– Este o sarbatoare trista, dureroasa.

– Ne arata cat de mult rau pot sa faca oamenii atunci cand isi pierd mintile.
– Nu numai la betie si sub efectul drogurilor, omul isi pierde mintile. Sunt mai multe
situatii, pe care nu le sesizam, in care se intampla la fel ca betia si drogurile: mânia si
desfranarea – strica mintile, incat omul nu mai e in stare sa gandeasca.
– Sfantul Ioan Botezatorul – “inger in trup”, singurul dintre oameni pictat cu aripi,
pentru ca a trait ca un inger.
– Oricat i-au tras fariseii si carturarii in dreapta si in stanga pe oameni sa nu mearga la Sf. Ioan
Botezatorul, oamenii tot s-au dus, pentru ca avea un cuvant pe care nu l-au mai auzit niciodata.

– El si-a inceput activitatea zicand: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor”. Si

apoi ii sfatuia pe fiecare ce sa faca: lucruri simple, nu complicate. Le spunea ca cel care
are doua haine sa dea celui care nu are niciuna, cel care are mai multa mancare sa dea
celui care nu are si rabda de foame, la vamesi le spunea sa nu ia nimic din ceea ce nu le
este randuit, sa nu ia mai mult, la soldati – sa nu asupreasca pe ceilalti, sa nu-si bata
joc de cei mai slabi decat ei, pentru ca ei au puterea.
– Sfantul a inceput sa strige dupa Irod, in public, sa-i spuna pacatul lui: “Nu-ti este ingaduit
sa traiesti cu femeia fratelui tau! Traiesti o viata de desfranare!”.
– Si-a ramas incremenit Irod, nu a avut niciun cuvant de spus, fiindca stia ca este
adevarat.Irodiada fierbea in sinea ei si-atunci si-a pus in minte: “Ceva trebuie sa fac cu
omul asta, nu-l mai suport! Imi spune adevarul si eu nu suport adevarul…” Si sa stiti,
asa suntem toti! Cand cineva ne spune adevarul, avem doua atitudini: fie fugim de
acolo, sa nu mai auzim adevarul niciodata… Asa sunt oamenii care nu mai vor sa vina
la biserica, nu mai vor sa-L caute pe Dumnezeu, pentru ca le spune adevarul! Si-
adevarul e foarte greu de suportat. Daca vrei sa suporti adevarul, trebuie sa faci ceva,
sa schimbi viata ta! Ca Sfantul Ioan Botezatorul nu a luat pietre si sa-l omoare pe Irod, ci a
zis: Nu-ti este ingaduit!, intoarce-te spre Dumnezeu, pocaieste-te de faptele tale cele rele
si Dumnezeu te iarta! Dar nu voia! Irodiada nici atat. Si atunci si-au pus in minte a doua
varianta: sa-l faca pe el sa taca.
– Si Irodiada se tot gandea cum sa faca sa-l omoare pe Ioan, dar nu putea, fiindca era
inconjurat de multime mare de oameni. Cu greutate mare l-a convins pe Irod sa-l
aresteze. L-a inchis in temnita de la Maherus.
– Si a venit ziua de nastere a lui Irod: 29 august. Dar noi nu praznuim ziua lui de nastere,
pentru ca ziua lui de nastere s-a intamplat un lucru cutremurator. A facut
“sarbatoare”, “chef”,cu bautura, cu muzica – nu cu dansuri, fiindca la evrei numai barbatii
participau la petreceri, femeile nu aveau ce cauta. Cu atat mai grav: Irodiada se gandeste sa le
dea de baut si dupa ce li se urca alcoolul la cap, o sa-si poata permite mai mult decat le este
ingaduit. Si atunci o invata pe fiica ei, Salomeea, sa danseze, si intra in toiul petrecerii,
cu barbatii toti de fata, la masa, distrandu-se, si a a dansat asa de fermecator, de
ispititor, ca si Irod, si toti barbatii au ramas uimiti. Le-a provocat poftele. Si mintea lor
asa de tare le-a fost provocata spre desfranare, incat Irod a luat-o razna, a innebunit
pur si simplu. Nu numai alcoolul, ci si dansul femeii aceleia l-a facut sa zica: “Ce vrei
sa-ti dau pentru dansul asta? Pana la jumatate din imparatie!”. Va dati seama? Ati mai
auzit vreodata un imparat sa-si poata da jumatate din imparatie, pentru nimic? Pai numai
nebun sa fii! Si Salomeea nu stia ce sa ceara, iar maica-sa, as zice eu ca intrand duhul rau in
ea, ca in Iuda, i-a zis: “Cere-i capul lui Ioan Botezatorul”. Si atunci fata cu nonsalanta, fara nicio
problema, s-a dus si i-a zis lui Irod: “Vreau sa-mi dai pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul”. Si
Irod a ramas si el socat, nu a fost un lucru placut pentru el. Pentru ca totusi tinea la el si zice
Scriptura ca uneori mai mergea la inchisoare si mai asculta ce-i spunea. Dar pentru juramant,
fiindca s-a jurat inaintea tuturor – si pentru ei era foarte grav sa-si incalce un juramant – i-a zis
unui soldat: “Du-te si adu-i capul pe tipsie”... I l-a dat fetei, fata i l-a dat mamei sale, care,
plina de rautate, radea in sinea ei. A reusit sa taie glasul acela al adevarului care o
mustra, a reusit sa inchida gura aceea care o indemna sa se lase de pacat.
– Una din cantarile Utreniei zice: “Iroade, mai bine te faceai calcator de juramant – ca nu
era asa de grav -, decat sa te fi facut ucigas al unui sfant”.
– Sfantul Ioan Gura de Aur are niste comentarii cutremuratoare la aceasta
Evanghelie.Cand le-am citit prima data, am fost asa de uimit, nu mi-a venit sa cred. Noi ne-
am invatat sa sarbatorim zilele de nastere, nuntile si botezurile noastre cu chef, cu alcool, cu
dansuri si distractie. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice: “Unde e dans, acolo e diavolul”... […]
Si sa vedeti de ce zice el: [“Nu pentru asta ne-a dat Dumnezeu picioare, ci ca sa mergem
cu buna rinduiala; nu ca sa ne schimonosim, nu ca sa sarim ca si camilele – ca si
camilele sint neplacute cind danseaza, cu atit mai putin femeile…“] (citatul exact,
n.n.). Nu ne-a dat Dumnezeu picioare ca sa ne ispitim unii pe altii, sa ne provocam
unii pe altii la desfranare, sa ne intunecam unii altora mintile. In ziua de astazi, Irodiada
nu mai cere capul celor care danseaza – pe la discoteci, pe la nunti si prin alte locuri de felul
acesta – ci diavolul junghie sufletele si inimile lor: [citatul exact: “Nu le taie capetele, ci le
junghie sufletele, facind din ei adulteri, stricati si desfrinati…“, n.n.]. Uitati-va ce se
intampla la astfel de petreceri: Ati vazut lucruri bune dupa ce omul se imbata si incepe sa
danseze? Nu-mi spuneti ca dansand si atingandu-te de o alta femeie decat sotia ta, nu-
ti pleaca mintea la tot felul de prostii. Chiar daca nu se intampla in fapta, se intampla
in minte. O, cate familii, cata fericire, cata bucurie din case a distrus pacatul
acesta! Cati copii pe drumuri, cate avorturi si cate crime s-au intamplat! Pentru ca
pacatul acesta este urmat de alte pacate si mai mari!

de Elena Murariu

– De aceea, in ziua de astazi, Sfantul Ioan Botezatorul sta marturie, asa cum il vedeti in
icoana, cu capul pe tipsie, aratandu-ne cat de grav se poate ajunge dupa un dans si
dupa ce ai baut alcool [si te-ai imbatat].
– Pilda cu cel indemnat de diavol sa se imbete, si care si-a batut mama si ucis fratele.
– Lucrurile acestea pot sa intunece atat de mult mintea omului, incat sa nu mai gandeasca. Nici
alcoolicul, nici drogatul, nici desfranatul nu se mai gandesc la consecinte, ci numai
cum sa-si implineasca pofta lui.
– Si mai important decat pacatul e faptul ca Hristos te cheama sa te intorci, faptul ca
Hristos te iubeste asa de mult si doreste din toata inima sa te pocaiesti de pacatele
acestea si sa nu le mai faci, sa te intorci spre El si sa-ti schimbi viata.
– “Pentru Dumnezeu nu conteaza ce-ai fost, nici macar ceea ce esti, ci ceea ce vrei sa
fii!“
– Imi zicea cineva ca nu vin oamenii la spovedit, pentru ca in ziua de astazi au foarte
multe pacate. Si am zis: SPOVEDANIA NU A FOST FACUTA PENTRU OAMENI FARA
PACATE, POCAINTA N-A FOST PUSA PENTRU OAMENII CARE NU GRESESC, care mai
spun doar din cand in cand cate o minciuna sau mai ai au cate un gand rau. Ci a fost
pusa tocmai PENTRU ACEIA CARE SUNT SLABI SI CAD IN PACATE, pentru intoarcerea
tuturor celor care au cazut in toate pacatele! Mantuitorul chiar era acuzat ca-i
primeste la el pe vamesi – astia erau cei mai mari hoti – pe desfranate, pe toti
pacatosii, Hristos ii primea cu tot dragul. Si Hristos de aceea a venit: pentru noi, cei
pacatosi!
– Sfantul Ioan Botezatorul s-a jertfit pentru adevar, a fost gata sa moara. Acum sa ne
intrebam noi: cat am fi in stare sa spunem adevarul? Ca daca ne intreaba seful ceva si ni
se pare ca ne facem de rusine, imediat strecuram o minciunica. Daca ne intreaba vecinii ceva si
nu ni se pare ca lauda noastra e suficienta, imediat trantim o minciuna.
– Cu toata dragostea si cu tot curajul ar trebui sa spunem adevarul celor de langa noi.
NU CU RAUTATE, NU CU PUMNUL SI CU PARUL! Sfantul Ioan Botezatorul ar trebui sa ne fie
model sa nu ne rusinam cand il vedem pe fratele nostru pacatuind, pentru ca nici el sa nu se
rusineze cand ne vede pe noi pacatuind… Aceasta ar fi viata duhovniceasca: cand noi unii pe
altii ne-am indrepta cu bunatate, daca ne vedem pacatuind: Fratele meu, de ce vrei sa iti
pierzi sufletul? Nu te lasa dus de valul lumii, de duhurile lumii acesteia, pe calea cea
larga pe care multi merg spre iad, ci vino cu curaj, intoarce-te spre Dumnezeu! Vino si
infrunta valul. Daca esti viu cu adevarat, atunci te lupti si mergi impotriva
curentului! E foarte usor sa pacatuiesti, numai te lasi dus de val… E foarte greu si
aceia sunt oameni puternici, vii, care reusesc sa mearga impotriva curentului,
impotriva duhului lumii acesteia, a pacatelor lumii acesteia!Puternici sunt aceia care
au curajul sa spuna: “Doamne, am pacatuit! Dar vreau sa fiu ascultator de Tine din
ziua de astazi! Vreau sa ma intorc cu toata inima, cu tot sufletul, cu trupul meu, cu
mintea, cu vorbele mele, cu ochii mei, cu privirea mea, sa ma intorc cu totul spre
Tine!”
– Poate ca ar trebui sa ne gandim mai serios la pacatele acestea vazute astazi [in Evanghelie]
si sa nu mai lasam DUHUL DESFRANARII nici din faptele noastre, nici din viata
noastra, nici din mintea noastra, nici din ochii nostri, nici din calculatoarele si
televizoarele noastre, sa nu-l mai lasam sa ne strice creierul, sa ne intunece mintea! Ci
sa rugam cu toata inima pe Dumnezeu sa ne curateasca, sa ne sfinteasca si, pentru rugaciunile
Sf. Ioan Botezatorul si ale tuturor sfintilor, sa ne dea putere sa traim in Adevar. Amin!