Tudor Vladimirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Tudor Vladimirescu (dezambiguizare).
Tudor Vladimirescu
Tudor din Vladimiri
Domnul Tudor

Portret al lui Tudor Vladimirescu făcut

de Theodor Aman după moartea lui Tudor,
bazat pe mărturiile Pandurilor.

Date personale

Născut 1780 
Vladimir, Vladimir, Gorj, România 

Decedat 28 mai 1821 (41 de ani) 

Târgoviște, Țara Românească 

Cauza decesului pedeapsa cu moartea 

Frați și surori Papa și Constandina

Naționalitate  România

Ocupație politician 

Conducătorul Revoluției din 1821

Domnitor al Țării Românești

În funcție
 1821 - 28 mai 1821

Activitate

A comandat pandurii la Revoluția din 1821

Bătălii / Războaie Războiul Ruso-Turc (1806-1812)

Modifică date / text 

Bancnotă românească din 1966, cu portretul lui Tudor Vladimirescu

Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir, Vladimir, Gorj, România – d. 28

mai 1821, Târgoviște, Țara Românească) a fost o figură emblematică pentru
istoria Țării Românești, de la începutul secolului al XIX-lea, fiind
conducătorul Revoluției de la 1821, al pandurilor și domn al Țării Românești.

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Copilărie, educație
o 1.2Vătaf de plai la Cloșani
o 1.3Emancipare, avere
o 1.4Eteria și Ipsilanti
o 1.5Moartea
 2Rude
 3Legende
 4Note
 5Bibliografie suplimentară
 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilărie, educație[modificare | modificare sursă]
S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni. A învățat carte
și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din
inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de
negoț, mai ales la exportul de vite.

Vătaf de plai la Cloșani[modificare | modificare sursă]

În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de
munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În perioada 14 iunie-26
decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de
la Viena (1814-1815), pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul
lui Ioniță Glogoveanu [1]), decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița.

Emancipare, avere[modificare | modificare sursă]

Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț
pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în
rândurile pandurilor - armată cu obligații semipermanente - și participă la războiul
ruso-turc din 1806 - 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului
Vladimir, clasa a III-a[2].

Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele

politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la
începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care
cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi
luase toate bucatele.

Eteria și Ipsilanti[modificare | modificare sursă]

Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în
fața Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare
a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele
discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să
înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să

ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot.
Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care
trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul
dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne
dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl
socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți
dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat,
Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-
a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri,
cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“.

Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către

masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea
țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la
București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese
dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situație dificilă.
Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial,
pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război.

Moartea[modificare | modificare sursă]
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin
trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în
noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva
eteriștilor.

Rude[modificare | modificare sursă]
Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) [3] ai căror
descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia. [4]

Legende[modificare | modificare sursă]
Destinul lui tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație pentru
scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul Lucian Bratu, care au realizat un lung
metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.[5]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Aromânii în Documentele din Arhivele Craiovene

2. ^ „O istorie a relațiilor ruso-române (5) Eteria și Vladimirescu”. Accesat în

12.07.2019. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

3. ^ Moștenitorii lui Tudor Vladimirescu

4. ^ Ecouri dinspre neamul lui Tudor Vladimirescu

5. ^ Saulea, Elena (2011). Epopeea Națională Cinematografică. Editura Biblioteca

Bucureștilor. p.  5.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă în Țările Române 1821-1822, Andrei
Oțetea

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Zavera în București, 13 ianuarie 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
 Ultimul drum al lui Tudor, 14 august 2006, Prof. Ionel Zanescu, Jurnalul
Național
 Tudor Vladimirescu a fost omorat de aliati , 8 martie 2004, Jurnalul Național
 Misterele și enigmele din jurul lui Tudor Vladimirescu. Motivul pentru care a
fost ucis, 25 septembrie 2013, Adevărul - articol Historia
 Tudor Vladimirescu – Domnul din inima oltenilor , 7 decembrie 2009, Mihaela
Stanescu, Descoperă

Predecesor: Domnitor al Țării Românești

Alexandru Suțu 1821 Succesor:
Ocupație turcă