
fraţilorfl, ca and deposit(! sacra păstriiză suvenirele tutalorfl celorfl
ce s’au făcută demni prin lucrările lord a 86 Înregistra 10 ea: fie
prin săoţenia vieţel lorii, acelora a. căror reliquie, ca uoO thesaurfl
preciostl ca dorQ se visitâză de t o ţ i ; ofl prin caaoscinţele şi ope*
 POMPA FUNEBRA.(.* 350

numat pe D 4 ‫־‬eti căutaţi, poruncile luî p&^iţl, şi voia laT cea eăntă
împliniţi.
Ia fine adre?ăndu-se către IoaltQ Prea Sânţitul MetropolitO şi
primato, ţjice: Vino! Prea iubitulO mefl Părinte, dă ,ml bine-ca-
ventarea cea mal depre urmă! ca ajutata de căldurâsa Prea-Sânţi-
elorO‫־‬V6stre rugăciune, se potd străbate cu uşurinţă acOstă cale
necunoscută mie plnă acuma!! Care rugare o facts şi către cel-alţ!
prea Sănţiţl Archierel şi lntregalO clerO. Apoi adresăudu-secătre prea
iubitulO sâfl nepotadeeoră Mina MicleeculO, şilăsAndu-I bine-cuvfin-
tarea sa ţjice: Virtutea şi justiţia sunt cari împodobescO pe toţi; de
acea virtutea păzesce-o, şi justiţia nu opărăsi, căci D-<jleO, ca drepta,
n da cele bane numai celor ce se silescu a face dreptate. Iar νοδ
iubiţilorO mei şcolari, v8 lasfl părintesca mea bine-cuvântare,
precum şi la to ţi cel ce m-aţl iubita.
Iu urmarea acestora! Toţi cel presenţl! rude şi prieteni, cnnos-
cuţl şi streini! veniţi să dămO sărutarea cea mal de pe urmă In
Domnuld reposatulul Archimandrita Ieronym, lăsândO lacrămile
n6stre pe faţa lui, ca o probă învederată de devotamentulfl nostra
către 610‫־‬, promiţându-l că numele 860 va rămânea neştersă la iui-
mile n6stre; şi astO-felO sâ’I Intonăm0 cu toţii funebra căutare ·
< V e& nica lu i p o m en ire >.
Amin.
Dupâ terminarea oficiului, sicriula ea corpula răposatulni fa
pnsO ln carulfl funebra şi dusO pe calea Mogoşoiel, însoţita de
P. P. S. S. Archierel CalistO şi TheodoretO, de Pre Cucernicei Pro-
toierel al Capitalei Bucurescl şi al Districtului Ilfov şi de derula
oficiant; de amicii şi cunoscuţii sel şi de o mulţime de spectatori.
Panglicele carului funebru fu ţinute de personalulO Mitropolitan. La
capulO podului Mogoşoiel P. P. S. S. ArchiereO şi CleralO făcând
rugăciunea obicinuită, pe la ora trei sicriula fu luata din carul fu-
nebru, aşezata ln tr’o trăsură, şi Îndreptată spre Monastirea Cer-
nica, unde răposatulO de mal nainte manifestară dorinţa a fi ln-
mormântata, pentru care regulase şi tote cele necesare cu Prâ-Cu-
viosula Stareţa acestei Monastirl, Joelu. In acestă călătorie, rfipo-
sătula fu acompaniata de d. DirectorO al Sf. Metropolil Θ. Zota,
de nepotul sea Mina Miclescul, de Onor. Piotoerett de Distr. Ilfov
TudorO, de doi elevi al s€I de 8c01s: Ârchidiaconala Gerasim Thi-
 P O M P A I‫ ״‬U NEBRALA.
358

conduse pe elevi pe calea virtuţel şi a progresului. Ca directora

Sf. Mitropolii de laş! a conduşii eu destulă demnitate nava inter
lorfl eclesiastice spre frumosulO şi gloriosului li mana ala autW
pl!aliel,snb inspecţiunile în a lt Prea Sfinţitnlul MetropolitO şj primau
alfl României Calinica Miclescu fiindu atuncea MetropolitO»Moldovq
pe care rgposatulfl Ila asculta ca multo respecta, fiiudtt dduIq diâ
cel mal devotaţi fii al 861. In fine ca directora (1877 Aprilie 7 !
şi VicarO (1877 Decembrie 1) alfl sf. Metropolil de Bucuresci
purtată acestă funcţiune, na ea mal putină, demnitate ln care ad«!;-
nistraţie ,şi-a data sofletalfl s6fi în mâna Ini D-defl.
Dorinţa de a cundsce totulti, ea o albină care se sirguesce dea
aduna deliciosnlfl fructa de pe mal mnlte flori, a făcuta pe iutele-
gentnia profesorii a se sili ca să adune ·sciinţele mal din t6te li®,
bele cunoscute, atâtfl vechi, cât şi moderne — căci pe lângă cea
maternă tn care primise educaţia, poseda In acela-şl grad cea
Francesâ şi sororile Neo-Latine, apoi Germană şi Englesă; limbile
Clasice Latină pi Grecă; precum şi anticele Ebraica, Siriaca şi A-
rabft. Din biblioteca sa se pdte canâsce că eruditul a profesora se
ocupi ca Sanscrita, Eroglipha şi Cuneiforma. Pe lingă acostă mai
poseda şi oprofundă sciinţâ Philosophică, Theologică şi Exegetici.
Dreptatea 11caracterisa în t-6te afacerile sele : prudenţa ln tote
mişcrâile sele; şi înţelepciunea tn tâte cuvintele s<51e. Sciinţasacea
positivă. experienţa sa, şi mal cu semă prudenţa sa în administra·
ţie. l’a posti pe linia bărbaţiiorfl celor măi distinşi din România,
şi ca atâtti mal mulţii a celorfl eclesiasticl.
T0te acestea ţjlise, fraţiiorO, despre răposatulfl, să nu credeţi ci
ar fi numai nisce laude vane, ci niece adevârurl exacte, despre care
a 'şl putea lua de martarl ochelari pe toţi cel ce bine 1 ’aO cunos·
eotfi.
Dar vaî! iată lfl astă-di întinşi! pe patulfl s60 mortală, fărăglasfl
şi fârâ suflare! Insg de şi este aşa, toto 51 prin preseaţa sa, ne a·
dresezi la toţi, ca.şi Martha lu i Iisus Christos, aceste doiose
cavinte : < Veniţi şi vedeţi > mormdntalfl ta care amfl să me po-
gorfl, şi Td^oda-lfl examinaţi! ce este omuîfl, şi ce rân&ne dape
elfl? ConYingeţi‫־‬,Y6 ! câ numai savenirulfl binulal ce‫־‬.’ lucrez;! cine-w
ua piere: ori ce ajifi lacra pre pâmdatfl este vanitate. De .acei3
 P O M P A F U N E B R A ( .*

numai pe D-«Jeu căutaţi, poruncile Iul păjliţî, şi voia lut cea eăntă
împlini(!.
In fine adresăndu-se către Inaltu Prea Sănţitul MetropolitO .şi
Primaţi, ţjice : Vino l Prea iubitulO mefl Părinte, dă ,ml bine-ca-
ventarea cea mal depre urmă! ca ajutata de căldurisa Prea-Sânţi-
elorfi-Yâstre rugăciune, se potU străbate cu uşurinţă acâstă cale
necunoscută mie plnă acuma!! Care rugare o facO şi către cel-alţ!
PreaSânţiţf Archierel şi Intregulfi derfl. Apoi adresăniu-ae către prea
iubitultt 860 nepotadeeoră MinaMiclesculQ, şilăs&ndu-I bine-cuvfln-
tarea sa <Jice: Virtutea şi justiţia sunt cari împodobescfl pe toţi; de
acea virtutea păzesce‫־‬o, şi justiţia nu o părăsi, căci D-ţlefl, ca drepta,
va da cele bune numai celor ce se sileecU a face dreptate. Iar vog
iubiţilorO mei şcolari, v8 lasfl părintesea mea bine-cuvântare,
precum şi la toţi cel ce m-aţl iubita.
In urmarea acestora! Toţi cel presenţl! rude şi prieteni, cunos-
cuţl şi streini! veniţi să dămO sărutarea cea mal de pe urmă la
Domnuia reposatulu! Archimandrittt Ieronym, lăsăndO lacrimile
nâstre pe faţa lu!, ca o probă învederată de devotamentul!) nostru
către ela; promiţându-I că numele 860 va r6măuea neştersu !11 ini-
mile n6stre; şi astO-felfl sS’l IntouămO cu toţii fuuebra căutare »
< Vectnica lui pom enire*.
Amin.
Dupâ terminarea oficiului, sicriula cu corpula rSposatulul fu
pusa ln căruia funebru şi dusa pe calea Mogoşoiel, Însoţita de
P. P. S. S. Archierel Calistfl şi Tbeodoretfl, de Pre Cucernice! Pro-
toiere! al Capitalei Bucurescl şi al Districtului Ilfov şi de derula
oficiant; de amicii şi.cunoscuţii sel şi de o mulţime de spectatori.
Panglicele carului fanebru fu ţinute de personalula Mitropolitan. La
capula podului Mogoşoiel P. P . S. S. Archierea şi Clerultt făcând
rugăciunea obicinuită, pe la ora trei sicriula fu luata din carul fu-
nebru, aşezata într’o trăsură, şi Îndreptată spre Monastirea Cer-
nica, unde râposatula de mal nainte manifestară dorinţa a fi ln-
mormântata, pentru care regulase şi t0te cele necesare cu Prâ-Cu-
vioeula Stareţa acestei MonastirI, Joela. In acestă călătorie, râpo-
sătula fa acompaniata de d. Directora al Sf. Metropolil G. Zottt,
de nepotul sea Mina Micleecul, de Onor. PiotoereO de Distr. Ilfov
Tudorfl, de doi elevi al 861 de ecâlă: Archidiaconula Gerasim Thi-
 358 po m p a r« u nebrala

condusfl pe elev! pe calea virtuţel şi a progresului. Ca directorii ala

Sf. Mitropolii de Iaşi a conduşii cu destulă dem nitate nava interese,
lora eclesiastice spre frumosula şi gloriosului li mana alo anthoce-
plialiel, sub inspecţiunile în a lt Prea Sfinţitului Metropolita şi primata
alo României Calinicfl Miclescu fiindu atu«cea Metropolita‫ ׳‬Moldove!
pe care răposatultt 110 asculta cn m ulta respecta, fiindQ anula din
cel mal devotaţi fii al sfii. Iu fine ca directorO (1 8 7 7 Aprilie 7)
şi VicarO (1877 Decembrie 1) ala sf. Metropolil de Buc-urescl a
purtată acestă funcţiune, nu cu mal puţină, demnitate ln care admi*
nistraţie 'şt-a data sufletulu său ln m âna lui D‫(־‬jlea.
Dorinţa de a cunâsce totulfl, ca o albină care se sîrguesce dea

1
aduna deliciosnlO fructO de pe mal m ulte flori, a făcuta pe intele-
gentalO profesorO a se sili ca să adune eciinţele mal din tâte lîm-
bele cunoscute, atătfl vechi, cât şi moderne — căci pe lângă cea
maternă tn care primise educaţia, poseda ln acela-şl grad cea
Francesâ şi sororile Neo-Latine, apoi Germană şi Englesă; limbile
Clasice Latină şi Grecă; precum şi anticele E braica, Siriaca şi A-

K
rabă. Din biblioteca sa se pâte cunâsce câ eruditula profesorO se
ocnpa cu Sanscrita, Eroglipha şi Cuneiforma. Pe lingă acâstă mal
posedaşi o profundă sciinţă Philosophică, Theologică şi Exegetici
Dreptatea îl caracterisa In tâte afacerile sele : prudenţa tn tote

s‫׳‬ mişcrăile sele; şi înţelepciunea ln tâte cuvintele sdle. Sciinţă sa cea

positivă. experienţa 8a, şi mal cu sema prudenţa sa In administra*
ţie, l’a pusa pe linia bărbaţiiorO celor măi distinşi din România,
şi cu atâta mal multa a celorO eclesiasticl.
T6 ţe acestea dise, fraţilorfl, despre rdposatula, să nu credeţi c&
ar fi namal nisce laude vane, ei niece adevăruri exacte, despre care
a ,şl putea lua de marturl ochelari pe toţi cel ce bine 1 ’aO cunos-
cntfi.
Dar val! iată 10 aslă-dl înţinsâ pe patula sefl mortala, fărăşlasfl
şi fără suflare! Insă de şi este aşa, totuşi prin presenţa sa, 110 a-
dresezi la toţi, ca şi Martha lui Iisus Christos;: aceste daiose
cuvinte : < Vwiiţî şi v e d e ţi » mormdntalO tn care amO să me po*
gorO, şi v^4®odu-la examinaţi! ce este omulfl, şi ce rămâne dupe
elfl? C0nyingeţi7Y6! că numai suvenirulfl binulul ce-! lucrulcine-v»
uu piere: ori co ajtfl lacra pro pămăuta f şsto vanitate. De acei»
 NAPOLEON I
' REFLES1UNI D E S P R E DIV IN ITA TEA CREâTl.VISM l U :i ■‫ !ל‬b & ? f * L

M ANTUITORULU LUMEI
(Urmare)

Maliometu, fOră îndo^lă, proclamă uaitatea la! n— ! dei' 1 : a-

costă, veritate este esenţa religiunel sele, este dogma principală a
Mahometismuluî, nu potâ contesta aici eu; derO teu lamea scie,
că Mahometismuld liiadil unu amesticu de prescripţiiml imprumu-
tate dio legea lui Moise şi din alte religion!, aârmaţiaaea despre
esistenţa lui Dumnezeu nu o face de cătii toid dupre Moise şi tra-
diţiunea judaică.
Materiea şâtt fonduld colorii alte dogmeale Âtcoraaoloieste pro-
dactd alu spiritului, seti aid imagiaaţianel lai Mahometa; A160-
raaulă este uă carte plină de confasiaae şi de obscuritate, este aă
arte a unu! inovatorii pasioaatd, care se tormentă peatra a resol-
va tn modfl ingenioşii cestiuol, cari suut mal înalte decâtd geniulfl,
şi ou ajunge de câtu la turpitudini (lucruri de ruşiae)!
Deci Mahometismuld 0 0 este adevdrata de citii îamal lotru căta
86 ragimă pe Biblie şi pe sentimentele tailscato despre credioţa 10
Damae^eO. Tâtă cea-altă parte a Alc*ran*lui nueste îutr’adevOril,
de căta o sistemă Indrâsnâţă de domiuaţiuue şido iavasiuae politică.
10 Mahometismu pretutindeni au 80 vede de cătii omala ambiţi-
08ΰ. Nu se vede de câtd adulatoruld vilii (oma de uimita) ala tu-
tarortt pasiinilord celord mal plăcute iuime! omalut! adică ala plă‫־‬
360 POMPA F U N E B R A L A

masfl şi Archim. G. Răşcana, şi de alţi cunoscuţi al 861 do! Arţh!.

mândriţi şi doi protosyucell.
.Dup6 sosirea la Monastire, Arcliimandritultt Joela din preunatu
clerultt Soborului sefl, a celebrata oficiulQ funebru cu tâti cerem0-
nia cârmită ln Biserica Sf. Nicolae, Iar Archim. Gavriel BAşcina
a ţinuta una mica discursa, care ooprindea numai detailiurile cele
mal Însemnate ale răposatului, spre ale cunosce şi respectabilii P4-
rinţl acelia Monastirl. In morm&ntarea a avut loc pe la orele 6 1/! s6ra
tn drâpta Paraclesulul cum in tri cine-va tn cimitirfl, spre r&ăritQ
de morm&ntultt Pr£-Sfinţituluî Genadie fostul Vicartt şi predecesorii
al distinctului Archimandritu de scaun şi Vicartt Ieronym , intre
mormântula Prâ-Sântulul Auxentie şi al Pr6‫־‬Sânţi tulul Ieronym
Sevastias idem fosta Vicarii al Mitropolii de Bucuresci, rdpoeata
ln anul 1875 Martie ln 5.
malfl care cutâză să atace In publică interpretaţianea greşite a sAn*
tel scripturi.
Elfi 191 propane a demonstra, că aceste victorii şi aceste cacerirT
»10 lai Mesiea suntâ victorii spirituale, adică Ela esplică cum că ln
sânta scriptură este vorba despre combaterea şi reprimarea viţie-
lorfi, despre subjugarea pasiunilorO şi despre inrasiunea pacinică a
sufletelor; şi că decă sânta scriptură anunţă sgomotâsa subjugare,
supunere a universalul, acesta se referesce la a doua venire, care
va fi la finitultt lamei. IisasQ are uă deosebită grijă de a inspira a-
căstăesplicaţiuoe spirituală discipulilorO 861. Adesea Iudeii stăruescil
de DdosalO (Iisus) de a priimi să se faca rege; Ela depărtâză de la
fruntea Sa corâna, na o voesce; Ela voesce aă altă coronă, pe care
sânta Feciâră, mama sa i-a preparat’o, adică că Ela va pune pe
fruntea sa corona de rege prin marele sea sacrificia.
IisusO Christosfl na pactisă ca cele-alte slăbiciuni omenescl.
Sensurile, aceşti tirani al omului, sunt tractate de către 118080
ca nisce sclavi, cari trebae namal să asculte şi să nu comande nici
uă dată. Yiţiele sunt pentru Eltt obiectula nrel celei mat ne împă-
cate, Ela mortifică pasiunile, cari sunt elementula naturala ala ma-
rilora succese. Ela ca stăpîna vorbesce natarel umane celei degra-
date, vorbesce ca una stăpîna mâniata, care cere aă espiaţiaae.
Ouvâatula sea, de şi cu totula austera, cu tâte acestea, se tnsînue ln
sufieta ca unu aera subţire şi curata; consciinţa prin acesta eu-
vânta este pătrunsă, ln tăeere este induplicată şi eoavinsă.
Iisusfl lasă la aă parte politica, care este de prisostt pentra ade-
vârâţii creştini, cari adâră dogma fratemitâţel.
- Ec6 dâră una omfl deosebita, âc8 unfl pontifice şi uă religiune,
care este in tr’adevSra separată de tâte cele alte religiaal.
Este adevărată, că Iisusfl Christostt propane eredinţel n6str&
una numâra (aă serie) de mistere şi ordonă de a le erede pentru
eavântultt, că Ela, care le propune, este Dumnedea:
E u suntu D um nezeu.
Ela declară că este Dumneflett ! ce abisU profunda Intre Ela şi
cel alţi făcgtorl de religinnl! Ce cutezanţă, ce sacrilegifl, ce bias-
femfl; dâcă acesta n’ar fi fosta una adevSrO!! Ea diefl mal multa,
trtuofula uuiversalfl ala unei afirmaţinnl de acesta felfi, d6câ a-
 362 NAPOLEON 1.

oerilorQ, cari atingfl şi ademenescu sensibilitatea carnet (Σαρ·/0ς\

consacrându-se seusaalitaţel. El bine, cătrS veritatea Ini Dnmnedej
tîrfisce pe 0menl Arabolfl (Mabometfl), sefl cătrfi seâucţiunea (amj
girea) tntorfl veseliilorfl permise ln acestă vi£ţă şi promise 0
speranţa şi recompensă in cea‫ ׳‬altă.?
Mahometfl trebnia să răpâscă, să atragă una poporfl; pentraV
cdsta II fa necesara a face apela la p&sinnl, la fericire! elfl &
şitfl, dăro causa trianfalal va fi causa cădere! s61e. Maî curftnda
sea mal tărflifl eruciatornlfl va dispare de pe scena lume! şi cru’
cea va râmânâ tn lume. Sensualismulfl ucide cu totula naţiunile ca
şi pe indivizii, cari aa neintelepciunea de a face dintr’dnsulfi basa
esistenţel lorii!
Ce este şi mal multa, acesta profeta falsa se adresâză, la uă sin-
gară naţiune, şi a socotita ca necesara de a lua asupră-ş! doug ro-
luri : rolula de oma politica, şi rolula de oma religiosă. Intr’adev&o
elfl a cuceriţii şi posedata t6 tă puterea de oma politicii; nicî preş-
tigiulu de oma religioşii nu-i-a lipsita, dârfl nu s’a putută bucora de
realitate. Nicî uă dată elfl nu a data probe despre divinitatea miei-
anei sfle. Fă dată, seu de dou8 ori a voittt a se ră^ima pe mira-
cole, şi spre ruşinea sa, na isbutesce.
Nimeni nu crede in miracolele 861e, pentru că nici elfl însuşi nu
credea tntr'ânsele; cea ce probeză că elfl nu este atâtfl de fericita,
câtu’şl imagină cine-va, de a impune miracolele sele.
D6că titlulfl de impostora (înşelătorii) convine numelui la! Ma-
hometfl, apoi acesta titla repugnă totalm ente cu numele lui lisusu
Christosii, pe care, cre^fl că nici unfl inimicii alfl creştinismului nu
a cutezată a-lfl defăima. Interm edia na esistă : Iisusfl Christosfl
seO este impoetorfl, săfl este Dumnedefl.
Iisusfl Gbristosfl o'are ambiţiune terestră, Elfl este consacraţi
esclasivtt numai misiune! sâle cerescl. Lui 11 era uşorii de aesereita
aă mare sedacţiune şi de a ave putere, 96 devină unfl omfl politicii*
T6te arfl fi concaratfl la acesta şi t0te arfl fi mersa înaintea Lui
asigarăndu-I succesula, decă Eld a r fi voittt acesta.
Judeil asceptatt unfl Mesie temporala, care trebuia să subjuge pe
inimicii lorfl, unfl rege, alfl cărui sceptru să reducă t0tă lumea
sabtfl domina ti un ea lorfl. In tr’adevgrtt, aci era aă cercare grea de
învinşii şi unfl elementtt natural de usurpaţiune. Iisusfl este pn-
 NAPOLEON I. 365

cea creştinismului fa au rită ca and strigătO puternica ale sciinţel,

care venia să descepte eonsciiaţa. Îndată Idololatriea 86 simţi 10‫־‬
vită 10 temeliea ea, şi, ne avftudâ nimicii a opune atacului acestui
etrigâtfl generos(!, idololatriea, ameninţată ln esistenţa sa, response
printr’unQ strigata de tnrbare. Acâstă turbare nu era din convicţi-
une, ci era desperarea acelora, cari erall să Înceteze de a trăi, pen-
tra că vlâţa lorQ era legată ca a idolului lorii. Astfl-felO este debi*
litatea minclunel, care de la sine n’are nimicii fixfl. Şi cam s’ar
pute ca lm prejurala firului erorel să crească uă credinţă, aă con-
vicţiu&e 1 N a, păgănil na credeaQ ln păgăniemfl, şi, ln timpuia
nostru, unfl ereticii n’are şi nu p6te ave de câtfl uă falsă Încredere
10 erorile, cari ikfl separă de credinţa universală; deră elfl crede ou

t0tă siguranţa articolele comune celorfl dou6 confesiuni, şi nu este

de câtfl en d in ţa comană prin care se pâte esplica dnrata oresiilorfl.
No se p6te esplica succesele lai Lutertt şi Galvinfl de câtfl prin pa-
sianile ânm ilorfl şi prin ajutârele ce priimiră de la politica prin-
cipilorfl şi a celorfl mari, cari se serviră de eresie ca de uă armă.
Oare este religiunea absolută, ce lumintoă, dirige şi liniştesce
consciinţa, ca credinţa creştină) Cele-alte religiunl false lasă spi·
ritulfl ca pe aă navă fflră conductorii, să rătăcâscă ln voia lntâm-
p lin i.
T6te religiunile, afară de religiunea creştina, aruncă safletalfl
numai ln afacerile vieţel comune. Confucrifl propune Chinesilortt a-
gricultura, Licargfl şi Numa crezură a ţine pe concetăţenii lorfl
p ris ecilibrnlfl legilortt şi prinarmoniea unei societăţi bine regalate,
Mahometfl împinse pe discipolii sel la cucerirea lamei prin sabie.
Toţi 6nsă limitară pe omfl numai tn lacrarl ·8teri0re. Bine! Deră
ce reporta esistă Intre aceste ocupaţiunl şi Intre sentimentulfl reli.
giosfl. L a toţi aceştia v&Jfl cetăţeni, uă n aţin ne 7 uofl legislatorii,
unfl cuceritorii, dărO nicftifl unfl pontifice. Şi cine altilfl putea, de
c&tfl numai Dnmne^efl, să afirme cu acostă certitudine absolută, ca-
pabilă de a linişti consciinţa, să afirme, ţlicil, verităţi, precum esto
esistenţa lui Dumne^efl, nemurirea sufletului, credinţa despre iadfl,
despre paradiefl, cari sunt basa tuturorii religiunilorfl ? Căndfl Iwusfl
Christosfl eu uncie aceste verităţi ca esenţă a doctriael sele, ac&tao face
catâtăimposanta şi ca totfl ce este absoluta şi maiestoefl ln caiac-
terolfl sefl de F iii alu Iul Dumneaei.
 364 NAPOLEON 1.

cest triunfa, nu era Intr’adevSra alfl Iul Dumnezeu, ar fi

probi de ateismO. uil
De altă parte, Iisusfl Christosfl propunfindfl misterele este t
secinte cu natura lucrurilorO, care este fârte misteriâsă. D0 UI]^
vifl efl ? Unde m6 duca? ‫״‬Ce sunt? Viâţa um ani este unfl mietera
in origina sa, in organisaţinnea sa şi in scopula sefl fiualu. In 0Inji
şi afari din oma, in n atu ri totfl este misterfl şi ar pofti cine-τ» ca
religiunea s i nu fia m isteriâsi! Creaţiunea şi destinaţiunea 1Ume1
sunt una abistUtepitrunsfl de mintea omului, ca şi creaţiunea şi 4es-
tinaţiunea unei singure fiinţe.
Creştihismulfl, celfl puţinii, nu ocolesce aceste mari cestiuni dori
pentru noi, cari credemfl, dogmele nostre sunt tocmai soluţiunea
cestiuniloru. Păgânii recunosceafl c i natura lucrurilorfl este mişte-
riosi; la el eraa mistere pretutindinl, şi aveafl mistere de totfl fe-
lulfl; misterele Isideî, misterele bacanalelora, misterele înţelepciu-
neî şi ale infamiei. Aci cu dreptfl cuvântă spiritulfl se pâte revolta
contra nopţel impure şi profunde, care acopere sanctuarul(!.
Ce amesticu de principie mal eterogene şi contradictorie de câtfi
teogoniea Childeilorfl, a Grecilorfl şi a egiptenilor(!! Ce oceanu de
W m â f idei unite fflri vre’a i leg ătu ri, fflră vre’u i lo g ic i! Ce amesticu de
sablimfl şi de absurda, de sacru şi de profana! Cea ce este mai

Ir
puginfl obscura se referesce ne apiratfl la originea societiţiloră, la
istoriea lorfl şi mal alesă la istoriea primilorfl principi, ln timpii ce
dogma 86 referesce la aceleaşi credinţe, sdfl mal bine la aceleaşi 0·
rod ale unei tradiţiunl perdute! Şi sanctuarilla piginU este intra-
devgrO receptorul(! Intonecosii alfl pirerilorfl false ale sensurilor!!,
este JocuJfl de mtilnire a mii de lucruri estravagante ale imagina-
ţiunel, este asiluln consacrata alfl tutorii nebnniilorn inimel şi alfl
tutorQ aberatiunilor secolilorfl.
Asta-felifl de temple, asta ·fel a de preoţi potfl fi temple şi preoţi
al veritiţel ?
Cine va putâ s i susţine acâsta ?
Nu, nici înşişi păgânii n’afl credutfl seriosfl.
Creştiniemulfl singurii de la nascerea 8a a publicata acâsti pre‫־‬
tenţiune şi singura ela are dreptul(!, pentru c& dogma 8a eetecou*
secinte şi este de aeordfl cu acâsti pretenţiine. Politeismaltt, când
ataci creştiniemulfl cu atâta furâre, avu aceşti! presimţimdntfl. Vo*
 NAP3LEON I. 307

Na numai este preocupata spiritalfl nostră, ddrO este dominatfl

prin acâstă leetarft a evangel iol. Evangeliea, u& dată devenita ma-
gistralfl spiritului nostru, ne iabesce. Dumne^eQ acuin esteşi amicala
şi adevdratula nostru părinte. SufletulO atrasa de frumuseţea Evan
geliel, nu mal este alu seu, ei Dumnezeii se face stăpinil peste elfi
Îndată, şi-l dirige atâtfl cugetările, câtfl şi facultăţile; cu alte ca-
vinte, safletula acum este alfl lui Damne^efl.
Ce probă mal mare despre divinitatea lai Iisusfl Christosu, care
are an imperifl atâtfl de absolutu şi na altfl scopfl de câtfl amelio-
rarea spirituală a indivi^ilorfl, paritatea consciinfel, unirea ea
totfl ce este adevgratfl, adică sânţeniea sufletului ?
Ec6 uă adeveratâ religiune şi unfl adevdratfl pontifice.
Şi cea ce ne convinge nu sunt de câtfl benefieiele şi fericirea, ce
resultă dintr’uă atare credinţa! Omulfl care crede este fericitfl! Ah!
voi nu sciţi ce este a crede; a crede este a vede pe Dumnezeii; pen-
tru că celfl ce crede, are ochii ficşi la Dumnezeu. Fericitfl este celu
ce crede! Numai cine nn vrea, acela nu crede. Aetfl-felfl este creşti-
nismulfl, care satisface lntr'unfl modfl de ajansfl şi completa raţia-
nea acelora, cari afl admisa uă data principiala, ce 86 esplică sin-
gnrfl printt revelaţiunea de susfl şi in urmă esplică mii dedifiicuitaţi,
cari nu se pota esplică de câta prin credinţă.
{ In fine, ultimul)! mefl argumenta estecănu esista Dumnedefl (in
cerfl), dâcă unfl omfl a putută concipe şi esecuta cu deplinii succesfl
planulfl giganticii dea smulge pentru sine cultulfl suprema, usurpândfl
numele lai Dumnedefl. Iisusfl este singarula, care a cutezată a face
ac£sta, Elfl este singurulii, care a disă şi a afirmata însuşi despre
Sine, fără sfiâlă : Eu suntu Dumnezeu, cea ce este forte diferita
de afirmaţianea : Efl suntu unfl Damnegefl, sefl : sunt Dumneaei,
Istorie na menţionâză câ ar fi foştii vre unfl omfl, care săsecalifice
pe sine ln modfl absoluta cu acesta titlu. Mitologica nu ne spune
nicăirl că Jupiterii şi cel alţi pel s’afl divinisatfl el înşişi. D6câ arfl
fi fâcutfl ceva în acesta privinţă, ar fi foştii din partea lora ui moa-
struositate şi culmea orgoliului, ar fi fostfl uă estravaganţă destula
deabsurdă. Acâsta a făcut’o posteritatea, erezii primiloru despoţl;
aceştia i-aa divinisata. Toţi âmeail fiinda de aceeaşi rasa, Alexan-
dru a putută a se numi fiula Iul Jupitera. D6rd tâtă Grecia asurlsfl
(rlsfl) de acâstă iubire de sine poşte mSsură; totfl asemenea apote-
 966 napoleon 1.

Fflră îndoi61ă, trebue credinţă pentru divinitatea lui Iieuetl

nil dată admisă acâstă credinţă, doctrina creştină se presiutf'^
precisiunea şi claritatea Algebrei : ln doctrina creştină, nu m t ‫״‬
a nu admira Înlănţuirea şi unitatea unei sciinţe.
întemeiată pe Biblie, acestă doctrină esplică farte bine tradiţiu
nile lamei; ea rSspândesce lumină asapra acestora tradiţiani şi ce!
alte dogme 8e referesctt la dânsa ca părţile unei catene (lanţo)
Greştinismalâ este superiorii nu numai tutorfl filosofilorfi ci
şi tatorâreligiunilora; chreştinil nu-şl făca ilasiane despre natura
locrurilora. Nu se pâte imputa creştiniloifl nici subtilitatea, nici
şarlataniea ideologilortt, cari aa crezută că resolvă cestiunile cele
mari teologice cu disertaţiunl vane despre lacrarl şi cestiunl mari.
Ghreştinil na 86 pota asemena ca acel ne înţelepţi, a cărorfi nebn-
nie este cam identică cu a anul copila, care voesce să atingă cernla
cu mâna, care cere luna spre a se juca ca ea! Chreştinismultt dice
cu simplicitate «Nici una oma n’avâţlutfl pe Dumneflea. Dumnezeii
a revelată cea ce este Ela. Revelaţiunea sa este ana mistera, pe care
raţiunea nu‫־‬lfl p6te concipe; a<târO fiindfl-că Dumnedett a vorbita»
trebue 8ft credemu.
Evangeliea posede aă virtute 80 a patere secretă şi eficace, ni
căldură care lucrăză asupra iateliginţel şi care încântă inima. A
medita asapra Evangeliel este a contempla Gerola. Evangeliea nn
este aă carte, ei este aă fiinţă vie ca uă acţiune şi patere, care in-
vade peste tota ce 8e opune estensianeî s61e. Ec 6 pe masă acâstă
Carte escelinte (aci Napoleona pane mâna pe Evangelie cu mare
respecta), pe care na obosescti de a o citi la tâte filele cu ace-
eaşl plăcere. lisusu Ghristosa na variâză şi na se sfiesce ln învfiţă-
tura 8a. Cea mal mică afirmaţiane din partea Sa pe câta este de
simplă, pe atâta este de profundă, în câta captivă nu numai pe
ignoranta, ei chiar şi pe cela mal eradita, numai să fie ca atenţi-
ane.
NicăirI na se pâte găsi acostă serie de idei şi de maxime mo-
rale pline de frumuseţe, cari defileză Întocmai ca bataliânele mill*
ţie! ceresc!, şi car! product! In safietulfl nostra acelaşi sentimente,
ea şi cândtt contftmplămfl Întinderea infinita a cerului strălucitorii;
Intr’uă frumosă n6pte de vâră, cândfl aştrii râepândesca din t6te
părţile lumină.
 360

Copiii Domniei tele te iubescă, Bertrand 1 Tu II iabescl şi nu

osci securii, ca vel av6 fericirea de a-ţl plaţi copiii prin iubire.
Nici binefacerile tele, nici natura nu vorfi reuşi vre-uâ-datfi de a
inspira uă iubire ca aceea a creştinilor(! pentru Damae^eă 1 Dâcă
tu mnrial, fiii t6I ,şl ară fi adusQ aniiute de tine cheltuindfi starea
ta, fără îndoieiă; dâră copiii tei col mici abia arfi fi sciutfi cft al e-
sista ta .. . cu tote cft osci generarulfi Bertrand! Şi noi suutemă in-
tr’aft insula, unde nu aveţi de citii distracţiunea şi vederea farai-
liel v6stre.
Iisusă Christosă vorbesce, şi de aci înainte poporele ne contenit(] sunt
legate de Dânsulă pţin legături mal strînse, mal intime de câtfl le-
gaturile de sftnge, prin uft uuire mal sacră, mal imperiâsă de cfttfl
ver-ce legătura. Elfi aprinde şi nutresce flacăra nnel iubiri, care
prevalezi peste ver-ce altft Iubire. Acostă minune a voinţei lui Ii-
snsfi s ’ar pute să na ne faci a recnnface în Cuventuli întrupată pe
Creatorulfi lamei ? Fondatori( religiunilotă n’aă avută nici chiar idee
despre acostă misteriâsă amâre, care este esenţa Ohroştinismulal subtil
frumosul(! nume de C a r it a te . Fondatorii religiunilorfi n'afi avuţii
acostă idee, pentru că nu 8’afi păzită de a se arunca contra unei
stîncel, în fine pentrn că lntr’uă asemenea operaţiune de a se face
iubiţi, omalO pârtă ln sine sentimentala profandfi despre nepa-
tinţa 8a.
TotO asemenea, cea mal mare minune a lui Iisusfi Christosă este
imperinlfi Carităţel. Elfi singură a înălţată inima 6meniloră ρβηδ
la invisibilă, p6ae la sacrificiul(! timpului; Elfi singură creândă uă
imolaţiune (sacrificiă), a creatfi aă legftturft Intre ceră şi pămentfl.
Toţi aceia, cari credă sinceră într’ensulă simtă ae6stă amâre ad-
mirabilă, supranaturală, superioră, acestă fenomen(! ne esplicabilă şi
imposibilă pentru raţiunea şi forţele omului; acestă focă sacra a-
dusă pe pământă de către acestă noă Prometefi, a carul patere
şi durată nici timpulă, acestă mare destructoră, nu pâte aici a le
slăbi, nicî a le limita. Eă, Napoleonă, admiră şi mal multfl, pentru
cft adesea m’am gândită la acesta, şi tocmai acesta, îmi probezft di-
vinitatea lui Lsusă Christosfl!! Eă am facutfi atâtă de multfl, ln
cfttfl mulţimile mariafl pentru mine. Lui Dumneata II displace de
a face efl vre’uft comparaţiune Intre ontasiasmulă soldaţilor(! şi ca-
ritatea creştină, cari sunt diferite ca şi căuşele lorfi.
ANDL IT M
 3 6 8 NAPOLEO N I.

osa im per*lorilorfi români nicî n i data n,a foştii considerau ^ ~~

mini ca nnfl lncrn seriosfl. MahometQ şi Oonfncitl aQ voita &1 *°
ln ochii poporalul purft şi sim pla numaî ca agenţi al D m u\uu
ţ)ea Egeriea a Iul Noma nu a fosta de câtfl personi&caţvmiea Γ
inspiraţiunl ecâsă în solitudinea pădurilorO. \)eil Brama al Ij^■' '
sunt uă invenţiune psichologică.
Cum d6r 0 unfl JudeQ, a cărui esistenţă istorică este mal adeţj.
rată, mal reală de câtfl tâte cele-alte ale timpului, la cate a
trăita, cam Elfl singurii, fiiulfl unul Teslarfl, se dă pe sine d« ^ \
lacepatfl cal este chiar Damnedetl, că este fiinţă prin escelin^.» \
creatorulfl tutorii fiinţelorfl Ϊ Elfl îţi arâgă tote felurile de adora- \
ţiunî. Elfl zidesce cultulfl sSfl eu m âna sa , n u cu petre, ci cu 6mea\. \
Noi ne mirăm, ba ch iar rgm ânem il estasiaţl, când ne gâudimQ \! \
cuceririle lui A lexandru. E t b in e ! ec 6 unfl cuceritorii, care coufe® \
iu profitul!! sefl, unesce, in co rp o rezi, c u Sine însuşi, nu uă naţiune, \
ci neamulâ omenescfl.
Ce minune! sofletulfl umanii cu t6te facultăţile s61e se aneiţa 1
la esisteuţa Iul Iisusti Christosu. I Şi cum acfcsta î Printr’uâminune,
care latre ver-ce minune. Iisusfl voesce amârea âmeuiloru, atow·
esce tocmai aceea ce este fârte greii de doblnditfl ln lume, cere tm
ce nnfl înţelepţii In vană cere de la âre-cari amici, nnfl părinte de
la fiii 861, nnfl 80Qfl de la 80<jiea sa, und frate de la fratele s6ă; tu
anfl cnvftntn, cere inima tn modO absoluţii; ac63ta voesce şl vAtil
renşesce: Din acesta m’am convinsti şi amtl concbistt despre Anini·
tatea sa. Alexandra, Cesarfl, Anibilii, Ludovicii X IV cu totfl geui-
alfl lorfl ln acdsta Întreprindere n’au reuşiţi». Ei au cuceriţii bum,
dârO n'afl putatu ave fericirea de a av6 unii amicii. !A 8\1nW,
pdte, smgarulti din timpalO nostru care iubeecfl pe A.nibalu, pe Ce
sarfl, pe Alexandra.. . pe Marele Ludoticd XIV, care a aruncai
atâta strălucire asupra Franciel şi chiar 10 lame; şi ca tote 1ces\
na area celtl puţina unu amicii in regatul! 8511, ba nici chiar ln
miliea sa. Este adev8ratu, ci noi iubimtt pe copiii noştri. D6rt
pentru ee? Nai aecait&ma şi ne supunemil unul instinctft natm
unei vod a lai Dumnezeii, unei necesităţi pe care chiar M i
recunoscfl şi o împlinescH. DerO câţi copil remânti ne eimţito
mingMările nâstre 1 Câţi copil nu r M n t i ingraţi şi ne simţit
atâtea Îngrijiri 01 rev&re&mfi asuprl-le cu prodigalitate.
 NAPOLEON I. 371

abisfl !nt.ro miseriea mea profundă şi impgrăţiea eternă a lui Iisusfl

Christos, predicate, iubita, adorata şi trăindfl Ia tota universulfl I...
Şi 0re acesta este m6rte a lui Iisusfl Christosfl? Nu este fire viii ţa
acestă? Ece derO m ârtea lui Iisusfl Christosfl, a lui Dumne^efl.
DupD acâsta imperatorulfl tăcu, şi fiindfl că generalul fl Bertrand
totfl asemenea tăcea, Napoleonii <Jise : Decă ta nu înţelegi că Iisusa
Christosfl este Dumne^efl, el bine! atunci este o greşală, că te am
făcuţii generalii.
Diac. S t . C ă l i □ e s c □ .

■ «11·*»■

MAXIME MORALE ESTRASE

D IN

SANTA SCR'PTUBA (!)

Iubiţi dreptatea cel ce judecaţi pămâutulfl. coaâsceţl pe Dom-

nula lotru bunătate şi întru Smereniea inimel căutaţi-lfl pre elfl
(Inţelepc. lui Solom. I, 1) (2).
Păziţi-νδ dar de rftpstire, care nimicu au folosesce, şi de eleve-
tirl v6 opriţi limba, că cuvflutulfl celfl Intra ascansfl nu va trece şi
gura cea mincinâsă omoră sufletulfl (lbid. 11).
Na poftiţi mârtea lotra necazurile vostre, aici v6 trageţi νοαδ
perire ca lucralfl mănilorfl v6stre; că Dumnedeii mrtrte o'a făcutfl,
nici se bucură de perirea celorfl vil. (lbid. 12— 13).
Rldâcina înţelepciune! este a se teme de Damne^efl, şi ramurile
el lungime de flile. (Sirachfl 1, 19).
Cunana Înţelepcianel este frica Domnului care isvorâsce pacea şi
vindecare...................... (Sirachfl I, 17).

( I ) i M I t o i r a l i o ( · ■ i i U m î i m m o ra le l o o t eitr& ee d in c-d iţiu u ea s â n t e i s c rip -

turf, fă c u tă I* B u z S ii; o b servând[! C asă u re -c a ri d ife rin ţe i n tr e U s t a it t o rig in a lii
·II s e p tu a g in te l şi in tr e te x tn lii e d iţia η · Ι d e B n zeS le am n o tatu î n josulA p a g in e l
în n otele e e pun em u a c i, c am s e a flă In S e p tu a g in ta .
(2 | I u b iţi dreptatea c e î c e ju d e c a ţi pK m âutaltt, c u g e ta ţi d e s p r e Dom ‫ ם‬a 10 î n tr u
b u u S ta te (φρονήσατε 7cef>\ του Κυρίου ev άγαΟέτητι) ţ i l n s im p lita te a in im e l (ii
ά π λ ό τ ' , 'ΐ
KapSti;) c&ut&ţi-lît pre elfi.
Ϊ1 0 W APO LEO N t.

D6r0 tn fiae, presenţa mea era necesară, trebuia Γ

privire! mele, accentulti mefl, trebuia unfl cav6nt0 diJ par[eă
şi numai atunci aprindeam foculu sacru ln inimi. De secam, eo**’
seda secretnla acestei puteri magice, care înalţi spiritulfl, ^
n'aişî pute a-ΐϋ comunica n im enul; nici unuia dintre generali! ^
na l’a priimitfl de la mine, nici l’a ghicita; ftnsă ett nu mal am ‫־‬
secretnla de a eternisa numele mefl şi am0rea cotre mine, nici dea
face minuni foră ajutorul(! materiei.
Acum, când sunt la Sânta Elena, .... acum când sunt pironita
pe acesta stâncă, cine se luptă şi cuceresce imperie pentru minei
Unde suntfl curtisani! nenorocire! mele ? Se gândesca el la mine‫ז‬
Cine se mişcă Înlocuiţi mefl în Europa 1 Cine a mal rgmasa
credincioşii? Unde sunttt amicii m ei? Da, 701 doi, s6fl trei, pţ
cari fidelitatea v8 face nemuritori, voi împărtăşiţi şi consolaţi
esilulfl mefl.
Aci Tocea lui Napeleonfl luă nnfl accentfl particulara de melan-
colie ironică şi de profundă tristeţe : Da, esistenţa mea a str&lodta
prin lumina diademei şi a suveranităţel şi tu , Bertrand, cugetai
despre acestă lumină, ca despre uă boltă de invalizi, aurită de noi
şi care reflectă radele 86relul... D6r0 nenorocirile afl venita, aa-
rula paginfl câte puţinii s’a stersfl, ploiea nenorocire! ţi a nltra-
gielorfl cu cari mS adăpa In fie-care di iea cele din urmă părticele.
Nu suntemfl, Bertrand, de cât plumbfl şi curfindfl voiu fi pi·
mfintfl.
Astfl-felfl este 80rta 6menilorfl m a ri!! a lui Geearfl şi Alexan·
dru, şi lumea chiarfl ne uită! Numele unul cuceritorii ca şi alt in-
peratorulul nu este mal multfl de câtfl uă temă de colegifl. Ispravele
nâstre eadfl subt lopata unul pedantfl care ne laudă sati ne insultă.
Câte judecăţi diferite 80 pronunţă despre marele Ludovicii ala .
X IV ! Abia mortfl, şi marele rege Însuşi fu lăsatfl singarfl, isolate
In camera sa de culcare de la Versailles. Ne îngrijitfl de cnrtisani
861 şi, p6te, chiar obiectul(! rlsulal. Elfl numai era stăplnalfl lorfl,
ei unfl cadavru şi grtfza unei descompoeiţiunl.
EacO unfi moment(!, ec0 80rta mea şi cea ce are să mi se intim*
pip. Asasinata de oligarchiea Angliei, efi mori! Înainte de timpu
şi cadavru asemenea are a fi înapoiata pământului spre a deveni
mâncare vermilorfl. Ec8 80rta fâ rte apropiată a lui Napoleoni- Ce!
 CHRONICA ECLESIASTICA
ί
BI SERI CA ORTODOCSA

1. P a t r i a r c h i a d e C o n s ta n tin a p o lă . Ocapaţiauile Biseri-

cel de Constautinupolu In Împrejurările actuale aă una caracterU ou
curat-eclesiasticu; şi acesta dia cansă, că atât organisaţiunea eo-
muaitftţel ortodocse diu ConstantinupolO, cat şi resbelul impună
Patriarchiel ocupa ţi uni, ce nu priveecO Iu modii directa pre aface-
rile religiâse ale comunităţel.
Legea garde! orăşeaeşcl, aplicându-se asupra tuturor supuşilor
imperiului otomanâ, a trebuita sa ocupe şi pre Biserica, 80a mal
precis, pre comunitatea ortodocsă din ConstantinupolO. Prea Sânţitul
Patriarcha Ioakim, supunând legea gardel orăşenesc! In desbaterea
consiliului micsta al Patriarchiel, n’a respins’o, dupre cum a fă-
cntd comunitatea Armenilor din Imperiu, dar s’afl găsită mâeurile,
pria mijlocul cărora acâstîl lege să se aplice lutre creştinii, supuşi
adminidtraţiunel Patriarchiel. Dupre cam ni comuuică din Constan-
tinupola foia «Ste6a Orientului» Prea Sânţitul Patriarcha a inter-
venita pre ldngă Vizirul Sublimei Porţi, ca ln legea menţionaţii
să se lntrodacâ următârele scutiri : a) Să latre ta şirurile gardel
orăşenesc! namal persânele, care aa etatea de 20 ani Împliniţi; b)
Ca creştinii, intraţi In garda, să formeze companii separate; c) Sâ
li se dea una drapelu propriu; şi d) să fie scutiţi de obligaţiunea
gardel profesorii, elevii şi tinerii, carii sftata unici la familii.
Aceste propuneri, făcute de Prea Sânţitul Patriarcha, Vizirului,
aa fosta acceptate de acesta, însoţind u-le de promisiunea, că le va
supune comisiunel, însărcinaţi cu formauea gardel orăşenesc!.
372 MAXIME MORALE

Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie, şi bucuri

lungime de φΐβ. (Ibid. 11). ^
Na te Înălţa pe tine‫ ־‬m aî pe susfl, ca să nu cagl şi 8ă aduci
cinste sufletului tfifl. (Ibid. 2 9 ).
Cela ce cinstesce pe tata, veseli‫־‬se‫־‬va de fii şi tn giaa ragicin
nel sele se va aufli.
Fiule, sprijinesce pe tatăltt la b ătrlneţe, ş i d u ·la mâhni pe ele
tn vi£ţa lui.
Cele mal pe 81130 de tine nn le c ă u ta , şi cele mal tari de c&tt
tine nu le cerca nehunesce ( 1).
Na grăi improtiva adevărului, ci te raşineză pentru ne sciinţata.
Ρδηδ la mârte lnptă-te pentrn adevâru şi Domnultt Dumnezeu
se va lupta peotru tine.
ÂmiculO credincioşii este untl acoperem 6ntu t a r e , şi cela ce l'i
aflata pe elfl, aflat’a com6ră.
Nu rtde de omula celtt ce este In tra am ărăciunea sufletului seă,
că este celu ce smeresce şi înalţă.

Căutându a estrage aceste m axim e am confiantatfl mal nalte

editiaol ale sântei scripturi, şi am observaţii, dâcă na nă mare di-
ferinţă de seusfl, d6r0 cela puginfl ore-care diferinţă ln cea ce con-
cerne modula espresiunel.
In unele vedemfl concisiune, ln altele perifrase ce nn se potăafia
in originala şi ehiar versetele n a corespunda In aceste ediţiunl.
N’ar fi bine 0re ca noi Românii să avem a uă ediţiune normativi
a sântei scripturi, spre ă nu se da locu la e ro ri, când se facil
citaţianl ?
Diac. S t. G&llnescn.

(1) In septnaginta se a flă : cele m aî g re le d e c&ttt tine ( d e citfi puterile teii

‫־‬/ aXcxmî1p4 4w ) n n c i n t a , ţ i c e l e m l U r î d e e lo til t i n e n n cerceta.
 CHRONICA BCLES1AST1CA ^75

Prea Sănţitul Ioakim, Patriarchal de Constantinupolfl, a preeen-

tatii Porţel otomane unii raporta despre tâte neorănduelele, comise
prin diferite Eparchil, de sab administraţiuuea Patriarchiel, de
către BaşibuzucI şi Cerkezi. Raportai, caprin^âud actele acestor
fiare ca kiptt omenescfl ρδαβ la incepatul lai Februarie curentei, este
nntt acta din cele mal infiorătâre, care Ta atesta ln viitora, ca nu-
mal creştinismul este ln stare, ca 8&domollascâ pre oma şi 86-lfl
facS, ca încetui cu Încetul sft se moralizeze şi prin ac^ta 86 devine
şi civilisata. Distrugerea de sate In mase, uciderea fOrfi descrupnia
pgnS şi a copiilor nevinovaţi, robirea copiilor şi a fetelor, despola-
rea şi batjocorirea locatarilor slnte potfl să-şi albă local namal lapo-
pârele, care prin religiunea lor despartă omeairea In d06 tabere ina-
mice, ln credincioşi şi necredincioşi al profetului, ln pop6re alese şi
inimice lai D‫<־‬Jeă . . . Faptele dia raportai Prea S&nţUalal Patri-
archa atestă pene la evidinţ&, ca autorii lor eOattt încă departe de
morala creştini.
In fine Prea Sănţitul Ioakim a supusa la aprobarea guvernulal
otomana Regulamentul pentru administraţiunea monastirilor din
muntele Atonului, elaborata de către S. Sinodă şi consilial miestă
al Patriarchiel. Acesta Regalamenta, traducftndu-se. tn limba grecă
va servi ca normă pentru superiorii monastirilor tn acela, ce pri-
vesce conducerea monachilor din menţionatele monastirl. Noi vomfl
căuta, ca să ţinemu pre lectorii noştri In cureutul acestei atăceri.
2. Biserica română. Monitorul Oficiala al Ţârei publică ln nn-
m&rul de la 16 Februarie programa, dupre carea area se oficia ser*
viciul divina din Sămbăta morţilor, 18 Februarie anul curenta.
Acestă programă se refere numai la Solemnitatea ce are a se ţinea
prin Bisericile din Bucurosci şi specialminte pre la acele cari aa
cimitire publice.
Cu acestă ocasiune adăugăaifl, a ruga din nofi pre membrii S-luI
Sinodfl al Bisericei Române autocefale, ca să Ingrijascfi şi de su-
fletele acelor creştini al Bisericei române, ce aa mărita pentru Cre-
dinţă şi Patrie. E prea adevdrata, că Biserica se r6 gă pentru repa-
aeal tuturor celor adormiţi ln Domnul şi tn cele doâ Sâmbete, care
se numesca la Biserică ale morţilor eaproaduce rugăciuni tn aceste
$ile pentru toţi creştiuil cel morţi. Ar fi InsS ceva mal lmpoeanta, ş!
totfi-o-data şi mal demna, când lu una din ·Jilele anului, şi special-
 CHRONICA ECLESIASTICA

Ca t6te scatirile şi promisiunile, obţinute din partea Vizim|w

Prea Sânţitul Patriarcha Ioakim a treb u ita sa albă nemulţenjj ’
din partea locuitorilor ortodocşi din ConstantinupolO. In p era ^
mulţi locuitori, adunându-se In una din Duminici la Biserica afl
făcuta sgomotfl mare contra legel gardel şi Prea Sânţitul Patriarcha
a fosta insultata cu espresiunl triviale. K lar şi do<5 din foile C0D.
stantinupolulul s’afi făcuta echoul acestor sgomote, presentând pre
Prea Sânţitul Ioakim, ce pre o pers<5nă, ce sub-semnezî tota, ce j
se presintă de cătrâ corpul micstfl. (Steoa Orientala!).
Metropolitul de Pelagonia, P rea S ânţitul Matei, continua cu ea·
ceririle sâle ln comtul elementului românescfl din Macedonia. Dupo
ce a supusa scaunului Patriarchiel de ConstantinupolO ρβηβ la 1800
de familii, smulgându-le de sub administraţiunea Ecsarchatolo!
Bulgara, acum se ocupă cu întârcerea şi ale altora, la ortodocsie
conform espresiunel foiel <Steoa Orientului». In Bitolia şi In Ptsrlepe
Prea Sânţitn) Matei a supusa Patriarchiel mal mnlte parochil ecle-
siaetice, Intre care preste 9 2 de sate, mal rdmânând numai vr’o 9
sate sub administraţiunea Bisericeî Bulgare. La aceste Wlamenţio·
nată adaugă, sperând, că neobositul prelata al Metropolieî de Pe■
!agonia va face, ca masurile, luate de curând, sâ-şl albă resultatal
lor bnnO şi sa alunge cu totul schisma bulgară din Eparchie___
Oţe n’ar fi mal ortodocşii, ca să înceteze o dată vederile aceste în-
guste, ale publiciştilor de ConstantinupolO ? Ore nu este mal con-
form cn interesele Patriarchiel e c u m e n i c e , ca schisma sa nu mal
ecsiste, Iar Ylaehil din Macedonia să-şi albă şi el 0 Biserică naţio-
nală, ca clerul şi serviciul divinO românescfl ? A stă-dl sftntemîi iu
secalal XIX-le, când privirile ortodocsie! asupra Bisericilor naţio-
nale afl începută să străbată şi la Apusă, şi când vederile evului
meţjiu de o singură Biserică centrală şi unfl singnrfl imperifl, ou
ar trebui să mal domine ininţele celor, ce sttntfl meniţi a lumina
opinianea publică.. . . Alt-mintrelea omenirea nu se va bucura nici-
o-dată de resolvarea ceşti unei Orientului. . . . Şi protestele Patri
archie! contra statulnl românfl de la 3 0 Noemvrie annl espirato,
schisma Bulgariei şi greeizarea Vlachilor din Macedonia şi Tesali»
va sgadui Inc» pre popâre şi va da mult de lucru diplomaţiei euro*
pi.ene.............
 C H R O N IC A . E C LE S1A ST1C A 377

relativa la botezarea unu! EbreQ, motivata prin luarea 8t6gulnl de

la Griviţa. Eca faptul:
Luarea redutelorQ, numite Griviţa, este recunoscuta de către toţi
strategi( competenţi, ca faptă de supremalo eroismfl, ce pâte 686-
cata orl-ce trupă din lume. Fapta soldatului Grigorie Ioană, care
a luata drapelulu turcescu la Griviţa, este şi astă-<JI obiectalfl con·
rereaţiunel moltora mii de patrioţi. Ia comuna St. Mihaia, al eirel
poporenl sunta administraţi în cele bisericescl de cătrâ preotul din
comuna nostră Gâcudii, se afla untt evreQ tânăra de ani 20, anume
Isidor H irsch, ca cârciumarO, limba sa maternă este cea ger-
mană, deră cunâsce bine şi limba română, şi pe cea maghiară, şi ti
place 86 citescă. Acela june informata mal de multe ort, parte din
lectura !JiarelorO, parte din desele conversaţiunl cu alţi 6menl des‫־‬
pre fapta eroică a lui Grigorie loan, succesiva 8’att entnsiaamattt
intru atâta, în câta s’a decisa a trece la religiunea christiană ţi prin
baptiema a’şî lua numele de Gregorie loan. Acesta acta sânta s’a şi
Îndeplinita asupra lui Hirsch sâmbătă tn 2 Februarie st.n. de cătrS
!ev. ea dn. protopopfl şi parocha Michaila Crisianudela S. Regina,
de unde mtore0ndu80‫ ־‬neofitulO nostru acasă, creştinii noştri Ία
petreenră ca ln trium fa; eră dftnsulfl oprindu-se şi la casa mea, de
bacaria ce’la coprinsese, a strigata . < Să tră6scă românimea; 88
trăesca şi ea robnla lui D-deu, botezata pe numele Grigorie loan
bravule, ca 83 pociil face naţiunel mele onâre!»
Câcuciu, 2 Febr. 1878. Daniila Farkas m. pr.
Dupd acestea, depinde malta de la omenia şi bănuia simţia ala
locuitorilor{! români, ca neofitula 86 se ţină pe tâtă viaţa8a fericita,
că ad adoptata divinele înveţâturî ale christianiemulul.

II
I
B I S E R I C E L E E T E R O D O C 8 E

1. B is e r ic a p a p a lă . Evenimentul cela mal loadmaatâ din Bi-

serica papală a trebuita cu drepţii cuvânta să ne intereseze şi pre
noi. Mârtea Papei F ia al IX-le, petrecută la 27 Ianuarie anul
carenţa, a provocata o mulţime de speranţe la lumea catolici şi a-
câsta ca atâta mal mult, căci bătrlnal Papă a'a încetată a se cou-
duce de aceleaşi principii p8aS ia ultimele momente ale vieţel 8610.
 376 CHRONICA SC LES1A STICA

minte din lanele August sefl Septemvrie, In care&s’ar ficsa 0 A]

tâte Bisericile din Ţerâ să servlască o panichidă morţilor, celor cm^
pentra Lege şi Patrie şi când clopotele de la tâte Bisericile din
începftudfi Încă dia ajun ulii <JileI, voimfl saflicemfi de la Kugăciun ’
de 86ră (Vecernie), să anunţe creştinilor, că fie-care membru ai Bj ^
ricel !Române este datorii a merge la Biserică, şi a-şl face datoria
cea mal sântă către F ii Bisericei şi al Patriei Române.

PENTRU
SERVICIULU SOLEMNELU, CE SE VA ŢINEA PENTRU SUFLETELE MORT1LOBO
SAMBATA LA 18 FEBRUARIE.

I. înalţii Prea Sănţitul ΰ Mitroţwlit*Primato, impreuoâ cu alţi

Prea Sânţi archierel va începe serviciulQ divina ln Capela Cimitj.
ralal Belu la orele 10 ante-meridiane.
II. Toţi. preoţii din capitală vorfi sâvârşi pe la Bisericile lorfi
s&nta liturgie spre memoria repausaţilorfi din parochiile lorii res-
pective.
III. La orele 11, toţi preoţii, al cărorfi enoriaşi înmormântezi
ln cimitirulfl B e lu , vorfi fi adunaţi la Biserica S f. Gerge-Noa, de
unde vorfi porni pe josfi pentru cimitirulfi B e lii în ordinea urmat6n:
1. O escortă de gendarm i;
2. Mal multe felinare şi stegurl bisericescl;
3. Chorurile bisericescl;
4. Unfi Prea Sânţit archierefl, u r m a ţii de to ţi preuţil, cari vorfi
merge în rîudfi câte doui, îm brăcaţi în epitrahil şi sfită.
IV. In totfi timpula procesiune! se vorfi trage clopotele de la
tote bisericile din capitală.
V. Dupe ce procesiunea va sosi în cimitirfi, se va aştepta ter-
minarea serviciului, d-πρδ care se va face în mijlocul(] cimitirului,
parastasul(] generalii pentru răposaţii, îmormântaţl acolo. Dup6 &-
cesta preoţii vorfi citi moliftele, fie-care pe mormintele parochial!‫־‬
lorfi 861.
VI. Dapg terminarea parastasului, înalţii Prea Sâuţitul Mitro‫־‬
polit Primato, 86 va duce la loculfi de alăturea, unde să îmorm6n-
t4ză soldaţii; spre a citi unfi trisaghionfi pentru odichna sufleteloră
celorfi căluţi în resbelfi.
V II. Preoţii, at cărorfi enoriaşi înmormftntâză în cele alte cimi-
tire, dape ce vorfi termina Sf. liturgie la bisericile lorfi, vorfi porni
la cimitirele respective pentru a citi moliftele pe mormintp.
■ H H t ‫ן‬ *
* *
Jurnalul <Ob8ervatoriul» din Sibiu ni relatezi faptul armâtorfl,
 CHRONICA ECLESIASTICA 379

tul Bisericeî, asapra veehilorO 6! domni!, — care Ι-aO fosta date de

providenţă, pentru a asigura neatârnarea Papilor Romani, deplina
libertate a misiunel lor apostolice, pacea şi liniscea catolicilorfl,
r6spftndiţl pe pământii.
îndeplinind oidinile Sfinţie! Sale, autorul acestei scrieri ridică
celtt mal deplinii şi mal formala protestu contra fapte!, de care e
Vorba şi contra sancţiune! solemne, care voesce să se dea usurpa-
ţiuuilorQ, comise spre paguba Sfântului ScaunQ. Subsemnatulfl r 6gă
pe Escelenţia Vostră, de a aduce acesta protesta la cunoscinţa gu·
vernulal s6& şi se folosesce de ocasiunea acesta, pentru a reinoi
simţimântele stimei sele celei mal distincte,
( S e m n a t) loan C a r d i n a l a S im e o n i.

Tot (}iaral, menţionata mal su3, ni comunici şi unele detalii, re·

lative la modula lmormdntarel precum şi la modula alegerel de vi-
itorulul Papă:
In privirea vacanţiel scaunului Papal vina din Roma mal multe
sein. Serviciul înmormâatărel rgmăşiţelor lcl Piu IX se u1ra6z&
ast-fel: Cadavrul a fost espusa Sâmbăta trecută tn Capela sixtină
şi de acolo a fost dusa în Biserica Sântul Petra, ande a rgmasa
espus Duminecă, Lanl şi Marţi. Garda de nobili i&cea priveghiul
lângă catafalctt, dar o mulţime atât de mare de 6 meni 89 grămă-
desce In lăuntrul Bisericeî, la cât s’a v6^ut nevoia, de a recurge la
garde militare, pentru a ţinea bana orânduălă. Tot Sâmbăta tre-
cată s’a deschis şi testamentul lui Pia al IX. După $iaral « Po-
polo romano» testamentul este fârte scurta şi se ocupă esclusiv ca
interesele Bisericeî. Răposatul constată prin testameuttt, câ tâte si-
linţele vieţel sale aa avntă de scopO binele Sfântulal scaun şi reco·
maadă Bisericeî, ca lu vremea vacanţiel trei cardinali să'fie Insăr-
cinaţi ca gestiuaea afacerilor. Tot acolo dă sfatul, ca eonclava să se
ţie la Roma. «Opioione» «Popolo romano» şi «Voce dela veri ta»
credQ asemenea, că coaclava se va latroni la Roma. «Riforma» a-
flă, că toţi cardinalii câţi locaescti la Roma, silnt înţeleşi, de a alege
de Papă pe αηϋ colegă înaintata la vârstă de naţionalitate italiana.
Ia latraairea de Vineri a cardinalilor a fost, dapâ « Italie »
multe d is p u te ; anii c a rd in a li aa în tr e b u in ţa t kiar cuvântai schia-
ma. Cardinala! diu Pietro a ameninţat de mal m u lte on că va r i -
 378 CHRONICA ECLESIASTICA

Noi dămO aici dapre <Telegraful romana» d in S ib ia ultima

circulară cătrâ poterile Europei, prin care P i u I X -le nn
contra suirel pre Tronai Italiei a principelui Humbert, fiiu!
mal mare al decedatului Rege al Italiei Victor Emauael. ^
La 5 (17) Ianuarie, Ta să ţjlicâ puţin Înaintea catastrofei p
Pia a ordonata a se face protestai formala coatra sairel pre trona
lai Humbert, ca rege al Italiei.
Tecstul acestui documeata e urm ătorul :
Palatul Vaticanului, 17 Ian. 1 8 7 8 .
Papa suveran, fiind minte sfânta Sa Îndatorire, de a ap<5ra drep.
tarile inprescriptibile ale sf. Seaunu, a avat tot-d’a-una grije, de!
reclama contra întreprinderilor sacrilegii ale guvernului subalpiog
făcute tmprotiva puterel lumeşti a acestui 8f. Scauna.
Intre rodamaţiele de acesta fela trebue să namârămti, pentru
însemnătatea împreginrărilora, ce le-aO dictata, următârele : Notele
făcute dapre ordiaal Sânţiel Sale la 24 Martie, 1860 şi adresate
corpului diplomatica contra anecsiunel Romagnel la Piemont; cele
de la 12 şi 18 Septembrie ale aceluiaş ana, contra invasiel silnice
în ţinuturi şi in Umbria; cea de la 15 Aprilie 1861, când Γέρο·
satul rege Victor Emanuel şl-a luata titlu lâ de rege a l Italiei, şi In
fine cea de la 27 Septembrie 1 8 7 0 , data criminalei ocapăn a
Romei.
Aceste proteste solemue aa avuta tot-d’a-una deplina lor vig6re
şi anii trecuţi, departe de a le laa puterea, aa dovedita din contră
tâtă înţelepciunea şi necesitatea lor, căci o esperienţâ tristă a arătat
namerosele piedici, de care a trebuita să se atingă Rf. Părinte 10
Îndeplinirea misiunel sale apostolice, lipsita fiind de statele sale.
Dapâ mârtea numitului rege, fiul 86a celu mal mare, printr’unfl
manifesta solemna şi publica a lu ata asemenea titlul de «Rege al
Italiei >, arogândn’şl p rin tr'a sta de a sancţiona răpirea comisă;
deci faţă ca acestă Impregiurare şi In nnmele sf. ScaunU na putemfl
păstra tăcere, pentra că din ea unele persâne a r putea 86 tragâ
conduşii greşite, dând tăcere! una InţelesO greşita.
Din aceste cause şi roind a atrage luarea aminte a puterilor a-
supra asprime! posrţieî, In care Biserica necontenita se află, Sfinţia
Sa a ordonata josu iscălitului Cardinala Yicaru, de a protesta din nofl
şi a reclama pentru a păstra intact contra criminalei răpiri, drep*
 381

că alegerea noalal Papă. trebae 8& se facă In palatal apostolic, la

care a rflposat eel din armă purtător al Tiarei.
Dreptul de veto 11 aQpatra puteri: Austria, Francia, Spania şi
Portugalia. Dar acest drept nu pâte fi esercitat de cât numai o
singura data şi asupra anul singur nume, încât tâte puterile,
n’ar put6 sa escladâ ca votările lor, de cât cel malt pe patru can-
didaţl.
Respectiv de Testamentul Papei Pia IX-le, eca ce ni mal coma-
nici f61a diu ConstantinupolO <Bizantidă >.
< Papa Pia IX-le avea deprinderea, de a scrie disposiţiunile 8610
ulteriâre pre fol separate, la ordinea dupre cum ideile 11Tenlafl în
minte. Aceste fol, 11 la numfirfl s’afl găsită legate ca o aţa de
mStase şi tâte la untl locO. Prin aceste note s’aobservaţii, ca Papa
lasă câte unfl obiecta de suvenire fie-cărui principe, bine-v6<Juta de
dânsul şi care îşi perduse Domaia. Din catalogat acestor principi,
ere^I al Papei, lipsia numai Don-Carlos din Spania şi Principele
Napoleon, fiiul lui Napoleon111-16, careeraşi finul Papei. PiaIX-le
considera pre Don-Carlos, ca demnfl de &6rtalai, şi el a i&nasfl de
acfctft opiniane ρβιιβ la m6rte, de şi fiarele papale şi clericalii a-
veafl nisce priviri ca totul coatrare. Ce se atinge de principele Na-
polşon, apoi Papa avea convicţiaaea, că Napoleon al Ill-le a fosta
adevârata causa a perderel dominaţiunel lumesc!, Iar pre sprijinul,
ce Napoleon III‫־‬le a arătatO cătrâ scaunul papala, Pia 11considera,
ca nesincera. Ia testamentul Papei se observă o mulţime dedaruri,
făcute Bisericelor şi cardinalilor, şi specialmintecardinalilor Sime-
oni, Martel şi Lavalet.
«Seraciî Romei aa a primi dapre Testamenta 100,000161, carii
se vora distribui de cătrâ ParochI. In disposiţiunile lai Pia na 86
vede nimica, relativ la darurile celemulte şi mari, care eraa primite
ln timpurile depre armă şi aeumse aflafl depuse tn museele Vatica,
naiul. Acum 8'a pusa cestianea, d6că aceste daruri aa fosta aduse
personala lai Piu IX-le, 860 Papei Bisericei catolice; căci la casai
dintâia ele aparţină clirononiilor lai Pia, Iar ln al doilea 8-luî Sea-
una. Dar din cele, ce se petreca, ar putea cine-va să conkidâ, că
are să se găsTascfi o soluţiune Impăcluitâre a cestiune!. T6te aceste
daruri sOnt obieete de o valâre fârte mare şi cele mal multe de o
arta sublimi.
 380

dica şedinţa. Sâmbătă Insă 8’a hotărlt cu mare m ajoritate, ca C0

clava să se ţie la Roma, şi numai 11 voturi ad fost în contra
Despre ultimele momente ale Papei se mal dafl urinătârele ama
nunte dia isvora fârte buna. Bapa se afla de câte-va dile bine, g .
na săcea ta pat ci râzimat, de cârjă, putea să umble singur priQa
partamentele sale, ba avea chiar apetita mal bun şi era fârte bin«
dispus. Doctoral Gecarelli îşi făcu visita sa obicinuită şi papa
flise vesel: «Doctore, îmi pare că Înainte de a-ml lua catrafusele
am să m6 însănătoşeza ca totul. Grândesce numai că umblu feri
cârjă, pietrele mi sftnt mal puţin umflate şi mă sim t cu total q.
şor. > Dar doctorul, In loc de a Îm părtăşi bucuria Papei, făcu 0
faţă f<5rte seridsă care Ί nelinişti puţin pe bolnav. Doctorul căuta
piciârele şi găsi cft umflătura, de care P apa suferise de ani întregi
dispăruse apr6pe cu totul ţi că fontanelele se uscase. El nu-l tăi‫־‬
nul Papei, că vede ln acesta un semn fârte rea, căci sucurile pu-
teaO să se amestice cu sângele; deci 11 sfătui sft se culce In aster-
nut, ceea ce bolnavul ţi făcu. Se mal aduseră 1udată încă doi me-
did, cari îl găsiră Intr’o stare rea, căci se tânguia, că are greuttţi
de respiraţie. Pe la 10 6re sera avea frig u ri, cari se sporiră peste
nâpte, In cftt Papa începu, să vorbâscă Intr*aiurea şi momentele de
luciditate deveniaâ tot mal rare. Către 7 câsurl dimmeţa P a p a îşi
perdase simţirile şi cardinalul Bilio îl îm părtăşi cu sfintele taine.
Cardinalul Vicar Monaco di la V alette de te ordin, ca potirul să
fie espus In tâte Bisericele şi cardinalal secretar de stat Sim eoni,
anunţă corpului diplomatic, acreditat la Vatican de starea ln care
se afla Papa. La 8 ore Începură să curgă tră su rile ; to ţi cardinalii
dia Roma, tot corpul diplomatic, artistocraţia înaltă, o mulţime
de dtaie veniseră la Vatican, aşteptând In anticameră şi la sala
SviţeraniJor.
Pe 1» amd$ă-<jli li se spuse tuturor, că agonia începuse, A M
toţi cămară ln genuchî şi se rugară. Cu tâ te acestea abia pe la 6
căsurl sera uşile mari de bronz a le Vaticannlul se închiseră, ‫עט‬
semnfl că Papa murise ln tr’adevgr. T o ţi câ ţi nu se ţinead de Vati-
can, a trebuit să se depărteze, uşile tâ te e’afl Închis şi cavalerii di
eappa e spada — un fel de cam erar! — ad p ă ţita cadavrul.
Conclava se va ţinea ln Vatican, căci tn pravi le le vechi 86 jlice
 C H ftO N lCA EC L fiSl ST IC A 383

• AparţinemO la acea clasă de 6 menl, carii admită, et Papa se

întorsese la calea adevSrnluî, mărginindu-se 10 dominaţiunea, in-
dispensabilă lui. Unfl Papa liberala, constituţionala şi libera de
legile umane, acum devenise imposibila. Papa este representan-
tul, şi ca 94 ·JicernO asta-fola, incorporarea dogmelor, cenu-I apăr-
tioO. Amăgirea şi er6 rea consista tn acela, fiind că mulţi din li·
beralil Bisericeî credeatt că o Împăcare Intre principiile vieţel şi ale
Bisericeî era posibilă. CereaOde la Papa acela, ce el nu putea şi
nici i 86 permitea, ca să cedeze; el nu putea să supune dominaţiunea
spirituală şi neskimbabilă a Bisericeî puterel lumesc!. Legile civile
nu se puteaa Împăca cudogmele Bisericeî papale. Papas'a amăgită,
felicitând revolutiunea; şi liberalii Bisericeî eraa amăgiţi toţi, ere·
g6nd, că Biserica pâte să skimbe faţa lucrurilor. Acum lns£ amă-
girea a despăruta, din causa loviturilor, date Bisericeî klar de că-
trfi Papa.
«Nu voma cerceta aici partea politică a vieţel Iul Piu IX-le,
întronarea puterel lumescl ln Roma, şi prin urmare finele domina-
ţiunel lumescl papale este pentru noi revoluţiunea cea mal maTe,
operată tn creştinisma de la epocha Marelui Constantin In genere.
Dar pentru noi aici este importanta, precum şi pentru toţi creşti-
nil, acela că revoluţiunea radicală şi skimbarea profundă a Biseri-
ce! a adusa eu sine, ln persâna lui Piu IX-le, nimicirea dominaţi-
unei lumescl din Biserică. Şi putema, prin urmare să afirmăma, eă.
Piu IX-le, este unul din revoluţionarii cel mal mari, ce areistoria.
«Concordatul revoluţiunel celei mari francese nu a mişcata at&ta
pre Franţa pentru pondul el celfl mare, pre cât acesta actfi a es-
pusa Biserica, prin Piu IX-le. Nici unaguverna lumescO, nici oad-
miuistraţiune politică, ori cât de despotică ar fi putută ea să fie,
nu putea 8ă împingă pre Biserică la actele, pre care ea le-a efec-
tuata dupfl aetata. Dupfl dogmaconcepţiunel nemaculate, dupo silaba,
sinodul ecumenica, şi dup& dogma infailibilităţel papale, dupO
uiw aceste dogme 006 , care aa căzuta ln Biserică, ea din ceriQ,
Religiunea şi Biserica s’aQskimbatfl. Nu vomfl flice, că ln urmarea
unor aseminea fapte, s’a aplicata principiul libertăţel sociale la t 6te
popârele, dar trebue 8ft recunâscemO, că s'a Introdusa principiul 6-
galităţel eclesiastice, şi tâte Bisericile naţionale, ce compună marea
familie creştină, s’att skimbata şi klar lu serviciile lor divine.
 $$2 c h r o n ic a s c Le s ia s t ic a

p ia r u l < D esbaterele » face una re s u m a ta a l actelor mort

Papă P iu I X - le . P a p a Piu I X - le e s te p re s e u ta tfl aici, ca reTotyj^
o aru l cela mal mare, în ce se a tin g e d e a c te le , op erate de de»
10 Biserica p a p a lă . Opera lui este a s e m ă n a tă cu a c te le lut Grigorie

ΥΠ şi Papa Inocenţiu III, dar numai re s u lta te le actelor, provenite

de la aceşti Papi d iferii Intre densele din c a u sa circam stlrilo r is
torice diferite. In tota caşul noi p re s e n tă in fl le c to rilo r noştri vede.
iile farului < Desbaterele» asupra actelor lui P iu IX-le, pentru ca
să se convingi fie-cine, că între Biserica papala ş i cea ortodoxă
este o diferinţă enormă. Biserica ortodoceă a m ersfl tot*d6‫־‬una cu
poporele şi în fruntea progresului lor, aici înse se vorfl vedea ace·
leaşl tendinţe ale evului me^ia, unde Biserica a fo sta şi este tot-
de-ana opusă putere! lumesc!.
<Epocha nâstră, ce asistă la evenimentele cele mal mari, privesce
nu cu puţină mirare la m<5rtea lui Piu I X - le , precum şi la modifi.
carea Autocratici otomane; ambele de o importanţă f6rte mare şi
care se pota considera, ca nisce acte ale provedinţel divine. Aceste
evenimente vorfl aduce modificări capitale în v ie ţa poporelor, ce
voleecfl să trflascS dapre legile cele noS, (adecă ale creştinismului,
φ eemO noi).
« Na vomfl întreprinde aici ca s ă espunemâ biografia Ini Pin IX-le;
acâstă biografie cuprinde istoria Europei de 3 0 ani. Respectabilul,
virtuosul şi cela mal sănţitfl din to ţi iereil, Piu I X - le , ca mare
Pontifice al Bisericei, a fosta tot aşa de mare, c a Gregoriu VII, şi
Inocenţiu ΙΠ-Ιθ, şi Intre succesorii Apostolului Petru puţini s&ntfl
acia, carii afl sguduitfl a ş a de tare şi de a d fln c lumea ş i mal ales
Biseriea.
< Ne luând ln consideraţiune, de cât o parte din vieţa lui Pi
IX-le, adecă periodul, unde el, armând de zelul religiunel, anate-
matiza tâte libertăţile, şi se opunea, ca o pedică supra-naturală, ta-
taror mişcărilor secuiului, ne lntrebămfl, dâcă el este Papa acela,
care, inv8Iindu-se în tidra papală, a făcutfl când-va, ca să se pre-
sinte, ca o skintee electrică, punând In Inme pretutindenea focii.
Da, din Roma, a eşi ta furtuna, carea la 184 8 a mişcata şi a sgo*
duitfl tronurile Europei, şi to t‫־‬o‫־‬datăa puşti poporele ln ferberea
cea mal mare. In faţa faptelor 8016, Papa a rdmasfl dapfl acesta de-
aprobata, şi a trăita restul vieţel sâle lo tr’o penitenţi.
« I B L I Q T E C A
M o ld o v e i
_Bnc-OTinei___

Sânţii V oer^H L
. ‫■ן‬
Sânţii YoevodţB
S&oţii Voevod^B
S&ntu Nicoiaâ'
Sântu N ic o la e ■
Sânţii VoevodH

Sănţit Yoevo*

Săntu Nicolae'

Săntu N ic o la s

Intrarea ln Bi
Adormirea
Sânţii Voevodp',
Săntu N ic o la ■
S&ntu Nicolae.

Intrarea în B ■

Sânţii Yoevol
S&ntu 160 Bo■
384 CHRONICA ECLESLAST1CA

t C onsideră pace, acela, ce aduce d eva sta re , a di,sa Tacit. A!

caracter isatfi, ca actfl de credinţă, tăcerea morală, ca carea s’a tn.
trodasQ aceste dogme. Şi acesta este cea mat mare amăgire. !!a,
ferin ţa acdsta represintă mal m alt necredinţa. In timpurile Tefa
aceste inoraţianl ar fi adusa ln Biserică rescâle ţ i schisme; iar 1!
epocha nâstră dogmele cele ηοδ a a fosta primite de creştinismo
cu indiferntismul cela mal mare, ş i fftr8 de turburare s’a referita
el faţă cu aceste fapte ale trecutului. K lar tn Biserică s’a obeer-
vata, că unii din membrii el s’att supusa orbesce, alţii ad plecata
grumazul lor, sugrumănd vocea consciioţel ţi Î0r6 să facă opositi-
ane.
Piciorul dominaţiunel infailibile a căzuta grea asupra capului
Şarpelui, şi a Spiritului critica din secnlnl nostru; şi acum putemfi
să gicema, că nn mal esistă în lumea creştină libertatea cuTdntolni.
Na esista mal mult, nici Biserici, nici EpiscopI, nici Preuţl, niq
credincioşii, dar o comunitate m are, compusă dia mal multe naţio*
nalităţl, care a nim icită t0 te consciinţele personale, şi prin orga-
nisaţianea 61 întrece tota, ce a putută să inventeze comunismul.....
«Tota ee ni rSmâne acum de a cunâsce este, decă Papa celu
nofl va merge tot pre acelaşi cale.

abch. G e n a d ie Enacânu.
 BISERICA

JURNAL PERIODIC ECLESIASTIC.

-—■s m &■=*-

ANUL IV. — No. VII.

A PR IL IE

TASEI1A M A TER IEI

I. D e s p re b S rb a ţiî A p o sto lic i 385. — I I. Id eile C o n tim p o ra n e d e s p re * e rb ă to rl

400 — I II . P& storiul 10 fa ţa In te r e s e lo r g e n e ra le a s o c ie tă ţe î 407. — IV-
' V o rb ire le P r e u tu lu î d e s a t c ă tr e p o p o ra n i s e î 410. — V . M e d ita tlu n l d e s -
p re P a tim ile D o m n u lu i 420.—V I. C ro n ica E o o lesiasticîi 427.— V II. S ta tis tic a
E c le s ia s tic a a E p a r c h ie î R o m a n u l 29.

BUCURESCI
TYPOQBAPHIA C U R Ţ II, PROPRIETAR P. GOBL
12, P a s a g lu l R om ân, 12.
 ICA ECLES1AST1CA A B P A R C H I E I R O M A N U L U I

No.
CA Fam ilii- !NUMELE 51 PRONUMELE
lor
Preoţilor

450! de enoriaşi Vasile Băncila privat

569 P etre Mironescu . 4 el. sem.

238 801 Gheorghe A ngheluţâ ■

38 p 320 980 Nicolae Bftrdanu .

M atei N iţir . catichet

N icolae Jora. privat

Nicolae Bucurii . 5 cl. sem.
Vasilie Botez 4 cl. sem.
160 Irim ia . privat
Gheorghe M erlan . catichet

110 361 80
217 938 loan Silivestra 27 4 cl. sem.

90 315 160 Focşănânu 28 ‫מ‬

Pricopi Coţacu 62 privat

Gheorghe B e rd a n . 23 4 cl. sem.

Theodor D orina . 29 4 cl. sem.

Ιδη Decusară 26 ‫מ‬

6 6 231
serică . 78 3061
Domn. 19 p. 1 3 0 4 8 0 G heorghe G rosu . 40 4 cl. sem.
I. 16 7 6 0 4 P etru D r n ţă . 50 catichet
197 769 Ιόη C hirvăsuţă 48 privat
8 0 306 N icolae P ostolache 23 4 cl. 8e 1‫״‬

serică . 623 C ostantin Pascu . 28 0

100 371 N iculae C hercia . 24

w ‫׳‬ 9
' n ito r . 185 661 G heorghe Pam filie. 24 »

I
^ U L IV . B U C U R E S C I, A P R I L I E 18 78 ·N o . 7 .

‫״‬BISERICA ORTHODOIA K D M M "

JURNAL!} PERIODICI] ECLESUSTICl

A P A Ş I O E A T A P E X 1 1 X X IT JL

P red ict cuvcnlul ‫י‬

lITim. JV.1.

Biserica creştină în genere, şi specialminte cea orto-

docsă, îşi fundeză învăţăturile sele din presentu pre în-
vâţăturile părinjilora Bisericeî, care siintu cuprinse în
vieţa ţ i operele lor. Era de doriţii, ca şi literatura Biseri*
cel rom âne să dispună celu puţinu astă-di de operele s*
lor Părinţi în trţiducţiune. Suntu. m ulte încercări de fe-
Iul ac§sţa în liiiiba xtfetrS, şi literatura Bisericeî roma‫־‬
nescl dispune de m ulte opere ale părinţilor Bişericel, dar
ele suntţţ redate în tr’o lim bă, de şi în genere înţelesă,
dar nerepresentând pretutindinea ideile şi formele de
esprimare ale originalelor. Ele su n tâ mal m ult ecspre-
siunea dorinţei şi manifestaţiunea zelului, ce Bunii noş-
tril aveţi oătre operele s-lor părinţi al Bisericeî Iul Chris-
tos. Atunci lipsia din lim ba patriei terminologia sciin-
ţifică, şi traducţiunile aceste suntfi private îa multe
feluri de m eritul lor literalii. — Astă‫־‬dl avemti lim ba
formată, term ini! teologici n u ni lipsescft, şi opere s-lor
părinţi ar putea să fie traduse cu t<5te proprietăţile lor li-
terare; dar şi aici, câte lipsuri şi ne ajunsurl l . . . 0·
m enii competenţi şi sum ele cplosale pentru asemenea în-
ANUL IV 26
 ANUNCIU
In virtutea sat. 8. din regulamentul 8f. Sinoda pentru înfi
jurnalului bisericesca, comitetul redactorii al jurnalul‫יזנן !״‬
RICA ORTHODOXĂ ROMÂNĂ», face cunoscuta tutulor
nelor competinte in materii theologice, că, se primesca larT^
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor primi o
muneraţiune
Pentru ca articulele 81 fie primite şi publicate, domnii colt!)«,
ratorl vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, oe vor voi a trata , să ee Confor.
mese ou programa 8f. Sinodfl, prev&ţuti la art. 6 din regular
tul pentru jurnalul bisericesca, care e publicata în No. I-ifl ^
|| I Octombrie 1874;
2, In privirea limbel şi a stilului 86 vor conforma cu art 9■
10 din acelaşi regulamenta;
3, In privirea ortografiei vor ciu ta a fi cât ee va putea mu
am p li şi mal uş<5ri de citit
Remuneraţiunea domnilor oolaboratorl pentru articulele pubB-
N cate 8e va £ace pe cdla de preei a jurnalului, pecum şi pe frac-
ţiunl din 061i.
Remuneraţiunea va fi :
1, Pentru articulele de lecturi uşdri şi predici 40 1. n. pecdli;
m 2, Pentru articulele de coprindere eciinţifici, în care materiei(
vor fi deevoltate mal ales în moda istorica, 601. n. pe c01i;
3, Pentru articulele relative la ietoria şi literatura eclewrtd
a Bisericei române, 100 1. n. pe c 6 1 i ;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate 8e vor arde.
Apre ţiarea articulelor, în virtutea a r t 8 din regulamente, 8&
reservati comitetului redactoriâ.

1 8 m m &+-
 CARCTERb'L OPEfllLOR 387

mul, 360 Iudaismul. La creştinii ludaisătorl apărtinâfl Kbioneil şi

Nazoreil, carii seţineaO de litera lege! vekl, şi carii nu vedeafl 10
Christos, de cât unu omOsimplii. De o direcţiune ca totul opuşii
erafl Iudeii, comiţi doceţl şi carii admiteau ln Iisus Christos, ca 10
pers60a omului col111 mal sublimii, numai unii corpii părută, na şi
realQ (1 ); Elceeaiţii, carii nu proaduce&a sacrificii iudaice, dar
carii admitea(! circamcisianea şi recunosceafl pre Fiial iul D‫<־‬Jefl şi
pre Stal Spiritfl namal. capateri ale 101 D‫<־‬Jefl (Sefirotil) (2); Ia-
deal egiptenti, Gerini, a Introdusa în Efes teoria eonilor (geniilor)
(I Tim. I, 4), considerând preCreatorul deprimai eon, pre Iisas de
omO, iar pre Christos de eon aofl, care s’a pogorîttt presto Iisus la
timpol botezului, pentru ca 8â vestlasce pre D-<Jefl celfl nev&Jutfl
âmenilor. La acesta el aadaasfl şi teoria chili&smalal, privitâre pre
eeistenţa de o mie de ani a imperiului lai Mesia (8). Acestă privire
acontribuita la acela, pentra ca ideile revelaţiaael despre produce-
rea reolul la lame, să fie interpretate, când ca emanaţianea alee-
sandrenă şi alte-orl ca daalismal persana. Marcion admitea prind-
piui binelal şi al rfiulul, şi înveţa, că trebue să credemQ In Chris·
tos celfl aecorporalfl, ruinătoral a totfl Γδαί. Vasilid şi Valentin io-
vgţa fie-care In felal sefl, picând, că intre principiul primaru şi
diferiţii eoni se află Cavdntal şi Spiritul lai D-^efl.

CflARACTERUL OPERILOR Ş I HUM EM JL BĂRBAŢILOR

APOSTOLICI.

Doctriaa apostolilor consista aa la cuvinte alese ale înţelepciune!

omenesc!, dar în manifestaţiunea Spiritului şi a paterei. Operele
bărbaţilor apostolici, dia amârea lor cătrS apostoli, ca către nisce
părinţi (I Tim. II, 1, I, 2, 4), afl tn malte privinţl caracterul doc-
trinel apostolice; ele sflotfl scrise în formă de epistole. Creştinii a-

(1) I. lo a n . 1 . 2 , IV , 3 .1 1 l o a n v e rs . 7 . C lim ont A les. ■trom. IU . 13. D a il d in d in -

ţ i i diceaîi, c ă în lo c u l l u î C hristos s 'a ră s tig n it Sim on C îrin d n a l. ( I n n . a d v . H a o r
1 , 24, Epiph. haer. 24, § 3) a l ţ i i în 'tre p u n e a ă p re l a d a Iacariotnl.
(2) EI e'au formata dintre Efesenî pre tim pnl l a i T ralan Epiph. H aer. 19. T h e o-
dorit Jlaeret. Fab. I, 7). Predecesorul ţ i părintele acestei ·reail & fosta Philon
Alexandrinul.
(3) loan. 1 , 8.
 386 PRIVIRI GENERALE

treprinderl m ari n u s u n tu la d is p o siţiu n e a celor ce

bunăv o in ţă.
Noi, p e n tru a îm p lin i c â t d e p u ţin acestă lacună din
literatura B isericei ro m â n e sc!, ş i p e n tr u a n u lăsa pre
lectorii ju rn a lu lu i n o s tru forS d e c u n o sc ! n ţe patristice, mai
ales că şi d atoria n e o b lig ă sp re a ce sta , vomtiîntreprinde
publicaţiunea u n o r s tu d ii, u n d e le c to rii noştrii vorfi
găsi p riv iri g e n e ra le a s u p r a c ir c u m s tă rilo r istorice în
care fie-care p ă rin te şi-a d es v o lta tu a c tiv ita te a sa, biogra·
fiile părin ţilo r B isericei ş i a n a lis a o p e re lo r lo r, cu priviri
critice asupra d ife rite lo r p u n c te d in do ctrin ele lor. In-
cepemă deci c u p ă r in ţii a p o sto lic i, m e rg e n d în modfi
chronologic!! la sc o p u l p ro p u ş ii.

PRIVIRI GENERALE

Idea d esp re b ă r b a ţ i i a p o s to lic i. M ijlo c e le lo r de în·

v^ţătarâ. M a te riile a c t i y i t â ţ e l lo r . B ă r b a ţi i apostolici

Bărbaţi apostolici se numescfl acei Învăţători ai Bisericei, carii

aQ aa^itt şi aQ vd^utQ pre apostoli şi I-afl imitatfi. El s’aQ folosite
de acele mijloce de Învăţătură, de care alţii dupo dtnşil n’att putută
să profite, adecă:
El aQ fostă marturî oculari al faptelor apostolice, primind ase·
pra lor Spiritul lui Christos şi făcându‫־‬se ascultători al instruct»·
uilor apostolice.
PerfecţioDândn-se cu instrucţiunile orale şi scrise ale apostolilor,
bărbaţii apostolici In interiorul lor s ’afi Instruit(! de spiritul ch»■
ricfl ca o abundenţă particulară. El afl trăita atunci, când Spiritul
charicfl Învingea îndărătnicia âmenilor cu o abundenţă particulari
de semne şi minnnl, şi pentrn succesnl Învăţăturilor lor el singuri
86 lnbrăcaQ cu puterea semnelor.
I I Inimicii, cu carii trebulail, ca să lupte verbal şi Înscris bărbaţii
apostolici, ad fostfl mal tot aciaşl, cu carii 8’afl luptată şi apostolii-
Et erafi creştini dintre Iudei, şi acia, carii anlafi creştnismnl cu
idei, când iudaice, când păgâne, 'săi se preeentafl numai cn păgânir

m
Â
 S rT U L C U M B N T 389

aţe ■din -Ctoersones de -cfttri Metodie şi Ciril la călătoria lor, ca o

probi despre esistenţa religianel creştine }a popârelo de pre tnţlal
nordicii alfl raweî negre. S-tal inj cap Ci a fostă transportat!! în ■Ru-
8i» de (âtru oreştioatoriul ai, Regele Viadimir.

;OPERELE 8‫ ־‬LU Î CW JîENT

Operele S-luî Climent se distingi! prin ■spirited de învofciicelă

la apostolilor, şi spedialarinte al apostolnlnl ·Paa'l. Limba acestor
opere are caracterul clasidtâţel, distingfinda-ee prin regularitate
şi puritate (1 ).
E p isto la â n tă îa a S -laî C lim ent câtrfc C orintenl. Fi-
ind ln‘totul aatentifă, ea represinift, tesanrul celă mal scumpă ai doc-
triueî nani bărbată apostolice. Ea este scrisa pre la finele persecu-
ţiuuel lai Domeţianfl (anal 97 ‫ )׳‬, on ocasiunea ne ,,nţelegeri-
lor din Biserica Corintului. Unii din membrii acestei Biserici, Im-
pinşl de mândrie şi invidie, aft începută, să ţ i aroge o întâietate;
de aid a şi proveniţii în ,Biserica Corintului o nenorocita desbinare.
Pre timpal apostolatul Pani ac6stă desbinare a fost suspendata
prin autoritatea -apostolica. Acum pretendenţii onârel şi al paterei
afl ajunsă ‫״‬ρδηδ acolo, că., 1formânda-şl partidă-, aă ■începută 6&■nege
autoritatea acelor pereâne, care o aveaă de 5a Bieerici şi care îşi
împEnîaflservidral ca tâtft onorea. Lor li vnaia ■greă, de a se instrui
de la ailţil şi eî si’aă dedisă, de a raina ordinea, itabîlfta de cfttrC
Domnul ■nostru lisns Ohristos în Biserica. 'El se lăudaţi cu talentele
lor, şi ·cu tâte «ceete.eî ajunsese a se îndoi şi kiar despre dogma ln-
viere! morţilor, ilembriî de distinoţiăne din Biserica Corintului, ne
sfl&nd intre dînşft mîjloceile pentru curmarea *Stihii, s ’afl adresată,
cerând ajutoră de la Biserica Romei■ Cu :acestă ocasiune &‫־‬lă €H-
mentfl, ve$endu‫־‬şî Biserica sa 'liberă de persecuţaăne, a adresată Bi·

(1,) P nblioatea ambelov ‫׳‬E p is to le ,către C o rin te n l ,s!a făcu t d e ; C o tq lle rii. P*-
trum, qpi tgmp. Apoet. flo ra e ra n t (Barnabae, CJpmentis, S . IJqţipae, Ig na rii, Poly-
carpi) 1724. B atton, com parând te cs tu l ca m anuecriptele, l'a core ctate f i l’ a p u b li-
cat&aub t i t l a l : E p is to l- Olem. gr. U t. Oantabr. 1?18. Ros8e liu s1S .,Patru m Apoet. op ·-
r a .iB a rn a b te .J p w ttf, Clem entis) opera genuina e t Ig natU inţeţj>ola.t,i1e etiam e p ist
cam v ersion ibu s var. le c tia n - s elect, v irora m u otis L ondini 1746. G a ll& n d îi B ibli-
oth. P atrnm (T.«J—XIV ). Venet. 17*5 — 't W l j . H e fe le P atru m âpaaU op. g r . U t
brav. Anaot. Tiibingae lg 3 9 .
 386 Ş l N O M ERU L B A R B A Ţ 1 L 0 R APOSTOLICI

tuncî eraţi eniţî într’o amâre strlnsă, Iar amârea este ln legatară
tâte sentimentele şi cogrtftrile altora. T ris te ţa sOti lipsurile altora
96 consideră* ea ale lor; şi de aici apoi stăruinţa, de a veni, ţD^

de lipsă·, în ajutorul aprâpelnL O epistola, 6re-care tracteza despre

lipsurile Unei Biserici, 8όϋ ale altora, şi ea espune lucrul ln pnţjne
vorbe şi fOrt de arte, dar cQ sineeritate şi cu interesa. Bărbaţii ‫ן‬
postolicî afl ecrist cu amârea cea sftnta
Paţioe Opere ui sâutâ astă-gî cunoscute din secuiul bărbaţilor a.
postolicî. Şi acâsta se esplidâ» cu acela, că în aoeste timpuri încă 0.
sistaţi martorii cuvântului apostolica ,· carii, având o veneraţie
particulară eătre Apostoli, nu cutezaâ, de a-şl rădica vocea lor peg.
tru instruirea Bfeericei. Pre longă aceste, kiar inimicii creştinismu-
lui umblatt dup5 nimicirea operelor, ar<Jându‫־‬le de multe-ori pre
tâte, cate le aflatt ln locurile lor de rugăciune» Şi timpul cu barba-
riile s610 a contribuita fOrte mult la nimicirea acestor opere. Aşa de
68empl0 j s’a perduta apologia lui Aristitf, refutaţionile lui Agripa
şi a lui Aiist. Ρδηδ la noi aâ ajunsa ftrte puţine opere de ale bărbaţi-
lor apostolicii Asta-fela avema de la Climent, Barnaba, Ignatiu
Policarp, firma şt Oedrăt.

S-TUL CLÎMENT DE &OMA.

Biografia lai. S-tul Climent, Episcopul de Roma, 61 este

originara păgânii dinRoma, şi Intorsa ia creştinisma de cătrâ apostolul
Petru. In predicarea credinţei, el a fosta colocrătora al acestui apos-
tola, şi a Împărţita cu dinsul peliculele misionel apostolice. El pre11
53 după Christos a suportata martirîula în Filipi. Climent aW
ridicata la rangbl de Episcopii ăl Roinei de cătrS apostolul Petruş"\
a administrata Biserica romani de la anul al dol-spre-^efcelea st tffl*
pfrăţieî lui Domeţian (92 de la Christos) pâae la anal al tTOiletll
lui traiân, 8έ0 ρδηδ la 101 ăl erei creştine; şi Tngrijîfea 101
torală nuse întindea numai asupra Bisericei romane, cela ce sevede
şi din operile lui. Pre timpul lui Trăiau 61 a fost ecsilata pentra na-
mele Ini Christos ln Ckeraoneeul T aurie, nade cu cuvântul credin-
ţel IntSria pre credhidoşiT, ecsilaţi pentru numele luî Christos, ce
minimele sele Întorcea la credinţă pre păgâni şi tot âfd el a pri-
mita şi martiriul. Relicviile acestui bărbata apostolica ad fcetfl 11·
 391

—44). «Totfl ce ui poraacesco Domnul, noi sflntemfl datori, ca să im-

plinimfl în ordine şi la timpfl. El ni-a ordonata, ca 8a facemfl proadacerl
şi servicii nu fOre ordine şi fOrâde timpu, dar ln momente şi timpuri
determinate. De asemine unde şi de către cine trebae sa se efectoe
aceste, El a stabilita şi acesta prin Însăşi voia s a .... Preutulfl celfl
mare îşi avea serviciul sefl, preuţil avead local lor determinata, şi a-
supra loviţilor erafl puse alte obligaţiuni, Iar omul laica era supusa
unor regule cu totul lumesc!. Christos a foştii trămisfl de D-«Jefl, Iar
apostolii de Christos; atât o trimitere, cât şi alta a fostfl efectuată
într’o ordine regulată, conform voinţei lui D-^efl. Apostolii afl pre-
dicatfl prin sate şi oraşe; pre cel ăntăl credincioşi el I-afl rădicata
la trepta de EpiscopI şi de diaconi pentru acei, ce urmafl a primi
credinţa .... Apostolii afl sciutfl de la Domnul nostru Iisus Christos,
că vorfl fi certe pentru Episcopie. Pentru aceste anume cause, şi
prev&jându-se tâte, s’afl regulata servitorii de mal sus şi pre lângă
aceste s’afl stabilita şi regulele de succesiune, pentru ca în casa de
mârte, alţi omeni cercaţi să primlasce asupra lor servirea acelora
(§40, 42, 44). DupO aceste urmâză convingerea turburătorilor
păcel, învitându-I, ca să înceteze cu pretenţiunile, iar celor cuminţi
iii: ordonă, ca să fie cu condescendenţă către inimicii fericirel comu-
ne. Şi calităţile amorel sflntfl presentate astfl-felfl, că ele devinfi
klar neînţelese pentru păgănismfl (§ 4 5 —56). «Şi astfl-felfl voi,
carii aţi începută turborarea, să ve supuneţi presviterilor, înveţa-
ţi-v6 a νδ supune, lepădând entesanţa cea mândră a limbel >
(§ 5 8 - 5 9 ) .
Acâstă cuprindere a epistolei ni a ra tă , cât este de importantă
ea din? punctul de privire dogmatica, şi mal ales din punctul de pri-
vire al ierarchiel bisericesc! şi al misterilor (1), despre RCscumpă-
rătorul nostru, Fiiul lui D-<Jefl («). despre învierea morţilor (a)
şi în fine despre importanţa canonică a s-tel Scripturi. Tot prin a-
ceşti epistolă se presiată şi datoriile creştinului către amore şi u-
m ilin ţă (4).

(1) A dioă S 21, 40, 42, 44. 51 fi 52.

(2) Maî ales §. 2.16, 36,49 fi 50.
(3) Vedî § 24—27.
(1) A fară de c ă rţile v e k m lu î T e sta m e n tu , ţi epistola c ă tr e Ebrel, (§ 10,38), 8‫־‬t u l
Climent fa c e menţiune (§ 13) despre E v a n g e lia lui Matei (VII, 1) Luca (VI. 36,38)
d e F a p te le A postolilor (§ 2), de e p is to la c ă tro R o m an ţ (§ 35) d e ambele c i l i i Co-
 390 S -T U L CLIMENT

sericei de Corint, din partea tntregel Biserici a Romei o θη·

αήΰ caractera admonitivii.
Caprinderea epistole! este asta-felii: DnpO felicitările, prjn
se laudă credinţa, virtuţile şi avatal spirituala al Corintenilor (§ !
Păstoriul cela banO li arată lor mândria, ca causă a totaror deeonu'
nilor, iscate Intre dânşii, adăugând la aceste şi espresinnile 1« j[*
ise: « bea, mănâncă, îngrâşâ-te, îngraşă-te şi te veselesce prea labi!‫'״‬
(II. Leg. X X X II, 15) ‫ ״‬. Din acestă causă, $iceel, omenii ne0ne1|
s’afl râdicata contra celor oneşti, cel degradaţi coutra celor în%
Daţi, tâmpii contra celor cn minţi, tinerii contra bătrlnilor (§ 31
Arătând efectele cele rele ale invidiei in esemple şi mai ales ij
Datau şi Âviron (§ 4 , 5) îl Îndemnă la umilinţă şi penitenţi
(6— 15) şi în special se referă la Domnul, espunând credinţa a-
poetolică ln Fiiul lui D-^ea şi S-tul Spirita. «Toegol mărirel 101
D-^eâ, Domnul nostru Iisus Christos, n ’a venita cu strălucirea mi-
reţiel şi a gloriei, de şi ar fi putută, dar în formă umilă, cam a pre-
disfl despre dînsul S-tul Spirita ». DupO aceste (§. 16) trădate
profeţia lui lsaia despre şerbul celu umila al lui lehova (Is. L IU.)
şi cântarea lui David (Ps. X X I, 7, S). înşirând încă câte-va eseni-
p 10 de umilinţa, atrage atenţiunea lor asupra banătăţel Creatorului
şi a Providenţiatorulul a tote, care a făcuta totul dupre o ordine
stabilă (§ 19 — 22) şi apoi adaugă: «să onorăma pre egumenii
noştri (προηγούμενους) şi să respectămtt pre presviterl». Ca actele
aceluaşl CreatorO al natorel şi cu Încrederea în promisiunile 101,
mustră pre cel, ce se îndoesca în învierea morţilor (23 — 28), ii
sfăţnesce să vieze dupre demnitatea aleşilor lui D‫<׳‬jtea (29— 36), eo
care ocasiune şi descrie cu trasuri sublime pre Mântuitorul Iisus. *El,
se esprimă S-tul Climent, este primul preatttal proaducerilor n6st!e,
intermediatorul şi ajutorul neputinţelor nostre. Prin mijlocul 101, noi
ni râdicăma okil noştri spre înălţimele ceresc!, şi tot prin din-
sal 8’att deskisQ şi okil inimel nâstre >. Dnp5 aceste repetă ca-
vintele Psalmistulul despre dînsul, citate de către Apostolul (Ps.
CUI, i , 2, 8 . CIX, I Ebr. I). Continuând apoi cu demunstraţiunea,
de a se supune ordinel eclesiastice, aduce de esemplu organisaţiunea
militară şi subordinaţiunea membrelor corpului nostru (§ 37 - 39‫)־‬,
şi arătă ordinea eclesiastică, stabilită de Mântuitorul şi de apostoli,
tăeând tot-o-data a se vedea şi ordinea veklulol Teetamentfl (§ 40
 S -T U L BARNABA 393

insula Cipru şi le vita. Din amorea oiltrC Christos el a data t6tă averea sa
Apostolilor pentra folosul comunâ. £1 a introdusa pre Saul, care era
onmplita pentra acele timpuri, ln societatea creştină, şl fiind el cu-
nos cuta prin credinţa şi darurile s-lul Spirit!!, a fosta tr&miea de a-
postoll, ca să organiseze Biserică de Antiochia; apoi împreună cu
paul el a fosta trimişii la predică cătrd păgâni; şi cn tâtă abnegaţi-
unea a predicata numele lui Christos in Cipru şi In Asia mică. La
inWrcorea în Antiochia, pro la anul 50, cu ocasiunea iritaţiunol
falşilor reepectatorl al lui Moisi, i s’a presentata lui Barnabaceamal
favorabilă ocasiune, de a arată spiritul libertăţel evangelice. Bar-
naba ijicea, că na trebue să se împung jugul şi obligaţiunile lai
JULoiei celor, ce se întorctt la credinţă dintre păgâni; şi tot cn ac6-
stă ocasiune Biserica din Antiochia l’a trămisu pro densul cu Paul
în Jerusalem, ca să snpnne afacerea în discuţinnea sinodului apos-
torlilor. DupO una timptt na îndelungata, Barnaba, împreună ca
Paul, s’a dusâ ■pentru a doa oră la predica cea către păgâni, dar
îndată s’a despărţita el de Paul, şi, luând ca sine pre Marcu, s'a
Îndreptată spre Cipra (1). La anul 54 el 86 vede Iarăşi In Antio-
chia cu ·Paul; şi cn ac&tă ocasiune Barnaba, imitând pio Petra pCnc
la degradare, el şl‫־‬a ,priimită o observaţhme aspră din partea lui
Paiul ( i i ) . In anul 56 Apostolul lnnbelor s’a pronunţata cu respecta
despre faptele lui Barnaba (Cor. IX , 6). Cât s’a prelungita dupo
acesta serviciul lui pentru credinţă, nn 86 scie. Şi ai este cunoscuta
numai atâta, că el şina petrecuta ultimele $116 ale apostolatului 86a
tn Cipru. Aici 61 a murită mârte de martira, şi pre peptid lui mal
ipre urmă 8’a găsită evangelia hal Matei în limba ebraică. Din ca-
prinderea epistolei lui -se vede, că el a mărita na mal ’nainte de
anul 72 de la Ohriatoa.

OPEBUiE S-I.UI BARNABA.

E p is t o la S -ltfl B a r n a b a era cunoscută lui Climent şi Ori-

gen. Utisebie o emrmeră între cărţile neautentice. Dar jadecând dape
tegfttora ideilor din âînsa, se vede, câ acestă opiniune a lui Eusebio
privesce no pre originea epistolei, dar pre importanţa el canonică.

(1) F a p t. XV, 39. 41.

 392 APOSTOLUL BARNADA

Afară de acostă epistola, n oi m ai avem ş i o adoua

S‫־‬ln i C lim e n t cA tr6 C o r in t e n l, dar ‫ם‬a mal nu este co
In a ce sta epistolă s-tu l Climent învaţă, că « tre b u e doi sa c î ?
despre Iisns Christos asta-fela, ca despre D-<jlea, ca despre i11
ral viilor şi al morţilor · . Ne îndemnă să-ϊ fimfl Irecanoecetori
cela ce ne-a adusa de la întuneric al păgânăteţeî la lumina Îmi?
£ea, şi recauoscioţa noi suntemfî datorî să o arătămfl nta narii
credinţă, dar -înăl ales prin împlinirea poruncilor lui. Dapo ac
adaugă, că vieţa omule! este Împărţită în dog epoce, dare laptăun»
contra altia; în Cpoeha actuală şi în cea viitdre. Epocha actoalâptB
dică neonorabilitatea, Iar cea viitâre cere de la noi, ca 8â ne 1^.
d im ii de dinsa. Epocha ântăia este epocha penitenţei şi aici doi pe
temu 8ă facemă totfi acela ce ne p6te scăpa de mânia Iul D - ^
ne asceptă în epocha viitore. In părţile epistolei a doa ni 86 p^.
sintă şi natura divină ă s-lu î Spiritfl, precum şi lucrările lal/casân-
ţitoiu al tfmenilor. < Spiritul este sărita şi dre'pta; el purcede de
la Tatăl».
Gu numele s-luî Climent al Romei sânta canoscutse nu ptţinectiii·
posiţiunl, care sefl că no apărţinfl de loca acestui bărbatfi aposto-
Ιίϋΰ,βθύ Că-la privescă numai în parte. Asta-felâ sunta: a) Opt cărţi
de constituţmnî apostolice (δια τα γα ί) prin Climent pentru Epiatopl.
b) Gtmonele apostokoe prm CMmânt. c) în trev ed erile (recoguitiones)
Srlui Climent, care se mal numescu‫׳‬, itin era r ii (note de călătorie),
actele şi disputele apostolului P etru cu Sim on magul, d) Prts-
curtare de actele lui C lim en t , sâa ecstracta al istoriei tel C iteţ
din operile luî, care se mal namescU şi convorbirt. Ş i ‫׳‬în fine ,cinci
epistole ale Iul Climent.

APOSTOLUL BABNAVA.
B io g r a f ic a S -lu l B a rn a b a . S -tal *Barnaba a fostu dio

rinteni (§ 36, 47, 56, 30, 81) da I-a cătrS Tesalonieenî (§ 38) fi altele. Îfiî sfe ine·
ritul, c i aciată epistolă citdză locnrî din I ep. a apostolului Petru, (§ 2, 49,38)
şi chiar dio Π-a {§ 7. II P etr. II, 5. §. 11. I I P a tr. Π , 6, 9) din eîjJJStolaluî'laeoT
(§. 10, fi 17, lac. II, 28 g. 23 Iac. I, 18. § 30. l a o. IV. '6, 3,>21.§. 49 Hm. V, 20)
In § 17 Torbind despre schisma Corintenilor, se esprimă : «DikţîVpiBtcfla pzttf*‫׳‬
rieitulul Paul, apostolul, ţi vedeţi ce a scrisă el vot la îtaoepatul mieiiniel'eâie, El
a scrisă kîar despre Spiritft» etc. l a f 45 adaugă : '*1G itiţî ţi citiţi bin«, pre&
iubiţilor, s-ta Scriptură ţi străb ateţi oa p ro faa d ita t· cuvintele lai D-φβδ 8.
 S -T U L IGNATIU 395

pentru caca mârtea lai să aduci mântuirea omului (§ 5—6). DnpO

acesteautorul cu vorbe clari demustrâză sublimitatea divină a Mân-
tuitorulul. «Domnul a voiţii, ca8ă pătimfascC pentru suâetulfnostra,
de şi 01 este Domnul universului, şi de şi mai nainte de aşezarea
timpurilor D-fleO Tatălfl a φβΰ către dineul: <să facemtt omQda-
pre kipul şi asemănarea n6stră>. Mal de parte, ln formele legel
arată acea veritate, că Christos trebnia să pătimescă pentru noi şi
cu acâsta 8ă punS capBtfi esistenţel sacrificiilor şi a servirel de
D-$ett celei vekl(§ 7—12).
In partea adoa autorul Învaţă: <8&nta d06 căi ale vieţel,—calea
laminel şi a Întunericului.» Pentru ca să umblăma pre calea lu-
minei, precareaumblăşi ăngeril lui D-<JeO, trebue sălubimudintota
sufletul pre D-«Jett, să împărţimfi cu aprâpele totul şi să nu consi-
derilma nimicii al nostra; să ne purtămtt bine ca şerbii noştri!; să
ne supanemiiautorităţilor şi să respectămQpre Învăţătorii credinţei.
DupOaceste arătând şi faptele din calea Întunecată, <Jice, cătrebae
să ni aducemtt aminte de judecata im D-<Jett şi inkele epistola cu
speranţa 10 pace (§ 1 0 -—22).
In epistola lui Barnava se află şi idea, că lumea trebae să se
sfSrşîascS cu împlinirea a 6000 ani (§ 15).

S -T U L IG N A TIU PURTĂTORUL D E D -D E ÎJ .

B iografia la i. Ignatiu, purtătorul(! de D-jlett, a fosta

înviţăceltt al apostolului loan şi Episcopa de Antiochia. Ad-
ministrând Biserica Antiochiel timpii de 40 a n i, el era, dupre
cum <Jice S la Chrisostom , modela de virtute. Pre timpul per-
secuţiunel lui Domiţian, el dupre cum scriu Învăţăceii 8el, «cu
insistenţa ln rugăciuni şi ajunare, cu neoboeirea învgţătarel, şi eu
zelul spiritului sea s’a opusa pericululul, pentru ca nu cum-va să
decays cine-va din cel debili cu spiritul, 86n neesperienţl > . . . .
Spiritul lui era aprâpe de Domnul Iisus. El îltt purta pre dineul,
dupre cum singura flicea, în inima 8a; şi el era trista, fiind că nu
se făcuse demna de arnârea lui Iisus prin martiriu, şi doria ca prin
martiriu 8â se lege mal srtînsO cu Domnul sett. In fiue s'a apropiata
timpul şi pentru acesta, ca 8ă se lmplinlască şi dorinţa S-tel lui a-
*m6re.
Traian, merggnd tn espediţiunea contra Părţilor (106), a venita
 394 S -T U L BARNABA

Eusebio, esplicându-se mal bine, <Jice, că acSstă epistolă este I

tat& ( ά ν τ ιλ ε γ ό μ ε ν ο ν ) , adecă din acele, pre care anii voi I
considere klar canonică, şi o punO în acelaşi ranga cn ca f
£rma şi epistolele lui Climent. Din cuvintele lui Origen 86 ^
că klar Cels a citita epistola lui Bârnaba; Iar Cels avea 1D8em3
pre timpul imperatorulul Adrian, 130 dupO Christos. I dsdşi Bar
scrie despre Iudei: « fiind că el s’aii luptată, li s’a ruinata tem
de către inimici (Romani); acum Însuşi servitorii inimicilor lor ^ I
restabilescil >. Aceste vorbe tracteză despre ruinarea templulD!ce)
mare al Ierusalemuluî, şi tot acesta ni probeză, că epistola este
scrisă pre la anul 72, în secuiul bărbaţilor apostolici.
In epistolă se întâlnesc!! fârte des esplicaţiunl alegorice, cn car#
se dă o importanţă f o r t e mare în s e m n ă t a t e ! istorice a ceremoniilor I
din veMnl Testamente. Şi acesta se esplică prin faptul, c ă Invdţăceii I
apostolilor,‫ ־‬când el erafl dintre Iudei, conservai! în sine acea dispoeiţi-
ane pentra ideile primite In Sinagogă. InsnşI Barnaba ni comunicăsor-
gintea cunoştinţelor sele: « F i ţ i atenţi, $ice el, şi observaţi ce dice
cartea canosdnţel ( γ ν ώ σ ι ς ) ; speraţi în Iisus, care are s& se arăte
noi In corpii >. Aceste vorbe suntfl lu ate , dupre cum observă Cli·
ment Alecsandrenai, din cartea cunoştinţei, în care cărţi s’ati păs- I
trata înalte Idei vere, conservate prin tradiţiune, dar tot-oditi j
eraâşi altele, ce îşi aveau originea In voia omului. Barbatul nostro
apostolicii nu 86 presintă acela, ce el nu era; şi acesta ΐΐΰ în alţi şi
mal mnlt în rândul seminilor sel: «Ea vi presintfl vot 0re‫־‬carein·
veţături, nu ca InvfiţătorO, dar ca unfl seminfl voi».
Epistola S-lul Barnaba se compune din d06 părţi neegale (1).
In partea ântăia (1— 17) se propnnfl cugetări, relative la credinţă,
Iar în adoa (18 —22) nisce regule. relative la vieţă.
In partea ântăia dupO introducere autorul <Jice, ci intenţiunoa
lui a fostfl, de a arăta cum profeţii afl vorbiţii despre noul Testa-
mentfl, care s’a începută cn încorporarea Filnlul lui D-fleA. Dupo
aceste arată, că veklul Testament(!, conform cniadicaţiunile din din-
801, este înlocuiţii cu noul Testamentfl (§ 2— 4); şi cu cuvintele profe-
ţilor argumentezi, că Mântuitorul s’a făcuta omfl şi a pătimită

(!) E p is to la e ’a p u b li c a ta d e e ă tr e C o tte lle r ii ( P a tr . a p o st. 1724) Kaael Pâtr■

aP0Bt· LoD die 1746) H o lla n d (B ib i. p a te . T .I). I le f e l ( P a tr . apost. op. Brav. anoot.
e t prolong, in atr. g ra e . la t. T flb in g e n 1842.
 S-TU L IGNATIU 397

veUiceilor sol celor Întristaţi şi l-a mângâ 6tf l; Iar resturile S-tal□!
lai corpii 8’afl transportat(! In Antiochia, ca < tesanru scnmpfl · .
Acâsta s’a petrecntfl ln anal 107 de la Christos.

OPEPELE 8-LUÎIGNaTL U

E p i s t o l e l e l t d . Totfl, ce ni spnnfl cel vekl despre cuprinderea

epistolelor S-lul Ignatiu, noi găsimflîn cele ş^pte epistole ale S-lul Ig-
natin, ajunse p 6n 6 la noi (1). De acela paternii să afinnftmfl,c& anton‫־‬
tiritatea epistolelor 8-101 Ignatiu este mal pre sas de totă lndoela.
Cuprinderea principala a epistolelor lui Ignatio, esceptând pre
cea catr6 Romani, se represintt prin doi idei; a) Sâ se observe 10-
punere autorităţel ierarchice şi b) a ne depărta de eretici. Ambele
aceste idei se contopeecfl ln una singura : « 8& conservăma unitatea
eclesiastica în spiritul credinţei >.
«F 0r 6 de episcopfl, ^ices-lii Ignatio, nu este permisanici a boteza
n id a efectua cina amorel, dar ce permite el, aceia şi este plăcuta
lai Dumnezeii. F 0r 6 de EpiscopI nn esista Biserica» ( 2).
Despre eretici 8 -luI Ignatin a scrisfl, * ve învitfl 8a v6 feriţi de
fiare, Îmbrăcate ln forme amâne. Yol trebue nu numai 8a nu-I pri-
miţl pre dlnşil, ci, dâcâ se p 6te, nici se v6 întâlniţi cu dlnşil, dar
numai sa νδ rugaţi pentru d ln şil.. . . Ce se va Întâmpla cu acia,
carii corupţi ca Învăţaturi falşe credinţa lui Dumner)efl, pentru care
8’a răstignita Christos > ? S-tul Ignatiu numesce pre eretici, când în-

vfininâtorî, iar doctrina lor venind, când fiare ln forme de 0 menl,

când câni Îndrăciţi, carii muşca de călcam, şi de multe ori moşea-
tura de mârte (3).

(1 ) Ş d p te e p is to le a le S - lu î Ig n a tiu .a m in tite d · o ă tr S c e l v e k î, «A a ju n s u ρδηδ

l a n o i î n doe fo rm e ; a d e c ă in fo rm a p r e s c u r ta tă , ţ i a lte le î n t6 tă e e ste n s iu n e a 10r_
A cela· c e n o i a v e in u p r in ISneebie (H iat. e e l. I I I , 36), ş i A ta n a aie I D · eynodo B ·-
l e u ă e n . p . 2 2 2 ), n o i o c o n e id e ră m u e a u n d e 8t r a c tu d in e p isto le le S -Iu l Ig n aţiu
f i n n s e g ă a esc e î n fo rm a e s te n s ă . Ş i p r in u rm a re a c e s te s â n tă c e le m al v e k l, p re
c a re l e r e p ro d u o e p e n tr u p rim a d a tă S ef. H o b a r. p re la în c e p u tu l s e c u iu lu i a l ▼I_
(ap. P liotium l n b fb lto tb . cod. 232). D u p o a c e s te , v in ii e p is to le esten se, o o e p U e U » ,
p r in d e z v o ltă ri ş i o o m p le c tă r l, e a o a re s 'a c ă u ta t a a se e sp lic a I g n a tiu . A ic i lim b a
e s te e s p re s iv ă f i e n e rg ic ă , cum tre b u ia s ă fie lim b a c o m p u n ă to ru lu l. N u m a i t n
lim b a g r i c ă e p is to le le S - lu î I g n a tiu a d fo st« p u b lic a te t n e d iţiu n e a l u i T il. · f U l .
S . I g n a tii T le la c . 1821.
(2 ) E p ie t. S m ir. g 8. T r a il § 3 . 2.
(â) E fee. § 16, 4 , 7. T r a il. § 6 , 9.
396 S -T U L IG N ATIU

în Antioch ia şi a ceru ta, ca să-I aduce pro Ign atiu . < Ce s jr·
refl, esc!ta, a fosta cea â n ta la în treb are, pusa de Imperatorul «!
Iguatiu, când combaţi legile n âstre şi provoci şi pre «!κ. 01
acesta· ? Ignatsiu a resp in sa : * P re p n rtăto ru l de D‫^־‬eO na-jQ
mescfi Sporita r0a». <S piritele cele role fu g a de aerfitoril Im d ^ q
dâcii tu creoli, ca ea su n ta neplăcuta 1*1 D-^eO, acesta o prime^
şi kiar o considera, ca onorea m ea >. T ra la n a în tre b ata : <Şj ^
este purtătorul de D -^ e a ? Ig n a tiu resp u n d e: « Acela, ce are pre
Christos ln inima sa >. « Ş i tu cre^I, că noi n a avema in stifletul
nostru pre Ş ei, oaril ni a ju ta noi con tra b a rb a rilo r» ) Reeptm]e
Tralan. La aceste S -tu l respunde: < tu prin am ăgire numesoi pre
demonii p g â n î, ţ ) e l; nuni este D -^ eil ş i unul Christos Iisos, unui
născuta Filtt al T a tă lu i». « T u vorbesc! despre acela, ce s’a răstig-
nittt pre timpul Ini Ponţin P i l a t » ? a φ 8 0 T ralan . « Da, Despre
acela, respunse Iguatiu, care a răstig n ita pre cruce păcatele mele
împreună cu tausa torul lor. » DupO aceste T ralan a pronunţata
sentonţa, ca Ignatiu să se trăm ite In R om a pentru a f i mâncata de
fiarele sălbatice, spre distracţianea poporului. Ig n atiu a mulţănito
lui D-<j(ofl. fiind că l-a făcuta demna de am ârea c ă trâ dinsul, adec»
desemne! apostolie i; Iar omenii Iul T rala n a a aplicata asupra 101
legatarele şi cătuşele usitate.
Pre calea spre Roma lu i Ig n a tiu I-afi eşita Înainte Episcopii şi
presriteril, înbrăţigând pre m ărtu risito ru l şi învăţăcelul apostolilor,
şi el îl sfătalâ, ca să se depărteze cât m al m ult de eretici, predând
ci iu Roma credincioşii 101 Christos a a 8ă caute, ca 8ă-la elibereze
pre dinsul de mortea m artirică. Ig n a tiu a trămistt în Borna !0 epis-
tolă, carea Gonsistă din espresiunl, pline de amOre către Domnul şi
dorind numai una sin g u ra lucru, ca să sufere pentru numele 101.
£1 a scrisa acesta epistolă din Sm irna şi to t de 4u£l ,a scrisa $fe-
senilor, Mag-ueziânilor şi T raliânilor. R ăm ânerea ln Troad* 611
consacrat'0 pentru epistolele cătr£ F ilipenl, SmixnenI şi .către £011‫־‬
carp.
Dnp6 o călătorie dificilă, Insogitfl de <Jece leopar^I, şi de nisce
soldaţi brutali, S-tul Ignatiu a ajunsa in R om a, şi i s ’a împliniţii
S‫־‬ta 101 dorinţă. Fiarele flămânde p re d a tă Γ -a sfâşiata ln bucăţl>
şi din corpul Iul n’aa remastt, de c â t p ărţile cele mal tari, pentru
mângăerea credincioşilor. Preste ηόρίθ S -lu m artira s’a arătata ln*
 S -T U L P0L1CA.RP

parte, in scurt, dar în moda clara, 01arată, trinitatea pers<5nelor di-

vine, pro de altă parte, el a esplicattt şi scopul încorporărel Filaldl
101D‫<־‬Jefl. «El asuferiţii totul pentra noi, ca să ne mântuimii noi,
şi a pătimită ca adevărata, precum ca adeveratfl a şi învieta. >
Prescriind, casă.nesupunemfl Bisericei, S-tul Ignatia aesplicata
caplinitate importanţa Bisericeilai Christos. înfiinţarea ierarchie!
bisericescl el a recanoscat’o, ca pre nnfl acta na umana, dar divina,
capre unfl acta al lai lisas Christos. El a indicata la cele trei trepte
ierarchice; adecă la tr£pta Episcopalul, ca la representantfl al Însăşi
Domnului nostra lisas Christos, la trSpta presviterilor, ca la repre-
sentanţil apostolilor, şi la trăpta diaconilor, <stabiliţi na peatra
viăţa terestră, nntrimenta şi bSatură, dar privind ca la asta fela
de pers6ne,cărora li este încredinţată serviciul Domnalal Christos,
tribairea misterelor altarului.
Pentra partea morală se distinge doctrina S-lul Igaatiu despre
feciorie. «D6c&cine-va pâte să rânânS tn curăţenie, spre mărirea
corpului Domnalal, să remân6 ca tâtft umilitatea. Şi decă cine-va
selaudă ca acesta, acela este perdnta. »
abcu G e n a d ie E n â c 6 n u .
 Invitând pre credincioşi, ca nit se supune autorităţei şj a
de eretici. S-Ιπϊ Ignatiu presintă pre Christos lisns, ca pre
ral nnicel şi vivifăcetârel credinţe, ce cuprinde în sine revela«
atât veke, cât şi pre cea noă, şi stăraesce, ca să căutăma S01 f!0“8*
nedumeririlor şi regalele cele pentra viGţă în spiritul cele vivjf^
torfl al acestei credinţe. < Efl me referii ]a Evangelie, ca la
101 Iisus > adecă, ca către Iisus însuşi, ce se presintă aici corpoM*
minte, şi «la apostoli, ca la presviterii Bisericei, adică ca la ·
administratori vil al Bisericei. > Trebue să labimfl şi pre profeţi fi
ind că el afl presupusa Evangelia şi s’afl repausatfl In Christos
îovitâ să nu faceţi nimicii pentru amorea de dispută, dar pentru in.
veţâtura lui Christos. Unii, am aurita efl, că «Jicfl, d6că nn găeesefl
ceva 10 Scriptura cea veke, apoi acesta nu credfl.. . . Iar penim
mine este* mal vekifl Iisus Christos, ca neasemănare mal veke este
crucea Ini, mdrtea şi învierea lui, credinţa cea prin dînsul, înveţă-
cura, adusă de dînsul >.

MATERILE CREDINŢEÎ ŞI ALE ACTrVITĂŢEÎ, ECSPUSB ÎN

DESFĂŞURAREA DIVERSELOR IDEI.

Dapre circumstanţele timpului, şi ca privire la doctrina Evio-

niţilor, s-tul Ignatiu'a învSţatfl despre divinitatea lai Iisus Christos,
« lisns Christos, $ice purtătorul de D 4 ‫־‬efl, mal ’naiate de secole a
fostfl la Tatăl şi in fine s’a manifestat!}.>
Pentra refatarea Doceţilor, Ignatifl arată natara umană a lai
lisas Christos şi acţiunile el. «E 1cu adevărat s’a născuţii din FecMra,
s’a botezata de cătrfi loan, s’a pironiţii ln adever cu corpul, pre
timpul lai Ponţiu Pilat, şi a lai Irod Tetrarchul». «El cu adere*
ratfl a pătimitfl, precum ca adevărata a şi învi6tfl, şi na, dnpre
cam φϋΰ anii necredincioşi, adecă că a pătimitfl numai ln aparinţă
(to δοχείν) , fiind singuri niece aparinţe; şi precum eî cugetă, aşa
şi trăescfl, ambre fflrg de corpnrl şi spirite rele > . Tot în contra Do-
ceţilor S-tal Ignatia vorbesce despre importanţa S‫־‬teî eucharistit
·El, φββ el, fugfl de eacharistie, fiind că na profesâză ca noi, $
eacharistia este corpul Mântuitorului nostru Iisus Christos, şi anume
acelfi corpii, care a suferiţii pentru noi, şi pre care Părintele l’a !0*
vietfl dupre buna sa voinţă». Espunând doctrina despre personali*
tete» luî Iisus Christos contra Evioniţilor şi a Doceţilor, pre M 0
 I D E IL E C O N T IM P O R A N E 401

ogcnte de Biserică, ce se ţineaţi de cătrepoporal român, produceaţi

napuţine pagabft însuşi poporului, a convenit a fixa, care anume fi
(Aţe din eerbătorl trebuesc a se serba ln decursul unul an Întreg.
Acostă- conînţelegere a prelaţilor Bisericeî Române , respectiv de
jjigrni serbătorilor, s’a şi formulat într’an regulament pe care
Sântul Sinodl’a votat ln unanimitate ln şedinţa de la 20 Maia 1874,
şi s’aaprobat şi de Măria Sea Domnitorul Carol I la 3 Iulie acelaşi
m Acest regulament nu prevede de cât numai 30 de serb&torl tn
decursul întregului an, afară de DaminecT. Der Biserica Ortodoxă-
Română restrângând numSrul serbătorilor, nu le au skimbat forma,
Did destinaţiunea; ci tâte acestea s’au lăsat a se celebra aşa, cum
secelebraţi în Biserica Creştină Antică. Şi ac6sta se vede de acolo
1jft Sântul Sinod al biserici nostre, fixând numărul serbătorilor prin
regulamentul amintit mal sus se exprimă ast-fel:
tT 6te aceste sânte ţjLile enumerate până acum se serbâză prin
repaos de dlte lu crări petrecend în indelednicirî duhovniceşti ,
precum: m ergerea la biserică spre rugăciune şi ascultarea cuvân-
tultfi lui Dumnezeu, acasă p rin citirea cărţilor folositore de 8u-
jkt, pentru buna edu care a fam iliei, prin fa c e r e a de bine la cei
nevoiaşi, prin cercetarea bolnavilor, m ăi ales a celor fă r ă ajutor,
şi prin alte fapte bune, căci serbătorile sunt destinate de B iserică
anume pentru cultura spirituală şi pentru înbunătăţirea mora-
vurilor*.
Să venim acum la cuprinderea articolului bătrânului atenian,
şi să vedem pâue la ce grad ideile propuse de 61 pot fi aplicate, şl
întru cât stati ln armonie cu spiritul Bisericeî Creştine Antice.
Spre acest finit credem de necesar a reproduce mal multe din
expresiunile Iul, pe care noi le extragem din fliarul bisericesc rus,
namit «Gazeta bisericească = IţepKOBmift B‫־‬£cthhe‫»&׳‬.
Iată cum începe autoral articolnlQ 860 :
«Lenea este muma tuturor relelor, pentru care şi marele Basilie
fliee: «neactivitatea este Începutul r0utăţel> ţi Socrat: «necesită-
ţile materiale şi greutăţile resultă din neactivitate, iar crimele din
necesităţi şi greutăţi». Cel ce nu se ostenesce, nici 6ă mănânce, a-
tooge apostolnlfl, şi prin urmare Biserica numgră lenea la categoria
păcatelor de m6 rte. Iată pentru ce lenea este desaprobată şi de Bi- r
,A
serică şi de societate. D6r dâcă Religia şi societatea numai desa-
ANULIV
 IDEILE CONTIMPORANE
ASUPRA MODULUI D E C E L E B R A S E A SERBATOB1LOR.

Nu mult presa ateniană şi kiar ruşi a vorbit ce-va relativ

la modal de celebrare a s8rbâtorilor peutru timpul viitq!‫־‬. Der 46
ţi ambele Biserici — Gr6câ ţi Rusă ad mare necesitate de a 80 0·
cupa ca cestiune» şqţbătoţilcff, cu ţ6te acestea privirile presei grqce
şi ruse la law«}, sunt f$rţe dife^te intre sine‫־‬
Presa ateniană manifestată pria pana anal bătrân, de 80 ani,
lnttfrce mal mult atenţiunea asuprajpărţel economice, — arătând la
foiosuJ material ce ar resulta din întrebuinţarea la muncă a tot
timpul, precum şi la paguba materială şi kiar morală ce resultâdin
perderea soil zedărnicirea timpului în zilele de serbătorl. In genere
bătrânul atenian privesce 1a ac&tă cestiune numai din pnnctul de
vedere al interesului vital, nu tnsd şi spiritual, ca şi când omul ar
fi compus numai din materie, iar na şi din spirit.
Na snnt tot aşa însS şi privirile presei ruse; căci ea de şi roca-
nosce necesitatea redacerel sărbătorilor In B iserică, dar este ca
total alt· ce-va a le tedace, ca a le etreforma modal de celebrare ţi
kiar a le skimba destinaţiunea. Ea este pentra reduceri, Insâ ca
mănţinerea formei antice şi a destinaţianel.
Gât despre presa română, ea na s’a ocupat de loc de acostă ces*
tiane; dăr nici n’a avat, şi kiar nici na are necesitate, pentra că
Biserica română a întrecut ln acâstă privinţă (întru cât nâaă ne
este canoscat) atât pe Biserica grâcă în genere, cât şi pe Biserica
fiasă.
Sântul Sinod al Bisericei aatocefale ortodoxe române, încă din
anal 1874, observând că mulţimea de serbătorl, kiar şi ne recu-
 IDEILE CONTIMPORANE 403

ţ p o p o ra l care de la natură Înclină spre progres şi prospe-

ritfl<C0 gj atinge de sta t, apoi luî Ί aparţine neînlaturabila datorie

eonlacra cu Biserica pentru eliberarea poporului de atâtea ne-
^ Jciri; iar când ambele acestea s8 vor susţinea una pe alta, atunci
]acrelO se va efectua, şi poporul deski^6ndu-şî ochii odata pentru tot-
le vor mulţămi pentru eternitate...........
«Guvernul elin actual negreşit va avea tn vedere ca cu ajutorul
!nesurilor espuse mal sus , el va Îmbogăţi poporul pe fie care an
pl puţin cu 20 miliâne drahme, care vor fi resultatul activităţi
persanelor ce perdea 11 timpul până acum. Pe lăngă acestea reala
bogăţie va cresce nu numai pentru că populaţiunea elină cresce pe
fie-care an, d6r şi pentru că deprinderea cu activitatea şi munca In
r&dăcinându-se, ln t6t~d6‫־‬una vor produce nouS bogăţii. Mare este
misiunea guvernului elin actual. . . . . . . .
Kecomând acum cele coprinse ln articolal bătrânului atenian, noi
vedem că el mal Intâifl combate lenea, pe care nimicea nici o dată, a·
de cel leneşi prin practica lor, nu a susţinut’o. Dupâ aceea Începe
s&arunce blamuri nemeritate asupra serbătorilor ln genere, gicdnd că
ei ar fi causa a o mulţime de nenorociri in societate; şi acesta pentru

cuvântul că unii 6menl In filele de serbătorl keltuesc mal mult de

cit ln filele ordinare; alţi pierd preţul unei flile de lucru; iar alţi
de dându-sela bacanale se fac necapabil de lucru pentru giua viitâre.
D6r dacă 6menil singuri de sine nu împlinesc prescripţiunile Bise-
ricel ln privinţa modulul cum trebue a se celebra o 86rbăt6re şi Ί
skimbă destinaţiunea, apoi bine voiâscă respectabilul bătrân ate-
nian a răspunde, dacă serbătorile prin sine înşile, seu Biserica care
le ad înfiinţat, este causa a o mulţime de nenorociri ln societate.
Noi din parte-ne nu suntem de acord cu ideile respectabilului bă·
trln, ci din contră suntem de părere că Domnia sea ar fi făcut
■uit mal bine, dacă v8<Jând pagubile ce să comit prin râua intre·
buinţare a serbătorilor, ar fi propus nisce migUoce pentru morali-
sarea poporului elin şi pentru punerea lui ln posiţiune de a celebra
serb&torile conform usanţelor antice creştine şi destinaţiunilor lo r ;
şi atunci ele, de sigur, nu numai nu ar fi produs mulţime de neno-
rocifl—dupre cum să exprimă autorul,— ci din contra ar fi dat un
folos dubla—spiritual şi material.
402

proWză lenea, apoi economia politică o condamnă necondiţionat

şi privesce la ea ca la causa principală a celor m al mari nenorociri
publice.
Dup8 acestea obiectând, că la ce clasă de cetăţeni produce lenea
mal mnlt r6fl, şi răspunzând că clasei sărace muncit<5re, trece la a
arăta că mulţimea serbătorilor produce o mulţime da nenorociri şi
greutăţi. Şi ac&ta o probâză ptin aceia că d. e. comercianţi ben-
ketuesc şi keltuesc o mulţime de bani in filele de serbătorl; c&
muncitorului i se răpesce un articol de venit din buget, şi acest ar-
ticol este costul 8dQ preţul unei tfile de lucra, care este unicul mifl.
loc de Întreţinerea sea şi a familiei 8616; că toţi keltuesc ln filele
de serbătorl prin cafenele mal mult de cât în filele ordinare; că
îmbetându-se. adese ori ,şl strică haina cea mal bună, provâcă certe
şi bătu, care seii: Ί pun la inkisâre, sau Ί fac necapabil de lucru
pentru a dâuă $i,—plus corupţiunea morală care distruge familiile
şi întrega societate.
După acestea adaoge:
< Avâud în vedere acestea şi multe altele de asemenea natură,
pâte ore Biserica să rămâe indiferentă ? pâte ore statul să rămâe
nesimţitor ? se Înţelege că nu.
«Noud ni se pare că datoria Bisericei este de a conduce pe po-
por pe calea virtuţeî, iar nu a-I tolera dedarea la lene, carea este
isrorul fie cirul r6ă, dupre cum am <Jis kiar la Început.
«Namerâsele serbătorl şi solemnităţi trebuesc lăsate la o parte.
Creştinai trebue a merge la biserică în filele de serbătorl ca si
asculte liturgia, iar apoi să se pună imediat pe lucru, învgţându-se
prin aceia că munca este virtute şi datorie, iar lenea răutate şi
yitămare. Nu munca, ci lenea să se despreţuiască. Iată principiile
care trebupsc inspirate poporolul de B iserică, fiind‫ ־‬că sunt mulţi
din acel ce cred ci a lucra în filele de serbătorl este pdcat.
Dupd acestea lăudând pe poporul grec— cum că el de la naturi
este progresist şi că prin urmare va priimi cu bucurie acâstă folo-
sitâre propunere, adaoge a <Jice, că dacă enoriile locale, bisericile
şi monastirile vor suferi prin aceste skimbărl Ore care pierderi de
interese materiale, apoi necesităţile lor pot fi satisfăcute din alte
resarse mal onorabile, care vor fi priimite cu mulţumire de către
 IDEILE CONTIMPORANE 405

cultarea Liturgiel, tinde la a răpi proprietatea cea mal obicinuită

‫ י‬maţ vitalii (întrebuinţarea timpului dupO serviciul bisericesc în

-Qgtruirea morală a fam iliei şi altor acte de charitate) ca păgubi-

t5re şi văt&mâtâre precum pentru sănătatea şi iconomia populară
aşft şi pentru m oralitatea publică. Der dacă acdsta este aşa, apoi
frica de perderea intereselor m ateriale ale Bisericelor şi Monastiri-
lor 86 pare cu totul neînţeleasă. Din contra n6ud ni se p ire ca cu
resolvarea ceştiuu61 în acest mod, interesele m ateriale ale bisericilor
şi Mănăstirilor, nu numai nu pierd nimica, ci Încă c âştig ă; aşa că
tn proporţie cu micşorarea numărului ceîor ce vi si teză instituţiu-
nile de veselie, ln file le de eerbătorl, trebue să cr6*că numeral
celor ce visităză bisericile, şi prin urmare şi a migMcelor mate-
riale, cu deosebire dacă dupO cum *spereză autorul, s’ar întâmpla
să 80 ajungă la o favorabilă skim bare a interiorului celor ce se
râgă. In tot caşul interesele m ateriale pot juca un rol însemuat în
Biserică, dacă 86 va întâm pla săse resolve cestiunea tabelei serbăto-
rilor. Din acest punct de vedere nu este de crezut că ar putii să
80 întâmpine vre o pedică seriâsă la skimbarea formei de serbare
10 sensul propus de autor.
«In acestă cestiune este mult mal însemoată partea morală.
Dupre proectul autorului serbăt0r6a s6 term iuă cu L ita rg ia , şi
dnpO ea începe munca, aşa că giua de serbătore Intru nimica uu
să deosebesce de cea lucrătâre, din cansa acel iaşi ocupaţiunl, peu-
tru o bucăţică de pâne şi pentru interesul personal. Der dupd ideea
Biserici, coprinderea şi sensul serbătorilor este departe de a se ter-
mina numai cu m ergerea la biserică. Biserica voesce şi cere de la
membrii 861 ca di 8ă petrecă t6tă <Jiua de serbătore ln spiritul ser-
viciului divin din acea <Ji: să 86 ocupe ca mod ita ţi u‫ם‬ea laceleD um ‫־‬
nezeescl, cu cetirea cărţilor edificătâre, cu cercetarea bolnavilor,
a săracilor, a celor ce aQ necesitate de ajutor m aterial sefl moral şi
altele de asemenea ; cu un cuvânt ca ei ln aceste $ile să 86 retragă
dapO posibilitate de la interesele personale materiale şi sa'şl con-
centreze t6tă atenţiunea la interesele m o rale, având ln vedere po-
runca ce 86 referă la to ţi— a dragostei creştine................. asemenea
idee despre serbătorî, este evident, câ stă In mare contrazicere cu
egoismul şi interesul m aterial personal proectat de a u to ru l; şi dr
aceea nai f6rte m ult ne îndoim ln necondiţionatul acord al Bisericeî
 404

Mal de parte autorul pe basa considerentelor 8310 ţlice, că Bise-

rica şi Statul du pot să răraăe indiferente, şi că dupre părerea sea
datoria Biserici este de a conduce pe popor pe calea virtuţeî şi a
pietăţel, iar nu la lene; că numer<5sele serbătorl trebuesc desfiin.
ţaţe; că creştinul trebue să nrârgă la biserică ln aceste flile, dar
îndată după eşirea din biserică să se apuce de lucru. In aceste cu-
viate împovoratul de ani atenian blamâză Biserica ca susţin6t6re
a lenei, necăutănd la aceea că kiar Domnia Sea s’a exprimat, că ea
pune pe lene Intre păcatele de rnârte, şi că prin armare nu o sus-
ţine. Pe de altă parte, din proprietăţile sdfl apartinenţele unei ser-
bătorî el aa lasă de cât mergerea la biserică şi ascultarea litur-
giel, după care pretinde ca să 80 începă iarăşi munca ca ln tâte
gilele.de laeru, fără a Intârce atenţiunea la aceea, că scopufşi des·
tinaţiunea serbătorilor na este numai ascultarea liturgici, ci încă şi
multe alte lucrări de asemenea -morale, care coatribuesc f<5rte mult
la îmbunătăţirea şi perfecţionarea spirituală a omului.
Respectiv de Stat autorul propune că el este dator ca în unire
cu Biserica 8ă lucreze pentru eliberarea poporului din nenorociri
adecă de serbătorl; şi că numai cu modul acesta va putea avea o
bonă reuşită. Ce'I dreptul, Statul când lucră în unire cu Biserica,
este imposibil ca să nu reuşască; fiind-că dacă Biserica se unesce
a lacra ce-va împreună ca Statul, apoi negreşit că piincipiile pe
care el voesce a le aplica seu a le propaga, nu sunt contrarii învă-
ţătarilor Evangelice, care formâză şi basa Bisericei. Der ln pri-
vinţa aplicări mesnrilor propuse de respectabilul bătrân, ln ceia ce
privesce modul de celebrare al serbătorilor , ne îndoim, nu numai
de participarea Bisericei în ac&ta, der k ia r şi de S ta t în parte, a-
decă dacă el, fără a fi de acord cu Biserica, le va putea găsi prac-
tirabile, şi va insista de a le aplica.
In privinţa altor detaliurl asupra m asărilor propuse de bătrân al
atenian, relative la noul mod de celebrare, seu mal bine picând la
desfiinţarea serbătorilor, lăsăm ca să vorbească m al de parte presa
rasă, care prin ^iaral citat mal sus să exprimă a st-fe l:
«Pre cât se scie niminea nu a proectat până acum resolvarea
cestiuneî serbătorilor în forma propusă de autorul.‫ ׳‬Proectul acesta
ln esenţă tiade nu la împuţinarea serbătorilor, ci la o totală skim.
bare a formei lor. Căci el de şi admite m ergerea la Biserică şi as-
 PAST0R1ULU
IN FAŢA

. INTERESELOR GENERALE A SOCIETATEI.

Raporturile păstoriulul ca societatea 86 cuprind din afacerile pa-
rochiei sale la cea ce privesce oficiul 8δϋ, şi din interesele generale
a societaţel ln cea-ce privesce nevoile statului, la care Pastoriultt
na p0t6 râmânea indiferenta (1).
Religiunea chreştină adoptând t0tă viaţa umana spre a o glori-
fica, păstoriulti, care e adevSratultl el representantn, trebue aseme-
nea a adopta ln totul razimulii vieţel umane spre a’l Îndulci suferin-
ţele.
Istoria arată o mulţime de fapte strălucite sevdrşite de preoţii şi
călugări civilizatori (2) şi conservatori a sciinţelor (3). Natura studi-
elor şi exerciţiulu funcţiunilor lor desvelinduîn el facultăţi emeninte,
află aplicaţiuni feconde ln tâte diferitele stări a vieţel umane spre
aJe conduce către destinaţiunea lor.
Recunâscem că tempil potfi se inducă şi sg impae tacă şi alte
datorii diferite. Religiunea însg este spirituală, ea îmbrăţişazătotulQ,
şi penetrâză totultl: dar spre a se uni cu folosii de lucrările vieţel
umane, trebue ase distinge de totu ld.

(1) Ca proba e i c l e r a l ă n 'a r e m a s ă in d ife re n ta la n e v o ile s ta tu lu i, d in r e s b e la l

presentu vadose j u r n a lu l « B ise rica O rthodoxa R om ână· N o . X I. d in c a re 8e dove-
desee că o m ulţim e d · p r e o ţ i ş i c ă lu g ă r i s’a u o fe rită de b a n a e e rv ic iile sale am bu-
lanţilor, sau a v e rile s a le î n fo lo a n ln r e n i ţi lor.
(2) Tâte a d u n ă rile c e le m a r i p re c u m s y n o d e le E c u m en ic e , c a ri aii t r a t a t ă d e sp re
queatiunile m o ra lită ţe î ş i c i v i l i i t ţ i a n n e l p o p â re lo r, a fo stă c o m p u se in c e a m a t
Dâre parte d in A re h ie r e î, p r e o ţ i ţ i c ălugfirî.
(3) Mal 'n a in te d e e p o c a r e n a i c e r e l s c iin ţe lo r, M o n a sta rile c r a ă d e p o a itâ re le d e
■ciinţe, de u n d e se r e s p i n d e a lu m in a in to te p ă r ţile .
406 IDEILE CONTIMPORANE

cu proectul autorului. Dâcft Biserica p0te să fie indiferentă fo prj.

Tinţa intereselor sale materiale, nu este de cred u t că indiferenţa
86a s'ar putea întinde şi asupra intereselor morale pe care ea este
datâre de a le păstra In fiii 861.
«Cum că Biserica nu are nici dorinţă, n ici interes de a susţină
lenea prin serbătorl, dupre cum in tr’un mod ta c it s ’a exprim at au-
torul, noi socotim a fi o înjosire pentru ea, k ia r şi atuncT, când am
dovedi contrarul............................D£r şi afară de obiecţiunile pe
care Biserica le ar put6 face au to ru lu i, proectul lui nu p<5te fi cu
uşurinţă aplicat. Căci ne mal vorbind despre aceea că el aruncă a·
supra fisionomiel vieţel sociale o col<5re neplăcută, osăndind'o la o
eternă muncă, kiar nici guvernul, nici Biserica nu vor fi în stare
de a-1 susţinâ, pentru că populaţinnea nu’l va putâ suferi. Ori şi
cAt este de laudabilă ostenela, nu se pâte cu tdte acestea ca cine·
va să lucreze t6tă vieţa, retrăgSndu-se o d ată pe săptăm ână pentru
căte-va ore spre a merge la biserică, şi dupO aceea din nou a începe
lucrul. In timpul nostru acostă retragere mom entană de la lucru
la rugăciune, pentru ca din nofi să se Int0rcă la aceeaşi nefinită
muncă, este probabil că nu 86 practică k iar prin M onastiri, decam
prin staturi întregi mari şi mici. P6 lângă acestea societatea trâ-
esce nu numai pentru interesele materiale şi pentru ca să producă
20 miliâne drachme mal mult în an......................... Nn se pot lăsa
la o parte nici inclinaţiunile el spirituale, nici a-I confunda asemenea
mulţămirl cu necesităţile şi interesele materiale. In fine cum să 86
organiseze inspectorii care să observe exacta aducere In împlinire
a proectulul autorulqî? Nu cumva va trebui 8ă formăm pentru fie-
care câte un zapcifl ca 6re când la Ebrel In Egipet, pentru ca să
observe asupra acestei întinse şi continuă lu c ră ri.? ...........................
Intr’un curent, noi socotim proectul respectabilului autor făcat ca
bană intenţiane, der neoportun şi nerealisabil.
Ast-fel termină presa rusă privirile s61e asupra proectulul bătrânu-
lai atenian respectiv de modul cam ar trebui 8ă se celebreze serbătorile
pe viitor. Mal de parte ,şl dă părerea care dintre serbătorile actuale
pot fi rodase, şi ce caracter trebae să se păstreze serbătorilor râmase,
care este întocmai ea acela pe care l ’a ţinut Biserica Creştină de
la începat, şi pe care şi Sântul Sinod al Bisericeî nâstre ortodoxe
române l’afi prevSţjtat In regulamentul sfifl pentru sdrbătorî.
arch. S . B a la n e s c u .
 INTERESELOR GENERALE 4 0U

fie iniţîatorioW· la ta dar caasa de ce p&storiultt pentru cea dinteifl

S0 condamnă, ( 1 ) adecă pentra amestecarea ln trebl lumoscl, pe
cflod pentru cea de adoua se glorifica, de va lua parte la ele.
pistoriultt care va lăsa grija sufletelor încred in ţate lut, şi va
deveni om politico, schimbănduşl cariera, acela va cădea ln nou6
Încurcături : noi Insfi nu’l judecăm, şilnthesă generala nici nu’l con‫־‬
damnBm presupuind că el singur de bună-νοβ a renunciattt oficiului
egjj · dar prin acestea se va caracteriza singurfl pe sine de un re-
negattt.
Na vorbim aci de participarea pastorilor Bisericei ln adunările
naţionale legislative— acesta nu e o politica, el sunt la locuia lor;
şi osulfl mal multor provinţii chreştine, pre cum şi al ţSrel nâstre
era, încă din anticitate, de a preseda el acelea adun&rl: căci lor li
s 05 încredinţată poporulu Domnului , şi de la el se va cere cu-
wntu pentru sufletele lo r (2) ; dar «Jicem de păstorii acia, cărora nu
li 8'a Încredinţa tu nici o administraţie socială, ci numai spirituală, ţi
Inci şi acesta ln privirea numai unulmicflnumgrfl de chrestianl, spre
a se sili se obţiă de la el resultate morale, şi de a sănţi viaţa, şi osie-
nelele lor prin rugăciuni. In fine, de şi se condemnă tâtă extinderea
păstoriulul în atribuţiunele sociale, dar nu se însemnă limitea, re-
mâind în sema acelor, cărora li 3 'aii încredinţată poporulu Domnului
de a decide (3).
In resumatu, păstoriuld, ca representantultt religiunel chreştine
ln faţa intereselor generale a societăţel, datoria 101, este a fi şi re-
presentantultl intereselor şi nevoilor naţionale, mal cu s6raă In tim-
puri de resbelQ, susţinând familiele celor-ce aii căfluttt In apărarea
patriei, şi educănd pre orphanil lor.
arc h . G R a^can.

' (1) Canon Apostol. 6.

(2) Can. apoet. X X X I X .
(3) Funcţii en t o tu l o p r i t e p e n t r a pX atorifi ■ ant: M ilita re ţ i c iv ile a d m in is tr a tiv e
precum p o liţia iu , e t c . C a n . a p . 8 3 , d l. D e a s e m e n e a a d m in is tr a r e a M o şiilo r (C a n .
·yeod. *lap(ΰ 11)‫ ׳‬D a r s e f a c · e x c e p ţ i e p e n t r a î n g r i ji r e a d e a v e r e a n rp h a n ilo r, s ift
s vidărilor, eând i ▼a fi î n c r e d i n ţ a ţ i d e E p ia c o p n lu , Vecjî T lie o l. P ă a to ra lîi Kpl»
M elch'eedecu, e d it . ! 8 6 2 B u c u r e s c i p · 1 1 0 .
 408 PASTORUL IN FAŢA

Chreştinismulfl nu sa grăbita nici o dată a se amesteca la afaCQ

rile gnrernirel poptfrelor, şi de şi s’a amesticatfi vre-o-dată, acesta
a fostG numai ca opatere dyoamică (f6rtă mişcătore), ca an 8pi-
ritfl: de care trebui a fi plinO totO iudividulO spre a veni în ajuto-
raid unicului interesa ai statalul şi mal ca semă păstoriulfi spre a
putea răspândi înrâurirea sa, cea bine-făcătdre, asupra societăţel
generale.
Se află atâta de muItO bine de făcuţii Interesnlfl directa al so-
detăţel 10 călii păstoriaia numai are necesitate a alerga dape bi-
nele indirecta. Păstoriaia trebne a da nn puncta de ra$limtt familii
amâne, şi acesta puncta de razim este viaţa religiâsă; când ome-
nirea o va afla, atuncea ea va merge spre distinaţiunea sa. Dar
Păstoriaia spre a putea glorifica misiunea sa cu succesa trebue a-
trage amabilitatea poporalul, încă şi pre orl-ce faceri de bine ln
iateresalâ geaerala al societăţel — puindu‫־‬se pre sine de modela
Intru tâte.
Este an mare avantagia pentru păstoria de a nu fi compromisa
Intru nimica, fi de a putea interveni ca un arbitru în totula; fiind
a fară de totalii. De aseminea este un mare pericole pentru păstoria,
amestecarea în trebile lumescl, ocasionând prin acesta religiuuel o
înjosire ce-I rădică tot prestigiulfl.
PatriotismuIa, de şi nu θ recunoscuta ca o virtute creştină pro‫־‬
pria ţlisfl, dar însă este o afecţiune pre care chreştinismulâ o sân-
ţesce şi o adoptă, şi o propune înaintea tuturor ca o d a to r ie . Ii-
sas Christos a recunoscuta ace3tă afecţiune ( 1), şi Apostolulu Pa-
vela numai puţint i ( 2) ; de aceea trebue şi păstoriaia 86 o albă a‫־‬
dânea săpată ln inima sa.
Participarea chreştinilor tn afacerile politice, difră de devota-
mentala către patrie; aceea este o specialitate, ca orl-care alta;
şi dapă cam o credem noi, de şi nu e interzisă, dar nici impusă
(chreştinilor), ci namal comandată de împrejurări, cari adeşea-orî
se sigileză namal prin interese speciale: pe când devota! entalu de
patrie se caracteriza prin sacrificarea a unei sad a întregel părţi de
avere ln interesata generaîu al patriei, la care păstoriaia trebne să

(I) L oca XIX. 41.

ggd ştia că in fa p te le şi c u v in te le v d stre face{! m u lte re le
r i n c a r e n e c in s tiţi p e rs â n e le b ise ric e şti. A! ţliceţl vo i, v e $ i

ce mare p ^cat lu ă m a s u p r a su fle tu lu i n o s tru , deca n e c in ‫־‬

ştim pe vre*o p e rs â n ă b ise ric e sc ă ? Ia tă ce m 6 costă, ia tă
pentru ce eu r o g p re fie-care d in tre v oi c u c u v in te le
S cripturel: d i n t o t s u f l e t u l t e u t e m e t e d e D u m n e d e ii ,
si cin steşte p e p r e o t . C u t 6 t ă p u t e r e a t a iu b e ş t e p r e c e l ‫־‬
0e ie-a f ă c u t p r e t i n e ş i p r e s l u g i l e L u i s ă n u l e p ă r ă -
seşti. T em e-te d e D o m n u l s i c in s t e ş t e p r e p r e o t .
D0 u 6 p o ru n c i să c u p r in d e i n t r ’aceste c u v in te a le Scrip-
tu re i— u n a ca să c in s te ş ti p re D u m n ed eu , şi cu acesta u-
neşte şi p re cea-l-altă ţlic e n d şi pe p re o ţii L ui. T em e-te
de D om n u l , ţlice, ş i c i n s t e ş t e p e p r e o t u l L u i. A cesta v a
sS $ic6 , că c in e c in s te ş te şi se tem e d e D en su l, acela este
dator se c in ste sc ă şi î n to t c h ip u l să se ferescă d e a ne-
cinsti pe p re o tu l L u i ; cel-ce face a lt fel, n u cin steşte per
s0 nele b ise ric e stl, ·îl b a tjo c o re sc e , acela n u se te m e n ici
de D u m nezeii. P e n tr u ce a ş a ? Ia tă p e n tru ce : ştiţi voi
6 re, cine a în to c m it p e p re o ţi şi c in e este acela, c a re v 6
dă preoţi ? în s u ş i Iis u s C h risto s. În c ă p re c â n d să afla
El pre p ă m â n t, a‫׳‬ales]m al în te i ΰ şepte ţle c l,ia rm a l la u rm ă
dol*spre‫־‬ţlece A p o sto li, şi le-a d a t s tă p â n ire a ca să sfin-
ţescă, u n d e v a c ere tr e b u in ţa p rin o raşe şi p rin sate
archierel, p re o ţi, ş i d ia c o n i. A postolii a se m e n e a a u po-
runcit să facâ cel s fin ţiţi d e d â n şii şi d in n e a m în n eam
penS la sfâ rş itu l lu m ii, ast-fel că p re o ţii şi d ia c o n i de
astă di îşi aft s lu jire a şi stă p â n ire a lo r p r in a rc h ire il sGn
ţiţl de A postoli, şi d e la în s u ş i M â n tu ito ru l C h risto s. Cu
chipul acesta în to c m in d u -s e p re o ţia în B iserică, D om nul
nostru Iisus C h risto s a ţlis m a l în te ift A p o sto lilo r, ia r în
persâna lo r şi tu t u r o r p re o ţilo r : « m e rg e ţi in lu m e , pro·
veduiţl Evangeliea ş i săv erşiţ! sfin tele slu jb e . V6 vo r u r i
şi vfi vor goni ; d e r voi n u v 6 tem e ţi. Ad u c e ţi-ν δ a m in te
ci voi nu slujiţi lumii, ci M ie : va să clicS că şi la u d a
§i răsplata vâstră nu o veţi av ea d e la lu m e , — E u In s u -m i
 preo tulu i d e s a t c ă t r e p o p o r a n i i s e i

A XXI-a VORBIRE
DESPRE RESPECTAREA C LERULUI

Cu tot sufletul t i i i tem e -te de Domnul, j i

cinsteşte pre p r e o ţit Lui. Cu Iotă puterea
ta iubeşte p r e celce te-a făcut pre tine, şi
p r e slu g ile Lui se n u le p ă ră seşti. « Teme-te
de D om nul şi cinsteşte pe preot.» (Sirah.
7. 31—33).

Fraţilor u !

Aurind cuvintele ce am vorbit şi pre care le-am luat

din Sfânta Scriptură, voi aţi şi simţit, despre ce am să
vorbesc astă-ςΐΐ cu voi. Aşa, fraţilor! eii voescti ca să v6
telcuesc aceste cuvinte f în care să coprinde cuvenita
cinste către pers0nele bisericeşti.
Εύ ştiu acum ce se petrece în inimile vâstre; voi gîn-
din că eâ doresc ca să mă cinstiţi şi să vâ temeţi de mi-
ne. Nu fraţilor! Eu nu mâ îngrijesc de mine. Εύ ca şi
mal mulţi alţii dintre fraţii preoţi, nu căutăm slava de la
0menl; slava n<5stră, cinstea şi lauda este DumneţleO şi
mântuirea vâstri. Cât despre m ine, eu sunt gata a me
uita, numai pre voi să v6 mântuesc. Pentru aceea
etl in tot timpul sufer cu inima mea, cândfi v6 vfcţj
greşind înaintea Iul Dumne^eâ. Si acum der βύ nu pen-
tru mine, ci pentru binele vostru^voesc ca să vorbesc;
 ^ g ţa d i o p r o s t i a l o r c o p i l ă r e s c ă , ş i ρ ό le -c ă n i c i c ă ş t i a u
- aCe s t tr e c f ilo r e r a p r o r o c . D e r p e n t r u c ă e i ,ş i- a ii r i s f i
de p r o r o c u l D o m n u l u i , ’ş l - a â rîs O d e î n s u ş t D u m n e z e i i ,
i s’a d is , c ă D um necleu n ic i o d a tă n u v a fi b a tjo co rit:
şi d o i u r ş i a u e ş i t d i n t r ’o d u m b r a v ă ş i ’l a s f â ş i a t ; ş i e r a u
01 ja n u m e r p a t r u ţj e c l s i d o i . A s t fe l p e d e p s e ş t e D u m n e -

defl ΡΓβ c e î‫־‬c e n e c i n s t e s c p r e s l u j i t o r i i L u i.

F r a ţ i l o r ! c r e d e ţ i ‫־‬m 6 c ă e u m a l a d e s e - o r î a m t 0 m ă ş i
d e s p re v o i ş i d e s p r e c o p i i i v o ş t r i ; c ă c i ş i v o i m a l a d e s e -
ort n e c i n s t i ţ i p e p r e o ţ i . N u v 6 p la c e s ă a u r ii ti a c 6 s t a ; În s 6
c re d e ţi c ă m i e s i m a l m u l t n u ’m l p la c e c a s ă v 6 v o r b e s c .
Der c e t r e b u e s ă f a c ? D a to r i a m e a , i a r m â n t u i r e a v d s t r ă
o c e re a c e s t a n e g r e ş i t . D e u n d e a ţi l u a t 'o v o i d e p i l d ă a-
cesta, c ă d e c a p r e o t u l v 6 e s e î n a i n t e ş i tr e c e d ’a c u r m e -
d iş u l d r u m u l u i v o s t r u , a r ‫־‬f i m a l b i n e c a s ă v 6 î n t â r c e ţ t
în d ă r ă t a c a s ă ? d a , v o i a s t - f e l g î n d i ş i a c e s tă p r â s t ă id e e
o d a ţi ş i f i i l o r v o ş t r i l d i n n e m î n n e m . D e c a p r e o t u l e
şin d c u i v a d i n v o i î n a i n t e , a c e l u i a i s ’a r î n t â m p l a în d i u a
aceea c e v a r £ u . — v o i î l n e c i n s t i ţ i , c u m v 6 v i n e î n m i n t e .
Si p e n t r u c e ? S p u n e ţ i s i n g u r i I D e r 0 r e c i n e s e r<5gă p e n -
tr u f e r ic ir e a v 0 s t r ă î n a i t e a I u l D u m n e c le u ? C in e v ă b i n e ·
cuventă i n n u m e l e I u l D u m n e d e u la t o t l u c r u l c e l b u n ?
La c in e v 6 d u c e ţ i v o i c â n d a v e ţ i v r e o n e n o r o c i r e ş i c e -
reţl c a s â s e r â g e p e n t r u a j u t o r u l , n e n o r o c i r e a ş i m â n -
tu ire a v < 5 stră, — ş i n u n u m a i i n v r e m e a v i e ţ e l v â s t r e p r e
păment, c i c h i a r ş i a t u n c i , c â n d s u n t e ţ i g a t a d ’a v 6 d a s u f l e ,
ta l v o s t r u I u l D - ţle u ? T â t e a c e s t e a n u f a c e 6 r e p r e o t u l
pentru v o i? De c e d e r s o c o t i ţ i p e p r e o t c a u n c e r 6 u p e n t r u
voi? 0! D u m n e c le u le ! i a t ă c e a u a j u n s p r e o ţ i ! E l s 6 v e r ‫־‬
şese pentru v o i s f i n t e l e r u g ă c i u n i ş i t a i n e l e I u l C h r i s t o s , v e
bine-cuventă, v 6 s f i n ţ e ş t e d e t 6 t ă n e c u r ă ţ i e a v â s t r ă p r e
voi, casele v â s t r e , f a m i l i i l e v â s t r e , ş i v o i c e f a c e ţi ? ! S i
mal puteţi voi 6 r e d u p 6 t â t e a c e s t e a s6 d i c e ţ i , c ă c i n s t i ţ i
pre.Dumneţleâ ş i s f â n t a L u i c r e d i n ţ ă ? N u ş t i u , c a c u m a ţi
privi acesta lucru când v 6 a p r o p i a ţ i d e p r e o ţ e a 96-1 c e r e ţ i
 412

v6 voiu răsplăti. Insă El a m ai adaos, că cine v6 va as·

culta pre voi, pre Mine m ă ascultă, ia r cine se va lepăda
de voi, de Mine se lepădă; cei ce v6 v o r p riim i pre voi cu
cinste, aceluia bine ii va ϋ , iar cei ce n u v8 v o r prim!
cel-ce v6 vor batjocori, acelora le va fi m al grefi de cât
Sodomel şi Gomorei (Mat. 10)» Voi vedeţi că cel-ce bat-
jocoreşte pe preot, dupS cuventul D om nului n o stru Iisus
Christos batjocoresce pe însuşi Dumnedeâ, —fiind căpreo-
ţii se dau si se trimit de la Dumnedeu. Cum aşi m al putea
efi ca să mai telcuesc acesta ? închipui ţi-v6 spre pildă, că
Domnitorul nostru în tr’o afacere dre-care a r trim ite un ere-
dincios al s6u într'o {eră depărtată, la u n a lt d o m n ; şi a‫־‬
coloîn loc de a‫־‬l prim i cu cinste, l-ar n ec in sti. O re n ’ar-fia-
cesta o adevărată necinste p en tru D om n u l n o stru ? Noi cu
toţii am sări ca să apărăm cinstea Iul, c u m d a r să n u se su-
pere Dumnezeii, când necinsteşte cine-va pre trim işii Lui,
pre preoţi ? Aşa, eî greşesc în ain tea Iul D um n ezeii, fie a-
cela or şi cine ar fi el, când n ecin steşte pe p reo t, şi va da
sema pentru acesta înaintea ju d e c ă ţe l Iul D u m n e d e u !
Voiţi casă vă dad <5re cari esem ple p e n tru acesta ? As-
cnltaţl. Noi citim în Sfânta S crip tu ră, c u m că în vrem ile
de de mult, când D-deii a d a t e v re ilo r d e arch ie re u pe
Aaron, fratele Iul Moyse, în a re a v re m e u n u l c u n um ele
Core, s’a sculat asupra Iul A aron, ia r a lţii d oi D athan, şi
Aviron asupra Iul Moyse şi n u m a i v o iati să le dea cin-
stea cuvenită, ca u n o r slu jito ri al Iul D u m n e z e u . Si
ce s a întâmplat? M6 c u tre m u r să ’m l şi a d u c am in te
despre s0rta l o r : păm entul s ’a d e sfă c u t, ş i pe câteşl
trei ia înghiţit ca şi pe n e le g iu ite le cetă ţi, Sodoma
şi Gomora şi de vii ,la a ru n c a t în ia d . în c ă : pe vre-
mea prorocului Elisei trecân d acest p ro ro c p rin tr’u n
sat, şi fiind că el era pleşuv, co p ii, c a rii se aflau p re aceea
cale jucându-se, vSdendu-l au în c e p u t s6-şl râdă de den,
sul şi să strige : m ergi p leşu v u le! S 'a r p ă re a că p re nişte
copii s’ar‫־‬fi putut 6re-cum ca să-l şi e rte : el au făcut a-
întelni^du-se c u p r e o tu l, tre c p re lâ n g ă d e n s u l, ca şi
cum n u l ’a r v e d e a . 11 e ste g re u p a r că s6*şl ea că ciu la d in
cap şi s&‫־‬l d e a b u n ă ţ l i u a ! E u n u c â ştig n im ic d in d area
bunel $ ile l ta le , n ic i n u m i se a d a u g ă ce‫־‬v a ; d e r d in a·
c^sta e u v 8 $ c u d u r e r e d e in i m ă , că tu n u eşti u n b u n
enoriaşii, p u ţ i n te te m i d e D u m n e d e u ş i n u -ţl vo eştlm ân -
tu ire a ta . Mal î n c o lo — v o i m a l în tre b u in ţa ţi n iş te vorbe
b atjo co ritâre, n iş te g lu m e ş i p o v esti a su p ra preo ţilo r,
pe care v o i ş i c o p iii v o ş tr il a u ţl in d u l e de la v o i, le în -
treb u in ţaţl u n e -o r l c h ia r î n o c h ii p re o ţilo r.
S puneţi v o i s i n g u r i , n u m e r ită tâ te acestea trăsn etu l
lut D u m n ed eu ? c a fia rele cele sălb atice , să sară, sp re a-
părarea c in s te i p r e o ţilo r , ro b ii lu i D u m n ed eu , p recu m au
făcut ele p e n tr u p ro r o c u l E lissel şi a u sfâşiat pre vin o -
vaţl ? D er m ă r ir e în d e l u n g ră b d ă re l şi m ilo stiv irel Iul
D u m n e d e u ! A c e sta n u se iăc în c ă , şi eu îl v o iu ru g a,
ca să n u se în te m p le c u v o i a c e sta ; d e r eft cu d u -
rere vSd, c ă p e a c e ia , c a rii fa c a st fel d e lu c ru ri, 11 sfăşie
mal rfiti ca fia re le c e le s ă lb a tic e , îl sfăşie d ia v o lu l— vrăj-
m aşu lu m â n t u ir e l v 0 s t r e ; p e n tr u câ el νδ în v eţă şi νέ
în d em n ă să fa ceţi tâ te ac e ste a , ca să ν έ p ia rd ă sufletele
vâstre.
ln sfâ rşit ş i a c eea n u e ste b in e şi este p ecat, că iu b iţi
fârte m u lt să a tin g e ţi p re p re o ţi şi v6 s iliţi să lu a ţi sem ă
să vedeţi, n ’o face el ce-v a, s a u n ’o v o rb i el ce‫־‬v a, ca să·
puteţi în v in o v ă ţi, s e u să r î d e ţl de el, să le tâ lc u iţl voi
dup6 p la c u l v o s tr u î n a d u n ă r ile şi v o rb irile v â stre ne-
căutând la aceea, c ă ac e sta n u este tre b a v â s tră , ca să o*
sendiţl p e p r e o ţ i : î n c u ta r e lo c , ţliceţl v o i, p reo tu l face
iacă ce, ia c ă c u m se p â r tă . Voi ţliceţl că s in g u ri preoţii
sunt v in o v a ţi, el ν δ sc a n d a lise z ă . El 1 sc iu , că m are p6*
cat, şi a m a r v a f i a c e l u i a , c a r e a d u c e s c a n d a l u l ! Der ce?
Tu c i n e e ş t i d e j u d e c i s l u g a s t r e i n ă ţjice, C u v en tu l
Iul D u m n e z e u . C in e te*a p u s p re tin e ju d e c ă to r p reste
alţii şi a p o i a s u p r a p re o ţilo r ? d e ce n u ţl a d u c i a-
414 PREDICI

bine cuvântarea ? Nu veţi căpăta îndurare de la Dumne-

deu, ci mâniea Lui pentru un ast fel de despreţ către per-
s0nele bisericeşti! Der vă rog liniştiţi-vă 1 Vă veţi poci!
de aceste păcate, iar eu mă voiu ruga lui Dumnedeu, ca
să nu vă socotescă vouă păcatul acesta şi tâte vor merge
bine.
Der eu tot nu pociţi încă ca să întrerup vorbirea mea.
Ε ύ ν δ iubesc, fraţilor, vă iubesc ca şi pe fraţii mei, ş i ν δ
voesc binele, ca şi unor rudenii ale mele ; pentru aceea
eu nu pociu să încetez vorbirea mea până ce nu vă νοίΰ
spune t6tecâte le simte inima mea. Am băgat de seină la
unii din voi nişte urmări, contra preoţilor care nu pot fi
de nicl o laudă. Voi o să νδ duceţi acum pe la casele
vâstre, şi nicl că vă mal aduceţi aminte despre mine :
eu însă tot d'a-una ’ml-aduc aminte de voi; gîndul ιηβΰ
nicl de cum nu se fură de la voi; inima tot-d’a-una este
întristată neştiind ca ce veţi fi făcend voi prin casele v0s-
tre, viaţa vâstră în lipsa mea o fi ea 6re eres tin escă, in-
văţaţl voi pre fiii voştrii frica Domnului ? Εύ aşi-ii dorit
ca să fiu tot d’a-una cu voi; der voi înşi‫־‬vă ştiţi că acesta
nu se pâte. Daţi,ml darjnlesnirea ca să cercetez casele
vâstre cel puţin atunci, când vă visitez pe la sfintele
sărbători mari şi alte dile. Ci şi a cestă a mea datorie voi
mă împiedicaţi a mi-o împlini, căci pe dată ce mă vedeţi
apropiindu-mă de casele vâstre îmi încueaţl uşile. S e â
că deca voesc să cercetez pre copiii voştri, deca ştiti el să
se închine cel puţin. Si acesta nu o pot iacei Căci decă
intru eu în casă copiii voştri fugă a iară, sati că ţipă fi-
indu-le frică de mine. Si tâtă pricina sunteţi voi : căci
în loc să insuflaţi în inimile lor cele nevinovate Iubire
către preot, voi le spuneţi despre preot nişte lucruri care
îl înspăimântă. Pentru aceea copiii voştrii, când îl aduceţi
la siânta biserică ca să-l grijiţî, se trag înapoi, se svâr-
colesc şi ţipă ca când cine ştie ce rău li s’ar face. Gât de
dureros este pentru mine acest lucru ? Seu iară‫־‬şl, unii
D o m n u lu i n o s t r u I i s u s C h r is to s s ă fie d e - a · p u r u r e a c u
voi, d i m p r e u n ă c u T a tă l ş i c u D u liu l S fâ n t. A m i n .

A X X I l- a V O R B I R E
IN DI LELE POCĂINŢEI PREPARATOARE

■S’a îm p lin ii vrem ea, p o c â H i-d !

M arc. 1, 15.
Fraţiloru !

N oi î a t o t - d a ‫־‬u n a s u n t e m d a t o r i c a s ă n e p o c ă im d e
p ic a te le n â s t r e ; p e n t r u c ă î n t o t - d ’a - u n a g r e ş i m 1 C a re
d in tr e n o i n u g r e ş e ş t e î n t o t m i n u t u l c o n t r a p o ru n c i*
lo r iu l D u m n e z e i i , s e u c o n t r ’a î n t o c m i r i l o r s â n te i B ise -
r i d ? C in e d i n t r e n o i e s t e c u r a t d e î n t i n a r e a p i c a t e l o r ?
N im e n i, m ă c a r d e a r ‫ ־‬fi‫ ־‬f o s t v i a ţ a I u l o s i n g u r ă c4li p r e
p ă m e a t. E s te d e t r e b u i n ţ ă d e r c a s S n e p o c ă i m i n
to t-d ’a u n a : a l g r e ş i t — p o c ă e ş te - t e f ă r ă i n t e r f e r e ; te - a l
î n t i n a t c u p S c a t u l — g r ă b e ş t e te d e te s p a l ă p r i n p o c ă -
in ţă .
D6r noi ştim să greşim numai, iar ca să ne pocăim, nu
voim. Cuipicatul ne am deprins atât de mult iacât’lsăver-
şim fără nici o sfială. C’un cuvent suntem f0rte leneşi
ca să ne pocăim. Păcătuim în tot minutul, d e r ne po-
eâim numai o dată în an, şi bine ar fi şi acesta, decă ar
face-o toţi. Pentru aceea, sânta Biserică, a întocmit sun
tul şi marele post, ca vreme bine potrivita pentru pocăinţa
obştesca, în care să ne curăţim de tâte pScatele nâstre.
In vremea acestor sânte dile fie care creştin drept m ă ri■
tor este dator să se pocăescă de păcatele sale: «căci
vremea s’a împlinit pocăi ţi-νδ 1»
Aşa, fraţilor! sânta Biserică e fârte îndurăiâre către
noi, ea voeşte mântuirea n0stră! Gliemându-ne la
Amn.1v *1
 416

m in te de c u v in te le E v a g e lie î : să n u ju d e c a ţi, ca să
nu fiii ju d e ca ţii F i e c a r e s a r c i n a sa ,ş i p<5rtă, şi D un 1 _
n e g e ii n u te întrebă p e n t r u păcatele a l t o r a , când tu
n u e şti p ă r ta ş lo r . Şefi p<5te c ă v o i v o i ţ i c a preoţii voş.
tr il să n u fie <5meni, î m b r ă c a ţ i î n t r u p , c i în g e r i li r ă
tr u p u r i? A şa! S lu jire a ndstră m e r i t a a c e s t a . P e n t r u că el
d u p ă G u v e n tu l lu i Dumnezeu dorescu să v a g lă din înăl-
ţim ile ceruriloru c â n d n o i p r e o ţ i i s ă v â r ş i m în f ric o ş a te le
T ain e a le iu i C h risto s ş i s l u j e s c î m p r e u n ă c u n o i î n vre-
m e a ace sta c u fr ic ă ş i c u c u t r e m u r , p r e c u m s e ş i c â n tă
î n c â n ta re a c e c â n tă s f â n ta b i s e r i c ă : a c u m puterile ce-
reset împreună cu noi nevedut slujesc. N o i c a n i ş t e pg,
c ito ş i în t r ’a d e v fir c ă n u m e r i t ă m d e a c e s t ă m a r e s lu jb ă .
In s6 , ia g în d iţi-v ă c e v a m a i m a t u r ; c e ? n u c a r e c u m -v a
că fiin d a s t f e lu a ţi fi m a i b u n i ? N u , a s c u l t a ţ i c e ţlice
s fâ n tu l lo a n G u ră d e a u r . « A c e s ta a f o s t u n l u c r u a l iu-
b ire l d e <5menl a lu i D u m n e z e i i , ţl ic e e l , c ă D u m n e d e ii
n ’a v o it să a d u c â p re î n g e r i d i n c e r ş i s ă - ! f a c e în v ă ţă to r i i
0 m e n ilo r, ca n u c a r e - c u m - v a f i i n d a c e ş t i a c u m u l t m a i
des6 v erşi ţi d in .firea l o r ş i n e ş t i i n d f i r e a o m e n e s c ă cea
s la b ă ş i n e p u tin c tâ s ă , s ă fie f ă r ă m i l ă s p r e n o i î n m u s -
t r ă r il e l o r ; c i d i n p r o t i v ă a p u s <5m e n i m u r i t o r i în v ă -
ţă to ri ş i p re o ţi, 0 m e n l , î m b r ă c a ţ i î n t r u p n e p u t i n c i o s , ca
ast-fel ş i cel-ce î n v a ţă ş i c e i-c e a s c u l t ă s ă a i b ă a c e e a ş i
ră s p u n d e r e , c a s ă a lb ă f r î u , c a r e s ă n u e r t e d ’a s e în -
tin d e c u m u s tr ă r i le l o r m a i m u l t d e c â t t r e b u e . . ( V o r b ir i-
le s f . lo a n G u ră de a u r ) . ,
S i a ş a der eti vă rog, fraţilor, încetaţi d’a mai m â n ia
pre D-deu, supărând pe slujitorii Lui.: Să nu a s c u lta ţi
păcătdsele mele cuvinte, ci Cuventul lui Dumnezeu : cu
tot sufletul teu teme te de D-ţieu şi cinsteşte pre preoţii
Lui. Teme-te de Domnul şi cinsteşte pre preot. A ş a d a r
daţi-ml aci făgăduinţa in purnele lui Dumnezeu, c ă v ă
yeţi îndrepta de nişte asemenea fapte ce sunt în protiya
preoţilor, şi desvăţaţl de ele şi pre fiii voştrii. Darul
 P RED ICI 419

nici să te spovedeşti şi m ort aşa!?.. Amar aceluia, care

ou bagă în seină în d em n u rile Sf. Biserici.
Si asa, noi su ntem datori să ne pocăim . Acela care să
pocieşte, este dator înteiti, să postescă b in e ,—al doilea,
să se r<5ge m al des Iul D deu, şi acasă şi mal cu osebire
ia Biserică, — al treilea să se spovedescă duhovnicului
sgft spuindu-110te p icatele sale, şi al patrulea să se gri-
jescă cu tru p u l şi sângele Iul Christos. Cu aju to iu l Iul
Dum uedeti eu v6 voiţi telcul m al cu d’a m ăru n tu l tâte
câte tre b u e să facă creştin u l în tim p i pocăinţei sele, ca
cu chipul acesta să puteţi, pe cât puterile νδ vor erta, să
petreceţl, file le acestui post cu u n folos 6re‫׳‬care pentru
curăţirea s u fle tu lu i v o stru . A m in.
Preot. Sp· B & descu-
 418 PRED ICI

pocăinţă In timpul postului, eca, cu m n e ‫־‬ar dice, fiiule ‫ן‬

tu tot pScătueşti fără încetare, d eră n u voeşti si te
pocăeşti: iată tim pul cel priincios a sosit, vino r0-
gă‫־‬teşi pocăeştete cel puţin acu m ! Si acesta ţi se va
socoti la judecata lui D ςίβΰ spre d reptate, acesta te
va uşura de sarcina picatelor şi va p o veţui pe calea cea
adevfirată, care duce la cer, în tru viaţa cea fericită! Afe.
car o dată în an pregăteşte-te cu m s6 c u v in e şi primeşte
cu vrednicie sânta grijan ie, care u n eşte pre om cu l)um>
nedeu I Si aşa fraţilor, este de m are tre b u in ţă ca î n a.
cest post fie-care creştin să se pocăescă. Căci, ca ce fel de
creştin eşti tu, deca nicl-o-dată în tr’u n an n u voeşti să te
întorci către Dumnezeii d in t6 tă in im a ta, să despărţi
din tot timpul anului m ăcar o s6pt6m enă p en tru pocâ-
inţapgcatelorâ tele celor n en u m ărate, să te u n eşti cu Chris-
tos mai adevfirat mScar o sin g u ră d ată în a n ? Ca ce fel
de creştin ai fi tu ?... Si deca n u te vei pocăi acum , apoi
când o să te păcăeşti ? Măi tâ r z iu ? Der c â n d va fi acest
mai târdiu al teu? Acesta este v re m e a pe care sânta Bi-
serică a hotărât’o pentru p o căin ţă în aceste Sânte dile,
Sânţii Părinţi aâ făcut o d eo seb ită s lu jb ă care te în·
demnă spre pocăinţă, acu m în tâ te ţările creştine să
r0gă şi să pocăesc, I6te su n t p re g ă tite p e n tru pocăinţă;
iar tu nu voeşti să te p o c ăe şti! C ând o să te p o căeşti, mai
la urmă? Ce te va înd em n a a tu n c i? C ine te v a m al ρονέ-
[ui?‫ ״‬. Aşa facem noi to t-d ’a -u n a , to t m al la u rm ă şi mai
tâ rz iii! Cel tenăr greşeşte şi d ice : « c â n d u voiţi îmbă*
trâni, n ’o să mai greşesc ;‫ מ‬d u p 6 ce îm b ă trâ n e şte , atunci
d ice: « sânt bătrân şi slab , n u m a l s â n t în p u tere să m6
rog» I... Si când te m al g în d e ştl, ia tă câ şi m<5rtea a so,
sitl... Decă n u te vel pocăi a c u m , apoi c â n d o să te po-
căeşti? Iată bdla că a v e n it, ea te s tr în g e c u m p lit — a*
tunci tu trim iţi dup8 p reo t ? In acesta ai n ăd ejd e ? Der
deca bolnăvindu‫־‬t e , n u vel av e tim p n ic l să te grijeştl’
 421

Iodită ce a venit Iisus Iu Qetsimaui, a <Ji8 ucenicilor : Şedeţi

αίφpfy13, υ<ή!ί,,merge si me rogu acolo (Mat. 26, 36). Rugaţi νέ
casăj&jlfrrt1 in isPita CfjUGa 22 >4 0 )‫ י‬T)up0 rugăciune El vine
citre ucenici, şi, găsindu-Ι dormind, <Jice : aşa! riaţi putut un ceas
nprivegMaJmpţgună cu minei Priveghiaţl şi vSrugaţi, ca 8a nu
intraţi ln ispita (Mat. 2 6 , 4 0 ).
Aqeea ce însuşi Iisus a fost Împlinit, petrecând în privigheroşi
ragăoione, agee^ de m^I multe ori o inspira şi ucenicilor 861: prt-
vegheaţi fi v& rugaţi. El li a vorbit âre-cnm aşa, iară in prf‫׳‬un&cu
dânşii şi 0°u^> cari ,dorim a ne învS^ade la dânsul: privegheaţi şi v i
fiigaţi, căci ceasurile întristărilor sunt tot-o-dată ceasurile ispiti-
rilor, iară ispitele se pot Învinge numai prin priveghere şi rugi-
eiane. Privegheaţi, ca ispita se nu νδ ajunge Intr'nn mod n»*aş‫ ׳‬ep‫־‬
tat şi 80 nu νδ atrag6, 6re-cum o furtună năprasnică, tn abisul p0-
catului. Bugaţi'Vi ca r0ul 86 nu νδ stăpânească, mal înainte de ce
wţl vedea periculul vostru. R ugaţi-v 6, pentru ca 86 nu v6 ajungă
ispitele, cele mal pre sus de puterile vostre, şi puterile vâstre, 8e
nu slăbească sub greutatea lor. Priveghiaţl şi ve rugaţi, ca lamina
lui Dumnezeu tot-d6-una 86 lumineză sufletul vostru, şi puterea lai
Dumnezeu tot-de-una 80 lumineze suflatul vostru, ^i puterea lui
Dumnezeii 80 v0 întărească îa luptele cele bune, pentru ca voi se
umblaţi tot-dâ-una Înaintea lui Dumuedeft, într’însnl se credeţi, pre
dansul se’l iubiţi, la el 86 speraţi, şi cu ajutorul lui seînvingeţi pre
tâte puterile cele protivnice.

V III.

Iisns, îndemnând pre ucenici la priveghere şi ragăciane, li arată

şi causa, pentru ce este necesarii! acesta : căduhul esteosirduitoriăf
tar trupul neputincios (Mat. 26 , 4 1 ).
Cine n’a încercat adevârul acestor cuvinte ale Domnului Iisus ?—
Cine n’a Încercat singur asupra sea, că duhul este osîrduitorifl, iară
trupul neputincios ? Duhul este osîrduitoriQ: căci, când noi măcar în
c&t-va vom intra în sine, vom cugeta despre sine, vom gîndi despre
necesitatea de a căuta m ăituirea, apo! câte dişposiţiunl şi inU nţiunl
bane se manifestă in dah al nostru, — câte dorinţe de a face bine,
şi a ne depărta de r0fl! Mâniosul dice : D 6m ne! de acum Înainte t fi
na m0 void mal deda m ăriri, şi m0 void purta tot-de-una p a c ln r
 M E D IT A Ţ IU N I
DESPBB

PATIMILE DOMNULUI NOSTRUIISUS CHRISTOS.

VI.

Ragăcninea 101‘Îi3us s’a auţlit de către părintele ceresc : căci i

s'a arătat Iul ânger din ceriu , întărindu’l pre el, dupre com 18-
toriseşte sântul Luca (Laca 22, 43). A şa, strig are a rugăciune! In
mijlocul Întristărilor celor grele pătrunde norii, ajunge la eeriaif,
şi de acolo pogtfră puterea carea iată reşce pre MâutuitoralH păţi-
mitorid.
Ce este mal trebuitorii! pătimindului de întristări şi dureri, dacă
nu Întărirea în mijlocul pătimirilor ? şi de nnde se aştepte el un
ajutor sigur, dacă nn din ceriu ? Şi ceriul, de sigur, se va deşchide^
dacă întristata] va striga către Dumnezeii diu adâucul sufletului
pentru ajutor. Lasă sd na se arăte la mod vâ^ut ângerulH : InsS a-
ceea este fără Îndoială, că cel ce râ g ă pe Domnul fără încetare nu
va r0mânea fără mtogtore şi întărire prin paterea darului lui Dum-
neden celui nevSdut.
Cereţi, şi se va da voite, învaţă Domnul Salvator: căutaţiy şi
veţi a fla ; bateţi, şi se va deschide voă (Mat. 7, 7).

VII.

Iisus în mijlocul celor mal mari întristări nu a uitat pre aleşii

861 ucenici. EI şi în orele celor mal grele dureri ale sufletului sSfl
i‫־‬a înygţat, i‫־‬a sfătait şi i-a întărit. Fie-care cuvânt al 101 Iisus,
pre carele l’a pronunciat către acenicil 8âl ln grădina Getsimani,
este instructiva pentru fie-care următorii! al lui H ristos,
 MEDITA flU N I 423

φ jmbelşngare de dragoste ni se descopere In ac68tă lacrare a

Xisus! EL ÎQmijlocul pătimirilor seale lăuntrice de trei ori s’a
'U Î
apf0p*
·‫ *״״‬Ia ucenicii 861 şi in fie-care dată nu pentru sine, ci pen-
Ja dfiDşiÎ ’ El când 11 sfătuesce, când se pogâră la dftnşil, nestri-
ciU1du10‫ ־‬liniştea, — când tn fine îl deşceapU, ca el senu cârjă Intr’
unfl mod neaşceptat tn mânile inimicilor lor.
j^st-felifl Iisus iubesce pre al 861, şi-l-iubesce pâu6 la mârte! —
El privegbiază, 61 30 îQgrije8c6 pentru dânşii; 61 a triit pentru
denşil» şi de bună Y06 m6re pentru dânşii!
Ucenicilor al lui Ohristos! şi pentru noi aice este o lecţiaae :
şi 1101 trebue 86 ne sirgaim, dupre putinţă, 86 trecem de la rugă-
crane, la faptele dragostei, şi de la aceste iarăşi la rugăciune. Cine
se r<5găîntru adev6r, acela şi iubesce, şi cela ce întru adevSr iu-
besce, acela se şi r6gă. Rugăciunea şi dragostea practică, — acâsta
θscara cea scurtă, carea sue la Înălţimea cea spirituală! —S6 ne
indrepteze şi sâ ne Întărească pre noi Domnul în acesta suire la
cerifl!
X
Patimile lui Iisus cele de la Gtetsimani au fost mal mult interiâre:
decât exteriâre El se întrista de mOrte şi se muncia cu sufletul: înlris.
tot este sufletul meii pen&la morte (Mat. 26, 88), a <Ji8 Iisus. Sud6-
rea cea de sânge a fost, pote, numai 0 mică expresiune a nem68u-
ratei greutăţi a durerilor lui interiore. Etă sosesc şi pătimirile
cele exteriâre! — Insă cine p6te suporta pătimirile interiâre, a-
cela va suporta şi pe cele exteriâre. Cine se va deprinde ln mi$*
locul durerilor sufleteşcl a striga către Dumneţjefl, asemine Iul I-
isus: insă nu precum voesc eu, ci precum t u : acela va Învinge şi
întristările exteriâre, dupre cum a învins Iisus.
Etă Iuda, acest fiitl al perderel, aduce o câtă de ostaşi şi de alţi
servitori al necredinţil în grădina G-etsimani, ca să prindă pre Iisus:
sS vedem, cum Iisu s, unicul adeverat învăţătorii! şi Domn, a în-
tempinat pre acest viclen ucenic al setl!
Iuda s’a tocmit pentru treî-^ecl de arginţi se v&n<}ă pre lisns,
îavSţătoriul şi Domnul seu, şi a venit cu adunare de ostaşi şi de
slugi, pentru ca să merite plata cea fără de leg e·, el a dat semn
servitorilor fără de lege : p r e ca rele voiu să ru ta , a cela este ‫־‬. p rin -
 422 M E D IT A ‫ ד ן‬U N I

eo cel de apr<5pe : ac&ta este oslrdia duhului! — Orgoliosul flice:

Ddmne! de acum nu mS voifl mal deda In stăp&nia mândriei şi a In.
gtnfirel, ci'ml voifl aduce aminte de sărăcia şi mişelia mea, şi qq
voifl tnăl(a înaintea altora; — şi acâsta este oslrdia duhului!
Cel necast $|ice: D6mne! de acum efl mâ voifl păzi de spur,
căciunile trapului, şi nu voifl lăsa ca se mâ stăpânescă,
poftele patimel celei de rnşine: — iarăşi osirdia duhului! —
Clevetitorul $ice: Dâmne! dupâ acesta efl na voifl mal bat·
jocori onârea fratelui mefl: — şi aice este oslrdia duhului! —
Iubitorul de argint flice : Ddmne! de acnm na md voifl mal închina
mal malt idolului celui neînsufleţit al iubirel de argint, căruia or-
besceam armat pând acum:—şi acâsta iarăşi este osîrdia duhului!
S0 «jlicem, că aceste intenţianl bune afl fost luate dimineaţa, ln
ora ispitire! de sine de diminâţă. — Insâ trecfl câte-va ore; 6me-
nil trecfl in alte posiţianl, şi căt de desfl nişte ast-felifl de bune in·
tenţiun! şi altele de asemine ca Încetul f6rte curând iarăşi se nltă!
Mal departe trecfl câte-va ţlile, şi pâte nu va râmănea ln om nici
ideea despre aceea, ce mal înainte s’a decis cu fermitate se face Ina-
intea lai Dumnezeii.
Adu·ţi aminte, ucenicule al lai Christos, cuvintele Domnului Iisus:
duhul este osîrduitoriu, iară trupul neputincios ! şi de aceea na
uita nici o dată, căt sant de necesare privegherea şi rugăcunea, ca
să na caţjl îa mijlocul ispitelor trapului! Cine nu priveghează şi nu
se r6g&, acela pe Ungă tdte disposiţiunile şi ţintirile cele bune ale
dahalal, va arma aşa, dupre cum voesce trupul cel neputincios,
iară na dupre cam inspiră duhul cel osîrdaitorifl.

IX.

Cănd Iisud a doaa oră s’a întors de la rugăciune la uceniicil sul,

şi i-a aflat dormind, el i-a lăsat în linişte (Mat. 26, 43. 4 4 ) : căci
încă nu sosise minatul vânzării lai Iisus, iară ucenicii lai nu erau
capabili se împarţă ca dânsul lupta cea grea rugăciunală. Sâvâr-
şind a treia <5ră rugăciunea, Domnul întorcându-se la ucenici ş‫ ׳‬gă-
sindu-I dormind, li a $ is: voi încă tot dormiţi şi ve odihniţi? E ată
s'a apropiat ceasul, şi fiul omului se va d a în m anile păcătoşilor.
Sculaţi-νέ, să mergem : eată 8'a apropiat, cel cem 'aven du t (Mat.
26, 45, 46).
 M EDITA jlUN t Ί25

jj a v o r b i t cu glasul blândeţe! şţ al umilinţei: am spus vouS,că eu

.. f e d de m i căutaţi p r e mine lăsaţi p re aceştia să se ducă
(160 18. 8 , etc).
Aşa lisiis şi tn ora vâacjărel nu uita pentru ucenicii 8 el, se ! 11-
grijesce pentru siguranţa lor, de şi singur fără frică se dă ln mâ-
oile criminalilor! Â 4t-fel& este puterea dragostei către cel de a-
pr6pe şi a devotărel la voea lui Dumnedefl!
^şa trebue să urmăm şi noi In mijlocul întristărilor şi a nenoro-
cirilor, imitând pe Domnul Iisus; Intra tâte dânda-ne pre sine la
toinţa prea banului şi Induratului părinte ceresc, nicl-o-dată noi
na trebue să nltăm obligaţiunile drăgostel către cel de aprdpe al
noştri, de şi noaâ ni ar rSmânea chiar numai câte-va <Jile 8afl c6-
sari de a trăi tn ac6stă lume.

X II.

Şi etă unul din ce I ce e r a cu Iisus (Simon Petru, I6n 18, 10)

întinfându şi m ân a , § a scos sabiea sa şi lovind p re sluga arhie-
reului i-a tăiat u rech ea lui (Mat. 2 6 , 51). Zelul Iul P etra na pa*
tea privi cn indifereoţâ. la obrăzoiciea necredinţil; însă blândul şi
umilitul Iisus (Mat. 11. 29) a opus focul Zelului celui fără timp şi
aemesorat, puterea Dumne^eesculul seu cuvânt: atunci a <ţis Iisus
luî: întorce sa b iea ta în locul e î ; că toţi ce I ce scot sabiea, d e sa-
lie'vor muri. P a h a r u l , c a r e m i-a dat m ie T atăl , a ă nu îl voia
bea pre el (I6n 18, 11) ? A ă ţi se p a r e c ă nu pot acum a ru g a
pre Tată m eu, şi să'm i pu e m ie înain te m aî mult de cât d o ă ‫־‬
spre-fece legione d e â n g er l ? D ar cum se vor u m plea scriptu rile ,
care, flic, că a ş a se ca d e s ă fie (Mat. 2 6 , 5 3 . 5 4 ) 1
G â t este de instructivă lovâţătura 1111 Iisu s! Ce vaste lecţianl

pentru noi se propun ln cuvintele lui cele scu rte !

Anttou, Iisus ne învaţă, ca noi ln m ijlocul Întristărilor şi a pă-
timirilor, ce ni se causlză din partea 6menilor, se privim la sorti rea
şi hotftrlrea părintelui ceresc: p a h a r u l , c a r e mi a d a t m ie T atăl ,
αϋ nu '1 voi b ea p r e e l ? Fie omenii eausătoril nenorocirilor n6s-
trp; însă Domnul 11 perm ite, ca să ne atace şi să ne cauzeze neno-
rocirl, şi el eingnr pone ‫ ש‬fisură acestor suferinţe după dreptatea şi
bunătatea sa.
Al d oilea , Iisus ne Învaţă aici şi aceea, că omulfl nicl-o-dată ud
 424

denfi-l pre el (Mat. 26, 48). De aceea Iada, viind în grădina Get*
simaai, unde 89 afla Iisas, şi apropiâdu‫־‬se de ddasul a ţjlis: baca-
ră-te învetâtoriule, şi l’a sărutat pre 61 (Mat. 26, 49).
Iisas na s’a tarbarat, vexând pre unul dintre ucenicii cel aleşi
înaintea vrăjmaşilor sel. El şcia ce avea sS facă omul acesta, mal
înainte de ce vicleaal acenic a plănuit crima sea. Sărutării cel trft.
dătâre a ucenicului celal vânătoriii, blândul Iisus i-a contrapus
o întrebare, potrivită anul învSţătorifi Dumne^eesc: prietine, pen.
tru ce ai venit ?
Iisas nu mustră ingratitudinea şi vtadarea, nici sărutarea cea
criminală: ci din contră prin complimentarea de prietin voeşce a
lucra asupra inimii ucenicului celui ce piere. Insă trădătoriul n’a
simţit ac&ta; treizeci de arginţi lui i s’a părut mal scumpi de
cât orl-ce.
Iisus; supuindu-se de bună voe pătimirii, tn mod viclean fiind
vândut de ucenicul sefl prin aceea a dat exemplu şi model tuturor,
cari safer amfirăciunl şi Întristări de la cel de aprâpe şi amici al lor.
Din exemplul acesta Invaţă-te, următoriule al lui Christos, a pă
timi eu plăcere pentru Domoul tote şi de la to ţ i: ori de la prietini,
ori de la inimici, ori dela ucenici, ori de la casnici, ori de la cel streini.

XL

Când executorii planului celui contraria lai D:>mne$efl al Arhie-

reilor şi al Fariseilor aQ venit să iea pre Iisu s: E l na s’a ascuns
de dânşii, ci i‫־‬aO întâmpinat cu întrebarea : p r e cin e ca u ţi ? şi la
rtspnnsul: pre Iisus Nazarinenul, El a $ 1 8 : E u sunt.
Acest rfopunsal Domnului l-au culcat la pgm&nt. D eci dupe ce a
tfis lor, că eu sunt: s'au întors et în apoi ş i au cătfu t josu (loan
]8 ,6 ) . Aşa a plăcnt Domnule! &ă arate vrăjmaşilor, că el este
pntemic co an singur cuvânt a sfărâma t6te planurile şi Întăririle
vrăjmaşilor, şi că el noma! dupre voinţa soa, — spre împlinirea e-
ternei predestinaţiunel a părintelui ceresc fi, se dă pre sine în mă-
nile lor.
Iară când cstaşil şi servitorii fără de lege 8’au descept&t din 10·
vitura ce afi suferit, Iisus iarăşi 11 în tr e b ă ; p r e cin e c a u ţi? Ş i fi-
indO că el afl repeţitO acelaşi rgspuns: p e Iisu s N azarin ân u l; I!sut
 CHRONICA ECLESIASTICA
I.
B I S E R I C I L E ORTODOCSE

1. P a t r i a r c h i a d e C o n s ta n tin u p o lti. Prea Sântul Pa-

triarchil Ioakim a făcut de mal multe ori cunoscuta sublime!
Porţi abusurile, comise de către Başi-buzucI şi Cerkezl. Prin 35 de
raporturi speciale a supusa la cunoscinţa Vizirului uciderile, des-
poterile Bisericelor şi actele de cruzime, efectuate In diferitele E-
parchil, supuse scaunului Patriarchiel şi fOrg ca guvernul să la cele
mal mici mgsurl pentru împedecarea râului. In una dia şedinţele
s-luî Sinoda al Patriarchiel şi ale consilialnl micstu Prea Sântul
Ioakim a supusă la cunoscinţa membrilor acestor corpuri, că gu-
vernul Sultanului, şi specialminte H ursit Paşa, Ministrul dreptă-
ţel, a scrisa Prea Sânţiel sele, că «d6că culpabilii vor fi arătaţi de
către Prea Sânţia sa, atunci el vorQ fi judecaţi şi pedepsiţi».
«Acesta respunsa a fosta considerata de către Prea Sântul Ioa-
kim, $ice «Steoa Orientului», ca oderldere la adresa Prea Sânţiel
sâle, şi ln şedinţa ambelor corpuri întrunite unul din membri s’a
esprimata : r&u a u fo s ta a p rec ia te serv iciile §i sacrificiile naţiu ·
nel nostre d e către au to cra tor ia m usulmană ! __
Marele Dace, Nicolaa, aflându-se ln Adrianopola cu statul sta
majora, a ceruta de la Mitropolitul localul, ca să permite la mal
mulţi archierel bulgari, spre a veni In Adrianopola pentru ore care
esplicaţiunl. L a acostă întervenire Metropolitul a respunsa, că t6te
aceste persâne s&nt considerate de dânsul, ca civili, şi că prin ur-
mare na este necesitate de o permisiune specială. Şi ln adevdr, că
 426 M ED ITA Ţ1UN1

trebue să &ă din ordinea legitimilor reiaţi uni, nici chiar 1q ace1
casa, când el se îngrijesc! pentra conservarea vieţii sale; nu tre-
bae, pentru că dacă acesta va fi de trebuinţa, atunci singur Dom-
nul pote să 11 izbăvescă de pericul vS^ut şefi nev6*Jut prin ângerii
sfii, safl prin alte moduri a înţelepte! Iu! providenţe, singur p6te
sa izbâvâscă de Împilările tiraniei, Îndată ce el va bine voi ac&ta.
No! trebue să facem numai acea, ce este potrivit cu datorinţa şi
dreptatea, şi aceea ce ni este permis; iară t0te cele-l-alte no! tre·
bue să le lăsăm voinţil părintelui ceresc. Pre dânsul no! trebue 8a
Ί rugim şi pre Unnl-născutul lui fiii, Domnul Iisus, ca El să ne
Intarâsca cu Duhul sâd cel sfânt ln statornica păzire a acestei sal·
vatâre învăţături; să ne dăruiască duhul olândeţel şi al răbdărel,
ca lntr^nsul noi tot-dâ-una să petrecem şi să aducem r6de spre
mântuirea sufletelor nâstre.
Arch im. T e o c t i s t S c r i b a n .
 .‫ ׳‬C H R O N IC A K C Jito S IA S T IC A , , 4> 2Π

MergAnd înainte prea Sânţitul Ioakim, l’a urmata MareJe Duce,

însoţit de fiiul şi de Statul sefl majorii, luânduşl fie-care posifiu-
oile respective ln Biserică. Generalul Ignatief lipsia de aici, fiind
ocupata în afaceri.
Efectuându-se S-ta liturgie mal de diminua de cătrâ pşeutul
Bisericc-I, tn limba gr6că serviciul funebru diu cestiune s’a celebrata
totfl tn limba Slavona de câtrg unfl archimandrita ruso, Impregna
cu clerul şi corul tot ruşi de origine. Prea Sânţitul MetropolitO a
statfl în strană archierescă, citind numai rugăciunile şi ţjicdnd
vosg‫׳‬lasurile.
Tot acestfl serviciu s’a efectuata şi de cătrâ preuţii diferitelor
corpuri militare, unde pre lângă rugăciunile pentru repausatul
Imperatorfl s’ati citita rugăciuni şi pentru cel căluţi 10 luptele din
resbelul actuala.
Sâmbătă sera a tâ t rugăciunea de sera (viceruia), precum şi ru-
găciunea de diinineţă (utrenia) s’a efectuata lu limba slavonă.
Duminecă dim ineţă, pre la orele 9 Prea Sânţitul Ioakim a pn-
mita Iarăşi pre marele Dace în,tinda Bisericei, dupre ordinea de
Sâmbăta. Templul ,era plinii de somităţi militare şi ]!{.urgia din
acea (jli s’a efectnatQ Iarăşi ln limba slavonă de clerul jrusO,.râmă-
udnd ca prea sânţitul Ioakim să.stea nnmal ln strană. A tât la S-ta
liturgie, cât şi la ·tedeumul, efectuata pentru suirea ipre.jtronQ a
Malestăţel sele Imperatoruluf A l‫ ־‬csaudru II, Metropolitul,.Ioakim a
binecuvântata :pre creştini pronunţând cuvuitele. 4>ace tuturor·.
DupO terminarea serviciului divina, Metropolitul ajînşoţita. pţe-Ma-
rele Duce pen8 tn tiuda Bisericei, Iar archimandritfil liturgisitorfl.
eşind din altarfl, a proadusQ Marelui Duce anaforăysărutându‫־‬I mâna,
Iar acfistă a sărutată drâpta Archimandritulul. La eşiria diu, tem-
piu, Marele Duce a fosta intim piuată cu cântări ln tinda Bisericei
de cătr6 choral copilelor din asilfl.
In fine, r6mân6ndtt Prea Sânţitul Ioakim ρδηδ .Luni ia Sau Ste-
fano, nu s’a putatâ preseuta nici odată Marelui Duce Nicolafl, din
causa a multelor ocupaţiunl, relative la înkierea coniiţ-iunilor de
pace. Şi acăsta cu atâta mal m u lt, căci este sciuta că Duminecă la
19 Februarie 1 8 7 8 , ora cinci s£ra s’afl subscrisa condiţ'unile de
pace.
2· Patriarchia de Ierusalim. Lectorilor noştri li este cu-
428 CHRONICA ECLESIASTICĂ

dupO ce aceşti archierel s’afl presentatu la Marele Duce, Episcopul

de SelimmO din ordinal Ducelui Nicola fl s’a presentatO şi la Me-
tropolitai de Adrianupoia, care l ’a primita, ca pre unfl simplu ci-
vila şi T-a întorşii visita tot ca astfl-felfl.
Lectorii noştri îşi aduefl aminte de Regulamentul, pre care s-tul
Sinodfl al Bisericei de Constantinupolă l ’a făcutu pentru ad minis-
traţiuaea monastirilor din S-tul Munte al Antonului. F6la «St60a
Orientalul», fundându‫־‬se pre relatările «Traciei» ni comunică, ca
guvernai otomanii a compusa unfl alta Regulamente, pre care l’a
trimisă guvernatorului de Tesaionia, însoţita de ordinul, ca ime-
diata să fie espediatfl Regulamentul în Muntele Antonului, spre a-
plicaţiune. Prin Regulamentul din cestiuue se nimicescfl gardele
8-laI Munte, compuse de creştini şi se înlocuesca prin maealmanl *
86 nimicesce comunitatea, ce representa în afară interesele monas*
tirilor din sltul Munte şi se îulocuesce printr’ uafl tribunala, pre-
şezuta Caimacanul locului şi inline 8e alungă din s-tul Munte
toţi nronactoî, supuşi Regatului Greciei libere.
Adeeâ guvernul otomana aplică astădi contra grecilor din Grecia
lfberănd măsurile, pre care mal ’nainte le aplica contra călugări-
lor de naţionalitate rusă.
Dămâ aici, dupre <Stâoa Orieutului > ceremonia religiosă, cn
şl a avuta loca tn suburbia Costautinupolnlul San Stefano şi în pre-
senţa Marelui Duce Nicole.
«Ajungând Metropolitul Derculul, Prea Sănţitul Ioakim, cu
unal din vaporele, ce pane ln comanicaţiane cetatea cu suburbiile,
şi evitând orl-ce ceremonie specială a trasa la o casă privată, unde
a râinasa Vineri tâtă <Jioa, la 17 Februarie, fOrâ ca în aceea <Ji
să se vadâ ca anal din demuitarii armatei ruse.
Sâmbătă pre la orele 10 de dimineţă P re Sânţitul Irakim a
oficiata ln Biserica ortodocsă a locului o panichidfl peotru suflatul
repausatulul autocratoru al Roşilor Nicolatt Pavlovici. Venind la
acestă solemnitate Marele Dace Ni olaa Nicolaevici, Prea Sânţitul
Ioakim l’a întimpinata în tinda|Bisericeî îmbrăcata în mantie cn epi-
traehilul şi omoforal cela mica pre umere, ţinând în mâna stângă
cârja pastorală, Iar în drepta având 8«‫־‬ta cruce. Marele. Dure săru‫־‬
tând eu respecta crucea şi drâpta Mitropolitului, acesta Ia sârutata
pre capfl, stro$ndulQ eu apă sâuţitâ.
 CHRONICA ECLESIASTICA 431

oQor tradiţiunl naţionale, pepiniera cnltarel grece, local, unde In-

kinfttorul grecii, strivita şi persecutata ln patria sa gftsesce In cor-
poraţiunea organisată de aici una prestigia politica şi tot‫־‬o‫־‬dată
86 convinge şi de importanţa cea mare, pre carea a avut’o cultura
gr6c& 10 relaţiunele el cu despoţil Asieî. Din puţinele note, ce ea
Iţ! comunica aici, vel vedea, ce importanţa mare are esistenţa ele-
meatului grectt din aceste locuri, care cu tâte aceste, dupre cum
reeultft din tăbliţele de keltuele şi venituri, este tn ajunsa de a se
nimici, d6că nu va grăbi de nnde-va vre una ajutora.

Veniturile Anaale
LEI TURC ( l )

1) Din proprietăţile Ierusalimului 150,000

2) » n
lopel . 140,000
3) ‫״‬ ‫״‬ S m irn e i 80,000
4) ‫״‬ »
Constantinopuiulul . . . . 35,000
5) ‫מ‬ ‫מ‬ K id on ieî 35,000
6) ‫מ‬ n Insulei G reta. . . . . . . 6,000
7) ‫״‬ ‫״‬ Insulei G h io 12,000
8) ‫״‬ ‫מ‬ ‫מ‬ Cipru 2,000
9) ‫״‬ ‫מ‬, E l a d e l 20,000
10) Din prodncerile lnkinătorilor 4 0 ,0 0 0
Totala veniturilor. . . 880,000

Keltuelele Anaale
Făcute cn întreţinerea instituţiunilor religiose, filantropice şi
pedagogice.

A. In Ierusalem
1) Sc01a cea mare teologică ( 2), cu 10 profesori, şi
60 elevi, de naţionalitate greci şi a rab i........................ 280,000
2) Scâla primară cu 3 institutori şi 2 0 0 copil. , 30,000
3) Sc61a de copile cu 2 instruitâre şi 80 eleve . . 50,000

(1) Unfi leii tu re e e c u e g a le z ă ea 21 b a n i.

(2) E le v ii a c e s te i ţc61e, d o p 8 te rm in a re a c a ra n ln î d in a e d s t l ţ c d l l , tţT eom plec-
U11 in s tru c ţiu n e a teo lo g ica în ^ ş c â la d in in su la C h a lk i a P a tria rc h ie l de C onetanti-
onpolfi.
 430 CHRONICA BCLKS1ÂST1CA

noscută starea materială a Patriarchiel de Ierusalim din ştirile, ce

am datfl ln chronicele numerilor jurnalului nostru. Acumprofit&ma
de datele statistice, reprodusediu gazeta ateniană «Efimerida» <je
cătrg jurnalul rusii <Gazeta bisericescă> şi presentămfl lectorilor
noştri cifrele bogetare ale S-lor locuri, Însoţite şi de nisce reflec-
siunl ale autorului unei scrisori, ce sânta adresate către redactorul
jurnalului grecii «Efimerida*.
Ecă cuprinderea scrisorel din cestinne:
< Amice! Acum nu ţi voifl descrie impresiunile, pre care le simte
orl-ce spirita spectators al S-lor locuri. pica numai atâta, că na·
tura, orizontal şi klar s&bătăcia locului , ce domină pretutindinea
aici se amestică cu nisce frumuseţi şi variaţiunl neusitate şi klar
fantastice. D6căunele locuri sunta destinate, ca să devine centruri
de producţiunî materiale, negogfi şi industrie, actele aa privilegiul
de a desvolta producţiunile mintale , filosofia şi literatura , atunci
malurile Iordanului, şi văile Palestinei vorfl r6mânea pentru tota-d6-
una patria tradiţiunilor religiâse ale revelaţiunel şi provocătorul
diferitelor simţuri. Şi Renan, care este destul de paradocsala in
altă privinţă, a avuţii t0tă dreptatea când a «Jisfl, că acolo, unde
zace ţarina profeţilor şi a martirilor, creştinul şi filosoful vorfl râ-
dica tot-de-una templurile lor. Dar adailgfl, că aici nu volescâ să
vorbescQ despre aceste impresiunl. Acum efl îţi voifl comunica 6re-
care date statistice, relative la s-tul Mormdntfl, voifl vorbi despre
veniturile şi keltuelele lui, despre diversele instituţiunl, sperând că
aceste te vorfl interesa. Departe de privirile archiologice şi religi-
6se ale 8-11‫ ם‬Mormfintd, el atrage atenţiunea spectatorului şi ca
iustitaţrane. Aici se află o organisaţiune administrativă, pedago-
gică şi economică; el are unfl personalii varia, ce întreţine reiaţi-
unile eo consulii diverselor stator!; el, în genere vorbind, are and
destina mare şi sublimii. E prea adevărate, că s-tul Mormântfl nu
şl-a urmăritil tot-de‫־‬una destinul 860 nu cu acea insistinţă şi cir·
camspecţiane, co care trebaea, dar aşa sâfl altrăminte, el tot-d6-una
a conservaţii scîntea consciinţel naţionale şi a simţului religioşii. Ga
t6te opiniunile cele defavorabile s-lnl MormentO, că adecă el ar fi
local unor monachl leneşi, carii na se ocapa de altă, for6 nomal de
a face din înkinătoril diverselor naţinnl nomal nisce simpli chagil,
noi na treboe să scăpămfl din vedere, că Ierasalemnl este centrul
 CHRONICA ECLES1A8T1CA 433

ţ!) Ia Cafora preutul, învSţfitorul şi 40 copiT. . 5.000

22 ) la Nazaret scâlele cu 65 copil ţi 50 copile . 15.000
!!‫ ן‬jn Gaza scâla ca 50 copil..................... 7.000
14 ) In Neopol sc61a cu 35 copil..................... 5.000
25 ) jn Nebedjin-Rafidie 35 copil cu 2 Învăţători 5.000
!6) Scâlele din Spb-Bek şi Renie ca 3 Invdţ&torI
75 copil- . ............................................ 6.000
! 7) 10 Cana-Galilee! Sc61a şi Biserica. . . . 10 .0 0 0
!8) Biserica şi sc61a din Caraki-Solta . . . . 8,000

D. In Constanthmpolft.
1) Iostitutul de copile din Constantinupolă cu 1 di-
rectore, cu 2 profes6re, şi 1 pofesortt cu 400 copile . 80,000
2) Biroul pentru administraţiunea afacerilor S-tulal
200,000

E. Keltnelele estra-ordinarc·
1) Keltuelele pentru împedicarea propagandelor la-
tine şi arm ene........................................................... .. 200,000
2) Keltuelele pentru procesele S-tulul Morm6ntfl. . 700,000
Total keltaelelor afară de Ierasalem. . 1,487,000
TotalulO tuturor keltuelelor S-lal Mormânt88 rădică la sama
de 2,707,000 lei turcesc!.
Corespondentul faru lu i «Efîmerida» ln faga acestor cifre adauge:
< Dâcă statistica şi cifrele servesctt de oglindă pentru cultara
fie caria naţiuni, apoi aceste ronduri arată ln modul celfl mal ca-
pabil, că predestinaţiunea S-lul Mormântd este mare şi sublimă.
G& centru religioşii S-tul MormdntA conduce pre creştini şi satis-
face cerinţele lor spiritaale; Iar ca corporaţie şi special minte ele-
nie& S-tal Mormânt susţine cultura spirituală, desvoltarea sciinţi-
lor şi solidifică desvoltarea elenismului. Ca acesto scopuri trebae
snsţinută acostă corporaţiuue ln mijlocul pop0relor semitice , care
pop6re, alăturea cu învidiatoril numelui şi a măreţiei elenice , tn
trebainţază totul, ca să provâce ura şi disoluţiunea. Ca t0tă sim-
plitatea ierarchiel ierosolimitane, ea de multe-οΠ a numeratQ ln
mijlocul 86a pers0ne de o instrucţiune Întinsă, de unfl caracterfl e-
nergicQ şi de unfl patriotism(! lnfocatfl.
ANUL IV 2s
432 C H R O N IC A E C L E S I A S T I C A

4) Typografia grică şi araba . . . . . . . 6Q

5) Ospitalul comunii de 50 patnrl cu 20 medici şi
2 farmacistl..........................160,000
6) Templul înviere!cu personalul lui......................... 250 000
7) Pentru întreţinerea â 15 oteluri cu 110 Încăperi,
desiuate pentra takinătorl şi familiile s6race . . . 140 000
8) Nutrimentul şi dările către fiscO a 2 5 0 familii
sŞrace.............................. ...... 250.000
Totalulkeltuelelor din Ierasalem ! ! 1^220^00

B. Afară de Iernşalem.
Pentru întreţinerea membrilor S-lul SinodQ, ce se
ocupa cu îngrijirea iemplurilor din diversele locuri de
înkinăclune ale Palestinei, precum, şi sprijinirea iute-
reselor lor faţă cu diferitele autorităţi . . ' . . . 140,000

C. In întinderea Palestinei.
1) Biserica şi scolele din Bitleem ; cea de copil cu
150 elevi şi 2 îuvSţâtorl,Iar cea de fete cu 60 copile. 1.0,000
2) Ia Petţal. Scola cu 120 copil şi 2 preuţ). . . ' 10,000
3) Biserica şi 8c01a din satul Pat orilor cu 60 copil,
2 învăţători şi preuţiî necesari . . . . . . 3,000
4) Biserica şi scola din Romla cu 105 copii, 2 în-
veţătort şi 2 prenţj....................... ................................... 10,000
5) Biserica şi scola din Zefna cu 25 copil, 1 învăţă-
tora şi 1 preutQ........................................ ..... 6,000
6) Sc6la şi Biserica din Zaimba cu 30 elevi, 1 în-
vSţătorfl şi 1 p re u tQ ..................................................... 6,000
7) Scola şi Biserica din Bir-Zet cu 2 5 copil, 1 în-
veţâtortl şi 1 preuto ................................................... 5,000
8) Bisericile şî scolele din Zimvla şi Tida cu 100
copil, 2 învăţători şi 2p r e u ţ l .................................... 10,000
9) Sc61ele din Iopi, cea de copil cu 150 elevi, 3 pro-
fesorl de limba grâcă, fraucesă şi arabă şi cea de copile
co 80 eleve...................................................................... 2 5 ,0 0 0

10) Biserica şi scâlele din Ptolemaida cu 3 preuţl şi

3561a de copil eu 80 elevi, iarcea de fete cu 60 copile. 15,000
 CHRONICA E C L E S IA S T IC A

*grei lumescl. Nu mal neascultarea, crerJI, c3‫־‬, ne amerinţă? Nu nu-

mal atâta·. Căderea scaunului patriarcha Ιΰ va fi stingerea lurainel,
şi desecarea isvoruluî, prin care numele de grecu şi limba grecă afl
strâbă-tuta preste secule. IerusalemuF, fiindâ centrul tradiţiunilor
re!jgi0se, el era tot o‫־‬odată şi lâgănul civilisaţiuuel gi a tradiţiuni-
lor grece, pre care le Transmiteafl tn ţeri le lor miile de lnkinatorl.
Aid geniul cel posomoriţii, dar capabilii al Peloponisiânulul 8e lnavu-
ţla de o energie, necesarii lui pentru a resist* atât la suferinţele
esterifae, cât şi interi 6re. Aici prin dominaţi unea puterel patriar-
chale s’a conservaţii elementul elenicQ şi prestigiul lui Intru atâta,
ei istoria lerusalemulul celui noO este istoria spiritului elenicfl ,
manifestata prin mijlocul creştinismului. Dar tâtă vi6ţa ac6sta,
t0ti energia 10 timpurile de acum dispare; şi viitorul monaehilor greci
8’a transformata tntr’o cestiune de bugettt, servindu-ne de terminal
contimpuranu. Tor scăpa el 6re, dedeluviul, cel amerinţă? MonacMl
greci aii trecuta de mal multe-orlprin focii şi prin ap& , şi ca şi
Antei al mitologiei, el aii că<Jutu, dar s’afl sculată. Acâsta este a-
devSratii, dar tpt-o-dată trebue să recun08cema, că lupta de acum
na este din cele ordinare. Ne amerinţă unu periculQ f6rte serioeQ;
adică, că Inkinătoril din viitorii al locarilor sânte, să nu parodieze
In comtul limbeî şi a elementului grecesctt esclamaţiuoea sciută:
<Fuit Carthago! D a, al fosta când‫־‬va Cartageno »
«Gazeta bisericescă» de Peterburga făcâudu-şl observaţiunile
8616 asupra cifrelor bugetare şi găsiod în dânsele o lipsă de cage-
tare matară, 6ca cam se esprimă respectiv de scopul, ce urmăresce
Patriarchia de lerosalem :
< PânS acom lumea ortodocsă credea, că scaunul patriarchalo al
Ieruşalemalal şi comonitatea S-luI Mormftnta sttottt instituţiunl cn-
rat bisericesci. Autorul !corespondenţei din ceetione o scâte din
acestă amăgire, Kiar din declaraţiaaile lai se vede, câ aici este
o instituţiune politică, ce-şl urmăresce scopul sub masca religiaoel
şi ca forme bisericesci; şi că ele servesctt nu intereselor ortodocsie!,
dar intereselor elenismului. Noi credema, că autorul relateză aceste,
du pentru ca să înduplice pre fraţii seî dio Elada la ana ajutora

mal energica ln susţinerea căd&odulul scaunu patriarhala, ci 8im-

piu ca să ni transmite S-tul adevQra, pre care compatrioţii 881 îl a
cunoectt fârte bine. Noi eUutemtt convinşi despre acesta ţ i k lii
 434 CHRONICA EC LES1A ST1CA

Cine uu scie pre Dositei şi pre alţii serninl lul ?. . . .

Decă datele statistice şi cifrele , pre de o parte presintă lătur(-a
măgulittfre a S-lai MormQntfl, apoi tot ele pre de altă parte con-
firmă idea mea, că S-tul Morinâutfl se află in celfl de pre urmă pe-
riodfl al esistenţel sâle. Ce desarmonie ne împăcată Intre keltuel!
şi venituri. . . . Dia tăbliţele , preseutate de mine aici, ese, că
bugetul S-lul Mormântn este, dapre cam l’a calificata aufl deputata
elenă, şklopă ; şi in adevâr, că el este cu unfl singarfl pictorii. pe
lângă aceste, trebne să se laa în coasideraţiuae şi acela, că din tă-
bliţă keltaelelor lipsesce Întreţinerea a 300 persâne monachale, ce
locuescă prin monastirile S-lul MormSntu. Crisa, prin care trece
Patriarchiea de Ierusalem , trebue să fie privită , ca fârte seriâsă.
Spectaculul acestei situa(ianl ni impune, ca să recuuâscemfl, că po-
litica Nordului, care ca o sete particulară a căutat să apuce ln mâ-
nele sâle firele mişcărel eclesiastica din Orientfl , şi mal apoi a se
servi de ele pentru scopurile sele politice, a făcuta, ca Rusia să na
mal alerge cn acea grabă tn ajatorul S‫־‬luî Morm&ntfl , ca care ea
alârga pSiig la 1856. Doâ lovituri na mari, venite din Valachia şi
Basarabia, ce aQ întrerupta legăturile vitale ca central, şi o intrigă
tn eomtul Arabilor, au adusa relele cele mal m ari; şi cu t6te stă-
ruinţele şi sforţările sitaaţinnea S-lul Mormântfl nu p6te să pri-
mlască o altă faţă. Acesta este spectacolului, pre care ni-lu pre·
sintă Orientul întregQ:şi trebuie să o recunâscâ, Împreună cu mine,
că cestiunea economică astă‫־‬di este o cestiune vitală pentru ierar-
chia nâstră, şi ea ,se ocupă şi lucrâză fOrâ pregeta pentru găsirea
mijMcelor de snbsistenţă. Clerul nostru este tntr’o posiţiune fârte
dificilă. El nu pâte likvida afacerile sele, căci într’o asemine Im-
prejarare ce devine S-la Mormântfl ? S-tul Moraântu atunci devine
o monastire simplă, şi prin urmare f0r6 de importanţă religiâsă şi
politică. T0tă puterea lai este cuprinsă in organisaţianea lui. Ca
nimicirea acestei organisation! se ruinezi şi pedestalal, pre care
S-tal Mormântd stă. Din nenorocire timpurile s’afl skimbata, şi a-
cnm na preocupă mal malt pre 6menl dorinţa, de a călători mări
şi ocânnrl pentra mântuirea lor. Sfătuirile, pre care Patriarchul le
adreseză câte o dată maselor poporului şi consciinţel lul nu mal atl
acea val6re, pre care acum nu de mult o aveafl, şi când o singură
vorbă era de ajunsa, ca să linisc6scâ pasiunile, iritate contra pu-
 Ul Sinoda priu decisiunile de la 19 Octombrie 1873 şi 4 Octom-
ljj.jp ! 8 7 4 ft dispusă, că preoţii pottt 8& fie Invitaţi la T ribunale
pentru a face, ca 8& se ţiu 8 jur& mdnturile şi k la r afara de circum -
g^ipţiunea lor, dar nam al iii asem inea caed 8ă li 86 elibereze plata
« ^ p o r ta r i lo r şi diurnele prescrise acolo ; şi d) Ca ln basa usulul
gtabilitn, preuţjî p rin oraşele cap itale se presintă la Tribunale pen-
casd
tra tinerea ju ră m â n t arilo r. De acela s-tu l Sinoda c h o tă rie c e :
ggserietuturor Prea sânţiţilor Episcopi eparchioţi, a pune in
vedereapreuţilor acestă decisiune a s-luî Sinodu, şi a dispune,
0 preţuit diverselorparochiî să nu sesustragi de la obligaţiunea
ie asepresent* la instanţele judecătoreştii, pentru a face, caju-
fămenturilesă se ţină în conformitate cuprescripţiunile legel.
Ac&tftdeeieiuee 86 va pabliea ln jurnalul « Gazeta Bisericâscâ*.
4■Biserica E la d e î . Ia fine s-tul Sinoda al Bisericei de Elada
a luată ultima decisiune, relativă la» Episcopii, condemnaţl pentru
simonie. Cuprinsul decisinnel este celu următorQ :
«Archiepiscopil de Patra şi Elia Averkie, de Mesina, Stefan, şi
de Cefaloniâ, Spiridon să fie publica#, ca culpabili In Simonie. Ţi-
anta 1086 s-tul Smodti de consideraţiunl mal înalte eclesiastice,
consideră penalitatea caterisire! lor de la Aprilie 1876 şi pânf ln
presenta satisfăc&t0re, Iar acum lea decisianea, ca să fie depărtaţi
pentru tot-d£-una de Îs Episcopiile lor. 1! eliberezi pre dlnşi! de
orf-ce penalitate în viitorii, dupO ce s’aa condemnata conform deci-
siane! de ia 81 Martie 1876 a instanţei judecătoresc! ad110‫־‬c. Li
permite lor* ea fie-care sft porte numele Episcopiei lor, ca adau-
801 nsitatâ de Ex, şi chot&rSsce, că el pota să efectue nrl-ce ser-
vieifl divina, cu permisiunea numai a Episcopului Eparchiel res-
pectiye. (Steoa Orientului).
Pentru ca sft se pâte Înlătura cela puţin din vii tor a nisce ase-
m»e abasurî, care degradezi pre Biserica şi naţiunea eleoică; şi
pentra ca să se p6tâ reveni la disposiţiunile· canonice ln materii de
alegerea deviitorilor Episcopi a! Bisericei Eladeî, Ministrul de Culte
şi Instrucţiune a presentattt lu camera Eladei uim itorul proiecta
de lege:
* Art. I. Pentru cft, conform ou prescripţiunile articululul IU
ud legea organicft peutru alegerea Episcopilor, s& pote & tine-va
 486 CHRONICA BCLESÎAST1CA

ftrS de relatările autorului. Dar atunci ce rolfl isteric curioşii are

comunitatea din Ierusalem! . . . Resultă, că averile etăpânitorilor
sacrificiele bogaţilor, şi banul sermanilor înkinătorl, oare 8’au
versatil din tâtă‫ ״‬lumea ortoâocsă cu multă abundenţă In decursul
secolelor, n’aă eervitfl, de cOt pentru fundarea one! organisaţiuD!
politice şi de multe forţă, carea a acoperita S-tele loorul ca insti-
tnţiun! religiâse şi de bine facere, ea cu o mreje , pentru ea cn
timpul sA ajungi ia realisarea pretonţiunilor elenismului şi la o
doMMâpune în lumea Ortodocsă cu ajutorul mijlocelor materiale,
toate tot i e ia ortodocşi!! ! ........... Mal departe, este cunoscuţii
c&mal muit de doă treimi din soma keltuelelor bugetare comuni-
tatea S-lor tocurt le trăgea din Rusia şi dio România (1,900,0000
lei) şi co tâte aceste, acesta este cunoscuţii acum fie cărui omQ,
că propoganda politică a comunităţei elenice era îndreptată mal
ales contră acestor dud S tatu ri ............. >
B. B iserica R asă. Dănfl aici decisianea S-luî Sinodfl al
Bieericel rusa, relativă la obligaţiunea ce afl preoţii ruşi, de a se
presenta la Tribunale tn casările, când ei santti klemaţl de aceste
peatra a face, ca martorii să ţinâ jurământul. Acestă decisiuoe este
lnată !0 şedinţa S-luî Sinodfl de la 28 Februarie din *001 coreotfl
soi Jfo. 64.
« Din ordinal Matarftăţel sile, s-tul şi administratorul Sinodt,
ascultând propunerea D-40I Prim Procuratorii al Sinodalul, de la 8
August 1877 61b No. 272, rdativft la cestinnea : « decă preoţii
sintQ obligaţi, de a se presenta la Tribinale pentru a face, ca
martorii se prestea jurământul, a ordonaţii»:
Ca să se studieze circumstările, ce afl provocaţii cestiunea, şi 8a
86 acomodeze la legile 1b vigtfre, pro care s-tal Sinodfl le gâsesce: a)
Oă de fi prin lege na se stipolâză In modfl directe, ea preoţii tn
oasfl de martorii să se presinte la instanţele jodecătoroocl pentru
ţinerea jarământariior, dar nomal tn regulamentele pentru acesta
scopfl se prescrie, că martorii sflnta datori a veni la instanţele jo-
decătorescl pentru acesta scopfl, de acela klemarea preotului ia io-
stanţele jadecătoreeel peatra a face, ca să se prostea jurămGnturile
na este contrară legel; b). Oft prin ordinul circulara al s-l 01 Sinodt
de la 11 Noembrie 1866 s'a dispusO, oa clerul să nu lipSIască, de
a Îndeplini eererile legale ale institirţiuoilor jadecătorescl; c) Ca
 C H R O N IC A K CL E 81A STIC A
43 »

ţeterulul de Culte şi Instrucţiune untl raporta specialii, prio care

° ‫״‬nalizază cu multă perspicacitate opera D-lul llangavi, şi îşî es-
mă şi nedumerirea, cum se pâte, ca untl «omQ, ce consideră E-
*ogeli*’ ca 0 a^un^ ur‘1 basme, şi dupre cuprinderea el o pri-
yeece mal inferi6ră, de cât coranul, a jurata cu tâte aceste pre 8‫־‬ta
Erangeli®» că va servi guvernul cu credinţă şi dreptate:
« G u v e r n u l , adaugă fâla de Peterburg, ln urmarea reclamelor

opiDÎoneÎ publice, a ■trebuita să depărteze din serviciu pro D. Han-

In fine gazeta grecă din Patra ni mal comunică, că s’a formata

0 societate ca scopul, de a colucra la moralisarea tinerime! elenice.
Ρβηδ acum nu ni sftnta cunoscute statutele acestei societăţi, dar
έ(.Λcum se esprimă despre dlnsa f6îa locala: < cea mal mare plă-
·cere am primita, informându-ne, că aicî se ·!aa mfisarl pentru con-
stituirea unei societăţi, ce are de scopa a lucra la educaţiunea mo-
rală şi religiâsă a tinerime!, şi la conservarea bunelor moravuri, ce
trebue a se inspira tinerime! încă din casa părintescă ».

II

BlSERICELE ETERODOCSE.

1. B is e r ic a P a p a lă . Dăma aic! dupre fliarul româna din Si‫׳‬

biâ < Observatorul > descripţiunea alegere! Papilor Bisericei ro-
mane.
Murinda oetogenariula papa P iu IX, tronula papale a devenita
vacanţii. întrebarea, că cine-va fi următorinla, este astă-dl una din
Gestiunile cele mal interesante şi importante, nu numai a Bisericei
Romano-catolice, dar a lume! Întregi, din causă că de la individua-
litatea viitorului mare pontifice va depinde şi starea sefl continua-
rea aşia numitei «lupte de cultură» — Kulturkampf, — care s’a
încinsă cu deosebire intre guvernele Italiei şi ala Germaniei şi in-
tre Yaticanu. Nu este locuia aci, pe unu spaţiu aşia de strimta, a
ne ocupa cu natur’a şi istoria acelei lupte inverşiunate, care decur-
ge Între jesuitiemultl ultramontand-reacţionariu şi Între principi-
ile liberale şi democratice ale lume! moderne. Acâsta este o mate-
πθ ce aparţine la domeniulu politicei actuale a State lorfl europene
1 transatlantice. Cestiunea puterel temporale a Papei este una dip
 4 S3 CHRONICA e CLHSIASTICA

aleşii de s-tal Sinoda Episcopii, si cere ca pre lOnga calităţile, ρΓθ.

rebate In acea lege, să mal întrunlasce şi urmflt0rele :
a) Să albă etatea de 35 ani împliniţi.
b) S5 posede diploma de doctorO sefl magistru în teologie de ]a
universitatea de Atena sefl fosta Academie de Cercira, 8έα de la 0
Academie 6re care rusă, seo de Ia altă şcâlă teologici, sea în fine
(A posede diploma de doctorO în filosofie de la una din Universită-
ţile streine, având tot-o-dată şi certificate de ascultarea sciinţelor
teologice.
c) Să albă onO servicifl de cinci ani în calitate de profesora de
teologie la Universitatea din Atena, sefl şc<5la teologică a Ini
zarifl, sea în altă şc61ă teologică ortodocsă, s6fl în calitate de se-
eretara primO şi secunda al 8-luI Sinoda, 860 să fi fosta în acelaşi
timpfl profesor de religiune la unfl gimnasifl, 800 directora a vre-
unei 85010 bisericesc!· s6a pridicatora sea în fine egumena al vre-
anei monastirl.
Art. II. In decursul celor ântăifl cinci ani de la publicarea acestei
legi, per80nele, ce Intrunescfl serviciile prescrise în alineatul c, a
fară de egamnl, potfl să fie alese de 8‫־‬tul Sinoda, ca Episcopl, de
8i el nn ar avea una din diplomele, prescrise prio alineatul b.
Fie-care Episcopfl, ce 8’ar retrage de la Eparchia sa, are o pen-
sinne lunară de 300 drachme (280 lei), conform disposiţiuoilor le-
gel despre Eparchil şi Episcopl de la 6 Iulie 1872.
(Semnat) T. Delianis.
In Noembrie anal trecuta s-tul Sinoda a luata decisiunea, ca să
se comunice Episcopilor EparchioţI dicesiunea sinodală, prin care
Se interzice preuţilor de parochil, de a Înmormânta bisericesce pre
cel ucişi în duela, şi de a sc6te la s-ta prescomidie părticică pentru
repausul sufletelor lor. Şi acesta decişi u d e a s-lul Sinoda s’a fun-
ditd pre argumentele, că cel ucişi 10 duela se consideră, ca sinu-
cişf şi depărta{! de relaţiunile lor cu Biserica.
<Gazeta Bisericescă > dio Peterburg oi comunică prin cores-
puodentol s£fi de la Atena faptal, relativa la sensaţiunea, ce a pro■
dosa 10 Grecia liberă dramă D. Raogavi, întitulată : « Iulian Pa·
m atul >. Dapo ce meoţiooatul jurnalu descrie iritaţianea, produsă
de numita dramft, adaugă :
< In fine şi s-tal Sioodfl a rădicata vocea sa şi a presentatfl Mi-
 CHRONICA EC LESIA STIC Ă 441

bald Visconti numita Grigorie X . Acesta Îndată dupO întârcerea

ga ţjua untl Synoda în Lyou pentra pretins 1x10 scopil de a discuta
relatiunile Bisericei apusene cu cea rSsă-ritânâ. 10 şedinţa a cincea
a gynodnlul acestuia, au fost intenţiunea Iul a presenta proectuld
uneî constituţiunl pentru alegerea Papei, cu ajutoruia căruia îu vi-
itort cardinalii să p6tă fi ţinuţi a grăbi mal tare cu alegerea. Ia-
dată losă, ce aflară cardinalii despre acâsta, sciură să intrigeze
aşia de bine, încâtu şedinţile se amânară o săptămână îutregă.
latr'aceea Papa lnfluinţă în convorbiri particulare asupra preia-
tilortt, pentru de a-ϊ convinge despre necesitatea unei presiuni ce
ar fi a se esercita asupra cardinalilor!!. Aşia câştigaţi fiindfl pre-
laţii, se vS$ară în fine şi cardinalii constrinşl a cede. 10 moduifi
acest’a se decise renumita Constitutio Gregorii X, pe care lisă
imediatnlil următorii ala lui Grigorie cu numele Adrianu V o sistă,
6ră Ion XXI o înlătură cu totulti. Gelestiuu V o puse 6răşî tn
vig6re şi abstrăgfindtt de unele modificări, acesta aa fosta consti-
toţiooea dupO care s’aa urmata până acum la alegerea Papei.
După ce s’au constatata mârtea Papei prin martori juraţi, se
trage clopotulfi cela mare din Capitolâ. In decursul colora (Jece
dile 0rmăt0re 86 citescă 9 liturgil pentru sufietulu reposatohl
Papa, 6ra In <Jioa a un-spre-<jlecea se deschide conclavuia ( 1 ). Ia a
cestă sunt întocmite numerose camere, despărţite una de alta prin
păreţi de scânduri, din care fie-care cardinala primesce câte dou6
camere. Intr’una din ele, în mărime de aprope ş0se metri pă-
traţl, locuesce cardinaluld însuşi, era în cea-laltă mal mică cu ceva
să iastaleză secretarnlâ sea, conclavistula. Camerele ce sunt nu-
merisate tâ te , se împartă prin sorţi, Mobilarea acelora camere
este fârte simplă şi îo tâte aceeaşi: ana pata, o masă, una scaunâ
de rugăţiunl şi dou8 scaune. Pe mobilele şi uşile acestora chilii,
ce sunt despărţite unele de altele prin una coridora ângusta 86
pune blasouula cardinalului, care locuesce acolo.
Cele mal multe chilii sunt lntunec086 , de 6re-ce primescu lu-
mina numai de susa. Tâte uşile, pând la una 86 înfundă ca zidfl.
Una 86 lăsa deschisă, pentru ca să p0tă intra cardinalii cari vorfl

(t) N u m ire a « c o n c la v e » — cum clave, i. e. c o c h e ia — 80 re f e r e fi l a lo c a lita te

fi Ia a d u n a re a c a rd in a lilo r u a le g S to r î.
440 CHRONICA ECLESIASTICA

cestiunile amende ale politicei militante, a cărei deslegare şi jn.

laturaro va fi uuulit din marile triumfuri alo secolului presents
Ac6sta este treba principelui do Bismark, a luî Gambetta, a 1UJ
Oastelare şi a coloru-lalţî matadori, cari s’ad angagiatfl In lupta li.
bertăţel conştiinţei contra sacrificiului intelectuale şi a moralei
jesuitice.
Noi aci ne vomu ocupa de aşia numitultt conclavfl, acela 6016-
giu de cardinali, cărora este încrezută alegerea noului Papă. jn
descrierea nâstră vomfl urma unei schiţe estraso din eartea d‫־‬luj
Frederik Nielsen intitulată «Papalitatea», pe care o afiămft in foi-
letonuia farului Yienesfl «N. fr. Pr.» numerula 4748 din 13
Noembre 1877.
Gonstitnţiunea pentru conclava dateză de pe la finea secolului
alfl ΧΙΠ-lea. Dupâ mortea lui Clemente IV întâmplată In Viterbo
la anulfl 1270, cardinalii pe atuncea in nnmâra de 15 nu se pu-
teaâ uni asupra alegerel unul succesore şi voiaâ să plece, fără ca
să fi alesfl unfl Papă ηοϋ. Bonaventura Insă, care pe atunci nu era
cardinala, Înduplecă pe prefectulfl şi podostă din Viterbo, se in·
chijă pe cardinali tn palatula episcopesc, p8n8 ce scaunula Si.
Petru 7a fi âtyl ocupata. V6$Sndfi cardinala-episcopulu 4din
Porto Ιόηΰ de Toledo, că domnesce discordia cea mal mare Intre
cardinali, de şi el făcea tn fie-care $i rugăciunea pentru buna-înţe-
legere, dise în batjocură: «Desveliţlcoperişulu, pentru ca alt cum
spiritulâ săntu nu pâte veni la noi». Autorităţile Ίΰ luase de cu-
Tântfl şi desveliră coperişiulo de d’asupra sălel, in care erau adunaţi
cardinalii. Dar cu tâte neajunsurile ce urmară acestei procedări,
totuşi nuputurăajunge la nici un resultata. In adunare domnia di·
sensiunl intre italieni şi francesl, care erau atâta de intensive, în
câtfl Carolfl de Sicilia, câtu şi Filiptt din Francia 86 deciseră a
călători la Viterbo, spre a înteţi alegerea Papei. Insă tocau sci-
rea acestă despre 76lirea principilora fu causa întârdierel mal
îndelungate a decisiunei, de 0re-co acuma ambele partide voiaâ să
aştepte sosirea principilora, mal înainte de a păşi la alegere.
Atunci autorităţile din Viterbo inventară una aoă mijlocii şi a-
dică acela, ca de pe o φ In alta cardinalii primia tot mal puţinfl
de mâncare, şi mijloeulfi acesta avu resultatâlâ dorita. Avdndfl tn
vedere mârtea prin f6me — cardinali aleseră pe absentulATbeo-
 CHRONICA E C L E S IA S T IC Ă 443

gfltfl maî curGndil bisericei untt cap demnfl. Apol strălucitorul(! con-
dactn ’?Ϊîea ca^ea 8ΡΓΘ conclavfl. In capul a conductului mergfl 80 r~
vitortî cardinalilorO, 0râ capela papala de musica cânta: Veni crea‫־‬
tor SpirHus! Musicel '1 urmeză m ăie stru l a ceremoniilorfl purtândfl
o crace înaltă şi imediata acestuia urmezd cardinalii doi câte doi
tn mantale de c016rea micşunelel. C<5da conductului o formezi garda
elveţiană, cariea Ί urm6ză o nenumărata mulţime de 6menl.
îndată ce cardinalii afl intrata ln conclavfl, se ducfl ln capela
destinată pentru votarea definitivă. Acolo se ţine o rugăciune co-
munâ, dupS acea se citescfl tâte bulele referit6re la alegerea Papei
şi cardinalii depună jurământul(!, că vorfl observa prescrierile ace‫־‬
lortt bule. In speciale trebue sa se oblige pre lăngă jurămftuto, fie-
care cardinale, ca în casulfl de a fi alesfl, nu va Instreina nici o ac-
vieiţiune sâfl bunfl alfl bisericei. In «Jiua acesta chiliile conclavului
stafl deschise p6n8 târzia 86ra pentru ori-cine ar voi 86 le visitize.
După aceea principii şi ambasadorii bineventâză pe cardinali şi le
împărtăşesc(! ultimele consilii pentru alegerea ce are a se face. In-
tr’aceea li se îea amploiaţilor(! conclavului jurământul(), ca vorfl
păzi celfl mal strictfl secreta.
La sunetulfi unul clopota trebue să 8e depărteze orl-ce strein u.
Pre lăngă cardinali şi ConclaviştI se mal afla încă în conclavfl : sa-
cristanulfl capelei papale, care trebue să fie tot-de‫־‬una unfl episcopfl
in partibus din ordinulfl augustinu, unuia sâfl mal mulţi măiestri al
ceremoniilorfl, unfl sub-sacristanfl; unfl confesore, căriea ou Ί este
permisa se fie jesuittt, doi medici, unfl chirurgfl, unfl farmacista
cu doi ajutori, doi bărbieri, una zidarfl, uufl mesarfl şi căţl-va ser-
vitorl cari lncăl^escfl şi curăţa chiliile. Uşa conclavului se lncue cu
dou8 chel pe din năuntru, care apoi se inmaneză lui Camerlengo
— camerarulul — şi măiestrului de ceremonii. Pe din afară oşia
ârăşl se Închide cu douS chel, care le îea ln păstrare mareşealulfl
conclavului. Acestă demnitate este actualmente ereditară ln familia
Chigi. După ce satt Închisa în acesta moda uşa conelavulal cu pa-
tru chel, Camerlengo Însoţita de trei cardinali şi de măiestru ce-
remoniilortt, pornesctt cu făclii aprinse să caute, deca nu s’afl as-
cunsfl unde-va vre-unQ profanfl. După acea se cercă p6rta princi-
pală, deca este bine încuiată 8611 nu, şi asupra acestei inspecţiunl m
face uufl raportfl separata.
442

fi întârziata, pre cum şi pentra ca să p6 tă eşi cardinalii satt con

claviştil bolnăviţi. Lângă acea use se afla şi o ferestruică micjj
se apropie de conclavQ ambasadorii puterilor(! străine, pentru ca
să comunice salutările safl misiunile gubernelorfl care -1 afl tră-
misfl. Mal sunt încă 91 alte desfundăturî bine păzite , prin care 86
dafl înlăuntru mâncări şi băuturi.
Principiulfl pe care se baseză lntregă acostă instituţiuue este a-
decă : cea mal severă isolare de către ori ce influenţă esternă. Deră
acesta principiu nu aflfostfl observaţii tot-de-una. încă în anul 1 5 6 0
istoriseece ambasadorul{! veneţianfl ln Roma, Luigi Mocenigo, că
s’afl vS^utfl intrând şi eşindfl nu numai scrisori singuratice, ci p a-
kete întregi de scrisori. Şi nu este f ă r ă esemplu, ca se în tr e ţin ă
cardinalii relaţiunl cu lumea esternă prin — fasanl umpluţi cu de-
peşil sefl pastete umplute cu scrisori. Pentru că de şi erau p reş-
crise mâncări fârte frugale, totuşi aceste prescrieri na a fo ştii ob‫־‬
seriate, ci cardinalilorfl însflşl li se trSmitfl prânzuri întregi câtfl
86 p6 te mal somptuase.
Este una din petrecerile Românilora a privi în totfl decursulfl
timpului câtfl durGză alegerea Papei, cum suntă duse la conclavfl
lntr’0 lungă procesiane prânzurile cardinalilorfl. Punctfl la 12 ore
se panii ln mişcare ca vreo 50 trăsuri de gală. In timpfl ce ln nici
una din trăsuri nu şeade nici unfl omfl, Înaintea fie-căriea din ele
se duce plângalfl pentrn proprietarulutrăsurel. Doi servitori ţepeni,
Îmbrăcaţi în livrea, ţină în mâni dou6 beţe împodobite, între care
este atârnată o corfă cu mâncări, împletită din basta verde şi vio-
letfl. Intre corfâ şi trăsură mal mergfl încă 2 sdfl 3 servitori î&ibră-
caţl de gală şi unu preutfl tânăr — dapifero i. e. purtatorâ de
mâncări — care prin participarea sa la acostă procesiune gastro-
nomică câştiga patronatulfl cardinalului respectivii, şi ln casu, când
cardinalulu sSfl 86 face Papa, apoi elfl trage unfl losii şi mal mare
ln loteria ce representa orl-ce conclavQ.
In diminâfca dile! ficsate pentru deschiderea conclavului, mal ân-
tăiii să aduna toţi cardinalii ln una sâfl In alta din biserici. In casfl
Insă, când conclavulfl se ţine tn Vaticanu, atuncea el se adună tot-
de-una tn capela sicstină. DapS aceea cardinalulfl-decanfl celebreză
aşea numita liturgiă a Sf. Spiritfl, la finea căriea el se adresâză cu
o admoniţiune cătrâ cardinali, alfl cărei cuprinşii este, că el se dea
 CHRONICA ECLESIASTICA 445

$ adune voturile, toţi trei arată adunărel cutiârele lorfl deschise ca

probi cit ele suntfl g61e. Dup i l aceea cuti6rele se Incaiă , chieile 86
paafi Pe masii ^ pl^că. la chiliile cardinalilorfl morboşl. Votarea
tmninată, se procede la nnmerarea voturilorfl. Trei cardinali citescfl
succesive numele Înscrise pe midilocultl biletelor0. Cei-laţî facil semne
pe o listă împărţită de mal înainte şi pe care se află notate numele
tuturora membrilor!! conclavului. Biletele citite se Înşiră pe unii
trt de tfţă şi se păstrâeă cu îngrijire pentru votarea ce are să ur-
®iz» s6ra. Dacă imfl cardinala afl întrunită doa treimi din voton,
atunci elfl este alesfl canonice. In casa contrariu , sâra se mal face
o nouă votare. Acestă votare diferă de cea făcută deminâţa numai
într'atâta, că nici unuia din cardinalinu’i este permisii a vota 6răŞl
pentru acelaştt candidata, pentru care afl votata dimin6ţa. De aceea
Îndată după votare se desface sigilultt de din dosulfl biletului, pentru
6a să 8e vădiă, decă aceiaşi macsimă seu motto este dată la diferiţi
candidaţi 860 nn. Dacă una candidata întrunesce per accesso cele do&
treimi ale voturilorfl, atunci elfl este alesfl, dacă nu, atunci în dimi-
n6ţa armătâre votarea începe diu nou.
In conclavele din urmi votareaper accesso afl urmata ca unfl felii
de suplimenta îmmediatfl votare! proprie, aşia că într’u φ se faceafl
patru votări. Sâra tâte biletele unei votări, remase fără resultata
se ard® lntr’o sobă. Fumulu ce ese pe coşii saa urlol pentru Romani
este semnula, ca în <}ina acea încă n’afl Papă. Romanii se interesau
mai Înainte sf6rte multu , pentru ca conelavulfl să nu dflreze prea
nalta, de6‫־‬re‫־‬ce p6ne dura elfl, stagna tota comerciala, şi petrece-
cile erau oprite. Din causa acesta ei aşteptaa cu mare nerăbdare
<}iua îo care nu vedeaa eşindfl famulft, ci vedeafl eşinda pe cardinalulu
—decanu pe balconfl făc6ndu‫־‬le cunoscuta numele noulnl Papă.
Acestea suntfl fasole şi modalităţile prin care trebae să trâcă a-
legerea noului Papă, şi adesea se întămplă să tr£că luni întregi ρθηδ
ce lumea Romano-catolică pote să <}ică : <Habemus Papam !>
I. G. Barifiu
« Timpul » de la 19 Febrnare anul curenta ni face descripţi-
unea alegere! noului Papă, pre carea o sapunemO la cuuoscinţa
lectorilor noştri.
Miercuri la 8 (20) Februarie pe la ! 1/2 , după amia<}ă<jl s'a des-
chie loja cea mare a basilicel Vaticanului, şi Diaconul cardinal
444 CHRONICA ECLESJAST1CA

Ia dimineţa următ<$re, după închiderea conclavului, toţi cardi-

diualiî sănătoşi se aduuă tn capelă. Aci erăşl se ciiesce liturgia
St. Spirits şi toţi lafl sâuta cuminecătură. După o lucunglurare a 8.
altaria se aşâja Înaintea acestuia o .masă şi cu jeţuri întocmite a-
nume pentrn votare. Alegerea se p6te face tn trei moduri. Cardina-
li! potu Însărcina pe unulu singurii sâfl pe unfl comitetu ad-hoc ca
alegerea noului Papă. O auectodă spune, că Iacobfl d'Ossat îndată
ce atLprimiţii tsărcinarea acâsta, esclamându : < Papa ego !> 8’ao
aleefl pe sine însuşi. Unii alta modfl de alegere este aşea numita a-
doraţiune: Aşea s’aO alesfl Marcelii II şi Pavela IV. Acesta moda
de alegere este numai atunci posibile, cândâ cel!u puţind doue tre‫־‬
imTdin cardinalii uniţi păşescfl înaintea aceluia pe care vorfl se’lfl
alâgăşi ’şl manifestă în acelaşfl momenttt dorinţa lorfl <adorându’Iu. >
Dară casulfl acesta precumfl se îutâmpia în Statele ereditare, rarfl
se întămplâ în Statulfl papale să se p6tă> giice: « Papa este mortfl;
trăiască Papa. Modulfl alfl treilea, adecă acela prin votare este
061111 mal usitatQ. Grigorie XV şi Urbana VIII au datu cele mal
amănunte prescrieri ca privire la alegerea prin voturi. De asupra
biletului de votare cardinalul!! tşi scrie propriul 8Sfl nume, după acea Ί&
îndoesce şi’Jfl sigil6ză. Joşii de totfl elfl scrie unfl moto seu o macsimâ
şi o cifră şi după aceea erăşl îndoesce biletulfl şi’lfl sigileză, Tocma
pe mijlocalO biletului scrie numele acelui cardinalfl căruia dă vo-
tuia său, dară aşa, ca ’şl schimbă, pe câtfl nu mal să p6tă, trăsu-
rile literelorfl sale. Iu fiue îndoesce biletulfl de totfl şi se apropie
de masa aflătâre înaintea altarulfll, pe care este aşezaţii unfl potirO
acoperita cu o patenă, unii talerelfl ( 1), pe care se pune ostia. In-
ghenunchie şi pronunţă o rugăciune scurtă. După aceea se ridică
şi jură că: €Alege pe acela, pe care avândfl pe D-<jlefl înaintea
ochilorfl, trebne Să’lfl alâgă. >
Votul0 80 pune mal ănttifl pe patenă, eră de pe acestă se scutură
tu potirfl. înaintea scrutinului se alegfl trei eardinall, cari afl să a-
dune votările cardinalilorfl bolnavi. Spre scopalfl acesta fiă-care ia
o cutioră, ln ala cărei coperişfl se află o crestătură nici de-cumfl mal
largă, de câtfl ca să încapă unfl biletfltndoitfl. înainte de a merge ca

(1) 8 · ^iee ţ i fa rfu rie .

 CHRONICA B C L B S lA S tlC A 447

g gândit la τγθ anal din predecesorii 881, cari aa purtat tot acel
nome.
Leon I a fost episcop al Romei sub Valentinian III ln anal 440.
Leon II a păstorit de la 682—684.
Leon III a păstorit biserica romană de la 795—816. Acesta, to
fliua de Crăciun a anului 807 aii proclamat pe Carolus Magous
împerat Roman şi l’afl Încoronat.
Leon IV (847—855); Leon V (903—904); Leon VI (928—
929); Leon VII (936 —939); !.eon VIII (964—965) aQ păstorit,
cam se vede, câte puţin.
Leon a) IX a fost numit Papă de ruda sa împăratul Euric al III,
dar el făcu epocă prin împrejurarea, că n’a recunoscut acostă numire,
ci s’ati dus pe jos ca pelerin la Roma şi att primit scaunul numai
după ce poporul şi clerul 1-aO numit Papă prin alegere liberă.
Leon al X (loan Medici) cunoscut din tablourile 101 Rafael, ad
pos sub anatemă pe Luther.
Leon al XI n’a domnit nici nn an (1605).
In fine Leon al XII (Annibale della Genga din Spoleto) att păs-
torit în veacol nostru de la 1823— 1829.
De sigur, că oool Papă, la alegerea nomelol va fi gândit la 0001
dio cel trei Papi Însemnaţi, cari afl mal pnrtat acest oome; dar la
care din ei? La Leon III, care a proclamata pe Carol Magnn împ6‫־‬
rat? la Leon al IX , care aa voit 8ă fie ales liber şi na nomit de
împăratul ? satt la Leon al X, care aa anatemizat pe Luther ?
In scrierea pablicistolol Raggero Booghi intitulata > Pios al IX
şi viitoral Papă * găsimfl ormătorul pasagia privitor la Pecci:
« Cardinalul Pecci, nomit 0 0 de molt Camerario, e de sigar a-
nul din spiritele cele mal alese ale colegialei, de o natura i6rte mo-
derată şi tot-odată anul din c^I mal robaşitl 10 privirea sănGtăţel
dintre toţi membri colegialaL A studiat malt şi a gaveroat bine;
a fost 0 0 episcop escelent. Idealul noul cardinal e pentru dgnsnl
înalt, ca pentra orl-care altal, dar se pâte <Jice , că el a găsit a-
cest ideal în sine Însăşi.
Ca tâte acestea el oa şl face o ic00ă mal uşâră şi mal fericită
despre actuala stare, a bisericii şi a societăţel civile , de cam şl- 0
fac cel-lalţl colegi al sel.
10 postai paştelol de anţerţ (1876) cardinalul Pecci an adresat
 446

anunţă apoi alegerea P ap ei Leon a l X U I -le a ca fo rm a la cunoscută:

«Ânnantio rob is m agnum gau d iu m : h ab em as P a pani eminen-
tissim um reverendissim nm dom inam Io ach im P e c c i , qn i sibi nomen
imposuit L90 X I I I . « L a 4J/2 ceasu ri se a d u n ase d eja o m ulţim e
nenumărată de oam eni şi când se a r ă tă P a p a , în co n ju ra t de cole-
giul de cardinali, bine-cuvântă m u lţim ea.
Leon X III, până a c am 'card in alal G iacom o P e c c i, e născut la Cas-
pinerta în anal 1 8 0 7 , deci a re 6 8 de a n i. E În a lt ş i uscăţiv ca an
ascet. Fisionomia sa e deosebită p rin fin e ţe . L in iile II 8a n t t a r i ,
hotărite , chiar p uţin cam co lţu ro ase.
Glasul ş$ke sonor şi strălncit, când ţine nn cuvânt, şi puţin cam
nasal, când vorbeşce în mod familiar. In vidţa sa familiară e sim-
pia, amabila şi plina de spirita.
îmbrăcat în veşmintele bisericeşcl sab purpură 860 în podoabele
episcopeşcî, el devin6 maiestuos, serios, sablim : el pare pgtrans de
mărimea servicialal 8δ0. Atitudinea sa e plastică , dar el n’o caută,
ci ea-I este ca total naturală, e espresia natarel sale de Patriciană.
Ca delegata la Benevent, el a. curăţita provincia de brigantagin; ca
delegata)la Spoleto şi la Perngia aa manifestat aceeaşi energie. Ia
acesta din urmă oraşO, administraţia sa a fost atât de bană, în cât
temniţele se deşertară fârte în cărând. Fiindfl nunţiii la Bruxella,
Leopold I, regele Belgiei cera pentra el de la Papa Grigorie XVI
pălăria roşie de Cardinal. Grigorie al XYI i-0 acordă şi-l însărcină
ca dieceza Peragia, pe care a administrate ρδηδ acuma. Ca t6te
vremile grele, prin cari a avat să trecă , depărtat de Roma prin
cardinalul Anţonelli, care se temea să na aibă într’ânsill an rival,
el aa remae tot-d’una egal ca sine însăşi, adică om de mare însem-
netate ea teolog şi de multă circamspecţiane ca politic. Pentra pre*
oţil die ezel s6le a fondat academia Sfântului Toma, unde prezida
ia disputele lor teologice. El are o cultură f6rte Întinsă şi mulţiia-
teraJă, aâ f&cot chiar poezii. In faţa sindicilor, a prefecţilor şi aa-
toritâţilor ItalieI aa păstrat tot-d’a-una oatitudine superioară parti-
delor în laptă.
Cardinalul Giacomo Pecci şi-ad ales 61 însuşi numele Leon al
xm.
Acostă alegere de name are şi ea Însemnătate, căci el trebae 8ă
 B I B L I O T E C A
Mitropoliei M oldovei
IS T A T l S
------ şi—Ruroylnei ..

Mvminil N um irea
C ătunelor eafi
C om unelor
Satelor

Sânţii A postolSj
Sănta G heorg^H

Săntu Nicolae W,
C apataodes■ Săntu Ιόη B‫׳‬
Capăt an de j■ Săntu N ic g j^
Săntu I |
Adormi
Boteştil S&ntu 01

Slob. Vidra Sănta Dai

Floreştiî Săntn Η
‫ו‬ Sănţiî \
Sânţii i M r l
13. Vărsătura S in ţi T r O . * ‫׳־׳‬

Păâureni! S ănta Yaailie ■

14. Ja rişte a Adormirea M .fl

D om in. ta ta ro ■
15. Bolotegtil
Parceleştii Adormirea
Capoteştî Cuvi69a P a r ■
‘ta 0 8 ‫׳‬
Ivănceştî Săntu Vaeilie'

W 16· Tăfeetil Adormirea

Codru Sărb. I Sânţii Voevoffl
Olejegtl . Sănta Nicolae]
Olejegtil v. I Săntu Nicolae
\ Adormirea

B ă le ştU Buna Vestire

 448 CHRONICA BCLESIASTICA

prin o pâtftorală cleralal şi credincioşilor din dieceza Perogie! nr

mătorele cuvinte;
< Raţiunea se revoltă,‫ ־‬asemenea omnlal viţios, descris de 8f. pa
rel, ea se Inarmlză ca arma negaţianel, trece dincolo de tot ce hq
mim Damoe^efl, şi pgtran<jl8nd în fine ln templnl pângărit, ea crede
că Însăşi este Dnmne^efi, după ce aă s?6rlit afară pe Dumnezeul
vechio. Υδ întreb, iubiţilor , unde a mal lăsat ln lame loc pentra
creatorul el şi pentra restabilitoral omenirii! Ferice de noi, daca
mal gfteeşce an refogiO în inimile soborulal adanat al credincioşilor ·
dacă mal sant suflete, care’I respond , când el bate la aşa lor; 1n
societatea mare el oa-şl mal pâte afla loc. In nomele ştiinţei a
fost exilat din schimbarea evenementelor , ln onorea anul neatâr·
nări vanitdse a fostă exilată din învSţ&ment, în nomele libertăţi!
din morală. Strigătul Evreilor: > No voim ca acesta 86 împără-
tescă preste noi o'a fost pân’acoma nici odată rostit cti atâta larmă
şi ca atâta obrăsnicie. >
a re h . G. Enâc6nu.

‫־‬
 ·j 40 opere religi6se, carii vorfl trimite la Redacţiunea acestui jnrnalS
■ a esemplarfl» vorfl avea dreptul la trei publicaţiunl din partea folel, fi
fi trebuinţă‫ ׳‬se va publica şi o scurtă analisS, asupra operei.
ie*n
----------------« c a w ----------------
| c re ş tin is m u l in D a c ii s i c r e ş t i n a r e a R o m a n i-
: S tu d iu isto rico -eclesiasticti a su p ra R o m ân ilo r d in cele m al an -
f · tim puri ρδηδ la o rg a n is a ţiu n e a lo r defin itiv a eclesiastică. P r e ţu l
Iau! exemplarti este de 5 lei.
---------------- £ 4 *----------------
I geverenţia s a P ro to sin c e lu l Ila rio n P u şc aru , proiesorO la Sem ina-
[rial din Sibiitt, a p u b lic a t d e cu ren d ^o noâ opera re lig i6 s a : « Isa -
L gia s e u I n t r o d u c e r e în c u n o s c in ta c ă r ţilo r
; |-tei S c r ip tu r i. >
‫ ן‬gedacţiunea Jurnalului, salutând pre autorul acestei opere de 1
totfl meritul, o recomandă lectorilor s€l, celor mal ales, carii se o- 1
capă cu cărţile S-tel Scripturi.

---------------------------------------
Reverentia 8a D. Titu Budu, autorii al mal multor opere religi6se,
I înaintata Redacţiunel opera, e ş ită de sub presă acum de curând şi
Intitulată: ‫״‬Catechese pentru pruncii şcolari din scolele elementare
populare“ lucrate dupre G. Mey. preţul 1 fi. 50 ct. (2, 78 bani).
:Gherla.
Redacţiunea jurnalului 1 Biserica o rto d o csă Româna“ recomandă
acostă operă noă religiosă mai ales pentru metodul e l de espune al
Tentaţilor dogmatice , f â c â n d u -ş i tot-o dată datoria, de a supune la
cnnoscinţa lectorilor sei, că verităţile religiunel creştine, ce formfeă
:distincţiunea între Biserica ortodocsă şi cea papală, sunt tractate în
pisai cestiei de pre urmă.
 BISERICA

ORTHODBXA ROMANA. I
JURNAL PERIODIC ECLESIASTIC. 5

AN UL IV . — No. V III.

MAIU

I. P a tr is tic a ; B ă rb a ţii a p o sto lici 449.— II. F ru c te le C h re s tin is m u lu i 458. —■

II I . O m ilia la D u m in ec a a V -a d in S in tu l şi m a re le p o s tii 4 7 î.— IV V o r-
b irile p re o tu lu i d e sat& cătrJl p o p o ra n i 8SI 486.—V . D e sp re M a r tiri (m u-
ce n icî) 492.— V I. P lâ n g e re a s - te i m o n a s tiri a S il v a s u lu i 496.— V II. Chro-
n ic a E lc e s ia s tic a 508. — V I II. S ta tis tic a E c le s ia s tic a a E p a r c h ic i R o m a
nulti 30.

BUGURESCI
TY PO G R A PH IC C U R Ţ II, PR O PR IE T A R F . GOBL

1 2 , P a s a g ln l R o m â n . 12.
 Abonamentele se factt la Redacţia jurnalului, strada CuZa.ţ
No. 28, în capitală; έτ în districte la Protoierel şi la biurouriU^
stale. ^
Abonamentele se facO pe una ana. Preţul abonamentului pre
antl, transportata jurnalul la domiciliul abonaţilor, este de 1 2 lei 3
plătiţi în dou6 semestre, la începutul fie-cărul semestru.
Numai pentru streinfttate se va calcula portul în plus.
Abonaţii, carii nu vor primi numerele regulat, vor reclama la p*.
toierea, şi în casa de a nu primi îndestulare, vor reclama d’a drep.
tul la Redacţia jurnalului.

-------------------------------------
Scrisori nefrancate nn se primesca la Redacţie.

----------------- « A ------------------

La redacţinne se Află esemplare complecte de ale Jnrnalulul pre

anii II şi Iif‫־‬le, iar pentru anul I redacţiunea dispune numai de la‫׳‬
No. IV înainte. Preţul fie-caria broşure lunare, transportată la do·‫׳‬
miciliu, este de 1 lefl.
‫״‬BISERICA ORî HODOXÂ m m "
J I H W L l PERIODICI K C L R S im iC t

a p jl s x i o ‫ כד‬a t a f s t.tt- t- t *

• P re d ic ă cu v u n lu l ‫י‬
11 T i m . I V , 1.

S-TUL POLICARP AL SM IRNEI

B i o g r a f i a ln l. S-tul Policarp, Iubitul înveţiceltt al apostolului

loan a fostă cliirotonisita de acesta Episcopii de Smirna.
In timpul luî Antonin celui bunii grija despre liniscea Bisericei
şi mântuirea tuturor a adusa pre Policarp de la Res&rita la Apus,
In Roma· Aici el a izbutita, ca 8a in tâ rc e la ortodocsie pre mulţi din ur-
m&toriî luî Valentin şi a lui Marcion, însuşi Marcion întâlnindu-se în-
tâmplator cu sântul în Roma, a <}i8tt cu cutezanţă: <să ne scil pre noi >.
L&aceste Policarp a rgspunstt: «te sciu pre tine, ca pre primo-ge-
nitul Satanei>. Gând Episcopul Romei, Aniceta, na s’a învoita ca din-
801 asupra timpala! serbărel pascelor, na numai că nu s’ att rupta între
dinşil legaturile, dar la semnal unei legături strin se, el a efectuata
sărbătorea kiar în Roma dapre datina Bisericei 861e, Iar Aniceta
dnpre datina Bisericei romanice.
S-tul Policarp a administrata Biserica de Smirna mal multe de-
ciml de ani peng când s’a apropiata şi timpal celei de pre armă
suferinţe. Pre timpul lai Marc Antonia, în Asia, s’a rădicata o per*
secuţiune cumplită. Iu acostă persecuţiune el a muritu cu 1n6rte de
martira, fiind el despicata ca sabia, dupO ce Insă a remastt neatinsa
pre altarul de ardere.

A N U L IV
 In virtutea art. S. din re g u la m e n tu l 8f. S in o d ft p e n tr u înfiinţare^
jurnalului bisericesc^, c o m ite tu l r e d a c to r d al jurnalului <BISE·
RICA ORTHODOXÂ ROMÂNĂ >, face c u n o s c u ta t u tu lo r pers6-
nelor competinte în materii th e o lo g ic e , c ă , 8e p r im e s c u la redac-
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor primi o re-
muneraţiune
Pentru ca articulele 8& fie primite şi publicate, domnii colabo-
ratorl vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata , să se confor-
meze cu programa sf. Sinodti, prev&ţută la art. 6 din regulamen-
tul pentru jurnalul bisericescfi, care e publicate în No. I-ίΰ din
Octombrie 1874*,
2, In privirea limbel ţi a stilului se vor conforma cu art. 9 şi
10 din acelaşi regulamentil;
3, In privirea ortografiei vor căuta a fi cât se va putea mal
8impl& şi mal uş6 ră de citit.
Remuneraţiunea domnilor colaboratori pentru articulele publi
cate ee va £ace pe c61a de presă a jurnalului, pecum şi pe frac-
ţiunl din c61ă.
Remuneraţiunea va fi :
1, Pentru articulele de lectură uş<5ră şi predici 40 1. n. pe c<51ă;
2, Pentru articulele de coprindere sciinţifică, în care materiele
vor fi desvoltate maî ales în modti istoricii, 601. n. pe c61ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura eclesiasticft
% Biericel române, 10 0 1 . n. pe c61ă ; ""
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreţiarea articulelor, în virtutea art. 8 din regulamente, este
reservată comitetului redactorift.

1 a e > # -»
 OPERfeLE S -L U I POCICARP 451

Afară de epistola către Filipenl, simtă cOnoscute 10 tradâCţiu-

n0Aveke latina şi cfite-va respoosorl ale s-lnl Policarp la mal malte
precepte ale Mântuitoraluî, din dlosele noi vedema, căci atonei era
cunoscute si admise ca t 6tă stima ooinal patra Evangeliî, adecă, a
101 Matei, Marca, Luca şi Ioao.

8-TUL ERMA.
B iografia lu i. Erma a fosta de n e m a g re c ii, dar a triiitn 10
Roma; el a fosta !uşurata ca o păgănă, carea, dupre speranţa 101, tre-
bniasă-l fie soră în Domaul. Nainte de înttfrcerea lui la creştiuismo,
el a fosta supusa la mal multe su fe rin ţe . Din causa amtfrel celei p:i-
rintescl, el a putută să se lase ln mal multe neorănduele şi a fosta
pedepsita pentru dînsele ; soţia lui l*a făc u tu să sufere mal multe
neuialteinirî. Ca modul acesta, pentru pCcatele domestice D om nul a
trimisa asapra luî o cercare grea,—din bogata, el a devenita seraca.
Dar, Domnnl, pedepsindu-l, l’a şi mângaeta, dându-la pre timpul
penitenţei sâle în îngrijirea specială a unul ângerO păzitora.'Şi acesta
anume ângertt presentându-i-se lui în formă de păstora, ti da regale
pentra vi6ţ ă ; şi aceste regale na numai că le-a împlinita el cu In
grijire, dar ca învoirea aceluiaşi ângeru, el le preeintă şi altora ln
scrisa, pentra folosal comuna. Timpul morţel s-lul Erma nu este cu-
Doscnta ca esactitate, dar dapre t 6te probabilităţile, ea s'a IntlmplatQ
pre la anul 1 0 0 dupo Christos.

OPERELE S-LUI ERMA‫־‬

C artea, n u m ită P ă s to r u l. Din cuprinderea carţei se vede.
că ea a fosta scrisă pre la anii 95 dupO Christos, pre timpul per-
secuţiuael lui Domeţian, şi dapre destinaţiunea el, ea a servita, ca
9enciclică pastorală. ( 1 )
In cartea ântăia a Păstorului, se descria patra visianl. In cea ăn-
tăia 8e arată 101 Erma picatele lai; în adoa i se daa prescripţinnl
despre penitenţă şi simplitatea cea inofensivă, şi i se poruncesc«, ca

( t ) Testai latină ni probiaa ; e i cartea a fottă seriei ta limba gri ci. Ieronim
■i ·pane (catal. 20) 01 era mai bine cunoscuţi Grecilor, de c it Latinilor. Ediţianea
eea mal bani a carţei Pastoral s'a ficaţii de către Cottelier (Patr. apost 1734)
Holland (bibi. Patr. T. I. 1768).
 OPERBI.E S-LUÎ policabp

Epistola S-lui Policarp c&trfe Filipenl. Timpul ui-a

păstrată epistola s-lul Policarp către Filipenl. Ea este scrisa
!udată dupO mortea amicului s8ii, s‫־‬ltt îgnâtiu.
Iu acesta, epistolă a căria autenticitate nu lasă· nici cea mal mică
îndoelă, 8-tul Policarp aprobă credinţa şi pietatea Filipenilor, învi-
Undu-I, ca să se perfecţioneze In credinţa cea vivifăcetâre a «Ace-
lula, Căruia tote i se supuntt, Căruia totă suflarea îl servesce, Care
are să judece pre cel vil, precum şi pre cel morţi >. In particular
el imvaţă pre cel Însuraţi şi pre veduvî, pre diaconese şi diaconi,
pre tineri, pre tinere şi pre presviterl. < Presviteril, scrie el, trebue
să fie compătimitori şi îndurători către to ţi; el datoresefl să întorci
pre cel amăgiţi, să visiteze pre cel suferinzi, să nu despreţuîasce pre
vSduve, orfani şi seracl; să se oprlasce de la ură, de la tote pasiu*
nile şi de la judecata cea nedreptă; trebue să. se ferlasce de totă in
teresarea, să nu încredinţeze altuia împăcarea, pre carea o p6te el
da, să nu fie prea aspru în judecăţi, dar să-şi aduce amiute tot-dâ-
una, că noi cu toţii 8ftntemfl supuşi pecatiilnî ·. Vorbesce în contra
predicatorilor falşi şi «jice: « Cine nu profeseză, că lisus Christos a
veniţii in corpQ, acela este antichristu; cine nu admite mărturiile
celui restignitfi, acela este de la diavolul; cine va altera doctrina
Mântuitorului dupre voia sa cea proprie, şi va respinge învierea şi
judecata, acela este primo-genitul satanei >. îndemnă la suferinţă,
cu esemplul Aceluia, «Care a suferita totul pentru noi, pentru ca
noi să trăimfl în dînsul >, şi dupre esemplul m ărturisitorilor credin
ţel (§ 8—10). Făcând menţiune despre interesa rea unul preutfl ne-
demnii şi a femeel lui, el etărueece, ca să convinge, că trebue să ne
ferimQ de iuteresare, şi termină epistola cu o rugăciune şi r 6gă pre
toţi, ca să se râge pentru imperatorl şi cele alte autorităţi (1 ).
S-tul Policarp vorbesce în epistola sa mal mult cu vorbele Evan-
gel iilor, şi ale epistolelor apostolice. El citeză vorbe'din epistola ân-
tăia a Iul Petru, lucra, pre care l'a observaţii şi Eusebie şi prin ur-
maro ea are importanţa cea mal mare pentru canonul 8‫־‬tel Scripturi.

(I. O r ig in a lu l g r e c u al E p is to le i n ’a a ju n s e p u n <5 la n o i; în traducţiunea înee

v e k e Ia ţin ă e a se g ă s e s c e tâ ti E p is to laS-lai P o l i c a r p ‘s 'a âe oktrS Cot*
p u b l ic a ţi i
teUer (Patr. apost. 1724} Ş m id ( O z o n 1709) H o l l a n d ( B i b i p 1765) etc.
 ί | ΰ » · - ________________________ S -T U L CO D RA T____________________ ^68

pastt în local acestuia şi ca cred in ţa şi st& ruinţa sa a adunaţii pre

membrii Bisericel, carii erafl îm p răştiaţi de frica. Când A drian,
pre tim pul rSm ânerel 8616 în A tena, a visitatO tem plul din E lea-
sioa, unde a a v u ta ocasianea, de a can08ce t 6te m isterele Greciei,
atunci el a d a ta m otiva urîtorilor de creştini, ca 8ă persecute pre
credincioşi şi fOre de edictul im peratorulal. Iu aceste Îm prejurări
critice s‫ ־‬tn l C odrat a p rese n tata lu i A drian o carte, spre apăra-
rea credinţei n â stre , fo rte însem nată, plină de credinţă şi de cn-
getare, şi dem nă de In v eţă tu ra apostolică». Apologia lu î Codrat
a foştii p resentată la an u l 1 2 6 şi a avutO a tâ ta im portanţă, că
Adrian a p u b lic a ta una edicta, p rin care se Interzicea, de a se con-
demna cine‫־‬v a forS de convingerea în culpabilitate. A scultătora al
Apostolilor, glo rificata cn d aru l profeţiei, s -tu l Codrat am urita pre
la 1 3 0 cu m ârte de m a rtira .
A p o l o g i a S - l u î C o d r a t . Eusebie, pre la începutul secuiului
al IV -le a scrisa : < şi p en e acum se află la m ulţi fra ţi cuv&ntul
M Codrat c ă tre im p erato ru l A d ria n ; el se află şi la noi > şi din
dînsul se vede f 6r te b ine ş i c u g e ta re a şi credinţa la i apostolică».
Apologia l u î C odrat a e s is ta ta şi pre tim pul lui Ie ro n im , şi kiar
pgn6 In secaiul a l Ύ Ι le . D a r noi nu d ispunem a p 6nfî acum din a -
cest fi actu im p o r ta n ta , de c â t num ai de vorbele, conservate de E u -
sebie, care înse v a lo reză c â t o c a rte în tre g ă .
E că vorbele, p re c a re le citeză E usebie din apologie:
« A ctele M ân tu ito ru lu i n o stra to t-d e-n n a a a fo sta cunoscute, fiind
că ele a a fo sta re a le . V in d e c aţii de d în su l ş i 661 în v ie ţl d in m orţi
aâ co ntinuata, a tr ă i în c ă m u lta tim p u ; el a a tră ita p re pămOnta
încă m u lta tim p a , ş i k îa r dupO în ă lţa r e a Iu l la ce ru ri, a şa că unii
aâ ajunsa şi p 6ne p re tim p u rile n â s tre >.
Cu acesete vorbe C odrat face p re Im p e ra to ru l, ca re e ra am ăg ită
de 6menil, ce se n u tr îa u d in relig iu n e a p ă g â n ă , c a 8ă în ţe l 6g e , că
Intre făcetorul de m in u n i ş i în şe lă to rii e ste o d istin cţiu o e forte m are
şi tot aicl se află a rg u m e n te le cele m at convingCt6 re p en tru m inu-
nile evangelice.
Ρδηδ la noi a ajunsa o epistolă c5tro Diognet. Autorul acestei
epistole se numesce pre sine « învâţăcela al apostolilor şi InvSţâ-
torfl al păgânilor». Aicî creştinismul 8e p re sin tă , ca una fenomenfl
cu totul noa. Da aceia puterna să conkidem a, că ea este scrisă de
452 OPBEELE S-LD I ERMA

să fact? cunoscută- venirea nenorocirilor; în a trea se a r a tă organiza-

ţinuea Bisericel; în a patra se arată o fiara., ce se prepară a înghiţi
oraşul întregii, şi ângerul, ce opresce fiara. In esplicaţiunl arată
că fiara este nenorocirea, ce amerinţă Biserica.
In cartea adoa se propnnfl ordinele, ce s’afi data lui Erma de ci-
tre ângeru, adecă despre frica de D-^eO, despre îndurare, despre
observarea dreptăţel în cuvinte, despre penitenţă, etc.
In cartea a trea se daţi nisce precepte s£tt esemple, cu care Erma
esplică diferitele verităţi mal ales morale. Pentru esemplu, omul a-
vuta, fiind întărită de rugăciunile săracului, se asemănă cu viţa de
vie, ce se ţine prin cârligele el.
Cartea a doua întrâgă este plină de prescripţiunl morale. De ase-
mine şi în cartea a trea se află mulţii elementîi moralisătorfi.
In preceptul al cincilea se mărturisesce, că Christos <a trăita
sub forma de şerbii, a pătimită şi a murită pentru picatele n6stre>.
In preceptul al noulea se represintă necesitatea credinţei in Iisus
Christos, asemănând şi pre Biserică cu unu fortfl, construita pre o
plută, unde,· duprecumse esprimâ Erma, «pluta şi uşa simtă Chris-
tos Iisus, şi ln împărăţia lui Dumnezeu nu se pote Intra pre aiurea,
de cât prin acestă uşă >. Tot aici se adaugă : <Fiiul Ini D-^ea este
mal vekifl, de cât t6tă creatura, aşa că el a luata parte în consiliul
Părintelui sefi la creaţiunea lumel. . . Numele Filulul lui D-^efi
este mare şi nemăsurata, şi prin dînsul se mănţine Intriga lume. *
Trinitatea persdneior divine se arată la Erma în trasuri distinctive.
Unirea divinităţel cuomenirea în Iisus Christos Erma o presintă în-
tr’uoa moda particulara. El presintă natura umană a lui Iisus Chris-
tos şi starea el de suferinţă în forma posiţiunel de şerba, Iar pre
divinitatea Iul Iisus Christos el o numesce spirita, ce lucrâză asupra
omenirel şi o glorifică predînsa. Erma vorbesce de asemine şi despre
âugerl şi în special despre ângerul păzitorii, despre misterul Bote‫־‬
zulul, al penitenţei şi al nnnţel.

8-TUL· CODBATU EPISCOPUL ΑΤΕΝΕΪ.

Biografica S-lnl Codrat. «Codrat, învăţăcelul aposto-

Dior, aşa scrie f. Ieronim, când a fosta încununata pentru credinţă
cu cununa martiriului Publiu, Episcopul de Atena, el a fosta
 8 -T U L CODRAT 465

pgnântul şi totfl ce 8e afla pre dînsul . . . . Mal nainto de venirea

101 pre p&mântfl nimeni n’a vCcJuttt pre D‫<־‬Jefl, nimeni n’a putiitrt
$-10 scie pre dinsnl; El stoguri! s’a arătata şi acum se arată In
credinţa, şi prin credinţa ni este datn maî ales, ca ·să-ΙΠ runOscemfl
pre dînsul > (§· 7. 9). El târziu s'a arătat în lume? * încă din 0 ‫־‬
ternilate prea bunul D-c}ef1 l’a determinata pre dtnsul peutru lume.
Iar deca âmeniî p8no acum afi fost lăsaţi In prada pasiunilor lor,
apoi acesta s’a întâmplatii pentru cuventnl, ca prin propria lor es-
perienţ&să cunâscă cât simtă 01 de puţinii capabili, pentrn ca sa ca-
pete împărăţia cerurilor > (§ 10) « DupO aceste bărbatul apostolica
adaugă, câ <spre a ne feri de Omenii, ce ruinfeă credinţa, noi a-
vemO, pre apostoli, şi tradiţiunea părinţilor >, şi apoi Diognet este
tramisfl către Biserica ecumenică, nnde se pâte găsi totii co Cnvân-
tul lai D-^efl a predicata 0menilor pentru mântuirea lor. La aceste
se mal observă, că în creştinismO sciinţa şi vi6ţa suutn iu lega-
tara cea mal strlnsă, nici sciinţa cea adevărata nu-şl pote avea 10-
cui ftrg de vieţa cea bună, şi nici vieţa regulata fore de sciiuţâ. Lu
conclusiane <}ice: «Observă ca totă stăruinţa, şi cageta cu t â t a a-
tenţiunea la aceste adevăruri, şi tu vel cnnosce cu câte bunătăţi da-
ruesce Domnul pre cel, ce’ia lubescu pre dînsul12 —11) .‫)״‬.
Epistola, precum şi apologia credinţei, este o operă de to tii distiu-
cţiunea; ea este una din apologiile cele mal bone în privinţa st!Iu-
lui el. Dar este grea, de a ne p r o n u n ţa , decă acestă o p o ră are me-
rite mal mult apologetice, şeii decă ea este o espunere numai a ere-
dinţeî apostolice. Despre Fiiul lui D-^ett învăţăcelul apostolicii pre-
sintă doctrina cea mal clară şi cea mal precisă (§ 7. 9 ) . £1 n u m esce
pre Fiiul lui D-ςΙβΰ propria ( ίδ ιο ς ), unul n ă scu ţii ( μ ο ν ο γ ε ν ή ς ) , Fiii*
al lui D‫<־‬jlefl (§ 9), Cavânttt ne'nţelesfl de mintea omenâsca, C ou-
structorul universului, Imperatoral şi Judecătorul lumel, D‫־‬defl şi
Domnii (§ 10). Tot aşa de precisa învaţă el şi despre mortea res-
cumpărătore a lui Christos. < Câad a venita timpul, pre care l’a
determinata D-^efl pentra manifestaţinnea bnnătăţel sele, . . . .
atonei a luata El asnpra sa păcatele nâstre. El a predata pre Fiiul
său, ca preţîl pentra răscumpărarea nOstră, pre Celfl sânta pentru
impuri, pre Cela fOră de pecatii pentru păcătoşi, pre Cela dreptă.
pentra nedrepţi, pre Cela foră de morte pentra muritori. Cât simtă
de minunate şi înţelepte faptele Creatorului! Ce bine-facero neas-
 454 S-TUL CODRAT

and bărbat(] apostolicii şi de sigaru de S‫־‬tul Episcopii Oodrat. M

Epistola este plină de inspiraţiunea creştină, de arnorea cea inai
sublimă cOtrS veritatea creştină. Limba epistolei este pară, stilai
vioiiî şi plinii de figuri, arta na impedică naturalitatea şi puterea
cugetărel, şi ideile decurgă de-a-dreptul din inima Sântului. <Au.
torul, $ice fericitul Fotie, n’a căutata, ca prin arta oratorică să tn.
frnmueeţeze filosofia sa naturală; espunerea epistolei este de unfl
stilet puteriefl şi ftre de artă ».
Diognet este unâ păgânii inveţata, care a dorita să cunOscă re-
ligiunea creştină şi să scie < cărui D-ςΙθΰ creda creştinii şi ce ser-
vicia divinflefectuă el, că despreguesca pene atâta lamea > ? Dupre
dorinţa lui Diognet, in epistolă se arată deşertăciunea Şeilor (§ 2)
prejudiciile neraţionabile ale Iudeilor (§ 3 —5) şi vieţa sublimă şi
terestră a creştinilor. < Creştinii, «jlice el, nu se distingă de alţi
6menî nici prin local nascerel, nici prin modal vieţel, nici prin vi-
eţa socială . . . . El trăescfl în oraşele lor, ca călători, 1e0 parte la
tote, ca cetăţeni, şi rabdă total, ca călători. . . . Trăescu în corpii,
dar nn pentra corpa, se sapâna legilor, dar ca vieţa lor sunta mal
pre sus de legi. Pre el nu-î sein, dar îl inculpă toţi, îi ucidă şi el
sânţii vii, el sânta săraci, şi tot el înavuţescâ pre alţii, nu aâ ni-
micii, dar tot‫־‬d£‫־‬una sânta malţemiţl. Spiritul lor se află în tote
membrele corpului, şi creştinii sânta răspândiţi prin t<5te unghiurile
pământolnl > (§ 5— 6). De unde provine acesta? «Actota provine,
na de la dmenl, dar se efeetnă prin puterea divină » (§ 7). Cine
este fondatorul credinţei creştine? <însuşi D-ςΙβα cela Omni-potentO,
Creatorul lumei a trimisa din cera pre adevăratul, sfântul şi ne’nţelesul
săi Cuvânta . . . . Venind la noi Constructorul Universalul, Acela
prin Care s'aC făcuta cerurile, şi Care a pusa margenl mărilor,, cn
sfaturile Căruia se conservă elementele, dupre voia Căruia sârele îşi
efectuă cursul sea, Căraia este supusa cerul şi totă ce este In dînsul,

(I) Toţi criticii contimporani recunoscu câ epistola către Diognet aparţine unui
bărbaţii apostolică. Hefel a pablicat’o între operele bărbaţilor apostolici (Patrum
apostol, opera gr. lat. Tâbiogae. 1839). Mal ,nainte unii din critici prescrieau e·
pistola lai Apolos, despre care vorbesce 8-tul Paul, ţi mal ales fundându-80 pre
stilai înflorită al epistolef. Dar Apolos nn s’ar fi esprimatu aşa, cum vorbesce au-
torni epistolei. Epistola către Diognet alţii o prescrin s-Inl Jastin. Dar şi acostă
părere na p.6te să fie adevăraţi, căci ·iilul lai Jastin diferă cn totnl de stilai e-
pistoleî. Dapre manuscripte noi na patqmu să determinăm pre antornl epistolei.
 PAP1U DIN IhRAPOLlA 457

mărturiile scrise nu potfl să-’mî adacC mie atâta fol08(1, cât p6te
sa o fac« acfista vocea cea vie şi care 86 impune mat m a lt‫ ״‬.
D apre cu v in te le lu î E u seb ie, P a p in a făcu ta c ita ţiu n î din epis-
tola ântăia a ln! P e tru , şi d in epistola â n tâ ia a lu î lo a n , prin care
oonânnft isto ria fem eeî, cea in c u lp a tă ln m ulte p 6cate d in ain tea lu!
Christos. D espre c u p rin d e re a c ă rţilo r lu! P a p iu , ad au g ă to t Eusebie,
picând că el «istorisesce, că p re tim pul lu î a fosta învi 6ta unQ m ortft *
şi ca J u s t, s u p ra -n u m ita B a rn a b a , < a bgutfl veninfi, şi dupre voîa
Domnului n ’a s u fe rita n im ic a ». Citeză şi « ore-care isto rii şi tra d i-
ţiunl despre A ristio n , re la tiv e la În v ăţă tu rile presb itern lu l lo an ».
A d a o g ă şi a lte le m u lte , p re c are el le -a cunoscuta dupre tra d iţio n e a
Descrisă, şi în sp ecial n i re la te z ă nisce p recep te şi lnv 6ţă tu rl ale
M in tu itorulnî. N i sp u n e ş i despre aceia, că « dupO Învierea m o rţi-
lor va veni îm p ă r ă ţia ln î C hristos k la r p re păm finta şi sub o form ă
corporală şi se v a c o n tin u a o m ie de a n î ‫ ״‬. < Cred, a d a u g ă E usebie,
că pre acestă id ee el a e c stra s 'o din cu v in tele apostolilor, p re care
el nu le-a în ţe le ş ii în se n su l lo r m istic a şi fig u ra la * . Irin e a , învO-
ţâceîul lai Papiu, n i a r a t ă ş i c u v in te le d in p a ra b o la M ân tu ito ru lu i,
pre care P a p iu îş i fu n d ez ă o p in ia n e a d esp re îm p ă ră ţia v e ^ u tă a Iul
Christos.
Scrierea lu ! P a p iu d e s p re I u d a v â n ă to r u l, c ita tă de A p o lin a rie a l
Laodiceel, ş i d e E c u m e n ic , se vede în to ta esten siu n ea el la T eo -
filact.
aucu Gen adio E niictna.
456 PAPIU DIN IE R A P O U A

ceptată! Ne dreptatea multora a foştii stersă prin dreptatea unuia

Ca modul acesta noi trebue să recunoscemO, incapabilitatea com.
plectct, şi lipsa de puteri a nature! n<5stre, de a lua parte la vieţa
şi mal ales a Mântuitorului nostru, prin mijlocul Căruia aceia, ce
era imposibilii, a devenii ΰ posibila» (§ 9 ).

PA PIU DIN IERA PO LIA

P r iv ir i a s u p ra o p e re lo r l a i . Eusebie $ice: «lai Pa-

pin i se prescriu cinci cărţi cil titlul de Ecsplicaţiuni ale cuvintelor
Mântuitorului*. Dar noi cun<5scemtt numai nisce ecstracte din a-
ceste cărţi.
Partea cea mal importantă este acela, prin carea Papiu vorbesce
despre Evangeliştil Marcu şi Matei. «Marca, esplicatorul lui Petra,
scrie el, ca precisiune a scrisa tota, ce ,şi-a adusa aminte, deşi na
8’a ţinuta de ordinea cuvintelor şi a faptelor Mântuitorului, fiind câ
el singură n’a aurita pre Domnul şi nici a trăita împreună ca
dânsul. Mal pre urmă, el a fosta, cum s’a <Jisu, cu Petru, dar Petru
a espustt doctrina cu scopul, de a satisface cerinţele ascultătorilor
sel, şi nu pentru ca învăţăturile Domnului să fie predate în ordine.
De acela Marcu n’a greşita de loca, descriind pre unele fapte aşa,
cam şi le aducea aminte. El se preocupa de acela ca să nu uite ceva,
din cele aurite, şi să nu le altereze — Matei a scrisa învăţăturile
Domnului in limba ebraică, şi le ‫־‬afl tradusa fie-care cum a putută >.
In introdacţianea de la cărţile sele Papiu <jlice: «ea nu voia lipsi
de a-ţl ecspuneţie acela, ce ea am cunoscuta bine de labătrînl, şi a-
cela, ceea îmi adoca aminte bine, însoţind aceste de ecsplicaţiuni pen·
tru confirmarea adevărului; fiind că ea faca nu ca acia, carii vor-
besca multe, dar ca acia, carii Învaţă adevărul; ea m’am contor-
mata nu cu acia, carii îşi aducă aminte de precepte streine, dar
cu acia, carii se ţina de preceptele date de cătr6 Domnul pentra
credinţă, şi care resultă din însuşi adevSra. Decă mi s’a intâmplatO,
ca să întâlnesctt pre cine‫־‬va, care a fosta tn relaţitinl cu bătrînil, a-
pol eu insistinţă am întrebata despre învăţătura bătrînilor, adecă,
ce a vorbita Andrei, Petru, Filip, Toma, sea Iacob, ce loan seQ
Matei, 86a orl-care altul din InveţSceil Domnului, ce Aristion şi
presbiterul loan, învăţăceii Domnului. Fiind că ea am presupusa,
 FRUCTELE C R EŞTIm SM U LTf 45 9

efectele supranaturale, şi 8a ajunge Ia and gradfl unde n’ar

s iip ţf l

Afost nici o data, cu singurele mijlâce de care dispunea el natu-

ralmiote.
par ac&tă Religiune, care trebue ast-feld să ajute natura ornu-
lai nu p6te 86 lucreze contra el.
â.r fi a distruge şi a se depărta de la scopul el, fiind că propriul
ac6stel naturi este libertatea, şi numai prin eserciţiul libertăţii Re-
ligiunea p6te 83 conduce pre orna la scopul sâfl. Acostă libertate
este esenţială şi naturel omului şi planului Religiunel. De aceia,
departe de a o distruge, adeverata Religiune trebue să desvolteze
adevăratul eserciţiu al libertăţii.
U rm ează de a ic i, c ă o m u l, rem â n d n d to t d â -u n a lib e ră , p 6 te să
facă n e c o n te n it rfiu l, p<3te s ă d esp re ţu esc â ş i să re sp in g e ajutorulG
Ceriului, pOte s ă a b u z e z e de lib e r ta te a sa.
Trebue încă a adăoga, că dând mal mulţii jocu acestei libertăţi,
şi adaugând avântul el, omulu p6te perde cunoştinţa virtuţilor
şi a verităţilor ce Religiunea II prescrie şi’I descopere. Reli-
giunea adeverată intr’unfl aseminea casa ar da loctt la căderi indi-
viduale mal rele, şi că aceiaşi libertate ar Înălţa pre unii şi ar pre-
cipita pre a lţii: Acesta s'a pusu spre căderea şi scularea multora.
Resultatfl cu atât mal ne’nlăturabilll cu cât omul, lăsaţii fiind In
voia lui, şi dispunând de mal multe mijloce, pote să devine şi mal
rfiO (1 ).
Ar fi deci a merge contra naţurel lucrurilor, făcând o imputare
Religiunel, că ea ar fi lăsata să subsiste crime pre pământ 860
klar că ea le ar fi ocasionata. Aici este efectul reutăţil omenesc!,
a unei libertăţi mal active, a unul abusu de libertate, a unul bine
mal Înalta, dupe o macsimă destul de adeverată : Gorruptio optim1
pessiiAft.
Dar, cu tâtă rSutatea acesta, cu tote capriciele acestei libertăţi,
cu tâte şansele acestui abusa, Religiunea opereză în acel, ce o
priimescâ eu tota dinadinsul, efecte supranaturale de perfecţiune.

(!)C re ş tin u l, <Jice M . de B o n a ld , n a tr ă e a c e c a o i i p u ţ in i p a siu n e , do c â t p a g a -

nul, *iii m ah o m e ta n u l. C u d e s v o lta rc a m a î m are a in te lig e n ţe i l u i · · p « te c a p u i '
unele 8tile 80 d e v ie m a l v ic le n e fi m ai ap rin se - fiind rea tra u a fi în a c ţi u n e le ••1 ·
fi ad iogand aat-felfi f o rţa * u d a tu lu i acu, a d a u g e ţ i a c tiv ita te a d o rin ţe lo r a a l·
(Baaai a n a ly tiq a e , p 106).
 Studiile filosofice ale D-lul August Nicolas asupra eres.
tinismulul înavuţescCi astă-dî literatura religiâsâ a mii
multor Biserici. Părintele Gerasim Timuş, archidiaconul
s-tel Metropolil a Ungro Valachiel, a luatu asuprăşl sar.
cina, de a traduce în limba românescă unul din câptiu-
lele acestor studii, în titu la t fr u c te le c r e ş tin is m u lu i. M0.
dul tractăreî materiilor, sublimitatea şi frumuseţea es■
punerel lor au obligatu pre redacţiunea jurnalului, ca să
întrodlucS în colânele acestei fol articulul, ce prestă. Lee·
toril noştri se voru convinge şi din acest studiu, că s-la
n<S$trâ religiune este divină, iar D. Nicolas a găsită lor-
mele, de a esprima sublimitatea el.
FRUCTELE CREŞTINISMULUI.

Dâcă n’am cunâsce nimicii din Creştinismfi, nici doctrina sa,

nici istoria sa; decă arborele şi rădăcinile ne ar fi cu totul ascunse
oferindnni-se numai fructele; şi atunci am fi încă obligaţi, de a
recunâsce că aceste fructe nu semănă cu acele ce le produce pi-
mântui, şi că se va lor provine dintr’un principiu supranaturala.
Nu putem, de cât să desvoltămii acesta subiecţii vastfl, deja tra-
tata aşia de eloquent în lucrări speciale, ce totă lumea şi le p6te
procura uşior; noi vom laa aici in consideraţiune numai substanţa
filosofică a lucrului.
Creştinismul a înavuţit pre fie-care omfl cu fructele sdle divine :
I. In ordinea morală,
II. In ordinea intelectuală,
III. In ordinea socială.
Îlca acele trei priviri, din care voma studia aici ln moda succe-
sivii Creştinismul.

I.
Fructele Creştinismului în ordinea morală.

Pentru a simplifica de la începută dovada, scâsă din fructele

morale, ce Creştinismul a adus pre pămentu ; şi pentru a prescurta
multe dificultăţi secundare, trebue 86 luămO aici în consideraţinne
un principiu sigura şi prea mult neglijaţii.
Religiunea adevârată trebue să ofere omului, pe lâ n g ă ten d in -
ţele nature! sâle, şi mijl6cele eficaci de perfecţionare morală; aşia
că fie-care oma care ar voi să se folosescă de aceste mijlâce să’I
 F R U C T E L E C R E ŞT IN ISM U L U I

Dar, Religiunea Creştini a lucrata şi lucrezi în tâte filele a-

ceşti perfecţionare supranaturali, nu numaî într’untt omu, dar lu
miliâne de 6men! luaţi la un loca. Ia mijlocul râutăţel naturale şi
sociale, prin t6te obstacolele ce le Intimpitii şi10‫ ־‬trece, In acest
flucsti şi reflucsti perpetue de passiunl şi de crime, care compunîl
a c â s t ă lume miserabili, Ea se mănţine lutr’o curiţenie imaculaţi,

lntr’ 0 statornicie invincibili, intr’o fecunditate perpetai. Formezi

necontenit suflete de o frumuseţi minunată, care rivalizeazi cu ce-
rul pentru care le prepară, şi pre care adese-orl numai el le cunâsce.
Din natura nâstră sSracă şi prâstri ea face Angell, face Sânţi.
Sânţii! Scim-nol bine ce sunt ?
Cugetat, am vre-o-dată asupra fenomenului sfinţeniei 1Ce este omul
luata In starea sa naturala? Cunoscemtt acâsta cu toţii, aruncândQ
namal o singuri privire asupra nâstri. Omul este o finiţi ce are
mal puţin bunii, o fiinţa înclinaţi la rea, la egoismu, la trândivie
la mândrie, la cupiditate, la sensualitate, la asprime, la viclenie
!a o schimbare de necrezuta. Sau se lasă dupi Inclinaţiunile sfcle,
şi atunci ρβηδ la ce grada de răutate şi degradare nu se pog6ri ell
Şau se abţine pe jumgtate, şi atuncT, debilitata de sforţările, ce le
face, nu’I mal remăntt puteri pentru a se înălţa la bine. De alta parte
natura cea mare este mărginta în cercul unei moralităţi negative
şi infeconde; ea nu face r&Q. Ecă eroismul sBfl! . . . Şi apoi trebue
să recunoscem că temperamentul omului, etatea, condiţia sociala,
bnnnl trăia, lipsa de avere oferă voel omului nu puţine lupte de
susţinuta şi d6ca el se bucură de o reputaţi une 6re‫־‬care, apoi
mândria, trândăvia şi alte defecte precumpanestCi binele, făc8ndu-l
ca cu multă greutate să ţină ecilibrul între escese şi sa nu fie vîr-
tos, decât cu multă ostenelă.
Ecă de ce este capabil omul. Nici mal m ult, nici mal puţin,

giunea Ia î Iis u s C h risto s, c â u d u n u su flaţii în ă lţa ţii se p r e d ă p re sin e d ire c tio n « ! e l

prin dragoste şi f ă r ă d e c o n d iţin n e . F ilo so fu l a ii a d m ira ţii v ia ţa a c e s tu i sufletft
nobilii, şi f ru m u s e ţile a tr a g ă tâ r e a le u n u i sat,ti, în îm p re ju rim ile e ă rn ia e l a d e se ,
ori c iu ta lin iş te a ş i s in g u r ă ta te a , ş i n n d e e l a g ă s itu lin iş te şi m u lţe m ire în · In u l
lu î D ijefi, şi tin e r im e a i n o c e n tă a a c e lu i s a tu c e s e m ă n a c n r e c u n o ş tin ţă flori pre
m orm ântul u n e î fem e i n o b ile 00 c a re a d e s e - o r î c o n v o rb ise p e n tr u a o d irig e c ă tre
amicul su p re m ă a l o m e n ir e î, şi p e c a re o în tr e ţin u s e în id e ile βέΐβ p cn S în m om en-
tul. când su fle tu l e î î l s c a p ă d in b n z e le m u rin d e , (h is to ire d e n& tre ■ ig n en r J e a n s
Christ de F r id e r ic L e o p o ld c o m te d e S to lb e rg , e d . î n 8 . tom . I I . p . 5 1 ).
 460 FRUCTELE CREŞTINISMULUI

Decă Religiunea mâutuesce pre ori cine voesce să fie mântuitfl, ^

va face una singurii lucru, va dovedi adevârul, divinitatea. Da, si
se adeverescă biue, că unu singuru om u, luatu ca omQ, ori care ar
fi caracterul 8δΰ naturala, condiţiunea sa, capacitatea sa, fiind 61
redusa la aceia ce constitue pre omfl, la voinţa sa, va priimi din
practica Religiunel creştine efecte de sânţenie şi de virtute şi a.
cesta e prea de ajunsa, pentru a justifica divinitatea acestei Reli-
giunl prin fructele sele.
Atunci se va dovedi prin esemplul acestui sim plu omfl. că tota
omul pâte fi mântuita de râutatea sa n atu rală prin ajutorul Reli-
giunel. Mântuirea nn va depinde de cât de la el. E a nu va mal fi,
de cât o cestiune de voinţă. Decă cine-να voesce se fa c i voinţa Pă-
rinteluî meii, va gice acestă fiică a cerului, va vedea, decă invc.
ţătura mea vine de la el, seu decă eu vorbescu d in capul meu.
Şi kiar deca toţi âmenil ar remânea perverşi, din causa voinţe,
lor, acesta n’ar dovedi nimica contra divinitâţel R eligiunel; pentru
cuvâutul că mâutairea lor nn s’a efectuat din causa refusului lor.
Ea nu'ţl împlmesca mal puţin misiunea sa, şi ^tuncl când ar fi
pusă inposiţiune de a raporta cerului numai unfl singuru m ântuita,
şi prin urmare şi alesa ( 1 ).

(I) (Juni din sufletele cele m al dotate, m ai în a lte ş i m a l s â n te , d in c i t e am cunos

cutii, dice corniţele deStolberg, a foştii s u f le tu liiu n e î fe m e i o b ile . D e tu r n a tă de la
Religiunea creştină de lum ea cea m a re , d a r lu m e a n u î l â s a t is f ă c e a ; e l a v e n e ra tă
tot de-una virtutea, ţi căuta adevSrul cn a c e a s e te , ce n u m a i D -rJeă o p o to lesc e. In-
ţelepciunea Iul Socrat, fa m altă tim pu p e n tru e lu u n ă s u b ie c tă d e s p e ra n ţă ; el g ăsia
o atracţie sim patici în sim plicitatea r a d ic a tă a a c e s tu ifilo s o fii, c a r e e s c ita în g rijire a
sa. Zelul s£ă ardentă dar circum spectă, re s p e c tio d e m a te r ie le , c e p riv p sc ă p r e
ceia laltă lume. Nu m al puţin, e l în c e p u s e a îm p in g e d o r in ţe le 8έ 1β c ă t r e niece re
giunl m al ,n a lte , şi când din acţiu n ile şi m a n ie rile u n o r c r e ş t in i e l v e d u s e , c i ae
a ra ţi acela, ce el întrevuduse, în c e p u s ă c ite s c ă E v a n g e lia St- Ιό η . F u a tr a s ă de
înălţimea el, de sim plicitatea, c u ră ţe n ia , de d ra g o s te a e l c e a în fo c a ta .
Când vedu acel pasaj fi. unde M ântuitorul a $ i s ă ; « D i c ă c in e -να vo e sc e 8ă face
• ro ia ful D -$eu, va recu n isce, că d o c tr in a m e a este d e la el, f i c ă e u n u φ ίο ύ d i
la mine.» L a aceste cuvinte el s a l t i de b u c u rie şi s t r i g i : < N u ! n ic i u n îaţelep tQ ,
« care fiind omu sim plu, n 'a g ră ită aşa- N ici u n î n ţe l e p ţi i n ’a s u p u s ă d o c trin a sa u-
«neî asem enea în c e rc ă ri în a in te a lu m ii» ! D e a t u n c i el m e d ita c a m a l m u ltă aelă
şi cu o dragoste cresceudă. £1 recu n o sc u p r e F ii n ţa fiin ţe lo r, c a r e se d esco p eri i*
nimel 8έ1β, ca pre a n ă P ă rin te , şi c a p re u n u P ă r in te î n I is u s ChrÎEtos; s e convinse
in totul, ce felii epte doctrina lu i D-ţLeu p e n tru o m ă , c â n d e l f a c e v o ia L a i; cunosc0
fericirea aceloră, c arii n a vSdă şi c a rii c re d ă . F u u n ă c o n d u c ă to r şi m â n g ie r e pentru
multe persâue şi u n ă esem plu în a ltă şi b in e « fic ă to rfi p e n tr u a c e ia , c e p 6 te Keligi
01 caută sufletul unu! rege; el face să vie simplicitatea credinţei In
sufletul unul filosofa, şi introduce cea mal sublimă filosofic In jad·‫־‬
cata unul lucratorii.
El inspiră moştenitorului Unu! nume mare şi a anei averi stră-
lucite pasiunea renunţare! şi a sSrăciel; el smulge pre tânăra ele-
ganttl de la sinul desmerdărilor materne şi în preparaţianile nunţii?
pentru a o transporta într’o martiră, şi dintr’o păcăt6să, pe care
lumea o despreţuesce şi o deplânge o face miresă a lul D-jefl, celui
întrâit Sânta.
Acţiunea Creşti uisniului în suflete se p6te asemăna cu acea a
substanţelor feruginose, care, Introduse in lemnele cele mal porâse
şi cele mal mol, li comunică duritatea, Incoruptibilitatea lemnelor
celor mal tari şi celor mal resistente. Creştinismul este una sucii eu‫־‬
p ra n a tu ra lu . U n tl sânta este unu oma transformaţii, mu omu mu.
Dar numai acel care a făcut pre omfl p6te să’lfl şi transformeze.
Mal ales în comparaţiune cu starea naturel omenesc!, afară de
Creştinismfl, acestă stare devine imposibilă. Păgânii afl avuta 6-
meni virtoşl, el afl avutfl înţelepţi; dar n'afl avutu nici odată aceia,
ce noi numimfl unfl sântfl. El afl practicatfl virtuţile, care se găslaa
naturalminte în el, virtuţile omenesc!, relative şi pline de interesa;
dar el n’afl urmata virtutea pentru ea Însăşi, virtutea cea simplă
adevărată, absolută, deslipită de ori ce motivfl omenescă, de ori
ce preţfl. Găsim în viâţa înţelepţilor lor, diformităţi morale mon-
struâse, adese-ori el desfăşuraţi o energie minunată asupra vre-unul
acta, pre care la începutfl îlfl credemfl că este o virtute, dar care
observata mal de apr<5pe, nu este, de cât unfl adeverata viţiu, ce se
opune numai unei vieţi cu totul viţi0se, şi care In lipsa unei virtuţi
mal înalte este considerata de virtuosfl.
Sensul moralfl este cu totul mărginită la el; şi decăel trec preste
acestă margine, apol pentru a cădea în falşitate. Mari doritori al
virtuţel, el debilitâză uumal vorbind despre ea, şi nu le mal remânfl
puteri, de a o practica. El afl pentru sine ingOnfarea şi nu adevfi-
rul. Faptele lor nu mal sunt conforme cu scrierile lor; el nu scitt
să se susţie pre aripile singure ale datoriei şi ale sacrificialai, şi tre-
bue ca să’şl albă panctal lor de sprijină asupra vre-unul interesa
omenescfl, dintre care cel mal subtila este adulaţiunea de sine în-
462 P R U C T E L fe C R E Ş T IN IS M U L U I

ast-fel este diapasouul său cel mal înalt de virtute. Şi atât starea
sa fisică cât şi cea morală nu trece preste nivelul omenesc(! sciutQ
De Ia acesta nivela Creştinsmul ia pre omîl, pentru a’l în ălţa la
cea mal înaltă sănţenie, adică la o stare, unde tâte instinctele rele
ale naturel nâstre sunt aruncate în pictore, şi unde binele, în ceia-
ce are mal general şi mal absolut, devine profesiunea de tâte <Ji-
lele, a tuturor minutelor, a tuturor suspinurilor vieţii; unde snfle-
tul tot-da-una ţinând şi respirând către perfecţiune, nu numai
îşi interzice ceia-ce este oprit, dar se desp6ie de ceia-ce este per-
misa, de ceia-ce are mal dulce, mal scumpa şi mal propria natureî
sâle; se sacrifică foră milă, se tae împrejur, nu mal vieţuesce cu
vilţa sensuală, cu viâţa poftitâre, decât pentru a muri respectiv de
densele în tdte flilele, şi prin acesta mijloctt nasce, cresce, se înalţă,
se întinde într’o vieţa nouă a perfecţiune!, a datoriei şi a virtuţii;
860, nevegend nicl-o-dată binele, ee Ί face, dar tot-da-una aceia-ce
nu face, se despreţuesce, făcând acte de eroisma, se escită şi se
îmboldesce, trecând preste tâte marginile cunoscute de datorie şi
mergâ a se confunda, dâ<# se p6te dice aşa, cu perfecţiunea îofi-
nită a lui D-$eO.
Ecă starea perfectă a sănţeniel; ea este o stare supranaturală
pentru orl-eine voesce să reflecteze bine asupra corupţiunel şi slă-
biciunel naturel ntfstre; şi ac£sta în respectul fisica se asemănă cu
una oma, care n’ar atinge pământul şi s’ar susţinea tot-da-una îu
aera. Lucru de mirare şi demna de reflexiune! Creştinismul pro-
duce acestă stare in tâtă natura omului, in tâte etăţile şi condiţiu-
uile, înlăturând t6te obstaculele. El nu consultă nicl-o-dată natura,
şi prin acesta o dirige! Totul este buna pentru a face un sânta;
una copila, una luptătora, una învâţatO, una păstorii, nnfl rege, o
tânâră,una sufleta deja curat, un sufleta criminala totul devineîn mă-
nile creştinismului capabila desânţenie. De ordinar în dificultăţile şi
resistentele naturel şi ale societăţii el lucrâză aceste metamorfose, nu-
mite Conversiuni, şi care nu sunt mal puţin minunate in ordinul mo-
raia, de cât metamorfosele fabulâse! anticităţl In ordinea fisicâ. De vo-
escesâ face a străluci charitatea şi zelul apostolatului, creştinismul
alege unu persecutatorfl, de voesce să arate cutezanţa inflexibilă şi
eroismul constanţei, el Intrebuinţâză inima unei feclâre ; de voesce
88 ne răpâscă printr’una capa de operă a blândeţe! şi a umilinţei,
 FRU CTELE C R E Ş T I N IS M U L U I 400

‫& ״‬n! ca o r ig in a lu l; ce la ce ne face, c a s a n u fim u In s ta re , de a av ea

adev& ata v ir tu te , d e c â t p r in R e lig iu n e , c a re a co n stitu e a c e s tă re -
jaţiane. D a r o m u l a p e rd u ttt p u ţin câ te p u ţin şi în u rm a re a u n e i
disordinî o rig in a le , v e d e re a lu l D ‫(־‬Jefl ş i p olytheiem ul a conrnptfl
ReUginuea a d e v g ra tă p â n â la a c e la g rad fl m onstraosQ că în locQ
de a fi o g lin d a p e rfe c ţiu n e ! Iu l D-<JeO, o m u l a făeutfl d in D -^ett o - ‫־‬
glinda p ro p rie lo r s e le im p e rfe c ţiu n i, c ă ru ia D -^efl H rev en ia ca
uiodeld. R a p o r tu r ile î n tr e om fl ş i D-<Jefl, nu n u m ai 8e p erd u se, d a r
se nim icise. C um v o iţi c a id e îa d e p e rfe c ţiu n e m o ra li să se conserve
jntr’o a st-fe lfl d e d e tu r n a r e ? F ă r ă în d o ia lă , în fo n d fl, ră m â n e ac e -v a
jn con&ciinţa g e n u lu i o m en e sc Q ; d a r acestfl ce-va e ra a ş a de am es-
tecatfl ş i în tu n e c a ta că s e s k im b a d u p re tâ te in te rp re tă rile false,
dupre t6 te d e s p re ţu rile , d u p re t â t e ră tă c ire le , ce n e p re s in tă m o ra-
litatea c elo r a n tic i.
In culmea acestei stări Creştinismul a priimit pre genul omen&scu.
A8t-fel0, care a fostfl principalul mijlocii de regeneraţiune, ce el a
yenitu sd'I aducS? A fostfl de a scâte perfecţiunea divină, sânţenia
prin esenţă, din necunoscutul, nnde se afla cufundaută; de a o apro-
pia, de a o face să se pogore într'ale omului; de a o personifica,
de a o Incorpora, pentru ca 86 devie mal vfiflută, mal simţită, şi In
totul admirabilă! A Inomeni sânţenia In D-<Jefl, ne-ar fi nimicită
pre noi şi noi n’am fi sciatfl, cum să o imitămu în calitatea şi condi-
ţiaoea n0stră de omfl, pentru că modul de a lucra nu este acrlaşfl
pentru noi ca şi pentru D-gefl. Pentru a rădica acâstă dificultate,
D-<Jefl s’a făcuţii omfl pentru ca 83 vedemfl sânţenia lui tn eserci-
ţiul umanfl. Nt a aretatu cum trebue să tncepemfl a’l imita dupre
condiţiunea n<5stră, luând însuşi acestă condiţiane şi practicând vir.
tuţile nâstre de âmenl cu sânţenia sa de D-<Jefi.
El a redusfl, a vărsata esenţa sânţeniel 86le infinite intr’ua tiparfl
omenescG, pentru a deveni apoi însuşi unfl tiparfl divinii, unde o-
menirea nâstră să p6te fi reform ai; el s’a făcutfl omfl modelQ,
D‫־‬$efl‫־‬omu, pentru ca să avem a imita pre unfl omfl imitând însC
pre D-flefi.
Iată cum s’a redatfl tipul sânţeniel naturel omenesc! In lisus
Christos care este sântfl prin escelenţă, Sântul sânţilorU. Şi pentru
ca 86 patern ajunge a‫־‬l imita, cunoştinţa lui a fostfl unită eu unii
ajutora mieteriosfl, cu unfl sprijină supranaturalii, atot-puteruicfl,
AMUUV 30
 suşl (1 ). — Abnegatiunea nu le a fositl nici o dată cunoscută; ab.
negaţ-iunea do t 6te şi de sine însuşi înainte de t0te.
Pentru că acestă virtute nu este ln natura omului; nu p6te o
repetfl să 8e susţină omul in aerfl fără a atinge pământul. < A face
«pumnul mal mare de cât pumnulO, braţul mal mare, de cât braţul.
<a’şl Întinde piclârele mal mult, de cât întinderea lor, este cu ne·
<putinţă şi monstruos, «Jice Montaigne, şi mal adaugăma că omul
«86 arată mal presus de sine şi de omenire, căci ce nu pâte săvaflâ
« alt-felQ, de cât cu okil 861 şi să apuce cu mânele sele; el 86 va
«înălţa; ddcă D‫}<־‬ea Ί tinde mâna într’untt modfl estraordinaru;
« el se va înălţa părăsind şi renfinţând la propriele sele mijl6ee,
<şi lăsându-86 a fi luminata şi înălţata prin mijl6cele curat cereşti.
<Este propria numai credinţei n6stre creştine, nu şi virtuţii stoice,
<de a pretinde la ac&tă metamorfosă divină şi miraculâsă». (2)—
Bunul simţa nu putea 86 vorbescă mal bine.
Prin urmare, nu numai ajutorul le lipsia păgânilor, pentru a se
înălţa la sânţenie, ci şi cunoştinţa. El nu aveafi nici klar idea virtuţii.
Era atâtea sisteme pentru virtute, câte şi pentru adeveru. Acesta
cuvftnta virtute, care adună a s tă z i t 6 te ideile în tr’uu singur typa,
era specificată la el într’atâtea feluri câte moravuri, câte şcoli aveaO.
Pentru el na esista o idee de virtute, el aveaţi una simplu simţa.
Fără îndoială in noi este ideia de virtute noi avem şi consciinţă de
dlnsa. In creştinismtt ea este în starea de reflecsiune; ea se presintă
ca o imagine într’o oglindă; esenţa el este în D‫־‬$eu, dupre asemă-
narea căruia suntem făcuţi. Sensul morala este imaginea lui D‫־‬$ea
în noi. Dar, acestă imagine nu se pâte întreţinea, de cât In reia-

(1) <Comparam scrierile p ă g â n i l o r v e c h i , care tratdză d e s p r e m o r a v u r i , ca p a -

laturile Mrte superbe si f 0 rte măreţe, zidite pe nisipO si n o r o iu . Ε Ϊ î n a l ţ ă f o r t e au a
virtuţilo ţi le arată estimabile mai pre sus de tâte lacru rile, care sant în lame, d a r
nn se învaţă îndeajuns a le canâsce, ţi a d e s e - o r î aceia ce n u m e s e u e î ca u n u n u m e
a ş a âe framosu, nu este, de c â t o nebunie, o îngâm fare, o desperare paricidâ *. (D es-
cartes. Discount de la Methode). Spiritele reutăciiSse, dice D. B o n a l d , nu o b s e r v ă , de
câtviţiilela pop6rele creştine, pentra că virtuţile sant aici starea normaiăşi singuri
aatorisată, precum entusiastiî na observă la păgâni, de c ât virtuţile pentru că viţiul
era aicî starea ordinari şi permise de legi.» (da devoire p. 1 6 3 ) . D o v a d ă , încon-
ruptibilitatea luî F&bricins, continenţa l u î Scipion şi alte fapte memorabile de g e-
nul acesta, pre care anticitatea le grava pe marmură şi aram ă şi de a căror elogiu
ar face astă-dî aă roşâscă acel care le ar fi m eritată.
(2) Montaigne Eaaai libr, Π. Cap. XII,

9
 FRUCTELE CREŞTINISMULUI

cele, In tâte situaţiunile, In tâte etăţile, tn t 6 te rangurile, manifes-

tându‫־‬se prin o virtute, care face voia lui D-^efi, şi nu se consiliază
de cât cu sine Însuşi; opunând trebuinţelor şi dificultăţilor timpurilor
caractere de sânţenie diverse, care le domină şi In care se încârndză şi
geperpetuă neprescrisa lui putere? Timpul îmi lipsesce pentru a skiţa,
pentru a numi aici pre aceste mărturii vil ale divinităţii sântei
nâstre religianl; numSrul lorfl nu’ml permite şi superioritatea lor
mg di8pens6zâ de acâsta.
Neputând face o alegere Intre toţT aceşti eroi, preferfi a-I lăsa
86 presinte el singuri amintirel şi admiraţiuneî lectorului;
ei n’afl trebuinţă a fi recomandaţi.
Charitatea, de esemplu, nu este streină antieitătil profane. Ea cd‫־‬
Doşcea dărnicia şi marinimia; dar acesta zelD ardenta pentru feri-
cirea 6menilor şi pentra fericirea lor eternft; anticii aveatt el 6re
adevărata idee de charitate? s’aa apropiata el 6re de acea ardârre,
co care lucrâză creştinul pentru a ajuta sufletele debile şi a uşura
pre cel nenorociţi ?
Religiunna creştină produce In sufletele, pătrunse de dânsa, una
eurajfi superiorQ şi virtuţi superiâre virtuţilor omenescl. Ea sancti-
ficft totO, ce este comunii eroismului; şi cu tâte aceste ce diferenţă
Intre eroismul creştinii şi cela ordinarii! A vedea cu acelaşi ochiu
Corâna şi lanţurile, sănătatea şi b01a, vieţa şi mortea; a face lu-
erori admirabile şi a se teme, de a fi admirata, a nn avea In inimă
de cât pre D-geil şi datoria sa; a nu fi atinsu de cât de relele fra-
ţilor 891, şi a privi pre ale sele, ca o Încercare, necesară sânţeniel;
a fi tot-de-u d a In presenţa lui D-deâ, a nu Întreprinde, a nu reeşi
a nu suferi, de cât pentru el, 6ca eroul creştina tot-de-nna mare şi
tot-d6‫־‬una simplu; neîncetata uitându-se pre sine, el face tot binele
ce'la pâte face, fără a căuta binecuvântare de la acel pre care 11
făcea fericiţi. El Întinde binefacerile s61e In seculele viitdre, res-
pingând gloria, care trebuia sâ’i fie preţa. EI se luptă pentra
semenii 861 şi D‫־‬$eu! s8a. InvingâtorO, el este lnvinsO, el sufere
captivitatea foră a se tncerca a o precurma. Yidţa şi-o petrece In
inocenţă; tr&esce In saca şi m6re In cenuşă.
Acest tabloa elocenta al sânţeniel ereştine se aplică la toţi sânţii
pre carii Biserica II propune admiraţiunel n<5stre.
Oondiţiunea lor şi faptele lor aa fost diverse dupre circumstanţe,
 466 FRUCTELE CREŞTINISMULUI

care apropie, încorpor<$ză, transfigurezi pre creştinii 10 Iisus Chris-

tos şi face din el noul dio membrele sâle, sânţii, ca şi elfl, şi prjn
elfl, 10 proporţie cu fidelitatea sade a urma acestei atrageri divine
care este charul; Charul, carele este sucul lui Iisus Christos acelfl
sucQ, care face pre Sânţii. De acela vedeţi, plecând de la acostăln-
florire admirabila a virtuţilor creştinesc!, acestă fructificare pater-
nica a sânţenie! s’a arătata pretutindioea 10 lume! Ce! dol-spre-
flece Apostol! cari! eratt ramurele principale ale acelui buciumi! di*
vinfl, comunicară îndată puterea lui Christos tuturor acelor, ce 86
supaseră; acostă putere regenerătdre pătrunse repede în vinele ge-
nolal omenescti, şi lopiose 10 t<5te părţile aruncături vigurose, în-
tîmpinând tote obstaculele corupţiune! şi ale nebuniei, « Ce spec-
taculiffu pentru lumea coruptă, strigă Fontenele, nascerea Creşti-
nismulul! se vede arătâodu‫־‬s6 şi râspâodindu-se In universfl oisce
timenl, carii nu se împacă cu toţi ceilalţi, asupra principielor celor
mal comune; 6meoI, carii respingu totti acela, ce este căutatu ca
mal multă ard6re şi carii aii o dragoste sinceră pentru totfi cela,
ce respingi alţii. Lacrămile sunt necunoscute pentru el. Nu se mul-
ţamescâ a avea, în mijlocul nenorocirelor, o constanţă neclătită, 61
aii o bucurie care merge adese-orî ρδηβ Ia transporturi. Dâcă nu 8e
oferiafl de bună voe la torturi, la m<5rte, 61 trimişi fiind la torturi,
mauifestafi, că li se dă, acela ce dorescti. Ce stlnt aceste minuni ?
trebuiau se dic6 păgâni!; ce este acostă deturnare ? Bunul şi real
şl-afl sb'mbatu natura lor ? Oamenii s’aQ schimbat? Mirarea era cu
atât mal mare, că se vedeatl filosofi, carii pârâacise credeau înpo-
sesiunea tuturor virtuţilor şi tuturorfl verităţilor, şi acum devinfl
ruşinaţi In speculaţiunile şi în practicele lor prin filosofi Incompa-
rabilfi mal perfecţi. Aceşti filosofi, 8έΰ mai bine Domnul lor cerescfi,
distruge diversele specii falşe de răbdare, stabilite prin înţelepţi a-
măgitorî, şi carii eraO mal viţioşl, de cât impacienţa naturală a 6-
meoilor, ce se conducfi numai de pasiuni». (1 )
De atunci 0menil sânţi n’au Incetattt a se manifesta pre pămen
fără întrerupere-
Câtă mulţime de sânţi aii născuţii Creştinismul!! l u m e l în tote epo-

(,1) Fonte ne lie Discount a n r la p atien ce.

 . jjggvsli misterele sânţeniel şi ale sacrificiulal! A.! dccft colibele
(locuinţele cele mal modeste), d6ca spitalele, căsuţele, Inkisorile,
joOnistirele, deşertările, decă mal ales amilul c&minA domesticii ar
nntea 86 dea totfl ce a prii mita din virtuţile creştine, ce spectaculfl!
par acesta dete unfl secretă între D <Jefl şi îngerii 851, unfl secreţii
p e a t r a însuşi autorii acestor virtuţi, carii In <Jiua, când D-<JeQ 11
va jucununa vor ţlice cu naivitatea devotamentului: Domne, când
flfWfăcut acestea{ 1)? Un secreta pentru lume, carea nu este demnă
de el şi care, adese-orl, nu este capabila, de cât de a-l Înalţă insul-
Undu-I.
Ca tâte acestea lumea se mântue prin el; ea ar cădea curând In
corapţiune şi ar fi recufundată in întunericul din care a eşit, d6că
n’ar fi adevăraţii creştini, dupre espresiunele Mântuitorului: sarea
ptmmtuM, lumina lumii.
!,Bietele Creştinismului nu s’afl mărginit in adever, la sânţenia
individuală a membrilor sfii; dar prin acesta sânţenie, el a cură-
ţjto, a moralisatfl consciinţă publica a genului omenescă, din care
participa acei, carii remânfl streini de acţiunea sa imediata. Creşti-
nismal a însănătoşitO lumea. Din centrul 860 supranatural(! a lucraţii
asupra naturalului societăţilor omenesc!. Legislaţiunile, instituţia-
nile, moravurile raporturile diverse, prin care vieză omenirea, afl
fostfl modificate prin Evangelie. Corupţiunea păgâna şi barbaria afl
fostfl eaccesivfl alungate, şi lumea a ajunsa a respira Creştinismul,
ca aerai bine-făcStorO. Totfl acela ce este generalii astă-^l, totfl
aceia ce este publici, totfl aceia ce ceste universala, este creştinii;
seQ!tinde a deveni ast-felfl. Firă îndoâlă este şi va fi tot-de-una
corapţinne şi rSutate In lnme, pentra ca tot-de-una va fi licenţa;
este klar în filele nâstre, îmi pare, mai multa, ca tot-dâ-ana; d6r
pre lângă, ca sflntemfl, lntr’0 stare estraordinara de transiţiane, volQ
mal observa, ca nu esistfl de cât crime private. Odiui6ra erafl crime
publice sociale, colective; rSutatea nu era numai in suflete parti-
calare, ea era klar in sufletul societaţel, în legi, in opiniunl, in in-
stituţianl, în datîne, în totfl acela prin care manifestam viâţanâstră
comanâ. Astă-φ nu m6 sfiescu a (jice, corupţiunea este mal puţină,
468 FR U C T ELE CREŞTINISMULUI

dar îd esenţa este acelaşi principiu, acelaş! spiritfl de sacrificii*, acelaşi

eroismfl al ▼irtuţ-eT.—Şi nu numai la sânţii, canonisaţl de Biserici
trebue a mărgini numeral florilor corânel Creştinismului; sflnt omul!
ţime alţii, carii au petrecuta In obscuritate, carii vieţuescti şi carii mom
tn tâte filele, cu atât mal sânţi, cu cât sunt necunoscuţi de 1ϋίΒθ
şi de el însuşi simt ca perduţl în umilinţa lorii. Tot aşa este ca
sânţii, ca şi cu stelele firmamentului; pe lângă acele, care com-
puna diversele constelaţiunl recunoscute, sflnt o mulţime de altele, a
căror răsărire nu se supune privirilor nostre; şi cerul ·spirituala
are calea robilor..........
Acţiunea Creştinismului este neîntreruptă şi Infinită, de şi no
este tot-dâ-una cunoscută, şi, dupe doufi nr'I de ani de fecunditate,
El semănă, şi face ca 8ă r&ară încă fiori m‫ ״‬osit6re, fructe destul
de gustâse. (1 ) Este unu prejudiciu funesta şi care descurajase un
mare numgrtt de suflete de a-şl imagina că sânţenia ar fi aşa de es-
tra-ordinară şi că nu se recunosce de cât prin manifestările este-
ri6re, care caracteriseză viăţa sânţilor principali. Pre lângă acel prin
care D-^eO a voita a edifica lumea, sflnt o mulţime alţii, carii se
reservă numai pentra el-. Sânţenia p6te să esiste fără manifestaţiunl
esteriOre, diet! mal mult, fără maniftstaţiunea interidră. Faptele şi
nu vederea acestor fapte face pre sânţi; şi fiind că caracterul propriu
al sânţeniel este simplicitatea, trebue 36 fie o mulţime de soflete,
pre care lumea nu le cunâsce, care nu se cunoscu ele singure, care
sunttt despreţuite şi se despreţuesctt, sflnt pre calea sânţeniel.
A ! Dacă s’ar sci toţi sânţil-caril esistă In momentul acesta pre
pămentfl, nu departe, dar tn jurul fie-căruea din noi! .......... Na
s’ar mal poveeti mysterele corupţiunel şi ale crimei; cum nu 8e

ţ (I) In lâna luî Ianiu 1843, a mărită la. Saint Pallais, lângă Saintes, o tâncrii,
de o-condiţinne obscură şi care trăia cn lncrnl mânelor, a cărei sânţenie presin-
U caractere supranaturale. Unul din aceste caractere, care p<5te să’l judece ori
cine, ee găseşte în scrierile ce ne-a lăf kt, publicate sub auspiciele înveţatuluî ‫;ן‬
piosului EpiscopO al Bocheleî, cari le a precedaţi! de o epistolă canonici, ţi a
cărora originale autografe le p ă strld i ta palatnl seu. Aceste scrieri, eşite din pena
nnel tinere lucră tore, între oboemii ţi suferinţă, ne desfăşură unii snâetu în adever
supraumanii ; prin inteligenţa şi dragostea către lucrurile luî D-deu, aceste scrieri
na ne sfiim să dicemu, atingă pe ale luî Fenelon şi atingă câte odată pe Bossuet.
Aceată tSnSră este Maria Eustclla.
 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I __________

nici mijWce, fără a Înceta de a fi el. M alta tim pii klar, lucru ad-
nxirabflfi ! conduse aceste doue lu crări m art de frânte ; şi pre când
eu o m âaă sâ n ţia m oravurile putrede ale Bornei şi ale GoriotuluT,
de alt i p arte el îm b lân ^ia şi lu stru ia moravurile sălbatice ale hor-
delor, ce năvălîaQ de la Nord. Lum ea m odernă cu to tă desvoltarea
facultăţilor 8610 m orale, iotelectuale şi industriale, a resultata dio
ac&tă a doua oascere. D a r aici a tre ia Încercare, uoQ al treilea sa-
cesd era reservatft C re ştin ism u lu i; a m ântui lumea de abusul bu·
nurilor, ca carele o în z e s tra s e ; a‫־‬l conserva aceste bonuri, a le
creşte 10 dauua abusurilor a o face se trâcă peste ac6stă piedică
fatală, de care se Îm piedică t6 tă societatea omenescă. Coorapţiuoea
proprielor sele b o g ă ţii, decadenţa proprielor săle m ăriri, m ârtea
dapâ vieţă. Pledecă m al îo f ricoşată, de căt cele precedeote, peotru
că este 10 p roporţiuoe c a înălţim ea civilisaţiaoel, care naşce, şi că
ea maDifesteză 10 a b sen ţa a ori cărui elem eotu, ce ar avea o atara
obstacolului, ş i triu m fu l aic i tre b u e 86 se opereze num ai p rin o stă-
raioţă c a ra t in te ro ă .
Dar, aici e marele spectacoln, ce’l avem sub ochi, —şi care ca-
racteriseză epocha nostră de transiţhme. Acestă crisă eroică, care
se prepară de mult, a izbucnita în secolul al 0pt-8pre-<Jece‫־‬lea. Ia
aceiQ timpii societatea modernă a smuleO pledeca, ea s'a întune-
catfl sub vâltl şi a dispăruta cât·va timpu într’unU abisa. Dar ea
purta 10 sinul seu un 6spe divina care şciea se poruncâscă vântur-
lor şi valurilor. Civilisaţiunea a reaparut, scăpată din abisa; şi
decă agitaţiunea se mal simte încă, dacă patimile bată râsboia
cu Biserica lui Iisus Christos şi se scâlă ca 86 o cotroplască, lăsa-
ţile în pace, nu este de cât un restu al pericolului. Resonul Creş-
ţinu, credinţa bisericâscă, identificate de acum cu totu aceia, ce
este ln adevâr conservatorii, civilisatorO, progresista crescu din $i
în ţii; şi dupe atâtea dovedi de acţiunea Iul D-<Jett, atâtea probe
de fidelitatea promisiunilor sele, luminate prin trecuta, Încrederea
Iu presenta, siguri de viitor se gicern cu Pascal: , Este bine a fi
cupriuşl de vifortl 111tr’una vasfl, ce se şcie că nu va peri.“
(Va urm a)

Archid. Cherasim Thimus

470 FRUCTELE CREŞTINISM OLUI

ca nici o dată; şi ori care ar fi rătăcirile moralit&ţel private, Dive-

101 moralit&ţel sociale a fosta tot‫־‬d6‫־‬una, afară de timpul criselor
lo&lţâodu-se. Este ce-va ce trebae să constatăm; întru cât-va avem
fie care douâ esistenţe; uoa privată, liberă şi responsabilă; alta pa.
blică, socială şi soposă influenţei, In mijlocul căria vieţuim. Aceia
nu este tot‫־‬d6‫״‬una de acord cu acâsta, şi se întâmplă de multe ori
ca 8ă recun6scem de bună credinţă, cu tdtă mulţimea călcărilor le.
gel, 66 le comitem 10 particulara. Dar, p6te, nici o dată aceste dog
esistenţe 0’aO fostO mal despărţite, ca In timpurile nâstre moderne*
nici o dată n’aO fostu mal multe crime decă voiţi; dar erâşî, nici
o dată n’aO fostu mal multe protestaţiunî. Crimele kiar care se co-
mito, aO unu caracterO de particularitate, de escentricitate, cam
se dice, care desaprobă nebunia, precum şi râotatea le respiage
resonulfl publica, şi le tacsâză ca imorale, consciinţa sociala.
Ori ce e’ar face, ori cam s’ar Întâmpla va fi tot-dă-uoa cine-va
care să rSmânâ creştinii şi care va deveni ast-felO din ce 10 ce mal
mult; acest cioe-va este totă lumea. Impioşiî şi 0menil reî onoreză
frâul (zebale) pe care ,l îoălbescu (de spume); şi ort cât de mare
ar fi numeral lor, ori cât de grozavă le-ar fi furia, nu li se va da
nici o dată a întrece Creştinismul; şi acesta pentru cuvântul fârte
simplu că : 00 se potâ lupta cu el de cât posedâod darurile 8616.
De sigur este ona fenomen 0 strâintt acesta, şi e o dovadă fra-
m6să de divinitatea unui principiu, care dup6 ce a dus lumea la au
grada aşa de loalt de civilisaţiune, trecând prin elementele cele
mal contrare, o susţine în acestă stare, opanându-se imoralităţel
private, ce naşce kiar acâstă civilisaţiune, şi continuă a o înainta
prin t6te escesele particulare ale uoel societăţi, ce o vivifică, 10
dauoa membrelor sâle!
Creştinismul a triumfat asupra' civilisaţiuuel corupte a păgânis-
mulai; el a curăţită lumea şi acesta fu un Început frumos. El ava
apoi 00a alt lucra de făcut, cu totul deosebita de cel diutâia şi 00·
mal paţio mare, numai puţin frumosa; de a triumfa asupra barba*
riel, care veni să sdrobâscă totul, trecând prin acţiunea sa genera-
trice. Dupâ ce a deturnata pre 0menil civilisaţî de la prejadiciele
lor, el avu să civiliseze pre âmenil grosieri ; dupg ce a corijata, el
a trebuita să organizeze. Ori cât de deosebită ar fi lucrarea a doue
de cea dintâia el o făca cu acelaşi succestt fără a skimba principii
 I’RBDICI 473

La acestă ocasiune Iisus le au ţlisu «nu ştiţi ce

s tâ n g a .—

cereţi® că pretinşii domni a păgâniloru domnescft peste

ei şi magnaţii loru stăpânescu peste denşii; eră intre
voi nu va fi asia: ci ori cine va voi să fie mal mare în-
jfe voi, va fi vouS servitor, şi ori cine voi să fie întâifi,
să fie tuturorfi servitor.
In adevCrii estraordinară şi cu totul opusă este acestă
învăţătură a Iul Christostt, atât ideiloru ce predominaţi
in lumea vechie judaică , Asiatică şi Greco-Komană,
pre câtu chiaru şi usanţeloru ce s6 practică de con-
ductoril pretinse loru Societăţi chreştine; căci clasele
dise superiâre între âmeni prin câştigarea de averi, prin
posedarea de diferite funcţiuni publice, prin o norocită
desvoltare a inteligenţei şi o educaţiune superiOră popo·
ralul, şi în fine prin tot ce cineva se p6te rădica mal
presus de nivela poporului ordinarii, după acest preceptu
al Iul Christos atâtu. în vechime cât şi astădi, — de 6ri
ce toţi 6meniî sunt făcuţi după chipulu şi asemănarea
lai D-ţleti — ar fi trebuitu. să fie numai nişte economi
a capitaluriloru materiale şi intelectuale ce Cerul le au
încredinţatu spre binele omenirel ; vreau să dicu: nişte
canale de comunicaţiune prin care bunurile posedate
de dînşil să se răspândescă cu protusiune asupra tutu‫־‬
rorti celor-lalţl 0menl ce în societate stau pre grade mal
inferi0re. Deră acestă doctrină de o perfectă egalitate in-
tre âmenl si de o adevărată solidaritate în tot ce se a*
tinge de lipsurile şi nevoile ce intîmpină genulu ome‫־‬
neşcu. in condiţiiinile desvoltărel sale pre pămentu, im-
pusă de Iisus Christos urmaşiloru sel, a fi practicată pen6
la devotamentu : au fostu pentru lumea vechiă o adevă*
rată şi sguduitâre revoluţie, eră pentru cea noă chreş-
tină este o continuă desfidere că lalsu pârtă numele Iul
Christosu, şi că în realitate ea este o vie şi fidelă copie a
societăţel antichrestine Greco-Romane. «Puteţi s6 ve bo·
teţlaţi in bote^ulu cu care eu m6 boţeau, derj a şedea
 O M I L I A
LA

DUMINICA A V a D IN S Â N T U L Ş I M A R E L E P O S T O
PRONUNŢATA LA BISERICA TA LPA LA RII D IN IA ŞI IN A N U L I 8 7 2 .

F iu lii om u lu i n’a ii ven ii să fie servil, ci

sd serveseă s t să-sî dea viaţa sa rescum-
părai e p entru m u lţi. (M arcu 10. 45).

Aceste profunde şi estraordinare cuvinte le adresa

lisus, fraţiloru chreştinî, discipuliloru s61, cându pen·
tru ultima dată sS suia în Ierusalimu spre a încorona
misiunea sa pre acestu pămentu şi a o consecra cu in·
suşl sângele s6u.
Apoi fîind‫־‬că în cursulu învăţătureloru sele către po
porii şi mal alesu către disci pull adese ori făcea alusiune
despre împărăţia Iul D deu, ce voeşce a rstabili pe pă*
mentu : şi, dupre cum ni spune Evangeliea de astădî,
chiar şi in călătoria acesta întreţinea pe discipulii s6i
de modulâ instalărsl acestei împărăţii ; că era să păti-
mescă, să suffere t6te injuriile şi maltratările de la Ar-
chierel şi Cărturari şi că în fine avea s6 m oară, şi a treia
di s6 învieze; — unii dintre ,discipull neînţelegendu
adevâratulfi sensti alu doctrinei sale, şi conduşi de ideile
în genere răspândite atunci în poporulu Judeu, că
trebuia aş! renoi împărăţiea lumescă a Iul Davidu şi
Solomonu într'o mal mare întindere şi glorie;— în nai-
vitatea loru au cerut de la lisus ca, cându va veni întru
mărire, să le dee: unuia a sta dea dreptă, ero altuia dea
se considera ca ju m ă ta te —Omu, ş i‫׳‬p rin vindere şi cum -
p jrareserv ia n u m a i sp re am usam entul bărbaţilorO. Apoi
chiar asu p ra â m e n ilo r pretinşi lib e r i, ce dispuneau de
restulti celor-lalţl, de câte ori s6 întrona despotismul^,
carele în A sia e ra c o n tin u u şi în lum ea Greco-Komană
nu arare o ri, p r in in d iv id ele ce-lu representau : Imp6-
ra ţt, regi, tir a n i, p rin c ip i, făceau usu de reslulQ, ome-
nirel su p u se , ca şi tig ru lu de prada sa, fără celu mal
micii se n tim e n tu de fraternitatea şi egalitatea 6meniloru
între sin e : î n u rm a re şi de dreptul loru la viaţă.
Acesta era d eg ra d atâ re a stare la care ajunsese întregul
genu o m enescu d u p e u n u traiu de 5,000 ani pre su·
prafaţa acestui p ă m e n ta . Era deră o absulută necesitate
de corigere şi ră d ic a re a om ului din acestă vale a plan-
gerel, în ca rea n u ’şl cunoşcea nim e, drepta seu stânga
sea.
Deci p rec u m fisiceşce în tr ’u n u corpti bolnavii coprinsu
de o in firm ita te g rav ă şi aju n sa la ultim a stare de letar·
gie, d ară care to t m al dă <5re‫־‬care semne de viaţă, s6
provâcă, ^Licu î n o rg an n ism u extrema încercare de a
face crisă in firm ita te şi a scăpa de m ârte; tot aşia se in
tâmplă si in sfera m oralo-socială. Dreptu care în secu-
Iul alu VI şi alu V în a in te de Christos□ s6 vedd in 0·
menire iv in d u s e la tâ te popârele m ari reformatori in
Heligiune şi m o rală , cu m şi legislatori spre corigerea
societăţel. d . e. Gonfuciu in China, Buda în India, Zo-
roastru în P ersia, P itagora şi Socratfi la Elini. Tuturor
acestora, p recâtu stă în puterile omeneşcl, nu le au lip-
situ nici d ev o tam e n tti, n ici abnegaţiune, nici inteligenţa
lum inată, n ici v o in ţa ferm ă în întreprinderea operelor
loru refo rm ătâ re in Religie, m orală şi societate. Deră cu
tâte acestea sforţele lo ru de a corige om enirea, de a o
înălţa la se n tim e n te le de fraţi, egali prin m eritele morale
măcaru în a in te a lu i D-deu, decă nu şi a legilora ; prin
urmare de o m u tu a lă aju to rire in suportarea sarcinilor(}
 de a dreptă şi de a stânga mea, nu este alţi meu a da.
căci Fiiulu omului n ’au venit să fie servitu, ci să servescj
şi sS şl dea sufletulu rescumpărare pentru mulţi.»
S6 vedem acum în ce chipu IisusChristos prin înveţi
tura sa şi sacrificiul pers0nel sele pentru rescumpărarea
genului uman au însinuatu şi revSrsatu in sufletele ur.
maşilorâ sel sentimentul egalităţel şi al solidarităţel p rin
care s’a reformata lumea Greco Romană, şi în mare p arte
să distingâ societăţile actuale chreştine de restul ce-
lor păgâne încă.
I). — A. Omulu creata cu inteligenţă şi v o i n ţ a lib e ră
aa făcut, fraţilora chreştinl, rea usu de libertatea şi in .
teligenţa sa; căci în loca de a cun<5ste şi a onora pe ade-
văratul creatoru alas6a, s’au închinat tuturora făpturilor
inferiâre şie, d e la peatră pen6 la animal. «.Omul in onora
fiind n’au priceput, alăturatus’au cu animalele ne ra.
lionale şi sa u asemănat lor». — De aci aa provenita
detestabila şi urîta închinare de idoli prin care omulă
uitându-şl scopuia şi menirea sa pe păm entă, deveni
prada corupţiunel cel mal degrădătâre şi ruşinâse. A şia
ucciderile, hoţiele, înşelăciunile, laşităţile ; deflorările
virginice, sodomiele şi omie alte pasiuni bestiale aveau
in lumea păgână idololatră adorătoril printre <5menl şi
protectorii lor printre dei, ca: Marte, Mercuriâ, Vinerea,
Priapa, etc. La o aşia teribilă şi abominabilă degrada-
ţiune ajunsese omulu in privinţa religiunei a stărel sale
morale 1
Era în constituţiunea socială, usulu estravagantâ ce
omulu a făcuta de libertatea sa ,lu. duse la acea deplo
rabilă şi miseră stare încâtu din cinci părţi a âmenilor,
trei erau considerate ca animale simple, reduse la scla*
via înfricoşată că ori cine putea a-1 ucide şi tăia, în chi-
puia cum aru fi vruta, fără măcar s6 aibă mustrarea de
consciinţă că a rădicatu viaţa unei fiinţl omineşti.
Eră sexuiu temeescu întreg , lipsit de orl-ce drepturi,
 PREDICt ^7

gului genii om eneseii, că toH cel ce posedO minte înţele-

ggtârâ şi voinţa liberă de a lu c ra : bărbaţi şi femei, im‫־‬
pgrajl şi sclavi, sunt fii prin credinţă in Christos a unul
singurii prea puternicii şi prea bunu părinte Creatorii
alţi totului; com punţi o unică familie pre acestti pă-
mântii, ee trebue ase ajuta şi sprijini reciprocii intre sine
ca fraţi cu acelaşi d re p ţii la viaţă şi la bunurile acestea,
şi cărora s a t prescrisă acelaşi destină de perfecţiune
morală şi mântuire universală.
Deci decă prin învăţătura sa Iisus afi deschis înteli-
genţel umane o nouă sferă de percursO, unorizonte mal
înaltă şi m a l luminoşii de aprofundaţii, adică, de la în·
chinarea Idoliloru au întors’o la cunâscerea şi respecta-
rea de sine > însuflându 1 ideea măreaţă de sublimă
demnitate a unul D-ţleu — O m u. ; 6re pre tfirâmnlu
moralităţel, — acestă steră de acţiuni libere ale âmeni-
lorii, prin care îl sunt capabili a se înălţa penfi la gra-
dulii de a se considera ca divini şi tot-odată din contră,
prin depravaţiunl şi crime a se pogon mal josti chiar
de câtti tot—ce există pre pămentu,— în morală ţlicii, a-
ceştii divinii şi eminente moralii regeneratorii, $ictt,alti
âmenilorii , ce calităţi cereşcl, ce serenitate Angelică,
ce virtuţi supraumane n ’au răspândite prin invfeţătura
sa. Si nu le aii înumanisatu chiar prin faptele sele de
t<5te zilele între 6menl ? — Acesta şi este tocmai caracte-
rtdft distinctivii alu: aeestul reformatorii cerescu de toţi
filosofii şi legislatorii muritori ce au pretenţiunl de a
conduce Omenirea dupre ideile lorii.
Eată preceptele Domnului Iisus Christos respectiv de
solidaritatea ce în viaţa trebue se aibă âmenil între sine,
esprimate prin gura Iubitului s60 discipulu Ιόn u ; « Iu-
bililoru: sS ne iu b im u n ii pe alţii, căci iubirea este de
la Ό'ββύ ; şi tot ceia ce iubeşte este născut din Deleft si
a cunoscuta pre D-deύ ; oăci D-deu este dragostea.
Intru acesta a arătat dragostea sa cătrl· noi, că au Iri
476 PREDICI

şi lipsurilor(! din aoestă v iaţi, rem aseră nefructilere, şj

laboriâsele loru opere n u reuşiră, pare că în adins, spre a
demonstra cu neîndoială, că conştiinţa m orală a omeni,
rel cu totul se sficătuisse şi inteliginţa sa definitiv se
stricase şi întunecase spre distingerea binelui de r€ti·
atoli sa u abătut, îm preună netrebnici s'au fă c u t, nu
este celu ce face bunătate , n u este penS la unulu.*
Aşia că ajunsese la necesitate de a fi in stru ită şi curăţită
conştiinţa omenescă prin o putere estraordinară, supra·
umană. Eră acesta fu C uventulă în tru p a tă al lu! D-deâ,
Mântuitorul Iisus Christosu.
B) Deci in ce chipti Iisus Christos m ân tu i omenirea
ce dupre atestările moraliştilorft şi ale filosofilorti con-
timpuranl lu i, ajunsese la gradulii estremel desperări
de a nu se putea corige pre sine moralicesce, ne spune
Apostolulti Paulii, cănd dice : « că fiin d în chipul lui
D-cleu, n’au socotit de usurpare a fi egalii cu D-deu; ci
s'au micşoratu pre sine, lu ă n d u ch ip de servii, făcen-
du se în assemănareaominiloru, si aflându-se in formă
ca om ulu, s’au um iliţii pre sin e, fă c e n d u s e ascultă■
loru penă la morte, eră rn&rtea crucei. P entru acesta
şi D ţLeu l'au prea înălţaţii si i-a u d ă ru it n u m e, care
este peste tot numele. Ca in num ele lu i sS se plece totă
genuchiulu, alu celor-cereşci şi a lu celor pă/menleşci
şi a celoră de sub pămenta. S i tdtă lim ba se mărturis-
sescă că Iisus Christos este D o m n u , spre m ărirea lui
D-deu Tatălu. (Filippiseni II, 6, — 12). Va s6 ţlică Iisus.
fîindâ in chipul Iul D deu, şi aflăndu‫־‬se în formă ca o-
mu a datu dreptu tuturoru âm enilor a se num i fii al
Iul D-deu; ca aşia t6tă lim ba s6 m ărturisescă că iisus
Christos este Domnu, spre m ărirea Iul D gLeă Tatălu,
Creatorula unica a tot ce este vSdutii. şi nev6$utfi. Eată
unu principia de o nouă religiune; etă u n â divin & spi-
ritn de viaţa fâcâtorâ, prin care 96 reorează din nou 0 ■
menire?, etă finalminte egalitatea regeneratâre a între
 Γέ puterniculti şi Eternulu din simpla sa bunătate crea-
^ pe offiu; si apoi acesta ultându cu totul destinaţiunea
ga prin ingnoranţa şi demoralisarea , pre marinimosulfl
şi misericordultl său Creatorulu ca de unu fiiu îngri-
jindd de creatura sa finită, şi căzută ; erăşl prin întru-
părea Cuvăntului s£u , Ί inspira înaltele idei de periec-
ţiune şi infinitate către carea trebue să tindă, şi îl clari·
gcă destinaţiunea mortalităţei pentru care lu creata;
căci dice unu fericiţii părinte alfii Bisericel, Augustinu :
cj precum sufletulu este viaţa corpului, aşia şi D-$eu este
viaţa sufletului. Apoi pentru ca regeneraţi unea ome-
nescă să-şi albă deplinulu său eflecta de înălţare şi mân·
tuire morală, bine voieşce a o consacra prin însăşi sa-
crificarea divinului seu fiiu ; lucru ce înalţă natura o-
menescă la demnitatea divinităţei: — Deci spre a înţele-
ge mal bine importanţa acestui sacrificiul, să considerăm
mal în specialii înaltele beneficii ce moraliceşce se adu-
seră omului prin elu.
II). Ge este prin urmare rescumpărarea mântui t<5re a
omului ?
Este o acţiune supranaturală, este o bine facere pen-
tru sufletulu omenescu, ce au costatu viaţa pămentes-
că a unui D-deu — Omu spre a împăca şi reconcilia vo
inţa divină ; — adică, legea morală violată şi înfrântă
prin păcatele comise de 6meni. Ge este deră păcatulâ ?
Una răâ per^etoru pentru espiaţiunea căruia, spre a nu
fi condamnata omulu la eternă pedepsă şi ast-feltt să ,şl
perdă scopulu nobila pentru care fu creatu, trebui ca
Cuvăntulu întrupată—fiulu lui D-deu—să fiă de batjocură
şi desfăimare între 0menl şi în fine crucificata, ca celu
mal infamu criminalistu ; de 6re ce luase asupra corpu-
lai s6u întregului păcatu ala lumei. «Eară mie să nu ’ml
fie a mă lăuda de cită în sufferinţele şi crucea Iul lisus
Christos. $ice Apostolulfi.
Consideraţi acum, Chreştiniloru, după preţuia ce di-
478 PREDICI

misii pre unulu născută fiiulu s&u, ca să viem prin

densulu. Intru acesta este dragostea, n u că noi am in.
biţii pre D-deu, ci ne a iubita şi a trim işii pe fiiulu sen
a fi împăcare pentru picatele no sire. Apoi adaoge: De
va zice ci ne-va: Că Iubeşte pre D-deu, eră ureşce pe fra-
lele sm, este mincinoşii ; căci cel ce n u iubeşte pre fra
lele seii, pre care Va veclutu, cum pole se iubescă pre
D-deu, pre care nu Va vedutu ? (I Ιόη, 4. 7 —20).
In aşa chipu, fraţiloru chreştinl, înţelegea Iisus C hris-
tos virtutea Iubire! reciproce între 6 m en l;—acestu sen-
timent de simpatie, de reciprocă ajutorire între indivi·
de, între popâre, în omenirea întreagă ; în cât contipu-
ranil săi diceau: « de unde are acesta înţelepciunea şi
puterea acesta; că niminea dintre omeni η'αύ mai
grăit ca acesta. (Matheiu 13. 54). — Eată deră credinţi
nouă, învăţături morale nouă, precare lumea veche pene
la Christos nu le putea concepe, şi trebuiau spre regene-
rare a-ϊ fi comunicate el, în υηΰ modu estraordinaru, nu
de unâ individ u, ce ar fi apar ţi nu tu unei clase de cetă·
ţenl, seu unul poporâ, nici unei ginte seu rasse de 0me*
nl, ci de o persână, care fâcendd abstracţiune de orl-ce
distincţiune locală seu fisicS între 0menl, să ,şl represin-
te in sufletulfi seu întregă idee a omenirel pentru care
conţinuţi să lucreze spre a o regenera moraliceşce. Să se
abnege pentru a disrădăcina din ea tot egoismulâ şi in-
teresulu proprio de individti, naţia, gintă şi rasă ; şi în
fine cu devotament să se sacrifice pentru a o curăţi de
tdte pasiunile pângărite şi ruşin<5se, prin care să degra-
deză penă a se asemăna bestiiloru neraţionale. —Dreptu
care şi dice Evangelia de astă ţjl: « Fiiulu omului n au
venit se fie servit, ci să servescă şi să şi dea sufletulu
seu rescumpărare pentru mulţii». Si în adevăru, fraţi*
lor chreştinil, aici nu pâte cine·va în deajusti. admira şi
venera sublimitatea şi profunditatea bunătăţel şî îaţe.
lepclunel D ţleescl.—FOră a fi sforţatâde niminea, D-jleu
leriuă şi o credinţă viă in mântuitârea rescumpărare efec-
tuală in omenire de Iisus au puiuţii entusiasma cu
atâta ardâre atâtea suflete nobile şi sânte ale chreştiniloru
prim ari, cari cu proiusiune vărsându-şl sângele loru
pentru cruce şi Evangelie, pe de o parte au lăsaţii în
istoria omenirel cele mal irumâse şi mal admirabile mo-
mente de abnegaţiune şi sacrificiu eroicu, luptându pen-
trurealisarea şi lăţirea sublimeloru precepte ale Iul Chris-
tosO, eră pe de altă parte, ne-au gratificatâ nou6 înalta
posîţie, ce ca chreştinl posedăm in întrega omenire.
Et bine 1; p<5te ar $ice unii dintre increduli: că era o
absolută necesitate a s6 regenera omenirea păgână, nu-
mal rămâne nici o indoelă, deră pentru escesele âmeni-
lorii a s6 sacrifica cuv6ntul lui D-ţleu ţlisu şi fii ulii omu-
lui,—s’ar părea o estremă escesivitate. Apoi, voi sapien-
jl al secuiului acestuia, nu înţelegeţi că tâte încercările
proieţiloru asupra poporului judaicfi; că tâte reformele şi
bunele idei introduse şi răspândite in chipu omenescu de
legislatorii şi înţelepţii naţiuniloru păgâne în scopu de a
le corige m oralm inte, remaseră simplu numai nişte ab-
stracţiunl mucedite prin cărţi, fără a fi nici înţelese, nici
introduse în practică pop<5reloru; cum s6 intimplă cu
cele ale lui Pitagora, Socrate, Platone, Aristotele etc. De
aceea şi Apostolului Paulu ţlice : fraţiloru, n u vS grăim
înţelepciunea secuiului acestuia ,n ic i a dom nilor secu■
lului acestuia, cari su n t p erilori; ci grăim inţelpciunea
lui D-ţleu în ta in ă , înţelepciunea cea ascunsă, care au
destinat’o D-ţleu m a i înainte de veci spre m ântuirea
noslră, şi pre care n im in ea din p rin ţii secuiului aces-
tuia n ’a cunoscut’o .— (Corinteni 2. 6 —8). Si care 6re
este acestă profundă şi sublim ă înţelepciune? Aceia de
a corige escesulti rSulul prin escesulâ perfecţi u n e i; es-
cesulu nedreptăţel prin escesui santităţel; escesulu in-
gratitudinel către creatorii prin escesui am orului către
Elu. — Pentru a rădica pre omu din estremitatea viţii-
ANUL IV II
480 PREDICI

vinitatea a pusă pentru eliberarea de păcata a suiletu.

lul ominesca, de câtă im portanţă este elu in ochii Grea
torului şeii. P<5te că penă acum m u lţi încă n u s’aQ cu-
noscuta. bine câtu valoreză, de 6re‫־‬ce precum ; argin.
tulu, aurulu, diam antulu, planta, anim alul(! se ignorezi
pre sine, apol şi omulu adesea a d ată probe palpabile in
viaţa sa istorică c i n u s’a cunoscută pre sine in sub·
stanţia sa cea mal principală şi nobilă pentru desvol-
tarea şi perfecţionarea căreia tu creata : « Omulu în οηύ-
re fiind n’au pricepută, a la tu ra tu s’a cu anim ale ne■
raţionale, şi s’au asem ănat lor.
Deci valârea sufletului nostru trebue să se măsdre cu
importanţa ce 1 a atribuita D-deu—Om ula lisus ; şi pre-
ţulu rescumpărărel Iul de păcatu, de care din nenoroci-
re noi aşa puţina ne îngrijim , este însuşi lisus Chris-
tos, victima adusă înaintea Părintelui cer eseu. In urma-
re ţlice un mare Părinte alu Bisericel, Ιόη Chrisostoma:
Unu misteru ce ,ml dă nişte idei aşia de înalte despre
D-deâ ; una mistera ce ,m l inspiră o grâză infinită pen-
tru păcata, şi mă face s6 preferă m ântuirea sufletului
meâ înaintea tuturora b u n u rilo râ păm entene trecute,
presante şi viitâre, trebue să fie u n a m isteră de o pro*
fundă înţelepciune. Nişte sentim ente aşia de raţionabile,
înalte şi sublime pentru dem nitatea om ului, n u potâ să
purcedă dintr’un principia înşelătoria şi falsâ. Aci nu
p0te fi de câta o profundă şi sublim ă înţelepciune a lul
D‫־‬ţleâ. Drepta care şi Apostolula Paula convinsa de
înălţimea acestui m isteru, (Lice în Epistola sa către Co-
rintenl: Eâ fraţilora n ’am venita la voi în înălţarea cu-
văntulul şi a înţelepclunel, vestindu-vă mărturisirea
lul D-dea ; căci nu m ’am judecatu a sci ce-va între voi,
fără numai pre lisus Christosu, şi acesta restignit (1. Co.
rinteni. 2. 2). — Numai adânca şi ferm a credinţă în a-
cesta mistera a pututâ rădica şi regenera omenirea pă-
gâni aste. de degradată moraliceşce. Numai o convingere
 PR B D IC l 483

β mat respectată în comparaţiune cu cele lai te pop<5re

nechreştine, deşi de aceeaşi rasă, d. e. Perşii, Indienii,
şi prin urmare viaţa sa morală,—ce se traduce şi in forma
esterioră a traiului social, este mal conformăcudemnita-
tea de omO, însinuându ’1 ideea de a se crede chiar şi su-
pertfră celor-lalte rase omeneşcl; acesta este uou fapta
istorica necontra^isâ— Ala doilea, decă omenirea se
conduce de legi necessare şi nemutabile în progresul
s6u succesiva, de ce omenirea Asiatică, necontestata
mal betrână, nu se află ea mal superidră in credinţă şi
fapte morale de câtu cea chreştină? şi de ce tocmai din
contră în lumea nechreştină predomineză în credinţi
fatalismula şi în faptele moralo-sociale Despotismula
neumana şi lipsa de sentimentele nobile de egalitate si
frăţie intre Omeni? Veţi dice p<5te, că acesta neumformi-
tate necessară provine din aceia că âmenil s6 tragă din
diferite specii de maimuţe, şi cu t<5tă metamorfosa lorâ
de miliâne de ani şi transmigrarea unora asupra altora,
totuşi mal ‘conservă într’enşil elementele acelor diferite
specii de maimuţe, der prin acesta, vanilora înţelepţi, nu
refutaţl supranaturalilatea chreştinismulul, ci numai
confusaţl şciinţa prin suposiţiunl extravagante şi ab-
surde. — Căci deca âmenii s6 conducâ numai de legi
necesare şi nemutabile pentru ce atâtea variate schim-
bărl în cunoştinţele lorâ, în viaţa lora publică şi pri-
·vată?Si care pâtefi absolută necesitate că din păgânism
ca causă, să se producă chreştinismulâ ca efectu ? Apol
deca chreştinismulâ este un effectiv necontradisu in
omenire, voi pretinşi sapienţi ai acestui secul, cari v6
daţi înaintea popârelorâ de cunoscători şi esplică tori a
tuturora causelorâ şi efectelorâ, ce se petreca in meca-
nismul materiala şi sociala al acestui pămentâ, pentru
ce nu admiteţl causa sublimă a unul efectâ ce subli-
mează omenirea ? Pentru că este supra naturală, Jiceţl,
şi nu s6 ρόΐβ demonstra chimiceşce şi mecanic fisiceşce.
 482

lord, u n d e să afu n d a se , sS ce re a a-lu tra g e c ă tre estrem i.

ta tea v irtu ţilo r c o n tra re . C u m să p u te a ast-feJu ca mica
plămădeală a în v ă ţă tu re i lu i Iis u s C h risto s să electriseze
e n o rm u lu a iu a tu in fe c tu ( p u tu r o s ă ) a lu m e l Greco-Ro.
m ane, ce co n ţin e a în s in e t6 te a b o m in a b ile le c rim e mo.
rale şi sociale ? C um , dicu, C h risto su p u te a a se im p u n e
şi crede de o m en ire, c a f iiâ a I u l D *deu, d o t a t ă c u puteri
su p ra n a tu ra le, d e n u p r e s e n ta în p e r s â n a sa m odelulft
viu de a b n e g a ţiu a e ş i p e rfe c ta m o r tif ic a ţiu n e a tutorii
p a s iu n ilo r s p iritu a le ş i c o rp o ra le , c e în v ă lu ie ş i ame-
ţescâ pe om u în v ia ţa a c e s ta , c a ş i f u r t u n a p re corabie
în m ijlocul!! m ă re î. E lu d e ră , c a p o lu lu o p o s itu d e în-
chinare atot felulfi d e id o li, c u m s u n t : în v id ie a , av ari-
fia, m ân d riea , lăc o m ie a , şi o r i ce a lte p â n g ă r ite p asiu n i
şi defecte corporale, d e v e n i p e n tr u u r m a ş i sfii b u s o la de
salvare în o c e an u lu v ifo ro sfl a lu v ie ţe l o m e n e ş t i : «Pen-
tru aceea şi D-deu Va p rea î n ă lţa t , ş i i-a d ă r u it nume
m a i pre sus de tot n u m e le : ca î n n u m e le lu i Iisus să
se plece tot g e n u c h iu lu , a l celor cereşci, a l celor pă-
m in teşd şi alu celor de sub p ă m in t. S i tâ tă lim ba să
profeseză că Iisus Christos este D o m n u , sp re m ărirea
lui D-deu Tatăl ( F ilip is e n i, I I, 9 — 12).
III). Acum mal rămîne a considera o ultimă chestiune
ce şe propune de filosofii naturalo positi vişti contra prin-
cipiulul de supranaturalitate a acestei dogme chreştine
a rescumpărărel. Εί ςΐίού : câ omulu ca şi animalele §i
plantele se conducu numai de legi necessare şi nemuta*
bile, de când s’ati ivita pe pămentii şi pen6 astădi; prin
urmare este ceva imposibilei şi absurdti de a admite prin
Iisus Christosii reformarea interi0ră şi edificarea morală
a omului în modâ estraordinaru.
S3 reflectăm puţinu asupra acestui argumentă, ce pare
a ignora istoria şi natura omului. Mal înteiu, că omeni·
rea Chreştină este superi<5ră prin credinţa sa, şi faptele
sele morale, întru câtti sânt conforme cu Evangelia, o fac
 18 5

put a se considera ca lil a une! singure familii; prin ur-

mare ca fraţi egali între sine cu totul de o potrivă in ac
ţiunile morale; cea ce le dă şi dreptul fi de a aspira şi pre
tinde la egalitate şi în relaţiunile vieţel esterne sociale.
_ Deci deca voiţi ca societatea n<5stră a Româniloru să
aibă desvoltat într’un gradu cât s<$ p6te mal maresenti*
mentul solidaritate! între cetăţenii s61, a reciprocului
ajutorii între individele de diferite clase, a micşorărel
sărăciei şi miseriel celoru scăpătaţi prin bine-voi t<5rea
şi clireştinesca virtute a milostivirel din partea celor
avuţi; se cade mal întâiu de tâte a ii buni chreştini şi a
ne ruga cu umilinţă Intermedia torul ui nostru Mântui-
loru, carele ’şl au data sufletula sea rescuinpărare pen-
Iru m ulţi; ca Părintele comuna ceresca să nu lase a se
clăti nici una păru dia capulu nostru, fără scirea sea; şi
să reverse asupra nâstră şi tâtă abondenţa darurilorQ
sele: că nu avem altă laudă şi glorie mal mare pe pă-
menta de cât pe Iisusa Ghrislosu, şi acesta răstignitu şi
înviata. Amin.
G. Erbicânu ·
484 PREDICI

Deră creaţiunea lam ei şi a o m u lu i, Spiritualitatea $u

Île tu lu l, destinaţiuuea perfecţibilitălet şi a imortal
tălel s e le , s6 dem onstră <5re chim iceşce ? Nu diceţ!
şi pentru, aceea nici le ad aii tem u. Deci, irajilor creştini'
să nu vi S3 pară curiosu, nici să vS scandalisaţi de cei ce
'1 veţi au^i că nu admitu. su p ran atu rala rescumpărare
omenirel prin lisus Christos ; căci, cu m videţi acesliea
negă chiaruesistenţialui D-deu şi a sufletului în 0men1 ·
şi aceste spirite nu s u n t de la D‫־‬deu, ci de la lu m e ; ^
in lume, dice Apostolul, este p o fta tru p u lu i, pofta 0.
chiloru si trufia v ie ţe i, f i lu m e a se trece si pofta ei
eră cel ce face voia lu i D ţleu re m d n e in vecu (I. i<jn’
2.16—17). - Apoi acestu g e n u de <5menl, ce se pretindă
totu sapienţi şi capabili de a conduce pe alţii, nu vedeţi
unde împingă popârele ?(E1, d in n en o ro cire, au începutu
a furnica şi între no i, şi A postolulu ţlice despre e l : ah
audita că va veni a n tih r is tu , şi ecUă cu m m u lţi sau
făcut a n lich rişti: căci a n tic h r is tu este o ri cine lăgă-
dueşce pe la tă lu şi pre F iu lu ; st acesta este spiritu
m incinosuin lume (2—22).—Păzi ţi-νδ deci sa nu vă în-
şele, nici pre voi, nici pre fiii v o ş tri; de n u voiţi să νδ
facă a crede că m aim uţe erm afrodite aţi fostă, şi prin
urmare s0rta lorii νδ aşteptă şi în viaţa viitârel
Este îa adevSrii, fratiloru creştini, curiosu de observat
eum spiritulu. râului, ce încă de la începutu profitândâ
de libertatea şi inteligenţa m ărginită a om ului, face pre
acesta s6 credă că, violându legea m orală representată
prin voinţa divină şi încercându se a cundsce binele şi
reul, va deveni ca un u D-deă; tot acest sp irită, ce unt’
blă răcnindu ca u n leu, că u tâ n d pre cine sS înghită,
necontenit subpretextul sciinţel, chiar astăzi sS încercă
de a rum pe ori şi ce relaţiune pi<5să in tre su fletu l oniu-
lui şi Creatorului seu, D d eu. Deci (jlice, fericitul Augustin:
numai D·deu este viaţa sufletului. Deră cine n u vede că
num ai prin răscum părarea lul Christos âm enil au înce-
şi de post, der îngreueză prin m ulţim ea lor tru p u l, în
cât nu p6te nici să se îutârcă ca să lucreze ceva, ne cum
sj se ocupe de faptele m â n tu ire l! Ca ce fel de post este
acela, deca te îngreueză ca să nu poţi m erge nici în bi-
serică la sfânta slu jb ă şi sS stai la rugăciune două trei
ceasuri, — deca n u poţi pleca nici genuchile şi capul
înaintea sfintelor icâne, — deca îţi este cu greu să râdici
chiar m âna ca să te închini 1 Nu, fraţilor, este puţin
pentru postire ca să n u mâncăm num ai mâncări de
dulce! P entru ceseopresc acum mâncările cele de dulce?
pentru că m âncarea de dulce face trupul leneşu, somno-
roşii, sângele p rin vinele n<5stre să mişcă mal cu repezi-
ciune, p entru care şi patim ile nâstre se aprind mal m ult
şi împedecă sufletul să se înalţe către Dumnedeu. Iată
pentru ce se opreşte m âncarea de dulce. Der şi mânca-
rea de post face tot aceea-şî, deca o vom întrebuinţa în
cantitate m al m are, şi m âncarea de post ne p6te îm buiba
atât de m u lt, în cât n u ne pâte ajuta în tru nim ic.... A
posti va să dică, ca şi m âncarea de post să o întrebuin-
ţăm cu m ultă cum pătare. Ce gândiţi voi? Sfinţii Părinţi,
na postiau <5re şi el ? Spre p ild ă , Sfântul Antonie, el
mânca o litră de pâine în trei ţlile, şi acesta nu o făcea
namal în file le de post, ci mal în t6tă viaţa sa. Va să
dică, nu n u m ai că trebue a m ânca puţin şi negreşit
mâncare de post, ci a o întrebuinţa cu totul ra r, — a-
cesta măcare în săptăm âna pocăinţei.
Der şi acesta este pu ţin pentru adevăratul post. Oboci-
nuit noi n u m im post înfrânarea de mâncare. Sunt mulţi
de acea, carii, cu o bucată de pâine şi puţină apă şl
îndestuleză tru p u l în câte-va gile d ’a rendul. Der eu
încă mal repet, că acestă n u este în destul pentru a dice
că postim. Omul n u este num ai d in tru p ; ci partea cea
mal bună şi m al nobilă a naturel omeneşti este sufletul.
Înfrânând tru p u l de la m âncare, trebue să înfrânâm â
sufletul.... A tunci va fi post adevărat. Si fiind-că su-
 V O R B I R I L E

PREOTULUI DE SAT CĂ TR E PO PO RA N II SEI

A XXIII a VORBIRE
PEN TRU POST

LuaU aminte, ca să nu se ingreue

inima voslră cu sa tiu l m â n c ă m
Luc. 21. 34.
Fraţiloru l

Creştinul, care se pregăteşte ca să se îm părtăşescă cn

sfintele ta in e : cu tru p u l şi sâng ele lu! C hristos, este da‫־‬
tor să-şi curăje sufletul său p rin pocăin ţă, şi, înteiu să
postescă cu cea mal m are cu m p ătare.
Toţii creştinii su n t datori să postescă : d er săptămâna
aceea pe care o alegi tu ca să te pocăeştl după obiceiul
creştinesc, eşti dator să-o posteşti cu m are cumpătare.
Der 6re ce va să dică a posti cine-va ? A posti va să
dică a nu mânca carne, seti alt ce-va de d ulce? Aşa <5re?
Der 6re destul să fie acesta p e n tru postire ? Nu , acesta
este p u ţin : a nu m ânca de dulce — acesta nu va şă clică
încă a posti. Este de tre b u in ţă ca ch iar m âncarea de post
să se întrebuinţeze pre cât se va putea de cum pătat, de
puţin. Căd ce fel de postire a r fi aceea, daca noi am in‫־‬
trebuinţa mâncarea de post fără cum pătare, mal mult
ca mâncarea de dulce 1 Ca ce fel de post ar-fi acela1
deca pântecele nostru este în g re u n a t de m âncare ca şi
in filele de dulce I Ga ce fel de post ar-fi acela, care de
 PRBD1C1 _________

şire — trupul şi sângele lui Iisus Christos, trebue să se

rfge.
Ca să ne rugăm suntem datori to ţi , şi în tot-d’a‫־‬
u n a . Dumnezeu este făcătorul n o stru , Dumnezeu este
M â n t u i t o r u l nostru, Dumnedeu este Părintele nostru....
Cum d0r să n u ne rugăm Lui ? Cum să nu cerem ertare
ş i să nu-i m ulţăm im ? «Rugaţi-vă neîncetat I (1 Solon.
5,17) înveţă Apostolul. Deră acela, care se pregăteşte să
i e a sfânta îm părtăşire, este dator să se r<5ge cu deosebire,

ca să-şi capete de la Dumnezeu ertarea păcatelor sale.

Der unde trebue să se r<5ge ?
«In tot locul stâpânirel L u i, bine-cuvinteză, suflete al
jneti, pre D om rful! răspunde la acesta Psalmistul. 116-
gă-te der în tot locul 1 R0gă‫־‬te a casă ; intră în camera
ta şi r<5gă‫־‬te Tatălui I6u (ceresc) într'ascuns ! Der , fraţi-
lor, rugăciunea acesta nu este în de ajuns. In casă tu
nu eşti sin g u r. In casă tu începi să iaci rugăciunea ta,
iar altul din fam ilie, care nu se pocăeşte, are mare tre-
buinţă ca să lucreze ce-va ; a casă trebuinţele familiei
îţi ocupă m intea şi nu poţi prin urmare să te rogi cum
se cade. Unde der ar-fi locul acela, în care să te rogi mal
liniştit ? In Biserică. Pentru aceea clopotul bisericii se
trage de trel-orl pe di şi chiamă pre cel-ce se pocăesc la
rugăciune în sfânta biserică. Aci nu‫־‬i mal împiedecă ni-
meni la rugăciune, aci din contră, t0te îl fac şi-l în-
demnă la rugăciune. Biserica este locul cel sfânt în care
mal cu osebire se află Dumnedeu, Părintele nostru, şi
este didită a num e pentru ca să ne adunăm într ensa la
rugăciune. Aci su n t m ulţim e de ic6ne ; aci se citescfl şi
se cântă sfintele rugăciuni ; aci toţi sunt ocupaţi cu ru-
găciunea ; a c i, ca să die aşa, şi ne voind tu trebue ca
si te rogi : toţi se rogă, cum ai putea să stai, ca să nu te
rogi şi tu ? Si aşa cel‫־‬ce se pocăeşte trebue ca să mergă
la biserică să se r0ge.
La biserică ca să se rdge este de trebui ntă să vie toţi
488 PREDICI

fletul este mai pre sus de cât trupul, apoi el trebue

înfrânat si mal mult de cât trupul. Der de la ce trebue sâ’1
înfrânăm ? De la pficate. Acesta n u va să dică a posti,
deca noi înfrânând trupul de la mâncare, ne dăm la tot
ielul de plăceri ca mal ,nainte ! Acesta nu este post,deca
noi îafrânându-ne de la mâncare, nu ne înfrânăm spre
esemplu de a vorbi de r60, de a rîde de a lţii, de a face
urâciuni, certuri şi alte pScate. Acesta n u este post, deca
noi înfrânândn-ne de mâncare ne lacem mal r 8 l !... Chiar
gândirea că dup8 trecerea postului o să m âncăm carne şi
bucate bune, gătite din carne grasă, strică postul cel ade
vârât, căci acesta s'ar asemăna cu aceea gândire a evrei‫־‬
loru, pre când el se aflaţi in pustie, la cărnurile cele
de porc din Egipt. . . S'apol ce folos m al al de post, deca
trupul îţi va slăbi, iar sufletul t6u va fi m al rSu ca mal
nainte ! La ce s6 mal şi posteşti atunci ?
Si aşa, ce va să ţlică a posti ?
A posti—va să dică : înteiu s6 nu întrebuinţăm mân*
care de dulce, — al doilea, mâncarea de post să-o între*
buinţăm pre cât se va putea de p u ţin ă , — al treilea,
postul cel mal adevgrat este, ca s6 pădim sufletul de
fapte şi chiar de gânduri rele şi să-l înălţăm prin rugă-
dune către Dumnedeu.
Aşa, fraţilor, să v6 siliţi ca s6 postiţi, « ca n u când-va
să-se ingreuaze inimile vâstre de saţiul bucatelor »1
Amin.
Preot. Sp. B&deecu

A X X IV -a V O R B I R E
DESPRE RUfiACIDNE

Cam lut Dtimnctjeu — casă de rugăciune

este. Luc. 19, 46-

Creştinul, care se pregăteşte să iea sfânta impărtă-

 P R E D IC I 491

F r a ţ i l o r ! începeţi pocăinţa v â stră d in d iu a d i n t e i â a

sâptăm ânei ce a ţi h o tărâ t p e n tru pocăinţa v â stră ş i mer-
g e ţ i în tâte dilele la biserică 1 Nu m al supăraţi p re Dum-
n e^eti p rin lenea şi n e în g rijire a v6stră de m â n t u i r e .
R u g a ţ i - v ă în casele vâ stre cât se v3 putea m al a d e s e -ori,
veniţi şi în sfânta b iserică la ru g ăciu n e! A m in.
P re o t Sp. B&descu-
 490 PREDICI

şi to td ’a-una, cu osebire în sfintele sărbători : aucli^

tocând la biserică, lasă tâte ocupaţiile tale, merg! la b!.
serică şi te rdgă 1 Pentru ce s’a făcut biserică ? Pentru ce
se t<5că la biserică ? T0te acestea n ’ar ma! fi fost de tre-
buinţâ, d£ca n ’ar-fi lost ele de trebuinţă pentru creştin!
ca si se adune în biserică ca să se r<5ge.... Toţi trebue să
mergă la biserică, iar mai cu osebire cel‫־‬ce se pocăesc.
Si aceştia trebue să m£rgă la fie-care slujbă în tot tim-
pul acele! săptămâni, în care eî se pocăesc. Si deca neam
gândi ce-va mal serios, şi am întreba, 0re destul să fie
timpul de o săptămână pentru cel ce se pocăesc şi se
pregătesc pentru sfânta îm părtăşire, ca să se spele de
t6te păcatele, câte le face în tr’un an întreg ? A păcătui
este tot una cu a cădea în tr’o prăpastie. Tu greşeşti în
tot cursul anului, în tot cursul anului m ergi rostogolin-
du-te în prăpastia păcatului şi te gândeşti că în cursul
unei săptămâni să eşl din acestă prăpastie ? Sfânta Ma-
ria Egiptenca t<5tă viaţa sa a plâns pentru păcatele tine-
reţilor sale. Iată cum se pâte ca să se spele cine-va de
întinăciunea păcatelor sale. Iar noi ne credem spălaţi de
păcate pocăindu-ne <5re‫־‬cum în tim p de o săptămână I
Se înţelege de sine că acestă este puţin ca să lepădăm
de pre no! sarcina păcatelor d in tr’u n an întreg. Sfânta
Biserică in consideraţia neputinţei nâstre a hotărât un
termen atât de scurt pentru pocăinţă, şi num ai harul lul
Dumnezeu şi marea Lul m ilostivire ne ajută ca să ne
spălăm de păcatele nâstre atât de repede şi uşor.
Si bine ar‫־‬fi, fraţilor, ca măcar acest tim p puţin, a-
decă săptămâna pocăinţei să o consfinţim la rugăciune
pentru păcatele nâstre. Amar, am ar va fi acelora carii
nu voesc nici atât să facă ! Amar acelora, carii încep lu-
crul pocăinţei lor de pe la jumătatea săptămânel, carii
daţi în tot timpul anului la felurite păcate, vor se mal
şe£ă două-trel $lile din săptămâna aceea, care s’a hotărât
de sfinţii Părinţi pentru pocăinţă I
 afirm* de toţi autorii hagiografi. Adăogăm immal că acestă
tradiţiUI1e a bisericilor chreştine în privirea actelor martyrilor este
ţa total confirmată. înca şi prin mărturia autorilor păgâni, precum
p linie ( 1 ), Tacit (2), Seneca (3), Celsius (4), Libanius (6) etc. Δη-
ticil persecutori a christianismulul n’aO acusato pe ântftil chrestinl
nici un crimen, afara de sentimentalo lor îraprotiva reli-
giunel idolatre, şi de superstiţiunl de a na voi să 80 Închine flei-
lor: ft nu sacrifica idolilor, şi de a fi cu Îndărătnicie alipiţi de noua
reiigiune ce îmbrăcişasă; şi In acestea se cuprindea t6te acu
saţiu n ile lor. Deci falşii necredincioşii moderni pretindQ că aceşti
chreştinl erau 6menl turburători şi Înşelători; că turbura liniştea
publică, insulta pe păgâni In templele lor, şi pe magistraţi In tri-
banalele lor; şi,că provoca, cu precagetare, ara persecutorilor şi fa-
ria caieilor ; D6 era astfel ΰ, atancea : Iisus-Christos ar fi anon-
ciatfl nedreptă discipulelor 861, că vor fi goniţi şi daţi morţii pen-
tra numele lu t; ca vor suferi persecuţiunl pentru dreptate, şi na
pentru crime; prevenindu-I chiar contra excesurilor anal zelă falşQ,
şi oprindu-I de a excita contra lor ura publicft; dar ca t6te acestea le-a
gjen că-I trimite ca mii în mijloculu lupilor (6). Iar Apostol al ţjice: O.
cărîţi fiind grăim de bine 1 goniţi răbdăm: huliţi mângăem; ca nisce
gunoiUne-am făcut lumii, tuturor lepădătură peni in cisul de a-
cumu» (7). La cari adaoge Încă: Toţi cari voescu cu bună credinţă ave-

(1) Plinie lib. X, Epist. 97 a d Trajan: «Ia tă , elice el lai Trajan, modulâ de cor,
mă conducă tn privirea celor ee mi s ’aii p ă r ît ca chreştinl. II în tre b ă de 1unf£ .
dupe cuui îi mărturisesc· Uf ac interogatoriul a doua-0ră,atreie-0ră. am eninţănd u ‫ן‬
eu supliciu. C ăt.d persistă %n devotamentul lor. ordoi 1â af conduce la su p lic iu .‫״‬
(2) Taoit Annal lib. XV, o. 41. Neron, elice 61, ordonă se omoreprin suplicii!
fârie silnice (exquisitissimis poenis, pe omenii ceI urâţi pentru crimele lor, pe ear\
vulgul li numesce chreştinl. Superstiţia lor fu incă reprimată de mat înainte. (E!
rorbesce acide E dictai prin care Claadiu predecesorul lai Neron, alungase pe
toţi Jadeil din Borna, pentra instigaţinnea despre Chriatos).
β) Seneca Epist. 44.
(4) Origen conta Celsius lib. VIIL n. 39, 43, 48 act.
(5) Libanius Parentali ia Jaliaa a. 53. Pliuia lib. X Epis. 97 : laid la ee se re-
duce, scrie el, greşala sau erârea lor. In usulH de a se aduna in ore-care di mai
nainte de răsăritul sorelul, fi de a cânta împreună tn doue ■chorurl cântice In
onorea Ini Christos pe eare'l adoreQă ea pe Ό-φεύ. Se angageată prin jurămiint·
ie a nu comite crime, de a evita înşelătoria, jaful, adulterini, a fi credincioşi
cuvântului lor, a nu nega tin deposită ce le ar fi încredinţat. In urmă se retragi
fi st reuneseu dm noii spre a lua un âspăţiii ordinariu ft inocentă.
1« Math. X 16. (7) 1 Corinth. IV. 12—13.
 DESPRE MARTYRI (MUCENICI)
Martyrfi, cuvântfl derivata din grecesce, însemnă Mar-
turU. — S8 dă Damele de M artyra (Mucenicu) la aceia can afl
suferita pentra mărturisirea adevărului Erangelicfl. Numai o singură
caasă este care face martiri: Credinţa lucrurilor In care trebue a
crede safl a face. Se distingu martyri desemnaţi, martyri con-
sumaţi sau încoronaţi, şi martyri încredinţaţi. Cel d’intfii sunta
aceia cari afl fosta condamnaţi la mârte, dar a căror sentinţă n’a
fostfl executată; al doilea cari aii maritu în tn rm e n te , sau în ar-
marea violentei turmentelor ; şi al treilea aceia pe cari Biserica,
dape o examinare canonică, ϊ-a propusa veneraţi uneî credincioşilor.
Odini-dră se da nomele de martyrfl, tuturor mărturisitorilor cari
afl saferitâ exilfl, safl 6re‫־‬carlturuente pentruIisus-Christos: deşi
na li s'afl redicatfl vieţa; dar acostă titulă e ne proprie: fiind-că
na sant martyri, propriu dişl, de căt numai aceia cari morfl real minte
In turmente, safl ln urmă, din violenţa turmentelor; safl cela puţin
în timpalfi lor, deca D-ţlefl nu-I preservă de mârte, prin un miracol
a-tot puterniciei sale.— Pentru ca un om se fie socotit ca martyrfl,
trebue necesarminte se fi datfl viaţa de bună voie : safl pen-
tra <5re-care verităţi speculative (theoretice) a religiunel chre-
ştine, precum sant articolele de credinţă, safl pentru 6re‫־‬care ve-
ntăţl practice ale ei, pre-cum actele virtiţilor chrestine. Ce este mal
malta, trebue să existe din partea tyranulul ura despre credinţă.
safl despre o bună acţiune prescrisă prin credinţa lui Iisus-Cristos,
Deca martyrulfl este catechumen, era obligat de a primi botezulfl
apei, 4e era 10 posibilitate ; Iar de n u , vărsarea sângelui s8fl se
socotea în locfl de Botez. Autenticitatea actelor mărtyrilor ţi a
scrierilor, ce euntfl conservate cu mare îngrijire prin ttfte bisericile,
 DESPRE MARTIRI 495

ticn ii paclnicl, supaşi legilor, inamici turburarilor şi revoltelor,

cari na 86 amesteca nici la o conjuraţiune ce eraa pe atancl aşa de
frequente; cărora na 1· se reproşa nici un crimen, de cftt refusul de a
aduce tămâe falşilor divinităţi. Chreştinil, pe acestea repreeentaţianl
de curagitt ladrăsniafl a le arăta imperatorilor, guvernatorilor de pro-
viaţii, şi magistraţilor. In fine, dupre cum am #80 mal sued, Însuşi
autorii păgâni, desinând tabloul numer68elorjpersecuţiunI dirigiate
contra chrestinilor, şi a supliciilor teribile ce aa suferâa, mărtu-
risesca, că : totul ce in chreştinl era de reproşată, se reducea nu-
mal ia resistenţa cea prea mare in religiunea lor, şi in dispre·
fiul foilor statului. De şi Tacit şi Suetone acusă pe chreştinl, ca
aparţinând la o sectă vStămătore, înrăutăţită şi facetâre de r6tt, (exi-
tialis superstitio, superetitionis pravae atque maleficae), dar nu ar-
ticoleza nici un crimen, de cât superstiţiunea perniciâsă (exitiab ilis
superstitio); şi acâsta este unicalmente numai pentru că paginii
privea im pietatea chreştinilor spre divinităţile lor, ca causă a fia-
gelelor imperiului şi nenorocirilor publice.
Acestâ se p6te proba şi din X iphilin In viaţa lui Domiţian,
c6 flice: că acest principe a condamnata mal multe persâne la exila,
na pentru vre‫־‬un crim en, ci numai pentru că 8’a schimbat religia,
(adecă saO făcut c h re ş tin l); cugetând Domiţian că prin acesta va
atrage favârea Şeilor : spre a evita nenorocirile publice.
A rch . O . R â s c a n
 fui in Iisus ■Christos goniţi vor fi» ( 1). Ddcă întâii credincioşi n’afi
urmaţii acâstă lecţiane şi aceste exemple, atunci apoJogiştiî noştri{
precum: st. Justin ( 2), Athenogoră (3), Minutius F elix ( 4 ) 6 ‫_ןי) י‬
menfc Alecsandrenulfl (5), Tertuiian (■), 8t. Cyprian (7), etc. (8)‫י‬
ar fi fost de o necrezută neruşinare, imputând păgânilor, că se 1q.
YerşundzS 10 deşertd şi cu furie contra inocenţilor, dând morţi! pe

(1) II Timoth. III. 12.

(2) Justin I Apolog. § 4. Numele ce p ir tă cine-va n a e ste în sin e n ic i răii nici
ban. Na fe pite judeca nn omu de câ t n a m al d ap e a c ţiu n e le ce le p ir tă . Voi laaţr
când se vorbesc« de noi, nomele ca o a p ro b i de c u lp a b ilita te . V o In e ac u saţT pentru
e i noT eastern c re tin i. D ică acuzatul n ig ă că eate, il a q a i t a ţ l : d i c ă m ărtarisesce
că este. îl condamnaţi. Acesta nu e jastfi: căci c h r e ţtin l su n tu n i b u n i ţ i re l, dupe
cam sunt ţi philosophi ţi buni ţi re i. Num aî ex am inând v ia ţa ţ i u n o ra şi altora pe{;
pntea aduce nn jadeţiu 1■gitim."
(3) Athenogora legatio pro Christ, η. I : ‫ ״‬V e rugăm â e a n u su fe ri c a în şelători! se
rtdice viaţa nâstră. Dape ce ne-au despoiaţii âe a v e rile n i s t r e . Ia c a ri noi renan·
ţăm bacaroţ), eî voescu încă a reâica âe Ia noi corpul ţi v ia ţa n i s t r ă . »
(4) Minutius Felix Octar. c. 29 a i. 32. ‫ ״‬V oi â lc e ţl ( p ă g â n ii) c ă n o i adorăm o
cruce, acista e falţ. Voi o ad o ra ţi, căo l in sin g n iile v d stre n 'afl form a u n e i cruci!
ţi nn le adoraţi? Ne reproşaţi de a crucifica un c o p ila , a c e sta e falşă.
Toi santeţl cari îl imolaţî deilor v o ţtril, cari î l e x p u n e ţi, c a ri î l o m orîţi ‫‘ ג ש‬
nainte de nascere pria proecte c rim in a le ; c a r!·! d a ţi m o rţii t dupe exem·
piele dealul Vostru Satarn, ce ucidea p e a î s e î ţ i ’I m âne». V o i ^iceţl
că noi ne închinăm la un capii de m ă g a r ii; a c e sta e falşii. V oi v 8 Inchi-
naţî la animale, ţi chiar la cele m af necurate: in p a rtic o la r la b o ii ţi cro ao d iltt. Voi
ne reproţaţl infamii în privirea preoţilor n o ţtr il! A cestea s u n t calo m n ii. C ăci voi
sunteţi cari eomiteţl imoralităţile cele m al re v o lta n te . V o i ^ ic e ţl c ă n o ) adorăm
pe an omu! Acista e falşă, căci voi a d o ra ţi «Smenl. V oi ţle ific a ţl dm enii, m a ic a
sima pe imperatori, cari tiadă a deveni d e l în c e lu m a l s c u r t tim p u
(5) Climent Alexandrinul Lib. VII c. 16. ‫ ״‬N oi avem p e n tru p rin c ip iii doctrina
stăpânului, car·, prin propheţ!. prin E vangelie ţ i p rin f e r ic iţii A postoli, a expns
sciinţaia maî malta chipuri ţi în diferite forme, d e la în cep u tii p en e la finiţii. D ică
cine-va cugetă avea trebuinţa âe un alta principii!, to t p rin c ip ia l lu i v a fi în cn-
rând ruinaţii.
(6) Tertnlian Apologia 50.
(7) Cyprian Epist. 4 5.
(8) Julian Apostatul lasă careu lib iru n re l ţi fa rie l p ă g â n ilo r c o n tra chrestini*
lor. Acia, voind a 'ţl răabana, sfărma templele lor, ^id ite su b im p e ra to ril Constantin
ţi Constanţifl; furia lor se suia pâne a m ânca cele âin n ă u n tru (m aţile) a m al multor
chreţtinl Păgânii din Gaza, dupS ce spintecau p ân tecele p re n ţilo r ţi a feeciirelo r,
amesteaă maţi le lor cn orztt ţi le dedea purceilor sp re m ân care. J a lia n în locu de
a se opane la acestea arme de ne audită b arb arie ,pedepsi pe g u v e rn a to ri, c a rî se o-
punea laacista—Memo res de !'Academie des In sc rip t tom 70 în 12 p 266 e t suv·
VedS diction Theol Bergien tom III ed P a ris 1838 p 137. T a c it Annal lib·
15 a 34 si Saetone în vit Nerone. Ved.1 ţi D iet, u n iv ers, d e sciences eclesiastiqaes.
tom II Paris 1868 p 1414 ţi 15
 precum klar şi la actul u n ire! R om ânilor de peste Car-
paj! cu Biserica papală.
E s te ftf r t e d u re ro s u , că a u t o r u l s c r i e r e ! , c o n d u ş ii d e
p r in c i p ii le m o n a c h i s m u l u î , n u ş ! a în s e m n a t a n ic fi e r l
n u m e le ; d e r d i n c u p r in d e r e a s c r ie r e ! se p 6 te p re s u -
p u n e , c ă e l.c u n o s c â n d d e a p r â p e a m ă n u n t e le M o n ă s ti-
r e l S il v a ş u l u ! ş i s p e c ia lm in t e a l e u n i r e ! B is e r ic e l d i n
T r a n s ilv a n i a , e s te d i n t r e b ă r b a ţ i! d e p r i n M ă n ă s t i r i le a -
c e l o r l o c u r i , s e u p 6 t e k l a r d i n S il v a ş f i.

PLÂN GEREA
S -T E I M ONASTIRI A SILV A ŞU LUI
DIN BPARCHIA
C H A Ţ A G U L U I D IN PR ISLO P.

j a aminte cerule şi voiă grăi O Prielapu numită loctt 1

Fl&ogend cu amar me voiu tângui | Cam fuseşi f&r* de norocii
Aadi-m! pementule cavintele Ba eti bine am fostu norocită
Şi să-mî caprinul lacrâm ile Căci 8 -tul Nicodim ânteiu aici B’aîi
Şi firea ttftă cea omenescă sălăşluită,
împreună cu mine 8ă se tâoguesce. Şi ânteiă S -ta l Nicodim m i a& pusă to-
Că lată eă fata Sionulul cea Iubită Carea stă de văcari multe (molie),
Monastirea Silvaşulu! cea vestită A cam de omeni trecute.
Eemăsei acum pustie şi ofelită M a l nainte ca m ulţi ani
Jalnică ca o vgduve cernită De domnia la i Matei erai
Arsă ca focă şi surpată Că acesta! prea cuviosă şi 8‫־‬t& pă-
De t6te ce avasei prădată rintc de la D-geă i s’au vestită 10-
Vaflă toţi ce! ce trecă pre lângă mine cal pişătorilor să-iu găs$scă.
Da easte la cine-va durere, precum la Ş i acolo Mânăstire 82 zidâscă,
m ine. Ş i în ţdrâ române3că preste m ante,
Că de s’ar fi sculatu asupră-mi necre- AS trecută şi au cercată locuri m ulte.
dincioşil Local cela m al di'nteitt
Efi m'aşi fi păzită de dânşii. Easte în Surdu(c) sus pe Jiifi.
S6ă Turcii de m ’a r fi arsă şi m ’ar fi Acolo peeceră au găsitu.
surpată, Şi în tr ’însa 8’ati sălăşluită;
NJaşî avea atâta bănatu. Care pesceră şi pene acum 8e găscsce
Ci acia, ce Îm preună ca m ine a fi 8’au Ş i a 8 -tu l ui N icodim ae numesce :
socotită, Apol 8'afi dusă tn U ră şi m ailnl& u ntru
Credincioşii acia m*aă pustiitu. Pene la apa ce se (Jice M o tru
Si vie dar mârtea preste el, Acolo puţin aă conăcită
Şi aă-I pog6re în iadă de v il. Şi pre vreme mOnustire 8’aă z id ită .
ANULIV n
 S‫־‬tele n0stre Monastirl, cu spiritul lor de conservare
încă coninţa mult materialii relativii la istoria şi litera·
lura roraânescă. Noi acestă o sci mii din propria esperţ.
enţă şi cu ăjutorul lui D deu , nu vomu înceta în t6tj
vieţa ndstră, de a desmormânta aceste monumente ale
Teret. Dar un lucru este de dori tu, şi acostă dorinţă se
p6te realisa numai de cătrâ Înalt Prea Sânţiţi! noştri
Metropoli ţi şi Episcop!; adecă de a se lua mSsurî seritfse
şi severe, pentru ca să se conserve bine aceia, ce ni a mai
rfimasO. Si dupre opiniunea n<5stră, acesta se p<5te rea
lisa numai atunci, când stariţii şi membri! consiliului
spiritualii voru fi tot de*una dintre călugări! monăsti-
rei; căci este constata, că călugărul ce rSmâne ma! mult
timpii într’o monăstire, nu pâte să devină vandalul ei.
Am rSmasu uimiţi de religiositatea, cu carea am v6-
dutu, că se conservă biblioteca s-tei Monăstir! Găldăru-
senii, şi am aprobată din sufletu măsurile de precau·
ţiune, ee se întrebuinţezi cu. pers6riele, ce volescii a cu·
n<5sce şi a profita de cărţile şi manuscriptele bibliotecei
acestei s-te Monastirl. Supuşi şi no! la regulele de con-
servare ale bibliotecei s-tei Monastirl Căldăruşenil, am
putută cu tdtă buna voinţă, de a cunâsce o parte din
avutul literarâ al acestei m onastirl; şi în cercetările
nâstre am descoperita unu manucriptă in iolio, legatu
cu pele, unde între diverse învăţături, t<5te de cuprin*
dere morală, ama găsitu şi acestă producţiune literară,
intitulată: « Plângerea s-tel Monăstir! a Silvanului ».
No! supunema acestă scriere la cunoscinţa lectorilor
noştri pentru meritul el literaru şi Istorica. In dînsa se
v€da tâte condiţiunile literare ale lim bel române din
secuiul al XVlll-le şi ea conţine lapte istorice, relative
la mal multe monăstir! din Valachia şi Transilvania,
şi atunci n n i tîn ir 6re-care d in s a lă . I C am p ravoslavia In UStă lu m ea se «r»le
gumele 101 loan s - lu î N icodim au I D e c :rc p lită tiră n is a papei şi se s c a le ,
u r m a ţ i I P r in trim iş ii 101 cel c a k e lta e lă m alUL
p in lume şi din r u d e n ii ca t o ta l a i l C a r» n eîn cetata c a p ra ro ila v n ic î sa
eşita 1 lu p ţ i,
Şi aici la mine a i ▼eniti ; I Ca p t a v o ik îi a s i o p e rz i,
Intra o stângei kilie şi-ai fic a ţi, 1A i cât ar putea mai tare 81 o 3cad&.
ln carea slujind, lai D-«Jeu a i p licati I Acfeta ln tote părţile s’au du3i
Şi pre el dupi sferşiti l Şi pene şi la Ardei aii ajansfi;
l’aă proslăviţi, ‫ ן‬Şi a tu n :î A rd ălu l c â t de n a r e
peecera şi acum se găsesee, AQ s im ţ iţ i de la P a p a m are t a r b a r a r e ;
Şi kllia sâotalal se nnmesce. | La anal şepte 3uteşi tiaul preste o mie
lari dupre 6re-care întâmplare, 1 Penare cumplită şi orgie.

Ca a lai D-deu ,nainte aparare, A t a n d A ta n is ie M etro polia şi Biasrica

Hâdele sântului cele din 8ati îndrepta,
Mâseele ea total 13-a rid icaţi ţ Şi a norodului creştinesc(! griji purta.
Şi ln ţera românesci le-ai dnsi ‫ ן‬A to n e i popi la tin e ş ti, 6tnem pre a lor
La 6re-care mdnistire le -a i puşi (!) voie a i gasit&5
lise la nânal lai pararea se pomeoesce | P r e acesta A rc h ie re i p re a lesne de a -
Fiind-că şi o părticică din m0scele la! m lg iti«
se găsesc-‫ ־‬S fita ia d a -1 p a tra dogme s i p ritn ia e i,
Peae aici s’afi nm plati D in c re d in ţa lo r cea latm escă

Careatal celu din îneepati. ‫ ן‬C a acestea (dice) leg e a na ae strică,

Aiel istorie pentru mine grăită, ‫ ן‬Nic credinţa bană să ridici.
Ci am foşti bine norocită. Să le ere§e bine, aşa l’a i înTeiată şi
Trend ea aritfi ca se grăescn, I‫־‬a& spusQ
Acum de mirare me alm esci. Ι C i Ta fi ea Christos tn ceru sos.
Ni soia de ande s i începi, F iin d -e ă la papaeete
Şi a grăi na me pricepi, I A ce a a eeralal kele.
S i faci o jalnică povestire, El deşkide la toţi şi le faee intrare,
Pentra mine 8-ta Monastire C i preste to te este mal mare
A Silvasiulm cea vestită, Şi a ş a fo rte s ’a u a m ă g ită .
Aram pustie şi răsipită. | Ponturile Papei a i prim iţi.
O limbă ritoricescă, | Na seii $ice a i ei«} i t i . —din proe'.ime
Acam trebue să grăiască; se i din mândri·
S ă a ri te acestă întâmplare, {La atâta cam pliti tieălojie.
Grfenică şi de mirare; 1Că fiind omtt m a r ito rfi in lom*.
Ş i o mare nenorocire, ■In lame 5 î3 ‫ ־‬cântată iitlal de mărime,
De caregândinl, fe îngrozeşti preste A ceşti vlădică, decăs’aS n n iti serica,
fire: l- a i om pînti Papa saca.

'1) Hol a a cunosc: mă r e lie fu l« acesta! sântă.

 498 PLÂNGEREA S-TSl M0NA5T1RI

De îeolo s'afi dusă spre Vodiţa (1) ! M a re şi f m m f e ă ca to ta l de p£tră

Unde-î *cum skital Toponiţa. iŞ i fdSrte bine in te r n e ttă ,
D a j ă acfcsta p iş ă to n le (a ) au g ă s ită ‫ ן‬Ş i d io t r a a căsta se a ra tă
Cnde şi 8‫־‬t a l a r r i T ism a n a s’a ă zid ită Ci e ra p ra v o s la v ie a d e r e n tă ,
U nde şi moseele s-lul se găsescă, lu t r u aceste t r e i t e r i şi o credinţă
Şi minunile i se vestescfi. D re p tă i n t r a s â n ta T r o iţ ă .
D eci âe la s -ta l N icodim s’au fâcutu ' A tu n c i D -$ e ă b in e au v o ită .
T u tu ro r âe obşte începută. Şi eu a doa ă r ă m 'a m îuoitQ (!)
In ţe ra romincsci la m ulte z id ir i D e o do m n ă m a re ş i v es tită ,

Biserici, sferturi şi mănăstiri. (3) [ Z a m fira cea p u ru re a po m enită.

Adoa h rră Cozia Mireeft Vodă o aa ‫ ן‬F a ta la ! M o is e v oivod u d in Bucare-el.
zidită ! Din n e m u l m a r ilo r Băsărăbeseî.
Ş i s -tu l N icodim o aă s fin ţită. i La anul c in c i sute doe-decî preste
Dintru acele file bane şi norocite o mii,
Multe biserici şi mănăstiri sunt zidite,!‫ ן‬Mi a u p a s a ad o a 6 ră tem elie
Prin totă ţara romin&că,

I
N o ă frumtfeă d e p e tră
Şi îa tftă cea moldortn&că, | Prea iâ r te în fru m u s e ţa tă
Şi aid in ArdeiS s ân ta multe Ş i prea bine în te m e ia tă .
Distra acea vreme făcute Ş i cu z id u în c u n ja r a tă
De domnii şi de boem ţerei românesc!, M’aă în z e s tr a te ca m oş ii,

l
Şi de ai ţârei moldoreceerî, Ca sate şi cu rfl
Şi atâta âe multe s ân tă, Ş i e a od dre m :a u îm p o d o b ita

I
Cât na le poeifi scrie intra acestă Intra to t de severşitu.
carenţă. A p o i άπρδ sântul N ic o d im a urmalâ
picănumsi ana cea maî atâsă din tâte T is men eî să‫־‬i fia fată m ’a ă în tin a tă
Carea aă fostă îa gMie Şi aşa c a a lu î D n je ă bună rreie,
Din Belgend Metropolis. ! Am s tă tu m ultă vreme în putere.
S can ai ţ â r i şi tăria, Ca tot A r d e iu l în b u n ă credinţă în-
Pre carea o aă zidită tăriti
Mktaiă Vodă vit&ul cela prea vesiit De nici nnă erestt clătită.

[ f) Di■ e u s i m ite lo r d lU o r it 11« ■-lai Nicodiei ş i z id iri de monastirî, tradiţi-

a a n p o p ik li eoDÎtmdă monastirea M otralal e a cea a Yodit‫״‬î, u n t este pre locanta
Mebadiel âe a sn -^ î iredi Ja m . ,Bis- ort. Bom * an a l IV , No V pag. 271 Nota 3}.
(2) Acesta este termenul popalară ro m â a e se u , ca care ae desemaa la 1350
cataracta!, ee carge pre sab monajtirea Ti «mana
(3j Aceste esprasiaal denota, e l traditiaB ea tine coaitfi ■a m al de construcţii!'
EÎle religiose de pre timpul s-lnî Nicodim
(4) Deca Mcaaatirea S l r a p h ! s ’a p re 'a o itâ la 1520, de către Domniţa Z iafin,
atenei ea Ist are începutul la primele d a c ia ? de a a l a la aeea la la î al X1V-1·,·‫י‬
ia c ă ϊ»»■*« de 1542■ A cesta o d ic e a t fand iad a-ao pre ahrisoral Domaitaralal
VUdislar I a l Valacbie], care a i ara t i , c â M onastirea A pele, seu a S ilraţalai, fan-
dată de c itr e ■-tal Nicodim m al pre arm a i a a Silvasulal, if 1 a ra începutul Ia 1342
Sft n a r e m â n e c ia e -v a c u p a p a in unire Asupra acelui 0m5 d f i t A
O j s% fi i n t r a p e ir e . ţ Ca chală. Diimiadtrlă p ă d s k io fe .
A t strigată tn Dobra ş i In D e v a ş i in Ş i 4 e g ra b tic ă lo su l d e •1 l if t b o l i i n t ,
O r i f t i a , : D in S ib iia bolnavQ a t efitS .
p d c a o lo a n t r e i d ile in N in e iia . Şi p eni acasă pădokîl Waft săpAditA,
Aft diafi, c i c e î - c e s u n t u n i a ţi , ! Şi mâacânda-lfi de vift aft marile.
y , g n a t c r e ş t i n i ad e v e ra y L L’afi dasfi pre Visarioa fi la diva:.{»,
a pop ii, de c â n d s ’afi u n i t a , In gubernie să-I3 vade ciae‫־‬l ţi o- fel
ţfjci o taină sâofcă n’afi săverşita. de raft.
Ş altele multe afi d iafi din Scripturi,; !‫ ״‬divan dică 8’afi doafi.
Care r â o t a d e v e r a te î n v e ţ ă t a r î.
| Totfi sd*vgral Taft spmfi.
A taaeea d i c â s ’a fi v e s t i t a , ‫ ן‬Şi le-afi disfi, de tort voi,
ţjn a ţia reft s 'a ft b o l n ă v i t ă , Sâ le arăte pre Atanasie,
ş i i s’a u iie u tfi r a n ă m a r e , I Celfi unita,
Fiind că afi r e m a s ă l a d e f ă im a re . ‫ ן‬Cam sU întregii, nepatreditS;
X ţri sântul dela O raştie afi venito I Căci este de Biserica rkâritolal dea-
pe drum fi in 8 n 8 ,]l pârţita
Şi pene la scaunul S ilistei afi ajunsfti Şi pentru aceia stă impetrit şi afurisit.
De D*$«& âind îndreptată.. Atonei an&boiarinft,
01 acolo omfi uniata nu s’au aflat Q. ] 06 lege calvinfi,
G a n g u ri p r)s ta tic i B om inI, Din divanul guberniei a’au sealatt
Şi ea prostime buni creştini. Şi pre euviosal malt ea ocară 1'sfi
Siliştea este sub m unte de o parte, certaţi,
Scaunfi de şăpie sate. Şi mol: iapitioda-Ift, o dambla reaTaft
11 Siliştea mi se pare trei-d ile afişe- găaitS,
datu Şi abia din Stbiifi aâ eşitft.
Csveatfi şi o sfeştanie le-aă făcută* J La eartea 8a in Sumera aă ajunsa,
Şi din Silişte in ceta tea Sibiinlui afi iŞi kelaşolni 365 tâte aft apoaft.
venitfi, Efi (ijice), sântului vo stru tare m'sm,
Ca Vlădică Inokentie C lainen a'afi in - ' improtivitfi.
tâlnitfi, Şi Ia t ă c u m p lit m'am b o ln ă v ită .
Malt ea dînsul afi vorbita ş i 1'afi Deci acela ju m ă ta te a'afi uscaţii,
m astratfi Pe piciore ! ,afi mal amblatft.
laie t0te cuvintele acelea no l e - am i In s e afi mâneatft şi afi bântu.
aflatfi. 1Iar a vorbi a’afi mal patatfi.
Numai acesta âatăifi I-afi 4 is a de im -1 C i numai, ea o hiară afi răcnit!
p reunarea latiaescâ; In v ie ţă c â t afi t r ă it a .
C stetalrteo p ftrăslască. Aceste câte a’afi pesfi,
Atsad lângă V lădica p ro to p o p u l B ă - T 6 t e s’afl fâcu tfi,
lan u l s ’afi sflstft C â c e i-c e le -a Q v & la lfi şi le ‫־‬a 5 a a jit f i.
Aeeata ea ocară a’afi ră d ica tft, T u te le - a u m â rtu rm tQ .
 500 PLANGEHtA S-T S M0SAST1HI

D e tita le ţn r ! în alte. I Am remasă posiie ţi săracă,

Mîndn&e ţi deşarte. IXe ivin d ctitori a id Maică.
Popilor f i n o ro d u lu i fi‫־‬a ă d a tu o i- >Atonei pisujaşu 8afi scolaiQ.
d q d e , ! Şi de tdte părţile m’aă prădata.
Pwcam că obigia se v a p erd e, : Cel de prin prejar Calvini,
Ş i voru fi afoeşi (j) el Şi cu nniţil Români.
Ş feeîorii lc r, vai d e d ! Unii afi 103tu a ţe le ţi moşiile,
A cestu d a ră mare li-a u S ş id a itfi. Alţii g T ă d io e le ţi viile,
Ca care i‫־‬a 5 şi a m ă g ită , ! Şi din odore, ce am avută,
P e n e f a n lepăda! de B e să riiă , | Au luatu cine ce afi patatfi,
Cn blestem ă ţ i eo jsră n a e n tă , j Şi ■ ‫־‬am făcutfi dupre prorocie.
Ş i ■,afi e â sd g a iu u ie î o d o b ân d ă, ‫ ן‬Ca o colibă părăsită în tr’o vie.
Miear a i d căi o giadă. | Pustie şi ofilită.
Apei norodul totfi s’afi p a să în price. ' De toţi cu totul părăsită;
C a legea ţ i c re d ia ţa lo r s i n a se s tric e . Pentru că naţia era ne întemeetă
D ar nimic £ ■’afi folosi tu , ‫ ן‬In Ardei ascunsă ţi arătată.
Că pre to ţi I‫־‬âfi b iru ită . ;Tenia la *nine de multe-ori p&riitf
Sub* aeestfi arefaierafi pre Ardeiul, Mulţi din multe părţi.
Tkăloşesce l’afi iapreearată amarai. ! Pentru ca să se odiehnescă
Că afi riaasfi ca latinii în unire j Şi pre mine dnpre cuviinţă 8ă me
Spre a lor re d a k i peire. grijagei
C o a fa '*) decă bine s’afi aţedatfi, Inse slngile lui Christosfi a odiefca
Şi ea to ţii deseversită 8’afi impăcatfi, π,afi patati.
îndată f'afi a ră ta tă prietinia. Că unia cu uniaţii ne’ncetată i-2i
Ci afi surpată din Belgerad Metro- goniţi
pofia; ; Căci Ardeiul era îngropată tot eu mia
Ca aid semafi să ca se mai găsiasee. Precam de demult. în reatăţi Ninevit;
De pnvoebme să se pomeuiasee. ! N’afi vrută D-den să perde Ardelai
Tai! 33 mal faefi acum pomenire ί Precum nieî atonei Niaeviteoii;
Ca anar şi tânguire, | C i pre plăcatal sefi Domnal l’afi ύ α
Câte reutăţî aaapra mea veniră, |P re prea cuviosul Viaarion ţiPai
Ş i ea total me paetiiri. trimesâ.
C i dupo ea Ârdâul ea papistaţii eaă Omu minunată şi plin de dară,
uniaţii. : Puternică l ’afi trim isă la Ardâfl,
Ş i b papa ea total s'aă pleeatfi, La anal o mie ş^pte sute patra jtd
Atonei ţi maica mea Tismana s’aa ţi pairs,
seârbitfi, Ş’afi descoperită răutatea şi peak.
Şi ca total p re minem'afi părăsită, A şa poruncă avea să strige şi să ve‫־־‬
Şi părinţi! eălogirf ni-afi arftfi.
Toţi dela mine afi fu g iţi. Ca to ţi să se poeăiască.

(!) Verbm senzeşă este mmgmriecI ţ i la efm aitâ aobUiL· D e a ic i eeprem ant* Λ
i r i : n a i ie a e a i » ;
(2j la loeâ de n i l a i i unirea.
 Λ S IL V A Ş U L U l 503

Ş i o rî-c e p ric in i In c liro s ă 1 1 se î n - ; A ro a câte r e u t ă ţ l pene a i c i a i fk e a lA ,

tâ m p e lz e ,i În c ă stăpâuie el a ' a i fostă a v u ta .
T 6 U de e l să ae în d re p te ze . A tuneea c â ţi-v a protopopi ardeleni,
A roa aenm b u n ă v re m e au g ă s ită , Prea tic ă lo ş i şi v ic le n i.
P re E ncchcnt e la cră ias a l- a u p â rîtu I Pre s tăp ân u l lo r C la ia l'aB p itiu U .
pice n d , d l u m b lă e a iă ţă r ie . I Ş i ea A jo n lu p u l a’ a i in s . c ită .
ş i n u - I d re p ţii la îm p ă ră ţie , 1Ş i el ea te ţ i i a ă s tă tu ta ,
lari c ătre V lă d ic a a’a i a r ă t a t ă , ; Mai m a re lo r Γ& ΰ E k a tf i.
P rie te n ii b a n ă , d iad a-I şi s f i i ţ i , I Ş i f ii a d - e i n c a ţ la re u ae b o ln ă v ii? ,
jose p rin s c ris o ri l'a u v ic le n ită . ‫ ן‬De c â n d Y is a r io n p ro p o v e d a ia e ;
Şip en e la R o m a l’a i isg o n itQ . l a r i e l aeu rn e a W ţ î l a’a& p o rm iti.
Acolo în robie 3 'a u iLk'.su. i Să găsîasce d o fto rie de tâ m ld u iti;
Ş i în t«5tă vteţa sa a i p lâ n s u . i D a r ă D icl‫ ־‬e a m a a u g â a i t i .
A pol la N ic o la e B a lo m ir e n u l 8’a i î n - ! C ă D -d e u î- a ă urgvntă.
to n ă , A r o n , v re n d t i c i l f c a u n a tie 8 * 0 l a t i -
Şi d in c a r te a a r e h ie r fe e ă ea o r g ie r ia a c i
l ’a i s c o e i,' s , a s c u la tă e a p a te r e l i r i n & e i ;
ş in a n u m a i c i i a u K0st şi I a u g o n it ΰ . 1Ş î ţ a c in c i spre deee a n i d e d ile .
C i şi d in A r d e i e a t o t a l l ’a& p u s t iită . ; Ai ficaţi la e re j tini multe neeasari
A tu n c e a S ă liş te n ii, şi â b ;
Ca cel de lângă el imprejareail, I Pre nai! dia preoţi l-au amăg.ti,
Ai căutată âmenii s i găsîaseă. | Şi ea deregăiorii l-au cinstită;
Tr£ba lor s i 11-0 'mplinesee; I Pre alţii mal proşti ea minciuni 1-aă
Si ea toţii a'aă sfătuita. înşelată,
Pe trei omeni afi găsiră, I Ş i îsvStttarilor sete i-aft pleca‫־‬u ;
Trei preoţi şi ani mirlnQ, I PrealţS.nepleeându-se '.uU-au ptiasu.
Din Silişte şi din Scaună. 1Şi prin temninţă ί-aă inkisă.
Preotul Măeinic şi co Oprea Miclaaş, 1 Uaiî în temniţa au degeraţi,
Şi preotul loan din satul Galeş. 1Şi pieiorele de frigă le-au picaţi;
Pre aceşti trei au alesă, 1Alţii de a lai grfai ψ frică.
La kesaro-Craîasa aă trimesă, 1 Aă fugiţi, nelaind nimici,
Craiasa rugăciunea lor o aă primită, 1Casele şi moşia şi-au pîilsiiâ,
Şi ea dragă li s’aă făgădui·.0, j Si întru alte teri au fugită,
Cam-eâea silă lor na le va tace, 1Ale cărora case ca totul le-a r1 pri-
Ci să se odichnesee in pace. date.
Şi ca trnaţia nimene 5ă nu-1 silescă. ; Şi aici asceinută co; iilor a'aă lăsată.
Ci intra a lor pravoslavie ai trărasce. Dară câte onşe şi site>
Atonei Aron, ca ană leu răcnind, s’aă De acesta a& fostă prădate.
sculată. 1Intra aceşti ani, ce m ii sos a a arttati
Prin acrişor! dnpe el afi alergată, . Trei omeni t u râvna s'a& aflată.
Şi pre câte trei in Viena 1-au mkisu,; Tofee ale Vor a& pirisită.
Şi a colo vieţa lor s'afi Sdnsu. | Şi la mine au veiitii.
 502 PLASGEfiEA S-TEi UONASTial

Ş i alte m in a ş i de V i s n i o a s’afl lu c r a t . D k i v o m tt s ta t 0 t ă te r a pu tea m

Mal ties ta c i la Banat0 . C u t o t a l să o le p ă d ă m ft.
La o ra ş a l L ip o v a , a a d e afi fo s t E p i s - Ia r un u p ro to p o p ft d i a soborQ
copie..
scnlatg
A c o lo p re a c u v io s u lde t o ţ i se ş tie . Ş i p r e A r c h ie r e f t ca o b ră zn icie 1 «
N in e v ia p r in Ioaa saft m â n t o it â .
m o s t n t«
Iar u n i ţ i i p r in V is a r io a n a s'aft căit·. Şi ia u d is fi M i r ia ta to t A rd e la l sti!
CI aft r e m a s ă t o t t a u n ire . pânescî.
S p re a lo r v e c ln ic ă p e ire . . Ş i c a u n ft e o p ilft vorbesc!.

Prele n a d in m a r e a Γ α δ le p ă d a te a f a r ă . ; A f t p e n t r a u n ft c ila g e r f t mincinoşii

A c e a c u m p lită fia r ă , Să'mî la s ft e u cîe!s te a cea de fc>lu u
Iar cuviosul Visări :·n fiin d p r e o s e a tfi. ; Vlădica a t o n e i · 'a f i seârbiiQ,
de la slugile Pape! i s’aft
P r im e jd ie Ş i d in S o b o rft a u e j i t f i .
i n t â m p l a t f t ; ’ Ş i d in p a la tft a fa r ă .
Ci unde‫־‬l puterea cea D - d e & e ă , . L a n o ro d u l e e lâ d e p r in ţeia.
Nu (0te re a ta te a om enesoă. ; A u d i ţ î , f ii l o r , e fi c â n d am venitfi
Atunci G la in , p ă s to rii §1 A r c h ie r c u , P ă s to r ii la voi.. î n noire v'am găsitfl.
T e i ends se de D ‫ ־‬deft. E f i tr e b a e să me d a c fi !a împerăţie,
C i aa e a m -v a tu r m a Iul C h r iît o e să Puiod s ili n ţ ă să v ă seo ţfi dm anie.
p& S, D e c ! s o b o ru l 8‘a ft r â s ip it f i,
Ş i dia m inele lui să c eră , Ş i V lă d i c a d e c ă lă t o r ies'au gătite.
Afi v o itft soborft m a re a se face, A c u m n n m a l e s te mângâere,
T 6te în drep tâ n d u -Ie jip r e n o r o d f t s ă -lft j C i p lâ n g e r e ş i d u r e r e .
îm p a c e . C iu d V is a r io a î n A r d e i a u propovedak
P aratei p ro to p o p ilo r a u d a ta , j A t n n c e a ş i P e t r u A r o n de la Borna.
S c riin d să v ie to tu popa şi a n fi om â a ft fostă venitfi,
din s a to , 1 D i n s c o li f o r te în v e ţ a t u ,
Ca dapre poraaca are h ie re s că , j Iar d e p r a v o s la v ie r ă t ă c it a şi depărtai,
La soborft a i 36 găie s c ă. Ş i c â n d s o b o rn l d e C la in a u fostă a-
Di rânduită afi în s e m n a ţii. d u r a ţi
Si toţi Ia seaaafi s’aft aflatfi. I A t o n e i ş i P e n t r u A r o n in scboifi 336
V lă d ic a p re protopop! î-a ft lu a t ă . O î d e n a s’a r m a l â n ă s c u ţii, (aflatfi)
Ca ei ia poiată afi intraţii. {O l m u lt e r e a t ă ţ ! acest fi o m fia fi iacntfi.
A â disft. ia tă «naţia f a p e n e acum ; C ă c i t e V lă d i c a i u soborft afi r o rb iii,
t ă in u it ă , E l t 6 t e le ,a ft fo s tfl a a d itfi.
I a r a c u m cu total descoperită ; Ş i a s u p r a c e lo î, ce î- a f t fă c a tfi In i bine.
P ese acom afi fostfl legaţi, | Şi 1'a fi c h r ă n itft p e •1 e a p in e ,
Ca i a i r s n ă s b .c H ascunsă f i băgată. C ă lc â iu l .ş’aft r ă d ic a t 0 .
S’afl â esîeg a tu şi a â eşitfi afară, ; Ş i d i a s c a a o ft T a fi s u rp a tă .
Şi se vede de to ţi ia ţfr.1. ; V iă d ie a Enokenfcie l a B e c ia afi p l r i a i i,
Şi d e F e ţi roi e a to ţii a i sttm fi. Şi ia local t e f i n a m e s n ie u p e NieoJae

Şi de ea a i ae spălămu. aft lăaaiâj

( ,! ,M it iM p f t s i, . ^ iQ viiejifţa· A-a daaă,
Pnfc* 1* stclnsă c t i s i P ta t|ila ţfraaoăai ajaasă.
De cai· ■ r a i dfeft gândeai. ş t ?a 1 -3:1 prowfătft,
F4rtetotogro«*ci, C i pr· toţi i-aă rtoptă
H ai 1iao mcâ d!p6 a iM şi ţe Ş i V e ă i r i v a l e · e a 1 f mt şî ■ a re .
Lacra de a r e tă te miaantzi, C am sfeiţitâ aa ■al «n
Sa eHgenivi in tată m Cat, C n f iu l crtdiaţa kr · ţ lm r t .
SI teri n ij a iţ a l Aroa ce aă A a i , I u l â ia id i ae’acetaift îl teaU aet
(Sfc 331 fcstu fiacaţesett (1 ) u t t , ·Trei oegoaliHi ea \ ■ m 1 t l ia-
tari Arai l*a& caspărată. ttlâiâ.
Ca pe copu In 3e&ă să-I riuâaiaacă. Ciad la Sihiă a& faetă Teaiiă:
Ş ce Uteţămra s4‫־‬I procopiiiăte : CaulS dintra ac«fti trtl.
Duă can 1*afi procopsită, Aa fostă (4uar*l Andrei:
1Ş Teift spâne mal la sâ râ îă . Aeeşfa pre ■alţi peaua — aă
latră acel sală era Biserici creşti- !tâtn ă
ηέβ£4. Şi aea s ăi a‫ב ם‬i o ppria&cerix e s e e i-aă
l-a ă iatiriiă.
iaviri;& .
Zidită de anDuandia ţâra românest-ă Acesta Aroa d£că i t » ) i a .
Ca tide ro şi acoperită. Asapra lor, ca aa a h i d , s a l per-
S f i i lăaatra prea frumos Zagrăfitâ. *«ta
Că trend ei pravoslaTia de tot să c Şi pe cile trei V-att prinsă.
perde, Şi ia temoiţă laBelegradi-aâ lakaă.
‫ ■ צ‬putea Biserica creştinescâ să o Unul diatr ea!Ii ca Bande loan Mie·
Taâe. gaţă 1 ’a l b lairiiă.
STaftacalatăpismaşal de o aa sarpatfi. Şi ca pentele in pkk>re aă murită.
Şi pese în pămentfi o afi stricată, De aresta tinnaia 5'afi rnşmuâ.
Ş alta ia local ei afi zidită, Şi pre cei doi. ălobaâad^-L în poce
Precam el afi roită. Vaă lăsată.
Apoi dupo ce copiii toţi la seoiă s’afi Ia mijlocal Câmpiei la Pogăceoa a
strin să i atft.
Pe toii la catane i-afi prinsa: Uafi creştină prea riteaâ ca a n e k
Pre amii-afi namitfi tisturi mai mari nemeş Todec s'aă aâată.
Pre alin ί-afi pas& să fie caporari. Pre mala 6ee b I in‫־‬.‫־‬riin ia-i,
Aşa pre taţi i-afi serisfi şi i-afi în- Şi intra prarc-slaTniea credinţă iată-
şelais, risda-L
Ga catalogs la N emţi î-tfi daţii. Şi de acesta Aroa aă aad.tă.
Pre «mă dape» ce ia âste I‫־‬aâ lu U · Şi aici de cam aa l’aă n ien tă .
departe l-a dasă. Ci feciorii papilor I-aă adaaaiă.
Cade aici ca gândal a'aă ajaasă; Şi cv hainecătăaeeei 1-aă imbricată^
Alţii moşia, casele ţi părinţi afi p i- Aceştia pre câmpie ia w »'aă dasâ.
Şi priaalte ţări afi pribegită, ţrâsită'· Pene la satal Pogâceoa aă sjaasă.

(1) C t l d a t i r l * 1 —‫ ף ״‬dio i K t
 ΜΗ r U M tO U S - l» * u .w iu u

X2 itn â l fi ifiab'thi ftrtf. Şi ea acesta pe toţi afi im; ieata,

O dărirarâil patrie, a* aT‫־‬ad ■iei ^ tei voie s i ne τ Iadici ta g ^‫ ״‬,
• restate. Deef dfc& dela fcţî roie afi Iu ti
Yasilie Tepfiţeaa, ladată la tati-aefi papa afi alernu
Ş b a i ca Pavai a lsteH . Peatra ea s ilfi blagailoTiaaee.
Aceştia 4» sirăda ■aa ■as'afi scârbit. Γ naţia s i o propovedaiasee;
G ca pre fierce m ir i ■ V i lahitfi. Şi dela imperittesa pa;ere afi 1*4:4
Şi M a li »afi apaeatâ de kflii ss ie Şi *pre Ardâ 't-aâ pfecatfi.
iaacia&ce Deca trebuie bine 8 afi ispră
Ci ■ t r l a s t k să se edkhnwri; La Blaj la scaaafi afi veaitfi.
KUiile k-aâ iaaoftâ, Deci in scanafi bine s'afi aşedatiL
Pre ■iae de ţ u n l ■afi caiiţiii. De ta su l lai s’afi apucaţi;
$ alte £2Μ ia d a i m i rttiatâ, . T rii pre acestfi Iapă de Arara.
Coc r a i f e t i ■ui sarpati, ; Cobi dorîa s i îaghiţi praToelaiu:
Şi ai ptEfi ■ ah i ■croiaţi, 1 0 ! c■ total s i o perlă.
P a t r a ® se ca arediaţă. S A c it Ta putea să o scadă,
Triad dU rati p e te s i me 'aoaâce, întâia. dupo ce afi Teaitfi,
S ca ■iae si kkaiKcL MahUeinice a litorgii afi tipămfi.
Dai a£ui prese u i ■'*fi acoperiib. D iatn care dogmele Bisericel a!
D■ Ueaba prea firiaosfi n a i za- stricaţi,
griritâ. Neghinl d eresuri îatrensele a t ·‫·לי‬
D«d ahi cilsgiiaşî s a l aul adanai meaa:*.
Şi Btra tote acestora aâ armată. Pe preoţi pre eâs î-âă pătată î-ai
Ăam Ana ■e'aeeutfi dada, p rii* ,
lari Cahiaâ p Lateralii aaTfi ia g i- Şi în Blaj la el i-aă strânsă;
dala. Cam lai i s’afi plecată,
Piareeiaria ai o riapracă. Pace şi role slobodă le-au datfi;
Casă 1 - se z u i ţtm tw n ci. la ri câţi la i no 8'‫־‬afi sapasfi,
S i veţi aid laera ■are, I-aă 9ccefi aCarăîn târgfi ţi i-afi tunsă;
X eâtaiatfide ■ inie. Şi afi aratfi patere, să‫־‬i batjocor&ci.
Ci vekea râdate la r i de preoţie n’aă palat să-1 lipeeste.
Sa p>te d tace aei t n in t p , Ş i pre alţii dia Ura alai nemâ na l3 ‫־‬ă
P«fâ bu cei asiaţi, cruţată,
Erai b in jatfawhţî Ci prmdeada-I în caiace i-afi datfi.
Ca f&randl imperătesei. la r i pe popa loan dela B akiti,
X im en e din stan a lai ei sa 3e d i - El flfi socotia, ca pre o rită.
tu s e i. Şi ca orgie afi m âaatfi, de l a i prias,
H prÎTÎlegfeia lor o aă stricat·. Şi in Sîbtiă 1-afi irăm istt
La d n f î *ă-i stipâa^scâ. i-afi d a ţ i : De ană anfi 1-afi ţinatfi ioMsu.
Şi o eirtiriei de la ane an izroditfi, I k e !pentra a 111 ‫גם‬uit i ribdare.
Fldrea adererului o afi nanitâ: D-defi afi â c a tă ca el milă mare;
1■ proci ta biserica ca total ■ in«■ foi _Dară ia c i alte câte Aron aă Acetă,
Di■ g n Udai ai scoţi, ‫ ן‬Cine pote s i le căpriori î i careoti.
 A SILVAŞOLUl 507

A cărora nam e la am ândoi, C i lem ne tnlftantra afi grăm ădiţii ‫ו ן‬

Le coprinde anfi pocol ( ! ) . le-a& aprinsfi,
Să fie casa lo r pustie, I A r^ e -lfi focul G h ienti celft nestinsfi.
Ş i ca ceî d re p ţi să n a se scrie. 1 A cum pismaşal 3'afi bucurată,
Şi Aron pre u n iî d in călugera^I 1-afi! Mănăstirea S ilvaşuluî o afi surpatfi;
p rin 30, \ D a r nu‫ \־‬M dn istirea Silvaşulul,
Ş i îa te m n iţă la S ib iia I - a f i in k is fi, j C i a lu i loan Bogoalovulai;
pece lu n i şi ju m ă ta te , | D eci sfântul lo a n pentra mine,
Ne având e l n ic i o r ă u ta t e ; I V a respunde la judecata ce vine,
N ic i scârbă m are afi a v u lfi. lU n d e pismaşul n a va putea respuude,
Sciind că to ţi aşa afi p ă tim ii fi. 1Ş i v in a na i se va ascunde.
lără a lţ ii de a lu i grfiză ş i frică, I P re căluggraşi din S ib iia Ι -afi scosu,
Afi fu g iţii n e lu â n d n im ică , I Ş i I-a fi scosu şi I-a fi gonită pre O lt
Ş i afi trec u t în ţe ra r o m â n i scă. îojop,
Acolo de e re tic i săse odichnesee. iS u rg u n lia ţera R onrnfecft,
Acestfi V lă d ic ă A ro n e n u l, 1D e m ine să na se m ai pomeniaci.
Stinge-lu D-(Jefi cn to tfi n ă m u lfi; T o ţi acum pentru mine vorfi uita,
C i s’afi sculat cu c a lv in ii de afi ven itfi Il a r ă petrele ne’cela iu vorfi striga.
Şi pre m ine ca to tu lfi m ’afi p u s tiita . 1S ă fie de to ţi şi de Biserică blestemai,
Gradinele afi s trie a ifi şi le -a fi su rp a tfi, 1 A cela ce m 'a surpatfi;
K iliile c â t a fi p a t a tfi le -a fi d ă râ m a t f i , 1Ş i de sfinţii p ă rin ţii afurisitu.
Ia ră pre m ine să m ă surpe jos n'afi j Ce la-ce m 'afi p u s tiita ;
p u tu tfi, P a rte a ca d re p ţii să du-I fie.
Gă pravfi ş i t u n u il n5au a v u lu ; ] L a c e r& c a îm p e ră ţie .

jlkcb. G. E n ă c e n u

(l ‫ ׳‬Âioeiaae la P etru j i T i i t l Ai on
 Acolo s i vt dî ce ttlckiril afl lucrată, I Michiiâ Apa fi B isexicI a'afi stricate
Pe nemeşa Tddtr în curtea luî 1'afl la r i A ro n c in c î-d e c î şi p a tru au S0n
împuşcata. I ratfi.
Di acolo înapoi 8’att îuturnat-fl, Lacra ca acesta a afi făcutu,
Şi eu slujba lor luî Arcns’aO inkiuatO. M al n ic i t ir a n ii otl d e d e mult ‫־‬
ila lt aft fosta creştinii dosădiţî. I A d a pre mucenici Π muncîa,
Dari încă n’aa fosta biruiţi. la r i Bisericile se zidea;
Acum ce se «Jică sea să griesefi. Acesta Bisericile a u ris ip ite .
C i fârte me îngrozesc-a, Ş i pre c re ş tin i î - a u dosăditQ .
De acestâ prea vite'zâ bărbatâ, T â te a a e -te în a in te Π voru merge,
Pentra lucrurile rele, ce afl lucrata. Ş i p e c a tu l l u î n u se v a şterge.
Care înainte II vorfl merge, I a r a c u m la In c e p a tfl în to refl cuvento!
Şi vina lai na se va şterge. Şi veifl fac e şi s f e r ş i t u l :
De mânie s’aă umplut ca aafl pardosâ. ‫ ן‬Cam c e ru lu i am v e s tita ,
Şi asupra dnalal călngeresca s’au în- Şi pământului m’am tânguitC ,
torsfi, Oamenilor am a ră ta tu ,
Ga de tot să-lfl prăpădesce. Tote câte mi s’afl întâmplata,
Prin Ardei si aa se mai găsesce; j Intra aceste vremi cumplite şi ca du-
Mănăstirile cele de petră le-au surpată. rere,
Skiturilor de lemufl foc le‫־‬aă datu; Câte am p ătim ită efi ticildsa, ne a-
Şi decă tâte le-au risipiţi şi le-au vend aici o măngiere,
stricaţii. Seu pre cine-va s i me străjuiască.
Gara lai spre clialS afi căscata, De vrăjmaşi să ααβ păzlasce ;
(pice) aa jertfelnice am stricata. Am aseeptata ajutora de la Resărîtu.
Ci case tâlchărescî am surpată. Elisaveta (1) fiind departe, n’afl ve-
O ! de te'ar â ar.‫־‬â focal Blaj, nitfl,
Ci ta multe rentaţi lucraşî. Avem neiejde de păzitori despre A-
T i din începatfi de la străm oşi; pusu,
Aîavntă stăpâni tirani fi necredincioşi; Să’mî vie despre Dunărea din sus ( 2)
Că intra tine afl fostă muncita, Şi asceptamfl ca m ultă bucurie.
Sara Archiereul şi Metropolitu, De la Buda pre Vlădica Dionisie 82
De necredinciosul Apafi Michaiu. vie;
AI tereî Calvin craii. Afl venitfl, dar n a să’mî folosîasce,
Acestui Apafi Aron intra tote afi ar- Ci namal, ardend eu Ia foca, să se
malO, mcăldiasce,
încă şi mal tiraafl s’au arătată. La anul o mie şepte sate şese-fleel şi
Apafi pre Mitropolitul Sava l’aă 0 ‫־‬ doi,
marftft. Mi s ’aOsculată asupra-mi pismaşl noi,
Iar Aron înalţ! preoţi fi mireni afl Pavel Aron de la Blaj,
prăpădiţii: {Si nopceştiî catolici dio SiUaşfl,

1) Aici se taee t l u iu t la ajutorai Bamî, SlaM ortodocşii

.2) i l u i u · la ţera românescă tot penlru cuvântul de ortoducsie
eleoic'X,ce se supună Patriarchulul ecumenic (960 mal drept ele-
nicQ) >■
F 61ea musulmana «Turcia» publici sărea, ca Prea sântul Pa-
ţriarchA Ioakim a data ordinele necesare pentru ca Metropoliţil de
ţab administraţiunea patriarchate sa nu se ferlasc-δ, tn casa de ne-
cesitate. de a liturgisi cu preuţil bulgari, declaraţi schimaticl, mat
*Ies d6că aceştia stlnt chirotonisiţl Înainte de proclamarea schia-
mei. La acestă scire, 6ca ce ni spune f6la patriarchal^ «Steoa Orien-
talul» :
Nu s'a petrecuta acum nimicu, respectiv de acestă cestiane im-
portantă. Din contra mal ,nainte, când unii din clericii bulgari
voiaa să se unlască cu Biserica de Constantinupola Prea Sluţiţii
archierel aa ceruta de la S-tul Sinoda regule de conduită în ase-
mine împrejurări. Cu care ocasiune S-tol Sinoda, dupS o judecată
matură, a decisa, ca pre nisce aseminna clerici, ce s'ar căi, să-l ‫־־‬
primlascS, dar numai sub condiţinnea, ca el să fie chirotonisiţl mal
,nainte de proclamarea schismei. Pentru care cestiune s’aa şi fă- <
cota pubUcaţiunile necesare. Ce se atinge îns6 de clericii, cbiroto« π
nisiţl după schismă şi afurisiţi, s-tul Sinoda, neavfend nici una \
motiva pâne acum, încă na s'a pronunţata, şi nici a publicata ceva. '
teologii se ocupă pentru sine cu o cestiune aşa de importantă, <
acesta nu însSnmeză, că este vorba despre negarea schismei, şi nid
că se calcă decisiunea sinodală. Schisma, dapre opininnea nâstră,
atonei p6te să înceteze, când cel greşiţi se vorQ căi de cele făcute,
ea sinceritate, voru recunâsee greşala lor, şi vora cere ertăclune
pentru greşala făcută. Namal într’unu aseminea caza, şi adunăn-
du-se ana Sinoda mare, se pâte pane îa discaţiane Gestiunea celor
c&iţL Biserica, este tn genere cunoscuta, na pote să alange pre
cel, ce vinâ în moda sincera la dînsa, când se va convinge de că-
inţa lor cea adevSrată. De altă parte, Iarăşi na pote, să decline cât
de paţin de la tradiţiaaile bisericesc!; fiind că ea umblă pre nr-
mele părinţilor bisericel şi în diversele circamstărl grele îşi for-
meză regalele de conduită din istoria bisericescă.
Articulai X X II din tractatul de San-Ştefano $ice despre monas-
tirile din s-tal Mante : «Monachiî s-tala! Mante de origine rasă
Amina ta monastirile lor bncurândn-se de prerogativele anteriâre,
gi continaă a se bacara de aceleşl prerogative ţi drepturi la cele
 CHRONICA EC LESIÂ STICA
L
B I S E R I C I L E O R T O D O G S E

1. P a t r i a r c M a d e C o n s ta n tm u p o lft. E s te fâ rte m a re m iş-

carea naţională din provinciile T u rc ie i eu ro p ien e. B u lg a rii, ajutaţi
de evenemintele resbelulul de p re u rm ă , c a u tă a a b so rb i în Bise-
rica lor ţi In deviitorul stata b u lg a ra t 6 te n a ţiu n ile , ce locuescQ
- peninsula balcanică. Grecii sânta eon secin ţl tradiţiunel lo r istorice
" şi pretatindine nn v6d8 , de c â t Eleni şi p a n e le n ism u . Singura
. elementul românescu din acele locuri e s te cela mal m odestii, şi
‫ ־‬vocea, ce să ridică pentru Românii din peninsula b alcan ică, este
modestă şi fSre de a reda told ad e v ăru l. Foile C o n stau tin u p o litan e
- ni presintă lu p ta naţionalităţilor în modul u r m ă to r ii; şi sp ecial-
' minte« S t60a Orientului» se esprimă.
«Conform cu decisiunile, luate In camera comunilor din Anglia,
respective de naţiunile Traciel şi ale Macedoniei, consulul anglezQ
din Constantinupolfl a luata mesurl, ca să se adune datele privitâre
pre elementul elenica din menţionatele Eparchil, care are să între
in principatul bulgara.
*D e asem inea şi P rea Sântul P atria rch u a luatu !nesu rile ne-
cesare, ca să se formeze statistice d eta lia te, p riv itâ re p r e creştin ii
ortodocşi, elen i din numitele ep arch il, aven du -se d e basă datele,
p re care s ’a declaraţii altă dată schism a. P en tru acelaşi scopfl se
facă memoriurl de către comitetele elenice din Macedonia, Tracia,
Epir, şi de către comitetula filologica; pentra ca nu cum-va chotarele
deviitdrel Bulgarii să cuprindă în sine şi aceste centrurl de populaţiune
 C H B O N IC A . E C L E S'.A ST IC a . 6 “

servitorii de uşi no ll-aft arăta to stima cuviinciâăă, ca tote e i eu

trim iterea lo r ecstra-ordinară to ta l sefSsf&ngea asupra P atrhrehie! >.
Ţ6te aceste, (JicemG, snnto ftr e de fundamente, inventale de eătrfl
ţine-va din servitorii A rehiereilor, ca să nu dicemQ de eătie ciae-va
jiu membrii acestei deputaţi an i, seu în fine de e&trg vre o pers6ni
din P atriarch ie , care are pretenţianea, de a canosce Votai. Decă In
ad‫־‬:v6r, prim irea n a s*a făcută cam treb uia, pentru acesta na p6te
g fie inculpata prea sântul Patriarchă. Ia genere, dapre cam am
spnstt, p rim ire a s’a făcută din partea M arelal Daee ea multă logri-
jire ; singurul nftajansă a l p rim ire ! este, c i Prea sâafciţil Arehierei
n’aă fostă s e rv iţi cu cafele şi ţig ă ri. D ar se vede, că autorul acestei
scirî na Gnnosce reg alele visitelor şi specialminte e*le făcute per-
sonelor în alte.
< Ce se ating e de punctai a l doilea, ne eredemă obligaţi, de a
respunde, pentru ea na cam ■va cei uşor credetorl, influenţaţi de
frase, să-şl formeze o opinions g re ş iţi. Seă că s'a făeată o prim ire
ne e iT Îin e lâ s i representanţilor Patriarchiel ecumenice, din partea
eomendautnlul suprem ă a l arm atelor rusesc! de Sada, s£ă e i na 8’ a
fâentă, nim ene, eredem ă, a a are dreptal in ambele saposiţianl, de
a inculpa pre capul ortodoesiel, că s’ a g ră b ită , de a face unu anunţă,
precum se face tot-de-un a şi k la r pentra personele m al inferiâre, şi
daprs cum s’a făcută la cele dia urm ă ea visits, f ic a ţ i represen-
tantaluî Republicel francese, D . F a rn ie . De altă parte, nici se pa·
tea prevedea de către P re a s ia t a l P a tria rc h a prim irea, ce puteafl
să o albă rep re s e n ta n ţii s6i, p e a tra ca să se porte la modă cores-
pundefcoră şi s i Ie a m & o rile de precaaţiane, pre care le propună
astă-di a n ii d ia p i r a ţ i i apărători a l B iserieeI ortodoese. I a tote
îm pre ju ră rile este Gatesătore şi pericul6să opinianea, pre carea a
emis'o a n ii, si Sinodul rusescu trebuea înştiinţată c i P a -
adecă,
triarchia ecu m enică, ne putend să prim tasce, dupre judecata 8a
im parţială com unicarea cu schism aticii şi să recu n oşti de π ύ α -
băă bine cu ventarea unul cleru caterisită ş i anatem atisatu, este
necesitată, ca să a p lice s-iele canone , şi să proclam e d e schism atici
p re toţi ace i R u şi, c a rii voru continua a se purta cu nedem nitate,
a?60d p e n tra a e & tA de m o tiv a m odal, cam afi fostă p rim iţi Prea
Sâaţiţiî A rc h ie r e î. Şi decă 10 cele politieescl m odal p rim ire l la ri-
sită pote a‫־‬ş l avea im p o rta n ţa sa, ac£sta lasâ no are nici o Însemnătate
 510 CHRONICA ECLE3IASTICA

trei monastirl tie lor, precam şi In dependinţele lor. ea şi celelalte

stabilimente religiose şi monastirl din mantele Atonului.
La cuprinderea acestui articol fala patriarchate «Steoa Orien-
talul» observă:
«Art. X X I I al tractatului de S a n -S s e fa n o , prin c e le tre i mo-
nastirl ru^escl, se vede că Înţelege, afară de m o n a s tire a s ‫ ־‬lu Pan-
te'eimon, pre a Zografalul ( b n lg ă re s c ă ) şi pre a Hilindarulul (ser-
b â scă ). ia care a dominaţii deprinderea, ca s e rv ic iu l d iv in a săse
facă In limba slavică.
« Pre lOngă aceste mouastirile Atonului, ort de ce oaţioualitate
ar fi, monachiî din densele, se supună bisericesce Tronului patriarchiel
de Constant! nupolfl. Despre acesta na esistă nici o Îndoială.
Pentxu ca lectorii noştri să cunâscfi mal de aprOpe ceşti uni le ce
se agită la Constantinupolti. respectivii de ştirea actuală a lucrări·
lor. facemfi locfl următorului articol din ^iaral «Bizantida», ande se
presintă relaţiunile dintre arm ata InvingetOre şi clerul Bisericel de
CoBstantinupolfi:
< Ia numărul precedenţii al ^iarolul nostra, dice Bizautida, am
aritatfi, ci lucrările secrete, petrecute în Patriarchie, In respectai
negaţianei schismei, suntu ca total nefundate şi kiar răuvoitore.
Dar diarele, ee afi răspândita acestă famă, aO fostO motivate de
nisce publicaţiunl dio partea Patriarchiel, s£fl de visita, ce patro
din ■embril s-lul Sioodfl au fâcntu marelui Dace Nicolafi; şi eu
aefeti osasiune afl salevatfl o altă cestiune eclesiastică, adecă opini-
unea, de a se declara totă populaţiunea rusă, ca schismatică. Este
adevărat, ei unul dia aceste $iare a interpretatei tn modfl ironicu
primirea, făcută de M. Duce, celor patra Archierel siaodall şi apoi
emite o opiniane, carea treee preste margenile bunei-cuviinţe. La
ceie cuprinse prin acestfi diarâ nici dn(i omfl cu minte na p<5te se
dea at-nţiane, şi acerta ea atâta mal mult, că aici na vele cine‫׳‬va
oaă şirfl de idei, dar mal mult unii ehaosfi confasfl, unde se observă
mal ales Injaria şi impietatea.
< Bespeetiv de primirea, ee afi avutu prea S ân ţitil Archierel tn
palatal Gonsulataiai rusescu; adecă, că <aâ foştii conduşi lntr '0
cameră miserabilă, ande se afiafl namal patra scaune vekl, Iar mai
pre urmă afl fostu eondaţl de D. Onn, în tr’o altă cameră, unde nn
erafl kibriturl, eu care să-şi aprindă ţigările, şi la fine, că nici kiar
512 CHRONICA ■CLCS1AST1CA

in cele bisericesc!. Bseric* ortodocşi 3a p6te s i Intrernpg pentru

tot‫־‬de‫־‬una relaţianile sele ea unfl poporfl omodocsQ (de acelaşi ere-
dinţi), noma! pentra singurul cuT6ntu, c i na 8’aâ păzită regalele
âe etiketă întro visiti, al ciria caracterO era o simpli cuviinţă. Ce
se atinge de comunicarea ca schismaticii şi de bine-cuvântarea din
partea anul clerfi caterisita şi anatematisatfl, noi, dapre cit cu.
noscema lacrurile, na şi-au arata local nici aa felii de pertractări,
Comnaicarea eclesiatieă na s’a ficutfl‫־‬, fiind c i Ecsarchnl bnlgarfi
n’a litnrgisita ln paraclisul consulatului rusii, şi prin armare nici
a patutfl si se rdge pentra soldaţii ruşii, căduţl In resbelu. Dar
klar şi In casai, când tâte aceste ş ’ar fi avuta locala, schisma na
este clătită. Din contră, schisma eaprinde atâtea principii şi base.
In cât e de prisos ori-ce relaţiunl ca Biserica rasă, carea pâne a-
cam nu se afli ea dlnsa In nici o eomnnicaţinne şi nici are reia-
ţianl ca Esarchal bulgara. Paterna dice mal malt, că Biserica rn-
sescă căutând a na se pronunţa contra schismei bulgare, prin a-
eesta klar a recunoscut’o ln moda tăcuta, necutezând de a atăca
basele, pre care ea se fandezi.
«Astâ-fela fiind lacrurile, na vedema necesitatea, de a alergi
11 mesarile extreme, pre care le recomandă anele organe de pa-

blidtate. Iar ce se atinge de ceetinnea relativă la modul, cum se

potâ Împăca evenimentele politice, pre care le-a adusa tractatul
de San-Stefano ea interesele Bisericel celei mari, acesta trebue să
o recunosce şi autorii articolelor din ceetiune că este prematura, de
a se pane pre tapeta o cestiune, carea Intră în marea cestiune a
Orientalul şi despre carea încă na există nimica determinata.
a rc h . G e n a d ie E năcâuu.
 tarii de opere re liţito e , carii vorfl trim ite V» Redacţiunea acesta! jn ru alt
a esemplarfl, *oiâ avea dreptul la trei publicaţiunîdin partea ioleî, şi
A trebuinţă» se va publica şi o scurta analisâ asupra operei.

-----------------t « c a w ----------------
C r e ş tin is m u l i n D a c i i s i c r e ş t in a r e a R o m a n i-
Studia istorico-eclesiastictl asupra Românilor din cele mal an-
| . jjjjjpurt ρδηδ la organisaţiunea lor definitiva eclesiastica. Preţul
S , fsemplaro este de 5 tel.

r f ------------------------------------
Rererenţia sa Protosincelnl Ilarion Puşcaru. protesofll la Semina-
} Ânl din Sibiitt, a publicat de curând o noi operă religios» : « I s a -
‫ ״‬o g ia s e u I n t r o d u c e r e î n c u n o s c i n t a c ă r ţ i l o r
| l-te i S c r i p t u r i . »
Bedacţiunea Jurn a lu lu i, salutând pre autorul acestei opere de
tottt meritul, o recomendâ lectorilor s il, celor mal ales, carii se o-
cup* cu cărţile S -te l Scripturi.

----------------- S « S n ----------------
Eevercntia sa D .T i t n Budu.autorQ al mal multor opere religiose,
a înaintata Eedacţiunei opera, eşită de sub presă acum de cutând şi
1 întitulată: ‫״‬Catechese pentrn pruncii şcolari din scâlele elementare
populare“ lucrate dupre G . ile v . preţul 1 fi. 50 ct. ( 2 , 78 bani'.
! Gherla.
Redacţiunea ju rn a lu lu i ‫ ״‬Biserica ortodocşi Română“ recomand»
I «cest» operă noâ religiosă m al ales pentru metodul el de espnnere al
ί feritâţilor dogmatice , fâcendu-81 tot-o dată datoria, de a supune la
‫ ו‬râmqscmţa lectorilor sel, ca veritâţile religiunei creştine, ce formeza
I istincţiunea în tre Biserica ortodocşi şi cea papal», sunt tractate In
SMsul cestiel de pre a rm ă .
-■·’· If
: . · - ϊ Λ’ ‫י‬
«wţttT i^vf: J

.*pfc tbăaeZ 3
 Abonamentele se faeâ la Redacţia ju r n a lu lu i, strada Prtu*
No. 8 6 , in capitali; e r în d istric te la P rotoierei şi la biurourilţ?
stale.
Abonamentele se faco pe u n a a n a . P r e ţu l abonamentului pre
anQ. transportata ju rn a lu l la dom iciliu l abonaţilor, este de 12 1 « *
plâtifi în dou£ sem estre, la în ce p u tu l fie-câru i semestru.
Numai pentru streinatate se ra calcula portul în plus.
Abonaţii, carii nu ror primi numerele re g u la t vor reclama la
toierea. şi in casa de a nu primi îndestulare, T0r reclama d a (W
toi Îs Bedacţia jurnalului.

------------------Φ ά -------------------
Scrisori nefrancate n u se prim escO la R ed acţie.

------------------* A -------------------

La redacţmne se â â ă esem p lare c o m p lecte d e ale Jurnalului ţn

anil I I şi Iil-le , iar p e n tru a n u l I re d a c ţiu n e a d isp u n e num ai de 11
No. I T înainte. P reţul fie-câria b ro şu re l u n a r e , tra n sp o rta tă la de■
m id lia. este de 1 lea.
A î® IV. B P C U R g S C l, I U N I E 1 8 78 No. 9.

biserica orthom a romaîa ‫׳‬

J I R W L l PE R IO D IC I ECLESUSTICC

Predici cuveatol ·
UTim. rr

PABD5ŢII SECULTJLUI I I Şl Ι Π -LE

(de la 1 4 0 — B12).

Obiectai principalii, asupra cărala a f elo intorsă atenţinoea

pănnţilor din secolul a l II‫־‬le şi al 11l-le a păgânismnl io
lopta 101 cu creştinismul. P a g in ii nn ayeano cnnoseinţă c lari despre
D-deol celti adeyerată. D a r fiind că ealamniile eirculaO în poportl, iar
gaTerool celti debilti şi lim ita ţii sesopaneapopalaţiaoel şi popilor el
şi pre bisa acestora decretase nimicirea omenilor <de preja*iicii'>ecele
nee şi pericolose»« apoi In fac a noor asemioe circumstâoţe, trebaia
predicată no namal credinţa, dar mal ales trebaia să se probeze
păgânilor kîar propria lo r poeHione şi raportările credioţel lor
tă trt diferitele cerinţe ale s piritalu l lor, treboia să se demonstreze,
că acela, ce este sântă peatra m iate şi iaim ă, acela, ce este
demnă de respectată pentra fie-care cma, 00 se p6te- afla alarea,
lore namal ia religiunea lai Christos. Domoal a mişcată pentra
acestă lacra pre bărbaţii paterei, a că *ora minte şi ioim ă afl ioţe-
lesQ şi aQ simţită însem nătatea T e n ta te i 101 Christos, ş: carii se na-
fflescu apostolii lai Christos.
De asem inea şi e re tic ii creştinism ului au proToeatfl malte opere.
Bărbaţii apostolici nu a p a c a ă , ca să co m b aţi în scrisă erorile unor
*»etici, şialţil se iv ia ă în lo cu i acelora. De la 1 5 0 pftot la 3 1 0 Va-
l®tini0ail şi M arc io aiţil aă p ro p a g ită o am estecătură de principii
A3na.1v 33
 ANUNCIU

In virtute* art 8 din regulamentul 8f. Sinodfl pentru înfiinţarea

jurnalului bieericeecO, Comitetul redactorii al jurnalului « BISE-
RICA OBTHODOXA ROMANA*, face cunoscuta tutulorperwS-
nelor eompetinte în materii theologice, că,se primescfl la Redac-
ţiune articole, pentra care domnii colaboratori vor primi o re-
murarăţiune.
Pentra ca articulele să fie primite şi publicate, domnii colabora*
tari ▼or avea în vedere:
1,Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata, aă se confor-
mese cu progra a sf. Sinodfi, prevăzută la a r t 6 din regulamen-
tul pentru jurnalul biaCricescâ, care e publicata în No. I ‫־‬iâ din
Octombrie 1874;
2, In privireâ limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 şi
! 10 din acelaşi regulamente;
3, In privirea ortografiei vor căuta a fi cât 86 va putea ma!
simpli şi mal uşdră de cetit
Remunera ţiunea domnilor colaboratori, pentru articulele publi-
cate, se va face pe cdia de presă a jurnalului, precum şi pe fracţi-
ani din c<5lă.
Remuneraţianea va fi
1, Pentra articolele de lecturi uşdră şi predici, 401. n. pe c61ă;
2, Pentra articulele de cuprindere sciinţificft, în care materiele
vor fi deevoltate mal ales în moda istorica, 60 1. n. pe c<51ă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura eclesiastici
a Bisericel române, 100 L n. pe cdlă;
Articolele primite la Redacţiune şi nepnblicate se vor arde.
A preciam articolelor, în virtutea a r t 8 din regulamenta, est6
reservafcă Comitetului redaetoritL
şi mijlocele (şteriOre, din acesta timpii eraîl aşi de molie, c i 8-101
Irined, contimporanul lor, na pote t‫־‬i le eoomere.
Diferitele circamstanţe a& probaţii, ci pentra lapta ca piginil şi
iodeil învăţaţi era necesară şi ştiinţa umai.ă. Acfetă ştiinţă era ne-
cesară şi pentra combatera ereticilor, carii 86 inieiase ln conoscioţa
ujisterilor divine. Go modal acesta, creştinii, simţind necesitatea spre
căituri, el Îşi dsfl copiii lor spre InTeţâtură klar ln şculele păgâne ;
< necesitatea, dice Tertnlian, Π permite celui, ce se Învaţă, fiind ci
el sltrimintena p6te Bă înveţe». Şi noma! mal pre armi şl·aii avalfi
local şi şcolele creştine, propria dise, ln conformitate, se Înţelege, ca
circamstările timpurilor.
Inci din timpurile apostolilor s’a fandalQ ln Alecsandria o şcolă
creştini (οιθαον.αλεΐον ιερών λόγων), şc61i pentra catechametl (το
tffi χατη χή αεα κ διίασχαλεΐον).
Atenagora şi Panten (189— 195) ln calitate de superiori al a-
astei şcâle, sunta cel ântăî, carii, lmpreani ca taleatele lor, Intra-
nlaft cunoştinţele teologice şi filosofice. Mal pre armi saccesoril lor,
Panten şi Climent au făcuta din filosofie eondueetorfa ln cancedo-
ţele credinţei.
Succesoral lai Climent, Origeo, a imolţitO şi mal molt sdisţele
din acestă şcâlă. Molţimea ascultătorilor sel, carii venîaâ aici, ea
ii asculte seu catechisaţiunile creştine, seu esplicaţianile cuventa-
lui lui D-^eO, seâ in fine eunoscinţl, relative la literaturi, filosofie
şi matematice, l ’a făcuta pre OrigenO. ca fă împărţi pre auditorii
sg Ia doe secţiuni. De o parte erau acel ascultători, carii voiau si
Înveţe cunoştinţele elementare despre credinţi, precum şi din filo-
»fie ştiinţele introductive — literatura şi aritmetica, şi ln capul
acestei difisianl se afla [erocla; Iar pentru sine Origen şî-a reservatfl
sciinţele superiâre atât din filoaofie, c it şi din teologie. Dupo Origen
aâ condusa acesta şcolă Dionisie (223—264). Pieriu (265—21S),
Teegnosfc (2 8 2 --2 S 9 ), Serapion (290— 295), Petru martirul (295
—312), carii cu zelul lor au atrasa pre malţl auditori ln seâli
alecsandreml.
Când Origen a părăsită Alecsandria, şi sa stabilita In Cesaria
Palestinei, atone( el aici la 233 a fundata o altă 9c01i, unde se a-
donaţi auditoii din tâte părţile, ca să asculte pre renumitei Înv·‫׳‬-
ţălorfi. S-tal Pamfîl (!001 278) a restabilita acesta sc61ă# care 9e
 514 PARiNJll 3ECCLCLUI II ŞI IH-Lfi

păgâne oi principiile creştinismului, iar mal pre armă de la 3pf.

a fteotfl aefeta Manes. Inimicii cel noi şi interni al creştinism^,
afl laatfl nnfi caracterfl nofl. Familiarisâadu-se mal mult cu prir*;
piile erfştraismuiuî, 6menil, cil totă corupţiunea lor. na puteaţi & Q
reettnosee credinţei creştine importanţa el f i ţ i cn celelalte opinie‫״‬
preecsistinde; amestecul celfl grosolana al păgânismulul cu creşti,
nlsmnl a fosta eu total părăsiţii. şi natnrele cele neastâmpărate a‫־‬
începută să şl deduce nedumeririle lor kiar diu creştinism 0 . prac_
sefl, Teodot bzantinennl şi Noet şl-afl întoiţfl privirile lor!.
supra obiecta]al fundamentala al credinţei creştine, spre divinitatea
Fiiului 161 D dea şi a combătută acestfi obiecta al credinţei ca ani-
tatea divinii ăiel. Berii, Saveliu şi Paul Samosatal afl traşii din a-
celaşl principiu &1 anităţel divine argumente pentru refutaţinnea e>
sistettel personale a Fiialaî lai ft-gefl Ş* a S-la! Spirit(!. Ia aeelaşî
timţfl eu Pracsefl. Mtntan, unu fantasticii eseentrica. şl-a presentata
că ParacJetol. promisa de Fiiul, Iucueşce In dtnsul; de aici apoi con-
clusianea, ei Montan şi comunitatea lai sânta creştini spirituali,
pentru carii este interdisă nunta a doa, şi nu este permisa a fagi
de persecnţiunile. ce ar veni asupra fraţilor etc. Tota ca acesta spi-
rita de ftotasie estremă s’a presentata şi comunitatea 181 Novat,
care predica o riguroşita te eseepţionaiă In raporta cătr£ cel eădaţl
şi minori, carii mal pre urmi s’aa unita cu montaniştil, şi cn coma-
‫ ש‬tatea 101 Meletie Aleesandrennl.
Când eu timpul amăgirile se Imn]tise, Iar Învăţătorii erorilor, pre
lo tri acela, că eorupe&a tecstal s-tel Scripturi, începuse kiar a in-
renta şi eirţl canonice ale lor. atunci înveţătoril Bisericel. dupre o
consecinţă naturali, aa întorsn atenţiunea lor asupra cărţilor, in-
spirale i t D -deu, ca asupra averel celei ne&tacabye de nidominte
umani, şi afi căutata, ca să le pune In cnnoecinţa comună. Acesta
lu adever a fostu obiectul stăruinţelor celor mal mari ale înveţători‫־‬
lor distinşi din acesta timpfl. Tot In acesta seusa părinţii s'afi oca-
patfl nu numai ca esplicaţiunea »-tei Scripturi, dar kiar şi cu obser-
raţiunile critice ale tecstulul şi cu traducerea )01 In diferite lim bi.
Cb aceşti ocasioue s’a iteotn traducerea ita lic ă şi cea siriacă.
Ajatorele ordinare şi estra-ordinare ale culta-
rel din aeestâ epochâ. Peutru t6te aceste lapte darul lui Chris-
tos fortifica pre inviţitoril Biserieeij ea uaa ajutora interna; dar
T&uluî; el ϊ -a vorbita lai Jastin deepre Cau>at-‫׳־‬rul totalu‫ז‬, ftcdnd
a se vedea adevărata s u rs a a con<5scereî de D φ 0, klar tn ii ima 0 ‫־‬
mulai. In fine b itrin u l a co n silia t pre J u s tin , ca să se rdge, pen-
tra ca insnşl Fiiul lui D-^efl s a arate cunâscerea aâ ever ului sfti·
Şi recunoecfl to ti, că a c â s tâ tntrevorbire s 'a petrecut afara de z '‫׳‬:ta-
rileEfesnluî cu s-tnl Policarp.
In Imperiu pre aceste timpuri se persecutai! creştinii forte muH,
inculpaţi fiind ca diverse calomnii Jcstio a observata suferinţele
martirilor lui Christos şi el a vediilfi, că aceşti ότηθί ΐ nu potQ să
fie isttt-felfl, dupre cura 61 erafl consideraţi. AcostX Imprejarare a
fortificam Spiritul lui în crediuţa lui Christos, şi la auul 30 al <tă-
ţel sele (133) el a primita cretinismul. 10 mantia de filc-soffl el a
călătorită prin mal multe locnrl cu dorioţa sincerii, de a împărtăşi ţi
altora acela, ce el cnnoscea acum; şi disputa in modo inspirata ma-
teriile credinţei cu Iudeii, păgânii şi cu Ereticii. In Roma el a dos-
tisa o scolă pentra pietatea crrştină, şi predica aici veritatatea lui
Christos; şi cu o tărie particulară el s'a opnsfl lui Marcion, ce se în-
tărea aici, scriind contra lui o carte, precam şi alta carte contra ce·
loralalte eresii. La Începutul administraţiunel noului impcrat·‫׳‬:u.
poporul şi administratorii districtelor, căutând, ca să-la lingnşlasce,
a organisatii o persecnţiune contra creştinilor. Justin a scrisa o apo-
logie şi a dat’o klar imperatoralul Autoniη I. Aee>tă ap‫!״‬tgie n’a
remasu ftrS de eftcta. Imperatorul a publicata m!a edieta, ordonând,
ca creştinii să nu fie persecutaţi numai pentru nomele de creştina,
şi Justin cu acesta ddcreta a şi plecata în Asia. Aiel a avuta o in-
trevorbire ca Trifon, una iod· a înveţaifl. pre care Eusebie îlii con·
siderăj ca pre celti mal însemnata dintre Iudeii timpului. Intorcta-
du se in Roma, el a reîncepută ocupaţiunile sele de mal 'nainte.
Pre timpul Imperatorulul celui noO, filosoful Marc-Aureliu, d'n
noa aa începută să 80 persecute creştinii. Trei din tnveţăceil Ini
Justin aa fosta torturaţi în Roma de către prefectul Ubrie. Justin
cnnoscea forte bine ura, ce o aveau către dinsul păgănil şi iudeii,
pentru zelul lui către credinţă lui Christos. Dar acesta nu i’a im-
peâicatâ de loca, ca la anal 165 si dea o altă apologie Imperatorulul
şi Senatului, pentru apărarea creţii ■ţ^I 1·*Ι Christos cel‫־׳‬l persecutate.
« Ea sein, scriea 8-tul Justio, că filo$‫*׳‬iiI canfă să me prinde Ia m»‫־‬
chinaţiunile lor, şi efl asceplfl acesta de la Crescent >. Astfl-feîfl s’a
516 S-TU L JUSTIN

tnk'srae de cAn* Origen a fostfl iukistl în carceră‫־‬. Invfiţăcelul

Pieriu s Înavuţită biblioteca acestei sc61e cu o mulţime de curţi
â * făcuta. ca să se cunâsce importanţa scâlel 8010. Iu Alecsandria
s’a focuttt cunoscuţii biblioteca, fundată de cătr£ Alecsandru, amicul
101 Origen.
Dintre părinţii secuiului 11-le şi al 111-le cel mal ins£ 1nnaţ! sunt;
S-tal Justin filosoful. Teofil antiochenul, Irinea. Ipolit, Ciprian,
Gre^oriu fâcetorul de mionnl, Lucian, Metodiu şi s*tul Petra al
A1ecsandriel.

S-TUL JCSTIN

Biografia Iul· Ju tin s’a născuta pre la 105 ln Flavia

şi ia oraşul Seapol, reklul Sichem, care acum senumesce îsaplaza.
Domaul l a dăruiţii pre Justin cu talente şi arnâre spre sciinţu,
şi el ca o ariditate particulara a căutata adeverul. Tindend la ade‫־‬
îeifl. Justin, dapre cum ni spune singura, s’a îndreptată cătrg filo-
sofia stoicilor, dar din acesta el n 'a căpătata nici o cunoscinţă no&
despre D-ijeîi, fiind că nici stoicismul nu avea o cunoscinţă despre
D deti şi nici că se ocupa ln modă speciala de aseminea cunoştinţe■
DapO acesta Jastin a trecuta la una peripatetica, care dupO câte-va
dile a începută să cere de la Jastin plata pentru lecţinnile lui. A·
cesta la Întristata torte mult pre Justin, care căuta adeverul celu
fore de interesa. Părăsind cu despreţa pre interesantul peripaticil,
el 6'a adresatu către unu petagorea. Acesta, ţinând f6rte mult la
ştiinţa sa mistică, cetea de la Jastin canoscinţl prealabile ln muzică,
astronomie şi geometrie, pre care le considera, ca sc’in ţl prepara-
tive pentru contemplaţi unea frumuseţe! supreme. Jastin a recunoe-
cuta, că d n a s a ocupata cu aceste ştiin ţe, şi pet&goreul 1-a refa-
Salfi de 1-1 primi intre elevii seL Acesta Inse n ’a nim icittt$in sufle-
tul lui Jastin dorinţa spre studiai filosofiel. E l a in tra ta tn relaţiunl
şi ea unu filosofii platonica, şi a id a aflata multe cunoscinţe dapre
dorinţa sufletului sett. O dată el retrăg&ndu-se la m alul mărel, pen-
tra meditaţiune, el aid a întâlnită nnQ b âtrîn a, care cn privirea sa
şi cu liniscea feţei sele atrfigea respectul privitorilor. Jastin, in-
trând in conversaţiune ca dinsul, a Începută să laude filosofla. A-
cesta a motivata pre bătrînu, ca să vorbescS despre ctmoscerea ade-
 S - T U L JU S T IN ' 519

eft suntem Q ate! in raporto cfttr? deil cel mincinoşi, dar na şi tn ra-
porta cfttrt D‫(־‬J0 al cola adeveralft » No! adorftmtt ca o iokinăciane
respectiiosă pre D-d ■a şi pro Fiial lai, cela ce a venita dela dînsul şi
care 01 ■a data not acesta învăţaturi, precam şi pre S. Spirit(! pro-
fetisfttoral (cela ce a grăita prin profeţi). Noi dămfl lai D <JeO a-
ceşti inkloiclane ea cuvântai şi ca adev&al. predicând la arătare
fie-căruia, ce volesce a canâsce acela, ce noi scimfi > (§ 6). La aceste
adaogă, cft aievgraţil creştini nn se lepădă de Christos sam ar pen-
ira acela, cft el preşaesca forte malt veritatea lai D deQ, cea pentra
mântuirea lor eternă (§ 7, 8); na adacît sacrifica deilor pentra a-
cela, fiind cft ftcestl del nn sîmttt <J51, dar creatori ale omenilor, pre
care el 11 glipteză, 11 cîopîesca, Q târnă ş; 11 piUsefl. ( | 9); şi Încă
şi pentru aceia, cft D‫־‬dea fiind spirite, na cere sacrificii materiale
(§ 10). Dice şi acela Că creştinii cântă na cele piai&ntescl, dar cele
ceres 1, şi in favorea lor este mintea cea sănătâsft (§. 1 1 — 1 3 ); şi
acela, cft cele pfedise < de Fiial Pftrintelal tuturor şi trftmisal lai >
s aii Împlinita pâne acam ; Iar acesta dovedasee şi mai maltsâuţenia
adevărurilor creştine (§ 14, 15). De aseminea se dovedeşte valârea
intreosicâ a Inveţftturei speculative şi practice a creştinismului şi
din opiniunile păgânilor celor mal însemnaţi, dicftnd: « sft ve fie voi
canosentâ, cft lu genere adeverata este na ‫ ש‬al acela, ce inveîămu noi,
cunoscând şi noi de lft Christos şi de lft predecesorii lai, profeţii, cari!
simtă mai vekl, de cât scriitorii voştri >. Daca o v ieţi culpabilă un
creştinii, deră eretecil cel corupţi, pre carii păgânii 11stimeză ca o onore
divină, (§ 3 4 . 35); tot acesta defecta s-tal Justin ilagăsesceşi In re-
ligianea p ăgână(§ 3 6 , 37). Arată cum se efectaft serviciile divine ale
creştinilor, asupra cărora aa versata păgânii atâtea calomnii, şi demon-
strezăim portanţa lor cn serviciile păgâne (§ 0 S. 39). El dice, că
In adunările sânţite se citlifl scrierile apostolilor şi ale profeţilor.
Despre s-ta eoch&ristie ni comunica acesta credinţa & Bisericel: < Noi
primima aceste, d u ca pre o pâne simplă şi nici ca pre o ten tară or-
d in ari; dar noi credemfi, cft mâncarea acesta, asupra cftria s'a pro-
nimeatfl bine-caveatarea prin mijlocul ragftclanel cu cuvintele L ai,
şi care prin introducerea in noi nutresce sângele şi corpul nostro,
este corpol şi sângele kiar al lui lisa ‫?־‬, cela ce s’a Incorporaţii» (§ 3 6 ).
lu eonclusiune adaogă, că păgânii na treboe s i fie nedrepţi in r*-
 şi întâmplata. Ciuleai Crescent, inimical credinţei 101 C h risto s, de·
mascată de Jostin, că are o minte m ărginită, dar r e u tă â o s ă ş i 0
vieţi coruptă, a calomniata pre Jastin şi l'a d a ta judecatei. Din C0
constă înveţi tura creştini, a Întrebată prefectul Rustic pre Jastiol
« Koi eredeoia tn D‫־‬dea creatorul celor vedate ş i nerM ate, şi măr-
iarisima pre Domnul nostru lisa-» Christoe de Fiio al 101 D*defi. a-
nunţaîâ de profeţi, Csusa torul şi învăţătorul mântuireî, Judecătorul
tuturor 0menilor>. Răspunde Jastin. DapO aceste adaogă p r e f e c ta l:
«Ascultă, te, care credi, că al aflata filosofi» cea adevărată, cred!
ta, că te rel sui la ceruri· I «Da, spera, adaase Jastin, să capăt(! a-
cela, ce el ml-a promisa, decă voia putea suferi acela, despre care to
îmi vorbesc?*. «Cum! Tu cred! să te sul la cerarl* ! a $isa Rustic,
< Na nnmal că Gredtt, dar sunta k ls r con?insa în tru acesta ş i pen·
Un acesta na-ş! pote area loca nici o indoelă > adaugă S-tul. Ca
ana carajQ particalarâ S*tal Jastin a su ferita to te m altratările şi
dapre opresiunea lai Easehie, el a încununata vieţa lai cea sântă
ca martiriul.. Acest! s'a în tâm p lata la 1 6 6 dupO Christos.

O PER ELE S - L U Î JUST 1N

Dia operele apologetice ale s-lul J a s t in su n ta însemnate urmă-

toiela: doe apologii şi dialogul ca Trifon ( 1).
I n a p o lo g ia â n t a i a Ja stin refateză căuşele, pentrn care s'aa
persecutata creştinii şi tot‫־‬o‫־‬d a tă esplică v erităţile creştine. Pre
creştini i-afi persecutata naiua! p en tra numele de creştina. Jastio
dice: «pentra una name, făcând escepţiune de căuşele cirsamstan-
ţiale, na se pote cine-ra nici landa, şi nici c ritic a > . . . P re creş-
tini I-afî namita atei, şi el la aceste răspunde: « noi recunoscema.

îl) Ediţimil· cele mai bane ale operelor S-lal Jastin se consideră acea de Paris
(op, s. Jastîm omnia, q u e e u t i n t ana cam e p iit ad Diognetnm item Tatiani, At-
kiM gsae, TheopMIi Aatk1c k .it Henniae plulosophî cam appeadiee Graec. lat. Pa-
ti· 1473). £a a fostâ retipărită, dar fSre da adnoU ţiaal de cătrS O bertur (op. S.
Jasîioi. Wîeeberţ. 1777—78 |. de Holland (in Biblioth. P atr T. 11, opera S. Jaatin·
o u . grse. las ed. O r . T. 1—111. leaae I ?42). Aici 83 găaeeeă adnota ţie a l scurte,
dar W oaurc. Şi s'a tipămS ai ia patrolofia de Mygne (T. ?1). P a b li c a ţ ia n e a s'a
u i B c ili ţi ia T o lm irf n p m t e . Af* D ialogat c a n rryphone cam noti 8 gra-
cr la t ed. &m. lebb. L « l « 1 1719. Apologise daae e t dialogas c Tryphoue gtae.
!<l e u · o tia .T h ir b j Land. 1733. A pologue2 gxaeeein aanm praeleet. ed a B raono
J e u . 1890.
folosii. D a r fie cine v a S c it, seil Pers, numai să cuntfecC pre D -φ-Π
şi pre Ghristosal lu i, şi să observe legile eterne, şi el este circniu-
eisfl îndeajuns, cu circumcisiunea m ântnireî, el este am ical lu i
Ι)-φ > ΐί şi d a ru rile lu i sunt plăcute lu i D «Jetl (§ 17— 30 ) . In contra
prejudiciului a l doile, S -tu l Justin rSspunde, că venirea lu i Cliris-
tos s’a preanuugatil de către profeţi, una um ila şi degradata şi alta
înfricoşată şi m ăreţă. In iloa şi acelaşi p e 8 0 ‫־‬nă profi ţ i! v6dQ când
pre Dom nul arm elor, când pre Domnul născându-se şi pătim ind.
Ş i cu modul acesta scandalul Iu d e ilo r ataca pre profe.î (§ 31 — 47 ).
I n partea adoa se resolveză nedumeririle lu ! T rifo n . Christos este
D -φ^ΰ e ttru fl şi tot-o-dată e l este omu şi οιηΰ ră s tig n ita . S -tu l Jus-
tin face pre T rifo n atentO la arătarea lu i D-<Ja0 p atriarch ilor, unde
augerul lu ! D -deO se distinge de D -deil Creatorul, şi tot-o-dată se
presintăşi cu p ro p rie tă ţile d iv in ită ţe l; apoi citeză o p r e s iu n ile pro-
feţilo r de asemenea cuprindere, şi întorce o atenţiune particulară
asupra cuvintelor lu î Is a ia ( Y I I , 14: în § 4 8 — 85 ) . Pre scandalul,
relativ la crucea lu i Christos, apologetul !10 nimicesce cu prelnki-
puirile cruce!, adecă cu incraeişarea m in e lo r de către Moisi la ru -
gîlciune, cu şerpele cela ră d ic a ţii în pustie şi a lte semne din vekîul
Testamenta.. DupO aceste a ra tă , că dupre p ro fe ţii, Mesia trebuea nn
numa! să pătim îasce, d a r să şi învieze (§ 8 6 — 108 ) .
Partea a tre a ecsplică lu î T rifo n acela, că credincioşii Iu l Iisr.s
Christos tre b u e r dupre p r o fe ţii, să erediteze prom isiunile Iu l D -ψ ο
Mal â n tă l de to te 36 esplică aici pro fe ţia Iu l M ichea, despre con-
vertirea p ă g â n ilo r, dupO acela p ro fe ţiile lu i Z a h a ria şi M a la d ii a
despre proadncerea s ac rificiilo r s p iritu a le ( § 1 0 9 — 1 1 9 ); 96 arătă
cine sânţii tu rm a lu i  b ra a m (§ 120 — 1 3 3 ) ; şi se esp'ică form ele
Bisericel (§ 184:— 141). I n conclnsiune T rifo n m ulţemesce ΐηνδ-
ţă to ru lu l c re ş tin ii p e n tru în v ă ţă tu ră . (§ 142).

CARACTERUL S -L U I JUSTIN CA IîsYEŢÂTO R U, T^IPOETAKŢA

OPERELOR L U I.

Toţi cel antici respc-ctafl forte mult pre S-tul Jastin, ca pre
învăţătorul cela mal mare al Bisericel. Dupre opiniunea 3-lul Mt
todie, Jastin este «anii bărbaţii, care na era departe de apostoli şi
dapre timpii, precam şi dapre calităţile lai cele în a lte ». Fotie <Jice.
520 S-TUL JUSTIN

porta cătrif creştin!, şi alătara edictul imneratorulul Adrian în !■a.

porta cătrâ creşti ni.
Apologia a doa nu este aşa de avuta in conţinutul el, ca acea
dintăitt; şi acista pentru cuvântul, că autorul n’a voita să repete
a&la. ce a în apologia Antăia. Apologia adoa se p6te considera
ca o complinire acelei ântăia, provocată deopersecuţinnenoăln con.
tra creştinilor. Vorbind despre motivul apologiei, (§ 1 — 3) S-tul
Justin respnnde la obîecţiunile inimicilor credinţei, can! diceafi, ca
creştinii se sinucidă, dorind mortea. La aceste s-tul Justin dice:
« vieţa ni este dată de D-<Jefl şi numai în urmarea disposiţiunilor
lui, noi putemfl să o părăsim a; de acela uciderea de sine nu conduce
la scopul creştinilor — fericirea eternă. Din contra, mărturisirea
liberă a credinţei naintea inimicilor el, klar şi deca se ttrmină cn
mfate, este una sacrificiu, plăcuta lui D-<Jeă (§ 4, 5). Adoa obTec-
ţiune: Decă D-φ-ίί este apărătorul crpştinilor, pentru ce el permite
uciderea lo ri Filosoful arată, că causa principală a acestui lucru este
lupta dintre bine şi rea, care s’a începută cu căderea voluntară a
spiritelor şi care pentru principiul liberte!ţel a fosta permisă de bu-
nul Creatorii.
Dialogul cu Trifon cuprinde trei p ă rţi. In p artea ântăia se
resolvă doe prejudicii, — creştinii n 1 împlinescu legea lui Moisi, şi
el nu se Închină i-icî celui restignita. Pentru cela d intăia Justin $ice:
că creştinii nu împlinescu legea cultului lui Moisi pentru cuvântul,
că puterea obligativităţii lui s’a term in ata cu venirea lui Mesia:
dopre doctrina profeţilor im portanţa legel era tem porală; formele
dispară, când se fcrătă veritatea. < Cu bala botezului şi cu cunâs-
cerea de D-$efi noi am ajunsu la credinţa cea dupre profetul, şi noi
mărturisiina, că numai acesta boteza, predicata de dînsul, este apa
vieţel, care pote curaţi pre cel, ce faca penitenţă. I a r voi săpaţi cis-
terne lipsite de apă şi fQre de folosii. L a ce servesce spălarea acela
care curăţă numai corpul ? Inimele vâstre sâ n ta pline de ură, in vi-
die, şi rentate etc. (§. 11— 17). Acela, ce este folositorii din cerc-
moniT, este luata de la patriarch!, Iar el a a ajunsa dreptatea fOru
de spălare. Altrâminte ceremoniile sân ta na mal nisee frâne pentru
poporul cela puţin cugetătorâ (§ 1 8 — 2 9 ). L a creştin! este o lege
supremă, fOrS de carea nn este m ântaire. « Nici Egipţenilor, nici
fiilor luî Moab, nici al lai Edom circumcisianea nn li aduce nici unfl
acesta proveni* de acolo, cft Iadeil, dupo alungarea lor dia Iernsa-
lern, despre^aind totfl, ce era grecesco, el despreţuiaO şi tecstal ce-
jor XiXX, şi indiferiDţa lor către creştinismfl o lnv£liafl în vorbele:
«nu este astii-felfl îa tecstal ebraicii >. Indicaţianilelal Justin despre
începatal tecstnlot celor L X X semămi la malte privioţi ca cele
spase de Iosif Flavie şi Filon, conţi nead ‫ סח‬mai mici diferioţr. Dt%-
pre acesta 0 0 este lndolatft, cft ruutatea şi abusarile rabinilor de
pre tirapnl 101 Jastia, eraţi la calme. Dar, de altă parte, se observă
şi asela, cft ou tot-de-ana iacalpftrile lai Ja stia !0 coruperea tecstu-
lai se faceafl ca o cercetare scrupulosă ( 1).
Forte bine cugetă s-tul Jastin despre inspiraţiunea profeţilor şi
a scriitorilor cftrţilor sânţite canonice. < Efl na cotezfl nici cum a
presupune, dice filosoful, ca scripturile să fie contrare ana a'lia. ·Si
decă câte 11ua locQ mie mi se pare. cft este incontradrţiune, apoi
acesta provine de acolo, cft eu nu-10 inţelegfl bine * (dial, cum Tryph).
Ia dialogul ca Trifon s-tul Jastiu, cela âutaifl dintre învăţătorii
creştini, a adunaţii şi a esplicata profeţiile şi preînkipuirile despre
Christos şi Biserică creştină.
Pentru doctrina despre crediuţft operele lui Justin conţină înşine
lnvdţfttuTl fârte solide. Şi acesta pentru cuveatul, cft el a avuta a
apăra m alte dogme îa cootfa argumentaţiunilor celor nedrepte ale
păgânilor şi ale Iudeilor. Se distinge maf ales doctrina lai Justin,
despre divinitatea F ii al ui lui D‫־‬deu. Dupre doctrina 101 J ost in
Fini lui D-defl < este singura născuta de la D-defl; Cavâatul Iul;
Unulu născuta şi Putere ; Caveatul, c3 a oesistatfl ca Dînsul mal
nainte de creaţiune; Dornuu şi D -^-0; Creatorii şi AdmiuistratorO
al lamei». Jastin recanosce pre âugerl, ca fiinţe personale ca voie
liberă ; dtfr se a t‫־״‬age de opiniaUea despre Timpul cftderel Spiri-
telor.
Corapţianea comună a 0m‫־‬enilor o presinta, ca pre o conseciuţă
a nascere! diu părinţi păcătoşi, şi pentra acesta na este unO lucrn
al volei ouiulul. « Ne sciind prima nascere, dice el, din necesitate
n:)I ne nasceiuu diu semeaţă necurată, prin amestecarea părinţilor.

(1) De esem pla el ^ice, e l « I a d u l afl lă sa tă nisce c a r i a t · din c a rte a la i Kadra

utido m v o iΙ1Π Μ despre p u c i si c i te z i k îa r ac—io vorbe». D u la c.*rt··» la i L tii *
aa eaiatfl aalfl-felfi da vorbe, ce i se preaciiaafl de Juatin
522 & -T U L JUSTIN

ci S-tal Jastin a fostfl filosofii creştinii profaodfl, şi pre tonga a.

ceste el canoscea şi filosofi i păgână. Opinianea lui Fotie represintă
caracteristica distinctivă a la i Ja s tin . Fotie vede Ia Ja stin cnnos-
cinţe întiase despre cred in şi în sistemele filosofice. D ar Jastin a
fostfl filosofii dapre spirital sefl. Astfl-ftlfl ni se presintă el In rietă,
şi totfl asttt-felfl el ni se arată şi în operele sele. Cu canoscinţa cea
adevărată a seiinţel revelate, e l ln tro n la şi nisce p riv iri profunde
asupra creştinismului. E l a espnsfl ideile sele no In forma cea sini-
plă a învăţăturilor, dupre cam făceaţi b ărb aţii apostolici; el armăresce
compari şi probezi. Vorbind cu p ă g in a l despre v erităţi le creştine
el introduce pre piginfl îa cugetarea asupra acestor verităţi, esp‫״‬ne
lucrările cu precisiube şl claritate, p en tra ca 10 arm ă să-la pan«?
pre piglufl in posiţiane, de a rom ânea fOre de cuveniţi 'naintea
conssiiuţel sele peatra necredinţă. Yorbesce el ca Judeci Trifon ?
Aid el ecspune sensul cuvintelor profetice, ne părăsind privirile cri-
tice asupra veritiţel.
Operile S-lul Jastin, şi în particular dialogul lu le a Trifon, sunta
forte importante pentra cunâscerea S-tel Scripturi. Justin, fiind
îorte apropietfl de timpurile apostolice, a reprodasfl locuri din tas-
patru Evangeliile, considerându-Ie, ca c ă rţi inspirate de D-deu.
Acesta este forte important(! pentru convingerea posteriorilor in aa-
teaticitatea canonică a S-telor Evangelil. L ui II este cunoscută şi
epistola ântăia către CorintenL E l vorbesce despre Apocalipsfl şi pre
autorul lui î!a namesce apostolul loan.
Tecstal greefl al vekfulul Te6tamentfl,citatfl de Justin, câte-o-dată
concade ca tecstul ebraiefl originale, Iar acam aceste locuri se intâl-
nesefl numai la unele tecsturlale vekiuiul T estam entfl; alte-on cores*
pânde in totul ca tecstul ebraiefl , care se distinge 00 total de tec-
stal celor LXX şi semăna ca tecstul lai Teodotioo şi al lai Simach.
Acesta ni d i dreptal, de a conkide, că s-tu l Ju stin , nesciiod limba
ebraici, s’a folosita de vre o trad u cţian e veke a vekiuluî Testamente,
de care s'a folosita mal pre u rm i Teodotion şi Simach. 10 urmarea
acestora devine înţelesfl, pentra ce Jastio aproba forte des tecstul
celor LXX şi mustra pre E breil contimporani 10 coruperea tecsta-
lui ebraicii; lucra ce de altă parte, na ne Iasă, ca să dicemfl, că el
recuuoscea importanţa necondiţionată a tradacerei celor LX X . Deci
Jastio preseriea acestei tradaeţiunl mal m ultă im portanţă, apol
 S-TU L T fO F IL AL A NTlO CHttt 525

mal cartea despre credinţă ( 1). Aatolic, pentru care a fosfcfl scrisă de
Cătr6 pastorul Bisericel de Antiochia cartea despre credinţă, dapre
cum ni arată însuşi opera (cart. 111, § 4. 19), era unfl păgânfl iu-
struitfl, care se ocupase m ult cu citirea cărţilor, şi dupre cum se
p6te presupune, ocupa funcţiunea de prefectâ. Dupre cum ni spune
s-tal Teofil, el în genere era omfl drepţii şi activfl, dar nu Iubia pre
creştini (cart. IIL § 4 3 1 ‫ )־‬şi despregala Învăţătura lor. (cart. Ii. § 1).
Cuprinderea că rţei â n tâ ia este cea următore: £ punâud obiecţia-
uile păgânului, Teofil a respunsu forte bine la cerinţele lui. « Ara-
tă-ml mie pre D-<Jeul teu. . . iţi respundu, arată’ml mie pre omul
tea, şi efi îţi voii! arăta pre D‫־‬deul meii. Arată-mî acela, ce okil
Spiritului te i vedfl, şi urekile inimel tale au d a ·. Şi dezvoltând con-
diţiunile pentru cun6scerea obiectelor materiale, adaogă : « D‫־‬defl
este T ro til numai de acia, carii potfl să-lfl vaţla pre dînsul, adecă
de acia, al cărora okl sufletescl suntfl deskişt. Toţi aa okl. dar la
unii s ta ta atât de Întunecaţi, că nn potă să vade lumina sorelal;
şi cu tdte aceste sorele nu perde din spleudorea sa, decă cel orbi
na‫־‬lft v£dtt. . . . Decă ln omfl locuesce pecatul, 1 no pote 5ă con-
templeze pre D-^efl > : « Desondrea te îutanecă pre tine şi na poţr,
să τ6φ pre D-^iefl > (§ 1— 4). Păgânul dice: < Deca ta Tal Tti^itO,
represintă ·ml m'e forma lui D d-iu >. Următorul lai Christos râs-
pânde, că D-<Jeu este ne'oţelesâ şi nerepresentabilfl pentra omfl, ei
omal vede numai proprietăţile intelegibile ale lai D <^ύ (§ 5). Dupo
aceste descrie proprietăţile lai D‫־‬defl (§ 6), şi actele lai de Crea-
torfl şi Provideoţiatorfl (§ 7— 10). Şi fiind că păgânul din caasa
orbirel nu pote să vatje pre D-^efl, apoi de acela înveţi torul lai
Christos îl recomandă, ca să caate uafl medicfl (§ 11) şi acesta este
Cuvântul, prin care s’a făcntu total (§12). IIQ convinge, ca să se încred 3‫׳‬
Cavâatalal, şi U demanstrâză, cât este de naturală credinţa pentra
omfl (§ 13). Klar ca credinţa păgânalal el 11 arată necesitatea, de
a crede la D-^efl, InvitândU-ltt, ca să primîasce nealterata acestă
credinţă şi apoi combate falşitatea obiectului credinţei păgâne, adecă

(1) E dipnnile cele m al bane ale cărţei despre Credinţă r t » t i : 8 . Theophili li-
b er do fide notis locupl g:‫־‬ec e t la t. ·d . Wolfias Ujuab 1724 BoUaad T. 11 Bibi·
534 S-TUL TKOFIL AL ANTIOCHI»

şi ne educăma în deprinderi rele şi tn k g l corupătore >; de aici a

pol necesitatea, ca no! să fima no tarm a necesităţel şi a nr-sciinţ*!
dar 6menl al· şl şi al laminel, şi să primimfl prin boteza ertarea pg!
catelor. De aid apo! el deduce şi necesitatea In R&cumpărătoru]
pre care el ila nnmesce singurul luminătora al lumel, preutfl eterna’
p.oadQstt pre sine pentrn pecatele 6menilor, şi imperatora adeveratâ
care, învirgend pre toţi inimicii 101 D-φηΙ, ni deskide împărăţia e-
ternă. Doctrina lai despre misterele botezului şi al eucharistiel este
iarăşi dară şi prccisă. Sorta nltim ară a lu m tl este esplicată cn a-
mărunţime de către S-tal Jastin. E l n 'a foştii libei 11 de opiniunea
despre Imperăţia cea de o mie de aid a lui lisus Christos. E l a des-
voltaia forte bine idea despre învierea morţilor, vorbind ca una pa.

S -T U L TK O F IL A L A N T lO C H IE l.

Biografia lai. S-tul Teofil, episcopul Antiochiel, este a-

prope de spiritul filosoful ni Jastio. Născuta în păgânisma, el a pri-
mita o instrucţiune întinsă ta cunoscinţele timpului seu. şi mal pre
armă a aflata şi despre adeverul s-tel Scripturi. < E a singura, <Jice
el, n’am crcduta tn înviere: ea am căpătata s-ta Scriptura şi pre
profi ţi, carii prin s-tal Spirita aa vorbita despre trecata aşa, cum
el s’a petrecatâ, despre presenia eam el este, şi despre viitora io or-
dine», io care are ră 96 petrece. Şi cănd ea am aflata, că acela, ce
se petrece acum, a fosta precisa, atunci ea nu remânu mal mult
oecredracîosa, dar ereda, supunendu-ine lui D-φ α >. DUpO mârtea
lai Erota, al cincilea Episcopa al Ântiochiel, s-tul Teofil a fostîi râ-
dicata pre troaal de Ântiochia (1 6 8 ). A ctivitatea la i păstorală a
reclamata multe ostenele, şi el a lucrata cu tota zelul către 8-U
credinţă. El a administrata Biserica 13 ani şi a m ărita pre la 181,
trăind pre timpul cela greu al imperatorulul Marc-Aurelio.

OPERELE S -L U Î t e o f il .

Cartea despre credinţă, cuprinderea ş i i m p o r t a n ţa

ei. Dio mulţimea de opere ale s-lul Teofil p6ne la 001 aa ajttnsQ na*
 S - T U L T E O F 1L AL ANT10C1I1E1 527

eQptradieţinnî interne (§ 1 — 6). Spre refutaţiunea Inculpârei a doa.

Că cărţile sânţite sUctft n06, S-tal Teofil cu stadial amărunţitfl al
chronqlQgieî biblice şi păgâne demunstreză, c i căTţile s-tel Scriptart
suntfl mai vekl şi mal vere, de cât cărţile păgâne. In conclasiaoo
el recomândă, ca să eiteşcă ca atenţiune şi fOrg precugetare cartea
la i dgşftre credinţă. (§ 17 — 31 ).
Cartea despre credinţă este ana din operele cele mal bane ale
anticităţel. E a arată, că autoral a dispusQ de o cunoştinţă întinsă
a sistemelor filosofice şi a poeţilor. Cugetările autorului sânta tot-
de-upa reflectate şi nn aparţinu la o ordine de idei eomane; privi-
ijje autorului la doctrina creştină suntA priviri profunde şi clare.
Misterele creştine se esplică de către una învăţătora erudita unul
Păgâna erudita dupre principiile filosofice şi tot-o-dată se ţine şi de
veriţaţea adevărurilor revelate. In opera, scrisă cu inspiraţi une şi
sub influenţa amâreî celei mal pure, stilul este uşorO şi plăcuta ·, şi
de acela fericitul Ieronim a recunoscuta acestă operă, ca pre cea mal
bană în p riv in ţa forjneî esteriore. — Cartea despre credinţă, privită
din punctai de vedere a l cnprjnderel tf, are importanţă nn na‫־‬
mal ca carte apologetică, dar ea coprinde m alta şi în privinţa dog-
matică, adecă în privin ţa doctrinei despre dogmele credinţei, şispe-
cj^lmiaţe despre trinitatea personelor divinităţel, despre creaţiunea
lamei şi a omului, despre, urmările cădere! omului, despre importanţa
Bisericel lu i Christos, şi despre învierea morţilor.

S-TU L ERINEIJ EPISCOPUL LIONULUÎ.

B io g rafia lu î. S-tal Irinea, kiar dapre vorbele lai, «încă în

copilărie a ascultata prebătrînul Folicarpde Smirna, în Asia mică >
şi tot acolo a ascultata şi pre alţi învăţăcel al apostolilor. Operele
lai ai probezi, că el dispunea de cultura complectă a timpului 8ăfl.
El cunosceajde aprope pre poeţii vekl, pre filosofi, cu tâte opiniunile
contimpurane, resultate din raporturile lor cu creştinismul. De la
B&ăritn el a fosta trimisa tn Galia de către s-tul Policarp
la Potin, Episcopul de Lion, de sigur pentru ca să-lfi ajute
îa pwdicarea credinţei. Rădicata de cătră Potin la rangul de
Preeviterfl, el mal ales In timpul persecuţiunilor din Galia
(177) a arătata < zelul sătt cătră Testamentul lai Christos >,
 deil p;‫־‬u rinescl (§ 1 4 — 1 6 ). I a conclasinne esp lică şi num ele de crp?
tinfl. celfl derisfl de dinsul (§ 1 7 ).
Păgânul aa credea in învierea morţilor şi cerea, ca să i-se arate unjj
mortfl înviâtfl. La aceste Teofil rdspuude : «Efl ţl-aşl arăta ţ !0 uag
îaviatfl, care trăesce şi acum, dar ta ou vel crede şi acestuia». J)D^
aceste il arată lai klar în natură esemple despre înviere; şi ca e-
semplul klar al persânel ■sele, despre întorcetea la creştinismfl, con-
vinge pre păgâDfl, ca să cre<Je In înveţătura 8·tel Scriptarl despre
învierea morţilor (§ 1 8 4 9 ‫) ־ ־‬. In fine îl învită, ca să citesce 8·ta
Scriptură. ameninţâ‫׳‬ndu4ii ca jadecata lai D-φ6ΰ asupra celor nesa·
puşi volei lai (§ 20).
Ia cartea a doa S tal Teofil conform dorinei lui Âţtolic, esplică.
îa amărunţime falsitatea religiunel păgâne. 11 observă, că este ridi-
cal, de a considera dne-va, ca D‫־‬$efi, nisce idoli, făcuţi de către 6-
meni (§ 1); şi iu este nici eum rationabilfl, de a considera pre o-
meni, ea <Jel (§ 2 — 3); în fine proteză, că opiniunile contra^icetore
ale filosofilor nu merită, de a avea rangal de credinţă— D‫<־‬jea
este aeskimbabilii (§ 4, ă). Combate falşitatea teogoniilordin poeţi
§ 8, 10), ande citeză (§ 2) niece versori ale lai Arat, din care
klar apostolul citeză o parte din versetfl (Fapt. X YII, 28). Probeză
că totfi acela, ce este banii la scriitorii păgâni, este .conformă cn doc*
trina profeţilor; şi pre lângă aceste, profeţii suntfl instruiţi de spi-
rital 111 Β -φΰ şi de cuvântai creatorii, Iar Biserica lai Christos este
10 t6te privinţele iastititrieea cea credinclfeă (§ 11, 12). Ca de a-
măruntei stqdieză dapre Moisi iitoria creaţiunel lamei şi a omulnî.
arătând consonanţa acestei istorii ca miatea pea s in ă to s ă (§23 —28).
Tot aid s-tnl Teofil Întrebuinţezi cuvântul de Τ ρ ιά ς= treime ca
privire la pers6nele divinităţi. « Trei <Jile, care presistfl creaţianel
luminătorilor, suntii tipii triaităţel lai D-$eu, a cuvântai ui lai şi a
înţelepciune! lai >. Continuând ca studierea istoriei lai Moisi pâne
la împărţirea poporelor, esplică istoria omului inocenta şi apoi decă‫־‬
dutfl, şi resolveză mal multe ceetiuni dio cartea Facere! (§.2,9— 37).
In cartea a trea S-tal Teofil refut£ză doâ iocalpaţiaol contra
cngtinilor, presentate de către Aotolic; — ana coastă in acela, că
cărţile creştine suntfl no£, a doa, că vieţa creştină este urlclosă.
Spre refataţiaoea celei dio armă el probeză lai Aatolie, că scriitorii
păgâni afl predicatfl morala cea mal urlclâse şi mal diformă, şi ca
 .‫ז‬ ___________________________s ‫ ־‬T L ‫ ־‬L m w H U 5 2 $ ‫־‬

($ 10); >r»li diferintele şi eontradieţiunUe eresiilor Intre dlaseie;

face genealogia eresiilor (§ 10 —28) şi termină ea inviţătara ca-
nalţilor (§ 29— 31).
îd cartea a d oa autornl retn-eză ■topiile ValmUnienilor dcepre
eooirt, şi probeză neconformitaiea ideilor lor despre D-deO eu min-
tea sănătosă, Restomă argamentele, pre care ereticii le estrigeafl
pentra iBTeţătarele lor din s-ta Scriptură, prin mijlocul alegoris-
πιπΙβΙ, şi adaoffi. eă argumentele trebue A se lea dia locurile clan
ale SeriptareL In fine sopaae criticei opioiaaiie antropologice ale
Yafentinienil&i (§ 29— 35). Pre ioarăaceste, eombătSnd opinioniie.
ce se efectua in Biserică: « Unii, dice autorul, vorbiad despre
credincioşii timpului sefi. alungă şi astă-dl demonii ii mcdfi realfi,
şi fSrte des se lntlmplă, că cel eliberaţi de demoni, pvimeseO credinţa
şi devinQ fii al Bisericei, Alţii afi darul prevedere! viitomkl şi al
profetic^el. Alţii vindecă pre bolnavi prin punerea miselor. Mulţi
sântfi învieri din morţi, carii afi trăită dupO acela mal mulţi aal. la
seaoBSUotQ malta darurile. precarele primesce Biserica uni rer-
sală de la. D‫־‬defi > aettt-felfl, că ea în nomele lui lisus Chrietoi, ceio
rietignitt pre timpul lai Ponţia P.ilat, efectua In fie-care di minanl
spre mântuirea păgânilor >.
11 cartea a tre ea s-tal Irinea ni preânta datele istorice, relative
la ordinea. In care s’aâ produsfi cele patra erangeliL Aritind cum
ereticii refagă la tradiţiune, fiind oombitoţl a soriptara şi
la scripturi, cănd sunta combătutt ca tra c ţiu n e a, s-iul
Iriaea adaogă, că tradiţiunea se păstrezi numai In Biserici, ande
99 afli adevăraţii succesori al apostolilor, şi enum&ă pre snccesort.
Fiind ci atonei ereticii, ca şi neologil de astă-dl spre a-şl apăra
arbrtrarietiţile lor diceafi, c i apostolii In predicarea cuventnlul 101
D-ded 8'afi conformaţii cu privirile pop6relor, apoi la aceste s-tal Iri-
nefidire: Domnul noetr« lisus Christos e-ste adevărul (loan ΧΙΥ,δ).
şi minciună la dtnsal na esistă. Apostolii, fiind ■nveţăceil adevgru-
101, erai streini de ori‫־‬ce· mineiana. Adeverul no are nimica c o a n a
ei minciuna, precum nici lamina ca intuuerecnl. . . Aid are ran-
n i le lfge acelâ adevirfl. care loveece cu anatemă pre totfl cele, ce
‫־‬n p td ti pre o rb i In calea sa (Lee. XXVII. ÎS). Apostolii, eăutiad
F* a l riticiţr. lam inind pre orbi, poteaaei siee conformeze ca pri-
virile lor, şi nu eu adeverul ? Şi klar âmenil suntfl nedrepţi, cănd
*bolit ai
 Şi îndată ce s-tal Potin, E p isco p u l de L io n , ca mulţi d in p ă sto riţii &:*
& mărita ca morte de martira, atunci Irinefl a fosta rădicata, ^
sQcee90ril al 101. Ia posiţionea de Episcopii el a acţionată cu tot*
ardorea pentra gloria Domnului sefi. <Ia timpal cela mal scarto el
ca predica sa a transformată oraşul întregă tn craşti creştina». Când
pre marginea Bonului armatori! lai Valentin ad începută să rte-
pândlască doctrinele lor, s-tal Irinea ϊ-afl unnaritu din eparcbia sa
atât oral, cât şi in scris. nelăsâada-I in pace nici la Roma. In a-
cestâ timpfl aa fosta scrise de către s. Irinea operele cele mai 10.
s&nmte «Refataţiuaea resoaalal falşă». Victor, Episcopal de Borna,
şî-a permisa, de a p ro n u n ţ anatema asupra Bisericel de Orient (196)
namaî pentra cav&ital. c* păstorii el na se invoîaa, de a s-rba
pascele ia aceeaşi di ca Occidentalii. Attincl Irinen ca esemplal s€&
a arătată cam trebue să fie adevăratul pâst ■ru al creştinătăţel 10
tisce asemioe Împrejurări. S tal Irinea ca moderaţiane. dar tot‫־‬
odată 3? cu tărie a mustra ta pre Episcopal nerăbdătoiă şi reia-
b torQ de pace, presentând necoaformitatea actelor sele cu spirit'd
creştina, arătâid importanţa diferinţel in privinţa serbare! pascelor,
scriind despre acestă dispută şi celora-lalţl Episcop! şi îa fiue, fii-
câodâ pre Ticior, ca să s 1 împace ca O riental. P re timpal perse-
caţiune! lai Septimie Sever (2 0 2 ), Biserica de Lion a fosta supusă
soferinţelor nud mult. de cât cele-lalte Biserici. S-tul Irinea a tre-
catt la Christ* ca o mie din păstoriţii sei. carii au prim ita 0n6rea
de martiri, Împreună ca păstorul lor.

OPERELE S -L U Î D U N B U -

S-tal Iriseâ a scrisa forte multe opere. Unele ni sânt cunos-

este 15tă-d! numai pre nume, din altele na n:‫־‬a remasfi. de cât
bucăţi mia. Ia forma el complectă noi aveam o singură operă io-
titalstă. fB efo^iiunea şi m ustrarea se iisM celei false». ( 1)
O p e ra c o n tr a e r e s i i l o r se compune din cinci cărţi. In carU a
an tăia autorul opune eres:ilor credinţa Bisericel, simbolul credinţei

1 g âiăaaşî u i wul ban i ·operelor eate 1 e6t de M ueaet (S. I r ia u i adv-heres

n a c u âagaeatis Pans 1710,; aici se gaseseă. adsuate ş controlata tote boci-
Sie orifiu le Tecjtal grică originală a fosta citită da Epiiaale, Eu5eb‫־‬e, Teodorii
ai ălfu; iar tradaeerti latină er-a cuoecm ti Ικϊ Tertalian şi Ciptiaa
 S-TUL 1BINEU

fătil m al ales lo tr ’o serisore a sa, ande el singura serie despre sine

)a bătrineţă : < E 0 atunci când te-am vedatQ pre tine (F io rin ) la
Poliearp, eram copilQ. E o m l-aduea aminte, că atonei s'a petrecuta
mal în a lt, de c ât se petrece astă-dl. Ş i acom ea pot s i- ţ 1‫ ־‬desen■
ţie locurile, ande de ordinar s -tul Poliearp şedea şi conversa : potfl
să-ţi descriu modul v ie ţe l lu i, form a eorpolul, şi învăţăturile, ee el
ie vorbla poporalul, fa m ilirita te a , carea cum di cea e l, o avea ea s-tal
loan şi cn c ia la lţl, c a rii veduseră pre Domnul, şi totu ce-şi aducea el
aminte despre acele vorbe, ce dieeatl, că le-aO auditu dela Dom nul...
Ett ascultam aceste atonei ca zelul, data mie de D-(Jea şi le-am
scrisa aa pre cbârtie, dar in inimă». Fiind martora al onor canoe·
einţe periculose, la care conducea gnoticismul ilasorio, ee voia a
reforma doctrina lai Christos. s‫־‬tul Irinea căuta a convinge că 6‫־‬
menii sânt datori a se referi mal mult la credinţa cea simplă, eşită
dio cuvântul lui D‫־‬dea şi la manuducerea Bisericel. Diferitelor opi-
niunl ale gnosticilor s-tul Irinea oponea unitatea verităţel lai Ckris-
tos, predicată de către Biserică preste totu aniversai. <Biserica,
dice el, este răspândită presţe tot aniversai; dar observă credinţa, ea
şi când ea s’ar afla ln tr ’0 singură casă. Ea crede in acelaşi moda,
ca şi când ar avea o inimă şi ana spirits. Predică în acelaşi voce,
ca şi când ar avea anele şi singure buse. Precum 80rele, creatura
lai este anal şi acelaşi în totă lumea, aşa ana şi acelaşi ere-
dinţa predicată lumineză pretutindenea pre toţi îi instraesee, ada-
eâodu-I la cunoscinţa adeverulul». Cuvântul, pentra care Biserica
are ana şi aceiaşi credinţă, el îla fundeză pre doi adevăruri, adecă
ti in Biserică se conservă cuvântul lui D-dea nealterabila şi tot tn
dinsa se stabilesctl învăţătorii credinţei de acelaşi Spirita divina.
Ia Biserică, vorbeece el ca cariatele apostolului. D-dea a stabilita
pre apostoli, pre profeţi, şi pre învăţători. (1 Cor. X II, 28). «Unde
este Biserica, acolo este şi Spiritul 101 D-dea, acolo este şi Biserica
şi totfl darul >. < Fandânda-ne pre Scriptura divină, carea esteade-
Tfiraltt cela cunoscuta şi ne'ndoibila, tnsemneză, că noi eonstruimS
casa udetră pre p£tră ta r e ; dar părăsind scriptura, şi fundinda-ne pre
6re-care opiniunl, însemnezi a ni prepara singuri pericolul >.
Respectiv de canonul veklulul Teetamentflals-tel Scriptart,_8‫־‬tul
Waefl aa comunică opiaianea Bisericel; dar despre Evangelii ijice
 el ar sfătui pre cef orbi şi ameninţaţi de pericole, ca să na p·^
slasci calea cea periculosă. Domnul, este medicnl, ce a venita, ea
sa Tindice pre cel bolnaTî. El singur dice : · D a m venita, casă
kiemd la penitenţă pre cei drepţi, dar pre cel păcătoşi Loc. V.32)
Denumi a comπniea tO inveţăceilor seî conoscioţa, şi prin dinsal ei
aa vindecata pre cel suferinzi şi pre pecătoşl I-a re ţin u ta de ]!
pecate» (cap. IV). Mal de parte stadiază învăţătura Scriptorei
despre Creatoral lamei (cap. V— X V . P re basa înveţăturel apos-
tolice refateză doctrina gnosticilor despre persona 101 lisas Christos
demonstrând, că tot acelaşi Iisos Ghristos este şi D deii adevărata şi
orna adererata. Ânaliseză profeţia lai Isaia despre nascerea hs
Emanuel din Feciori şi arată scopol venire! 101 Christos pre pă-
mente. cap. XYI— XXV).
10 cartea a p a tra , probând contra ereticilor, că D-deu creatoral
este 0001, esplică cu acesta conformitea vekluluî Testamente ca
cela noQ, Iar co aplicarea profeţiilor Iu no nl Testamente esplică
legătora dintre ambele Testamente (cap. X X IX — XXXVI). In
fine Irineâ, apărând libertatea omului, arată pentrn ee D-dea la
iacepota n a f&ata pre oma neskimbabilfl, dar capabilii atât de rea
cât şi de bine (cap.XXXVII— X L ).
In cartea a d n cea probezi contra lui Valentin Învierea morţi-
lor co poterea eocharistiel. De aseminea probezi Învierea morţilor
co atot-pntericia lai D-defl şi co remânerea in corpul celor credin·
cloşî (cap‫ ׳‬II I —X . Esplică doctrina despre păcatul originala şi
Incorporarea FioloI 101 D-deă şi vorbeece despre raportările ere-
dindoşilor către Christos şi diavolola.

CABACTEBUL S -T U L U i IB 1N E U , CA ÎN V E Ţ a T O B U .

IM P O E T A N Ţ A OPEBELOB L O B .

S‫־‬tol Irinefl în raportările sele ca eretici p ro fiţi de to tă întinde-

rea cnaoscrâţelor sâle, şi ca agerimea dialecticei armăresce pre ad-
versariî sel pre to te căile cogetirel lor ; şi pretatindenea manifes*
teză nnflcaracterfl distinctiva,— amorea sim pli asp iritalalcătre tra-
d-ţiooea apostolică. Acesta caracterii distinctiva al sett, el l'a ară-
 FRUCTELE CREŞTINISMULUI
IX

O R D IN E A IN T E L E C T U A L A

Este Ui spiritul omului atâta debilitate, pre câtă miserie in inima

sa. Totuşi, ac^stâ debilitate atestă mărirea Iul, dar numai decalata,
pre care se silesee iu deşert a o relnălţa earăşl, fure a se pute»
rădica la ea. Tendinţele tutulor facultăţilor sele nu'1 permită » nu
G u n o s c e , că nu se termină totul ca corpul, şi ca o lume supra-natu-

rală îlO incunjură; şi tot o dată debilitatea acestor facultăţi n u l

permite a sci, cn siguranţă ce anume este reala In acestă lume
supra-naturală, şi ce aşteptă el de aici. Incapabila do a sci totul, m-
capabilă de a ignora totul, neputendu-se liniaci nici la negaţi ane,
precum şi nici in afirmaţiune; atrasa de adevera, respinsa de în-
dolală, raţiunea lui este mal scurtă, de c it instinctul sea, şi extrema
sa sciiaţă este d e a cunâsce c ă nu sd e n im ici. Cuveutul cel mal
profunda, care a eşit din gura omulal! pentru că el simte lucrurile,
ce nu le eunosce, şi esprimă înălţimea destinului sdfl prin strigatul
decădere! sele.
Dincolo de Îngusta limită a resonulul sda se deschide şi se in-
tinde unu spaţiu gold pentru el, unde se alungi fantomele ignorau-
ţel sele, unde vederea sa iucet£ză, unde numai pole distinge lacra-
rile, şi unde presupune ca tote acestea, c i suntfl lnerurl mari. ( 1)
înclinată asupra acestui abisfl ca Empedodu, nu depinde de dînsul
a se depărta de el, pentra c i simte e i acolo exişti pentru el totfl

( i ) M ajas e s t qnidd&m snspic&ta est, ac p u lc h ru s . — ■xtra c o im m I« ■

u t u * posnîsăi t.
(S eaeq u ·, Q uest M ttv , I. Praef).
 namal. că. ele suatfl patra (cart III), Apocalipsul şi trei epistole !u
apostolului Ioao. înveţăcelal Domnalul ( 1).
10 opera ooatra erosiilor n a c ite z ă lo cu rî d in e p is to la c ă tre E b iq .
dar face meoţiaae de dtosa in cartea d e sp re d iv e rs e cugetări, pre
carea o d t e i E asebie şi carea n 'a a ju n s a p 6 n e la n o i.
Refiiîiiiiutisa iul Irinefl este cea m a l ne m e rită p e n tru to ţi acei
reformatori al credinţei, carii aa la a tfl a s u p r a lo r sarcin a, de a
îndrepta doctrina apostolilor, ce afl scrisa cn a p lic a ţin n e la t6 te tim-
parile. Eacă iacă âUe va carinte despre a c e la ş i o b iecta : < este ne-
resonabila a afirma, cam cuteză anii. carii se dafl p re sin e de îB.
drepfâiori klar al apostolilor, ş i a d ic e , c ă a p o sto lii, p redicând £ .
Taageiia, n'afl primita descoperirea î n tr e g ă ş i co m p le c tă . Dupo in·
vierea Domnului apostolii prin p o g o rîre a asnpra lo r a s-lu l Spirite
a& primita p a te re de sos şi s Ja a n m p ln ta d e to te d a ru rile s-lu l Spi-
rita. Di la acela tim] a el aa d isp a s a de c a n o e c ia ţa co m p le c tă , şi r$s-
pâodindn-se p§oe la marginile lamei a ă anunţate d a ru rile , acordate
m l âe D-defl >.
Espane Intr’nnâ moda forte clara ş i precisa doctrina despre B-
defl, Creatorul lumel şi al onialul, despre d iv in ita te a Filalal lui D-
defl şi despre persana 111 Iisus Christos, despre învierea morţilor şi
despre s-ta euharistie. Respectiv de anele materii, ale c re d in ţi,
dar oa esenţiale, s-tal Irinea îşi avea privirile sele proprii. Asta-
felfi era cestzanea despre imperăţia cea de o mie de ani a lai Chris-
tos, şi despre corporalitate spiritelor.
am cb. G. E n ă c e n n .

(I. Daspre A poealipsu ( e u t IV, § 20). D e sp re e p isto le ( e a r l ΠΙ, cap. 16. § 51).
Aici treime sa no tăuni, e i dnpo e e e l e i tâ x i v o rb e le d in epistola, 1, aduce niace es-
presraaî din epistola U a stă -fe lă : « în re ţ-ă c e lu i l a i — lo a n , în ep isto la, c ita t i ■»'
sa·, o rje a ă » Ia r e a a c e sta n e face s i cu g etăm fi. e i e p isto le le a I I şi 1Π ale 101
loan « n £ o f —ti■■ iţia n e a c e le i d in te iu In ie e s ta l s - la î Irio e tt ţi p o te e i şi în alte
tacstaiT. V erbele din epistola l a i Ia c o b şi I I a l a i P e tr a s u n tu c ita te 0 1 * de du■«·
 FRUCTELE CREŞTI NlSJlULl'I ‫־<י‬,&

86 as&nănă gu acia carii ad frică n6ptea şi carii cântă, ca să nu audă

ce‫·*▼־‬
Când II apucă vre and periculQ pre n e a ş t e p ta t e , aceşti viteji falşi
devinfl mal credincioşi, de c â t a r trebui, şi ca g reO se potd smulge
din desperarea, ce '1 coprinde.
D ar necredincioşii desgverşiţl, şefi ca e i rorbim d mal esact. n e .
c r e d ito r ii, s â n t el n e c re d in c io şi ? Nici de cum, căci, cam dice Boesat,
«absurdităţile, In care cadfi. negând Eeligiunea, suntfl mal spăl-
«m ftntitâre, de c i t v eritiţile, a căror înălţime ii m iră; şi neroiod
<să credă In m istere neînţelese, el armeză ana dupe alta erorile
neraţionabile».
Na se inlocaesce acela ce trebae a crede ca necredinţa, fiind că
macaimile necredinţei ascund ii In sine acela ce este plin de pasiune.
D ar, considerată In sine şi ca unu okid filosofice, impietatea na
p6 te respinge nici and articula din eredinţa creştină, fore a Ί Iu 10-
cai ca o opiniuue de sate de ori mal neadmisibili, şi fdrâ a pane
o absurditate In local anei dificultăţi. Deiştil, atheil materialiştil
na credd In Iisus Christos, In D‫־‬defl, In spiritualitate ; dar, pentra
a fanda necredinţa lor In aceste ordine diferite, sdatd obligaţi de
a profesa credinţi opnse, care revolţi bunnl simţii al celolmal ami-
lit dintre creştini şi Ίϋ făcu să despreţuescfi de sate de ori starea
de degradare In care suntu căduţl. De esemplu, că lamea s’ar fi
creatd de sine, şi acela ce se schimbi şi more tn t 6 te dilele, ar e-
sista prin sine In modd e te rn ă ; e i hasardal ar face necontenit acta
de supremă in telegenţi; c i atomele, tarbarândase şi anindase. ar
ajunge s i face totfl mecanismul asestal frumoşii universtl, şi e i b a r
aceste vârtej ari ale atomelor na strici opera lor şi o manţind la
ordinea perfeeti, care ne răpesce; c i materia ar fi prin sine însăşi
d’odată ea mişcare, ca sentimentă, ea voinţă, ea inteligenţi şi ea
consciinţă; că faptele istorice ale vieţel lai 11809 Christos şi ale ce-
lor dol-spre-gece apostoli n’ar fi esistatd nici o dată. şi c i totă is-
toria de la începutul Chreştinismulul nu este de cât o alegorie rai-
tologieă, sub care s’a ciutatd a se personifica caltal sârelnl şi al
lnnel şi al eelor d06 ‫־‬spre‫־‬dece semne ale zodiacnlnl.
Na este curiosQ ca o dată s i se face aafl alegorismfl pllcatd din
tOte simbolurile necredinţei! Totfl cela ce este mal estravaganto,
mal secfl şi mal absurdfl n ecredin ciosu l le cred e, etic o blig a tă d e
 1
534 FRUCTELE CREŞTINISMULUI

destinai s8&; ş i n a d ep in d e d e e l p e n tr a a l d e sc h id e îndeajuns,

a sci, ce se p etrece acolo. ( 1) — A c e s ta S p a ţ iu g o l a , ce c a toţi!!5‫ן‬
p u rtă m In noi, a c esta a b is ă , e ste re g iu n e a m isterului.
De aici afi eşitQ ş i 6 să în c ă to te s is te m e le a c e s te a ideologice ‫־‬
teogODÎee, a cărora r d rte ja c o m p u n e i s to r ia filosofiel omenesc!, ş! a
căria re su lta ta lipsesce to t‫ ־‬d e ‫ ־‬a n a . D e a ic i, d a p re o a ltă desvolta!
a e şit t6 te su p e rstiţiu n ile ş i t 6 te e s tr a v a g a n ţe le relig i6 se , care !!
guvernata pe rO ada p re p ă m B n ta ş i l*a f ă c u ta p r a d a a tă to r fanatici
şi im postori. De aici In fine se Î n a lţă c â te o d a tă , p e n tr a spiritel*
cele mal lin iş tite , n e s ig u r a n ţe în s p ă lm â n tă tf r e , s m in tire momen.
tană, te rib ilă p ote, care le fa c a a s e tr a n s f o r m a in m ii de saposiţi.
0 0 1 asap ra d e stin a la l lo r a p r o p ie tu , fOrg a p u te a v re o d a tă să gj.
slaseă o solnţiane ; c ă ci ce e d r e p tu l, c in e a r fi In s ta r e să se linig.
tesce In m oda co m p le ta p r e m a r g e n ile u n u l c ra te rti ? Peripeţielg
filosofiel semănS c a 0 0 a V u lc a n ă , c a re f u m e g ă to t-d â -u n a .
E elig io n ea la i lis a s C h risto s a v e n it a s ă s a tis fa c ă aco stă treba·
inţă vastă a sofietalal o m e n e s c â ; e a a v e n it s ă a ş te r n ă u n a drooQ
prin acesta abistt.
Acestă bine-facere m a re , a f ă c u ta s ă s e u i te tr e b u in ţa , p e n tru care
oi s’a data c re ştin ism u l, şi n o i î n tt ln i m f l d e m u lte o ri Omeni, cari!
se&Iesca ci potfi ş i fo r6 d e a ju t o r a i c re d in ţe i, ş i c a r ii se ţin ti, da-
pre cam dicfi el, mal pre-sus d e o r i c e c r e d u lita te , a d e c ă fondâodo-
se oamal pre r a ţiu n e .
Dar, aici este o mare ilu s iu n e . N e c r e d in ţa t n s e n s u l el adevgratn
00 este, de c â t o v o rb ă v ag ă ; n ’a fl e s is t a t a n ic i o d a tă necredincioşi.

MS esp&ca:
F or6 îndoială, aa foştii u n a mare n u m ă r a de n e c re d in cio şi, decă
se în ţe leg e prin acesta acel 6 m e n l carii afi r e s p in s a d o g m ele Eeli*
g iu n el creştine; şi încă sunt m ulţi, carii n n Ie‫־‬ati d esrăd ă c in a tă ca
to ta l dio spiritul lor. Toţi acel, ce se p a r ă ş i c a r ii se c re d a Deere-
dincioşî, e l na santQ a s tfi-fe lfi. Cea mal m a r e p a r t e d in a c e ş ti 0men!

(1). . . Fort τοϊλ’ππ infinitul a l turmenta.

N’a*i pălea gândi ia el, f&re frică for’a apei a.
S’orî ee !,ar ■ al dice raţianea-ml ·e’napăîmântă.
Ci 1111 pite înţelege ni doresce a-1 redea.
(Alfred de Maaeet, Eepoir ee !)«·■>
 1*0
F R U C T E L E CR EŞTIN ISM U LU I

«101, la (Jenthod, aşedatâ lu tr’o uosiţiune de 1 M , dat tot o d l »

«şi magnifică, pre m arginile lacului, Intre înălţim ile A l pilor şi
«Ja rt. Im l vorbi m al intftifl ca admiraţiune de Abba de l ’ Epee, a
«.cirul glorie a recules’ o D . Sicard. care a perfecţionată deecope-
«rirea 101. la n a ra tă apoi câte-va fragmente din conesponâenţa a
«ca savantul MosJis, iudeii din B erlin, şi anal dia cel mal subtili
«metfc&sicl a l secuiului acestuia. I a fine convorbirea câda asupra
«ilum inaţilor. E l nu'm l ascundea c i kiar 6menil iluştri erau atingi
«de acesta d e lira . Cutezai ala întreba asupra causel, şi eeă cam
«în ce te rm in i fa reap unsul lu i» :
«Filoeofia m oderni, 1ml dise, a zdruncinată fundamentele tuta·
«n>r credinţelor religiose. Spiritul umana, smulsa imprudenţii de
«la opiniuuile pre care 96 repaasa de atâtea secole, numai scie de
«ande se incepă şi ande s i se oprescS. Absenţa religiunel lasă anQ
«gola imensu in g ând irile şi ln afecţiunile omului; şi pre acesta
«gola e l tla am p le de fantomele cele m al periculâse şi le pane la
«local a n a l Consolator In ţe le p ta şi Minunata, conform ca trebuia-
«ţele om ului. A şa om al, devenind necredinâosa se face şi mal pre-
«cipitata îa supers t iţ i u u l; el dace pâu6 la afceismâ trebaiaţa id ei-
«lor religi6se, care sân ta o parte esenţiali a fiinţei sele ş'1 care
«trebue t o l‫־‬de‫־‬nna s5 formeze fericirea s£a ocupaţiunea s a ; el a -
<bus4zâ de propriele sele sciinţe amesteciadu-le ca oele mal suri-
c^etore v is ă r i; e l diviniseză efectele fiisice si forţele aatarel, şi la
«urmă vede cedând îa tr'u n politeismQ absurda; ca ană euvfenta 01
«devine dispusa a crede to tu l, în momentul când dice ca cruzime,
«că a u crede n im ic a . A ven ita tim p a l, peatru ca adevărata filoso·
«fie să se apropie, k ia r peatru propriul 93a interesa, de o R eligi*
«une; pre care a a despreţaiVo şi carea s in g u ri ρύΐβ s ă i dea uito
« b o ra in fin ita şi să reguleze miseriele iuirnel nostre. Trebue &a
slSsănia im a g in a ţiu n e l omeaescs, alim entele s ia ito s e , de c i nu 10-
«im a ea ea să se nntrescS cu otravă».
< A s t-fe la fu ră re flexiunile
lui Bonnet, c o a tiu a i D. de Fo&ta&es.
«M irtarisescQ că me atinseră puţin ln epocha ta care le audiam,
< ji de a tu n c i ele aa r€masa tn memoria mea. Acum însă le ofer
m editaţiuneî s p irite lo r bune».
Din td te reflecsiunele acestea şi din tote autonttţile a&stea işa
«fe lă m u rite , aşa de tari şi de un&nime, şi aur* vio din tâte părţi!
538 F R C C T 6 L S C ftS Ş T lM S M l’ L U I

ratiosabilă, mintea noştri ea să scape de abisft. este necesiwu v

se troaca ia supersiiţmne. D e ande provine că B iiig ic iiile pSgâs?
or cât de false ar fi fosta ele, valoraa m al m ai m u lt, dec4tab9e&ţ|
completă a reUgiunel; era unu pu ncta de oprire pre. poT^rni»!
nelimitat al nebuniei, şi al rdutăţel. Ş i to t de aici provine câ cr>
dinţa Creştină carea nu numai ne foresee de ero re , dar ne şi diritţ
spre adevârâ care este calea, a d ev in d şi vieţa, este cela mal pi*,
eută şi tot-o-dată şi cela m al s ig u ra adăposta a l raţiu n e l.
Xb credema ci suatemu de r£ă angara eredâud că lectorii noş\!\
sânt preocupaţi ca şi noi, de importanţa adevărului, ce eamăosQ
a’lQstabili in acesta momenta.
B ne vor permite de a-1 sprijini încă cu doue autorităţi.
Celebrai Barke, publicista aşa de bine inspiratu precât şi pric-
tică tn cartea publicată asupra revolaţiunel francase, se esprimă ia
următorul moda, pentru ca In fine să pote preserva pre Anglia, pa-
tria sa, de consecinţele revoluţhmei:
<Scim, şi ne măndrimU eu sciinţa uostră, că omul, din natura
<31 este una animală religioşii; că ateismul nu numai că este o-
«pusă nţiuDrl nâstre, dar este şi contra instinctului nostru, şi na
«se potedomina mnltu timpa. Şi d6că tntr'una momenta âe decă-
«dare, decă ta delirula unei beţ'I. causate de acesta spirita de tar-
«barare, ar ţrebni să descoperi mă nuditatea uostră lepădând reii*
«gianea creştină, carea a făcuta pSne acum gloria şi consolaţinaa
«Mistii, carea a fosta unu mare isvoră de civilisaţiune pentru noi,
«ne tememă, eă o superstiţiune grosolană, pernieiosă şi degrădâtore
«va lua locul religiune! >.
Adona autoritate nu este mal puţina remarcabilă şi împrejararea
confidenţială. In care aceste cuvinte aa fosta emise, li dă ună ca-
raeieru şi mal filosofica; Acela, care ni le raportă este unu spirite
distinsa prin sine Însuşi, şi D. de Fontanes, face acesta tn ternii-
nil, carii atestă preţul co’ia are pentru dînsele.

Cuvintele ha Bonnet.
<£ram la Geneva in 1 7 8 7 ; aveam dorinţa de a vedea pre ilus-
«trai Bonnet, discipolul lai Locke, antemergâtorul Iul Condilae, aa-
«ţorfi al C ercelară an alitice a fa c u ltă ţilo r su fletu lu i ş i a l Obser·
<paţi1tnilor asupra C orpu rilor O rg a n isa te. L’am srăsitu in ea»
 FRUCTELE CREŞn.VlSM LXCI

Umfl, 01‫ ח‬treb ae s i adortm a Intra ae& tâ bine-facer* marp aceiaşi

inAal· care a creata sufletul nostru, pentra c4 nnmal p i a p a la t
si’ifl dirig6 bine. trecând prin atâtea prepistii. şi mergând cătr£
scopul s£0.
pentru ca să ne pltrundem a şi mal mal bine de acesta adeţgrâ.
st estm laiaifi mal de aprope raportările credinţei creştine ea 81·

flatai aostra şi în particular ca raţinnea.

& satisface facultatea religioşi a sufletolal nostra ca plenitudine
ai demnitate, f i r i a ta rb ara pre celelalte facultăţi, f i r i a despre-
ţni şi a. lataaeca raţiunea, ficâad a’o din contră s i fi? satisfăcută
desfăşurând a-şl t6te puterile sele, eeă problema ce oamal Creşti-
Dismal a resolvato.
X.' Şi mal în tâ ia ' Religion ea na desprtţaesce raţiunea, na o li-
miteză na o privezi de nimic din ceia ce pote el cântece prin sine
înseşi şi o lasă să acţioneze liber In eercul cunoştinţelor sele na ta-
nle. Na calcă in tra nimica domeniul seu. Doctrina sa a a începe,
decât In pnnctnl ande raţiunea finesce, unde vederea sa ee tarbari
se riticesce şi se perde. Credinţa vine numai s i adaogă poterile
raţiuneî. £ a na cere niel kiar o 3‫ם‬panere. Pentra că a ajaaefl la
acesta puncta raţiunea na abdică, decât tn casai de neputinţă, ere-
dinţa’I cere nam al o consimţire, II propune o alianţă. In carea
câştigi totul şi na se perde nimica. Mal malt, de cât atâta, şi
sici se observi im portanţa primei considera ţi ani. Credinţa na se
anesce eu raţiunea prin ju stap ositiu n e, deci se pote dice astfelitt,
dar prin u tco rp o ra ţiu n e. Creştinismul este singura Religiane ca-
rea admite argum entaţiauea. înainte de a cere credinţa in mişte-
rele sele, el in v iţi raţiunea a esamina autoritatea sa, U preeiaU
tiUarile sele; şi numai după ce a trebuita, In urma !aminelor na-
tarale, să-I recunoscă validitatea, divinitatea, cere credinţa la doc-
trinele sele şi practica acestei credinţe. Total se face pre calea
consecinţil, adecă, pre calea raţiuneî. Credinţa se servaese de
nţiane ea de unu instram enta. ca de unâ n ijloca de argumenta-
ţiune, $ice Apostolul, şi acesta se face prin mijlocul dovezilor in‫־־‬
trinsece. dQ care este înzestrată credinţa şi pre care raţiunea na le
pfta Nfasa, fără a perde ea însăşi. Creştinismul este singura Reli-
giaae, carea procede ast-fel, carea linistesce raţiunea, carea na i
 540 F tV C T T L Z G S S Ş T d îS M ULC ί

a A formeze convicţiunea, trebae să se stabilesc^, că pre

acela, ce raţiunea singură p0te să cuprinde sânta lacran, pre c!l
sufletul omeneecfl le doreseetn moda adm irabila ; este Iu ej 0 ,
calate specialminte religidsă. facultatea credinţei misterelor, car*»
este tot «8a de naturali, tot aşa de esenţială omului, ca şi memoria
imaginaţiunea. judecata, voinţa. Acel carii respingu credinţele creş-
tine na scapă de acestă facultate. Numai o deturnă de la religion
şi ea se aruncă asupra onor alimente funeste. Şi ddcă sunt unii 01
meni, carii si II ajunsa a o înăbuşi, şi carii se eredu pentru aceia
mal înţelepţi, el, propria vorbind, nu sunt, de cât mal mărgimţî
le lipsesce una simţfl, simţul infinitului, simţalu de D-dea. Prin
Întinderea şi infinitatea naturală a acestei facultăţi omul este a*!
jos de cit îngerii; dar prin privaţiunea de dânsa, el devine mai
jos de omu. ( 1) Acesta adevâra are pentru el cela, ce a fosta vre o
data mal universal şi mal constanta tn natura umană. Decă omulQ
este ana anim aţi ra ţion ali nu este mal puţin şi unu a n im a li rdi-

Ce urmezi *de aid, ffcrg numai că D-geă, care a dispusa tete

sensurile nfetre ţi tote facultăţile ndstre conform cu ano scopâ, a
trebuită si determine una obiecta şi pentru facultatea religiosă ca‫־‬
rea să o safisiaeS şi să o dirigâ f Gând mal ales noi vedema, că a-
c â ţi facultate lăsată de sine, face ea omul să ca^ă ln tr’unO abisa
fort fanda, şi-l turburi to ti iconomia fiinţei Iul morale, noi trebae
81 credenâ că este pentru ea o stare normală de ordine, de satis-
facţiune, de desvoltare care o feresee de acele căderi durerose şi care
o ffi&enţeză ρδηβ la mârtea emulai. Şi apoi. când găsimH în doc·
trina 101 Iisus Christosa şi îa adesiunea sufletului omenescti la acestă
doctrină, resaltate de ordine, de satisfacţiune şi de desvoltare reii-
g irai; când vedema ei celelalte religion! n’au pututfl de cât să as-
cundă sefi să tmpedice disordinea acestei fac u ltă ţi; şi numai reli-
giunea creştină Ι-a procurată tota binele; atunci trebue să o salu-

(I) Ce e astă le w ore, m ce vrem *ci a face ?

Deci Cera ’nveBtu trebae; ca se trăimâ noi îa pace ?
Pământul ea forma ireeend, ea oki’a el pixoaiţi,
SJâre yaieniî reaegân^î, îm eeuă a fi fericiţi ?
Na ! e i aaaas pote fi omiL. . . . . . .
(Alfred â e Maaaet Eepoir ea Dien).
 FRUCTELE CRRŞT1N1SMULUI 548

«bine UQSitnt Părinte, de a crede şi a primi prin mijlocul credinţei

«nu numai lucrurile, care 80nt mal pre 80s deraţinne. dar şi acele
«pe care le pâte cunâsce raţiunea; şi acesta mal Intârfl. pentrn
«ca omul să ajungg mal sigur la cunoscinţa verităţii creştine; şi al;
«doilea pentru ca cunoştinţa de D -^efl să fie potrivivită cu tuţele*
«gerea tuturor; al treilea Iu fine ca 80 alba certitudine. Raţiunea
tomenescă ia adavdr găsesce tn Incrnrile divine; dovadă filosofii,
«carii kiar tn lucruri omenescl, au cădut cu raţiunea lor In greşeli
«şi contraziceri. Pentru ca să se p0tă avea o cunoscinţă de D -^fl
«sigură şi lipsită de ori co îndoiala, a trebuit ca verităţi le divine
«■4 fie transmise prin mijlocul credinţei, ca şi cuvântul Iul D -^fl
«care nu p6te minţi»«
Da! Ce biae-facere immensă a aud? Creştinismul pre pământ,
nn numai redând âmenilor aceste verităţi mume, dar şi asiguri ‫מ‬-
du-le bucuria şi conservarea lor pentra tote timpurile, prin de-
monstraţiunea prescurtată a credinţei, carea fără a esclnde metodul
raţionamentald, înlătură mulţimea i nmensă a dificultăţilor pre care
nu le.p0te înţelege raţiunea, şi foresee de rătăciri pre acel, ce ar
fi amăgiţi de însuşi spiritul lor. Prin acesta Creştinismul a cons-
tituit filosofia, dându-I una terenu solida şi fecunda in locuia acelui
pământa mocirlosa şi sterila al sistemelor, tn care se cnfunda filo-
Sufla antică la fie care pasu. Fiind că totul se petrece in înţelegerea
nostră, fundând aceste verităţi prime pe basa credinţei, apoi Creş-
tinismul a posedata t6te celelalte verităţi de o ordine inferi0ră.Ela
a pusâ untt principiu de certiutdine tn sufletul omenesefl, care, pu-
ţin câtepaţiu a confirmata tâte judecăţile resonulul. Răspândind în
poporfl aceste verităţi, el a făcuta, ca nu numai să le coprimlă toţi
6menil şi fără distincţiune şi să profite de beneficiul lor, dar tot-o-
dată a creata acela, ce se numesce resonul public, acesta focarin
comuna aşa de puternica, care previne 8£d reprimi rătăcirile reso-
nulnl individuala al fie-cărul oma şi care este sufletul societăţilor
moderne.
«Fer6scă-m6 D-^ea, să fia nedrept, ori nerecunoscător» striga
«un filosofa deja citat — Bonnet. «Voi uumera pe degete bine-fa-
<cerile religiunel, şi voi recanâsce, că adevărata filoeofie Π datoreece
<nascerea sa, progresele sele şi perfecţiunea sa. Iudrăsni-voia 4 asi-
«gurezfi pre fie-cine, că d£că P ărin tele lum intlor n'ar fi bine-voitfl
 cere, decât aceia, ce religiunel nu i se p6te refusa, vorbind l0gjc
E&că în adevSr un caracter unic de veracitate.
IÎ. Ea ’! propune şi ,I oferă propriele sele averi. jn
adevSr, esistă un num^r 6re care de verităţi principale, care
99 afla la marginile raţiune! şi ale misterului, pre care raţia,
nea nu le p6te cuprinde, şi înţelege decât numai atingendu‫־‬le tn.
tr’unu moJO plin de slăbiciune şi de sfiâlă. Ast-felfl sunt verită-
ţile asistenţe! lai D-deQ, unităţi!, provedinţi! s61e, şi ale atribute-
lor divine, ale spiritualităţi! sufletului, ale libertăţii] lui, ale res-
ponsabilităţil, nemurire!, ale unei stări fiit6re de recompensă şi de
pedepsă etc; ta genere verităţi, care compună ceia ce se numesee
Teologia naturală. Aceste adeverurl se potfi numi verităţile raţi-
anei, pentra că raţiunea percepe motivele principale, fundamentele
necesare, dapre cam am ve^ut la începutal acestor studii. Totuşi
este adevărat, că o parte din aceste verităţi râmân tn nâptea mis-
terulul. Raţiunea na le p6te înţelege In moda completa, şi de a-
ceia ea se vede espusă a şi le vedea disputate, a nu sci ea însăşi,
decă trebue să şi le improprieze, 860 să 16 păzescă, seti kiar a-le
saci într'unfl modă pericalosa şi a face obiecte de erâre şi desor-
dine.
Pentra ca să cau0scenma starea naturală a spiritului omenescu
în raport către aceste verităţi trebue 8ă scima ce devenise ele îa
lamea păgâaft. Ele dispăruseră în nâptea politeismulul pentra mulţi-
mea onienilor; şi decă câţî-va filosofi ce păre&a, că le‫־‬att conser-
vata, nu eraâ, $ice Socrat, decât ca visu rile unei bătrâne în de ■
lirul s6fl precum dice Cicerone şi Seneca, ca nisce visuri despre
ceva, ce se doresce m al mult, decât se îm plinesce . Si încă In ce
stare, în ce chaas de sisteme grosolane şi estravagante eratt învS-
li te şi cufundate aceste verităţi!
Dar, Creştinismul a venita să sc6ţă la lumină aceste verităţi, să
ie restabiiescă in tot& lustrul lor şi în completul lor acorda; el
le-an vnigarisatu, le-afl Întărită.
După ce le-a adusa ia anfl grada de curăţenie şi de sublimitate,
care întrece ort ce âlosoâe în zborul seti celu mal iscusita, şi 16 a
pasa în acela grada ca să le înţelegă tâtă lumea şi să le ferlască
pentru tot‫־‬de‫־‬ana de ori ce alteraţi ane şi de orl-ce ruină, făcdu-
da-le supranaturale prin credinţă. «Este necesar omului, jice fârte
 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I

nl-a adustt misterul. Misterulu deja şi el esistft Într’unfl modu ore

care tot-de-una , dar numai In locfl sa ne ocupe de la lnceputd, el
vine pre urmă. Creştinismul a eliberaţii spiritul omenescfi de pri-
mele mistere, care întunecaţi vederea lui naturala; I a descoperite
verităţi şi raporturi, pre care nici le presupunea ca esistănde; şi In
fine nu l’a făcutu să ’ntălnâscă mistere ηοδ decât pentru că natura
lucrurilor o reclamă ca să fie aşa. Este de ajuns, că ni s’a datu
destulă lumină, ca să ne luminăm asupra datoriilor n6stre. Să
cuvine să nu ni se dea mal mult, pentru ca să putem concentra aici
atenţiunea nostră.
Apoi esistă o diferenţă mare intre misterele de care ne a eli-
beratfl Creştinismul şi intre misterele care ni le-a aduefl e l; fiind
că cele diutăl eraţi mistere naturale, voi să $icti, că priviafl
pre nisce lucruri deja esistente în jarul O nostru şi în n o i,
rangul nostru în creaţiune , enigma binelui şi a răului în lu-
me, principiul, regala şi obiectul destinului nostru; seti mal bine
picând, ele tractaQ despre divinitate în raportările el cu lumea, e-
sistenţa divină, independenţa el în creaţiune, unitatea şi sanctitatea
divină; în timpti ce noele mistere : întruparea, Răscumpărarea,
Charul etc. sunt din ordinea supra-naturală, şi privesca pre rapor-
tarile Iul D-deu în respectul moralfi cu lumea. Aici misterul se pre-
sintă mult mal propriu; este mult mal necesard; este o operaţiune
noă a lui D-$efl; t6tă operaţiunea lui D deă este, prin natura sa,
misteriâsă, şi ea p6te fi inţpligibilă; dar D-^eti nn ni datoresce iu-
teligenţa absolută a aceste! operaţiuni, precum el nu ni datoresce
nici ki&r acestă operaţiune. Raţiunea nu se pâte plănge, că nu în-
ţelege aceia, ce l-a venit prin revelaţiunile lui D-<Jefl mal mult, de
câtti ceia ce naturalminte era klemat a sci, mal ales când noi seim,
că ea datoresce acestei revelaţiunl restaurarea cunoscinţelor naturale,
pre care le perduse.
O altă diferenţă, ce se cuvine a o nota aici este că misterele na·
turale ale destinului omenesctl eraţi misterele ignoranţei şi ale ero-
re!, în timp ce misterele creştine sftnt numai mistere ale credinţei.
Cu modula acesta nu era numai lipsă de Înţelegerea n&turel Iul
D-φβΰ, de originea şi scopul omulu!, de adevăratul lu! bine, de
adevăratulfl Γδΰ şi de natura lor cea opusă de miseria nâstră, de mă-
rirea nâstră şi mijlâcele, de a ne conduce In raporta cătră D‫־‬
ANUL IV 86
544 tfRUGţTELe CREŞTINISMULUI

«a lumina pre όιηβηΤ, 60 n’aşl fi idolatru ?· Născuta p6te în 8îqQ]

«întunerecululcelui maî profandii, şi a unei superstiţii din cele
«monstraâse, 60 aşi fi zăcut în noroiul prejudicielor mele ; naş! fi
<v6juta în natură şi în fiinţa mea proprie, decât unO chansO. Şj
<d0 ă aşi fi fostfl aşa de fericiţii 860 destul de nenorocit, pentru a
«mâ înălţa ρβηβ la îndoială asupra Autorului lucrurilor, asupra
«destinului mefi viitorii, etc. acestă îndoială ar fi fost perpetuă·
«n’aşl fi ajunsa a mS orienta ?re-a dată şi îndoiala m ’ar fi muncita
«in t6ta vieţa*.
In fine după ce a apropiatO de resonul comunii, şi a adusa la
stare de certitudine şi de evidenţă peutru toţi âmenil aceste cunos-
cinţe, acest conjecturi, care munciafl inteligenţile cele mal înalte,
Creştinismul a descoperita Încă şi alte verităţi, care ar f i remasO
pentru tot-dâ-una necunoscute geniului omenescă. YoiO să vorbesc
âe acele verităţi cuprinse în dogmele particulare‫ ׳‬ale Creştinismu-
lut Trinitatea, Iatrnparea, Rescumpărarea, Căderea în Adam, res·
cularea ia Iieus Christos şi t0tă doctrina ce» mărâţă, iar practica
el presintă rapoturl framâse, şi aplicaţiul fecunde, şi care compună
materiile părţii a doa a stu d ielor n âstre. Acesta- verităţi, care a-
parţinO teologiei, revelate, primescQ şi lărgescfl verităţile mal sim-
ple, care aparţină teologiei naturale, klar când acestea satisfacă
inclinaţianile cele mal pure ale raţiunel. Descoperindu-ni-le Creş-
tinismul nl-a înfăcişatu unO tablou mare ce represintă aspiraţiu-
nile raţiunel nâstre, şi In care se represintă lămuritO totfl ce ne
preocupă şi aici 86 lumineză totul Ia jurai nostru şi In noi înşine.
Cu t6te câ noi n’am fi descoperita nici o dată doctrina chreş-
tină, totuşi când ni s’a descoperita, ea se găsesce! conformă cu cele
mal curate lumini ale raţiunel, despre care se p6te ţjice că, decă
raţiunea nu cunâsce prin sice acestă doctrină, dar o recundsce tot-
d6ana de adevărată.
FOră îndoială, acâstă doctrină esfc misteridsă- în fondul sfid, dar
ea este lumiaată In reflectele 8616; invincibilă, ea arată totul. Mis-
terul este proprietatea infinitalal Ia raporta către finito, dar acest
raportO pote fi mal mu|t 860 mal puţin sţrînsO, şi ne restringe!mal
mult m mal puţin In marginile ignoranţei. Dar, Creştinismul a
venita să lărg&că acesta raporta , să atingă acele margini, să ne
dea aera, spaţiu, lumină să Intin^â privirea nâstră dincolo. El nu
 F R U C T E L E C R EŞTIN ISM U U U I

rfflcfl. raţiunea a ktnrttt în cunoscinţa şi posesiunea sigură, a o mfli-

ţime de verităţi primordiale, la a cărora margine, ele a ajunsu odini-
<jră dar care s'ad perdutu in abisul ignoranţei lai resturnând din
temelie t6te celelalte verităţi mat apropiate ce se ţineaţi de ele. Re-
dftod raţiune! aceste verităţi mume, primari, credinţa le-a atestata
şi le-a vulgarisattl aşa ca fie care sa se p6te bucura âe ele, fftrB ca
nimene sa le p6tă altera, şi ca ele vor rem&nea pentru tot‫־‬d6‫־‬una
averea publica a genului omenescu şi patrimoniul tuturor genera-
ţiunilor. Pe lângă aceste verităţi primitive, redate şi asigurate,
Creştinismul a mal dotat raţiunea cu verităţi în total no0, pe care
raţiunea nu le-ar fi presupus nici o data prin sine însăşi, şi care
86 armonizezi cu primele verităţi, fiind ca acestă armonisare se e-
fectuă în puterea celor mal intime legături ale raţiune!. In fine a-
cesta caracterfl misteriosti al verităţilor supra-naturale revelate de
CreştinismQ, este cu totul diferitu de obscuritatea ignoranţei şi a
eroreî, care tnvSlia o data veritaţile naturale; şi elu ne conduce
la înţelegerea acestor verităţi şi nu la ignoranţa lor, fiind distincte
şi precise în modti perfecta p6n6 a putea să intre şi ln capul unul
copile. Şi pre lângă ac6sta, decă aici se observă o resistenţa ln
Înţelegerea lor, acesta nu este absolută. Ea nu terorizeză raţiunea,
ci o linistesce, 11 lasă a avea cu ce să se eserciteze, fără al opune o
altă veritate, cu care ar putea-o confunda. Şi după ce l-a făcuţii
cunoscute şi Înţelese o mulţime de lucruri obscure şi confuse, ea îl
presintă la sfârşit şi convingerea hotărltă şi precisa ln lucrurile,
ce nu 10 înţelege klar.
Operaţiunea credinţei a fost ln totul semănă cu acea, a unul ins*
trumentO opticu, care se potrivesce dupre vederea naturală şi nu
este decât o preluDgire; care apropie, IndrepUză şi arată curato
obiectele confuse şi nn lase să espire vederea, decât la o distanţă
infinit mal mare, decât aceia pe care ar putea-o parcurge okiul na-
turalminte. Credinţa este telescopul inteligenţii; ea 11 măresce ori-
zontul el, !1 descoperă stele ηοδ în cerul cugetărei şi al verităţei.
Lumea spirituală, fiind deskisă ast-felfl Inteligenţii, ea s’a
desfăşlurat şi a găsitu o espansiune, care o face 8& domine
sensurile şi natara tn care o ţineaţi Inkisă superstiţiunile sen-
enale ale anticităţeî. Credinţa creştină a uşurat’o tnfăţând’o, prin
autoritate, verităţi, a căror contemplaţiune ea acum le relnoeece.
 546 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I

£θΰ şi cel l&lţr 6menl. Eră ignoranţa asupra tuturor punctelor

acestora, aşa de importante. Era 6ncă şi mal rgfl; despre,
ţul, erârea, răsturnarea domina omenirea; tn tim p ii ce, prin efec-
tulii misterelor creştine tâte puntele acestea afi deveniţii învăţate
cunoscute, Înţelese, şi misterele creştine însuşi n ’ati presentata spi-
ritului omenescQ altă dificultate, de cât o dificultate de înţelegere.
Noi cunâscem aceste verităţi perfect, noi 10 seim; ele stint pen-
tru noi precise, determinate formala; cugetarea na se împiedică şi
nici se pierde Iu cercetarea lor; copilultt cela mal mica le învaţa
şi le ţine minte, ele na se află cufundate şi în vă lu ite In chausul
raţiuneî; ele în moda separata se înv&rtescfl cu armonie predeasupra
capetelor nostre în firm am entul credinţei.
Ne înţelegerea lor kiar na este absolută, na este de cât relativ!
Acest firmamenta linistesce okiul inteligenta, ftrg a-1 înkide; îl piro-
nesce şi ’la lasă sa pătrunde, dup6 gradai de curăţenie ce’l aduce
contemplaţiunea.
In resumat, credinţa creştină este plină de f010se şi bine*faceri
pentra raţiunea omenăscă.
Mal întâia, ea nu’I negă nimica din ceia ee este propria al el, şi
na o ajută de cât la punctul, ande namal pote nimicO. Aici raţi-
unea nu se unesce ca credinţa in moda arbitrara. Credinţa nu 86
impune. Credinţa face ca să fie priimită Ia moda raţionabila. Ea
eu natura sa visibilă, resultată dia divinitatea el, se anesce cu da-
tele raţiuneî, aşa că acesta se afirmă pre sine însăşi, priimind fan-
damentul credinţei, şi unirea credinţei ca raţiunea devine o adiţiune,
o urmare şi o prelungire a raţiuneî kiar. Cu modal acesta raţiunea
se găsesce fârte mulţămită, căci ea este satisfăcută în tendinţa sa
permanentă de a fi în relaţiane ca infinitul, care o nobileză şi ne
încetat o agită, şi nu namal satisfăcută, dar preservată de mii de
erori, de căderi deplorabile, la care ar fi condusa omal In modd
inevitabila, de ac&tă necesară şi teribilă facultate, ce nu se p6te
Înăbuşi fard a se degrada, şi căriea nu se p6te preda fSrS a se
pierde. Credinţa creştină a mântuita ast-feltt spirital omenesci! de
de doa£ abisuri, a cărora alternativă este inevitabilă şi pe movfir-
nişul cărora a fosta pusa tot-dâ-una omul, când s’a aflata depărtata
de acesta ajutor divina; adecă scepticismul sâtt superstiţiunea,
impietatea s6a necuviinţa. Prin eserciţiul acestui instrumenta ce*
 B p ■ -‫'־‬ F R U C T E L E C R E Ş T I N I S M U L U I __________________

şi industriale. Trei ramuri de cunoştinţl, a căror desvoltare minu-

nat& eub legea evangelic·! a conduşii omenirea la tronul cel mal
ţnaM al civilisaţiunel şi a verificat acestu frumostt adagio: A servi
pre D -fou , este a îm păraţi. (!)
Pe lângă, acestea, fOrS a intra tn studiul istoricii al progreselor
sp iritu lu i Omenescti în raportul lor cu credinţa, ne ţinemtt numai
de unii fapttt mare; că In general, toţi filosofii cel adevfiraţl, tote
[utelegioţele mari din lume, tota celu ce a purtată capul ln sus
printre 6menl, s’a sprijinita pe credinţa creştină.
Cel m a l 1101)111 repreeeutanţl al raţiune!, conducfitoril omenire!,
aO fosta apostoli, 86a discipull al Iu l Iisus Oliristos ‫־‬. acesta este
antt fapta. «S’ar p u tea produce uşor, <Jice d'Alembert, lista6m enilor
«mari, carii aa p r iv iţii religiunea, ca pre o operă a iu l D -fle tt; lista
«ce ar fi capabila, de a zgudui spiretele cele m al bune, şi satisiă-
«cfitâre pentru a im pune tăcere unei m ulţim i de conjuraţi, inim icii
«slabii al v e r ită ţilo r necesare omenilor, ce le-a apărata Pascal, care
«le credea N e w to n , şi pe care le -a respectata Descartes*. (2)
Ce dovada despre v erita te a C reştinism ului! Căci M a r acele in te -
ligenţl, care a u fă c u ta din Creştinism to ta felul de culta şi de ado-
raţiune, care a v ie ţu it in studiul şi ln contemplaţiunea Iu l, care au
pustt ln profitul cercetărel creştinism ului tote forţele şi tâ tă nein-
teresarea, de care este capabil s p iritu l omenescă, care au ară ta ta
prin framâsele lor descoperiri, p rin m arile lucrări ln metafisică, In
(I) I a deşertă 82 ▼a o b ie cta contra a c e ste i priviri, c ă apogeul ciţilisaţiune! ·'a
ajunau în tim pal necredinţei.
1· Secolul n ecredinţei a adunată aceia ce secolele credinţei aii semăn atu, ţi 86‫־‬
cuiul talentelor m a ri a fă c u t secuiul laminelor. Tote progresele m ari a le spiritului
omenescă în sciinţele esacte, de care suntem aşa de mândri, metodul indneţiuu·!,
legile mecanicei ceresc!, aplicaţiunea algebrei la geometrie, calculul diferenţial
etc, au fost găsite î a tim p u l şi prin «Smenil c re d in ţe i: Bacon, Newton K epler De·-
cartes. Leibniz, P ascal. (Ve<JI elogiele lu î Fontenelle ;1 d’Xlembert). Noi nu suntem
mari. mal mari d e cât el; d e c â t pentru că n e a m su iţii pe umerii lor. EI sunt Moţai!
pământului promis a l civilieaţiunel intelectuale : lor nu li s’a d ată de a in tra tn e l(
dar el ne-âu condusă pre noi acolo. Nu vorbescă de c i t de sciinţele Caice, căci pentru
sciinţele metafisice, este m a l propriu a resolva kestiunaa prin raportul 1or cel strinsă·
ou credinţa. Noi, nici m a l este îndoială, ne-am depărtată de la ae -ştî âm enl mari‫־‬,
61 au rSmasu c o lin e le p ro g resu lu i, H erculil filosofici, dupo el, uot am dată în a -
pol ρέηβ la materialism ă, pâoS la panteism ul a n tic ă ; ţi asti-(Jt kiar, pentru a aco-
Peri sărăcia n6atr&, golăciunea urîci<S»ă, filoaofia tmbracX e a ră ţt m antalei· lo r. Ne*
credinţa n’a produsă, oi a cu leaă fructele civilisaţiunel. «i acesta · · U c a to ta!
creştină în elementele s ile ţ i d a teză din ·· c ă lii credinţei. 2 ' p ic fi m al m u l t . ne-
credinţa însăţi a te s ta implicit fo rţa p rin c ip iu lu i creştin do la c a ia ·'1 B depărtaţii
 548 FRUCTELE CREŞTINISMULUI

Ea a eliberat’o de dispută si de scepticism(!, d&ndu I o bază

de unde a patutO sa revină a se linişti. In acelaşi timpii ea a creat
itnprejuralfi el prin difasianea şi klar comunitatea luminelor, uj§
alta sen-su comuna, care a ferit-o de greşalele individuale şi 0
pârghie puternici, care a iusutitQ puterile punând pre celâ comune
la disposiţia fie căreia în parte. In fine prin comuniunea intimă, ce
a stabilita între sofleta şi Autorul s6a, tntre adevgra şi virtute, a
puşti în ea una principiu de vieţa, care este pentru spirittt aceia,
ce el însăşi este pentru corpO, care conceatrâză, disciplinezi şi îQ.
spiră mişcările sele, o impedică dea degenera şi a se conrumpe, şi
dupre fericită espresiune a lui Bacon, este o aromă a cunoştinţelor
sâle: F ides arom a scientiarum .
înarmata de acesta ajutora, spiritul omenescâ, care remăsese în
timpQ de patru mii de ani ca ingenunkiata în starea de copilărie,
s’a rădicat la o 1‫ ׳‬ălţime ce nu o cunoscuse nici odată; el a mersu
din progresa în progresa, şi, prin tote cuceririle sele, el s’a declarata
intr’unamoda solemnei pentra adevârul unei Religiunl sub infiuinţa
căriael a descoperita tâte verităţile. «Când vefll, £ice Volter, căraţiu-
«neaiace progrese aşa de minunate, dar numai din momentul predi-
«cărei Evangeliei, atunci trebue să privesc! la credinţă ca o aliată,
«careavine în ajutorul t6a, şi nu ca un inimica, pe carele trebue
«a-l ataca. Incercă-te a o iubi şi nu te teme de ea .»
Se pare că supunerea tuturor lucrurilor inteligenţei omenescl a
fost preţul supunerel la credinţă a înseşi Inteligenţii. Şi acesta a
trebuit să se efectue dapre ordinea ierarchică a fiinţelor. Precum
prin dea dintâi revoltă contra lui D-<Jed, omul v6duse voinţa sa re-
voltându-se contra raţiunel sele, sensurile sele contra voinţei sale,
natara contra sensurilor sale, şi ast-felfl el a perduttt puterea asu-
pra tuturor lucrurilor şi asupra sa însuşi. De asemenea profitând
de ajutorul, ce i se oferise pentru a se ridica din căderea sa, el a
trebuita să simţă earăşl, kiar aici jos, restaurarea, pre care nu
o va atinge complet, decât în ceriti, conform cu cuvântul Apos to-
iuial Pa vei .* B ăd tcarea tu tu ror în C hristosu . Numai puţin vedem
că supunerea la legea lui Christos a ridicat earăşl puterea adeveru-
lui asupra raţiunel prin sciiuţele teologice şi m etafisice; imperiula
raţiunel asupra voinţei, şi a aceştia asupra sensurilor prin sciinţele
morale; ţi imperial sensurilor asupra nature! prin sciinţele esacte
 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I

aduce la credinţă. A d ev S rfl, d e s p re c a re uufl s p ir itf l d i s tin s a a l 80‫־‬

c u iu lu i n o s tr u , B e n ja m in C o n s ta n t, m ă r tu ris e s c e , că a făcutO p e r -
s o n a lm in te o e s p e r ie n ţă f e r i c i t a ; « L u c r a r e a m e a ; (jjiee e l, e s te o
« d o v ad a p a r t i c u l a r a a a c e s tu i adevSrfl a lo lu i B a c o n . P o s itiv , a p ro -
« fu n d â n d f a p te le , a d u u â n d u ‫־‬le d in t<5te p ă r ţ i le , ş i lu p tâ n d u‫־‬m 0 cu
« d ific u ltă ţi n e n u m â r a te , ce 6Ϊ o p u n ii n e c re d in ţe i, m ’a m v6cjutu nevo-
« iţii a r e c u r g e la id e ile re lig iâ s e . A m f ă c u t'o de s ig u r p r e a de b u n ă
« c r e d in ţă , c ă c i fie c a re p a şti r e tr o g r a d a m ’a c o s ta tă m u lta . î n c ă ş i
« a c u m t â t e d a tin e le m e le ş i t â t e o b ic e iu rile m e le s â n t filosofice, ş i
« a p a ră u n a c â te u n a t6 te in flu e n ţile ce R e lig iu n e a re d o b â n d e sc e a -
«s u p r a m ea ! . . > ( 1)
M a l a m ό r e tr e b u i n ţă so o b se rv i!, c ă m ic u l n n m ârO d e spirite
s u p e riâ re , c a re a ti f ă c u t p ro fe s iu n e d e n e c re d in ţă , n u slă b e sc e a -
c e s ta a d e v 6 r 0 1 d in c o n tr ă , '110 c o n firm ă , p e n tr u că e l în s in e e ste
p r e a e v id e n ţii. F u r ia d e a s e d is tin g e , im o r a lita te a , in v id ia , u r a ş i
t â t e p& ssiunile u r îte , c a re d u cii la e ro re , ati fostei rS d g cin ile n e c re -
d in ţe l lo r. Ş i d e a l t ă p a r t e c ă , c u t â t e că u şe le a c e s te a p u te rn ic e de
o r b i r e , cu t â t e d e c is iu n ile l u a t e , c u t â t ă lip s a de c ă in ţ ă ,
e l a ti p r e s e n t a t a lu m e l, s p e c ta c u lu l la u d e lo r c e lo r m a l rid ic u le şi
s ’a m a n if e s ta ta de s u te d e o ri c o n tr a lo r, f o rţa in v in c ib ilă a ad e -
v S ru lu î c e e l ati c ă u ta t a a ’l r e s tu r n a .
S ă s e fa c ă o c o m p a ra ţiu n e , s ă s e p u n ă în cele d o u ă d isc u ri a le
c u m p e n e i, c a r a c te r u l ş i m o ra v u rile lu i V olterO , c a ra c te re le ş i m o-
r a v u r ile lu i B o s s u e t, v ie ţa lu i B o u s e a a ş i v i£ ţa lu i F e n e lo n ? s ă se
re c u n â s c ă c ă n u e s te u n a s in g u r a c u v â n t In o p e re le u n o ra , c a re 86
p<5tă fi î n d r e p t a t ă c o n tr a c re d in ţe i lo r, ş i că s ’a r p u te a co m p u n e
v o lu m e d in a c e ia , c e a a s c r is a c e ila lţi c o n tra n e c re d in ţe i lo r p ro -
p r i e , ş i n u se v a o p ri d e a re c u n o sc e c a n o i, c ă im p ie ta te a a c e s to r
g e n iu r i f u n e s te e s te o d o v a d ă f â r te e v id e n tă d e s p re d iv in ita te a e re·
d in ţe l n 6 s tre . P a n a n e c re d in c io ş ilo r e s te c a la n c e a lu i A h il, c are
v in d e c a r a n e le , ce le făcea.
V e r it a te a c re ş tin is m u lu i s e a r a t ă ş t d in c o m p a ra ţiu n e a fru c te lo r ,
p ro d u se d e g e n iu l c r e ş tin a e u a c e le n ă sc o c ite d e g e n iu l o m en escu
a fa r ă d e G re ş tin is m a . D e s ig u r a g e n iu l e s te d e o p o triv ă Î m p ă r ţit
I n tr e 6 m e n l; ş i s u b r a p o r tu l c a r a c te r u la i lu i n ’a v e m n im ic m al
f i ) Benjamin C on stan t L e ttr o a M. Ilochet, pnbliâe par M- de Chateaubriand
p r e fa c e des 0tu d ea biatoriquee.
 550 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I

moralii, în m atem atici, 10 sc iin ţe le n a tu ra le câ sciiaft s ă ’la distingă

şi să-la găsesco, căro ra d a to rim to tu l ş i c a ri s u n t p e n tru noi nisce
canale, nisce fluvii, aceste in te lig e n ţi, dicîS, aii recu n o scu t, ca Greş.
tinisinul e ra adevărul, în su şi Adevârul; e l 1’att proclam aţii, r a*
profesatQ nu num ai p rin sc rie rile lo r, d a r şi p rin a c ţiu n ile lo r; el afi fg,‫״‬
cu t de aici cap italu l s tu d ie lo r ş i al c o n d u ite i l o r ; ş i se p retin d e că
el 8’a ă a m ă g ittt; 8’ad a m ă g itu to ţi î n tr 'u n p u n c ta 0 re c a re şi ca
cu tâ tă er6rea acesta, sett m al b in e d is , su b in flu e n ţa acestei erori,
el a a descoperit adevărul în t â te r a m u rile c u ltu re !...........
Şi cine privesce a ltră m in te ? sim t, d e o rd in a r, s p ire te cari nu
canoscd v eritatea c re ştin ă , c a re n ’a o s tu d ia t’o n ic i o d ată, de cât îa
scrierile defălm ătâre, ş i c a re s ’au în c e r c a ta a o d e s fig u ra ; care ’şi
fundtaă viâţa p re o m u lţim e de p re ju d ic ii v e k l, d e sp re c a ri nu şi-a
data comptfi o sin g u ră d a t ă ; sim t a c e le s p ir ite c a re p ro n u n ţă ne
contenit că B onnet, E u le r, K e p le r, L e ib n iz , C la rk e , P a s c a l, Bossuet,
Newton, M aleb ran ch e, D e sc a rte s, B a c o n ş i a lt e g e n ii m a rl ce afl
f&cât studiul co n sciin ţio fd în tâ tă v ie ţa lo r, s ’a d a m ă g ită de tote şi ,
în t â t e ! . . . M al ţlictt eî, c ă s ’att a m ă g ită ş i l u inetafisică, în mo-
rală, în m ate m a tic ă , în a stro n o m ie , In s c iin ţe le n a tu r a le ; ş i lu ge-
nere el se p ro n u n ţă c o n tra tu tu r o r lu m in e lo r, d e s a p ro b ă n d p e cele j
ale credinţei, şi m aî a les n e g ă le g ă tu ra c e le u n e s c e , d u p re cum $ice
Bacon, că sciinţa puţină duce la necredinţă, şi sciinţa multă re- ‫ן‬

Ia adevăr, n u m a i pentru că spiritul omenescă a fo s t d u ş ii a ş a d e p a rte p r in forţa a-

ce stu i principia, e l a trebuită să pleca c a p u l. I n c u lm e a m ă r ir e î s i l e ţ i in beţia
b o g ă ţie lo r se le , s’a c r e z u t de sine, pentra c ă s’ a v e d u t s tă p â n p re s te to tu . Ne 78‫־‬
ijend, de cât aceia, ce a p u s ă s u b p ic id r e le s e le , el a u i t a t m â n a c a re l ’a în ă lţa ţii
ast-felu! ca şi cum na ϊ -a r fi rămasă nimic din splen d< 5rea s a . El a c o m is ă pecatu]
Ini Adam, picatul în g e ru lu i; dar acesta■ pentru că Creştinismul l'a f ă c u t ă c a ş i pre e î
confident c e lu i Prea înaltă. —3° Pentra acei ce v S d u m e r s u l lu c r u r il o r , cum tre·
bae se fie, necredinţa prin care trecem, na e ste de cât o crigi carea nupcSte să da-
reze ţi ca în de şert c a a tă a provoca alte criee n o e , fiind că e a n a e ste co m p atib ila
ca cirilisaţiunea. Deasominea o ▼idem şi pe acesta skimbândn-se î n fie ca re $ i, ţi
revenind la marele ţi nemutabihle principii ale credinţei c r e ş t in e . S c iin ţ e le matf
timp falsificate prin alianţa lor oa filosofia necredula, aetă-dî s'afi separată corn-
plet da ea. D e atancl ele facă progrese neauzite, şi, lucru admirabil! Ele a ă re-
găsită credinţa pre tote căile verităţii, şi ni presintS pre fie-care d i s o la ţ iu n î cart
confirmi credinţa.
Cât despre aceşti âlosofie este evident c i ee află in agonia morte), căci na 8·
maî susţine de cât prin nţgaţinne, minciună şi favâre. Totul dovidesee, că ea s
află Ia marginea esistenţeî βέΐβ.
(2) D’Alembert, Eloge de Bernoulli.
 A c ă s ta e s te o p r o p rie ta te lu adevflr d iv in a a a c e s te i d o c trin e . E a
s e face tu tu r o r t 6 te p e n tr u a co m u n ica m in u n a te le sâ le tn v e ţă tu r l
tu tu r o r s p ir ite lo r, c a re tre c u f ă r ă r a ţio n a m e n ta , p e n tr a a m u lţă m i
p re cel m a l i s c u s i ţ i ; lu m in a el 88 rg sfrâ n g e tn ra z e , c a ri i n tr ă tn
ok iu l cel m a l m ic a f ă ră a p ie rd e n im ic a d in s u b s ta n ţa 8a, şi se des-
v o ltă tn c a p a c ită ţile in te lig e n ţe i ρθη β a s a tu r a p re cele m al v a s te ,
co n tin u â n d t o t- d e ‫ ־‬u n a a se p re s e n ta s u b fo rm a de în v ă ţă m in te !
C re ştin ism u l s in g u r p re s in tă a c ^ t ă a lia n ţa a filosofiel tra u sc e n d e n -
ta le c u R e lig iu n e a p o p u la ră . B o s ra e t făc e a c a th e c h ism u l Ia nisce co-
p il m ic i, ş i c o m a n ic ân d u -le t o ta ce ş c ie a , c â te o d a tă el se în v a ţă şi
s in g u r se c re te le p e rfe c ţiu n e l E v a n g e lic e de la oile cele m a l u m ilite
a le tu r m il s e le , edificân d u -se d in e x e m p lu l lo r ş i in stru in d u -s e din
ră s p u n s u rile lo r m al m u lt, d e c â t Π InvSţa 61 p rin c e stiu n ile 8610. Ce
s p e c t a c u l ! . . . . O flica cu o co n v icţiu n e p ro fu n d ă : m a r tu r m i-e
D -$ e fl. N u m a i A cel ce a fă c u t 80rele a p u tu tă s ă d e a E v a n g e lie l t6 te
p ro p rie tă ţile lu m in e l s e le : II lum i n an s onnes h o m m es P e n tru că E v an -
g e lia e ste în g r a d u l cel m a l în a lt de s u b lim ita te , ceia ce se num esce
u n a principiu, de a c e la e a se p o te n u m i P rin c ip iu l p rin e scelen ţă.
0 m e n il n u făcu p rin c ip ii, e l le p rim escfl ş i le tr a n s m ită . E l nn
le dem o n strez* k ia r , le b asâză p re a u to rita te a sen su lu i com una şi
p r in a c e s te p rin c ip ii el d e m o n stră z ă a lte v e rită ţi. De a c ela princi*
p iele s u n t com ane la t6 tă lu m e a , ca to t ceia ce vine d ire c t de la
D-fleO. P rih c ip ie le n ’att a lt in s titu to ra , a fa ră de D -flea. E s te v e ri-
ta te a în s u b s ta n ţă , d ir e c t c o m u n icată ra ţiu n e î om enescl p rin A u to -
r u l e l ; lumina carea lum inesă pre tot omul ce vine în lume. A-
c e stă lu m in ă n ’a fo sta a p rin să , d e c ât o d a tă la în c e p u t ă , lu
t r ’o p ro p o rţiu n e d e te rm in a tă şi c are e ste e g a lă p e n tru to ţi. D i-
fe rin ţa lu m in ilo r în tr e in d iv izi ş i îu tr e p opâre, n a v in e de c â t din
d ife rin ţa f id e lită ţii, de a c o n serv a a c e stă lu m in ă p rin c ip iu , a deduce
co n secin ţele şi a-le ap lica. D a r în sin e în s u ş i, o re p e t, su m a p rin -
cip iilo r, c a re coustituescO a c âstă lu m in ă n a tu ra lă , n 'a r fi în sta re
să se a d a u g â , de c â t p rin o a c ţiu n e se m in ă cu a ceia, c a re a d o tata
o d a tă ra ţiu n e a , p r in o revelaţiune.
T 6 te in te lig e n ţi le om enescl re u n ite , n ’a r p u tea in tro d u ce In lum e
u n a p rin c ip ia m al m u lt, de c â ta a c ele , ce bUot In c irc u la ţiu n e . De
a ltă p a rte s p ir ita l o m en e sc a , c a re n u ’şi p â te cre a s in g u r principi(
ηοβ, p<5te p e rd e pe a cele, ce le a p r im it de la A u to ra l lo r ; el le
 aoz FR U C TELE C R E ŞT IN ISM U L U I

bunQ, decât P laton, Socr&t, A risto tel, Ciceron, Seneca şi

alţi filosofi al a n tic ită ţil, şi în acostă p riv in ţă tre b u e t-ă o m ărturî.
simţi, el cu producţiunile lor filosofice şi specialm in te cu Logica ş\
Retorica lor, nl-atl serviţii de profesori. E l b in e ! c o m p araţi operele
lor metafisice şi m orale cu ale n 6 stre, p u n e ţi operele lu i Cicerone
lângă acele a le lui A u g u stin , operele lui P la to n lâ n g ă ale lui
Tomas d’Anquin, ale lui Seneca lâ n g ă ale S t. P a u l, A risto tel lângă
Bossuet, Epictete, Marc A ureliu, lâ n g ă ale lu i B ourdaloue Massillon,
Fenelon, Pascal, M alebranche L eib n iz, t6 tă filosofia în genere an-
tică lângă cărticica; Imitaţiunile luî Iisus Christos, şi spuneţi,
decă nu este In pro "ncţiunilo acesto ra, n u în resp ectu l form ei, dar
al fondului,' o profunditate, o am plificare, o d re p ta te , o perfecţiune,
o comunitate de videre infinit su p e rid râ ? d ecă n u e ste îu tre cele
dintâi şi cele de al doilea t6 tă d ista n ţa de v is şi re a lita te ? şi deci
du se vede lăm urit, in ceştii c o m p araţiu u e, că filosofii p ăg ân i, cum le
plicea St. Paul, ,ntâlniatî adevărul n u m ai d in în tâ m p la re ş i pe pi-
păite, şi că o lum ină m are s’a iv ita în lu m e p rin Iisu stl. «Aşi voi
ca pentru plăcerea şi in stru cţia n o stră , <j1 ce V o lte ru , to ţi filosofii
m ari al an ticităţil, ca Z oroastru, M ercur T ris m e g is tu l, (1 ) «îluina
<kiar, să revie a stă -^ I p re păm ântii şi să convorbâscă c a Pascal,
«ce §ic ea? cu ()menii m al p u ţin sa v a n ţi d in f il e le n â s tr e , c a rii nu
«sânt m al p u ţin s im ţito ri; cer e rta re a n tic ită ţil, d a r eu cred că
<ea ar face o figură tris tă ! B ie ţii ş a r l a t a n i ; el n u ş ’a r p u tea as-
«tă-φΐ vinde leacurile lorO ». (2 )
Aici este de notatfi, dupre cum .o b serv ă Y o lte ru , c ă n u cu g eta-
toril noştri cel m ari, dar όmenii cel mai pugin savanţi din falele
nâstre, ni ar fi de ajuns p e n tru a -I o p u n e c e lo r m al c eleb ri filosofi
al auticicităţil, şi nu nu m ai su b m a n ta u a de filosofii, d a r su b haine
ordinare, se gksescâ S o craţiI şi E p ic te ţil n o ş tril, fo rm a ţi din sci-
enţa sublimă a Evangeltet, la c a re a ju n g e c in e v a k ia r , când
n ’are u n iisp iritu aşa de în ţin stt p e n tru a s tu d ia s c iin ţe le în a lte , (3)
(1) M e rc u r seu Uermis Trismegistul — de trei ori p r e a m a re , se numia aet-felu
a n u filosof□ respectaţii de E g ip t e n i, căruia’! a t r ib u e a t6 te operele lor de teologie
s i astrologie. Climeot Alîxandrlnul flioe c i a r 'f i compas patru $ e e î şi doue de
volume. Bl fa confaadat cu p&triarcliiî, c ă e îs e maT numiA şi Ouvana’î— M â n t u it o r u l
hunii. 8upra*nume dat ţ i p a tr ia r c h u lu î Io sif.
(Migae. Dictiouaire de la Bible tom. III. p. 476).
(5) Voltaire, citat în Baieon da Christianieme, la cuvântul Aveux.
(3; Idem.
 F R U C T E L E C R E Ş T IN IS M U L U I ' ‫“׳■״‬

pletatti pe o bază fisică şi de acum nemut&bilS ; aşa că numaT pâte

fi ca înainte a lte ra tă , nici restu rn ată. A fic a t ce-va vid şi insufle-
ţittt de o viâţa proprie şi distin ctă, care se conserva, care se apăra,
care se propagă care în lătu ră totfl, ce 86 opune cuprinsului el· De
a ltă p a rte ea a sta b ilită unfl fenomeuft v8<Jutft su p ra-naturala In or-
dinea m orală şi k iar în constituirea lu! sensibilă, care este Biserica.
L am ina n& tarală se debilită, la 6re ce lum ina E vangelicăse adaugă.
Lum ea disfigarase v eritatea p rim itiv ă ; v eritatea evangelicfta tran-
efigurat lu m e a ; ş i p rin acestă din arm ă efectfl ca şi p rin celelalte
doB A utorul el, Iisus C hristos, a juati ficat fl In tr’anO modă măreţfl
ceia ce a ţjlisfl despre sine tunaşi : E u sunt Adevărul şi Viâţa, eu
simt lumina lumii , eu sunt Principiul (I6n, V III. 2 5 ).
(Va urma)
Arc hid. C h e r a s i m T h im u a ·
 FRUCTKLE C R E ŞT IN ISM U L U I

p6te falsifica, restn rn a; şi când acfetă deg rad are, acesta resturuaro
a fost progresiva, ea a deveniţii g en erala şi lu tru tâ te naturală,
cum era lu etatea din urm a a lum el păgâne. A poi num ai aceiaşi
mana care le-a in stitu it o d a ta !11 raţiu n e, a p u tu tă sa le şi resta-
biltetâ.
In fine, fiind că aceiaşi causa conrumpătOre ş i disolvata, care &
întunecata o data şi a rSsturnatu lu m in a p rin cip ielo r, continua a
lucra, trebue naturalm inte sa aducâ acelaşi îm p u ţin a re ş i aceiaşi
degradare a principielor, şi de aici se vede lă m u rit, că num ai Auto*
rol principielor, care, dupe ce le-a restab ilita şi le - a crescuţii, p6te
sa le şi manţing Inviolabilii în sinul n a tu re l n â s tre , debila p rin sine
Însuşi ale conserva, şi care tin d e n eco n teu it a le p e rv e rti. Deci, ast-
feld soot cele trei caractere de acţiu n e ale lu i Iisu s C hristos şi ale
Evangelieî sâle 10 lume.
1° E l a restab ilita In splendârea lo r p rim itiv a p rin cip iele raţiu-
nel şi ale moralei n a tu ra le ; el le-a re s ta b ilit l n tr ’ 0 epo ch ă, când e-
ran aşa de Întunecate şi d e g ra d a te ; că a c â stă re s ta b ilire 83 creola
la început ca o nebunie şi o crim ă ce vatămu genul omenescă, cum
jlice T a c it: Odio humani generis convicti sunt ( A n a l : lib r. XY.
‫ ן‬44 (.
2° A întinsa, a adus m al su s, a a d a u g a ta lu m in a n a tu ra lă a ra-
ţi unei prin principii nod şi su p e riâ re celo r ce le re s ta b ilia , dapre
cum a $isa singur : n'am venitu să stric legea, ci să o plinescH](\)
adecă ea a făcutu lodoit şi cu o s in g u ră a c ţiu n e a cela, ce 6menil
na pateaă face, şi ceia ce n ’aO fost fă c u t, de c â t o d a tâ , la Început
de către Creatorul, şi ca a st-feia de c a ra c te rtt, c ă p rin cip iele evan-
gelice afi devenita com ane, v u lg are , n a tu ra le că a cele a le prim ei
revelaţianf, fOrS ca se le p atern deosebi. D e u n d e ap o i urm eză : că
kiar acel, carii com bată fa p ta l rev e la ţiu n e l E v a n g e lic e , II m ânţim i
!am inele, vieţaescQ ca ele, şi n ’aO a l opune a lte c a n o sc in ţe , de câta
a cele care proviau de la ea.
3 ° I a fine a stabilit(! acesta corpu de p rin c ip ie r e s ta b ilita ş i corn-

(1} Beligiunea Naturali, a ţli8 fir te bine Volter, este începutul Creştinism ului ţj
creştiniimal este lege* n aturală perfecţionaţi ; dar trebue ■i m aî adiogim fis. a-
etfati religiune naturali la începutul Creştinismului, era distrusă, când Crestinis-
mul veni ei o perfecţioneze,‫ ־‬şi ast felii el o restabili şi o perfecţiona în ace laţi
timpi, precum el o ţi mănţine de atunci.
 D 1S C R IP Ţ IU N E A B IS E R 1C K I

sănţl marele Im perator C onstantin». A l d o ile a I m p e r a t o r II p r e -

s c o ta B is e ric a s â n te i S ofii c a in s c r ip ţiu n e a : « Im p era to ru l Ju s-
tinian dea pururea pom enitu l·. L a a n tre u ! d in p a r te a d e s p re s u d ,
e r a o g a le r ie l u n g i m a l d e 3 0 s tâ n je n i ş i l a r g a a p râ p e d e 5 .
A c o p e re m â n ta l g a le r ie i e r a lu c r a t In m o sa ic u ri d e a u r c a c ra c i,
c a re a c a m s u a t p re f ă c u te ia fo rm ă d e c r a c i a ra b ic e . De a ic i 9 p o r ţi
c o a d a c s p r e b is e r ic ă , d in tr e c a re c e le d in m ijlo c , ce s e $ ic ş i I m -
p ă ra te s c i, s u n t a c o p e rite c a m a rm o ră . S u b a c e s t a e o p e r e m ln t e ste
tu k ip u it (c a m o sa ic a rl) S â n tu l S p i r i t in fo rm a d e Colamb, c a re se
p o g o ră a s u p r a E v a n g e lie l, 0rO d ’a s u p ra a c o p e ră m â n tu lu i e r a în k i-
p a it M â n tu ito r u l şe^ftnd p e tro n c u E v a n g e lia d e s k is ă la c u v in te le :
< Pace vouă ! E u sânt lum ina lu m ei·
A c e s t k ip a l D o m n u lu i a v e a o k il r o t u n j i , fag ia lu n g ă r e a ţă ,
b a rb a s c u r t ă În to c m a i ca ş i k ip a l M â n tu ito ru lu i a d m is in deco-
m a n m a l d e to ţ i p ic to r ii în se m n a ţi; d r e a p ta c a c a re b in e -c u v in te z ă
p r e s in tă a n u m e n e sce lite r e d in co m p u n e re a d e g e te lo r, cu to ta l e x -
p lic ite — I s . X 8 .
P e a m b e la tu r ile a c e s te i im a g in i se a ilâ k ip a l (in m ici circom ·
fe rin ţe ) P r e a S â n te i F e c iâ r e ş i a l A rh a n g e lu lu l G a v riil b in e -v e s-
tito ru l e l. L a p ic lâ re le M â n tu ito ru l a l e ra p r o a ş te r n u t u n im p e ra to r
In a c e e a şi d ia d e m ă c a ş i c e l d o i d â n tâ iu , n u m a i n u în d a lm a tic ă ,
c i tn o lu n g ă m a n tiă c u c ru c i d e aurQ ş i flori p e c â m p a lb , ş i c a
b a rb a l u n g ă b lo n d in ă .
I n tr â n d In În să şi b is e ric a , no i av em În a in te a o k ilo r t â t ă In tin -
d e re a ş i lu n g im e a e l, ρ θη δ In fu n d u l a lta ru lu i; ia r p e d e la tu r i ş i
d ’a s u p ra v e d sm r â n d u r i de co lân e p re a fru m â se . A sp e c tu l e s te aşa
d e s p le n d id In c a t — d u p re cu m se e x p rim ă e d ito ru l d e s c rip ţiu n i-
lo r S â n te i S ofii re ln o ite — , « c in e v a re m â n e o r b it de asem e n e a
m ă re ţiă , ş i etl n u sc iţi a l t m o n u m e n t, a l c ă ru ia d ia m e tr u s ă fiă a ş a
d e În tin s ş i m ă r e ţ . ......................... In o rig in a l a c ă s tă e ste casa
l a i D u m n e z eii !>.
« în s ă ş i im p re siu n e a co m u n ă, <jlice a a a l t in v e s tig a to r a l cele-
b re l b ise ric i, ce se p ro d u ce a s a p r a p riv ito ru lu i la a c e s t ed ificiu
co m p lica t, v o rb esce d e sp re m ă re ţia ş i sp le n d â re a e i; a s p e c tu l e s te
m in a n a t! M e rg â n d p rin b ise ric ă , p r iv ire a se silesce a p S tra n d e
h o ru rile , Ia r de a ic e a lu A lţâad u se d e la a a a rc a la a lt a l a ju n g e la
 DESORIPŢIUNEA BISERICEI
S Â N T E I S O F II D IN C O N S T A N T IN O P O L (!).‫־‬

B iserica S â n te i S o fii e s te c o n s tr u ită (-2) p e u n a l d in c e le şâpte

delurî p e trd s e a le C o n s ta n tin o p o lu lu l. D in n a in t e a g a le r ie i d in par·
te a d esp re a p o s, 86 a fla o re c â u d o c a r t e s d a o g r a d a f o r te m are.
!în fru m u se ţa tă cu m al m u lte c o ld n e . L a a n tr e u l p r in c ip a l a l c a r-
ţe l 8e afla a ş a n u m ite le a ş i d e m e ta l c o rin te n s c u lp ta te c a fo rte
m a lta a rt& ; a c e ste a a p a rţin e a ţi c e lu i m a l îm f lo r it se c u l d e a r t ă al
g re c ilo r, şi p 6 te c& e ra u lu a te k i a r d e la όr e c a r e te m p lu p ă g ă u .
D e -a su p ra a c e sto r u şi se a fla u n m o s a ic (3 ) s p le n d id , c a re p rin
fra m u se ţe a s a (c e să p ă s tr e a d ă I n t r ’a n d e s e m n ) u m p le ş i a s tă - ^ i
de m ira re p e to ţi cel c e 'l v6d. M a ic a d o m n a la l d e l a V J a c h e rn a cu
fiiul ln b ra ţe e ra a ş e z a tă p e a n t r o n , I a r p e d e l a t u r i s ta fi doi
Im p e ra to rI Îm b ră c a ţi ln d a lm a tic e (4 ) d e o c o ld re l il a , ş i c a om o-
fo ră ri de a u r ; ln p ic iâ re le a c e s to r I m p e r a t o r i se a fla d u n fel de
În c ă lţă m in te r e g a le ro ş ii, I a r p e c a p u l l o r d ia d e m ! d e p e t r i sc u m p e .
A m bii Im p e ra to ri erafl f ă r ă b a rb e . U n u l, a d ic ă c e l d in p a rte a
d re p tă , p rese n ta M aicel l a i D u m n e z e u u n O ra ş , la p o r ţi le căaru i
se aflaţi dou6 c ru c i, I a r p e d e la tu r i i u s T ip ţ iu n e a : *Gel dintru

(l)De8cripţinnea acesta este edată dope jurnalul bisericesc de Petersburg numit

< IţepiEOBHUÂ BtCTHHKl»
(t) Acestă Biserică este construită de Imperatori! Justin I 1‫ ן‬J u s tin ia n , îa l-ia
jumetate a secuiului VI-lea.
(3) Mosaic se numesc· an obiect float din petricele mici seu din b u c ă ţe le de
smalţ, care »,afl împreunat fi s’au potrivit ast-fel în cât înkipaeac <5re care figure‫׳‬
(4; Dalmaţiei 83 namesce un fel'do tonici lungi ţi largi, (atrebainţati mal
întâia de Dalmaţiî antici, ea r d a p i aceea de Imperatori! Comod fi ELeogabal. Es
pare a compune sacosal Archieresc d e astă-φί.
 D ISC R IPŢIU N EA B lSER IC El

bolţeT revarsă în m ijlocul bisericel torente colosale de lumina.

Iconostasul s6Q Catapetâzma din biserica sânte! Sofii, nu era
masiva, dnpa cum 86 întrebuinţftză acum pe unele locuri, ci era ln>
tretaeata sâfl deskisa ca la biserica sântului Marcu din Veneţia. E a
consta din nisce base de m arm ura prevedi! sculptate cu a r ta ; pe
aceste base s ta nesce c016ne fine de porfir garnite cu Împletituri
făcute din Golumbl şi cruciuliţl. Doi stâlpi cu asemenea garnitura
erafl aşezaţi spre pod6ba la Intrarea In biserica din partea despre
răsărit; Iar dâuă trepte sculptate din naintea iconostasului ţineaţi
locul de grilaj (de amândouă părţile horurilor) (1), acolo unde ele
8e apropie de a lta r. In dosul acestei Îngrădituri preve^il, s6fl ale
iconostasului, In nisce sciute tim puri ale serviciului divin, 86trăgea
o perdea splendida, !înfrum useţată cu o m ulţim e de kipurl de he-
ruviml care despartea «Sânta Sântelor», şi ac6sta pentru cuvântul
că Justinian insista a im ita pe Solomon.
Dâcă în biserica sânte! Sofii extasiază pe privitori splend6rea
architecture!, escelinţa p ărţilo r separate, diferenţa şi splenâ6rea
m arm urelor, apoi nu p u ţin puternica impresiune produce şi frum-
seţea m osaicurilor care acoper arcurile şi acoperemântul, şi care nu
arare-orî represintă horurile Domnului şi ale sânţilor. «A cestgen
de p ic tu ră — observă unul d intre in v estig ato r!, — cu tot dreptul
p6te a se num i m o num en tal: încă şi produeţiunile el strălucesc eu
aceiaşi vie frum useţe, ca şi cum de abia ar fi eşit din mânile ar-
tistului; nici prafu l de mi! de ani, nici tencuelile făcute de maho-
m edanl, nici ştergerea cn peria şi cu leşie Iute, Întrebuinţată la re-
paraţiunile m al din urm ă — nim ic nu ,l-a m icşorat strălucirea el*
M aterialul este n e p e rito r: sticla Împodobită cu o c016re clară, era
form ată tn tu b u le ţe, Iar acestea cu ajutorul unul cim ent particular
să lipiail unul peste a ltu l la boite dop6 planai d a t de a rtis t. Pentru
m osaicurile de a u r ce acoperiati m arile Întinderi ale boitelor, eraQ
în tre b u in ţa te sticle transp aren te In nănntrul cărora era pusă nesce
betâlâ fina de a u r : care înkisă tn sticlă de cristal dureză mii de
a n i. D e asem enea şi m osaicurile de a rg in t formaţi o particularitate
a sâ n te i Sofii, p e n tru că In a lte locuri ele nu se Întâm pină. Colorile

(1) Hor 88 nameşce local an d · staU cântfreţl.

558 D 1SC R IP Ţ 1U N E A B IS E R IC E I

bolta cea m ă r tţă . . . la fia-care p as se descoper aspecte

uouo ţ i luciri de m arm o ra, precum şi arm o n ia deşt6ptă în privi.
tori sim ţu l de m ulţăm îre şi de t r a n s p o r t ....................... >,
deosebire uim esc pe privitori una s u tă ş 6p te col6 n 0, din care opt
sn n t de porfir E giptânu (de colâre roşu înkis), ia r cele-lalte de
m arm oră verde antică. B abele lum inâză cu ab o u d e n ţă to t interio-
ru l bisericel şi tâ te diferitele eî în fru m u se ţări M ulţim ile de înta-
ritu ri pe care se sprijine bolta, su n t în v elite cu m arm oră colorată
precum , iaspis (1 ) şi p o r fir : p riv irile, <5re cum ex tasiate, aluneca
pe acestă frumâsă boltă şi a ju n g ρθηδ la ro n d u rile de desupra ale
coldnelor— k iar la bolta a u rită , p erflân d u seîn m area Întindere a eî
care să p6te gice că este in u n d ată de lu m in ă. N um ai puţin splen·
didă este în tre tă itu ra părerilo r B isericel cu m arm o ră de diferite
colori. «Trebue a vedea B iserica s â n te i Sofii pe la vecernie, φ 86
un voiajor, când rad ele 80relu l p ă tru n d în tâ t ă profunditatea eî,
prin ferestra de sus a g a le rie i desp re a p u s » , p e n tru ca s8-ţî poţî
face o idee perfectă despre fru m u seţa el. R a d e le s6relul care
apune, răsfrângând m ii de focuri a su p ra acoperem intelor aurite şi
a m arm urilor strălu cite, p u n snfletul credinciosului în tr ’un trans-
port religios, şi ast-fel el u itâ n d p rese n tu l şi referindu-se la trecn-
tul, cel depărtat, aude ore-cu m în m ă re a ţa b iserică sonurile imnu-
101 de la v e c ern ie : « L u m in ă lin ă a sâ n te i m ă riri, a T a tă lu i ceresc,
a sântului fericitului Iisu se C h ris tose !>.
A rta bizantină a aju n s In b ise ric a sâ n te i Sofii resu lta te le cele
mal în sp ălm m tătâre; e a , d u p re cum sg p a re , a sc iu t a u n i lucruri
cu grefl de u n i t : adecă, m asiv itatea si ag lo m e ra ţiu n e a , cu uşurăta-
tea şi escelinţa seti fin eţea. In ta r itu rile b o lţel se p re s in tă în mase
e n o rjie ; der acestă im p resiu n e, în d a tă se perde p rin sem icercurile
şi şirurile a două rOadurl de coltfne u n u l p este a ltu l. T o t edificiu
ocupă m al m u lt de 7 0 m ii p iciâ re (2) În în tin d e re . D 6r cu tâ tă co*
losalitatea lui, în to te p ă rţile se vede 0■p e rfe c tă sim e trie şi propor-
ţiune: lungim ea lu i este de 2 5 0 p iclâ re , Iar lă rg im e a d e 2 3 5 . Bolta
care are în d iam etru 1 0 7 p ic lâ re , se în a lţă d ’a s u p ra tavanului cu
108 piciâre (3). P a tru -d e c! ferestre ce să afla In p ăre ţi! cel g ro şi a1

(1) Un fel de piatră tare Îm pestriţaţi ca m al m alte colori.

(2) Ua picior este o mesură care are 12 degete βέ& 234 milimetrc.
Cifrele acflBfea Bont lnat.e din dictionanil ietoric al lai Şmit.
 D 1 S C R 1P Ţ 1U N E A B l S E R IC E I

prin o e x p re sian e cu ra g iâ să : o k il II su n t verfll în k işl, arn eo la din

ju ru l c apului e ste a z u rie , ia r h a in e le serio-azuril. L a apostolul P a -
vel h a in a d 'a s u p ra e ste verde cu d ife rite u m b re a rg in tii, ia r cea âe
d esupt g albeno-verde.
P e c6stele b o ite i, ad ecă, în locurile unde la noi de ord in ar să
înkipnesc a p o sto lii, s u n t nesce h eru v im i m ari cate cu şâse arip i
îm p e s triţa te cu o m u lţim e de ochi. A ceşti h eru v im i s u n t şi acum
d esco periţi, a fa ră de fag ia lo r, c are e v o p sită cu colâre serie, şi
acesta * p en tru că T u rc ii ln g en ere nu sa fe r în ld p u irî. In m ijlo cu l
b o ite i se vede Ia ră şi im a g in ea D om nului a tO te-ţiito ru lu i, care acum
e ste a c o p e rită ; de la ea 86 îm p a r t In t6 te p ă rţile a ra o e s c e ( ! ) au rite .
I n p ă rţile d e sp re nord şi su d a le bisericei ln n ain te e ra c â te o
fe re a s tră m a re , Ia r p e u rm ă p e n tru În tă rire a bo itelo r aceste ferestre,
s ’afl în k is, ş i 8’a u fă c u t d6u6 râ n d u ri m al m ici cu m osaicari p rin tre
dân sele. D in im a g in ile p ro fe ţilo r m ari, c are 6re când lm fru m u se-
ţ a ă p ă r ţile aceste i b ise ric i acum 86 pă8tr6ză ln p a rte a stâ n g ă
n um ai a lu i I s a ia cu p ro fe ţia d esp re S â n ta F o cio ră, pe când a lui
D a n iil n u se cu n âsce. D in tre p ro fe ţii m ici să p o t cunâsce n u m al
A vacum ş i Sofonie. S u b p ro fe ţi s u n t m al m u lte im ag in i ale s â n ţi-
lo r, p ă s tr a te În tre g i, a fa ră de una.
A ici s u n t în k ip u iţl cel m al În sem n aţi p ă rin ţi a l B isericel şi p a -
tria rc h i d in C o n sta n tin o p o l d in secolul a l IV p â n ă la a l X . I n mi(}-
locul b ise ric e l se aflaţi n esce d e s p ă rţiri d e stin a te p e n trn fem ei. P rin
aceste e ra ţi m a l m u lte a n tr e u ri d in tre c a re u n ele conduceau sp re
u şi, Ia r a lte le c a re S erv ian p e n tr u d iaconi, când m erg e a u să cădâscă
p rin s e c ţiu n ile ‫ ־‬în c a re s ta u fem eile.
I n lo cn l z e b re le lo r â e la g a le r ia de s u s , fu ră puse nesce ta b le tn -
g u s te d e m a r m u ră c u d ife rite sc u lp tu ri şi I n c n n g iu ra te de u n rOnd
de c016re p r e a f ra m 6 s ă . B o itele ş i p ă re ţi! g a le rie i erafl a c o p erite cu
m o sa ic u rl. A ic i se a fla lo c a l p e n tru a ris to c r a ţi, şi la m ijlo c ln
p a rte a d e s p re n o rd a g ru p e lo r — In tre lo cu l d e s t a t ş i b o ltă e ra a-
d â n c s e p a tă p e o ta b lă â e m a rm u ră u rm ă t6 re a în sc rip ţia a e : « local
T eo d o rei n u m ită p a tr ic ia n ă * . U n ii s u n t de p ă re re că a c e s ta e s te
s o ţia la i J a s t i n ia n , c a re all o c u p a t a c e s t loc ln n a ia te d e a fi Im -

(1) A rabiec să nnm esce a n ornam ent in relief.

ANUL IV
560 DISCRlP Ţ 1 U N E Â B I S E K I C E I

ta tr e b a in ţa te m al d es la tm f ra m u s e ţa re a a c e s te i b is e r ic i, pe l&ng&
cea a u rie ş i a rg in tie e ra ţi ro şit), s e r ia ş t v e r d e , a fa ră d e lo k ip u irea
p ers6 n e lo r ş i a fig u rilo r la c a re s ’afl î n tr e b u in ţ a t ş i p o s ib ile um bre.
C ea m a l p rin c ip a lă im v e n ţiu n e a a r t i ş t i lo r v e k i e r a a c e a , c ă p en tra
fie c a re b o ltă sâfi a rc , fo rm a se c â te n n d e s e m n d e o s e b it, c a re cu
fru m u se ţe a ş i e s c e lin ţa lo r u m p lu de m ir a r e p r e p r iv ito r i.
D e -a su p ra c e lo r d’â n tâ in ic0 n e s e a fla a n e sc e m o sa ic u rl admi-
ra b ile : M aica D om n u lu i lu c r a tă In m o sa ic , e r a p e u n tro n p u rp u riu
ş i lâ n g ă ea, s ta p ru o c n l b in e -c u v â n tâ n d ; h a in e le e l e ra u de colore
az u rie ; m ân a cea d re a p tă a e l s ta p e u m ă ru l d r e p t a l prun cu lu i
Iis u s , c a re e ra Îm b ră c a t In tu n ic ă a lb ă ş i în c in s c u u n cordon de
a u r. D e am bele p ă r ţi a le b o ite lo r a lta r u lu i e ra ţi în k ip u iţl do i îngeri
m a ri ţin â n d tn m â n a d r â p tă c â te u n to ia g , I a r tn c e a s tâ n g ă câte
un glob. D in tr ’a c e ş tia s ’a p ă s tr a t în t 6 t ă Î n tr e g im e a n u m a i cel din
p a rte a d re p tă , şi s tr a n a P r e a S â n te i F e c i6 r e . A lte m o sa ic u rl pe
p ă re ţil a lta ru lu i n u erafl; d ă r în s k im b u l a c e s to ra , p ă r e ţil sS aflaţi
Îm podobiţi c a cel m al lu x o s ş i e s c e lin te m o sa ic d e m a rm u ră . Pe
u n u l din a rc u rile p rin c ip ale d in p a r t e a d e s p re r ă s ă r i t a b o i te i - - tn
c e n tru se afla o m âsu ţă în g u s tă d e a u r , c u d â u e p e r n iţe v e r^ I pe
c are s ta o c a rte a u r ită , ia r p e c a r te e r a î n k ip u i tă o c ru c e . D e a
s tâ n g a a c e ş ti im a g in i se a fla s tr a n a M a ic e l D o m n u lu i, cu in sc rip -
ţia n e a : «Măresce suflete a l meii pre D om nul şi s'a bucurat spi-
ritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. >; i a r î n d r â p t a e r a s tra n a
s â n tu lu i lo a n , In n a in te -M e rg e to ru l In c a re e l e s te în k ip u it cu un
to ia g In m â n ă , c a p e rii la n g l şi c u b a r b a în f u r c u liţă a v â n d h a in a
de d e s u p td e p â r ia r cea de d e a su p ra d e o m a te r ie s tr ă lu c itâ r e .D e d e -
s u p tu l s tra n e i M aicel D o m n u lu i e ra d e s e m n a t I m p e r a to r u l lo a n Pa-
leologul (secolul X IV ) c a re a Î n tă r it a c e s t a r c ; p a r t e a d in j o s a aces-
tu i k ip e ste s tr ic a tă (şte a rs ă ). L a a rc u l o p u s , s e u d in p a r t e a d esp re
a p u s , în c ă e ra k ip a l M aicel D o m n u lu i lu c r a t în m o sa ic u rl c u p ru n -
c u i la s in a ş e g a t k ia r In v â rfu l a r c u l u i ; d in p a r t e a d r e a p tă se
vede fig u ra s â n tu lu i ap o sto l P e t r a , c ă ru ia n u m a i c a p u l ,I-a râm a s
în tre g ; ia r d in s tâ n g a se vede fig u ra s â n tu lu i a p o s to l P a v e l. F a ţia
P re a S â n te i Feci<5re a re tr a s n r l f â r te r e g u l a te ,— o b r a ji ru m e n i şi
oki v erjll In k işI. A c o p e re m â u tu l c a p u lu i şi h a in a e ra u d e c010re aza-
rie . D e la p ru n c u l I is u s se p ă s tr â z ă n u m a i a u re o la d e la t r e i raze
d e a r g in t a ş e z a te p e c â m p a u r i t , C a p u l s â n tu la l P e t r u sâ d istin g e
 CUVfiNTU
LA
CELEBRAREA MISTERIULUI NUNŢEI
·S i făc6ndu-sc nun la In Cana Galilrcî.
era şi muma lui lUutii acolo, ţ i a fontii chir
m aţii ş i lisusu ţi ucenicit Iul la nuni//
(I6n 2 / 1 , 2).

F r a ţ i i 0r u !

T o ţi, c e l c e a u i n t r a t ă ş i v o e s c u a i n l i a î n v ie ţa c o n -
j u g a l i , a u a v u tQ ş i a u t r e b u i n ţ ă d e a p r i m i a s u p r a lo r u
c e l e b r a r e a m i s t e r i u l u l n u n te l, c a r e e s te u n u l u d i n c e le
ş e p te m i s t e r e a le s â n t e i n 0 s t r e b i s e r i c i , ş i c a r e n u s e p 6 te
s ă v e r ş i d e c â t u n u m a i p r i n c o n u n i r e a a d o u fi p e r s â n e ,
a d ic ă : p r i n b u n a în ţ e l e g e r e a b ă r b a t u l u i s i a f e m e e l.
M i s t e r u lu n u n ţ e l a f o s tu i n s t i t u i t î n b i s e r i c a p r i m â r â
în c ă d e l a c r e a r e a l u m e l , — î n p a r a d i s u c â n d u p r e a b u -
n u l u D d e u c e l u i d i n t â i o m tt— I u l A d a m u ,I a f ă c u ţii fe-
m e iă î n t r u a j u t o r i u d i c e n d u : Nu este bine se fie om u l a
singuru ' 1 vo iu fa ce lu i ajutoriu,, care să fie asemenea
lui ( f a c e r. 2. 1 8 ). I a r ă I n N o u lîi T e s ta m e n t( ! l i s u s u C h ris -
to s& , f î i u l u I u l D -ţle u r e s ta to r n ic e s c e ş i s â n ţe s c e a c e s tu
m i s t e r u , p r i n v e n i r e a s a î n C a n a G a lile e l, c â n d u a c o lo ,
î n p r e s e n ţa m u m e i s £ le , a u c e n ic il o r f i s61 ş i a p u b l i c u -
Iu l a s i s t e n t u , p r i n p r e f a c e r e a a p e l i n v i n u , a s ă v â r ş i lu
c e a î n t â i m i n u n e , d u p ă c u m u n e s p u n e s â n t a E v a n g e l ie
c e v i s ’a c e t i t u la a c e s tă o c a s i u n e : S i făcendu-se n u n tă
 56 2 D IS C R IP Ţ IU N E A B IS X R IC E I

peratrice. In secţiunea grupelor (iojelorj de sud, loeul d in m id|oc

ora destinat pentru Im peratrice cu su ita ei. A ici erafl m ulţim e de
mosaicurl şi portretele îm părătesei.
Intre mosaicurile ce se aflafl pe b o ltă u nul p r e s in tă pogorîrea
Sântului S p irit asupra Apostolilor. D e asu p ra se afla D om nul n08·
tru Iisus Christos, iar po de la tu ri A p o sto lii ca lim b i de foc, care
în oki spectatorului Ierusalim nean, este un evenem entu f6rte mare.
Din nenorocire acest mosaic nu se p ă stre ză In în tre g im e . Pe par-
tea stângă a păretelul se încep p o rtretele îm p ă ră te se i, care nu sunt
aşezate ln ordine hronologică. Im p e rato ril GrrecI, sp re a inspira
mal mult respect, a ordonat a fi desem naţi stâ n d Ia rugăciune de
λΗβπάόαθ părţile Maicel Dom nului, care e ra în tre d â n ş ii cu prun-
cal în braţe. Inscripţiunea tu tu ro r este a c £ sta : «credinciosul în
Christos Im perator şi singurul stă p ă n ito r R o m a n » . A şa , de ambe
părţile Maicel lui Dumnetfefl su n t desem naţi Im p e ra to ra l Constantin
Monomachul şi soţiea lui Zoea; în u rm ă C o n stan tin ş i Irin a , muma
luî. Imperatoral Alexie şi A lexandra, fra tele Im p e ra to ru la l Io n In-
ţeleptul. Imperatoril sfint ca barbe; h ain ele lo r s a n t îm p e striţa te cu
fir sefl fiori de aur şi ca petre scum pe; pe cap ete aO corone în for-
m2 de m itră; capetele Im peratricelor Z oea şi I rin a eratl împodobite
ea niece corâne înalte, ce &re8fl d easu p ra c â te tre i d in ţi, Iar cor-
purile, ca haine strălucite. F ie care im p e rato r ţin e a in m ân ă câte
an ce, care semăna cu un săculeţ, şi ca re să p resu p u n e că e ra plin
ca pământ, spre semn că şi 0m enil m ari s u n t În ain te 1 la i D u m ‫־‬
neflefl pulbere şi praf. Im p e ra triţa Zoea avea în m â in i n n m are
baciam de chârtie cu inscripţianea : «din n âm u l l a i C onstantin»,
iar de desuptul el «Zoea bine cin stitd rea im p e ra trie e » . Asemenea
inseripţiane avea şi Irina. Ia tă a m in tirile ce a u a ju n s ρβηδ în tim -
pul nostru despre mosaicurile bisericel sâ n te i Sofii. D 6 r şi aceea ce
s ’a păstrat, acum este ascuns okilor n o ştri din causă că ta rc il nu
safer a redea im agini crescine.
A rch. 8■ B a l a n e s c a .
 PRED ICI

(Prov. 19, v. 14), dice Inţeleptulâ.—T<3te aceste ori cine

este datorii a nu le perde din vedere, ci a ·le îndeplini
mal înainte de a intra in căsătorie.
Afară de aceste iubiţii mei fraţi, trebue să ştiţi că mis-
terulâ nunţel ca şi Ιόte cele alte mistere, aduce mal
multe folâse seu bunuri — omului in vieţa conjugală,
şi anume: 1) Infrănarea seu abţinere corpului de la pof·
tele lumescl, 2) Legiuita nascere a prunciloru şi 3) Adju-
torulu reciprocii. — Ve voiu arăta pă lie care In parte
rugându‫־‬vă de a avea pucină pacientă (răbdare) spre
a pute asculta cu atenţiune.
1°) Prin nunta, fraţiloru, omulu pâte scăpa fârte lesne
de curvie şi de ne'nfrânare, căci îndată ce omulft se
căsătoresce, numai de câtu ,şi îngrădesce şi ,şl înfrâneză-
poftele corpului s6u, după cnmu mărturisesce Apost.
Pavelu dicendu : Spre a se feri de curvie fie care să 'şi
aibă fem eia sa, si fie care fem eia să 'şi aibă bărbalulu
ştiu . . . . Căci voescu ca toii 6m enii să fie precum şi
βύ, însă fie care are darul seu de la D deu, unulu. axa
eră altul într’altu chipu. Dară dicu, celorii necăsălo-
rili şi vdduveloru: bine esleloru de voru. rămânea pre-
cumu şi eu. Iară de nu se voru putea {inea, să se că-
sătorescă : că m a i bine este să se căsălosescă , da câtu
să se aprindă (1. Corint 7, v. 2, 7—10). Totu acelaşG
Apostolu. în prima sa epistolă către Timoteiu, aspru
mustră pe învăţătorii cel mincinoşi carii oprescâ căsă-
toria (1. Timot, 4, v. 3). — Iată dară unu iolosu sau un
bunâ ce aduce nunta iu viaţa conjugală, — scăparea de
curvie şi de ne ’nirănare, după recomandaţia Apostolul
lui.
2"), Alu doilea folosii ce aduce nunta in vieţa conjugală
este legiuita nascere a pruncilorii. Însuşi D dea a bine
voită a da 6meniloru binecuvîntarea la imul ţirea ur-
maşiloru lorii in persâna Iul AdamCi şi apoi a lui Noe
după eşire din arca (corabie), ţiicendii : Crescefi şi vă
 564

in Cana Galileei, era şi muma lui lisusu acolo şi a fosta

chiematu şi lisusu şi ucenicii lui la n untă (Ιόη 2,1,2)
—Din t6te aceste v ed e m u că nunta este u n ă m is te ră în
biserica ndstră ortodocsă aşe d a tu de în s u ş i lisusu
Christosă,—care ca şi cele alte mistere este de mare tre-
buinţă pentru om,—pentru că prin nuntă o m u lu p6te
să şi capete şi mântuirea sufletului s6 u pentru veci, dacă
o va păzi cu sanctitate adică : dacă va îndeplini condi-
ţiunile ce se cerii de la ea, şi dacă va suporta greutăţile
ce le ară întimpina în viaţa familiară.
Insă mal înainte de a intra cineva în căsătorie, trebue
să ştie că o dată intrândă în legătura căsătorescă, elu va
remâne pen6 la m<5rte; — de aceia pentru ca familia să
fie norocită, este de trebuinţă ca celă ce voiesce a păşi
către căsătorie, să aibă în de ajunsti sanitate corporală
să fie dreptă credincioşii şi capabilă de a înţelege şi a
suporta obligaţiunile şi greutăţile căsătoriei; — trebue
aşi face singură întrebarea : este permisă 6re a face că-
sătorie cu cutare persdnă? Oare nu ascunde în sine ^cea
persdnă vre unu casă de bănuelă ? în fine persâna alesă
pentru căsătorie, posedă saă îndeplinesce <5re calităţile
necesare, pentru ca familiea să fie norocită? Si pe urmă
să procedede la căsătorie. *
Pe lângă aceste celă ce voesce a'şl alege o soţie, să nu
se razime numai pe experienţa sa şi în cercetarea ce ară
fi fâcuto în ac£stă privinţă, — ci trebue a’şî pune t0tă
speranţa în puterea celui prea înaltă prin cares# îndrep■
teză ,paşii omului (Prov. 20, v. 24.), —‫ ־‬trebue a se ruga
Iul D‫<־‬Jeă cu t<5tă inima, ca Elă singură să'iă condtică în
alegerea sociel, adică Elă singură să’l Idea o SObie cu
minte şi vîrtdsă, Căci fem eia virtâs&esle corona bărba-
tului seu, eră femeia ce face ruşine este ca putri'dire
in 6sele lui (Prov. 8, v. 4.), fiindă ca părinţi potu da
avere, potă să înzestreze pe copil loră cumu se ctivine,
dară o femeiă cu minte num ai Dumnedeu o p6te da
Audit'a ţi , dice Elu, că s'au disu celor dedem ultu: să nu
prea-curvcsci. Iară Eu d ic u vouă : ca totu cela cc
caută la femeiă streină spre a o pofti pre ea, etă că a
precurvitu cu dinsa intru inim a sa (Mat. 5, v. 27 28).
fidelitate trebuia să fie unică, invariabilă (neschim-
A c e s tă
bătâre) şi însufleţită de frica D‫־‬lul. Pe lângă acesta cela
con-unitfi în căsătorie trebue să mal aibă şi o amdre re-
ciprocă, răbdare, încredere unulfiîn altulO, zel fi şi acti-
vitate în creşterea prunciloru şi iubire de ostenelă în
afacerile familiare. —T<5te aceste condiţiunl şi mal alesă
fidelitate conjugală trebue să însufleţiască pe căsătoriţi
penă la finitul vieţel loru.
Aceste condiţiunl, fraţiloru, se ceru a le avea nu numai
eelce au contractatfi astădi căsătoria înaintea altarului,
ci trebuia să le aibă toţi cel ce au primiţii şi voru primi
asupra lo ru celebrarea acestui sântei m isteru ,— Căci nu-
mal atuncea con-uniţil în căsătorie voru primi darurile
bine cuventărel de la părintele cerescu, — numai alun-
cea casele loru vorfi ii pline de t<5tă îndestularea, — nu-
mal atuncea nunta se va asemăna cu acea din Cana Ga-
lilel, despre care ne spune Sânta Evangelie, ce au avutu
norocire de a se învrednici de presenţa mântuitorului
Christosfi,— numai atuncea acesta unire va deveni pen-
tru denşil un mijlocu de mântuire.
Iară la din contră călcarea acestui sântu mi sterCi, adică
a condiţiunilorfi ce cerfi de la căsătoriţi, le aduce gâl-
cevă, desordine şi neunire intre el, desorganisare in
avere, desonâre şi negligenţă in crescerea pruncilorfi,—
carii crescendu sub neascultare şi educându-se în imora-
litate, vorfi deveni mal r61 decâtft părinţii loru; — Cu
un cuvent se strică şi se atacă sânta legătură sigilată
prin misterulfi nunţel, pentru acesta şi legea Iul Moisi
pedepsiâ cu mOrte pe asemenea călcători de lege, carii
sunt contra poruncii a şeptea (a decalogului. Lev. ^0. U)t
—De asemenea şi sântulfi Apost. Pavelfi ne spune: Mei
 im u llili, umpleţi p ă m e n tu lu §i ,lu stă p â n iţi pre din-
sulu (facer. 1. 28 şi 9. i). Acestu folosii pe de o parte
este particularii, căci omulu căsătorită sim te mare bu-
curie în sine, cându ,şl vede pre fiii s6I ca nişte mlădite
tinere de măslină în giurulă mesei sele,—eră pe de altă
parte este generală pentru o bună organisare şi o ne-
contenită generalisare a unei societăţi civile saă a unei
ţ6rl întregi.
3°) Adjutorulă reciprocă, adică : adjutorul ce’lă potă
tace unulâ altuia, —de exemplu la vre un casă de ma-
ladie (b<51a), bărbatulă ingrijesce de femeia sa şi femeia
de bărbatulâ s6ă, după marea şi strînsa 0n0re ce există
între el, despre care mărturisesce şi sânta scriptură, di-
cândfi : Pentru aceia va lăsa omulu pe tatălu seu si
pe muma sa si se va lipi de femeia sa şi voru fi ambii
unu corpu (facer. 2, v. 24). De asemenea şi 1nţeleptulii
dice : Mai bine doi de câtu unulu, căci au unu folosu
mai bunu din ostenela loru, căci de cade unulu ridică
pre celualtu, dară vai de acela care este singurii, când
‫ י‬cade} căci nu este altul ca să ,lu ridice (Ecles. 4, v.9—11).
Totă asemenea şi Apost. Pavelă în prima sa epistolă
către Corinteni dice : Femeia corpulu său nu’şi slăpâ·
nesce, ci bărbatului Asemenea şi bărbatulu corpulu seu
nu’şi stăpdnesce, ci femeia (1 .Corint. 7, v. 4.).^- Prin
aceste cuvinte Jămuritu se arată şi fidelitatea (credin-
cioşia) conjugală, ce trebue să existe între cei însoţiţi,
după cumă totă acelaşi Apostolă în altă locă ţiics : Le-
gatu-te-ai cu femeia, nu căuta deslegare (1 corint. 7,
v. 27). Adică bărbatulă şi femeia trebue să fie credin-
cioşi unulă altuia pen6 la mdrte, căci el uninduse odată
prin misterulâ nuntel, numai aă o stăpânire separatăasu-
pra corpului loru, ci sântă ambii ună corpă. Acesta fideli-
tate MântuitoruJă o cere să fie f<5rte mare, pentru că cea
mai mică privire poftici<5să a bărbatului la femeiă streină
sau a femeel la * b ărb at străină o numesee prea-curvie :
 OBICEIURI
S U P E R S T IŢ IO A S E D IN PO PO B U

P o p o ru ltt R o m â n ii, c a d e s c e n d e n ta a l p o p o ra la ! R o m a n ii, p o se d ă

lu s in e m u lte o b ic e iu ri ce a a r& m asu tra d iţio n a lii d e la s tr ă b u n ii lor,
c a r l p r i v 6 a a o g u r i i l e ( i ) , c a p e n isc e I n te r p r e ţi a (Jeilor; c re z â n d In
e le c u a t â t a t ă r i e . I n c â tu n u în tr e p r in d e ţi n ic i u n lu c r u În s e m n a ta , fărfl
a nu le c o n s u lta , ş i a n u c o n c h id e d u p ă e le , p e s u c e s u ltt a c e lo r Intre-
p r in d e r i. G o n c h id e re a s e făc e a d u p o c â n ta r e a p ă ş ir ilo r , fo rm a sb o ru lu t
ş i a a p e ti tu l u i c u c a re m â n c a a , m a l c u s e m ă p u i! c e l s a c r i (« ); ş i
d u p 8 s e m n e le c e s e a f la a In in te s tin e le ( m a ţile ) v ic te m ilo r . I s t o r ia ne
a r a tă m u lte e x e m p le d e s p re a c e s te a a u g u r iî, seQ s e m n e p re v e 8 tit0 re
de c a r i s e ţin 6 0 R o m a n ii. S p r e a ş i p u te a fa c e c in e -v a o id e e c la iă
d e s p re e le , v o m c it a u n a : A n ib a lu c o n s tr â n g â n d p e r e g e le d e Pru-
si a s (3 ) a s e l ă s a la b ă ta e c u R o m a n ii, a c e s ta se s c u z ă , <Jic&nd ‫ ־‬că
v ic tim ile s e o p u n u ; l a c a re a d ă o g a A n im a la c u i n d i g n a ţ i u n e : Ce!
preferi m ai m ultu semnele dela u n berbece de câtu sfa tu lu un u i
bătrânu genera lu (4 )?

(1) ·A u g u rii· sau semne preve8tit<Sre se aamea forma ea care sburau paserile,
cântarea lor, apetitulfi si direcţiunea mersului lor. De aseminea ■e 1}ice»i auguriî phe-
nomenile aerice, precum . Fulgarile, furtunele, tunetele, ect. Originea acestor su-
perstiţiunl fu î a Chaldea, de unde trecu în Grecia, in Etruscia ţi în fine la Romani
de la carii au remasîi si între poporulu Ronână descendenţii Romanilor. Adunătura
acestor semne prevestitore s'au t.umitu «sciinţa aug uri ed· care fa ttrto de tempuritt
sguduitu — Diet, de sciences et. litter, de Bonillet ed. Paria 1870 p. 127.
(2) P uii sacri, 8e numea pui de gâscă (bobocii), cari se n a tn 'Î în Capitolifi. R‘‫־׳‬
manii judecaţi nuce. enltt tuturor întreprinderilor lor dupC aboral ţi apetitulu acea-
tor pul.
(3) Pruaiae este a politie in Bithinia din Asia Mică.
(4) V edtD ict de sciences occultes p. 146 ed. Paris 1846 din Encycloped. Tbenl
Migne.
 curvarii, nici prea curvarii îm părăţia lui D cleu nu o
voru mosceni (1 Corint. 6. 9); — de acea după d isa s a :
Nunta trebue să fie cinstită şi patulu n t’n tin alu.
Din acele vorbite pen6 aicea, credu fraţilor, că aţi au.
ţlitâ care suntti fol<5sele acestui misteru, despre care nu
me îndoescti că şi voi ca familiari le aţi gustata şi ie
veţi gusta încă în vieţa v0stră familiară. Pentru care daru
trebue a ne ruga lui D-deu care a rev6rsatu nemărginita
sa bunătate către noi păcătoşii!
0! D-deule, şi Dtfmne alu mileloru, care pentru ne-
mărginită şi nespusa ta bunătate ce al avut o şi o al tot
d’a-una către noi păcătoşii, al venitu în Cana Galilel şi
al bine cuventatu nunta ce era acolo, vino şi aicea prin
presenţa ta cea nevSdută de vederea omenescă şi bine
cuvinteză nunta acesta, — dă acestora tineri care sau
. unit astădl unulu cu altulu, lungime de dile şi prospe■
‫ ·ז‬rare spre totu lucrulu bunii şi bine plăcutu ţie, învred-
nicesce-i aicea pe pămîntu de t<3te bunătăţile lumescl,—
fă ca acestă unire să devină pentru dinşil unu mijlocu
de mântuire şi ,i fă în vieţa viitâre moscenitorl împără-
ţie tale Amin.
Preut, P a n a it I C ollescu.
Comuna Voinescu , Judec. Calmlu
 L u c r ă r i le s u p e r s t a t e e x is t în d e d e ja t a p o p o ra lii ro m A n fi, p â n â
l a d io a d e a s t ă z i , s u n t ii f â r t e m u lte ; d a r a o l vom a m i n t i n u m a i p e
c e le m a l p r in c i p a l e , p r e c u m : A r u n c a r e a d e c â r lig e a f a r c d e lo c u -
in ţa l a v r e m e n o u r o e ă , s p r e a s e fa c e te m p o fru m o ş ii. I n f io g e r e a
In c a ta r g u li l c o ră b ie i s p r e a în c e ta f o r tu o a — L o v ire a Ja
s ă b ie i

f r â n t e c u f a r f e c e le , p e n tr u s e x u lfl fe m e n in O , j i c u ferii p e n tr a c e la
m a s c u lin ii, In te m p u lil d e o r a g a n f i s p r e a În c e ta v ije lia e&nd e s te
c u p lâ ie t o r e n ţ i a l a ş i c u t u n e t e . — P u n e r e a u n u l fe rii l a t r e d in ţi,
tn te m p u lfl t r a g e r e a c lo p o te lo r d in s â m b ă t a M a re s p r e a n u av e a
d u rere d e d in ţi. — L e g a re a la m â n a c u a ţ e n a m i t e ·M arţiş6re>
l a I n te l M a r t ie s p r e a l e g a n e n o ro c irile i îit6 r e ş i a s c ă p a d e e le —
Ţ in e r e a a 9 - a j o î d u p 6 P a s c ! l u o n o re a lu i j u p i t e r , p ă r in te le Ş e ilo r
p ă g â n i, s p r e a l I m p lo ra p r o te c ţi u n e a d e a n u t r i m i te g r in d in ă a s u -
p r a r e c o lte lo r (1 ) . — N e lu c r a r e a f i l e l o r v in e r e l d e s e x u lύ fem en in O ,
du p S Î n v ă ţ ă tu r a v r ă j i t o r i l o r , c a r i c o n s a c r ă u d u ’o r e p re z e n ta ţ i a n e lo r
s a le m y s t e r i â s e , o d e c la r a r ă , c o u tr a s p ir itu lu i C r e ş tin ilo r , d e n e fa s tă
(n e n o r o c ita ) , c a r i o r e s p e c ta i! d in c a u s a m o r ţe l D o m n u lu i n o s tru Ie s u s -
C h r is to s p e n tr u r e s c u m p a r a r e a 110m ulul o m en escQ . V r ă jito rii, m a l a -
dăogaO o f a l ş it a te , c ă : a ori ce lucrare începută în dioa vinerel nu
reusesce». A c â s tă c a u s a , v a n a in s in e , facil p e fe m e i,c a p e n isc e s la b e de
c a ra c te r f l, d e a n u c o se V in e re a p e n â lu <Jioa d e a s tă - ţll ( 2) . — U n g e re a
cu u s tu r o i a ţ iţ in e l o r c a s e i p e la f i l e l e d in m i^ ilo c u ld şi fin itu lii lu n ii
N o e m b rie , a d e c ă l a s t . F ilip U ş i la s t. A n d r e i : In c e a d'ântâiu s p re
a n a se a ta c a a n im a le le d o m e s n ic e d e b e s tiile s e l b a t i c e ; I a r In c e a
d e a d o u a s p r e a o p r i i n t r a r e a 111 c a s a a s tr ig o ilo r (3) d e a n u a tă c a

(1) Omenii p<5te afi venitu la a c ls ti cugetare, c i în momentele baterii pietrei

(grindine!), nu ee vodă fulgerile, ca în timparUe altor ploi, ei numaf o foto·
nerecîame şi nn sgomotii tt-ribelfi, oi a evea pare a arăta urgia d iv in i. pentra oare
îl zngavia pe Jnpiter tinind fulgeri le în mână, ce însemnă divinitatea indignată
pe âmenî din eauea greşalelor lor.
(2) Diet, de sciences oecaltee pe 800. ed. Paris 1852 din Encycloped. Theolog
Migne.
(3) Numele de strigoi 8e d i la 6menl morţi, îngropaţi de mal mnltă vrome. fi ca-
ril se credâii, de cei antici, o i duoharile lor ar veni în timpaltt nopţii, ţi ar intra 1■
corpurile lor; ţi ast-felu ar eei din mormentu, ei ar maltrata pe onmnl ţi animala
oe le aflau dormiud, eugeudule sângele- mal cn sârnă la rudele lor. Timpnlfl, In eare
credQ, cei vechi, c i potfl umbla strigoii, era de-cu-airi ρέαί la micclulfi nopţrl,
când se ducea de ee ase an dea în mormintele lor, umflaţi de eângo atât de tare, In-
oâtQ în urmii le !·.urgea pe g u ri pe naafi şi pe a re e h T , pentru care eanai ·e cred«ii ,
c i adesea>orî ■’ar G aflată aeeminoa cada rr· de s rigol ■naotâud In nâifgeln aicriile
lor. Diet d· sciences occuUcs p 7tt4 ud. Perie 1852 Knclyooped. Theul.*Migne.
570 O B rc s jU R i s u p e i i s t i ţ i o a s h

O am enii d e s ta tfl în c e p u ră f<5rte d e t e m p u r i a a n u m a l d a n i c i o im .

p o rta n ta a c e s to ra a u g u r iî, re c u n o s c â n d u le d e s u p e r s t i ţ i u n î ? a n e
C icerone c h ia r s c ris ă o c a r te c o n tr a lo r , p r i n c a r e s e d e sv & le a v a n i-
ta te a s c iin ţe l a u g u ric e ( 1 ) ; d a r p o p o r u la R o m a n u r â m a s e a t â t a d e ta r e
a ta ş a ta de e le , în c â ta dupt$ m a l m u lte s e c u le , 86 a f lă î n c ă e x is t â n d in
e la , c a tre c u te tr a d iţio n a la d in p ă r i n t e In f ia ş i a s f e l ia a a v e n ita
p ân â In f ile le n â s tr e , d u p â c u m s e p o te p r o b a î n d e s t u l a d e c la r a
d in o b se rv ă rile , ş i p r a c tic ă r ile 8 u p e r8 tiţi0 8 e , c e e x i s t ă î n m a s a p o -
p o ru lu i R o m â n a , c a re , ca d e s c e n d e n ta a p o p o r u lu i R o m a n a , a p o s e -
d a tu ş i tâ te o b ice iu rile lu i, c a t o tă s f o r ţ a r e a c h r i s ti a n is m u lu l , ce în -
vCţînd cunâscerea d e D * ^ e a . a c o m b ă tu tă t o ta - d d - u n a ş i c u t ă r i e a c e s-
te a su p e rs tiţiu n î vane.
I n u rm a re a a c e s to r p r e m is e , n o i n e vom s ili, d u p â p u te re , a
a ră ta pe ce le m a l în s e m n a te d in a c e s te a l u c r ă r i s u p e r s t i ţ i â s e e x is -
tin d e In p o p o ra, ş i a le d e c la ra ce s u n t a e le Î n ş in e î n s u ş i — c u m 8e
consideră de p erso n e le d is tin c te , ş i c e d e c id e S t . B i s e r i c ă a s u p r a ce -
lor-ce le p ra c tic ă .
I . L u c ră rile 8 u p e rs tiţi6 se ce e x is tă In p o p o r a s u n t a n e n u m ă r a t e ;
d a r to te s u n tu a c o m p a n ia te de c ir c o n s ta n ţe , ce n ’aO în ş i n e n i c i o v ir-
tu te sp re a p ro d u ce efe c tele s p e ra te . D e e x e m p lu , c ă : c â n t ă r e a c u c u lu i
a r face p re cine* v a f e r ic ita , d e s ,a r Î n tâ m p la sfî’l au<jlă> c â n t â n d u l iu
faţă , ş i a r av e a a s u p ra 8a 6 re ‫־‬c a re m o n e d ă în m o m e n t u la c â u d a v u
fericirea a l a a ^ i c â n tâ n d p e n tr u t n te î a - 0 r ă in a c e l a s e s o n a .
I I . E fectele a c e s te a p r e tin s e , p r in s in e Î n s u ş i n u s e p o t a a tr i b u i
ln tr ’un m oda ra ţio n a la , n ic i p u te r e l Iu l D -z e O , n i c i p u t e r e ! p h y s i-
co-naturale, căci a r fi rid ic o la a s e a t r i b u i p u t e r e l d e v in e p r e z i c e r i le
dupâ sboruln p a se rilo r (A u g u riî), ş i a f i l e l o r f a s t e , ş i n e f a s t e ( n o r o c ite
şi nenorocite), d upă în tâ ln ir e a In d r u m a c u p e r s â n e s a tf a n im a le £ is e
ca a r fi de re a în se m n a re , p r e c u m i e r p u r i l e .............e c t. — c a r i t â t e
s u n ta In sin e n u m ai n isc e c a re u ri o r d in a r e a c ir c o n s tă r il o r , I a r ă a l t a
nim ica : d a p ă cum le a u c o n s id e ra ta t o te p e rs o n e le d e s t i n c t e , a t â t a
civile c â ta ş i e c le s ia s tic e ; în u rm a c ă r o r a s t . B is e r i c ă le a c o n -
dem natfl d ire c ta , c a p e n isce a d e v e r a te f a l s i t ă ţ i — c ă c i d e ş i s ’a a
făc u ta de m u lţi, p r in p u te re a d ia v o lu lu i, O re -c a rI f a n t â m e ( in c h i-
p u irl), cele d ă t it a la de m in u n i, s p re în ş e l a r e a p u b lic u lu i, d a r a c e s te a .
Incurând fa c u n o scu te d e fa lşit& ţl, d in c a u s a n e r e a l is ă r e î lo r .
(1; C ic e r . D e d o v in a t. 11b. I I , n . 149.
 O B IC E IU R I S U P E R S T I Ţ I O A S E

D -fte u omulu isbienind( c h ia r p6Ve iOre s c iin ţa lo r), socotescfl In te l n i-

r e a c a p re u tu lQ d e o r e a p r e v e s tir e ; p e n tr u c a re , c â n d tre c il p e
lâ n g ă u n p r e u ttt, a ru n c ă , tn u rm a -1 c u p a e .sa Q b u r u e n l, sail fact) a lte
g e s tic u la ţii r id ic o le , ca c u m a r m ă r tu ris i p u b lic a , ca se lep ă d a d e
adela' daru, c e l ’a p r im it a s o le m n a î n c a sa D o m n u lu i p r in o p e r -
s6n& c a c e a -c e tr e c e , I n v e s tita c u d a ru l ΰ p r e u ţie l. D uci cuvftntultt
l u îD ‫ ־‬$efl ^ istt p r in p r o p h e tu l I e r e m ia , t r i m i te p e a c e s te a p e rsâ n e , cu
n u m e d e c h r e ş tin l, l a p ă g â n i 8 p re a v e d e a ş i o b se rv a , d e s e fac a In tre
p ă g â n i u n e le c a a c e s te a , p ic â n d : Treceţi in insulele ciietimulu, ş i
vedefi, şi în k id a r u trim iteţi, ţ i socotiţi forte, ş i vedeţi de ş'au
schimbat păgâni* Domnedeiî s i l ; şi acia nu sunt Domnedeî; iar
poporulu m eu a schimbaţii m ărim ea mea în acelea dela cari nu
se vor folosi.·»{[)
D a r p e n tr u a n u s e p ă r e a c ă n o i a m a c c e n tu a ta p r e a ta r e c u v lia -
tu lfi, a s a p r a a c e s t o r a c h r e ş t in l , c a f a p te d e p ă g â n i, lă s ă m s ă 8e
an<J0, î n a c o s t ă p r iv i r e , Î n s u ş i c u v in te le 8 t. lo a n C h ry so sto m tt (* ),
ce afl fo ş tii p r o n u n ţia te c ă tr e p o p o r a la  atio ch i& n tt : « P o m -
pe sa tanice, <Jice e lfi, suntu theatr'ele, circurile , observarea
pitelor faste ş i nefaste, prefacerile, ş i ghiciturile. D ar cei-ce
odserva acestea întreba : Ce ren polu aduce ? L a care noi res‫־‬
pundem : V efa p e u n u bietu omu, eşină d in casa 8a, uîtându-se
încrucişatu (c h io r îş f l) , s' au şchiopătând, şi îndată conchifi, de ac i,
o rea prevestire. A cesta este o pom pă sata n ică; căci nuîntelnirea
omului face ca faoa s i fie hună, s'au rea, ci veţuirea tn pecate.
Deci când v e t eşi, păfiesce num a i u n singnru lucru, adecă a nu
te in tiln i'c u pecatulu, cădi elu este care ne face a cădea, ş i atun-
cea si fii siguru, că nici însu§i D iavolulu nu te va putea a ataca.
D a r ce <Jicî? v ed i u n om u şi conchifti u n r iu \ inse n u v e fa ş i cursa
didVoUscă, că te fa ce inam icu aceluia ce n u ■ţi a făcu tu n i c i un
r k i ? C u m te constiiue adversariu fra telu i tiu din o causă ne-
dreptă ? D -iţeu ordonă de a iu b i chiar şi pe in im icii noştrii, tu
tns6 te fa c i a d versa riu şi aceluia ce nu te a vetăm atu in tru n i‫־‬
m ic a j n i c i a i de ce se-l a c u zi‫״‬, ş i n u cugeţf câtu de m are e

(1) Ieremia ·. II. 10.

(?) Chrittom hun ii. XXI. (d populum Antiochen. tom L P· 244—245. cd. Frao-
cof.
 572 O B IC EIU R I S U P E R S T IŢ IO A S E

n o p te a pe p e rs â n e le ce d o r m e a a c o lo .— S t r i c a r e a o g l i n d i i , î n tâ m p la te
în casft, s e c re d e tt c ă a r p r o d u c e o m a r e n e n o r o c ir e , e c t. L a a c e s te a
s u p e r s tiţiu n î s e m a l r a p o r t ă şi o b ic e iu r ile d e c ă u t a r e a n o r o c u lu i In o-
g lin d ă , c ă r ţ i , b o b i ( 1 ), g h io c i e c t. c e s e p r a c t i c ă m a l m u l ţ i i d e fem e i
b& trîne (b a b e ) , c a re - ş l ţinfl î n t r e ţ i n e r e a vieţel m a l m u l t a c u f a lş ită ţi;
p re cu m : d e s c ă n tic e , v r ă j i , f a p te im o r a le , e c t..
T 6 te a c e s te a s u p e r s ţiu n l e x is tin d e î n p o p o r a , c a o r S m ă ş i ţă a
id o la trie i, s u n tfi s lu jb e s a ta n ic e , d e c a r i s ’a l e p ă d a t a to tf l c h r e ş ti-
nulO l a s t . B o te z a , d in c e n d ii I n a i u t e a p r e u tu lu î: « M S le p ă d u d e s a -
(a m , de tote lucrurile lui. de to ţi în g e rii lu i, d e tâte slujbele lu t,
şi de totă trufia lu i2 ) ‫ ) ״‬. P r i n u r m a r e t o ţ i c e l- c e p r a c t i c ă a c e s te a
o b ice iu ri id o la tric e , p e t ă c u t e î n b r ă ţ i ş e z ă d i n n o fl f o r m e le id o la t r i e i,
ş i se lâ p ă d ă p e n e s im ţite d e a n g a ja m e n t u l f l f ă c u t a l a s t . B o te z a ,
ce e s te is v o ru la v i e ţ e l ; d u p r e c u m flic e î n s u ş i D - $ e f l , p r i n g u r a
p ro p h e tu lu l I e r e m ia (3 ). «.Pre m in e isvo ru lu v ieţei m 'a p d ră situ
şi s'au săpatu loru-şi fontâni surpate, c a ri n u v o r ţin e a apar.>
şi au schimbatu m ărirea m ea, în acelea d ela c a ri n u se vor fo-
losi ( 4 ) : a d e c a , In s u p e r s t iţ iu n î d e ş a r t e .
O b s e rv a to rii ş i p r a c tic a to r il a c e s to r o b i c e i u r i s u p e r s t i ţ i 6 s e p ro -
b â z ă r e n o n ţia r e a lo r do a u g a ja m e u tu la f ă c u t a l a s t . B o t e z a , c ă se
v o r u n i cu c h ris to s , I a c ă ş i p r iu u n f a p t a v S ţjlu ta , e x e r c i t a t a c o n tr a
p r e u tu lu î, în a in te a c ă r u ia i i a a i n c h i a t a a c e l a a n g a j a m e n t a a l u n ir e l
lo r c u c h r i s t o s : c ă c i c a d ’i n t r ’u n i n s t i n c t a , î n e l u r a c e a c ă tr e

Dar mie mi se pare, că : lu m e a ar fi venitu a crede acâstă îngrozitore faptă din

caasa nnor Lilieci, forte mari, ei cari astă-di se maî află nam al prin America, nu-
mitî Vampiri, adecă strigoi· Acestea animale de zonă caldă, ca nocturne, locueacu
âioa prin locuri ascunse, pre cum Riduri vecin, ruinî, cimitirurî, ect. de nnde e-
eind noptea se apropie de <5men1 fi animale, ce le află dormind, aşa de lin ă în câtă
nu le simtu personele adormite; ai atuncea le face o mică ran ă pe o vină de nnde
le auge sângele, înse ca aţa finetă ie câtu na se potfi tre di din som nu: ţi de nu se
întâmplă ca ττβ-ηη evenimentQ sg-1 descepte, atuncea potfi chiar şi muri, sau a rfî-
mânea ca leşinaţi din causa curgerii sângelui. V-edî Operile Inî B uffon *>m. II. p,
97 ed Paria 1830 Din frica de strigoi, ce domina lumea antică, s e conchide c ă a -
ceţtl lilieci au foatfi în anticitate şi ppn Europa — înec nu orau cunoscuţi de omenî
ca animale s b a r ă t o r e — si din caasa că el eşea de prin locuri ascunse, ca cim itr
rele, ce erau pline de găarl şi peacerl, se credâfi a fi nuflete morţilor, carii efec-
tnlafi acelea rele.
(1) Bobi, grăunţe de porumbă s’au popuşoi.
(2) T«|}l Molitfelniculfi la ceremonia lepădărilor de diavolul de la af. Botez.
(3) Ieremia c. Ii. 3.
(4) Id. c. ÎL 10.
 O B IC E IU R I S U P E R S T IŢ IO A S E __________ ^ 7 5

Asfeliu în câtu nici o dată să nu eşi fori acestă glăsuire‫׳‬, acestă

fie (ie toiagu, armatură, §i turmi de tărie şi cu cuvântulu acesta « ·
chipuescc cruce pe fruntea ta : şi făcând asfelu nu numai omulu
ce te va întâlni, dar nidi însuşi diavolulu nu te va putea vătăma
tn nici un modu- văţlându te pre tine că te arăţi pretutindinea în
tăritu de acestă armă-o.
S t . I6 n O rysostom enum erând lu a ltă oinelie m al m ulte de
acestea su p e rstiţiu n ! le d eclară expresii de o b i c e i u r i p ă g â n e ,
picând : «M ulte dio obiceiurile p ăg ân e 86 p ă strfe ă de orl-cari din
al n o ş tri!; p re cum s u n tti: «.vrăjile, prezicerile (auguriile) pre-
vestirile (cobiturile), observarea filelor, grija despre faceri, şi bi■
letele cele pline de totă impietatea, ce le puiru pe capetele copiilor,
îndată ce suntu născuţi» (1 ).
I n fine s t. B ise ric ă, ca m um ă duiâeă. totO -de-una a în g rijită de
fii s6î, a ră tâ n d u le că to te obiceiurile su p erstiţio se suntfl num ai nisee
f a lş ită ţl, se rv in d n um ai sp re a În d ep ărta om enirea de la Ώ -φθϋ, şi
a o conduce în e râ re ; p e n tru care pe cel ce n u volaă ase corecta tl
fulgerai! c a anathema, d u p S cu m se vede din m al m ulte concilii. A şa
concilîulO d in L a o d icia ţin u ţii la 3 6 4 In canonulQ 3 5 d e e id e : «D e
se va afla cine-va zăbovinduse in idolatria actsta ascunsă (super-
s tiţiu n l) se fie anathema] căci a lăsatupre Domnulu nostru Iisus‫־‬
Christos şi a venitu la idolatrie» . I a r p rin can . 3 6 ordonă a n a
p rim i n ici îa B is e ric a , n u n u m ai ceî-ce le facil, d ar n ici p re ceî-ce
le p 6 rtă , p ic â n d : N u se cuvine . . . a fi vrăjitoriu, descântătoriu,
astrologu, sau a face baere, ce sănlu legături a sufletelor loru ;
iar pe cel-ce le portă, am ordonatu să se alunge din Biserică».
A costă a lu n g a r e d in B ise ric ă o rep ete see ş i S y nodnltt a V t-le a de
a tâ tă lu m e a , ţ in u t u la 6 9 1 î a T r u la (2) , $ icâ a d p rin canonulQ 6 1 ;
Ceî-ce se flictt a la a g ă to r î de n o n rl, v ră jito ri, stre ju ito rl şi ferm ecă-
tor!, rem ă in d ii în a c e s te a , fă ră a se sc h im b a s a u a se feri de acestea
p e rg e tâ re ş i p ă g â n e s c î m e ş te ş u g ir l: decid em că cu to ta l să se lepede
de la B is e ric ă , p r e cu m ş i s â n te le can o n e În v a ţă : Că ce împărtă-
şire are lumina cu, întunereculu, Qice Apostolulu ? său ce tn*

(1) Chriaoat. comment în galat. p, 789 ed. Francof. ΥβφΙ Bingh Q. b- XVI. c. V.
§■8. tom. 7. p. 265.
(2) 1 Corint c. VI. 7. 14 16.15.
 574 o b ic e i O r 1 s u p e r s t i ţ i o a s e

ridicolul? câtu de mare e ruşinea? dar încă câtu de m are e p e-

ricolulu ? Aşi spune şi altă ridiculositate, dar m i ruşinezu, şi me în.
roşcscu : însi mi voiu sforţa a o spune pentru m ântuirea vostră : de
întelnescî o fecioră, $icl, (jioa îm i vafinefolositore, ia r de intâinesci o
curvă, (J,ici va fi folositore bună, şi plină de m ultu căştig u ; veŞ,\ şi
aci cum diavolulu ascunde frauda, ca s i despreţuim p e cea modestă,
şi se stimăm, şi si prefer mu pe cea neruşinată — D a r ce se m al fâcem
despre cel-ce întrebuinţezi descântece şi legături, şi cet-ce incun-
giură cu panglice monezile de aramă a lui A lexandru Macedonu,
ce au figuri de capete şi de pictore. Îm i veţifiice pote : aceştea suntu
speranţele nostre; cădi dupi cruce şi mortea D om nului n a vem spe-
ranţa mântuirea in imaginea regelui ? D a r ce! nu se n câtu de multu
crucea a a d u s u lu m e a la deseverşire ? mortea a nim icitu, pccatulu
a ştersu, Iadul a golitu, şi puterea diavolului a zdrobitu. A u -
dâra sinitatea corpului ne e promisă p rin o credinţă demnă în ea ?
tota lumea a însufleţitu, num ai tu singuru n u crefil in ea ? şi de
ce pedâpsă n a i fi demnii, spune-mi 1 cădi nu num ai p o rţi la tine le-
gături de a ţi (b&ere), şi descântece, dar încă conduci in casa ta şi
pe bătrânele cele beţive, şi cu mersulu cocoşatu, spre a ţi ghici no-
roculu; şi nu te ruşinezi, nici te înroşescl de asfeliu de pricepere,
tficend ; Şciu ce facu ? Dar jmal grea este erorea când o seim, şi
nu ne îndreptămu. Deci unora ca acestorapărîndu-li-se, că se vor
putea escuza, $icu : chreştină este muerea ce discântă, şi nimica
alta nu vorbesce in descântice de câtu de numele lu i D -fieu. Pen-
tru acesta chiar o urc seu şi o despreţuescu : căci cu numele lui
D-fieu se servesce in descântece; şi cea-ce se fiice a fi chreştină,
face lucruri păgâne. In fine şi demonii m ărturisiţi numele lui
D-deu, dar cu tote acestea totu demoni rim â n u ‫׳‬, şi d e şi fiiceului
Christos: « s c i u t e p r e tin e , c in e e ş t i, s â n t n l O l a l D -d e ti»
dar elu totuşi îi mustra şi-t alunga. P en tru care v i rogu chiar,
a v i curăţi de acestă erore, şi a păţii cuventtilu ce vom d ic e :
ca pe un toiagu în care te rafiimi. Ş i dupi cum nimene din noi.
nu îndrăsnesce a se presenta în p iaţa, fore încălţăminte sau fo ri
haină, de aseminea fore cuventulu acela, ntdi o dată să nu mergi
în publicu; dar şi când vei trece prăgulu vestibulului (p rid v o ru lQ )
să pronunţi mai inteiu acestu cuventu: L e p ă d t t ‫־‬m e d e t in e 8a-
t&no, de pompele şi slujbele tale, şi m i unescu cu tine Christose.
 B I B L I O T E Q A
M itropoliei M oldovei
STA·-

Hnmirnl yinamirei N um irea B I S E B 11

‫ ן‬C ătunelor Bafi
eu
Satelor
r hram ul

1 0. D rogu
1 1 . N iesipeni
. 11 Adorm irea
A dorm irea
12. CSinenil M oşeşti! Sânta GheorghJ
13. D edulesciî B Săntu 100u Ί
• Pogor. S ă n tu S |

·d g I I09S
1 O raşul B n zea . a
,
i s 099
■
1(1 s εε

'iZ 08
08 i
08
08J B u n a V estire (Bj
ost
ost
091 S ăn tu N icolae .
091
081
091 j N is c e re a M . Do!
111 OSI

05 1
h
·if • 1 A d o rm . M . D o m l
n1 • I Damineca tutor a
,j ill ; 2 .S tâ lp u , > 1 S&ntn Dimitrie I
3 . TJlm eni! 1 ‫ ״‬Săntu Gheorghe I
Dar s. V. 1 S â n ţii I m p â r a ţiJ
 576

soţtre ·este* Bisericei Iul Christos cu idolii ? sau ce p arte este ere-
dinciosuliii cu celu necredinciosut sau ce unire are Christos cu
VeUaru» (« ).
D in ac este a c a n ân e se c o n s ta tă î n d e s tu lti d e c la r ii, c ă S i . B ise-
ric ă n a c o n sid e ră tn n a m S ru lu c h r e s tin e lo r p e c e l-c e p r a c t ic ă aces-
te a o b ic e la il s n p e rs tiâ s e , ce sn n tfl r e m ă ş iţî a i d o la t r i e i, p e n g cănd
nu se v o r le p ă d a de e le, ş i n u v o r n ă z u i c u t 6 t ă in im a c ă tr e D -zeu.
A r c h . Gr. R tşca n

(1) Canâne desciplinare de acestea se află f6rte multe în totu decareolâ aecule-
lor în carii s t Pârinţî au căutata a şterge idolatria. Ve^I Pidalioned. M-tire Nemtzu
an. 1844 fii. 189.186. ect.
 jSTICA BCLESlASTlCA A 8PABCHCEI B l’ZEU
toriî de o p ere r e lig iâ s e , c a rii v o rfl t r i m i t e la K e a a a ylUuuw —_
unfl esem plarfli, ▼or a v e a d r e p tu l la t r e i p u b lic a ţiu n l d io p a r t e a f o le î V
No. ^ A tre b u in ţă ‫׳‬, ee v a p u b lic a ş i o s c u r t ă analisă a s u p r a o p e re i.
Fami-
(NUMELE Şi PBONUMELE
ljilor
Preoţilor
31
C re ş tin is m u l in D a c ii s i c r e ş tin a r e a R o m a n i-
]0Γ. Studiu istorico-eclesiasticti asupra Romanilor din cele mal an-
Neagu Mibaia 50 grămătic
Gheorghe Ţignescu 32
tiec timpuri p6n6 la organisaţiunea lor definitivă eclesiaticâ. Preţul
821 380 de comună 4 cl. sem. !
• 17
17 84 250 Stoiaou Mocana . 50 3 cl. sem ; 101‫ ״‬exemplarii este de 5 lei.
IoDiţă Constantin . 421 grăm ătic |
‫־‬ 17 64 180 .
Vacanţă ---------------- -----------------------
17 45 90 .
17 120 280 deSUt Nicolae 45 grămătic
loan Moise . 28; 4 cl. sem I R e v e re n ţia sa Protosincelul Ilarion Puşcaru, profesorii la Semina-
1 1
rial din Sibiiu, a publicata de curând o noă operă religiosă: « I s a -
gogia seu In tro d u cere în c u n o s c in ta c ă r ţ ilo r
J U D E T T J !^
S-tei S crip tu ri.»
R e d a c ţiu n e a Jurnalului, salutând pre autorul acestei opere d e
toto meritul, o recomandă lectorilor 861, celor mal ales, carii se o-
cupft c u cărţile S-tel Scripturi.
PLASA]
Arhimanâ Pafnntie Ιόη.
de SUta 701 grăm ătic .22201
Protoeinghel Teof. Ion. 45 grăm ătic 11500! Reverenţia sa D. Titu Budu, autortt al mal multor opere religiose,
Ierom. Calistrat. Andro. 40 g răm ătic 1200
Preot 160 Theodorescu. 32 4 cl semin. 1200 a înaintata Redacţiunel opera, eşită de sub presă acum de curend şi
Ierom.St81ian Damitres. 37 practicant 12001 întitulată: ‫״‬Chatechese pentru pruncii şcolari dinscolele elementare
400 2000 de Comună Petra I. Bărbulesca 02 practicant 4801
Costache ScheFofilachs. 66 practicant 480 populare“ lucrate dupre G. Mey. preţul 1 fl. 50 ct. (2, 78 bani).
Nicolae Matheesca 47 3 cl sem 480 Gherla.
Hristea Dumitrescu. 43 2 cl sem 480 Redacţiunea jurnalului ‫״‬Biserica ortodocsă Română“ recomandă
llie Damitrescu . 36 4 clase sem 480
P D). 203 740 de Stata Theodor Manolache 60 practicant 660 acestă operă noă religiosă mal ales pentru metodul el de espunere al
Constantin Theodor 49 practicant 6*0 verităţilor dogmatice, făcendu‫־‬şî tot-o-dată datoria, de a supune la
Gheorghe Stan 40 4 cl sem. 660
400 da Comani Petrache N. Ionesca . 56 4 cl semin 480
ctmoscinţa lectorilor 8el, că verităţile relgiunel creştine ce formeză
Atanasiu Covăcena 44 4 cl semn. 480] distincţiunea Intre Biserica ortodocsă şi cea papală, sunt tractate In
Stefan Şudăţenn . 138 4 cl semin 4801 sensul oestel de pre urmă.
2451225 de Comană Vasile Baştarea . '50 2 cl sem, 480
Ιόη Protonotari e . 49 practicant 1 480
Bada Vasilescn 43 1 cl. eem. 480
Gheorghe Vioreanu 38 4 cl. 8em 1 480
01.. | 16 40 160 de comună Vacanţă 1
Hnţ. 70 350 de comană Vacanţă
‫ ־‬17 260 1300 de comană Nae Mihăescn 4Σ> grăm ătic 1 2401
.1 12 130 630 de comună Marin Stănalesca . J 4 5 j J Î c l 8 e m . 112[
. 1 7
1
 BISE RICA

,TURNAI PER IO D IC EC L E SIA ST IC

IULIE

I. Patristica : P S rinţiî secuiului al II-Iea şi al lll-lea. 577.—II. începutul

verilor românesc! clisa închinate. 5%. — III. Ga vent despre Bisericii t»i
— IV. C uvânt despre şc61& 606.—V. E splican‫׳‬a Evan‫« ״‬liei «lin Duniihe
Ill-a dnpS Rusalii 6Π. —VI. Predica la skimbiirea In falii a !»■!mnulni
mâni nostru .Is. Cliristos. 619.—VII. Din istoria lîisericeî RoinAnilorG'
,—VIII. Cronica Eclesiastica 634.—IX Statistica Eclesiastieît a Eparcl!
‘Β α ζέϋ . 9.

B U C U R E S C I

TYPOGRAPHIC CURŢII, PROPRIETAR F. OOBL

12, Pasaglul Român. 12.
1878.
 Abonamentele se Cacti la R edacţia ju rn a lu lu i, s tra d a Pitagora
No. 3 6 , in c a p ita li; 6r în d istricte la P ro to ie re i şi la b iu ro u rile po-
stole.
Abonamentele se facă pe untl a n a . P r e ţu l a b o n a m e n tu lu i pre uno
ana, transportata ju rn a lu l la dom iciliul a b o n a ţilo r,e s te d e 1 2 lei noi
plătiţi în doue sem estre, la începutu l fie-cârul s e m e s tru .
Numai pentra străinătate se va calcula p o rtu l In p lu s.
Abonaţii, carii nu vor prim i n u m ere le re g u la t, v o r rec la m a la Pro-
toierett, şi în casa de a n u prim i în d e s tu la re , v o r rec la m a d ’a drep-
tal la Redacţia jurnalului.

----------------- Φ » -----------------

Scrisori nefrancate nu se prim esca la R ed a c ţie .

----------------- « A ------------------

La redacţiune se află esem plare co m p lecte d e a le J u rn a lu lu i pre

red a c ţiu n e a d isp u n e n u m a i de la
p o . IV înainte. P reţu l fie-câria b ro şu re lu n a re , tra n s p o rta tă la do-
mcilin, este de 1 lea.
 ANUL IV. BUCURESCI, IULIE 1878 No. 10.

JO R N A M l P E R IO D IG U K C L R S iA S T I C l

^ . ·P J L R ' E O T iJ i.’T A . PS X ă tn /FJL

• Predici cuvântul »
U T im . I V. 7.

SÂNTUL IPOLIT

B i o g r a f i a I n i. U nul din învcţăceil cel mal renumiţi al

8-luI Irinefl a fostfi s-tal Ipolit, care, dopre cam ni spâne Ieronim,
mal ântîlia a fogtO senatorfi şi apoi Episcopii. El s ’a iaptalâ contra
lai N o e t, care era apăraţii de către Episcopii Romei Zefirin
(2 0 1 — 2 1 8 ) şi Calist ( 2 1 9 — 2 2 3 ). In cartea V contra eresiilorl-
polit scrie, că Zefirin şi Calist aii arm ato eresia cea spurcată, co-
rupând credinţa ln dogma despre F iia lla l D-deu. S ‫־‬lul Ipolit, com-
bătând ca forţa a tâ t pre Noet, cât şi pre succesorii se! el pre tira-
pal împSrîiţieî lai Alecsandra Sever a scrisfi crugul sofl pascbalil;
Iar soţiei imperatoral ui Filip (2 4 4 ), imperatricel Severa, el '1 a
scrisfi o epistolă. însuşi local catredrel 101 episcopale Ha punea In
contacta ca palatal imperialii, şi el era Episcopii, dupre cam dicea
cel vekl, al porţilor Romei, seil mal precis, Episcopii din apropierea
Romei, adecă episcopia lai se afla pro câmpul Vero ln calea Tibar-
tie. P radenţia ln imnal s-lul Ipolit scrie, că el a m ărita ca m6rte
de m artira la p<5rta Ostia, Iar rămăşiţele lai aa fosta depaso In ci*
mitirul din câmpul Vero. Tot Pradenţia ln acelaşi imnfl numesce
pre Ipolit sântul înveţiitoril, pastoral zeloşii, Iar păgânii de pre acele
tim parl lin nuinlail căpitenia fnkinătorilor lai Christos, adecă E-
piscopa. De ande se vede, că Episcopal Ipolit, cela ce îşi avea ca·
tedra la cim itirul Vero, şi Ipolit, cela cântată de P rad en ţia, sfiala
AVUI· IV 9?
 In virtute» art. 8. din regulamentul 8f. Sinoda pentru înfiinţare»
jurnalului bisericesc!), comitetul redactori al jurnalului <Bl SE-
RIGA ORTHODOXA ROMÂNĂ», face cunoscuţii fcutulor pera6-
nelor competinte în materii theologice, că, 8e primescύ laredac-
ţiune articule, pentru care domnii colaboratori vor primi o re-
muneraţiane
Pentrn ca articulele 8ă fie primite şi publicate, domnii colabo-
ratorl vor avea în vedere :
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata , 8ă se confor-
meze cu programa sf. Sinodfl, prevăzută la art. 6 din regulamen-
tul pentru jurnalul bieericescâ, care e publicaţii în No. I-ift din
Octombrie 1874;
2, In privirea limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 şi
10 din acelaşi regulamentâ;
3, In privirea ortografiei vor căuta a fi cât 8e va putea m*1
simplă şi mal uş<5ră de citit
Remuneraţiunea domnilor colaboratori pentru articulele publi-
cate 86 va face pe c61a de presă a jurnalului, pecum şi pe frac*
ţinui din c61&.
Remuneraţiunea va fi :
1, Pentrn articulele de lectură uş<5ră şi predici 4:0 1. n. pe c61ă;
2, Pentrn articulele de coprindere sciinţifică, în care materiele
vor fi dâsvoltate mal alee în modtl istoricii, 601. n. pe c61ă;
3,Pentru articulele relative la istoria şi literatura ecleeiasticft
a Biericel române, 100 1. n. pe c61ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreţiarea ărţiculelor, în virtutea art. 8 din regulamentâ, este
reeervată comitetului redactoriΰ,

-‫ ו‬a t !
 s - t u l ip o l ît 579

enttt ca scopul, de a 86 v edea, că ereticii n a avâtt nimicii a l lor pro-

prin, şi to ta l e ste ln a tă din filosofia p ăg ân ă. C ărţile u rm ătâre ca-
prindă a n a l isa ta ta r o r eresiilor 10 o rd in ea, cam ele 8’afl m anifestata
de la apostoli. C a rte a a c}0cea coprinde QnO resam atQ al celor p re-
cedente şi o re f a ta ţia n e m inutiO să a la i N oet. Â cfetă refa ta ţiu n e
are im p o rta n ţa 3a ş i p e n tra cu v â n ta i, că ideile la i N oet sim tă ideile
şi a le neologilor n o ştri.
S - ta l Ip o lit la în cep u tă a ra tă prin cip iile fun d am en tale, p re care
şi le p une N o e t p e n tru d o ctrin a sa (§ 1 — 3 ). DupO acela, eeplicând
tocaturile S c rip tu re l, c ita te de N o et, e l îl opune a lte tec sta rl ( § 4 — 8 ).
P recum a le g e re a , a ş a şi e sp licaţian ea vorbelor din s - ta S crip tu ră,
sîiutQ o p e ra u n u î teologQ consum ata. M al d ep arte el scrie : « precum
cela, ce volesce a în v e ţa îu ţelep clu n ea lum ei, n a p â te să o face acesta
a lă tu re a ca d o c trin ele filosofice, a şa ş i celu, ce volesce să Înveţe teo-
logia, cea d u p re D-<Jea, tre b u e să o în v eţe num ai din 8-tele Scrip-
ta ri. P re cu m volesce P ă rin te le , a ş a vom a c re d e ; precum volesce el
să n e În v e ţe , a ş a vom a m ă rta risi. !Na dupre voia n 6 stră, n a dupre
canoscinţele p ro p rii a le n â stre vom a face v o ia la i D -^eO ; d a r cam
a voitfl el s ă n e În v eţe in s -ta S c rip tu ră , a ş a vomQ cu g eta > (§ 9 ).
DapO aceste urm eză esp u n erea d octrinei d esp re s - ta T reim e d ap re
m an u d n cerea re v e la ţia n e l divine.
« E l (D ‫<־‬Jea) a fustQ a n a l, şi a u e ra cu dln sn l n im ica contim pa-
ra n a , cân d elşî-& pro p u sa c re a ţiu n e a lum ei. E l a e sc a g e ta t’o, avoitO ,
a d isâ ş i In m e a s ’a c re a ta . . . . nim ica a a -Ι e ra c o n tim p o ran a L u i,
e sista n u m ai e l s in g a ra . D a r e l în a n ita te a sa e ra m a lţim e (α ύ τ ο ς
δέ μ ό ν ο ς ώ ν , π ο λ ύ ς ή ν ) ; în tr u c â t el n a esista fCrS de C uvânta
(ά λ ο γ ο ς ), n ici fOrg d e în ţe le p c iu n e (ά σ ο φ ο ς), n ici fCrC de P a te re ,
n ic i ffrre d e C onsilia. T o ta l e ra in D in sal şi E l e ra to ta l. D a r când
a v o ita £ 1 d a p re v o in ţa sa , a tu n c i el a n ăscu ta C a v â n tal 860, p rin
c a re a c re a ta t o t a l . . . . T 6 tă c re a ţia a e a a c re a t’o E l ; ca C uvântai
el a n ă s c u ta p re C a v â n ttt.. . Ş i £ ca ’n a iu te a L a i a lta l. Ş i dăcîi
$icO e a a lta l, ap o i a c e s ta n a în sem n eză doi D - ^ e l ; E l este, ca o
lu m in ă d in lu m in ă , c a a p a din isv o ra , ca o r a d ă din sâ re >. S p re a
p ro b a a c este c itâ z ă cu v in te le : < L a În ce p u tă e ra cu v â n tu l şi
C a v â a tu l e ra la D -^ e a şi D -φθΰ e ra C a v â n ta l * P e n tra c o n firm area
t r i a it ă ţe î perso n elo r, s -ta l Ip o lit c itâ z ă ş i o rd in u l, d a ta p e n tra bo-
te z a (§ 1 0 — 1 4 ) . « T a ia tro d a c l o v o rb ă cân d d e te rm in i p re F iiu l,
u n a şi acelaşi p e rs â n ă . P r u d e n ţ i u , I e r o n im ş i T e o d o r it num escQ ρΓθ
s-tul Ip o lit m a r tir u , d a r n u m a i e î c a t o ţ i i du a r a t ă tim p u l martie
rel lui.

OPERELE LUI IP O L IT

D upre c u p r in d e r e , o p e re le 8-1 u i I p o l i t p o ttt s a fie împărţite

în istorico-canonice, d o g m a tic o p o le m ic e ş i în e c se g e tic e .
D in c l a s a â n t ă i a d e o p e re n o î a s t ă ‫]«־‬l d î s u n ta c u n o s c u te :
Tractatul despre paschă ş i B egulele eusebieî apostolice. O p e ra des-
pre paschă este c e a â n tă i a c e rc a r e p e n tr u f o r m a r e a u n u l c ru g o pas-
c h a li creştinii. Ş i a c e s ta o p e ră e s te s c r is ă , se î n ţ e l e g e , cu o casiu n ea
disputei despre tim p u l sS rb ă re l p a s c e lo r ( 1 ).
D in operele d o g m a t ic o - p o le m ic e s u n t a d e n o t a t a : a ) O-
pera contra eresiilor, b) O p e r a contra lu i Veron ş i aiul Helic,
c), Com posiţiunea despre Christos şi A n tic h rist ş i d ) O m ilia de la
Teofanie.
E asebie, Ieronim ş i F o tie c u n o s c â u o o p e r ă a s - lu l I p o li t contra
tuturor eresiilor. P6n6 !n tim p u r i le d e p r e u r m ă , e r a cu n o scu tă nu-
m al p artea de p re urm ă a a c e s te i o p e re s p a ţi â s ă — reflecsiunî in contra
lui Noet, în ore-ce restu l se c o n s id e ră p e r d u ta . L a 1 8 4 2 , în A to n , a
fostu g ă sită u n a m a n u s c r ip t v e k ifl în lim b a g r 6 c ă , în c a re , d u p re cum
s’a probata prin unii s tu d ia s p e c ia la , s e a f la a o p t c ă r ţ i d in < je c e a le ope-
rel Iul Ipolit contra e re siilo r ( 2). O p e ra a c e s t a a iu l I p o l i t se num esco‘
φιλοσοφοόμενα ή κ α τ ά ‫׳‬κ α σ ώ ν α ι ρ έ σ ε ω ν ε λ ε γ χ ο ς = filoscfisări,
s6u refutaţiunea tu tu ro r e re s iilo r» . T i t l u l â n tă i a se r e f e r ă în modfi
speciala la cartea â n tă ia , c a re a c u p rin d e u n â e c s t r a c t a fo rte bunQ
al filosofiel veto grece ş i p a r te d in filo so fia o r i e n t a l ă ; e a n i d ă u n a
tablou a l diverselor id ei d e s p re c e s tiu n ile , c e a a p r e o c u p a ta to t-d e .
ana om enirea. A cesta ta b lo â , d u p re cu m <Jice k l a r a u to r u l, e s te fă-

(lj Operele e-loî Ipolit, ce 8’aă putută descoperi, au fosta publicate de cătrfi Alb,
Fabrieias- Hamburgae 1716. Holland în ▼olnmal al doile al biblioteceî părinţilor
le-a pablicatu cn adaoee. In timparile mal noe Ang. Majo a publicată şi alte ■crieri
ale b-1uî Ipolit, (Bomae. collect, vet Ânct. 1833). Unele opere ale 8-luî Ipolit a&
fostu traduse încă dia anticitate In Umba arabici şi siriacă (Aaeeman Bibi. Τ.ΠΙ
Fabric. Bibi. graec. T. VII).
(2) S. Hippoliti cont. Haerea Oxonii 1851. 8t. HippoIitaB and the Church of Bo®··
London 1852.
 S -T U L IP O L IT M *

Omilia s-lul Ipolit la Teofanie (Bo boteză) 08t0 înseninată şi din

punctul de privire dogmatic(], precum şi ca modela oratoricii al unul
pariute antica al Bisericel. Iu partea Întâia predicatorul prosintă
m ăreţia amorel şi modestia Mântuitorului, Oarele, fiiLd Domnii şi
OreatorO, acceptă botezul de la servi tor fi. ln partea a doa descrie
actul botezului şi pre Spiritul celfi dătătorii de vieţă.
Cu numele 8-lul Ipolit noi avemd şi opere, care nu aparţinu Iul.
Aşa de esemplu : opera despre sfârşitul lumel şi despre Antichrist.
Ea nu semănă cu celelalte opere ale Iul nici dupre stilfi şi nici dnpre
cuprindere; lim ba acestei opere este o limbă grecă coruptă; ideii·
siiutd cu totul opuse celor, ce se găseeca in opera autentică despre
Antichrist. Aşa pentru esemplu idea, că Antichrist va ti diavolii, fi
nu omti, şi că spiritele fimenilor eeisttt din eternitate.
N B . A c e s tă operă e s te tr a d u s ă ş i i n lim b a r u s ă şi ea
e s te i ti r t e I u b i tă d e s c h is m a tic ii, s e u lip o v e n ii ru ş i.

SÂNTUL PIPRIAN

Biografia Ini. S -tu l Ciprian, a fosta fiiul unul senatorii

a v u ta ; el Iubea cu pasiune sciinţa şi era oratorii renum ita. Ρβηύ la
etatea de 4 0 aal al vieţel sele 01 a fosta păgâna şi la 2 4 ti do la
Christos 61 in urm area convicţiune!, căpătată de la presbiterul Coci·
liu, a prim ita botezul şi şl-a skim bata cu totul vieţa. Zelul Iul pen-
tra credinţă şi vieţa Iul creştină a atrasa lu curând privirile cleru‫־‬
lui şi ale poporului. DnpO doi ani de la creştinarea sa a fosta sân-
ţitfl p re a ta , Iar dupO una ana de la acesta s’a aleea Epiacopfl.
A ctivitatea 101 pâstorală a fosta Îndreptată asupra organisaţiunel
disciplinare. Itig aro sitatea lui Novat a atrasa asupra sa privirile a-
cestuia, Iar afacerea eresiel acestuia a fosta Întrerupta de terorile
persecuţianel am erinţătâre. Când persecuţianea Iul Decia m al loce■
tase, C iprian, dupO o despărţire de 16 luni cu Biserica sa, s’a ln-
torstl In C artag en a şi la siuoda s’a ocupata cu ceetionea celor ca<Iuţi
ln pScate. R espectiv de cel cărluţi tn pecate s’a chotirltfl, ca ln con*
tra opioiooel 101 N ovat, el să nn fio lip siţi de speranţa m ântuire!,
dar aici să li fio perm isă comunicaţi unoa cu credincioşii, pAni ce nu
vorfl suporta penitenţă.
L a an al 2 5 5 a Începută disputa despre botezai ereticilor. Ciprian·
urm ând opiuiuuea Bisericel sule, şi pre cousi du raţiu n ea, că ai ar a dt
 φ'οέΰ Adversaria lui Ipolit. Ioau vorbesco despre Cuvânta, (jar
el aici se asprimii în modrt alegoricii». L a aceste respundo s-tal Ipo.
U t: «ne, oa se esprimă el alegoricii. Prosent/indu-ni pre cuvdotQ
care esista la începută şi acum a fosta trăm isfl, dupO aceste se adaugă
în apocalipsfl : şi am vîtfutu eu cerul deskiiţendu-se, şi eca una
caii albi şi călăreţul de pre dînsul Credincioşi şi Adeviratu
care judecă şi lupta cu d rep tate . . . . E l este învestm ântata cu
vestmfintfl stropita cu sânge. Şi se numesce num ele L u i: Cuvântul lui
D-tfeH». (Apocal. X IX , 1 1 — 1 3 ). V edeţi F ra ţilo r, căchalna, mu-
6tă in sânge din con tem p laţi une, însemneză. corpul, în care 8'a po-
gorila pentru a suferi patim a Cuvântul lu î D -^ ea, cela nesupusă
patimel (§ 15)>. «Cum pote să nasce D ‫־‬$ed ? T a în fie-care qliv&Ji
diferite cause, relative la orna, şi cu tâ te aceste na po ţi esplicacnm
acesta se întâmplă» (§ 16). DapO aceste espune în scurt, dar cu
o privire iu particular clară, doctrina despre încorporarea Cuvânta-
lui lui D 4 ‫־‬efl, precum şi scopul încorporare!. «Săcredem O , fraţilor,
conform tradiţiuneî apostolice, că D-^eO C uvântul s ’a pogorîtfl din cerii
in sânta Feclâra M aria, pentra ca, încorporând a-se din dînsa şi ac-
ceptând Spirita umana, să credemfl, că sufleta ra ţio n a la a devenita
tola acela, ce este omal, esceptând p ecatal, p e n tra ca să mântuiască
pre cela cărata, şi dăruind celor, ce credo îa dînsul, nem urire»..‫״‬
Opera contra lui Veron şi Helic, urm ătorii la i V alentin, a ajunsă
pâne la noinamal în părţi. Veron, cn urm ăto rii 861, a d m itea conf andarea
ambelor n atarlîn Christos, şi p rin «m onada acţiune!» el înţelegea,
că Cuvântul a devenita corpii p rin tra n sfo rm are a d iv in ităţel în o-
menire şi a omenire! în divinitate. Id eile p rin cip ale ale operei lui
Ipolit, ajunse pâne la noi, su n tu cele an a& târe : «C avâatul, pri-
mind omenirea, n’a suferita nici o s k im b a re ; cele doe n a tu ri şi cele
dog voi nu s’afl confundata în Christos. D iv in ita te a lu i Christos în
t6tă natura sa a devenita omil, p e n tra ca, p ătim in d cn corpul, care
este capabila de patim ă, să rescnm pere nem ul n o stra Întregii, su-
pusa m prţel».
B efutaţibnea lai Veron dapre e sen ţa s a sem ănă cu d o ctrin a des-
pre încorporare, pre care am v&}at’o in r e f a ta ţiu n e a la i Noet.
In opera despre Antichrist Ip o lit resolvă, c e stian ele : Ce felii are
să fie A ntichrist ? Cam a re să am ăglascâ p re om eni ? Ş i ecsplică con*
tem plaţianea lai lo an teologal.
 S-TUL CIPRIAN S83

ţ i a ra ta cam trebue sa 80 face p e n ite n ţa (§ 1 7 — 3 6 ). «D-<Jed, «Jice

e l, este îndurătorii ş i bunii, ca nnQ p ă rin te ; d ar tre b a e 8a n e te-
memtt de d în su l, ca de judecătorii pam ftntesci. D6că pecătuimii m u lt,
atunci tre b u e să plingem U câ am aifl. 0 plaga adiincă trebue vindecata
cu În g rijire şi m alttt tim p ii ; de acela penitenţa tre b a e 8a egaleze cu
m ărim ea greşalel» (§ 3 5 ).
D in operele apologetice n i este cunoscuta c a rte a că tre P em etrian
despre a d o r a ţ i u n e a i d o l i l o r şi · t r e i c ă r ţ i d e a r g u m e n t e
c o n tr a J u d e ilo r> .
C ontra eresiilor ş i a schim aticilor; D espre u n ita te a B isericel; Note
asu p ra acestei opere şi a ceşti anei despre b o tezarea ere tic ilo r; C artea
contra la i D o n at d ap re botezi! ; I a v i ţ â t a r a despre diverselo m aterii
ale c red in ţei.
î n c a r t e a d e s p r e u n i t a t e a B i s e r i c e i , scrisă din m o.
tiv u l eresiel la i N o v at In B iserica R o m ei, s-ta l C iprian c au tă 8a
com b ată e n te sa re a Om enilor, c a rii volescu 8a compune com unităţi
separate,- n e dependinte de a d m in istraţiu n e a leg a la ierarch ica. L a
Începutul operei s -ta l C iprian recom andă, ca sa unim ii sim p litatea
ca p ra d e n ţa , s a ne fe ri mii de in sin u ă rile secrete sa ta n ice a le ereeii-
lo r ş i a le schism elor şi propune idea p rin cip ala, câ B iserica lui 1)·
(Jett e ste u n a . A cestă idee se probfiză â n tâ iu ca cuvintele M ân tu ita-
ru la !, a d re s a te apostolului P e tr a (M at. X V I, 1 8 ), ca cav in tele a -
p ostolulul P a a l : <unO corpii ş i unfl sp iritG » ş i ca a lte c ita te din
s -ta S c rip tu ra . « E p isco p a tu l e ste u n u l, d eşi fie-care Episcopii a re
p a rte a sa . B iserica e ste Ia ră ş i u n a , deşi m em brii el cu d esv o ltarea
c re d in ţe i s ’att îm u lţitfl» . L a eepresianea, decă ecsistfl şi c o m u n iţaţi
s e p a ra te , re sp u n d e , ca de ’u d a tă ce co m u n ităţile se compunO d in 6 -
m eni cu o co n d u ită r e a ş i cu id ei re le , na tn sp iritu l la i ClirisU *,
a tu n c i e le sin g u re de sine 80 s e p a ră de B iserica. I a r ce se a tin g e
de c a v in te le , c ă «unde s u n ta doi sefl tre i a d u n a ţi In num ele m e u .
acolo sîln tti ş i efl în m ijlocul lor» (M a t. X X V I I I , 2 0 ) , s -tu l C iprian
le e sp lic ă în se n su l, că a c este privesefl p re c e l a d u n a ţi la ru g ăciu n e
ca s p ir itu l su p u n ere! ş i a l am orel în cu p rin su l B isericel şi p rin n r-
m a re n u se potfl în ţe le g e acel, ce cu s p iritu l m ân d riei com pun‫ ״‬co-
m u n ita te a lo r, a f a r ă d e B ise ric ă . A ră tâ n d g r e u ta te a p C catu lal c elo r,
ce lu tro d u cfl In B iserică s e p a ra ţiu u e a , aduc« a s u p ra lor m u stra re a
p ro fe tic a ( I I T im . I I I , 2 — 9 ) , ş i îl asem ă n a co p red eceso rii lo r i>a-
 Biserică no este S p iritu l lu î D-jIed şi p r in o rm a re ş i nici mistere
a sta b ilita , ca e reticii, ce se Întorci! la B ise ric ă , să se reboteze. 11
anal 257 la sinodal colii num erosd s ’a s ta b ilita , ca B iserica de
Cartagena să na se adreseze la cea de R o m a p e n tr a jad ecată. Si
tot io acestd and. p re tim p a l persecuţinnel la i V a le ria n , s-tul Ci-
pnan a fostd ecsilatd ş i dupO a n d a n d e l a m a r itd cu m 6rte de
martirii.

OPERILE S-LUÎ CIPRIAN

Operele 8-101 C iprian su n td scrise m a l to te d in m otiv ele cos-

tiunilor tim pului s£d şi c a p rin d d s o lo ţin n î a s n p ra no’nţelegerilor
ecleeiastice (1 ). Cea m al m are p a rte a lo r e s te com pusă din epistole,
Iar restul din tra c ta te .
a). Pentru păstori, c a r t e a d e s p r e z e l u ş i i n v i d i e este o
operă de aord, şi se p o te c o n sid era c a fro c td a l s p iritu lu i corat-a-
postolicd. In acestă operă se g ăsescd in s tr u c ţiu n i, cu m datorim Q sa
ne governămd pre no! p e n tra lu m e ş i în folosol B ise ric el.

‫ן‬
b). Pentru abstinenţi, c a r t e a d e s p r e c o n d u i t a f e c î o r e l o r ,
Ir este scrisă ca sim ţim ânte creştin esc! c a ld e . E a a r e a n d s tilu vioiil,
şi atrăgătorii, şi coprinde id ei fru m o se ş i re g n le .
c). Amorea către suferindî a m o tiv a td p re s - tu l C ip rian , ca să
serie trei opere în se m n a te : d e sp re s u b l i m i t a t e a r â b d ă r e î . des-
pre c a r i t a t e şi despre m o r t a l i s a r e . I n o p e ra â n tâ i a se arată,
prin esemple şi tec sto rl din s - ta S c r ip t u r ă s a n c tita te a ş i prepon*
derenţa râbdăreî cedătore ş i se r e p r e s in tă u r m ă r ile re le a le nerăb·
dărel. In opera a doa s -tu l C ip ria n v o rb esce d e s p re c a rita te , larii
Ψ
în tractatul despre m o rta lisare s - tu l C ip ria n a i a t ă m ă r e ţia creştinis-
m nlâl, care despregaesce p e ric o le le p e n tr u m â n tu ir e a a lto ra .
d). Cartea despre c e l c ă d u ţ î c o n ţin e în s in e id e i m a r i despre
penitenţă. Păstornl m al â n tă id d e p lâ n g e a ic i c ă d e re a lo r în pScate
(§ 1— 4); dopd acesta o rm ă resc e c a o se le c ă d ere !, ş i e l găsesce ca-
osa principală în p e n ite n ţa n e so fic ie n tă p e n tr u p ic a t e le d e m al ,na-
inte (§ 5 — 1 6 ) ; şi în fine p re s in tă e se m p le d e o a d e v e r a tă penitenţii

(1) Ediţianfle cele maî bane ale operelor 8-luî Ciprian sânţii, acea do Rigalt 1666
ca ■ote. Paris; a lai Fellou Oxonii 1680, Bremae 1690; fi ediţianea de Paris a lai
Maron 172$, de Veneţia 1728 fi de Vlaţbarg 1786.
 S-TUL nniGORIE 585

ea acolo să- 86 fam iliriseze m al m a lt ca d rep ta l rom anfl. D ar pro v i-

denţa a org an isatfl lu cru rile a lta -fe la . P r e negândite Teodor, Im -
preuaă ca fratele s6ft A tenodor, a tre b u ita sa petricC pre sora lor
In C esaria, ande b ă rb a tu l e! p rim ise funcţiu n ea de consiliarii. D ia
C esaria, 61 a p u tu tfl 8a mergC In B e rit, care av ea o sc61a renum iţii
de drepţii. D a r, filcftud canoscinţă ca O rigen ( 2 3 1 ) 61 şi fratele sefl,
att a lta tfl a tâ t B e ritu l, c â t şi B orna. O rigen a începutu 8&-1 desfâ-
aure p rin c ip ie le c red in ţei, şi s&-î esplice s -ta S c rip tu ră . DnpO o re -
m ânere de o p t a n t p re longa O rigen, s ’a b otezate de a c e s ta ; tn ar-
m area căru i actfl G regoriu a m ulţem itfl lu v g ţăto ru lu l 860 In pablic.
I n fine G re g o ria s ’a în to rsu In p a tria 8a şi aici e l s’a re tra s a in de-
ş e rta . F e d im , E piscopal de A m asia, a alesă p re G regoria EpiscopO
a l N eocesarieî. C ând s t a l G reg o ria a p rim itfl Episcopia de Neoce-
sa ria , e ra u n a m a l şâ p te -sp re dece creştial in N eocesaria, ia r când el
a m uritfl, ati rem asO to t a tâ ţe a p ăg ân i. M ulţim ea de m inuni, fa cota
de d ia s a l, l a d a ta uam ele «făcCtorfl de m inuni» ş i acelfl de <altfl
M oisi». l a tim p n l persecn ţiu n el Ini Decie ( 2 5 0 ) el, Îm preuna ea
m a lţl d in p ă sto riţi! sel, a p ă ră s ita oraşul, ş i cu acesta şl a m ântu-
ita v ie ţa , c a re a e ra a ş a do treb u in clo să a tâ t p en tru tu rm a sa, c â t şi
p e n tra a lt e B ise ric i. P re la an al de la C hristos 2 7 0 a m u rită in
pace.

OPERELE LUÎ _ i

a ) S im b o lu l c r e d in ţ e i, care a re o o rigine m in u n a tă. L a

2 4 0 , m a l ’n a in te de p rim ire a d e m n ităţe l de EpiscopO, G reg o riu
In s in g u ră ta te se o cap a ca în v e ţa re a dogm elor cred in ţe i, ş i aici is’a
p re se n ta ta l a i anO b ă trîn O respectuosO ca o fem ee, în p o d ob iţâ ca
lu m in ă c e re sc ă , c a rii 1’aO in v e ţa to p re d in sn i c re d in ţa creştin ă
(A c e ş tia eraO M aica D om nului ca apostolul lo a n ) . G rig o rie dupo a-
c e la a p r e d a ta a c e s ta sim bola B isericel sele d in N eocesaria. A cesta
sim b o la, ce se a tr ib a e d e c ă tre G re g o ria N isu l lu i G re g o ria , făceto-
r a la l d e m in u n i, Începe a ş a : « U n u l este D -φβϋ T a tă l a l C u v ân tu lu i
celui v iu , a l în ţe le p c iu n e l cel e s e n ţia le p rin sin e , al P u te re l etc.
‫ ־‬b) E p s i t o î a c a n o n i c ă . , s c ris ă de făceto ru l d e m in u n i, când
G o ţii a u n ă v ă lită a s u p ra P o n tu lu i. In tim p a l n ă v ă lire ! a c e ş tia m u lţi
c re ş tin i a a c ă r u i a în d ife rite p ecate. Cu acostă ocasiu n e « P re a Sân*
 534 S - T U L C IP R I A N

ton şi Aviron. In fine, a ra tă , că n a tre b u e , ea, im itând eseinple]«

altora, să se Introduce separaţi unea în Biserică, şi convinge ca totă
aniârea, ca să se ţin £ de u n ita te a cu B iserica.
Acestă operă a influenţaţi! fftrte m ult asu p ra contim purauilor s-la!
Ciprian ; ea ş i-a vuto im p o rta n ţa sa şi m al pre urm ă.
Conclnsiunea ideilor sele d esp re u n ita te a B ise ric el Ciprian a
aplicate la botezarea e re tic ilo r. B ise ric a e ste u n a , p rin urm are
afară de Biserică na su n tiî m istere . C onclusinnea e s te d re p tă , câud
Biserica unitară se ţin e in to te d e a n u l şi a c e la ş i S p irita al lui
ChristosQ, sefl, ce e to t- u n a , când m em b il e l, o r! u n d e s ’ar afla
61, focii t6te conform cu S p iritu l c re d in ţe i. Â ltră m in te noi am deveni
donatiştl. In raporta inse c ă tre tim p u l lu i C ip ria n tre b a e să recu-
nâscemfl, că rele le , aduse B isericel d e c ă tr e â m e n iî s u m e ţf , seu-
zază severitatea la i C iprian în c o n tra lo r. C e la p u ţin a c te le la i de
supremaţie m orală esp rim ă c u n âscerea m a l d e a p ro p e a c red in ţei,
şi înlătură actele condem nabile a le lu i S t e f a n , c a re d e la sin e ades-
kişii uşa Bisericel fie-căria a d u n ă tu ri de 6m en l. M a l p re u rm ă la sino-
dai din Nicea (3 2 5 ) şi de C o n stan tin u p o ltt ( 3 8 1 ) B ise ric a a lim i-
ta ta asupra căror eretici tre b u e să re p e tim fl b o te z a i.
Ciprian are o o p e r ă ş i d e c u p r i n d e r e d o g m a t i c ă , contra
lui Donat. A ici el descrie p u te re a cea m ira c n ld s ă a b o tez a tu l.
S -tal Ciprian s ’a ocupata m al a le s de n e c e s ită ţile v ie ţe l p ra c tic e ale
Bisericel. Si cu tote aceste in o p e re le lu i se g ăsescu id ei fo rte in-
semnate despre anele m a te rii a le c r e d in ţe i, — despre misterul,
confirmaţiunei, (ungerea cu s -tu l M irfl), despre Eucharistie,
despre mărturisire (penitenţă), despre p re u ţie, despre legătura
Bisericel· terestre cu cea cerâscă, d e sp re corupţiunea nat urci nostre,
despre Christos Mântuitorul.

SÂNTUL GBIGORIE FĂCETOBUL DE M INUNÎ.

B io g ra fia 101. G rigorie, E p isco p u l d e N e o c e e a ria , ş i făce-

torul de m in u n i, tie m a ta fiind u ial 'n a in te T e o d o r , îş i t r ă g e a o ri-
ginea d in tr’o fam ilie în se m n a tă a N e o c e sa rie L P ă r in te le I u l , fiind
p ă g â n a , l ’a educata în p ă g a n is m fl, ş i el a p rim itO t 6 tă e d u c a ţiu n e a
necesară, c a s ă devine unu a d v o c ată b u n fl. A I n v â ţ i t n le g ile ş i lim ba
lor, adecă cea !aţin ă ş i s a d ecisa, c a s a se d u c e în B o rn a , p e n tru
 S - T U I. LU CIA N

OPERIL& 8 ‫ ־‬L U Î LUCIAN

( ’o r i g e r e a t e i s t u l u i G r e c i i a l B i b l ie i, ()!upaţiunea
cea m al im portanta eciinţifică a Iul Lucian a lostu corigeroa
tocatului grecii a l B ibliei. Foricitul Ieronim <j.ice: <Lucian, bărb&ta
însem naţii, preatC a l Bisericel de Antiocbia, a tă ta 8'a ocupata cu
S criptura, ca şi pânG acum m al m ulte esemplare 80 numesctt alo la 1
L ucian» . A celaşi m otiva, ce a făcuta pre s-tul Pam ftl ln Palestina
8a osbservo tecstu l grectt a l veklulul Teetam enta, to ta acesta a tm-
pinsu şi p re L u cian , ce trăia ln Siria şi Asia mică., caeăeupaoounui
studiu tecstul în tre g el B iblii, adecă a voklulnl. precum şi a noului
T eetam enta. S ‫־‬ta l L ucian, dupre cum scria Saida îşi M otairast, I
a v& Juta ln teceta erori introduse nu numai de tim ptt, dar şi do 6‫ ־‬j
m eni rfî& — in te n ţio n a ţi; şi de acela s’a decisa, ca să. Întrebuinţeze 1
ostenelă şi t6 te cunosclnţele 8âle, pentru ca să redea Bisericel una ·
tecsta corecta. £1 m al â n tâ ia şl-a M o rsa privirile 8610 asupra toc- ]
sto lu l ebraica, p e n tru care prealab il a şi I n v i t a lim ba ebraică; şi ‫׳‬
cunoscând lim ba siriacă, ca p r e a p atriei sele, el a p utută tn curând,
ca 8& cnnâscC fa rte bin e tecstu l originala al veklulul Teetamenta*,
pre lân g ă o rig in a la , el a a v u ta ln vedere şi diversele traducţiuni ale
tocatului. A utorul Antologiei grece ni spune, că 8-tul Lucian a pro-
d a ta B isericel de Nicom edia veklul şi noul testamente, ecrisa In tre!
colâne. Acostă, scire este adev ărată In to tu l, şi este fârte nşor de a
cunâsce, care a a fosta tecsturile, ln fie-care din aceste colOne. K iar
pentru cuvântul, că 8-tul Lucian s 'a născuta tn S iria , n ’a p u tu tă să
nu întârcS a te n ţiu n e a sa şi asupra trad u cţiu n el vekl siriace, num ita
Feşito, şi stu d iu l seriostt al tecsturilor ne convinge, că 8-tul Lucian
a a v u ta în a d ev er în vodere şi tecstul P e şito ; fiind că p articu la ri-
tă ţile acestu i tecstfl 86 obsorvă şi tn te c s tu rile , co m al porta urmele
101 L u cian . Ga m odol acesta In cele tre i colâne ale tecstulul 8*lul
L ucian in trafi, şi tecsto l e b ra ic a , precam şi cela grecO.
C a ra cte ru l lu cră re l 101 L ucian se p6te vedoa In cuvintele ferici-
ta lo l Iero n im , când 61 φ ο β : «observa In scu rt, ca să sc iţi şi voi,
că a lta e ste e d iţia n e a , p re c a re a O rigeo, Eusebie din Cesaria şi to ţi
scriito rii g reci o nnm esca comună şi sim plă (χ ο ιν ή , com anem atqne
v u lg a ta m ), şi p re ca re a m u lţi acum o m al nu mese ii a lu i Luciau,
ţ i a lta e ste e d iţia n e a celor L X X de tra d u c ă to ri, ş i care se m al g ă -
 tital Papa» al Pontului, Episcopul A tenodor, fra tele s -la i Gregoriu
l ’a consultata, întrebăndu-ltt cum treb u e să se p 6 rte cu cel greşiţi'
S-tul Gregoriu a triimisit regule, a ră tâ n d cine d u p re d rep tu l Bisori-
cel de Neocesaria pdte să fie ertatil şi eine treb u e s ă fie supusa anate-
mei eclesiastice (262).
c). D is c u r s u l d e l a n d ă p e n t r u O r i g e n . Actotă produc-
ţiune literară este însemnată tn p riv in ţa stilu lu i, a formărel Biae-
ricel şi kiar în privinţa dogm atică. A ici in tre a lte le se vorbesce în
modfl clarii despre divinitatea C u vântului şi despre p ic a tu l originalii.

MABTIBUL LUCIAN

B io g r a f ia l a i . L u c ia n , fia de p ă rin ţi nobili din Same-

sata, a prim itâ educaţiunea corespund e t6 re cu p o siţiu n ea lui socială
şi el afostd preparata pentru fu n cţiu n i civile. DapO m o rtea părinţilor,
!mpărţindu-şl averea săracilor, el s ’a dusa la E fre m , m ărturisitorul
dia Edesa, şi a ascultata preceptele lu i p e n tra esp licarea Scripturel.
El dacea o viâţă severă şi ascetică. R ă d ic a ta la tr e p ţa de p reu ta al
Antiochiel, el a organisata acolo o 8c01ă. Cu zela şi saccesa predica
creştinismul Iudeilor şi păgănilor < a p lic â n d u 8 ‫־‬e s in g u ra laîn v fiţăţu ra
cerţilor sânţite şi întorcând pre m u lţi din E lin i la D ‫־‬$ e a » . L a înce
putui persecuţiunel lui D eoclitian ( 3 0 3 ) el a fo sta u n u l din rnărtu-
risitoril din Nicomidia al cred in ţei şi a ln s c iin ţa ta p re B iserica de
Aotiochia despre m ârtea m artiri că a s-lu î A n tim , E p isco p al de Ni-
comidia. Intorcându-se fa A ntiochia, el în a n a l 3 1 1 , fiind trăd ată
de către una Savelian, a fosta dusa 10 N ico m id ia, a n d e e ra atancl
imperatorul M acsimilian, şi p resentând p re fe c tu lu i m artirisăto rO o
apologie a credinţei creştine, el a fosta ae v ârlittt în c a rc e ră , sp re a
servi, ca sacrificiu pentru ferele flăm ânde. L a tâ t e în tre b ă rile , ce i
se punea, el respundea to tln tr ’una felia : «efl s u n t c re ş tin a » . In g re-
uetîi de lan ţu ri, sfăşieta de fome, 61 în c a rc e ră s ta c u lc a ta p re spate
şi na putea face nici cea m al m ică m işcare. P ă r ta ş ii la s a fe rin ţl cu
dînsul doriad, ca la serbăttfrea T eofaniilor, ce se a p ro p ie a , so îm-
p&rtăşlase<? cu dînsul pontru u ltim a d a tă d in m asa lu i C hristos. A-
celfl, ce se prepara pentru sacrificiul D o m n u lu i, efectu a p re peptnl
860 propriu m isterul e a ch a ristie l ş i în $ io a, d e se m n a tă d e d în su l, a
m urită cu m drte de m a rtira .
 OoVJ
S -T U L METODIE

cu tim pal C onstantinnpolal, devenind centrnl ortodocsieî, şi tecstul

8-laî L uciao, în tre b u in ţa tă aici, a începutO ase în treb u in ţa şi prin
alte biserici şi el e ra ferita de corupţiune de cătrC to ţi ier a i chil
Bisericel ortodocse. Colt» p u ţin ln rap o rta către tecstul noulal Tes-
tam onta este sciutii, cil tecstul conatantinupolitanfl, 86a tecstul s-
Iul Lucian represent» tecstul celCi m al co re c ta , rcmasQ dela a-
postoll.
A p o l o g i a , S i m b o l u l c r e d i n ţ e i ş i a l t e o p e r e . E 086-
bie a scrisfi, că 8-tulfi L uciao, presentându-se ,n aiatea prefectului
de E parchie p e n tra c re d in ţi, el a a n u n ţa ta Îm părăţia cerescă a lai
C hristos, m al â n tâ ia ca cuvintele şi apoi cu faptele. R afia ln isto-
ria sa nl*a conservata şi p arte din acesta apologie. Aici apologe-
ta l, vorbind despre Învierea Iul Christos, ·)'!ce: «m efolosescade m ăr-
tă ria locului, an d e s’a În tâm p lata a c esta ; însuşi m l-atestâ acesta.
M antele G o lgota, ce a înflorită de m ârirea cracel; acea cavernă,
carea a re în to rsa din noa corpului spiritul 86a, pentra ca el 8â se
în a lţă m al lu m in a ta la cera . . . . V6 aducă de m artorii klar ce-
ra l, care, ve#Şnd ce facă reil pre păm ânta, la jum ătatea φ ΐώ şi
ascunsa lam in a sa . C ân taţi în chronicele vâstre şi veţi vedea, că
pre tim p a l la i P ila t, câod a p ătim ită Christos, <}ioa a fosta lata-
n ecată de o eclipsă solară» .
E piscopii sinodalul din A ntiochia (34:1) a a propusa simbolul ere-
d in ţel în s - t a T re im e , şi aa adausa, că acesta simbola este scrisa
cu m âna s-la l L a c ia n , ce a fosta m artirisatfi în Nicomidia. Din cu-
p rin d erea sim bolului se vede, că el era în d rep tată contra la i Save·
lia şi a la i P a a l S a m o sa ta l, dupre cam a observata şi s -ta l Ila-
rie.
Ieronim despre s:lt! L acian $ ic e a : «sunta cunoscute c ă rţile la i
despre c re d in ţă şi epistolele lu i, adresate m al m ultor persâne‫ ״‬.Cele
. â n tă l noi n i s t a t a necunoscute, Ia r din cele de p re a rm ă a a ajaasfi
pene la noi p u ţin e . I n tre aceste Sn id a a s c ris a ,c ă p a rita te a dogme-
lor este co nservată in operele s-lu l L acian m al bine, de cât ln tâ te
operele co n tim p o ra n ilo r se! şi ideile la i despre credinţă se potfi
vedea m al b ine in renum itele la i epistole ( 1).

(1 ) P a r te d in e p isto le s’ a îi co n se rva ţii î n c h ro n ic a a le csan d rcn ă (pag. 2 7 7 ), pa-

blţcatSt de c ă trâ B a fio . T o t acolo 80 v i d ă ţ i p ă rţii d in c a p lic a ţiu a ile l a i L a c ia n la
ca rte a l u î I o t . d · a s e m in e a n i a p o lo g ia l u î. ( B e lig a ia c sacra c T . I U · p a g 283 — 296).
 588 S -T U L L U C IA N

sosce şi ia Ecsaple». Conform cu aceste cuvinte, tecstu l s-lu î Lucian

era forte apropiaţii de tecstul, p re care Ori gen îlti nnm osce comuna-
aşa c i Ieronim a pututfi să le considere id e n tic e ; şi In dineul nu se
atlaîl adausele, pre care Origen le-a lntrodusil din a lte tecsturl. Tut
astO‫־‬£elQ 8e descrie tecstul lu i Luci au ş i în sinopsisnl lui A tanasie
dar numai cu mal m ultă c la rita te . « E l (L u c ia n ) a observaţii tra-
ducţiunile anteriâre şi tecstul ebraicii şi a In to rsa o a te n ţiu n e par-
ticalarft asupra atotfl, ce Iipsla, şi a to ta , ce e ra de prisosQ, şi a
corectata totul la locul sefl». E a tim ie Z ig a b en s c rie , că tecstul lui
Lucian na cuprindea In sine co recţiu n ile a lto r tr& ducâtorl. T ot asta-
felfl crede şi Suida, precum şi N icodim a l Ira c lie l. D u p re to te atee-
ţările se vede, ântăia, că te c stu l s -lu l L u c ia n m al ales presenla
tecstul celor L X X ; că erorile co p iato rilo r, sk im b ă rile diferiţilor
traducători, adausele şi lăsările d in te c stu l e b ra ic ii, făcu te nu de
către cel LX X , 8-tul Lucian le -a c o re c ta ta în co n fo rm itate cu tecs-
tal ebraicii, şi traducţiunea siriacă. D a r ră m â n e n e în ţe le se , cum
8-tul Lucian a complectaţi! tecstu l celor L X X în t6 te acele locuri,
de unde Iipsla f0rte m ult, dupre c u m o b serv ă O r ig e n ? T reb u e prin
urmare să presapunemfl, că s -tu l L u cian s’a fo lo sita ş i d e ecsaplelu
lai Origen, şi acestă opiniane se confirm ă ş i p r in n o tele diu;tecstu-
rile, ce nl-aU remasQ de la 8-tul L u cian .
Lucrarea s-talul L ucian, tn tim p u l m a rtiris ă re l lu i s ’a conser-
vatfi de nimicirea inim icilor sel în tru ,n u p e re te , u n d e o cu tie, ce
conţinea m anuscriptul, a foştii în v e lită cu varQ ş i a ic i s ’a g ăsită
pre timpul bine-credinclosulul C onstantin. A c e s ta s ’a în tâ m p la ta de
sigur atunci, când s*ta E le n a.a ră d ic a ta la 3 2 6 u n a te m p lu m ăreţii
pre relicviile s-luî m artira L uciau tn D re p a n , c a re m a i p re u rm ă în
onârea el s’a num ita Eleonopol. D io a c e s ta tim p a tra d u c e re a s-lu l
L acian a Începută să Intre 10 usul co m u n a. F . Ie ro n im «Jice despre
timpul 8(50 : <Constantin a polul şi pâno Ia A n tio c h ia a p ro b ă tecstul
m artiru lu i L ucian». Şi acesta în s& nneză, că■ te c s tu l s -lu î L u c ia n a
fosta pasa in usul bisericescQ m al â n tă ia în A s ia m ic ă ş i In S iria,
jn 6re-ce în P a le stin a e ra a sita ta te c stu l e c sa p le lo r. Ş i e ste de ob-
servata încă, că tex tu l alersaudrdnfl a l B ib lie i d in s e c u iu l a l IV-16
presanta ca rte a la i Iov nu d a p re te c stu l e c sa p le lo r, d a r d u p re tecs-
tul s-la l L a c ia n ; de unde urm £ză, c ă p re l a fiin e le secu iu lu i al
IV-le acesta tecsta e ra Gunoscuta ş i în E g ip t. F 0 r6 d e în d o ia lă , că
t6 te p r o b a b ilită ţile el 8’a m u ta ta la cerii ‫ ט‬a m a l ,o a ia te de
anal 3 1 0 .
< M etodie, sc rie f. Ie ro n im , c a u n a s tila m alestosfl ş i c la rii a
scrisa m a l m u lte c ă r ţ i tn c o n tra lu i P o rfirie , de asem en ea O sp ă ţu l
celor <jece feciâre, o o p e ră a le s ă în c o n tra 101 O rig en despre în v ie re,
co n tra t o t a l a i O rig e n d e sp re P ito n is a ş i L ib e ru l a rb itriu , E sp lic a -
ţiu n e la c a rte a F a c e re l ş i C â n ta re a c â n tă rilo r ş i a lte m u lte opere,
care se citesc!} p re tn tin d e n e a » .
O perele Iu l M e to d ie în a d e v ăr se d istin g ă p r in tru ’nfl s tila c la ra
şi în flo rită . P r e lQ ngă a c este ele se m al d istin g ă ş i p rin o fin eţă
dialectică ln a n a lis a r e a m a te riilo r. M etodie, d u p re cnm se vede din
operele l u î, e r a v e r s a ta cu siste m a lu i P la to n . D isp o siţiu n ea s p iri‫־‬
tu lu l lu i n u e r a p la to n ic ă , d a r m al cu râ n d a risto te lia n ă . A u rire a
s ta g e rită n u lu l c ă tr e d ia le c tic ă , c ă tre In şira re a logică a id eilo r, se
vede in t<5te o p erele lu i. S -tu l A ta n a sie S in a itu l, n u m in d p re Me-
todie <a v u ţii ln În ţe le p c iu n e » , a e sp rim a ta d e stu l de b in e sp iritu l
la i M etodie.
D in c a ta lo g u l lu i Iero n im d e sp re operele lu i M etodie se vede, ca
a c tiv ita te a l it e r a r ă a s-lu l M etodie s’a re fe rita la a p ă ra re a credin-
ţe l co n tra p ă g â n is m u lu l, la e sp u n erea dogm elor c re d in ţe i, la d o ctrin a
m orală ş i In lin e la esp lic aţio n ea S crip tu re! (1 ) .
O pera ln c o n tra lu i P o rfirie , escep tân d căte-v a cuvinte, conser-
v a te de c ă tre D am ascen , s â n ta p erd n te de m u lt ş i de acela p ă re re a
lu i Ieronim d e sp re d ln sa servesce n u m ai, ca u n a m onam entd is*
torica.
î n v ă ţ ă t u r a d o g m a t i c ă . O pera polem ico-dogm atică despre
liberul arbitrarîu, e ste cunoscută ln lim b a g râcă n u m ai dn p re
ni see e c stra c te p u b lic a te , d a r a cestă operă s’a co n serv ata In m oda
com plecta ln tra d u c e re a slavonă, şi e a se compune d in tru ’n a d ialoga
in tre n n a v ale n tin i& m ş i u n a ortodocşii. D npre c u p rin d e re , aedstă
operă se Îm p a rte In do£ p ă r ţ i ; In cea In tă ia se refu teză opiniunea
v a le n tin ie n ilo r, că m a te ria este În cep u tu l riiuluT, ce coesistă cu

(I). Operele S-luî Metodie a'aâ publicaţii de citrfi Combefis (ap. a. Methodii,
Ampblloohil et A adreae Creţ, Par. 1644). M al complecte în Anctario T. I, Par.
1672,, ca‫־‬note şi adaase de c l t r i Holland în 3 T . (Bibli. Patr. pag. 670· ţi în Pa-
trol. M ygne 1857J.
 SÂNTUL METODIU AL TIRULUI

B i o g r a f i a ş i o p e re le I u l. S - tu l M eto d ie, c a re a re o
im portanţă a şa de m are p e n tru o p e re le lu i, e s te p u ţin cunoscuta
dupre circum stările v ie ţe l lu i. D in o p erele lu i se v e d e , că e l a avuta
o instrucţiune gi’.ecă în tin să. D u p re e s p re s iu n ile f. Iero n im , el la
începută a fosta EpiscopO a l O lim p u lu l în L ic ia , ş i d upo acesta
păstorii al Tirului. A lţii 11 nnm escO p re d în s u l E piscopO , când al
O lim pulul când al P a ta ru lu l. C ă M e to d ie to t In a c e la ş i tim pii a
putută să adm inistreze B isericile d in O lim p ş i P a t a r , ce erafl des-
p&rţite de Biserica d in M ir, a c e s ta n u e ste f o re d e ecsem plu în tim*
pul persecuţiunilor; Iar o perele lu i n i spunO f<5rte c la rii, că ferici-
tul păstora trecea cu ostenelă de la O lim p l a P a t a r p e n tru visita-
rea fraţilor. « Cu pu ţin e Ş ile m al ’n a in te d e a c e s ta , scrie el în o-
pera despre înviere, am fostO în P a t a r , d o rin d , c a s ă v6d p re Teo-
fii >. P re 16ngă aceste, sc riito rii v e k l p re a c e la ş i o p e ră despre în-
viere o prescria Episcopului de P a t a r ş i d e O lim p ; a d e că lasă ase
înţelege, că Episcopul de P a t a r ş i celO de O lim p s u n t u n a şi ace-
Iaşi personft. Dupre espresiunile k la r a le lu i se v ed e, că operele —
sirbătârea fedorelor şi a învierea I-afl p ro v o ca ta n e p lă c e ri; dar
cum şi prin cine, acesta n i este n ecu n o scu tă. C u m o d u l a cesta, < ze-
losul luptătortt a l adevărului, cum î la n u m esc e s -tu l E p ifa n ie , a
trăita nn forâ supărări. D a r şi a c e sta n ’a fostO d e a ju n s a . G a una
păstora adevărata, s-tu l M etodie d in a m o re a c ă tr e D o m n u l, ş i pen-
tru învăţarea p ăsto riţilo r, a s ig ila ta c re d in ţa s a cil p a tim a m arţi-
rică. Despre acesta m ărturisescO t o ţi cel a n tic i, d e şi n u ficsază cn
precisinne tim pul m orţel lui celei m a rtiric e . F e r ic itu l Ieronim
scrie: <E1 s’a încununata cn m a rtiriu l p r e la fin e le u ltim e i persecu-
ţin u i (a lui D eocliţian), seu, d u p re cu m a firm ă a l ţ i i , p r e tim pnl
lu i Deciu şi a lui V alerian». D a r că M eto d ie a t r ă i ta m a l m u lt, de
cât V alerian, acesta o probeză operele lu i c o n tra lu i O rig en , ş i mal
ales opera lu i încontra păgânului P o rfirie , c a re a scrisQ dupO Vale-
rian şi nu m al ,n ain te de an u l 2 7 0 . I n p e rse c u ţiu n e a lu i Deocli-
ţian s’a distinsa m a i ales B iserica de T ir p r in fe r m ita te a de carac-
tera a l m artirilor 861. F 0 r6 în d o ială, că la a c e s ta a c o n trib u ita m nlt
şi ferm itatea de c a ra c te râ a p ăsto ru lu i B ise ric e l d e T i r - a S-1111 Me-
todie. Locul m artirisă rel lu i a fo sta C h alcid a o r ie n ta lă ; ş i dupre
sericei dice* ea cu institoţianea fecioriei na se nâgă nunta; nunta este
instituita de Β -φ βΰ, dar fecioria este superiors, nunţel (orat. I, H).
R aporturile fecioriei şi ale nantel cătr3 Încorporarea lai Christos şi
către Biserică, ni a rată dem nitatea a tâ ta a unîa cât şi acelialalte
(ort. I , II)· Fecioria este supusă Domnului nostra Iisus Christos, de
6re-ce nunta este permisă de către apostolii, ca o mCsară apărătâre
a corpului. Fecioria este posiţianea prim ului omfl, ce rădică în-
tregft organism ul omului la trepta vieţel spirituale, trium fal asupra
vieţel m arteriale şi daral celtt m al sublimO al Domnului (orat.
XV,V III). O raţianile cele doS de pre arm ă arată mijlâcele pentra
conservarea parităţel Virginale şi ele sQntti : citirea s-tel Scrip-
tari, abstinenţa, um ilinţa, ocapaţiunea şi singurătatea (orat.
IX , X ).
S erbătorea feclorelor dupre forma sa semănă ca simposiul lai
Platon, dar nnm al de o altă cuprindere. Serbătorea feclârelor Începe ;
to t aşa, ca şi opera — Simposiul lai Platon.
Toţii lacsal limbel grece este întrebuintatfl în s6rbăt6rea feeI6- 1
re lo r; iînaginaţiunea şi stilai înfloritO 8&ntQ întrebuinţate In g ra-
dai celti m al m are, pentra ca să rădice ideile sublime ρδηδ la fra-
m useţele m eritate. D in acestti puncta de privire a rta operei din
cestiune n a lasă nimicii de d o riţii; d ar se vede and defecta tn acela,
că m ulţim ea feclârelor vorbesc(! despre unul şi acelaşi lacril. ~
D apre deprinderele Europei creştine feciorele nu sQut destul de mo-
deşte în privirile lor, relativ e la atacerile vieţel conjugale. D ar po-
pârele şi tim purile îşi aO privirile lor.

SÂNTUL PETRU A.LECSANDBENUL

P e tro , Episcopul de Âlecsandria, este dapre, cum <Jice E a -

sebie, <untt ornament{! sânţitO al Episcopilor, şi d ap re sanctitate
şi dupre ap lic a ţia nea lai la s-tele scripturi». D ela 2 0 5 P etra a fost
superiorul sc61el de Âlecsandria. Prim ind toâgul păstoralt! dupO 8‫־‬
t a l Te,on, la 303 ,6 1 a adm inistrata Biserica în tim puri forte grele;
persecnţiunea lu! D eoclitian se desfăşura cu o furie p articulară In
E g ip t. S ‫־‬to l P e tra , depărtându8‫־‬e din Âlecsandria p retim p n l furiei,
în cu raja la su ferin ţă şi de departe nii num ai p re tu rm a sa, dar pre

Ajrui, rv 18
D-tfefl, Iar ta a doa 80 a ra tă , că 1*6111 este o p era ă voie! libere a crea
tnriîor.
DupO Introducere, 10 c a re a se yorbesce despre folosul 8tadia!u
cuvfintalul lui D-ςΙθΰ, v a le n tin iâ n u l, a ră tâ n d fenom enele din ]n1llG
opuse anul a ltu ia, adecă a o rd in el şi a d e so rd in el, a binelui şi a rgQ
lat, adaogă, că a lătu rea cu D -gefi, isv o ru l a totfl binele, esisfe ·
principiul râului, coeterna cu D -^ e il, ad ecă m ate ria . D-cJefi creato-
rol a adusa în ordine m ate ria , sep arân d in d in sa binele de rea ‫ ׳‬dar
ίδπΐ, fiind streioll de n a tu ra d iv in ă, el se m anifestdză tn lu m e . « Este
imposibilii, respunde ortodocsul , ca să coesiete îm preună doe prin-
cipil necreate. Trebde să adm item fl u n a d in d06, seO că D-^eQ este
separata de m aterie, sdfl că n u este se p a ra ta . D ecă vel <Jice, că a-
ceste do£ principii ou s â n ta u n ite , cu acesta tu a l adm isa, că umil
din dînsele 00 este c r e a ta ; a to n e i fie-care d in dlosele va fi o parte
al dooI a lto i; ele, re p r e s e n te d fie-care o p a rte , p resîn tă no dog prin-
cipil oecreate, dar onol, compdsfl d in p ă rţi d iferite. U n o l este 00‫־‬
creata.... Că reni nu p0te să fie e te rn a şi n e c re a ta , acesta resultă
din îdsoşT idea despre dtosul. A cesta este o p ro p rie ta te, sed o ac·
ţiane a nnel fiinţe, dar nu însuşi fiin ţa ; de esem plu asasinata! este
actol nnnl asasina, dar nu însuşi fiin ţa a sa sin ă tâ re. U nul şi acelaşi
feru devine şi buna şi rea , d u p re în tre b u in ţa re a lu i» .
Espooerea doctrinei despre lib e rta te e ste p a rte a cea mal îosem-
oată a operei. «Decă omul, $ice s -to l M etodie, a r fi fosta creatu din
ceva, el a r fi fosta compusa din elem ente, care fOre consciinţă afl fosta
supase 10 1 D-^eO; atunci el n ’a r fi p rim ita recom pensa, meritată
de liberal sea arb itria, dar a r fi fo sta in stru m e n tu l creatorulal sen,
nemeritând şi pedepsa pentru re a . O m ul n ’a r fi cunoscuta acela, ce
este m al buna, dar num ai esistenţa. D e acela $ ictt, D-<Jea, dorind
ca să onoreze pre oma, şi să-la face c a p a b ila de acunfoce acela, ce
este mal booa, 1 ‫־‬a data la i p aterea, d u p re c a re a el p6te face ce
volesce şi capacităţile 10 1 suottt în d re p ta te sp re acela, ce este mal
b u n a ; şi de a ltă p arte nu asta -fe la, ca Iarăşi să- ϊ răpîasce liberta-
tea , dar, ca una părinte, el convinge p re fiiul seu, spre a învăţa
sciinţa....
S ă r b ă t o r e a f e c i 0 r e l o r . S ă rb ăto rea feciârelor cu reflec‫־‬
siunl asupra fecioriei constitue scopul acestei opere. în v ăţă to ru l Bi-
 t i - . p » ‫־־‬M ‫ ״‬vi‫־‬t ‫ ־ » ־‬âl‫■־‬W r e n‫־‬a m4nc11(1 meInI

‫| ־־״‬ '‫“ ™ “ ־־‬ t o a ,tfl p n n “« e- * « I . piltJ t a ,‫ ״‬L ”

Joi, Ind“ Ior 1, , 4 » « . » · ™ * ‫ ן ‘ ״‬efect™ pascht P e‫“™! ״‬
« S ta el se r e f e r i in tre a lte le L originalul E rangeliei s-lut î p i
yangelietai, «are se coDservS, dupre cum el ui apune, diu dar‫ ״‬l \ 7
oului D-tfefl în Biserica de Efee. ‫־‬ bu‫־‬

Arch· ° Enacinu.
 594 S -T U L P E T R U

creştinii întregului E g ip t-al T ebaide! şi a l L id ie î. P rin încurăjările

lai o samă de chreştinl s’aO în cu n u n aţii cu cu n u n a m artiriu lu i. I)e.
bilitatea unora, carii n’aa p u tu ttt să suporteze fero citatea m artiriai-
rel, a făcuţii pre zelosul păstorii tn 3 0 6 , c a s ă le d istrib a e regule de
penitenţă. Tot în acelaşi tim pii, M eletie, E pisco p al de Licopol al
Libiei, a adusa o grea în trista re a s a p ra B isericel şi a păstorului el.
In âre-ce Petra ca am orea c re ştin ă p rim la p re to ţi c e l, ce fâcefi
penintenţă în comunitatea B isericel, M eletie, ca re e ra culpabila tn
mal multe pecate vădite, ca îm p e trire de in im ă d e p ă rta pre to ţi cei
căraţi şi veniad îa  lecsandria, şi-a a ro g a tă d re p tu l de păstora al
acestei Biserici; Iar consiliile la i P e t r a a a rein a sii p e n tra Meletie
f5re de nici ana folosa. S -tal P e tra a fo sta n e c e sita tă , ca p rin sino-
dai Episcopilor 8ă pronunţă o s e n tin ţă a su p ra In i M e le tie ; Iar Me-
letie a produsa schismă, carea a s fâ ş ia tă B iserica m al u rn it de 100
ani. Cela ăntăia, care s a u n ita ca M eletie, a fo sta A rie, ceia, ce
mal pre armă, făcend p eniten ţă, a fo sta ră d ic a ta la tre p ta de dia-
conu, dar rădicânda-se contra E p isco p a lu l sefl, s -tu l P e tra , a fosta
supusa caterisire!. I a anal 3 1 1 « m arele în v ă ţă to ra a l credinţe! la!
Christos» a fosta pre ne a sce p ta te ră d ic a ta ş i fOre de ju d ecată de-
capitatfl.
Disposiţiunile (canânele) 8‫ ־‬la l P e tr a în c ă d ia tim p a rile cele mat
antice aa fosta prim ite în 6an6nele B isericel u n iv ersa le (1 ). E leres-
piră amtfre creştină şi 86 fu n d e z ă p re te c s ta rile s -te l S c rip tu ri. S-tul
Petru a insistată, ca 8ă în tâ rce p re to ţi în s in u l B isericel. E l divide
pre ce! c ă ra ţi tn clase, întorcând a te n ţiu n e a la c irc n m stă rile căde-
re!; ii klam â pre to ţi la p e n ite n ţă ş i în cele p a tr u disp o sitio n ! nu-
ma! unu singura pecatu este ne e rta ttt, — lip sa d e p e n ite n ţă . G reuta-
tea cădere! el o determ ină ca fo rm a ş i în d e la n g a re a suferinţelor,
ce aa saportata cel c ă r a ţi pen6 l a c ă d ere , ş i c u g ra b a întdrcere!
lor in sînul JBisericeî. Conform ca a c e ste se d e te rm in ă ş i diversele
epitim il.
A cinci-spre-^ecea dispoeiţiune ca n o n ic ă a s-lu ! P e t r a este luată
din discursul Pascelor şi de sig u r că k î a r d in acelfl d isc a rsa , acăruîa
p artea cea m ai m are s ’a p ă s tr a tă în c h ro n ic a p a s c h a lă . I n opera
despre P aschă în v ăţăto ru l B isericel a r a t ă , că M â n tu ito ru l în ul-

(1) Y e f f c a n in e le s in o d a la ! de Ţ r a la l a Fofcie. Z o a a r a , o i B a ls a m o n .
lib er! ş i n e s u p u ş i c e lu i d e I e ru s a le m ş i a c e l P a t r i a r c h ! culpâD iJi,
860 d in c a u s ă , c a a a lu a ţii b a n i, 860 d in ca u sa u e sc iin ţe î, uO r â d i-
catfl d r e p t u l .P a tr ia r c h u lu l de Ie ru s a le m din M ă n ă s tirile , ce erafl
du n u m ai ln E p a r c h ia s a , d a r k la r tn M e tro p o la [c a p ita la ) E p a r h i e i
s61e, lu c râ n d e l c o n tr a c a n â n e l o r j i a le g e l şi (6r6 ca c e la p u ţin să i
citlascâ v i6 ţa s - l u l S a v a ; ş i cu m o d u l a c e s ta a u lu a ta c u te s a u ţă că-
ngg'ril S â r b i ş i t o ţ i c e l d in m o n a s tir e a 8 -lu I S a v a . A l d o ile a , ca,
veniud ln k in a to r il, c ă lu g ă r ii d in m o n a s tirile A rc h a u g e lu l şi a a -lu l
Sava ÎI p re ln tlm p in a fl ş i II d u ceţi ln m o n a s tirile lo r, râ m â u â u d P a -
tria rc h u l lip s i ta . S ’a Î n tâ m p la ta în să , ca c ă lu g ă rii d in s -tu l S av a
să su fe re f o rte m u lt d in p a r te a A ra b ilo r, p e n tr u c a re a a c o u stru itu
0 c tta ţu e ln f a ţ a m o n ă s tire i lo r s p re A p u su . K e ltu in d u -se d eci cu
c o n stru ire a c e tâ ţu e i 1 2 , 0 0 0 le i, d a to ria lo r s ’a fă c u ta ftfrte m are ,
din c a u sa a c e s te i k e ltu e le ş i a le a lto r n e b u n ii a le lo r, şi şl-afi vân-
d u tu to tfl, ce a a a v u ta l u m ă n ă s tirile lo r, ş i răm â n â n d în că d a to ri,
&a t r e b u i ta s ă f u g ă t o ţi , fOrâ ca s ă râ m â n c c in e-v a d in d â n şii lu m Ouăs-
tirile lo r. P e n t r u c a re F r â n c i! ( 1 ) 8 'a u s c u la tă şi a u o c u p a ta m O uăstirea
s -lu l A r c h a n g e la , ca c e a m a l a p ro p ie tă de d ln şil, ia r A rm en ii a a lu a ta
m âu a stire a s -lu l S a v a . I a r T e o fan ( P a tr ia r c h u l de Ie ru sa le m ) se ap u că
şi d ă c re d ito rilo r 54,000 le i, d a to ria m o n a s tirilo rş i le Ia p re a m âu -
doâ î n s tă p â n ir e a 8a. D a r s tă p â u ito ril cereO d e la P a tria rc h u l şi d ă rile ,
ce acele m o n a s tirl le p lă tia a m al ’n a in te d u p re Iu v o lală,p re care învoială
T eofan ş i su c c e so ru l lu i P a isie o n e g a ţi, fu n d âu d u -se p re m u lte de-
cieiunl im p e ria le ş i fă c â u d m u lte k e ltu e le . Şi d in cau sa .scandaluri-
lo r, p ro v e n ite d e la A rm e n i ş i F râ n c il, se im u lţise a tâ t a d a to ria
m o n astirilo r s -lu l S a v a ş i a A rc h a u g e lu lu i, că acu m se a tin se se t<5tă
1s p e ra n ţa u m a n ă . D a r T eo fan p lecă la I a ş i s p re Y asilie voevodn, şi
i n tr ’o d iîu in e ţă p re n e a sc e p ta te in tr ă ln p a la tu l D o m n ito ru lu i; dos-
p re c a re a flâ n d Y asilie, a e ş ita d e sc u lţa (■2) ş i a s ă r u ta tă p re P rea
S â n ţia s a ; I a r acesta i-a data o funie, dicendu-î : F i i a ] π ι β ύ ,

(1) In istoria şi vi6ţ& bieantină se intâluescu doS nnmiiT generice, c a ce re ■·

represintă popârele occidentului de t(Ste naţionalităţile. Numirea veko do Lain*I,
precum ţ i 06 · posteriori de Ftanki aflnttt aplicate şi pâne w l l - f l cea din ţii fi tn
reap.ectal religioşii, iar ade-a fn sinsfi naţioualfi, pentru aroproucula a tâ t pre Fran-
ct8I, cât k la r şi p re AHglesî, Germani ■ta.
(2) Aieî p re a fericitul Dositei voind, c :1 8* ·«prim« graba cn care a foalfl prim ită
P atriarchul T e ■·fan, face o iperboU.
 ÎNCEPUTUL AVERILOR ROMANESCI
DISK ÎNCHINATE DUPRE PREA FERICITUL DOSITEI, PATRIARCHUL DE IERUSAI.EM

ISTORIA PATRIARGHILOR DE IERUSALEM

. Cartea X I I , cap. I , § 9 .
In lavra s -la i Sava 86 afla o c a rte , p ate ric (!, ce a re însem narea
acâsta, că prea m inunatu l tem p lu al L a v reî 8 -lu î S av a s’a edificata
la anii de la c re a ţin n e a la m e î 6 0 7 0 ( 5 6 2 ) , ş i p re tim p u l la i Iraclie,
s’a ruinaţii de către P e r ş i şi la 6 6 1 2 ( 1 1 0 4 ) 8’a r u in a te de către
Agareni, pre tim pul stă p â n ire ! L a tin ilo r, ş i larii ş l la 7 1 0 4 (1 5 9 6 )
8'a rninat p u ţin , şi la 7 1 1 2 ( 1 6 0 4 ) 8’a r e s ta b ilita d in noii şi Dom■
oul Ιΐΰ 7a ţin e a p re el pâufi la îm p lin ire a se cu le lo r p e n tru m ântui-
rea m ultora, A m in. — D in a câstă c a rte se cun<5sce p re sc u rt is-
toria m onastirel.
Ia ?6 nu cun6 scemfl cum ş i in ce tim p ii m o n ach il S ftrb l, ce eraţi
supuşi A rchiepiecopulu! de P e k iu , s 'a il s ta b ilittl în m O castirea de la
s-tul M ormântfl a A rch an g elu lu l ş i o a u s tă p â n it(! p re ea, carii,
m işcaţi de dările, ce 16 p lă tla d fiscu lu i, s ’ail f&cutO c e n o b iţi (colo-
euitorl) al lavreî 8-laI S av a. D e a ic i însS a â p ro v e n ita d 06 rele,
ântâifi că a c eştia , ca şi Ib e ro til, n 'a u p rim iţii s ă fie u n iţi cu Patri-
archul, şi aii făcutfl oposiţiune, p lă tin d s e p a ra t d ă rile lo r, cerând,
ca să albă unu locfl determ inat(! p e n tru îu k in ă to rl, ş i v en in d E gu-
menul lor la P a tria rc h ie cu b a sto n d . L a u r uS 6 1 s ’afi dusfi I a Con-
stantinupolO şi p re la c ia la lţl P a tria rc h l, p lâ n g â n d u -86, c ă 6 1 suatfi
n edreptăţiţi de cătrâ P a tria rc h u l d e Ie ru s a le in , ş i a â lu atfl cărţi,
kiem ând şi p re P a tria rc h il de A ie c sa n d ria ş i d e  n tio c h ia , ca sâ
viuS la Ierasalem să judece şi s ă confirm e P a tr ia r c h il, că e l s&ntfl
 ÎN C E P U T U L A V E R IL O R R O M A N E 599

deci de an i, a m uriţi! la ConstantinupolQ la 1 6 4 5 ş i 8’a înmormSn-

ta tu în m onastirea N iscS târel de D-ţJeti din insula Clialki, unde s’a
inmormcntatu Timoteî al Constantinupolului şi a lţii. A tunci T i-
motel, P a tria rc h u l de C onstantinupolti, celtt de origine din insulele
Ionice, c u g e tâ n d cele necuviinciose, a voitO, ca 8& face P atriarchfl
de Ieru salem p re M etropolitul de B e ria I6niciu. C tî din Iernsalem
j n s g , sciind că P a tria rc h ia de Ieru sa le m a re n ecesitate de unG P a -
triarchti p a cîn icu ş i de unfl om u modestG, de anO Proestos şi nu de
‫ נש‬ti despotfl, au căţlutu cu rugăminte la menţionatul Voevodu al
Moldo- Valackiet Vasilie, ca celu ce dispunea de avere ţ i avea
influenţă la Imperaţî; şi în ad ev er, că au influenţaţi! p rin acesta şi
a â puşti de P a tria rc h u a l lo r p re P a isie , eg um enul de la G a la ta
(atunci în Iaşi s-tal Mormentă avea patru Monaetiri,
adecă Galata, Bârnovski, s-tul Sava, şi Nicoriţâ) şico-
munică Domnitorul Patriarchuluî de Constantinupolti şiSinodu-
lui votul părinţilor de la s-tul Mor menţii. Deci Partenie, temen-
du-se de Voevodul Vasilie, nu s ’a opuşii votului şi alegerei pă-
rinţilor, ci a trăuiistt de aci (Constantinupolu) pre Me-
tropolîtnl de Larisa Gregorie Ecsarcliu şi pre alţii
şi atL cliirotonisitu în Iaşi pre Paisie, Patriarchil
de Ierasalem. A c e sta e ra ηηΰ bărbatO sâu tfl, de o rig in e ş i el
din Demeţaua ş i ru d ă cu T eo fan . E l a v en itu în Ieru sa le m fâ rte te -
nSrQ şi a fo s ta m n lţl a n ! serv ito rii lu i So iro n ie. DupQ aceste a călă-
to rittt în j a r u l Iorâ& nnlu l ş i a fo sta a sc e ta m al m u lta tim p ii. D e
aici se trimite de c ă tre T eo fan la I a ş i ş i se face egum enii a l m o-
nastirel N ă sc 6 t0 re l de D -φ βϋ, su p ra n u m ită B ârn o v sk i, şi m al ap o i e-
gumena a l m O n a stire l d in f a ţ a Ia ş ilo r G a la ta . Ş i a adusu in tim-
pul de fomete Paisie bani ţ i ajutore în Ierusalem, ca ni-
menea altul, şi Mar făină şi untu din Moldo- Vlachia, şi totu ce
produce bunii Ia ş ii, încărcate în corăbii. . . . < T o t aici n i se co-
munică de c ă tr e P r e a S â n ţitu l D o site i, c ă m o n a s tire a B ârn o v sk i avea
pre timpul lu! P a is ie o m o şie, n u m ită T o p o n iţa , lOugâ C ho tin .
A m fă c u ta a c e s tii ecstractO d esp re în c e p u tu l a v erilo r ro m ân e, (Jise
cân d -v a în c h in a te , p e n tr u c a ţ e r a în tr â g ă să cu u âsce m al d e a p r6 p e
c e stă c e s tiu n e . D e s c rip ţiu n e a a c e s ta a re cu a tâ ta m al m a re im p o r-
t a n ţ ă is to r ic ă , căci e a e s te fă c u tă d e P re a F e r ic itu l D o site i, P a t r i -
a rc h u l d e I e r u s a le m , o m u l c o n tim p u ra u fla l fa p tu lu i, p e rs o n a , c a r ea
 598

zagrnm fc-m fc tn , c a 8ă na m e z u g r n m e c r e d i t o r i i oto-

mani. Şi ca modal acesta Domnitorul îndată a scrisa boerilor
dinConstantinupoltl (1) şi aăplătitu creditorilor datoria 8-luî Mor.
mânta în sumă de 6000 Galbeni Veneţianî. Intre aceste
a veniţii Ia Iaşi una Agă, cu decişi une imperială s ă rădice pre P a.
triarchul pentru alte datorii de 6 0 0 0 G albeni şi le-aii plătit(!
şi pre aceste Domnitorul. Vetfend î n s e acela prea fericita Dom-
nitorO, că s-tul Mormântfi este vfindutu de datorii, a trămisu tn
IerusaJempre dolboerla t sSi en 40,000 galbeni unguresc!
ai αΰ plătitu creditorilor tote da to riile s-lu t M o r m e n tu ; maî re-
măsese 4000 lei datorie, şi α ύ ven ită cred ito rii otomani
în Bogdania (Moldova) §i le-a d a ta ş i p re aceste aceluîubitoră de
Christos omu, făcend o faptă îm pirătescă şi ortodocsă, ba şi nai
mult de cât împirătescă; fiind că de Ia luarea Gonstantinnpolalo
de cătrfi Otomani, nici una imperatorO s$fl DomnitorO n’a făcuţii
atâta bine tronnlnî Patriarchieî de Ierusalem.
Dositei cartea X I I , cap. I , § 1 0 .

Acestfl Teofan a primit de la Hâdul voevod monastirea Galata, ce

M

este situată tn faţa Iaşilor, pre care a construit’o Petru voevodfl şi

a eharăzit’o lavrel de Kiey. Pentru cuvântul Îns6 că Roşii instreinan
obiectele monastirel, şi venind la Iaşi din Veneţia şi Maria,
M

femeealul Zotaşi fiicaIul Petru voevodfl, a dăruita Monastirea s-101

Momenta şi a primit’o specialminte Atanasie, Metropolitnl de Be-
tleem, τδΓΰ al Patriarchulul, oma minunata şi sânta; căci amândoi
eraudin satul Demeţana din Polopones. Acelaşi Teofan a primita şi
m

monastireas-lul George, ce se află in Bucuresci, capitala Yalachiei...

Acesta, adecă Teofan, a cumpărata şi Metochul cu Biserica şi cu
grădina de de-asupra; Iar grădina despre Apusa s’a cumpgratfl de
către Paisie; casele cele de pâtră s’afl dăruita 8-lnI MormdntQ
de eătr£ D. Manolaki; Iar casele de pre ambele părţi ale Me·
tochnlul s’afl cumpărata de noi. Fiind Teofan Patriarcba trei-

(1) Domnitorii M o ld o v e i, p re cu m ţ i c e î a î V a la c h ie î, î ş i a v e ă îa C o n n ta n t i n upol ii

re p re se ilta n ţiî, β ίδ c a p u - k ic h a îa le le lo r . C e î d in M o ld o v a , s p e c ia lm in t e erau strtbi-
liţl în p a la ta l, c o n n tm itfi în j n r n l B is e r ic e i 8 - t n i N ic o la Q d i n B a l a t l , ‘ c a r e ţ i pfino
aetă-^ ϊ p o p u la ţiu n e a d in Conatantinupoltt îlu n u n e e c e ; « S - t n l N ic o la u a l V lach o-
B o g d an ilo r» .
 CUVfcNTU
DESPRE BISERICA
Bine cuvinleza, precei ce lebine-cuvin-
liză Domne şi sdiUescepre cei ce Îubescii
potUibacasei laie(Rug&c. dinapoi an von).
Fraţiloru!

Sânta a â s t r ă biserică, s6 p6te asemăna c a mamele

n 0 s t r e n ă s c ă t â r e , — c ă c i precumu. e le n e a ii n ă s c u tu , n e
a â a l a p t a t t i l a p e p t u l u l o r i i , n e au ferită d e fo c ş i d e a p ă
şi de t â t e p e r i c o l e l e , p â n ă a m u d e v e n i t a â m e n l m a r i in
s o c ie ta te , p r e c u m e le i n f in e s e b u c u r ă d e f a p te le nâstre
c e le m o r a l e , . ş i sS m â c h n e s c i i d e f a p te le nâstre im o r a l e ;
— T o tu a s e m e n e a ş i s â n t a n<5stră B is e r ic ă O r th o d o x ă , re -
s f i r it e n ă n e n a s c e p r i n b a i a b o t e z u l u i , n e c r e s c e m o ra l*
minte, n e a l a p t e z ă s a u n e n u t r e s c e c u d o c t r i n a m â n t u i t o -
r u lu l C h ris to s ti ş i d u p ă v re d n ic ie ce o v o m u a v e a c h ia râ
cu c i n s t i t u l u şi s c u m p u l u I u l t r u p u ş i s â n g e , — n e învaţă
a ne i e r i de p ă c a te — c a r e a c lu c u a s u p r ă - n e î n l u m e a a c e s ta
despreţul(* â m e n i l o r u m o r a l i , eră î n c e a v i i t â r e n e s t i n ‫־‬
s u l u f o c u a l ti g h e n e l s i n e a d o r m i t u l Q v e r m e a lti la d u -
Iul, — se b u c u r ă î n f i n e de f a p te le n < 5stre m o r a le , ş i s6
scârbesce v 6 d e n d u - n e p â n g ă r i ţl de la p te le n < 5stre c e le
profane.
F r ă ţ i o r i i , n o i s u n te m u c r e ş tin i p e n tru c ă c re d e m & şi
şj c h ia r tr e b u e s e c re d e m tt în C h ris to s ti. Si d a c ă n o i s u n -
t e m t l c r e ş t i n i ş i n e fâ lim C i c u a c e s t u n u m e î n a i n t e a p ă r
 600 ţ> ISE ÎN C H IN A T E

prin cunoscinţele şi disinteresarea sa, n a p u tea s ă nu redea ade-

terni.
Noi făcându-ne reflecsianile p ro p rii asu p ra faptului, observămii,
că lucrai se fundezi cu to tu l p re altfl-ce-ya, de c â t pre acela, ce se
namesoe dreptfl. Posiţianea locurilor s â n te de p re tim pul Patriar-
chalul Teofan, şi specialm inte resc u m p ăra rea şi restab ilirea monas-
tirilor s-luî Sara şi a A rchangelulul, p recu m ş i m odul cum Dom-
uitorul Moldovei, Vasilie L u p u l, a v en ita In a ju to ru l acestor stabili-
mente religidse ale creştin ătăţel, d en o tă n u m ai u n a a c ta de simpa*
tie şi îndurare din partea an u l omQ, c a re to t-o -d a tă e ra şi creştină.
De unde, <Jicfl, dreptul, p re care îla în tre v a d ă per80nele interesante
în acâstă ceştiune ? Din co n tra , fie-care om u , c u m ân a p re consci-
iiiţă, trebue să recunâsce, că M oldova cu D o m n ito ru l el are dreptfl
la recunoscinţă celor a ju ta ţi şi sc ă p a ţi de o d istru g e re sigură.
De altă parte, lu disputa d in tre e le m e n tu l g re c a ş i cela slavii a*
supra mdn&stirel s-lul P& nteleim on d in m u n te le A to n u lal, na de
multO cestianea de dreptâ a su p ra m ă n ă stire ! a fo sta resolvată In
favdrea acelora, carii afl a ju ta ta m ă n ă stire a la d ife rite le el necesi-
tâţi. Decă elementul rosesca în su s $ isa m ăn ă stire a c ă p ăta ta drop-
tal, de aşi îm părţi a d m in istraţiu n ea m dn& stirel cu elem en tal gre-
cescd, fandâada-se num ai p re co n sid e ren tu l, c ă p ă rin ţii ru şi dia a-
cea mooastire şi-a depusa acolo a v e rile lo r, ap o i c â te drep tu ri tre-
bae să albă naţiunea rom ânescă a s u p ra tu tu r o r m ăn ăstirilo r şi a
Patriarchiilor din B iserica ortodocsă, c a re n a ţiu n e cu D om nitorii el
le-afl răscumpăraţii, rec o n stru ita şi în a v u ţită ? p e n tru a s tă dată ces-
tiunea mănăstire! S-lul Sava şi a A rg h a n g e lu lu l de la s-tu l Mor-
meu to. Românii tot-de-una aa fo sta m o d e ş ti; I a r cel ce beneficiază
de bunătatea lor datoresca aii fi recu n o scăto ri.
Arch. Genadie Euacenu
 P M tD tC l 603

trimite măcar câte unulu din casele vâstre la b is e r ic ă

pentru că sunteţi creştin! şi trebue se v 6 purtaţi c re ş ti-
nesce.
Ins6 val, suntu mulţt din voi, care mal în t0tă vieţa
loru nu au venita, la biserică, şi carii prin urmare nu
ştiu cumu seslujesce Domnului în'.bisericăSunta mulţi
din voi carii pe lungă că nu iubescu Biserica şi nuştifia
se închina Iul D‫^־‬e&, carepe lângă cătrăesca ca animalele
cele necuventăt6re, —apoi Ί îndemnă diavolulu a batjo-
cori biserica sânta ‫׳‬Cruce, cele sânte şi pe servitorii alta-
rutuli Aceştia suntu mal r6i de câta păgânii pentrucădupă
cumune spune Apostolulu p<5rtă chipul chreslinătăLei
eră puterea ei tăgăduescu (2 Timot 3. 5).
Prin aceştia se chulesce numele Iul D-deu între nemuri
după cumu ţlice scriptura: cănum elelui Christo sil p rin
voi se chulesce intre n em u ri (Rom. 2. V. 24). Aceştia
mal bine nu s’arii fi născuţii, căci tâte aceste fapte pro-
lane ale lorii ’1vorfi v6di judecătorului, şi judicătorulu
celu nemitarnicu care n u caută la fete n ic i ia Dară (2
leg, c. 10. V. 17). După judecata şi pronunţarea senten-
ţel, ’1va da siugel, şi sluga Ί va arunca întru întuneri-
cula celâ mal din alară şi acolo val loru păcătoşiloru !
De aceia voi fraţiloru dacă sunteţi creştini, sunteţi da·
torl s6 ascultaţi de biserică şi se v'8 supuneţi el după
cumu dice însuşi GhristosO. în Evangelie : Iară de nu
v a asculta de ei, spune lu bisericei, eră de n u v a as-
culta n ic i de biserică se fie tie ca u n a păgânii şi va·
me§ii (Mat 18, V. 17). Vra—se dicS sunteţi datoria
veni la biserică şi a asculta de ea, adică a asculta cu
luare aminte : Vicernia, Utrena, Lyturghiaşi predicarea
cuvântului Iul D<Jea, spre a v6 putea ruga Lui, care ne-
vSdutu stă în biserică în timpulu sântei lvturghil, din
preună cu servitorii altarului, pentru mântuirea v6strâ
şi a sufleteloru vâstre, după cumu poruncescescriptura :
ne’c e tâ tu ve r u g a ţi (Luca 18, V. 1).
 602 PR ED IC I

gămlorH carii prin necredinţa lorii s aii lepădaţii de Chris-

tosO,—apoi trebue sS facemti faptele credinţei. Una din
faptele credinţe! este a frequenta biserica adică a veni
în tdte duminecile şi serbătorile anuale—la biserică.
Noi ca creştin! avemu de a face totud’auna cubiserica
adică : cându ne botezămâ de primi mu asupră-ne măre·
{ulii nume de creştinii, cându ne căsătorimu, la tdtene-
voile şi trebuinţele ndstre corporale şi spirituale, cândfi
ne trecemu din lumea acesta, adică cându răposămu, -
Cu unii cuventu avemu de a face cu biserica întdtăvieţa
ndstră, —de la nascere şi până la m<5r‫׳‬te şi cliiarii după
mdrte, căci numai biserica este în stare a dămoli mânia
lu! D-deu, care vine asupra dmeniloru ce au muritu în
păcate. Si decă no! avemu de a face cu biserica în t<5tă
vieţa ndstră, dre trebue să o părăsimfi, dre trebue se o
uitămfi şi se nu ne aducemG aminte de dînsa? Oare tre-
bue fraiiloru, se nu ne adunăm în trînsa spre a da ru
gele ndstre D-lu! ? S6 înţelege că nu trebue se o părăsim^
ci ca creştin! suntemu dator! a ne aduna în ea in nu-
mele Dluî, spre a ne ruga Lu! şi a Ί mulţemi, pentru
nenumăratele bine-facer!, ce amu primiţii şi primimu
de la dînsulu.
Si ce este dară Biserica ?
Biserica, fraţiloru, este o casă de rugăciune, în care
no! suntemu dator! a ne aduna in numele Domnului, în
tdte Duminecele şi serbătorile anului, din preună cu ser-
vitori! altarului şi ane ruga Lui, pentru ertarea păcateloru
ndstre;—De unde urmedă că no! adunând u‫־‬ne in bise-
rici în numele Domnului spre a ne ruga, Elu care este
nevgţiutu în mijlocul nostru şi ea aminte la rugăciunele
ndstre ne va împlini cererea ndstră, şi ca unu părinte prea
bunâ şi dătătorii de vieţă, ne va da totu ce este de trebu
inţă şi de folosii pentru mântuirea ndstră sufletescă şi
trupescă. —Si dacă nu vă Iartă timpulu de a veni în tdte
Pumiaecele şi serbătorile la biserică, sunteţi dator! a
 PRBDKtt 606

supra v<5stră bine cuvântarea şi sânţenia lui Dţjefl, pre

camO se esprimă rugSciunea bisericel : bine cuvintâiă
pre cei ce te bine cuvinteză D6mne §i sd/n[esc€ pre cei
ce iubescU podâba casei tale (Hugăc. dinapoi anvon).
Aşia dară, iubiţii mei fraţi, ca unii ce nu sun temft 13
cuţl de D-ţleii de a mosceni pământulii In veci, ca unii
ce suntemâ muritori adică aslă-ţlî în νίέ|2 eră mâne vomft
fi pămentâ şi cenuşă, după cumQ ţlice cântarea biseri·
cescă : Eu suntu pământii şi cenuşă, —sun temQ datori
a ne ieri de faptele cele rele şi a face fapte bune, pentru
că In lumea cea viitâre ne voru întreba de Ιόte faptele
ntfstre ce le amu făcutu odintâră, căci prea dreptulfi ju·
decătorQ, după cum ne spune Apostolul : va răsplăti
fie-căruia după faptele sale (Rom. 2, V. 6).
Să ne ferimu dară, fraţilorîi, de faptele cele rele in la -
mea acesta, ca se putemu scăpa în cea viitâre de vecinica
muncă;— Se facemu mai bine fapte bune în lumea a‫־‬
c^sta ca s6 ne în vrednicimu in cea viiUSre, de lumina
cea ne’nserată şi de fericirea cea ne’nbătrinitdre. Amin.
Preut: Pan alt I. Colleac■
1878 februarie 10.
 60 4

D u p ă e şire a d i n b is e r ic ă s u n t e ţ i d a t o r i a v e n i c u b u n j
c u v iin ţă a c a s ă , a p e tr e c e tâ t ă d io a c r e ş t i n e s c e şi a m u ],
ţe m i d in sufletO Ju I D -d e u , c a r e a s â n ţ i t t i d io a a şepiea
a s e p tă m e n e l, a d ic ă D u m in i c a ş i c e le a lto s e r b ă lo r l in o-
n tfrea s â n ţilo ru s61 s p r e a n e o d i c h n i d e t<5te l u c r u r i l e cele
a m u fâ c u tu în ti m p u l u s ă p t ă m â n e i . — A p o i p e lo n g ă a■
c este, s u n te ţi d a to r i a v 6 f e r i d e l a p t e l e c e le r e le ş i m ai
a le su d e b e ţie c a r e e s te m a m a ş i i s v o r u l u tu t u r o r f i iap-
te lo râ r e le ,— c a r e f a p te n u v ă d u c t i l a u n u r e s u lta ta
b u n ii, c i c a p e n is c e r o b i n e t r e b n i c i , v ă d e p ă r t e d ă d e Iu-
m in a c ea n e în s e r a t ă , î n l o c u l u c e l u d e p ă r t a t ă d e sân ţe -
n ie lu i D-<Je£ ş i a tu n c e a v a l v o u ă !
De aceia f r a ţil o r u , eu ca Preut, c a p ă s t o r u a lţi v o stru
ca unulu ce suntâ meni tu ş i trimişii la v o i , s p r e a ve
pasce cu predica cuventului lui D - d e u , — s u n t u d a to rii a
ve arăta, că voi ca creştini, ca fii a lui C h r i s t o s u d u p e
cJiarţi şi in fiere precumύ g lice scriptura : Iară câţi Ίύ
au primită, ace-lora le a u datu dreptăsŞ se face fiii lui
D-deu [Ιόn u 1, V. 12), — t r e b u e s ă faceţi fapte b u n e şi se
ve părăsiţi de faptele cele rele, trebue să veniţi la b is e ric ă
şi aicea se v ă închinaţi Iul D‫־‬deu cu duchulu şi cu ade-
verulfi,—trebue să v ă mărturisiţi de păcatele v<5stre la
duchovnicâ în cele patru posturi ale anului şi de câte
ori greşiţi, după cumu $Lice Scriptura : m ărturisiţi vl·
unuia altuia păcatele ‫ י‬si vă ru g a ţi u n u lu pentru altuia
ca se vS vindecaţi (Iacob. 5, Y. 16.),—-Si ,în urma mărtu-
risiret după permisiunea ce o veţi căpăta de la dochov-
nicu şi după vrednicie ce o veţi avea s ă luaţi Sânta Co-
mmicdtură, saâ celu puţinii măcarâ o dată pe a n ii,
se o iaceţlacesta —la Pasci.
Făcendu‫־‬vă dară datoriea v6stră de creştini cStră bise
rică, avendii cuvenitulă respectCi cătră podtfbele el, pre·
cumâ şi cătră servitorii altarului şi socotindu-1 pe ei, ca
pe nisce servitori a lui Christosu si administratori ai
tainelorΛ lui D-foă (1 Corint. 4, V. 1), —veţi atrage a*
 PREDICI 607

in şcâlă, capătă o ştiinţă mal întinsă, o înţelegere mal

bună, o pricepere mal afundă şi o judecată mal sănătâsă
care Ιόte aceste suntii nisce calităţi de mare iolosfi o
mulul, a tatu pentru lumea acesta câtu şi pentru cea vii-
târe; şi cu t<5te aceste voi ^iceţl că mal nu v’arQ trebui
ŞC01S şi o priviţi ca o sarcină grea venită asupra v6stră.
Si în adevăru vouă acuma ia bătrâneţe nu vă trebue
şcâlă, pentru că in acestă stare numai puteţi învăţa carte,
dară le trebue copiiloru voştri.—Acuma sun temu în
vecul al 19 lea, adică trăimu în acestu timpu, când Ιόte
naţiunele pământului care mal de care se silescu ca prin
învăţătura cărţel, se ajungă mal departe pe calea pro·
greşului, a culturel şi a ci vi lisaţi unei. Numai puţini şi
la noi în România sau înfiinţatu şcoli în acestO timpu ,
pentru că guvernulu care cunâsce scopul şi folosul ce
pâte se aducă şcâla a ţlisu : «Voiă învăţa pe poporul«
meu, ’i voiii da I6te mijlocele posibile ca să înveţe ,
voia face şcoli pentru ca totu acestu popor u se pală
învăţat» şi aşla a şi făcutu regulând a se face şcoli în
tâte oraşele şi malînt6te satele, unele întreţinute de elu
şi altele de comună, numai şi numai ca toţi copil popo-
rulul românescu să înveţe carte. Acuma în acest timpO
chiaru jidovii care n’au nieî ţeră, nici Domnitorii nici
guvernâ, nici comună, care cu unâ cuventu n'au pe ni
menea din sînul loru, după cumu avemu noi pe de o
parte pe guvernâ eră pe de alta pe comună, spre a în‫־‬
griji de şcâlele loru,—se silescu el singuri prin USte
mijl0cele şi plătesc din banii lor proprii profesorilorQ
spre a’l învăţa, şi nu numai profesorilor^ loru ci şi la
alţi profesori streini atâtu de naţiune câtu şi de religiune
şi chiaru dau pe copil loru, se inveţe în şc01ele nâstre
publice, spre a nu fi săraci de învăţătură.
Uitaţi-vă la dinşil bine şi vedeţi că nu veţi găsi nici
unulu care să nu ştie carte, nu veţi afla nici unulti care
să nu ştie a să înkina Iul D-gleu în legea Iul, — toţi sunt
 CUVfiNTU
despre şcoala

• Voiu învăţa pe poporulu meu, 'i voiu da

t6le mijlocele posibile ca si înveţe, voiu face
şcoli pentru ca totu acestu poporu se pată
tnvăţa» Aşa a disii guvernul u si asia a si
făcută.

Fratiloru !

Nimica nu p<tte sc6te pe omti din starea întunereculul

a nesciinţel, a n’enţelegerel, a ne pricepere! şi ane jude
căţel,— şi niminea nu’lG p6te lumina mal bine, decâtii
numai scâla, sau mal bine ^icendâ învăţătura cărţel ce
se dă omului prin educare şi instruire în starea copilă-
riel —în şcâlă.
Scâla, fratiloru, ca şi Biserica este unu altaru sântu din
care împărtisindu-ne cu învăţătura ce se propune într’‫־‬
însa, simţimu îndată că ne luminedă scoţîndu-ne din întu*
nereculâ nesciinţel şi a tâmpirel,la lumina cunâscerel a·
deverului, a bunelul şi a frumosului,—ne sc6te şi aduce
din starea imperlecţiunel la starea perfecţiunel pentru că
desvoltă conştiinţa nâstră şi o face mal simţitâre, — ne
facem mal dsmnl de a cunâsce mal cu uşurinţă şi mal de
apnSpepeD-ţleusi în fine ne învaţă cumti să’lu rugămft,
cumtl se i ne închinămâ şi cumâ s6’i mulţumim u pentru
nenumfiratele faceri de bine ce amfi primită şi încă mal
primimti de la dînsulfi, şi pentru multa sa bunătate ce o
are către noi păcătoşii. Vrea să ţjică omulti care învaţă
 y ţ ţ > ‫י■ י‬ P R E D IC I 6 09

vernulul, ca 96 nu’lu asuprescă nimine;—pâte singurii

s6 cetescă, şi se scrie voturile la alegere de primari şi de-
p‫־‬utaţi, fără ca s6’lu înşele cineva; —p6te singura sfi’şt
scrie jalobele de care are necesitate (trebuinţă) liră ca
să se r<5ge şi să plătescă la alţii; —p6te singurii să’şl
facă socotelă şi se’şt ţină isv0de, fără ca sfi’lti încurce
cineva în datorii.
3°) In fine omulu care ştie carte, ca unulu ce singurii
cetesce, cunâsce şi înţelege poruncile Iul D-$eu, ştie
cumu sfi ser6ge, cum să se închine şi cumsămulţumescă
Domnului pentru nespusele faceri de bine ce primesce
de la dînsulu.
lată dară, fraţiloru, folâsele ce aduce şc6la, şi de care
voi aru trebui să plângeţi, flindu că nu aţi avuta noro- 10 | χ ‫^׳‬
cire a vă împărtăşi de dinsele. Vi le mal răpetu încă o 17 5►·«■
dată mal pe scurta. \q - | c

M iir o p o U * ‘
1*) Omula careva învăţa carte la şcâlă, va fi complecta 1j o ■
în t<3te afacerile gospodăriei sele, fără a cere ajutoriulu 1· 2 **‫ז‬
‫־‬
altora. ţe j
2°) Va cunâsce singura, atâta poruncele Iul D-deu ‫ן‬
câta şi legile şi ordinele guvernului, va vota, va ceti, va
seri singura, şi va ţinea socotela singura, se va refui de
datorii singura, fără ca sS facă vre una complimenta
altora.
3°) Ganoscendu şi înţelegenda singura poruncile Iul
D-deă va şti cumu să-la râge, cum să i să închine şi
euma să Ί mulţumescă, pentru tâte bunurile ce pri-
mesce deladînsul în tocmai ca unu adevărata creştina.
'—De tdte aceste să voru împărtăşi fii voştril in tâtă viaţa
loru, dacă voru învăţa acuma cânda suntu mici carte.
De aceia voi trebue să vă daţi copil la şcâlă şi se’l stă-
tuiţl părintesce ca să se silescă cu învăţătura pentru fo-
losula lora în viitora, căci nimica nu se cere de la voi,
de câta numai al trimite la şc61ă si a vă îngriji pentru
nutrimentul şi înbrăcămintea loru, — eră de la dânşii
Anul rv 99
 P R E D IC I
608

învăţaţi, 10(1 ştia carte : atâtfi bărbaţii câtu şi teraeile

lord, toţi ştifi a se închina lui D-deu in legea lor, şi <!e
aceia trăescii p<3te mal cu uşurinţă de cât voi.
Iară voi carii mal toţi nu ştiţi carte, carii nu ştiţi nici
cea mal mică rugăciune adicS măcaru Tataia nostru
şi carii prin urmare mal toţi nu ştiţi a vă închina lui D-
deti creştinesce,—trebue să vă pară rău că nu aţi învăţaţii
carte, pentru că pe atunce nu erau scoli publice precum
sunt astă-di, şi pentru că părinţiloru voştri nu le dădea
mâna să plăteşcă din banii lor profesorilor precumti era
obiceiul{!, ca să vă înveţe carte.— Dară astădl cândft nu
plătiţi nimica profesoriloru, cându guvernulă şi co*
muna se grijesce de şcoli, nu vă rămâne alta, de câta
numai a vă da copil voştrila şcâlă.—Insă voi nu numai
că nn voiţi a vă da copil la şcâlă ci încă sunteţi cu ură
asupra el şi spuneţi că nu vă trebue şcâla ca cumii arii
fi unii lucru rău şi urîtQ lui D-deU. Si pentru ce <Sre ^Li·
cell voi acesta ? Oare pentru că vă pune sau vă silesce
cineva ca să plătiţi din banii voştril profesoriloru ? Nu
pentru acesta. Dară pentru ce? Pentru că nu ştiţi ce scopii
are şa51a şi ce folosii aduce ea tinerime!.—Vă voiţi arăta
dară astăzi că şoâla aduce mal multe folâse celoru ce se
instruescu intr’nsa şi anume :
Γ) Omulu care a învăţată la şcâlă şi care prin urmare
ştiecarte, vaşti cumu să’şl chibzuescă lucrurile sele, cumii
să-şl lucreze pomentulu, mal bine şi mal cu uşurinţă
spre a culege producte înzecite după cumu ne spune
sânta scriptură, că : Celu ce sem ănă cu scumpete cu
scumpete va şi secera, ştie cum să le vendă cu preţu
fără ca 3δ’1ϋ înşele cumpărătorii, ştie cum să să pă^escă
ca să nu lii încurce nimină, nici în socotelele nici în da-
toriile sele.
2“) Omulti cărturarii care p0te singură ceti poruncele
Iul D-ţJeu, să p6te pădi mal lesne ca să nu’şl încarce su*
iletulu; pâte singur ca s$ cunâscă legile şi ordinele gu
ESLICAREA EVANGELIEl DIN DUMINECA ΙΙΙ-a DUPA RUSALII
(M A T H . CAP. V I. V ER S. 2 2 — 3 2 ) .

întorcând atenţiunea nâstră asupra sântei Evangliel

ce s’a cetit astă dî, noi aflăm, că ea coprinde d08 puncte
principale şi anume : 1) Cum trebue să fie de limpede şi
luminată mintea omului, pentru ca să nu domineze a-
supra lui patima iubirei de argintii, seu şi alte patimi,
prin prea marea îngrijire de traiul vieţel presente; iar al
2) a se îngriji mai ântăiu de mântuire şi dreptate, dupo
care urmeză ne’nlăturat t<5te cele necesarii. In privinţa
punctului întăiu iată cum începe Domnul nostru Iisus
Christos învăţătura sa :
aLuminătorul corpului este o k iu l; deci de va fi okiul
leu curat, tot corpul te u va fi lu m in a t, iar de va' fi o-
kiul teu r e u , tot corpul te u va fi în tu n eca t; deci decă
lum ina, care este întru tin e este intunericu, der inlune■
ricul cu cât m a i m u lt ‫ ?מ‬In aceste cuvinte Mareleînvăţă,
tor Iisus Christos tace mal întăiu o comparaţie între 0·
kiul natural prin midlocirea căruia (decă este în starea
sea normală), omul p6te a se folosi de obiectele, ce’l în■
cungiură si între okiul minţel, de la limpeditatea şi lu-
minarea căruia depinde direcţiunea bună seu rea, ce 'şi
o ea el în societate, seu starea lui morală.
Iisus Christos întrebuinţeză un exemplu iârte lămurit
şi bine înţeles de toţi, când dice : «Luminătorul corpu·
lui este okiul» decă el este sănătos şi curat; căci atunci
 se cere numai aceia, casă se silescă la învăţătura.—Apoi
pe de o parte ca părinţi trebue să le arătaţi greutăţile
timpului în care trăiţi şi nevoile ce zacu pe spinarea
vdstră, numai din cauză că nu stiţl carte, —eră pe de
altă parte, după cumu amu mal disti să’l îndemnaţi la
învăţătură, ca să scape macaru el de aceste greutăţi, şi
p0te încă de altele mal rele, fiindu că cu câtâ trece saf!
înainteză vremea, cu atâta şi greutăţile şi nevoile de-
νΐηΰ mai rele şi mai de nesuferiţii ca scăpându măcarti
ei din trînsele, să vă mulţumescă in t<5tă viaţa loru şi
să râmână numele vostru neştersu şi spre pomenirea
eternă în mînia fiilorύ voştri.
Preot şi în v ă ţăto rii: P a n a i t I. Coli e seu .
1878 februarie 10.
 P R E D IC I C 13

a vorbit de conducător şi cel ce se conduce» adică de

minte şi corp, apoi să nu ne înşelăm, gândind că
vom putea servi cu mintea Iul Dumnerteu, iar cu cor-
pul plăcerilor, şi cu modul acesta vom servi de o dată
la doi stăpâni ; pentru acesta el adaoge : «Nimenea nu
pote servi la d o i d o m n i , că seii pre u n u l va uri, si pre
altul va iubi , se u de u n u l se v a j.inea şi de altul nu va
griji; nu p u le li servi lu i D u m nezeu şi lu i Mamonâ» d
Aici prin cuvintele : «Niminea nu p6te servi la doi
domni», s6 înţelege că nici un servitor nu va puteasă ser-
vescă la doi stăpâni, care au calităţi, inclinaţiunl şi do·
rintl diferite; căci este cu neputinţă de al împăca pe a-
mândol. Si în asemenea cas negreşit că servitorul pe u-
nul va începe al urî, iar pe altul îl va iubi : adecă, va
iubi pe acela, cu care se va potrivi şi el însuşi în dorinţi,
iar pe cela-lalt îl va uri ? Der iubirea şi ura suni nisce
sentimente, care nici o dată nu ,şl pot avea locul împre
ună asupra unuia şi aceluiaşi obiect, seu persână. Cuvin,
tele: «Ane ţinea de unul şi ane’ngriji pealtul», exprimă
manifestaţiunile exteriâre seu dinaiarice ale iubirel şi
ale urel, dupre cum acesta s6 vede din experienţă ; căci
când 6re cine iubesce ce va, s S alipesce cu totul de acel
ce-va seu cine‫־‬va; şi din contră, când '1 urăsce se depăr-
tedă, Ί defaimă şi-l devine nesuferit. Trecendde larapor-
turile dintre 6menl de diverse inclinaţiunl, Marele im.
văţător Iisus Christos, arată 6re cum, ca printr’o trep-
talitate şi raportul dintre Dumnezeu şi âmenil im-
pătimiţi seu legaţi cu totul de cele materiale , di-
cend: «Nu puteţi servi Iul Dumnedeu şi Iul Mamonâ (!)».
Adecă omul împătimit către bogăţii, nu p6te β în strânse
legături şi bune relaţiunlcu U‫־‬ţleu, care nu este materie

(1) Mamonâ era o divinitate SiriacX, car· se respecta pa D-1Jeul Protegai-

tor al bunurilor păm/lntesci, teii îagenere al bogÂţieT ca Plutoa la (irecT.
 el vede tâte obiectele în tocmai aşa ele dupre, cum să află
şi se folosesce de ele dupre calitatea lor şi dupre necesi-
tatea ce are.
Der, decăokiul este bolnav şi paianjenit, omul nu vede
şi nu p6te deosebi bine obiectele.
Tot ast-felobservatei sântul loan Chrisostom că putem
şi trebue a ne exprima şi despre suflet în raport către
bunurile sele spirituale. Decă mintea este luminată, si
presintă interesele spiritului în t<3tă charitatea, atunci ea
lumineză şi t<5te puterile spirituale şi ledirige activitatea
lor către bunurile necesarii pentru suflet. Iar întuneca-
rea acestui complex al puterilor spirituale, seu mal bine
ţlicend, activti&ţel, ori şi din ce causă ar fi ea provenită,
dă o direcţiune perversă (pe dosnică) întregi activi tăţel
spirituale; şi omul aflându‫־‬se în ast-fel de stare, nu p6te
nici a deosebi, nici a aprecia adevărata val61‫־‬e a obiec-
telor folositâre pentru suflet; şi aşa se alipesce de obiec-
tele pământesc! şi sensuale şi se depărteză cu totul de la
cele cerescl şi spirituale.
SI ne exprimăm şi mal înţeles : precum okiul natural
servesce de conducător al omului, arătândui calea, pe
undetrebue sămergă şi obiectele,pe care pdte să pue mâna
aşa şi mintea Iul îl dirige lucrările corpului. Când mm-
tea cui va este curată şi luminată, atunci şi direcţiunea
şi lucrările lu! sunt drepte şi bune; şi din contră, când
minteaesteîntunecată,‫ ׳‬atunci şi ‫ ג‬lucrările îl sunt totast-iel.
Căci decă mintea, dată omului sp re luminare şi condu
cere, va fi inegurată de gânduri rele, apoi cu cât mal ver-
tos corpul cu pretenţiunile Iul, care tot‫־‬de-una inclină
spre păcat, va fi întunecat. Si der mintea conduce şi di
rige, iar laptele urmedă el; căci cum sunt planurile şi
gândurile minţel omului, aşa sunt şi lucrările Iul. Pen-
truaceeta noi tot‫־‬de‫־‬una trebue a stărui, pentru a ne pădi
mintea curată. Si fiind-că Domnul nostru Iisus Christos
nea pe sine şi a ajuta pe alţii, ci încă şi ordonezi a pe-
depsi pe cei, ce nu lucreze, ţiicend : «Gel ce nu lu cizi
nici să mănânce». El voesce ca 0menil să nu se sacri-
fice cu totul numai pentru mâncare, băutură şi îmbrăcă*
minte. Căci Ιόte acestea fiind mult mal neînsemnate de
cât sufletul şi corpul, nu p6te fi îndoială, ca cel ce le-a
dat şi legat pe aceste din urmă cu corpul nostru ,
acela, pe calea naturală â lucrului, nu le va da şi cele
necesarii pentru vieţă. Mântuitorul nu învaţă ca să nu
facem nimica, ci opresce numai ocupaţia preste măsură,
de a aduna şi Iarăşi a aduna bogaţii.
Cuvântul suflet, după opiniunea părinţilor Bisericel,
este luat în acest loc.drept putere de vieţă a organismu-
Iul omenesc; şi decă Dumnedeti a dat omului acesta, ce
este mal greu lucru, negreşit Ί va da şi ce este mal uşor.
Dumnedeu a dăruit omului vieţă, care este mal insem-
nată şi mal precidsă, de cât pâinea şi haina; El a creat
corpul, care este cu mult mal precios,de cât haina; deci
der, decă el a arătat atâta putere şi bunătate in raport
către om, dândul vieţă,apoi seva absţineaEl 6re deal da
mâncare, băutură şi haine? pentru ce der atâta nelinişte
din parter omului? pentru ce neglegiază hrana spiri·
tuală? Der pentru a face şi mal înţelese cele dise, Mân-
tuitorul continuă a învăţa :
aCăutaţi la paserile cerului, că nici semănă nici se-
ceră, nici adună in jicnite, ş i Tatăl vostru cel ceresc le
hrănesce pre dinsele ; au nu voi m ai multă deosebire a -
ve[i de acestea?».
Cu acest exemplu Mântuitorul Christos ne dă o dovadă
<5re cum pipăită şi cunoscută nouă despre marea putere
şi bunătate a Părintelui ceresc, care se îngrijesce de t6te
creaturile Sele tără deosebire ; lucru, prin care s6 dove-
desce, că tâte îngrijiri le peste măsură ale omulal sunt de
prisos : căci să scie, că pasările cerului nu semănă, nici
seceră şi cu t<5te acestea nu le lipsesce nimic din cele
 Dumnezeii este drept şi voesce, ca şi adoratori! Iul să f!e
drepţi; Mamonâ este nedrept, şi trage la nedreptate
pe ce! ce se înkinâ Iul; D um nedeu este îndurător, şi V0.
esce, ca omul să 'şl aţinteşcă mintea Iul la cer—să se
transporte în regiunile cerescl; pe când din contră, Ma.
monâ voesce s6 fie neîndurat şi cu mintea pironită nu.
mal la cele pământesc!, lată domnii seu stăpânii cu do
rinţele lor diferite, cărora unu servitor nu le p<3te servi
în unul şi acelaşi timp. Nu p6te cine va, ca în unul şi
acelaşi timp să fie şi in strânse reiaţiuni cu Dumnedeu
şi captiv iubire! de avuţie ; Acesta este necontestat. Cu
t<5teacestea, nu se p0te dice că omul bogat nu p<5te servi
Iul Dumnedeu ■nu ; el pdte servi Iul D um nedeu încă şi
mal bine de cât cel sărac, numai decă Intrebuinţeză a
vuţia sea cum se cuvine: adică comform cu voia Iul
Dumnezeu, precum spre ex. Abraam, Iov şi alţii. Iovera
îndestul de bogat, der n’a servitlu! Mamonâ. El a avuta
vuţie, a administrat’o, der nu a fost captivat de ea. S’a
folosit de densa numai, ca un econom al avere! Iul Dum
neden, iar nuca cu asa proprie; pentru care, când i se lua
din mână, să şi exprima. «Domnuladat, Domnul a luat,
fie numele Domnului bine cuvântat». Der sciind Domnul
scusele, ce de ordinar le facâmenilcândli se pun înainte
ca să nu umble dupe bogăţie cu aviditate, adaoge :
«Pentru acesta die vouă , nu ve în g rijiţi cu sufletul
vostru ce veţi m â n ca si ce veţi bea , n ic i cu corpul vos■
tru cucevă veţi îm brăca; au nu sufletul este m ai mare,
de cât hrana si corpul, d e c â t h a in a ?
Prin aceste cuvinte Domnul nostru Iisus Christos nu
voesce a învăţa pe dmenl, de a nu se ocupa cu nimica,
asceptând să le vie totul de gata, nu ; căci singur D-deu
dice celui înteiu om : «Intru sudârea feţei tale vel mânca
pâinea ta»; şi sântul Apostol Pavel, nu numai se oste‫׳‬
nesce a lucra singur cu mânele sele,. pentru a se întreţi■
bele şi bogăţiile sele nu a putut să se Îmbrace aţa de
splendid şi măreţ, ca crinii aceştia. l)6r crini! de şi iru·
mos împodobiţi, în tot caşul el nu sunt de cât ni :-;ce
iarbă; şi decă de iarbă, care are mult mal pu^in pretffl,
să îogrijesce aşa de mult, apoi cu cât mal verlos va ln*
griji de 6menl a cărora scop de fiinţare este mult mal
înnalt. Pentru acesta Mântuitorul ,şl continuă învăţătura
Sa, picând :
«Deci n u ve g r i j i l i , d i c e n d : ce vom m â n c a , seu ce
vom bea, s e u cu ce n e v o m îm brăca. Căci I6le acestea
n em u rile le c a u tă ; că scie Tălăl vostru cel ceresc, că
aveţi tr e b u in ţă d e to te acestea».
Aici Mântuitorul arată că oasemenea îngrijire exagerată
nu este o calitate a creşinilor, ci a nemurilor, seu a pă-
gânilor, care nu cunosc pe adevăratul Dumnedeu, şi a·
devărurile religiunel, date de El, şi prin urmare nici nu
înţeleg lucrările provedinţel Divine. Numai unii caaceş
tia, fiind-că nu au speranţa altei vieţi, nu se îngrijescu
de cât pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte. Der
adevăraţii creştini trebue să fie in tot‫־‬de‫־‬una incre-
dinţaţi, că necesităţile lor nu sunt necunoscute Păr in-
telul ceresc, care p6rtă grije de t6te fiinţele din lume.
îngrijirea der cea preste măsură de cele materiale, pe el
să nu’l cuprindă, căci Dumnedeu ca un a tot puternic şi
întru tot bun, nici o dată nu’l va lăsa lipsiţi de cele ne·
cesare. Cea în tă iu şi mal mare îngrijire acreşcinulultre-
bue să fie împărăţia Iul D um nedeu şi dreptatea Lui, pen-
tru care şi Domnul nostru Iisus Christos adauge a im
văţa :
«C ăutaţi m a i in te iu îm p ă ră ţia lu i Du m nedeu ş i drep
tatea L u i, §i aceste tote se vor adaoge vo u ă ».
împărăţia lui D um nedeu şi dreptatea. Lui însem nedă
în acest loc învăţătura atingăt6re de sânta credinţă in
Dumnezeu, seu de religiune şi de faptele cele bune. Deci
616

necesarii. Dec! decă vieţa paserilor este un obiect de în-

grijire din partea lu! Dumnezeu, apoi cu cât maî vertos
vieţa şi sufletul omului, care este destinat pentru nemu*
rire, va trebui să compună acel obiect. Ar fi un ce cu to·
tul contrar bunătăţe! Iu! Dumnedeu, ca să nu satisface
necesităţile n<5stre timporale, când El se îngrijesce aşa
de mult până şi de paserile cerului. Der decă acesta este
aşa, «Nu cum‫־‬va nu trebue a nu maî semănă şi a nulu·
era nimic, întrebă sântul Ιόη Chrisostomu? nu, răspunde
tot el —, căc! Domnul nu a $is, că cineva nu trebue a
nil semăna, seu a nu lucra, ci numai ca să inlătureze 0·
capaţiile cele peste măsura pentru vieja acesta trecătâre,
şi să nu negligeze pe cele pentru vieţa neperitâre». Iar
pentru a arăta încă şi ma! mult zădărnicia unor aseme·
nea ocupaţii Mântuitorul ţiice .‫ ־‬aDer c in e — d i n v o i gri‫־‬
jindu'Se p6te se şi a d a o g e s la tu r e i sele u n coti*. Adică,
Dumnezeu, dând omului o sciuţă talie, seu mal bine^i
cend, puind hotar vieţi! lu!, el or! şi cât să vaîngrijinu
va putea singur de sine să şi-o ma! prelungescă. Si
fiind‫־‬că dmenil de ordinar, pe lângă stăruinţele ce fac
pentru satisfacerea cerinţelor corporale să îngrijesc fdrte
mult şi de împodobirea corpului lor, de aceia lisus Chris-
tos învaţă.
aSi de haine ce ve g riji li ? s o c o tiţi c r in ii c â m p u lu i,
cum cresc şi nu se ostenesc. Iar g r dese voue, că n ici
Solomon intru Iotă gloria (slava) seat n u s 'a îm brăcat
ca unul dintru aceştia. Deci d e c ă ·pre iarba câ m p u lu i
care astă-di este, şi mâine se a r u n c ă in cu p to r, Dum -
n edeu aşa o îmbracă, cu m ult m ai v i rto s pre voi
puqin credincioşilor» ?.
lată o nouă dovadă despre puterea şi b unălatea Părin-
telul ceresc. Vedeţi cât sunt de împodobiţi diferiţii crini
al ţerinei, ce cresc pe câmp fără nici oostenelă din partea
cul‫־‬va? El bine, treb ue să sciţi, că Solomon cut6tepod6
 Clerul ş î In g enere to ţi creştin ii din T ransilvania şi alte locali-
ta ţi rom ânescl att s a lu ta ta ca c ă ld ă ri ap ariţiunea jurnalului «Bl- j
serica o rto d o c şi rom ân a» şi lu tim pii aprftpe de p a tra ani n’afi îace- |
tatO, de a şi m anifesta sim ţim en tele lor pre t 6te caile catrS acesta
organtl de p u b lic ita te a l B isericel rom ane. Jurnalele a tâ t cele e-
clesiastice, c i t şi civile din aceste lo ca lită ţi romanesc! publici
de m al m a lta tim p ii şi l a m oda r e g a la ţi tab e la m ateriilor jurnalului
«B iserica o rtodocsă ro m â n ă » , ia r fia re le de SibiiQ. «Observatorul»
ş i « T eleg rafu l ro m in tt» , care bîinta şi o rg aae de pablicitate ale I-
n a lt P re a s & a ţita li M etropolitu a l T ransilvaniei, aO publicata o cri-
ti că fo rte flâ ta t 6 re pf-ntru redacţiunea acestui juraalO ; ele a a emisii
idea, c i a tâ t ta p riv in ţa ale g e rel şi a tra c tire ! m ateriilo r, precum
k lar ş i in p riv in ţa lim b e î, ja ru a la l «B iserica ortodocsă ro m ân i» este,
n a voim s i $ icem ii, c a D -n il redactor! a! ju rn alu lu i «O bservatorul»,
cela â u tă iă ju r a a la d i a R o m â n ia lib e r i, d a r unul d in tre cele i u -
ta l. A c e ş ti c r i t ic i am p a s’o aici num ai cu scopul, de a p u tea face
e v id e n ţi m o tiv u l psichologicfl a l p rea C ucernicie! sele P ărin telu i
P a a l B . B otoş, p a ro c h ă rom ânii ta C ubia, şi c are m o tiv i l 'a d eter‫״‬
m in aţii, ca s i p refe re colânele acestei fol p e n tra p u b licarea elabo-
rate lo r s61e. P u b lic ă m u deci ca p lăcere pred ica, ce u rm e z i, ş i ru -
g i m i p re fra te le n o stru P a u l B otoş, ca s i continue ş id e a c a m , con‫־‬
form pro m isiu n e! d a te În sc risă , de a onora red acţiu n ea ju rn alu lu i
«B isdrica o rto d o c şi rom ân ă» c a elab o ratele sele, — şi a c e sta sp re
lam in a re a ş i m ir ir e a n â m a la l rom ânescti.

PREDICA
LA

SKIMBAREA LA FATA A DOMNULUI SI MANT. NOSTRU IS. ORISTOSU

S i s ’a skim b a tU ta fa lă în a in te a lorii şi a stră lu c ită

fa la lu i , c a sârele, er Hainele lu i s'a u fă c u tu albe, ca\
ză p a d a [M at. c. 17, v. 2).
Iubiţi Creştini! Dnul nostru Is. Cr. a fostă arătatu tră-
miterea sa de la Tatălu prin multe minuni, atât înaintea
învăţăcei lom, cât şi înaintea poporului. Prin prea pu-
ternicul seu cuventu s'au vindecaţii bolnavii, orbii s’au
făcutu cu oki, şimuţii vorbindu, iar morţii la porunca Iul
s’au seulatu din grâpă. Inse o aşa mărturie a d d e ire l
sale, precum aflamu în s. evangeliedeustă dis ţii. apostoli
încă nu au vădutu; pentru că într’o ast lei de strălucire
amărirei sale, încă nu li s’aiostu arătatu lor. *Si a stră
lucitu f a l a l u i , ca sârele ş i hainele lu i s 'a u fă c u tu albe,
ca zăpada , şi e tă g la su d in nor.ii ţiic e n d u : a cesta este
 P R E D IC I
618

£ice Mântuitorul, pe aceste le căutaţi mal întâia, §j

tunel nici una din cele necesare ·pentru susţinerea vie
ţei şi kiar îmbrăcămintea nu vi vor lipsi.
Să ne silim deci, Iubiţi creştini, de a aduce In împl!.
nire sânta învfcţetură a Domnului nostru Iisus [Christos
cuprinsă în Evangelia, ce s’a cetit astă-dl, şi vom fi vii
în veci fericiţi.
Arch. S ilv e s t r a B a l an eseu.
 PR ED ICI 62 1

Aici pre păm entu tâte sunt trecfetâre si n e s t a t o r n i c e ,

căci tocmai în m om entulă, când poftele nâstre a p a r t ,
ca îm plinite, totă în acelti momentă ni-se annnca, căi
ceea ce am u câştigată cu mare ostenelă, să fimă g a ta a L
o şi perde. De aici de pre pămentă, din acestă vale a v
plângere!, bucuria n0stră dispare intr’o clipită, ca fumulă ‫׳‬
in veatu. Aşa s’a întâm plată şi cu Petru, kbea şi a iostă
propusă să face colibl, in cari se guste bucuria, de o dată
sosi tim p ulu ca să părăsescă acelă locă. Creştini, cari
credeţi, că va'ţl întărită fericirea aici pre pămentu,seu
că voiţi să-o în tă r iţi, să n u perdeţl din vedere, că
tâte b u n u rile temporale sunt trecet0re şi neconstante.
Ultaţi-vS, ce s’a întâm plată cu Petru. Consideraţi numai,
că ce aveţi aici pre păm entă în iie*care di νδ strigă
cu cuvintele s. Apost. Pavelă : «Aicea nu avemu cetate
statornică, ci căutămu pre ceea, ce va să fie*. Evrei c.
13. v. 14.
Aşa dară totu ce vedem ă aici, e neperfectă şi n u are
durată lu n g ă . Sănătatea cea mal bună nu e sigură de
m orburi. On0rea şi avuţia se vede prea uşoră bântuită
de osîndă, blestem ă şi m iserie. Noi vedemă în tâte di lele
de ce durată scurtă su n tă t 0 te pre lume. Deci a ne’in te-
meia pre p ăm ântu fericirea n<3stră, şi a n u ne dirige cu
getele, dorinţele şi nisuinţele nâstre la o fericire perlectă
şi infinită, însem nedă a lucra contra credinţei şi contra
m inţel sănătâse. P etru s’a sim ţită iericitu pre muntele
Tavorulul, în să fericirea Iul iute a dispărută. Să învăţămu
dar de la Apost. P etru , a căuta cerulă. Acesta auţiindăS.
G regoriă, strig a cu înfocare 1 Să se aprindă inimile v6s
tre de unu focu săntu , ca să cereţi acolo a fi, unde a-
veţi nădejde , că veţi afla bucuria neîncetată şi desă-
versită».
Precum ne‫־‬a învăţată Petru a căuta cerulfi, aşijderea
ne învaţă Iisus a afla*cerulă.

II.
Apostolii erau totu cu lisus pre muntele Tavorulul şi
moru luminosu iau umbritu pre dânşii şi etă glasu din
noru dicendu : Acesta este fiiul meu celu iubitu, intru
carele bine amu voitu , pre acesta să lu ascultaţi»,Mat.
17.5. Înţelegeţi, Iubiţi Ascultători, cine va să-ne fie condu-
câtorulu nostru la ceră ? cine ? p6te că<5menil cel rel, cu
vieţa nemorală şi prihanită ? carii iorS religiune fiind,
îndemnă şi pre aljil să fuge de religiune? carii, vieţuindii
în păcate, tragu şi pre alţii în păcate ?
fiiulu meu cel iubilu, întru carele bine a m vo itu , pre a
cesta să lu nscultaii Mat. 17, 5.
Tare va fi bătuta inima Apostolilor*! de bucurie, au
dindu aceste cuvinte. Apost. Petru, simţindu acestă bu-
curie d-deescă, nu voia a se depărta de la acestu. loca fe.
ricitu, riîcend: «Domne bine este noue a fi a ic i »Mat. 17.4
Da Iubiţi creştini!, la aurirea acestei întâmplări, se des
ceptâ şi înnoi dorulu, ca se luăm parte la vedenia acesta.
Fiind der că noi suntem pentru fericire plăsmuiţi; s-tui
Apost. Petru ne inveţă cum trebue să căutămfi acestă fe-
ricire I-iu; iar D‫־‬nul uostru Îs. Gr. cum trebue să aflăma
fericire II*a;acesta este materia cuventărel mele de astă di.
Se luămu deci aminte I

h
Nue de lipsăacugeta îndelungii,pentru casă aflam causa
bucuriei Iul Petru pre munte; nu e de lipsă a întreba,
ce a umpluta inima lut de bucurie; căci cuvintele ce le-
aa rostita ela ni dau destulă lumină, «Domne, b in e este
noi a fi aici*. Acesta a fosta o vedere momentană a rade-
lora d deirel, care străluceai! depre faţa Iul Iisus, la a că-
ror vedere Petru s’a simţi tu atât de fericita, în cât voia
să rămână pentru tot-de una pre muntele Tavorulul, şi
să face acolo colibl. Insă ce a fostu voluptatea Iul Petru
în asemănare cu fericirea, carea ni-e reservată noî îa
cera ? Acolo ne aşteptă pre noi o fericire perfectă, ce va
dura în veci, eu dicu perfectă, căci de şi acestă voluptate a
Iul Petru la stralucirea lui Iisus era mal mare, de cât tote
bucuriile lumel—ea totuşi nu se p6te asemăna cu bu-
curia, carea estemenită Aleşiloru Iul D-deu în ceria. Pre
munte a vSdutu Petru de pre facia Iul Iisus radele stră-
lucitâre mai luminâse, de cât rudele sârelul; şi de şi a
auţjitu convorbirea prorocilora 1 estamentulul vekiu, a
lui Moise şi Elie cu Iisus; de şi a simţită inima sa plină
de bucurie; totuşi acestă bucurie nu se p6te asemăna cu
cea a Aleşiloru Iul Iisus; căci «Ceea ce okiulu r ia vedulu
urechile nau aujitu , şi la inim a om ului nu s’a su iţii ‫ר‬
aceea a gălitu D-deu *celor, ce lu iubescu p r e dinsufo.
Cart. I, corint c. 2, v. 9.
Deca Petru a simţită aşa mare bucurie la skimbarea·
la facă a Mântuitorului pre munte, în cât voia să rSmână
tota pre munte, apoi noi Iubiţilor Ascultători, tragemu
din acesta o învăţătură mântuitâre; aceea, că ceruia e
demna, ca să simţima o profundă durere dupo densul,
să-la cautăma, căci ni asigură nu numai bucuria cea mal
mare, ci şi fericirea eternă.
 PREDICI

s t r e i n i î n acestă lume, care va trece cu t6te ale sele. Să

n u perdemu calea, ducStâre la ceriu. Si ascullămu c u
a t e n ţ i u n e glasul aceluea , căruia ia veuitft glasu d in
n o r ă ş i carele este « calea, adeverului si vie la. Dicti, să
a sc u ltă m * * glasulu lui Îs. şi atunci vomu fi. măriţi şi
fe ric iţi c u elu, şi voma vedea pre D-deu, stând faţă în
fa ţă , ceea ce eu d i n a n i m ă v i poftescti! Amina.
P a u l B . B o to s lu
P a ro c h . ro m . g r . o r . Sn C a b l a u .
 Nu ! nu ! Nu adisă D-deu, ca să ascultămu deastu‫־‬felQ
de 0meni.Seii p0tecă sunt scrisori, seu cărţi anticreştine
cari condamnă totu, ce este sântă şi mântuitorii? Ba nu!
Laaşa felu de scrisori nu ne îndrumă glasulă din norâ.
Nu cumva suntu esemplele rele ale unora, cari reta’,
cescu pe calea pofteloru trupeşei, seu glasulu batjocori-
torilor de religiune? Ba nu. Numai despre D‫־‬lu nostru
Is. Cr. arostită Tatăl aceste dulci cuvinte *Acesta este fi.
iulu meu celu iubitu, pre acesta să-lu ascultaţi» . Acestui
glasutrebue să urmămu, precum au făcută şi Apostolii.
Si acestOglasu nu este departe, căci el resună adese ori
la urechea fîe-căruia.
Acesta e glasul Iul lisus, carele resună prin gura ace-
lora, precariia pusa, caveghitorl şi vestitori ai învăţăturei
sale, când a grăită « Celu ce ve ascultă pre vo i, pre
mine mă ascultă, si celu ce se lepădă de voi, de mine
.selepddă. Luc· 10,16. Glasul lulls., o voi tineri, este acela,
carele ve cercetezi prin părinţii voştri, casă nu închiaţi
frăţietate cu 6meni1 uşori de minte; acela e glasul, carele
vearătavoî periculele, însorite cu viaţa vdstră; acela este
glasul, carele v6 desceptă *din somnulu vanităţel şi v6
grăesce :Desceptă-te celu ce dorm i ».(Apost. Pavelă). şi
nu umblaţi pe căi nemorale; cacl tâte păsurile vi le ur-
măresce ochiulă Iul D-deă. Glasul Iul îs., o voi părinţi,
este acela, carele v6 grieşte voî să fiţi vighiatorl asupra
fiiloru voştri şi să Icreşteţi în frica lui D-deu ; acesta este
glasul, cafele νδ face respun^etorl pentru tâte, câte se în·
tâmplaîn caselev6stre. Glasul Iul Îs. e, păcătosule, acela,
carele’ţl arăta ţie penrea ta, carele, învăţândute, înfrico-
şândute şi rugându-te, ,ţl dice; să te laşi de cărările cele
rele, ca să-ţl mântuesci sufletul nemontoru. Da, glasul
Iul Îs. este acela, carele ^ioa şi nâptea ni strigă : «Um-
blali pre calea dreptălei, pre calea adeverului si a
virtulei în tute dilele vieţei vostre». Adeveratu, că adese
ori ne cade cu greii, să ascultămu acestu glasu ; şi noi
tremurăm!: ,şi ne spălmântămfl cu Petru la glasulu Iul
D-deu, cădendu pre leţele nâstre. InsS nu vedemă cu
câtă îngrijire a rădicată Is. press. Apostoli, când aă că-
dutâ de frică pre feţilelor la pământă, grăindu-le: *Seu-
laţive si nu ve temeţi » M. v. 7. El prin acesta ne-arată,
că*este gata să ne ajute în slăbiciunile nâstre, deca
suntemu gata a primi cuventulă Iul in inimile nâstre,
« căci dice« Jugulu meu e dulce , si sarcina m ea usâră
este. M. 11.29..
Să râdicămă dar , noi slabii şi neputincioşii ochii şi
dorinţele nâstre la lumeaacea, în carea odată vomă fi mă
riţi şi fericiţi, şi să nu perdemă din vedere, că suntemă
de*una vieţa sa politică cu cea religiâsă. Si era cu nepu-
tin ts a se întâmpla altrăminte ; căci poporul roma πeseu
şl-a desfăşurată puterile vieţeî sele în^evul mediu, sub
influenţa cullure! romanice creştinisate, şi pre lângă a-
ceste el mai face parte şi din rasa eminaminte religi0să,
dupre cum în inspiraţiunea sa genială se esprimă Omer
al Românilor şi Bardul Latinilor, Domul Vasilie Alee·
sandri :
«In dioa ce a de judecat»
«Când, fa ţa ,n ceru ca Domnnl sântu
«L a tin a g in tă ,- -a fi în tr e b a tă :
«Ce a i făcntii p’îicestii păm ântii ?
«Ea r a respnnde sus şi ta re :
· O ! Domne în lume cât am stat
·I n olcii seî plini (le-admirare
«Pe tin e te-am re p resen tatîi

DIN ISTORIA BISERICEI ROMANILOR

DESPRE

MONAS TI REA A P E L E (!)

S E C U L U L A L X IT -L E

Chrisovul lai Vladislav I, Domnul V a la ch ie î, cu care fandâză

(I) In docum entai slavonă a lu î V ladislav I, c a i dom nită de la la 1340— 1345

(Ιστορία τη« Παλαι Acatac D. Φωτινοϋ 1808 T. II, pag. 16— 17), şi pre care docum entă
noi fila presentăm u aici în tra d u cţian e fidelă, locnl fnndaţinneÎ ac estei mmiăstirl
80 nnm esce BoAHlţll = ap ele, seu m al precis, a p şire le. A cestu loefi dupre opi-
ninnea generală a isto ricilo r se află la chotarele O lteniei despre Tim işlna, pre r ia l
T ieraa s£ă C em a ; a d e că în E parcliia U etropolieî c e l despre 8 ere rin , careu, cum
romă redea a ic î, îş i av e a Episcopul seu cn m a lt Înaintea m etropolitulul Antim Cri·
topolă (1370. ▼edl creştinism ul în D acii de ■nbsem natal pag. 129—136). Num irea
slavonă de anonim, este traducţiunea fidelă a num ireî. d ate acestui loefi de cătrg
C alparniu Julian, şi Înscrisă pre unu m onnm entă de p£tră, ande se eitesce ş i pene
astă-flî, că soţia ea Ia n ia E gula s’a iusănătoşatu : «Diis et N nminibus ( c a ajutorul)
Deilor şi a p ro p rie tăţilo r din Ape ;» şi «V irtute Âqnaram = c a p uterea Apelor*
(Pasohalis C ariophylus 1737 Vindobonae).
ANUL TT 40
 Studiul istorie! ţ&rei, şi speeialminte celu al Bisericel
Românilor, trebue să ocupe pre toţi <5menii, ce dorescii
să cundscS mai de aprtfpe calităţile poporului românesci!.
Creştinismul în Dacii şi creştinarea Romanilor, publicaţii
mai întăiuîn col<5neleacestei foi, a urmărită vieţa şi speci.
almintecea religitfsă a Românilor din timpurile cele mai
antice. Datele istorice, adunate şi coordonate acolo, ati
serviţii mai ales ca materială pentru istoria, ce are să se
iormuleze în viitorii. Aici vomă întreprinde publicarea
materialului, de care mai dispunemă, coordonându-lfl în
modacronologicii şi kiar monografică. Lectorii noştri sub
rubrica «Din istoria Bisericel Românilor» voru găsi de
aici înainte în colânele acestei foi ună materială istorică,
însorită denotele critice necesare şi înşirată dupre ordi*
nea anuală, observându-se kiar şi acea distincţiune, ca
materialul săfie espusă şi dupre categorii. Incepemă acum
cu documentele monăstirei Apele, din secuiul al XlV‫־‬le,
ca cele mai veki de care dispunemă noi, şi treptată vomă
trece şi la documentele altor monăstirl şi—stabilimente
românesci.
Să nu se impresioneze lectorii noştri, când v£du, că
redacţiunea acestei fol îl ocupă cu materialul istoriei Bi-
sericei românesci, şi că nu pretinde a avea cât mai ne’n-
târdiatu o istorie a Bisericel Românilor. Materialul este
indispensabilă la formularea fie-cărel istorii; Iar o isto-
rie bisericescă complectă pentru presentă, în faca lipsei
de materială, nu se p0te pretinde. De acela noi avemu
convicţiunea, şi conform ei vomă lucra tot-de‫־‬una, că
acum datoria fie cărui omu de bine este, de a se ocupa
mal ales cu adunarea şi analisarea materialului, relativ
la istoria Bisericel Românilor.
Dicemă istoria Bisericel Românilor, căci trebue să mal
adăogămă şi acesta, că vieţa fie-cărui poporă în genere
este nedeslipită de vieţa Iul religidsă. T0te pop0rele în
genere, iar celă românescă în parte, şi-a confundată tot-
 M Ă N Ă S T IR E A A P E L E 627

de perpirî (1), pentru ca sa. se Împartă, săracilor 300 de perpirî, şi

12 burdufai! de brâncă, precum şi 12 testele de linguri (1). T6te
aceste le-am stabilita şi le-am prescrisa a se da ln fie-care
ana din casa donmâscă. Iarăşi a stabilita Domnia mea, dnpre
consiliul (D-lul Nicodim). Ga,. dupD mârtea ϋ -lul ‫־‬Nicodim, nimene
din domnitori si na fie libera de a aşerja ln local Iul stareţa, nici
vre-unfl Archierett (3) sa facc acesta şi nici altal orl-care. Dar cum
va gice D-l Nicodim şi cum va stabili el, aşa să ţine monachil cel
de acolo, şi singuri să’gl pune stareţii. Şi pentra t6te aceste rogtt
pre fie-care succesorttal mea, să na revinfi (asupra acestora nimene).
Şi cine se va atinge de aceste (prescripţiunl), seu va reveni asupra
unora din dînsele, pre unal ca acela să-la uci<j6 Domnul D‫־‬$ett şi
prea onorata Iul Maică şi s-tul şi marele And(t)onie. purtătorul de
D-deft şi aici şi în secalal viitoru. Amin.
Pentra partea positivă a istoriei Monăstirei de la Apele resultă
din documentul espusa aici :
Local fundaţiuneî monăstirei era la Dunărea, adecă între Oraşul
Turnai Severin de astă-<Jl şi Mechadia; şi maî special pre rîul
Tierna s6fl Gerneţul de astă-φϊ. Cam căîn adev6r mduăstirea Apele,
66ϋ Vodiţele, cum se numeece ea îa documentele vekl, era situată
lângă Dunărea, se mal pote cunâsce şi din delimitaţiunea moşiei, ca
«area a înzestrat’o Vladislav 1 la fundaţiunea el. Noi am v6<Juttt
mal sas, că Satele Jidovisciţa şi Costinin îşi întindea moşiile lor
pre ambele maluri ale Gerneţalal mergând spre Apas ρ&ηδ la cata-
ractele Dunărei. Prin urmare vorbind cu precisiaae, trebue să sta-
bilimîi, că locul fundaţiuneî acestei monăstiri trebue să fi fosta

(I) Vorba perpiru este grec£scă, compusă din izap = pentru ţi κκρ'ος = bucate,
grâu. ţi în se m n e zi o monedă, precam şi darea pentru bucate. Din conte cetul chri-
■ovulul ae vede( că aici acostă vorbă este întrebuiuţată în aensă de monedă. D-!
Venelin, conduşii de Leunclavia, crede, că acostă monedă valora 9 cruciaţi ger‫־‬
mani, sifi q u aratan î italieni ţ i ea era de argintii, de origine din insula Cipru.
(i) Noi Vorba din tecstul originalii JIoJKHHKî» ce însemnă unu cuprinzătorii, am
tradus’o în testele de linguri.
(3) Na scimu, decă în Valachia era la 1312 archiereu dintre Români ca 0 orga-
n isaţion e, ecleeiastică regulată, totu ce scimu însS este, că pre la acestâ timpii pa-
tria rc h ia d e Con8tantinupol& căuta ca orî-ce p reţii a snpane sieşi pre Mitropolia
de Ungro-Valachia. (veiji Creştinismul îa Dacii pag. 224).
 6 2 6 MA N A Ş T I R EA A P E L Z

raOnfufcirea de la Apele a s111‫־‬I Âutonie prin părintele Ni codim ce]

sfinţiţii ( 1). anul 1342.
«Fiind eO, celfl bine-crediociosa !0 Christos D-^eti, VJadislav
ToeTodfl, din mila lui D‫^־‬rfl Douinfl a t6tă Ungro-Vlachia. Dorind
dupre învSţâtnra lui D‫;<־‬M, ca să fundăinfl o mOnăstire la Apele.
In numele marelui şi purtătorului de D-^eu Ând(t)onie. Ascul-
tănd pre prea onorabilul intre monacbl Nicodirn. Am dispusa şi
am prescrisâ, că mal ales de la D01nn‫׳‬a n6stră să fie ajutorul şi
keltuâla, Iar de la.DomuuljNicodim şi fraţii lui osteneJă. Şi ceseva mal
aduna cu timpul, noi acum depunemO. Untt Tetravangela (Evange-
lie), locratO în argintii şi poleiţii cu aurfi. Cădelniţă de argintii.
Vase sânţite de arginta. Opereke de vestminte sânţite de coprinenă(2).
O perdea de camchă (3) Acela, ce este necesară Bisericel. IM e-
pitrachilfl şi mâaicere de sirmenO (4). Pre longă aceste, satul Jido-
viseiţa sa fie libero de t6te dările şi lucrările domnesc!, precum şi
de miliţii. Şi t6ts împrejurimea lui. Şi d e la satul Costinin pre To·
polniţă, cât să li fie spre chrană. Şi pre Dunărea din veniturile
domnesc! de la opt vftrşe. Şi okiul (bălţel) de la mijlocii tot& ca
total. Şi Dunărea de la cataractul Orechov (Nucului) pâne la podol
celu mal de sus, ce dace tn Rîşava şi Vodiţa (Tierna) cea mare pre
ambele părţi ca alunişurl, livede şi cu Ţerovia pâne la siliscea
Băchnineî. Preste aceste t0te, la fie-care serbâtâre a s-lul şi purtă*
t raiul de D £60 And(t)onie (să şedea) din casa domniei mele 1000

(I) 8 . N icodim, dupre cam n i a p u n ă s o r g in ţe le t r a d iţio n a le , e r a slav o n ă de ori

gîne fi k îa r frate c a D esp o tu l S e rb ie i L a z ă r . N o i, n e a v â n d a lte d a te istorice, re‫־‬
)stive Îs originea ace stu i s â n tă a l B is e r ic e l ro m â n e s c !, re c u n d sc e m fi, c ă sântnl Ni*
codim şi-a deefaşuratu t<5tă a c tiv ita te a î n . p ă m â n t u l ţ e r i l o r ro m â n e sc !, adecă a!
Uugro-Y lachieî ţ i a l T ra n s ilv a n ie i, v e ^ î S in a c s a ra l d in b ro ş u ra î n t i t u l a t ă . «Slujba
şi Paraclisul s-luî N icodim. B u c u re s c î. 1857. D e a s e m in e a şi m a n u s c ris u l, aflătorii
în B iblioteca m o n ă stire î T ism a şi in titu la tS : « S lu jb ă o s e b ita a 8-Im Nicodim . 1835,
precum k îa r şi ja rn a la l « B iserica o rto d o c să ro m â n ă » N o. V I I I a n . IV , « P lân g erea Mo·
‫ מ‬as tire I S ilv aşu lu î» .
(2) C oprioens, d u p re o p in in n e a D -lu î V e n e lin , e s p r im a tă î n c a rte a , în titu la tă .
« a o te lj V lacho-B u’g are» (p a g . 8), e r a o ţe s ă tu r ă d e b n m b a c ă d e o c a lita te particn-
Iară.
(3) Noi n u scimft c e fe lă d e m a te rie e r a o a m e h a , d a r d in c o n te c tă 86 presupune
a fi fostă o m aterie scu m p ă.
(4) S irm en u l vine, d a p re o p in ia n e a to t a D - lu î V e n e lin , d e l a v o rb a grecesc*
βυριιατεινα, ce îu sem n d ză sto fă d e m S tasă.
 m a n a s t ir f a a p e l e 629

instituţiunilor creştinesc!, Iar d e alta, că o a e e m ia e or-

c ip a ţ iu n e l
a mOnăstirilor le putea feri de ingerinţa elementului
g a n is a ţ iu n e

streinO>care In aceste timpuri şi In pers6na Metropolitan! Ioacint

Critopulu se Introdusese în Biserica românescă.

CHBISOYUL DE DANIE Ş I DE CONFIRMA ŢIUNE

A LUI 1(0. MIECEA RADUL V0EV0DÎJ, DATÎJ MONĂSTIRILOR
TISMANA Ş I APELE
1382
NB. Noi din Chrisovul acesta clămu aici numai titlul
Iul Mircea, părţile din Chrisovu, relative la monăstirea
Apele, precum şi finele chrisovulul, rămânând ca cela-
laltă parte să o publicămQ, când ne vomu ocupa de mo-
nastirea Tismana.
«Fiind că Eîi, celu bine credincioşii în Christos D-§ett, 1(0. Mir-
cea voevodfl sunt din graţia lui D-flett Domnitorii a totă Ungro-
Vlachia (1)........................Pre lOngă aceste, Domnia mea con-
firmă şi acele, pre care răposatul între sânt! Bunul Domniei mele,
Vladislav voevodtt le-a dăruita s-lul Antonie de la Apele, (adecă)
satul jidovisciţa cu cursul apel, de la mijlocul adâncime! Dunăre!.
Tâte în fiinţă; şi veniturile de la opt vârşe, şi Dunărea de la ca-
taractul Orechove! (Nucului) ρδηο la podul cela mal de sus şi în-
suşl rîul Vodiţa pre ambele părţi cu alunişur! şi livede pânc la si-
liştea (cătunul) Bachnina şi mlascenele de pre Bistriţa, şi 40 8a-
laşe de ţigani. T6te aceste le dăruesce Domnia mea şi le confirmă

(1) Lâctoril noştri voru fi observaţii, oa titlul de 1ω. lipsla dia chrisovul lui Vladislav
I, adusă de noi mal b u s ■ Acestu titlu dia chris<5vele Domnitorilor români, atât din
Moldova, cât fi din Muntenia, continuă încă a fi o enigmă istorică. Interpretaţi unea
cea maî răspândită îl derivă de la Ιωάννης — loan; şi acestu loan ar fi nomele lui
Ioniţă, fratelui lai Aaan, infiinţătorul Regatului al Π Româno-Bulgarii din drlpta
Dunărei, 8έη al lai Ιδη II Asan, fiiulullal Aeaa. Eaca ce ni spune în acostă privinţă
unu istoriografii al Regatului al II Româno-Bulgarii — Paisie : «De la dineul anume
se derivă nimnl şi genealogica imperatorilor Bulgari (Românesc! mal drept) pSnă
la Şiiiman (Susman) colţi de pre urmă; toţi pentru acesta în titlul lor pnnâfi nu-
mele lai scriind mal ântăitt numele, ce-lu avea. şi apoi adăugând ΙωΛΗΤ»‫( ״‬E. 00 ‫־‬
lubinski SpaTK. ΟΊβρΚΈ HCT. IţepKBefi» pag, 658 cfr. Creştinismul în Dacii)■
Observaţiunea lui Paisie este veră, nu se găsesce înse tot-di-una în erdinea pree*
Clisă de dînsul.
 628 M A N A S T tR E A A P E L E

pre malul d r e p ţi a l C e m e ţu lu l, s6fl pole k ia r p re locul , unde se

află astă-fll sleitul Topolniţa d in ju d e ţu l M e c h e d in ţii ( 1 ).
Respecţi? de persâiiele fandătdre ale m Onăstireî Apele apoi do-
eumentul aici este forte es plicit O. E l o espune p re fagii, s - tu l Nieo-
dim a motivata pre Vladislav I la fondarea m onăstirei, depunem!
şi t 6ta ostenela, necesară- la Înfiinţarea unul asem ine stabilim ento ·
Iar Vladislav, primind im pulsiunea, a depuşii tâtîi k eltu eala, recla-
mată pentra construire, precum şi flestrea. necesara la întreţinerea
el. Aşa că, ctitorii m onăstirei A p ele su n tu s-tu l N ico d im şi Via-
dislav 7 , ce a domniţi! ln V alachia de la 1 3 4 0 — 1 3 4 5 , şi care
cum se vede din chrisovtt, & în fiin ţa t’o in al doilea anii al domniei
sele, adecă la 1342.,
Pentru prima dată noi Întâlni mil în istoria B iserisel românesci o
monăstire, dotată de unu D om nitorii al ţe re î cu veniturile necesare
pentru întreţinerea el şi a p ă rin ţilo r din dînsa, precum şi cu o con·
stituţiune ln spiritul religiunel creştine. Mal ântâifl Vladislav I,
fandând monăstirea Apele, dupre în d em n u l s-lul Nicodim, o consa-
eră 8-tnluI Antonie celu m are, adecă org an isăto ru lu î vieţel mona·
chale din Biserica ortodocsă; şi acesta, p 6 te, p e ntru cuvântul, t i
cn aeSstă mCnăstire 8 ’a pustt p e n tru p rim a dată, începutul vie-
ţel monachale organisate în B iserica U ngro-V lachiel. DupO aceste,
fiind mănăstirea consacrată s-lu l A ntonie, şi adunând ln jurul sefi
mal mulţi bărbaţi eu dorinţă, de a im ita v irtu ţile sântului, ea a tre-
buitti să aibă şi mijWcele, necesare la construire şi Întreţinere;
şi pentru acesta Vladislav I, noi am v£$utu, în $ e str 6ză monăstirea
eu pământii de ebrană, cu b ălţi de pesce ş i k la r cu o subvenţiune
anuală ln bani.
In fine, totfl, ce ne impresioneză. p re noi şi m al m ult în acestî!
documenta, este emanciparea m onăstirei de sub influenţa orî-cărel
kiriarchil, şi alegerea egum enului p rin p ă rin ţii mOnăstireî. Acestfi
spiritO de emancipare a diverselor in stitu ţiu n i din Biserica ortodocşii
este unO spiritu creştinescu. şi noi credem il, că el Îşi are d06 mo‫־‬
tive de esisten ţă; de o parte, se vede, că p rin secuiul al XIV-16
erafl bărbaţi în Biserica rom ân& că, carii Î n ţ e l e g i valuarea eman·

(1) Diction, topografii ■tatiat, de D. Fcnn^eaca pag. 489■ jarnalal «Bis· ort. Bon.
VIII, aa. IV, pag. 498.
 M A N A S T IR E A A P E L K 631

CHBISOVUL DESPOTULUÎ S E R B IE Î STEFAN

CU CAKE ÎNTĂBESCE ţ)ECE MET0CE PENTRU MoNΛŞTIREA
APELE, VODIŢa
«Din mila atot-ţiitorulul D-gefi, Ea Ştefan cn credinţă prea
piâsă către Christos. — Pre la începutul Domniei, mal ,nainte de
a deveni despotO, ca maltă greutate ne-am susţinuta 10 contra stre-
inilor, şi ca şi mine aa suferita nemulţumiri atât âmeuil cel mari,
cât şi cel mici, precum şi monachil din monastirl. Câod însC a bii e*
voita Bunul D‫־‬$eO, ca să cerceteze pre 0menil se! şi să-I scotd dia
strâmtorare la locâ larga, şi din neputinţă la putere şi din lotris-
tare la bucurie, m’a scosu şi pre mine dupre bunătatea sa din su-
punere la libertate şi diutr'unu trona mal mica la unul mal mare.
AtancI şi Ea am daţii libertate mănăstirilor, şi fie-căria demnitatea
el. Intre aceste au câşcigatti şi monăstirile din pământul ViachicQ,
care s'aazidita cu ajutorul fericitalul mea părinte(!)şi cu patronul Prea
onoratei Născ6t6rel de D-ţlett la Tismanaşial marelui And(t)onie la
Apele. Şi metfcele, ce aa la cuprinsul împărăţiei mele, ajungând,
ca t6te celelalte, tn uitare şi ruină, pre aceste Domnia mea volesce
să Ie prenolasce şi să le reîntorc<3 mal sus fiselor monăstirl, care
(metâce) 86 numesca asta-fela : Tribroda, Chapovţa, Drajevţa, Crn-
şeviţa ca Duchovţa, Isvorţ, BaricI, Bikin, Ponicva, Poporate, şi lor
li se dă asigurarea Domniei mele. Şi toţi acel, ce aa fosta 6me11i
bisericesc! înainte de ruinare, ori unde se voru afla el, sett In ţera
Imperăţiel mele, s6tt la Uugurl, să se duco fie-care libera la 10·
cal 83a, şi aimenea din gaveraatoril ţcrel ra^le 8ă ou lmpedice
pre nici unul din aceştia, şi nici să‫־‬I oprlascu pentru ceva, dar să

(1) L ectorii uoetri, citind aceste c a ria te despre zidirea n ria ia tirilo r Tisuiana
ţi nu{ alea a Apelor, potfi s i vine la nedumerire, când prin chriaoral In i Via-
dislav I , 8’a «lieii. că fundatorul acestei m onastirl este £1 singurii cn s-tul Nicodim
Vorba slavonă d e : Cl3j()l1n6C6 = a>l> fnadată, s’a zidiţii, trebue, a ■e lua aiel
tntr'un sen să m aî largii: adecă, ca a devenită c tito ri a l acestor mAnXatirl Domni-
torul Serbiei Lazăr, ta tă lă Despotului Ştefan, prin ajutoră numai. Acenta cr-donm
c i în ţeleg e ilsuatrul nostru istorică, D. B. P . H ajdeă, când în ·A rc hi va istorică a
României», de a n d · n oi am tradusă acest docum entă,‫־‬dice: «al c lro r cti lorii fu pâri■-
tele seu L azăr» (Arch- ist Rom. pag 17). C* în adevSru, Domnitorul L azăr a avută
dreptul de otitorfi asupra acestoră doe m o n litirl, se v, de şi de acolo, e i · ·ta l Nico-
dim, c e lă cn ostenela de la zidirea m ănăstirilor Ti *mana şi A pel·, era fra te ca
L azăr Dom aitorul Serbiei, care venind la Apele, din Tim ijeua. se vede. c i *▼·» pO-
sesiuni, 8όΰ m etâce în Serbia, vekîa ·a "patrie. «Bis. ort- Rom No. V III. a a . IV
«Plângei ea m onăstireî Silvanului».
 630 M ÂNA ŞT IR E A A P E L E

ca totfl ordinal şi confirmaţiunea, ca să fie nemişcate şi neatins?.

De asemenea şi satele (sa fie) libere de tdte lucrările, dările şi Τθ.
niturile cătrS Domnia mea. Pre lOngă aceste, ordonă Domnia mea
ca monachil ambelor (!) mOuăstirl să fie autonomi, şi dupO m6rtea
superiorului, ce-ϊ guvernezi pre dlnşil, nimene să nu li puDe ior
superiorfl nici Ea klar Mircea voevodfl, nici altul cine-va dintre
Domnitorii de dupO mine; şi mal ales (să alege) pre acela, pre
care singuri îlfl vorfl voî, ca nu cum-va să se strice ordinea şi tra-
diţianea Iui Nicodim şi diaposiţiuuea ndstră. Şi cine va cuteza ca
si strice ceva din t<5te aceste, sâfl să introduce râul, să fie blestemata
de Domnul D-jleil atot-ţiitorul şi de prea curata Născătâre de D-
gefl şi de toţi sânţii şi să fie părtaşa cu cel, ce afl negato pre D·
flefl, şi l’afl predaţii pre dînsul la m<5rta. In anul 6. . . <(2)>.
Din cuprinderea acestui chrisovfl, pentru partea positivă a isto‫־‬
riel mOnăstirel Apele, resultă, că şi dupre chrisovul lui Mircea so
confirmă tâte datele istorice, pre care noi le-am espusa mal sus:
Adecă, de o parte se vede, că fundatorii mOuăstirel simtă tot Via-
dislav I şi cu s-tul Nicodim. Tot cu acestfl chrisovfl se mal confirmă
arerea monastirel, chărăzită monastirel de către Vladislav, precum
şi autocefalia el In respectul administrativa.
Totfl, ce se pâte observa, ca particul irtt, în acesta chrisovfl, este
persona β-lul Nicodim. Din contestul chrisovuluî, şi specialminte,
din vorbele : <npiyţaHie H h k o a h m o b o = tradiţiunea lui Nicodim»
ar resuita, că s-tul Nicodim la anul 1382, sea 1387 nu se afla
mal mult ca superiorfl în monastirea Apele. Şi acosta, noi vomfi
vedea lu istoria monastirel Tismana, este adevSratfl căci s-tul Ni-
codim, pre la acestfl anfi era în mOuăstirea Tismana.

(1) A ici e vorba fi d esp re m ă n ă s tire a T is m a n a .

(2) A aul d ia acestfi chrisovţi e ste n n m a l î n c e p u tă c a 6 m ii lip s in d celelalte ci-
tre. D. V en elia (opera c ita tă pag. 13) c re d e , c ă a ce stu . c h ris o v u , d a te z i de Ia 1382.
în tr ’o copie a a ce stu i ch rieo v u , v e x a tă d e D . V e n e lin în B ib lio te c a MetropolieTXJngro-
VlachieT, dupo te rm in a re a c u p rin d e re ! c h r is o v a lu l d e m a i s a s , s e a d a n g a : «Aceale
t<Ste s’afi s c ris ă la A rg eş d ia o rd in u l. D -lu i v o e v o d ă 1»>. M irc ea - I n a n a l 6895 (138?)
ta ln n a l a i Iu n ie în 27 d ile» . (T e d î o p e r a : D o c u m e n te le V la c h o -B u lg a re d e l. Vene■
lin. 1840 p ag . 13).
 M A N A ST1REA A P E L E 683

m are u n k 'tl lu i Ş te fa n . F iin d Ş tefan ln aatfl-feltl de le g a tu ri cu 8‫־‬

tu l N ic o d im ; ş i având acesta , ca fra te de Donum, posesiuni ln
S e r b ia ; de a lta p a rte , aceste posesiuni fiind ru in ate p rin inva<Jiu-
nea T u r c ilo r ; Ş te fa n , d e sp o tu l S e rb ie i, ajan g ân d la culm ea putere^
gale, îu şl ad u c e a m in te de u n k iu l βδϋ şi cu modul acesta confirms,
cele d ece p o se siu n i s 6Q m et 6 ce d in p ăm ân tu l Serbiei p en trn mOnăs-
tirile T is m a n a ş i A pele. Cu m odal acesta, şi In b asa celor cuprinse
p rin a c e s ta a c lfi a l Iul S te fa n , n o i putem fl săad ăo g ăm n , că monăstirea
A pele, p re lângă posesiunile sele din jurul monăstirei, ea mai dis*
punea de posesiuni şi în Serbia.
D in documentul de mal sus al lu i Mircea noi am vfiţjutfl, că 8-
tul Nicodim pre la 13 8 2 nu se afla mal mult ln mânăstirea Apele
ş i el era ocupat!! cu fundarea mOnăstireî Tismana. Documentul de
aici al despotului Stefan ni atesta mal mult ‫־‬, adecă, că s-tul Ntco-
dim , fundatorul mOnăstireî Apele, la anul 1391 se affa încă în
vieţă şi cum vomu vedea în istoriă monăstirei Tism ana, el era
ocupaţii cu organisaţiunea acestei din urm ă monăstirî.
(Va urma;
Arch. Genadie Enac6nu.
 632 M AM A8TLH BA A P E L E

fie liberi de globarl ( 1) şi de tâte podvedele guvernamentale. p ra

lângă aceste, decă. cint’-va a fugiţii din pământul Împărăţiei me!e|a
ţera Ungurescă, s6a la cea bulgărescă, (2) fie el omul meii, 86a a!
anul guvernatorii al meu, şi a rSmasfi acolo trei ani, 86Qdoi, seu
oua), şi volesce sil se retntârcd în precisele sate bisericesc!, este li.
berii de a veni, afară de (cel culpabili) In aceste crime: adecă, dâcâ
a stricaţii ceva domniei mele, sefi va fi jăfuita pre guvernatorul
Domniei mele, sda va fi ucigaşii, s^O furu de cele sânte, sin este
robi,·cumpăraţii cu pământul, seii răpitorii de fecîoră, unora ca a-
cestora, nu li se acordă libertatea, aici prescrisă. Decă, va· fi cine-va
(osândită pentru alta-ceva), afară de cele precise, atunci să viod
la Domnia mea economul, ce va fi lu preclisele sate, ca să-I acor-
dămâ credinţa şi ordinal Domniei mele. T6te aceste să fie neatinse
şi neclintite in totă vieţa Iul popa D. Nicodim, de aseminea şi
dupo mortea lui, tn tote ςΐίΐβΐθ vieţel Domniei mele; Iar dupQ ln.
cetarea Domniei mele, şi conform disposiţiunilor divine, pre ori-
cine D-Jefl va voi să face guvernatorul tronului mea, îlu rogQ, ca
să respecteze cele prestabilite, pentru ca să nu albă pucatfi şi să
na stinge amintirea (pomenirea) nâstră din acele mănăstiri pentru
eternitate. Tote aceste s’aQ scrisa din ordinul D‫־‬lul Despotfl Stefan
In anal 6900 Indictional XIV. (1391).
Cu mila lui D-deu Domnu preste tota Serbia şi Despotîl
preste Dunărea, Ştefan.
Din acesta documentu, relativ atât la monăstirea Apele, cât şi
la Tismana, se vede mal ântâia o legătură Intre pământul Serbie!
şi al Valachiel. Acestă legătură se atestă de istorie, că ea esista
numai îa sensal eclesiastica şi tn perâsna s-lul Nicodim. Istoria
tradiţională, scrisă de către popa Ştefan In mănăstirea Tismaua,
şi sinacsarul de la slujba s-lul Nicodim, publicată in BucurescI,
ni spânii, că s-tal Nicodim era frate cu Domnul Lazăr şi prin ar-

(1) Vorba globarl este slavonă şi vine de la vorba rOJQBS.— capii. Globi la
Român! însemnă censul personalii, puau asupra omenilor pentra o greşelifie in bani
aW obiecte. De aici ţi califieaţianea de g lâ b i, ap lic a ţi la Cai. In fine globari!
erau όmenil administratiuneî , însărcinaţi ca strîngerea dărilor personale, sifi
de eapâ.
(8) Aicî Despotul Ştefan înţelege pre R egatnl Româno-Bulgarii, ande pre la J391
domnia loan 8ratimir.
 CRONICA ECLESîASTICA 635

n e e le n ic e ? (1) Trebue să o mărturisima, că despre aceste 00 c o n 68-

cernii nimicfl. Can68cemfl din contra, ca 8’aO alungata d e cătrC
Bulgar! episcopii ortodocşî, că 8‫״‬a0 arsfi de către dânşii cărţile d e
serviciu divinii, compuse In limba elenică, că s’a internişti din sc6-
lele bulgare usul liubet elenice (2). Şi tâte aceste fiind că Biserica
cea mare n u s’a uitata la prerogativele sele eclesiastice, deşi aceste
d r e p tu r i erau recunoscute de toţi, ca nelimitate, (3) ci la posiţiunea
p o litic ă , pentru aplicarea căria a fostfl proprie numai forţacivilă. Ne
p a td n d Bulgarii să face opcsiţiune pre faţă Porţel, el aâ crezută, că
e s te u ş o r , de aşi Îndrepta săgeţile lor contra Patriarchal, şi să o
fa c e culpabilă de nisce acte, pre carea nu le-a putută să le skimbe.
Biserica cea mare a fostfl maltratată şi combătută pentra cuvântul,
că ea nu şi-a predaţii ereditatea sa cea sântă panslaviştilor, când
nnfl clericii contra decisiunilor sinodale şi a 8-telor canâne ale Bi-
sericei, s’a proclamat(} Ecsarcbfl, s’a înconjurata de onfl sinodfi
mincinoşii, recunoscuta de către P6rtă, şi s’a Intronatfl aprfipe de
P a tr i a r c h u l, klar în Constantinupolfl. Ca ac&tă ocasiune Curtea de
P e te r b n r g f l n’a emisii o opininne făţişă, pentrn ca 8ă nu nemalţo-
mîasce pre tinerii lnptătorl, pre carii s-tnl Sinodfi al Rasiel II pro■
clamase pre tăcute de schismatici. Cele petrecute sfinţii cunoscute.
Deci acum pentru ce se mal vorbesce despre elenisare ? Sefl că vo*
escfl s ă imiteze pre choţul din anecdotă, care, despoind pre călătorii,
striga mal tare, de cât acesta : Ajutore ! Ajutorii!
«Şi In adeverii, este curiosfl, că se declară elenii de Omeni, carii
răvnescO bunurile altora, şi acesta kTar înmomentul, când li se ră-
pescfl bunurile lor. Dar la ce servescfl aceste observaţiunl ? Recu-
noscinţa este o legătură, carea pentru popOre devine şi mal grea,
de cât pentru indivizi. Vefcfa Eladă a fostQ primul motiva pentru
mărirea morală şi materială a Romei, şi spre recompensă, ea a deve-
nitfl o simplă provincie romanică (4). Ce se atinge de Elada cea
noă, esistă în Orienta vre o naţiune, carea să nu’! datorlasce tribo-
tul recunoscinţel ? (5) Fanarioţii cât atât de uriţl aii făcuta pre
Moldo-Vlachl ca să se împărtâşTascâ de civilisaţiunea Europei, iar

(1) S i se cerceteze maî de apr<Spe istoria Românilor din stânga şi dr<5pta Dună-
reî, fi specialminte casa), relativ la ac61ele române din Macedoni
(21 Am fi f6rte fericiţi, ddcă autorul articnlaluT nl-ar pntea arăta in istorie uni
singurii casă, unde elenii din peninsula balcanică ar fi introdus‫ ״‬în sc61elo lor
limba nnia din naţiunile ortodocee din cuprinsul Turcit·!.
(3) Oare na onro-va autorul crede, că Mântuitorul lume! s’a pngoritfi din «·erori
nuntii! pentru o singură naţiune ? Lipsa de eg.ili lato a provocată t/ite acele lapte
istorice dintre naţiunii!· de conf*sinne ortodocsă. Vedî istoria imperialul bizantinii.
(4) Istorici acreditaţi v£du în elenismii cansele nu ale mărire! B»m«-r, ei ale
decădere! el.
(5) Aici ar conreepunde ideile cn faptele, decă h ar întorc« frasa.
 CRONICA ECLESIÂSTICA
1
B IS E R IC IL E O R T O D O C S E

1. Patriarchia de Constantimipolu. Creştinii dinOrienta

terminând lupta cea pentru esistenţă ca ajutorul Rusiei şi al R0-
mâniei, el ati începută acum o nouă luptă, —disputa de la prepon-
derenjă din peninsula Balcanică. Bulgarii, favorisaţi de circmnstă-
rile politice, s’aii pusO pre lucru şi el Îd organisaţiunea lor politica
aa provocatOantagonismul elementului grecii din Turcia. S’afi ar-
mată prin ţliare mal multe dispute pentru dreptul depreponderenţa
al acestor d06 elemente din diferitele localităţi ale imperiului tarea,
acummodificata. S’afl făcutastatistice cucifre încărcate, respectiva
de naţionalitatea elenică şi cea bulgară din peninsula balcanică. Şi
despre elemental românescâ din aceste locuri nimenea din cel inte-
resaţl în cestiuue n’a făcuta nici o simplă menţiune.
Ei cu toţii şl‫־‬aa adausâ contigentul naţionala cu sufletele Y!a-
chilor din Turcia‫־‬. Grecii au numărata pre Ylacbl şi Cuţo-VJachl la
Eleni, Iar Bulgarii n’aOve^utţi îa acostă naţiune, de căta una ele-
menţii pentru mărirea numeralul Bulgarilor. In fine, intervenind
in acestă dispută şi Ziaristica rusă; lucrai s’a agravata şi mal mult,
şi eestiunea a ajunsă pân8 la a provoca pre elementul elenicu, ca
să-şi arate importanţa sa Istorică, faţă cu celelalte naţionalităţi din
fostul imperiu turca. Noi aici, pentru ca să punemă pre lectorii
noştri în posiţiune, de a cuu6sce mersul ceştiunei, facema extracte
dintr’una articul de fondtt al (JiaruJuI «Steoa Orientului», de unde
se vede mal de aprâpe modal, cam elementul elenica privesce la
p o siţianea s a din Orienta.
«Unii c a u tă să couvingg, că Patriarchul, ce se alege de clerul şi
de notabilii Fanarului, precum şi clerul, supusa luî, s’a făcuta in-
stromente de elenizare». Dar acestă idee astăzi cade de .0ine. Când
Biserica a interzisa asul limbel naţionale din s-ta liturgie î (1)
Câud Serbii, Bulgarii şi Albanezii aa fosta depărtaţi de la funcţia-
oile mal Înalte eclesiastice ? (2; Câud s’aa raiuata stabilimentele

(1) Tot-d<S-una şi p§ne a s ta -ţlî unde s e p u te .

(2) Tot-de‫־‬u n a si în m odă sistem aticii. F ie -n e s p re e s e m p lu a n ă s in g u rii caHii, a-
natem atizarea de m ai m a lţî s o i a M o ld o v en ilo r, p e n t r a că , ţin â n d l a M etrop'olitul
lor Iofflf, n 'att p rim ită p re M etro p o lital G re e ă Ie re m ia . A c e s ta o d ic e m ă c a eaenf-
pla din istoria bisericel naţionale. Dar n o i în tre b i!m u p r e a u 'o r a l a c e s tu i axt.cnl,
când v re u n â n e-elen u 8'a în 71ed ni c ită , de a fi P a tr i a r c b ă .
 ._________________ C R O N IC A E C 1.E S î A S T I G A ®*T

O r i e n t a la ! ( 1 ) , ce de secale aii tr&itfl in pace şi ase respecta, c a

c h o ta r e Intre dânsele, decă. nu Balcanii, apoi o localitate, a p ro p ia tă
d e a c e ş t ia , ş i în fine a nu se mal escita pasianile contra e le ra e n tn -
lnl elenicii ? Elenii au însoţiţii cn rugăciuni lupta cea pentru liber-
tate a fraţilor lor Bulgari şi afi către dlnşil t6tăsimpatia, f5rS 1ns6
d e a permite vre o data, ca sil fie despoiaţi In Europa. Elenii cu-
noscti misiunea lor din Asia mica, despre care vorbesce corespon-
(lentul nostru, dar de alţii, parte mal cunoscu şi acela, că, căutând
c in e - va a l i lua din Enropa Epirul, Tesalia şi Macedonia (!), adecă
p ro v in c iile elenice, şi voind a ocupa Constantinupolul, îl desp6ie de
e r e d i ta t e a lor părintesc;!·, carea s’a confirmaţii cu sângele a sute de
mii de martiri.
«Dreptul celui mal tare este atot-putericQ şi pre basa acestui
drepţii numai se pote rădica Bulgaria şi în oposiţinne de dreptul
istoricQ. Dar cu modul acesta este cine-va sigurii, că se Introduce o
politică de împăciuire ? Satele elenice trebuescO transformate. Do-
minaţiunea turcă va fi Înlocuită cu cea slavică. Şi orl-cât de puţini
la nilmgrfi se presupunu elenii, voru proba lumel, că nu se potO
desmosceni, dupre cum se crede. Unfl resbelfl sângerosQ şi ucigS-
torQ de fraţi se va nasce în acele locuri, şi nu trebue să ne amă-
gimu, că Elenii voru vărsa şi cea de pre urmă picătură de sânge,
nu pentru ca să apuce bunuri streine, dar pentrn ca 8S‫־‬şI conserve
pre ale lor. P6te că vomO fi criticaţi, ca lăudăroşl; dar elementul
elenicO aii probata de mal multe-orf, că na se învinge cu uşurinţă.
Resistând dominaţiunei romanice şi celei barbarice, suportând sclă-
via musulmană, timpii de cinci secule, şi câscigându‫־‬şî libertatea
pre câmpul de luptă, elementul elenicfl nu se teme de laptele cele
noe, aduse lui de s6rtă. Elada nu se va nimici nici în Earopa
şi nici In Asia; Iar ea mal curând său mal târziu îşi va câsciga li-
mitele sele cele naturale, de care a despo6t’o aşa de amardiplomatia
earopiană în anal 1830».
Şi pentra ca lectorii noştri să cun6sc6 şi mal bine modul, cam
elementul românii se perde pre chârtie din peninsala balcanică
dămfl aicî următdrele date statistice, estrase din fliarul «Vestitorul
Atenei».
TRACIA
1). Sangecul (eparchia) de Constautinupola :

(1) Antoral a c e s tu i a rtic u l n a voîesce s i re c o n 6ecK îa p e n in su la B a lc a n ic i, d ·

cât (105 n a ţiu n i, p re c e a e le n ie i ni B u lg a ra. Clioniatu în E vul m ie riu fi etnografii
moderni g asescu şi u n u al tre ile a e le m e n ts , to t a ţe a d e m are ţ i de p u te ric u , pre
celu cu to -v lach ică, care a co n trib u ită forte Ia elib erare a E la d e l m oderne ta penin-
sula Balcanici.
 (336 C R O N IC A K C L E S 1A S T JC A

Românii ?I-au r&bunatâ, răpind proprietăţile s-lul Mormâuta (!)

şi răsplătind pro bine-fiic0toril lor cu o ingratitudine amară (·>)
contra cftria In deşert s’a pronunţaţii Europa întregi.. Cultura ele■!
nică, scâlele elenice aâ făcuţii o adevărată minune, scoţând pre Bul-
garl din barbaria, tn care erail afuudaţl de secule; iar Bulgari!
îl rSsplătescOcu alungarea păstorilor lor, cu nimicirea tuturor ur-
melor din bine-facerile ănteriâre, cu arderea cărţilor bisericesc!
prin mijlocul cărora părinţii lor aâ lnvâţat&, ca să adoreze pre 1)1
φθϋ. Dar nu cum-va şi Gusia nu datoresce Elenilor alfabetul şi re-
ligiunea lor ?Cât s’afl skimbata timpurile ! Principele, ce mal cu-
rând seu mal târzia va pune precapul şeii diadema bizantină, n’are
si mal Înveţe limba grâcă, pre carea din ordinul imperiala a învg-
ţat’o nepotul Ecaterinel 11. Şi cu tote aceste continuămu a crede
câ depărtarea de la tradiţiunile vekl ale Marel Monarchil este opo-
litică eronată. Şi klar din punctul de privire al interesului Ţarilor
convine mal bine o politică ortodocsă şi nu slavică, carea ş’ar tn-
tinde protecţiunea sa nu numai asupra unei singure naţiuni, dar a-
supra totaror pop6relor din Orientu, şi carea ar apăra tronul apos-
tolicO(3) al Iul Clirisostom şi a lui Fotie, în locu 8ă permite a se
ruina ln tottl modul.
«Corespondentul nostru sasţine, că cunosce Orientul; şi noi afir-
mămQ, căcunâscemii Rusia, şi mulţimea poporului rusescfi este de o-
pinianea n08tră. Petrecând'ani mulţi in Peterburg şi în Moscva, de
câte-orl n’am audiţii pre cel mal însemnaţi bărbaţi, desaprobând
curentul panslavisticil, pre care unii politici tineri din ministerul
de eeterne l’a tutrodusO ln politica Orientului ? Încă resună în ure-
kile nostre vorbele, pre care ni le-a adresata autocratorul Alecsau-
dru Π, respectiv de cestiunea greco-bulgară : «Gând intervină in-
tereee sânte şi mal înalte, orl-ce cestiune naţională trebue să dis-
pară». Pentru ce 8e preferă o politică îngustă şi miserabilă, ,nain-
tea unei politici drepte şi mari ? Se crede, că se pote realisa mult·
dorita cestiane a creştinilor din Orientu prin o singură chartă fan-
tastică a Bulgariei ? Nu era mal bine de a se calma pasiunile, şi
a se împărţi amicalminte ţâra între cele d06 pop0r6 ortodocse ale

(1) Pentru a ■e cunosce şi n u l bine cestiunea de d re p ţii a s u p r a acestor averi,

care, dnpre cum pretinde autorul, a turburată t<5t£ Europa, n o i to t in ac e stâ uum eru
facem( ecstracte din istoria Patriarchilor de Ieru salem a P re a f e r ic itu lu i D ositei,
de unde se p6te vede mal de aprâpe n atu ra eî.
(2) Este în genere conoecuti, că E lad a cea noă s’a râdicatu cu b ra ţe le Eomâni-
lor din drâpta Dunărei ţ i cu fondurile celor din stânga. Cine acu m este ingratul ?·.·.
(3, Aici terminal de apostolică nu este lu atu în sensul canonicii. T ro n u ri Apos·
tolice in sensul dreptului canonică se num escu acele B ise rici, c a re sâ n tu fundate
de unul din Apostoli. Biserica de Constaatinupolu n’a re acd stă p rero g ativă cano-
niea.
 C R O N IC A S C L E S IA S T 1 C A 0‫ ג‬9

Printrn susţinerea tuturor Scâlelor din M acedonia se keltuesce

p re totfl anul pen6 la 6 0 0 ,0 0 0 le! noi.
In n u m ăru l E le n ilo r 8e cuprin d ă ţ i greco-Vlachil ( 1 ) precum şi
B u lg arii, ce a a rgm asfl credincioşi Patriarchiel de Constantinapolfl.
In g e n e re M acedonia a re locuitori 1 ,3 3 0 ,0 0 0 , din cari! eleni
7 0 5 ,0 0 0 ; M usulm ani 3 4 9 ,0 0 0 ; B u lg ar! 1 4 0 ,0 0 0 ; Ebre! şi
Ţ ig ani 1 0 0 ,0 0 0 şi 3 5 ,0 0 0 de su p u şi strein!.
A ceste d a te s ta tis tic e , com parate cu notele diferiţilor călător!
d ia pen in su la b a lc a n ică , sim tă proba cea m al buna pen tru verităţile
cuprinse în a rtic u lu l preced en ta. D upre cum p0te vedea fie-cine, din
T ra c ia ş i M acedonia d isp are elem entul românesc(! şi nu esietă, de
c â t p u ţin i V lach! ş i acia g re c iţl..............
P rin cip ele L abanov, am basadorul R usiei la Gonstantinupol, ▼181·
tâ n d sc61a cea m are de acolo, a promisQ profesorilor şi D irectoru-
lui, că va lu c ra p e n tru reînW rcerea averelor din B asarab ia, num ite
c&nd-va a le 8-101 Mormftiitfi.
p ia re le d in ConstantinupolO , şi sp ecialm in te «Steoa O rientului»
a n u n ţă so sire a la P a tria rc h ie a m al m ulto r p e tiţiu n l din p a rte a 10‫־‬
c u ito rilo r T ra c ie l ş i a! M acedoniei, p rin care ac eştia p ro te ste z i con-
tra ordine! de lu c ru ri, ce 8’afl întrodusfl de cu read în aceste locali-
tftţ! şi to t-o -d a tă r 6g ă p re P r e a s-tu l Ioak im , ca să intervine p re
lOugă locurile c o m p e te n te , sp re resp ectarea elem entului elenicQ din
aceste provincii. P r e a sâ n tu l P a tria rc h il de ConstautinupolQ a su -
pusa caşul s-lu l SiuodO ş i consiliului m icstfl, unde s ’aO elab o rate
in stru cţiu n i p e n tr a arch ierei! din aceste ep arch il, şi p rin c are in -
s tru c ţia n l s ’a ficsatil m odul de procedare In diversele c irc u m sta n ţe
şi de a ltă p a rte , s ’a m al lu a ta şi decisiunea, ca să 8e refereze g u -
vernulu! o tom anii, precum şi am b asadorilor din C onstantinupolti,
rn g ânda-I, să in te rv in e p re I 60g ă guvernele respective, sp re a n u se
călca în piclo re d re p tu rile naţiu n el elenice din aceste provincii.
A celaşi f0le «S teoa O rientului» com unică din T u lcea u r m ă tâ r e le :
« P rin în g rijire a M etropolitulu l de D ristra, D . N icefor, B iserica
s-tu lu ! NicolaQ d in T u lcea, ce sta în k is ă de şâ p te a n i, din causa o-
p o siţiuneî ş i a in tr ig e ! schism aticilo r, acum 8'a deskisfl, p e n tra a
servi la tre b u in ţe le c re ştin ilo r ortodocşi. A c e stă B iserică e ste râdi-
c a tă cu k e ltu & a m al ales a E lin ilo r m a rin a ri. In o n â re a s-lu l N i-
eolafl, a p ă ră to ru lu i m arin arilo r.
«D in Y a la ch ia (R om ânia) se com unică, că p re la lncepatul lu i Au-
g u s ta se v a s ta b ili a d m in istraţi unea v lachică (rom anâscă) în T ulcea

(1) Numirea veke cuţo-VIachî adecă, Vlaoht ·k opT, E lenii mocUrnT a ti greci zat'o.
ekimbâudjo îu Greoo-Vlachi. Pre acostă cale numai ae p<5te ··plica numorul celu
m a re ^ E le n ilo r din peninsula Balcanică. *
 (Î3 8 C R O N IC A E C L E S IA S T 1 C A

E leni 2 8 7 ,5 0 0 ; M usu lm an a 2 0 5 ,0 0 0 ; B u lg a ri 3 ,0 0 0 ; dif *

naţionalităţi 1 0 5 ,0 0 0 ; S u p u şi s tre in i, d in tr e c a rii p re s te sa ‫? » ״‬
m ii eleni, 8 0 ,0 0 0 . 588,' ^
Scole acestă eparchie a re 1 6 0 c a 1 7 }7 0 0 elev i.
2 ). Sangâcul R e d e stru :
E le n i 1 1 7 ,6 0 0 ; M u su lm an i 1 9 , 0 0 0 ; d ife r ite n ational it**
2 3 ,0 0 0 .
Sc61e 1 0 3 cu 5 ,7 0 0 elevi.
3 ). S an g 6cnl G alipolulu! :
E len i 9 8 ,0 0 0 ; M usulm ani 3 5 , 0 0 0 ; d ife rite n a ţio n a lită ţi 1 0 0 0 0
S c ile 25 ca 5 ,6 5 0 elevi.
4 ). Sangâcul A d rian u p o lu lu l.
E len i 1 7 1 ,0 0 0 ; M a sa lra a n l 1 2 5 , 0 0 0 ; B u lg a r i 7 8 ,3 2 0 .
Sc61e 9 7 cu 8 ,0 5 0 elevi.
5 ). Sangâcul S e lim n u lc I :
E leni 3 6 ,9 0 0 ; B u lg a ri 5 4 ,2 0 0 ; M u su lm a n i 5 4 , 3 0 0 .
S câle 2 1 , ca 2 ,1 4 0 elevi.
6 ). S a a g â ca l F ilip a p o l u lu i :
Eleni 36,900; Bulgari 180,000; Musulmani 120,000 ; naţio-
nalitâţl diferite 30,000.
Sc61e 25, ea 2,400 elevi.
Ia t<5tă Tracia se afla locuitori 1,424,820; din carii eleni
711,000; Musulmani 430,300; Bulgari 135,520; şi diferite na-
ţionalit&ţl 140,000.
S câle, t<5tă T ra c ia a re 4 7 5 c a 4 0 , 7 5 0 e le v i. T â t e a c este sc61e
reclam i a n a fonda d e în tr e ţin e re a p r 6p e 1 , 6 0 0 , 0 0 0 le i noi.

MACEDONIA
1). Saagâeal de Tesalonic :
Eleni 210,300 ; Musulmani 140,000; Bulgari -59,500. In a-
cestă. eparchie se afla şfee oraşe, 11 orăşele şi 617 sate.
Scdle 147 cu 10,054 elevi.
2). Sangecul Serelor :
Eleni 175,000; Musulmani 84,000; Balgarl 24,000; aici sflnt
trei oraşe, (Serele, Nevrocopiul şi Melenicul) opt oraşele şi sate 329.
Scdle 101 ca 5,216 elevi.
3 ). Sangecal Bitoliel:
Eleni 2 7 8 ,0 0 0 ; Musulmani 90,000; Balgarl 60,000.
Scâle 360 ca 16,995.
4). Sangecal Drama:
Eleni 42,000; Musulmani 35,000; Bulgari 1000.
Scâle 30, cu 1180 elevi.
 * ‫ י‬BL I O T E C A
M U ro p o W ! M o ld o v e i
-— - J l j ^ c e v i n e i
— «ΤΠΤΤ‫־‬ττ- ‫— יוו‬
‫י‬ miM

Nam Srnl ţ i nnmirea

B I S E R \r
Com anelor

Adormirea
2. Meteloa.
3. B tid^aa H . Lip&nea. 1 Naacerea M. n
1 S&ntu Nicolae .‫י‬
4· Albestil. \ Sinta Qeorg· .
U daţii . Sinta Dirmtrie I
5. Smeeail. \ S&ntu Nicolae . . ■
\ Adormirea . 1
Moisica \ Hinta Nicolae . I
6· Gherăsseniî . Silci 6ra I S&nta Nicolae. I
Movila Baa alai l Adormirea . 1
8 . Costestiî 1 Cav. PaTascbivaM
I Sinţil lm pira\}l
Budişteni , I Pcg.Siatulal Sra
Petroau . i Sinţil Voetoil. 1
9· Macsena. GomoescI I Adormirea . 1
10. Ţinteşti! 1 S inta George . 1
11· TăbărăscI 1 S inta Nicolae . 1
1 S inta Nicolae . I
GălbinaşI . 1 S inta Nicolae . 11
B eata
' S lu ţi lm plra\l. 1

S inţil Yoevozi. 1
M inzu. S inta Hie .I
Movila Oi Sinta Nicolae.
ginţii Voevozl.
Sinta Nicolae.
Sinta Nicolae .

Sinta Ιάα
S inta Nicolae .
S inţil Y om sl.
Adormirea
S in ta George .

S ia ta Nicolas .

I Buna Yertire .
 şi Dobrogea. Vomfl- red e a ce p refa c e ri a n s ă u rm eze şi lu respectul e
clesiasticfi. Se $ice cil E piscopul de Ism a il, M elcliisedec, a re să p ri
mlascii adm inistraţiunea ecleziastică ş i a a c esto r p ro v in cii.
2 Biserica Bulgară. P rin c ip a tu l B u lg a rie i d u p re scirile pos.
teriâre, are să fie îm p ărţiţii politicesce în şâse c irc u m sc rip ţiu n ! mi.
lităresce In doS şi bisericesce îu ţjece E p a r c b i î : 1 -a B uscloculm
2‫־‬a Vidinulul, 3 -a T& rnoveî, 4 - a L o v ceî, 5 -a Y ra c e l, 6 ‫־‬a Sofie/
7-aFilipupo!nluî. 8 -a d rian u p o lu lu !, 9 -a E s k i-Z a re l şi 1 0 - a Ş a m le r
Ia r Archiepiscopnl B ulgarii (E c sa rc h u l) n u va d ep in d e de Biserică
ceamare.
Lectorii noştri sein, căfo stu l E c s a re M a l B ise ric e l B u lg a re pre la
începutul resbelulul a fosta trăm isQ de cătrSguvernul o to m an a în ec-
siliuîmpreună cu alte patru p e rşâ n e din notabilii Bulgarilor. Acum
scirile posteriâre alejurnalelor de Constant!nupola ni spună, că prea
sânjitul Antim, eliberata din ecsilia, s'a reîutorsa la locul seu na-
talii, Vidinul, dupOce mal ântăiu a visitatfl oraşul patruzeci de
Biserici.
«Steoa Orientului» ni comunică, că actualul Ecsarchfi al Biseri-
cel Bulgare, D. Iosif, a fosta klemata în Filipupola de către Prin·
cipiele Donducov Corsacov, însărcinatul din partea guvernului rusii
eu organisaţiunea civilă a Bulgariei. Scopul acestei klemări afosta,
de a face pre Prea Sânţia sa, ca să încâpă organisaţiunea eclesias-
tică a Bisericel Bulgare. Metropola acestei Bisericei va fi Fiii-
popolul.
Tot-o■dată menţionata ίόΐθ constantinupolitană adaugă, că Prea
8âu(itul Iosif a fosta însoţita în t0tă călătoria 8a de cătrS una Ar-
chimaodrita al Bisericel ruse, care ducea cu sine 20,000 ruble din
partea s-lul Sinodâ al Bisericel ruse, spre a se avea sumele, nece-
sare la organisaţiunea primară a Bisericel Bulgare.
Ni 86mal comunica tot-decătre <Steoa Orientului» şi următorea
scire, din oraşul Tulcea :
<Dup5 cea venitfi aici Episcopul Bulgarilor, Climent, posiţinnea
creştinilor ortodocşi a devenita mal rea. Din Bisericile ortodocseale
Epirchkî Dristra se rădică cu dispreţO antiminsele depre 8‫־‬tele
Mese şi se înlocnescQ eu altele, ce p6rtă numele prea fericitului
Ecsarchfi. La tronul ArchierescQ de-asupra ic6nel D‫־‬lul nostru Iisus
Christos se aş£tfă posa Ecsarchului, ’naintea căriea arde In perina-
nenţă o lumină. Nici o dată ortodocsia nu s’a degradata aşa de
mult şi în multe kipurf, ca acum. Administraţiunea rusă de aici ur-
măresce şi pedepsesce abusnrile, conform legilor.
A rch. Genadie E n a c 6n n
 BISERICA

m m m m m

JURNAL PERIODIC ECLESIASTIC.

ANUL IV. - No. XI.

AUGUST

Έ Λ Ξ Ξ Χ 1Λ M A T E B IB I

I. Patristica: Despre importanţa secatului al patrulea 641. — II. Discursul

pronunţat de Domnul G. Costackescu cu ocasiunea primei serb'ârî a p a-
tronilor seminariulul din Iaşi în anul 1868 (Socola) 665. — III. Internatul
căpitanului G eorge Oistarenu pentru şcolari ortodocşi săraci de la Gim-
nasiul ro m ân ii din Braşov. 680.—IV. Biografia lui George Gristurfinu, (ost
Căpitan in armata Hom&niei 691. — V. C uvânt la Duminica 11-a a sant.
şi măreţul posti), pronunţat In catedrala Moldovei în anul 1875. 60S. —
VI. Statistica Eclesiasticti a Eparchieî BuziSu. 17.
- .. .......... -

BUGURESCI
TYPOGRAPHU CURŢII, PROPRIETAR P. GOBL
12, Pasaţlal llomâu, 12.
na E C U S S IA S T T C A A E P A B C H IK 1 BCZEU

(N. Rădnleeca . 35 4 cl sem. 75.48

(Ion Georgescu . . 32 5 cl. fem. ‫ל‬5,48
3 5 0 1 4 0 0 de com una (Ion Mircea . 45 grămătic 75.48
(Nicolae Ιόη . 54 2 cl 8em. 75.48
(Gheorehe Anastase . 58 grămătic 75.48
240 , George Preda . 60 grămătic 50' 112,
160 Constantin Damitrie . 41 2 cl. sem. 50 !0
400 Ιόη Vlăsesco . 61 grămătic 100 M
420de propr.Ver Ιόη George . . 50 grămătic 100 (111
300 docomună Draga Stanti. . 40 2 cl semin. 100
600 ΙόηConstantin . 57 grămătic 150
216 Vacanţă
240 Voicn Dumitrescu. . 56 grămătic 150
680depropriet. Alexandra Leonte. . 56 4 el semin. 100
de comună Vasile Ιόηηβ. . 38 grămătic 80 Jl
Hie Duhovnicu . 64 128 Hi
Ιόη StefanQ . . 40 128
Nicoiae Thomesca. . 26 4 cl semin 128
Thoma Duhovnicu . 66 grămătic 128 Ui
Coman Gomoiescu. . 50 n 100 Ui
Constantin llie . 27 4 cl semin 80 11]
Constantin Leica . . 49 grăm&tic 60 111
Ion Capă bunâ . 70 O 60 ll|
(Luca George . 52 V 60
(Spiridon Damitrie . 29 4 cl semia 60
Petro Petca. . 26 60 11!
Pavel Ιόη . . 29 60 14
N0gn loneecu . 35 60 11
Constantin Tomuşoiu . 30 100 11!
Stan Comanii . 27 100
(Ion Stănescu . 50 2 cl semin 45.40
(Petra Ιόη . . 38 4cl semin 45.40
Costache George . . 52 45.40
‫״‬

Ιόη Nicolae. ‫״‬ 29 120 11

Mihaifl Urziceanu. , 50 grămătic Hi
(Leoote Micbaifi . ■ 70 100
(Theodor Leonte . , 311 seminarist 100 5j
Stefan Primichiria 160 grămătic 40 Uf
(Constantin Stan. 36 seminarist 50 I66p
f
(Theodor Stan 50
{Grigore Constantin^ 35
J6QI grămătic,.. M l
 BISERICA

m m m i m n
JCRJiAJj PERIODIC KCLESIASTIC.

P u r K tk a : O b ş r « ■ ţ a n u t a n M i i i i pasriAea Cil. — 13. D n

y w w i M d* OatM «l G . Ο Μ κ λ κ α ca m i i m p fiM i « k f a i
tm a lia r « ■ ■ ■ π ι Μ Hm I a d h *m I I M (Soctli) t t — I1L la te
d f i u a a h i Gearge Cnsaaraa■ f o a r a aeabrf a t a i H |i a b a c i A* ka Omm-
aasaai reaal*lt âm Braşov. CKl—IV. B a g n A tlr i G«ufga Cracare■«, l u t
O y a » ia i r a u a K o iU a m W . — T Q n i a l h D a a i a i a D-« 1 c u i
a a a w M p a a ţ , p ra m ia a t la e * ia M > Soi-ferei ia ■■ai H 7 i #; * —
VL SlO K O ft F r t f i m t i â a E ^ n d i a B e a u . !?.

BUCUBESCl
T E P O S S A P H U CC B ŢD , P 2 0 P S 1 E Î 2 S P . G 05L
11, PaM gtal Wtmim, l i
 t A p iM J L B :

* ■>_. ·v ‫·־‬/ r
*‫ג‬
;1
f*.
ir li‫·־‬ • 1 >‫־‬UMELE §i PBOXOIELK |
Ί- \m ]? PtbbS w e Ξ

î * _— -—‫—־ —י‬
- ·v

(S . R tfateca 05 4 el arm. Tî (j
(k‫׳‬a orgeaca 52 5 cL FCBL îo ’is*
IOC* ie citth C‫־‬:*a Ifiren 45 grim itie 75.43
(Nki'lse 14■ 54 2 d ML
(Chem he Anastaee 58 grin d tâe
‫ ל‬5‫י‬4^
60 24· · Gewge Preda 50
160 C w r u tis Damîtrie 41 2 î L * bl
, v. 40* U i Ylitesea 61 grim ilie
420 4e peep-Ve‫־‬ 14■ Geerge . 50 grim ine j 100
· life
990 A» «»■ ai Draga Staai. . 40 2 el Semin. 100
IS· 800 lk C o B itu tii grămătic 150
54 Yacaaţi
«0 24· Yoeea O nutresai. 56 grămaîie
56 4 el semia.
150
17· frffrieL A lexudn L e a t 1.
112 44! ie ( iB n i Y*si’ .e lâa*e .
Hie Dakeraiea
38 grim itie - 80
_
6*3 ‫־‬240 64 128
5· 900 14■ S tcfaal. 40 128
5· 2C*i‫״‬ Kîrottt I k m n a L 26 4 el semis 128
4» TboM Datornica 66 g n mitic 123
y Ύ ■·. ■v ·‫י ״ ״‬

240 C0Bwn Gobomscb. 50

130 520 CcKtaatia Die . 27 4 el semia 90
6· 240 C u s t a t i i Lrics . 4& grim itie 60
65 275 Ic« Ca** b«Bfi 70 60
‫ מ‬290 (Lac· Ge·rşa 52 60
Sfiridoa D ăaitrie 29 4 el semio 60
50 200 Petra Pete·. 26 60
TTT ·W‫יד‬

1 9b 240 P ir d M· . ‫־‬29‫״‬ 60
·S 400 5£ga ]mareo 35 60
‫ ל‬90 360 Ccncaatia Tomsşoia 30 100
320 Sta■ Cemaci · 27 a ; 10c»
190 72' (k a Stiaaeca 50 2 el awwiii 45,40
(Petra 14· . 38 4el semia 45,40
17 *‫ י * נ ו‬640 Coetarke Geerge . 52 45,40
1‫«־‬,; 100 4W 14a Kîeclaa 29 120
;17«- 1 100. 400 Mitai· UiXMeaao. 50 gramatic
17?: 10ό 420 (Leaata ICeU ft . 70 100
40 (Tbeeier Lente . 31 semiaarist 100'
16· Sieras Prâmchirin 60 grim itie 40
‫ «זי‬.; 200 - 1 (C w rtiatâ S raa. 36 semiaarât 50
(Theodor Stan 35 m 50:
1‫ ■«־‬170 680 iGripre Consîsnijn 60 trria itV _âCL—
‫״‬b ise r ic a rnrnmrom ana
J I R M L l PERIODICI ECLES1ASTIGI
“

IMPORTANŢA SECULULUI AL PATRULEA

Secuiul al patrule a fostă unu secula estra-ordinaril. unică

ta rOndul celoralti secuii creştini; acesta este secuiul de aură atât
is privinţa numărului, cât şi a măreţiei lnveţitorilor bisericesc!.
10 decursul acestui timpii s'a a scrisa opere in to ta ramurele sciin-
ţel creştine şi Biserica universală recunosce de sânte prodiKţre·
niie acestui secula, şi m al ales. ca modele pentru secolil următori,
numind pre unii din părinţii acestui secula învăţători eeume-
idei. K lar şi critica cea mal pretenîiosă şi mal defavorabilă ope-
relor 8-lor părinţi a i secuiului al patrulea nu pote să li nege οηό‫־־‬
rea, de a fi modele pentra secilil urm ători; a tâ t de innaltă şi mal
pre sus de ori- ce critică este dem nitatea lor. Seculil cel mal apro-
pie|î. al cincilea şi al şesele, suata renum iţi prin învăţătorii lor. dar el
aa fbsf l numai im itatori şi inreţăeel ai bărbaţilor, inspiraţi din se-
colul al patrulea; şi secuiul cela mare şi de au ra, al col turei eres-
tine, nu s ’a relntorsa mal m ult pentru Biserică, Aceia, ce a fosta
S-tul loan G ura-de-aurfl, profetul siriaea. Ieronim pentru ecsplica-
ţinnea 9-tel S crip tu ri ; aceia, ce a fosta pentru eepunerea dogme-
lor teologul de N azianz, Vasilie cela mare, Atanasie de Alecsandria,
Cirii al Ierusalemulul şi alţii, n’aa fosta pentru Biserică cialalţl
Saveţătorî al secolilor posteriore. Macarie şi Antonie, părinţi al de-
?*tarilor, Basilifi cele mare al deşertului şi alcatedreî, aa Întrunită
AVOLl▼ 1
 AN U N C I U

Ib virtutea a r t S dm regrui&m e n tu l sf, SinodtS p e n tr u în fiin ţa re a

jn ra a lu h l bisericesc^. c o m itetu l r e d a c to rs a l ju rn a lu lu i < B IS E -
RICA ORTHODOXA R O M A N A >. fac e c u n o s c u tu tu tu r o r perso-
nelor cemp&ente în m aterii th eo lo g ice, c ă . ee p rim e sc tl la red ac-
pune areecîe p a t r a care dom nii c o la b o ra to r! ▼or p rim i o re -
moneraţime.
Pentra ca aritealele să fie p rim ite ţ i p u b lic a te , d o m n ii co lab o -
ratoxl t o t a r c a în vedere :
1. Ca în privirea m ateriei, ee v o r v o i a t r a ta , s ă s e confer-
Biete eu program a sf. S m odâj p r e v ^ u t ă la a r t, 6 d in reg n lam en -
tal pentra jnm aJnl b isericecâ, care e publicata In No. I ‫־‬iu din
mSjp Octombrie 1S74;
2. In privire* limbei ş i a s tilu lu i ae v o r c o n fo rm a c u a r t. 9 şi
10 din acelaşi re g u la m e n tu :
3. In privirea ortografiei v o r c ă u ta & fi c â t s â v a p u te a m al
«m plă şi mai oşâră de c etit.
Reataneraţiunea d o m n ilo r c o la b o ra to ri, p e n t r u a rtic u le le publi-

8
cate. ae va face p e «52a d e p r e s ă a ju r n a lu lu i, p r e c u m ş i p e fracţi-
ani din cdlă.
Rem uneraţi eleea v a fi
1, P e n tra articulele d e le c t u r i u ş â r i ţ i p r e d ic i. 4 0 1 . n . p e colă;
% P en tra articulele d e c u p rin d e re a ciin ţific ă , î n c a r e m a te ri ele
var fi deavoltate m al alea î n m o d â is to ric ii, 6 0 1. n . p e &51i;
B, P entra articulele re la tiv e la is to ria ş i lit e r a t u r a e clesiastică
a Biserieef rom âne, 100 L n . p e c d lă ;
A rticnleie prim ite la R ed a c ţiim e şi n e p u b lic a te ae v o r ard e .
A p red area artieulekir, în v irtu te a a r t. 8 d in re g u la m e n te , este
reservată C om itetului redactoritL
 AJUTOARE PENTRU CULTURA
643

bnea sa li 8e dea o direcţiune raa! b u n i klar de c4tr8 acel creştini, carii

aQ fosta elevi al seâlelor păg&ne. Id 8c61ele cultorcl sociale, v&Jftnd de-
fectele tim pului, eldapre aceste defecte cunoec6a cerinţele spirituale d e
anal organism e sănîtosfl şi totfl acolo, în lopta credinţei lor ca di-
recţinnea păgână a sciinţelor, afl găsită a rta , de a vindeca defectele
spirituale ale tim pnlnl lor. Cu modul acesta, seiinţele, ce ρδηδ a-
tunel respirafl unfl spiritfl păgântt, prin insistinţele m arilor tn v îţi-
cel al aceetor scole, afl prim ita o formă noă. La acesta a contribuită .
şi protecţiunea au to rităţel c re ştin e ; fiind-că ρδηδ acum predicat»*^
ril v eritâţel creştine nn erafl recunoscuţi de autorităţile civile, f i ‫ן‬
nici avefi t 6te Înlesnirile, de a lucra asupra direcţiunel din educa- 1
ţiunea socială.

SC0LELE BISERICESCI Ş l VIEŢA. ASCETICĂ

M al ales scolele creştine au contribuită la răspândirea cui-

turei creştine, proprio disă, şi nunnm alcele, ce aQ fosta fundate mal
,n ain te, d a r ş i acele fundate ln acesta secula.
; Im preonă cu fondarea onel vieţi comone ascetice, ln acesta timpii
In unele m o n astiri ale O rientalul a a fosta Introduse scole, pentra
cultura p rim a ră creştină. Scola de Alecsandria a Înflorită, ca şi
m al ’n ain te, şi 10 dln sa s’a p ă stra tă direcţiunea cea mal Înaltă
a coltorel cre ştin e , răspândind lum ina credinţei şi asupra sciinţelor
n a tu ra le . lo an T eologal <Jiee despre dînsa şi acum, că ea se na-
mesce şi este deposita a l e ru d iţi unei universale ( π ά σ η ς ί: *τ,δεόοεφς
x a t τό τ ε x a t νυν 0δ 3 α ν τ ε χ α ί δοχοόσαν εργα ατίρειον). DupO
s -ta l P e tra a a se rv ita aici, ca în v ăţăţo rl, s - ta l M acarie de
A lecsandria, re o a m ita l orba D idim , care era v estita p rin talentele
ş i canoscinţele s e le ; m al p re a rm ă Rodon, la ln ce p a ta a jatăto râ al
lai D idim , şi în cărând soccesora a l d rep ta rilo r lai.
Scola de C esaria s ’a răd icata la g lo ria sa de m al ,n ainte de că-
tre E ase b ie a l C esariel, şi biblioteca la i P am fii a fosta lo m n lţită
de c ă tre E azo e, succesorul la i E aseb ie. Scdla de A ntiocbia, glorifl-
c a tă de c ă tre D iodor, m onacha şi p rea ttt din A ntiocbia, ea se afla
sitaat& î n tr ’o m onastire din costele o ra şa lal şi tn dlnsa se a d u n aa
şi acia, c a rii term in att in stru cţiu n ea lor c a soccesa ta şcolele civile,
şi el II În v aţă m a l a les e sp licaţiaq ea s te l S c rip tu ri şi reg a le le pen-
642 IMPORTANŢA SECOLULUI AL PATRULEA

io preceptele sp iritu a lo -m o ra le e s p e rie n ţa e ta te ! m a tu re a S p iritu l^

eu sublim itatea şi p ro fu n d ita te a id eilo r celor m a l m iracu k jse. i ar
despre progresai elo cin ţe! s p ir itu a le d ia se cu iu l a l p a tr u le a n ici tre-
bne s& m al vorbim a. S in g u ra n u u ie ru l p e rs 0 n e lo r m a r! d in secul 01
a l p atru lea este im presion& torQ. P r e lO ngă a c e s te , in secul 010 a!
patrulea aa asistata ş i a lţi b ă rb a ţi a ! B isericel, de şi n u 8'a a râ-
dicata la dem oitatea d e p ă rin ţi a l B ise ric el, d a r c a rii m e rită ateu-
ţione pentra in stru cţiu n ea lo r ş i p e n tru in flu e n ţa lo r a s u p ra aface-
rilor Bisericel.

AJUTORE PENTRU CULTURĂ — SCOLELE CIVILE

Pacea, d ă ru ită B isericel de c ă tr e M a re le C o n s ta n tin , a aja-

tatii rSspâudireî c reştin ism u lu i In secu iu l a l p a tr u le a . M arele im pe-
ratora a înţoleşti folosul c o ltu re l c r e ş t in e , ş i s ’a o c ap atu fârte
m ult pentru respân d irea el. E l a p u b lic a ţii e d ic te , p r in ca re a asi-
g arata persâna şi p o siţiu n e a în v ă ţă to rilo r p u b lic i, aco rd ân d u -li 0‫־‬
norurl şi punându-li la d isp o siţiu n e în c a p ita la s a biblio tecele pa-
blice. Esem plal lui a fo stu im ita ta d e V a le n tin ia n c e la b ă trîn a , de
V alent şi de Teodosie c e la m a re . C u ltu ra în s c iin ţe le lite ra re , istorie,
filosofic, oratorie şi m ate m a tic ă , acu m fie -ca re p u te a să ş i o îm proprieze
în scalele civile. In v S ţăto ri! ce! m ar! a l tim p u lu i ş i cn esem plul şi ca
invejatura a â provocata in cred in cio şi a m o re a s p re s c iin ţe . Cu modul
acesta, acel, ce volaa ase ocu p a in m o d a s p e c ia la d e sc iin ţe le lite-
rare , se ducea la A te n a ş i C o n sta n tin u p o la . C e n tru l filosofiel con-
tim purane era A iecsan d ria, deşi În v ă ţă to rii filosofiel tră ia u acani
m al m alt în A ten a şi In C o n sta n tin u p o la ; I a r R o m a rom ăsese, ca şi
m al ’nainte, scola p o litic ă a d re p tu lu i. E p r e a a d e v ă r a t, că In râu-
dai păgânilor sofistl, acu m n u m a i e s is ta a P la to u l, n ic i talentoşil
D em ostenî. In tre cel d in tă l e ra ţi, In lo c a l 0 m e n ilo r d e id ei, nisce
fantastic!, sea nisce sim p li d ia le c tic i, c a rii n u m a i se m ândriafi ca
num ele la i S o crat. A tena a d m ira cu e n tu s ia sm â v o rb ele frum âse, dar
n a ideile, şi form ele cele fb re d e s p ir ita se p a r 6tt c â te o -d a tă unu lacsO
fârte m are. In R om a p ăg â n ism u l s tr ă b ă tu s e in id e a d e d re p ta , precum
In to te şi cu c o ru p ţian e a s a în v ălise şi a c e s tă m a n ife s ta ţia n e a sp irita la l
am âna. P re ld n g ă a ceste, in a c e stă d iso lu ţiu n e a c u ltu re l p ă g â n e adev<5-
r a l ş i frum osul nu se perduse ca to ta l d e p re p& m ânta, d a r eciinţelor tre*
 M A T E R IIL E INV feŢETUREI M 5

indiană, egipt6nă şi gotică. Liniscea esteri6ră a Bisericel ϊ-a pre*

eeutatO posibilitatea, de ase ocupa de starea internă a Bisericel. De aici
apoi omiliile ie o coprindere morala eraO cele mal nsitate prodacţiun!
ale părinţilor secuiului al patrulea. AmOrea către curentul lai D-
defl ni-a păatratO multe prodiîcţiunl, relative la interpretarea s‫־‬tel
Scripturi. Şi tot din acestQ timpd avemti şi regule, privit6re la cui-
tul bisericesc!!.
Dar cea mal mare parte din timpii acum era Întrebuinţată 10
lăpta cu inimicii interni al B’sericri, cu ereticii. Arie, preutfl ln
Alecsandria, atraşii de mândrie, Învăţa in contra Iul D‫(־‬Jefl : a)
D-deu Părintele este eterni, dar a foştii unti timpii, când el nu era
Părinte, fiind că el nu avea F iitl; b) Fiiul a fostQ creata la ince-
putu de către Părintele din nimica, şi prin dinsul a creatfi lumea ‫־‬,
c) Fiiul, fiind neeternti, dar mal superiori), âe cât tote creaturele,
el este seminQ Părintelui, D-dea ddpre nume şi nu dupre esenţă; ’
d) El este Cuvântul şi înţelepciunea, fiind că D-deu prin graţie l-a
comunicata Iul înţelepciune ‫־‬, dar el nu cunâsce la modfl perfectă
p re Părintele. Urmaşii luî Arie 8’aa separata. Următorii lai Arie
cel m al aprigi, ln capul cârora 66 afla Aeţiu şi Ennomiu. afirma(],
că Fiiul 10 1 D-<Jetl intru nimicii d u este semi&H 10Ϊ D 4 ‫־‬eO(άνόμαος).
A lţii se apropiefl de adeverii, dar <Jic£a, că Fiiul este numai se-
menii dnpre esenţă cu părintele (ομοιος). Intre urmaşi Macedonia
pre fagă apăra idea secretă a lai Arie despre Sântul SpiritO, ca
despre ana servitorii şi creatură a Fiialal. latre aceste Fotia conbâtea
arianism ul eu ideile lai Saveliu; iar Apolinarie ca acela, că el nu
adm itea In liens Christos minte amână, dar namal corpii omenescti.
Unii secuîti întregii (317 — 400) arianismul a turburam Biserica,
m al ales ln Orienta. La apasă ®,aii ivitu omeni, carii aft Incepatn
să com bată vieţa ascetică şi feeloria, în 6re‫־‬ce la R&âritQ înclina-
ţianile către vieţa contemplativă au atrasa pre anii spre ilusiunl
antropom orfistice. In Africa armaşi! Novatienilor, Donatistil, înde-
cursul secuiului al patrulea, turburau Bisericile locale ca o rignro-
sitale ingOmfată cătrâ cel căraţi, precam şi ca puritatea eetremâ a cc-
m anităţeî lo r. A ceste stintfl materiile, de care trebuiau săse ocupe
părinţii secalălol al patralea.
 644 Ş C O A L E B IS E R IC E S C !

trn acesta. 10 C onstantinupola vedemfl in a c esta tim p ii, afară, de

şcdlele civile, şi o şcâlă relig iâ să . S -tu l E fre m în su şi, înveţA ud In
şcola de M izibia, a g ro rific a ta şcola de E d e sa .
însuşi istoria seeololu! al p a tru le a n i s p â n e , că cunoscerea pro-
fanda a credinţei creştin e se câscig a 00 n u m ai 10 c a lto r a m ioţei
prin sciinţă. Term inând cineva c u ltu ra c iv ilă , se d o cea 10 d eşerta,
spre ase esercita io v ie ţa asp ră , sett că fa c 6u a ceste e serc iţii sub
conducerea directă a p ă sto rilo r B isericel, ş i a s ta -fe lii se te rm in a
educaţiunea spirituală. I a r io şcâlele e d e sia s tic e e ra o o ită in stru c-
ţinnea spiritul 01 ca ed n caţio n ea m o rală a o ran ln i. P e n tr a o a ii din
învăţătorii secuiului a l p a tru le a t 6t ă in s tru c ţiu n e a se lim ita in s ta -
dîarea de aprope a s -te l S c rip tu ri. A m o rea cea m a re c ă tre Dom-
001, fiind Întărită şi m al m a lt de n en o ro cirile tim p u rilo r, ş i de sa·
ferinţele de bană voie a le v ie ţe l asce tic e , în v e ţa p re om en i d in espe-
rienţă spirital creştinism u ln î; Ia r d a ru rile s -lu lS p ir itO , respândite
In spiritele şi inim ele om eoilor, r is ip e ilu rm e le c o ra p ţia o e l n a ta ra le ,
luminânda-î din ce In ce ca lu m in a d iv in ă a a d e v ă ru lu i şi a în ţe -
lepcianel. De aici apoi ş i sen sal v orbelor d e filosofie ş i fitosofisare,
In direcţiunea creştină de a tu n c i, îns 6 m n a m e d ita ţia o e s p iritu a lă , dă·
r a iti şi câscigaîă p rin ascesă.

MATERIILE INVEŢETUEEI

E ra forte n atu ralii, că de în d a tă ce lu p ta , s ă v â rş ită 10 n a -

mele cracelJuI C hristos, se term in a se cu îo v io g e re a la i Constan-
tin asupra lui H acsentie ş i cro cea fusese p ro c la m a tă In im periul
romana, ca urni obiecta de v e n e ra ţiu n e , a tu n c i în v ă ţă to rilo r Bise-
ricel na li presta m al m u lt, de a se o cu p a de a p o lo g ii c o n tra im pe-
riuiul p ă g â n i; Iar L icioiu şi Iu lia n lu p ta a f ă r ă de scopQ. De a·
cela 10 seculnl al p a tru lea n u m ai d in c ă n d in c â n d se m al scriea
despre im portanţa creştin ism u lu i, f a ţ ă cu p a g a n is m u l. D ecă şi a-
tunel m urJau ca m iile p en trn c u v â n tu l lu i D -d e a y ap o i a c e sta se în -
tâm pla nnm al pentru cuvântul, că p re d ic a to rii c re ş tin i 110 rgspân-
diaO p rin tre poporeie să lb a tic e , tra d u c e n d n - ΐ ΰ In lim b a l o r ; şi de
Îndată, ce cuvântul crueel a în tr a tu tn le g ile im p e riu lu i, atunci
căutafl şi m al m u lt de a la tra d u c e în d ife rite le lim b i a le popdrelor.
In secuiul al p a tru le a s - ta s c rip tu ră e r a tra d u s ă In lim b a persienă,
 IACOB AL NIZIB1KI

ş i in r a p o r ttl c ă tr e u rm a ş ii cel noi a l 10 1 A rie . A rie , ş i m a l ,n a in te

de S in â d e , in tr a s e tn re la ţia □ ! cu p e rs â n e d in d ife rite lo c u ri, ş i m a l
a le s cn E u s e b ie a l N ic o m id ie l, ce e r a a p ro p ie to de p a la tfl. A c u m
s ’a În c e p u tă re s c â la in t 6t ă B ise ric a. A le c sa n d ru c o n v in g e a p re E -
pisco p î p r in e p is to le , c a s a a p e re B is e ric a şi a v n to l e l, a d ev C rn l, In
c o n tra in im ic u lu i lu i C h risto s, e s p lic â n d n -li a c te le şi id eile lu i A r ie .
î n c ă o d a ta , conform volei im p e ra to ru lu l, s ’a a d u n a ta sinod fi In A -
le c s a n d ria , ş i A rie a râ m a se s in g u rii .L a 3 2 5 s ’a a d u n a tu sinodQ e-
cum enicO in N ic e a , u nde s -tn l A lecsan d ru a fo sta * n n n u m ai p ă r-
ta ş f l, d a r p r im u l a c ţio n ă to ra In tr e E piscopI > ş i a ic i A rie a fo sta a -
n a te m a tis a tfl. D u p o cinci lu n i de la d a ta sin o d u lu i, s -tu l A lecsan -
d r u , s u b pov 6r a b â trîn e ţe lo r a m u r ită la 3 2 6 A p rilie 1 7 .
D in 7 0 d e e p isto le a le s -lu l A lecsan d ru p e n 6 la noi aO a ju n a în
to ta în tr e g im e a lo r n u m a i doi, unii discursu mică cătră preuCi şi
încă p u ţin e cuvinte d in d o i opere ale Iu l; p re lu n g ă a ceste, s ’a
m a l d e s c o p e rita n u d e m n lt ună discursu al Iul la patimele M ân-
tu ito ru lu i in tra d u c ţiu n e s iria c ă ş i a ra b ă ( 1 ). E p is to la , cu a d re sa
c ă trS E p is c o p u l A le c sa n d ru d e C o n sta n tin u p o la , e ste sc risa dupo s i-
n odul a l d o ile c o n tra lu i A rie . D u p re d o rin ţa a u to ru lu i, ea tre b u e a
s ă fie c o m u n ic a tă ş i c e lo ra la lţl E piscopI. I n d in sa s-tu l A lecsandru
a a r ă t a t a b a sele c o n d em n ărel lu i A rie. L a În cep u tă e l p re sc u rt des·
crio d e so rd in e le , produse de A rie in A ie c s a n d ria ; dupO aceste espune
d o c trin a d e sp re F iiu l lu i D ·$ ett, u n d e el fo rte bine esplică cu v in te le
E v a n g e lis tu lu l despre D -ςΙοα C u v ân tu l, (lo a n I , 1 — 3 ) p recu m şi
a lte lo c a rl. DapO a c e s te o b serv a c a lită ţile m o rale a le lu i A rie şi
esp u n e d o c trin a c re d in ţe i. I n fin e , m a n ifestâ n d decisiu n ea s a , de a
m a r i p e n tr u m ă r tu ris ir e a c re d in ţe ! apostolice, in sista ş i ro g ă p re
E piscopI s ă n u a sc u lte ş i să n u p rim lascd p re in im icii F iiu lu l 101
gipfe
IACOB Aii N1ZIBIKI

S â n tu l Ia c o b , E piscopul de N iz ib ia , e ra c o n sid e ra ta , ca fă-

c£tortt de m in u n i p e n tru m u lţim e a m in u n ilo r s 6lo ş i c a Î n ţe le p te
p e n tru a c te le la i cele în a lte şi p ru d e n te .

(I) A cestă discursu este găsitu fi publicată de May la Mygoe (P atro l T.

ZV1H).
 646 S -T U L A L E X A N D R U L

SÂNTUL ALECSANDRU AL ALECSANDRIEI

B io g r a f ia ş i o p e r e l e l a i . Cela t a t a i a , c are a trebuita
s i susţină lupta cu inim icul _cela m al ne’m p ăcata a l credinţei
— A rie , a fosta s-tul Alecsandru. Elfi a fosta lnvăţăcela,
torte Iubita al s-luî P e tru , căruia ii servise din copilărie.
Iacă fiind acesta înkisfl tn carceră şi a p râp e de te rm in u l m ar-
tiriulul, el a num ita de succesori a l 8el ân tăitt p re Achil
şi apoi pre Alecsandru. Achil, tnbătrîn in d , nu a ocupata m ulitt tim pa
catedra pastorală. Dnp5 m ortea lui, a fost ră d ic a ta la acestă treptă
Alecsandru şi el s'a presentata <apărătortt curaglostt al dogm elor apos-
toiice, înţelepţii şi plinii de s-tu l S p irita · A rie , fiind rădicata la
rangul de presbiteru, dar ne prim ind, a lă tu re a cu sp eran ţele lui,
trtp ta episcopală, purta In sufletul sgu o u ră c o n tra lu i Alecsandru,
care a fosta preferită la Episcopie Înaintea lu i, de şi A lecsandru ii
arăta 101 totfl felul de respecta. In viS ţa 8-luI Alecsandru A rie n a
găsită nimica demna de critica ta şi a p ro fita tă de cea ân tă ia o-
casione, ca să critice doctrina s-lul A lecsandru. Când s-tu l Alee·
sandru tn omilia sa cu p re u ţil sel desprâ m isterul T r in ită ţe l a <jisQ,
că <tn Trinitate este unitate >, atu n ci A rie tn au<Jul tu tu ro r a de-
claratu pre păstorul seu, de urm ătora al lu i Savelie. T o t ca acesta
ocasinne şi prin o dialectică fină a m anifestata el pentrn p rim a d a tă
idea sa cea defăimătore de D‫־‬$ ea, că F iiu l lu i D -^ eii este «creatură
alaîD-$eO>. S-tnl Alecsandru a a ră ta ta a tâ ta modestie în activitatea
8a păstorală. eă a permisa preu ţilo r o d eliberare com plectă asupra
amăgirilor 101 A rie ; dar A rie, sciind a şi ascunde adevăratele sele
idei, a provocata o râscdlăşi şl-a c ăp ă ta ta a d e p ţi. Cu m u ltă stăruinţă
s-tul Âlecsandrn a căutata şi în convorbiri personale şi prin sfatairî
scrise, ca să fac6 a Înţelege pre A rie şi pre al sel e râ re a lor. Şi io
6re‫־‬ce predicatorul adevărului evangelica e ra m odesta şi lucra pre
faţă, predicatorul minclunel era ra fin a ta şi m ândru. A rie despregula
pre Episcopfl şi îa posiţiaaea de p e rsec o tata şl* a g ă s it apărători, şi
remăsese nnmal de ase lua m esnrile definitive. S -tn l Âlecsandrn.
pre la 320. a adunata sin odă, unde s 'a condem nata doctrina cea
defăîmătore de D-$ea a 101 A rie şi a urm aşilor luT, când el s’aa şi
depărtata de la Biserică. L a sinodal cela nou şi num erosâ, compusă
din 100 de Episeopl, a fosta confirm ata d ecisiunta de m al 'uainte,
prom isa. E s p lic ă rile s -la l Iaco b stin ta im p o rta n te f i c a m odele de
adevărată, ecd eg esi a le s -te l S c rip tu ri. I d modii na tu ra lii şi f0r«5 de nici
o a rtă , seti s fo rţă ri, In v e ţă to ru l B isericel estra g e din lite ra S c rip ta re l
dogmei® c e le m al în se m n a te şi În v ă ţă tu rile m orale.

SÂNTUL EUSTAŢEE AL ANTIOCHIEl

Biografia l a i . S - ta l E a s ta ţie , n ăscuta in Sida, oraşQ a l Pam -

gliei, a fo sta â ‫ ם‬ta ia EpiscopO a l B eriel dio S iria şi tn tim pul p e r·
gecoţiooilor, el a m ă r ita ca m o rte de m artir() a l la i C hristos. A lee·
8an d ru a l A le c sa n d ric I l-a scrisa la i o epistolă, fiind că e ra a n a l
dia a p ă ră to rii v e s tiţi a l cre d in ţe i c o n tra la i A rie. D o rin ţa c o m a n ă l'a
adasa la c a te d r a A c tio c h ie i: şi p ă rin ţii sin o d alu l În tâ ia ecum enica ad
co n firm ata a c e s tă a le g e re a l a i . L a acestu sinodfl el a fe lic ita ta presen-
ţ a im p e ra to ro la l ş i a fosta a n a l din com bătători! cel m al distin şi al
d efăim ărilo r la i A rie . L a finele a n a lu l 3 2 6 el s ’a dusa In G eorgia
şţ a s ta b ilita acolo p ă sto ri p e n tru cre ştin ii cel noi. A rtânil, voind
ca să d e p n n € p re 8- ta l E a s ta ţie , ilo inculpaţi, că el în v a ţă , ca şi
Savelie. E u s e b ie ă l N icom idiel şi T eo g n is au a le rg a tă la Im p erato -
ral, a ră tă n d n -I ş i c a lo m n iin d p re E a s ta ţie , că el a r fi in su lta ta p re
maica Im p e ra to ra ln l. E e s c â la poporalul antiochenu din acesta tim p a
a a ju ta ta p re a rie n i c o n tra Iul E u s ta ţie . S incerul EpiscopO ca c â ţi-
va din p r e o ţi ş i d iaconi a fosta tră m isa tn T raeia. Â c& ta s’a în -
tâ m p la ta la 3 3 1 dapO C hristos. R ă u ta te a arien ilo r a u rm ă rită pre
s-tul E a s ta ţie d in T ra c ia In I lir ia şi In fine la an al 3 4 5 el a m u-
r ita tn O ra ş a l F ilip i din M acedonia.
Operele Ini. S - ta l E a s ta ţie , d u p re m ă rtu ria lui Iero n im , fiind
forte ta le n to s a ş i in s tr u ita a tâ t In sciin ţele relig io se, c â t şi tn cele
profane ş l m al a le s In Filosofie, el a încep u tă să scrie c o n tra 101 A rie.
Jud ecân d d u p re p a s a g e le d in opera c o n tra 101 A rie, a ja n se ρδηδ la
noi, se vede, c ă s - to l E a s ta ţie a scrisa c o n tra lu i A rie o p t c ă rţi ( 1 ).
A ceste lo cu ri n i p ro b ez ă , că a p ă ra to ra l cred in ţei a s ta b ilita , ca
8ă se a lâ g ă lo c o rile d in s -ta S c rip ta ră , ande se vorbesce de om en irea

(1) Ac«ete, paeage, o operă despre rrijiuSrea A·ad o r, precum f i d u ca ra o l c i t r t

m arele C onstantin s ’a ă publicat în patrol. M jg a · T XVIII
 648 S - T U L 1A C O B

B i o g r a f i a l a i . S - ta l Ia c o b a foştii fiiu l n u n i p rin c ip e de pro-

riocie al Arm oniei, nepoţii a l im p e ra to rn lu l P ă r ţ i l o r , A n a c a . care
a foştii ta tă l 9*101 G regoriO , In m in ă to ru la A rm e n ilo r. I n tim p u l lui
Macsiniin el e ra re o u m itd p rin te te le se le d e a sce să . A u r in d despre
răspândirea creştinism u lu i In P e rs ia , s ’a d u s a acolo, c a s ă conlucre
la r& p lo d irea c re d in ţe i c re ştin e şi cu p u te re a m in u n ilo r el a intorsQ
m ulţi păgâni la c re d in ţa c re ş tin ă . A le să fiin d în a n u l 3 1 4 EpiscpO
a l N izibiel, 61 n a s c h im b a ta T ie ţa a sc e tic ă . L a 3 2 5 , c a u n a a p t-
rătorfi caragiosQ a l dog m elo r c re d in ţe i, e l s 'a dnsO l a sinodul ecu-
m eoica. In aoul 3 3 6 e l a o b lig a ta ln C o n s ta u tin o p o la p re am icii
sinceri a l credinţei, ca să se ro g e p e n tr a d e p ă r ta r e a nenorocirilor,
ce am erinţă B iserica ca p r im ire a lu i A r ie ln c o m u n ita te a B isericel
şi astfl-fela a peritfl d e fă im ă to ru l F iu lu i l a i D -g e tt. L a 3 3 8 regi-
gim entele 101 Sapor a a în c u n ju r a ta ş i a a ţ in u t a ln ased ia cetatea
Nizibi», d a r ea a r e s is ta ta a s e d ia la l p r in p u te r e a s p iritu lu i creş-
tind a l păstorului el. DupO d e c e a n i, P e r ş ii a a a s e d ia ta ia ră ş i N izi-
bia, au sp a rta zidul, d a r n 'a a in y in s u c r e d in ţa p ă s to ru lu i e l, ce o a*
n i

păra. Din ordinul s -la l s p ă r tu r a a fo sta r e p a r a tă î n t r 'o n â p te , iar

Sapor, sp eriata de fe rm ita te a d e c a ra c te r u , d e u n tt v is a , p recum şi
de o m orte, ce-I a m e rin ţa o ş te a , s ’a r e t r a s a d e la N iz ib ia . A p ă ră ·
torni credinţei ş i a l p a trie i a m u rită l a a n u l 3 5 0 .
Operele lai. In lim b a a r m â n ă s u n ta c u n o sc u te 1 8 d iscu rsu ri ale
s-lui lacob. scrise din ru g ă c iu n e a s-lu l G re g o rie , lu m in ă to ru lu i Arme*
niel. D upre coprindere u nele sOntfl d o g m a tic e , a lte le m o ra le . D in cele
m orale su n tu în se m n a te : discursul despre Iubire, c a re r e s p iră o eu-
sebie profundă, şi discursul despre servitorii să n ţiţi, c a re coprinde
nisce in strucţiuni p a s to ra le , u n d e I n tr e a lte le i ‫־‬se im p u n e p re u tn la i
d a to ria , dea inviţa şi a efectua misterul eucharistiei ( 1 ).
I n p riv in ţa dogm atică s â n ta d e n o t a t a 1 6 d isc u rs u ri a le s-lul
Iacob, p rin c are el d e m u n stre z ă c a s - t a S c r ip tu r ă , a t â t d iv in ita tea
F iio ln l 10 1 D -$ e a , precum ş i a c e la , c ă I is u s C h risto s e s te m esia cela

(1) Discursurile ţi epistola pastorală a 8-luî Iacob e'au publicaţii pentra prima
data în I·■■ J720 eu tecetnl armenu şi traducerea latină. Dupft aceste la 182G
· '· pnblicată ia Constantinupolii numai tecatul armenu.
 M A R E L E A N T O N II 651

giU torilor, a tr e c u ta In a ltil m a n te co n o m ele de C oltim , c a re 80

nnmesce ş i p 6 n e astă-<Ji m a n te le 8-101 A n to n ie ş i a tr ă itu In cele
trei c a v e rn e a le m a n te la l. C ân d a isb u c n ilo e re sia la i A rie. A n to n ie
lirSş! a e ş itfl, c a a p ă r a t o r a a l v e rită ţe l. In a n a l 355 e l p r in tr ’o
scrisore a s t ă r u i t a la I m p e r a to r a l C o n sta n tin p e n tra A ta n a sie , E p is-
copoi A le c s a n d r ie l, a ta n c l a lu n g a ta ( 1 ). DupO re în tâ rc e re a lui A ta -
nasie la c a te d r a s a , A n to n ie s ’a p rese a ta tO In A lecsan d ria şi în tr ’o
^antâ adunare e l a c o m b ă tu tă n e ru ş in a re a şi d efăim ările A rien ilo r.
A cesta c ă lă to rie a b ă tr ln u lo l A n to n ie , cel a l d e 104 a u la c n m , a fosta
oofl trio m ffl ş i p e n tr u ortodocsie, p recum k la r şi p e n tra p ersona la i
A n tonie. M u lţim e m u ltă d e p o p iră a rm a dopO dlnsol, ca dupfl om ul
ceia m are a l 101 D -deO , a sce p tâ n d de la dlnsul b in e-cu v en tare şi
minaol. L a a n a l 3 5 6 s - ta l A a to o ie a m u rito in e ta te de 105 a n i,
testând t o t- o - d a tă l a m â r te a s a , c a s ă n u descopere niarân af local
în m o rm e n tă re l s e le . A m in tire a 8-101 A n to n ie a tâ t iu B iserica grecă,
cât şi cea l a t i n ă se se rb e z ă la 17 Ia n u a rie .
Operele m arelui Antonie. P e n tru 8- ta l A ntonie], ea
scolft, II servla s ‫־‬t a s c rip tu r a ş i o a ta r a , Ia r, ca în v ăţă to rii, d a ru l lu i
Christos, care d io ce io ce 1111 lu m iu a m al m u lt 10 p ro p o rţia a e ca
actele sele de a b n e g a ţia n e . «Cum p o ţi tu trâ i aici, l 'a în tre b a ta
a n â filo so fa, fOră de m â n g â e re a c ă rţilo r» ? « C artea m ea. am ice, a
respunsii A n to n ie , este n a tu r a , c a re e ste to t-d e -n n a cu m ine, când
ea voîescO 8ă c ite s c a ln tr 'în s a cu v in tele Ini D -$ e u ‫ ״‬. <O in stru cţiu n e
alesă el n 'a a v u ta , d ic e f. A u g u stin , d a r scia s - ta S c rip tu ră p re de
rostâ şi o în ţe le g e a f o rte b in e » . A a sc u lta şi a citi s ‫־‬ta S c rip tu ră
81 Iabla şi atan cl, când se afla 10 c a sa p ărin tescă, precum şi când
locala în d e ş e r ta , ş i acela, ce l 'a decisa p re dlnsul să la să lam ea,
aa fosta cuvintele E v a n g e lie l. E l n u cuooscea lim ba g re c ă , ce a tu n c i
era lim ba c u ltu r e ! g e n e ra le , şi în v ă ţă tu rile că tre m ooachil d in A r-
sinoa şi din T e b a id a , e l le făcea in lim b a e g ip te n ă ; d a r În v ă ţa tu rile
Iul de a ltă p a rte a r a t ă c u n o j.e re a p ro fu n d ă a B ib lie i. Cinci scrisori
de o aseminea c u p rin d e re su n ta scrise de s-tu l A ntonie în d ife rite
m onastirl şi ele a a im p o rta n ţă p e n tru noi a tâ t p e n tra c a ra c te ru l

(1) Sozomea Hiat■ eccl. I I. 31, Epistola cătrC Constantin a pabli&at'o C»*»·
eccl G raec. T . I , p a g - 351)
I k * (M n.
 101lisas Christos de locurile, c are tltt represinta, ca Fiitt al In! ^
ţjea şi D-ςΙθϋ. Asociarea cu fineţii şi esplicarea locurilor paralel?
relative la omenirea şi divinitatea lat Iisus Christos, a adosn
Arienilor lovitura cea mai sigură, carii căutafi numai locurile des-
pre posiţiunea degrâdâtore a lui Iisus. Tot tn contra Arienilor s-t!!!
Eastaţie a îndreptată observaţiunile sele asupra pildei (‫־‬VIII, 22)
şi a psalmilor ( 1 5 — 5 6 şi 92) unde el cu acelaşi metoda de para-
lelismfl combate pre Arieni, eeplicând aceste locuri în scopul, ce ur*
măria.

MABELE ANTONIE

B i o g r a f ia l a i . M arele A ntonie a fo sta , dupo P a u l a l Te-

baidel, Începătorul vieţel ascetice m o n ac h a led in E g ip t. Dupo m ârtea
avuţilor s a p ă rin ţi, el a Îm p ă rţita to tă a v e re a s a la săra c i, şi la e-
ta tea de 19 ani el, conform in sin u ă rilo r lu i P a u l, s’a a ş e z a tă Intr’o
cavernă na departe de local n ascerel sele. A ici m â n c a re a la i e ra pâne
şi sare, Iar beutură — ap a. N a m ăn c a n icI- 0 -d a tă .d e doc o n in
Iar nne-orî dupO o ςΐί şi do e. S om nul la i e r a s c o rta p re pământii,
f t r l d e ascernuta. O c a p a ţia n e a lu i se co m p u n ea d in fu g ă c lu a e , cân·
tare de psalm i şi m an u făctu rl. I n a n u l 2 8 5 el s ’a d e p ă rta ta pentra
mal m ultă sin g u rătate p re m ala l M ă re l ro şie , a n d e e l în tr'o ca-
vernă, pre ju m ă tate ru in a tă , a r£ m asfl d o e -^ ec î a n i, p rep arăad u -şl
nutrimentfl la fie-care ju m ă ta te de a n a . D e la 3 0 5 e l a începută
s3 accepte la sine arm ă to n a l e a se b ie l. Ila r io n , m a l p re a rm ă mare,
/anâatoral vieţel m onachale din P a le s tin a , a fo s ta c e la !În tâ ia , pre
care Antonie l ’a p n m ita , c a să În v e ţe d e la d tn s n l asce sa m onachal».
De la acesta lim pa lo ca l, lo c u ită d e c ă trS A n to n ie , a în ce p u tă sa
se fmpopuleze din ce in ce. R e n urnele o n o r a c te ecstra-o rd in are,
raioanele şi în v e ţă tu rile folosi to re a a a tr a s a p r e ‫ ש‬a lţ i In deşertai
Joi Antonie, şi el p re a n ii ii p u n e a , c a s ă tr ă ia s c ă 00 d e p a rte de
A rsina (Saezal de a s tă -d l), I a r p r e a l ţ i i II l a a p r e m a n te le , ande
tră ia ş i el. Pre tim pul p ersecu ţi un?! 101 M a c sim ia ( 3 1 1 ) , e l a venito
10 A iecsandria ca sco p n l, d e a ş o fe ri tm p r e a n ă c a c ia la lţl creştini,
pre a n ii în c a ra jâ n d , Ia r p e n tro a l ţ i i s tă r o io d î n a i n t e a ju d ec ă to rilo r.
El a rfrn a sa tn A ie c sa n d ria s tă r o io d t a a e td -fe ld d e a c te a p râ p e n n fl
aaO. La rein ttfrcerea sa In dezerta, fiin d s u p ă r a t a d e m n lţim e a vi-
 PACHOMIE CELL' MARE 653

â n g e n lo r b a n ! n a p r e s in tă n ic l 0 lu rb u ra re 10 s p ir i tu ; p re s e n ta re a
lor 6st8 p a c în ic â ş i Iin i8 c it0 re ; e a am p le p re sp iritQ de b a c a r ie ş i
110 in s p iră c a în c re d e re a . A tu n c i s im ţi a tâ t a a m â re a c ă tre acela, ce
e ste d iv in a , ln c â t c a p lă c e re p ă ră s ts c l v ie ţa , p e n tra ca sa u rm ezi
fericire! e te rn e . D in c o n tra p re s e n ţa sp irite lo r re le produce ln s p i-
rjtfl ,t n r b a r a r e ; e le n a scti In e p ir ita d e sg u sta sp re a c ţia a e şi aceste
d e sg u sta face p r e s p ir iţo a se Îndoi ln d ecişian ile sele.

PACHOMIE CELU MARE

Biografia lu i . P re c a m m are le A n to n ie a fosta fan d a to -

rol v ie ţe l m o n a c h a l# asce tic e ş i iso la te , a ş a şi m are le P a c h o m ie
se ccţnsideră, c a p ă r in te a la v ie ţe l m o n ach ale com une, ca c are a
p re s ă ra ta m a l o r ile N il □ lai d ia E g ip tu l de sa s. F iifl de p ă g â n i din
Tebaida, e l l a 18 a n i a l v ie ţe l s£le, p re tim p a l resb elu lo l d in tre
Constantin şi M a csim in ( 3 1 2 ) , a fo sta lu atu 10 serviciul m ilita rii.
A m 6rea, arătată 101, p rec a m ş i co n so rţilo r 101 d in p a rte a c re ştin i‫־‬
lor, a s g u d n ita f â r te m a lt su flp tu l 10 1 . R e sb e la l te rm in in n n ‫־‬se, el
s’a botezata. K la r in b a la b o tez n la l el a s im ţită o v ieţă noâ ş i s 'a
Îndreptată dupO a c e s ta c ă tre unfl a s c e ta ren u m ita , Palem on, pentru
a lnv£ţa a scesa c re ş tin ă . C u P alem o n el a tr ă ita dece a n i. La 3 2 5 ,
ln timpul ru g ă c iu n e !, el a a u r i t a o voce : « a şed ă te aici şi fă o mo-
n a s tire ; l a tin e ? o ra v e n i m n lţl m o u acb l» . P re lâ n g ă aceste, lu i i
8’a p re s e n ta ta u n a â o g eiH ca o ta b e lă de a ra m ă , p re c a re a e r a a ti-
p ă ţite re g a le le p e n tr a v ie ţa m o n ach ală com ună. P ach o m ie 8’a su-
p a sa k le m ă re l l a i D -^ e â ş i in s c u rt s 'a a a d u n a ta la P ach o m ie m u lţi
d o rito ri d e v i â ţ a s p ir itu a lă . E sem p lu l lu i P ach o m ie a san ctio n atfl
acele r e g a le , p re c a re e l le -a d e te rm in a ta p e n tru v ie ţa lo r ş i num&-
rol c o n v e ţu ito rilo r şe i a c re sc a ta pene la 1 3 0 0 . D a p re re g a le le la i
m onacbil t r ă l a a şi ln a lte m onastirl. « B â rb a tu iubitorO de 0m eul şi
fo rte Iu b ita d e D - ^ e a , a ş a că e l p a te a să prev atfe v iito ru l ş i des
com vorbla c n s - ţ i i â n g e ri» . M arele A n to n ie a m u rită la 3 4 3 ln
timpal n n e l e p id e m ii - p estă.
Operele lai P a c h o m i e . « P ach o m ie, b ă rb a ta ca d a ru ri a -
postolice, a t â t ln p riv in ţa d o ctrin ei, c â t şi a m in u n ilo r sele, a s c ris a ln
limba egiptână u n ii codice, p re c a re l’a p rim ita d e la ă o g e ra > . Aşa
 aseeseî lor, cât k lar şi pen tru cunâscerea profunda a sp iritu l
cwştinfl (1).
K lar recapitnlaţiunea s c a rtă a acestor epistole pote pene la
ponctfl să ni arate im p o rta n ţa lor. a) Despre depărtarea din lume·
b) Despre cursele diavolului şi mijlocele de a scăpa de dinsele
c) Despre bunătăţile divine, revirsate asupra o m u lu i, d) Despre
incorporarea lui Christos, F itului lui D -Şeu. e) Despre veghe-
rea creştină, f) Despre cunâscerea de sine însuşi şi despre nece·
sitatea încorporări F itu lu i Iul D -Şeu. şi g ) Despre cunâscerea
de sine însuşi, faţă cu defăimările lui A rie. I n aceste învgţătur!
marele Antonie este f<5rte edifică to r a , fiind că el în v a ţă aceîa, ce
singure s a In r^ a tfl. S ă cită m d a c ela , ce A n to n ie a scristi despre
mereul anei desToltări seri6 să a s p iritu lu i : *·Noi m al ,nain te de
t0te trebae s i căutăm fl, a ne cunosce p re noi în şin e . C ine a re canoe-
ciuţă dreptă despre sin e în su şi, a c e la p o te să cu n âsce cre a tu rile , pre
care D-defi Ie-a produsH din nim icii, a c e la scie de asem inea şi
demnitatea m inţel şi a n em u rire! s p ir itu lu i u m an ii, Inkistt pentru
unfi timpii în tr o n a corpii g reoifl, p e n tra c a In d ln su l s ă se perfec-
pioneze In virtute. Cine scie a c e sta , a c e la cu n âsce. c ă tre b u e să in-
blasct‫ ־‬pre D-^ed. şi cine lubeece p re D ςίβΰ. a c e la lu b ee c e p re toţî».
Cunoştinţa d rep tă de sin e în su şi, cum a e s p e rim e n ta ta a su p ra sa
s-tal Antonie, pote să n i facg cu n o scu te c r e a tu rile , p ro d u se d e ' D-
deU şi modal n em arirel su fletu lu i, d e s tin a tă p e n tru p ro g re sa re a per-
petuă în bine, Ia r e o n te m p la ţiu n e a m o d u lu l n e m a r ir e l sufletului şi
a destinaţinueî Iul p o te. ca s ă n e în v e ţe a Iu b i p re D -$efl şi klar
pre to ţi âm e n ii; şi a c esta este o v e r ita te p ro fa n d ă . C unâscerea de
sine trep tată, şi veg h erea asflp ra s a în s u ş i m a re le A n to n ie o rădică
pdoă la a tâ ta p erfecţiu n e, că sim te p r e s e n ţa lu i C h risto s şi darul
In i D-deti, observă p re se n ţa s p ir ite lo r lu m in o s e ş i în tu n e c a te , şi dis.
trnge forte bine m işcarea cea m a l m ic ă a s p ir itu lu i 8611. E c a înve-
ţ ă t a r a l a i despre ac ţiu n ile s p ir ite lo r b u n e ş i a c e lo r r e l e : « P resen ţa

(I) Tradncţinnea acestora in limba g râ o a era cn n o scu tă Ini Ieronim (De r in · ill
cap. LXXIVIIL da Antonie). In tecatnl arabicii ia lo c u de 7 epistole ae T i^ i 20.
80 eanone fi 20 de discursuri, ca re enprindâ s fa ta ir î fi ideile s -lu î Antonie. Pen*
tn prima data ele s’afi pnblieatfi de c ă tr e Âbraam Esel· Paria. 1846. (S. Antonii
opaienla ·rab e t lat). T ote aeriirele · Ini Antonie a’afl p u b li c a ţ i ţ i de Mygne Pe-
troL gr. T. XL.
 S -T U L ATAN ASIK

5 ) D6e& e ste 7re o ocnpaţiune comunii, ato n ei superiorul m erg e

luainte şi dupo dînsul fra ţii 10 tăcere. D6că trebue a se trim ite
cjne.v a dio m o u aetire dupo vre o afacere, atunci 6a nu se trim ite ,
una), ci d o i ; p e n tru dorm ita el cau tă o m onastire ortodoceâ. Monas-
ţirea se com pune : dio unii Avă, superiorii al m onastirei, economii,
e»ril se îngrijesett de n u trim en tu l şi Îm brăcăm intea fra ţilo r; şi nici
sopertorol n u p 6 te s ă -ş i perm ite a lua ce-va dio obiectele, conser-
yate de econom ul, forâ de perm isiunea acestuia. Inspectorul sgpte-
mânai a dupO rug ăciu n ea de d im ioâţă cere de la su p erio rs .disposi-
ţiunl ş i le com unică p rin kiliile fraţilo r. Inspectorul casei observă,
d eci e ste făcuţii to tu l, cum tre b u e , în v aţă p re cel neesperienţl, ţi
ţa fie-care sâ p tă m ân ă d a superiorului eom pta despre acela, ce s ’a fă-
c u ta In casă.
6 ) P e n tru re p a u su l bolnavilor ş i al b ătrln ilo r se determ ină o
casă a p a rte . D e dlnşil se ocapă su p erio rii pro p rii, ş i a fară de din-
şil nim enea n u in tr ă în casa bolnavilor. N u trim en tu l bolnavilor este
se p ara ta , con fo rm a cu n e p u tin ţa lor.
7 ) C opiii, a fa ra de le c tu ră , în v aţă şi o m an u factu ra, d ar m al
,uainte d e Io te fric a de D -gea şi rugăciu n ea. N u trim en tu l lor este
la m asa com ună. P ed ep sele tre b u e sa 8e conformeze cu puterile şi
cu c a ra c te ru l cop ilă re sc a .
A sta-fela e ste c u p rin d erea reg u lam en tu lu i s- Iul Pachom ie.

SÂNTUL ATÂNASIE AL A L E C S A N D E IE I

B i o g r a f i a l a i . N ic i odU p ărin te al B isericel n 'a a v u t r1

m al m are in flu e n ţă a s u p ra secuiului IV şi a evinim entelor d in din-
sol, ca s -tu l A ta n a sie , A rchiepiscopul de A iecsandria, a p ă ră to ru l
ceia În fo c a ta ş i fo rte a l cred in ţei ortodocse c o n tra aria n ism u lu i.
In re n u m ita A lecsan d rie, locul oascerel lu i, A ta n a sie a p rim ita
cunoscinţe o m n ila te ra le ; şi m al ales el se oca pa ţii şi n 6 p te cu cu*
nâscerea s -te l c re d in ţe , şi pre s-ta S c rip tu ră , d u p re espresiunea s-lul
G regorie, el o cunoscea a şa de b in e, ca a ltu l n ’a r fi p u tu tă cu n âsce
a s ta -fe la n ic i o s in g u ră ca rte a S c rip tu re l. Şi cu form area minţ»-l
]a dînsul se u n la ş i form area inim el. E l lu b la p re a sc e ţii d e ş e r-
ta rilo r şi c& ata ocasiune, de a face c a dlnşil cu o o scin ţă. A ga e a el
 654 p a c h o m ie c e l u m are

rorbesce tradiţionea veke despre dinsul. F . Ieronim In anal 404 ‫>ן‬

tradasfl în limba latină dapre traducţiunea cea grecii,.
Facemfl aici nofl ecstractQ din condicele s-lu l Pachom ie despre vieta
monachală comună.
1) Gând întră ln m onăstire celfl, ce doresce a îm b ră ţiş a ’ vieţa
monachală, atnncl egum enul ΐΐύ în cre d in ţe z i nn n l bărbaţii esperientn
ca să cerce disposiţionea liiî. In decursul a <J6c 6, s6fl şi m al multe
<Jile, el afară de monăstire tre b a e să se în k in e fra ţilo r ş i să sufere*
observaţiunile lor. De la d îa sa l n a tre b u e a se lua b an i p en tra mo-
năstire, seii alta-ceva, p e n tru c a n a în u rm ă să se m ândrîasce şi 8&
strice liniscea fraţilo r c a p re te n ţio n ile lu î. L n l i se d ă h ain e de ale
monăstirei, Iar cele civile i se conservă. D 6 c ă se observă ln dinsul
nesupunere şi nem nlţem ire, a tn n c l i se reîn to rc fl lu î h ain ele şi se
trăm ite in lame.
2. Gelfl admisd tn m onaetire se In tro d u ce iu tre f r a ţ i n a m al ,na-
inte de and anO. M al ântăiil iltt fa m ilia riz ez ă cu re g u la m e n tu l mo.
nastirel. DupO acela se p u n e a c iti d o l-sp re-^ e c e p salm i şi d 06 pe-
recope din apostolu ; decă el n u scie c a rte , a tu n c i e l m erge In ora
Antăia şi a noa la confesorii, c a s ă a s c u lte ru g ă c iu n e a . C ela adm isa
din ηοΰ 86 ocnpă de serv iciu l s tre in ilo r ş i a l f r a ţilo r . D ecă el ser·
reşce ftrfi c ârtire şi In p ace, a tu n c i el se în tro d a c e în com unitatea
fraţilor.
3) Fraţii âe trei ori pre φ se adună l a ru g ă c iu n e a com ană, di-
mineţa, sera şî n0ptea. Deca vocea trom betel ilfl M a m ă la adunarea
biserieescă, atnncl fie-care ese im ediat din k ilia s a ; a ş a că cela ce
se ocopi cu scrisul, încetâză de a mal scrie, n e c u te z â n d să term ine
nici k lar litera începută. De trel-ori pre s g p tă m â n ă — M ercurea,
Tinerea şi Dumineca, superiorul face fraţilo r în v ăţătu ri.
4) Masa pentru fraţi este la am6£ă di. afară de Mercnrl şi Y i-
nerl, când monachil poetescO. Masa este comună p e ntru to ţi. N i-
menea nu p0te să mănânce ce-va, afară de m asă, nici sem inţe, nici
fructe de arbori. D6că cine-va găsesce vre unu fructa ’naintea unul
arbore în timpul lacrulal, datoreşce, ca 8 ă1 0 ‫ ־‬depunfi la rSdîcina
pomului. In timpal mesei, fra ţii păzescfl tăcere şi şe$fl cu camila-
uca, lăsată pre okl, pentra ea să nu 86 scandalizeze de ce-va. La 6‫־‬
şirea de la masă, precum ţ i din B iserică, nn este perm isa a vorbi
 8ΰ devenita ş i m al furioşi. E l a a începută să raporteze Im p erato -
ralul« cft l n tr ’unfl loca A tan asie a in su ltata 8-tele vase, ţi că din or-
dina l 101 s ’a tle tO E piscopului A rsenie o m ână şi Arseoie a m urită
din a c estă c a u sâ . L u i A tanasie i s ’a ordonatu, ca să se presinte la
einodO C esaria. D a r una m a rlu ra , m u stratu de consciinţă, s ’a
p re se n tata la A ta n a sie , ru g ân d u l de e rtare şi arătăod, că i 8’a im -
posti, de a c alu m n ia. U rm ele p reţiosului m orţii Arsenie aa foetfi ar-
m ărite în E g ip t, ş i 10 fia e e l a fosta descoperita 10 T ir, ande a fosta
recunoscuta de E piscopul E p arch iel, care 11Q cunoscea personal. A*
tanasie a s c ris a desp re t6 te aceste Im p e ra to ru lu l; Iar Ueletieoilor
li s’a tră m istt uufl e d ic ta în frico şata, unde se declarau de turbură·
torî al im p e riu lu i, şi to t-o -d a tă obligându-I, ca el Pă intre io reia-
ţia n l cu A ta n a sie . D a r E asebienil a a isb u tita, ca M eletienil să pre-
sinte d in noΰ c a ln m n iile lo r co n tra lui A tanasie şi Im peratorul a
decisa, ca d in nou să se aduoe si nod a In T ir. Judecători în sinodul
de la 3 3 5 a fo sta E usebie şi sem inil lui. Aici Iarăşi s’a presentata
m âna cea tă â tă a lu i A rse n ie ; d ar A tanasie a p resen tata In sinoda
p re A rsen ie ca am bele m âni sănltose. Iară şi e’a presentata şi m ar-
ta ru l, ca re şl-a c e ra ta ert&clune de la A tanasie. Ne luându-se în
consideraţiune n ic i una d in descalpările lui A tanasie, Eusebie ca
com plicii s6I a n u m ita o com isiane secretă, care să cerceteze lucrul
la fa ţa locului ş i a cestă com isiane se compunea din inim icii cel mai
în v erşu n aţi a l lu i A tanasie. A tanasie, pre furiş părăsind T irul, s’a
p re se n ta ta l a Im p e ra to ru l. Sinodul, neluând tn consideraţiune pro-
te s tă rile a n o r E p isco p !, l ’a c a terisita, stabilind tot-o-dată, ca să
fie a lu n g a ţii d in A iecsandria. Canoscând Im peratorul m ersul ju d e-
căţel lu i A ta n a sie , n u num ai că n 'a voita a îutorce a te n ţiu n ea asu-
p ra lu c ră rilo r sin odului, d a r a ordonata, ca judecătorii lu i să se
p resin te la sin e . In im ic ii lu i A tanasie aa in v en tata o noă calum nie
contra lu i, că adecă el a r fi îm pedecata un a tra n sp o rta de bucate
p en tru c a p ita lă , tr& m isâ din A iecsandria. Im p e rato ru l, vCJând iri-
taţiu n ea cea m a re co n tra lui A tanasie, l’a trăm istt In Galia, d ar a
refusata d o rin ţa cea a rd e n tă a A rien ilo r, de a fi Înlocuita lu A lee-
sandria p rin a ltu l cine-va.
A p ă ră to rii lu i A rie, folosindase de Îm prejurări, aa v o ita să 10 ‫־‬
troduce p re A rie In com nnitatea B isericel din cap itală. E l 1 in tr a ta
In B iserică c a m u lţim e a , şi s ’a a ş e z a ta p re p ia ţa lu i C o n stan tin;
A 1 n n .1 v 42
 666 S -T O L A T A N A S IE

de m al n a lt e ori a v is ita ta p r e 8‫־‬t a l A n to n ie , ş i p e n tra visţa ‫ן‬

cea aspră m u lţi H a puneţi în n u m e ra l a s c e ţilo r.
în c ă din tin e re ţe A ta n a sie s ’a fă c u ţii c u n o s c u ta A rcbiepiecopQ!Q
A lecsandra şi a foştii ră d ic a ta d e d în su l la t r â p t a de diacooa (3 ig \
S -tul A lecsandru a tâ ta a p ro p iese p r e A ta n a s ie d e s in e , în cât mu
In urm ă el a d ev en ita s e c re ta ru l de c a să a la l a i în corespuodeoţele
m al ales eclesiastice. C ând d e fă im a re a la i A rie s ’a d a ta pre fag*
atancl A tanasie a lu a ta o p a r te În se m n a tă In lu p ta 8‫־‬lu î Alecsandru
cu A rie, şi cu a c esta a e s c ita tu în c o n tra s a p re a rie n i. Acâata s’a
Întâm plata ρδηδ la sin o d al e c u m e n ic ii; I a r aic i s - t a l Atanasie a re·
fă ta ta In tr'u n a m oda sa tisfă c fito ra p re A rie , in a p ro b a re a tuturor
părinţilor S inodalul. S - tu l A le c sa n d ru a d e s tin a ta p re A taoasie de
succesorii al 860, şi vocea co m u n ă a E p a rc h ie l, în persâna Episcop!-
lor a d u n a ţi, a consân ţitfl v o ia p ă s to ru lu i re p a u s a ta , a lă tu re a ca ne-
gările la i A tanasie. A c & ta 8*a p e tr e c u ta la 3 2 6 .
De atunci, In d e c a rsa l a 4 8 a n i, A ta n a s ie a c o n tin u a ta !opta
cea m al Înverşunată c o n tra a ria n is m u lu i. A rie n ii, c a stă ru in ţe le lor
pre 16ngă p a ia ţa a is b u tita , c a în a n a l 3 3 1 A rie , îm p re u n ă ca toţi
Episcopii arieni, s ă fie re ln to rş l d in e c silia . D e la A tao asie 8’a ce-
ra ta , ca Arie s ă fie a d m isa in c o m u n ita te a B ise ric e l. A taoasie a
ren u n ţa tă c h o tă rîto r la a c ă s ta . E u se b ie a l N ico m id iel, protectorul

1
lui A rie, a su p licată la im p e ra to ru l, c ă A ta n a s ie , tn co n tra decişi·
unilor sinodale, nu prim esce In c o m u n ita te a B ise ric el p re Meletieoi.
Im peratorul s’a in d ig n a ta p re A ta n a s ie ; d a r e l l ’a lin iscita , espli-
cându-I p re cine n a prim esce el In c o m u n ita te a B is e ric e l. «Ereticii,
gice e l, cel-ce se In ărm eză In c o n tra la i C h risto s, a a a a nim ica co-
m una ea m em brii ad e v ăra ţi al B ise ric el la i C h r is to s » . A rienii atancl
8’aa convinsa, că ρ&ηέ cân d A ta n a sie v a c o n tin u a a fi p ăstorul Bi-
sericei de A lecsandria, e l a a s ă fie c o n s id e ra ţi d e to ţi, ea eretici.
A ta n c l s ’a a r id ic a ta In c o n tra la i A ta n a sie c a m ijlâ c e , demne de
dinşii. E i 8’att u n ita c a to ţi e re tic ii, f i M e le tie n il, p r in instig aţiu -
nile A rien ilo r, a a p re se n ta tu I m p e r a to r u la l In c rim in ă ri în coutra
la i A tan asie, că adică, e l se p o r tă r£ u c u c le r a l ş i î la asupresce ca
dftrl g re le , şi că e l este tn r e la ţiu n l c a F ila m e n , tu rb u ră to ru l im-
p e d a la i. A tan asie la 3 3 2 s ’a d u s a În a in te a im p e ra to ru lo l şl a 68-
p licata lucrul v erb a l, Ia r Im p e ra to ra l l ’a tră m is a In A lecsandria,
$ ic te d , că el este a m ic a l d iv in i tă ţe l. D a r c a lo m n ia to rii dupO acesta
 S-TOL ATANAS1E 659

aH com puşii sin o d u l lo r ; Ia r decisiuuoa acC stii aiuodtt a fosd, ca

gă1 οοιόΓθ p re A ta n a sie , d£că el se v a prese n ta Iu A lecsau d ria. DapO
sin o d u l d in S a rd ic a , esplicftnd 11- i‫־‬se lu î Canstantie afacerea şi d es-
coperindu-i-ee p ro c e d a re a cea noă ţ i neom en 6să a A rien ilo r, a In·
cepntfl C o n s ta n ţie să -şi m odereze a fecţiu n ile sele p e n tru A rien i, şi
el de tre l-o r l t - a s c ris ii lu i A tanasie·, klem âu d u ‫־‬la la sine şi asigu-
rftndu-ld ln re s p e c tu l, ce a re p e n tru d in eu l, şi învitându-lfl eă-i-se
I n e r t ă lu i. I n a n u l 3 4 8 , când G re g o ri■: m u rise, Iar vocea lui Con-
sta n s sk im b a se m u lte d in cele p e tre c u te In O rientfl, A tanasio a v··
iiittl tu C o n sta n tin n p o lu , presentââdu-1 lui C onstantie esplicaţiuni
la cele p e tre c u te ; dupo c a re e l s ’a în to rşii In A lecsaudria cu 0n 6 re.
Apr 6pe cin c i anT, A ta n a sie a a d m in istra te B iserica sa , vindecând
raneie, ce i-le causase A rien ii.
L a 3 5 3 C o n sta n tie a d e v en ita im peratorQ al O rien tu lu i, precum
si a l O c c id e n ta lu l, ş i afa c e rile re lig iâ se aii p rim ita o a ltă fagii. Eu-
stfbienil a a a d u s a p re u şorul im p erato ru p e a e acolo, că in publica
a c e ru ta d e l a s in o d a d e p u n e re a lu i A ta n a sie ş i confirm area sim bo-
lulul A ria n a a l c re d in ţe i. E pisco p ii u n u l dupo a ltu l aii fosta ecsilaţl,
şi nici n’a a v o ita s ă sub sem n eze condem narea a p ărăto ru lu i sincera
al c re d in ţe i lu î C h risto s. L a 3 5 6 C onstantie a o rd o n ata, ca cu m âna
arm ată să r id ic e la c a te d ra de A lecsan d ria p re sem ip ăg ân u l G eorge
şi A le c sa n d ria a fo sta s tro p ită cu sâ n g e. A ta n a s ie , păzită fiind de
D-^eQ, s ’a d e p ă r ta tu , ducdndu-se ta d eşertu rile E g ip tu lu i, şi cn a-
câstă ocasiu n e a ria n is m u l s ’a d esfăşu rata In t 6tă splen</6 rea lui.
P ersecu ţiu n ea s ’a re e p â n d ittt Iu te din A lecsan d ria p reste to t im pe-
riul. A ta n a s ie , a scn n $ e n d u ‫ ־‬se cân d lu tr ’untt d e şerta, când ln a lţu l.
a c re z u tă , că a c u m m al m u lt de c â t o ri când el d atoreseo, r.i sa
lucreze f 0r 6 p r e g e ta . E l a p u b lic a ta c âte-v a o p e re s p re a p ă ra re a
adevărului p e rs e c u ta ta . P r e c a p u l lu i A tan asie a fo.-tii p u sa p re ţu ,
d a r D om nul l ’a p ă z ită ş i la c o n serv a ta p e u tru folosul Biseric*■!.
L a 3 6 1 J u lia n a In to rsd p re t o ţi E p isco p ii din ecsiliu , în tre c e rii
şi pre A ta n a s ie . D a r A ta n a sie a întorsQ prt* m o iţi îngâni Ia ere-
d in ţa c re ş tin ă , ş i J u lia n a o rd o n a ta p refe c tu lu i, ca *ă la a lu n g e de
p re tu tin d in e a . «M ie îm i p a re fo rte r6 a , c ă D -d ril, din e a u 4a lu i,
stlntO d e s p re ţu iţl» s c rie a J u lia n , ca culpă îu l A ta u a sie , şi aci* ta
era onOrea c e a m a i m a re a la i A tan asie. A tan asie deparU u<lu~40diu
 el, fiinţ*, carea a cutesata sft nege divinitatea Fiiulul lui D-dea
Dupre mărturia lui Constans, Constantin a depărtata pre Atanasie
tu Galia, ca să-la apere de inimicii lui, carii erafl decişi, ca 85-10o-
m6re. şi decă p6u8 )a m<5rtea sa Constantin, nu l’a reîntorsfl tn A·
lecsaudria, apoi acesta s’a întâmplata numai, că! n’a apucata să.o
faci.
Iu anul următorii, dupO mârtea lui Constantin, fiii lui att decisă
ca să îiitârcS pre toţi Episcopii ecsilaţî pre la catedrele lor. g’a
reîntorsQ cu acostă ocasiane In Aiecsandria şi s-tul Atanasie, dar
nu pentru multa tinipO. In contra lui Iarăşi s’au rădicata calumun.
Când Constantie s’a lăsata singura în partea Arienilor, ce nu se
putea crede in capitală, relativ de Atanasie ? Imperatorul prin seri-
s6re ameriuţa pre Atanasie cu m0rte. In Antiochia sinodul arieafi
(340) a respinsa simbolul de Necea şi In locul lui Atanasie a pusa
pre una ari&râ declarata, Pist. Tot la anul 340, una sută Episcop!
egipţăol aa scrisfi către toţi Episcopii lumel creştine descnlparea
lai Atanasie, arătând tot-o-dată şi causa invidiei în contra Ini. Cu
aefetă ocasiune eusebienil aa trămisfi tn Aiecsandria cu o escortă
de militari pre alesul lor, Episcopal Gregorie. Artânil aa produsa
resbelâ şi omoruri în Aiecsandria, Iar Atanasie în secreta depărtân-
du-se din Aiecsandria, şl-a scăpata vieţa. Intr’o epistolă cătrg toţi
Episcopii de pre latâte Bisericile, Atanasie descrie neorănduelele şi
necuviinţele, ce se petrecâ ’naintea okilor Ini şi îl r6gă, ca sil a-
j ate Biserica de Aiecsandria, ce este bântuită de aceste scandaluri.
In CoDstantinapola Atanasie nu avea ce se mal caute şi el la 342,
presentându-se tn Borna, a arătata Episcopilor apuseni cine sQnte
eusebienil, carii caută prin simbolurile lor, ca să se presinte orto-
docşl, şi eu acesta Fă corapă ortodocsia. obiectul dorinţelor între-
gulnl Oecidentfl. Dar trebuea să se face ceva şi pentru Orienta
Imperatorul Constans, sciind şi iubind pre Atanasie, ca tâte rugă-
mintele 101pre longă Constantie, nu l’a pututu întârce tn favârea
lui Atanasie; dapfl care a pretinsă de la Constantie. ca să adane
sinodfl universalii. La anal 347, în sinodul de Sardica, 8’a pusa îu
desbatere afacerea lai Atanasie şi a celoralalţl EpiscopI mărturisi-
tor!ai credinţei celei drepte. Dar stadiarea anei aseminea cestion!
in sioodîi ecumenica pentru Arieni tnsfimna, a se condemna el sin-
guri pre dînşil, şi de acela el 8’aO depărtaţii tu Filipupolti şi aici
 S-TUL ATANASIE

pere, precum şi vieţa lui, au fosta Îndreptate contra arianismului,

par cea mal însemnată operă In acostă privinţă este aceia, ce cuprinde
patru discursuri contra arianismului (1). Compunând nnfl întregii,
aceste discursuri represintă precum pers6na lui Atanasie, aşa şi sta-
re» Bisericel ecumenice de atunci.
ga dăma în ecetracta cuprinderea acestor discursuri ale lui Ata-
nasie. Discursul ânlăiu al s-lul Atanasie începe cu acela, ca să a·
rate, că arienii nu stiota creştini; fiind că el aa primita namirea
lor de la 6menl, esclaşl din comunitatea creştină. «Poporul orto-
docsfl nici o dată nu şl-a primita numirea 8a de la Episcopii săi, ci
de la Domnul, în care noi şi credema». «Arienii, continuă s-tul A-
tan&sie, nu simtă creştini şi pentru acela, că au lăsata cuvintele
Scripturel divine, Iar pre defăimările Iul Arie le numescfl lnţelep-
dane noă». Trebue să notăma încă, că Arie In înţgţătnrasa a imi-
tata opera păgânului Stad, carea este despreţuită klar de păgâni.
S-tal Atanasie singara ni dă cuprinderea acestei opere, şi tot-o-dată
şi ideile principale ale Iul Arie. Cea ântă‫׳‬a idee a 101 Arie este :
că «a fostfl timpii, când n’a esistata Fiinl». S-tul Atanasie
opune acestei idei cuvintele : «la începata era cuvântul etc. (cf.
Apoc. I, 4 ; Rom. IX, 5 ; I, 20. cor. I, 24; loan XIV, 8, 9;
Ebr. I, 2 ; etc); Iar espresiunile lai Arie despre Fiiul lai D*$ea,
«n’a foştii, mat 'nainte de ce, când, s-ta Scriptură le intrebuin-
ţeză numai pentru creatori, nu şi pentru Fiiul lui D-ţjea. Acel,
carii flictt, că «a fostă unu timpu, când fiiul n'a esistatu, aceştia
admită, că D-j(eu a esistata când-va f5re de cuvânta şi Înţelepciune,
că a fostfl lumină fOrS de lueire, şi isvorii tore de apă». Admiţând,
că Fiiul a esistata nu din eternitate, trebue să recanâscemO, că
Fiiul este provenita din altul, afară de D-deu, şi lumea, creată de
D-£efl prin cuvântul, este creată de o fiinţă, ce a esistata afară de
D-$ea.
«Dâcă Fiiul, gicfl Arienii, este nascere, formă a Părintelui şi
In total seminu lai, atancl trebue, ca şi Fiiul să nasce*. Ca res-
pansa la acostă subtilitate, Împrumutată de Ia Gnostici, s-tul Ata-

(1) E d i ţi a n e a c e a m ai b a n i a operelor a-luî Atanasie este acea de P aris 169*

«Studio mooaohorum S. Benedicti 8 p a rte a îa dnobaa tomis *, Adansele Ia aceste Ie-a
publicaţii M onfacou (Nova col. P atr. Graeo T. 2 Mygnc P a tro l. T I —4. P a ria toi?)·
 660 S -T U L ATANASIE

Egipt, a gisfl : «nu v<5 Întristaţi copil, acestii nouraşii ln curfiy

are 8ă dispară».
La 363 imperatorul IovinianG a creţjutfl de datoria sa, ca 8&.ţ
propune lui Atanasie, a se intârce la admimstratiunea Bisericel
s61e. Atanasie a trămisQ lui Iovinian o epistolă din partea întregului
sinodQdespre credinţa cea adevărată.
Ga râdicarea lui Valent pre tronnl imperiului de'Orienta (364)
s’atl reînoita pentru Biserică timpurile de nenorocire ale lui Con-
santie. şi încă cu prisos. Atanasie ln anul 365 a scrisa dog opere
— una despre Trinite şi încorporare şi alta despre Trinitate şi
s-tul spiritu. Iu anul 367, Valent a ordonata, ca 83. fie depuşi toţi
Episcopii, reîntors! de cătrâ Julian. Lai Atanasie II presta, ca a
cincea 6ră să se desparţă de turma sa cea credinc!6să. Păstoriţii
sei se decisese, ca cu forţa să apere pre Atanasie, dar 61 s’a retrasu
din Alecsandria. Valent, primind de la prefecţii raporta despre dis-
posiţiunile Bisericel de Alecsandria, a chotărîtd, spre mirarea tu-
i

turor: «Să lase pre Atanasie în pace».

BătrînO de şepte-dec! de ani, Atanasie era pentru toţi Episcopii
părinte. Toţi priviatt la voia lui, ca nisce copil. Primind de la Da-
maz, Episcopul de Roma, chot&rîrile Sinodului (368) despre depu-
nerea unor EpiscopI arieni, Atanasie singura a convocata sinoda ln
K

anal 369 şi din partea sa a trămisa doS epistole, — una cătrâ E-

piscopil africani şi alta cătrS Damaz. In cea din tăia el mustra pre
cel, ce degradeză simbolul de Nicea, Iar ln adoa cerea, ca 8ă fie de-
pusa Acsentie, Episcopul arienu de Mediolan. Damaz la sinodul din
«

370 a împlinita cererea lui Atanasie şi in epistola sa cătrâ Epis-

copt a repetita cuprinderea epistolei lui Atanasie către Episcopii
africani.
Lupta cea de pre urmă a lui Atanasie a fosta contra doctrinei
luî Apolinarie, pre carea el a refutat’o ln doâ cărţi. In anul 373
«păstorul cela credincioşii şi curagîosu», a căruia vieţă a fosta de
modela pentru toţi Episcopii, Iar doctrina lui legea ortodocsă, are-
pansata în Domnul, îneunun&ndu-se pentru ostenelele lui cele grele.
Amintirea lui 8e serbezi la 2 Maia şi 18 Ianuarie.
Operele cele mai însemnate ale s-lnl Atanasie
în contra arianismnlnl şi caracterul lor. S-tul Atanasie
a scrisfl fârte multe opere şi partea cea mal Însemnată din aceste o-
 S -T U L ATANASIE

In d iscu rsu l a l patrulea3-t.ul Atanasie vorbesce despre csisteuţa

a F nulul şi despre relaţiunile lai ca Părintele. <Esista
» p o s ta tic il

untt singurii principia al divinitaţel, şi nn d06; de aici unitatea de

principia- . . . In acesta principia a t09tQ Cuv&ttul, învaţă loan,
Iar Cuventul, a fosta la D-^ea, fiind cu. D-^e& este principial.. . .
Dar Cuv&ntul av&nd esistenţa de la principial unitarii, na este ceva
trecetoru, sefl unQ sonă simplu, ce însârună ceva, dar este Cmftutol
esenţiala, Inţelepclunea'eeenţială*. DupO aceste el refuteză pre ease*
biiiul, carii vodâă In Fiiul lui D-(Jea o inteligenţă eterni, dar \u\1i-
puita, ce începe a lucra la creaţiunea lumel; şi 8‫־‬tul Atanasie nu-
inesce acesta representaţiune a Fiiulul debila şi degrădătâre de D-
«Jea. Tot asta fela se esprimă el şi respectiv de acel, carii, ca şi
Valentin, presintă Treimea, ca pre o unitate desfăşurata, sfea dea-
voltata.
Studiul cela miautiosO al celor patru discursuri ale lui Aiauasie
In contra Arienilor, ni arata, ca el a căutată sa opune subtilitate(
dialectice a Arienilor acelaşi subtilitate logică a cugetărilor. Pre
de o parte, el caută să combate pre inimici cu acelaşi arme, de care
el se Inărmafl, pentru a ataca adevărul; de altă parte, el comunica
o precisiune de limba ideilor revelaţiuuel. Dialectica lui nu se ocupa
cu acâa, ca sa se jâce cu vorbele; ea, împreuna cu subtilitatea, lu-
trunesce simplitatea in abundenţa şi importanţa cugetărilor. Oblee-
tata de mal multe-orl, şi câte-o-dată numai prin sofisme şi aubti-
lităţl dialectice, şi nu prin idei, s-tul Atanasie s’a aflatu de multe-
ori In necesitatea, de a se repeta şi cu acâsta să 36 presinte, ca el
In operile s61e na 8’a ţinuta de o sistema; dar el pentru acesta a
putută să urmărlascâ arianismul pre t 6te căile.
Iu discursurile contra lut Arie 86 vede eu plinitate înfocareasui-
ritului sefl. Supărata de neruşinarea ereticilor, el eu zeltt urmarea
dialectica Arienilor, cea ftr£ de ruşine şi nefandată, carea lutro-
ducea disoluţiunea In Biserică. Ia euviutele Iul se vede clar tăria
şi fermitatea convicţiune! interne, de aseminea cnnoscerea perfectă,
a dogmelor, şi îa genere espunerea ideilor este vie şi tn total con-
venabilă caracterului ideilor. Dâcă Inse mal laămfi Inconsideraţiu! ‫■׳‬
şi acela, că cele patra discursuri ale lai Atanasie silutd prima lit-
cercare, în care se desfăşură cu plinitate tâte principiile ariaa'h-
malul, pre basele cărora Arienii au construită doctrina cea noă dea-
 S - T U L A T A N A S IE

‫ ט‬asie ijice, cft «cu nomele Fiiululşi a Părintelui nu trebue 8&

nimicii din acela, ce este corporalii. Precum D-<Jefl Părintele un
este produsfl din tată, aşa şi Fiiul nu s ’a născuţii, ca sănascg».
Esplică sensul cuvintelor (Filip. TI, 9 şi P.*. XLIV, 8 ), precare
Arienii le înţelegâO tn profitul lor. Espresiunea de «a înălţa» nQ
insemnezâ, că· Cuvântul a fostfl înălţaţii, dar se refere la înălţarea
omenire!. Aceste vorbe siintil ţjtise atunci, când Fiiul s’a făcuţii
corpii, ca sa se vadă că cuvintele : s’a umiliţii, s’a înălţaţii se refere
la omenirea lai. Unfl asemenea sensfl al cuvintelor apostolice se con-
firmă şi de locnrile paralele.
In discursul al doilea s-tul Atanasie studiază trei tecstur! ale
Scripture!, pre care Arieni! le esplicafl în sensul lor. Despre tecstul
ăntăifl : <este demnă fiinţa de creatorul el» s-tul Atanasie <jlice
că «cu aceste cuvinte apostolul a voiţii să determine nu omenirea
Fiiuluf, S0&nascerea lui cea naturala din Tată, dar a indicata
venirea lai pre pământii, preuţia Iu! primară. Acesttl sensfl al ca-
vintelor apostolului s-tul Atanasie îlfl arată cu claritatea cea mai
mare, observânda-Ifl in relaţiun! cu contecstul şi cu spiritul îutre-
gel Scripturi. De aseminea el referâ la incorporarea Fiiulu! lui D-
^eâj la glorificarea lui, petrecută dupO patima cea de cruce, şi ca-
viatele apostolului Petru : «Ga preuuâ Domnii şi Christos l’a glori-
ficatfl pre acesta Iisus, pre care voi l’aţl ve^utfl râ^tignitfl» (Fapt,
II, 36). Esplicaţiunea atât a unuia, cât şi a tecstulnl celulalatu sflntfl
făcute forte bine. Cuvintele Pildelor: <Domnul m a făcuţii pre mine
la începutul căilor sele> se esplică ca de amăruntul şi se aplică la
actul miataini prin Incorporarea Iujelepclnnel ipostatice.
In partea ăniăia a discursului al treile s-tul Atanasie arată u-
nitatea esenţei divine In Părintele şi Fiiul şi esplică cum trebue
să se înţelâgă acesta unitate. «Deşi Părintele şi Fiiul sunto dog
perene, dar pân8 când Părintele este numai Părinte $i nu FiiO,
iar Fiiul este Fiiu şi nu Părinte, personele lor suntfi distincte, şi
numai esenţa este una». DupO aceste el resolv&iăoblecţiunea arieni-
lor, îndreptată tn contra anităţeî Părintelui şi a Fiiulul dupre esenţa
ier. Aici f i esplică tecstarile s-tel Scriptarl, citate de Arieni (Eş.
III, l i , loan XVII, 11—28. Mat. XXVIII, 18) şi observă cu
de amăruntul locurile, prin care se represintă actele naturel divine
şi umane a10 lai Iisus Christos.
 DISCURS

PBONUXŢAT DE DOMNUL

G. C O S T A C H E S C U
CO OCASIUXEA PRIMEI SERBĂRI A PATRONULUI SEM1NARIULUI DIX IAŞI

IN ANUL 1668 (SOCOLA).

Memoria velerum renovandum.

Onorabila adunare !
însărcinat d e o n o r a b i l u l c o n s i l i a a l a c e s tu i I n s titu t! !
de a Ve î n t r e ţ i n e a a stă * d i c u p u ţ i n e c u v i n t e c o n f o r m e
solemnităţe l c e e r a s ă s e e fe c tu e i n ţlio a d e tr e i I e r a r c h l,
şi p e c a r e d e ş i p u t e r i l e m e le s u n t m e d io c r e in r a p o r t
cu g r a n d i o s i t a t e a ş i s p l e n d â r e a e l, d e ş i a c e s tă s a r c i n ă
devine p e n t r u m i n e c u a tâ t m a l g r e a , c u c â t s o le m n ita -
tea ce se i n s t i t u e p e n t r u p r i m a 6 r ă i n a c e s t i n s t i t u t , a r e
de scopu ş i c a r a c t e r s p e c i a l a , a p e r p e t u a ş i r e 'n o i ani■
versalimente m e m o r i a a c e lu i b ă r b a t u , c a r e l e a f u n d a t ş i
patronat in t<5tă v i e ţ a s a a c e s t i n s t i t u t u , ş i c a r e p r i n d i ‫־‬
ferite circumstanţe, m a l m u l t s e u m a l p u ţ i n in f lu e n ţe
asupra luf, d i n m i c â c e e r a l a î n c e p u t a m e r s p r o g r e s i n d
pen6 in ţ l io a de a s t ă - d l . C u t0 t e a c e s te e s ita r e a m e a , c a r e
la început m3 in b o ld e a s e m e d a u î n l ă t u r i d e la a c e s tă
obligaţiune o n o r a b i l ă , m a l a le s c â n d î n c e r c u l d id a c t ic o
în care am ondre a fa c e p a r te , s u n t p e r s â n e m a l c o m p e -
linte de cât m i n e , p r i n u s u l u , d e s te r i ta te a , ş i e x p e r i e n ţa
 664 S - T U L A T A N A S IE

pre Fiiul 101 apoi pentru noi devine înţel6s& şi importanţa

cea mare a lucrărel sântulnî, precum şi rolul, ce l’a avuţii Atana-
sie In Biserica la i Christos.
O p e r e le is t o r i c o - d o g m a t i c e ş i c e l e , c e s e r e f e r 6
l a e s p l i c a ţ i a n e a s - t e l S c r i p t a r i . In m ulte din operele
sele s-tul Atanasie a descrisa tn rb u ră rile şi fap tele Arienilor, u-
nind dfscripţhmile sele cu observaţiunl apologetice In folosul veri·
tsţel creştine. Operele aceste sUntfl forte im p o rtan te p entru istorie,
fiind că ele caracterizezi forte bine sp iritu l s -lu l A tanasie şi al
Arienilor, inimicilor Bisericeî. E pistola s-lu l A tan asie cătrS Impe-
ratorni Constanţie ni presintă In pers6na sâ n tu lu i tabloul cela mal
măreţa al unul omfl d reptu, al p&storulul, care rem ân e liniscita tn
mijlocul tarbnrlrilor, m işcate de calnm uiile lum el, şi care Înţelege
forte bine serviciile săle.
Din operele, ·relative la sciin ta s-U l S c rip tu ri, a tra g e atenţiunea
fie-rărnla epistolă paschala a s-lu l A ta n a sie , carea încă din vekime
a fosta Introdusă In num ărul reg u lelo r bisericesc!. E a este forte
importantă din acela puncta de p riv ire , că aici se enum eră tote
cărţile canonice şi necanonice ale v ek lulul şi noului T estam en ts.
A rc h . Genadie Enacenu.
n u l u l o m e n e s c t i n u m e l e M e c e n a ţilo r ; p e n t r u c ă s u b p r o
* e c tiu n e a ş i î n c o r e g i a r e a l o r , R o m a n ii p u i n d d e ja o r d i-
n e a ş i r e g u l a p r e t u t i n d i n e a , i n c h id u T e m p lu l lu i J a n u s ,
c â m p u l I u l M a r te n u r e s u n ă m a l m u l t u d e a r m e ş i t u b e .
i n p a l a t e l e c e s a r i l o r n u s e d i s c u ţ i ş i n u s e m a l fac p ia -
n u r i d e r e s b e l e , c i e le s e p r e f ă c u î n A c a d e m ii, e r ă foru*
r i l e ş i c â m p u l u I u l M a rte i n c o n c e r tu d e M u se . A tu n c i
eSu a c e le p r o d u c t ! u n i g e n e a le a le V e r g iliilo r , O ra ţiilo r şi
L i v ii l o r , î n a i n t e a c ă r o r a n e c o p r io d e m d e a d m ir a r e şi
n e î n c h i n ă m c u r e s p e c t a . S e v a p e r p e tu a ş i a n iv e r s a p â n ă
la f i n e a s e c o l e l o r n u m e l e M e d ic iş ilo r , ş i c u d r e p tu cu·
v e n t i i : î n h a u s u l ş i p e r t u r b u r a r e a a d u s e i n E u ro p a p r in
i n v a z i u n e a b a r b a r i l o r , s u b m â n a d estru ct< 5 re ş i b r u ta lă
a l o r . a r fi l o s l u c u p u t i n ţ ă a n u s e p e r d e e re d ita te a lu -
m ii a n t i c e , d a c ă z e lu l ş i d e v o ta m e n t u l lo r n 'a r fi c u le s u
ş i a d u n a ţ i i c u r e s p e c tu t<5te f ă r â m ă tu r ile ş i ră m ă ş iţe le
c iv il iz ă r e l e l ? U n d e a r fi p u t u t s c a p a ş i a g ă s i re f u g iu o
p e r e le ş i f a p te le G r e c o R o m a n ilo r d e c ă n ’a r fi fo stu a rc a
ş i a s i l u l M e d ic iş il o r l a F lo r e n ţa ? s u b a r ip ile şi d ilig n u
tu l p a t r o n a g i u a l o r c r e s c u R a fa e lii ş i M ic h e l— A n g h e lil
— a c e l M a e s t r i a l p ic tu r e i m o d e r n e . A c o lo s e e fe c tu ă se
c o lu l r e n a ş t e r i i ş t i i n ţ e l o r ş i s e ‫״‬p u n u fu n d a m e n te le c u i
tu r e i ş i a c i v i l i z ă r e l E u r o p e i a c tu a le . S u n tâ s c u m p e ş i p re-
ţi0 s e p e n t r u R o m â n i n u m e l e lu i V a silie L u p u , M ate! Ba-
s a r a b i l o r , V e n i a m i n i l o r , a L a s e r i lo r ,a C o d r in i lo r ş i V a n .
g e l iZ a p a : ş i c â t v a tr ă i n e m u l R o m â n e s c u s e v a în c h in a
c u r e s p e c tu ş i p ie t a t e o ri d e c â te o ri s e v a a u z i p ro n u n -
ţ î n d u s e n u m e l e lo r ş i s e v a îm p r o s p ă ta i n m e m o rie f a p -
te le ş i d e v o t a m e n t u l lo r ii, p e n t r u z e lu l ş i a rd e n ta lo r
c o n t r i b u i r e l a c u l t u r a ş i p r o g r e s u l n o s li u n a ţio n a l. S u b
a u s p ic ii le ş i p r o t e c ţ i u n e a u n o r a , p r i n c o n lu c ra re a ş i sa
c r if ic iu l a l t o r a , a c e ş ti P to lo m e l, M e c en aţu ş i M ed ici^l al
R o m â n i lo r s e f u n d e z e s c o li ş i i n tr în s e le n i s e v o rb e ş te
şi i n s p i r ă f a p te le , d e v o ta m e n t u l ş i g lo r ia s t r ă b u n i l o r
 lord în o b ie cte d e a s e m e n e a n a t u r S ; e s ila r e a m e a
a d is p ă ru t iată c u d a to r ia m o r a lă ş i d e c o n ş ti in ţa c&.
tre acest S e m in a riu i n c a re a m în v e ţ a t ş i m -am educaţii■
in acele m o m e n te d e e s ita r e a d u c e n d u ’m î a m in te d e sen
tin ţa s tr ă b u n ă ; i n m a g n i s e t v o lu is s e s a t e s t = in !u
c ru ri m a ri c h ia r ş i v o in ţa e s e d e a j u n s ă , ’m î-am luat cu
ra g iu l a v e n i in n a in te a D‫־‬n i i l o r Y 0 s tr e p e n t r u a v6 in.
p ro spăta şi re în o i i n m e m o r ie , c in e a fo s tu f u n d a to r u l a-
cestul In s titu t. P r i n c e î m p r e j u r ă r i a tr e c u t e lu , ş i ce a
pro d u su .
Memoria veternm renovandum
E ste s c u m p a ş i p r e ţio s u ş i v a fi s c u m p a şi p re ţio su
cât va tră i n e m u l o m e n e s c u , n u m e l e P to lo m e ilo r ti, al
M e c en atilo ru ş i a l M e d ic iş iio r , p e n t r u c ă a u fo s t c el m ai
a rd e n ţi şi m a l a s id u i p r o te c to r i ş i î n c u r a g i a t o r l a l sciin ·
iilo r, a rte lo r şi a to t c e c o n t r i b u e la p e r f e c ţio n a r e a şi
1

n o b ila re a o m e n ire !. P e c â n d c la s ic a ş i c e l e b r a G re c ie in
cep u se a d e c lin a d i n s t r ă l u c i r e a ş i g l o r i a s a , p e c â n d in·
d e p e n d in ţa el p o litic ă d i s p ă r u s e s u b l o v i r i l e in im ic ilo r
e x te rn i şi a s fâ ş ie r ilo r i n t e r n e , p e c â n d o p e r ile g e n iilo r
el se p e ric lita u de a s e p e r d e î n a c e s te c i r c u m s t ă r l s in is
tre , in te lig e n ta l u m i n a t ă ş i i n i m a c e a n o b i l ă a P to lo m e i
lo r le a d ă p o s te s c u i a A i e c s a n d r ia .
Sub auspiciile lor, î n v ă ţ a ţ i i c u r g ă din t 0 t e p ă r ţi le ai.
cea, adună monumentele p re ţi< 5 se r i s i p i t e p r i n v e c h ia
lor Patrie, şi lasă posterităţii acel legatu frumosu, care
au contribuita a tatu de multa la înblânzirea b a r b a r ilo r
din Ev al medifi, şi la cultivarea ş i c i v i l i z a r e a E u ro p e i
de astă di. Numele lor nu aparţin mai m u l t u la c u ta re
sefl cutare naţiune : ele sunt u a umanit ă ţe l ş i umani■
tatea câtu va trăi le va respecta pentru c ă p r i n p r o te c ţiu -
nea şi patronagiul lor, lumea antică s’a transmisii con-
tigentul seu de cultură, civilizare şi progresii generaţiu
nei moderne. —Nici o dată nu va peri din memoria ge
 PREDICI 669

s e p a r a d o s e ş c e f a n e r o s u d e e le f te r il ş i e te r ie , î a Biserici
s e d o x o l o g e ş c e c h i r i e e l e i s o a . C e’ş l d i c e e l? A c e s te c e v 6 d Q
ş i c e a u d u s u n t u l u c r u r i n e î n ţe le s e p e n t r u s t r ă n ă p o t i i l
lu i T r a i a n . A ltă d a t ă , c â n d u p o to p u l b a r b a r i l o r , io u n d a
m ă n â s e l e v ă l a le D u n ă r e i , s tr ă m o ş ii n o ş t r i s c ă p a u la C a r-
paţl, A r ă r a t u l n o s t r u . D u c ii d e la F ă g ă r a ş u ş i M a r m u r e ş u
v e n l a u ş i r e p u n e a ţ i la lo c u f u n d a m e n te le p o litic e a le η ό 3 ·
t r e . A c o lo v o i u c ă u t a ş i e u A p o s to li, c a r e 3 ă n e re in o -
îascS ş i s ă n e a d u c ă a m i n t e d e l i m b a ş i fa p te le s tr ă b u -
n i l o r n o ş t r i : V o iu f u n d a o s c â lă — u n S e m in a r i d ş i a*
c o lo s e v a î n v â ţa , s e v a r e d e ş te p ta ş i s e v a in s p i r a p e r-
p e t u u î n i n i m a g e n e r a ţi u n e l o r v i i t â r e g lo r i a s tr ă b u n ă .
M em orie velerum renovandum .
S i a i c i n u m 6 p o t o p r i, D o m n ii m e i, f ă r ă a r e le v a u n
l a p t f â r t e c a r a c t e r i s t i c ş i f 6 r te i m p o r t a n t î n li te r a tu r a
n â s t r ă m o r a l ă ş i in t e l e c tu a lă ; s ă p a r e c ă s t r ă b u n i i n o ş*
t r i l î n î n t r e p r i n d e r i d e f u n d a r e a s c â le lo r n o s tr e a r fi a-
v u t d e d i v is ă a c e a v o r b ă s u b l i m ă a Iu l C a to n e — Pro a
res ac fo c is, p e c a r e tr a d u c e n d u ‫־‬o d u p ă l i m b a g i u l lo r ii,
e s t e : P e n t r u lege ş i m o şie; I a r d u p ă a l n o s t r u , P e n t r u
Patrie ş i religiune. — C â n d V a s ilie L u p u ş i M a th e iu Ba·
s a r a b u f u n d e z ă s c o li ş i p r i n a c e s te a d a u o lo v it u r ă m o r-
ta l ă s l a v o n i s m u l u l c e s e în c u ib a s e p r i n li te r a tu r a n<5stră,
î n c e p p r i n a tr a d u c e c ă r ţil e b is e r ic e s c ! , ş i d u p ă a c e e a , e su
a c e l b ă r b a ţ i i l u ş t r i a l n o ş t r i — U r e c h ii, C o s tin e s c il, R a d u ·
G r e c e n i l ş i G o g ă ln ic e n il; E l î n t r e ţ i n ş i a lim e n te z ă p e r p e t u ă
î n t e m p l u l m u s e l o r n â s t r e a c e l fo c u s a c r u a l c u l t u r e l n o s-
t r e m o r a l e , ş i n a ţ io n a l e , c a a c e le V e s ta le d i n te m p lu l
I u l N u m a ; ş i p e c â n d f r a ţii n o ş t r i d e p r e s t e c a r p a ţl ge
m e a u s u b p e r s e c u ţ iu n il e p o lit ic e ş i relig i< 5 se a le i n i m i
c ilo r l o r , a fla s p e r a n ţe ş i s u v e n i r e a tr a d i ţ i u n e l o r n o b i le
î n v ă i l e D u n ă r e i ; to t a s tfe l p e c â n d o p r e s i u n e a f a n a r io -
ţ i l o r c a r e s o c o ti a u c ă a u a d ă p a t u ş i a u î n n e c a t u c u i i e r e a
c o r u m p ţ i u n i l o r s c h in te a c u i tu r e i ş i a t r a d i ţ i u n i l o r n 6 s .
t r e p e s te C a rp a ţl, M a lo re s c il, C la in il ş i S in c a il, ş i a c e a se-
 668 PREDICI

noştri: Memoria Veterum renovandum —Trebue a re

inoi memoria străbunilor noştri.
Dar impulziunea şi emoţiunea mea la amintirea aces-
tor nume sacre, acestor apostoli al Românilor m'ati în.
pinsu pre de parte : Nu este nici intenţiunea mea, nici
pnterile mele nu mă ajuţi de a v6 descrie şi reînoi in
Memoriefaptele acestor Mecinaţf al Românilor. MeoprescQ
şi voiţi insista numai asupra lundatoriulul acestui Semi-
nariH.
Cine este deci fundatoriul acestui lnstitutu ? Ilustrul
venerabilul şi inveci ne uitatul Archipăstor §i Mitropo
litii Veniamin, părintele bisericei răsăritului , precum
l’aiinumitu însuşi sinodul de Constantinupol: Părintele
orfanilor, sprijinitoriul văduvilor şi al sărmanilor, Mece·
natele literature! Naţionale, precum îl numeşte un ne-
i

obosită scrutator al istoriei ndstre D‫־‬lu Misail. Aceste

suntu Titlurile bine meritate pe care le*au d â t u poporul
unul archipăstor pe care l’a conduşii aprdpe 50 ani
k

pe căile credinţei şi ale naţionalităţei. Veniamin este

prea cunoscuţii Românilor, memoria lui pre prâspătă,
faptele lui prea v6dute şi prea cunoscute pentru a avea
trebuinţă de elogiu. — Si apoi ce sar adăugi la lumina
i

sârelul, susţinând că în adevăr s6rele este luminosu.

i

Sninduse pe scaunul Mitropoliei pe la anul 1800, an

ce deschide secolul al 19‫־‬lea secolul deşteptărel Naţini-
lor, Veniamin se gândeşte a reînvia şi deştepta şi în-
tre Români ideile de naţionalitate. Aruncând o privire
retrospectivă asupra trecutului, ochii lui se astupă de o
pîclă negră. Domnia vitrigă a fanarioţilor în interval de
120 de ani suspensase independenţa politică a Români-
lor, cultura lor morală şi intelectuală amorţise şi înghe-
ţase cu totul sub iarna aspră şi rigurâse a acestei epoce·
Uitânduse împrejurul seu, ce vede şi ce aude ? V e d e şi
aude în Magistratură şi administraţiune că Loghiotaţii
metachirisese sintrofiielineştl, înscâlelelut Vasilie Lupu
 PR ED IC I <571

tea să progreseze, ci încă mergea in regres, aşea în cât

pe la 1820‫ ׳‬numai un profesor se afla aic!, învăţând gra
matica după sistema Iul Radu Tembe. Cum mergea Se-
minariul nu mergea bine, şi fundatorul se decise la o
reformă radicală. Astfelu regulă 1) ca, pe lângă grama
tica Română să se predea şi cea Latină cu t6te părţile ei;
2) Retorica şi poetica Latină ; 13■Filosofia şi Filologia
seii comparaţiunea limbel Române şi derivările el. Insă
spre realisarea unul plan aşa devasta peatunci, trebuiau
profesori şi profesori nu erau.
Ge era de făcut ? Metropolitul plin de tristeţă v&lend
dificultăţile ce se o puneau la progresul opere! sele, se
consultă cu respectabilul şi laboriosul(! în cultura şi li-
teratura Română Gheorghe Asachi.
Era în adevâr 120 de ani de când nemul nostru înnota
în noianul Fanarioţilor, fiind în pericol de a’şl perde
nobilitatea antică. Nu era 6re ver o speranţă de mântu-
ire ?Ge era de lăcut ? Încă de pe la anul 1818 venise in
ţera lu! Radu Negru Gheorghe Lazăr, şi acolo învfiţa În
sc6la din sântulu Sava, Cine erau el.
Laboriosul Asache, în aripaţii cu binecuvântarile A!
chipăstoiulul sb6ră peste munţi, se opresce in BlajiU —
vatra inteiiginţel Române pe atunci, de acolola pe Dom
nul I<5n Costea ca profesor de Retorică şi poetică, pe Ιόη
Mamfi pentru gramatică, şi la Braşov angajezi pe .'oc
torul în Filosoiiă si Medicină Popu ca directore al Semi-
nariulul. Pe la începutul Iul Noembre 1820‫־‬, Veniamin
plin de bucurie la înt6rcerea Iu! Asache, introduce In
scâlă pe aceşti trei tineri.
Silinţele noilor profesori, aplicarea cea mare a tineri-
mei la studiu, căldura cu care înbrăţişa sc61a părinţii şi
concetăţenii, şi cu deosebire înbrătişarea cea clldur0si
a tinerimel studiâse din partea Archipăstorulul lorii,
promiteu Irumâse resultate. Dar după trei luni de la des
670 PREDiCl

rie de bărbaţi iluştri alimentă şi întreţin suvenirile şi

gloria nâstră străbună prin devotamentul lor, şi templu!
maselor ncîstre. perpetui nu se stinge.
Astfelu, când Veniamin se gândesce şi se prepară a da
olovitură mortală inundărilor fanariotice, f u n d e d ă a c e slfi
Seminarifi şi speră că ra^a luminel intelectuale va stră
luci pe Carpaţl, in acestă epocă. Deci când un profunde
intunerec domnea preste ţerile nostre, când naţionalita
tea, musele, limba nâstră raţională, erau esilate, când
opera distruclâre mai era terminată, şi misiunea inter
nală a fanarioţilor părea îndeplinită ; pe când se părea,
£1câ, ci România era gata a repeţi acel cuvent de agonie
Consumatum est. Veniaminii, Lazarit, Asachil, îşi dau
concursulii lor şi produc Vestalele muselor de astă-di.
Astfel era aspectul ţărilor nostre când Veniamin la
1804 puse fundamentul acestui Institut, şi cu ele, a sc<5-
lelor naţionale din Moldova, în cât Moldova putu saluta
şi ea răsărirea secuiului al 49*lea cu iundarea acestui
SeminariO.
lată fundatorul acestui lnstitutu. Să vedem acum prin
ce circumstărl a trecut el de la fondarea sa şi pânăastă-dl.
Trei sunt fasele şi circumstările influenţe prin care a
trecut acest institut până în timpul de faţă. I-ea de la
1804 până le 1833; 11-a de la 4833 penă la 1848; iar a
ΙΠ-a de la acest an până la 1860.
Fapta patriotică a Iul Veniamin s’a confirmat şi de
Domnul contimporan Alexandru Muruz, prin acea că el
a provâdut Seminariul cu moşiele schitul Rafailâ şi
Duca. Inspecţiunea asupra scolef se lase fundatorului.
Seminariul oa şi t<5te lucrurile la început era de mică in*
portanţi. Objectele ce se propuneau in elu erau cele nor·
male; ■*‫־־‬Limba Română, istoria, Aritmetica şi Theolo-
giasântului Ιόη Damaschin.
Din causa nestabilităţel lucrurilor de cari se bântuea
pe atunci patria n<5stră, Seminariul nu numa! nu pu-
 P IE D IC I m

De la anii 1842 cu instalarea carectorea PreasânţituIul

Filaret ScribanO,cursurile iauomal maredesvoltare
A rc h .
—se adauge cursulu sciinţelorfi filosofice, şi se cornplec‫־‬
teză cele theologice. Pe atunci laboriosul(} ’rectore Ince-
pase a da la luminS mal multe opere teologice, şi avea
intenţiunea a publica încomplectu t6tă sistema teologică,
dacă pe la 1848 nori de prafQn’ar fi acoperQ din Uttepăr-
μle tfirile Române. Peste Carpali se striga :
Deşteptăte Române,
Acum ori nici o dată
Qroeşteţl altă sârtă,
In laşi şi Bucurescl se protestă ensrgicu şi imposantti
pentru rupirea neatârnărel ndstre politice.
Ce face Seminariulu in acestă resfăţare a luî Marte?
căci durere , Veniaminu nu mal era ! Sab a cal aus-
picii afla asilu opera sa ? 0 voce fatală şi sinistră, mu-
eae silent inter arma, se pronunţa d’asupra auditorilor
acestui Institutu !
Reformatorii în regresO die, etă ventulu de libertate!
trebue să dărâmămu patru clase din Seminariulu luî
Veniamin ca să le facemu mai bune conforme cu spiri-
tulâ secuiului!.
A trea faza de la 1848 până la 1860.
Reforma efectuată la 1848 fiind contra raliunei, contra
progresului omenireî, contra tuturoru legiloru divine si
umane n’au durată multu. La 1851, sub bunulu Domni·
toruiu Gregorie Ghica, se inaugureda cursulu complectu
de Theologie şi Filosofie, pe timpu deoptu ani. Rectorele
de atunci în unire cu mulţi profesori laborioşl şi consci-
incioşî, lucră şi edau mai tote operile şcolare leolo-
gice ce le avemu şi acum. Dar in aceste preocupări ale
loru, unu sublimii se aude peste totu loculu. Oraşele
nostre, satele şi câmpiile striga din tote părţile unire,
unire. Clerulu. luminată ,şi întrunesce puterile cu toţi
patrioţii Români; într’o clipă visulii lui Ştefanii celu
Mare şi Michaiu Bravulΰ se realizedă.
AMUX. iv 43
 chiderea cursurilorO , iată că să a rată î a la şi, Ipsilan!
Feld Marsal Pendedeca g e n e ra la .
Eter ia isb u cn esce; se în tre ru p e v e r ce ocupaţiune in
telectuală, elevii părăsescu sc0 1 a şi pro ieso ril sciind
că, Musae silent inter a r m a , s6 în to r cu la locuia W
natalii.
De la 1821 până la 1828 M oldova fu lip s ită de orî-ce in.
struţiune şi astfel şi S e m in a riu lu în c e tă . Iată p rim a laza
a acestui In stitu tu .
In suspensa foncţionărel Seminariulul din îm p re ju ri
rile espuse, ce face fundatorul şi patronulâ seu Yenia-
minfi ?Εΐύ nu şede, lucră în yia Domnului, scrie, tra-
duce şi dă la lumină mal multe opere importante, pre-
cum:istoria Eclesiasticăa vechiului şi noului Testament,
interpretarea Psaltire!, Ghiriacodromion, şi altele; îna·
vuţesce literatura nâstră şi este nefâtigabilu chiar şi a
tund când vrăjmăşiile ΐΐύ isgonesc dintr’ale patriei dulci
sânurl. Activitatea şi îngrijirea pentru turmă şi naţiu
nea sa le părăsesce numai atunci când m<5rtea,lu arunce
Ja monastirea Slatina în mormântu alăturea cufundato-
rulnmonastirel Socola Alecsandru Lăpuşnenulu. Numai
atand Veniaminu ar fi pututu dice : ecă prima di în
vieţa mea când eu suspendu şi întrerumpâ lucrările
mele pentru deşteptarea naţiunel mele, pentru prosperi-
tatea şi progresulu Ei.
Memoria yeteram renovandum
A doua fază de la 1833—1848.
In acestu intervals scdla lui Veniaminu începe a şl lua
caracterul!! de Seminariu. Sub diligen(a direcţiune! D
nulul Damaschinu Bojinca se doteză cu un cursa mal
complecţii atâtuin respectulu obiectelor gimnasiale, câtă
şi theologice. In specialii din cele theologice s’au propusă
catichisulâ, istoria Eclesiastică veche şi noă, dogmatica,
morală şi păstorală.
 P R E D IC I 675

avatu progresulu şi regresul u seu, timpurile sale de ac-

ţiune şi do reacţiune, şi dupre cum în istoria omenireT
vedemu că sciinţele, artele şi lilerile, îngenere au (re-
cutfi totu prin aceste legi fatale—că nurnaî in timpii de
pace, linisce şi stabilitate şi când au fosta încuragiate şi
patronate cu căldură de barba[! luminaţi, ca Ptolomeiî,
Mecenatii şi Medicişit. numai atunci s’au arătata splea-
dorea lorii, şi au revărsaţii fructele lorfi salutare intre o-
meni; totu astfelii şi Institutu1Γ1 lui Veniaminu câtu
timpu s’au bucurată de linisce, pace şi stabilitate şi au
tostu patronatu de bărbaţi ai bineluÎ comuna au progro-
satii în mersulu seu.
Acum sa vedem şi ce a produsă seminariulă lui Veni-
amină ? Cu resolvirea acestei întrebări ajungemϋ si la
finele acestei întreţineri.
Find-că asta-dî totă lumea creştină şi noi în specialii
serbămu şi amintimă o mare solemnitate religiosă, as-
tă-clî cându Pămentulă Românescu resună do armonj!
divine în onorea aceloră trei dascăli Ecumenici Vasilie,
Gregorie şi Ion Chrisostomu, protectorii şi apărătorii ze-
loşî a bisericei chreştine, sub patronulu cărora Scum-
pulu întru amintire Vasilie Lupu pusese scolele sele sub
aripa bisericel Trei-Ierarchi fundată de elu, eră astă-di,
sub auspiciile cărora, bărbaţii noştri de la Gubemu,
bine inspiraţi de faptele strămoşilor noştri au pusă se-
minariile nostre, astă-di cându veclă pe fisonomiile tutu·
roru celoru presenţi zugrăvită pietatea şi acea unctiune
angelica; socotu că şi noi imitându anticile datine ale
vechiloru chreştini, carii, la dile de asemenea caracteru
şi splendore, petreceau cu lectura şi meditarea celorusa-
ere, socotu $icu, că este forte la loculu seu a reproduce
între noi unu episodă din istoria chreştinismului, ca
astu-felă mai bine sa ne edificămu în cele morales! divin«*.
Pe la începutulu secuiului alu treilea se punea lui IVr
tuliană, unu ardentă apologist a creştinismului, intre-
barea : Oine sunteţi voi ehratinii, care este numărul u
674 PREDICI

Dar eta anul 1860.

Deca anulu 1860 face epoca in analele instrucţiune
nostre, cu atâlu mai multu şi în sorta acestui instituita
şi în genere în totă instrucţiunea clerului nostru, ln a-
cele momente de re’nviere naţională cându se realizase
o veche credinţă strămoşescă, în acele momente de reor-
gauizare conformă cu spiritulu secuiului, când clerulu
dăduse Cesaruluî totii ce era alu Cesaruluî, se părea că
are se să dea şi lui D-deutolu-ceeste alu! D-deu. Cufun-
darea univerşităţeî din Iaşi, o sistemă complectă de înve-
lătură clericală se pune în practică. O facultate de Theo-
logie se instaledă în universitate ; cursulu tuturoru se-
minariiloru din Moldova se reguledă a fi de şepte anî.
ln acestu institutu se instaledă mai multe catedre im-
portante ce există şi astă-ςΐϊ. 40 mii lei se acordă pentru
acesta şi pentru a se ameliora şi îmulţi numerulu elevi-
loru seminarişti.
Astu-felu seminariulu din acelu anu se arată ţereî cine
este şi’şl ea aventulu seu.
Dară pe la 1863 împrejurările dărâmă facultatea teo-
logică, clasa a V‫־‬a de pe la seminariile eparchiale cade.
Maî în urmă se precişedă prin regulamente şi leg!;
cleru, înalt, cleru de susu, cleru de josu, preoţi de oraşe
şi preoţi de sate, şi aceşti din urmă se prepare pentru
alungarea şi risipirea ignoranţei din poporu , nu cu
puterea cuvântului, dar cu noţiuni de mechanică şi
principii de veterănie. Ga şi când unii din clerici ar
ii aî lui Ion, alţii ai lui Ghifa, alţii aî luî Apolon şi nu
toţi aî luî Christosu; ca şi când nu ar trebui pentru toţi o
instrucţiune egală. Dar adeverulu şi lumina vinu de la
Dumnedeu şi nu este datu omenilor a'l face prive-
legiulu unora. Si orî-câtu cine-va se va sili a pune în-
văţătura clerului nostru pe basele casteloru egiptene,
spiritulu timpului se va opune, eră inima şi mintea 0‫־‬
menescă se va revolta şi va protesta.
Aceste suntu fasele şi circumstările prin care au tre-
cutu acestu Institutu. Ga şi tote lucrurile omenescl, au
 677

atunci în fine mijloce mai decisive pentru învăţătura ere-

dinţeî şi o formă maî raţională şi mal stabilă pentru des-
ciplină chreştină.
La vidirea acestui aspectu grandiosfi şi imposantu a
chreştinismului, intrebătorulu lui Tertuiianii înereme-
nesceşi dice: Avea dreptate Tertuiianii cându respundea:
;\0‫־‬i nu sunlemii de mulţii născuţi si cu■ tute aceste um-
plcmu 0 1*0 sele, insuliţe, cetăţile, solele, palalurile, se-
iiatulu} forurile, si nimicu nu amu lăsalii de călii te/n-
pltle deitorii ccloru falşi.
Der episodulfl nostru ea proporţiunl prea întinse, me*
ditându în minte asupra Iuî ca vechii chreştinî, si ne
intorcemu la subiectulu nostru.
Dacă printr’unu miracul u divinii, ilustrulu şi demnulu
de memorie Metropolitu Veniaminu s’aru presenta intre
noi; şi dacâ noî nmiliţiî lu! admiratori cu reverenţa si
modestia unoru fii aîseî spiritual! !‫־‬amu pune întrebarea,
cea produsu institutulu seu, — sacrificiulu vieţel şi a
osteneliloru sale ? El cu caritatea creştină şi cu modestie
ne-ar respunde : fiii me!! Decă voi veţi ţine semă de
împrejurările de forţa majoră prin care atrecutu Elu, de
greutăţile şi reacţiunile brutale de care a fostu bântui lu
şi cu care au avutu a lupta până-acum, lnslituLidu meii
de si nu este de mulţii născută, a produs cu tote acestea
nu puţinu. Micu la începutu caacelu grăunte de mustării
din sacra evangelie.care dintr’unteiu era nebăgatuin semă.
dar care cu încetulu au crescutu, ş’afl întinsu ramuri
mari, s’a înălţatu, au produsu seminţe in abondenţâ,
iară paserile cerului sau adăpostitu la umbra luî, tulu
ast-felu şi institutulu meu iăre importanţă la începutul
seu, ş’a datu fructele sale. Seminariile actuale din Mol-
dova suntu ramurile sale. Ceî-ce le dirijază şi o mare
parte din ceî-ce întreţinu şi alimenteză în ele foculΓ1 sa-
cru alâ culture! şi alu educaţiuneî, suntu fructele sale.
Ramurile sale s’au întinsu şi peste ape, şi fructele sale
le-a aruncatei venlulu şi până dincolo de capitala te-
reî. hixlitululu meii nu este de mulţi!■ /utscut u si cu Iote
6 7 (i

v o s t r u , c a r i i s u n t u b ă r b a ţ i i c e a u p r o d u s d o c tr in a
v o s t r ă , c e a d e p ţ i ş i p r o s e l i ţ i a u f ă c u t ă convicţiunile
v o s tre ?
Tertulian respundea : Noi, na suntemu de mulţii nă»~
cuţi, şi cu Iote■aceste umple mii oraşele vâstre, insuliţe,
cetăţile, câmpiele, satele, palaiurile , senatulu, forurile
ai nimicii ν’amu lâsatu. voue, de câtu numai templele
deiloră celor falşi.
Ce e drepţii, Creştinii modeşti, nebăgaţi în semă si
sub forţa maîoră a imprejurăriloru de atunci, petreceafi
in esterioră cum puteau. Ei susţineau, apărau şi sufereau
pentru convicţiunile loru : Datoriile către D-rteu le inde-
plineau umilită prin casele loru private şi prin peşteri
sobre fără nici-o decoraţiune pomposă şi splendidă, fără
nici-0 festivitate esterioră. Moravurile loru, demnitatea
si caracterulă loru nu se acomoda şi nu le erta a seaco*
moda cu manierile resfăţate ale secuiului. Si nu decla-
mau arogantă şi umflată prin respântinile drumuriloru şi
de pe acoperimentulă caseloru, ca aroganţii filosofi a!
secuiului.
Decă iotrebătorulu, va fi judecată pe chreştmii de a-
tunci după esteriorulă lorn şi dupre sistema şi logica
filosofiei aparente de atunci, credu-că nu va fi fostă mul-
ţemită cu respunsul lui Tertulianu.
Pe la finea secuiului alu treilea însă, negura vanitâţeî
ş’a arogantiei dispare. Filosofia falşă şi absurdă a doc-
triniloră îmbătrânite se arată în totă goliciunea şi mise-
lia sa.
Chreştinii esă la ivelă plini de energie şi fortificaţi
prin lungile loră suferinţi.
Pe tronulă Imperiului Română se sue Marele Constan■
tină şi condusă de provedinţa divină îşi ea de divisă in
întreprinderea afaceriloră sale, sacrulă semnă cu cuvin-
tele in kocviucie. Chreştinismulu se face dominantă in
totu iraperiulă şi se respândesce in totu universulă. A-
tunci se deschide acea epocă ilustră a sinodeloră ecu-
meuice, atunci apară Vasilii, Gregorii şi Chrisostomiî,
lord divini, şi ne dau ocasiune de a re’noi memoria stră*
moşilor noştri; astă-di când pe tronulu Românescu şede
jnarinimosulu nostru Domnitorii Carolu I-iu, acarul di-
visă în gubernarea nostră este nihil- sine Deo, cu cuvin-
tele poetului se dicernu :
Salutări nume frumose
Se iubimu şi să sperămu
Si în nopţi întunecose
Diori! zilei s’aşteptămu.
C âcî a R o m e i s u v e n ire
C e - a d o r m in d f l n i le - a u lă sa tO ,
Si a lui Traian Mărire
Gând pe Daci au subjugatu,
S u n t u m o t i v e c e în c li n ă
S im p a tie şi a m o ru
S u n t u lu c e f e r i d e lu m i n ă
De s p e r a n ţ ă in v ii to r i i.
Trăescă ş i p r o s p e r e z e c u l t u r a ş i c le r u l R o m â n ă s u b
g u v e rn u lu m ă r i n i m o s u l u i n o s t r u D o m n ito r iu C aro lu I.
6. CotUknca
078 PR Hw c i

aceste satele si oraşele, bordeile şi palatele suntu pline

de fiiî sei. Si au ajunsu cu predica cuvântului până pesca-
unile episcopescî şi băncile senatoriale sfatuindu cu zel&
şi Convicţiune că a venitu timpul şi dreptatea divină cere
ase da cele ce suntu ale lu! D-deu luî D - c le ii . Institululii
meii nu este de mnltu născuţii.
Si decă ignoranţa trecutului, acelu flagelii alu genului
omenescii şi alu institutului acestuia n’ar fi respânditu
cu profesiune spre îmulţirea talantului şi folosulu su-
fletescu alii poporului, cele sacre până şi la codina so-
cietăteî, şi deca n’ar fi călcaţii în piciore cele stabilite
encă de la 1840 — ca în sfânta sfinteloru se intre numa:
ce! eşiţî din staululu meu, eră să nu sară şi pe de aiurea,
fructele sale ar fi şi mai splendide. Institutulu meu,
ne-ar mai dice Elu, decă ,lu vomii pune în comparaţiune,
in respectulu fructeloru sale, nu cu institutele bătrâne
din Europa, ci cu al fraţiloru noştri de suferinţa şi de
talia nostră de peste Dunărea, Elu ş’au datu fructele sale
cu abondenţa, şi în elu totu-de-una de la fundarea lui.
orfanii, fiii veduviloru şi alu Sermaniloru pe cari! igno-
rania şi nedreptatea timpuriloru î! alunga de pe aiurea,
si le refusa pânea sufletului, au aflatu adăpostu şi refu-
giu sub acoperimentulu seu.
Bine-cuventatu să’ţî fie numele şi memoria Venerabile
fundatorii. Orfani!, fii! veduviloru, alu sermaniloru şi
toţî-aceî ce au crescuţii şi sa’u educaţii în institutulu teu,
voru conserva in minte loru imagina ta neştersă în totă
vieţa loru. Si astă-dî când liniscea, pacea şi stabilitatea
feriilizeza şi fructiferă pamentulu Românescu : astă-dî
când o primăvară senină şi verde ivindu-se pe orizo-
nulu seu, invită pe muse a^şi încorda instrumetele lor
ca să ne înveselescă şi distreze cu concertele loru melo-
dioseşi armoniose; astă-dî când se lucră cu căldura şi de‫־‬
voiamentu pentru prosperitatea şi cultura nemuluî nos-
tru, cândimprejurulu Tronului Românu suntu consilieri
de acei Bărbaţi, cari! inspiraţi de faptele străbunilor noştri
punu templile museloru nostre sub auspiciile bărbaţi-
 INTERNATUL CAPITANULUI

GEORGE CRISTUREANU
PENTRU ŞCOLARII ORTODOCŞI SARACI DE LA GIMNASIUL ROMAN DIX BRAŞOV

Eroismnl în Resb6e şi sacrificarea averilor pentru acte de pie-

tate, adică : pentra înfiinţarea de institute creştinesc suotd cele
mal asitate virtuţi ale Românilor din România liberă.
Despre unfl sacrificiu de o asemenea natură, despre o donaţiune
pentru unu scopu filantropica a unul fia al României voîesc 8ă o-
capfl publicul cetitorii al acestei mult preţuite fol prin urroătdrele
rânduri.
Nu volesctl să făcu istoricul Institutului sas amintit, pentrn ca
este prea tâneru, ci voîesc numai a publica actul fandaţionald care
arată totu scopul, şi pentrn că supravigherea în esecnţiunea ace?‫־‬
tel donaţiunl este încredinţată sfintei Metropolil.a Ungro-Valachiel
din Bucurescî. Făcând acesta voia adăuga şi o skiţă biografică a
prea fericitului donatorâ.
Publicând acestea voimâ se lăsăma a premerge şi o amintire
despre meritul bisericel române creştine ortodocse; meritul religiuuel
nâstre pentrn sădirea filantropiei, şi a sacrificiului In inima Romă-
nilor. Institutele române vechi şi noi, care, le avem, fie acelea, bi-
serici sâfl MOnăstirI, Scole, şefi spitale probeză meritai Bisericel
române, ce a propagata asemenea acte morale.
Intemeetoril acestora institute sunt sâd nisce renumiţi Domnitori
români, seti nişte pietoşl boerl, carii atât pentra eroismul lor, cât
şi peutru pietatea lor aa remas nemuritori.
Acel evlavioşl creştini şi fii al României din timpurile mal rekl
 Ampublicaţii în numfirul precedenţii al foîe! unG dis.
cursu la skirabarea la faţă a Domnului şi Mântuitorului
nostru Iisus Christos, veniţii din partea părintelui Paul
Botoş, parochQ în Cubin, astă zi, tot pentru cuvintele de
stimă şi veneraţiune, către jurnalul «Biserica Ortodocsă
Română» părintele Bartolomeiu Baiulescu, parochu şt
asesorii consistorialii în Braşov, onorezăpre Redacţiunea
acestei 10! cu mai multe din elaboratele sele.
Mulţumind fratelui Bartolomeiu pentru consideratiu-
nea, ce acordă jurnalului, dând preferinţă colânelor· a·
cestel foi, pentru publicarea elaboratelor ş i a actelor, ce
nicomunică, Redacţiuneajurnalului «Biserica Ortodocsă
Română» supune la cunoscinţa lectorilor s6i de o cam
dată Testamentulu decedatului căpitana G. Cristurenu,
împreună cu skiţa biografică a acestui donatorii românii,
precumşi observaţiunile părintelui Bartolomeiu, relative
la actul de donaţiune.
Eaca cum se esprimă venerabilul părinte, Bartolomei \
Baiulescu, prin epistola, cu carea înainteză Redacţiunel
spre publicare elaboratele sele şi din care se potu. vedea
mai bine cuvintele, pentru care ştia să alege jurnalul
«Biserica ortodocsă Română» ca mijlocO de publicitate
pentru elaboratele şi actele comunicate:
«Precuita f<5ie, ce redigeaţi, meritând a 11 citită de fie-
care Românu, care scie carte, ea merită cu deosebire a
fi citită de intregu clerul românu. Acesta este unica 10ie
bisericescă, care tracteză materii mai însemnate in spe-
cialitatea teologică şi istorico-bisericescă.
«Am cititu articulii publicaţi delaeşirea e i p e n S a s tă -d l
cu atenţiune, căci mi sa împrumutatu d e D‫־‬nul George
Bariţu. Acum strămutându‫־‬se Domnia s a la Sibiiâ, m6
aflu necesitatâ a ml o procura. . . .
 PREDICI

ce căpitanul O. Cristv1r6un ln Testamentul 860 a pus dania sa 8ub

supravegherea Metropoliel Ungro-Valachiel din Bucureştii, şi f6rte
bine a făcut, ca nu seim ce aduce timpul. A mal fost o danie fi-
c u tă Metropolieî române gr. ort. din Alba Julia de către Constau-
tio Br&ncovânu lu moşia «Mireseştl, dăruita\n 13. Iunie anul 1700,
10S& sa reluat pentru ca Regimul politic de atunci al Austriei bus-
pendase Întregirea scaunului Metropolitan , unindu-se o parte
dintre Români cu biserica papistaşă. Acum re’niiinţ&nduse Metro-
polia gr. ort. din Transilvania şi fiind Înaintate petiţiunl ar fi ca
Ecsarcliatul se lucreze a se preda acestei Metropolii acea moşie,
pentru ca sa se p6ta susţinea ln lipsele sale bisericeşti şi kîar pro-
p&şi. Spiritul de progresu al Românilor din Transilvania se pro-
bâza şi din catalogul D-luî, Iaca, unde vede fie-cine mulţimea de
opere, publicate în Transilvania.
Am amintit acestea pentru ca biserica română sC se intereseze
mal mult de astfel de monuminte; şi s-tul Sinoda sa se intereseze
şi mal mult de provinciele românesc!, şi sa animeze pre fiii 861 ln
actele străbune.
Cu acestea noi credemtt ca facemll o precuvântare la actul de da‫־‬
nie al căpitanului Cristurenu, care de curge din ast-fel de idei şi
care '1 şi publicăm!! aici prin următorul TestamentQ.
B a rto lo m e iii B a iu le s c u
P&rochtt al cet&ţei Braşovului şi asesor consistorialii

TESTAMENT
In numele lu! Dumnezeu în St. Treime-Tatăl, careprin
fiul s6u lisus Christos a învăţat pre următorii s6i, ca să
se pregătescă prin faptebune la vieţa de veci, casăfieuna,
avend dragoste şi ca să fie îndurători către cel lipsiţi;
care prin siântul sSu duch a luminat şi sufletul mefi ;
m'a condus la lapte bune in vieţa mea şi mi-a ajutai,
binecuvântând ostenelele mele, în cât cu ajutorul Iul
 snnt şi a$î adoraţi pentrn virtuţile lo r; sg facem amintirea lor ]&
tiîtă ocasiuaea, ca să fie eternă pomenirea lor.
El a& urmat înveţătora evangelică, cănd aQ dăruit averile şj
moşiile lor, pentra ca să se înfiinţeze Institute; eî şi ati ridicat mo-
numente prin acestea, nu de bronz, — ci neperitdre.
Şi astă-ςΐΐ în timpul suprem al materialismului sunt preţuiţi a-
cel bărbaţi rari, şi consideraţi ca bărbaţi al nmanităţel, pentru ca
aa dăruit averile lor în folosul posterităţel şi astă- φ sftntfl imitaţi
de alţii precum este şi Donatorul nostru D. Georgie Cristurenu.
Nu e mica meritul acelor nemuritori, cănd vedem încă mulţimea
ii stitutelor filantropice din România liberă, din Bucovin’a şi Basa-
rabia. Aceste sunt astă-ςΐϊ nisce monumente însemnate, la care se
oprfscO călătorii şi scriitorii streini, carii descriindule, aa rădicato
României, pentru că aa aflat îu dînsa, asfel de institute, construite
eu artă, ca tfâoăstirea de Argeş, ajutăt6re pentrn omenirea sufe-
rindă ca ospitalele Brancovenu, Colţea, s-tul Spiridon este şi
fine că România este presărată de s-tele Monăstirî, unde creştinii
din t 6te timpurile aa aflata persone pietose.
Aşa este! Fiii României trebue să fie recunoscători părinţilor
lor, pentru jertfele aduse de denşi din a căror venituri se ajută şi
astă-<jlî cultura naţiunel şi instituţiunile statului.
Dincdce de Carpaţl încă aflăm asemenea danii tot de la fiii Ro-
mâniei: în Transilvania la Braşov done moşii dăruite Bisericel sfiu-
tel Treime din Cetatea Biaşovulul de Principele Gri gore Branco-
venu cu destinaţiunea ca venitul lor să se întrebuinţeze : pentru
susţinerea unei scole, în care să se Înveţe lim bi şi filosofiie şi să
se ajutoreze Săracii; să se face parastasu la Prasnicultt pogorirel
duchulal sfânt.
Durere însă, că nefiind nici o supraveghere din partea dăruitori-
lor, nu se împlinesce dorinţa testatorului. In şcolă sunt 6—7 copil,
aduşi de prin România, săracii plângă ne mângăeţl, Iară parasta*
sal se face In Dumineca de după Rusalii.
Ca venitul acestei donaţiunl se luptă fiii acelei biserici, creştinii
GrecoBulgari, care afl administraţiunea avere! bisericesc! cu creş-
tinil români din cetatea Braşovului. E l, ca nisce păgâni, de o mul·
ţime de ani abuzeză de acele venituri; şi acesta din singura causă
că nu e una controla, spre a se eseeuta dorinţa testatorului; etă de
Comitet şi Sinod parochial, să eeecuteze dupăm<5rteamea
următârele :
a) Casele mele din Bucureşti, din Mahalaua«Pitarmoşfi»
saii Popa Ivascu, aprâpe de peţa Amzel şi de Grădina
Episcopie! aflătâre intr'o curte dou6 perechi case acope-
rite cu fer alb englizesc sub No. 22. lipite de casele Iul
Gostache Crejulescu englezu, să le înscrie după mdrtea
mea pe numele bisericel sfântului Nicolae din Scheiu in
Braşov. Sfânta biserică după m<5rtea mea pe viitor să
ingrijescă de ele şi să ea venitul lor. La cas când nu s'ar
putea casele înscrie penumele Bisericel sfântului Nicolae,
sen n’ar putea să aibă biserica proprietate in România,
la acest cas o împuternicesc pe sfânta biserică, ca să le
vendă — aflând că mie mi sa oferit pe ele patru mii de
Galbeni, — căci sunt solide şi la loc de frunte. — Veni-
tul lor este adi chirie 230 de galbeni, din carii scoţia-
du‫־‬se dările şi spesele, române un venit anual de 21MJ de
galbeni, căci dările şi spesele nu se sue mal sus de 30
de galbeni. Astfel casele dau unu venit curat pean preste
una miă florini val. austriacă. Diacă sfanta biserică nu
va putea îngriji de acele case ale mele din Bucureşti şi
le va vinde, cu bani căpătaţi pe case după venzare, să
cumpere o mgşiă, care să aducă venit curat, preste o miă
florini val. austriacă.
111. (Cu) venitul caselor mele din Bucureşti, seu al mo·
şiei in semnate in p. 11. lit. a, in cel trei ani din tâiu
după m0rtea mea să’l lea sfanta biserică, pentru ca să a-
acopere cheltuelele şi spesele, care saU tăcut la inmor·
mentarea mea, asedendu ml corpul in Monumentul din
Cimitirul de la sfanţul Nicolae, care mi l am pregătit eu.
Înmormântarea mea să se face cu cuviinţa, careva afla o
slânta biserică in înţelegere cu D. Andrei Popovicl, a011
cui meu. Cu banii, ce vor râmânea din venitul celo trelr
ani dupo m<5riea mea, care vor fi preste trei mii lloriu1
val. austriacă, după acoperirea spesclor inmormentirel
 Dumnedeu am putut din nimica să fac o avere pe drep.
tate şi prin economie f<5rte strictă, cu care în vieţa mea
am fost îndestulat; acum dispuifi pentru viitor de aces
ta. După ce Dumnedeu a voit, ca eu clironoml de apr<5pe
adică: părinţi, fii, fraţi şi nepoţi să nu am, cum şi aceia
că eu cu sociele mele, cu care am fost căsătorit, dintre
care cea din teiu a murit şi unica fiică, care am avut
cu ea încă a murit; eră de socia din urmă m’am despăr-
ţit prin formele bisericeşti, fă ră ca să avem copil şi fsrs
ca să albă ea vrun drept de pretenţiune asupra averi
mele de o parte, de altă parte venind βύ în Transilvania
la bâtreneţele mele şi lipsindu‫־‬m6 de cel mai sincer a-
mic şi dohovnic al meu, de Marele Părinte Metropolit
român gr. or. Andreiu Saguna, m’am încântat de fap·
tele sale şi m’am hotărît a face şi eu după el, cât voiţi
putea şi anume : pentru Românii gr. or. din Transilva*
nia; pentru aceşti fraţi asupriţi al cercate! mele naţiuni
române.
Spre acest scopu am hotărît încă până mă aflu din
mila Iul Dumnedeu în deplină consciinţă a aşeza şi a lăsa
in modul cel din urmă şi nestrămutabil urm ătorele dis*
positiunl. care după mdrtea mea să se esecuteze cu mine
şi cu averea mea după următ0rele puncte :
I. Testamentele făcute de mine, codicelele şi tâte seri·
erile, făcute până acum, pentru caşul de mârteşi pentru
avere înaintea acestui Testament, afară de Testamentul
casei din Braşov No. 416, care se află lajudeţul Braşovu*
Iul şi afară de dania Stupinei făcută la scâlele române
gr. ort. din Braşov şi de dania pământurilor făcute la
Seminarul gr. or. din Sibil, le desfiinţez şi să se socotesc^,
ca nisce hărţii albe.
II. De clironom universal al meu las pe sfânta biserică
română gr. ortodocsă din Braşov în Scheifi, cu hramul
Sfântului Nicolae, cu îndatorirea/ca onor. Epitropl, onor.
 687

ternatul meu, să ajungi acel scop, ca Şcolarii s S cresc!

cu irica Iul Dumnezeu, cu moravuri bune şi religioşi,
dispui« : ca să fie un Director al Internatului; fiindcă
am încredere în Duhovnicul, ce mi am luatacum Părin-
tele Bartolomeiă Buiulescă; fiindcă l'ara îndatorat In
vieţa lui să se r<5ge lui Dumnezeu, pentru sufletul meu
si fiindcă este catichet la sc61e, lu las, ca să fie — până
vafi în vieţă—cadirector al Internatului meu,să’l cerceteze
in t0tâ dioa; să ingrijescă decrescereabunăa Şcolarilor,
pentru aceste osteneli şi pentru ca să-ml scrieşi tipareşcă
biografia mea în broşuri, las ca s6 albă onorariu din ve*
nitul caselor mele seu al banilor, ori al moşiei ce se va
cumpăra, două sute fiorini val. austriacă, pentru care
îndatorez pe onor. Comitet parochial de la sf. Nicolae, ca
sâ'l numere în fie-care an.
V. Fiind că ,ml zace mult la inimă dorinţa, ca Roma-
nil să fie una şi fiindcă s’a măchnitsufletul meu, v6zend
cum prigonesc streinii şi duşmanii Românilor pe Ro-
mâni prin el însuşi, adecă : prin lăţirea religiei unite
gr. catolice, cu care nisuinţa se aduce multă şi mare
dihonie între Români şi prin care lăţire se Iau averile
bisericilor românescl devenind sub administraliunea
fondurilor papistăsescl; vfidend, căpentru acest scop's’au
încunjurat tarte tare şi Românii gr. ort. din Braşov, în
câtu gazetele an înscrisă anul acesta, că se face biserică
unită in Braşov, de acesta m'am îngrijatforte tare şi am
scris pe Monumentul meă drept atenţiune Românilorgr.
ortodocşi din Braşov şi drept apărare de acest rfifi, care
aduce mare dihonie între fraţi aceste cuvinte :
«Scola din Blaj iu n ’am In vet at
Ci pe a la i L az a r 81 pe a la i Eliad,
Ce rom ânism ul ne au dat,
G ând am fost degenerat·.

Apoi o notă mal jos : «Sc01a esui tică a Românilor re

negaţi» — Monumentul meă acesta şi înscripţiunea de
 686 PREDICI

ş i c u cel ce s e v o r a ii 1 g a t a s e u în. p o liţ e s ă s e p lătesc![

v a fi d e p lă tit. A p o lo n o r . C o m ite t p a r o c h ia l s e ti o n o r . Sinod
p a ro c h ia ld s ă fa c ă o r e n d u e lă , c a s ă s e Ia c ă p a r a s ta s în
d iu a d e sf. G e o rg e ş i s ă p o m e n e s c ă , iă c e n d u - s e ru g ă c iu n i
p e n tru s u f le tu l m e u i n to t a n u l .
IV. După trei ani de la mârtea mea îndatorez pesfânta
biserică a sf. Nicolae şi ca datâre să dea lumină şi indu
rare, cred, că primesce a îngriji, ca cu venitul caselor
mele din Bucurescl, al banilor de pre ele, decă se vor
vinde, seu al moşiilor care se vor cumpăra din acel bani
luaţi de pre case, să se înfiinţeze — după dorinţa, ce a
avutu prea iubitul meu Părinte Metropolit Andrei Sa-
guna,—un Internat pentru adăpostirea, hrana şi cresce*
rea morală a studenţilor Români gr. ortodocşi, carii vor
înv6ţa în Gimnasiul român gr. ort. în Sc01ele reale si
comercialeromânegr. ort. din Braşov. Numele să i porte:
aInternatul Căpitanului Cristureanu. Înfiinţarea iul să
se facă îndată, după trei an! de la mârtea mea. Folosirea
să se facă astfel:
ψ a) Până se vor crea mijldce, spre a se cumpăra o casă,
să se ea o casă corespundâtâre cu chirie. In acestă casă
să se aşede o femee morală, seu bărbat, cum va găsi Co
mitetul parochial cu cuviinţă, ca să îngrijescă de curăţit,
w de spălat, de încăldit şi de un cost f0rte simplu, la aţâţi
şcolar! săraci, câţi se vor putea prevedea din venitul de
la casele mele, seu vendenduse, din venitul banilor, seu
al moşiei, ce se va cumpăra pre el. Costul îngrijirea în
ţlile de post să fie cu post.
b) Aşedarea şcolarilor români gr. or. săraci în Inter-
natal meâ, să se face prin concurs, către comitetul pa·
rochial al bisericel sf. Nicolae, care va primi pre cel mal
săraci, pre ce! mai morali şi pre ce! mal diligenţi şi ,l va
aşeza în internatul meu.
c) Fiind că m’am convins, că din cuartire îs! însuşesc
Şcolarii năravuri bune seu rele şi fiindcă doresc, ca In-
pjni cu 13 pogâue; un unghiu de fenaţă de preşle ‫ ל‬po-
g60e de la P!‫־‬ais şi Văduva Prais 2 pogâne; apoi pe pi
oientul comunei Tel, Marcoş şi Vama Buzăului 19 ρορό-
ae. Acestea le am pas pe numele Seminarului din Sibiu
spre a se folosi de venitul lor. îndată ce se va vinde un
petec din aceste pământuri şi pe acestea să le ea slânta
Metropolie gr. ort, din Bucureşti sub stăpânirea sa.
VIII. ln fine casa mea din Braşov uliţa noă de jos No.
410 remâne după cum am făcut dispuseciune —într'uu
Testament depus la judeţul Braşovului —muerei, care
m'a servit anume Johana Katernabek, născută Johana
Bom, care are un Copil schilav şi o tetiţă, ca să facă ce
va vrea cu acestă casă. Asemenea şi acareturile din casă
sunt ale el. Datoria depre casă o va plăti ea cu amorţi·
saţiune.
Ga acestea am însemnat şi am aşedat voinţa mea cea
mal din urmă, ca să fie nestrămatabilă şi am chemat
martorii subscrişl onorabili, care adeverind şi întărind
acest Testament prin subscrierea mea proprie şi prin
subscrierile numelui lor, am dăruit cuacestat0ţă averea
mea de trei deci şi şepte mii florini —fără casele din ce-
tate— naţiunel române gr. ort. din Transilvania. Braşov
in anul Domnului 1874 adică : una mia opt-sute-şepte·
ded şi patru; Luna Novembre in 20.
(L. S). Căpitan George Kristurenu. m. p.

cetit acest Testament ca voce tare de uaal dinsubscriţi trei

martori ţi cel daol alj-ϊ martori cu D. Căpitan 6 . Cristareuu aQ
ascultat şi a primit intru ttfte cu observarea : <ca Inloc de pogon
8ă86înţelegă holdămare de 1600 stânjinl şi eu acâsta a subscris
Testamentul acesta,
Cercetânduse Testamentul acesta sa ve^ut că corectori nu sunta
68S

pre el; să se conserve şi să nu se ştergă o literă din in.

scripţiunea de sus. Drept acesta, ca să se asigureze las ·
a) Copie vidimată di a acest Testament la sfânta .\!e_
tropolie română gr. ortodocsă din Bucuresci, curugarea
ca să ingrijescă de aceste disposiţiune.
b) Rog pe sfânta Metropolie gr. or. din Bucuresci, care
are îndatorire după normativele bisericeşti, a îngriji de
Românii gr. or. al Ungro-Valachiel adică : de cel din
Ungaria şi Transilvania, ca să nu rătăcescă, să binevo-
escă a primi şi controla la dania acesta a mea, care nee-
secutându‫־‬se conlorm Testamentului acestuia, seu şter-
gendu-se o literă după Monumentul meu; seu neprimind
biserica sfanţului Nicolae aceste îngrijiri, atunci sfânta
Metropolie din Bucuresci română gr. ortodocsă să eave-
nitul caselor mele, al banilor seu al moşiilor, care se
vor cumpSra cu banii de pre case, folosindul la sf. Me·
tropolie in Bucuresci, spre scopul numit.
VI. Stupina mea dupre pămentul Braşovului cu m o ş ii
aprdpe 40 depog0ne, fie-care pogon de 1600 stânjinlcare
aduce aţjUvenit anual 600 fl. v, a, o am fost dăruit Seo-
lelor române gr, ort. din Braşov şi o am pus pe numele
lor cu acea destinaţiune, ca după m<5rtea mea veniturile
Stupinei să fie în folosul sc01elor gr. ort. din Braşov,
insă numai pre cât timp vor fi profesori gr. ort. îndată
ce vor fi de altă religie sfânta Metropolie română gr. ort·
din BucureşU, să lea acest venit, întrebuinţândul la
sfânta Metropolie.
VII. Fiind că m’am convins, că clerul român gr. ort.
din Transilvania p6te lucra mal mult pentru lumina şi
morala poporului român, ca să p6tă deveni cler luminat
—cum sa silit nemuritorul Părinte Andrei Saguaa,
m’am îndemnat şi am făcut o danie la Seminarul gr.
ort. din Sibiu, cum am fost făcut şi la Gimnasiul român
din Braşov. Am cumpărat 40 de pog0ne, fie-care pogon
de 1600 stânjinl pre pămentul comunei Hotbav; o stu-
 BIO G RA FIA

G E O R G E CR I S T UR E ANU
F O S T CAPITAN IN ARMATA ROVAXIBI

Greorge Cristurenu — dupre descrierea proprie, este fiiul lui

Teodor Sucia din Câmpu lung şi al mamei sale Revelca, fiica Pro■
topopuluî gr. or. din Mureş-Cristur In Transilvania. El s’a născuta
In 10 Aprilie anul 1310 şi botezUndu-se i 8a dat numele naşului
soil «Greorge». Curând după acesta, n'-posând Tatăl lui, mamă 8»
l’a adus în Transilvania. Aici l’a adoptat moşul lui şi a luat numele
acestuea de: «George Cristurenu». Find el, ca copil încă mic, mama
lui a mers ca dânsul la BucurescI: Aici a căpătat ea o condiţi une,
de a se putea lirăni şi astfel ajungând copilul anii de şcolă, l’a dat
să înveţe carte In 8c01a sântului Siva, care atunci se numea sc61a
101 Lazăr. Copilul înveţând câţi va ani parte la Lazăr, parte la E-
]jad, a întrerupt stadiul şi a fost pre lângă nisce fii in case boerescl,
până ce a ajuns etatea de 22 de ani. La anul 1830 a intrat, ca
soldat simpla, în armata României de graniţă şi a servit cu ere-
dinţă şi ca acurateţă tn timp de 24 ani sub stăpânirea Domnito-
rilor României : Ghica, Ştirbei şi Bibescu. 10 serviciul sâfl milită-
reset! a făcut Înaintări până la rangul de căpitan. George Cristu-
rânu a fost căsătorit de doă ori. Cea din tâifi consortă s’a numit
Ecaterina, cu care a trăit In viâţa sa conjugală abia 5 ani, in care
timpii din acâstă căsătorie a avut o fiică. Curând după acâsta a re-
posat acâstă consârtă a lui şi a repoeat şi fiica, ca copilă mică,
cariiambesaQ Înmormântat în Câmpu-lung. După acestă nenorocire
mal târziu s’a căsătorit ca D6mna Ecateriua Critenu cu care din ne·
fericire, — nepotriviada-se în temperamente, s’a despărţit prin
forul matrimonial metropolitan gr. ort. din Bucureşti.
După acestea în anul 1852 afi eait din serviciul militară in
pensiune şi a voiajat prin t6te părţile Europei vre‫־‬o opt ani de <Jile.
De la anal 1860 a venit şi s’a aşezat pentru restul vieţel sale a
locui in Braşov, parte pentrn temperatura sănăt6să a acestnl locu
şi parte pentru băile de aici şi din apropiere, cum şi pentru a duce
o viâţă mal retrasă şi economică.
In Braşov a fost preţuit şi atras pre lângă sine d‫■׳‬ ·către fostul
atunci protopop, acum Episcopii, Prea sfinţia sa Părintele I‫>׳‬n Pi»-
pazu, care a tras atenţiunea şi a făcut pre reposatul căpitan G.
 ei la p. II, rândul 1. este între rânduri scris «Curte»· la p y
rândul 9 . este scris gros «Gazetele att scris» ţi pe pagina din urm*
rândul 1 şi 2 s'a mânjii Cu acestea se adevereză.
Dr. Otroban Nandor m. p. martor.—B artololom eiu Baiulesc1
m. p. martor. — Andrei P r p o v id m. p. martor.

Fublicându-se acest Testament, aflăm din trânsul, ca se tnd&.

torâză sf. biserică a sf. Nicolae din Braşov, ca îndată dopa trei ani
de la m0rte să înfiinţeze 'Internatul Căpitanului G. Cristurânu. A-
cesta era să se Întâmple în Dec. 1877. şi nici agi nu s’a întâin-
platfl. Testatorul, temânda-se de neesecntare, pune dania sa şi ese-
cntarea el sub supravegherea sf. Metropolii române din Bucuresci
şi gice : «Rog pe sf. Metropolie gr. ort. di a Bacureştl, ca 8â
«bine volască a primi controla la dania acesta care, neesecutândus-se
<sefl ştergându-se o literă după monumentul meO, să eavenital ca-
selormele* etc. etc.
Sfânta Metropolie gr. ort. din Bucureşti e dat6re să cert deslu-
şire de la Ven. Consistor gr. ort. din SibiO de s’a esecutat acest
Testament şi să ea din timp in timp cunoscinja despre aceste în-
credinţări ale sale.
Na tficem acestea din vr’o temere, ci din îndatinam Românului
mai ales în cele de cultnra de a lăsa lucru de agi pe mâne, cn
care îndatinare se face mare pagubă cultarel şi din acel temeifi.
ca să se vagă şi pre aici, că esista unu Esarchat român ortodocs,
careeste^consciinţios îndatoririlor sale. Astfel ’şi vor putea încredinţa
şi alţi creştini daniile supraveghere! bisericel române şi Biserica
va fi mama scdlelor şi &culture! adevărate.
scoţeud dările românii ca venitu carat 2 0 0 galbeni, sen o mie florini
vaI. austr. E l m ai arată]ca pe acele case 'i imbia 4 0 0 0 de galbeni
s6fl 2 2 de mii florini vai. austriacă. înfiinţarea acelui Internat o
chofcftrlse să se face după trei ani do la mortea sa, pentru că venitul
din aceşti tre i a n i, l ’a lăsat bisericii sfântului Nicolae din Scheia
jn Braşov, unde Îşi făcase monumentul sâfl, şi ande dorea să fac‫׳׳‬
m ulte Îm bunătăţiri.
N a tu ra şi vieja căpitanului George Cristur^nu a fost forte deo-
eebitâ; n atu ra a fost astfel, că el, crescând milităresce şi in case
boeresci susţinea fără şuvăire părerile sale, fundându-se pre lode-
jungata sa esperinţâ, apărând cu m ult curagia pre conservatorii bo-
eri rom âni, şi 4 icend : că el are cunoscinţa de câte pericole a ape‫־‬
rat aceia Ţ âra românescă şi că acei boerl au făcută institutele, -pi-
talele, etc. care le are astă-di România şi Moldova şi le a apărat
pistrândule îm preună cu Ţâra până astă-di. El a crescută lu case
boeresci şi vieţuind in tim purile boerilor Români, a vc‫׳‬j ut, cum
^icea el, m ulte fapte filantropice şi astfel a adoptat principiile po-
litice ale Conservatorilor. El le apără ea m alt foca kiar şi in scris
prin foiţe volante umoristice, ca cari combatea politica şi prinei-
piile partidei liberalelor diu România. — Pentru dlnsul era ana i-
dealt! Gestiunea însurăţeilor din România, despre care reson’a , câ
trebue resolvată cât mai ne’ntânjiattt fiind câ acesta apără pe popo-
ral |e ran fl din România de sărăcie, şi de proletariat. Acea, — di-
cea el, — de a d’a pământuri junilor români carii se căsătoresc(!, a
fost o în g rijire prea sfântă, acea era adeverata împământenire şi im-
proprietăţire a Românului din România. — In tot locul striga, c i
trebue să se esacateze legea Însurăţeilor.
Câte-o-dată el părea mare liberal, şi Omul timpului, insă in fapte
şi resone susţinea cum nltâ hotărîre vieţa religiâsă, şi morali. Susţinea
şi propaga, câ biserica ortodocsă română este anieal scota şi mijlocu
pentru apărarea naţionalităţel şi pentru ealtura Rom ânilor, de acela
el era inamic bisericei gr. catolice căci dividase pe Români În două
partide şi că acesta biserică este unii mijlocu de desnaţionalisare; el
vânase bărb aţi rom âni, carii lnvâţase In Blajd, ca capelani şi u
Abaţi papistăsesci şi carii, negaO, că sânt români ; audise
cam istorisea 6 1 despre mal mulţi români inteligenţi gr. cat.
carii prin biserica catolică şi priu căsătorii, se maghiarizase pentru
câ astfl-felfl să se Inaiuteze şi mai m u lt; audise despre activitatea
In proselitism a Capilor acestei biserici şi despre broşurile, care Ie
slobozia(! ei când se fâceail epucopi şi acestea i se dise o u ri ne
,npăcată lu contra bisericei unite, care ura şi-a esprimato şi prin
monumentul seu, pre care l’a făcutu fiind Încă In vietâ.
Decă iea ciue-va ta cousideraţiaue scopul ţi reeâuele reposatnlul
Cristarânu să albi, im interes viu pentra pasările de desvoltare 1
cultură a Românilor de pre aici şi Γ&decişii şi pre dinsul lajer£
fele însemnate, care se facfl de c&tre Români pentra sefila. Ţ0,
mal pre atunci se făcea zidirea scâlelor gimnasiale şi Români! g'
siliaOlntr'0 parte şi ln alta pentra subvenţionarea lor şi peDţr
satanele profesorilor. In timpu de 14 anî, cât a petrecut în Braşov
G. Cristurenu vezând acestea a participat şi dânsul cn mult zela
Afocut o catedra In sala Gimnasiulul; a cumpărat şi a dăruit Gim^
nasialol o Stupină care aduce venit 600 fl. v. a. pe an, a dăruit
armele şi epoletele sale de ofieer Museuluî Grimuasial.
A dăruit şi pentra repararea bisericel din Ormenas o sută de
floriul şi alte. Aceste fapt© ale sale şi ca deosebire zelul lui pentru
cultura şi înaintare prevesteau, că averea, de care dispune, aresase
destineacestui scopOsfânt. Deacestea Marele Afchiepiscop şi Metro-
polit Andrei Şaguna 110 iub?a şi Ί preţuia forte mult, mal ales, a
făcuse o danie însemnată de 4:0 de pogone şi pentra Seminariul ^
ori diu Sibifl. Mal mult se încântase, camdice singur inTestamentul
seă reposatul Căpitan G. Cfisturenn, de faptele şi jertfele Archi-
păstorului Andreiu Şaguna, care Ie urmărea şi le cerceta cu malta
ispitire. Acestă urmărire a desvoltat întrensul plăcerea şi hotărlrea
ca să facă şi el asemenea şi sa imiteze şi el pre acel părinte rarii!
D8 acesta el Ί avea de stea conducătore şi prea des, ,ίΰ pomenea.
Şi mal câştigase convingerea, pre carea adese o descoperea, că Bo-
mţnir de sub stăpânirea Austro-Ungariel namal sub biserică se
pot âesvolta. De acesta el doriâ să avem preoţi calţl, pentru că el
pot ajuta la desvoltarea masei poporalul românu, atât ln eultnră
prin înfiinţarea de sc01e populare elementare, cât şi Inviâţa morals
şi economică, socială. Acestu scopii armăriadal şi publicândul, pen*
trurealisarealuî a ftcttt şi danii Însemnate la Seminarul theologicQ.
Informându-se, că şi din Gimnasul din Braşov, partea cea mai
mare a studenţilor, care e să se facă Preoţi şi învăţători, de aces-
h asupra acestui Gimnasiu şi a îndreptatu privirile sele cugetând :
cumsă facă. pentru ca să fie cercetat de către mal mulţi şcolari
români. Ajungead el la convingere, că causa, de ce na e cercetat
şi mai bine acest Gimnasiu, este parte : sărăcia Românilor, care
nu lasă pe părinţi a ,şl da pre fiii lor la sc61ele secundare şi lacele
mal !nalte, parte: că Gimnasinl este la o parte In Gfaniţa ŢM
Spre a înlesni cultura şi adelatura pedeca el sub influenţa sub-
semnatului s’a chotăritu a înfiinţa un Internat, care 8ă-I p6rte nu-
mele s8fl şi In care să se adăpostâscă şcolarii săraci, Insă diliginţl
şi să fie creseaţi eu moralitate. Şi ca mijl6ce de realisarea a unor
asemenea scopuri el a dăruitO casele sâle din Bacuresci, situate In
mahalaua Pitirmoşu, care caseaduceau kirie 235 galbeni, din carii
 CUVfiNTU
LA
DUMINICA II-a A SANT. ŞI MARELUI POST
PRONDNŢATU IN CATEDRALA M ITROPOLIEI MOLDOVEI IN 1875.

Areintratu Iisus 1n Capernaum după câte-va dile; şi s’a

audiţii câ este în o casă. Si îndată s’au adunaţii mulţi,
câtu nu încăpeţi nici pe longă uşă, şi el le grăia cuven-
tulu seu. (Marcu G. II. o. 1, 2).
Extraordinară pare a fi fostu, fratiloru Creştini, puterea
Cuventuluî Mântuitorului lumeî, miraculâsă influenţă
era asupra mulţime! poporeloru ! Abea trecuse câte-va
luni de la începerea divine! sele misiuni pentru genulu
om enescu şi Evangelistulu Mateiu ne informeză că : li-
sus predicendu Evangelia împărăţie! lui D-cleu în Galilea,
eşise vestea despre Elu prin totă Siria, în câtu îlu urma
m ulţim e mare de poporu din Galilea, Decapule, Ierusa-
lem u, Iudeaşi decea parte de Iordanu (Mat. IV, 23—25).
Oameni! — dotaţi fiindu firesce cu nobila facultate
de a raţiona şi vorbi, totu dăuna au făcutu mare usu de
aceste frumose daruri, şi cu deosebire s’au aretatu bine
dispuşi a asculta pre alţi! cuventându şi înveţându. —
De acestă fericită disposiţiune folosindu-se mulţi bărbat!
deştepţi şi înţelepţi, au voitu prin discursuri mâestrite,
scrieri erudite, să reformeze in bine starea socială a con-
timpuraniloru loru cetăţeni. Si câte o dată aceste incer-
car! generose au şi reuşitu.
Prea p u cin u înse seu mai nimica solidu nu s’a stabili tu
în privirea viete! interne, a adevăratului destinu a o-
mulul. «In multe feluri şi in multe chipuri de demultu
D-^leîi grăindu părinţiloru noştri prin profeţi, in aceste
mai depre urmă ţlile au grăitu noă prin fiiulu (PaulEbrel
I, 1), rlice Ăpostolulu ginteloru. In adeveru, vieţamorală
— sco pul îi principalii pentru care este creatu omulu, —
dirigindu-se şi guvernându‫־‬se de principii universale,
—aplicabile la tote timpurile, —Si generale, —care se
 694 PAED'Ct

căpitan G, Cristurenu, «că Românii trebue 83. fie ana, solidari *‫ן‬
si 30 ajute in progresul, pre care-1 pretinde tim pul; atunci nu tre.
bue osândit(!, că vorbea preocupat şi că se temea forte de lăţire!
religiunei papi8tfiSQ3ci, cum o numea el. — E l a vorbit, a strigat
a scris în contra celor, ce difereaO de părerile lui, însă nici de cum
din patimă sefl din reutate, ci din convingere, crezând că aşa cum
cugetă densul, este mai bine a procede în cultura Românilor. Şj
n’a veai ce să replici când «jlicea : «Efl voesc să ved fapte, jertfo
danii pentru înaintare şi nu vorbe. Vorbele sunt mijlâce pentru
plapomă, pentru punga sa proprie; Românii sunt săraci, să nu 3e
despre, ei pre ei, ci să se ajute unii pre a lţii, să nu se certe în dru-
mul înaitări şi să nn se împedice unii pre a lţii, ci să-şi înlesncsci
progresul*.
Viaţa căpitanului G. Cristurenu, de când a eşit din serviciul mi-
itarfi n’a prea fost regulată, ci mai m ult constrânsă la o economie
forte strictă; adesea 'şi gătea singur bu cate; adesea 80 folosea do
hrana cea mâi simplă. Acâsta o făcea cu scopfl, ca să păstreze mai
mult din averea sa pentru binele public, pentru Înaintarea culture!
Românilor. Astfel căpitanul George Cristurenu, pre lângă t6te pa-
rerile lui, pre lângă ori ce slâbiciani omenesc!, care s’ar fi putut
afla şi la dânsul în acestă lume am ăgitdre, ,şl are meritele sale
deosebite putem dice chiar v irtuţi.
El s’a ridicat din părinţi ca totul s ă ra c i; a servit în armata Ko-
mâniei cu ondre, ajungand rangul de c ă p ita n ; a agonisita prin eco-
nomie şi păstrare o avere de trei-<Jeei şi ş6pte de mii adecă: 37,000
fl. V. a, care tâtâ a dăruit’o pentru cultivarea fiilor naţiunei române
gr. ort. din Transilvania. Acesta trece de la fapta bană la virtute
şi ca atare el cu astfel de fapte e vrednic a fi recomandat de esem-
piu şi tot Românul trebue să-I $ice : E te rn ă $ ă ‫־‬i fie memoria lai.
 Despre sine E iu d i c e : «Eu s u m p â n e a v i e ţ e i , cel ce
vine ia mine n u v a f l ă m â n d i , ş i c e l c e c r e d e în m i n e n u
ya. înseta nici-0 d a t ă (I o n 6 . 3 5 ). S ’a p l i n i t â ti m p u l ii, ş i
s’a a p r o p i a t u î m p ă r ă ţ i a l u i D - d e u ; p o c ă i f i- v e ş i c r e d e ţ i
în E v a n g e l i a m e a ( M a r c u 1. 1 5 )» . A p o i, c a r e e r a u o r e a-
cele bune c r e ş t e r i a l e s a l e , n e m a i a u d i t e p â n ă a tu n c i ,
şi cu totulu i n o p o s i ţ i u n e c u d o c t r i n e l e p o lit ic il o r u >i a le
glosofiloru d e c a r e s e c o n d a c e a s o c i e ta te a o m e n ă s c ă d in
acelâ t i m p i i ? D ‫ ־‬d e e s c u l u M â n tu it o r ii , i n o p u s it iu n e c u
îngâmfata d o c t r i n ă a S to i c i lo r â , c e p r e t i n d e a â c ă n u m a i
inveţaţiî p o t u a s p i r a l a n e m u r i r e a s u f l e t u l u i , ş i la d ig n i-
tatea de o m u , a n u n ţ ă c e l o r u d i n i n t u n e r i c u l u ig n o r a n ţ e i
buna v e s t i r e , d ic â n d : f e r i c i ţ i c e i s ă r a c i la s p i r i tu , c ă a
vostră e s t e î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r u , f e r ic iţi c e i c u r a ţ i la i-
nimă, c a a c e ia v o r u v e d e a p re D - d e u . S i î n c o n t r a b o g a -
tiloru l u m e i , a E p i c a r e i l o r u c e - ş i p u n u to tă s p e r a n ţ a v ie -
tei in t r a i u l u l u x u r i o s i i ş i r e s f a ţa tu , p r o m i t e a lip s iţilo r ii
şi c e l o r u c o n s u m a ţ i d e tr i s t e ţ e , p r o m i s i u n i i n b u c u r ă t o r e :
fericiţi c a r i i f l ă m â n d i ţ i a c u m , c ă v e v e ţ i s ă t u r a (L u c a 6 .
2 1 ) ; f e r i c i ţ i , c a r i i p l â n g e ţ i a c u m , c ă v e ţ i r î d e (2 2 . E a ră
o e lo r u ^ c e z ă c e a u s u b u m b r a m o r ţ e î s c l a v ie i ş i a p e r s e c u -
tiunelorii d i n p a r t e a p u te r n ic il o r ( ! d i l e i ; a i n j u s t i t i e i d i n
partea m a g i s t r a ţ i l o r ( ! , ş i a to t u f e lu iu d e a s u p r i r i d e a d -
m i n i s t r a t o r i i c r u d i ş i n e m i lo ş i , l e a s i g u r a o a u d i ta s p e -
ranţă c a a d m i ţ â n d E v a n g e l iu lu s e u , v o r u fi d e p lin ii s a -
t i s f â c u ţ i : f e r i c i ţ i c e i b lâ n r li c ă a c e ia v o r u m o ş te n i p ă -
m â n t u l u ; f e r i c i ţ i c e i p r i g o n i ţ i p e n t r u d r e p ta te , c ă a c e -
l o r a e s t e î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r u ; f e r ic iţi m ilo s tiv ii, c ă a c e ia
se voru m i l u i (M a te iu 5 . 6 — 4 1 ). m f in e , f i in d ‫־‬c ă p r in
a s e m e n e a i n v e ţ ă t u r i u r m a a v e n i i n c o n f lie tu c u t o t u c e
s e p r e t i n d e î n s o c ie ta te a u m a n ă a a v e a v r e o in f l u e n t a
materială ori m o r a lă , t r e b u e a c a ş i c e l c e c r e d e a u i n E lu :
discipnlii ş i m a r e p a r te d i n p o p o r u . o e d e o c a m d a t ă 11
urmau a d m ir â n d u l u . — s ă s e v a d ă a f i d e s p r e ţ u i ţ i ş i p e r -
secutaţi; p e n t r u c a r e M â n tu ito r u lu 11 in c u r a g i a z ă , rli-
c â n d u *: f e r i c i ţ i v e ţ i fi c â n d u o m e n i i v e v o r u u r i , si c â n d u
ve v o r i i i s g o n i ş i b a tjo c o r i, ş i v o r u s c o te n u m e l e v o s t r u
de r e u p e n t r u f i iu lu o m u lu i. lî u c u r a ţi - v e în a c e a d i ş i s ă i-
taţi, că p la ta v o s t r ă m u lt ă e s t e i n c e r u r i (L u c a 6 . 2 2 — 2 3 ).
Si «nu te te m e t u r m ă m i c ă , c a a b in e - v o itf i T a tă l ft v o s t r u
a da v o u ă î m p ă r ă ţ i a , (L u c a 1 2 . 3 2 ). A c e s te s tr ă i n e g T a iu r i.
acestă strania în v ă ţ ă t u r ă , c a r e p e d e o p a r t e , c a u n u v i -
f o r u răpide ş i p u te r n ic ii lo v ia c u to ta lă d i s t r u g e r e f a in i-
090 PKJSD1C 1

convină tuturoru claseloru societate! omenesc!, —a .

buitu să fie esplicată, predicată lume! de o raţiune
perioră, de o personalitate estraordinară a caria voce *Î
impune deplină convicţiune orî-carii consciinţe uman 4
Si intrându Sâmbăta în Sinagogă Iisus î n v e t a f ş i sesn·‫^־‬
mântau tot! de inveţătura lu!; căci îi înveţa cu autoritat *
eră nu ca cărturarii (Marc. I, 22), dice Evangelism -
Marcu. Eară cetu de mare si imperiosă era acesta autorii
tate a cuvinteloru Mântuitorului asupra publicului ce-lf
asculta, ne putemu face o idea suficientă din atestatiunea
că : nobleţea savanta a poporului Indienu,— Farisei! ^
şi toţi ceî înveţaţi în legea luî Moise — Cărturari!, —as_
culiându-lu în Sinagoge, «se mirau flicendu : de unde
acestu omu posedă acesta, şi ce este înţelepciunea ce i
sa datu, ca şi puteri ca aceste se facu prin mânile la!9
(Marcu 6. 2).—Uîmitu deră de admiraţiunea entusiastică
ce provoca intre contimpuraniî seî D-lu Iisus Christos pfin
predicarea Evangelieî sale, precum şi de resultatulu es-
traordinaru obţinutu prin ea, socotu că nu arii fi neapropo
a face astă-dî câte‫־‬va reflecţiunî: 1) asupra motiveloru ce
provocau acestă admiraţiune plină de fructe salutarii
morale; şi 2) în ce importanţă aru trebui să se considere
de noi predica cuventuluî luî D-deu, pentru ca să putem
trage din ea totu aceleşî frumose efecte morale, ce odi-
nioră cu aboadenţă resultau in sufletele celoru ce fura
fericiţi a asculta divina voce acelui ce, cu preţulu sân-
gelai seu, au rădicată păcatulu lume!.

I.
Profunda inpresiune ce făcea asupra ascultătoriloru,
fraţiloru Creştini, predica D-luî Iisus, se pote esplica pre
de o parte din noutatea Evangeliuluî despre Sosirea tim-
puluî întemeere! împărăţiei lui D-deu între omeni pre
pămentu, eră pre de alta din defectuosa stare politică şi
socială, morală şi intelectuală a tuturoru populaţieloră
mai alesu din acelu timpii. D-lu Iisus Christos, prin ne-
conlenitele vindecări de totu felulu a neputinţeloru cor-
porale omenesct şi prin preceptele unei morale cu to-
îalu none şi sublime din care constă predica sa, mani-
festa în sine unu radicalii reformatorii aceloru existinde
atunci, şi unu estraordinaru întemeetorii a unei noue
stări de lucruri.
 PRED CI 699

cerescu, şi cându sufletulâ orî-cărul omu este adencu pâ-

trunsu denobila şi dulcea predominare a admiratiunei,
atunci elu s’a radicală la unu graclu mal înalţii in morali-
talie,a intratuîn sferaluminâsăa credinţei,identificându-se
precumcu obiectulu admiratu. Omuluapare transfiguraţii;
aşea de tare s'a apropiaţii de tipulu aspiraţiuniloru sale!
etă puterea eficace a admiratiunei: Ea dă sufletelorâ o
bucurie sublimă şi ne interesantă, o adaugire de viaţă
şi de forţă superiori, asupra totu-ce in lume se conduce
de calculă şi egoismu. Aşia numai psihologiceşte ne pu-
tem esplica entusiasmulu arclătoru de care se consumau
discipuliî şi primii ascultători a D‫־‬lu1 Is. Christos, carele,
prin estraordinarele sale, puteri şi dătătorele de viaţă
cuvinte, strălucea între omeni ca sorele intre celelalte
planete.
De aici totu-o-dată putem înţelege si pentru ce in eres-
tinismu : credinţa, se consideră ca prima virtute, actulu
celu mai eiTicaciu, pentru obţinerea mântuireî suflete-
loru. «Dreptulii prin credinţă va fi viu», dice Apostolulu
ginteloru (Romanii. 17); eră Evangelistulu Ιόηιι, afirmă
că : cel ce crede in fiiulQ, are veţă eternă, era cel ce nu
crede în fiiulu, nu va vedea vieţa, (Cap. 3. 36).
II.
Ei bine, pote aru dice cine va, uşoru era ca contim-
puranii Mântuitorului să se inspire de un atare entu-
siasmu sublimu, fiind că dupre atestaţiunea Părinliloră
bisericescî (Hieronym. in Math. IX, 9): «chîaru in figura
umană a D-lui Is. Christos strălucia aşia de putemicu
la care şi majestatea divinităţeT ascunsă, in câtu de la
prima vedere putea să atragă către sine pre orî-cinc se
uita la elu»; apoi predica sa divină, improvisată la ori-ce
ocasiune, respândea asupra publicului unu farmecu ire-
sistibilu. Da, în genere vorbindu aşia este. Inse pentru noi
creştinii, aceste preteste sunt neîntemeiate; căci etă ce
$ice Mântuitorulfl in Scriptură : Cel ce mănâncă trupulu
meu şi bea sângele meu, rămâne intru mine şi Eu în elu
(Ion. 6. 56).
In adeverii, fratiloru Creştini, D-nulu Iisus, prin taina
Euharistiei, ce clilnicu se sSverseşte înaintea nâstră, tre-
bue a se considera între noi tot aşea de presinte, ca şi
altă dată petrecendu în ludea. Eară eficacitatea Cuvinte-
 698 PREDICI

culfi tronu ce-şî înălţase în omenire superbia şi avariţia

capacitatea şi violenţia; eră pre de alta, ca unu zefiri!
primăveraticii sufla o adiere recoritore şi alinătore pen
tru toţi cei osteniţi şi desgraţiaţî în acesta lume, acestea
ţlicu, evidentei aretafi tuturoru celoru ce aveau ochi de
vedutu şi urechi de auditu, că în lume s e născuse o fi.
inţă estraordinară, unu geniu supranaturală : —lumina
cea adeverată, care lumineză pre totu omulu ce vine în
fume (Ιόη I. 9).
Deră acestă lumină, dupre cum se pote observa din
istorisirea Evangeliştilor, prin radele sale petrundetore
până la consciinţe, unora le obscura vederea, eră*altora
le strălucea ca unu farii magicu, arătătorii unui viitorii
neprevedutu. De aci vedemu că energica predică a M ân-
tuitorului provoca în sufletele ascultătoriloru două feluri
de simtemente cu totulu contrare, şi ca o sabie cu doue
tăişuri despărţea publiculu în doue cete: Unii se cuprinse
de veninosa pasiune a invidiei, care cu timp ulii crescend,
a finiţii prin o înspăimântătore crimă; eră alţii se inspi·
‫׳יי‬ rară de nobilulu sentimentu alu admiraţiuneî, care des·
voltându-se din ce în ce maî multu; termină prin o sa-
lutara credinţă in cel ce fară distincţiune promitea tutu-
roru eternitatea : cel ce crede în mine, are viaţa eternă
(Ιόηϋ 6. 47). In urmare, fraţiloru creştini, spre edificarea
► nostră, morală, este bine a ne opri putinii asupra aces-
tu! puternicii resortu a sufletului, carele şi acum ca altă
dată pote se ne duce la resultate numai pucinu fericite,
ca pre primii admiratori a în omeniteî raţiuni divine.
In adeverii, ce este admiraţiunea ? Unu sentimentu
viu şi generoşii, ce împinge sufletele omeniloru, către
f totu-ce este frumosu, bunu şi adeveratu în sine, a căpă-
tatu din partea psihologiloru numele de admiraţiune.
Deră acestu sentimentu curatu, lipsitu de orî-ceinteresii
şi egoismu, înalţă şi în nobileză sufletulu, atrăgândulu
necontenitu către objectulu admiratu, aşia cum sorele
atrage către sine florile ce-şî împrumută de la Elu fru-
mosele colori. De aceia unu ilustru Literatorii (L’Eveque)
dice că: «admiraţiunea este Sorele sufleteloru ». In ade‫־‬
veriicaSorele,admiraţiunea lumineză ca S0rele,admiraţiu·
neaîncâldeşte; ca Sorele, admiraţiunea vivifică; ca Sorele
ea fecondeză, purifică şi înălţa totu o dată (P. Felix. L’art
devant le Christianisme). Acestu instinctu spontaneu alu
spiritului către frumosu şi adeveru, are în sine unu haru
 Prin cetirea seriâsă a sacreloru scripturi s’afăcuţii cele
ânteiu începături de reformă morală a lumeî necreştine.
In adeveră cetirea uneî cărţi pote se duce unuî lec-
lorii două soiuri de resultate: Orî-că acesta conbină ide-
i-le sale cu cele ale cariei cetite, şi aşea câştigă unu nou
jiulrimenlu intelectualii; ori că 10respinge după «seriâsă
!Tieditare asupra loru, ca neconforme cu principiile *ale.
Si chiaru în acestu casu lectura încă nu rămâne nefolo-
gitore. Pentru noi creştinii înso, caşulu dintăiu trebue a
fi urm ăritu tot-de*una în cetirea sacreloru scripturi: să
ne silittiu adecă, ca în 10lu momentulii să combinămu
ideile provenite de la circumslanţile vieţeî materiale în
societate, cu sublimele înveţături morale din careconstă s.
Scriptură. Si ce ţjicâ eu să combinămu ? De voimu să ne
modulămu viaţa după codecele moralei lui Christos, tre-
bue d6ca nu mai multu, celu pucinu sa imitămu în lec-
tură pre Marele Imperatu Alexandru, carele de la etatea
de 18 anî începându-şl cariera Eroismului seu nu-1 lipsla
din mân! dioa şi noptea lliada luî Omeru, în care se
descriu totu feliulu de virtuţi şi caractere eroice a pri-
miloru eroi a! Greciei. încă şi de aici ne putem convinge
că nu prin cetirea de istorii romantice, de peripeţii amo-
râse şi de cărţi nereligiose, pe care Apostolulu Paulu le
numesce : fabule spurcate şi băbeşti (1 Timot. 4. 7), s’a
produsu ceva generoşii şi mare în lume.
Apoi, deca p0te multele şi variatele ocupaţiunl materi-
ale ale vieţeî, nu permitu tuturoru a se aplica la lectura
cârţiloru sacre, pentru ce alta aceste temple, aceste scoli
perpetue ale lui Is. Christos stau pururea deschise ? Au
nu pentru a se predica în ele în auciulu şi spre înţelege-
rea tuturoru, sublimele cuvinte acelul-ce de pre sântulu
Altariu în modu misticii amintesce tuturoru presenla
Sa ? Este de ajunsu ca asistenţii să fie cu luarea aminte
la cele ce se cetescu, la cele ce se predică, ca să Iasă
tot*d£*una din Biserici cu disposiţiunl mal sfinte de câtu
cum le^au avutu la intrare.
In adeveru, istoria Bisericescă ne arată ca cele mal
multe începuturi de o viaţă superioră în moralitate din
partea multoru Chreştinî, ce în urmă au devenitu obiec-
tuM veneraţiuneî şi a cultului nostru, s’au făcuţii în mo-
mente cu totulfi neprevedute, stându el în Biserici aten-
tivi la predica inspirată ale cuvinteloru celoru pline de
hâru şi de adevăru. Momentele preţiose în care «Cuvân-
 700 PREDICT

loru sale, conservate în sacra Evangelic, depinde de \

importanţa şi atenţiunea ce le vom da cetindu-le ort as*
cultândule. Si raportulu forte strînsu şi intimă ce trebue
să existe între reverâţiunea datorita Misteriulul Euharis6
tieî, şi respectulu către predica Cuvântului D-deescă
ai se esplică într’unu modu prea satisfăcătorii de unii
ilustru Prelată alu bisericeî. «In altariu se presintă tân-
guirele nostre, eră pe Amvonu se publică ordonantile ·
acolo servitorii sânţip vorbescu lui D-deu din partea po!
porului, aicea eî grăescu poporului din partea lu! D-deu ·
acolo Is. Christos seadoredăîn adeveritatea corpului seu’
aicî se face cunoscută în veritatea înveţăture! sale. Si
dintr’ună locă şi din altulă se distribue fîiloră lui D-deu
ună nutrimentă oerescu. Is. Christos acolo rechiemân‫־‬
du‫־‬ne în idee amintirea patimel sale, ni predică întruna
chipă tăcată; eră, aicî ni dă instrucţiuni animate prin
voce via spre a ne transforma în fidele membre ale *sale
(Bossuet. Sermon pour la fete de la Transfiguration). Cum
însă vom bineficia de salutarea influenţă a Cuvinteloru
Evangelice de nu le vom da o atenţiune seriâsă, potri-
vita cu importanţa ce ţinu ele, în Economia Mântuire!
sufletelora ? Eară câtu de mare şi imperiosă este impor-
tanţa Cuvinteloră D-deesc!,- ne putemu convinge din
cele ce dice fericitută Augastinu : Ve întrebă, fra-
ţiloru, ce, vi se pare de mai mare reverinţă : Cuventulă
îu! D-deu, seu corpulu lui Christos ? De veţi voi a res-
punde adeverulă, veţi dice fără îndoială : că nu este mai
mică Cuventulă lu! D-deu de câtu corpulu lu! Christos;
drept-care pre câtă îngrijire avem, cându ni se comunică
corpulă luî, ca să nu cade ■din mânile nostre ceva din elu
pre păment; tot atâta solicitudine să avemu, ca din inima
nostră, să nu cadă ceva din Cuventulă lu! D-deu anun-
tată noe, de câte ori am gândi seu vorbi alt ceva. Căci
nu va fi mai puţină culpabilă cel oe cu negligenţiă ară
asculta Cuventulă luî D-deu, de câtu acela carele ară
permite să-1 cade din negligenţiă Corpulu lui ■Chistos pre
pămentă. încă şi Apostolul« Paulu afirma dicendă : se
cade mai mult se luăm aminte la cele ce ş’au aurită, ca
să nu ne alunecăm (Ebre! 2. 1). Acum, credă, fraţiloră,
ca, în urma acestoru imposante mărturii, nu mai remâae
nici o iadoinţă de îndatorirea imperiosace zace asupr&ne
in privirea Cuvântului jfc.va<ngelicu, d-ecă nu voim a purta
în deşertă numele de Creştină.
 70S

‫״‬na altele suntu motivele ceconlribue caoratorulucivilii

5;‫ ן‬prospere, să fie atentu ascultatu, pre cându celu ecle-
siasticu sa se para rece şi monotonii. In adeveru, celu
jinteiu : uneorea desfăşurândune tabloulu intereseloru
nostre materiale, ori conflictele înăsprite ale pasiuniloru
nâstre, altă dată prin ipotese frumose puneddune în o
perspectivă încântătore de superba ştiinţă omenescă,
cuvintele aurite înflorescu pre buzile luî, ca şi merele
de aurii în grădina Zineloru. Atingendu deră cordele
simţibile ale existenţii nostre materiale, oratorulu a in-
p r o visa tu tocmai aceea, în care ascultătorii afla plăcere;
si etă-lu prin urmare eloquentu. Pre cându celui de alu
Joilea, liinduî oprită de a falsifica Cuventulii Iul D-deu,
şi numai prin aretarea adeverulu putându ase reco-
nianda consciinteî tuturoru (2. Corint. IV. 2). erăconsci-
inţa omenescă nndu unu tesauru cu totulu acoperitu —
unu terenu ne cunoscuţii, —predicatorulΰ se află adesea
in penibila posiţiune a semenatoruluî din Evangeliă, căa-
dica cuventulu lui D-deu să cacle : uneorea in cale, câte-
o-dată pre petrişu. altă dată în spinî, şi abea o dată In
pămentu bunu Mateiu 13. 4—9). In câtu deca ascultă-
toriî nu voru fi atenţioşl, decă consciinţă loru nu va fi
cultivată prin cultura sacreloru scripturi, decă inima loru
nu va fi însetată de apa cea via acredinţei, predicatorulîi
va fi vocea celui ce strigă in pustie; nu va lace efectu, va
apărea neeloquentu. Pentru aceea şi Apostolulu Paulii
dice : se cade a da mal multă atenţiune la cele ce s’aii
audiţii ca să nu ne alunicămu (Ebre! 2. 1) Din celedise,
până aici necesarii resultă că pentru ca un‫ ג‬oratoriii ori
predidicatoru se potă apărea eloquentu, adică săvorblască
sentimentelor!“! mişcândule, să vorblască minţel convin-
gându-o, se cere numai de câtu, să întempine favorabile
disposiţiunî, atentă ascultare din partea auditoriloru;
alt-felu îndar voru poseda el orî-ce calităţi frumose
cerute de oratorismu.
Prin urmare, fraţiloru creştini, de ore ce atâtu oratorii,
câtu şi predicatorii stau in strînsu raporlu cu publiculu
la care se adresedă, si de 6re-ce aceste preţiose talente
nu se aproviseză, ci se formedă conformQ necesităţiloru
morale ce simte societatea de ele; apoi, de doriţi a avea
predicatori eloquenţî şi chîaru inspiraţi, carii ca şi A-
postolulâ ginteloru : să posedă in sine mintea lui Chris-
tos (1. Corint. 2. 16), să face a curge din gura loru nu-
703 PREDICT

lulu lui D-deu celu viu şi puternicii, şi mai ascuţita de

câtu o sabie cu doue tăişuri, pote să străbată pane* la di-
visiunea sufletului şi a spiritului a membrelor u şi a
meduveî vEbreî 4. 12:», nu potu să se prevade de nimeni
in viaţa sa. Însuşi D-lu Iisus vorbindu cu Nicodim des-
pre renascere, respimde la nedomirirea acesiuîa în
modu indecişii: Cum ventulu suflă unde voeşte şi inco-
tr’o voeşte, aşia va fi şi celu născutu din Dul1ulu*(Iân 3.
8). Prin urmare se cuvine să fimu totu de una cu mare
atenţiune la predica Evangelică, de voim să nu ne fugă
momentele in care ea pote fi. inspirată şi Eloquenţa. ^
Deră la esprimarea acestorCi cuvinte, pare‫־‬că audu o
voce dicându-orî: Voi cei ce ve suiţi pre acestu sântitu
Amvonu, siliţi-νδ a fi inspiraţi, a fi eloquenţî. pentru că
aşa atrăgendu atenţiunea ascultătoriloru şi făceudu o
impresiune vie şi profundă în inima loru, se ve puteţi
cu lesnire aştepta la resultatulu doritu alu predice! vostre.
Da, fraţiloru creştini, în mare parte acestă observaţiune
este adevărată. De cându vedemu că eloquenţa politica
în adunările electorale, în camerele legislative au luatu
unu sboru insemnatu; de cându eloquenţa sciintifică
şîau pusu începutu prin întrunirile de la universitate,
de la Ateneâ; de cându cea judiciară au luatu unu mare
aventu înaintea Tribunaleloru; cine nu înţelege ca fiise-
rica, pastrându tăcerea s'a trezi tu golită de majoritatea
publicului ce o frequentă, şi a perdu tu în parte influenţa
sa de mamă conducetore sufleteloru ? inmensele adunări
de omeni preste totu loculu unde unu oratorii voeşte sa
vorbiască, demunstră, pene la evidentă că concetăţenii
noştri nu sunt lipsiţi nici de dorinţă de a asculta, nici
de interesulu de a se înveţa. Si în acestă privire Biserica
trebue să fie adencu îngrijită, ca nu precum albinele în
timpurile de secită suntu silite asuge depre florile ce
întempină totu feliulu de sucuri: cându miere, cându
păstură; totu aşîa şi fiii bisericeî să nu fi fostu necesitaţi
pentru secita predice! Cuventulu! Iu! D-deu, a fi absor-
bita totu soîulu de doctrine, adesea impie, ce curgu din
gura diferitiloru Orator! laici.
Apoi, ca sănu me abatu de la questiune, oratorii neecle■
siasticî atragă cătră dînşiî mulţimea, ore pentru că sunt
inspiraţi şi tot-de-una eloquenţî ?‫ ׳‬A afirma acesta, ar fi a
compromite talentulu eloquenţeî. De vomu reflecta mal
adencu asupra acestui lucru vomu vedea că mai tot-de-
I jfamele gi
jp o n n in e le D ij
 404 PREDICT

mai graiurile sublime ale adeveruriloru vieţeî etern‫״‬

trebue să contribuiţi şi înşive moralminte la desvoltare’
acestora intre voi. Preparaţi bine terenulu consciinţeloS
vostre, şi atunci nici semânţa ceaalesă, nici lucrător□!(!
celu agerii nici roua cerului nu voru lipsi. Cautaiî iQa’
deveru înlătura cea sântă şi D-deulu profeţilor^ si alfi
Apostoliloru va rădica predicatori influinţî, şi din* me.
diocrităţile actuale. Căci predica Evangelică* trebuindQ
a fi mai*multu inspirată de câtu ornată, acestă certe
calitate nu se capătă nici prin forţă geniului, nici priQ
o mare asiduitate, nici prin o repide înferbintare a spi-
ritului, ci ea se revarsă preste predicatori, când ascultă-
toriî sunt bine dispuşi a o primi. Voiu turna din duhulâ
meu în dilele acele peste servii mei şi servele mele, dice
Domnulb, şi voru profeţi, (Ioil, cap. 11.29). Prin urmare,
votţî ca D‫־‬lu Is. Christos precum se represintă misticii
pre sântulu Altaru, să vorbîască tainicii şi prin predica-
toriî înveţătureî sale, fiţi gata alu asculta, şi elu prin cu-
vintele cele pline de liaru, va electrisa spre fapte bune
inimile vostre. Numai cu aseminea cultura va putea
creşte in no! mareţulu pomii producetoru de fructe mo-
rale, ale căruia ramuri, îflorite prin graţia S. Duhu, voru
aruncaîngîuru‫־‬ne fruraore colori de virtuţi şi voru res-
pândi, ca crinulu de primăvară, unu parfumG, al căruia
aroma deliciosă va face încă de pre acum să se presim-
ţeseă în noi, fericitulu paradisu la care tindemu; căci
dupre cum va fi de splendită îmbrăcămintea nostrănun‫־‬
fală, aşa ni se va face şi recepţiunea la ceresca nuntă,
unde au a se cununa frumosele virtuţi umane cu D-de-
eseul ulorii MireIisus. Amin.
G E r b ic 6 n u
o m u m m m ,

JURNAL PERIODIC ECLE81AST1C

 ΠΟΑ BCLR5IA5TTCA A tP A B C H O l· HT% J> * *
—* f t '

So.
familii■
Jar NUMELep PRONOu Sl
Preoţilor

680 62! 320/ ie comună Nu este preot ‫״‬

I I I PW&V Mo&Ti ‫ז‬.c»nu ,
Gădei
uo 89 3891 _ ν·ηί1_ i? n ™âo.

135 562 .^/«*‫ייי־ייי‬.· : L / r H ‫־־־‬

L c 86*‫ ׳‬h
I *fn Piyniciem
150 600 ion Popescu.

135 562‫י‬ V*sile Lascsi

Stefan Focşa
2t 2 L
h /, . ‫^־‬ 3
‫ ך‬i
135 675

880 60 250 I6a L^on

L *‫־־־·־״‬/ W
2601 8121 Y ^·‫ ״־‬J J
347. 650

35; 102 Π 5 01 / 400

220, 815 :

640I Μ 146 W * v‫־‬chiS. 3J ,

‫ » ך‬1■‫ »־‬ώ β4. 1J

» 1 250

U cL batitietJ 300!
‫״‬ / 1
b e l caticbet, I 300!
₪ / 3001
'«o/ I QOfli
 ‫ ״‬b i s e r i c a o r th o d o x â r o m a n a "

JURNALU PERIODICI! KCLESIASTICL

A P A .R IS O D A T A P E LT72T▲

• Predict cuventui ‫י‬

I I Tim. 1V.%

>ww -<33·—■
ffrmi■
■f =» ■
4***4-----

SÂNTUL ILAK1E DE PICTAVIA

Biografia ]ni. Ilarie, Episcopal de Pictavia, îşi deriva

originea dintr’o familie avută şi anii tinereţe! sele ϊ-a consacraţii
stadinlu! literature!. Fiind păgâna el ş!‫־‬a păstrată curăţenia con-
sciinţel şi cftuta pre creatorul s£Q. Citirea Evangeliel lui loan I-a
rădicata spiritul lui ţi el l-a supusă doctrinei Domnului nostru Ii-
sus Christos. O dată, cn dlnsnl s’a botezată şi sora lui, precum ţi o
Sică a sa, Âproa.
In anul 3 5 3 <cd unanimitatea voturilor poporalul» el a fosta a-
losO Episcopii de Pictavia. La 355, cftnd Imperatoral Constantie
a depuşii din Episcopii pre părinţii sinodului de Mediolan, carii na
s’a& învoiţii, casă subsemneze confesiunea ariană şi să condemne pre
Atanasie, atunci Ilarie a scrisă Imperatorulul: «Noi te rugămfi
nu na mal prin cnvinte, dar ca lacrăml, ca Bisericile ortodocse să
11a fie maî mult sapase persecaţiaailor»........... şi tot-o-dată l’a ra*
gatfl şi pentru s-tal Atanasie. Acesta a fostă de ajunsă, ca Arienii
ad. se Înarmeze contra lui Ilarie. La anul 356, cu ocasianea siaodu-
Iul de Biter (tn Langedoc), s-tal Ilarie cn forţă s’a rădicată contra
Arienilor manifestaţi, şi mal ales contra lui Saturnin, Episcopal
de Ari. Iniperatorul, augind de acesta, a ordonată lai Iulian, ce a-
tancl administra Chilia, ca să ecsileze pre Ilarie în Frigia; dar Ha-
rie administra Eparchia ea şi din Frigia, conform voinţei esprese a
i A1TUL IV **
 In virtutea art. 8 din regulamentul sf. Sittodfl pentru înfiinţarea
jurnalului bisericesefi, comitetul redactorii al jurnalului <BI8E.
RICA ORTHODOXA ROMANA», face cunoscutei tuturor per86-
nelor competente în materii theologice, efi, se primeseti la redac-
ţdunâ articule pentru care domnii colaboratori vor primi o re■
Uiuueraţune.
Pentru ca articulele să fie primite şi publicate, domnii eolabo·
ratorl vor avea în vedere ·'
1, Ca în privirea materiei, ce vor voi a trata, să se confoţ.
mâze cn progrtma sf. Sinodtf, prev^tjutâ la art. 6 din regnlamen·
tul pentru jurnalul biserieseti, care e publicate în No. I-iii din
Octombrie 1874;
2, In privire* limbel şi a stilului se vor conforma cu art. 9 ţi
10 din acelaşi regulam ent;
3, In privirea ortografiei vor o&uta a fi cât se va putea mai
| amplă şi mal nşâră de cetit.
Remunerafiunea domnilor colaboratori, pentru articulele publi
tate, se va face pe c61a de presă a jurnalului, precum şi pe fracţi-
uni din c61ă.
Remuneraţiunea va fi :
1, Pentru articulele de lectură uş6ră şi predici, 401. n. pe c61ă;
2, Pentru articulele de cuprindere sciinţifică, în care materiele
vor & deavoltate maf ales în rnodâ istoricii, 60 1. n. pe cdlă;
3, Pentru articulele relative la istoria şi literatura eclesiaetid
a Bisericel romane, 100 1. n. pe c61ă;
Articulele primite la Redacţiune şi nepublicate se vor arde.
Apreciatea articulelor, în virtutea art. 8 din regulamente, este
reservată Comitetului redactori(!.
 S-TUL ILARII 707

OPERELE LUÎ 1UKIE

Intre o p e r e l e d o g m a tic e ale lm Ilarie merită o atenţiune

particulară,, opera despre Irinitate, avBnd pentru Biserică impdr-
tauţa cea mal mare. Opera acesta, compusă din d06-8pre-dece cărţi,
s61nănă. atât■ în privinţa oblectulal, cât şi al scopului cu opera s-lul
Atanasie — patru discursuri contra Arienilor. Prin dlnsa se refo-
teză- arianismul şi t 6te doctrinele, deduse de bici, in contra Trini-
ţaţei. Opera represintă forte bine caracterul s‫־‬lul Ilarie şi ea are
importanţă pentra Biserică şi din acestu punctQ de privire.
Eu fin istoricul, vorbind despre învăţătorii occidentali, contimpn-
ranl lai Ilari?, flice, că el ad izbutita 10 apărarea ortodoceiel cu a-
cela j că «Ilarie, era de la natură unfl blrbatfi tăcutu şi pacInicO,
şi tot-o‫ ־‬datâ învăţatu şi fârte capabile, de a convinge pre a lţii,
conducând lucrul cn mal multă atenţiane şi tactd, de cât alţii».
Citind epistola Ini Ilarie către Constantie, 860 opera despre Trini‫־‬
tate, cine-va se involesce In totnl cu privirile istoricului asupra lai
Ilarie. Ne afectânda-se de nemulţumire ln contra r&ilul, şi de dis-
preţul către cel oposanţl lai, el cn libertate strgbate la esenţa 10-
crulul şi găsesce acolo punctul de razimQ In contra adversarilor.
El se ocupă puţin de subtilităţile dialectice, dar presintft adversa-
ralul sâfi argumente solide din s-ta Scriptură; de ande resultă, că
esplicaţiunea multor locuri este fârte bine făcută. Asternerea păr-
ţilor, succesiunea consecutivă a ideilor probeză, că opera a fosta
bine reflectată atât tn întregul, precam şi ln părţile 6 1 ; şi fie-care
idee îşi are local s6tt. O asemenea operă a avuta o mare importanţă
pentra timpal lai Ilarie.
Intre operele is to ric o - d o g m a tic e ale s-lul Ilarie sânta de
notata următârele : opera istorică despre sinodul din Arimin, trei
epistolecătrSConstantie, şi cartea contralui Acsentie Episcopal Me-
diolanulnl. Cea ântăia cuprinde scirl importante şi acte despre si-
nâdele ariene şi represintă istoria arianismului; Iar cele doe din
armă servescQ ca documente pentra faptele, petrecute ln Biserică
caturbarările Arienilor. Cartea contra lai Acsentie mal are şi acela
meritu, că ea ni arată persona s-lul Ilarie, precum şi meritai Ini ln
lupta cu arianismul.
 aceştia. S-tul Ilarie a statu în Frigia apr<5pe patra anT, şi 1n aceg‫״‬
timpfl el a scrisQ dοδ-spre-ţlece cărţi despre Trinitate şi asupra
ceştiunei Episcopilor din Galia, despre Sinâde 860 despre credinţa
ortodocsă. Din ecsilia el a scrisă o scrisore fiicei sele Aproa, i‫״‬Y^
tând’o , ca sa conserve inima el pentru mirele 860, Christos Iisug
şi ascultarea copilă a împlinita yola prea Iubitului s6Q părinte
Ia anul 359 Prefectul l’a trămisii la sinodal dio Seleucia, şi ajCJ
s-tul Ilarie a apărata pre Episcopii occidentali de iaculparea în Sa-
velianismO, şi a presentata opera sa despre Trinitate. Semiarienii
nuvoîaO, ca să accepte simbolul de Nicea în complectai lui, şi g-to!
Ilarie s’a dusa la Coostautinnpola, unde în anul 360 s’a adunato
sinoda numai din Arieni. Aici el a descrişii faptele Arienilor de la
sinâdeledela Arimi‫ ם‬şi Seleucia, lăsând să judece fie-care ce sdntfl
Arienii. Imperatorulul el l-a presentata a doa epistolă, unde el, pro.
punând, ca să iotre în dispată pablică cu Episcopii arieal, a ară·
tatii, ρ&ηδla ce contradicţiunl ca sine însuşi şi ca Evangelia ajungi!
apărători! lui Arie. Arienii aa veduta, că pentru dîaşil este mai
favorabilii, ca s-tul Ilarie să nu fie în Orienta, aprope de paiaţa,
dar îo Occidenta, şi el s’a dusa îa Galia, şi dapre espresiunea lui
Ieronim, ca una <atleta triumfătoru*.
In călătoria către Galia el a confirmata ortodocsia în Iliria şi 1·
talia; Iar în Galia spre apărarea ortodocsiel el a adunata câte-va
siu0de. Toţi Episcopii arianisatorl aa fosta depuşi. Istoricul Sulpi-
ciu Sever fliee, că numai s-lul Ilarie i se datoresce, că din Galia
s’aalungataarianismul. In acesta timpu el a scrisa o operă în con-
tra luî Constantie, care a făcuta atâtea rele Bisericel.
In primăvara anulai 361, când a venito în Mediolan Imperato-
ral Yalentinian, atunci s ■tul Ilarie s’a dusu în Italia, ca să-o scape
de influenţa arianului celui finO, Ac-entie Episcopul Mediolanulnl.
Ilarie a ceruta de la Acsentie confesiunea pre fagă, şi el a recunos-
eota în euvinte unitatea esenţei divine a Fiiulul cu Părintele, dar
s-tul Darie nu s’a fundata pre acesta, şi îa opera contra lui Ac-
sentte, el a descrisa pre Acsentie şi a presentata credinţa cea ade-
vSrată, spre asigurarea credincioşilor. Acsentie dupo acesta a fostu
alungată din Mediolan. In acesta timpO s-tal Ilarie a scrisa espli-
caţiunea la psalmi.
La 368 însemnatul înveţătoră al Bisericel a mărita în pace.
cakie> ca ari^nO, Hr 101 Ciril 1-a reintorefl Mte drepturile. Co t0te
acestr Acakie la 358 s a uni In cu Eudocsio, Episcopul de Constau‫־‬
tioopoln. aridnfl manifestata, şi la 860 a-tul Ciril a fosta private
de catedră- şi trtmisfl în ecsiliQ de către Sinodul 101 Eudocsie. Io-
!iau, pentru scopurile sile , a reîntorsQ turmei 5619 pre Ciril yi a
încep util lupta 8a contra Mântuitorului. Apostatul nu numai a per-
misii, dar a ordonaţii prefectului s-rt, ca să faci pre Iadei, aţi res-
tabili templul. S-tul Ciril a făcuta 82 se revadS profeţia lot Daniel
(IX , 26— 29) şi a Mântuitorului (Mat. XXIV, 2), şi, spre instru-
ires celor ▼iitorl, Providenţa a ruinata intenţinoile lor cu sgomotfi
şi frifiă. Focal din fundamentul templului a aruncata petrele şi a
arsfi pre cel mândri. Păgânii s’an Intona la Christos; Iudiel stri-
g a a : Fiiul Măriei est« D-defi; şi cu tote aceste mulţi au rămasa ia-
petriţl. Imperatorul Valent încă o dată, la 367, a alungata pre 8-
tal Oiril din Ierusalem. S-tal Ciril, r<‫־‬îutorcâudu-se la 378, ea per-
misiunea lai Teodosie cela mare, a găsit 11 Biserica Ieru» IernaIul
lu certări şi desordine. Nici inteligenţa şi nici amorea 8-101 Ciril
n’a putută să î upace pre iaimieil spiritului, precam şi pre apolina-
rişti. La sinodul ecumenicu, 381, s-tul Ciril a subscrisa condem-
narea ereticilor, carii confaudad ea creaturile pre FiiaJ iui D-(Jeti
şi pre s-tul Spiritfl. DupO acesta sinodul a scrisa la Apusa, de unde
s’afl rădicata 6re·care uomuljâmirt contra 8-101 Ciril, şi in care seri-
sore se gicea : *Ve anuu găina, că în Biserica de Ierusalem, carea
este mama tuturor Bisericilor, se află Episcopa, prea onorabilul şi
Iubitorul de D-iJeu Ciril; ni, de mult este posti canonieesce epis-
copflal Eparchiel, de multe-orl şi In diferite locnrl s’a fuplat fi con-
tra arienilor. In anal 3 8 6 , bărbatul vieţei apostolice, apărătorul
doctrinei apostolice. a murită în pare.

OPERELE S-LUÎ CIKIL

C a te c liis a ţia n ile ca e sp n n e re a d o g m elo r şi ea

e s p l ic a ţ i a n î a c e re m o n iilo r. Doe^ecl şi trei de catichisaţiuui
ale s-laî Ciril, din care 18 pentru catechumf-nl, Iar 5 pentru cel din 1108-
botezaţi, eOntfl forte însemnate pentru Biserica ortodocşi, atât di□
punctul de privire dogmatica, cât şi ceremoniale. 10 privinţa iu tila
ele compună o complimentare a doctrinei despre credinţă, dispuse du-
 !-Qg s-τυ ι‫ ״‬C1R1L

SÂNTUL C1B1L AL IEliUSALKMULUÎ

B io g ra f ia l u i . S-tal Ciril s’a născuta şi a prim ita oducaţiu.

neaînstuul Bisericel de Iernsalem . Aici el ducea o vi6 ţă ascetica. pf(1
la 34681 a fostusâuţitu în preutfl 91 în acesta el a îuvfiţatfl timpo de
trei ani pre catechumeul şi pre cel diu noii botezaţi. La 350, dup$
m6rtealul Macsim. el a fosta rădicata la tre p ta de arcbiepiscopfi a!
Bisericel de Iernsalem. Vieţa pastorală a s-lnl C iril a fosta plina de
lupte, dar el a fostu ajutata de D-ţlefi în tru n ii moda estra-ordinarii
Biserica de Iernsalem a tâ t pre tim pul lui C iril, cat şi al 10 1 Mac·
t-imera bântuită de Arieni, Iudei şi H anichel. 1 0 anal 351 Maia
ta 17 s’a iviţii pre cera de d im in e ţi selhnul crucel, care se întindea
de la Golgota ρδηδ la Eleon. Lum ina crucel era aşa de vie, câ în-
trecea pre a soreluî. Fenomenul a continuata a esista mal multe
ore, spre mirarea locuitorilor şi a visitatorilor Ierusalemulul. Mul-
ţU ede Iadei şi de păgâni aa credutu in Christos. «Toţi aa vexata,
scriea Ciril către Im peratoral artâna, că credinţa cea pioeă a creş-
tinismulnî consistă na din cuvinte fOrg de sensO ale înţelepciune!
umane>. Nu malt dupS acesta A cak ie, Episcopul de Cesaria a în*
eeputu certa cu Ciril. Episcopul de Ieiusalem , ca Episcopâ al unei
catedre apostolice, din timpul Apostolilor s’a bucurată de οηό-
rea intăetăţel intre Episcopii eparchiall şi prin urmare şi de
dreptul de independenţă In administraţiune. Acakie a cerata de la
arehiepiscopal de Ierasalem na numai supunere, dar şi admiterea
opinianilor ariene. Pre Ciril l*a cerat la jadecata sinodului. Ciril
ne întorcând atenţiunea la ilegalitatea cerere!, s’a dusa la si-
nodal din Milit, ande s’a opusfl ca energie sforţărilor ariene.
Acakie la sinodul din 357 ca patinl companioni al sel a de-
claratu pre Ciril depărtata de la catedra episcopală, pentru
curântul că el in timpfl de f6mete a vânduta obiectele biseii-
cescî In folosul săracilor. S-tul Ciril a apelata la o jadecata mal
iaaltâ, dar pre dinsal ca forţa l ’a alungata din Ierasalem. E-
piscopul Silaan a primita pre Ciril In T ars ca amore, şi poporal
11arespecta atât peatra vieţa, c ât şi pentru predica lui. Lui Acakie
nu-I plăcea nici acesta, şi el a scrisa lai Silaan, ca să întrerupă
legăturile ca Ciril, şi apoi a klemata pre Ciril la o judecată noă a
Episcopilor. Dar la 359 sinodal din Seleueia a condemnata pre A- I
 ° ‫ ־‬IU L EFREM 711

da ceremonii lor,este un& modela de înălţarea caşeUrel şi de eolidi-

tatea d o c trin ă s61e. Ceremoniile, descrise de S tal Cirii, miauneză
şi înbucură pre fiiul Bisericel ortodcsă,. Citind |c 63tă deecripţiune
a, secuiului al 1Y le , noi r^cun63ce01tl ceremoniile, ce se efectul Id
secolul al X lX -le a prin Bisericile ortodocse. Nici ooperânupresintă
atâtea date despre serviciul divinii al timpurilor apostolice, ca cate-
chisaţiunile 8- lui Cirii. El vorbesce despre serviciul diviua al Bise-
ricel mame de Ierusalem, derpre acea Biserici, in carea a servite
Apostolii, şi unde a foştii EpiscopO S-tul Iacov, fratele D- nmuluî.
Ce se atinge de aşa numita carte a lui Cirii, pre care o r^spee
t£ză f6rte m ult Schismaticii ruşi, apoi acesta carte nu este scrisă de
Cirii. Num ai una singura capitul al acestei cărţi eemănă ca cate-
chisaţianea a XV a s‫־‬lul Cirii ; dar şi acestQ capitul este corupta
şi refl tradusfl. Restul nu aparţine s-iul Cirii, şi ea este scrisă Ln
secuiul al X Y II-lea contra uniaţilor şi a papistilor. In genere, ea se
consideră, ca o producţiiune aloi Michael Bogov (t)

SÂNTUL EFREM SIBUL,

B i o g r a f i a l a i . Efrem Şirul, supranumita profetul Siriei, sa
născut în împrejuri me le Nizibiei din părinţisăraci. «De la părinţi, 0ice
Efrem, am prim ita iav<3ţâturadespre christos, şi născătorii melmi-au
inspirata frica Domnului.... Părinţii mei aii mărturisită pre Christos
Înaintea judecătorului, şi eu sânt rudă a martirilor!. Âuil tinereţel
n ’aa trecuta pentru Efrem fora de greşale. Ei, de o natură aprinsă,
era, cum »punea singura, iritabila. «Ptntru lucrările cele mal mici me
certama, m<5 predama cugetărilor rele şi scandalose.....fmereţa mea
m ’a convinsa, că acela, ce se petrece ca noi Iu viejă, este csra in-
tâmplă torfl. Dar Providenţa divină a Inţelepţita tiuereţa mea
cea sberdaluică». Efrem a fosta inculpa ia la furtul unor 01 şi peo-
tru acesta aruncata In carceră; Iar dopa d Laşul aa mai fosta Incar-
ceraţi încă doi şi aceştia inocenţi. cR^mândod aici sepie φΐβ, ln a
opta am Yâdatil prin visa. adauge Efrem, că cine-ra îmi rorbesce. sl
fii eusevio^a şi să înţelegi Proved!nţa, scrutezi cel c■ : al cag*tatfij
şi ceai făcuta, şi să scii, că aceşti omeni sa/ere pre nedre,‫־‬t ; dar şi
culpabilii nu vora scăpa de cundemnare*. Acesta fapta atăta l’a

(i) l i t Bis. rase a III Niceior *I A stnchsnulaî psg. 375 —381.

 pre numSrul articolelor simbolului credinţei 91 m al ales santQ !‫״‬
semnate şi pentru acela, că prin dtnsele s ’a conservata şi s‫״‬a eg
plicatfl veklul simbolO al credinţei de cătrfi una învăţător! antice
al celei mal vekî Biserici.
Dupfl o eatechisaţiune Introductiva, relativă la esenţa şi
tanţa s‫־‬lul botezd, cele cinci catechisaţinnl următâre cuprindă : a\
Asigurarea in relnoirea morală (cat. I) b) Doctrina despre acţiuni]‫״‬
mântuite ale confesiune! (cat II). c) Despre necesitatea şi acţiunile
mântuitoreale botezului (cat. JU) d) Privire asupra materiilor celor
mal importante ale credinţei (cat. IV). e) Desp re credinţă în ambele
ei forme—despre credinţa dogmatică şi cea practică (cat V). Qe]e
13 catechisaţinnl următtfre ( 6 —18) esplică articulele credinţei 1q
ordinea succesiunel lor.
Doetrina despre credinţă, desvoltată de către s-tul Ciril foca.
techisaţiunl, conţine In sine espunerea positivă a doctrinei ortodocse,
ţi 111 parte şi combaterea opiniunilor nedrepte. Aşa în catechisaţiunea
aVI-acombate el pre acel, ce admiiu dog principii In natura divină,
Iu catechisaţiunea X şi XI combate el articulul credinţei ariene,
cafostâtimpu, când el n’a fosta», şi yorbesce şi contra Savelienilor.
In catechisaţiunea a XI şi XII el mostră pre Iudei şi pre -gnostici
In finetn catechisaţiunea a XVIII despre învierea morţilor, vorbesce
10 contra Samarinenilor contimporani, despre carii nu amintescO alţi
părinţi. Cese atinge însS de esponerea positivă a materiilor credinţei
apoi s-tul Ciril mal ales arată (cat. Π, XVIII) partea esteriori şi
putereacharică a misterinlnl Eucharistiel, Botezului şi al Confirma-
ţinnei. Pre simbolul credinţe! el 110 consideră, ca pre o scurtare e6e%
tială a s-tel Scripturi. «Acceptă, dice el, cuprinderea membrelor,
care sdntfl luate din S‫־‬ta Scriptură. ., fiind că nn întâmplătorii s’au
formata articulele credinţei, dar totO acela, ce a fosta capitals, 8’a
adunat din S-ta Scriptură şi s’a. compuşii doctrina credinţei >. De
aceia espunerea artienlelor credinţei Începe cu enumerarea cărţilor
canonice a ?ekiulul şi a noul ni Testamentu ; şi dnpO acet:a se espli-
ci materiile credinţei, fundându-se pre S-ta Scriptură. El de multe
ori repetă : <nici una misteriu divinu nu tnebue propusa alăturea
cn s-ta Scriptură».
Cinei caiechisaţiunt, conducetore de mistere, conţină o descrip-
ţiune importantă a ceremoniilor. Esplicaţianile, pre care s-ΙΰCiril le
 ‫_ _ _ _ ______________________ ל‬ a ‫ ־‬T 0 L EFREM 713

norocirile contimpurane, precum era năvălirea Perşilor, şi pre ca-

rea oconsidera, ca ped^psă a lu! D‫»־‬J*‫־‬a, pentru atenţiunea acordată
defăimărilor. Fermitatea ln ortodocsie, arătată de către locuitorii
Edesel pre timpul lu! Valent şi dupOmârtea 8 lui Efrem, a impre-
sionatO pre toţi, şi tot-o-dată ea ni prob&ă, că stăruinţele s‫־‬lni
Efrem aft produsu fructe fârte bune pentru Biserică. Pentru t0t*
aceste Efrem a suferita nemulţemirl şi sărăcie. Ereticii erafl aşa de
iritaţi de progresele s‫־‬lul Efrem pentru credinţă, că o dată a nă-
vălituasupra lui cu petre şi arme şi abia l'a lăsata vio. Acesta n'a
împuţinata zelul lui Efrem. El s’a depărtata in caverna 101 cea prea
Iubită, şi din când In când se presenta în Edesa cu sabia cuvânta
lui lu! D-fleu.
La iotOrcerea diu Egipt, el a visitatu Gesaria, ca să se vad£ cu
marele Vasilie. întrevederea lui cu marele Inveţătorfl s’a IntămplatO
dupre cum ui spune el singura, ln templu, şi VasilieI‫־‬a propusa
lui, de a iuveţa. Dupo terminarea discursului, lui Vasilie i s’a fă·
cuta descoperire priu s-tul Spiritâ despre mine, şi el a trâmba
dupO mine, săracul, şi m'a Întrebata prin interpreta : Tu esc! E·
frem, care şi-a plecata grumazul sub jugul euvdntulul mântuitorii ?
Ea sunt Efrem, am respunsu ea, care şl‫־‬a perduta calea cătrfl cera.
Atunci m’a Inbr&ţişata acesta bărbaţii minunata, şi m'a sărutatii
cu unu săruta amicala, învitându-m6 la masa 8a». Învăţătorul Oe-
sariel a voita să săuţlasc£ pre Efrem preuta, dar el nu sa învoita
cunici unu preţu, ca să primlasce acestă treptă şi Vasilie a pututu
să la sânţlasce pre dlnsnl numai diacona. Mal pre urmă s-tul Vasili«·
a trămisfi la Efrem in Edesa pre doi învoţăcel al lui, invitândn-ia
la catedra episcopală, dar Efrem cu o nebunie prefăcută a declinata
de la sine acostă demnitate, pentrn carea 61se credea pre sine ne-
demud. DupO reîntorcerea In Edesa s-tul Efrem a voita să-şi pe-
trecS vieţa ln singurătate. In acesta timpii simţind sfârşitul sefl,
a scrisfl testamentul seu. Fâmetea bântuind Edesa, EI s'a dusa in
oraşfi, pentru ajutorul celor suferinzi. Cu unu discuriâ puterica ai
lui, 61 a înduplecată pre avuţi, ca să uşureze suferinţele săracilor,
In 6re-ce acia nu voiau nici să vânde bucatele lor. Acesta a foştii
ultimul lui acta pentru Biserică. Dupe reîntorcerea din Edesa, ei
a căzuta îndată bolnava şi s’a sfârşita In pace la 372.
 impresionata pre Efrem, că Îndată a părăsita lumea şi s’a deparla\Q
la munţi la viâţa asceticii. unde el a deveniţii discipol al 8-luţ u
cot de Nizibia, S-tul l&cov l’a luata la sinodul ecumenic(! din N;
cea. Sub conducerea s-lul Iacob , Efrem s,a esercitattt lu vi6ţa a8-
ceticît, a învSţatfl s-ia Scriptură şi a învăţaţii şi pre alţii tu 8c01â
DupOmftrtea s-lul Iacob, Perşii aO ocupaţii Nizibia şi a ruinaţii din
dîn8aac01a. S-tul Efrem s’a retraşii în Efes. Aici, pentru întreţinerea
sa, 61 a intrata la o bale şi timpul liberii 110 Întrebuinţa în propa-
garea cuvâutuluî lai D-<$ett printre păgâni. DupO aceste, el s’a
depărtata pentru vieţa ascetică Iu deserturile Edesel, conform
consiliului s-lul bătrlna Iulian. In urmarea acestui acta, Iuliau
a τ φ ΐ δ priu insoiraţiuue, că Efrem este bărbatul, căruia \I
este Încredinţată cartea , prin carea se potu Înţelepţi tot!
όmenii, Efrem a începută să scrie eplicaţiunea Pentateuculul. Acesta
încercare primă a esplicărel 3-tei S-cripturl in limba si-
riacă a atrasă pre mulţi locuitori din Edesa, şi Efrem voia să fuge
de omeni. «Efronw! unde fugi tu‫ ? ״‬l’a întrebata una âugertt. <?0-
Iescfl să trăescil In linisce şi fugu de sgomotul şi ademeuirele lu-
mei», respunde Efrem. Aagerul a d istt: «tcm e-te, ca să nu se im
plioîasce cu tine cuvântul S o rip tu reî: «Efrem este ca o viţea ti-
ueri, cevolesceaşl elibera grumazul de jugfi>. Efrem 8’a reîntors»
la misiunea, pentru care era kîematQ. De la acesta tinipu el a iu
ceputain scrsă şi verbal a predica credinţa şi eusebia. Peutru pro-
gresareaîntreprindere! sele, el a deskisu o scolâ î l Edesa, din care!
mai pre urmă aa eşiiQ ceî mal însemnaţi b ă rb aţi ai Biseriolsiriac‫׳‬
SOrta ortodocsie! !n Biserica siriac ă , carea dupre importanţa <
raşulul şi a catedrei de Edesa putea să albă influenţa asupra iu·
tregei Mesopotamia mal ales a atrasa atenţiunea înfocatului apără
tore al veritiţef cei pare a lui Christos. In Mesopotamia mal pute.
riceeraderesiile lui Vardesau şi Arie; şi s-tul Efrem combatea fol.
salin Edesa ca totfi zelul. «Bă am aflată, scriea el, cartea lui Var-
desan, şi am fostă uofi timpfi iritata, pentru ca ea a spnrcatu
aaţjla]meu, şi inima cu odtfrea desfălmârilor sele. Ea am auditu in-
sticharUe el defăimări, şi am simţită în citirea ei odore. Şi pentru
ca să risipescfl nourul am ăgirilor, am recursă la s-ta Scriptură*.
Cutezanţa următorilor lui Arie a desceptata în dlnsul frica, şi el de
mal multe-ort, spre confirmarea combaterilor sele, desfăşura ne-
 Wi_______________ S-TUL EFREM 714

car8urt ale lai despre libertateeftnta importante mal alee pentru Ιηνθ-
»ţara morală■ Ca tuYSţătoiG al morale! creştine, Efrem este Insem‫־‬
Datfl şi prin acela, că la dînsul nu se vfidfl ecstremuri, 00 este nofl
jigorisratt particularo, cela ce era ftrte naturala la perfecţiunea lui
nloral%. Pre cât el era de riguroşii ca sine, tot pre atâta el se pre-
Biota de condescendenta către alţi!— proba la ac&ta ui mal pota
servi şi iuveţăturile, adresate mouachilcr diu Egipt despreperfec-
ţiunea monachului, invâţături pentru asceţi, desprevirtute, des-
pre vieţa spirituală, despresichastri.
S-tul Efrem vorbi» des de pre amvoofl, şi el ocupa locul eelQ
mal însemuatu şi Intre oratorii bisericesc!. Discursurile 101, privite
ca producţiuol oratorice, se distingfi prin abundenţa de tablouri ţi
prin espresiunî figurale, proprietăţi ale limbel siriace. ca orieotală.
Discursurile lui aa o limbă forte curentă şi asta la dînsul e3te oa-
turală, respirând căldura ioimei, având proprietăţile, de a fi espri-
mate tn moda via, puterica şi tot-o-dată precisa. Materiile sftnta
desvoltate clar şi In modii verfl. Iar ce se atinge de simplitatea sti-
lulol, apoi Efrem este toţelesO de fie-care p6ne şi tn materiile 811‫־‬
blime.
E f r e m c a ecseg e tic u . Noi oi surită coooscote de la
s-tul Efrem Esplicaţiuneala Pentateuchu, lacartealui Isus Navi,
a judecătorilor, a Împăraţilor, Paralipomenelor, a lui Iov, a ce·
lorpatru profeţi mari, a lut Osie, Ioil, Amoş, Audie, Michea,
Zachariaşi Malachia la epistoleleap. Paul, precumşi esplicafi-
unea concordantei Evangeliilor. Pre 10ngă aceste, 8-tul Efrem a
scrisa şi esplicaţiunl la diferite versete ale Scripture!, precum şi la
anele părţi din diferite cărţi. AstO-fela sânta doe-spre*(Jece discur-
sori despre raiu, ca esplicaţiunl ale capituMorfl II şi Π Ι din car-
tea Facerel, precum şi alte multe discursuri.
Esplicaţiunile s-lul Efrem sunta uisce monumente rari. Dispo-
oâad de mijlocele comune ale tdturor esplicatorilor vekl, el avea şi
pre ale 861e proprii. Efrem scia limba ebraică, lucru ce este fârte
importanta pentru esplicarea v kiulu! Testamentu. Şi limba ebraică
11era Iul cu atât mal bine cuuoscută, fiind forte înrudită cu cea si-
riacă, limba lui natală. Acfeta l*a servita Iul fOrte bine, de a pu-
tea determina sensul vorbelor şi al fraselor latregl; pre I5ugă acela,
că anele din locurile s -te! Scripturi, pre uodes’aa petrecuta evenimen-
714 S-T U L EFREM

OPERELE 8'LTJÎ EFREM

Prea cuviosul E fre m a lă s a ta m u lte o p e re , so rise cele ma

multe în lim ba siriacă, Ia r u n e le şi ln c e a g re a s ft. I u u nele diu.
sele el este esplicatorO a l S c r ip tu r e l, in do<3 el co m b a te erestile şi
tractezi despre m uzica b ise ric e s c ă ; in fiu e iu a lte le e l este invgto.
torfl al vieţel c re ştin e şi s p e c ia l0 1111 ta p re d ic a to rii a l sdrobirei de
inima ( 1).
E fre m , ca în v g ţ â t o r li a l m o r a le i c r e ş t in e ş i Ga
predicatorii. Operele de pre urma represintâ mal ales spiri-
tal 8 lai Efrem şi tot o-dată gloria lu! pentru toţi secuii!. S-tul Gre-
gorie Nisul flice, ca «pentru Efrem a plâuge era egala cu aceia, ce
pentru alţii este respirarea aerului». Singura Efrem vor besce despro
sine: «Gând eu mâ culca pentru rSpausu, Iubirea ta de όιηβοϊ
Domne, iml vine ’n m inte, şi eu me scolii în mijlocul nopţel· ca
sa‫־‬ţî mulţSmesca ţie. Dar reamintirea picatelor me înspăimântă
ţi 60 erupă in plânsu, şi aşi fi In stare să decada cu spiritul, decai
nu m’ar întări esemplul t&lcharulul, al vameşului, al pecătâsel din
Hănanea şi al Samarinencel». Pre spiritul sea celu strivita l’a es-
primata s-tul Efrem mal ales in testamentul sett. «Cine mg va pane
pre mine sub altarfi, acela sft nu vade altarul D-$euluI meU; este
necaviinsîosu, ca unu cadavru puturosu să stea în loca săuttt . . . .
Luaţi-m6 pre umere şi fugiţi cu mine şi aruncaţi‫־‬m e, ca pre unA
orna lepădata . . . O ! decă v’aşl desfăşura voi faptele mele . . . »
Despre ce unfl spirita strivita putea să vor bias câ mal m ult, de cât
despre inima cea înfrântă şi lacrim ile, care putea să‫־‬I spele pgca-
tele sele 1 Despre lacrimele de Înduioşare a şi vorbita mal mult E-
frem. In simţul de Înduioşare, materia comună a tuturor învSţătu-
rilor sele era penitenţa, amintirea despre morte şi judecată , frica
de D-fleu, atenţiunea asupra sa însuşi, umilirea, in contra mân*
driet etc. Decă Efrem a Învăţata mal mult despre Înduioşare, acesta
nuinsemnâză, că el era unilaterala; din contra, In învăţăturile 8016 el
a inbrăţişata întregfi cercul cestianilor morale, şi a predicitu o idee
complectă şi veră despre perfecţiunea morală şi virtute. Patru dis-

(1) Operele s-lai Efrem s’a pnblicatu : O pera omnia, quae extant syriate, graec.
at latine in sex tomas distribuită I Sim. et Evodiot Assemanio. Bomae 1732—1746·
ajjse înveţăturî contra Gresiilor, cu refutaţiuul şi lnveţăturl ia con-
tra V ardesaniţilor, Marcioniţilor, şi Mesaliţilor. Trei discursuri des-
pfe credinţă şi în contra Ebreilor. Despre libertate contra celor,
ce susţină destinul orbtt, despre ,p enitenţă, despre preuţie, raiu şi
judecată. Tote aceste opere sîintu scrise în formă de meditaţiunl
pi0se. S-tnl Efrem nu-şl propuse de a observa principiile, pre care
se fundeză adevărul, dar numai le înşira, anindu-le cu simţi mânte
şi cugetări pi 6se. Cite-o-dată el nu studiază nici acele priicipil,
ure care se fundai! ereticii, pentru aşi emite opiniauile lor. Acesto
moda de espunere a operelor se condiţiona cu acela, că autorul le
determinase pentru a ii răspândite în poporO şi parte a fi cântate
prin Biserici; de acela şi multe din dînsele simtfi scrise şi In versuri.
Pre de a ltă parte, acesta modu de învăţătură îl presenta lui Efrem
mal m ultă posibilitate, de a învinge pre eretici. Dupre mărturia
ui Teofau, Efrem ascrisQ pănă la 8 0 0 ,0 0 0 versuri. Pre ldugă ver-
şurile de cuprindere dogmatică, Efrem a scrisă multe versuri
de una coprinstl cu totul ceremoniale, destinate a se căuta
la serviciul divina. Acum esistu : a) Cântarea la Nascerea Iul
Christos b). Cântarea despre patimele §i învierea Mântuitorului, c).
Cântarea morţilor, cea mal bună cântare a lui Efrem. d j Cântările
penitenţei. Cântările lui Efrem aa atinsa doă scopuri; de o p arte,
ele aa Înfrum useţată serviciul divina, făcând mulţemire celor, ce
venlafl la B iserică, Iar de altă , coinbăteQ eresiile şi înlăturaa do-
rin ţad ea mal asculta cântările defălmătâre. «Luptătorul lui Chris·
tos înarm ata de armele Aceituîa, scrie Biograful celfi vekia despre
Efrem, a începută lupta contra inimicilor Iul Christos, şi mal ales
contra defăimărilor lui Vardesan şi a următorilor lul>. Efrem a vă-
ijuta, câţi edesenl se captiveză de muzică şi de cântare şi s ’a decisa,
ca 8ă-I abstrage de la cântările defâlmătore. «El a adunata copilele
consacrate şi le-a Învăţata pre ele, a cânta cântări chorale. El,
ca unu părinte şi conductora, sta între dtnsele, le determina cântă-
rile şi le învăţa a cânta în choru, până când în fine oralul întregii
a venita In partea Iul şi inimicii s ’aa îm prăştiata >.

SÂNTUL VASJLIE CELU MARE

Efrem din deşerturl lumiueză lumea, Iar s-tul Yasilie s tră -

 tele, βτ&ΰ looarile patriei 8610, tar altele eratt aprâpe deţEdesa. Cau6ace_
reavieţel eontimpnrane îl presenta esplicaţiunl asupra faptelor,petro,
cete în trecutfl. Călătoriile prin M esopotamia şi Egiptfi l’a înavuţi^
eaenndscerea vieţel şi datiuele pop6rolor, descrise de veklul Testa,
menta. In Orienta tra d iţiu n ile, dupre cum este scru ta, trecu din
nemtt în nemfl. Pre longă aceste, m u lţi E brel trăîatt atunci lu Me-
sopotamia. Cu modi'll acesta este f0rte n a tu ra la , c i Efrem în espli-
catîanile 8ele comunici m ulte cunoscinţe ale archeologiel orientale.
Pentru esempln, esplicând alianţa Iul ·Abraam cu lechova (Fac. XV
9) Efrem tfice : «Esplicaţiunea la ac esta loca trebue să o căutămu
în datenele Chaldeilor. E l avea d ep rin d erea, ca c e l, ce jură,, ^
trece printre cadavre de anim ale tă e te , şi fie-care pronunţa cuviu-
tele : «sft nu dea D-<Jeîi, ca şi cu m ine să se întâm ple to t aşa. F!.
ind că Abraam era de origine C haldea, apoi D-<Jefi a bine voită ca
săfacil cu dînsul alianţa dupre deprinderile p atriei s 61e*.
Mal de p arte, E fre m , despuuend. de cunoscinţe în tin s e , el avea
canoecinţă ca Iudeii contim puranl în v e ţa ţî, şi cu operele iudaice
vekl, pre care de m alte-orl le citeză în esplicaţiunile 8610.
Inărmattt de aseminea a ju to re , s -tu l E frem a p u tu tă să dea es-
plicajinnile cele mai vere la veklul T estam entu.
Ce se atinge de direcţiunea, ţinută de S -tul E frem in esplicaţiu-
oile vekîalnî T estam entu, acăeta n i se p resin tă f<5rte bine de către
Gregoriu Nisul. «Efrem a esp licata S c rip tu ra , $iee el, literal, dar
nas’a oprita, de a nu face şi p riv irile sâ le p rofunde». Combătând pre
esplicatorii literali aî Scripture!, 61 com bătea ş i îuclinafciunea către
esplicaţiunile alegorice ale S crip tu rel. I n to ta caşul şi m al ântâiu
el esplică sensul literala al S crip tu rel şi ntal p re u rm ă , unde trebue,
descopere el înţelesul mistica, d istin g ân d f 6 r te bine sensul propria
de cela alegorica şi mistica. D e asem inea nicăerl sensul profetica
al depresiunilor nu se întinde la dînsul p âne la anim icl sensul isto-
rica. O asemine direcţiune a lu i Efrem in esplicaţiunea Scripturel,
auită cu cunoscinţele lui cele întinse, ii daft lu i locfi în tre interpre-
ta tori f cel m ai renumiţi al B isericeî.
Efrem, ca d o g m atistă şi ca in m o lo g â . Tote ope-
rele dogmatice ale Ini Efrem suntfl scrise în contra amăgirilor tim-
palul ş&L· Aşa opt-deci discursuri în contra cercetătorilor cuteză·
tort’, adecă In contra A etienilor şi a Eunomienilor. Cincizeci şi
 S-TU L VASILIE 719

discursuri la cele ş68e <Jile ale creaţiunel. Vasilie pentru aofi timpii
8’a departatfl ln deşerta , dar, cedând debilităţel omenescl a păsto-
raluî 860 Eueebie, el la 365 8’a reîntorsQ în Cesaria, ca'să ajute pre
‫־‬Ejfiscopti contra Arienilora. Acum Biserica Cesarieî a fosta mân-
tuită de Arieni prin păstorul el — Vasilie. Vasilie a administrate
t6te afacerile Bişericeî de Cesaria şi ea a fosta liniscită pre timpul
fdmetel (368) mângâind’o pre dlnsa şi nutrind’o. Discursurile lui
cătr6 avuta despre ne'ndurare, glorie fi fomete au ajutata ln ne-
norocire.
La anul 3 7 0 , alesă fiind Episcopii de Cesaria, Vasilie a unita
îngrijirea săracilor cu preocnpaţiunea de întregii Orientul ortodocşii,
care era persecutata de arianismul lui Valent. Pentru acesta el a
intrata Iu relaţiunl cu Atanasie celfi mare, şi cu Occidentul. El s’a
purtata reservata cu acel, ce pentrn alţii trecea de semî-arieni,
pentru ca nu ftrg necesitate să-I înarmeze contra sa şi a BisericeT.
Valent la 371 se chotărlse, ca să Introduci cu forţa arianismul în Ca-
padocia. Vasilie a fosta citata la judecată înaintea mândrului pre-
lecta‫־‬Modesta. Aicii s’a arătata lui supunerea mal multor EpiscopI
de Orienta la voia Imperatorulul, şi tot acesta 8’a ceruta şi dela
dînsul. «Imperatoral meu , a rjisQ Vasilie, volesce, dar şi ea nu
volesca, ca să me îokina creaturilora; ea însumi sftnt creatură».
Dar pre noi de ce ne consideri? a întrebata prefectul. «De nimica,
faţă cu asemine ordine». Prefectul dupO acesta, cu uşurinţă a lăsata
să se înţelege, că însemnă ceva a fi apropietă de prefectfl. Vasilie
a rfopun&a, este onorabila, de a fi cineva în relaţiunl ca magnaţii,
dar este şi mal onorabila ,d e a fi 10 relaţiaol ca cel credincioşi
«Creştinismul 8e glorifică nu cu onorurile, dar ca credinţa». Pre-
fectal iritata, a ţjlisu : «Cam ! şi tn na te temi de puterea mea» ?
«Pentruce să mg tema»? a rSpunsft Vasilie. «Efl voia ordona, ca să
ţi se confiisce averea , pro tine te voia ecsila, te voia tortura, şi
acide ». «înspăimântă-mâ ca alttt-ceva, decă poţi». Ea am numai
o chaină şi câte-va cărţi. Ecsilial pentru mine na este ecsiliu. TotO
pământul este aiul şi ea suntfi aici Ospeţe şi trecetord. MOrtea
este o bine *facere pentru mine ; ea mâ conduce mal curând la D.<Jefi,
pentru care trăescîî, şi cărata II servescd, şi pentru care pânâ la
una puucta ett am şi murită. Focul, sabia, fiarile şi unghiile de
fertt ni aducă mal multă mulţâmire, de cât frică». Imperatoral ar
 locescede pre catedra păstorală şi rS m âae mare pentru t6te t i m p u r i
Biografia la i. Decoborltora d in tr ’o familie nobilă şi forte avuta
carea era eusebtâsă şi tare îa credinţă şi k l a r în m ijlo c u l persecu-
panilor, s-tul Y asilie a fosta educata 1b copilăria 8a de către bunica
lui, M acrioa Iar principiile de retorică el le-a a s c u lta ta la părintele
sea In Neocesaria. DupO aceste, In cursa de patru9‫־‬pre‫<־‬Jece ani el
cu ηηύ zelfl particulara a visitata s c â le le cele m a l însem nate din
timpul sea. Multa timptt el a ascultata lecţiunî în Oapadocia, dupe
,acela'In Constandinupoltt la Livanie şi în fine în Atena, unde, pentru
puritatea disposiţianilor psichic.e, 01 a intratu în legături amicale
eu Gregoriu Nazianzul. Grecia a recunoscuta în Yasilie unu mare
oratorQ şi filologa, filosofa, matematica, îu ris p ru d e n tu şi medicii
Reîntbrcîndu‫־‬se prin Constantinupol şi E f e s în Pont, el unu timpfl
ăţinotalocal de adrocata. La Începutul anului 3 5 9 , simţind deşer-
tăciune» gloriei lumesc!, s’a decisa, ca să rupg ca totul legăturile
sâle cu lumea ; s’a botezata, rădicându-se la trepta de lectora (citeţfl)
şi a plecata, ca să studieze vieţa monachal;! ta deşerturile din Siria,
Mesopotamia şi Egipt. 10 fine, el s’a aşezata â p ro p e de N eocesaria
în deşertul, ce era udata de Iris, nu de parte de locul, unde trăia
mama şi sora Joi cu alte fecl<5re. Aici el a scrisă cea ântăia opere a
sa, ce tracta despre judecata lui D-ţleti, despre credinţă şi regulele
morale. Ι)αρδ acesta, el a scrisa diverse învăţături pentru monachl,
carii aa strefor/natfl desertul lai Vasile în tru ’ntt oraşu populata, şi
opera !0 contra Eaoomienilor. In deşertul acesta el şi amicul loiali
stadiata operele înţeleptului Origen, compunând şi filocalia, din totu
acela, ce a?6a ele mal bunfi. La 3 6 3 s-ta l Yasilie a scrisa lui Iulian,
care ceruse de la dînsul bani sab amerinţarea, că va jefui Cesaria:
«Ed m8 cutremura, că ta osci îmbrăcata îa porfiră, că capul tSu este
înfrumuseţată ca cunună, care, fOre de eusebie, face pre imperatorfl
a na avea ondre, dar desonâre. Tu cunoscl f<5rte b ine, că efl nu Iu-
bescfla strînge avere, şi ca tâte aceste ta ceri delamine 1000 litre
de aura. Ascultă Imperate ! efl atâta am urîtO au ru l, că decă efl
astă-^I aşi voi, ca să măulncfl adoa*<5ră, apoi eu nici pentru acesta
n’aşl avea bani. La mine, cam şi trebae să fie, n’are ce face bucă-
tarul. Alimentele cele mal bane, de care noi dispunemu, foile de
plante ca pânea de orzQ şi vinul acra». L a 3 6 4 Yasilie a fosta sân-
(itfl preutfl, a predicaţi} cuvântul lui D ‫־‬$efi in Cesaria, şi a scrisa
 CUVfiNTU
LA

DUMINECA A H l-a DIN SANT. ŞI MARELE POSTU

PR O N U N T A T U LA BIS. NECOJUTIA IN TATAAAŞU. — 1673.

‫״‬Cc va folosi omului de ari! căiUga Iu-

mea tHă, iră su/lelulu *ei Iţi va perde ;
tii '1 ce schimbi va da omuIii pentru sufle-
iuH *eu ?(Marc. Y llf. 36—37)‫ י‬.

D e m a re im p o rta n ţă este sensalu cuvinteloru E vangelieî de astâ-^i,

fra ţilo ru c re ş tin i, ş i păte m al m isteriosfi chiarfi de c â tă m iraculdsele eo-
v in te s c r is e o d in id ră p re plafondulu P ala tu lu i regelui B abilonulal B alta-
zării, c ă ru ia , p re cândfi se afla In m i^localu a o m ie de nobili ai im periu-
lu i sSQ b ă n c h e tu in d ă de m al m a lte ţpile în totfi desfriulfi m oravuriloră
A siatice, d e-o -d ată p re neasceptate înţeleptalQ profeţii DanielO 0 presu-
p use c ă r e g a tn lă sSQ 8 ’a îm p ă rţită , şi s’a d ată P erşilor Q şi M erilor fi.
A cele cu v in te d â ră in te rp re ta te de in sp ira tu lă de D-^ell D anielă, er&fi
p rezicere a, to ta le i p erd eri a reg atu lu i B abilonenă în pereăna fiiulul te rib i-
Iu l a l îm p ă ra tă N abuchodonosoră. Apoi cuvintele Evangeliulul de astă-< ji:
«ce v a folosi o m u lu i de ar fi câştiga lum ea Wtă, ără snflehilfi săă îşi va
perde», n u s u n t ele dre prezicerea destinului vieţel, nu a regilorfi •60 a
c u tă ria o ri c u tă ria persiSne, ci a tuturoru om euiloru carii locueecă pre p ă-
m e n tă , e ră m a i alesfi a ndstră celoră ce ne num im creştini, dupre cum
Zice to tfi D 4 ă Is . aiu rea, c ă de nu aşi fi venit şi nu aşi fi spus lo ră , pe-
c a tă n a a r ă avea ? şi care dre să fie acăstă d estinaţie în a ltă , ac fe tă m enire
m isterid să a v ie ţei om enescl, în c â tă d & ă arii pane cine va în tr’o cum -
p ă n ă c a u n u g lo b ă de aură, in trig a sferă pâm ent& cft în scopu d·■ a o
că ştig a, i r ă de a lta p a rte sufletulfi seu In risiculă de al perde, Mân tu i to -
ru lă lu m ei, — D ‫<־‬JeulQ în tre 6m eni Is . C hristos — nici cum nn se lad o -
esce a p r o n u n ţa s e n te n ţa c ă nu va folosi omnlfi nim ica de arfi câştig a lu-
m ea, 6 r ă sufletulfi îş i v a perde. S ă reflectăm fi deci fraţilorfi creştini, p a -
ţin e m o m en te la a c & tă m ă reţă d estinaţiune a om ului, şi pdte se pu tem
ajunge la în ţele g erea acestei enigm e profunde şi g rea de p ric ep u tă pentru
<$meni c ă n im ica n u este fn lum ea ac îsta aşia de preciosfi în ochii c re a -
to râ lu î u n iv e rsu lu i, care 88 se p 6tă preschim ba, cu safietulfi n o stru . E a ră
p e n tru c a ac o stă ceştiune s ă o putem li m a n şi p ătru n d e m a l bine, ·ft
ANUL iv **
J20 S -T U L V A S lU B ^

fi întrebuinţată Contra lui Yasilie m & urî a s p r e . dar pre V asilie \ \

;»pitratil klar D‫־‬$efl ,şi Valent 1 a lăsatu In pace. Abia 8 a terminate
:1c0stă furtună şi Vasilie s’a adresata la Episcopii de Occident«, η!.
!;Ondu-I, ca să se unîasce contra Arienilor, să trimite la sinodfl 0.
tuenl probaţi, carii să lupte pentru adeverG , călătorind şi singuri!
la fie‫־‬care Episcopii din Orienta, ca să întrunîasce inimile tuturor
iu profitul »deverului. Intre aceste, pentru Vasilie urma o nemulţe-
miredupOalta; când din causa ambiţiunel lui Antim, vecinului 8&Q
Episcopii, când din causa amăgirel lui Enstatie al Sevastiel, pre
care Vasilie Ta Iubita ·multa timpii şi la apăraţii, şi care mal pre
urmă a devenita inimica făţişii al lui Vasilie şi al verităţel, când
tn fine din causa nrel Neocesarenilor către dtnsul, carii se presen-
Ud ca apărători neprudenţi al anticităţel; tote aceste aa ruinata
vieţalu! Vasilie, care şi f0r6 de aceste era consumată de o suferinţa
perpetui. Reserva sa tn predicarea doctrinei despre s-tul Spirito a
fosta râu înţeleşii de 6menil mărginiţi, şi ea era şi mal rea inter-
pretatădecătre inimicii lui, carii aa profitată de acesta, ca să pro·
clame pre Vasilie neortodocsu. Păstorul la 375 a scrisa o opera
despre M S p i r i t u . El lucra şi predica ne’ntrerupt, cu totă sâne-
Utealul cea minată. La 376 încă o dată a scrisa el tn Occident^
presentând cu culori vil nenorocirile Bisericesc!, a amintita dato-
ria de zelfl cătrg credinţă, datoria de compătimire. Occidentul însg !
sâfi că era indiferenta, s6a cu intenţiune tăcea, ca să se deevolte
şi mal bine neînţelegerile din Orienta. Şi Vasilie, fundata pre es-
perienţă, a scrisa despre Episcopii Romani : «Mândri cu Spiri-
tul, el devină şi mal mândri, când sfinta respectaţi». Nu! deci ‫ן‬
0 flea se va indura asupra nâstră, pentru ce ni este necesaria <v I
jatorul streina ? D6că mânia lui D-dea se va îndelunga, ce folosii are
s&ni aduce noi mândria Occidentului ? El nu cunosca adeverul şi
nici volesca să*lu canosce, dar nu maieu esemplul lor consânţescQ
er6rea>. Speranţa In D-ţJeO n’a amăgită pre păstorul cela credin-
dosQ. Valent in anul 378 a murită în reebela. Vasilie a mulţâmito
lui D‫־‬dea pentru liniscea Bisericeî; dar puterile lui aa fosta de·
secate, şi la 379 b&rbatnl în adevSr mare, luminătorul generalii
şi sprijinul adeverulnl a murită la 51 ani al vieţeî sele.
Arch. O e n a d le Enă-cânu-
 PREDICI 723

06 ηπ-lfl 1‫ גמז‬potfl împlea, ori cite aru aduna 01 fa lames ac&ta cu drep*
taltt 8έΰ cu nedroptulu. O ! Apoi tocmii aerată poflă de a avea totu m a l
maltO, aefetă cupiditate, ce împinge pre όιηβοΐ in a se desbrăca unii ţ n
alţii şi a profita numai unii cu daana altora, aefetă mândrie deefrânati
ca avuţii şi puternicii să considere pre cei lipsiţi şi slabi ca fiinţl netreb-
nioe şi inferiâre, făcu ca armonia sociali s ă se deacord&ă şi disfigarftzi
prin prădă‫ ׳‬iunl, hoţii, ucideri intre 0menil privaţi, prin certe, resbele şi
conquiste în tre popâre, aşea că pre de o parte : pentru naţiuni istoria, tr ă
peotru individe justiţia este registrnlD, barometrulQ celfi mai buna, unde
8e p0te constata armonia şi equilibrulfi intereseloru materiale ale societă-
ţilorQ om enesc! Şi din nenorocire la noi Românii, creştini ortodocşi, jos-
tiţia, ce coostată în t0tă <Jiua delicte şi crime totfi mal numerose şi mal
crâncene, ne dem onstră mal luminoşii de câtfl sorele, că d&ă este ca o-
mulţi să-şi pue t<5te speranţele sale nnmal în ceea ce plite opţinea In In-
mea acesta, şi să-şi face fericirea şi resfuţarea vieţel sile nnmal din cele
ee se petrecQ înaintea ochilorQ lai ia societatea actuală; apoi, dnpre fJi5a
Evangel iei de astăzi, unulu ca acela îa zadaru speriză; căci oi mica din
ce τβΗΰ ochii, şi gastă simţirile nn-lfi vorfl satisface; έ τ ί dovedi pipăite
la acesta s u n t : împăraţii, regii ce din anu în ano i§î pârăsescu tronurile
lorii; nobilii şi avuţii ce pre t<5tă <Jioa sărăcescfi şi esfi faliţi; orăşenii,
pre carii, pre de o parte dările impuse, pentru înfrumuseţarea oraşelorfl,
£ră pre de alta laxulu bărbafciloru, nefinitele mode ale femeilorfi, îi dacă
eu totulu la ruină, îa câtu nicl-o-dată nul mal au<Ji că aa de ajunsu; a-
gricnltoril, pre carii secetele şi ecumpetea mancei, D Leu a remănea lip-
»iţi şi de pânea Silnică. Eată acâsta este lampa pre care o iabim şi ia care
soim a ne salva viaţa; de acela Evangelia $ice : «Cine va voi aşi mântui
viaţa sa în lamea ac&ta, perde-o-va pre ea».
v E i bine I p6te arii <J1ce cineva că vorbindQ aatfelu amfl făcuta numai
potretulft celtt descoloratu şi nrîtU ala sociităţei, şi p0te că lumea nu-i
aşia de n e g ră , cam până acum am represenUt-o. —Să ne pnnemfl diră
îa altă ipoteză, să considerăm şi partea cea bană a lumef. Forte bine ;
presapunU că tatarorQ omenilorâ şi claselorâ sociale le merge bine ; că
muncitorulu lucrează căntăudu şi-si Iea plata 9a întreită ; că agricol torula
adană re iolte, îacâ‫ ׳‬u strică grânarele vechi si-şi fabrică altele totfl mal
m a r i; că orăşenii petrecQ na mal pria grădini, îa baluri şi teatre ; că
nobilii şi avuţii totulu aveadă de-agata şi îaabondenţia cutrieră din ţe ră
în ţâră înpiaşl de curiositate a ▼edaa totu lucruri n o i; că îafiae regii şi
Împăraţii plici de gloria militară mâadri de lărgimea împărăţielortl lortt,
superbi de ascultarea supuşiloru, voieîcu totu esposiţiunî universale , la
care ca fală îşi deef&şară tdtă fericirea de care sunt înconjuraţi el şi sapa-
şiilorO. Fără a contrazice, şi acestea suntu fase din yiaţia omeaescă, şi ptfta
tocmai aşia cam D-$eii a voită, ca omeail tot& deauna satisfăcuţi, necon-
tenitu să-i mulţumească, şi ragele lorQ cătră elu s i fia ca armoniosnlQ
şi încântătorul!! concertă al paseriloru primăvara. Deră la urmă care este
resultatulu finale al acestei lumi fărmecătâre şi de care ne alipimă cum
se alipesc3 mirele de mirlsa sa ?. Scriptura <Jiee : «cându dobandimQ lu-
mea ataoclîa gr6pă ne sălăâlaim&»! Vedeţi deră că din ori-ce pacoiQ. bun ft
sau refl, am considera lamea, ea nu ne p*<5te satisface nici pre noi 0meni
!corporali; cu câtu mal puţină pretfl a putată a se areta ea in ochii D-lal
18. D 4 ‫־‬ett omulu, carele venindfi îa lame spre a reforma na forma e st·‫־‬
râră a societăţeî omenesc!, ci, spre a lamina a purifica ţi restaura ieâna
divină 08 se află In omfi, a strigată înaintea discipuliloră şi a mulţimel ce-
 P R E D IC I

vedem : ce mstmnă ş i c e este lumea ‫ מן‬înţelcsulă E v a n g e l i c ' ! , şi ce estt

sutkiidu nostru respectivii de a c i s t ă l u m e , p re care noi prea m u ltu o 10-
b io A , 6r& Evangelia n i spune că ch iaru d e , am căştig a -0 in tre g ă ca pro.
priftate a n o ş t r i, n i m i c a nm a m f t f o l o s i tn c o m p a r a ţ i u n e c u perderea
sufletului nostru.

Orî-şi-ee fiinţă este menită a se desvolta dupre n a tu ra sa în elementula

special ce se revarsă ca o atmosferă tn g lu ru lu su b stan ţe! sale. Paserile
în aeră. Omenii şi animalele pre p ă m e n tu şi în a e ră , p e sc iiîn a p ă , &c. &c.
De aieî urmiîă că omulu ca corporală, are o mare şi absolută necesi-
Ute de materie; nn se p0te despărţi de densa, este în drept&a se bucura
şi nsufructua de ea. Insnşî Scriptura <Jice că D‫«־‬Jeu creândă pre omG la
pasă în Paradisfl, in grădina cea mal frumâsă ce omulu şiaQ putută i-
magica, că a putută eşi din mânile perfecte ale Creatorului. Apoi ori câtfi
âe înflorită şi îmbneurăt<5re ară fi o stare materială, nn pote dura malta
timpi, pre âe o parte că conţine în sine principiulu de mntabilitate, foă
pre âe alta că însuşi omulu tinde de a o modifica prin gustulă sett celti
maltQ'Variabilii şi prin curiositatea !născută de a încerca binele şi reulo,
(3ră care se crede ca totă deuna Q lipsesce ceva. In câtă aşi putea (Jice că
0re‫־‬cum amu fosttt predestinaţi a aglnnge la starea actuală a societate!
nfctre materiale: şi care,—ce <jică eu actuala ?—de sigurii că dnrăză de
mal multe mii de an! în condiţiunl anal0ge seu pote şi mai rele. Deră
tocmai acesta este, fraţiloru creştini, cea ce în Evangeliî se nnmesce lume şi
pre care ni este internişti de a face t6te chipurile spre a o dobândi. Cnm?
sării părea ceva contraijicetoriu. ca noi <5meni corporali 8ă înlăturăm ma·
teria ce susţine corpurile nâstre, să objectămă societatea omenăscă, care
este unu arangîamentfl armoniosă şi o echilibrare mai mnlttt seu mal po·
ţinu justa a tnturoră intereseloru materiale a di feriteloră clase de omeni:
aşa că îd modtt reciprocă unii prin producţiunile lora suplenindu necesi-
tăţile altora, pretam într’o machină artificiâsă rotele se mişcă nnele pre
altele, îndată ce va lipsi unultt din factorii producător! seu echilibratori,
com âe e i : să lipsescă plugarulă ori bancberulii, jodecătorulQ ori admi-
nistratornlă, îs dată t<5fcă machina societăţei omenescl, cesenumescestatQ,
nu mal de câtă va sta pre locă. şi va da semne că este stricată : prin revo-
laţiuni publice, conflicte fntre particular!, desordinî in genere, ce arată
că armonia Intre clasele sociale s’a derangiatO, şi equilibrultt intereselor(!
materiale s’a nimicită.
Fără îndoială, decă iotă menirea omului în Inmea acesta ară sta numai
în simplu rolulu âe a produce,—unii pentru alţii, — cele necesare spre
nutrire, şi învesmentare; de a fabrica objecte ce înleenescQ unu traifi mal
veselii, mai abondentă şi mal resfăţată, de sigură că în acestii casă ln-
crnlfi celu nui nemerită ară fi ca fie-cine alegânduş! o clasă in societate
mal convenabilă ea capacitatea şi plăcerile sale, să se simţă în totnlfi sa-
tL'ficutft cu sineşi, cn cariera în care Fa aruncată 80rta, cu starea sa se-
racă s£fi avată, cn masa sa frugală seu luxuriăaă, cu posiţiunea sa comodă
de stăpână seă sirimiorită de servă,,fără a mai căuta necontenită prin
ană neastempărâ 6re-cum copilărescO, cum uni! să întrecă pre alţii
în plăceri, avuţii, loifi, preumblări, voiagiurî, baluri şi infinite alte chi-
pori, care de care mal extravagante ; prin care voescu aşi sătura o poftă,
and doră ce consumă, ehinoeşte, şi lasă âmenilorfi în viaţă unii deşertă
câte curate, câte-sti Iubite, câte stimate: orl-ce virtute ii orl-ce laudă, a-
ctata numai să, efectua(! (Philipesieni IV. 8)>.
D6ră pentru ca sft vedcmu înflorinde între noi aceste virtuţi ace,sie fapte
sâute evangelice, prin care se realizase împărăţia lui D‫־‬r)efi chiarfi şi pre
păinentu, şi care fapte numai practic&ndule, putem a ne numi fii şi moş-
lenitoril îm părăţiei ceresc!, se cere de mal nainte ca inima imenilorfi 83
fie lnabilată, căci din prisosinţa inimel grăesce gura, şi simţăclunea lă-
nntricâ, vreau să, <JicQ acele sentimente, - - ce motivfoă faptele, 82 fie cu-
rate şi ne pângărite de ură 860 reutate. Fiind-că ea priviţi In natură :
cândd începe a se mişca tn plante şi arbori eacrulfi producitorifl de fruo<Je
şi flori? Atunci numai cândfi aceştia se iocungiură de o temperatură pri-
măvftratică : nici prea rece în câtfi se îngheţe, nici prea caldă, in câta ni
se usuce. Apoi care 0re p6te fi acostă fericită disposiţiune in 4menl ca !ă
p.5tă produce fapte virta08e, frum63e şi mirosiMre ca florile de primăvară?
Marele învăţătorii şi salvatorii a sufletelor(! ne o spune (Jicendfi: poruncă
nouă dau vouă : să ve Iubiţi unii pre alţii, na numai amicii, dlr şi inimicii.
Eară Apo3tolulu loan adauge: că precum D‫}<־‬e&nea iubit pre noi, c&ndfi nea
ereatfi spre viaţă şi cândfi a trămisQ pre FilalO s6fi spre a ne mântui; totfi aşa
aecade alu Iubi şi pre densulfi şi pre noi. Cine în9ă rjice că Iubeşte pre D-
ςΐθϋ pre carele uu l’a ve<Jutfi nicî-o-dată, şi urăşte pre fratele sefi ce con-
tinuQ îlu vede, acela mincinoşii este, şi celfi ce urăsce pre fratele wo aci,
gătorfi de 0menî este, şi unu atare nu va avea viaţa eternă (I. Epiit Iii.
IV). In adeverii, fraţilorQ, representaţi-vg tn minte puţinfiltimpfi predooS
Ginţi amor<5se, in ce disposiţiune fericită şi plăcută nu se află elo între sine;
nici gândirile, nici cuvintele, nici faptele grosiere chiarfi ale uneia, nu
suntu privite reQ de cealaltă; însăşi erorile, însăşi greşelele, chiarfi ata-
curile uşioru se eartă de partea Iubită. In câtii arau putea ijiee ei în tota
timpulu de Iubire, buna disposiţiune dintre densele este mal multă de
câtfi frăţiască, este chiarfi sublimă, cer£scă. Eată aşa a voitfl fi faveţatfl
Christos ca dmenil să fie bine dispuşi unii către alţii; pentru ca inspiraţii
de asemenea sentimente fericite să produce namal fapte nobile, vi1 VrM,
şi nem uritâre; fiind-că în altfi chipfi nu p6te fi mântuire şi Scriptura !Jice:
Cine nu Iubeşte pre fratele 8el, acela persistă în mtfrte.

in.
Prin armare din doue vieţi ce suntemfi meniţi aduce aici pre pămentfi
ana materială, !Jise şi lamt'scă ăru alta spirituală siii sufletescă, care este
6re de mai mare importanţă ? Fără îndoială aceia ce ne promite aemur i-
rea eternă şi pentru care divinitatea prin sântele Scripturi necontenite a
datfi legi, voindQ ca 0menil să vieţufecă sufletesce coniormfi calităţiloru
ce conţine substanţa sa,‫—־‬care este adeverulii perfectă, binele perfecţii şi
frumosuia perfecta.—Destinaţiunea dâră a omului fiindu du cea mărginită
în viaţa materială şi care se distrage prin m«5rte, ci cea ce 33 ţine de viaţa
spirituală şi care se întinde dincolo de mormentfi în alte sfere mal supe-
ri0re cunoscute numai lui D‫־‬îJ6u, $ră de noi numite raid ; nu mai rem&ne
îndoială că trebue a ne regula viaţa materiali aşia ca să nu compromi-
tem pre cea spirituală; că ce arfi folosi omnlul de va câştiga lumea totă,
6ră sufletulă sefi îşi va perde ? Ac&tă destinaţiune de sigurii este m ăriţi :
că ne face a pune interesele sufletului, ce constafi in continua cercetare
şi contemplare a adevărului şi în practicarea binelui, mal pre saa& de cele
ale materiei, ce ne duce la înjosire şi abrutiaare. Apoi p6te ar <Jice cineva
 PR ED ICI
724

It înconjura : ce va folosi om u lui de arO căşti ga lu m ea Io tă , â ră sufletulţj

setl îşi va perde» ; 8<5a ce schimbft va da omuln pentru sufletul« seu ?»

II.
Acum, firaţilorfl creştini cândîl amU veiJutQ că d6că voma mărgini desti-
naţia omului in lumea acesta numai, resultatulu finalii şi înspăimântătorii
va fi m<5rfcea. se cuvine a căuta şi a cerceta în noi înşine nu cura va 8e afl-j
ceva, care si trdce presto acostă materie schimbătOre şi perii ore, care este
numai untt mitflocO de desvoltare aci jo stt; precum pentru omtyl figura
lort de terme, orl-câtfi de colorată §i curi63ă la vedere s’aru părea, este
numai untt mijlocii spre a se desvolta în u rm ă din ele, alte fiinţe maî fm-
m5se şi mal aerice — fluturii, ln adeverii cum vom esplica nematerialele
idei ce necontenite trecQ şi se află în capetele om eniloru, ordinari, înve-
ţaţl şi filosofii cari! de m ii de ani le-afl depuşii prin cărţi, şi cu care 8’afi
umpluţii Bibliotecele ? Cum veţi interpreta acestă agerime a minţel ome-
nescî, superiorâ materiei, şi prin care înţelege eursulă 80relnl, a lume!,
altt atelelorti; figura lorii, mărimea şi întinderea înmensultt universii ? Cui
vom atribui puterea cugetătOre şi mveţătâre din 0m en 1 , ce att aflată ar-
i tele şi messeriele prin care a domolită sieşi natura, în câtu se îmbracă
mal frumoşii de câta una păunii, alergă din ţără în ţâră pre calea ferată
ca oui) altQ Hie ca c-aru şi ou cai de fo c a ; trece cu pictore neudate nu
marea Roşiă, dâră Oclnurile lnm eî întregi, îngrozinda prin 1uţ61a sa mon-
strarile marine, şi tn fine percnrge mai răpide de câtfi fulgerulu spaclnlu
globului pămentesca dândtt sbora cugetăre! sale prin scânteia electrică a
U Telegrafului ? La cine vom raporta t6te aceste fenomene admirabile a
minţel omenesc! ? La materia corpului, care după câţi-va ani fluesce prin
H r a deveni ţfirină în m orm lnta?— 8& na ne amăgimO, insultând une pre noi
înşine atâta de am aro! Aceste calităţi prin care omultt dovedesce că
este soperiortt şi âomnO pre pămentu, suntu atributele iconei Dumteiji -
esc! fn noi, sunt facultăţile onei fiinţl spirituale, care singură avendu chi-
paltt şi asemănarea lui D-^efl în noi, p0te 8â ne scape de stricăciune. şi
să ne duce la nemurirea eternă, în sînula prea puterniculaî D-deu; eră a-
c&tă eubsta‫ ׳‬ţ i se numeace.îa genere sufletâ.‫־‬
Apoi şi din Evangelia de astă‫(־‬/?, vedemQ că D-^efi pentru sufletulu
nostru, carele este totO‫־‬o‫־‬dată şi portrotalQ seu viu în noi, se îngrijesce
mal maltâ de câtă de tâtă'lum ea materială
Din canea sufletului a trămistt şi pre fiiulQ seu D‫<־‬,lefi—Omultt Is. Chr.
ca prin însuşi exemplnla de viaţă a acestuia şi prin învăţătura sa, să ne
dee nouă modelalâ cam să credem şi ce să lacrămfl spre a nn întinaşi în-
fcaueea ic0n& lui D-^efl fa noi, Eltt nea învăţatu să credemti că dupre cum
snflefcalQ nostra are trei facultăţi, trei p u teri lacrătâre : mintea voia şi
simţeeinaea, totfi aşa : trei se atest& ă a fi îa c e râ : T atălă, Fiialu fi Sân·
talii DaLfi, şi aceşti trei ana euutfl (loan. Epistola C. 5 v. 7). Mai departe,
fiind-că împărăţia sa na este din lumea acesta, cu a lte cuvinte : fiind‫־‬eă sa*
fletele ndstren’aii menir^de a se stinge îa m orm inte ca şi corpurile; de aceia
«pre a sa fi daţî afară ca cetăţeni nedemni de îm părăţia lui, ne învăţa a-
name ce trebue să voimfi şi ce să lacrăm u ca ictfna la i D‫־‬$eu 83 fie totu
dl-ana strălacifcdre in noi, eta ce $ice eiu prin g a ra Apostolului P aulâ:
ţ «blândeţea vdstră să se facă cunoscută tuturora âmenilorO, să gândiţi şi I
d lucraţi, fraţif mei, câte sa a t adevărate, câte onorabile, câte‫&־‬u drepte,

Λ
■ ‫__^ץ ־‬ p r e d ic i 72·

sc ia m d e m a l n a in tc , ac6stă suburbie Tătăraşulă «ele vestita la fără 46

\e g l. D 6că Î& ttr& ţttlo dupe num ele ce p 6 rtl, ax 6 ţi a ită^ l locuită de T k -
tart, p 6 te c ă fu ra tu rile de b o l , de cal, spargeri'e de binale, ca provenite
de l a 6m en i să lb a te c i, p6te 1)icu, a r fi lu tru cât-va acusahile 46 .‫ ־‬a E l
s tră in u l&, v6d c ă o rt ţ i ce casă de rugăciune p6rtă deasupra setnnulii
Sântei C ru c i, cu cat·*- l a t6 tă ora ne însemnâmCi ţ i in cate ne punguţă V6t*
s p e ra n ţe le n â s tre , O l ce t r i ş t i iUwiune, ce am ari ipocriaiăţi amăgire
C âtă c re ş tin i n u - s ă şi tâlh a ri'. c \ţl ortodox! nu-3& ţi sp&rgitori de binale;
c a d m e tu& oreztt a p ro n u n ţa m m e le de acei ‫ ״‬a ţi. Cam a» bitjocoreşts în -
v e ţă tu ra l a i C h risto s, c um se insu ltă num ele de c r-ţt a lC ru c e a ce în -
cunună B ise ric e le de departe a rată fite -c iru h c ă lă to ri ţi străin, că aci
n a p 6 te s e î a tim p i ne cineva decât b an i o sp âtăto ă, crediueio?! amici,
0m enl n e v ic le n l, c u ra ţi l a in im ă ţ i înfrum useţaţi de faptele bane creşti-
neşvî. D e ră v a i ! v u rtă m ă num e de c re ş tin i, erâ în tap tă suntem ă mal
in fe rio ri de c â tă T u rc ii şi păgeuiî. Sclavi nc-am făcntft Jidoviloră şi pt-n-
t r u ca s ă le s ă tu ră m ă lăcom ia lo ră de bani, desbr&c&mă pre confraţii no-
ş tr i c re ş tin i. D e s tu lă a ju n g e o d a tă aceste fapte pângărite şi crim inal«;
a sositQ tim p u lă s ă n e în târeem â o d a tă de la e le ; să le aruncăm ă pen-
t r a to t-d 6 -u n a - D e stin a ţia n63tră. aspirarea de a deveni m oşteni lm pâră-
ţie t I u l D ‫<־‬Jeă c e n a este d in lu m ea acesta, ne ordonă a avea o conduită mai
n o b ilă , tn a i a .o ra lă şi m ai su p eriâră şiopteloră crim inale ce ni le in s in u a i
v ic le n ia J u d e ilo ră , p â te tocm ai de a ne comprom ite ţ i a ne arăta In ochii
c o n c etă ţe n ilo r(! n o ş tri c ă , d e şi creştini, nici cam nn diferim de de uşii. —
In fin e c in e n u vede c ă p rin assem inea fapte nn 'ş l câştigă sufietală sfcu,
nici în lu m e a a c e s ta , necu m ă î n cea Viit0re.
Să p u n e m ii d eci în c e p u tă de fap te buna, că aceste num ai ae sfinţescă,
acestea n u m a i a u p r e ţ ă în ain tea lu i D -(}eă, şi prin acestea num ai voma
indrăsni a ne n u m i în ad ev eră u rm ă to ri al lu i C hristos şi fii 101 D-deă.
A lt- f e liă c e ne folos n8cQ p o sturile lu n g i şi seci, cândă inim a, sufletulă
n o s tr u e s te p lin ă de t6 t3 cugetele rele, şi de fapte nem orale‫־‬, căci (Jice A-
p o s to lu lă P a u lii ‫־‬. n u m ân c a rea n e v a pune în ain tea lu i D -^ u ,fiâ de frnptă
s e n de s e c ă ; fiin d -c ă n n ce i n tr ă în omfi, nu ce m ănâncă omul a '11 spurcă
p re eltt, c i c e e a ce e s e ,— c eea ce produce el&; aceia ilu îu tiu e z l aceia ,lă
deeonor6(Jă şi sc a n d a lis e (^ şi p re vecinii 3eî. SufletulQ nostru n a se în -
graşiă n ic i s lâ b a s c a d in cau sa m âncâriloră seu a b*.atariloră; e lă se în -
nalţă, se îa o b ile z ă , şi sfin ţeşte num ai prin faptele v irtu â s e , şi acestea
singure îl vor pune În a in te a lu i D-<Jeă. In a ltă chipă n a va folosi om ului
de a r ă câştiga lumea t0 tă , â ecă va risca de aşi perde su fietu lu ; căci după
cum aţi v e d u tă , şi c re d ă că v’a ţl convinsă, nu este n im icu iu lum e aşia de
p r e ţ i o s ă ca 8ă se p â tă d a în schim bă p e n tru su tlitu lă n o stru . A m ină.
O. E rb ictau
 726 PREDICI

com p0to 0γ6 82 se p£r<Jă sufletulfi— ? E a tă o în tre b a re la c are m ulţi dia

învăţaţii lume! aceştia potfi s ă ră m â n ă seu c u totolQ iu di feri ‫ ם‬ţi, seu !j
respundă iu multe moduri co n trare. D u p re E v a n g e lia în s ă p rin perderea
sufletului nu se însemnă că ae6stă s u b s ta n ţă s p iritu a lă 8’a ru nimici cu to*
talii şi desface ca m ateria tn prafQ şi p u lb e re , fă ră a se m al can08ce ca
00 felO de corp& a fostă v re o d a tă ; ci p e rd ere a su fletu lu i constă în
ramperea relaţiunei arm oniâsa ce s ta b ile şte tn tre elu şi divinitate
cunfocerea adevărului pre câtfi 86 pd te in lu m e a a c ls ta , şi practicarea
binelui dopre puterile sile . Sufletulfi fiindfi c a o ra<Jă e şită din 80rele
celă mare şi luminosă alu D ‫<־‬Jeireî, fn d a tă ce s 'a iso latu cu totulu de
centrală ceiu luminos, elfi se în tu n ecă şi se n im icesce, în to cm ai ca scân-
(ea, care sărind de parte de foculQ ce- ϊ în tre ţin e a lu m in a sa, îodătfl se
stinge şi dispare. Apoi decă c h ia r ju s tiţia d in v iâ ţa a c e sta tre c itd re cere
ca âmenil culpabili şi crim inali s â fie d eg ra d a ţi şi p edepsiţi, şi-i acopere
ca desontfre înaintea sem inilorfi lorfi , cu c&tfi m ai vertosfi dreptatea 80‫־‬
presai — D‫־‬t}efi însuşi — va în d e p ă rta şi re sp in g e de la sin e sufletele
viţi63e şi înegrite de tin a pecatelorfi şi re u tă ţilo rfi c u care s ’au pângărit
în lumea acesla m aterială. Si ce <Jic eu d e crim e şi d elic te , câadfi chiarQ
gândirile si poftele necurate se co n sid eră în o ch ii d re p tâ ţ° i D*<Jee3ci mal
totfi atâtQ de blamabile ca şi fap tele îm p lin ite . C ine a c u g eta iu eă fure .
cine a gioditfi să nedreptăţescă. să în şele sefi să c a lo m n ie re pre vecinul
εβύ, şi cine a poftitu fem ea aprdpalul sefi : t6 te a c este cu g e te pângărite
pentru atot sciutorul D-«Jefi, s u n t a tâ te a fap te rele. Si ş tiţi p e n tru ce ? Pen-
I

tmcăsnâetulQ este fiinţa ce p r e m e d it a i, de m a l n a in te chipzuesce şi decide

fapta; prin armare intenţiunea fiind rea , fap tu lfi n u m a i are nici o scuzi
£tă aşa se perde sufletulfi p rin e te rn a cxcludere d in îm p ă ră ţia cea lami-
nosă spirituală, în care vorfi in tra n u m a i cel ce vorfi u rm a în totul învS-
T

ţătarile marelui şi divinului el fundatorfi Is . C h r. D e a ce ia şi evangelia

de astăzi (Jice: că cine va voi a’şl m â n tu i sufletulfi 8&fi în lu m ea ac&ta,
perde-ΐδ va pre elfi “
Acum, fraţiloru Creştini, cândfi am cu n o scu ţii c u to ţii ce însem nă lu■
mea acâsta, care este im p o rtan ţa su fletu lu i în v ia ţa , p u te m uşorii a ne
închipui şi care este m enirea şi d estin u lfi p e n tr u care e ste creatfi o mulţi
a trăi; Alegerea prin urm are n u m a i pd te fi în d o eln ică despre ce trebue
ca noi s i preferim mal multfi ; lu m ea c u to te lip su rile ei şi care îa fine
80 stinge prin mtfrte, ori sufletulfi, ce e ste icd n a lu m in â să a D‫־‬deire 1 în
n o i, de ne rom feri de îutinăciun31e p ă c a tu lu i, şi care ca su b stan ţia spi-
rituală ne promite nemurirea.
De sigurQ pentru noi creştinii, carii n eam a d u n a t a s tă z i în acestu sa-
era templu spre închinarea Sântei C ru ci ( ') c a re a este sim bolul Umilinţei
a abnegaţiunii şi a despreţuireî a to t ce e ste n e e n ra t şi p â n g ă rit; a ace-
stei S io te Cruci cu care în arm ân d u -n e credem c ă vom învinge orî-ce
greutăţi şi pedecî auifi în tim p in a în a ce a tă v ia ţă p lin ă m a l multfi de
lipsuri, amăracinni şi ispite com prom iţăt 0 re d in p a rte a c h ia r a seminilor
noştri; cât de tare nu vorfi resu n a, şi c â t d e ad âncii n u se vorfi întipări
în mintea 116?tră cuvintele M ân tu ito ru lu i ce d ice * ce v a folosi omului de
arfi câştiga Inmea tută, eră sufletulfi sefi îşi v a p e rd e ; se u ce sch im b ă va
da om 110‫ ׳‬p ·atru sufletulfi sru ? S i cu t0 to ace ‫ י‬te a , da şi p 0 t 9 m ulţi le

I) l a Duminica a 111-a a p a t rad e ci m ei se s e rb e z â în c h in a r e a S â n te i G ruel.

 __________________ PREDICt 729

vire. Ele manuduceau omenirea miluinţând mal ales

asupra im agina ţiu neî indivizilor presentându‫־‬le ca ob*
jecte de c u lt: când forţa corporală, ca în Ercule; când
Elementele yijel<5se ale na turei, ca in Neptunu şi Eolu ;
cându irum useţea figure! simetrice şi încântăUire, ca în
Vinerea şi Apoline; cândâ în fine majestatea şi serenila·
tea inteleginţel, ca în Joia şi Minerva. însuşi lehova al
Iudeilor se înfacloşa ca un înfricoşat protector al mi-
cei lor naţionalităţi, şi un năprasnic şi aspru pe-
depsitor al abaterilor de la legea Iul cea sântă. Deci,
deca aceste espresive forme materiale, acest caracter
cu totul accesoriu al religiunelor antice, reţinu pen
tru cot-vatim pu sub o influenţă salutară impresionabila
im aginaţiune a omenirel încă jună; de la un timp,
cu 400 ani înainte de I. Christos, imaginaţi unea —acestă
nobilă facultate ce reflectă in sine, atributele atot felul
de frum useţe şi 10rte revărsate de Creator în natura, —
a început a se toci, deveni nesimţibilă la împresiunea
formelor adesea frumdse ale religiunelor naturale, şi
om ul se lipsi şi de unicul sentiment religios, ce u-
neorea-1 consola , câte o dată-1 resfira , altă dată-1 şi
înobila. Numai cultul inimosului, numai ceremoniele
ordinare ale sacrificiilor nu puteau satisface instinctele
morale de o viaţă mal nobilă, mal supertâră a sufletului
omenesc. De acela, ţii ce Apostolul gintelor, trebuia
a se face schimbare în ordinul de mal· înainte, pentru
slăbiciunea şi nefolosul Iul (Ebret VII, 18); căci darurile
şi sacrificiile nu pot face desăvârşit la consciinţă pre
cel ce servesce; cuprindindu‫־‬se numai in mâncări, b£u·
turî şi diferite spălări, şi in regule trupeşei impuse pene
la tim pul indreptărel (IX , 9 — 10). Chiar religiunea
Iudaică, de şi mal superi<5ră de cât cea a păgânilor,
introducea num ai o mal bună speranţă de apropiere că·
tre Ό-ςΙβΰ (Evr. VIL 20). Si nici putea fi alt fel; cici
religiunele antice, de şi proveniaa din sentimentul in-
 C U V f iN T U
LA

DUMINECA V a A MARELUI POST

PROMJRŢATU IN BISERICA TALPALARII DIN URBEA IASI IN ANUL 1875 .

Cu atâla maî vertosu sângele tui Chris,

tos, carele prin Spiritul cel vccinicii s’a a.
dus pre sine fă ră pală lui D-dpu, va curăti
conştiinţa vostră de faptele cele mărie
spre a servi D-deuluî celui viu (Ebreî cap
IX, 14).

Sântulu Apostolu Pavel in E p isto la sa către Evrei de-

mostreză, fraţilor C h re ştin î, î n t r ’u n m o d clar şi de*
plin convingător p en tru E vreii şi p ăgân ii timpului
seO, că deca pentru cu răţirea <5menilor de pScate avea,
în Religiunea păgânilor şi legea Iu d aic ă , <5re‫־‬care va-
16re: Sângele v6rsat în sacrificiile d iferitelo r animale,
cum şi îm plinirea u n o r form e sim b o lice, apoi câtă im
portantă trebue să albă în ochii lu m e l sacrificiul volun-
tar a Iul Is. Christos, şi de ce eficacitate să se considere
in Creştinism sublim a dogm ă a rescu m p ărărel genului
omenesc prin sângele d re p tu lu i vSrsatu p en tru p6că-
toşl. In adevSr, de şi esenţa u n ei re lig iu n l stă în a con-
sola şi înalta sufletele p rin p u rifica rea şi corigiarea con
sciinţel de in tin ăd u n ele şi erorele la care <5menil în vi-
aţă sunt supuşi din causa m in ţe l lo ru cel m ărginite şi
a voinţei cel uşor sc h im b a c iâ să ; to tu şi observând a*
tenţios vedem că religiunele Greco R om ane, cum şi cea
Iudaică, prea p u ţin atingea scopul lo r în acestă pri
 PREDICI

şi c o n tra c lic e u n e o re a di□ secul in s e c u l; p resen tu l

e ste p e n tr o m o tristă n ec e rtitu d in e , v iito ru l o corn
p le c tă ig n o r a n ţă . Cu toţii ins 6 , de şi pre diferite căi, d in
c au sa n e s ta b ile l şi p rea variate! voi n ţi a nâslre, tindem
la f e r ic ir e in t r u c â t trăiam . Si cine este <5re m u rito ru l
cel a tâ t d e n o ro c it, carele să fi a ju n s la culm ea el ?
S o lo m , C r e s u s , A lexandru M acedon, Cesar August,
N ap oleon şi m ii a lţii, s u n t atâte încercări a van tu râse
şi m ă r tu r ii tr is te că m u lt dorita fericire, — Jiniscea con*
s c i i n ţ e l , — a ă s b u r a t d e m u lt d u p re p ă m e n t! Viaţa
o m u lu i e ste p re a sc u rtă p en tru a o putea u rm ări, cunos-
c in lile Iu l p re a m ă rg in ite , aplecările prea sensuale şi
p rea v iţiâ s e s p r e a se putea în a lţa la regiunea eterică unde
in v id ia ta ie ric ire planezi. In deşert diferitele c u ltu ri
re lig io se p r in div ersele cerim onil purificatdre au voit
să 1 to t s u b lim e z e ; om ul, ca u n a lt prom eteu, avea
n e c esitate d e u n a ju to r m al în a lt spre a şi putea rum
pe g re le le la n ţu r i de condem nat, ce‫־‬l apăsau la pă·
m e n t.
P â c a tu l, acest fiiu de plăcută concepţiune a in d is
cretei c u rio s ită ţi a o m u lu i, n aturalisat in urm ă de ca‫־‬
p ric iâ sa sa v o in ţă , pervertiră m intea lui in aşa grad
in c â t v â rs în d u ş l v en in u l viţiu lu l in consciinţă şi al
îm p e trire l în in im ă , îl in strei n ară cu totul de la viaţa
Iul D‫־‬d eu (Efeseni IV, 18). Im agina cea divină şi nobilă
im p rim a tă în sufletul om u lu i la începutul creaţi un el ,
se ştersese c u to tu l de secularul şi vio len tu l torent
alU p a s iu n ilo ru întinate şi degrădătâre : D ţiea fiind
s p irit, o m u l se abrutizeză m oralm inte.
De aceia sta re a m orală cea viţială a om ului, sângele
seu cel co ru p t, trebuiau p rin o operaţiune su p ra n a tu
rală a se r e n o i, vârsînduse in organism ul cel degra
d at u n nou. elem ent de v ia ţă , lum in ân d u se m in tea
om enescă p rin îm prum utarea de ηοό rade de la sό
rele cel su b lim alu spiritelor. Ca u n c u v e n i, Adam
 tern al sufletului de d ev o tam en t către o fiin 15
premă, totuşi n e p u tâ n d face o esactă şi profunda dia
nosă a defectudsel stări m o ra le a su fle tu lu i, nici a apr
oia înclinările fine, atrăgăt<5re o m u lu i către 16 ‫־‬u, nu pu
teu propune nici re m e d iu l n ecesar p e n tru restaurarea
omenirei în d rep tu rile sale p rim itiv e de relatiune către D
deti, şi ca atâta ma! p a c in a in d ic a m ijlo cu l sigur ^
sublimare m orală, de s â a ţire in v ia ţă p re păm ent si d
mântuire eternă in v iaţa ce re sc â . — De acela spre a iQ
ţelege mal b in e de câtă v a lâ re este p e n tru întrega lume
şi de câtă im p o rtan ţă tre b u e să se co n sid e re de noi eres'
tinil, sâagele D-lul I. C h risto s cel v e rs a t pre cruce, si
carele ne curâţesce de fap te le cele in m o ra le , socot *a
vorbi astă-di in s c u r t : 1 ) d e sp re fu n d am en tala şi su
jblima dogmă a c r e ş tin is m u lu i: re sc u m p ăr a r e a ; şi 2 ^
pre sânţenia in tro d u s ă in v ia ţa c re ş tin ilo r p rin meri
tele rescu m p ărăto ru lu l şi p r in p ra c tic a re a preceptelor
morale de către cel ce in a d e v 6 r v o iră a fi însemnau
pre frunte cu sig iliu l c ru c e l lu i C h risto s.

1.
Faptul co n sta n t şi p e rp e tu u , fra ţilo r c re ş tin i, prin
care n aţiu n ele in ori-ce tim p ş i s u b o ri-ce form ă de re
lig iu n e, s a u s ilit, îm p li n in d n iş te a c ţiu n i cerimoniale
consacrate, a re s p â n d i u n a e r d e s â n ţe n ie asupra cod■
duitel lor lu m eşti şi aşi p u rific a c o n s c iin ţă morală in
fa d a lui D-deu, p ro b e z i p e n e la e v id e n ţă , că un in
stin ct in te rn , u n s e n tim e n t a s c u n s a l su fletu lu i, for
ţeză pre o m se m ă r tu r is e s c ? ş i fă r ă v o in ţa sa, că a-
adesea co n d u ita sa e ste a b ă tu tă d i n c a le a n o rm a lă , con·
sciinia m orală v ic ia tă şi s e r e n ita te a m in ţe l tu rb u ra tă . —
De u n d e se p ro v ie 6re a c e sta ? A r u n c â n d o lăuntrici
privire a su p ra v ieţel s p i r it u a le a o m e n ire ( , vedem ci
co n ţin u tu l c u n o s c in te lo r s a le e s te p re a m ă r g i n i t , —
de p u c in ă im p o rta n ţă : se m o d ific ă d i n a n In an, si
 - _ _ ________ PREDICT 733

de 13‫ ־‬s ^ne ce va bun, eră pre de alta o imping la o

stare iunestă de contrarietate şi inimiciţie cu sublimul
principiu al binelui, D-deu». Binele care voiesc, dice
Apostolul P a u l, nu-1 lac; ci r6 u l, care nu-1 voiesc,
acela fac. Eară de fac ceea ce nu voiesc, nu lu-
crez eu ac6sta, ci pecatul care locuesce în mine (Ro·
m ani VII. 19. 20)». Eară acesta a doua natură a omu-
Iul, de secuii pervertită, în care locuia pficatul, stând
inoposiţiune cu natura binelui,trebuia seu a se distruge
d efin itiv , cum şi presimţla acesta chiar şi unul din
filosofii şi moraliştii distinşi al păgânită ţel, seu intr'un
chip su pranatural şi miraculos a se re*noi, din nou
apropiinduse, curăţinduseşiimpăcândusecu D-deu. Eală
pentru ce Apostolul cel prea Iubit declară că D-deu
a trăm is pre Fiiul 3611 in lume spre a fi împăcare pen·
tru pecatele nâstre.
Cutia deci se facu acestă apropiere, împăcare cu D-deu,
rescum părare de sub păcat? Acest act important în
viaţa omenire!, acestă bunătate aiul D deu negrăită şi
neînţelesă de m intea omenescă, se îndeplini prin mâr-
tea de cruce cea durer6să şi umilih5re a l)‫־‬lui Is. Chris-
tos. Atâta a iubit D-deu lumea, în cât pre Fiiul s6u
cel un ic la dat spre m<5rte! — Si pentru ce <5re se ce
rea u n aşa de mare şi estraordinar sacrificiu ? Achi-
tarea om ului de păcat, şi participarea Iul la o nouă vi-
aţă sântă, n u se putea face de câtu sub done condiţiunl:
1) p rin satisfacera justiţiei divine asumată asupra sa de
prevaricaţiunea lege! morale D-deesti; şi 2) prin suie-
rinţa unei penalităţi egale cu enormitatea picatului ce
locuia în Etu. Apoi aseminea condiţiunl nu puteau fi
îm plinite prin sacrificiul unul simplu muritor p6că-
tos. Încercări se făcuse nenumărate sub religiunile pă·
gâne, şi omenirea nu se redica din starea moralminte
cădută şi abrutizată, nici si mila în sine revărsarea unul
nofi element de viaţă, care să-l dee forţe de a rumpe cu
7JJ2 PREDICI ”

cel vechiu să se reface in n o u A dam . L ucru, care du

pre bunătatea şi înţelepciunea Iul D deu cea neajunsâ de
mintea om enescă, s6 §i efectuă pre deplin in perstin
estraordinară a Dlul Is. C hristos. «Aşa a iubit Drie*
lumea, in cât a dat pre F iiu l său cel u n u l născut
ca tot-cel ce crede in tru E lu să n u p iară, ci să aibă viaţa
vecinică (Ιόη. III. 16), $ice E v an g elistu l Ion. Ş*a dat
în lume spre viaţa : ca p r in tra iu l seti esemplar între
drneni, prin în v ăţătu ra sa cea su b lim ă , să realtuiascâ ar.
borele omenirel cel să lb ătăcit p rin păcate , aplicând
la elu mlădiţa cea p lin ă de su c u l vieţel prim itive a ere-
aţiunei omenesc!. A d at pre fiiul seu in lume spre
împăcare pentru păcatele n o stre (1 Io n IV, 10).
ObseravH, fraţilor creştin!, u n fenom en torte ca.
racteristic ce se in te m p lă in co n sciin ţă de câte-ori co
mite cine-va vre u n p ă c a t : fiii se în to rc de la faca
părinţilor, servil dispar cât-va tim p de sub privirile
stăpânilor; cu t6te că şi p ă rin ţii şi stăpânii nu sciain
acel moment ce rău s’a făcut. O am enii liberi şi ina-
tari, după comiterea unul păcat, n 'a u curagiul la mo-
ment a se presenta în facia lu m e l, ci seti răm ân cât va
timp in casele lor reflectând a su p ră şl, seu îşi amor-
ţese mustrarea consciinţel, cu p reu m b lări prin locuri
singuratice, umplându*şl s p iritu l de p la n u ri fantastice.
Ce însemnă <5re tote acestea ? N u este 6re o dovadă clari
că păcatul aduce o isolare, o d esp ărţire a individului
păcătos de seminil sei ? Apoi decă acesta resleţire s2
face simţită între om şi om, cu cât m al mare va fi
ea între sufletul păcătosului în ră u tă ţit, şi între sub·
stanţa D deescăcea prea curată şi prea bună. Sânta scrip-
tură — acest judecătorlu de secuii sever, deră forte
just apreţiator a faptelor omeneşti — declară că : p&
catele nâstre aduc separaţiune între noi şi D-deâ (1‫־‬
saia LIX, 2); mal mult încă : ele pervertind natura
omenescă, o fac pre de o parte incapabilă dea produce
 P R fiJJlC l 735

rea sufletelor şi cu răţirea de pScate. P rin vărsarea sân .

gelul s6& pre cruce Is. Christos a înlocuit în tr ’un m od
cu neasem ănare salutară vfirsarea sângelui an im alelo r
p en tru erorile <5meniloru, drept-care şi Apostolul Paul
^lice: «Deca sângele ta u r ilo r, al caprelor şi cenuşa
de ju n ite , stro p in d pre cel n e c u ra ţi, 11 sân(eşte spre
cu răţirea c o rp u lu i; cu cât mal m u lt sângele Iul Chris-
tos, carele p rin D uhul cel veclnic s ’a a d u s pre sin e
foră pată Iul D‫־‬deu, va cu ră ţi consciinţă v0stră de fap
tele cele m<5rte, sp re a se rv i D deulul celui viQ» ?

II.
O m enirea este, fraţilor creştin i, u n p ro d u ctu al bu-
nătăţel, o espansiune v o lu n tară şi prea frum âsă a atri
b u ţiu n el Iul D-deu de creator, eră conservarea el in
tim p este u n resu ltat a lu b irei părinteşti către făp-
tu ra sa. De aicea resultă că ori ce act de sacrificiu per-
sonal, de devotam ent generos pen tru conservarea şi
am eliorarea <5menilor, in tră în plan u l provedintel D-
cleesci; se consideră de m are preţ înaintea dreptăţel di-
v ia e , ca u n sacrificiu cu* b u n m iros, eră in iaga o
m en irel capătă drep tu ri m eritătore la o recunoscinţă
perpetuă. MOrteade devotam ent patriotic a lu i Coclrusaşla
d ep ro iu n d m işcă in im ile A teneilor, in cât aceştia spre
recunoscinţă n u se m al credură în d re p ta i p u n e succesori
la tro n . D evotam entul u n u l R egulus in sp iră a d m ira ţin n e
c h ia r c ru d ilo r in im ici al Romef. Ca vom dice, in să , cu ce
g ra iu ri îngerescl am putea esprim a d ev o tam en tu l penă la
estrem a u m ilin ţă a dreptu lu i şi in o ce n tu lu i Iisu s ? care
d in tre m u rito ri a r putea înţeleg e n e p reţu ita val<5re şi
estraordinarele m erite p en tru cru d a şi înjositOrea mOrte
de cruce a celui ce era p re d estin a t d in e tern itate a fi
p e n tru o m en ire C hristosul ad ev ăru lu i, C hristosul sân·
ţeniel m orale, C hristosul ştergerel păcatelor sp re ce-
reşca m â n tu ire in eternitate ? in adevăr, tocm ai in acestă
trecutul inmoral, şi aş! croi o viaţă de sânţenie ange.
lica şi unire cu D-^eu. Numai Is. Christos, cel neintj.
nat şi sânt din însuşi sinurile vergi nice a Mumei sale·
numai fii ului Iul D-<Jeu cel întrupat din nespusa bo-
nătate şi răstignit de criminala răutate omenescă, a
putut ridica pecatul lu m el: pe de o parte primind
in persâna sa divină, spre satisfacerea justiţiei eterne
condemnarea la morte, eră pre de altă, suferind ca
candida sa inocenţă să fie inculpată cu infama crimă de
a fi spendurat cu cel mal objecţl şi oribili criminalişti.
Numii asia, dupre înaltul Profet Isaia:.tractatul d o s -
tru cu mdrtea avea să se rumpă, şi învoiala cu infernul
să nu albă valâre (Isaia XXVIII, 18). Căci dupre afirma·
rea marelui Apostol al gintelor : Christos ştergând
înscrisul cel contra n6stră ‫ ז‬la ridicat din midloc,
pironindu 1 pre cruce (Colos. Π, 14). Pre acest act de
satisfacţiune a justiţiei supreme se fundeză dreptul de
răscumpărător a D-lui Is. Christos, ca să face, adecă,
iertare păcatelor unul păcătos ce se căeşte, fără al
espune la periculul unul cu lpab il, carele , achitat
iără meritul s6u şi fără desdaunarea justiţiei atăcate,
in loc de mântuire, consciinţa sa cea perversă iar a-
duce de sigur eternă perdare sufletescă.
Mal mult încă : D‫־‬deesca viaţă a Iul Christos prin
mârte pogorinduse în Iad, şi acesta neputând o înghiţi,
a strălucit lumina celoru din întuneric, şi a respân-
dit prin înviere asupra lumel, cel mârte sufleteşte prin
păcat, radie de viaţă dătăt<5re, de care se pătrund ale-
sele suflete acelor ce simţesc în sine binefăcătoarea in-
fluenţă a credinţei. «Atâta a Iubit D-deu lumea, că atri-
mis pre ,fiiul sefi cel unic ca să mântue lumea, şi
tot cel ce crede în El să nu peră, ci să albă viaţă E-
ternă.
Eată acesta este abnegaţiunea sublimă, sacrificiul es‫־‬
traordinar in puterea căruia creştinii spereză mântui*
 PREDICI 787

ca a u r u l în u lcea, spre a deveni o e se n ţă cu rată ca dia-

m â n tu i şi stă lu c itâ re ca s 6 reie. P rin ardăt<5rea credin-
ţă în D-l 1. C h n sto s şi p rin realisarea in viaţa a în v 6 *
ţgturel sale, sa o rn a t Cerul cu augustele cete : A postoli
şi M arto ri, d e cuvioşl şi d repţi de sân ţiţi Ierarhi şi iluş*
tri D octori al C re ş tin ă tă ţi, 51 m ii alte categorii de sânţi
în tre s â n ţi I 1
T oţi aceştia p racticân d v irtu ţile prescrise în Evan·
g elii, a u re a lisa t sânţean ia în yiaţea lo r pre păm ânt.
O 1 p rin c ip s â n t; o ! putere m iraculdsă in tro d u şi
de D*1 C hristos în lu m e, Ce voeştl tu m u lt dorită yir-
tu te , d ela presanţii Creştini p en tru ca şi aceştia să se
p 6 tă sâ n ţi şi m â n tu i p rin tine, precum altă-dată tot
p rin tin e , şi n u m a i în puterea aureolei, cu care al ilus·
tr a t c a p u l l o r , d e v e n iri object veneraţiunel şi cui-
tu lu l n o s tru , atâţia nenum eraţl atleţi al tel. Nu cum va
pu terea ta cea sanctificatâre a slăbit, ori tim p u rile s a u
sc h im b a t, seu m al bine, p<5te ca Creştinii actuali nu-şi
dau silin ţe le necesare pen tru a te cultiva ; de dre-ce ve-
dem că m al cu to tu l a perit d in tre noi sem enţia cea
s â n tă ? Să n u ne perdem in idei vane, fraţilor Creştini;
D repta celu i prea în a lt n u s’a schim bat, şi legea Iul
D d eu , d u p ă orl-ce trecere de tim p, răm âne n e m u ta b ill
şi etern ă : lis u s Christos acelaşi este ieri şi astădt şi în
e t e r n : jUce m arele Apostolu Paul (Ebr. XIII, 8 ). Cu
atâta m al p u fin n u se cuvine a în c rim in a tim p u rile
şi a a ru n c a reutatea n<5stră asupra sp iritu lu i seculilor.
Acesta în se m ă a accusa providenţa d iv in ă, ca cum pre
u n ele secu le lear face mal norocâse, eră altele mal dis·
fo rtu n ate p e n tru om enire. F ericitu l lero n im u dice: că
tim p u rile în sin e n u su n t nici b u n e nici rele, ci peeatele
ori v irtu ţile n<5stre ne fac file le vesele ori am are. Pen-
tr u aceea $ice înţeleptul Solom on : n u în tre b a , pen-
tru ce file le de m al nainte fură mal b u n e de cât cele

ANUL IV 4Y
 consta esenţial? şi su b lim a d o g m ă a rescum parărei ca !.
nocentul şi dreptul Iisu s , s â n tu l şi d iv in u l Chris,
tos se bine-volască c u p re ţu l sâ n g e lu i sfiâ aşi însuşi ti-
tlul de M ântuitor : carele va m â n tu i p re poporul s6&
de păcatele sele (Matei I, 21), şi v a c u ra ţi consciinţă de
laptele cele m<5rte sp re a se rv i D -deuluI celu i viii. De la
acest fapt estrao rd in ar , o m e n ire a a în c e p u t a res-
pira un alt aer de v iaţă , îm p ro s p ă ta t p rin o adiere
de zefiru dulce şi a lin ă tâ re d u r e r ilo r co ro siv e ale con
sciinţel. H arulu -D-deesc re v ă rs â n d u s e a su p ra celor ce
aii admis şi c re z u t în s a lu ta ra m is iu n e a celui ce a
împăcat cerul c u p ă m e n t u l , a m ijlo c ito r u lu i între
D-deu şi dm enl, a re ’n o it ca p r i n o n o u ă n ascere inte-
riorul Omului, a s â n ţit la p te le lu i , a in tro d u s nouă
elemente de p u tere în v ia ţa Iu l m o r a lă . Cu u n cu vent
D1‫ ־‬Is. Christos p rin r e lig iu n e a sa a in tro d u s sânte-
nia în viaţa pământesc«! şi m â n tu ir e a in cea cerescă.
Deră în ce co n sta 6 re ac e stă s â n ţie n iă ?
Intre alţii şi sânta, amintită a s tă d l de B iserică, Maria
Egipteanca , care tot timpul tinereţilor sale si l pe-
trecuse în cele mal întinate patimi trupeşei şi corupţi-
uni depravate, ne arată în mod înţeles de toţi, cam
dela aseminea stare degradată moralminte p 6te a se
înâlţia cineva la o sănţleniâ în viaţlă şi fapte, încât sS
strălucească pre firmamentul împărăţiei C eru rilo r ca
o stea lumin0să. — Sănţenia este preţlul înalt a l vir-
tuţilor Eyangelice, pre care orl-ce Creştin, tinţjend
la măntuirea sufletului său, este datora le practica. In
adever, dice un părinte al Biserice! (Grigorie Nisu):
Omul împodobit cu virtuţi' de vine luminos şi stră‫׳‬
lucitor ca şi sdrele. Apoi tocmai în acesta stă marea
importanţă şi irumâsa misiunea Creştinismului că a in*
trodus in lume diferite mod un de vieţluire m orală,
după care din acest tralu material , lutos , adesea
negru ca pământul, să se purifice şi sublimeză Omul,
 PRBDICI 739

resfran g e asu p ra fapteloru n6stre radele strălucit0re ale

m oralei Evangelice. De nu va prisosi dreptatea vtfstră
m al m u lţii de câta cea a păgâniloru şi a Fariseilorfi nu
veţi fi d em n i de m ine, dice D l Is. Christos. Scopul
finale al acţiu n ilo r nâstre este câştigarea unei fericiri,
care in perspectivă se arată mal puţin seu ruat m ult
m a r e , p o triv it ostenelel şi anevoinţel ce ne dăm la
sevârşirea lor. Apoi şi creştinism ul, disciplinând
acţiunile n âstre p rin preceptele moralei Evangelice,
ţinteşte, a n e duce la posedarea fericirel cel adeverate,
a b in elu i suprem , care să aibă, ca consecinţia dupO
sine, m â n tu irea n<5stră in îm părăţia c eru rilo r; de 0re
ce viaţia acesta fiind trecStdre pre păment, nici feri·
cirea în e a n u s e p â te a ju n g e în tr’um mod satisfăcători.
Eră cel ce s’a încercat a o obţinea , amar s’a înşelat!
Care ar li deră lin ia de conduită în viaţă a unul creş-
tin , cen u voeste a se sustrage de la necesităţile cerute de
traiu l m aterial, şi tot-odată a iace să transpire in fap-
tele sale elem entele morale constitutive înaltei virtuţi,
propussă de D-l Christos drept midt-loc de m ăntui
re Cerescă? Sântu Ιόη Chrisostom explicând din par-
tea M ântuitorului conduita ce trebue a avea u n a-
deverat creştin pre păm ânt, dice : «prevedeţi neces-
itaţile vieţel aceştia deră consideraţi im portanţa celei
lalte. P rim iţi bin e facerile ce vă supravin, deră ado-
raU m ân a ce vile dă ; ar, fi sumeţia şi im prudenţă ale
refusa, deră a r fi tot o dată injust şi in g rat ale Iubi
mal m u lt, de cât pre cel ce vile distribue. Nu ve in-
termic usanţla lor dero voesc a ve scuti de nelinisci-
rea şi alip irea, către ele. Consimţesc să fiţi avuţi, deră
m al presus de t6te, aşa voi să fiţi sânţi. Domniţi pre
tronurile ce vam p u s u , der să nu impărăţescă altu l
preste voi afară de m ine. Am buna plăcere să v6 um plu
de p ro sp erităţi, deră voescu ca eu să fiu scopulu final,
precum su m şi începutul lor. Ast-fel ce desordinea
 788 PREDICI

de acum ; câcl n u înţelep ţeşce faci aseminea iatrebar

(Eclesiast. VII 10—11).
Dero mal ales acu m v in e r â n d u l să n e întrebăm
pentru ce n u ne în g rijim d e o m â n tu ir e aşia de mare'
care ânteiâ a în ce p u t a se p re d ic a d e Domnul, şi ap0j
ni s’a adeverit de cei ce l ’a â a s c u lta t (E brei II. 4 j ?
Pentru |ce n u su n te m to t a tâ t d e b u n ca şi creştini!
seculilor p rim a ri, câcl D deft cel ce ia făcut pre denşi!
sânţi, gata este a n e sa n c tific a şi p re n o i ? Petrunsu’vaţi
<5re de ideea su b lim e i v irtu ţi , si de ce cere ea dela voi
fraţilor? V irtute, şi în c ă m u ltă v ir tu te se cere dela
creştinii, ce voesc a se în a lţla la gradulu înaltu alu vir-
tutei. Nu m al p rin u n tr a iu a b u n d e n t şi comod nu·
mal prin o co n d u ită a m a b ilă şi onestă în societa.
te, numai prin a n u ră p i p o siţia a ltu e a , a n u vătăma
interesele ap râp elu i, a tră i în b u n ă a rm o n iă cu toţi vecinii
sel, încă n u în sem n ă a fi v ir tu o s . Mal m u lt încă : a
vieţlui conform le g ilo r o m e n e s c i, a d a p ro b e de one
sitate în în tre p rin d e rile sale şi a se b u c u r a de stim a ono·
rabilă a co n cetăţin ilo r seT. n ic i a c e sta n u însem nă a fi
yîrtuos. Ce deră p re tin d e d e la n o i v ir tu te a ? să ne în-
ălţăm mal p re s u s d e g lo r ia perit<5re a lum el ; de
onorurile trecătâre ce n e în c e n tă ş i a d esa n e am ăgesc;
de plăcerile deşerte ce în c e p p rin d u lc e ţa şi finescu prin
c â in ţia ; de alip irea to ta lă la in te re s e le m ateriale, care
tu rb u ră tot*dauna lin iştea s u f le tu lu i, şi ad esa struncinS
si sănătatea corpulu i. Ce d e ro ; p e n tr u a n e rădica la sfe-
ra superi<5ră a v irtu ţe i, tr e b u e să re m â n e m în lum e fără
acţiune şi m işcare ? să r e n u n ţiă m la to t ce n e convine,
la tot-ce n i este n e c e sa r ? să a ţi n ti m p riv irele tot
deuna la cer şi n ic i o d a tă la p ă m e n t ? Nici decum,
fraţilor, a face acesta, a r fi a is p iti p ro v id e n ţia D-descă,
care voeşte, ca noi în d iv e rs e le p ro fe siu n i şi cariere din
v ia ţiă , p rin e x e rc iţiu l ta le n te lo r ş i c ap acităţilo r na·
turale, sa d ăm u n la r g c â m p v ir tu ţe i făcând a se
 desph e

CELE ŞEAPTE PACATE DE MOARTE

DESPKE .MÂNDRIE SAU INXEIDLU PACATC

Cetâ cc se tnallă pre sine, se ta umili

eră celu ce se snierescc se, w 1nalta (Liica
14 v. 14;.

‫׳‬ F raţilor ui

«T<5tă fapta cea b u n ă este p lă c u tă ş i a p ro b a tă de I M e u ,

eră fapta cea rea s a u p g c a tu lu . este u r â t u , d e s a p r o b a tu ş i
pedepsiţii de E lu . — Si ce este d a ră p ă catulύ, ?
P6catulti este o călcare a le g e l ş i a v o e l lu i D-deCi, s a u
o iără de lege, dup6 c u m u ţiic e s c r ip tu r a : Păcatul esle
fă r ă d e lege (1 I o n . 3 . 4 ). E lu e s te d e d o u S f e l u r i : a; I 'ă ‫־‬
cată de m ârte care n im ic e s c e şi a lu n g a d i n n o i c h a r u lii
şi indurarea Iul D d e u , ş i b) p e c a tu u ş o ru c a re d e ş i n u
nim icesce şi alunga de la n o i c h a r u lu ş i i n d u r a r e a lu i
D-deii, dară cu tote acestea n u p<5te r e m â n e a n e p e d e p s i tu .
 m endoue aceste teluri de păcate se p o tu cură ţi n u m a i
p rin pocăinţă şi p r i n indurarea Iul D‫־‬d e ii.
Păcatele d e m O rte s u n t u î n n u m i r ă d e ş e p te , ş i a n u m e ,
M ândria, Iubirea de A r g in tii s a u A v a r iţia , C u r v ia saQ
desfrănarea, Z a v istia , L ă c o m ia , T in e r e a d e m in t e a re n -
Iul şi Lenea s a u T r a n d a v ia .
V 0 v o iu v o r b i a s tă -d l d e s p re c e lu î n tă i â p e c a tu d e m o r te ,
adică despre M â n d rie .
 PREDICT
740

arii fi ; ca voi să stimat! mai mult bine facerele de cât

p r e bine făcător ? Si prin graţiile şi ajutorurile ce Ve

da, în loc de a fi unicul object al recunoştinţei 5!

amorului vostru, să devin cu midl-locul pasiunelor
vâstre instrumentul deşertei vâstre glorii !»
Prin urmare, fraţilor, cel ce voiţi ca viaţa şi faptele v<5$.
tre să albă <5re‫־‬care merit şi pentru îm p S răţia cerescă
eră să nu dispară pentru eternitate ca fumul în aer
modul purtărel l’aţl auţlit descris de acel mare pj.
rinte din gura căruia au curs tot deuna numai cuvinte
de aur. Pre ni see asemenea Creştini adeverul Evange-
lie nu‫־‬lloveşte , ci-1 corige ; rugăciunea nu‫־‬I oboseşte,
căci cu înfocare eî doresc ceia ce im p lâ r ă ; nenorocirele
nu I descuragiazS, ci din contră-ϊ deslipesc de lume; noro*
cireanu-lingânfă, fiind că el aspira la altă gloriă; Umilinţa
nule aduce neplăcere, fiind că ea tocmai va aduce înalţa-
rea lor; în fine Crucea lui Crhistosu nu -1 apasă, fiind-ca-l
sânţeşte, şi*I măntue. — Aşia de împeriâse sunt propu·
nerele: atât de seriâse cerinţele ce virtutea face aleşi*
lor el. De aceia pentru a obţinea meritele sublimului
sacriiciu al Domnului Iisus pre Cruce, şi a ne folosi
de graţia rescumpărărei păcatelor prin sângele D-dees-
cuiul nostru Mântui toriu, se cuvine a ne da mari silinţl,
a îndoi virtutea n6stră prin invocarea harului S. Duh,
spre a nune obosi şi descuragia în înaintirea pre calea
cea dificilă , petr<5să şx strimtă a virtuţel. Ba ce este mal
mult : meritul sanctificărei fiind un triumf glorios-
in împărăţia cerescă , numai după o luptă durerdsâ
contra pasiunilor şi dupâ o învingere complectă a ele-
mentelor perverse în noi, vom putea aspira la radi<5sa
cunună triumfală cu care Christos a ornat pre toţi cel
ce, prin labori0se, virtuţi, şlau întipărit adenc în su·
flet semnul Crucel sale. Amin.
G. E r b ic â n n .
 743

d e acesta. — B ogatulă să m ândresce în m u lta lu i bogă-

tie, în a u r u l şi a rg in lu lu său, in m ulţim ea slu g ilo ră sele,
|n s p le n d â re a veşm intelo rti sele purpurii şi de visonu in
care se în b ra c ă ca şi b o g atu lă din Evangelie, fără a g ân d i
v re o d a tă la sfârşitulG vieţel sele. — Seraculă se m ân-
d resce în sp e ra n ţa ce o are de a mosceni îm părăţia ce·
r u r ilo r ă , b asâ n d u se pe cu v en tu l scripturel : Fericiţi cei
seraci cu cluchulu că acelora este impSrălja ceruriloru
(M at. o. v . 3), nelnţelegândă insă b ine cuventulă scrip*
tu re i, — p e n tr u că n u m ai cel săraci cu d u ch u lă — n u ‫־‬
m al cel să ra c i d e păcate voru mosceni îm părăţia ceru ri‫־‬
lo rii, — e ră n u ori care săracii, căci p0te să fie om ulii
c â tă d e să ra c ii de avu ţiile acestei lu m i trecătâre, dară
fiiin d u b o g a tă de păcate, adică , păcătoşii, acestă mosce‫־‬
n ire n u p6te fi g ătită pen tru dînsulti. — Inţeleptulfi să
m â n d re sc e in tr u înţelepciunea şi ştiinţa sa, închipuin-
d u ’şl că este în ţe le p tu şi ştie tâte, că înţelepciunea sa este
m al p re su s u de câtă acelora alţi om eni, şi chiarfi de
m u lte o ri cred e că înţelepciunea sa cea trupescăşi mate-
ria lă , este m al m are de câtă înţelepciunea cea sufletescă,
şi de c â tă aceea ce se cobâră de susu, despre care ne
s p u n e s c rip tu ra : Că este curată , pacinică. bine inyă■
duilâre, plină de milă şi de roduri bune, fără indoelă
şi n e fă la rn ic ă (lacob. 3 v. 17), deră n u ştie şi n u vede
n en o ro citu l!! că înţelepciunea lumescă este trecătâre şi
p e rd ă tâ re , d u p re cum u ne spune scriptura : Perdevoiă
înţelepciunea înţeleptelor ύ şi ştiinla celoru ştiutori o
voia lepăda (1. C orint. 1.19).
CelCi sim p lu , fiindu om a fără ştiinţă de carte, se m ân·
dresce şi elu în tru sim plitate sa şi clice : Stim ă şi noi,
de ce n e m al în v eţi tu ? şi eă su n tă om u ca şi tine, n u
v re ă să te asc u ltă , —ceea ce v reă aceea făcu, n u ’m l pasă
de n im in e a şi al Le asem enea. — Celă ten ără se m ân-
dresce în viociunea sa şi in frum useţea tinerii o ră sele.—
B ătrân u lă să m ândresce in tru bătreneţele şi cărunteţele
 Mândriea este, fraţiloru, celîi mat vechi fi şi mai !n.
rădăcinatu pecatfi în nemulu omenescti, — elG esistâ
de la facerea lume! , prin acestu pecatfi parte din
îngeri, nemulţeminduse cu treptele măriei în care ’! a
aşedatu D deu, — «roindfi a se face asemenea celui prea
înaltu, sa‫ &־‬smerim până la aceea, în câtu au devenita
dupre cuvântul Scripture!, din îngeri luminaj! demoni
întunecaţi. Totu prin acestu păcatu cel întăiQ âmeni, afi
păcătuitu înaintea lui D deu — mâncându din pomulu
opritfi cu speranţa a se face şi el D -deu; — însă din con-
tră acesta sumeţie Ί atrasu din starea fericirei şi a nevi-
novăţiel ce o aveafi în paradisu, la starea nefericirel si a
păcatului, a căruia urmare tristă a fostu şi este m6rte,
dupre cumu ne spune Apost. Iacobfi : P o f t a z e m i s l i n -
d u s e n a s c e p ă c a t u l u , eră p ă c a l u l ă f â c e n d u - s e n a s c e

n x 6 r t e (Iacob. 1, 15). De acestu pecatu nu sau molipsiţii nn

mal celâ întăîti omu—Adamu, ci şi toţi urmaşii lu!,vrea

sâ dică tdtă omenirea.
Acestu pecatu stăpânesce fără deosebire t6te clasele,
etăţile şi genurile nemulu! omenescti, cu unu cuventQ
t6tă omenirea, încependu de la Imperatu şi până la celti
mal simplu din lume, şi etă cum : — Imp6ratulti ca u-
nulu ce este mal mare în Imperiulti s6u, se mândresce
iraaginandu’şt pe de o parte că are subu. dominaţiunea
sa atâta şi atâta populaţiune, atâta avere, atâta on<5re şi
respectti de la mai micii ţârei sa le; eră pe de alta ’şl face
t6te planurile sele, să’şt întindă cuceririle preste alţii —
pentru a ,şl mări şi mal multfi Imperiulfi s6u, şidoresce
să domnescă de s’arfi putea rhiarfi preste tâtă lumea,
fără a'şl aminti vre o dată : că Imp6ratulu şi s6raculn la
(Jifia judecă ţel, vorfi sta în una şi aceiaşi cinste înaintea
prea dreptului judecătorifi I Ostaşul â se mândresce in
victoria (biruinţa) ce aru fi purtat’o în vre o luptă
şi în gradurile sau rangurile ce le a căpătatfi motivat
 ______________________ PREDICI 745

to r u lu lumel, care sa umilită pre sine până la amara

m0rte de cruce, iăcenduse prin acesta nou6 exemplu;
ca s6 urmămu urmeloru Iul.
Vedeţi dară, fraţilor u, că mândria nimicii nulolosesce
omului, ci din contră ,lu opresce de a’şl căuta de mân*
tuirea sufletului; — de aceia spre a nu fi cineva capti-
vatu de acestei pecatu, trebue să se smerescă pre sine ina·
intea Iul D‫־‬deu, trebue s6 aibă frică de D ţleti, căci f r i c a
Domnului după cumu spune Inţeleptulu u r ă s c e n e d r e p
tale si s u m e l i a s i m â n d r i a ş i c ă i l e v i c l e n i l o r u (Prov. 8,
v. 13). De asemenea şi Mântuitorulu neporuncesce sfi’lâ
imitămti în blândeţe şi smerenie, ca prin mijloculu a·
cestora s6 putemu căpăta repaosu sufleteloru nâstre:
invSlali-vH d e l u m i n e , dice Elâ, c ă s u n t u b l â n d a ş i s i n e -
r i t u cu i n i m a ş i v e ţ i afla o c l i c h n ă s u fle le lo r ă vdslre
(Mat. 11. v. 29).
Să încetămu dară, fraţiloru, dea ne mândri înaintea lai
D-jeu. cu averea, cu rangurile şi vredniciile ce le avemft
in societate, ori câtu de bogaţi am fi, ori câtu de bine
aimi trăi, dup6 cumu ne învaţă însuşi sânta scriptură :
După ce v e i m â n c a ş i t e v e i s ă t u r a , ş i , l i v e i z i d i c a s e
bune §i v e i l o c u i Î 7 1 t r i n s e l e ‫ ר‬ş i d u p ă c e l i s e v o r u i n ’
mulli boii ş i o i l e ş i d u p ă c e l i s e v a î n m u l ţ i A r g i n l u l u
şi A u r u l u , ş i d u p ă c e ţ i s e v o r u . i n m u i i t 6 t e c â l e a i t u ;
— se nu te î n a l ţ i c u i n i m a ş i s e u i ţ i p r e D l u D - d e u l ă
tSă. Si să n u c l i c i i n t r u i n i m a t a : V i r t u t e a m e a ş i l ă
ria m â n e l o r u m e l e *m i α ύ f ă c u t ă m i e a c e s t ă a v e r e (a
2‫־‬a lege 8, v. 11—17), ci să ne aducemu aminte de D-lu
D-deulu nostru şi Elu nu ne va lipsi de totu binele.
S6 lepădă mii dară de la noi tâtă mândria şi slava de·
şertă, lauda, făţărnicia şi inpotrivirea, căci la din contră
păcătuim înaintea Iul D deu, sâverşindă păcatul mân
driel, care dacă în astă lume nu are unu resultatâ bunu,
apoi în celelalte nu va a\ea nici atâta.
Se fimu mal bine băgători de semă către poruncile Iul
 sele, «Jicendil celorfi mal tineri de câtu d in s u lu : Eu sunt&
omu bătrînti, amtl vSriutii mal m ulte şi prin urmare
ştiu mal multe de câtu voi, — eră voi sunteţi nisce copij
şi nu ştiţi ceea ce ştiu eu, nici aţi vSdutu ceea ce βΰ am
vădutâ şi alte asemenea.
Iată deră, fraţilor0, că acestu pecatu m ortalii, domnesce
preste totu omulu, de unde urmedă că noi cu toţii, dacă
suntemu mândri păcătuimti înaintea Iul D-cleu, şi nu
vomâ putea scăpa nici o dată de acestu" pecatu, de câtu
numai cându vomu fi um iliţi, pentru că acestu pecatf!
nu înalţă pe omu, ci din contră ,lu smeresce.
Pe mândrul impăratu ,lu vedem u um ili tu, biruitudei-
nimiculu s6u, fără tronu, fără {eră şi fără de autoritatea
ce o avea mal înainte. — Pe mândrulu oştenii 11a vedemu
că m6re în luptă mal ,nainte de sfârsitu, fără a face vre
o isbândă patriei sele. — Pe bogata îlu vedem u că sără*
esce, cându în cele din urmă nu are nici existenta
vieţel Iul, apucându se s6 fure , s6 răpescă lucrulu
streinii şi altele. Pe celft sim plu 11u vedemU că devine
şi mal simplu din ceea ce era până cându se perde. Pe
celu tenăru că inbătrînesce, pe bătrînU că descinde spre
mormentu; — cu unu cuventu totu om ulu mândru se
perde mal ’nainte de sfârsitu, pentru că mândria este u-
râtă ’naintea Iul D‫־‬deu, după cumu ne spune scriptura:
C ă D d e u m â n d r i l o r u l e stă in p o trivă , ia r s m e r i i i l o r u

l e d ă d a r u (Iacob. 4. v. 6).

Acestu pScatu stăpânesce nu numai pre mireni, ci şi

pre servitorii altarului fără de osebire, făcendul a se a·
răta nepăsători către frumâsa loră chemare, nebăgător1
de semă şi sumeţl cândâ sâ presintă înaintea altarului,
fără frică şi cu ne respectu către cele sânte şi către cha-
rulu întru totu Duchulul Sântu care li sa datu prin taina
preuţiel,
Acestâ vechiu pecatu a foştii combătută de toţi sânij
şi aleşii lu ll) deu şi chiaru de Iisusu Christosu Mântui-
 DIN ISTORIA BISERICKI ROMANILOR
DESPRE

Μ Ο Ν Α Ş TI RE A A P E L E
8BCULUL AI. XV-LE
(Urmare vnji No. X, an. IV).

*CTUL IMPERATORULUÎ z(s)!GISMUND, DATU CÂLUQKHILOB DE LA

MĂNĂSTIREA APELE, Ş l R E L A T IV II L/V

LIBERTĂŢILE Şi DREPTURILE LOR DfN REGATUL UNGARIEÎ

1418 IULIE 14

« S ig is m u n d , d in m ila 101 D -$ e Q R e g e a l R o m a n ilo r , ş i im p e ra -

to r fl e te r n f l ( p e rp e to O ) a l p ă m â n tu lu i U n g a r ie i, ş i a l D a lm a ţ ie i......(1)

ş i a l p & m â u t u lu l C h o r v a t ie l. (2) p recu m ş i R e g e a l a lt o r ţ â r i. T a ·

t a r o r f l c r e d in c io ş ilo r n o ş t r i E u g u m e n ilo r b is e ric e s c !. T a t u r o r g a -

T e m ă t o r ilo r . J u p a n i lo r ( 3) ş i p a r c a la b ilo r ( 4) ş i 6 m e n ilo r n o b ili ş i

(1) Titlul Regelui Sigismund aici este akimbatâ de titlal, ce ·I ji-lâ d i la 1419
■6fi 1420· Io locfi i i se numîască I!operator&al Bornei şi Rege al Ungariei, el a*
întitulez» in sensă iaveraii ; ţi acâsta provine de acolo, e i în anal 1418 Sigismand
înoa nu 80 incoronaae de imperator al Romanilor. (Venelin B.iaxO-Bo.irapCKÎH
rpaUMaTU pag. 38—40).
In originalii aiol eaiati vorba de ψργίΙΙΚΟΪί, care dnpre forma şi posiţionea 8a ae
vad· a fi nntt calificativii al Dalmaţiei. Vorba de Fruykii astă-dlae întrebuinţaşi pen -
tru a 80 numi munţii din Srem, 8t$u Sirmiu şi este ne'nţelesfi comf'afi uniţii cu nn
mîrea Dalmaţiei, care ae afla Ia o distanţi considerabilă. Acesta aname ne-a şi
făcutu. ca noi a i nu-I puterau da nici o tradacţione.
(2) Chorvati a este Croaţia de astă-dî.
(3) Jupanii eate o ▼orbi slavonă şi însemnă domnu. In documental nostra a eisti
vorbi fiind ungarisati, 86 pronunţă Işpan siu Şpan, şi ini« m ălai administratorii
sett guvernatorii de comiiatfi. Sântu doi termeni slavoni în limba documentată şi
vorbită româneacă asupra cirora noi voimu, ca să atragomu atenţiunea ·ectorilor
noştri. Vorba de jupanii şi cea de craifi. Ambele aceate vorbe sânţii slavone şi ele
aii avuţii diferite aenaarl la fie-care poporfi dintre slavii de Sudfi , Iar Ia Români,
Introduse fiind aceate vorbe, şi-au avu tu şi ele istoricul lor. Adeci, vorba de jn-
panii introduşi în documentele istoriei nâstre are sensul de kdmici«tratorS provin-
cialft. După aceste pre la Inoepatal secuiului al XVI 1-1» vorba de jupânu a înce-
puttt a fi unfl titlu de nobleţe şi el se eredita. In timpnl domnilor fanarioţi acesta
titlu s’a discreditat!! şi a trecută la clasa negustorilor, cu sensul de Domni. Acam
acestă vorbi nu 8e mal întrebuinţezi de poporfi, de c it cu sensul de Domnii, apli-
eatfi însu tot-de-una în derisinne.
Vorba craifi vine de laslavinescal KpiLlb şi însemnezi r>ge. Aeti iji acostă vorbi
80 aplici de popor & numai la omenii pasionaţi.
f4) Vorba pârcălabii este de origin ‫ נ‬ρβαβ acam necu □osc ită «i se găaesce numai
In documentele istoriei poporului românii.
In Moldova şi la Românii din Ungaria pârcalabal ·ra sdministratoral dietric-
tulul, prefectal de asti-^I; Iar la Românii din Valath ia parcalabul represent·
pro suprefectul de a it i-f l,
D-deu, spre a putea face ceia ce ele ne dicteză, sS imită^
pe D-deO in milostenie şi in rSbdare, în dreptate ş! î‫״‬
sânjenie, se ne umilimu pe sine ca lisusu ChristosG care
ne spune : Că celu ce se în a lţă pre s in e , se va umili
ei'ă celu ce se smeresce se va în ă lţa (Luca. 18 v. 14)
Amin.
P a n a i t I. C o lle s c a .
C o m . V b in e s c u , J u d e c . C a h u lîi
1878 A p r ilie 1.
 MON ASTI REA APELE 749

ble liberi prin t6tă impgrăţia mea. Şi fiind că s&ntfl Intre voi cel
jnal mulţi, carii I‫־‬aţl supăraţii (!) pre dinţii, 8ă aibă voie In acel»,
c0Î-amasigurata, atât în anul acesta, cât şi tn anii viitori. Şi fiind
că nn îndrăsnlaO, de aveni In Împărăţia mea; Noi pentru rugăciunea
lor, TOimO să li facemtt Intru acesta bine. Pentru care pordncimO
voi supuşilor noştri celor credincioşi şi v6 ordonămfl cu tărie, ca
QicI'Unnl nn voim& să fac6 nimicii in totO timpnl de acela, ce s’a
stabilita. Şi căluggril pre carii l-am luatu snb mâna n6stră, 8ă fie
apăraţi din partea nostră, precum şi acela, ce li apărţine lor. Şi
orl-unde vorO merge 61 prin Împărăţia mea, şi pre apă şi pre uscata,
In călătoriile lor cele onorabile, pre la pământurile lor, său vorfl
umbla cn eâscigurile lor, Intra nimica şi nici lntr’unO câscigO să
no fie supăraţi. Şi pre lODgă aceste, d6că vi vorfl cere voi ajutora,
yol să li-la oferiţi pentru aceste. Şi voi să nu li ajutaţi In alta ceva,
nici să faceţi alta‫־‬cea, der acela . . . . , ce va fi spre folosul şi plă-
cerea mea. Şi eine-va vedea acestă carte, observând’o Iarăşi, să 8e
spune el, ţi klar celfl, ce va fi depărtata de mine. Ac6stă carte s’a
publicata tn oraşul Împărăţiei mele Gbagnov, (2) in luna lui Iulie
14 $ile, şi în anal de la naseerea lnl Cbristos 1418; Tar de când
am devenita singura rege al pământului Ungariei 32 ani şi de când
am devenita singura Imperatora al Romei ani 8.

E ÎJ IM PERA TOEU L ΕΟΜΕΪ CU GUBA MEA A U £ISÎJ

SE SE DEA ACESTĂ CARTE

Cuprinderea acestui documenta ni amintesce pretenţiunile Rege-

lor Ungariei asupra ţerilor de dincoce de CarpaţI. Sigismund, v6-
<Jâad, că ţâra este amerinţetă din partea Tarcilor; şi de altă parte,
mal luând în consideraţiune, că şi călugării din mânăstirea Apele,
pentru a Înlătura pericalal, se adresase la dtnsul, cerîndu-I protec-
Jiunea, el emite decretul de mal sas. Cam că acesta decreta nn re-
presinta urni drepta reala al Regilor Uugariel asupra localităţilor

(1 ) O r ig in a lu l n n î n t r e b n i n ţ l s i v o rb a s l a v o n i d e 6 y H T T B ) = r ^sc0 ^ ci
pre c e a n n g n r â s c ă d e b â n t a n i = a 3 n p ă r a . D e a i cT c re d e m u , c ă s e d e r iv ă ş i r o m â n e s c u l
a b â n t u i , p r e c u m ş i s lo v a c u l 6 aH T 0 B âT fc.
( 2 ) A i c î s e fiic e î n o r i g i n a l i i : J H,ap6B']j BapO UIH J X a r U 0 B t = i n o r i ţ s l im -
p e r i a l i i i n C h a g n o v . N o i n n e c im u , c a r e t i fi f o s tu a c e lu o r a ţ i i i m p e r i a l ă , m u n iţii
C hagnov.
 M O N A S T IR E A A PbLE
748

servilor acestora şi bunilor mei orăşeni (1 ) şi ai satelor libere şi a

celor sate, care siintfl biruice ( 2 ) . Nobililor ( 3 ) ş i .............. ^
Vameşilor şi vice‫־‬vameşilor (5) şi tuturor celor, ce ştiuta al noştri, * \
carii se află pre pământii şi pre apă şi pretutindinea, unde tunto
6menl de sub stăpânirea mea şi altor 6menl, precum şi fne-căru!
omii care are câte o parte din pământul împBrăţiel mele a u Dga_
riel (6) şi In acâstă împărăţie pretutindenea, unde locuesce cate-
cine-va (7). Şi precum celor presenţl, aşa şi celor, ce vortt fi dnpo
dinşil; ca adecă călugâria fiind frăţia lui D-defi şi monastirea 8-lu1
And(t)onie de la Apele, şi cela, ce apărţine la dînsa, să li fie !0r
dăruită pentru cererea lor şi pentru totu felul de rugăciune ale lor (8)
Pentra care a şi ordonata stăpânia mea guvernatorilor şi locuito-
pilor ( * ) , ca călugării de la Apele, carii sânta poportl mulţii, să u®.

| 1J Vorbă oriţu viue de U unguresculu V a r os 1 â r a c e s ta de 1& V ar = citadelă

j n totul cetate. Şi îa adever, că oraşele v e k î ale U n g a rie i se făceu, seu în jurul 6eu
longi o citadelă.
(2/ Birnicu vine de la verbul ucg arescii b irn i = a s tă p â n i, şi biro — stăpâna
Şi prin armare aici trebue să în ţeleg em p re sa te le , ca re n a se bucurau de fae
care imunităţi, dar care ■e aflau sub stă p â n ire a R e g ilo r şi a M agnaţilor Unguri.
0) Aici în originalii stă vorba de nem eş, ce v in e d e la u n g u rescu l aem = tribu
seu nemu, fi iusemneză omu de tr ib ă seu d e n c m a , nobilu-
(4> In originalii stă vorba de folnogem , p re c a r e a n o i n 'a m ă sciu tu să o traâu-
oemfi.
(5) Vorba de vameş este u n g u re s c i şi în s e m n e z i p e rso n a , în să rc in a tă cm striu-
gerea dăreî, ce ae klam ă vamă seu vam . D r e p tu l, d e a lu a vam ă, e ra propria Be-
gilor, si el se aplica la tre c e re a c h o tarelo r, s 6 a a p o d a rilo r ş i n n e -o rî se acorda
sa Magnaţilor. Acestu d rep tă nu-şi p u te a av e a v ig o re a s a a s u p ra persanelor, εέΰ
instituţiunilor, ce se bucurau de o g ra m a tă s p e c ia lă a E e g e ln î. D e acesta dreptă
de acum trebue să se bucure şi c ă lu g e riî d in M o n a stire a A p ele î n to t cuprinsul Be-
gatului Ungariei.
(6j In documentul o rig in ală, de ei s c ris a î n lim b a s la v o n ă , esistu m al m ulţi ter-
meni unguresc!■ Aşa la lo c a l n o ta tă a ic i, î a lo c a s ă s e d ic ă CTpaHa, este între·
buiaţată vorba de orszâg cu se n su l de îm p ă r ă ţie , ţ6 ră .
(7) In originală stă vorba j&KYe, ce v in e d e la u n g n r e s c a l lak o k , seu la t ti—
a tră i, a vieţui· Unii cred ă, că vorba ro m â n e sc ă a lo c u i a r fi d e riv a tă din nnguree-
cal lakui: dar n ’a r fi m aî d r e p tă ore să o d e riv ă m ă a c e s ta v o rb ă de la locfi, acela
ce ocupă ao ă locă ore-care ?
(8) De aic i se vede f<5rte bine starea religii să a R o m ân ilo r d in B e g a ta l Ungariei
de prin secuiul XV-le. De şi Somânil, noi am v e x a ta mai s a s, e ra u proprietarii
monastirel Apele; şi de şi c ă lu g e riî a c e s te i monastirl au c ă p ă t a tă m al m ulte avei!
şi imanităti de la Domnitorii Vladislav I, şt M ir c e a ; e l a ă t r e b u i tă s ă capete o noă
gramată si de la Sigismund, pentra ea să fie r e c n n o s c n tî de p ro p rie ta r ii monastirel
• ‫ וי‬să aibă dreptul, de a proaduce în dînsa rugăciuni D-Jeului lor.
(9) Aici in originalfi este întrebuinţate I a r ă ş i a n ă te r m in ă u n g a re sc u , adecă tar
menul de V i d e k = tdră, localitate.
 MONASTIREA A FILE 751

pisarabilor (1 ), pentru cerere», ce nl-a făcuţi credinciosul nostru

popa Agaton. Pentru ca mOnăstirea lor şi t6te Bisericile, şi Cfio-
ggrilşi Popii, precum şi ţoţl 6menil, carii locnescfl lnacea ţ£rt, fă-şl
ţ,Dg legea lor, şi să r8mân6 ln credinţa lor; iar noi ei să ni 8 10 ■
jascS cu credinţă, pentru acesta le-am ţi acordata asigurarea n0s-
trft şi a celor, ce ni apărţinfi noi. . . . (2). Şi dnpo noi orl-cine
ya urma, precum nici Ea singura, de aserainea şi nimenea din al
noştri să nu aibă vole, a se ocupa de credinţa şi de legea lor; der
fie liberi, a românea ln acela, ce aa rfimasa p0n£s acum, şi tot
ln acâsta să r6mân6 pentru eternitate. Datusa acestă carte In Ora·
dia mare ln luna lui Septemvrie 29 $ile, ln annl de la nascerea lui
Christos 1400, şi 20, Iar de cănd sânt Rege al Ungariei ani 32 şi
de cănd santfl imperatorQ al Romanilor ani 10 (3).
La 1420 Sigismund se consideră pre sine Rege şi al Valachieţ
mari şi mici; şi acesta In urmarea recursului, ce a făcuta la din-
sul Mircea II, fiiul lui Mircea cela batrîuu. Cam că Sigismund n’a
avuta asupra Valachiel, de cât numai o dominaţiune părută, acesta
se vede din faptul, că Dan III, bătând pre Mircea II, a sfărâmată
şi puterea Ungarilor, venită acestuia, ca ajutora, contra 101 Dana,
şi de altă parte, noi voma vedea tot din cursul istoriei acestei mO-
năstirl, că Dan III, ca una deplin stăpănitortt al Ţârei la 1424
dotezămonastirea Apele eu mal multe sate. Lucru, ce ni arată p6u6
evidenţă, că dominaţiunea lui Sigismund asupra Valachiel a fosta
noma! părută.
încă unfl fapta, relativ la istoria mOnăstireî Apele, şi care ni-se
descopere tot din acesta documenta, este şi pers0na egumenului de
(1) A cestă n u m ire ■ ţ â r e i rom ânesc! este s tre in i. N um irea de U ngro-V lachie Ho-
mânii o d a to re e c ă B iz an tin ilo r, fi ea rep resin ta o îm părţire a acestor lo e n rî m al
m a lt e c le s ia s tic a . C re ş tin ii o rtodocşi din U ngaria, n epntând din causa catolicilor
a fi î n r e l a ţi u n l d ire c te c a Constantinnpolnl, eî era u re p re s e n ta ţl la P atriarch ie
prin M etro p o lita l V ala ch iel. Ace3tu drep;fi a l B is e ric ii de V alachia asupra c e le i de
Ungaria d e o o rig in e fictivă a d evenită realii, când acesta din urmă în tim p u rig re i·
s ’a pnaS s a b p ro te c t!u n e a B isericeî de V alachia.
(2) Aici lip se a c a d in o riginalii câte-va vorbe.
(3} I n d o c u m e n te le , em anate de la re g ii U ngariei fi în jira te aici, ■ 0 1 am o b ser-
vată t r e i c ro n o lo g ii; u n a d e la Christosii a lta de la d ata prim ire! num elui de Im pe-
ratorfi al B o m a n ilo r f ia tr e a i e la data s u ire î pre tro n a i U ngariei. C o m p a rân d a n i i
d ife rite lo r c a te g o rii d in aceste doS docum ente, · o i a t t t i m i , c i num ai a n i l s u ire I
p re tronai U n g a rie i a 101 Sigism jn d euntâ în n e re g u li. Sigism und a tâ t Ia 1418
cât ţi la 1420 a v e a to t 32 an ) d e la d ata s u ire î pre tro n a i U n g arieL
 MONASTIRKA A P E L E
750

mOnistirel Apele, acâsta noi voma yede-0 mal jos cu 0ca9iunea pa.
blicărel anul alta decreta din p artea Iui Dan I lI - le a d e la anul 1424
Aici Îns8 In respectul mdnăstireî Apele noi voma constata :
1. Că călugării din mOnăstirea A pele, vSgând peliculele politice
ce amerinţafl pre ţ£ră din p artea T u rc ilo r; şi observând , ci Regii
Ungariei dintre vecinii ţării sâ n ta putericl şi de religiunea creştin^·
el se adresară la Sigismnnd, rug ân d u -la, de a l lna sub protecţianeâ
sa. De aici apoi şi cuprinderea acestui schrisovfl, prin câre Regele
declară, că pro câlugSril din m ânâstirea A pele Ia lu a ta sub mâna sa.
2. Ia consecinţa unei asem inea rugăciuni din partea călugărilor
şi ia vedere ca interesele de cuceriri ale R eg atu lu i, Regele emite de<
creţul, prin care, noi am a ν β φ ιίϋ , lis e recunâsce călugărilor dreptul
de proprietate asupra mOnăstirel şi a averilor el, şi de altă parte li
se acordă şi imunitatea, de a se b a c a ra de sc a tire a vămel atât pre
pământurile regale, c â t şi pre cele ale m ag n aţilo r.
3. In fine, prin acesta documenta, dar uumal in sensa negativa,
s e confirmă t<5te drepturile monăstirel, căpătate de la fundatorii ei,
1

şi Intre alteleşi acela, că 8‫־‬tul Nicodim, fondatorul mOnăstirel Apele,

1$ 1 4 1 8 no se afla în mdaăstirea Apele.
'
^

GBAMATA L U I JIG M U N D (S IG IS M U N D ), DATĂ

L0CDIT0B1L0B L U Î B A SA E A B , S E U Ţ E B E Î N U M ITĂ VALACHIA MABE
ŞI MICĂ, Ş I P B IV rrd R E P B E P B O P E S IU N E A L O B DE CBED1NŢÂ
PU BLICA TĂ IN O B A D IA -M A B E ,
SEPTEMVRIE 29 ANUL 1420. (1 4 1 9 ;. (1)

<Ett imperatoral Romanilor amu disă ca gura mea să se dea a-

câstă carte».
Ea celfl. ce mS nomescfl Jigmand, care din indurarea lai D-^efl
sânta imperatorO al Romanilor; şi Rege al Ungariei, Dalmaţiei,
Ceehiel, şi al Nemţie! şi al altor [8rî, şi Domnitoru al multor Dom-
nitorî. Amfl fâcatu şi ama dată acesta din bana mea voinţă şi do·
rinţă tuturor celor, ce locnescu în ţ^ra Uugro-Ylachieî, ce este a

(1) A n al a e e stn î d o c u m e n tă , d e ai e s te 1 4 2 0 , d a r 61 tr e b a e a i fie a n a l 1419, a-

decă a n a l i d e la m o ri ea l a i M irc e a c e la b a t r în ă , c i a d p re tr o n a i V a la c h ie li’asaitâ
M ircea II, fiinl a e e a ta îa , şi c a re a c e r a ta a ju to r a i l a i S ig is m a n d î n c o n tra l a i Daa
IU , ▼ irnlil a i i . (Y e^I C hron R om Ş in e. T . I ‫ ׳‬p a g . 2 8 1 ).
 _______________ MONASTIREA APELE 753

mâna. Pentru aceste Eii din bană voia mea am datQ şi cu credinţa
mea am prim ita libertatea, ce aa avut’o el dela îaceputo, şi acum
să‫ ׳‬fie libert el şi satele şi t6te chotarele, ce * a , şi viele, şi apele,
şi ilanişurile şi livedele t6te, s i li fie lor libere şi de uricfl, pentra
ea ca el să nu se ocupe nimene întru nimica. Si pre lOngă aceste,
ηθ-am mai informata, că mal nainte Bistriţa a foştii avere bisericescă,
şi pentru rugăciunea şi credinţa In dreptul lor, noi le-am dăruit’o şi
acela, ca să li fie lor moşie, şi lor să li fie uricQ In t6techotarcle, ceea
are. Şi darea din trei una şi detrecetore preste moşie să fie a Iul Popa
Agaton, şi călugeriî din Apele şi din Tismena să fie stăpâni preste
toţii venitul, ce este In Bistriţa. De asemine şi preta ti udenea, unde
el &Q sate şi chotare şi livezi şi ape, şi la Severin şi la Bistriţă
şi In totu locol, care este al mănăstirilor lor , şi ce li aparţine lor
totu să li fie liberii şi de uricO , de acum şi pgne In eternitate. Şi
nimene să nu fie liberii a se ocapa Intru ceva, alăturea cu mine de
aii face refl. Acesta o die tuturor, şi actualilor, şi eelor, ce dupti a-
cestiavord voi să fie servitorii mei, şi îu timpul nostru şi ρδαδ in eter-
uitate şi nimene să nu fie liberu a se ocupa de dlnşil, nici de âmenil
lor, nici de averea lor şi de aceia ce vorfl cumpăra, seu vorO vinde,
atât pre uscata, cât şi pre apă, şi ori unde voru merge 6menil lor
cu averea lor, nici întru’un loca să nu plătîasce vamă, ci să umble
liberi. Şi orî-ce vdrşe şi oldurl de baltă vorti avea pre Dunărea, să
fie tâte libere. Şi precum aceste dela Începută ad fosta mduăstirescl,
aşa şi de acum In eternitate să fie mOnăstiresci şi a lui Popa Agaton,
şi a tutror călugărilor, şi dupO dlnşil a celor, ce vor fi In acele locuri,
care, pentru săracia frăţiei lor, noi le-am luata asupra nostră, ea
8&-16 păzima ( 1) şi să le conservăma pentra servidal şi credinţa lor
cea drâptă, . . . . căria ii servescâ. Şi el să rămâne In eredinţa lor,
cu al lor şi să-şi ţine legea şi In Bisericile lor, şi cu dlnşil să na fie
nimene libera ase ocapa, seu al supăra pentra legea lor. Pentru
ac&ta şi ea singura le-am data lor Încredinţarea mea şi a Intregel
Imperăţil a Ungariei şi a tuturor celor, ce creda In s-ta coronă, şi
privesca la mine cu bine. Şi cine va citi aeestă carte, să o Inapoeze
aceluia, dela care a laat’o. Data-sa ac&tă carte in Apele, la luna

(1) A cestu document <2. având m aî tote vorbele ungureacî, notate ia d o e u i i ·

te le de m a î sus, e l are ţi doc românesc! : coronă, şi păilimu.
ANUL IV 4Î
 7 eo 110 N A S T 1R K A A P E L â

]a mănăstirea Apele. Noi am vgdutfl din documentele de mai 8m,

eă s-tul Nicodim încă de m u lt n a m al ocupa local de egumena a!
nionăstirel Apele. Din acesta documenta ni se descopere, ca la ! 4 2 q
egumenul mOnăstireî Apele era p ărin tele A gaton. De aici acum re-
sultă, că a i doilea egumenii al monăstireî Apele a fostă Agai0n
Cuprinderea acestui docum enta este Iarăşi de t6 tă importa nu
pentru istoria Bisericel n6stre. De o p arte reesă din cuprindirea
documentului că mOnăstirea A pele este, ca un a centru religios
pentru t6tă partea cea despre S e v erin ; şi ac6stă era ca atâta mai
posibila, fiind că la 1 4 2 0 ln Severin încetase, de a mai esista
Metropolie.— De altă parte, se m al confirm ă şi idea, pre carea no!
amdesToltat'o In istoria creştinsm alul în Dacii, câ, adecă religianea
creştină ortodocsă din Transilvania era n am al to lerată, şi ca Sigis.
mund prin documentul de m al sas acordă o im unitate particulars
R om ânilor din Timişana şi B anatul Severi nul 01, când li cedezâ. se
înţelege, că pentru scopuri politice, to le ra n ţa religiosâ şi li dă drep-
tal, de a fi respectaţi ln legea şi credinţa lor.

6BAMATA IM PE R A T O R U LU Î JIG M U N D (S IG IS M U N D ), DATĂ

ΡΟΡΕΪ AGATON DE LA M O N Ă ST IR EA A P E L E P E N T R U CONFIRMAREA
M O ŞIILO R Ş I A A L T O R D R E P T U R I.
DATA XX APELE. 0CT0MVR1E 3 8 DILE 1420.

f Ea imperatoral Romanilor am u $jisQ cu g u ra mea săse dea a-

efetă carte.
Jigmund din mila lui P ‫<־‬Jefl im peratorâ al R om anilor, şi R9ge
al Ungariei, al Cechiel şi a l .............( 1) D alm aţiei şi al pământului
Chomtiel, şi al altor ţerl rege. Ga acesta facemfl cunoscuta tuturor
superiorilor bisericel, celor credincioşi a l noştri, şi tu tu ro r persanelor
administrative şi japânilor şi pârcălabilor şi om enilor nobili 9i fie-
cărui oma, precum mare, aşa şi mied, carii a p a rţin ă mie şi ascultă
de mine şi sânta credincioşi s-te l corone şi stăpânire! ungare, şi cei
ce privesctt la mine eu bine să se încrâgS fie-care. Şi să nu fie libera
a se ocupa intru nimictl cu mOnăstirea Popel A gaton a s-lul And-
(t)onie dela Apele şi a P rea sântei N ăscăto rel de D-ţJeti dela Tis-

(1) Aici in originalii ae află vorba φ ρ γ η ίΕ Ο ά , p re c a re a n o i n a o p a te rn ă tradacc

V ed î nota de m al gaa.
 HONASTIREA APELE 755

t UDc l ; f i u n ii Rom âni îşi duc 6tt libertatea cu Domnitorii lor In

frunte, Ia r a lţii câutaQ cela puţin pre calea religiftsă aşi sm ulge a -
c£sta lib e r ta te de la regii puternici al Ungariei.

GBAMATA LUl DAN VOEVODÎJ, CU CARE CONFIRMA

T0TE DANIILE DOMNEŞCI ANTERI0RE ALE M0NĂSTIRILOR TISMANA

ŞI APELE ΜΑΪ ADĂOGAND ŞI DELA SINE ALTELB
1424 august 5 (!)

F iin d c ă E u , ce la In tra Christos D-flett bine credinciosul, Ia». Dan

V oevodu, s â n ta din m ila lu i D-^efl DomnitorQ al t6 tel ţerl U ngro-
V ala ch ia. La începutul dăruitei de D‫< ־‬Jefl domniei mele, am g ăsită
o m O n ăstireln p ăm ân tu l dom niei mele la locul, ce se kiam ă Tism ena,
e& ria ad o rm itu l In tra sân ţi bunul Domniei mele, Ia>. Uadul
voevodO, Ia puşti te m elia, şi adorm itul Intra sânţi tatăl Domniei mele,
Ia). D a n voevoda, a ln tă rit ’0 ca m alte lucruri ( 2). P entru aceste,
D om nia m ea a bine-voitO, ca să fie urm aşa a tâ t in domnie, c â t şi în
aceste, şi s ă Inoiascâ pom enirea ta tâ la l Domniei m e le , ş i pentru
v tâ ţa şi m â n tu ire a D om aiel m ele am voita, ca acesta templu al P rea
S â n te i S tă p â n e i, N ăscSt6reI de D-ţlefl şi p arare a Feclârel M aria 81
fie în t ă r it ă c a to te adaasele şi veniturile şi cele ne’m plinite să le
Im p lin im a. Ş i n n num ai a t â t a , dar t-6te câte bunul m ea şi ta tă l
m ea a a a d a u sa ac estei MOnăstirl, t6te să fie confirmate şi în tărite
p e n tru g lo ria la i D -^eu, şi pentru la a d a ş i ouârea P re m ăritei S tă-
p â n e l n o stre N ăscgtorel de D-jJeu, pentru ca p re acesta să o câscigQ
sp rijin ito re a v ie ţel D om niei mele, ajutăW re la £ioa cea Înfricoşată,
şi m ijlo c itâ re p e n tru vioja cea eternă. H al â n tâia confirmă D om ·
n ia m e a cele adăugate de cătrg cel In tra sânţi, adorm iţii p ă rin ţii
Domniei mele, adecă satu l V adal Cumanilor cu T oporna şi vama
dela C a la fa t ş i b a lta B istre ta la l dela T opliţa ρδηβ la g â rla spum e-

(1) Acestu documenta l-am estrasă din Arch. i«C a Bomâaiel de O. B P H ojdii.
T. I, pag. 19, in traduoţianea însâ presantată aici. noi difarimfl pro ft locare a de
D. Hajdefi.
(2) Acestu docam ·o t& este emanaţii de la Dan III, domnitorul Valachiel şi l i i l
la i Dan al Π, fi · tr t u p o tl la i Badaal Π, Basarabii. El a domnită de la 1420-1421.
 . MONASTIREA apele
754 _____ ________________________

la! Octomwie 28 iile, şi în anul dela n&scerea lui Christos I 40J

ţi 21, şi de cănd silnta Rege al pămentulul Ungariei am 34 ‫ י‬,
de cănd santfl impfirata al Romei ani flece. (!)

Asupri docamentulul monastirel Apelor, emanata de la Sigi8mundI

al Uogariel la 1421, noi arema de constatata următârele :
1) Ca Egumenul Agaton, care, la 1420 8e vede a fi egnmenaI
al Monastirel Apele, el se preocupa la 1421 şi de Monastirea Tis-
mena. Acesta este interesanta pentru mOnăstirea Tismena, şi deJ
pre care noi ne voma pronunţa, când ne vomtt ocupa de documen-
tele acestei monastirl.
2) In actul de fnndaţiune al monastirel Apele, noi am v^ntfll
malsus, ca Vladislav Intre alte daruri, acordate Monastirel, se pre.
ocop&şide libera administrate a Monastirel Apele. Acesta liber!
date se confirmă şi prin documentul de faţă, ocup&ndu-se documen-
tal 10 moda speciala de averea monastirel Apele.
3) Cam-că la 1421 Monastirea Apele era unitfi ca Tismena în|
tpersona Egumenului Agaton, 8e p6te constata din locul, unde moşia
Bistriţa, dată de urica Mănăstirilor Apele şi Tismena, se pane la
disposiţiunea călugărilor din ambele Mfinăstirl.
4) In fine, d6că mal luămtl în consideraţiane şi faptele istorice,
etrecnteîntre Mirceall, fiiul, şi Dan, Domnitorul Ţ6reîdin aceste
timpuri, putema să avema şi conclusiunea,‫׳‬ce urmeză: Mirceall fiind
alungata de la tronul Ţfirel românesc! de către Dan şi cu ac&tâ 0‫־‬
easiune fiind deerădlcinată şi infiuinţa ungară din principate, Si-
gismund pre calea religiâeă şi in persâna părintelui Agaton, Ega-
menolul de la Apele, volesce aşi restatornici influenţa sa în ţ6râ.
Altr&minte nu se p0te esplica profusiunea de daruri, cu care Sigis-
mund Încarcă pre călugării din Mănăstirile Apele şi Tismena; el,
care nu acorda nici libertate de culta Românilor ortodocşi din
Transilvania, vine eu aceste dog documente şi acordă libertate Mo-
năstirilor Apele şi Tismâna, li confirmă drepturile lor asupra ave*
rilor mânăstirescl şi în fine institue pre căluggrî şi în dreptul, cela
noa, de a‫־‬şi îdpropriamoşia Bistriţa.—Astfl-felO erafl timpurile prea*
(1) Aici este Ia ră ţi o în c u rc ă tu ră ch ro n o lo g ică, d£că stăm îi, e a a i compari■*
anii îm părăţiei lu i Sigiemnud c a a c e l d a B ege a l lu i. N oi l u i n e vom ţinea fi aici!
chronoogia da docnm entalal da la n aa cerea l a t C hristos.
 MONASTIREA APELE

Jlchoviţa t0tă şi Ţerovfiţul şi satul Varovnic cu chotarul, pre care

l‫־‬a adăugata Domnia mea şi satol Podenilcu chotarul. (!) Tote a-
ceste le adaugă‫ ׳‬şi Ie coufirmă Domnia mea cu t6t;i poruoca şi !0‫־‬
tărirea, ca să fie nestrămutate şi ne>kimbate ln decursul vieţa
Domo iei mele, şi fn vieta radelor Domniei mei**. De asemine şi sa-
tele lor Fă fie libere de tote serviciile; şi 40 «ălaşe de Λ) ţigani (*)
să fie libere de tote serviciile şi dările şi de veniturile Domniei
mele. — Pre lângă aceste, ordonă Domnia mea ca (monachii) că-
lugSril din ambele monăstirl să fie de sine stăpăoitorl; şi dapo
mortea egomeoalol lor, nimene să na li pane lor egumenii, nici ea
însumi Dan voevodd, nici altul, care va arma mie, dar pre care el
vorfi ▼oi, pentru ca să nn se strice rdnduiala şi tradiţionea 101 Ni·
codim şi ordioul med. Şi d6că cineva va tndrăsni, măcar (?) şi 10-
saşi Domnia mea, sed cine va deveni DomnitorO pre tronai mf fl, şi
Ta căata, ca să strice acestă confirmare şi ordonanţă a Domniei
mele, precum şi tradiţionea lai Xicodim, pre anal ca acela să-la
per<J6 Domnal D-$fd la jodecata cea înfricoşată şi să-I fie 101 eon·
trară Prea sănta Stăpâna Născătorea de D‫^<־‬d şi să fie blest»‫־׳‬
matd de cele şepte s-te sioâde ecumenice şi să fie părtaşii eu Iada
şi ca Arie şi ca toţi cel, ce s'ad lepădata de Domna.'a şi ca
acel Iadei, carii ad sfrigata asupra Mântuitorului nostru Ii sos
Christos : «sângele lai asapra lor şi asupra fiilor lor. :‫>׳‬Ceea ce este
(acum) să fie şi ln eternitate. Amin. Şi s'a scrisa în anul 6932
(1424) indictionnl 11-10 In lana Augast ln 5 d i l e .
1(0. Dan voevodd din mila lui D-$ed DomnitorO.

Acestd docamentd privesce atât pre monastirea Apele, cât şi pre

a Tismenel. Noi aici vomd întorce privirile nostre numai asupra
părţilor, relative la monastirea Apele, rămânând ca să revenimd

(1 ) A c e s tu d o c n m e n tâ p r in e s p re s in n ils V o d iţa d e 1 · D u n ă re a , confirm ă fi m a l

m alt o p in in n e a n o s tr ă . c ă lo c a l fan d âreT ra! n a -tir· î A p e le e r a .a p r'p e 1‫ ·׳‬D a s
■decă pre a n d e se află M echadia c a C e r n e ţn l n o s tr u d e 14 T u r n u l S e r e r in .
(2) V o rb a A tig a n î n i am inte««· n n m irr a g r o c ă d · 'A‫׳‬V : _‫׳‬r ‫־׳‬j; -Ţ ig a n a . S e ‫־‬.‫־‬e -ic, c ă
n a era d e p a rte tim p u l, d e c â n d a c e ş ti om·:n î · ' a i p r* » e n u tii Eom .'!m J‫ ״‬r ‫־׳‬a n un!.'‫»· ״‬
dată lo r d e g re c i.
(3) IA e l în d o c u m e n t s 86 a flă r o r b a m a c a r , i e fi m a i p r e c i s , m a c a r i. O a r e ·*/■«tX
▼orbi din l i m b a r o m â n c s c a d e o a a t i c i i a t e , · î a p r e c a m %e v e l e . « o a n d e r a b i l ă . ■ a
este · a c o m p u n ă d i n p a r t i c a l a g r e c e a e ă a ‫— ג‬p r e *i ro m in e « ■ u l f c la r ; i n t o t a l ■ 1 ■
k la r eefi macar T
 756 m o n a s t ir e a apele

g o s l (!) m a l su s de C o b a c iţa ş i p r e lO n g ă d în s ă sa te le C h
ş i S ă lc iş fa a . şi T is m e a a , c â t a f o s tu lig ă c e s c ă ş i ru s â s c ă (2) ş i g r ^ I
ju de ţu l J a le ş u la î, 4 0 0 g a le ţ i î n f ie - c a r e v<$ră, ş i b r â n z a 3 5 barduşe J
0 ‫ ן‬c a şu ri ş i 1 0 bu rd u şe de m la r e ,? i 1 0 p o s t a v u r i cu b la n ă ş i 10 posta.
T 0 rl g â le. (3) L a aceste a d a u g ă ş i D o m n ia m e a s a t a l C i o r i i ş i u j
şe ştii ş i U n g u re n ii, co t o t f l, ce a c u m p ă r a ţ ii In d ile îe D om n ie i ®el
D . Popa A g a to n de la S t a n c iu l f i a l 101 M a c h e r in , d â n d a 1 ‫ ־‬i aj u‫ ״‬f l|
calfl b ana, ş i d08 ta s u r i ş i d06 l i n g u r i ş i η η ύ b r â a de a r g in t ; . ‫ן‬
P lo ş tin a , ş i L a n rd a ş i C ir e ş s l u l ş i T u r c in e ş t i l ş i J a rc o v e ţa l c a p i.
r f t il ş i S a ş i cu N o f o s e l t i î ; ş i p r o B la t n if c ă sa tu l P e s tice v a l. prJ
care l ‫־‬a adăugata le le a (4) D o m n ie i m e le , D â m n a C a lin ik ia , şi 8a.
to i S o g o ii, p re c a re l ‫־‬a a d ă u g a t b a n u l L u c a c I ş i B i s t r iţ a ca ţerina
el» ş i Sagoveţul, p re c a re l- a c u m p ă r a t a Popa N ic o d im dela Dau
voevodal (6) ş i m<5r a d e p r e B i s t r i ţ a , c e e s te a d a u s ă de către lelea
Domniei mele. P e lâ n g ă a c e s te c o n f ir m ă m ş i a c e le , ce s ’ afl adauso
către reposatulfl I n t r u s â n ţ i b u n e l D o m n ie i m e le , V la d isla v το- 1
erod, s - lu î A n t o n ie d e la A p e le . S a tu l J id o v ştiţa ş i m 6ra de
pre B is tr iţa ş i o k iu l d in m ij lo c u l ( b a lt e l) t o t f l, ce se a flă la pârta
de fer ş i ie c i u i a l a d e la o p t v firş e ş i D u n ă r e a d e la ca ta ra c tn l Ore-
choraJal (seu a l N u c u l01) p â n e l a c h o t a r u l R n ş a v e l ş i în su şi V9-
dija d e la D u n ă re a cu s ilis c e a B a c h n in e l c u a lu n iş u r l ş i livede şi

(1) Vorba s la v o n ă de ( >ρ30&‫־‬Γ& D. H a j d e u o traduce ea repede. C um c i rorba

aedsta eate mnfi calificadru 41 vorbei ΓΊφ-ia s e u g â r l a , la a c â s t ă n e unim Q .‫־‬i n0;
Suntemfi în s e de opinions, că vorba < 5 ρ 3 0 &‫־‬Γ Ε e 8 te ™ a* bine a i ae tr a d u c e cu gpQ.
megosu. fiind c i cn a c e s t a ae apropie mal m u l t de s e n s u l e l o r ig in a lii.
(2) Pre aceeti doi termeni nici D. Hajdeu na 1 -a tradusfi.
Sfinţiie!nisce calificativi deduşi din nisce nume proprii seti altu-ce va 1 . . .
(3) Torbeie UOCTaBl ΙΤΗΗΠμΐ U0CT3B1> ΧΟ.ΊβΒ D. Hajdeă 18 traduce cn ba-
caţî de haine lungi p b o c iţi de haine scurte Oapre opiniunea nostră vorbele dia
originala, aduse aicî, trebue ai ae traduce aţa cam le-am tradaafi noi. Şi prelingi
aceste poporal nostru pene astă-ţll dice feţe ca sâu fore blana, şi când voîesce ai
determine şi calitatea materiei, ae eaprimi postavuri cu aâ& fore blana. Cercetat{
limba rideşilor, seu a moşnenilor din Moldova.
(4) D. Hijdefi traduce acestu termenii românesc ii din documentă ca vorba da
mătuşă. Noi inse I'am conservaţii pentru cuvântul că el are o cuprindere malt mal
generici, de cât mătuşă.
(5; Noi am vădutfi mal ana, c i moşia Bistriţa a'a datu mănăstirilor Apele şi Ti»‫־‬
mina de cătrj Sigismund al Ungariei. Aici ae vede în mod u specială, că moşia Bis-
triţa a fosta dată de către a tal Nicodim Tiamenel ai de sigur, că la fondarea el.
Apoi ce se atinge de numirea la i Dan Voavoâu, menţionaţii aici, de aigar că acest»
trebue ai fi fostu Dan Π, tatălu lui Dan IJI, autorul acestui doeaaentft.
 MONASTIREA APELE 759

G RaM ATA CONFIRMÂT0RE A IVPEBATOBHiU!

z (s)iG lS M U N D , DATĂ MONASTIRILOR APELE ŞI TISMENA Şl
PEIYITOEE PRE MOŞII Şl DREPTURILE LOR.

1429 Octomvrie 28 In Pojar a (Presburg)

‫ ן‬Efl imperatornl Romanilor am disQ ea gnra mea, ca să 80 eli-
bereze acostă carte.
Jigmand, din mila lai D-rJefl imperatoni al Romanilor şi Rege
al Ungarilor, al Cechiel şi al............. (!). Dalmaţiei, al păm6n-
talnl G hom tiel, şi al altor pămdntarl Rege. Ca acesta fa-
cernii canoecuta tuturor superiorilor bisericesc!, celor credincioşi
not, şi tntaror stăpănitorilor şi jupanilor şi pârcălabilor şi 6me-
oilor nobili şi fie-cărul omu atât mare, cât şi mied, care apăr·
ţine mie şi ascultă de mine şi sântfl ^credincioşi s-tel cortfne şi stă-
pâniel nngarescl, şi privesce la mine ca bine. Fie care Fă asculte,
şi să na fie libero, a se ocupa lntra nimica ca monăstirele Popel
Agaton a s-lai 4nd(t)0nie de la Apele şi a Prea Sântei Xâsc£toreI
de D φβΰ de la Tismena. Pentrn aceste Efl din buna mea Toinfăam
datfl şi cn credinţa mea am primiţii. Voia mea este, care a fostfl şi
la inceputfl, ca şi acum aceste să fie libere, şi satele, şi tote.cho-
tarele, ce afl, şi viile şi morile, şi alonişarile, şi h7edele, t0te să
li fie lor libere şi de uriefl, şi 8ă nu fie nimene liberfl, de a se ocupa
de dtnsele întru nimiefl. Şi numele acelor sate bisericesc! din jurai
mănăstire! s-lnl And(t)onie de la Apele sânta aceste : JndoTSciţa şi
Saşiţa şi Preclecevţa şi Potocşi JarcoTeţflşi pre apa Bachniţei El-
choviţa, şi în judeţul Blatniculnl de pre Danirea radul Camanilor;
şi la Bl&tniţa Snceva, şi Pestacevul şi Toporno şi Sogonal; şi In
partea opusă a Ţâbrel balta, ce se klamă Bistriţa, şi pre dînsa dog
sate, ambele călilggrescl. Şi In judeţul Jaleş (2) satele : Ploştina şi
Cereşelul, şi Tacenovţa şi Leurda. Şi pre bălţile Jiului Pecaleştii
Obleieşti! şi Valegarga (Vale-largă' şi Strâmba. Şi pre Jiu, satul
Ceuril, şi Ungurenii şi Duşeţil. Şi pre Tismena satul Tismena şi

(1) Aici 80 află îaraşî vorba φρνίΠΚΟΗ, pre carea noî na o put«‫ ־‬mu trad u ce.
(2) Jaleş este num irea veke a JiialaL Judeeâad dapre num irile, ce 8e d a â 10 a.
ceştii docum ents jiia lu î se vede, ca acosta este epocha. când jiiu l tre c e a de 1· nu-
m irea veke de Jalea la om n o i de jiu .
 758 m o n a s tire a apele

asupra ln!, când ne Yomfl ocnpa şi cu m o n ă stire a T ism aaa <5 ■

acela, ce ne privesce, a ic i e s te d e n o ta ta : *"ΐβ
1) Aid se afirma din nofl, că. fundatori al Mflnăatirel A
suutfl Yladlislav şi s-tul Nicodim şi ca acestă Mănăstire &τΓd*
patronâ pre 8-tal Antonie.
2) întorcând p riv irile n â s tr e s p e c ia lm in te a s u p ra moşiilor '
averel M onăstirei, î n ş ir a ţi în a c e sta d o c u m e n ta , noi vedema ca *
este o adevfirată confirmare a averel, d o n a te p r in chrisovul de fan
daţinne alai Vladislav, publicata m a l 80s.
3) Na trebae sâ ni scape din v e d e re ş i a c e a particularitate
chrisovuluî din cestiune, ande s e s p â n e , c a r o d i ţ a , adecă m om
prejcarea noi o pntem tt n u m i vatra M o n ă s tire i, e r a s itu a tă la D am .
rea, şi acâstă confirmă opiniunea n fis tră d e s p re p o e iţiu n e a Monăstirei
Apele şi refuteză încă, odată tr a d iţi u n e a c e a e r o n a t ă , că locul
Monăstirei Apele, adecă vodiţa, 8e afla pre a p a M o tru lu l.
4) Independeţa M o n ă stirilo r e s te d in nofl c o n firm a tă ş i aici. Aceste
esplică încă odată, cât de m u lt umblafl R o m â n ii dupO indepidenţj
institatinnilor lor §â Domnitorii de pre atancl î n ţ e l e g i , cum 86
vede, vaJdrea acestui principia creştineecă. E u s’a întâmplata însg
tot aetd-felâ şi ca beii creştini, veniţi din Fanarul Constantinupo-
W iâlai. Aceşti omeni, în contra voinţei c ă lu g ă r ilo r români de prin
mocastirl, şi călcând în p ic io re principiele c r e ş t in e d e em ancipaţiune
şi independenţă a in s ti tu ţi u n ilo r religiose, a u luata m onastirile ca
averi cu totu şi le-afl îostreinatfl, s a il e s p r im â n d u - n e mai precisa,
le‫־‬i inkinata patriei lor.
5] De altă parte, şi totfl ln acestfl documenta mal observăm u, că
memoria s-lul Nicodim era respectată încă de pre la 1424 şitra-
diţîanea lui rădicată la rangul de lege. Modal de alegere al egame-
nnlai, stipulată de cătrS s-tal Nicodim cu Vladislav prin chrisovul
de /undaţione, este confirmata şi aici.
6) In fine, vorbindu-se prin documenta de satul Ungurenii, corn-
păratflde cătrg egumenul acum al Mdnăstireî Tismena «Popa Aga-
ton‫״‬, no!lnţelegemfl, că Agaton, acum nnmal era succesorii al s‫־‬Iuî
Nicodim la monastirea Apele, ci el trecuse la Tismena tot în locul
s-lul Nicodim, care acum murise, şi care a fundata Mănăstirea Sil-
vaşuial nainte de anul 1342, pre cea din Apele la 1342 şi tnfine
pre a Tismenel la 1386.
 MONASTI REA APELE 759

G R a M A TA C O N F IB M Â T 6 R 8 a n tP E B A T O B T L U l

f (s ) lG IS M U N D . D A TĂ M O SA ST IB IL O B APELE ŞI U S M E S a ŞI

P S IY IT O E E P E E XOŞ11 5 ! D S E P T T B IL S L O B .

1 1 2 9 O ctom vrie 2 S In P o jd ra (P re sl-n :? )

f £ ΰ im p e rato rrl R om an ilo r am disH ca g u ra m ea, ca să se ell-
bereze a c e sta c a rte .
Jig m u n d , d ia m ila 101 D -dea im p erato n i a l R o m m ilo r şi Reee
a l U n g a rilo r, a l Cechiel şi a i.............. (1 ). D alm aţiei. a l păm en-
talnl C h o r v a tie l, şi a ! a lto r păm & ntart R e g e . C a a c e s ta f a -
cemil cu n o sc u ta t a t a r o r s u p e rio rilo r b iserieesci, ce lo r e re d in c lc şl
noî, şi t a ta r o r s tă p â n ito rilo r ş i ju p a n ilo r ş i p â rc ă la b ilo r ş i 6m e-
nilor n o b ili ş i fie -e ă ru l o m a a t â t m a re , c â t ş i m id i, c a re ap ăr-
ţine m ie şi a s c u ltă d e m in e ş i su attl^ c red in cio şi s -te i corone şi stt-
p â n ie l u n g u re s c l. ş i p riîe s c e la m in e cn bine. F ie -c a re s i ase a i te ,
şi s ă n a fie lib e rii, a se o cu p a i n t ru n im ica ca m ' n ă s tire le P opel
A g a to a a s - la i ln d ( t ) c n i e d e la A pele şi a P re a S â n te i X is c e to re l
de D -d efl d e l a T ism e n a , P e n tru ac este Efl d in b a n a m ea v o in ţă a m
d a tu şi ca c re d in ţa m e a a m p rim ita . Y ola m ea e ste . c a re a fo s ta şi
la Incepatfl, ca ş i ac am ac e ste s ă fie lib e re , f i s a te le , ş i to fe .c h o ‫־‬
ta r e le , ce a ă , ş i v iile ş i m o rile, ş i a lim işu rile , şi hvedele.. to te să
li fie lo r lib e re şi d e aricii, şi să n a fie nim ene lib e ra , ■ie a se ocupa
de d în sele In tru n im ica . Ş i num ele ac e lo r s a te bisericesc! d in ju r u l
m o n ă stire i s*lul A n d (t)o n ie de la A pele s iin ta ac e ste : J a d o v s c iţa şi
Saşiţa şi P re c le c e v ţa şi P o to c ş i ·Jarco v eţa şi p re a p a B a c h n iţe l E l-
ehoviţa, ş i tn jo d r t n l B la tn ic a la l de p re D o s ir e a v a d u l C a m a n ilo r;
şi l a B ia tn iţa S a c e v a , şi P e s ta c e v u l ş i T o p o m o şi Ş o ş o n u l: ş i in
partea opusă a Ţ ă b re l b a lta , ce se ti a m ă B is tr iţa , ş i p re d in a a d o i
sate, ambele eălugţrescl. Ş i în ju d e c a i J a le ş ( 1 ) s a te le : P la ş tin a ş i
C e re şe la l, şi Tacenovţa şi Leurda. Ş i p r e b ă lţile J iu lu i PecaJfştil
O b le le ş til şi Y a le g a r ş a (Y a le -la rg ă şi S trâ m b a . Ş i p re J i u , s a ta l
C euril, şi U n g u re n ii şi D a ş e ţiL Ş i pre T ism e n a s a ta l T ism e n a şi

(I) Aieî se adî Ură î *erkt φρνπίΚΰΗ. pre c a m ejî ■« o p a t■ « * t» 4 a < ·.

(T) !■laţ MU ■ ■ ■ im n b a Jiia laî Jadecăad i a pre nuiainls. 0· m 4*A ia t .
cestâ documeniă jo a la l sa r#4*, m k m U e « e ep*wh1 c ia d jiis l B «e*t i · 1» · » ‫׳‬
mirea n b de Jale* la om n i de jla .
 m o x a s t ik ia a pele
758

asopn 101. dnd ne voma ocapa şi ea monăstirea Tismana. Ş! ^

ce m privwce, aici este de notata :
1) Aid se afirmă din noa, că fondator! al Mdnăstireî Apele
siati Vladislav şi s-tal Nieedim şi e i acesta XOnăstire are de
patroaft pre s-tal Antonie.
2) latere&d privirile n&tre specialminte asupra moşiilor şi a
avere! Xoetstiref. înşirată in acesta documenta, noi vedema, e i ea
eâe o adeveraiă eoafirmare a averel, donate prin chrisovul de fon-
daţiaae ah! Vladislav, publicata mal sOs.
3 X1 trebae sa ni scape din vedere şi acea particularitate a
ckrieovalal din ceştione, unde se spune, c i v o d iţa , adecă moşia
pie'eana aol o paterna nani vatra Moaăstirei, era situată la Dani-
rea, şi arâtă confirmă opiaiunea nfctri despre poeiţiunea Mănăstire!
Apete şi refeteâ tacă odată tradiţianea cea e ro n a ţi, că local,
Monastirel Apele, adecă vodiţa, se afla pre apa Motrulnl.
4 IadependeţaMonăstmlor este din noâ confirmată şi a id . Acestâ
«plici încă odată, cât de malt umblaâ Românii dapO indepidenţa
lastitatianilor lor şi Domnitori! de pre atone! înţelegeu, cam se
vede, Talârea acestui principia ereştineeefi. N a s’a Întâmplata inse
tot astâ-fclî şi ea beii creştini, yenii! din Fanam 1 Constantinupo-
IuIbL Aceşti c-msnl. în contra voinţei călugerilor români de prin
■ocastiri şi eikftadîn piciore principiele creştine de emancipaţinne
şi independenţă a mstttQţiaoilor religiose, aa luata monastirile ca
avail ea tota şi le-aa lastreiaatâ, sad espriminda-ne mal precisa,
le-a lakiaatfl patriei Iar.
5 De altă parte, şi tota in acesta doeamenta mal observăma. că
memoria s-la! ^icodim era respectată iacă de pre la 1424 şi tra-
diţîanea ha rădicată la rangul de lege. Modal de alegere al egume-
nalta, stipulate de către s-tal Nicodim ca Vladislav prin chrisovul
de fandaţi■», este confirmata şi aid.
6) In fiae. vorbrada-aeprin doeamenta de satal Ungurenii, cum‫־‬
pârâtade către egameaal acumal Mânăsiirel Tismena «Popa Aga-
tem», noi inţelegema, c i Agaton, acum numai era succesorii al s-lni
Kkedim la monastirea Apele, ei el trecuse la Tismena tot în local
&4al Kkodim, care acum mărise, şi care a fondata Mănăstirea Sil-
vaşalH 'naiate de anal 1342, pre cea din Apele la 1342 şi in fine
pre a Leneaei la 1386.
 MONASTIREA APELE 761

a t 6t 0î stăpânii uagurescl şi a tntaror celor, ce eredfl ln s-ta cor6nă

şi acelor, ce volescfl a fi bine ca noi, şi acelor, ce vorii arma dopO
noi. Şi pre longă aceste, eciind şi acela adevGrtt, că părintele des-
potului Ştefan, Cnezul Lazăr, a date aceloraşi BesericI sate ln pă-
mântui sârbescti pentru sufletul lai, adecă Prea Sântei Msc6t0rel
de D-$ea de la Tismena şi s-lnl părinte Ând(t)onie de la Apele şi
anume satele, ce se klamă Kisele de la oraşul împărătesc(!, şi vii,
şi livede şi ca tottl chotarul şi venital lor să fie libert!. Aseminea şi
alte sa te ; Popov(a)ţiI şi Mariana, şi Drimna pre Mlava (Morava)
şi Clicevţa la Danărea. Şi aceste sate ca viilo, şi morele, şi căm-
parile şi live^ele şi ca tote chotareîe şi veniturile sfânta date, ca să
fie libere s-lor Biserici a Prea Săntei NăscStorel de D-^ett de la Tis-
mâna şi a s-lnl părinte And(t)onie de la Apele şi Pope! Nicodim.
Şi celor, ce vorO urma lui de acum şi penă ln eternitate, şi tuturor
călugărilor, celor ce vorO trăi pre longă aceste Biserici. Şi nimenea
să nu îndrăsmascg al nelinisci şi al supăra pre dlnşil. Şi pentrn a-
cesta şi ed, dându-le lor aceste sate, ca să li fie lor libere şi de u-
rîcti, cu totO venitul de acum şi în eteraitate. Şi aşa vorbesce lnăl-
ţimea mea tuturor stăpânitorilor noştri celor credincioşi, şi japâai-
lor şi pârcălabilor şi vameşilor şi Înalţilor demnitari, ca să se în-
credinţeze de la călugărul lui Agaton şi de la omul lui şi despre a-
verea lui şi despre bunătatea mea, şi totfl, ce va căra, 86a va aduce,
şi ce va târâ şi pre apă şi pre uscata şi pretatindenea, să umble
liberu şi nicăerl să nu plătlasce vamă âe acum şi în eternitate, şi
nimene să nu fie libera sâ se ocupe de dînşil Intra nimicu, cine nn
volesce să m6 supere pre mine. Acesta o $icO fie-cărula şi din cei
actuali şi celor, ce vora voi să fie dupO aceştia servitorii mei. Şi a-
coste voimfl să fie şi în timpul nostru şi pene în eternitate. Şi ori-
cine va voi să cittascg acestă a mea carte, Iarăşi să o dea pre ea în
mânele aceluia, de la care el a luat’o pre ea. Acestă carte s’a data
lui Popa Agaton tn Pojun (Presburg), în luna lui octomvrie In 28
de dile, şi în anul de la nascerea lui Christos 1429 şi de când simt
Rege al pământului Ungariei anii 43, şi de când sunt imperatora
al Romanilor ani 19 şi al Cechilor <Jece.

Acesta este ultiraal documenta, de care noi dispunema şi care se

 760 MONASTIREA A PE L E

Sfirbşoril, (1) şi la izvdre Podenil, şi pre Jaleş Arcaniî,şi Tămaşiţa

şi Băleştil şi Rasovul. Şi încă pentru Îndreptăţirea lor (a Călugă-
rilor). Precum mal 'nainte Bistriţa a fosttt bisoricescă, şi pentru ra·
găcînnea şi credinţa lor cea drâplă, şi acesta o dăm11 lor, (adecă)
Pope! Agaton şi Mănăstirilor, ca să li fie lor moşie, şi 8ă li fie
lor de uricO; cn totfl, ce se cuprinde ln chotarul Bistriţei, şi cu da
rea din trei una şi cn ţârina (2) de Iftngă drnmfl să fie (date) lut
Popa Agaton şi călugărilor din Apele şi Tismena, pentru ca el să
fie liberi preste totfl venitul, ce este la Bistriţa. De aseminea şi ?n
tote locul, unde afl satele mencionate şi chotarele, şi live«Jele şi
morele. Şi la Severin, şi la Bistriţa şi In fie-care locfl, ce este al
monastirilor lor şi ce li aparţine lor. T6te 8ă li fie lor libere şi de
uriefl de acum şi ln eternitate. Şi nu este nimene libera, ca să 80
ocupe de dlnşil întru nimicii, pentru ca nu acia 8ă me împingă şi
pre mine la răO. Aceste le spunu fie-căruia şi actualilor şi celor ce
m r dupO aceştia vorfl voi să fie servitorii mei. Şi In timpul nostru şi
tot-dâ-una nimenea să nu fie liberii a se ocupa de dlnşil, nici de 0‫־‬
mul lor, nici de avere, nici de cela, ce vorfl cumpăra, nici de cela

f
ce vorfl vinde, şi pre apă şi pre uscatfl şi orl-unde vorfl merge 6-
menii lor cu avuţia lor. Nici Intr’unfl locfl să nu plătlăscă vamă,
dar 8^ umble liberi; şi orl-ce pescărie şi okifl de baltă vorfl avea pre
Dunărea, t<5te să li fie lor libere. Şi precum de la Inceputfl, aşa şi
de acum să fie mOnăstirile lui Popa Agaton şi a aceluia, care va fi
dup8 dîDsal, precum şi a tuturor călugărilor, ce vorfl voi să fie ln
aceste mooăstirl, şi acesta pentru cuvântul . . . . că pre frăţia cea
săracă a lor noi singuri am primitfl, ca să o păzimfl (3) şi să o con-
servămu. Şi el servesefl serviciul şi credinţa cea dreptă . . . . (4)
şi el in credinţa lor să rămân0 şi legea lor 8ă o ţine in Bisericile
lor, şi nimene pre el să nu fie liberfl al atinge şi al supăra pentru
legea lor. Pentru ac&ta efl însumi H‫־‬a1n datfl încredinţarea mea şi

(1) Influenţa e le m e n tu lu i rom âoeacfi d in n u m e le p ro p rii a le a c e s t u i d o c u m e n tă

este p re a e v id en tă. P re lin g i term !naţiunea rom ân decă de * t e i i · d e Ia n u m e le , n a i-
♦ate aieT docum entul n i conservă 5>i te rm in a tm n e a o lte n e sc » d e «bşo rii». I o lo c ă de
*erbiîa · dice «Sârbuoriî.
(2) O alt» vorbă ro m â n ise» in o rig in a lii v o rb a Iţ&pHE eate ro m â n escu l ţirin X .
(3) In original se în tre b u in ţe z » v o rb a ro m â n u sc ă n a 3 II3 I0 = p 3 z im u ■
(4) P retu tin d in e a, unde ae vjfdfi p u n c te . . . . lip sesctt v o rb e d in o rig in a lii.
 M O N ASTIR EA A PEI.E 763

Iul. Ε ϊ, tu conformitate cu convicţiunile lor religi6se, au persecutatfl

pre Românii din Transilvania pentru credinţa lor, atl publicaţii e-
diete, prin care li se răpîa averile eclesiastice şi avi făcutttlegl, da-
pre care clerul Bisericel ortodocse era redusa la posiţiuuea sociala
de «Iobagi». T 6te aceste s’atl efectuata cu prisos în contra Romi-
nilor de presto Carp&ţl. In ‫־‬ValacMa şi Moldova, unde din timptt
în tim pu esistatl Domnitori putericî, şi carii cn arma respingea pre-
tenţiunile de dominaţiune ale Ungurilor, se skimba politica regilor
unguri. Aici el, din persecution al Bisericilor ortodocse, devinfi
protectorii lo r; şi specialminte Sigismnnd, fiind bătută de armele
lui B an U I, Domnitorul ‫־‬Valacbiel, şi respinsu în pretenţiunile Iul,
caută a căpăta o ingerinţă 6re‫־‬care pre calea religitaă şi anume
pentru aseminea cuvinte Sigismflnd se institue pre sine In protectorii
al lu i Agaton şi al Mănăstirilor Apele şi Tismena.
Aici m al adăngămQ şi acesta pentru cunoscinţa lectorilor noştri,
că documentele Mănăstire! Apele, de care noi dispunemii, 8’au ter-
minattt şi că de acum vomti începe publicarea documentelor, reia-
tive la M ănăstirea Tismena.
Arch. Genadle E nac6na
 762 MONASTIREA APELE

referă la Monăstirea Apele. Pentru istorie pre basa acestui documenta

noi facemfl următârela observaţiunî:
1) Din acesta documenta a lui Sigism und, datata dela 1429,
resultă , că Monastirea Tismâna avea de egumena pre părintele
Agaton, care a fosta în tâte succesorul s-lul Nicodim 10 părţile
Yalachiei, adecă el a adiministrata a tâ t Monastirea Tismena, cât şi
cea dela Apele. ţ)icema succesorul s-lul Nicodim în părţile Yalachiei,
căci pentru Mănăstirile din Transilvania, şi specialimente a Silva-
şuiul, s-tul Nicodim avea de succesorii pre una loan, dupre cum se
p4)te constata din articalul «Plângerea Monastireil Silva şuiul» pre
carea o avema publicată In Jurnalul «Bis. ort. Rom. No. V III dia
anul IV.*
2) Tot In acesta documenta se mal observă şi modul, cum se ad‫׳‬
miuistrad ambele MdnăstirI, menţionate mal sus. S-tul Nicodim, deşi
acum mortfl, continua a administra monastirile, ca persăna ideală,
şi 61 era privita^ ca capa al lor, dupre cum se p6te vedea din espresi-
auiledocumentului, pre carele întrebuinţează Sigismund, picând, că
satele şi cealaltă avere a MOuăstirilor el o dă Prea Sântei NăscStdrel de
D‫־‬$eO şi s-lul Antonie, şi popel Nicodim, şi anume cestul de pre urmă,
ca fundatorii ţi părinte spirituala al M ănăstirilor, In 0re ce s-tul
Antonie şi Maica Domnului eraa patronii Bisericilor din aceste do£
MdnăstirI. Dar s-tul Nicodim îşi avea una locotiitorii v&Jutfl ş!
reala, care gera afacerile Mănăstire! şi pre care documentul îlQ
consideră de stăpâna al mdnăstirilor şi al averilor şi acesta era «Popa
Agaton*. Egumenul Agaton, care a fosta şi succesorul s-lul Nicodim,
Ja 1429 se considera de egumena al T ism enel, fOră ca tot-o-dată
să înceteze de a conduce şi Mănăstirea Apele Agaton aici nu admi-
nistra In persană, dar se vede, că avea πβύ locoţiitora, la care do-
comentai nostru face numai alusiune, fOrâ d eal arată numele. Adecă
precum Agaton In filele s-lul Nicodim era locoţiitorul acestuia în
Mănăstirea Apele, aşa acum el întrebuiuţază pre altă persona pentru
gerarea afacerilor din mănăstirea, unde nu mal locuia.
3) Nu paterna să nu ne împreeionăma de cuvintele din documenta,
care se referă la Biserica ortodocsă şi prin care catolicul rege Sigis-
mund numesce credinţa lui Agaton şi a călugSrilor din mănăstirea
Apele şi Tismena «dreptă». Este sciuta din documentele istorice,
că Regii Ungariei aâ fost apărătorii cel m al înfocaţi al papismu-
 TABLA DE MATERIE 11

Ne. Joar. pag

D eacripţiunea Sfcotel Sofii d ia Cons tanti nop 01. . Γ IX. 558·
În c e p u tu l averilor ro m â n eşti iţise închinate după
D osoteiu (S ecolul X I V ) .............................................. X. 596
D e sp re M onaetirea Α ,ρ β ίβ........................................ X. 625
* 1. » X U. 747
Is to ria fo n d ării S em inarului C entral din Iasl-diacnrs, X I. 665
I n te r n a tu l ş i b io g rafiia căp itan u lu i G eorge C hristu-
rcan u d in B raşov fo st căp itan în arm ata R om âniei. X I. 680

PARTEA OMILETICA
C u v ân t la N aşe a re a D om nului I. 23 1 ‫־‬
‫״‬ D u m in e ca F l o r i i l o r . ' I. 88 J
, D u m in e ca 111 d in S â n tu l ş i m arele p o st . V . 289
, IV β , , V. · 301
‫״‬ V , ‫״‬ B V IU . 472
‫״‬ D e sp re B is e ric ă X. 601
, D e sp re Sc61ă . : . X. 6 06
C u v â n t la D u m in ic a 11-a a S -tu lu l şi m arelui post. X I. 695
, n 111-a ‫״‬. , XU. 721
, V T ‫״‬ ΧΠ. 728
. , , XU-
, D esp re m â n d rie XU. 7 45
E s p lic a re a E v a n g . d in D um in. a Π-u a du p ă R âsalil. 111. 158
» » Π Ι-ia . ‫״‬ X. 611
C u v â n t la c e le b ra re a M iste ru lu i N u n ţe l . . . . I X. 536

P A T R IS T IC A

I) Despre bărbaţii Apostolici VII. 385 ‫־‬

‫״‬ « « VIU■ 449
ID Părinţi! secolului Il-lea şi al Uî-lea . . . . IX. &13
I X. 577
III) Despre importanţa secolului al IV. . . . . XI. 641
IV) Sântul Ilarie de Pictavia şi S. V. cel mare . . XU. 705

V O R B IR IL E P R E O T U LU I D E SAT C Ă T R E
PO PO R A N I SEI
A x i l vorbire şi l-ia despre Il-a porunci D-<Jeeacă. I. 30
 T A B L A DE MATERIILE
CB CONŢINE JURNALUL «BISERICA ORTODOXA RO M A N A» PE ANUL

AL.IV-LEA — DE LA 1 OCTOMBRIE 1 8 7 7 , PANA L A S E P T E M B R IE

4878.

No. Jour. Pag.

Către venerabilul cler şi onorabilul popor &1 Biseri-
cei Bomâne............................... ' ........................... . I. 3

PAR TEA L IT E R A R A
Fructele creştin ism u lu i...........................................VIII. 458
* ‫״‬ în ordinea intelectuala . . IX. 533

PA R TEA IS T O R IC A
Creştinismul în Dacia şi creştinarea Românilor. . I. 7
11· 65
ίίΐ . 129
. . . IV. 193
V. 257
% · . VI. 321

Despre Sântul Niceta K o m â n u l.................................. II. 103

Serbarea Patronalul Seminarului Central din Baca-
reeci . . . . . . . . . . . . . . . VI. 336
Deep re M a rtiri......................................................VIII· 492
Despre Monastirea Silraşalut din Eparehia Haţflgu-
111T H in P r i o l n n n _______ _______ _
 TABLA DE MATERIE

No. Jo ar. pag.

Obiceiuri s u p e r s t iţ ie In p o p o r ............................. IV. 288

PRIVIRI CONTIMPORANE
Biserica R om ână faciă ca cel căraţi în resbel . . 43
Câteva cuvinte asupra propunerii religianel în 8co-
lele prim are urbane şi r u r a l e .................................. 98
Ideile contimporane despre s ă r b ă t o r i ....................V 400

CHRONICA ECLESIASTICA
L B iserica O rtodoxă
a) Evenim ente din Biserica Ortdoxâ Rom ana . . L 53
II. 115
ΙΠ. 184
IV. 375
b) Evenim ente din Patriarchia de Constantinopol L 47
II. 114
III. 183
VI. 373
VII. 427
V1IL 598
X. 634
c) Evenimentele din Patriarchia de Ierusalim L 48
vn . 429
d) Evenimente din Biserica R u ssă . . . . I. 51
e) Evenimente din Biserica Bulgară Ortodoxă I. 57
n * ‫ת ה‬ X. 640
f) Evenimente din Biserica E ladel . . . . ΙΠ . 185
m 437

Π. B isericile eterodoxe
a) Evenimente din Biserica papală . . 5 8 .1 . .
. . p 188
I . VL 377
VU. 439
Catolicii Vechi . . 1‫־‬
Evenimente din Biserica L uterană , ÎL 124
Mahometismul. (Rugăciunea representantulul islam). I.
 III TABLA D l MATERIE

A ΧΠΙ. vorbire şi a Il-a despre a ςίβοβ porunci . . Π7~

A XIV. vorbire despre a (Jecea poruncă D‫<־‬jlească ‫!ן‬.
A XV. a . rugăciunea către Săn tu l S p ir. III
a xvi . n . . m.
A XVII a a la 4iaa Sântului Nicolae. . IV. 2 17
A XVIII ν » 1&Nascerea Domnului . . iv .
A XIX » . la întăiul psalm . . . . IV. 228
A XX a ‫ ״‬pentru cine va fi anul nou
bon şi pentra cine r i d .............................................. IV. 230
A XXI « a respectarea clerului . . . VII.
A XXII vorbire In filele pocăinţei preparat<5re . . VIU. ^g-
A XXIII t despre post VIII. 4 8g
A XXIV a despre Rugăciuni . . . . VIII. 4 gg

CÂRTI PASTORALE
I-ia Carte pastorals a prea S-luI episcop de Argeş. Π. 95
H-a ‫י‬ ‫י‬ a » » III. 150
III‫»־‬ a a a a η IV. 125

Necrologul, discursul şi diferite notiţe despre Prea

Sânţitul Geaadie fost episcop de Argeş IV. 233
Nocrologul şi pompa funebrală a Arhimandritului
Ieronim B u ţu re a n u VI. 361

PARTEA M O RALA
Maxime morale din Sf. S c rip tu ră ............................ VI. 173
Despre creştinism şi Mântuitorul lumel (Napolen I). III. 181
Nipoleon I ................................................................ VI. 361
............................................ ............................... IV. 254
. ‫־‬..................... ..... V. 317
Meditaţii daspre patimile D‫־‬In1 nostra Iisus Christos. VI. 349
S in ceritatea............................................................... VI. 353

PARTEA P R A C T IC A
Chemarea diyină la daral preoţiei...................... V. 313
Pastoral în faţa intereselor generale a societaţel. . VII. 407
Datoriile Preotului fn armată. . . . . . . . . III. 173
Obiceiuri religiâee străbune...................... . . IX. 568
 . ! ■ ‫ ל‬1 0 ‫־‬1‫» * ־‬
ltropo‫ ״‬.ei Moid
ucovinti* *»
4 X U 0 I π K

N ur
pronui ®‫«»■ ״‬ml ţ i n u m ire·
Numirea
Comunelor Cătunelor g
Satelor
HRAMUL

7· Codâeştiî
Codăegtiî . I S5nţiî Trei I c r a r c ^ |
.
Gherghelttt. Sânţii Voevofll*. 1 ‫ך‬

8 . Snrăneştiî S erbotescil. Săntu Nicolao . ’ ?‫־‬

Ciorâţa Sân tu I6n Botfzătoru. 1
Dăneşteî . Săntu Nicolae . .■
* I ‫מ‬
Surăneştil .
RfdiUBurchi
Adorm. Maicel Dom. 9
S. Im . Court şi Elena -
M irceştil . Sânţii Voevcgî. .I
1 i 1 :
• T ăcuta Săntu Gheorghe .
Focşaşca . Sănţi Y oevoflî. .1
9. D ăm ăC uşeneî. Tufeşti de s.
■
• Bode ştii CuTÎ03a Paraschiya . -
. Scanteia S ănţii Yoevo^l.

Rediu scant‫׳‬. I A p·· ţin la Bis Schăntcia 1

Sasova
Dracsineî . 1 S ăntul N icolae.

Tufeşti de j. ■ “ ‫־‬ 1
1
C ârteşti -»
10. Y a le a ‫־‬ră V alea ră ‫ ן‬Adorm. Maicel Dom.

1 F ereşte! S ântul Nicolae.

P o rtarii S ăntul Gheorghe

I M 6ra Domn. ‫י‬ Sănţii Voevoijî.

11. Telejna
 TABLA Dfi. M ATER US

STATISTICA EC LKSIASTICr1‫* ־‬
a) S tatistica e d e siasiică a E parchiel de A rg
1.
‫מ‬ 11.
« '· ‫־‬ *9
b) S tatistica eclesiastică a E p a rcliieî K om au” UI.
• ‫־‬0« · · ¥·
IV.
■ · ■. » a V.
a a > ,
VI.
‫״‬ · - ■‫״‬ n vil.
._ ■ ‫״‬ » » v ili.
c) Statistica eclesiastică a E p arch iei B qzSA.
IX .
• ‫י‬ ‫י‬ . X.
a ‫״ · · ״‬ ” ‫מ‬ xi.
d) S tatistic a E clesiastică a E p a rch ii H u şii.
X I.
xii.

F IN E .

Ducurotci. - Typografia Curtîî, proprietar‘? . GâbJ. Passagiul R 0 Jlaa.