GABRIEL LIICEANU

JURNALUL DE LA PLTINIS
UN MODEL PAIDEIC N CULTURA UMANIST
Editie revzut si adugit
HUMANITAS
BUCURESTI, 1991
Coperta de Ioana Dragomirescu Mardare
Fotografiile de Dinu Lazr (coperta I)
si Andrei Plesu (coperta a IV -a)
GABRIEL LIICEANU, 1991. Toate drepturile rezervate
ISBN 973-28-0311-8
 N LOC DE PREFAT
Ce nseamn a fi european n estul postbelic?1[1]
Orgoliul unui om nscut ntr-o cultur mic este ntotdeauna rnit. Cu aceste
vorbe se deschide o carte faimoas pe care Emil Cioran a scris-o n Romnia antebelic,
cu ctiva ani naintea asezrii sale definitive n Franta. Dar cum arat oare atunci orgoliul
unui om nscut ntr-o cultur mic din estul postbelic? Nu va ncerca oare acesta, umilit
n toate datele fundamentale ale existentei sale, s le arate celorlalti, oamenilor din vest,
c, n ciuda a tot ceea ce i s-a ntmplat, el a rmas un om asemenea lor, adic n chip
esential un european? Aceasta este nzuinta sa cea mai mare si acesta este capitalul pe
care nimeni nu i-l poate fura, chiar dup ce i s-a luat totul. Un intelectual venit din estul
postbelic si trebuind s vorbeasc n fata unui forum al culturilor vestice va aduce cu el
nu numai obisnuitul orgoliu rnit al culturilor mici, ci si mndria esential de a fi rmas,
dincolo de o istorie care si propusese s l transforme n alt specie de om (omul nou),
un european. Priviti-m, va spune acest intelectual, pot citi, uneori chiar vorbi, n
trei-patru limbi moderne; am studiat singur latina si greaca, pentru a avea acces n
original la textele filozofiei antice. Pot discuta cu dumneavoastr despre Homer, Platon,
Sf. Augustin, Shakespeare sau Goethe; sau despre Flaubert, Thomas Mann, Kafka,
Yourcenar sau Umberto Eco. Sau despre Derrida. Acest intelectual din est v va povesti
cum pentru el cultura Europei nu a fost, ca pentru dumneavoastr, ritmul firesc al
respiratiei spiritului, ci un soi de oxigen furat, asimilat si depozitat clandestin, o variant
a supravietuirii ntr-un univers asfixiat de minciun, ideologie si vulgaritate. El v va
vorbi despre valoarea soteriologic a culturii si va ntretine cu spiritul Europei un raport
de tandrete pe care numai constiinta a ceea ce i datoreaz acestuia l poate genera.
Dar, pe de alt parte, el va cere acelei Europe istorice care l- a prsit vreme de 45
de ani si care l redescoper acum cu un soi de bunvoint si perplexitate s-i acorde
dreptul nu la un rsft tardiv, ci la asistenta de care el are nevoie pentru a vindeca n tara
sa spiritele si sufletele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezista prin
cultur.
Acest privilegiu de a rezista prin cultur d seama, ntr-un fel, de toat drama trilor
din est. El explic, pe de alt parte, ceea ce se ntmpl acum n aceste tri sau, n orice
caz, ceea ce se ntmpl n Romnia.
n mod paradoxal, societtile totalitare snt societti depolitizate prin excelent.
Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivitti si decizi n
privinta lui,este, ntr-o societate totalitar, monopolul unei infime minoritti (uneori al
unui singur om) si expresia unui dictat. Ceilalti snt total infantilizati: lor li se spune ce s
gndeasc, s spun si s fac. n acest univers nchis, n care spiritul este cel mai
amenintat, cultura devine o modalitate de transgresare si, prin nsusi acest fapt, ea capt
o semnificatie politic. Ea este nu numai un scenariu alternativ, ci rezistenta abia
perceptibil la izolarea total, la ruptur, la discontinuitate si la masificare. Ea este
memoria valorilor distruse si posibilitate a reconstructiei lor viitoare. Cnd toate
mijloacele de participare la destinul comunittii snt suprimate, cultura rmne participare

1[1]
Conferin inut la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare cultural,
Luxemburg, 4-7 septembrie 1990.
din umbr si pregtire a unei regenerri. Ea este, din aceast pricin, n cel mai nalt grad,
subversiv.
V spun toate acestea ca unul care am trit n centrul acestei experiente. Despre
aceast experient am s vorbesc acum, cu gndul c n felul acesta sntem mai aproape
de sensul ntlnirii noastre dect dac v-as prezenta un raport impersonal al situatiei
actuale a culturii romne.
Am absolvit facultatea de filozofie (binenteles, marxist) la Universitatea din
Bucuresti n 1965. Bibliografia cursurilor si seminarelor era alctuit n principal din
fragmente din operele lui Marx, Engels si Lenin, urcnd uneori ctre sursele acestora,
materialistii francezi, Feuerbach, uneori chiar Hegel. Lucrrile fundamentale ale
filozofiei erau depozitate la un fond special, la care studentii nu aveau acces dect cu un
aviz special. n cei cinci ani ct dura facultatea, studentii nu aveau sub ochi nici mcar o
singur dat un text din Platon. Un student surprins la cmin citind Kant a fost
exmatriculat din facultate. Literatura filozofic secundar se rezuma la traducerile
existente din filozofii sovietici, mai cu seam din revista Vopros filozofii. Referirile la
filozofia burghez, n care intrau de-a valma cam toti filozofii de la Platon la Schelling
si toat filozofia contemporan occidental, nu se puteau face dect n mod critic si,
binenteles, numai din surse indirecte. V imaginati care putea fi orizontul cultural si
mental al absolventului unei asemenea facultti. Mnuitor perfect al limbii de lemn, el era
pregtit s devin un propagandist, un functionar de partid.
n 1967, la doi ani dup absolvirea acestei facultti, l-am cunoscut pe Constantin
Noica. Prieten si coleg de generatie cu Eugne Ionesco, Mircea Eliade si Emil Cioran, el
a ales, spre deosebire de acestia, s rmn, dup rzboi, n tar. Dac, la rndul lui, s-ar fi
stabilit n Franta, numele lui nu ar fi cerut, asa cum nu cer ale celorlalti, explicatii
suplimentare. A rmas, deci, n tar, si cnd drama postbelic s-a abtut asupra Romniei
avea 40 de ani. Cele sapte-opt volume pe care le scrisese si puzderia de traduceri din
Aristotel, Sf. Augustin, Descartes, Kant si Hegel pe care le fcuse pn atunci au fost
trecute n fondurile secrete ale bibliotecilor. Dup zece ani de domiciliu fortat ntr-un
orsel de provincie si dup sase ani de nchisoare executati dintr-o condamnare de 25
(pentru tentativa de a fi trimis spre publicare n Franta o interpretare la Fenomenologia
spiritului a lui Hegel) memoria lui ca om de cultur fusese stears din mintea noilor
generatii.
A reaprut n spatiul culturii publice, scurt vreme dup eliberarea sa (n 1964), o
dat cu deschiderea care a nsotit primii ani ai domniei lui Ceausescu. n 1967, cnd -l am
cunoscut, era cercettor stiintific la Centrul de Logic din Bucuresti si era n cutare de
tineri alesi, pentru a deveni, asa cum mrturisise la iesirea din nchisoare, antrenor
cultural. M-am nimerit, mpreun cu doi-trei prieteni, n cercul pe care l-a alctuit n
acest scop si am nceput din acel moment o aventur spiritual care mi-a marcat definitiv
destinul. Ne adunam n fiecare sptmn la el acas si, n primul an, ne-a fcut
interpretarea paragraf cu paragraf a Fenomenologiei spiritului a lui Hegel, nsufletind
textul acesta, cel mai dificil al filozofiei, cu o originalitate pe care nu am mai ntlnit-o la
nici un alt comentator. Ne-a vorbit de la nceput despre instrumentele filozofiei si a
conditionat ntlnirile noastre viitoare de nsusirea limbilor elin, latin si german. n
anul urmtor m nscriam, la ndemnul lui, la cea de-a doua facultate, facultatea de limbi
clasice de la Universitatea din Bucuresti, pe care am absolvit-o cinci ani mai trziu, n
1973. Deja din al doilea an de studii am nceput traducerea unui comentator aristotelic
din sec. V, David Armeanul, a crui Introducere n filozofie am publicat-o ctiva ani mai
trziu la Editura Academiei. Pe un prieten nclinat ctre filozofie oriental l-a pus s
studieze sanscrita si tuturor ne-a fcut un program de lecturi filozofice pe ctiva ani de
zile, care presupunea parcurgerea lucrrilor fundamentale ale primelor 1012 nume ale
filozofiei europene. Dup ctiva ani, am nceput seminare private pe marginea
dialogurilor lui Platon cu textul original n fat, iar cnd, n 1974, a initiat publicarea
operelor complete ale lui Platon n romneste, ne aflam cu totii n echipa de traductori si
comentatori, alturi de profesorii de elin de la Universitate.
n studiile si crtile pe care am nceput s le publicm Pitoresc si melancolie a
lui Andrei Plesu (actualul ministru al culturii), n 1977, studiile de filozofia logicii si
eseurile lui Sorin Vieru, lucrarea mea, publicat n 1975, Tragicul. O fenomenologie a
limitei si depsirii, studiile de iconologie si filozofia artei ale lui Victor Stoichit
(actualmente profesor universitar la Fribourg, n Elvetia) nu mai exista nici o urm din
gndirea standardizat a culturilor staliniste. nvtaserm s gndim si s scriem pe cont
propriu si deveneam din ce n ce mai constienti c reprezentm generatia menit s preia
cultura romn din perioada antebelic, deci din locul care precedase dezastrul. Pe de alt
parte, crtile pe care Constantin Noica le scrisese n anii domiciliului fortat, n conditii de
mizerie greu imaginabile si fr speranta de a le vedea publicate vreodat, precum si cele
scrise dup eliberarea sa din nchisoare au nceput s apar an de an, aducnd cu ele
sunetul gndirii originale si fascinnd, printr-o calitate unic a stilului, o ntreag generatie
care se ridica n anii '70 la cultur.
Din punct de vedere al politicii culturale sansa noastr a fost c, n delirul su de
megalomanie, Ceausescu a tinut s nlocuiasc gndirea lui Marx cu propria lui gndire, n
asa fel nct terenul ocupat pn atunci pentru filozofie a devenit pentru o bun bucat de
timp relativ liber, permitnd, o dat cu relaxarea grilei marxiste, publicarea unor lucrri
originale neortodoxe si a unui impresionant numr de traduceri din operele
presocraticilor, ale lui Platon, Plotin, Hume, Berkeley, Kant, Schelling, Freud, Frege,
Carnap, Heidegger.
n 1975, scurt vreme dup pensionarea sa, Constantin Noica a nchiriat o cmrut
mizer de 8 m2 ntr-o caban dintr-o statiune de munte din preajma Sibiului, numit
Pltinis, situat la 1 400 m altitudine si la 330 km de Bucuresti, si s-a mutat acolo. Din
acel moment a nceput partea cea mai spectaculoas a aventurii noastre. De cum aveam
cteva zile libere, ne repezeam, cei treipatru elevi ai lui, la Pltinis si, n izolarea total a
muntelui, la 4 000 de picioare deasupra omenirii, cum i plcea lui Noica s spun, n
plimbri care durau ore si, n orele serii, n cmruta nclzit cu lemne, aveau loc cele
mai fascinante discutii la care am luat parte vreodat, cele mai pasionante nfruntri de
idei, se fceau cele mai subtile, aprige si prietenesti observatii pe marginea textelor
proprii, supuse judectii celorlalti. Aceste cteva zeci de ntlniri au avut loc vreme de
cinci ani, ntre 1977 si 1981, si mi fcusem un obicei din a le consemna, la captul zilei,
pe toate. Paginile strnse cu aceast ocazie si pe care, cu o vag sperant a publicrii,
le-am lsat unei edituri n preajma plecrii mele n Germania, n 1982, unde urma s
concurez pentru o burs Humboldt, erau cam 350 la numr si reprezentau povestirea
exemplar a unei deveniri n spatiul spiritului, a unui act pedagogic subtil care ncepea cu
o constrngere asumat de ambele prti si se ncheia cu o rzvrtire eliberatoare. Cartea
purta titlul Jurnalul de la Pltinis, cu subtitlul Un model paideic n cultura umanist.
Ea a aprut n 1983 si a marcat, pentru tnra generatie de intelectuali umanisti, o epoc.
ntr-un univers n care mizeria material si moral era aproape total, n care izolarea
Romniei ncepuse (se vorbea tot mai des despre albanizarea ei), n care programul
televiziunii dura dou ore, jumtate din el fiind consacrat familiei prezidentiale, n care
presa, teatrul si filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, n care viata si pierduse
idealul si sensul, Jurnalul deschidea deodat o fereastr nluntrul unui univers care avea
compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dac paradisul culturii
era cu putint. Si paginile Jurnalului dovedeau c paradisul era cu putint; chiar si n
Romnia lui Ceausescu. Ele descriau drumul ctre acest paradis ca pe un drum al
eliberrii si al liberttii interioare. Lumea aceea de cosmar devenea dintr-o dat
suportabil; cu putin greac, cu putin german, cu lectura pioas a crtilor mari ale
omenirii. Dar cultura nu era aici un simplu exercitiu de scoal, nu viza faptul de a deveni
cult, ci reprezenta o formare si o transformare din adnc, era Bildung, paideia, nastere a
eului, a individualittii, a gndirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizrii
fortate si planificate. Ceea ce scolile si universittile nu putuser face, fcuse de unul
singur un om. Alturi sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la Pltinis crea o
legend. (Asta nu nseamn c aceast experient epuizeaz tot orizontul culturii
romnesti, care, sub diferitele ei expresii literatur, pictur, muzic, film , s-a
strduit pri toate mijloacele s supravietuiasc si de fiecare dat a reusit.)
Si legenda aceasta a nceput s functioneze, s ptrund n viat. Mii de tineri pe
an, din toate colturile trii, luau drumul Pltinisului pentru a gsi, cu ajutorul
antrenorului de spirite, o solutie de viat. Uneori, n camera sa (o schimbase ntre timp
cu una de mrime normal) se aflau si cte zece persoane si nimeni nu pleca nemarcat de
pe urma acestei ntlniri. n orice caz, toti aflau c exist un mod de a fi nesplat si n
ordinea spiritului, nu numai a trupului, si c pentru un om cultura nu este o podoab
ntmpltoare, ci nsusi mediul su de existent, asa cum este apa pentru pesti si aerul
pentru psri. Avea o asemenea fort de persuasiune cnd trebuia pledat cauza spiritului
si a culturii, nct a fost capabil s-i subordoneze telurilor sale pn si pe naltii functionari
de partid care rspundeau de cultur. Cci nu altfel a fcut s ia nastere, de pild, editia
operelor lui Platon. n ultimii ani ai vietii (a murit n decembrie 1987), Constantin Noica
devenise o adevrat institutie national (ce-i drept vegheat ndeaproape de Securitate),
avea n urma sa cteva zeci de elevi pe care-i formase direct si alte cteva mii pe care-i
formase prin spiritul crtilor sale. Scoala de la Pltinis, creat prin lumea personajelor
care alctuiesc Jurnalul de la Pltinis, a devenit ntre timp un concept care face parte
din istoria culturii romne contemporane. (ntr-o carte scris recent pe aceast tem de
ctre o cercettoare american, capitolul dedicat scolii de la Pltinis este cel mai masiv,
ocupnd 60 de pagini.) Jurnalul de la Pltinis, care a descris scenariul acestei eliberri
paradoxale de tipul simbolurilor Symplegades de care vorbeste Mircea Eliade
evadarea din spatii ermetic nchise , a fost tiprit n 8 000 de exemplare, copiile
executate apoi prin mijloace xerox si comercializate atingnd la scurt vreme dup
aparitie pretul de 200 lei pe piata neagr, fat de 9 lei, pretul oficial de vnzare al crtii.
(Ca amnunt picant, la scurt vreme de la aparitie, n iarna lui 1983, cnd untul era o
raritate n Romnia, pe un exemplar din Jurnal se ofereau patru pachete de unt.) Desigur,
nu despre carte ca atare este vorba aici si nici despre autorul ei, ci despre experienta pe
care o relata si care, prin ineditul ei, provoca un att de viu interes.
Constantin Noica a lsat n urma sa o oper impresionant, de peste 10 000 de
pagini (publicarea ei complet ncepe anul acesta la editura Humanitas), fiind pesemne
ultimul metafizician mare al secolului si ultimul autor al unui Tratat de ontologie, si o
alta, nu mai putin important, de salvator al spiritelor ntr-un timp de restriste ale crui
efecte nu pot fi nici msurate si nici bnuite.
Romnia nu a avut o miscare asemntoare Cartei '77 si nici una de tipul
Solidarnost. Faptul c acest lucru nu a fost cu putint este poate meritul Securittii
romne sau poate expresia slbiciunii noastre. Dar fenomenul si experienta pe care vi
le-am descris par s fie unice la nivelul trilor din est. (S-ar putea ca un fenomen oarecum
asemntor s fi aprut n Cehoslovacia, legat de personalitatea lui Patocka.) El are,
modelul acesta, incontestabil, mretia si neajunsurile lui. Pe de o parte, n conditiile unei
nchideri spirituale si ale unei izolri cum nu a cunoscut nici o alt tar din est, el a
mpiedicat lichidarea sistematic si total a culturii umaniste, miznd tot pe ideea c
supravietuirea unei tri amenintate istoric nu se face dect n spirit. Dar, pe de alt parte,
tocmai n numele acestei idei, modelul acesta a ntors spatele istoriei reale,
evenimentiale, socotit a fi simpl meteorologie (cnd plou, cnd e senin, cnd e
furtun) si ca atare nedemn pentru o investire mai adnc. Dialogul cu oamenii politici,
cu reprezentantii puterii acesti lachei ai istoriei i aprea lui Noica drept un total
nonsens, motiv pentru care i desconsidera pe disidenti ca victime ale unei iluzii, prinse
ntr-o nclestare neesential. n acest fel fiinta unei civilizatii era aprat, dar puterea nu
era amenintat, n imediat, cu nimic. Modelul acesta crea profesionisti sau chiar virtuozi
ai culturii, dar inhiba orice pornire nemijlocit contestatar. Din scoala lui Noica nu a iesit
nici un Havel si nici un elev al lui nu a devenit sftuitorul unui Walesa romn. Noica nu
credea dect n Judecata de Apoi a culturii si n certificatele cu care te puteai prezenta n
fata ei. Nu-l interesau dect caii de curse, si nu caii de circ care evoluau n arena
istoriei.
Cu toate acestea, dup evenimentele din decembrie 1989, mai toti intelectualii
umanisti romni si-au prsit camerele de lucru si s-au dus la ntlnirea pe care le-o ddea
istoria. Pe 31 decembrie deja, toti membrii scolii de la Pltinis se numrau, alturi de cele
mai rsuntoare nume ale disidentei romne, printre membrii fondatori ai Grupului pentru
Dialog Social, creat ca instant reflexiv si critic a societtii, menit s promoveze
valorile unei societti civile autentice si s semnaleze cu promptitudine toate derapajele
puterii, indiferent de cine ar fi urmat s o ntrupeze. Revista 22, hebdomadarul editat de
Grupul pentru Dialog Social, devenea dup numai dou-trei luni de la aparitie cea mai
prestigioas publicatie democratic a trii, de o impecabil tinut intelectual, care se
strduia s realizeze dialogul pturilor sociale ntre ele, ale acestora cu puterea, ale
majorittii cu minorittile.
Lungul drum ctre ignoranta cultivat vreme de decenii prin izolare, minciun si
sofisme nu poate fi anulat peste noapte sau n rstimpul ctorva luni. De aceast gresit
apreciere a situatiei se fac poate astzi vinovati intelectualii romni. nchisi ani la rnd n
lumea crtilor lor, ei nu si-au dat seama ct de adnci snt sechelele maladiilor spiritului
colectiv. Ceea ce probeaz ei acum este neputinta verbului direct, drama medicului ucis
de pacienti. n mintile noastre st din nou la pnd gndul c istoria se face pe deasupra
capetelor noastre. Din nou apare, nelinistitoare, ntrebarea: ce-i de fcut?
Cei mai multi dintre noi, prinsi n caruselul evenimentelor sau deveniti functionari
culturali, n-au mai gsit timp, de opt luni de zile, s citeasc o carte. Si poate c aceast
demisie cultural este tot att de vinovat pe ct de vinovat ar fi nchiderea ochilor si
recderea n tcere. Poate c drumul ctre sufletele mbolnvite ale oamenilor este tot att
de lung pe ct de lung a fost boala nssi si instalarea ei. Poate c asupra acestora faptele
culturii si forta cuvntului nu mai au nici un efect. Poate c mai important este s ne
concentrm asupra generatiei tinere si extraordinarelor ei inteligente (n fond acesta este
capitalul cel mai de pret al romnilor), poate c mai profitabil este s editm crti, s ne
ntoarcem n biblioteci si printre studenti. Poate c mai importante snt bursele n
strintate, liceele si institutele pe care le veti deschide (s sperm c le veti putea
deschide) n tar la noi, poate c mai importanti snt profesorii care vor veni s predea n
scolile noastre, poate c mai important este aceast ntlnire n care-mi pun o mare
sperant. Adevrul este c nu stim, dup attea secole de istorie, cum ptrunde spiritul n
lume.
Si poate c, n ce ne priveste, n vederea unei mntuiri pe care astzi nici mcar nu o
ntrezrim, ar trebui s reintrm n scenariul Pltinisului, al unui Pltinis deschis de ast
dat spre istorie, gndindu-ne la clipa cnd vom fi chemati la Judecata de Apoi a culturii
universale. S sperm c Dumnezeul culturii ne va chema laolalt cu celelalte tri din
Europa.
 G. L.
JURNALUL DE LA PLTINIS
1977 1981
LMURIRE
Paginile ce urmeaz pot fi ntelese drept un model laic al tipului de cutare care se
petrece pe baza unei prealabile gsiri. ns pentru ca o asemenea cutare si o asemenea
gsire s poat avea loc este nevoie de un sistem de asteptri. Asteptarea de nimic
determinat, asteptarea ca simpl atitudine intentional, alctuit dintr-o mirare si o
dorint confuz, este de fapt prima form a gsirii.
Ca o atare atitudine, asteptarea este ipostaza adolescentului n fata lumii. Fr s fie
o mplinire, adolescenta rmne, totusi, preambulul afectiv al oricrei mpliniri viitoare.
Aceasta este vrsta cnd rumoarea nediferentiat a dorintelor si aspiratiilor nzuieste ctre
linistea unei forme, singura care, prinznd, mai trziu, contur, poate aduce cu sine acel
grad de stabilitate de la care pornind se poate vorbi despre o lege proprie, deci despre o
personalitate si un destin.
Transpus n spirit, asteptarea aceasta mbrac forma romantismului culturii.
Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberal a spiritului nsusi. Trezirea
spiritului nu poate avea loc dect n spatiul culturii; ns proiectat pe o anume
nvolburare a sufletului si perceput prin intermediul unor miscri violente si
contradictorii, n care predestinarea este resimtit cnd ca glorie, cnd ca esec, ea va
mbrca n mod fatal o form romantic. Aceast form, n care gndurile nu se pot nc
desprinde de pasiuni, pentru a se lsa doar potentate, nu si stnjenite de ele, este
deopotriv fecund si periculoas.
Face ns parte din miracolul adolescentei de a detine n codul asteptrilor, si deci
al gsirilor ei, prezenta viitoare a celui care, la rndul lui, are nscris n destinul propriu
capacitatea de a rspunde acelei chemri confuze si de a o elibera nspre msura ei. Din
aceast pricin, cel care mai trziu si n mod cu totul ntmpltor s-a numit Noica a
putut fi gsit cu mult nainte ca ntlnirea cu el s fi avut loc. Cnd s-a produs, ea a prut a
fi o simpl recunoastere si a avut firescul pe care l d unei ntlniri orice ndelung,
grijulie si pregtit asteptare a ei.
Noica citind aceste pagini; va trebui s m nteleag si s m ierte. Dac le-as
publica fr s-i cer consimtmntul, n-as face dect unul din acele gesturi a cror
cumintenie este ascuns de stratul intemperantei de prim instant. ntelepciunea
operational si conjunctural este, invers, mediocritate dovedit ntr-un trziu. Aceast
certitudine a unei ratiuni si dreptti mai adnci pe care se ntemeiaz orice nebunie
fecund nu o poti avea dect n conditiile unei depline puritti, deci atunci cnd mobilurile
unor gesturi las n urm persoana creia i apartin si migreaz ctre o instant
supraindividual. Puritatea acestor imagini este revendicat aici n numele gndului c att
eu, ct si celelalte personaje ale Jurnalului nu sntem dect agentii ntmpltori ai unei
situatii exemplare , ai unui scenariu de initiere cultural, deci ai uneia din variantele n
care se propag spiritul. n aceste conditii, nssi persoana lui Noica devine ntmpltoare,
si tot ce este aici episod, anecdot, nume ntr-un cuvnt indiscretie poate fi scuzat
n lumina universalului concret, deci a faptului c, pentru a actiona, spiritul trebuie s
se ntrupeze.
21 martie 24 martie 1977
Luni, 21 martie 1977
Proiectata cltorie cu Noica la Pltinis a luat fiint. Lum trenul de 945 ctre Sibiu.
Pe drum, Noica mi d s rsfoiesc Steaua, Luceafrul, tieturi din Le Monde. Pe
peronul bucurestean prea impacientat c nu gseste un ziar de astzi. l descopr mult
mai ancorat n realitti dect pare. Cutremurul, pe care nu l-a trit n Bucuresti, l
preocup n continuare. Ar trebui mutat capitala la Trgoviste; ar fi vorba de un centru
exclusiv universitar si administrativ. Tinerii ar trage cu totii ntr-acolo, iar pensionarii,
care ndeobste ncurc, ar rmne n Bucuresti. Cutremurul a rupt coloana vertebral a
Bucurestiului. Uneori, iarna, cerbii se nfund n zpad. Tranii i vneaz cu bta; le dau
una peste sira spinrii si apoi i asteapt s moar.
n tren, la fumat pe culoar, n dezbatere volumul III din editia Platon. Noica insist
s fac eu prefata la Euthydemos. Mie, dialogul acesta nu-mi spune nimic pozitiv.
Socrate trece aici pe lng problematica sofismelor, care e una platonic, fr s o preia.
Totul e lsat prad disolutiei. Gndul socratic urmeaz alt drum si, pentru o dat, Platon
se dovedeste a fi ru. Sper totusi ca zilele astea s-l determin s scrie cteva pagini. mi
d s-i citesc comunicarea despre habitate de la nu stiu ce Congres de urbanistic de la
Paris. nceputul e grav, oarecum originar-heideggerian. Ce este casa? Din ce s-a nscut?
Din foame, fric, eros si logos. Partea a doua e o gratioas ironie romantic n stil
noicist, jucndu-se cu solutii arhitecturale din perspectiva filozofiei. (Nu faceti case mai
nalte ca arborii.) Acest stil i-a enervat ntotdeauna pe specialisti.
La Sibiu ne asteapt pe peron Relu Cioran, fratele marelui nrit. E un brbat
plcut, cu vorba trgnat si putin, extrem de discret (Este Pilade, mi spusese Noica
n tren). Un distins care trieste n umbra propriului destin si a celui fratern. E pensionar,
citeste filozofie si face excursii.
Un microbuz ciudat ne duce, pe Noica si pe mine, la Pltinis. De ce nu a fcut oare
Andrei Plesu filozofie n Germania? O s se resimt. Seara, la o tuic fiart cu prea mult
piper, mi spune c ar dori s merg pe linia istoriei filozofiei. F-ti cartea (Peratologia)
plimbnd totul prin istoria filozofiei. n generatia mea au ocolit toti istoria filozofiei. Am
simtit aproape ca o responsabilitate faptul de a m ocupa de problematica
istoric-filozofic. Cum e cu putint ceva nou este partea istoric a conceptelor deschise
si a problemei lui ntru!
l rog s-mi vorbeasc despre familia lui. Boieri de rangul doi. Strbunicul
nfiintase Alexandria dup pacea de la Adrianopol. Bunicul si tata si-au crescut mosia (3
500 de pogoane) prin mosii luate n arend. Totul s-a petrecut cu noi ca n Forsyte Saga.
Povestea unei familii (11 frati) n care totul se deschide pentru a se nchide. Numele de
Noica e acum spre stingere.
mi povesteste apoi cum, ntors n 1939 din Germania, a tinut la un cerc studentesc
prezidat de P.P. Negulescu un speech despre uneltele filozofiei. Le-am vorbit doar ca un
coleg mai mare, pentru c nu eram nici eu acoperit n ce le ceream: germana, greaca,
latina, matematica. Matematici fcusem un an cu Ion Barbu, greaca o ncepusem nu
demult. Terminm tuica si merg s-i vd faimoasa camer pltinisean n care st retras
cam 910 luni pe an: camera 13 de la vila 23. Este o vil sseac asezat pe o colin n
dreapta hotelului, complet izolat. Jos e sufrageria, iar la etaj snt trei camere, dintre care
cea mai mic, o chichineat de 56 m2 (pesemne vechea camer de serviciu), este camera
lui Noica. mi spune c o simte ca pe adevrata lui cas. Dorm cu capul dincoace (mi
arat opusul ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pern. Crtile mi le asez pe msut si
pat. i place s aib subsoluri artizanale, ticuri de meserias n meseria asta fr unelte si
aparate a filozofiei.
Alegerea camerei mele la hotel este o ncntare. Snt invitatul lui, de fapt al lui
Goethe, mi repet ntruna. (Mai are 5 000 de lei din Desprtirea de Goethe.) Camera cu
un pat e ntunecoas. Iei una cu dou. Protestez. Cum o s produc de 70 de lei
camera? Urcm s o vedem. Vedere imens, teras. M convinge n mod delicios. Uite,
vin la tine, bem o cafea. Tu poti s stai aici, te uiti pe geam, visezi si scrii. O spune cu
dragoste. Este tandrete n purtarea lui si m simt fericit. Mi-a disprut respectul paralizant
de cu ani n urm. Totul apare ca o relatie consolidat. Snt oarecum copilul lui rsftat.
M sperie doar gndul, mai putin ca altdat, c i pot dezminti asteptrile. Nu prea
mnnc jratic, cum ar voi-o. Am s-l dezamgesc oare? De cte lucruri din mine sau din
afara mea atrn acest lucru?
Marti, 22 martie 1977
Ieri, trecnd prin Rsinari, satul Cioranilor, Noica mi arat, spre iesirea din sat,
biserica n preajma creia se afl mormntul cu cruce alb al preotului Cioran si altul, cu
anul nasterii gravat pe cruce, al lui Relu Cioran. Relu vine aici n fiecare duminic, din
Sibiu. El spune c vine la mormntul printilor, dar eu l suspectez c vine la mormntul
lui si c are voluptatea secret de a se plnge singur. l oblig propriul nume pus pe
cruce. mi aduc aminte c n tren mi-a povestit despre prietenia lui cu Cioran, ct a fost.
Facultatea de filozofie au fcut-o mpreun, fr s se cunoasc ns, pentru c Cioran
avea complexul provincialului si era un retras. Frecventa nu era obligatorie si prilejurile
de ntlnire sau lucru n comun la seminare erau rare. S-au cunoscut abia dup licent, cu
prilejul unei burse de dou luni la Geneva, dat de Rdulescu-Pogoneanu, fiul elevului lui
Maiorescu. Sttuser n aceeasi camer, si Noica, nestiind atunci bine dect Kant, s-a
pomenit confruntat, prin Cioran, cu un univers de cultur mai cuprinztor. La Geneva
mi-am dat seama c stia Calvin si privea altfel orasul, cu un ochi cultural care mie-mi
lipsea. n filozofie o apucase altfel dect mine, cu comentatori germani plicticosi de secol
19 si cu filozofia culturii. Dezgustul de filozofie clasic de aici i-a venit. Mi-a povestit
apoi cum a trit toat viata n marginea societtii (dac a avut un an-doi de slujbe), la
nceput din burse prelungite pn sub ocupatia german, apoi din ajutoarele mrunte ale
cte unui romn cu slujb (Eliade la Lisabona) etc. l amuza, n timpul rzboiului, s-i
conduc pe Siegfrizi la cabaretele frantuzesti si i se prea n felul acesta c ncearc
voluptatea cununrii a dou lumi contrare.
Astzi am intrat n programul care va ritma cele patru zile de aici. Ne ntlnim la
masa de dimineat (830), dup care Noica si face plimbarea de o or si jumtate.
Lucreaz apoi pn la 130. Dup-mas urc la mine si ne bem cafeaua. Se odihneste apoi
o jumtate de or. Lucreaz iar, pn la 6; ntre 6 si 730 si face plimbarea de sear. Dup
masa de sear facem ctiva pasi, apoi urcm la mine si mi povesteste despre el si lumea
lui.
Ast-sear a fost vorba despre biografia lui. Nu am biografie. Am numai crti.
Licenta la 23 de ani, apoi un an de matematici si doi ani de bibliotecar la facultate. Am
trit n recluzie deliberat. Am refuzat orice mplinire n social, si am fcut-o fr
ipocrizie, cu voluptate. La 25 de ani am refuzat asistenta lui Negulescu; m-am retras la
Sinaia si am tradus opt romane politiste la editura Herz. Sigur c era o form de
teribilism. Am trit de atunci 30 de ani n margine, o viat pe care la nceput mi-am
ales-o, apoi, dup '48, am primit-o, impus, ca pe o bucurie si tot ca pe o bucurie am
simtit si ultimii ani de nchisoare. Cei zece ani de la Centrul de Logic, ncepnd din
1964, au constituit iesirea mea n social, exact ct am avut nevoie. Orice mplinire, alta
dect n crti profesoratul, un mariaj reusit, cltoria m-ar fi pierdut poate. Crtile
snt mrturia snttii mele si orice altceva as fi fcut, orice mplinire as fi avut m-ar fi
fcut s regret viata n forma pe care deja am trit-o.
Trecem la biografia ideii. Nu am avut profesori, nu m-a confiscat nimeni, nu m-a
preluat nimeni cu gndul lui, nici Nae Ionescu aici, care pendula ntre logic si teologie,
nici Brunschvicg n Franta, cu care mi-as fi putut face teza (Schit pentru istoria),
nici Hartmann sau Heidegger. Constiinta uneltelor o aveam singur si am crescut, n
gndul meu, doar cu cei 1012 mari din istoria filozofiei. Am debutat n istoria filozofiei
sub auspiciile lui Descartes, Leibniz si Kant (problematica lui Mathesis era venit din
contactul cu ei, cu primul n special) si am rmas mult vreme coplesit de istoria
filozofiei. n De caelo si Jurnal eram nc foarte timid. ntre 1945 si 1950 s-a petrecut
lucrul care m-a fcut s ies deasupra istoriei filozofiei, s aleg si s m simt liber. Poate
ncepusem chiar nainte, cu cele Dou introduceri si o trecere la idealism, dar decisiv
am simtit schimbarea dup ce l-am reluat pe Platon n original si am vzut c-l pot citi
altfel. De aici a iesit interpretarea la Lysis. Dac am avut o reusit, n filozofie, singurul
loc unde mplinirea e fr mutilare (dar si fr un continut anume), este pentru c am avut
norocul esecului n punctele unde reusita mutileaz. Am fost mntuit de mutilarea
liricului pur (dup dou poezii publicate n Vlstarul, revista Liceului Spiru Haret,
Ion Barbu mi-a spus s renunt), de mutilarea matematicii, a muzicii, a literaturii. Toate
aceste esecuri s-au vrsat n filozofie si au contribuit, s spunem, la reusit. Am avut deci
norocul unei singure vocatii, singura n care obtii mplinirea fr mutilare, senzatia
adevrului plin.
Miercuri, 23 martie 1977
Astzi, discutiile cu Noica au alunecat ntr-o risipire bun; simteam deja oboseala
dup portiile concentrate din cele dou zile anterioare si m temeam de pedanteria si
artificialul care ar fi cobort ntre noi, confruntati din nou cu o programare abia mascat.
La masa de dimineat mi-a vorbit cu afectat naivitate despre proiectul cecului n alb.
Societatea si alege dou sute dintre membrii ei, ntre 30 si 35 de ani, si le d pentru restul
vietii un cec n alb. n fond, este vorba de un credit moral. Cei alesi au avut deja timpul s
arate c l merit. Riscurile snt calculate: 80% vor dezminti speranta pus n ei, creditul
acordat, si vor lua Jaguar, vor juca la rulet, vor intra n criz erotic. Sau invers: vor
merge cu clasa a doua, si vor lua camer proast la hotel, vor pune bani deoparte. Dar
restul vor reusi. Cine snt cei care aleg?, -l am ntrebat, si cum stiu cum s-i descopere
pe cei mai buni dou sute? Cine snt cei care-i aleg pe cei cinci patriarhi care aleg?
Snt oameni puri, neptatii recunoscuti ca atare de toat lumea. Un Sora, de pild. Si cei
dou sute, alesi din toate domeniile, snt deja recunoscuti de toti ca meritnd. Renunt la
sicanri sociologice, la demontarea mecanismelor prin care societatea se apr de
mplinirea idealului. Gndeste-te, mi spune n continuare, toate mamele vor dori
pentru fiii lor, n locul unei partide reusite, un loc printre cei dou sute. Toti vor dori s
candideze. E un stimul constant de vrednicie. Si cu timpul, numrul celor cu cecul n alb
ar putea creste orict.
 Seara, la paharul de vin rosu, m ceart c nu tin jurnal. Cred c nu am fcut-o din
dou motive: din lene si apoi din teama de ridicol, din jena pe care as resimti-o n fata
maldrului de banalitti adunate cu vremea.
La amiaz, cnd m-am dus s-l iau la mas, mi-a spus c n Bucuresti trebuie s ne
vedem mai mult, pentru c n orice prietenie bun lucrurile se desfac unele din altele si se
amplific. Apoi mi citeste o nsemnare fcut ieri n jurnalul su. Se apropie vremea
cnd G. se va desprti de mine. Am s termin totul singur, asa cum am nceput? M
ntreb cum arat o desprtire n lumea spiritului. De ce simt mereu nevoia s-i citesc
opera sistematic si s scriu o carte despre ea?
si notase pe o fituic s-mi vorbeasc despre nentelegerea gndului altuia. Ralea
te ntelegea dintr-o dat si nu te lsa s-ti termini gndul; sfrsea n fond prin a nu ti-l
ntelege. Alteori nu reusim din vina noastr. n Jurnal, Eliade se plnge c aproape
nimeni nu i-a nteles La nuit de Saint Jean. E vina lui.
Am ajuns astzi cu lucrul la sofismul 16 din Euthydemos. Noica si-a terminat de
tradus n francez comunicarea cu habitatele. De mine, ncepe paginile introductive la
Euthydemos. Snt mndru c i le-am smuls.
Joi, 24 martie 1977
La ceaiul de dimineat, cu unt si brnz topit Olanda, l ntreb pe Noica cum de
reuseste un permanent up to date, cum de are sunetul ultimelor lucruri, mrunte chiar; de
unde capacitatea de a decoda oameni si situatii strine n fond de ticurile generatiei lui.
Am atentia ultim, despre care vorbea Goethe, si plierea necesar fat de l'autre.
Detasarea bun nu e niciodat distant si dispret. Pn unde merge supunerea fat de
fiinta altuia? Nu pn la anularea ta. Mi-aduc aminte c Cioran, care era irascibil,
ntr-o discutie cu un prieten, Stefan Teodorescu, a terminat prin a-i trage lui Nenea (asa
i spuneam toti) o palm. Ce crezi c a fcut Nenea? I-a spus: Esti obiectiv.
n timp ce mi vorbeste mi vine n minte imaginea lui de ieri, cnd l-am vizitat n
chilia cu lemne si lighean cu ap pe sob; avea pe cap o bscut care-i ddea un aer de
pap bonom. Nu este iezuit, cum snt nclinati multi s cread, judecndu-l dup micile
aplecri cu care te ntmpin si dup tonul molcom-dulceag. Este un naiv eficace.
Ne desprtim, proiectnd o plimbare de-o or nainte de prnz. Ne ntlnim deci la
ora 1230. i place s-mi prezinte mprejurimile. mi arat un drum care trimite, la 6 km
de aici, la Santa, o asezare cu cteva vilisoare de lemn, unde ntr-o var E.C. a scris Pe
culmile disperrii. S vorbim despre tine, mi spune. i cer s-mi explice de ce m
crediteaz. N-ajunge s cnti corect la un instrument. Trebuie s-i scoti sunetul secund.
Si n filozofie exist un sunet secund. Mi-aduc aminte de primele pagini din Nostos-ul
tu, cnd mi le-ai adus n '68. Acolo am simtit mai nti sunetul secund. Sau, am s-ti
explic altfel. Pn acum, mi plcea s vorbesc despre linia de plutire; mi spuneam c
trebuie s vezi n cellalt, tnrul n spet, dac e pe linia de plutire. Acum am alt
imagine: a masinii. Unul are un motor, altul cteva piese, cte o roat. Tu ai masina.
Uneori nu are benzin, alteori se mai stric, dar ai masina care merge.
Si-a terminat de tradus n francez un fragment din interpretarea la Cratylos pentru
Cahiers roumains. Dup- mas, va ncepe s scrie Interpretarea la Euthydemos. Vrea
s stie ce am scris despre dialog si s ne punem de acord. Trece dup masa de prnz s-i
citesc. Ajungem la mine si, dup cafea, mi cere s se odihneasc o jumtate de or. E
putin ncurcat. mi expune un sistem prin care te poti trezi cnd ai sforit prima oar.
Totul e s tii brbia ct mai aproape de piept si, deci, minile sub cap. Cum sfori, te
trezesti. De unde le scoate? Are o capacitate de a mntui amnuntele prin turnarea lor n
sistem. Somnul de dup-mas trebuie s fie o scurt catalepsie. A adormit. Stau la mas
cu foile euthydemice n fat, pe jumtate ntors cu spatele la el. Snt tentat s-l privesc,
dar simt gestul ca pe un mic sacrilegiu, ca pe o lezare a spiritului surprins n impudic
reflex. Si totusi, as vrea s stiu ce rmne din el trecut n anonimatul unui act biologic. Ce
rmne din eleganta ultim cu care a ncercat s intre n somn n prezenta altuia, din
excesul de constiint prevenitoare cu care a vrut s compenseze momentul acesta de
pierdere a ei. Sforie ncet si gsesc n asta o scuz pentru a-l privi. Are gura
ntredeschis si buzele supte, dar fruntea, extrem de frumoas, a rmas s preia n somn
concentratia aceasta de spirit pe care Andrei si cu mine am botezat-o, cu cald supunere a
mintii, Btrnul.
2 octombrie 12 octombrie 1977
Duminic, 2 octombrie 1977
Snt din nou la Pltinis, cu Noica si, de ast dat, si cu Andrei. Acelasi tren de 945,
acelasi Relu Cioran aducndu-i lui Noica n gar la Sibiu bunda si cciula, apoi trecerea
cu autobuzul prin Rsinari ctre Pltinis, cu aceleasi lmuriri si ghidaje, adresate de ast
dat lui Andrei mi amintesc c pe acelasi drum, acum cteva luni, l-am invocat,
ntrebndu-ne cum va arta dup Germania , totul s-a repetat pentru a pregti din timp
rentlnirea cea bun cu un loc pe care nc de pe-acum l simt asezat definitiv n mine.
Dup cin, urcm la cmruta lui Noica s facem focul. Eu esuez, spre satisfactia
lui, care preia totul si desfsoar cu voluptate lectia despre aprinderea
focului-stpnului. Are pe el paltonul si cciula, patul pe care st e n fata sobei la un
pas distant si, aplecndu-se, gura sobei i cade sub mn. Construieste o stiv cubic, cu
un grtar de surcele de brad si, n timp ce o face, explic fiecare gest, ca si cum ne-am
afla n fata unei demonstratii esentiale, din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea
cheia reusitei finale. Surdem toti, si el surde vorbind si aprinde hrtie dup hrtie
strecurnd-o sub stiv si agitnd-o necontenit pentru a enerva focul. E un joc straniu, n
care simti c ncearc ca n tot ce face mntuirea unui gest de proza profanului si a
nesemnificativului, pentru c vedeti? Simt c soba e aici pentru mna mea, si mna mea e
pe potriva gurii sobei. Lsm focul s ard si urcm n camera mea s bem ceai. Andrei
face o mic introducere, se blbie putin si, n cele din urm, l ntreab pe Noica cum se
raporteaz la Isus. La Isus din Nazaret, cel cruia Renan i-a cutat urmele pasilor,
refcndu-i itinerarul pentru a-l pierde n final pe Cristos nicicum. Am s-ti rspund
ns indirect. De Platon m-am putut apropia, l-am putut anexa cultural, l-am putut clinti
n fiinta textului lui si interpreta botezndu-l cum am vrut, cu numele lui Lysis de pild,
aproape n rspr cu traditia comentatorilor care, de cele mai multe ori, consider
dialogul acesta apocrif, subordonndu-l oricum Banchetului, n timp ce eu deduc
Banchetul din Lysis. Pe Augustin mi-am permis s-l botez, prefernd nu Confesiunile
sau De civitate, ci De magistro. Cartea lui Isus, nu cel din Nazaret, cartea lui Isus Cristos
n-am ndrznit niciodat s-o anexez cultural si simt c n-as avea niciodat dreptul s fac
din ea obiect al hermeneuticii; nu-i pot da numele meu.
Luni, 3 octombrie 1977
Zi de debut proast, indispus de ceea ce trebuie s lucrez pagini de plan despre
simbol, despre care am citit prea putin si care, deocamdat, mi apare ca o tem strin.
Ar trebui s aflu punctul de conexiune cu peratologicul, s fac deci din simbol un capitol
de peratologie aplicat. Deocamdat m vd obligat s-l povestesc neinspirat pe Cassirer.
Am dormit prost si, spre ziu, am avut un vis pregnant din care m-am sculat tulburat.
Andrei, mbrcat n negru parc n frac? si cu fular alb strlucitor (en magicien),
m anunta c urmeaz s moar; era jenat pentru noi, fstcit, dar totusi senin si jovial,
pierzndu-si teluricitatea si desprinzndu-se gratios si lin. E opt fr un sfert cnd m
trezesc si ziua ncepe greu.
Seara, dup cin, l ntrebm pe Noica, jumtate n glum, jumtate n serios, cum
s-i editm opera. Cnd o s-o faceti ne rspunde o s semnati cu Goethe si Hegel
sftuindu-se atent cum s-l editeze pe Hamann. Ne vorbeste apoi despre Logica pe care
urmeaz s o scrie ntru desvrsirea sistemului propriu o logic nscut nu n jurul
individualului si generalului, ci al elementului, al determinatiilor. Ne desprtim.
 Rmn n camer la Andrei, mult, pn ctre ora 12, analizndu-ne relatia,
rostindu-ne rezervele, ncercnd s ne circumscriem zonele de fals si nesigurant instalate
ntre noi. Ne mrturisim o initial antipatie reciproc (n urm cu trei-patru ani?). Tot ce
se ntmpl e terapeutic.
Joi, 6 octombrie 1977
Zi plin, cu Noica n verv, venind dup masa de prnz si de sear cu dou liste de
punctaj pentru discutie. Punctul 1 pe list, impresia exploziv pe marginea Norilor lui
Petru Cretia. Proiect de traducere n patru limbi (?!) l fascineaz biografia crtii,
nceput n 1952, desfsurat pe zece ani si lsat apoi s zac cincisprezece. Totul i
apare ca un semn al unei culturi vii si frumoase, neintrate n artificiul creatiei de serie
specific Apusului. Discutia se prelungeste n posibilitatea spargerii granitelor culturale
romnesti n stilul generatiei spaniole de la 1896, care intr spectaculos n circuit
european. Exist poate si un Dumnezeu al culturii noastre si de ce nu ar fi al nostru ceasul
marii epifanii?
Seara bem ceai n camera lui Andrei. Acesta ne povesteste ideea crtii sale
Elemente de filozofie a peisajului si ne citeste cteva pagini remarcabile despre
disjunctia natur-peisaj n civilizatia european. Noica i d ideea deschiderii crtii ctre
un peisaj al viitorului care nu mai este al Terrei si despre rolul picturii abstracte n
descrierea peisajelor din lumile posibile. Norii lui Petru ne trimit la ideea unui peisaj
absolut, fat de care natura terestr ar rmne doar un caz particular si relativ. Nu
nesocotiti secolul 20; e un moment bun al culturii, care se ntoarce cu egal grij ctre
trecut si viitor. Noica ne vorbeste apoi despre cele dou cosmotizri survenite n cultura
Europei: o dat, cu filozofia elin, care elimin haosul mitologiei; a doua oar cu
crestinismul (tot isprav greac, prin Pavel Antiohia, i se pare lui Noica). Dup haosul
stiintei pe care-l trim n epoc trebuie s vin din nou un agent cosmotic; ne trebuie iar
un grec.
Vineri, 7 octombrie 1977
Plimbare de neuitat n trei dup masa de dimineat, ctre locul de cul (al ctelea
oare?), ales de Noica n preajma Pltinisului (o jumtate de or plimbare de la hotel), pe o
pant blnd, invadat de soare, n dreapta soselei, cu deschidere fr hotar ntr-o vale
lung, lin-cobortoare, de partea cealalt a drumului. Noica vrea s ne indice locul ales
exact, perimetric, asa c urcm (n-o s fac scar) cca 50 de metri dinspre sosea, pe o
iarb imens despletit, culcat n rotocoale pe pmnt, alb de roua care ncepe s se
topeasc. n stnga, perdea compact de brazi, n fat privelistea vii care alunec pe o
ax perfect, si soare, imens de mult soare, matinal si tomnatic, izbindu-ne n fat si
ametindu-ne. Este 930. Ne ntoarcem, si pe drum facem mici bilanturi, cntrim proiecte.
M plng c nu-mi vd nc prima carte dup Tragicul. De unde obligatia de a merge cu
tramvaiul, din statie n statie, cum spunea Heidegger despre Hartmann? Exist perioade
de splendid primenire; mie mi place cnd vd anuntul primim marf. Ctre 1956
ncepusem s simt c am scris prea mult si c nu mai am suflu; aproape mi-am dorit
nchisoarea. Gabi e acum n ceasul n care doar cantitatea conteaz, lectura adncit a
celor doisprezece mari din istoria filozofiei. Trece apoi s-l judece aspru pe V.Z. Cum
si-a putut pierde trei-patru ani buni de tinerete citind Freud, un lucru cu care nu stie si nu
are ce face si care te si deformeaz pentru toat viata. I-am sugerat s se ocupe de
problema lui Geist si Seele n cultura german; n-a fcut-o. I l-am sugerat pe
Shaftesbury; nu l-a citit. Pe Kant l-a tradus srguincios, dar fr s citeasc n jur. Nu
merge s traduci din Kant ca din Agatha Christie.
Seara vorbim despre Sergiu Al-George, despre cum i- a trecut Noica (n 1948) toat
biblioteca de sanscritologie pe care i- o lsase Eliade n pstrare n 1943. Din nou discutie
aprins despre cultura Orient-Occident, despre deschiderile Orientului ctre relativitatea
conditiei terestrului raportate la viziunea crestinismului (Pmntul acesta va trece, dar
vorbele mele nu vor trece.)
Smbt, 8 octombrie 1977
A sosit Petru Cretia, pentru dou zile, s-si ia manuscrisul Norilor si verdictul lui
Noica. Este nevrozat de Bucuresti si mi mrturiseste c trieste ntr-o permanent stare
de mnie, c n sinea lui se ceart necontenit cu toat lumea care l zdreste si jigneste
(Muzeu, editia Eminescu etc.). Aerul lui de robot nevrotic si politicos m crispeaz si m
scoate, cred c pentru dou zile, din atmosfera calm-robust a Pltinisului de pn acum.
Nu-l pot suporta pe Petru dect n senintate si inteligent.
Duminic, 9 octombrie 1977
Zi de excursie. Ctre ora 12 vine de la Sibiu Relu Cioran si plecm cu totii spre
Santa (6 km), locul unde, la 20 de ani, Emil Cioran a scris, n vila unchiului lor, Pe
culmile disperrii, care mpreun cu Nu a lui Ionesco si Mathesis a lui Noica a luat
Premiul Scriitorilor pentru debuturi n 1934. Santa e o grupare de cinci-sase vile din
lemn, iar cea a Cioranilor, care fusese asezat chiar n buza pdurii, nu mai exist. Ne
asezm s mncm n jurul unui trunchi prvlit, pe locul vechii ogrzi. Noica e ntr-o
dispozitie de pitigoi nclzit de soarele obosit al dup-amiezei si toamnei, pitoresc la
culme cu paltonul lui fr un nasture si plrie englezeasc sport, cadrilat. Ne recit
poeziile lui Sighireanu (moment tantric, tine s precizeze, spre indignarea lui Andrei
care si vede astfel Orientul mputinat si vulgarizat), schimbul su de epigrame cu
Pstorel, anecdote din lumea cultural a Bucurestiului interbelic etc. Dup ce terminm
de mncat mi ceruse ntruna, ca un copil (mi-e foame, ce mi mai dai?), fr s
nceteze o clip ns ciripitul se ntinde pe trunchi n echilibru precar, cu fata spre
soare si ochii nchisi, si continu s vorbeasc. Are un aer poznas-infantil si rde ca un
strengar cnd m vede speriat la gndul c s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sntem toti
animati si destinsi, si totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-cultural
pe care Noica o ntretine de obicei n jurul su. Ticurile de conexiune cultural snt ns
permanente si chiar cnd spune anecdote tantrice, ambalajul este tot cultural. Pe un
romanist englez ne spune l fascinau numele romnesti. Ce frumos sun Ion si
Mrie! mi mrturisea englezul. Apoi ne spune anecdota cu Ion si Mrie pe care o
auzise si i- o povestise englezul. Mrie iese noaptea afar. Se loveste de oistea carului si
ntreab: Tu esti, Ioane?
Mi-e straniu s-l descopr asa, chicotitor si incontinent verbal, aproape dezmtat
de soarele toamnei, de iubirea prietenilor si de tineretea care urc, anecdotic, n el. M
gndesc la atmosfera sacr din perioada primului Pltinis si mi spun c n preajma
spiritului histrionic al lui Andrei si a iubirii cu revers pe care Petru o are fat de Noica
intru, fr s vreau, ntr-un sistem de distantare care-mi suprim tendinta de excesivitate
devotic. E bine? E ru?
Mi-am notat schimbul de epigrame dintre Noica si Pstorel Teodoreanu care a avut
loc la o mas de prnz, parc prin 1938. Totul a fost improvizat, schimbul fiind provocat
de Noica, cu cteva rnduri scrise pe un biletel, returnat apoi prompt de Pstorel, nc o
dat de Noica si ncheiat cu replica lui Pstorel.
D-lui P.T.
Exist reguli generale
De unde nu te-abati defel;
Cnd vezi o turm, cati pstorul,
Un turmentat, pe Pstorel.
D-lui C.N.
Domnul Noica, autor,
M-a gsit pn la urm.
Eu l-am cutat, pstor,
ns l'am pierdut n turm.
D-lui P.T. care scrie l-am cu apostrof n loc de liniut
Ai epigrame reusite,
Gramatica ti-e ns hop,
Cci nu-ntelegi, nefericite?
Nu-i strop de vin, e apostrop!
D-lui C.N.
nvtai s beau cu doica
Si m-nvat scrisul Noica!
Memorabil este povestea lui Harry Brauner, care, dup ce a iesit din nchisoare,
s-a dus s revad Drgusul, satul n care lucrase ani de-a rndul ca folclorist. L-a ntlnit
o tranc, l-a privit speriat si i-a spus: Aoleu, domnu' Brauner! Noi am crezut c
muriseti si v-am fcut bocetu'. Harry Brauner si-a cules astfel propriul bocet:
Am aflat de prin vecini
C-ai murit n gard de spini,
Gard de spini, nu gard de flori,
C-ai murit n nchisori.
Luni, 10 octombrie 1977
Plec cu Petru spre locul de cul, tot ctre ora 10, ca si prima dat, cu gndul s
regsesc aceeasi nclinare a soarelui si aceeasi lumin. Stm acolo o jumtate de or si
sporovim pe marginea minimei conditii ambientale a marilor fapte culturale. (Mi-aduc
brusc aminte c ieri, pe drumul spre Santa, Noica mrturisea c ar face ctitorii culturale
cu nemiluita.) Ne-ar trebui o iesire din vltoarea steril a Bucurestiului.
Petru pleac cu masina la 130 si l mbrtiseaz pe Noica n stilul lui fals-entuziast.
i promite, pus la punct, manuscrisul Norilor, pentru 7 noiembrie. Noica urmeaz s-i
dea pn pe 15, cnd pleac n Anglia, manuscrisul spre publicare lui Marin Preda, la
Cartea Romneasc. Sperm s apar n 1978.
Rmnem iarsi n vechea formul si dup masa de prnz urcm la mine s bem
cafeaua. Noica are pe list trei puncte: de ce nu putem fr Aristotel; despre linia
resentimentar filozofia esopic din istoria filozofiei; n sfrsit, despre
nefilozofia celor care au venit n filozofie din afara ei.
Pe Andrei l mai pot astepta, pe Gabi ns nu, cu Aristotel al su. Trebuie s-l
citesti serios, pentru c peste problemele lui nu poti trece. Toti cei mari au pornit de aici,
indiferent unde au ajuns apoi, si asta v-o spun tocmai eu, care visam la un moment dat
s-mi scriu pe piatra de mormnt: Aici zace cineva care nu l-a iubit pe Aristotel.
Urmeaz o splendid incursiune n istoria semnificatiei lui Aristotel pentru destinul celor
mari de la Renastere pn astzi.
Punctul doi, filozofia esopic, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a
bolnavilor si malformatilor din istoria filozofiei. Pn si Aristotel avea ulcer si era mai
firav, si Platon, la btrnete, venea acas plngnd din pricina ruttilor sale filozofice.
Marii esopici ai filozofiei snt ns Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche,
Sartre si Jaspers, cred, din lectura Autobiografiei cruia mi-a si venit ideea unui esopism
existent n istoria filozofiei.
Tot de la cazul lui mi-a venit si gndul nesansei de a ajunge la filozofie a celor care
au pornit ctre ea dinspre stiinte. Aristotel este primul exemplu, apoi Descartes si
Leibniz, care astzi ar fi fcut nu filozofie, ci fizic, matematic sau logic. n secolul
nostru nici un om de stiint nu a dat filozofie mare si cazul tipic este poate al lui
Heisenberg. Dar de ce se ntmpl asa? Pentru c filozofia nseamn mania, nebunie, or
nici un om de stiint nu poate avea mania. Aici nu e vorba dect de un divort unilateral,
pentru c filozofia poate anexa oricnd stiinta si are oricnd de fcut ceva cu ea. Dintr-un
singur punct exterior filozofiei poti ajunge la filozofie: de la teologie.
nainte de a pleca, ne ndeamn s ne plimbm mai mult. Nu poti lsa timpul s-ti
joace feste. Trebuie s-l mblnzesti, dndu-i ce-i trebuie. Gnditi-v ce fericire este cnd
scapi de dinti, treizeci si doi de dusmani ai omului. De dinti poti scpa, dar trupul trebuie
mblnzit plimbndu-l. Toat medicina termin prin a-ti recomanda plimbarea. Stiu un
veterinar care, cnd se mbolnvea un cal, l ddea la coard. Fratele-porc, trupul, trebuie
dat la coard, dac vrei s te lase n pace.
La cin ne anunt c a terminat ultimul capitol al Maladiilor, despre cele trei
maladii ale spiritului romnesc; la ceai, n camer la Andrei, din nou proiecte despre
Institutul de orientalistic.
Rmn cu Andrei si facem un plan de lectur a primelor cincisprezece momente
mari din istoria filozofiei, timp de un an si jumtate-doi. Srind peste Platon si
oprindu-ne n fata secolului 20, vom citi strns presocraticii, Aristotel, postaristotelicii,
Plotin, Augustin, Toma, Spinoza, Descartes, Leibniz, Kant, Fichte, Schelling,
Schopenhauer, Nietzsche. Cu exceptia lui Aristotel, Kant si Hegel, fiecrui moment i se
acord o lun. Pentru cei trei dou luni fiecare. Nu-mi pun problema nereusitei; cred
c am depsit faza proiectelor goale. La antici, vom merge pe terminologie greac. Dup
un an si jumtate, secolul 20 si Orient. Mine discutm proiectul cu Noica.
M gndesc ct nevoie am de gndire oriental pentru o metodologic dezvtare de
ticurile specifice intelectului analitic european, dihotomizant pn la exasperare. Dou
autocorectii europene: ratiunea din sistemul lui Hegel si hermeneutica recuperant de
originaritate a lui Heidegger.
Marti, 11 octombrie 1977
Am terminat capitolul despre Cassirer si mine plecm din Pltinis. Dimineata mi
recitesc conspectele pentru cellalt capitol al lucrrii, Simbol lingvistic si simbol
artistic. Citesc apoi aplicarea psiholingvistic a lui Victor Stoichit la pictura lui
Kandinsky si Mondrian, treab excelent fcut, dar trist n demersurile ei
metodologic-structuraliste. Ce jungl terminologic ntr-un domeniu care aspir la
univocitate si pozitiv!
Dup masa de prnz, proiectm seara desprtirii si a bilantului n cmruta lui
Noica. Andrei are ideea unui mic Abschiedsduett vesperal si mi arat o adevrat
performant opt strofe n marginea triadei nscute n aceste zece zile, o balad
despre aventura spiritului petrecut n locul Pltinis. Eu am s citesc pagini din
jurnalul zilelor de aici, pasajul focului si cel al locului de cul. Poezia lui Andrei sun
asa:
n Ardealul plin de dealuri,
Printre brazi crescuti piezis,
ntre vremuri fr maluri,
Sus, la locul Pltinis,
Ca o perl prins-n scoica
Unui ceas ntmpltor,
si petrece domnul Noica
Umbletu-i netrector.
Prins n gnduri si sursuri
Ca-ntr-un plc de cavaleri,
Aplecat peste abisuri
De cuvinte si tceri,
Parc ne-a-ntrupat din sine
Pe noi doi cei fr zei,
Invocnd, cu gesturi line,
Taina numrului Trei.
Sub poveri speculative
St la dreapta Gabriel,
Sfsiat de-alternative
Care nu depind de el.
Iar la stnga, cu temei,
Din cdere n cdere,
Urc nebulos Andrei,
Cel nebun ntru mistere.
Cltori ca un colind
Printr-o iarn-mprteasc,
Amndoi se-ntrecuprind
n uitarea romneasc,
n Ardealul plin de dealuri,
Ca doi brazi crescuti piezis
ntre vremuri fr maluri,
ntre vi, la Pltinis.
Dup cin, urcm deci n cmruta lui Noica; n camer miroase a coaj de mr si
a tutun de pip. i vorbim de surpriza pregtit, de srbtoarea cu versuri si proz. Se
asaz pe scaun, si aprinde pipa si ne roag s-i citim. i citesc scena aprinderii focului
din prima sear si, cum totul se petrecuse n acelasi loc, cu zece zile n urm, am
senzatia c prind timpul de coad. Este rndul lui Andrei s-i citeasc versurile; m asez
pe pat, rezemat de perete, l am pe Noica n stnga si, n timp ce Andrei citeste, m uit
piezis la chipul lui Noica. Vreau s-l vd cum ascult. Capul e putin rsturnat pe spate,
fruntea s-a asezat ntr-un plan oblic si apare si mai ntins ca de obicei, frumos-neted si
ncovoiat spre crestet, descriind o curb larg, simetric cu aceea a nasului, nas de
gargouille, cum i apruse lui Pstorel Teodoreanu la prima lor ntlnire. Linia gurii e
mpins, btrneste, nluntru si brbia este putin ridicat n fat, nchiznd concav partea
de jos a chipului.
Ne-a vorbit imens dup ce am terminat micul nostru spectacol si simt c mi vine
greu s refac tot ce ne-a spus. Era nti o tem a marilor bulevarde n cultur, felul pe
care si l-a ales el de a tri cultural, digernd esentialul, spre deosebire de Cioran si
Mircea Vulcnescu, care -l au complexat toat tineretea cu lecturile totale ale secunzilor.
Eu citeam Chateaubriand, si Cioran mi vorbea ore ntregi despre literatura cumnatului
acestuia. ntr-un restaurant francez, am stat s-i ascult vorbind o sear ntreag despre
Lon Bloy, din care eu nu citisem un rnd. ncercam s tin pasul cu ei, dar nu reuseam;
astzi ncep s cred c nu am gresit alegnd bulevardele culturii. Cioran a sfrsit n
aforistic, iar Mircea Vulcnescu, dac ar fi trit, ar fi fcut pesemne oper de
enciclopedist, nu de speculatie. Exist un fel de a te pierde n cultura care nu se
vertebreaz ierarhic, si i obligi mai trziu pe altii s fac oper de scafandru pentru a te
recupera si a te scoate la suprafat. Totusi, din marii secunzi am retinut lucruri esentiale,
si vorba pe care voiam s o pun pe frontispiciul scolii mele, nu se stie cine d si cine
primeste, o am din Un mendiant ingrat a lui Lon Bloy.
Vou nu v lipseste nimic ca s faceti treab. De istorie nu trebuie s v plngeti
niciodat, chiar cnd este ingrat si, vorba lui Hegel, face pipi pe tine. Orice lucru ru
sfrseste prin a fi bun, asa cum de pild rul de a nu fi onorat, solicitat este pn la urm
binele de a-ti putea vedea n liniste de treab. Pe de alt parte, orice bine sfrseste prin a
fi ru, asa cum se ntmpl cu o mas prea bun, o csnicie prea bun, o carier bun.
La voi, rul de a nu v fi terminat cursa temeinic n istoria filozofiei este binele de
a o face acum cu o impuritate bun, pe care eu nu o aveam la 18 ani, cnd mi citisem
Kant-ul, n gol ns, si n 1928, cnd m-am dus la cursul de estetic al lui Vianu, credeam
c o s ne vorbeasc despre estetica transcendental, a spatiului si timpului, din Kant.
Celor care nu v las n pace vznd c zboviti si nu mai snteti spectaculosi, trebuie s
le explicati c nu mai aveti vanitate, ci orgoliu. Csniciile nu trebuie s v fie crispate.
Dac aveti neveste frumoase, este o barbarie s le confiscati total. Frumusetea trebuie s
fie ca lumina, un bun care se distribuie fr s se mpart. Dac nu v las ele n pace,
anexati-le la treaba voastr, dati-le s traduc, de pild. Nu depinde dect de voi ca s fiti
bine asezati n viat: n istorie, n familie, n cultur.
Miercuri, 12 octombrie 1977
Dup masa de dimineat, nainte de plecare, urcm la mine s bem cafeaua. Noica
vrea s-i napoieze lui Andrei cteva crti si mai are de citit un capitol conclusiv din
Evola. Nu e bine s lsati lucrurile s v treac prin mn fr s luati din ele esentialul.
Dac nu ai citit o carte si trebuie s o restitui, rsfoieste-o mcar, citeste-i primele rnduri
si concluzia.
A terminat Autobiografia lui Jaspers si ne vorbeste despre spiritele iremediabil
plate, de tipul lui Jaspers, care poate scrie fr jen : Ce frumos e n Italia!. Un spirit
plat rmne plat si dac-l trimiti n paradis si-l pui s stea de vorb cu bunul Dumnezeu.
Tot platitudini ti spune si dup excursia n rai. Jaspers se mir c Heidegger nu i
rspundea uneori la ntrebri, ntrebri la care nu ai ce rspunde cnd sun asa: Ce
credeti despre Dumnezeu?
12 noiembrie 19 noiembrie 1978
Duminic, 12 noiembrie 1978
Nevoia unei maxime concentrri acesta este pretextul oficial al sptmnii pe
care am obtinut-o pentru a o sterge iar la Pltinis. Perioad de ncheiere a lucrrii de
plan (anul acesta Panofsky), cu pagini scrise, ca de obicei n astfel de cazuri, prin
adaptri fortuite la subiecte dictate de soart; esentialul era ns repunerea n conditia
jurnalului meu noician. Suprem form de rsft am reusit s m conving c numai
aici, unde spiritul nicasian bntuie pur si unde eu m simt apt s-l fixez, reusesc s-mi
scriu rndurile acestea, nscute din ideea c n ele supravietuieste ceva de pret, fie si n
forma nengrijit si grbit a unor note de jurnal. M simt oricum vinovat si tot ce fac
este o debil si trzie form de recuperare c zeci si zeci din ntlnirile mele cu Noica,
risipite de-a lungul a peste zece ani, s-au dus pentru totdeauna, parte din lenea mea, parte
dintr-o patologic rezistent n fata sansei.
Si am totusi scuza aceasta: aici, si nu n Bucuresti, este locul continuittii, al
micilor sfintenii si rituri. Constat acum, la a treia revenire, c Pltinisul a devenit o
proiectie plin a spiritului lui Noica. Pn si oamenii de aici ngrijitoarele, vnztoarea
de la alimentar, bietii de la teleschi, receptionerul, meteorologul, militianul, fetele de
la cantin si-au primit prin el un legato, fiinta lor pare s atrne de salutul lui, de
cciula pe care si-o scoate cu un gest prelung si ncetinit, nsotit de zmbetul lui smerit,
prin care el, cel foarte sus si nestiut de ei, se ploconeste n fata precarittilor spiritului si
ale fiintei, fr de care n-ar exista pathos, nici nltare, nici propria-i filozofie.
Dar Pltinisul este o proiectie a spiritului nicasian nu numai prin retragerea lui
Noica aici, prin locurile pe care le calc zi de zi de-a lungul celor trei plimbri sau prin
Tratatul despre fiint care s-a nscut n camera de doi pe trei, cu ligheanul cu ap pus
la nclzit pe soba unde se ritualizeaz zilnic aprinderea focului; astzi de dimineat, pe
un soare dezmtat, care scotea din brazi si cer culori lipsite de orice echivoc, Noica m-a
dus la schitul din preajm s-mi arate locul pe care si l- a ales s-i fie mormnt. Ne-am
adus amndoi aminte c, la Pucioasa, n urm cu zece ani, n vrful unui deal unde ne
retrseserm s m nvete alfabetul grec si declinarea I, l- am ntrebat ce gndeste despre
moarte. Ai fost dezamgit atunci cnd ti-am rspuns c nu o iau n grav. Este uluitor s
vezi cum omenirea nu s-a mpcat cu un lucru care s-a petrecut de attea ori. De la o
vrst n sus nu are sens s mai insisti n existent. Si totusi: acum trei ani eram convins
c o dat cu Tratatul am terminat tot ce aveam de spus. Pe urm, n marginea lui s-au
mai nscut dou-trei crti, iar acum am nainte Falsul tratat de logic. (Vd n acest
fel al lui de-a vorbi despre moarte, ct si n felul n care vorbeste ndeobste despre eros,
aceeasi proiectie unic a limfatismului su originar, anulat miraculos n scrisul su, n
filozofia sa ars nebuneste de un duh meridional.) Discutia continu pe aceeasi tem,
miscndu-se ntre tonul frivol si cel grav. Deci solutia Pltinis, pentru cazul cnd mi-o ia
moartea nainte; solutia Empedocle e valabil cnd apuci s termini tu primul. Ai vzut
ns c mai ai mereu ceva de fcut. Gndeste-te ns ce dram poti tri ca emigrant, n
marginea acestei probleme. nchipuie-ti ct trebuie s coste un loc la Pre-Lachaise!
Asear, la venire, cnd m-a condus la camera 203 unde am stat ultima oar anul
trecut, mi-a mrturisit c a ajuns la o form de delir eliberat de orice cenzur de
autoritate. Scriu despre fiint fr s-mi pese ctusi de putin ce-ar gndi Heidegger dac
ar citi paginile mele. n timp ce, n urm cu 35 de ani, cnd am scris Dou
introduceri, unde m refeream amplu la lucrarea lui despre Kant si problema
metafizicii, eram obsedat de prerea pe care si-ar fi fcut-o despre lucrarea mea. Nu ar fi
ridicol s m ntreb astzi ce crede Paul Ricur despre mine? n afar de problema n
sine, de problema fiintei sau de cea a hermeneuticii, de pild, nu-mi pas de nimic.
Dup masa de prnz, i propun s relum de a doua zi discutiile privind prezumtiva
mea monografie noicist. De ce vrei, dragul meu, s m ngropi cu orice pret? De ce nu
mi dai dreptul s m desfsor pn la capt? Nici eu, nici tu n-am avea vreun folos de pe
urma acesteia. De ce nu vrei s dai seama de mine citind toti autorii mei? Si gndeste-te
c ar mai trebui s dai socoteal si de strania mea ntlnire cu matematicile, zidul pe care
am vrut s-l trec toat viata si de care m-am izbit constant, dorind poate, n felul acesta,
s refac ceea ce mi-a aprut tot timpul ca ipostaza ideal a spiritului, formula sa dubl,
de tip pascalian. Or, cel putin al su esprit de gometrie e sigur c l-am ratat.
I-am adus asear zece exemplare din proaspt apruta Sase maladii l ntreb ce
senzatie i las cartea, tiprit cum e. Am cutat o pagin pe care s-o fi uitat sau pe care
s-o stiu mai putin. N-am gsit. sta e dezavantajul cnd scrii crti mici. Lsnd gluma
deoparte, m ntreb dac bolile mele le vor spune ceva psihiatrilor. Nu n linie
terapeutic, pentru c snt boli constitutionale, snt dezordini fecunde, care fac s existe
omul, istoria si fiinta nssi. Si totusi, todetita explic prin excelent isteria femeii,
nevroza nscut n marginea crisprii, fixrii pe ceva de ordin individual (omul meu,
cminul meu etc.). Catholita explic situatia celor care vin s se plng de lipsa unui
sens al vietii. Si asa mai departe.
Luni, 13 noiembrie 1978
Dimineat, la ceai, vine vorba despre Al. Paleologu, si Noica mi-l invoc drept
exemplu de desprtire reusit. Avea mai mult dect vrsta ta, n urm cu 25 de ani, cnd
l simteam, la Cmpulung, stnd prea mult sub influenta mea. mi fcea declaratii de
discipolat care m fceau s m simt prost si mi-aduc aminte c odat, cnd mi-a spus c
m consider genial, am simtit c lauda apsat spus n fat devine ocar. l vd acum
rar si m bucur s observ ct este de sigur pe el. mi vine n minte vorba aruncat de
Paleologu lui Andrei cum c Noica, dac nu ar avea geniu, ar fi un prost. Nu m pot
abtine s nu i-o reproduc. Preia ideea cu voluptate, dezvoltnd-o. Are dreptate s m
considere asa. Am avut toat viata o obnubilatie salvatoare, un fel de optimism prostesc;
n felul acesta am reusit s trec prin situatii care, considerate cu toat mobilitatea si
prospetimea mintii, pesemne c m-ar fi strivit. Poate c am avut mereu o concentrare
prosteasc, precum a ciobanului care pstea oile cu spatele la o sur n flcri si care,
ntrebat cum de nu vzuse sura arznd, rspunse c el se uita la oi.
Ziua de lucru a fost neplcut, cu remestecarea scolreasc si insipid a articolelor
lui Panofsky despre teoria stilului la Wlfflin si Kunstwollen-ul lui Riegl. Seara am but
ceaiul la Noica n camer. mi d s citesc o scrisoare care relateaz cum Eliade a cucerit
definitiv anul acesta Parisul: aparitia volumului II din Histoire des ides, cu care
prilej, cocktail la Payot; Legiunea de Onoare, drept care cocktail, discursuri, interviuri:
Entretiens cu Rocquet (L'preuve du labyrinthe), din care rezult c totul i- a mers n
viat din plin. Toate rsfturile astea mondene preau s-l fi obosit foarte Termin
scrisoarea, m uit n jur la camera cu tavanul tesit, vd chiuveta cu robinetul stricat,
ptura aspr de pe pat, ziarul pe care l- am ntins pe ea ca s ne bem ceaiul, l vd pe
Noica rupnd tigri Carpati si ndesndu-le tutunul n pip, m uit la bscuta lui de pap
n exil, la pantalonii foarte luciosi, m gndesc la crtile pe care si le-a scris cuminte ca o
crtit ncptnat, nersftat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco si
altii ca vndut si mi vine n minte vorba lui Heraclit cum c se afl zei si aici, iar
acestia, care au crescut n pragul camerei lui, snt mai frumosi si mai adevrati dect zeii
care l-au asistat pe Eliade cnd acesta sorbea din foarte omeneasca cup a vanittii.
Iau si citesc vederea primit de Noica de la fiul su Rzvan (fratele Rafail): e
trimis de la capul Sunion. Am transcris cele cteva rnduri. Iat-le: Drag Tat, Cu
mult drag ti scriu din Tara pe care m'ai sftuit s o vizitez si, n sfrsit, iat-m. Sunt
n drum spre Muntele Athos, unde sper s stau pn la nceputul lui Decemvrie, si ti cer
Binecuvntarea printeasc cu ncrederea c o si am, nc de acum
Marti, 14 noiembrie 1978
Curios s afle cte ceva despre iconologie, Noica mi ceruse cu o zi nainte o carte
a lui Panofsky. i ddusem Architecture gothique et pense scolastique (mpreun cu
L'abb Suger) cca 200 de pagini: o primesc astzi de dimineat napoi, citit
pesemne asear, dup ce ne-am desprtit. A czut att de bine pe esenta lucrului, nct mi
propune s-l iconologizez pe Panofsky nsusi, deci s-i gsesc habitus-ul prin care
particip la secolul 20.
La sueta vesperal mi spune c a modificat nceputul vorbirii despre O poet:
limba romn, care ar fi urmat s apar n deschiderea unei prezentri critice a 35 de
poeti. l rugasem, cu o sear nainte, s-mi citeasc nceputul si lucrul nu prea era
strlucit. ncepea cam asa: Poezia spune altceva si altcum Mi-am dat seama,
citindu-ti, c n fond nu spuneam nimic. Si stiinta spune altceva si altcum. Am schimbat
nceputul spunnd c poezia vorbeste despre pre-cuvnt si mut lucrurile n nemarginile
lor. Pre-cuvnt l-am mprumutat de la Sora, dar snt mpcat, pentru c am si eu
termenul de pre-fiint.
l ntreb care latur a culturii i se pare a fi reusit mai bine la noi: literatura? critica
literar? istoria? Istoria si filologia n secolul 19: istoria, pentru c era momentul unei
necesare luri de constiint, prelungite, dup Koglniceanu, prin Prvan si Iorga.
Generatia mea n ei vedea constiintele culturale cele mai nalte. n poezie cred mai putin,
mai mult n proza interbelic. Filozofia a rmas sub semnul lui era s fie. Critica
literar mi se pare n general a nu fi reprezentativ cultural. Ce nseamn Sainte-Beuve
sau Gundolf pe lng creatorii mari? Clinescu ne apare mare prin carentele celorlalte
domenii.
Miercuri, 15 noiembrie 1978
Am terminat de citit ultimul volum de nuvele al lui Eliade, n curte la Dionis,
aprut anul trecut n Caietele Inorogului. La ceaiul de dimineat, discutia revine, cu
acest prilej, la Eliade. Ce m uimeste la Eliade este capacitatea lui de a lua n serios
locurile comune ale religiilor, lucru pe care l vezi cnd i citesti literatura. Stii ct de mult
mi place ideea lui c orice realitate profan are n spatele ei o concentrare de sacru. E n
lucrul acesta, ca si n Ideea lui Hegel, un fel de a te ndura de toate, de a le nnobila si
mntui. Dar exist aici si dezavantajul de a vedea n orice mruntis o revelare a sacrului,
riscnd n felul acesta s dezintegrezi sacrul nsusi. Ai s vezi de pild cum sfrseste
volumul II din Hist. des ides L'autobus qui s'arrte lusis. ntr-un autobuz
care face cursa Atena-Corint si care are statie la Eleusis, urc o btrn. Nu are bani
pentru bilet si soferul o d jos. Masina nu mai porneste. Ceilalti cltori se hotrsc s-i
ia bilet: btrna se urc, masina porneste, toat lumea e consternat, baba i moralizeaz
si dispare. Faptul cu masina care s-a oprit si celelalte e real, a fcut vlv n 1940, a fost
si relatat n ziarele din Atena. Or, simti c Eliade, prelundu-l, si crede n el. Ei bine, nu
merge s vezi ntr-o poveste de-asta o revelare a sacrului. l diluezi. Si cu visele face la
fel. Zece ani ct a fost prieten cu Jung si tot povesteau vise.
n schimb, nuvela cu Ivan e teribil. Eliade a fost ntotdeauna asa: une bote
surprises. ti spunea ntr-o zi banalitti, pe urm venea a doua zi si ne trntea cte-o idee
prin care ne recstiga pe toti. Am s-i scriu despre Ivan. Tine mult la literatura lui si,
ntr-un fel, cred c sper s se salveze pe calea asta, compensnd asa faptul c nu a mers
spre filozofie. Bnuiesc c are o demonie a scrisului, de vreme ce s-a oprit din
Samanism pentru La fort interdite, pe care si-o consider piesa de rezistent.
ns vreau s-i mai scriu ceva. Vreau s-i spun c pentru trei lucruri mi s-a
ntmplat s m agit n viat: pentru a-l impune pe Coridaleu si n-am reusit; pentru
facsimilarea caietelor lui Eminescu si n-am reusit; n sfrsit, pentru venirea lui Eliade
o vreme n tar, legat de proiectul Institutului (cu revista international Zalmoxis) de
orientalistic. Am tot ncercat, mai era pesemne loc s o fac, ns acum m-am rzgndit si
am s-i scriu s nici nu mai vin, tocmai ca s nu-mi ias nici al treilea lucru.
La plimbarea de dup masa de prnz, m ntreab cum merg lecturile
istorico-filozofice pe care le facem n trei, Plesu, Stoichit si cu mine. i spun c am
ajuns la Plotin si aflu ncntat c ar fi dispus s ne nsoteasc. (Trebuie s-l cititi n
ntregime; o s vedeti c este inegal si foarte plictisitor pe alocuri.) Facem proiectul
pentru nceputul lui decembrie, aici, la Pltinis. Seara, dup cin, nc o surpriz; urcm
la mine si-mi dicteaz planul de lecturi pe dou serii (teologic si filozofic) pe care
ni l-a fcut pentru anul urmtor. n felul sta snt dispus s v mai amn putin cu
Goethe (ne-am oprit n fata volumului III din editia Propylen; n-ar mai fi dect 43 de
volume). Ajungem n camer si mi dicteaz lista pe care si-a notat-o (nu prea nteleg
cum) pe o cutie de chibrituri. Iat-o (deci dup Plotin): Seria teologic: Noul Testament,
cu apocrife + esenieni; Viata lui Apollonios din Tyana (Philostrat); gnostici; Hermes
Trismegistul; Augustin (Confessiones, De Trinitate, De Civitate Dei, De Magistro);
Origen; Clement; Pseudo-Dionis; secolul mare (IV) al celor trei: sf. Ioan Chrisostomul,
sf. Grigore de Nisa si sf. Vasile (liturghia ortodox); o istorie a conciliilor; sf. Ioan
Scrarul; Filocaliile (rsfoire). Seria filozofic: Philon, Pseudo-Longin; Porfir; Boethius.
Intrm n evul mediu: Alcuin; Ablard (+Scrisorile cu Hlose); Anselm (Proslogion);
Toma; Occam; Duns Scott; Eckhart; Cusanus. n plus, dou lecturi de sintez: Marrou
(Augustin et la fin de la civil. antique) + Gilson (Filoz. evului mediu).
Joi, 16 noiembrie 1978
La ora 11, Noica coboar n Sibiu, unde urmeaz s-si ntlneasc traductoarea la
Desprtirea de Goethe ; i sugerez das Bildnerische si nu das Plastische pentru
capitolul cu categoria plasticului. Ne plimbm un sfert de or. Nu-l mai judecati tu
si Andrei pe Eliade. Are un egoism cu deschidere stie c, mplinindu-se el,
profitm, indirect, cu totii. De fapt nici nu e vorba de un egoism, ci de un fel naiv de a se
bucura de reusitele proprii. O s vezi asta n Entretiens, pe care ti-o aduc disear de la
Relu. E foarte copilros de fapt: n tinerete, se bucura c are fruntea mare si i plcea s-o
spun. l cuceresti foarte usor ludndu-l si din pricina asta nu mai discerne ntre oamenii
cu si fr calitate.
M apropii de sfrsitul lucrrii cu Panofsky. Cine si-a tinut vreodat promisiunile
metodologice?
Vineri, 17 noiembrie 1978
 Am primit astzi, dup ntoarcerea lui Noica de la Sibiu, promisele Entretiens ale
lui Eliade cu Claude-Henri Rocquet (L'preuve du labyrinthe). S nu te lasi
dezamgit de nceput, unde Eliade declar c si iubeste numele, cobornd pn la
copilria de prost gust c Mircea Eliade vine de la mir si helios, sau cnd declar
pesemne n competitie cu Jung c are amintiri de cnd mergea n patru labe. Restul o
s te prind.
Vine vorba despre Hist. des ides si l ntreb pe Noica dac, invocnd
arhetipurile, Eliade nu s-a asezat prea tare n raza lui Jung. Stiu c l-a jenat mereu
apropierea (la fel si povestea cu alchimia), si la un moment dat mi-a scris chiar c de
fapt a voit s le numeasc paradigme, ceea ce mie mi spune altceva. Vreau ns s-l
linistesc spunndu-i c arhetipurile sale snt clar asezate n ontologic, snt deci mai
profunde dect cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconstientul). n Tratatul meu
de ontologie chiar ilustrez la un moment dat elementul cu arhetipul, preciznd c e
vorba de sensul pe care-l are la Eliade.
Am terminat, n linii mari, povestea panofskian. M-am repezit pe L'preuve
Mi-a plcut s aflu c Eliade e numele luat de bunic (dup modelul Eliade
Rdulescu) n locul lui Ieremia, paradigma folcloric-onomastic a lenei. Secventa cu
primele amintiri din viat pare placat pe modelul Erinnerungen a lui Jung.
Smbt, 18 noiembrie 1978
A venit s-l vad pe Noica dr. Mircea Lzrescu din Timisoara. Cazul interesant al
unui psihiatru ndrgostit de filozofie. Ce form final poate lua aceast iubire?
Duminic, 19 noiembrie 1978
Ieri si astzi am fost n febra Convorbirilor lui Eliade. Depsind momentul
nceputului, snt uluit s constat ce fort capt expuse asa ideile lui, risipite
altminteri s ngropate n eruditia crtilor. Toat opera lui masiv de savant este
alimentat constati aici de cteva idei de o extraordinar amploare si adncime.
nsir ce mi-a rmas: 1) demonstrarea unei unitti paleolitice a omenirii pe baza vrstei
religioase agricole; 2) mutatia spiritual care survine o dat cu trecerea de la vntoare la
agricultur: prin confruntarea cu viata plantei (si nu a animalului) are loc integrarea
omului n ritmul cosmic, aparitia constiintei unittii vietii si-a mortii, a atitudinii
existentiale care e rdcina marilor religii si care s-a nscut din analogia cu nasterea,
cresterea, moartea si renvierea plantei; 3) contributia tuturor oamenilor (culturilor) la
istoria spiritului; 4) capacitatea de semnificare si simbolizare specific comportamentului
uman si are adevrata (prima) rdcin n atitudinea existential religioas; 5) sacrul e
camuflat n profan asa cum pentru Marx si Freud profanul era camuflat n sacru; sarcin:
a descifra camuflajul sacrului n lumea desacralizat. n sfrsit, 6) cultura drept
conditie specific a umanului. Semnificatia politic a culturii: a rspunde pe alt plan unui
moment istoric dificil. Valoarea sacr si soteriologic a crtii astzi, cnd nvtmntul
oral si folclorul au disprut. Posibilitatea supravietuirii prin intermediul culturii (numai
c Noica a fcut toate astea dinuntru).
Seara, Noica urc la mine pentru rmas-bun. i spun ct de mult m aflu sub febra
lecturii lui Eliade. Se bucur imens si-mi propune s-i semnalez ntr-o scrisoare lui
Eliade ideile care m-au frapat, spunndu-i c e pcat s le lase risipite sau ngropate
ntr-o oper de eruditie. Cu alte cuvinte, s-i propun marea postfat la oper. Dac nu
fac scrisoarea n dou zile, nu am s-o fac pesemne deloc.
 i spun c am avut senzatia, citind convorbirile, confruntrii cu un monstru
cultural. Att Eliade ct si Cioran si-au obtinut ideile pn la 30 de ani. Au avut un start
mai bun dect mine. Eu mi-am simtit nceputul bun dup 40 de ani. n orice caz, sper c
te-ai convins, cu ocazia asta, cine e omul si ct de mare e. Nu ne mai compara: avem alte
destine. Gndeste-te ce-ar fi fcut, cu proiectele lui, o dat rmas aici. Ce s-ar fi fcut
fr biblioteci? Eu m-am multumit cu clasicii mei.
11 decembrie 28 decembrie 1978
Luni, 11 decembrie 1978
Snt din nou la Pltinis, pentru patru zile. Vineri m ntorc la Bucuresti pentru a-i
lua cu masina pe Andrei Plesu si Victor Stoichit. Urmeaz ca Plotin-ul, din programul
nostru istorico-filozofic, s-l facem mpreun cu Noica. Mi-am propus ca n zilele astea
s ncep traducerea volumului Heidegger de la Univers (despre originea operei de
art, poezia lui Hlderlin si altele), precum si Platon IV, Phaidros. Heidegger-ul l ncep
cu piesa de mici proportii Die Kunst und der Raum. Snt fericit s am n fat cteva
luni libere numai pentru lucruri de inim. Si totusi, orict de important ar fi
transpunerea romneasc a lui Heidegger si Platon, nu ncetez s m ntreb dac am voie
s amn n felul acesta proiectul tratatului despre limit (Peratologia) si lucrarea
aplicativ si anticipativ despre simbol (dup tragic, un fel de peratologie regional II).
Simple ndoieli retorice, pentru c angajamentele snt deja fcute (interesant: Vittorio
Klostermann, nainte de a ceda editurii romnesti drepturile pentru traducerea lui
Heidegger, a cerut informatii despre Ausbildung-ul traductorului). Tot pentru aceste
zile am luat Oceanografia lui Eliade n vederea volumului Eliade antebelic de la
Univers. n sfrsit, pentru sugestii stilistice, paginile traduse de Vasi Zamfirescu din
Freud (despre literatur si analiza procesului creativ), care ar urma s apar tot la
Univers, n 1979.
Miercuri, 13 decembrie 1978
Ieri si astzi am stat 12 ore traducnd, ngrozit, din mica scriere a lui Heidegger,
Die Kunst und der Raum. Senzatia continu de text principial intraductibil, de htis
care se limpezeste uneori pentru a se ncurca pe urm mai ru. Disperare. Snt uluit s
constat cum Beaufret si Fdier, traductorii francezi ai scrierii, n placheta cu hrtie de
lux publicat la St. Gallen, Erker, fac greseli tiprite cu litere de-o schioap. Socant e
eroarea de la pagina 24: Dans le verbe leeren (vider) parle le Lesen (lire),
unde Lesen e substantiv verbal de la a culege, si nu a citi, care nu are aici nici un
sens. Iar momentele de dificultate maxim snt rezolvate prin simple transpuneri-calc,
problema ntelesului fiind lsat complet deoparte. De pild, pentru triunghiul semantic
Raum Rumen Einrumen, varianta francez, exterior simetric, dar care n
context nu spune practic nimic, este espace espacement emplacement. Astzi am
stat de la 8 seara la 12 noaptea cu Noica n fata textului german si a variantei mele.
Noica e de prere c traducerea lui Heidegger se rezolv tot prin binomul, la care tine att
de mult n ultima vreme, adevr-exactitate. Tot ce poti face e s gsesti corespondentele
prin care textul n ansamblu s tin. Trebuie gsit, cel putin n cazul sta, o anecdot n
care expresia abstract s poat fi decodat de la un cap la altul. Orice filozof, cred,
Heidegger n orice caz, si scrie gndul cu o astfel de fabul subiacent n minte. Este
deci de cutat o variant coerent de ansamblu; dac termenul ales este confirmat de
fiecare context n parte si ansamblul tine , atunci traducerea e adevrat, chiar dac nu
este exact. Altminteri faci ca francezul care pune emplacement pentru Einrumen si
cu asta te speli pe mini. Ce rezolvi de pild cu nspatiere pentru Einrumen? Eu as
pune curtirea spatiului si as vedea aici povestea primitivului care vine si se asaz
ntr-un spatiu curtindu-l dup ce nainte si l-a croit (rumen) prin htisuri. Odat
curtat, spatiul respectiv devine loc (Ort), si anume loc cu o structur organizat
(Ortschaft), determinat de relatia lucrurilor care-l populeaz (pomi, grdin, animale
domestice, coliba, prispa etc.). n orice caz, gndesc n limitele unei recuzite
heideggeriene si traducnd asa nu pot gresi, chiar dac nu traduc exact. Desi filologic
vorbind snt n continuare uimit, simt c Noica e singurul la ora actual care are puterea
s domine, aici, un text heideggerian. Nu poti veni cu mna goal n fata lui Heidegger.
Dar atunci nseamn c hermeneutica ncepe o dat cu actul traducerii.
La prnz, cnd ieseam cu Noica de la cantin, n us ne salut un zidar: V tot vd
pe aici de la o vreme, i spune el lui Noica. Pesemne c snteti frizerul statiunii?
Joi, 14 decembrie 1978
I-am lsat asear lui Noica textul lui Freud despre interpretarea primei amintiri a
lui Goethe n Poezie si adevr, cea cu aruncarea farfuriilor pe geam. Asteptam reactia
exploziv, fiind vorba, n dou sensuri diferite, de dou patimi, Goethe si Freud. Lucrul
s-a petrecut ntocmai. Eroarea i s-a prut dubl: nu numai c ar fi vorba despre o simpl
explicatie (asta si numai asta este), n locul unei ntelegeri, dar n plus este vorba si
despre o explicatie proast, fortat. l ntreb care este prima lui amintire. Este legat de
o eroare de limb german. Stteam pe olit, vine guvernanta si m ntreab ce fac. Ich
denke mich, i-am rspuns. Great! Prima amintire a lui Noica nu putea fi legat dect
de cogito si de limba filozofiei!
Smbt, 16 decembrie 1978
Sosim la Pltinis Andrei Plesu, Victor Stoichit si cu mine seara la ora 9.
Stm n camerele 11 si 12 ale vilei 23, deci alturi de camera lui Noica, n vila sseasc,
asezat pe un mic platou nconjurat de brazi, pe care se ajunge urcnd un drum serpuit.
Sntem ncrcati de sacose, alunecm, rdem si ne grbim s dm ochii cu Noica, excitati
de pe drum de prefigurarea acestei ntlniri. Sntem ntmpinati n capul scrilor si
srutati printeste pe frunte. Noica se grbeste apoi s ne arate camerele calde, n care
ntretinuse focul toat ziua, mrturisindu-ne c s-a simtit ca un mare orchestrator de
focuri si c toat ziua a dirijat cele trei sobe. Ne las s despachetm si ne anunt apoi,
cu seriozitate ludic-ironic, n jurul unei tuici de Zalu, trismeron-ul, programul pe
care, sub inspiratia onomastic a decameronului, ni l-a fcut pe urmtoarele trei zile.
Iat-l:
Pltinis, 1720 dec.1978
TRISMERON
DUMINIC
9 11 Program administrativ
11 1 Fundamentele filozofice ale istoriei artei
1 5 Dejun, repaus, lecturi
5 7 Meditatii pltinisene
8 9 1/2 Discutie liber
LUNI
11 1 ntregiri nefilozofice ale istoriei artelor (teologie, istorie,
literatur, stiint, revolutie tehnico-stiintific)
5 7 Meditatii bucurestene
8 9 1/2 Proiecte comune
11 1 Plotin
MARTI
8 10 Proiecte proprii. Cincinaluri.
5 7 Prezentri din ultimele lucrri
 Angajamente
Noica se retrage apoi s-si citeasc imensa corespondent pe care i- am adus-o din
Bucuresti. Rmnem singuri, ca trei ctelandri mari care s-au tvlit putin prin ograda
spiritului. Am 36 de ani, ei 30, snt trecut de prima tinerete, dar n preajma lui Noica m
simt, pesemne ca si Andrei si Victor, un elev mare, fericit s zburde cu msur sub
ochiul dirijist al Btrnului. Uneori mi-e putin rusine de aceast tutel prelungit, m
gndesc c e vrsta la care cei mari si luaser zborul, dar n acelasi timp simt c nu a
venit momentul desprinderii; mi spun c n domeniul spiritului marile gesta vin trziu,
c n vremurile bune n filozofie se ucenicea peste 10 ani n preajma unui maestru (Plotin
11 ani n preajma lui Ammonius, ncepnd de la 28 de ani), si alte copilrii consolatoare
de felul sta. Mi-e de fapt fric de propria mea mediocritate si ncerc s m gndesc c n
afar avem poate o maturitate pe care noi nu o percepem etc. Cum vom arta dup ce el
nu va mai fi, cnd rsftul putin ridicol de acum va trebui s dispar? Ce e oare tot acest
tremur ncordat, cu cntriri si evaluri de sanse si proiecte, cu ambitii si orgolii
mrturisite sau nu? E cu adevrat o nevoie aici, e o form de autenticitate? E doar saltul
n alt vrst si retrirea cultural a unui instinct ludic originar? Sau e, grav vorbind,
trirea istoric a unei ipostaze ontologice a spiritului, nevoia de a relua pe cont propriu
problemele unei generatii care a ncercat, patetic, s nfrng izolarea proprie culturilor
mici? Nu stiu nc, dar n preajma acestor prieteni ai mei si a celui care ne antreneaz
ntru spirit e bine si e srbtoare.
Seara, rmn pn trziu cu Andrei s confruntm selectiile fiecruia din
Fragmentarium-ul lui Eliade, pentru volumul antologic de cca 400 de pagini de la
Univers Mircea Eliade, Studii si eseuri (19341943).
Duminic, 17 decembrie 1978
Astzi este deci h proth hmera a trismeron-ului. La ora 11 ne ntlnim cu totii
pentru a discuta fundamentele filozofice ale istoriei artei. Tema este, destul de
transparent, o strategie a lui Noica de a-i atrage pe Andrei si pe Victor n filozofie sau
n idee. Problema este deci: cum puteti ajunge n filozofie cu specialitate cu tot? si,
ca punct de pornire, n ce msur simtiti c ati ajuns n idee cu ceea ce deja ati scris?
Discutia e cam aporetic; se invoc tentativele clasice de conjugare art-filozofie sau de
transcendere a istoriei artei n filozofie, n spet n filozofia culturii sau istoria culturii.
Se constat c, practic, dac nu se abandoneaz specialitatea, nu se poate trece dincolo
de nivelul Burckhardt, Dvorjk, Warburg, Panofsky ceea ce pentru Noica reprezint
un moment complet nesatisfctor. Victor mrturiseste c, pentru el, Pontormo a fost
deja un exercitiu la limit si c pasul urmtor l-ar scoate din specialitate. Concret,
nimeni nu poate spune cum arat o iesire ctre laolalt cu. Pesemne ns c nu
asta conteaz, ci doar insistenta constant aspirati ctre idee, care urmeaz s dea
ntr-o zi roade nestiute.
Snteti obligati s triti n marele orgoliu si, uitndu-v la cer, s spuneti cu glas
tare alturi de cine sau n felul cui doriti s ajungeti. Care snt marile modele culturale pe
care ati vrea s le egalati sau concurati?
Victor pomeneste de Huizinga, Noica d din cap a ndoial si e clar, pentru a mia
oar, c nu aprob exercitiul culturii dect sub semnul filozofiei si c n numele ei i
accept sau respinge pe altii.
Dovad, debutul meditatiilor pltinisene de dup- amiaz. Nu stiu ce este
filozofia, dar pot s v spun, asa cum am fcut-o si n Goethe , ce nu este ea. Hotrt este
c nu faci filozofie cnd nu esti capabil s muti o problem din fgasul ei obisnuit. Am
gsit o excelent ilustrare la gndul acesta ntr-o remarc a lui Eliade dintr-o discutie cu
Jung. E n Secolul 20. V citesc fragmentul: La 77 de ani, profesorul Jung nu a
pierdut nimic din extraordinara sa vitalitate. El a publicat de curnd, una dup alta, trei
noi crti, asupra simbolismului aion-ului, despre sincronicitate si, n sfrsit, acest
Rspuns lui Iov, care a provocat deja senzatie, mai ales printre teologi.
M-am gndit dintotdeauna la aceast carte, mi mrturiseste profesorul Jung,
ntr-o dup-amiaz, pe terasa de la Casa Eranos: dar am asteptat patruzeci de ani pn s
o scriu. Am fost puternic zguduit cnd, copil nc, am citit pentru prima dat Cartea lui
Iov. Am descoperit c Iahve este nedrept, c el este chiar rufctor. El se las convins
de diavol: accept s-l tortureze pe Iov, la sugestia lui Satan. n atotputernicia sa, Iahve
nu ia n seam suferinta uman. De altfel, urme ale injustitiei lui Iahve persist si n alte
scrieri ebraice
Si acum vine rspunsul, cu totul extraordinar, al lui Eliade, unul filozofic, care are
superioritatea de a scoate problema din termenii minor-psihologizanti n care e pus ea la
Jung:
S-ar putea ca totul s fie o chestiune de limbaj. Poate c ceea ce numiti
nedreptatea si cruzimea lui Iahve nu snt dect formule aproximative, imperfecte,
pentru a exprima transcendenta absolut a lui Dumnezeu. Iahve este Cel ce este, deci
deasupra Binelui si Rului. El este cu neputint de cuprins, de nteles, de formulat; prin
urmare el este n acelasi timp milostiv si nedrept: e un mod de a spune c nici o
definitie nu poate s-l circumscrie, nici un atribut nu-l epuizeaz.
Revenirea si insistenta lui Jung snt lamentabile, nefilozofice, pentru c trag din
nou problema n jos, o coboar pe planul din care Eliade o mutase:
Eu vorbesc ca psiholog, reia profesorul Jung, si, mai cu seam, vorbesc de
antropomorfismul lui Iahve si nu de realitatea sa teologic. n calitate de psiholog,
constat c Iahve este contradictoriu si cred, de asemenea, c acest contradictie poate fi
interpretat psihologic
De aici pornind, voiam s v spun c ne-filozofia nu stie s fac dou distinctii:
ntre suflet si spirit; ntre intelect si ratiune si, n sfrsit, c ea nu are acces la
transcendental. Psihologia a trit ntotdeauna n mizeria sufletului si nu a avut
niciodat acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dac avea cultur filozofic, a
rmas la nivelul intelectului, si invers, fr instructie filozofic, Brncusi avea acces la
ratiune. O bun parte din istoria filozofiei rmne la intelect si este, deci, nefilozofic,
asa cum am crezut mereu despre Aristotel: c face o filozofie a intelectului si c nu are
acces la ratiune. Kant, care face, istoriceste vorbind, aceast distinctie, este criticat de
Hegel c rmne de fapt, cu toat filozofia lui, la intelect.
Voiam s v vorbesc ns mai ales despre transcendental. Nu se poate face
filozofie fr transcendental, deci fr o tragere a lucrurilor n dincoacele sinelui
dttor de temei. De la Kant ncoace, filozofia nu mai merge ctre transcendent, ci
progreseaz regresiv, prin retragerea n orizonturile tot mai largi ale lui dincoace.
Heidegger este cel mai bun exemplu, astzi, de regresivitate bun, si este jalnic s vezi
cum nu au nteles nimic din el, n acest sens, un Bochenski sau Stegmller, care l pun pe
acelasi plan cu existentialismul de spet Sartre sau Kierkegaard. De la teama determinat
(Furcht), trecnd prin Angst pentru a ajunge pn la Zeitlichkeit, ca orizont al lui Sein,
este un drum paradigmatic de mergere de-a-ndratelea. Ontologia fundamental a lui
Heidegger este o astfel de sond transcendental, care d seama de destinele filozofiei
moderne de la Kant ncoace. Freud, marxismul, structuralismul snt si ele pn la urm
expresii ale coborrii n sine, ale acestei progresii regresive.
Acum, pentru c tocmai am citit comentariul lui Freud la o amintire din copilria
lui Goethe n Poezie si adevr si pentru c snt indignat, vreau s v spun c o
interpretare nu trebuie s fixeze niciodat faptul respectiv n exactitatea unei explicatii, ci
doar s-l ridice la ntelegere . Hermeneutica proast are ambitia explicatiei, care ca
explicatie vrea s rmn singura, ratnd adevrul n favoarea exactittii. Hermeneutica
bun se multumeste cu ntelegerea si las astfel faptul deschis unei interpretri care se
multiplic prin varietatea actelor ntelegerii. Coerenta lecturii respective conteaz, o
lectur care nu limiteaz categoric, ci doar propune. Dac citesc de pild Suplicantele
lui Eschil interpretndu-le ca ntrupare a variantei proaste, negative, a devenirii ntru
devenire (refuzul feminittii ca procreare, deci ca intrare n devenirea bun ntru
devenire), simbolizat prin reiterarea nesfrsit a gestului de umplere a butoaielor fr
fund propun o interpretare-ntelegere, care e doar o limitatie care nu limiteaz. Freud
vine n schimb si spune asta (si numai asta) este. Lui Vasi Zamfirescu, care a tradus
acest Freud fr s-i gseasc nici o alt utilizare, fr s-l poat aplica sau folosi n
perspectiva unui gnd propriu si care a refuzat cu ncptnare s-si anexeze problemele
pe care i le-am propus, am tinut s-i scriu pe marginea dactilogramei: Astfel de texte
trebuie s traduc acela care nu se cufund n Kant, Schiller, Goethe sau problema
Seele-Geist.
Seara, la ora de conversatie liber, Noica ne citeste scrisoarea lui Eliade (sfrsitul
lui noiembrie), n care acesta anunt c a terminat prefata pentru editia romneasc a lui
Zalmoxis, precum si punerea pe roate a unui proiect de tratare a momentelor etnografice
si folclorice romnesti n perspectiva unei istorii universale a religiilor. n final, Eliade l
ntreab cu iresponsabil candoare pe Noica de ce nu-si pregteste o editie francez a
Sentimentului romnesc, ca si cum asta ar depinde de vointa si dorinta lui Noica.
Luni, 18 decembrie 1978
Dimineata la ora 11 ne strngem pentru a discuta despre ntregirile nefilozofice ale
istoriei artei teologia, istoria, literatura, stiinta. Amnuntim si punem la punct seria
teologic din lista de lecturi ntocmit de Noica cu putin vreme n urm. Cred c
secolul 21 va fi unul al regsirii spiritualittii, dup ce secolul 19 fusese unul al
istorismului, iar al nostru, unul al stiintei. Ct despre istorie, Noica ne ntreab dac se
poate face istoria artei fr istorie, de vreme ce filozofia istoriei fr istorie e limpede c
nu poate exista. Victor mrturiseste c pentru el istoria se rezolv ca form de
documentare n imediatul unui subiect. n schimb, cu literatura ne spune Noica ,
lucrurile nu pot sta asa. Cu literatura trebuie s fii mereu n avans; ea trebuie s fie
asemenea unui prisos cruia s te adresezi de cte ori ai nevoie. Autorii mari se recitesc
periodic; n rest, m ncred n recomandrile prietenilor si obtin astfel o selectie pe care
singur nu as avea rgazul si energia s-o fac. n privinta stiintei, snt ncntat s vd cte
concepte fundamentale s-au nscut n ea plecnd de la lumea foarte putin neutr a
omului si cum, apoi, ele se ntorc, mbogtite, asupra spiritului. Am nceput s-mi fac
caiete cu astfel de cuvinte, cutnd prin dictionarele diverselor stiinte, si m tenteaz
gndul unei Rostiri filozofice care s-ar putea scrie n marginea acestor expresii. Astzi,
un cuvnt al stiintei spune, paradoxal, mai mult dect unul al filozofiei, ale crei
concepte nu au rodit si care, n general, amenint s se nchid ntr-o terminologie
tehnic, lipsit de iradiere. Cte, de pild, din conceptele lui Heidegger au prins? Nici
unul, cred. Mie unul mi spune mai mult expresia limit de rupere din fizic dect cea
filozofic de situatie limit.
n general ns, pentru c vorbim de comportamentul n fata unui material vast,
singura solutie de a nu te lsa nvins de el este s fii mereu n atac, s nu fii pasiv,
lsndu-te cotropit. Cultura, sub latura informatiei, te nghite dac nu o ataci cu cteva
idei. Este ca si cu viata la btrnete: te sclerozezi dac te lasi npdit de amintiri, triri
etc., de valul imens al trecutului, al vietii ntregi pe care ai trit-o. Singura solutie de
nembtrnire este s ataci tu viata, s o supui unor initiative perpetue.
Marti, 19 decembrie 1978
Astzi a fost zi de Plotin. Am vorbit pe rnd n marginea cte unei teme preferate
din Enneade. Eu, despre Viata lui Plotin compus de Porfir si apoi Despre frumos (I,
6), Victor despre locuri plotiniene n arta bizantin, iar Andrei cu patos si rigoare
remarcabile Despre Bine si Unu (VI, 9).
n final, Noica ne-a vorbit Despre daimon (III, 4). n Apologie nu se vorbeste
despre daimon-ul lui Socrate, ci despre daimonicitate (daimnion), nteleas
ndeobste ca instant pzitoare inhibitiv (nu face cutare lucru). O a doua ipostaz a
daimoniei eline, una care apare si la Goethe, este cea din Symposion, n care daimonul
este forta activ ce acoper intervalul dintre oameni si zei, deci o fiint plasat n
metaxy, n interval. Cu Plotin apare o a treia ipostaz a daimoniei, sub forma unei
neasteptate ntregiri. Daimonul este acum o form inedit (alta dect varianta primului
motor aristotelic) de ilustrare a paradoxului scoaterii miscrii din nemiscare. Cci
daimonul este legea impasibil care prezideaz legea sub care te asezi cu fapta si
alegerea ta si, totusi, el e cel care lucreaz n aceasta din urm si o face cu putint. Ne
alegem daimonul alegndu-ne viata, spune Plotin. Alegndu-ti viata ti alegi deci si
instanta ei imediat superioar. Aceast instant e daimonul. Asa nct, Dumnezeul
ndeprtat, dac te apropii de el, devine daimonul tu. Din conditia daimoniei nu iesi
dect dac intri n ordinea suprem. Despre aceast a treia form de daimonie am vrut s
v vorbesc ca fiind legat de numele lui Plotin.
Acum, as vrea s v spun de ce nu m-am putut apropia niciodat prea mult de
filozofia lui. Dou obiectii am s i fac. Prima: m-a enervat ntotdeauna la el caracterul
de predic, de exhortatie, de constrngere moral, care nu se potriveste cu caracterul
liber al speculatiei filozofice. Platon, de pild, nu te oblig, asa cum face, cznd n afara
speculatiei bune, predicatorul Xenophon. Plotin e si el erbaulich,
edificator-consolator, trdnd astfel speculatia ultim. A doua obiectie, legat de
prima, este c nchide speculatia ntr-o constructie cu caracter hieratic. Totul la el este
ancorat n cer, orizonturile lui snt nchise si ceea ce obtine n final este o nchisoare a
gndului, nu o speculatie deschis, ca la Platon si Hegel.
n general vorbind, se poate spune c aici, la Plotin, se nchide linia filozofiei eline,
n care cresterea este clar: natura ca obiect al speculatiei la presocratici, omul la
Socrate, n sfrsit, Dumnezeu la Plotin. La Plotin, lucrurile trebuiau s se opreasc;
dup el, filozofia era obligat s deschid un alt ciclu.
Joi, 28 decembrie 1978 (Bucuresti)
Noica a venit pentru trei zile n Bucuresti. l vd, pe la orele 11, la el acas. Mi-a
adus de la Sibiu Istoria materialismului, a lui Lange, din biblioteca lui Emil Cioran.
Carte semnat si subliniat, pe care Cioran ar tine-o pesemne cu emotie n mn, ca pe un
fragment de tinerete resuscitat. i napoiez lui Noica L'preuve du labyrinthe si m
ntreab cum a reactionat Stoichit la ea. Excelent, i spun. Prea reactioneaz Victor
bine la toate! ncep s-i reprosez c nu are huliganism. La 30 de ani trebuie s fii mai
huligan n cultur. Ca Andrei, i sugerez. Da, ca Andrei. i povestesc despre
vitalitatea extraordinar a lui Andrei, care pe drumul de ntoarcere de la Pltinis a cntat,
a povestit filme de groaz, a recitat si a anecdotizat fr ncetare timp de sase-sapte ore.
i pomenesc despre cteva reactii excelente la cartea lui cu maladiile. Ieri, Alecu
Paleologu m-a provocat s-i spun gndul din tratatul meu despre fiint. Am constatat
ceva ciudat: c lucrurile noastre se nasc din spirit de contradictie, ca n vorba lui Hegel (e
n Eckermann) care, ntrebat de Goethe ce este, pn la urm, dialectica dumitale?, a
rspuns: Spiritul de contradictie al omului trecut asupra naturii. n Maladii, pentru c
ndeobste se pleac de jos, am simtit nevoia s plec de sus, nnobilnd maladia, fcnd-o
s descind din cer. n Tratat, pentru c fiinta e n general sacralizat si solemnizat, am
plecat, dimpotriv, de jos, de la fiinta umil si precar.
mi d s citesc o scrisoare a lui Cioran, cea cu sentimentul paraguaian al fiintei,
plin de nerv si ironie nimicitoare. Noica ar sta la Pltinis, asezat la patru mii de picioare
deasupra lor, si pesemne c, aspirat pe cte un sezon ntreg, aerul Pltinisului i
provoac un soi de delir. Frumos Sentimentul romnesc, dar sfatul lui, al lui Cioran,
este ca Noica s se ocupe de logic, unde se poate delira si mai n voie.
17 februarie 25 februarie 1979
Smbt, 17 februarie 1979
Repriz Pltinis, ndelung pregtit, mpreun cu Andrei, care sper s obtin
printr-o izolare de sapte-opt zile ncheierea volumului despre filozofia peisajului
(Pitoresc si melancolie). Eu am venit cu Phaidros si cu o doz masiv de lecturi
Kierkegaard, din care trebuie s recoltez un articol si o microantologie pentru numrul
din Secolul 20 centrat pe Danemarca. Sosim seara la 10 cu masina, lsnd n urm un
Bucuresti isterizant, care ne hrtuie si ne macin timpul cu false probleme. n Pltinis
este furtun seac, fr zpad, copaci frnti si bezn desvrsit. Sntem obositi, la
receptia hotelului nu e nimeni si situatia ncepe s devin putin dramatic. Locul pare
devastat si prsit. Urc cu Andrei colina ctre vila lui Noica, tinndu-ne de mn, cu
minile libere ntinse n fat, pentru a nu ne izbi de copaci. Sntem precari si ridicoli.
Noica era ngrijorat (ne astepta de la 3 dup-amiaza). Preia rapid situatia si, n timp ce si
pune hotrt paltonul si si ia lanterna, mormie adagial, parc pentru a forta reusita: De
altminteri, am o mie de solutii! Trieste un moment de limfatism febril. Ne lsm n
mna lui, ca niste copii obositi. Peste o jumtate de or avem la hotel dou camere calde.
Lumea din care veneam ne-a cedat dup un scurt protest; trecerea dincoace s-a fcut
convulsiv.
Duminic, 18 februarie 1979
La ora 12 urcm n cmruta lui Noica. Ne trece n revist corespondenta primit,
n primul rnd scrisoarea lui E.C. din 30 ianuarie 1979, care pune capt unei bosumflri
de cteva luni si amenintrii de a ntrerupe suita celor mai strlucite pagini epistolare,
poate, din cultura noastr. Aici e vorba de cteva consideratii n marginea Maladiilor.
(C'est un excellent ouvrage qui, mon sens, reflte mieux ta forme d'esprit que le
prcdent i.e. Sentimentul romnesc.)
Noica si preia apoi functia de antrenor cultural si se intereseaz de intentiile
noastre pentru zilele care urmeaz. Aflnd c Andrei trebuie s-si termine cartea, i urc
portia la 50 de pagini pentru toat sptmna (Pippidi se plngea c nu scrie dect sapte
pagini pe zi si tu vrei s scrii doar patru?). Gseste apoi rapid un artificiu de stimulare:
Vin n fiecare sear la voi o jumtate de or si Andrei, dup ce ne citeste ce a scris n
ziua respectiv, ne povesteste ce urmeaz s scrie a doua zi.
Dintre scrisorile primite de Noica si care ni s-au perindat prin fat, mi amintesc de
aceea a chitaristului din Oradea, Florian Chelu. La Noica se peregrineaz. n sjour-ul
pltinisean anterior, Noica m-a chemat ntr-o zi n camera lui si mi-a prezentat un tnr
de vreo douzeci si cinci de ani, cu figur cristic, slab, nalt, cu orbitele adncite si plete
blonde. Avea n ochi un mic tremur de au-del si luase drumul pn la Pltinis pentru a-l
cunoaste pe Noica. i stia crtile pe de rost, citea Platon si cuta poate gestul din afar
care s dea un sens micilor sfintenii rsrite n el. A but un ceai cu Noica, au vorbit vreo
or si a plecat apoi la Oradea. Astzi am n fat scrisoarea lui cu gust de tmie si de
edificatio si m izbeste un citat care se afl aci, din Simeon Evlaviosul. M recunosc n
el cu acea deliberat si metodologic livrare de mine n mna lui Noica, de cu ani n
urm, pe care am resimtit-o ca pe o nevoie adnc cu mult nainte de a-l cunoaste si care,
o dat satisfcut, am nteles-o ca pe o mare bucurie si ca explicatie si conditie a reusitei
n lumea spiritului, unde emanciparea, cnd e, e cu att mai puternic cu ct mai smerit a
fost slujirea obedient la curtile altuia. Aceast voit orbire am gsit-o n citatul din
scrisoarea chitaristului Chelu: n fiecare zi s vdesti printelui tu duhovnicesc tot
gndul tu, si ceea ce-ti va spune el s primesti ca din gur dumnezeiasc, cu toat
ncredintarea, si s nu le spui acestea altcuiva, zicnd: ntrebnd pe printele asta, mi-a
spus asta si asta; si s descosi cu acela dac a spus bine sau dac n-a spus bine,
ntrebndu-te: ce trebuie s fac ca s-mi ajut? Cci aceste cuvinte snt pline de necredint
fat de printele tu si vtmtoare de suflet. De obicei aceasta se ntmpl
nceptorilor.
Din acest punct de vedere, cred c nu am gresit. Din supunerea mea
neconditionat, dintr-o deliberat suspendare temporar a instantelor critice, mi-au iesit
germana, greaca, lectura la surse, o anumit atitudine n fata culturii, toate cte nu le-as fi
avut pesemne niciodat, dac as fi venit n fata lui Noica, la cei 25 de ani pe care-i
aveam, cu vanitatea unei false maturitti. Si n acest punct cred c a intervenit eroarea
lui Andrei. Cu dotarea lui de exceptie, el a simtit nevoia s se confirme opunndu-se.
ntlnirea lui cu Noica a czut n raza acestui refuz de principiu, a unei nclinatii
dizolvante care, ntr-o msur, e semnul oricrei personalitti precoce. Desi a teoretizat
de timpuriu si ntr-o manier aproape romantic, necesitatea ntlnirii cu autoritatea
gurului, spiritul negatiei care-l domin i-a refuzat din capul locului conditia unui
discipolat pacient. De aceea, tot ce a primit de la Noica, Andrei nu a primit ca din gur
dumnezeiasc; si de aceea a primit mai putin. ns Andrei avea deja n el ceea ce eu
urma s primesc din alt parte sau ceea ce trebuia s m resemnez c nu voi avea
niciodat.
Ctre sear, Noica a urcat la noi, la hotel. Ne povesteste cum, cu o or nainte, se
desprtise de un inginer care, cutndu-l la Bucuresti, fusese ndrumat ctre Pltinis. (A
lua drumul pn la Pltinis tren + autobuz este un ordalitiu, asemntor n alt plan
probei celor 10 ore de greac, la care trebuia s se supun orice tnr doritor s rmn
n preajma lui Noica. Mai toti au renuntat; principiu cultural de selectie.) Inginerul
om de vreo 35 40 de ani scrisese o lucrare intitulat Despre echitatea ntocmirii
lumii, pe care i- a adus-o lui Noica, rugndu-l s-i spun gndul lui despre ea. Sosise de la
Bucuresti la 5 fr un sfert, si la 5 si jumtate pleca napoi, urmnd s ajung acas pe la
2 noaptea. Lucrarea inginerului Z. este nsotit de dou-trei pagini adresate lui Noica.
Ele ncep astfel: Domnule, Stiu c timpul dumneavoastr este pretios. Cred c snteti un
gnditor cu un rol important n marea confruntare care se desfsoar n lume ntre viat si
moarte. Si eu m consider un modest lupttor pentru viat, cu lumina pe care o am, att
ct este ea. n fiecare om este ndrepttit tendinta de a se apropia de izvorul vietii sale.
Sper de aceea, domnule, c ntorcndu-v putin ctre eforturile nceptoare ale gndirii
mele, materializate n lucrarea pe care v-o trimit, nu mi veti refuza ndrumarea
dumneavoastr. Lucrarea, pe care am rsfoit-o, este o suit de microdialoguri de tip
socratic purtate n uzin, prin care se ncearc ce senzatie stranie! o anamnetic
scoatere la suprafat a iubirii ascunse n strfundurile fiintei umane n configuratia ei de
aici (faptul prezentei iubirii n oameni si legtura lui cu viata). Paginile, fatal diletante
(dar asta conteaz?), snt pline de reconfort, cu att mai mult cu ct vin de la un
ne-cultural. Ct vreme un productor de bunuri materiale si mai pune problema
sensului vietii, lumea mai are o sans de eternitate. (A gndi semnificatia iubirii
scrie undeva inginerul Z. nseamn a lumina legile pstrrii si sporirii vietii.)
Noica ne povesteste apoi micul turneu timisorean de cu o sptmn n urm,
provocat de invitatia doctorului Lzrescu. Am vorbit n fata a vreo zece-cincisprezece
psihiatri si am ncercat s le spun, folosindu-m de exemplul lui Jaspers, c nu poti
ajunge la filozofie printr-o urcare continu psihiatrie, psihologie si de aici, prin nc
un pas, la filozofie. Filozofia, n strania ei nebunie, presupune o rsturnare, o periagog,
presupune un Damasc. Nu ajunge s ai acces la un anumit grad de generalitate, s ai
idei generale, pentru a face filozofie. Filozofia nu se face n marginea cte unei stiinte, ca
simpl prelungire a acesteia ntr-un gnd mai nalt. Filozofia nu se face cu psihologie, se
face cu filozofie, deci cu o prealabil orbire, cu acel Damasc care presupune conversia,
ruptura, trecerea ntr-un alt limbaj, pe care Hegel l-a determinat ca limbaj al ratiunii,
deosebindu-l de cel al intelectului. Cnd intri n filozofie ti schimbi numele, nu te mai
poate chema Saul sau Kepha; ti spui Pavel sau Petru. Sigur c nu e usor s explici ce
nseamn s ai organ filozofic. Poti spune c Platon, Hegel si Heidegger au sigur, cum
tot sigur este c un Descartes sau un Leibniz nu au. N-am ncetat s m ntreb toat viata
dac Aristotel a avut sau nu organul acesta si nclin s cred mai degrab c nu, desi
recunosc c peste problemele lui nu poti trece. n orice caz, este limpede c foarte adesea
i se pun filozofiei ntrebri n limbajul nefilozofiei, asa cum fceau pesemne consilierii
de curte de pe vremea lui Hegel sau cte o cucoan cult care voia s afle unde anume
ancoreaz Spiritul hegelian n istorie. Si ru a fcut Hegel cnd a acceptat s rspund la
o ntrebare pus n limbajul nefilozofiei si a ajuns s vorbeasc despre statul prusac cnd,
de fapt, este clar c n limbajul filozofiei nici ntrebarea respectiv, nici rspunsul nu-si
au rostul. Si bine face Eliade cnd nu cade n plasa limbajului nefilozofiei si refuz s
spun, de la nltimea spiritului tuturor religiilor, n ce anume crede el.
Ast-sear, Andrei s-a apucat s citeasc paginile de pn acum ale jurnalului meu.
Gndindu-m c le va judeca stilistic, am avut trac. Dac se petrece ceva aici si numai
dac se petrece atunci e vorba de ceva de dincolo de stil; e ncercarea, poate
nevoias, de a sugera o lume nchis, epifenomenal, greu de nteles din afar, o
existent compus din evenimente imponderabile, un soi de aventur exemplar a
spiritului, o epic protreptic si propedeutic. Dup lectura paginilor am stat de vorb
cu Andrei pn ctre 2 noaptea. Discutie dizolvant, aporetic, un inventar al
handicapurilor noastre culturale un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale fcute la
vremea lor, lipsa deprinderilor de lucru sistematic si mecanic, capabile s nfrng
humoralitatea dereglant a fiecrei zile. mi aduc aminte de o vorb a lui C. cum c
generatia noastr (dar mai exist astzi o generatie?), ca s-i poat ajunge, ar trebui s
mearg tot att de departe n reusit pe ct au mers ei n esec. Ne gndim c Cioran si
Noica snt doi poli teoretici ntre care atitudinal s-a miscat cultura noastr:
luciditatea pesimist si optimismul im Trotz. Nu crezi, mi spune Andrei, c pn la
urm n optimistii de tipul lui Noica se realizeaz splendoarea umanittii? Ei snt marii
benefici, naturile bune care ne mn sau ne trag nainte. mi vine iar n minte ndemnul
lui Noica din scrisoarea pe care mi-a scris-o n 1967, la sase luni dup ce l cunoscusem:
Snt attea de fcut n lumea aceasta! Druieste-te, Rafail, druieste-te!
Dar pedagogia lui Noica nu s-a rezumat niciodat la patetismul unui simplu
ndemn. Fiind un antrenor extraordinar, el a stiut s ne ia din punctul n care ne aflam si
s ne propun idealurile performantei culturale fr s ne striveasc sub ele, dar si fr s
ne lase iluzia c le-am putea atinge trisnd. Noica reprezint de aceea sansa noastr
cultural. Prin el ni s-a oferit contactul viu cu un model cultural foarte nalt, care ne-a
dispensat de pseudoconfruntri cu un mediu cultural ignobil si care ne-a nvtat s
privim faptele culturii de la nltimea modelului pe care el nsusi l-a configurat si l-a
atins.
Luni, 19 februarie 1979
Ieri i-am dat lui Noica cele dou crti, relativ recent aprute, ale lui Foucault
Surveiller et punir (1975) si La volont de savoir (1976, vol. I din Hist. de la
sexualit) pe care i le-a trimis Victor Stoichit. Astzi mi napoiaz Hist. de la
sexualit. Ct tristete s vezi cum moare un spirit! Dup Les mots et les choses am
asteptat de la Foucault ceva teribil, si constati c omul se apropie de sfrsit fr s aib o
problem. E si cazul lui Sartre, care e clar c nu stie ce vrea, de vreme ce si sfrseste
viata scriind un Flaubert. Foucault urmeaz n principiu ndemnul lui Dilthey, de a
merge la marii secunzi, la olandezi de pild. Dar Dilthey nu spusese s rmi acolo, ci s
vii cu ei n cultura mare a Europei. Or, Foucault, il y reste. Rmne n documente
prfuite de epoc si ntr-un spectaculos artificial. De fapt, doar ntr-o problematic. Sigur
c problema sexualittii este a noastr, a tuturora, pn la urm a ntregii naturi, si Linn
nsusi o dovedeste cnd face clasificarea plantelor pornind n fond de la sexualitatea lor.
Dar problema asta poate deveni si a nimnui dac nu o ataci cu o idee. El rmne n
istoria problemei si n inteligenta goal. De altminteri este ciudat s constat o dat mai
mult c Apusul ncepe s triasc cultural n marginalitate, de unde pn acum ne
obisnuise cu clasicitatea. Pn si cte o nebunie ca fauvismul sau suprarealismul erau
trecute n clasicitate. Or, constat acum, cultura apusean nu mai are forta asta. Nebuniile
unui Dleuze, de pild, sau performantele de acribie ale lui Foucault din cte o carte ca
La volont de savoir (primul din sase volume anuntate!) snt simple proliferri ale
scriiturii care rmn n marginalitate.
Marti, 20 februarie 1979
Venind s ne ia la masa de prnz, Noica ne propune ca n fiecare sear, dup cin,
s ne ntlnim cte o or pentru a ne povesti ziua de lucru. n felul acesta, din
gelatinoas, ziua capt un contur si se vertebreaz.
Ast-sear, Noica ne-a prezentat cartea lui Weisgerber, lingvist de scoal
humboldtian, Die geschichtliche Kraft der deutschen Sprache (1949). Nu am retinut
nimic interesant (dect c poporul german nu s-a nscut pe baza unei unitti politice sau
geografice, ci a uneia de limb). Andrei ne-a citit apoi cele sase pagini scrise n cursul
zilei, despre cltoriile n Italia si peisajul ideal. Excelent ca ntotdeauna. ns problema
n sine mi pare s aib un plafon teoretic fatal.
Noica mi sugereaz s rsfoiesc (el tocmai a fcut-o) recent aprutul Sineanu
(Basmele romne ), pentru problema peratologicului (inexistenta limitei n spatiu si
timp; circulatia rapid de pe un trm pe altul). Am s m uit mine la capitolele de
descensio ad Inferos si de ascensiuni aeriene. Am uitat s iau cu mine, cum mi
propusesem, Maestrul si Margareta (Bulgakov). Zborul fantastic este acolo mijlocul
de a compensa existenta unui univers real, garnisit de limite insurmontabile. Margareta
trece n regnul vrjitoresc, si depseste deci conditia uman, pentru c iesirea din
sistemul de limite istoric indus nu se mai poate face dect pe o cale samanic. Interesant
ns c aici depsirea conditiei umane este declansat dintr-o initial nevoie de a
recupera conditia uman pierdut. Debutul peratologic este astfel subliminal. Saltul n
fantastic acoper dintr-o dat depsirea a dou garnituri de limite: a unei sub-limite
induse istoric si a limitei generice constitutive. Tensiunea peratologic este astfel
dubl.
 n Sineanu, Noica a cutat confirmarea intuitiei sale c formula dac nu ar fi nu
s-ar povesti (deci afirmarea initial a faptului c povestea respectiv este adevrat) nu
apare dect n basmele romnesti. Initial, mi-am nchipuit c e vorba de o simpl
formul stereotip invocat din motive de rim. Pe urm, am simtit nevoia s-o pun n
legtur cu modulatiile lui a fi din limba romn, care nu se limiteaz doar la este
sau nu este, ci are si forme ca va fi fiind, era s fie si celelalte. Dac nu ar fi nu
s-ar povesti este o ipotetic universal negativ, care ca atare poate fi convertit ntr-o
universal afirmativ: tot ce se povesteste este. Or, tot ce se povesteste este nu poate
avea sens dect n spatiul unui logos care se moduleaz pe registrele sentimentului
romnesc al fiintei, unde este nu are forta indicativ din alte limbi (care de altfel nici
nu l-au suportat si nu l-au creat pe dac nu ar fi nu s-ar povesti), ci toat gama
mldierilor care-l plimb pe a fi de la posibilul nemplinit la realitatea suspendat a
lui st s se petreac. Deci: tot ce se povesteste a fost s fie, era s fie sau va fi
fiind.
Miercuri, 21 februarie 1979
Dimineata, la micul dejun, i reproduc lui Noica obiectia pe care S. P. o face felului
n care snt numite primele trei maladii (todetit, horetit, catholit) n Maladiile
spiritului. n medicin, sufixul -it presupune un exces }n functionarea unui organ, o
disfunctie prin exacerbare, n timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul
-it rsfrng, dimpotriv, lipsa unuia din termenii fiintei, carenta de individual, de
determinatie sau de general. Aparent, i poti da dreptate. Totusi, mi se pare c este
obiectia unui pozitivist, a fizicianului din el. Golul, n cazul spiritului, este pozitiv, este
echivalent cu prezenta lui exacerbat. Catholita, de pild, nu e lipsa generalului n
general, ci a unui general anumit. Napoleon caut generalul istoriei n zona generalului,
totusi. Catholita e deci o exacerbare n regiunea generalului. Trebuie s denunt n S.P.
pe cel care caut exactitatea n pofida adevrului.
Seara, dup cin, cnd ne-am retras s facem bilantul zilei (Ce pcat e s lasi
neculeas mierea fiecrei zile!), Noica ne-a vorbit mult, relund problemele celor trei
crti pe care ni le-a prezentat astzi si spunndu-si gndul propriu n marginea lor. Mai
nti Plato Christianus (1964) a lui Endre v. Ivnka, despre preluarea si reformularea
platonismului la Printii Bisericii. i reprosez autorului un singur lucru: c,
prezentndu-l pe Platon n primul capitol, l ntelege tocmai n sensul n care a fost
transformat mai trziu de Printii Bisericii: pe linia acelui chorisms, a liniei ferme de
demarcatie ntre ideal si real care n Platon nu exist si pe care doar Aristotel o introduce
n ntelegerea platonismului. Ideile lui Platon nu existau la Platon n zona lui ekei, a unui
acolo rupt de realitatea lui aici. Augustin, cu vorba e n noi ceva mai adnc dect
noi nsine, l-a tradus autentic, n transcendental, n deschiderea sinelui. Existm n
orizontul Ideii, ntru Idee, si fiecare Idee e sporit de orice nou individual care apare si
exist ntru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, si vulgaritatea de a vorbi despre o cezur
care ar rupe realitatea de raiul Ideilor este efectul derivat al adaptrii lui Platon la
imperativele teologiei care-l preia. Istoria prelurii este ns remarcabil si este articulat
pe urmtoarele capitole: Origene, Grigore de Nisa, Augustin, Pseudo-Dionis, Maxim
Mrturisitorul, hesychasm si palamism. O s aveti nevoie de carte la orele voastre din
seria teologic.
Acum, am s m rfuiesc din nou cu Foucault. V vorbesc mai nti de Surveiller
et punir, care e si mai proast ca cealalt, si apoi vreau s reiau problema din Volont
de savoir. Dac erosul, care formeaz obiectul lui V. de savoir, rmne oricum o
problem a spiritului, n schimb cazarma sau nchisoarea, de istoria crora se ocup
Foucault n S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanatia unei obsesii n care
trieste acum Apusul obsesia de a denunta tot ce e represiune. ns grandoarea cu care
pune Marx n discutie Statul nu se compar cu felul meschin si resentimentar n care l
pune Foucault, ca o form de captatio benevolentiae, aproape n pas cu o mod
protestatar de tip studentesc si tiers tat.
Revin acum la problematica din Volont de savoir, cea a sexualittii. Las deoparte
sensul mare din trecut al problemei erosului, la Platon, Augustin sau Pascal. Problema
erosului ca eros sexual de ce este astzi att de invocat? Pentru c, spun eu, si risc
pieirea. Pentru c si atinge un prag si si vede moartea cu ochii; cum si-o vede si natura,
cum si-o vede femeia, cum si-o vede tnrul. Natura: dac obtinem sinteza clorofilian, si
se pare c va fi obtinut, n mare vorbind ne dispensm de natur. Femeia: procreatia
amenint s fie rezolvat artificial, n eprubet, astfel nct n curnd femeia se poate
vedea nlturat de la o participare direct la perpetuarea speciei. Tnrul: nainte era
bratul si vitejia cettii. Era deci tratat ca erou prezumtiv. Astzi, constiinta brut a
tnrului sau forta lui nu mai are cot la burs. El trebuie instruit, pentru a sta n fata
masinii care i-a luat locul. S ne ntoarcem la problema sexului; solutionarea ei a fost
legat mereu de procreatie, si Foucault o leag si el. Ce se ntmpl ns astzi, cnd
problema sexualittii s-a desprins de procreatie? Astzi, ea poate fi abandonat; sau
poate fi valorificat altfel. Dar pentru c, pus n termenii traditionali, problema
sexualittii si vede moartea cu ochii, ea creeaz dificultti si este pus n discutie. n
contactul sexual n care finalitatea nu mai este procreatia, omul poate face din cellalt,
din tovarsul de plcere, prilejul pentru a obtine prima treapt ctre sinele lrgit. Cuplul
poate trimite oricnd la sensul nalt al Erosului si la o deschidere ctre Idee. Iarsi,
sexualitatea fr procreatie poate rmne oricnd rezervorul hormonal al poeziei etc. n
schimb, vorbind despre sex, Freud, Reich sau Foucault snt purttorii de cuvnt ai unei
crize de crestere a umanittii: solutiile lor snt fie ale exactittii (Freud), fie ale istoriei
problemei neexplorate n idee (Foucault). Pentru c e limpede c Foucault nu-si priveste
problema din afar.
Eu am prezentat Point de vue explicatif de mon oeuvre , a lui Kierkegaard, pe
care am terminat-o astzi. Cartea, scris n 1848, cu sase ani naintea mortii, si aprut
postum (1859), reprezint gestul final al ridicrii mstii, justificarea trzie a unei
productii pseudonime. Kierkegaard, considerndu-se un autor eminamente religios, a
folosit toat viata deghizarea estetic. A intra n categoriile esteticului ale vrstei
tinere, ale senzualului si frumosului sensibil nseamn a te aseza n punctul n care se
afl ndeobste interlocutorul tu. Aceast plasare strategic }n categoriile mentale ale
publicului este singura care ti d o sans de a te face ascultat, singura care ti ofer
prilejul ca, pe baza acestei captatii initiale, s poti avansa, pe parcursul deghizrii,
punctul tu de vedere. Ceea ce poti obtine astfel nu este rsturnarea unei convingeri, ci
faptul de a-l obliga pe cellalt s fie atent. Iar a-l face atent nseamn a-l determina s
judece propria-ti cauz, alta dect a lui, una de natur spiritual. A trezi atentia pentru
problema ta printr-un prealabil act de umilitate, de pliere pe l'autre, constituie esenta
maieuticii kierkegaardiene (de precedent socratic), esenta duplicittii, a mstii, a
dialecticii, a nseltoriei deliberate puse n slujba adevrului (s vorbim estetic;
nseltoria const n a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual). Toat
opera estetic a lui K. devine astfel o metafizic a incognito-ului (Socrate este
precedentul pgn al incognito-ului cristic, teoria mstii confirmat ulterior de practica
deghizrii umane a divinului).
Andrei ne-a citit paginile scrise cu o verv demonic (retoric baroc-pgn)
despre natura ideal. Geografia Arcadiei, n preajma creia s-a produs idealizarea naturii,
era paradoxal sumar pn la austeritate. ns n realitatea geografic a Arcadiei,
spune A., n aceast austeritate, sntem cu mult mai aproape de esenta naturii dect n
Arcadia bucolizat si idealizat de peisajul european. Iar peisajul olandez, singurul care,
n Europa, nu a recurs la tropicalizarea naturii, este si singurul adevrat, n msura n
care a rmas n adecvare cu srcia ei originar.
La plecare, Noica ne-a spus c ar fi bine s decameronizm asa toat viata si c
ar fi gata s ne lum o cas mpreun, la Brdet de pild, mai nti pentru c are un
nume frumos, apoi esential este n Ardeal, ntre Fgras si Brasov, la 30 km de
Brasov (deci usor accesibil) si pentru c, n sfrsit, este ntins pe dealuri. Eu as fi paznicul
casei, iar voi ati veni ct de des ati putea. Nu v ascund c, intrnd pe panta cobortoare,
eu o s fiu cel care o s am nevoie de voi, de prospetimea voastr, de nouttile pe care o
s mi le aduceti, de crtile pe care o s le cititi. Eu ncep s m nchid, n timp ce voi v
deschideti.
Joi, 22 februarie 1979
Zi nceput prost. Am fost scosi din hotel (au venit propagandistii din judet pentru
o reciclare de dou-trei zile) si ne-am pierdut toat dimineata cu obtinerea unor camere
la vilele din preajm; apoi mutatul, apoi reacomodarea n noile camere.
Seara, Noica a revenit la cartea lui Ivnka, incitat de observatia pe care o fcusem
n seara dinainte c, n fond, felul vulgar al lui Ivnka de a-l ntelege pe Platon prin
separarea Ideilor de lumea real este si cel mai rspndit; si c atunci cnd nu este
nteles asa, vulgaritatea respectiv este nlocuit prin alta, prin traducerea lui psihologist
sau logic-realist (Ideile snt concepte logice sau abstractii psihologice, detasate din
analitica procesului gndirii rdcina profan a raiului platonic etc.).
Dac l ntelegi pe Platon n sensul unei transcendente a Ideilor, atunci o
interpretare att de grosolan nu ar putea s explice rsunetul milenar al platonismului.
Dar nu numai att: o asemenea ntelegere mi se pare absolut aberant. n Platon, Ideile
snt de fapt valori. Or, cum poti spune despre curaj de pild, n Laches, c are o
subzistent transcendent? Sau prietenia: n fiecare prieten este o Philia pe care o
adeverim cu fiecare din noi si n orizontul creia trim. Sigur c orice valoare de acest tip
este un tpos noets, dar eu l nteleg ca pe o realitate ontologic pe care o definesc prin
element asa cum e viata, rationalitatea, logosul limbilor, relatiile de productie dac
vreti , n care trieste fiecare. Elementul, cu ajutorul cruia nteleg si Ideea, este
realitatea care se distribuie fr s se mpart, ca lumina soarelui, ca un cntec, ca o
valoare. Prietenia, desi o consumm cu totii, nu o regsim oricnd intact? Ideile snt deci
realitti mai puternice dect noi, care au o subzistent fr consistent. Nu au un contur
care s poat fi perceput prin analizatorii obisnuiti. Nu vezi relatiile de productie, dar
nici nu poti spune c nu exist si nici nu poti spune c realitatea ta de individ e mai
puternic dect viata, limba sau rationalitatea. Cu alte cuvinte, esti ntru ceva care e
mai puternic dect tine, dar care se adevereste prin tine, prin fiecare caz individual.
Cum s putem vorbi atunci att de usor despre consistenta obiectiv a Ideilor? n
fond, Platon se ntreab: poate cineva dintre noi pretinde c e omul adevrat, prietenul
adevrat etc. ? Pot eu, ca fiint aproximativ, s exist, n timp ce omul adevrat nu
exist? Pot eu s nu triesc n ceva mai adnc si mai adevrat dect mine? Ideea e usor de
nteles prin Fundamentalontologie; e un tpos noets, care nu e ns altundeva si care
nu se acoper totusi cu nivelul prim de existent.
Trebuie deci s te plimbi delicat prin Platon: Ideile snt detectabile ntr-o fiint
de-a doua instant si cu un limbaj de-a doua instant, la care Aristotel nu avea acces, de
vreme ce se ntreba prosteste de ce e nevoie s dublezi realittile cu Idei (entia non sunt
multiplicanda), lsnd s se nteleag c platonismul e o complicatie inutil, cam n
genul celei n care vrnd s numeri oile dintr-o turm, numeri picioarele si mparti la
patru. Ideile nu snt asa dect dac le ntelegi n transcendent, dar nceteaz s fie astfel
dac le ntelegi ca realitti care se distribuie fr s se mpart. Cu exceptia lui
Augustin, toti ceilalti Printi l-au nteles pe Platon prost, ca ontolog al separatiei, lucru
ntr-un fel firesc. Nefiresc este ns ca si Ivnka, n secolul 20, s nteleag platonismul,
care e un concept deschis, n nchistarea lui istoric, molipsindu-se deci la rndu-i si
prelund o ntelegere care, filozofic vorbind, e vulgar.
Vineri, 23 februarie 1979
Dup micul dejun, Noica a urcat la noi s-si aleag cteva crti pentru diminetile
urmtoare. (Ne spune c prefer s scrie dup-masa, pentru c dimineata are n el o
curiozitate si o aviditate cultural care l ndeamn la citit si rsfoit.) A ales La gnose a
lui Leisegang si Norm and Form a lui Gombrich, Le Bouddhisme (mi scap numele
autorului).
n cursul diminetii mi-am notat cteva idei din partea a doua a lui Point
explicatif Anticiparea ctorva teme din fenomenologia lui das Man din Sein und
Zeit: proliferarea mass-media (presa) si efectul ei asupra configuratiei constiintei:
anonimatul, impersonalul, degajarea de responsabilitate, hipertrofierea abstractiei n
pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea constiintei,
apologia obiectivului, a caracterului public si toate celelalte din cte se hrneste bun
parte din filozofia secolului 20. Apoi: rdcinile biografice ale teoriei mstii: exacta
corespondent ntre o melancolie incurabil si virtuozitatea de a o ascunde; constiinta
misiunii sale de melancolic: gndul c fiecare generatie cunoaste doi-trei oameni
sacrificati pentru ceilalti si destinati s descopere n teribila lor suferint acea realitate
din care ceilalti vor avea de cstigat (astfel m ntelegeam n melancolia mea si pentru
acest rol m vedeam ales). K. spion n slujba divinului. Deformarea pe care o
aduce cu sine reflexivitatea: lipsa de acces la imediat, deci la vrsta copilriei si a
tineretii, la timpul simtit n instantaneitatea lui. n schimb, reflexivitatea are avantajul de
a fi o propedeutic la eternitate, pentru c spiritul pe care-l trezeste nu se recunoaste n
elementul timp ca n propriul su mediu (fericirea mea creste cu fiecare zi cu care
mbtrnesc, cci temporalitatea nu este si nu va fi niciodat elementul spiritului, ci,
ntr-un sens, al suferintei sale). Interesant de vzut c n cultura european abolirea
timpului e opera reflexivittii si c spiritul este determinat esential ca reflexivitate.
Dup-amiaz am discutat cu Andrei n marginea lui K. despre raportul dintre
speculatie si edificare (vezi Prefata la Trait du dsespoir, practic mpotriva vorbei lui
Hegel die Philosophie darf nicht erbaulich werden). Ne-am propus s-l ntrebm pe
Noica de ce consider incompatibile filozofia (speculativul) si dimensiunea practicului, a
edificrii, a cii terapeutice. n fond, opera lui are cel putin forma (limbajul) unei
edificri, iar pentru public ea recupereaz ceva din vechea conotatie de ntelepciune
acordat filozofiei. Iar n ce ne priveste, nu sntem noi expresia cea mai limpede a unei
edificatio nfptuite de el?
Seara debuteaz astfel cu aceast ntrebare. Ru este, ne rspunde Noica, s-ti
propui s edifici. n orice speculatie reusit, etosul se naste de la sine, ca efect secundar.
Nu trebuie deci s-l vezi direct, s moralizezi, s predici. Cnd l practici ca virtuozitate
goal, eticul se rzbun, si de trei ori n viat cnd am fcut aceast greseal, am pltit.
Prima oar am fcut-o n liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar n acelasi timp
citeam Schur, Bergson Brusc, mi s-a prut, pe temeiuri culturale, c e cazul s
ascetizez, s suprim orice form de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am aprut
asa la scoal, am lsat s se nteleag c practic o form de virtuozitate si rezultatul a fost
c am fcut o bronhopneumonie, care atunci nu era putin lucru si care m-a tinut dou
luni la pat. E drept c asa am citit cele sase volume ale lui Ferrero, Istoria Imperiului
Roman. A doua oar cnd am practicat eticul prosteste, n sine, a fost dup terminarea
faculttii. Mi s-a oferit asistentia la Negulescu, plecarea n strintate. Eu am ales, tot
epatnd, recluziunea patru ani la Sinaia. Am refuzat bani de la printi si am tradus
teribilism opt romane politiste pentru bani la editura Herz. Stnd ns la Sinaia
schiam, eram neglijent mbrcat si, cznd, mi intra zpad sub haine. Am fcut o
tuberculoz la rinichi si la 25 de ani m-am pomenit fr un rinichi. A treia oar am gresit
cnd am intrat, pentru dou luni, n politic, n urma unei vorbe aruncate ntr-o discutie si
care mai trziu mi s-a prut c m angajeaz si c, fiind vorba mea, trebuie s o respect.
M-am impurificat dintr-un exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu,
si din nou am pltit. Nu am s v spun mai mult despre acest capitol din viata mea.
Restul e treaba biografului. Revenind deci: filozoful nu e un medic, cum vrea Nietzsche
sau cum spune budismul c Legea e terapeutic. n ce v priveste pe voi, m consider
un simplu mblnzitor. ncerc s v mai domolesc animalitatea, rsftul, nemultumirea,
ncerc s v fac s treceti de la sinele individual la cel lrgit. V edific n msura n care
v nvt c a tri n spirit nseamn a intra n sinele lrgit, care nseamn a-l integra pe
altul, fie el si cellalt, adversarul. Spiritul e punctul unde se sting diferentele eului
simplu. Nu poti tri n cultur rmnnd n putintatea eului. Trebuie s uitm ntr-o
msur de noi, s ne desprindem cu discretie, s dansm, cum spune Nietzsche, nu s
clcm cu pas apsat. Nu v dau ns o prescriptie sau o dogm. Edificarea trimite la
dogm, se blocheaz ntr-un rspuns. Or, adevrul spiritului, n raza cruia se misc
speculatia, este c orice rspuns trimite la o ntrebare, la o ntrebare trezit din rspuns.
Vom Wesen des Grundes: fiecare temei trimite la altul, pn la urm la acel Un-Grund
al lui Schelling.
Acum am s revin, pentru a treia oar, la povestea cu Ideile lui Platon. Ce s m
fac dac nici voi nu m ntelegeti? Spuneam ieri c Ideile nu snt n afara noastr,
dincolo. La care Andrei mi spune: Atunci snt n noi! Ei bine, nu snt n noi.
Atunci unde snt? o s ntrebati. V rspund: Ideile lui Platon nu snt nicieri; snt
acolo unde le gsesti. Iar acolo unde le gsesti, le gsesti mereu cu un rest.
I-am propus astzi lui Noica s citeasc Jurnalul. A refuzat. S rmnem n ru,
dragul meu. De ce vrei s m trimiti pe mal?
Smbt, 24 februarie 1979
Noica ne-a anuntat c mine scrie ultimele rnduri din Tratatul de ontologie. Va
veni si R.C. din Sibiu si vom srbtori evenimentul. Doamne, ct de umile si tcute
psesc n lume faptele spiritului! Pltinisul se va umple mine de zarva lumii, noi ne vom
mnca triunghiul de brnz si ceaiul si vom sti, n fibra secret a constiintei, c cea mai
nalt lupt cu gndul, purtat n acest colt de lume, s-a ncheiat. Bateti, clopote!
Duminic, 25 februarie 1979
Astzi, ntre 3 si 5 fr un sfert, Noica ne-a povestit Tratatul despre fiint si ne-a
citit ultimele trei pagini, scrise n dimineata aceleiasi zile, care rotunjesc un efort de trei
ani si de-o viat. (Tot n acest rstimp i-au iesit, ca produse laterale, Sentimentul
romnesc, Sase maladii, Interpretrile la sapte dialoguri din Platon dintre care
numai cea la Cratylos are 130 de pagini.) mi vine greu s comentez ce am simtit, poate
un tremur si-o spaim. Dar toat aceast comotie nu e semnul nici unei exaltri. Este
spaima pe care am avut-o intuind conditia filozofiei needificatoare, a speculatiei
ultime. Insuportabil senzatia de initiere condensat si integral, de ezoterism profan,
de glorie a spiritului asistat de Dumnezeul culturii. Dup spectacolul acestui scrsnet
suprem al mintii s-a asezat n mine, nu stiu de ce, o tristete mare. Si dup ce Noica a
plecat, ca la un semn, am nceput, Andrei si cu mine, s mncm. Am mncat amndoi
imens, mai mult tcnd.
27 septembrie 5 octombrie 1979
Joi, 27 septembrie 1979
Snt de dou zile la Pltinis si nu am avut nc puterea s-mi reiau jurnalul. Nu stiu
ce anume m mpiedic s regsesc atmosfera magic a zilelor de aici. M urnesc greu,
si paginile peratologice, pe care n Bucuresti le-am nceput cu emotie, se leag aici
cznit.
Si Noica mi-a aprut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de ani, si
discretia care a nsotit evenimentul ne poate face s rosim pe oricare dintre
contemporanii lui. Am reintrat pe poarta din spate, era firesc ca totul s se petreac
asa. Ieri mi-a mrturisit c dup Tratat a nceput pentru el o asteptare bun. Tot
astept s m viziteze Ideea, si vznd c am trecut de 70 de ani si tot nu o am, mi spun
ca n vorba lui Creang: Se vede c a si venit, de vreme ce nu a mai venit.
I-am adus cteva scrieri heideggeriene n vederea prefetei la volumul pe care l
traduc pentru Univers. A citit deja Was heit Denken si la prnz, cnd a venit n
camera mea, mi-a spus c Heidegger rmne pentru el o reusit mare; un singur lucru nu
i poate ierta: c i-a acordat att de mult lui Nietzsche, un moralist, un psiholog, un
filozof al aforismului. Desi de fiecare dat scoate din el mai mult si l salveaz. n Was
heit Denken, acea Rache a lui Nietzsche, rzbunarea, este nteleas de Heidegger
ca atitudine a constiintei fat de trecutul care i-a scpat de sub putere. Rache devine
rfuiala neputincioas, un las c ti art eu tie cu care constiinta vindicativ se
adreseaz trecutului pe care nu l-a putut configura dup gustul ei. Asa nteleas,
vindicatia capt un sens mai nalt dect avea la resentimentarul Nietzsche.
Asear am nceput s facem verificarea traducerii la Scrisoarea despre
umanism, pe care o terminasem prin 1973, purtat de valul de entuziasm gratuit care
m-a tinut vreo doi ani dup ntoarcerea din Germania. Constat c nu aveam rigoarea
ultim. Pe Noica, proiectul Heidegger l prinde (am crezut mult vreme c e
intraductibil) si l-a angrenat si pe Mihai Sora n treab, rugndu-l s-mi verifice
traducerea la Die Kunst und der Raum pe care o pritocisem deja cu el ast-iarn.
I-am artat fotografiile fcute atunci, n fata vilei lui, si rde ncntat privind-o pe
cea n care Andrei si ia notite, n timp ce Noica peroreaz interiorizat si inteligent. I se
pare c e toat ironia scolii aici, a scolii n care se predau cunostinte, si nu acele stri de
spirit pe care n Jurnalul filozofic le visa ca fcnd obiectul scolii sale de ntelepciune.
De ce nu regsesc bucuria de a povesti zilele Pltinisului, fcute totusi din alt
substant a timpului? ncep cu o umoare proast.
Vineri, 28 septembrie 1979
Astzi de dimineat m-am plns lui Noica de blocajul prin care trec. Cnd nu poti
s continui o idee mi-a spus trebuie s urci un deal. Piedica interioar se nvinge
crendu-ti o piedic exterioar. Mi-a reprosat din nou c nu m plimb si m-a amenintat
c dup-mas, spre ora 6, trece s m scoat. Mi-a cerut si paginile scrise pn acum,
vreo douzeci, cu gndul s m trag din impas. Paginile pe care i le-am dat contin, n
mare, o analiz a complexului semantic per, o justificare a peratologiei ca aur
metafizic a acestui complex semantic, o localizare a teoriei din Tragicul n cadrul
peratologiei, o redefinire a liberttii n raport cu limitele postulate (vointa de limitare
forma) si limitele date sau impuse (vointa de depsire problema peisajului si
problematica lui dincolo), n sfrsit, o ilustrare la vointa de limitare pe mitul Genezei si
pe sculptur. La ora 6, cnd ne-am ntlnit si am nceput turul Pltinisului (dureaz o
or si cinci minute), citise lucrul si mi-a propus ca a doua zi s discutm pe text, pentru
c si scosese dou pagini de note. n timpul plimbrii s-a limitat la un comentariu de
ansamblu, pe care vreau s-l consemnez, pentru c este un model de ntelegere a
celuilalt, de pedagogie subtil si echilibrat. Ai obtinut n primul rnd mi-a spus
o acreditare a termenului peratologie. E o fandoseal, ti s-ar fi putut replica pn
acum. De ce nu, n fond, limitologie? Or, analiza semantismelor tale vine s arate c
nu e vorba de o fantezie doar, c peratologia, asa cum creste de pe solul viu al unei
limbi, exist, ascunde o problem major si deschide ctre un sistem. Si aici este ceva
nu fac o ironie, poti ntelege exact ce vreau s spun care la Heidegger, cnd invoc
vocabularul grec, nu exist. Heidegger, cu un cuvnt grec, lumineaz n mod esential
cte o problem pe care apoi o prseste. Invocarea cuvntului grec a devenit aproape o
metod n sine, care uneori frizeaz maniacalul. Oricum, ceea ce obtine prin asemenea
bruste luminri semantice este un arhipelag de probleme, pe cnd tu ameninti s obtii un
continent. Al doilea lucru important este c ai reusit s te ridici deasupra primei crti
integrnd-o. Exista pericolul s bati pasul pe loc n marginea tragicului sau s sari la
ceva care n-ar mai fi avut nici o legtur cu el. E greu s faci ca lucrurile s urce si s se
lege dintr-o singur idee. Andrei, pe care l invoci mereu, va scrie poate multe crti
frumoase, dar se va face vinovat de politeism n cultur. Nu stiu de pild dac si cum va
prinde mai departe, n hora unei unice idei, Peisajul su.
Dou obiectii am s-ti fac. Prima, c nchizi peratologia n antropologic, cnd de
fapt ea poate fi lrgit n metafizic si ontologie. Risti s ptesti ca s pstrm
exemplul ce a ptit Heidegger, cruia un Weizscker, de pild, vine s i arate c
ontologia lui fundamental functioneaz n fizic. Risti deci s vin un biolog, un
fizician, un matematician si s-ti arate c peratologia merge dincolo de antropologic.
Nu-ti cer tie s arti cum anume, desi mcar n biologie ar merita s ncerci, dar ti cer s
nu i nchizi tu singur orizontul: peratologia este ontologie, pentru c acoper totul, de la
mineral, organic si pn la om.
Si am s-ti mai spun ceva. S-ar putea ca peste cinci-zece ani, cnd lucrul tu va fi
prins contur, continutul s aib impact asupra numelui ca atare si s renunti la cuvntul
peratologie, de care acum te agti ca de o garantie a problemei. Cnd problema va sta
singur n picioare, si va elimina n chip spontan numele.
ns principalul este c ti-ai obtinut problema. n filozofie, ideea este calea pe care
ajungi s te ntlnesti cu ceilalti: limita ta este Aufheben-ul lui Hegel, Bedingen al lui
Schelling, ntru al meu. Toti filozofii spun acelasi lucru. Dar dac spun acelasi lucru, de
ce-l mai spun? Pentru c fiecare l spune altfel, si-atunci el devine altceva. Poarta pe care
intri conteaz.
Smbt, 29 septembrie 1979
Astzi la 12, cnd m-am dus s-l iau pe Noica la plimbare, mi-a artat zece pagini
ndesate cu observatiile pe care Alexandru Dragomir (ex-elev al lui Heidegger) i le-a
fcut la Tratat si care l- au determinat apoi pe Noica s treac la o a doua variant de
redactare. M-au ajutat imens obiectiile lui, poate tocmai pentru c are un alt mod,
streng, de a concepe filozofia. Omul stie bine filozofie greac si german, dar uneori
obiectiile lui snt brutale, trdnd aproape lipsa organului filozofic. Totusi, si n aceste
cazuri, m-a fortat s-mi precizez sau s-mi nuantez ideea. A rs de pild de nchiderea
care se deschide, pe care m-am amuzat s o botez filozofic die sich erschlieende
Einschlieung. Ce-i asta? O prostie! nchizi usa, rmne nchis. O deschizi, se
deschide! i rspund ns c nu este asa. Primitivul, intrnd n colib, nu mai iese
niciodat din ea. Dar coliba lui se deschide; se deschide ntr-un sat, satul ntr-o cetate si
cetatea se deschide ctre fiinta istoric a omului. E o nchidere care se deschide.
n timpul plimbrii, Noica mi sugereaz s m uit pentru aplicarea n plastic a
peratologiei peste caietele lui Leonardo si, de asemenea, s i am n vedere pe
Brncusi si pe Blake. i povestesc cte ceva despre Caspar David Friedrich, pictorul
romantic german, si i explic cum vreau s art, pe exemplul lui Friedrich, care este
esecul plasticului cnd ncearc s reprezinte infinitul sub forma lui dincolo, n spet a
acelui departe din pictura de peisaj. M gndesc, spune Noica, dac nu cumva
transcendentul ncepe s fie cutat n peisaj din clipa n care pictura pierde subiectul
religios. Prin subiectul religios, transcendentul intra n spatiul familiar, rmnnd totusi
transcendent. n orice caz, el nu mai trebuia cutat n deprtare. n pictura laic,
infinitul nu mai poate fi obtinut dect prin cteva reusite extraordinare, la un Van Gogh,
de pild, sau n cte un portret al lui Rembrandt. Gndeste-te ns si filozofic de cnd
ncepe plasarea infinitului n dincolo, n acolo: o dat cu proasta ntelegere a lui
Platon de ctre Plotin. El vorbeste primul de transcendent ca epkeina dincolo,
acolo.
Vorbim iarsi despre cei 70 de ani ai si si despre ce vede nainte. M ntrebai ieri
de ce nu ncep s huzuresc, de vreme ce mi-am terminat Tratatul. De ce, de pild, nu
citesc Gogol de la biblioteca comunal din Pltinis. Sau cum vezi lucrurile? Oricum,
mi-am spus c nu-mi esti bun prieten dac m ndemni s trndvesc, n loc s m
pregtesc de Judecata de Apoi. La Judecata de Apoi trebuie s spui ce ai fcut, dar nu
artnd cte crti ai scris, ci ce ai scris n ele. Numai c la Judecata de Apoi trebuie s te
exprimi eterat. De-asta am nevoie s-mi scriu Logica. n orice Logic ti povestesti
crtile pentru Judecata de Apoi. Aici, gndul din metafizic, din ontologie, trebuie scris
cu gratie, exprimat n structuri, fr balast. Stiu c nu ti place logica, nici mie nu mi-a
plcut, dar ai s vezi c vei ajunge la ea, ca logic a ta, cnd o s trebuiasc, la sfrsit, s
scrii autobiografia unei idei. Hai s ne ntoarcem ns la tine. Acum, fiindc te-am ridicat
n rang, fiindc ti-ai obtinut pe ntru al tu, pot s te si cert. Si-am s te cert tocmai n
numele obligatiilor pe care le ai fat de ideea ta. Trei lucruri am s-ti reprosez: primul
c nu esti destins. M rog, aici nu stiu ce este de fcut. E, poate, o crispare care tine de
genele tale. Al doilea c nu ai program. Dac te lasi sunat la telefon la 9 dimineata,
nseamn c nu ai program. Pn la ora 12 nu trebuie s vorbesti cu nimeni. Al treilea
c nu lucrezi destul la cantitate. Peratologia este vast. Nu zic s faci ca Iorga, care
trecea prin 30 de crti pe zi, dar trebuie s lasi n spate mcar cte o carte zilnic.
Duminic, 30 septembrie 1979
De dimineat m-am dus n cmruta lui Noica pentru notele pe care le-a fcut n
marginea textului meu. M-a ntrebat de curnd cineva m ntmpin el de ce,
fcnd filozofie, am orgoliul gndului propriu. De ce nu mi e de ajuns Platon; sau Hegel.
Vreau s-ti spun si tie ce i-am rspuns. n general, orice om trieste prin delegatie:
social, delegi un presedinte s se ocupe de fiinta ta colectiv. Sau l delegi pe Heisenberg
s-ti spun cum stau lucrurile n fizic. Dar totodat, fiecare om si pstreaz dreptul ca
ntr-o zi a vietii sale s nu triasc prin delegatie. De pild, la copilul tu nu te raportezi
prin delegatie. Nu-ti triesti absolutul privat prin delegatie. Or, dac fac filozofie, nu
vreau s-o fac prin delegatie. Nu vreau s-l deleg pe Hegel s-mi spun cum stau lucrurile
n filozofie. Dac nu ajungi la asta, nu poti pretinde c faci filozofie.
Iesim s ne facem plimbarea. n masin, pe drumul de la Bucuresti la Pltinis, i
povestisem lui Noica despre utopia Floresti. Floresti este un sat asezat cam la 30 km
de Bucuresti, pe un drum care se desface spre dreapta din soseaua spre Pitesti. Undeva n
mijlocul satului, generos mprejmuit si splendid izolat, se afl un mic palat
postbrncovenesc asezat cu spatele ctre pustiul cmpului. E un muzeu etnografic acolo,
cu scoarte si porturi de prin partea locului. Dac se abat, duminicile, ctiva bucuresteni s
le vad. Un splendid loc mort. Visam un Princeton romnesc, sub coordonarea lui Noica,
asezat statornic acolo si avnd dreptul s fac n fiecare lun combinatii de cte zece
persoane si s le ntruneasc ntr-un fel de cantonament spiritual. ncepndu-ne
plimbarea, si aduce aminte de utopia mea si mi spune c din '65 ncoace a rvnit mereu
la functia de secretar cultural, de personaj care secret cultur. n orice cultur este
nevoie s existe ceva ntre Universitate si cafenea. ns proiectul tu, desi e att de
simplu si n ordinea posibilului, nu e, desigur, realizabil. M-am gndit, n alt ordine de
idei, la ntrebarea ta de ieri: Ce propune Heidegger, dincolo de zgltirea viziunii
Occidentului? Cred c lui Heidegger i-ar fi prins bine o apropiere mai strns de Vede
si Upanisade. Heidegger are ceva din latura bun a nteleptului oriental, e n el, pe lng
pustiire, un fel de vino s stai lng mine (Upanisade asta nseamn), vino s stai
lng mine si s taci, upanisezi, mi place s spun. Heidegger ns a sustinut c noi
trebuie s obtinem Orientul prin greci, pentru c grecii snt poarta prin care el a ptruns
n Europa. Or, observatia lui Beaufret, c de 300 de ani ne ocupm de greci si totusi
Orientul continu s ni se refuze este ntemeiat.
Ne ntlnim o or, dup cin. i spun c am nceput s-l peratologizez pe Caspar
David Friedrich si c, n faza asta, peratologia mea este o simpl bjbial. Simt c lucrul
nu o s se consolideze dect atunci cnd am s-mi caut ideea n istoria filozofiei, cnd am
s o documentez si am s o atest istoric. n felul acesta am s obtin si o sistematic a ei.
Ai s ai atunci ctiva autori preferati, cei care te vor sluji mai bine. Numai c atunci ai
s-i slujesti si tu pe ei. Cnd fructifici un text nu l storci, nu l lasi n urma ta vidat de
substant. Un text bine utilizat este un text pe care l restitui culturii ca al tu. Asta mi se
pare c am reusit prima oar cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerete fr
btrnete; nu mi l-am nsusit doar, ci l-am restituit culturii dndu-i ntelesul meu, uneori
poate chiar exagernd, mbtat s-mi vd gndul peste tot. (Cineva mi reprosa, pe bun
dreptate, c e poate prea mult s vd n cele trei fete ntrupri ale modelului ontologic
individual determinatii general.) n orice caz, cnd o s ajungi la astfel de
restituiri, ideea ta n-o s mai fie n, ci ntru.
Luni, 1 octombrie 1979
Mi-am terminat capitolul cu paradigma sculpturii ca simbol specializat pentru
limita benefic. Sculptura este cea mai netragic dintre arte, pentru c aici limita este
celebrat, nu contestat. Primul pas peratologic este acceptarea limitei n pozitivul ei.
Lucrurile nu si triesc, prin limit, doar tristetea mrginirii, ci si satisfactia mplinirii
lor. Oul lui Brncusi este o implozie de fericire. Sculptura apare astfel ca o bucurie a
finitului.
Am discutat astzi cu Noica, n timpul plimbrii, raportul dintre peratologie si
Hegel. Ti-am gsit o imagine plastic pentru diferenta dintre hegelianism si peratologie.
Nu e totuna s fugi mereu si s te opresti din cnd n cnd hegelianism, cu a sta pe loc
si a te destinde ritmic n salturi peratologie. ntr-adevr, la Hegel precumpneste
tvlugul Aufheben-ului, al suprimrii. Exist un dezechilibru marcat ntre piedic si
suprimarea ei, fapt care anuleaz posibilitatea peratologiei, unde totul se bazeaz pe o
real experimentare a limitei, si nu pe spulberarea ei n cte trei timpi reiterati la
nesfrsit. Hegel nu ia niciodat n serios finitudinea (fapt vizibil si din felul n care se
rezolv tragicul la el), care, ca orice limit, apare n fata marsului triumfal al
Spiritului ca derizorie si relativ. Hegel nu mizeaz pe limit; n cazul lui, trebuie
s-ti pui problema cum s dai si s mentii un statut limitei, nu cum s depsesti
(Aufheben-ul este aproape un autmaton). Dincoace, problema este cum s depsesti o
limit insurmontabil, deci cum s dai un statut real depsirii. La Hegel, refuzul
peratologic provine din debilitarea antropologiei, care trebuie s-si afle consolarea
ntr-un adevr mai nalt, unul ns care nu mai este al omului. Pe cnd n peratologie,
care este eminamente antropologic, nzuinta ctre un statut mai pur nu trimite la iesirea
din sistemul de referint al constiintei. Migratia peratologic este o depsire a conditiei
umanului fr sacrificarea umanului. Peratologia este kierkegaardian, nu hegelian.
Seara, n replic, Noica mi expune cele opt puncte n care ontologia lui se
deosebeste prin raport cu Logica lui Hegel. Mi le-am notat, asa nct le transcriu:
1. Hegel ncepe si si pune problema nceputului cu riscurile ei. Dincoace, se
porneste la drum din lumea dat.
2. nceputul (nu e nimic si trebuie s devin ceva) nu-l dau fiinta si nimicul, ci
golul ca deschidere; nceputul nu trebuie s aib conjunctie (si).
3. Logica urmreste prea mult generalul, care e spectrul fiintei, nu fiinta si de la
care pleac. Dimpotriv, generalul e un simplu termen n structura metafizic.
4. Hegel are fiint esent concept; dincoace, fiinta are de la bun nceput
conceptul n ea si totul e nfsurat, nu desfsurat.
5. Hegel mpleteste metafizicul cu logicul, asa nct pierde logicul, neajungnd la
alt logic, dect fie la cea aristotelic, fie la cea transcendental, a lui Kant, care de fapt
nu e logic, ci e categorial. Dincoace, se ajunge la o logic nou, care nu mai e
metafizic deghizat.
6. Hegel d un sens impropriu devenirii ca simpl miscare, pe cnd dincoace,
devenirea e un moment ontologic elaborat si tardiv. Lumea nu ncepe cu devenirea,
ajunge la devenire.
7. Nu tot ce e real e rational, dup cum nu tot ce e real are idee. Exist precaritti,
esecuri, aproximatii.
8. n versiunea Tratatului de ontologie, fiinta ca devenire ntru fiint poate
disprea, ca si viata, ca si ratiunea, ca orice element. Dumnezeu a murit are sens. Dar
Dumnezeu n-a murit nc.
Marti, 3 octombrie 1979
Dup masa de prnz, ne-am oprit la barul de lng teleschi s bem o vodc. Am
citit azi dimineat o sut de pagini din Heidegger si m doare putin capul. M-am si culcat
la ora 1, oarecum din cauza ta, pentru c am vrut s te provoc s nu-ti lasi ideea asa cum
ai gsit-o pe strad. O idee trebuie s fie un gnd reflectat, altminteri rmne un simplu
gnd. Ei bine, si ca s ncepi s-o modulezi, te provoc cu o list n care am pus pe o
coloan exemple de limit si pe cealalt exemple de limitatie, din limitatia (ce limiteaz
sau nu) cu care operez n Tratatul de ontologie. Ai s-ti dai seama ct de altceva e limita
din peratologia ta fat de limitatia mea. n primul rnd, limita ta joac doar n planul
spiritului subiectiv, e mereu legat de voint si face deci parte dintr-o ordine dinamic;
limitatia mea tine de spiritul obiectiv si este oarecum lenes, ca s nu-ti mai spun c,
ontologic fiind, o gsesc peste tot, de la anorganic la om. Alt deosebire: limita e fix
sau misctoare, dar de depsit, pe cnd n cazul limitatiei nu ncape depsire; lrgirea se
face cu limitatie cu tot. n sfrsit, limita poate rmne n urm, limitatia te nsoteste
permanent, chiar si n nelimitatie. Dar s-ti dau cteva exemple: Bucuresti este o limit,
Pltinis o limitatie; cercul o limit, orizontul o limitatie; religia (religo) o
limit, credinta o limitatie; cellalt (l'enfer c'est l'autre ) o limit, altul o
limitatie; casta o limit, clasa o limitatie, substantivul o limit, substantivul
verbal o limitatie; starea o limit, situatia o limitatie; adevrul ca exactitate
o limit, adevrul cu exactitate o limitatie; a fi n o limit, a fi ntru o
limitatie; apartamentul o limit, casa o limitatie; donjuanismul o limit,
dragostea adevrat pentru un om o limitatie. Si altele.
Seara la 8, discutie pe marginea observatiilor pe care Dragomir i le-a fcut lui
Noica la Tratatul de ontologie. Nu am rescris Tratatul nemijlocit din cauza
observatiilor lui. Dar nentelegerile lui m-au fcut s cred c am neclaritti si am revenit
cu eliminri, cu reformulri, cu suprimarea punctajelor dinuntrul fiecrei teze, care mai
mult ngreunau dect ajutau. n general ns, observatiile lui mi-au fost extrem de utile. i
reprosez n mare doar dou lucruri. Primul: c m mut din plan ontologic n logic. mi
reproseaz c individualul si generalul (din modelul meu ontologic) snt termeni logici
cu care eu ns operez n ontologic. Dar pn si la Aristotel categoriile toate au substrat
ontologic, snt atribute ale substantei prime, mai nainte de a fi predicate. Pe urm, pe
Hegel sau pe Heidegger nu-i ntreab ce este individualul sau altele de felul sta.
Exist o cultur a ntrebrii despre care vorbea Hegel; nu poti ntreba orice sau
oricum. ntrebarea cea mai grea este aceea privitoare la nceput, la temei. Hegel nsusi, n
Logic, ncepe cu justificarea nceputului. Mie mi se pare c nici nu am nevoie de
aceast justificare din moment ce plec de foarte jos, de la acel upanisezi: te iau de
mn si te invit s ntrebm copacul dac el este fiinta. Neti, rspunde el. Nu snt eu.
Si toate lucrurile ntrebate rspund neti. De la acest gol de fiint plec, care e cu totul
altceva dect grandiosul das Nichts al lui Hegel, nimicul pur n care se converteste fiinta
lipsit de determinatii. De la acest umil gol de fiint al fiecrui lucru poti pleca firesc.
Trecem s flecrim. i vorbesc despre un proiect mai vechi, abandonat, de a lucra
mpreun cu Petru la un Lexicon al filozofiei eline , care ar urma s fie fcut prin
despuierea tuturor textelor de la presocratici la Plotin, nerealizat nc nicieri n lume.
Idee excelent. Ar trebui s-l faceti direct n francez si s-l publicati la Editura
Academiei. M gndeam tocmai c renunti prea curnd la traduceri, dac spui c dup
Republica vrei cu adevrat s abandonezi. ns Lexiconul vostru ar suplini splendid
exercitiul pe care-l mentii prin traducere. Iar ca realizare nu mai discut. Am s vorbesc
si eu cu Petru. M gndesc iar la Andrei, cu ct usurint a renuntat la greac. Si asta
dup ce, nvtnd germana, se ntreba cum de putuse s lucreze pn atunci fr ea. Cum
de nu-si pune si acum aceeasi ntrebare? n istoria artelor nu se recunoaste, n Germania
nu a vrut s fac filozofie, Orientul, pe care-l iubeste, fr sanscrit nu-l poate obtine. O
s se afle mereu n metaxy, n interval. Victor, cel putin, are linistea specialittii pe care
si-a asumat-o. Poate pe Andrei s-l salveze profesoratul.
Cnd am intrat, Noica tocmai i scria fiului su Rzvan (avem aceeasi vrst),
clugr la o mnstire ortodox n Anglia. l ntreb dac nu se ntmpl s-l doreasc,
dac nu se simte vinovat c nu i-a dat mai mult sau c l- a lipsit de asistent patern etc.
ti mrturisesc c a fost o usurare cnd s-a desfcut de mine. Aici, n conditia pe care
mi-am asumat-o, nu-i puteam oferi nimic. n plus, nu eram n adecvatie cu el, nu avea
vocatie cultural, desi are o minte excelent si o usurint teribil pentru limbi. Pe lng
romn, pe care a pstrat-o si n care citeste si azi cu plcere texte vechi, mai stie
engleza, franceza, germana, rusa si greaca nou. Mnstirea lor este ntemeiat si
subventionat de ciprioti, majoritatea confratilor snt greci. Pentru el, decisiv a fost
ntlnirea cu printele Sofronie, ortodox rus, pe care l-a ntlnit la Paris, cnd era n
primul an la Teologie. Mnstirea tocmai se construia, si Rzvan a prsit facultatea si
s-a dus s ajute la ridicarea mnstirii, unde a si rmas, clugrindu-se sub numele de
Rafail. Sofronie i-a fost printe spiritual. Acum este pe moarte si Rzvan trece printr-o
clip de descumpnire mi spune mama lui. i scriu cu gndul s-l ndemn la un an de
pribegie prin lume. Stie cteva meserii, se poate descurca oriunde, si vreau s-i spun asa:
dac se duce, si anul de rtcire n lume este o reusit, se va ntoarce n comunitate
mplinit. Dac nu este o reusit, cu att mai mult va regsi comunitatea ca pe o
binecuvntare. O s-l ndemn s-si reia si teologia, desi stiu c studiul organizat nu-i
place. La mnstire a cunoscut un nvtmnt oral, dublat de o libertate a preocuprilor,
deci de lipsa oricrui sistem. Stie s repare masini, zidreste, picteaz, are un prieten
electrician excelent dotat cultural, cu care discut mult cultur oriental. Totul fcut cu
gratuitate. l ntreb dac Rzvan i cunoaste crtile. Nu cred.
Joi, 4 octombrie 1979
Plec mine, asa nct ntrevederea de ast-sear a avut un aer de mic bilant si
perspective. i citesc lui Noica ultimele pagini pe care le-am scris, o interpretare foarte
liber si trsnit la faimosul Stnci de cret pe insula Rgen, al lui Friedrich, pe care
am s-o citesc pesemne ntr-o sesiune a Institutului de Arte. Pentru c am tot vorbit zilele
astea de peratologia ta, am s-ti spun cum i vd eu desfsurarea: n trei crti. Prima ai
nceput-o acum si e o cutare a ideii, o aproximare a ei n semantismele radicalului per,
n mitul Genezei, n cte un Friedrich sau n romanul lui Bulgakov. Este firesc ca la
nceput s o cauti asa, n suprafata culturii, difuz. n a doua carte ai s-o cauti n istoria
filozofiei, si abia n a treia ai s-o obtii sistematic si, poate, cum ti spuneam,
reboteznd-o, asa cum si eu mi-am rebotezat conceptul deschis si am ajuns la ntru.
Mi-am notat cteva lucruri s-ti spun despre Lexiconul filozofiei eline . Nu e vorba
numai de o treab valabil n sine, ci si de faptul c ea este semnificativ pentru secolul
20. n timp ce secolul 19 a crezut n istorie, secolul 20 crede n structuri. Chiar si cnd
face istorie, secolul 20 o face structural. Or, un astfel de dictionar nu este doar o
simpl colectie de termeni filozofici elini; este implicit o istorie a filozofiei fcut pe
concepte; e o istorie a rostirii filozofice fcut structural, obtinut prin asamblarea unor
structuri semantice. Istoria este nluntrul fiecrui termen, n timp ce ansamblul rmne
dominat de tipologia proprie oricrui dictionar. Este deci istoria fr istorie, tipic
pentru secolul 20. n acest sens nu este vorba de un simplu dictionar, ci de o treab
semnificativ.
I-am adus cteva crti de orientalistic de la Andrei, pe care mi le napoiaz.
Golden Flower este o compilatie trzie, de secol 18, n care se vars mai multe directii
ale gndirii chineze. Gndire este ns mult spus, pentru c, asa cum declar si Jung n
Prefat, este vorba de psihologie. mi place s spun despre chinezi c snt ein Volk
ohne Metaphysik. Pentru Jung, tratatul acesta a fost esential; n tinerete, avnd teoria
elaborat inconstientul colectiv a gsit pentru prima oar o confirmare a ei
pornind tocmai de la aceast carte: mai multi pacienti -i au fcut desene care erau aidoma
mandalelor chinezesti existente si comentate n Golden Flower.
Am recitit si prefata la Samanismul lui Eliade. Este totusi straniu s vezi cum
ridic la religie orice credint sau practic fachiric. Stii cum spuneam, c se ndur, ca
si Hegel, de tot. Numai c, n ontologia mea, nu tot ce exist si este. Nu tot ce e real e
rational. Poti s te nduri de totul, dar nu nseamn, prin aceasta, c l si validezi, c i dai
statut de fiint. Nu poti face religie din credinte sau practici precare, de tipul celor care
snt proprii turco-mongolilor.
Din Bucuresti, Noica si-a adus o serviet plin cu vreo treizeci de caiete de lecturi
(deci conspecte si note) care s-au adunat din tinerete si din care vrea s-si scoat ce e de
scos si apoi s le arunce. l rog s m lase s i le pstrez. Nu snt semnificative dect
pentru a vedea ce citea generatia noastr. Or, titlurile de lucrri am s ti le scot.
Altminteri, nu merit. Majoritatea snt neutre, scolresti, alteori simple extrase cu gndul
la o lucrare anumit. l ntreb cum sun toate argumentele astea n gura cuiva care a
pledat pentru facsimilarea integral a caietelor lui Eminescu. Eminescu a devenit spirit
obiectiv, mi rspunde Noica.
Vineri, 5 octombrie 1979
Plec astzi dup-amiaz cu trenul, si Noica m nsoteste pn la Sibiu. Asteptm
cursa. E una din diminetile acelea lipsite de echivoc ale Pltinisului, n care mersul
ascendent al soarelui intr n conjunctie cu zvonul unor mari fapte. Si poate c tocmai
estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea mintii n evenimentele nesemnificative ale
zilei si nu n curba soarelui pe un cer care te nsoteste la orice ridicare a ochilor
este cheia mizeriei bucurestene.
Sub soarele acesta teribil de franc, Noica ncepe s-mi vorbeasc despre preludiul
mortii, despre btrnetea ca neputint. Mi-am spus c dac ajungi s nu mai triesti
adevrul acesta astzi pot face mai bine ceva dect puteam face ieri nu mai merit s
triesti. Ct despre moarte, as putea spune c m aflu cu ea ntr-o relatie de cordial
dusmnie. De cteva ori m-a ocolit ea pe mine, de cteva ori am ocolit eu problema
mortii. Altminteri, cred c moartea nu e o chestiune a noastr, ci mai degrab este o
treab de printi care, cunoscnd toat puterea lumii acesteia, descoper moartea ca pe o
limitare a ei.
21 ianuarie 26 ianuarie 1980
Luni, 21 ianuarie 1980
Snt la Pltinis de ieri-sear, mpreun cu Andrei. Avem n fat o sptmn, n
care Andrei si-a propus 30 de pagini pentru albumul Francesco Guardi, la Meridiane,
iar eu traducerea a 15 pagini din Phaidros, pentru volumul IV al operelor lui Platon.
Am adus cu mine dactilograma textului Desprtirea de Noica (67 pagini), pe care Alecu
Paleologu tocmai l- a ncheiat si pe care urmeaz s i- l dm lui Noica dup ce l vom citi.
Nu pot s-mi dau seama ce a generat paginile acestea. Paleologu a stat n preajma lui
Noica vreme de cinci ani, n recluzia comun de la Cmpulung. Mai mic cu zece ani
dect Noica, a fcut parte ntr-un fel din primul val de nvtcei ai acestuia. Noica l- a pus
s nvete german, ceva grec si filozofie si, culturalmente, a mizat mult pe el. Paleologu
i promisese c va lua cndva drumul Heidelbergului si c si va face acolo o a doua
studentie. Bun cunosctor al culturii franceze, pe care a dublat-o apoi cu cea german si
cu accesul la filozofie, promitea, n ochii lui Noica, s ptrund n alt zon dect n cea a
literaturii romne. Prins mai nti de ideea abisalului Caragiale, apoi de Sadoveanu si
de critica curent si eseu, debutnd epatant la 50 de ani si devenind rapid un reper n
sfera criticii literare, Paleologu trebuia s ias n mod fatal din cercul de interese al lui
Noica. Nereusind s-l confiste definitiv pentru idee si cultura mare si punndu-i
pesemne toat activitatea sub specia frivolittii, Noica se desprtea n chip firesc de el.
Pentru unul, anii aceia deveneau un simplu episod nemplinit, dintr-un lung scenariu
didactic urmrit n chipuri variate de-a lungul ntregii vieti, pentru cellalt, ei
reprezentau o mostenire grea care, nerezolvndu-se ntr-o oper, trebuia asimilat si
consemnat doar exterior, la nivelul unui act public. Dezmintiti ntr-un fel prin toat
activitatea cultural a lui Paleologu, acesti ani, care cdeau n afara traiectoriei sale
vizibile, nu puteau fi recuperati dect fie la nivelul unor pagini memorialistice, fie sub
forma unui episod critic centrat pe opera lui Noica. Paleologu a ales aceast ultim cale.
Acum, dup ce am citit paginile lui, pot crede, riscnd s fiu urt n cugetul meu, dar
deopotriv s cad pe adevrul n fond nesemnificativ al mobilului acestor pagini,
c ele nu s-au nscut din puritatea nevoii de a mrturisi n sensul nalt al mrturisirii
augustiniene, care ridic la constiint si proiecteaz n eternitate timpul unei triri
spirituale de exceptie , ci din nevoia de a consemna vecintatea cu un spirit nalt,
declarat printr-un act de transmutatie subiectiv si frivol amicitie (Noica este
numit aici n permanent amicul meu, marele meu amic etc.), precum si din
neputinta specific spiritului critic care, neavnd s opun o oper, se opune pe sine, n
absenta ideii proprii si n numele bunului- simt, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici
n pozitiv se rezum la vidul epitetului laudativ (marele gnditor etc.), iar tot restul este
o contestatie constant si oarecum haotic la nivelul tencuielii unui edificiu pe care, de
altfel lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie Paleologu nu l cunoaste n
integralitatea lui. Scrise cu verv de bun calitate, dar cu un colocvialism suprtor (aici
te-am prins, drag Dinule!), paginile acestea au meritul de a fi n raport cu o
maculatur de circumstant care s-a adunat deja n jurul scrierilor lui Noica primele
care l comenteaz pe Noica, dac nu la nivelul Ideii operei sale, cel putin la nivelul
unui limbaj cultural de la care discutia poate ncepe.
Ieri-sear i-am citit lui Noica cteva pasaje semnificative. Stiu, n mare, care snt
obiectiile lui, si ce m deranjeaz aici nu snt nici obiectiile ca atare, nici faptul c se bate
pe burt cu mine n public, uitnd de fapt c e mereu vorba de un al treilea, de publicul
nsusi. Stiu de pe acum ce am s-i scriu. Am s-i scriu c n cazul meu a fost vorba de o
lupt cu zeii, de o lupt cu Ideea care m-a nsotit de la Mathesis si pn astzi, Idee care
poate uneori a ajuns s spun: Pe minile cui m-ai dat, Doamne? Dar chiar dac n
aceast lupt am fost nfrnt de Ideea mea, lupta aceasta nssi nu poate fi trecut cu
vederea. Or, ea nu este nc ncheiat. Astept mai degrab s mi se spun ceva cu sens
dup anul 1990.
Voiam ns s v povestesc ce mi s-a mai ntmplat ntre timp, de cnd am plecat
din Bucuresti. V spuneam de conferinta despre Eminescu, pe care urma s o tin pe 15
ianuarie la Sibiu. Ei bine, am tinut-o, evident pe tema caietelor. Am donat bibliotecii
Astra din Sibiu xerogramele la cele 15 caiete eminesciene fotocopiate, pe care le-am
fcut acum vreo trei ani si pe care i le ddusem n pstrare lui Relu Cioran. Le-am donat
ns cu o conditie: cu conditia ca biblioteca s se oblige s transforme n fotocopii
microfilmele existente la Biblioteca Academiei ale celorlalte caiete. Si cu conditia ca ele
s fie expuse pentru a fi rsfoite, si nu doar scoase la cerere. Iar la conferint le-am spus
c dac am avea teasta lui Eminescu asa cum au vecinii nostri teasta lui Lenin, este
nendoielnic c milioane de oameni s-ar perinda s o vad. Dar noi nu avem teasta lui
Eminescu. Noi avem, cu caietele lui Eminescu, ceea ce se afla n teasta aceasta. Si
credeti c nu exist cteva mii de oameni care s fie curiosi s vad ce se afla n ea?
Le-am spus apoi c le dau termen un an s transforme microfilmele de la Biblioteca
Academiei n fotocopii mrite la scara caietelor. Si dac nu o vor face ntr-un an, am s
le iau napoi xerogramele si am s le duc la Constanta, unde Eminescu nu a fost
niciodat, desi a cntat marea asa cum a cntat-o. Si cum n fiecare var vin acolo zeci de
mii de tineri s-si prjeasc trupul la soare, se vor gsi poate ctiva dornici s-si prjeasc
si creierul, uitndu-se la caietele lui Eminescu.
Dup conferint, a venit la mine o profesoar de romn, care m-a rugat s-i dau
un autograf pentru fetele Liceului Gh. Lazr din Sibiu. Si pentru c a fost vorba despre
Eminescu, am s v spun ce i-am scris. Deci: Ctre fetele liceului Gh. Lazr din Sibiu:
Nu st lumea ntr-un drgut, zice ntelepciunea satului. Ba st, zice fata. Si
fata are dreptate. Cci st cteodat lumea ntr-un drgut, asa cum st lumea noastr n
drgutul de Eminescu.
As mai vrea s v spun si ce am fcut acum dou sptmni, la comemorarea lui
Moisil, din amfiteatrul Spiru Haret al Faculttii de Matematic. Le-am vorbit
matematicienilor despre Moisil pornind de la cteva vorbe ale lui. Mi-a plcut s
comentez n special una dintre ele. Unui doctorand care i cerea sfatul, Moisil i-a spus:
Ai de fcut mai nti trei ul cruri: s dormi, apoi s dormi, pe urm iar s dormi. O s
ntelegeti ct de adnc este vorba asta le-am spus cnd o s auziti o poveste din
Upanisade. Un tnr vine la un ntelept si l ntreab: Cine snt eu? Esti cel care esti,
atunci cnd esti treaz, i-a rspuns nvtatul. Nu m multumeste rspunsul tu, a spus
tnrul. Vino atunci peste 32 de ani si am s-ti pot da altul. Dup 32 de ani omul a
venit iar la ntelept si l-a ntrebat: Cine snt eu? Esti cel care esti n somnul cu vise.
(Stiti n ce msur un Jung, de pild, a lrgit ntelesul eului, trimitndu-l la eul vast si
colectiv al omenirii, care se manifest n vise.) Omul nu a fost nici de data asta multumit
cu rspunsul nteleptului, si atunci acesta i-a cerut s vin peste alti 32 de ani, pentru a
primi alt rspuns. Cine snt eu?, a ntrebat din nou omul, cnd cei 32 de ani au trecut.
Esti cel care esti n somnul fr vise, i-a rspuns nteleptul. Somnul fr vise este la
indieni spiritul universal, Atman, cel n care eul individual s-a topit sau s-a ridicat la
gradul su de suprem mplinire. Spiritul universal este pentru noi astzi spiritul
matematicilor. Snteti fii ai noptii le-am spus , si cnd Moisil -l a ndemnat pe tnrul
doctorand s doarm, nu i-a dat, desigur, un simplu sfat igienic, ci s-a gndit poate c el
trebuie s dobndeasc acea stare a spiritului de unde ncepe matematica. Si am ncheiat
spunnd: Noapte bun, Moisil.
Marti, 22 ianuarie 1980
Ieri a fost o zi de stabilizare (ne-am mutat la hotelul Cindrelul), de plimbare si
somn. Am eliminat deci toxinele Bucurestiului si, ntr-o clip de entuziasm pltinisean,
Andrei a aruncat o vorb: Ce-ar fi s ne strmutm toti trei (id est cu Victor) la Sibiu?
mprtsit, gndul acesta a fcut explozie n mintea lui Noica, si seara ne citea scrisoarea
ctre Mircea Tomus, redactorul-sef al revistei Transilvania, prin care i cerea acestuia
s-l nsoteasc la forurile de conducere ale judetului Sibiu, pentru a pleda acolo
transformarea Sibiului ntr-o Jena a Romniei. Asistm uluiti la aceast irepresibil
vitalitate, la spectacolul acestui potential inepuizabil de utopie, care construieste de
fiecare dat mai crncen, alegnd locul n inima ultimului esec. Editia Coridaleu,
facsimilarea caietelor Eminescu, Institutul de orientalistic sub conducerea lui Mircea
Eliade toate, esecuri glorioase , iar acum, transformarea Sibiului n capitala
cultural a Romniei Am s le spun c n afara Parisului, nici o alt capital nu a fost
adevratul centru de cultur al unei tri. Gnditi-v la englezi, la germani, la americani
astzi cu Princeton-ul lor. Cte capitale culturale nu a avut Italia? Ce-o mai iesi,
Doamne, si din nebunia asta? mi vine mereu n minte vorba spus de Noica acum ctiva
ani, la plimbarea aceea spre Santa: As face ctitorii cu nemiluita!
Am reluat traducerea lui Phaidros. Cred c nu exist bucurie mai aspr
Seara de astzi a fost magnific. Noica ne-a asteptat la el cu o list pentru discutii,
cerndu-ne s venim si noi n fiecare sear cu una. i ddusem cu o zi nainte
dactilograma volumului pe care l-am propus Crtii Romnesti sub titlul Micrologii.
mi strnsesem aici lucrri mai mici sau mai ntinse (prefete, studii etc.), risipite de-a
lungul a 13 ani, si volumul mi prea nesigur si dispers. Seara noastr a debutat deci cu
discutarea paginilor acestora:
Am s-ti propun mai nti un alt titlu, pentru c titlul tu nu d seama de unitatea
volumului, una care exist, dar pe care tu nu o vezi. Esti ca Parsifal, nu stii c stii. Este
vorba peste tot aici de polytropia culturii europene si a omului modern, de fetele lor
multiple. Cu fiecare studiu din cartea aceasta ataci cte o alt fat a umanului. Ai mai
nti modelul omului helladic, apoi om si animalitate, om si joc, om si simbol, om si
traditie, n sfrsit, omul ntre exactitate si adevr si apoi, n partea a doua, tot attea
ipostaze ale umanului dezvluite din perspectiva cte unui gnditor. Drept care ti-as
propune titlul ncercri n polytropia omului si culturii. Poti pune sub semnul
polytropiei omul odiseic, omul acesta cu multe fete, care a devenit paradigma omului
modern si a culturii modernittii, prin raport cu simplitatea omului ahileic, model mai
degrab pentru antichitate si culturile primare, mult mai unitare si nesofisticate. Iar astfel
justificat si gndit, cartea ta intr n silogism cci acesta e al doilea lucru despre
care mi-am propus s v vorbesc si cu Tragicul, si cu Simbolismul limitei. Stiti c,
n logic, gndirea este privit la trei niveluri: concept, judecat, rationament. Ei bine, si
cultura st sub aceleasi trei modalitti, numai c aici ordinea lor cresctoare e alta:
judecat, rationament, concept. Cel mai greu, n cultur, este s ajungi la concept, si doar
opera ctorva mari a atins, n istoria culturii, treapta conceptului. Judecata, n schimb,
este la ndemna oricui. n cultur, ea d tot ce e critic si critic. Uneori, judecata poate
atinge formele cele mai nalte, poate atinge de pild nivelul Clinescu, dar tot judecat
rmne. n filozofie, moralistii francezi, Nietzsche, Cioran rmn toti la nivelul judectii,
chiar dac e vorba de o judecat grandioas. Or, n cultur, totul e s nu rmi la nivelul
judectii, ci s faci saltul n syn-logismos, n judecata nlntuit, discursiv si
constructiv. n formele ei reusite, cultura este silogism, rationament, si n cele mai
reusite, silogism ridicat la idee unic, concept. Heidegger, de pild, nu a ajuns la
concept, dar ce splendid silogism este n el! Si v spun toate acestea si cu gndul la
paginile pe care mi le-ati adus, ale lui Alecu Paleologu. Nu m intereseaz judecata care
rmne la nivelul judectii, si tocmai de-asta m despart de Alecu. El se asaz, cnd
vorbeste despre mine, n orizontul judectii. Si nu avea dreptul s o fac mcar pentru
faptul c era singurul care mi-a cunoscut cartea despre Goethe n ntregul ei, deci si
capitolul despre goethitate (das Goethetum), n care artam c Goethe a teoretizat
devenirea ntru devenire, dar de trit, a trit devenirea ntru fiint. Era deci tocmai
capitolul prin care Goethe a obtinut silogismul si m desprteam astfel de el nu
judecndu-l, ci mntuindu-l cultural, deci crendu-i un destin; pentru c orice destin
adevrat este un silogism cultural. Or, Alecu nu a fost n stare, discutndu-mi cartea
despre Goethe, s-o mntuie ntr-un silogism. El nu este n stare s-mi vad destinul,
pentru c el nsusi a rmas n orizontul judectii culturale. Si cu voi problema este
mereu aceeasi. Mai ales lui Andrei i cer s-mi spun care e silogismul lui. Pentru c
lucrarea despre peisaj poate rmne o splendid judecat, dac din ea nu se deschide o
alt carte.
Miercuri, 23 ianuarie 1980
Astzi de dimineat a sosit si Victor, bucurndu-ne pe toti. Ce frumosi snteti
laolalt, ne-a spus Noica, ntlnindu-ne la plimbarea dinaintea prnzului. S rmneti
mereu asa, nedezbinati de nimic, pentru c tot ce e fapt mare ncepe cu treimea
matematicile eline ca si sfintenia.
Noica primise o scrisoare de la fiul su, de la care nu mai avea de mult o veste.
M-am temut c trece printr-o criz. Ultima oar cnd l-am vzut mi-a mrturisit c,
uneori, viata lui i se pare un esec. Dar este splendid!, i- am rspuns. Esecul e locul de
unde te ridici pentru a merge mai departe. Or, acum mi scrie c se simte minunat si,
lucrul cel mai extraordinar, mi spune c l intrig. Rareori se ntmpl ca un tat s si
intrige copilul si cu att mai mult cnd copilul e n conditia credintei. Mi s-a prut ceva
nalt aici: sfnta Filozofie intrig sfnta Credint!
Seara, provocat de discutia de ieri, Andrei a redeschis problema judectii,
rationamentului si conceptului. O reiau ne-a spus el pentru c m priveste direct;
este tot cazul meu aici. Am s ncep cu cteva observatii generale, apoi am s trec la
cazul meu.
Mai nti, ce facultti corespund celor trei trepte? Cred c judectii i corespunde
intelectul, rationamentului (sau silogismului) ratiunea, iar conceptului revelatia.
ns n timp ce trecerea de la intelect la ratiune este o chestiune de grad, trecerea de la
ratiune la revelatie se face printr-o ruptur de nivel. n acest sens, poti fi vinovat c n-ai
obtinut rationamentul, rmnnd n orizontul judectii, dar nu poti fi rspunztor pentru
faptul c n-ai obtinut conceptul. Responsabil nu esti dect la nivelul judectii si
rationamentului. Mai ales treapta judectii este a celor care se bizuie pe ei nsisi, care au
ncredere n fortele si discernmntul propriu. n schimb, treapta conceptului e a celor
care se las preluati de o instant supra-individual, de o dihanie, cum ar spune dl
Noica. Judecata o afirmi, de concept te lasi strbtut; te afirm el.
Exist apoi vrste, temperamente, profesiuni, epoci ale judectii si tot asa
vrste, epoci, profesiuni etc. ale conceptului. Eticismul, esteticismul, criticismul tin n
mod fatal de judecat. Prin chiar conditia lor, ele nu pot evolua ctre silogism. Sau
privitor la profesiune: cum poate iesi un istoric de art sau un critic de art din conditia
judectii? O vrst a judectii este tineretea, asa cum Franta si Anglia snt, stilistic
vorbind, tri ale judectii.
Ct priveste cazul meu: mrturisesc c nu m-a preocupat un legato al operei, un
silogism al crtilor. Obsesia mea a fost si este nc s obtin un legato al operei cu
viata proprie. Altminteri, mi se pare c risti un monstruos al reusitei: poti obtine
rationamentul, ba chiar conceptul la nivelul operei, n vreme ce n plan existential te afli
nc sub nivelul judectii. Problema nu este deci de a-ti gndi gndul, ci de a-ti tri
gndul. ntr-un fel, asta a fost tema primei mele crti. Marea cezur eu nu o vd ntre
cultura judectii si cea a conceptului, ci ntre existent si cultur. M preocup s vd
c, indiferent de drumul si reusitele noastre culturale, sntem , att eu ct si Gabriel, n
pur analfabetism existential. Nu avem o bun igien sufleteasc, nu ne stpnim bine
instinctele, dependenta noastr de conditiile bune merge pn la tabiet si maniacalism.
Eu trebuie s m lupt cu gurmandiza mea, cu excesul de volubilitate, cu histrionismul,
impulsivitatea. Aceast ruptur de planuri, aceast dizarmonie pentru dumneavoastr nu
exist. Si nu exist pentru c n natura dumneavoastr nimic nu s-a opus experientei
conceptului; sau, n orice caz, nu s-a opus n chip decisiv. Lui Gabriel -i ati mrturisit c
nici nu aveti biografie, dat fiind c existenta dumneavoastr se confund cu crtile
dumneavoastr. Or, noi trebuie s obtinem totul mpotriva noastr nsine; mpotriva
eredittii noastre, a metabolismului nostru etc. Toate functiile dumneavoastr vitale
ntretin gndirea, la noi, ele o inhib. Noi nu avem dect o sans: eroismul.
Revenind deci la problema silogismului creatiei, recunosc c nu l-am obtinut.
Gndurile mele nu fac serie n ele nsele, nu snt o constructie. Dar, dup cum ati vzut,
nu asta m preocup. M preocup ca ele s reflecte corect problema mea, tribulatiile
mele, s fie deci expresia treptei pe care m aflu. Pentru c nu exist doar neantul
gndului care nu se construieste pe sine. Exist si neantul constructiei care nu-si exprim
constructorul, ba care l exprim chiar n chip fals. Problema mea s-ar putea deci rezuma
astfel: nu nteleg s obtin conceptul (sau mcar rationamentul) cu orice pret.
Noica a primit zilele trecute o scrisoare de la E.C. Am citit-o azi. Ce splendid
silogismul acesta al disperrii care mbrtiseaz cu un singur gest viata si crtile sale!
je suis fatigu (la fatigue est la specialit de ma famille!) et de toute faon j'ai
perdu le got de me manifester, de produire. Une vieillesse frivole et dsespre;
ma jeunesse du moins ne fut pas frivole.
mi amintesc de un alt tipt trziu, trimis pe o carte postal fratelui su: A quoi
bon avoir quitt Coasta Boacii? E cercul geografic al constiintei nefericite cel care se
nchide peste mprejurimile Rsinariului natal, peste Coasta Boacii, dup ce a
strbtut harta Europei si Parisul.
Ast-sear, n camera lui Noica, a fost judecat Andrei. Ne-am asezat toti trei pe
pat, rezemati de perete. Noica st pe un scaun n fata noastr. Primim cte o portocal, ne
povestim ziua, apoi judecata ncepe.
 Pornesc de la o distinctie logic. Disting universalul de general. Universalul este
extensiv, priveste totalitatea cazurilor, n timp ce generalul este de ordinul speciei: n
vreme ce generalul i vizeaz pe toti n acelasi timp si are o subzistent fr consistent,
ca limba sau ca spiritul obiectiv, univesalul nu are ntotdeauna generalul n el, rmnnd
s-i vizeze nu pe toti odat, ci pe toti gnditi ca fiecare n parte si ntr-un moment
determinat. Moartea, de pild, este un universal, este a fiecruia si nu a tuturor n acelasi
timp. Imaginea mortii cu coasa n mn este fals, spun eu. Moartea trebuie imaginat
mai degrab purtnd un pumnal, e moartea din basmul Tinerete fr btrnete, care l
asteapt pe Ft-Frumos ca moarte a lui si care, trind ntrzierea celuilalt, amenint s
moar ea.
La fel ca moartea, sustin eu, ntelepciunea e si ea a fiecruia: nu e nici ea o realitate
de ordinul generalului. Si tocmai de aceea, ea nu poate fi predat, ci doar trezit. Iat de
pild cele patru virtuti pe care le enumer Platon n Republica: curajul (andreia),
ntelepciunea practic (sophrosyne ), ntelepciunea teoretic (sophia) si spiritul de
dreptate (dikaiosyne ). Poate fi curajul predat? n schimb poate fi trezit. Singur Orientul a
ncercat, prin nchiderea n cte o scoal de ntelepciune, s predea ntelepciunea.
Occidentul n schimb ncearc s o trezeasc. Si o trezeste prin cultur. Cultura, cu
discretia si nedeterminarea ei, trezeste, nu pred. Or, acum vin si-i spun lui Andrei: cu
problema ta de ieri, te afli mai nti ntr-o dezordine de principiu. El vrea ca
ntelepciunea s-i fie predat. Am nceput odat, cu el si cu Gabi, Logica lui Hegel. Si
dup o sedint de Hegel, Andrei mi-a spus: Nici cu Hegel nu am ce face. Andrei caut
soteria, mntuirea, ntr-un chip obsesiv, cu ncrncenare. Cultura nu m rezolv, spune
el. V amintesc ns vorba lui Neagoe: Cine n-are ndrjire, acela l vede pe
Dumnezeu. Andrei ns are ndrjire. El umbl pe la curtile culturii si ntreab ca un
precupet: N-aveti ceva pentru mine? Ce-mi puteti da s m pot mntui? Exist de
aceea la Andrei n primul rnd o dezordine a ntrebrii si ncrncenarea de a cere si de a
primi direct.
A doua dezordine a lui Andrei este de ordin practic; ea provine din prea marele
respect pentru fratele porc, pentru eul lui: eu, eu Andrei n trupul si sufletul meu,
vreau s fiu mntuit. Exist ns n viata spiritului o primejdie a vointei determinate.
Vointa nu e bun dac e voint de ceva nedeterminat, asa cum la Heidegger nu exist
frica fat de ceva anume, ci frica de nimic determinat (Angst). La Andrei, e
ngrijortoare tocmai ngrijorarea asta pentru eul lui. Vointa lui de urgent mntuire,
nerbdarea vindecrii snt vinovate. Si snt vinovate pentru c tin de amintirea proast,
de amintirea privind sinele individual cu care opereaz medicii analisti, amintirea care
vindec persoana. Psihanaliza lrgeste cmpul amintirii, rmnnd n granitele eului,
mpinge eul stiti cum se spune n Franta pn la maman, papa, caca. La antici,
dintre cele nou muze, Mnemosyne, Memoria, era cea mai important. Dar spre
deosebire de Memoria psihanalistilor, Memoria anticilor ti aminteste de lucruri pe care
nu le-ai stiut niciodat. Mnemosyne este cultura nssi, si ea te vindec tocmai pentru c
ti d uitarea bun, uitarea eului individual si amintirea sinelui lrgit. Ea singur te
pune n ordine, pentru c functioneaz soteriologic fr soteriologie. Cultura nu te vr n
Oastea Domnului, si n varianta lui reusit chiar crestinismul a stiut s nu cad n
ispita tehnicii imediate a salvrii. El nu a avut orgoliul rezolvrii imediate si tehnica
retetei. l invit de aceea pe Andrei s nu mai aib ndrjirea nerbdrii: nimeni nu poate
sti exact ce-i trebuie. Numai uitarea bun, a culturii, l poate vindeca, dup ce el nsusi va
nceta s-si pun problema vindecrii. Iar un lucru, cnd stii s l astepti, vine chiar si
atunci cnd n-ai observat c a venit. Stiti vorba: Pesemne c-a si venit, de vreme ce n-a
mai venit.
Vineri, 25 ianuarie 1980
Ast-sear, cnd am ajuns la Noica, nu l-am gsit n camer. A sosit curnd.
ntrziase pentru c seful cantinei, aflnd de la radio c Noica luase premiul de onoare al
Uniunii (am auzit c snteti scriitor mare), l oprise s mnnce sunc si gem. Am
ntrziat, dragii mei, din pricina efemerindelor, vorba lui Frunzetti. Nu stiti ce snt
efemerindele? Prin '50 si ceva am fugit o zi n Bucuresti. La Cmpulung, unde aveam
domiciliu obligatoriu, nu o duceam prea grozav. De vreo dou ori pe sptmn venea
Lulu Lambrino n poart, pe la 5 dimineata, si striga: Bieti, se d gaz la Visoi! Luam
repede bidonul si plecam dup gaz . Triam din meditatii cu 5 lei ora. Am predat de
toate, pn si sritura n lungime. Era o fat care vroia s dea la I.C.F. Nu-i iesea btaia
cnd srea. Am mers pe malul apei si -i am explicat, descompus, sritura n lungime. Am
primit 2 kg de lapte. Deci m ntlnesc cu Frunzetti, n tramvai, la Bucuresti. Dobndise
de curnd o pozitie bun. Ce mai faci?, l ntreb. Ce s fac? Efemerinde. Asa si eu.
Cum am ajuns o celebritate a Pltinisului, vd c am nceput cu efemerindele. V-am
povestit de Cmpulung si mi-am adus iar aminte de Alecu Paleologu. Am trit atunci, cu
el si cu Mihai Rdulescu, cinci ani de delir cultural. M gndeam astzi s v spun c
omul e ceea ce rmne din el dup ce lumea din jur l desfiinteaz. Ei bine, noi eram
atunci n situatia asta. Iar ceea ce rmsese atunci din mine era cartea despre Goethe.
Am s-i scriu lui Paleologu si-am s-l ntreb cum poate vorbi din afar despre cartea
aceasta, de vreme ce Goethe era ce rmsese din mine cnd totul m desfiinta? Scriind
astzi despre Goethe , se cuvenea s fie un mrturisitor. Si mi pare ru pentru el s
spun c nu este unul.
ns astzi mi propusesem s v vorbesc despre altceva, despre faptul c orice
filozofie mare sfrseste ntr-o platitudine. Platon, de pild, sfrseste n platitudinea
adevr bine frumos. Kant sfrseste cu platitudinea faculttilor vietii sufletesti:
inteligent voint sentiment. Pe fiecare dintre acestea se centreaz cte una
dintre Critici: pe inteligent, Critica ratiunii pure; pe voint, Critica ratiunii practice;
pe sentiment, Critica faculttii de judecare. Hegel sfrseste cu platitudinea
Dumnezeu natur om. M-am ntrebat cu ce platitudine sfrsesc eu. Si sfrsesc cu
o platitudine teribil. La captul Ontologiei vorbesc despre trup suflet spirit.
Trupul este fiinta n versiunea real; sufletul este fiinta n versiunea dihniilor, a
elementelor; spiritul este versiunea fiintei ca fiint. Mi s-a fcut rusine de platitudinea
mea si am ncercat s o justific. Am fcut-o cu vorba, interpretat speculativ, omul este
dup chipul si asemnarea Domnului, lucru care, pe plan speculativ, nseamn c fiinta
are trei angajri: ntrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului.
Smbt, 26 ianuarie 1980
Am s v spun ast-sear povestea pe care am intitulat-o Uite Koch! Uite
Koch!. Aveam 26 de ani cnd am trecut prin operatia n urma creia am rmas fr un
rinichi. Tin minte c la cistoscopia pe care mi-a fcut-o, Burghele a exclamat la un
moment dat: Uite Koch! Uite Koch! Era n glasul lui bucurie, si am avut o clip
senzatia c l vede pe Koch n persoan, cobornd tacticos, cu minile la spate, de-a
lungul uretrei mele. Am primit vestea operatiei aproape testamentar, si exclamatia lui
Burghele, n care distinsesem bucuria, mi s-a prut, retrospectiv, cruzimea nssi. Astzi
o nteleg altfel: este strigtul, pentru o clip victorios, al culturii de cte ori are senzatia
c a nhtat un adevr. Este strigtul oricui a plecat n cutarea Ideii, a Ideii care ti scap
mereu si pe care, din cnd n cnd, ti se pare c ai prins-o: Uite Ideea! Uite Ideea!,
strigi atunci. De cteva ori n viat am strigat Uite Ideea!. Uite Ideea! am spus dup
Cum e cu putint ceva nou: Uite Ideea! sub forma devenirii ntru Fiint; Uite
Ideea! am strigat si am numit-o nchiderea ce se deschide. Cu Platon, lucrurile snt si
mai limpezi: fiecare dialog al su este o tentativ de prindere a Ideii; si cu fiecare dialog,
Socrate o scap. Parc am fi plecat la vntoare de prepelite, spune el n Euthydemos.
Dar de ce ne scap Ideea mereu? Pentru c numai asa putem fi n conditia ntelepciunii,
a cutrii, a lui tao. Dac Platon ar fi gsit undeva Ideea, totul ar fi nghetat. Fluiditatea,
sensul acesta al lui tao, al cii, e totul. Aceast ad-urmecare este cultura nssi.
Altminteri, nici un rspuns nu e bun, dac nchide problema. Totul e ca Ideea s se afle
mereu n fata ta. Dac rmne n urma ta, obtinem doar o tehnic n numele unei idei.
ns tot ce e bun n viat poart n sine infinitul.
23 martie 25 martie 1980
Duminic, 23 martie 1980
Am sosit la Pltinis joi sear, si cu toate c de atunci serile cu Noica au decurs ca
de obicei, nu am avut pn acum puterea s le trec n jurnalul meu. Snt putin apsat de
ce mi-am propus s fac cte o pagin Oxford (din ultimele 30 la Phaidros) si
revizuirea traducerii la submediocra carte despre hermeneutic a lui Hufnagel.
Tinndu-m de portia zilnic, nu am gsit rgazul notelor jurnaliere. ncerc s refac cele
dou zile care au trecut.
n prima sear l-am pus pe Noica la curent cu ntmplrile bucurestene legate de
lumea noastr. n primul rnd, paginile I de la cartea sa despre Fenomenologia spiritului
a lui Hegel. Nu-i vine s cread c va avea un tiraj de 30 000 de exemplare. De necrezut,
cnd te gndesti c pentru cartea asta, acum 20 de ani, snt oameni care au fost btuti si
au fcut nchisoare. i povestesc apoi c ne agitm n jurul expozitiei lui Sorin
Dumitrescu intitulat, nefericit, Hipersemne care s-a nchis zilele trecute la
Dalles. n urm cu trei sptmni l dusesem pe Noica s vad expozitia: erau acolo si
Alecu Paleologu si Andrei, si toti am fost dezamgiti s constatm c Noica a trecut prin
ea ca si cum s-ar fi aflat ntr-o hal de peste. i relatez toate acestea, precum si micile
tribulatii legate de articolul privind expozitia, pe care ncercasem s-l public la Romnia
literar. Este filozofie cald mi-a spus G.I. care exorcizeaz cititorul. Trebuie s
m ntelegi, Romnia e mereu vizat, dup articolul din Scnteia cu rezerve la
expozitie, risc prea mult, n perioada asta mi fac bine logoreele vide ale unora ettetera,
stiu, ai s spui c snt grobian si snt dar sta e climatul cultural n care ne
miscm, eu te respect, dar te rog nc o dat s m ntelegi, uite, merg pn acolo nct te
rog chiar pe dumneata s m ajuti s nu te public dac poti, cere -mi s nu-ti public
articolul , dac ncepem s tiem, nu mai rmne nimic, eu nu pot s fac ca altii ntr-o
revist lunar sau, m rog, ettetera, unde lucrurile nu se prea observ, la mine se vede
totul, lumea ar citi articolul cu binoclul, poate vrei s scrii altceva, despre cte o carte de
filozofie, de ce adic T. si R.F. pot si dumneata nu poti, ai s-mi spui poate tocmai
de-aia, si ai dreptate ntr-un fel, ce mai, te rog s m ntelegi, am mbtrnit ettetera.
Noica ascult amuzat povestea: l intereseaz mai mult s stie de ce ne agitm n
jurul expozitiei si se ntreab dac nu cumva pictura lui Sorin pctuieste printr-un exces
de inteligent. nainte se spunea il est bte comme un peintre si se poate s fie o
conditie a artei s rmn la nivelul animalittii spiritului. M ntreb dac prins ntre
propria ei inteligent si cea pe care i-o infuzati voi din afar, arta lui Sorin nu amenint
s fie strivit de prea mult luciditate. mi reprosezi c nu am stiut s vd
transcendentalul n expozitia lui. Nu am niciodat un bun contact de la prima ntlnire
cu un artist: si la Brncusi, si la Tuculescu, am reactionat n a doua instant. Spune-i lui
Sorin c dac ntre timp nu-l desfiintati cu ceea ce puneti n el, peste patru-cinci ani
poate am s fiu n stare s intru n vibratie. De fapt, am s-ti dau cteva rnduri pentru el,
n care am s-i spun toate astea. Nu are sens s polum atmosfera psihic, dimpotriv,
sntem obligati s crem bun dispozitie n jur: artistii au oricum nevoie de ea. Ct despre
textul tu, nteleg c e o form de Tmoignages sur si, deci, nu e unul pentru
Romnia literar. Mai bine l pui alturi de cel al lui Andrei si Hulic si scoateti ceva
separat. Dar tot nu mi-ai spus ce nseamn febra care v-a cuprins pe toti n marginea
expozitiei lui. n ce m priveste, am reactionat n fata ei poate deformat: pe lng
bucuria plastic, pe care nu stiu si nu mi place s o comentez, am privit-o ca pe un
splendid debuseu pentru idee, si nici Andrei nu cred s fie departe de acest tip de
incitatie. Este ciudat cum Noica, desi a mers pe linia facilitrii accesului la idei prin
traducerea lor ntr-o lume a imaginii, refuz colaborarea cu plasticul (exceptie
Brncusi). I se pare c tot ce coboar sub verb este ocolit de spirit (dar si ceea ce trece
dincolo de el muzica).
A doua zi, pentru c aveam o copie la mine, Noica mi-a citit articolul. L-am
ntrebat dac l supr adierile care vin din filozofia lui, problema sinelui, apoi nsusi
faptul de a reactiona la transcendental ca o eminent a lui dincoace, a sinelui lrgit
etc. Ctusi de putin: m ierti dac ti spun c le simt ca pe niste locuri comune si c eu
nsumi nu am aici consistenta unei prezente vii: snt o simpl umbr, si e bine asa. ns
altceva m ncnt s observ. Scrieti, si tu si Andrei, mai bine dect scriam noi. La vrsta
voastr, noi pctuiam fie printr-o nvolburare a ideii, care nu mai era stpnit stilistic
cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu , fie de o excesiv tinere n fru a
ideii, care lua forma unei simplitti afectate cazul meu. La voi exist o splendid
dominare a gndului, un control care strnge totul att de bine laolalt, nct nimic nu mai
poate fi clintit. Poate e o acumulare de celule de la o generatie la alta, poate am
contribuit si noi cu ceva la asta.
Seara urmtoare, Noica se plnge c de mai multe zile nu i iese prefata la o
antologie Lupascu, ce ar urma s apar la Editura Politic. Si totusi am ideea: am s art
c totul, de la Kant ncoace, a mers n filozofie pe distrugerea mitului identittii, pe
validarea contradictiei ca fecund. Gloria ratiunii e tocmai antinomia. Kant a vorbit de
patru antinomii ale ratiunii, iar Hegel a venit s spun c nu snt patru, ci o infinitate, si
c ele nu snt neajunsul ratiunii, ci nssi forta ei. n secolul nostru, stiinta a pus n
discutie principiul logic al tertului, dar nu a avut curajul s l atace si pe cel al
noncontradictiei. Filozofia, n schimb, a fcut-o: a fcut-o fie integrnd irationalul,
inconstientul, intuitia, fie, ca Lupascu, fcnd din identitatea nssi un moment al
polarittii. Eu nsumi m simt n spiritul veacului cu contradictia mea unilateral. Si ti
propun s te gndesti dac cu problema limitei nu intri n aceeasi cltinare a statutului pe
care l-a avut identitatea attea veacuri la rnd n filozofie.
Trecem la altceva: i povestesc c nainte de a pleca spre Pltinis, un prieten
nefilozof mi ceruse s-i spun ce vrea Noica, n ce const filozofia lui. Si am fost uimit
s constat c nu stiu s-i reproduc un gnd unic, ci o suit de cinci idei, ntre care nu am
putut face legtura: sinele si sinea, devenirea ntru devenire si devenirea ntru fiint,
limitatia care limiteaz si limitatia care nu limiteaz, a fi n si a fi ntru, n sfrsit,
modelul ontologic din ultimul Tratat. M intereseaz imens problema pe care mi-o
pui, una vital, pot spune, si snt de-a dreptul uimit c eu nsumi nu mi-am pus-o pn
acum. Ai s ntelegi nc o dat de ce spun mereu c nu se stie cine d si cine primeste.
Las-m pn mine s ti rspund si, oricum, dac n-o s ne plac rspunsul, o s gsim
poate, ca n Upanisade, peste 32 de ani altul.
Ieri sear, Noica m astepta nerbdtor s relum discutia din ajun. M-ai silit ieri
s m ntorc asupra mea si s m ntreb dac nu cumva nu snt n stare s spun ce am
exprimat de-a lungul ntregii vieti cu pentagonul meu de idei sau cu hexagonul,
dac pun la socoteal si contradictia unilateral. S fie totul doar o jerb de idei care nu
e n stare s si indice obrsia? ntr-adevr, ce am vrut de-a lungul vietii? Si am s
rspund: am vrut ce a vrut oricine si nu am fcut dect s spun ce vrem cu totii, poate
fr s stim. Am vrut s mbrtisez pe cel care m mbrtiseaz, s cuprind cuprinderea
ce m cuprinde. Cnd m-ai ntrebat odat de ce nu acord mai mult mortii, nu am stiut de
fapt ce s-ti spun, desi n fond simteam despre ce e vorba. Moartea nu este dect una din
limitele, din mutilrile n care e prins orice individ. Constient sau nu, suferim cu totii de
a nu putea s fim totul si moartea nu ne d dect unul din prilejurile acestei suferinte. O
asemenea aspiratie ctre totalitate se manifest ca tendint de a ngloba mediul, de a-l
absorbi n tine: eu o numesc trecerea mediului extern n mediu intern. Ea este proprie
ntregului real, dar numai la om, si nici aici ntotdeauna, ea reuseste cu adevrat. La
nivelul organicului, ea mbrac forma inferioar a cuceririlor mediului, a devorrii lui,
a unei instaurri despotice asupra lui. De altfel, n orice despot exist aceast invaliditate,
aceast neputint de a transforma fiinta comunittii care-l cuprinde n mediul su intern,
o neputint de a fi pn la urm. E, n despotism, zbaterea si ridicolul unei boabe de
spum care vrea s se nstpneasc asupra mrii ntr-un chip exterior: despotul nu
absoarbe n el comunitatea care l-a fcut cu putint, ci o mbrtiseaz silnic.
Trecerea mediului extern n mediu intern este, s-ar prea, nssi intrarea n conditia
lui a fi. n fond, am vrut deci s dau un sens plin lui a fi. n ordine biologic, o prim
ncercare de a intra n conditia lui a fi este foamea: ea este ns una ratat, pentru c
trecerea mediului extern n mediu intern ia forma simplei asimilri. Apoi respiratia, pe
care Evola o glorific ca pe un mod indian de acces la fiint, rmne tot la nivelul
asimilrii. n ordine biologic, erosul pare singura ilustrare a lui a fi, pentru c n
momentul realizrii sale supreme, erosul este sngele pe care l preiei sau l predai, deci
nssi specia mediul extern devenit interioritate. E aici, ca n orice reusit de a
fi, un mod de a-ti mbrtisa transcendenta. Cci sngele, ca si orice mediu intern, e mai
mult dect purttorul su. Mediul intern e dincolo de purttor, el rmne transcendent n
imanenta lui.
Aceast trecere, care este o mplinire n sfera lui a fi, este nsusi miracolul
omului si al culturii. Nu poti s fii poet fr s vrei s fii poezia nssi; nu poti s fii
filozof fr s vrei, ca Hegel, s fii filozofia nssi. E, peste tot n cultura mare (si nu n
simpla dorint de a face cultur, de a fi n ea), un mod de a obtine ntregirea, ca n
povestea cu biatul meu Rzvan, care cnd era mic credea c a cere restul nseamn ca tu
s ai bnutul tu, iar ceilalti s vin s pun restul care ti lipseste pentru a mplini o
sum. Asta am vrut n fond. S vin cu bnutul meu, cu ideea mea, si s mbrtisez cu ea
tot ce m mbrtiseaz: natura, comunitatea, limba, cultura nssi. Am vrut deci ce vrem
cu totii: o dezmutilare, o iesire din cotitura singurttii n care te simti mbrtisat si
limitat fr s mbrtisezi si s cuprinzi la rndul tu. Si cred c aceast transformare a
mediului extern n mediu intern e sensul bun al infinitului, al infinitului n finit. De ce i
se spune lui Isus fiul Omului si nu fiul Domnului? Tocmai pentru c el a fcut din
umanitate, din ntreaga umanitate, mediul su intern. Iar divinitatea e sensul acestei
totalitti, devenit dimensiune interioar.
Iat deci ce am vrut: si cred c cele cinci idei pe care i le-ai mprtsit
prietenului tu n-au fost dect aproximrile succesive ale acestei dorinte de a fi, de a nu
rmne mutilat n singurtatea mea, de a mbrtisa mai cuprinztor ce m-a mbrtisat.
Asta e tot ce ai vrut?, poate s ntrebe o doamn care ar asista la discutia noastr.
Mai bine m duc s-mi mngi ctelul. Si-ar trebui atunci s-o rog s vin peste 32 de
ani, pentru a-i da un alt rspuns.
Luni, 24 martie 1980
Astzi, naintea prnzului, am fcut plimbarea mpreun. M-am gndit s-ti
vorbesc disear despre eudaimonia fiecruia dintre noi. Dac nu setea de succes, dac
nu ambitia de a fi autor ne mpinge s facem ce facem atunci despre ce anume s fie
vorba? Succesul trebuie s-l cunosti ct esti tnr, ca s scapi repede de gustul lui si ca
s-ti dai seama c nu este niciodat unul adevrat, ci doar o gloriol, ceva superficial,
pn la urm o exclamatie de identificare deci asa artati! etc. ti dai seama repede
c pe oameni nu-i intereseaz dect suprafata ta, c uneori nu fac dect s te aproximeze
ntr-un chip ridicol. ntr-o zi, cineva mi-a spus c -i a plcut teribil de mult interpretarea
pe care am fcut-o la basmul Harap Alb! Sau am comis odat imprudenta s-l ntreb pe
un admirator care dintre crtile mele i-a czut n mn: omul a nceput s se blbie. Lui
Eliade, cnd era tnr, cineva i-a spus: Vai, ce mult m bucur s v cunosc, domnule
Mircea Eliade Rdulescu! ti mrturisesc c dac al XVI-lea Congres de filozofie s-ar
face pe tema sistemului meu, lucrul m-ar plictisi ngrozitor: ar trebui s dau explicatii, s
aprob, s dezmint. Ce m face atunci s stau aici asa cum stau si s m simt bine? Care
este eudaimonia mea? Am s ncerc s-ti rspund disear.
Tocmai am ajuns cu corecturile la Hegel ntr-un loc care-l priveste pe Sorin
Dumitrescu si am s te rog s i-l dai s-l citeasc: este capitolul cu Animalitatea
spiritului si nselciunea. n jurul unei opere noi, ceilalti se strng ca mustele pe laptele
proaspt, spune Hegel. Si ncepe apoi un ntreg balet. Pe de o parte, artistul se ascunde
n oper, se identific cu ea si declar c ea spune totul; pe urm simte totusi nevoia s
explice, s vorbeasc si declar c opera nu spune totul, c ea nu i epuizeaz idealul. Pe
de alt parte, criticul vine si asaz opera lui peste opera artistului, declarnd ns c
explic opera artistului. nselciunea aceasta este pentru Hegel esecul spiritului
ntrupat n art, unul de care Hegel are nevoie pentru a trece mai departe, la religie si la
filozofie.
Ast-sear m simt obosit: nu snt n stare s spun povestea eudaimoniei lui Noica,
nscut prin eliminri treptate dar rapide ale tuturor formelor de satisfactii neculturale:
un fel de nu-mi place nimic altceva. A fi doar posedatul unor idei, a fi manevrat de ele
etc.
Marti, 25 martie 1980
Plecm mine, eu spre Bucuresti, Noica spre Timisoara. A fost, ca ntotdeauna
naintea desprtirilor, o sear de bilant. Ne apropiem de sfrsitul vol. IV din Platon. M
mai asteapt comentariile la Phaidon si Phaidros, pe Noica interpretarea la Phaidon
(unde iarsi crede c nu are ce spune), n sfrsit, ne gndim s mpingem traducerea
comentariului lui Hermeias la Phaidros (care va aprea si el n volum) pn la a cuprinde
si cel de al doilea discurs al lui Socrate. Snt multumit de sunetul traducerii mele, snt
multumit c l-am strnit pe Noica citindu-i din traducerea mea partea delirului
socratic, n fata cruia interpretarea lui se oprea ( nu poti interpreta un delir) s
mping comentariul lui pn la capt, n sfrsit, snt multumit c tinerii Cornea si Bercea,
la care m-am gndit pentru traducerea lui Hermeias, snt preluabili n echip si
promittori pentru rest. (Adusesem cu mine o mostr din traducerea lor, si Noica
citind-o mpreun ntr-una din seri s-a artat ncntat.)
Dac ne punem problema unui elitism cultural, fr de care nu poti face isprav
cultural, cred c ar trebui s avem un impact cu elevii din ultimele clase. Acolo e de
aruncat smnta, nu la cei care tocmai au iesit din facultate si pe care n felul acesta i
pierzi pentru cei mai buni ani. Au venit astzi s m caute doi studenti din anul IV de la
Teologie, din Sibiu. Unul dintre ei avea teza de licent cu problema virtutii la Platon. Nu
avea si nici nu vzuse vreodat un text grec din Platon. Le-am vorbit mai nti despre ce
au n mn sau despre ce ar putea avea dac ajung s nteleag ce nseamn
teologia. O mie cinci sute de ani, le-am spus, cultura Europei a nsemnat cultur
religioas, iar trei sute de ani, stiint. Poate c veacul al XXI-lea va fi unul al teologiei,
nteleas ns ca o problematic a spiritualittii care va fi asimilat deja veacurile de
cultur stiintific. Gnditi-v ce avantaj avem fat de indieni, care au intrat dintr-o dat
n ntelepciune si care, obtinnd starea de meditatie, tehnica intrrii n aceast stare, nu au
stiut ce continut s-i dea. Spiritul care n-a avut n urm aceast dubl experient
cultural, prin care Europa a trecut cu prisosint, nu poate obtine dect hebetudinea
goal, o somnolent, o nghetare. Secolul XXI va fi deci poate secolul celor dou Niluri
care vor crea o Delt a spiritului, si aceasta pare s fie chiar teologia voastr, de vreme
ce astzi oamenii de stiint nsisi se deschid ctre o spiritualitate n termenii creia snt
dispusi s prind pn si comportamentul atomului. Vedeti, aveti aur n mini: nu snteti
arestati n nchiderea lingvistului sau a chimistului, sau a istoricului chiar. Puteti merge
cu teologia voastr ctre arta bizantin, ctre literatura noastr veche, ctre filozofie.
Puteti face din ea un splendid instrument cultural. Dar el nsusi trebuie instrumentat: cu
greac, cu slavon, cu filozofie. Ce ar fi Stniloae sau Elian fr limba greac? Le-am
fcut apoi teoria celor trei categorii de cai. Caii snt de trei feluri, le-am spus: cai de
tractiune, cai de circ si cai de curse. 99% din oameni rmn cai de tractiune. Din rest, unii
ajung cai de circ, ca Nadia Comneci sau ca Brigitte Bardot. Ei bine, pe mine nu m
intereseaz dect caii de curse. Dac vreti s v preotiti, asta e o chestiune
duhovniceasc, n fata creia rolul meu se ncheie. Dar, dac vreti s ajungeti cai de
curse, puteti s m cutati mai departe. S nu-mi spuneti ns c lumea n care triti ar fi
vinovat pentru nereusita voastr. Dac exist, mizeria exist n primul rnd n voi, n
limitele voastre interioare. S-au citit crti si la lumina felinarului.

19 noiembrie 22 noiembrie 1980

Miercuri, 19 noiembrie 1980
Am sosit ieri-sear cu Andrei la Pltinis, dup un drum extenuant, de 12 ore, cu
masina. Pene de motor repetate: ctre Dealul Negru am vrut s ne ntoarcem n
Bucuresti. Mai fiecare drum ctre Pltinis a fost nsotit de peripetii si de piedici, crora
Andrei se grbeste s le gseasc o semnificatie initiatic: conjuratia realului si a
precarittilor sale mpotriva oricrei ascensio spiritualis.
Pltinisul l-am descoperit si de ast dat ca pe un cellalt trm: este o senzatie
unic, de intimitate n spirit, aceea pe care o am ori de cte ori la sosire apuc drumul
ctre cmruta mansardat a vilei 23. Pe Noica l descopr de fiecare dat treptat, mai
nti prin fereastra luminat, ngropat n acoperisul de sindril, prin merele din geam sau
prin cheia lsat pe dinafar n us. n camer este ntotdeauna cald si miroase a tutun de
pip. Ne prinde mna n minile lui, btndu-ne ncetisor dosul palmei, ntru regsire
tandr si pact rennoit de statornic prietenie. M pot lipsi de o cltorie mereu amnat
n Grecia, m pot lipsi de Bucuresti, dar de voi vd c nu m pot lipsi. Ati venit ntr-un
moment bun: Scrisorile despre logic si Cartea arheilor lncezesc deocamdat, asa c
snt gata s v slujesc pe voi. Tocmai m gndeam c noiembrie e cea mai frumoas lun
a anului, e timpul pur, singurul pe care omul nu l-a poluat cu srbtorile si nsemnele
lui: e un timp suspendat ntre anotimpuri, cnd nu ncepe si nu se sfrseste nimic, cnd nu
e nici srbtoarea recoltei, nici nceput de an universitar, nici o mare srbtoare sfnt.
E timpul nemarcat n vreun fel, singurul care te cheam s triesti n nedeterminat. Am
gsit deci o scuz pentru sterilitatea mea, citesc si astept, asemeni sfintei Tereza, s mi
se ntmple ceva n cea de a saptea lun, dup ce m voi fi rugat zadarnic sase.
Ne povestim, ca de obicei, rstimpurile.
Andrei i relateaz sptmna petrecut n Germania, n urm cu dou-trei luni, la
un oarecare simpozion. Interesant a fost s descopere c germanii nsisi ncep s nu-si
mai afle satisfactiile doar n bunstarea lor. Se simt coborti la rangul de simpl anex a
planului Marshall, care i-a pus pe linia unui Wiederaufbau, a unei reconstructii doar n
plan material. Crima lui Hitler ar fi fost aceea de a fi distrus n rzboi toat
intelectualitatea Germaniei i mrturisea un interlocutor. Americanismul a venit s
se aseze tocmai n acest loc pustiit de catastrofa rzboiului.
Este teribil de interesant ce-mi spui. M bucur s aud c ei nsisi ncep s-si dea
seama de propria lor precaritate. n 1948, Adenauer ar fi putut s-i ntrebe: Vreti unt sau
cultur? Si mi place s cred c ar fi ales cultura. Dar el nu le-a propus dect bunstarea.
Astzi au unt din belsug si snt prost asezati n cultur. Si asta se ntmpl cu o tar care
debuteaz n secolul XIX ca republic a geniilor. Cnd, n 1808, la doi ani dup Jena,
toat cultura german se regrupa la Berlin, rectorul Universittii era von Humboldt,
catedra de filozofie o avea Fichte, pe cea de teologie Schleiermacher, iar pe cea de drept
von Ihering. V puteti imagina cum arta o asemenea universitate? n a doua jumtate a
secolului XIX, cnd nu mai au genii de calibrul acestora, germanii continu s uimeasc
Europa, pe un Renan sau pe un Taine, cu o scoal teribil de istorici, lingvisti sau
filologi. Astzi, de cte ori ntlnesc un intelectual neamt de la noi care vrea s plece n
Germania, l ntreb: n ce Germanie vrei s pleci? n Germania untului sau n Germania
culturii? Iar dac mi rspunde c n aceea a culturii, i spun c, paradoxal, o poate gsi
mai lesne aici.
Ne ntreab apoi de Bucuresti, de planurile cu care am venit aici si de crtile pe
care le-am adus cu noi. Pentru noi, Bucurestiul continu s stea, de o lung bucat de
vreme, sub semnul ofensivei protocronismului, simptom cultural al unui rennoit
complex de inferioritate care, atunci cnd capt virulenta unui moment ca acesta,
sfrseste mai ntotdeauna prin refuzul Europei si exaltarea valorilor estice si autohtone.
Protocronismul mut lucrurile din antinomia, steril pentru gndire, a raportului
universal-particular si Occident-Orient, si ajunge la excese care scot cultura din conditia
de minim puritate de care spiritul are mereu nevoie pentru a se dezvolta nestingherit. Si
aici se ntmpl ceva ciudat. Cu ani n urm, cnd Noica a izbucnit n cultura noastr, el a
venit n ntmpinarea nevoilor noastre de puritate moral si de universalism al culturii.
Cultura trebuia fcut n numele unui ideal tautologic, era o practic spiritual svrsit
cu gndul la un Dumnezeu al culturii si care si trgea forta tocmai dintr-o constiint
exacerbat a logicii ei imanente, din pstrarea marelui alfabet cultural al spiritului
european si universal. n numele acestui ideal, Noica ne-a trimis ctre marile texte si
instrumente ale culturii, care erau surse n chip absolut, surse pentru un spirit care nu se
nchide n frustrri si orgolii regionale. El a reprezentat, pentru generatia noastr, o
garantie a spiritului n varianta lui cultural, o purificatio spiritualis care trebuia
mentinut si propagat tocmai prin accesul la sursele verificate ale acestei purificri.
Fiind vasul ce astepta s fie umplut si care, prin prezenta lui, putea da sens si adres
unui efort care altminteri s-ar fi risipit si dispersat n nimic, noi am nsemnat pentru
Noica cel putin la fel de mult ct el pentru noi. Noi sntem, a spus ntr-o zi un coleg de
generatie, valul pe creasta cruia s-a nltat Noica n urm cu 10 15 ani. Si, ntr-un fel,
ar trebui s ne simtim astzi trdati de el. Trdati de ce? Trdati pentru c el s-a grbit
s ntrupeze n regional un efort de universalizare (europenizare) cultural care la noi nu
a fost niciodat dus pn la capt, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la nceput. Noi
eram nc asezati pe aceast orbit cnd am fost surprinsi de ceea ce ni se prea a fi un
pasoptism anacronic. Cnd nu puteam afla ce e cu noi dect fcnd pn la capt ocolul
prin cultura bimilenar a Europei, Noica a nceput s vorbeasc despre sentimentul
romnesc al fiintei si despre spiritul romnesc n cumptul vremii, dup ce, prin
Eminescu sau Goethe, propusese oricrui tnr cultural un model de universalitate si de
meditatie n absolut. n mod paradoxal, tocmai el, care ne-a certat pentru superficialitate
si ne-trebnicie, a generat teme la ndemna oricui si, n mod obiectiv, s-a plasat n
situatia de a putea fi invocat de toti aceia care flecreau apsnd pe o coard facil si cu
sunet bine verificat. Aceast revendicare a lui Noica, din dou directii diferite, a dat
nastere unei situatii confuze pe care Noica nsusi a alimentat-o si n care, Dumnezeu stie
de ce, s-a complcut cu o iresponsabil gratie. Pentru cei care vin dup noi, pentru cei
care ridic astzi capul n cultur, aceast situatie confuz nu poate avea dect efecte
nefaste. Cti vor regsi filonul cultural autentic, oferit nou n stare pur, n aceast mic
btlie cultural n care unii l invoc de pe pozitii culturaliste, altii de pe pozitii
autohtoniste, iar altii, exasperati de primii si ultimii deopotriv, l combat si detest de pe
nc alte pozitii?
i spun lui Noica toate acestea. Dac exist vreun punct de contact ntre mine si
autohtonisti, am s v rog s nu-l cutati n latura de ridicol a problemei. Cnd m-am
aplecat asupra romnescului, am fcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu
poti s iei totul n zeflemea. Romnescul nu se rezolv numai n balcanism si n
degringolad parlamentar. Exist momente ale seriozittii peste care nu poti trece usor
numai pentru c au sfrsit lamentabil n demagogia urmasilor. Nu mi este rusine s spun
c mi-a plcut la Paul Anghel efortul de a circumscrie, prin episodul '77, un moment al
seriozittii.
Lsm lucrul s cad. i vorbesc despre ce am de gnd s fac n zilele de aici. I-am
adus, definitivat, traducerea la Ursprung des Kunstwerkes (80 de pagini) pe care am
fcut-o, mpreun cu Thomas Kleininger, pentru volumul Heidegger care urmeaz s
apar n '81 la Univers. Vreau s discutm, n zilele urmtoare, despre problemele pe
care le ridic traducerea lui Heidegger n limba romn. Scrisoarea despre umanism
este si ea ncheiat, urmnd s apar n ianuarie n Secolul 20. Trebuie s pregtesc,
zilele acestea, un mic studiu introductiv, de 10 15 pagini, si am un trac teribil, fiind
vorba despre o prim ntlnire a culturii noastre cu o scriere heideggerian de amploare.
Nu stiu deloc de unde s apuc lucrul. Simt intens nevoia de a m sftui cu Noica. M
ntreb mereu mi spune Noica dac nu te-ai grbit cu Heidegger, dac nu ai ajuns
la el nainte de a fi trecut temeinic prin idealismul clasic german. Si mai am o rezerv n
ce l priveste. l consider un pustiitor, din specia lui Nietzsche, din specia celor care te
dezvat fr s te nvete ceva. El nsusi a mrturisit c nu a ajuns nicieri. Si te ntreb
atunci: ai oare dreptul s dai aurul din Platon de vreme ce vrei s te retragi din editia
Platon pentru zgura din Heidegger? E metal autentic si n el, dar si multa zgur a
oricrei pustiiri.
E, poate, nedrept s l judece astfel, mcar pentru faptul c i datoreaz imens: de la
Heidegger a nvtat Noica s lase limba s vorbeasc si s asculte filozofia ascuns n ea;
de la el, s mute orice problem din fgasul n care ea se afl ndeobste; de la el, faptul
c n filozofie te afli nencetat pe drumul ctre o idee sau n cutarea acestui drum; de la
el, c orice rspuns adevrat deschide ctre o nou ntrebare; si de la el, n sfrsit, c
demnitatea filozofiei vine din obligatia si puterea ei de a gndi Fiinta.
Astzi de dimineat, n timpul plimbrii, Noica ne-a vorbit despre conditia culturii
umaniste. n cultur, dragii mei, trebuie s poti face dovada rangului pe care l detii. n
cultur nu te nasti niciodat n conditia de print; trebuie s obtii recunoasterea ei. Esti
deci mereu n conditia fiilor nelegitimi ai lui Stefan, care trebuiau s fac dovada c snt
os domnesc. Dar o dat ce sngele regesc ti-a fost recunoscut, nu te mai poti purta
oricum. Comportarea ta trebuie s se aseze la nivelul a ceea ce ai dovedit c esti. Voi ati
obtinut deja conditia de printi si, ca atare, trebuie s v comportati princiar n cultur;
trebuie s v onorati rangul si s dati ceea ce se asteapt de la voi. De fapt ati ajuns n
situatia cnd nu mai puteti pierde partida dect ntr-un singur fel: nejucnd-o. Dar ce
nseamn a o juca? nseamn a respecta imperativul cantittii, care n stiintele umaniste
este decisiv. Toti cei care au fcut o isprav n umanistic stiau o carte teribil. Nu poti
veni n cultur doar cu natura spiritului, cu nzestrarea lui animal. Andrei i invoc pe
grecii secolelor VIV. Era oare gndul lor ngreunat, precum este al nostru, de ntreg
balastul alexandrin al culturii? Ce trebuia s stie Platon n fond? Matematica lui se afla la
nivelul cunostintelor unui elev de clasa a opta. Pentru el, filozofia nu avea dect dou
secole de istorie, nu douzeci, cte numr pentru noi. Cum se putea gndi atunci fr
cantitate?
Pn la urm, observ Noica, este vorba mereu de educatie. Ceea ce vreau n fond
s v spun este c n cultur spiritul nu se comport natural, ci cultural. Cele dou
secole de filozofie pe care le avea Platon n spate nu artau de fapt asa cum ne apar nou
astzi. Cnd deschizi Diogene Laertios, vezi c era vorba de autori si scrieri care nu au
ajuns pn la noi, dar care atunci ddeau continutul unei educatii. Listele unor lucrri
care s-au pierdut ntre timp snt de ordinul sutelor. Pe de alt parte, noi nu stim nici ce
reprezenta cultura Egiptului pentru un grec. Dar prin Egipt se trecea, asa cum au trecut
Pitagora sau Platon, exact cum se trece astzi prin Oxford, Sorbona sau Berkeley. Arabii,
cnd au ajuns s nsemne ce au nsemnat pentru cultura Europei, nu au fcut dect s-si
cultive spiritul. Se fcea carte chiar sub cte un copac, cum au fcut ei, sau grecii chiar,
de vreme ce pe timpul stoicilor se spunea c pn si ciorile din Atena discutau implicatia
de tip conditional.
Dimineata i ddusem lui Noica traducerea la Ursprung des Kunstwerkes si seara
ne ntlnim pentru a discuta pe marginea primelor cinci pagini, confruntate de Noica pe
rnd. Nu ti ascund c am avut dorinta de a fi ru, singurul fel n care poti sluji cnd e
vorba de verificarea unei traduceri. Si mai ales am avut ambitia de a v prinde, pe
Kleininger si pe tine, mcar cu o greseal de german.
Problema traducerii lui Heidegger are istoria ei, si deoarece ea a nsemnat mult
pentru mine, simt nevoia s o povestesc pe larg.
n 1971, n Germania, am fost prima oar tentat s traduc ceva din Heidegger, cu
gndul, cred, de a-mi verifica germana. Acum mi dau seama ct inconstient era n
proiectul meu. Nu numai despre german, dar si despre Heidegger nsusi stiam prea
putin pentru a putea bnui ce se ascunde sub cte un cuvnt al lui. Am ales deci, cu
deplin senintate, Scrisoarea despre umanism, n care se reunesc toate temele
gndirii heideggeriene de dinainte si de dup Kehre, expuse n cel mai pur jargon
heideggerian si ntr-un efort de totalizatoare justificare a ntregii sale gndiri. Bjbiam
ntr-un mod jalnic si rezultatul a fost un semiesec. Dup sase-sapte ani, ambitia mi s-a
retrezit, de ast dat cu constiinta c nu mai e vorba de un simplu exercitiu personal, ci
de confruntarea posibilittilor limbii noastre cu una dintre cele mai fascinante aventuri
ale spiritului filozofic. Era vorba, pentru limba filozofiei, de o ncercare n absolut. De
ast dat am proiectat un volum cu studiile despre poezie si art, n care piesa de
rezistent era Ursprung des Kunstwerkes. Pesemne c as fi obtinut un rezultat
discutabil si ntr-un timp lung ncepusem deja s traduc cnd a avut loc o ntlnire
pe care o consider destinal pentru soarta Heideggerului romnesc: l- am cunoscut pe
Thomas Kleininger.
Asezat n plin ahoretie, n maladia lipsei de determinatii, cum lui singur i
plcea s cread dup ce citise Sase maladii ale spiritului, Thomas preda, cnd l- am
cunoscut, o german specializat pe profil, la Institutul de petrol si gaze, si mi amintesc
c era foarte ncntat de cursul tehnic litografiat care tocmai i apruse. n rest, colabora
cu editura Univers, fcnd confruntri, referate, cronici n limba german la Cahiers
roumains si traduceri din romn n german. mi fcuse, la cererea editurii,
confruntarea la Psihologia literaturii a lui Groeben si, cu aceast ocazie, lucrnd
mpreun dou zile, am descoperit n el o disciplin si o putere de munc extraordinare,
dublate, de asemenea, de o inteligent teuton, rece si exact. Toate aceste calitti nu si
gsiser investirea cea bun si se afla n situatia mai rar ntlnit la noi (unde lucrurile
stau mai degrab invers), de a poseda nzestrri si instrumente simultan cu absenta
proiectelor. N-am fcut, cunoscndu-l si simtind ct de eficace ar putea deveni, dect s-i
trec lectia pe care, la rndul meu, o nvtasem de la Noica. Am nceput s fac cu el (si
mpreun cu Andrei) greaca si l-am tentat cu lista filozofilor, care pentru el ncepea cu
nceputul presocraticii , dar si cu Spinoza, unde ajunseser ntre timp lecturile si
discutiile noastre sptmnale.
ns cel mai mult m-a atras ideea de a lucra mpreun Heidegger, lucru pe care,
dup ultima verificare a traducerii la Scrisoarea despre umanism, l-am simtit ca
inevitabil. Pentru traducerea lui Heidegger era nevoie de un creier complex, stiutor de
filozofie, de ceva greac, dar mai ales de romn si german n egal msur. Era
vorba deci de a realiza bilingvismul. Dup ce, lucrnd mpreun, am lsat Ursprung-ul
n spate, am nteles c dincolo de uniunea germanei cu romna obtinuserm, prin
hermeneutica textului, o sond a gndului pe care nu o poate realiza dect concernul a
dou minti bine acordate. Am revizuit traducerea la Ursprung, ntr-un interval de numai
cteva luni, de trei-patru ori, si snt pagini (ca aceea faimoas cu Riss si cu Gestell) pe
care am stat zile ntregi. Ceea ce am realizat deci cu Thomas nu a fost numai un creier
optim pentru traducerea lui Heidegger, ci, prin Heidegger si dincolo de el, senzatia de
munc slbatic, de dezlntuire n spirit, pe care numai duelul a dou minti care-si
disput ceva ce nu le apartine ti-o poate lsa. Dar toate acestea nu pot fi povestite, si
micul nostru eroism, dobndit ntr-o btlie lipsit de fast, trebuie s rmn un secret al
nostru, la care nu vor ajunge dect cei ce vor mai cobor, asumndu-si o srcie esential,
ntr-o pagin din Heidegger.
Joi, 20 noiembrie 1980
Dou ntrebri proaste mi-a pus Gabi, de cnd l cunosc: ce cred despre moarte si
de ce trebuie n fond s scriem crti. La prima i-am rspuns n mai multe rnduri, dar
vreau astzi s revin asupra ei. Mi se pare de nenteles felul n care de 7 000 de ani
omenirea cult se lamenteaz n marginea mortii. Cum de n-am reusit n 7 000 de ani s
vedem moartea n lumina ei bun? Limba, care este ntotdeauna mai nteleapt dect noi,
stie s spun: s-a svrsit din viat, care est un fel de s-a desvrsit vietuind, s-a
mplinit. Orice moarte bun este forma unei desvrsiri, a unei isprvi cu cap si coad.
A ntreba ce crezi despre moarte sun ca si cum ai ntreba despre tcerea care se asterne
dup o simfonie. Nu poti s crezi nimic despre ea: crezi numai despre mplinirea care a
fost simfonia. Eu as acorda eternitatea tocmai celor care nu au fcut nimic n viat si
care nu au cum s se retrag din ea, de vreme ce nu au nceput si nu au ncheiat nc
nimic. Merit s triesti, spunea un prieten rposat, ca s poti citi n fiecare zi
Universul. Acestor simpli spectatori la spectacolul fr sfrsit al lumii, cititorilor de
ziare si privitorilor la televizor, lor le trebuie acordat vesnicia, ca despgubire pentru c
n-au putut s desvrseasc nimic si, deci, s se svrseasc.
Iar acum, dac admitem c moartea este un sfrsit adevrat, si unul bun, atunci
eternitatea bun si adevrat e aceea n care poti comunica cu departele tu. A scrie crti
nseamn a comunica cu departele tu si a deveni constiinta lui mai bun. Ce snt crtile
omenirii dac nu constiinta noastr mai bun? Ce este Eminescu dac nu constiinta mai
bun a romnilor? Si ce altceva mi pot dori dac nu s devin constiinta mai bun a celor
care-mi urmeaz, a departelui meu n timp?
Ast-sear, Noica ne-a citit o Selbstdarstellung, o autoprezentare, nftisndu-ne
drumul su n idee de la Mathesis la Scrisorile despre logic. Snt bucuros s constat
c am lucrat ntreaga viat stiut sau nestiut la gsirea unei scientia universalis,
care nu este nici o stiint a stiintelor, nici o cunoastere suspendat n eterul filozofiei.
Hexagonul despre care i vorbeam lui Gabi n urm cu cteva luni nu este sistemul
meu, ci o structur ntelegtoare (modelul meu ontologic) laolalt cu operatorii ei, cu
instrumentele de decodare ale relatiilor de orice ordin etic, istoric, artistic, filozofic
etc. si care, toate mpreun, dau continutul acestei scientia universalis. Deci, pe de o
parte modelul ontologic individual determinatii general (IDG), care traduce
structura ideal a fiintei si, prin nesaturrile lui, precarittile ei, pe de alt parte, polaritti
pe care le regsesc opernd peste tot si care dau acestei stiinte un caracter functional
sinele si sinea, devenirea ntru devenire si devenirea ntru fiint, a fi n si a fi
ntru, limitatia ce limiteaz si limitatia ce nu limiteaz, n sfrsit, contradictia
unilateral. Toate acestea le pot plimba peste ntreaga realitate, fcnd-o pe aceasta
inteligibil la nivelul unei stiinte care este una a concretului si a vietii, nu una a
abstractului, cum obtinea Descartes cu stiinta proportiilor sau Leibniz cu al su
limbaj universal, sau cum ncearc astzi s obtin matematicile si logica. Important n
aceast scientia este c am piciorul mereu pus n individual, c l salvez si l validez,
spre deosebire de orice alt mathesis care, viznd universalul, sfrseste prin a
desconsidera sau a pierde individualul. Acest individual de la care stiinta mea pleac
fr s-l piard nu este deci nici sacrificat prin urcarea la general (nu este elementul
nghitit de multime sau partea de ntreg), dar nu este nici individualul romantic al
secolului XIX, care nu poart n el generalul sau investitura lui. Aceast mathesis
universalis, pe care o proclamam ntr-o manier liric n tinerete, o regsesc acum, la
sfrsitul drumului, articulat si mplinit, prin modelul ontologic si cele cinci
idei-operatori.
Vineri, 21 noiembrie 1980
nainte de prnz, Noica m-a chemat s-i sparg lemne, drept pedeaps c nu am vrut
s fac plimbarea de dimineat. M astepta mpreun cu un tnr de 20 de ani, student la
Teologie n anul I (o proaspt descoperire din Sibiu), pe care voia s-l cunosc ca
eventual achizitie pentru editia Platon. Pentru Noica era decisiv faptul c biatul avea
instrumentele puse la punct greac, latin, ceva ebraic, apoi germana, engleza si
franceza. Ne desprtim de el si ne ndreptm ni se alturase ntre timp si Andrei
spre cantin. V mrturisesc, dragii mei, c ncep s-i judec pe viitorii crturari si dup
fizionomie. Ati vzut: biatul poart ochelari, e blond limfatic si pare s aib Sitzfleisch.
Un corp nesportiv, greoi sau, dimpotriv, uscat, e o prim garantie de ascez de tip
intelectual. Fizic vorbind, poate fi declarat bun pentru carte. Vedeti c am vocatie de
neguttor de cai n cultur. Nu mai vorbesc de sansa pe care o are din capul locului cu un
tat profesor de dogmatic si deci cu o bibliotec de toat frumusetea chiar acas. l
intereseaz patristica si, n felul acesta, vreau s-l prind pentru filozofie, trimitndu-l la
sursele platoniciene si aristotelice ale patristicii.
M apropii de sfrsitul Originii operei de art. Lucru remarcabil fcut, dar v
mrturisesc c mi se rupe inima gndindu-m ct timp si ct energie au putut pierde Gabi
si prietenul lui pe altarul lui Heidegger. Si vreau s-i pun lui Gabi, cu toat brutalitatea,
o ntrebare: cine este n fond Heidegger? Ce respect poti avea pentru un om care
desfiinteaz totul si care, pn la urm, te ndeamn s-i citesti doar pe el si pe
presocratici? Si nc ceva; este n Heidegger un lucru teribil de suspect: nu poate fi
povestit. Stiti cum mi place s m joc cu vorba dac n-ar fi nu s-ar povesti; de vreme
ce se povesteste, este. Orice fiint, si mai ales fiinta unui gnd sau a unei crti care are un
nceput si un sfrsit, poart n ea epicul, se povesteste. Vin acum si spun, rsturnnd:
dac nu se povesteste, nu este. n acest sens, Heidegger nu este. Gndul adevrat are o
desfsurare, si poart n el propria lui balad, acel stati s v povestesc ceva. Or, la
Heidegger, totul rmne n nfsurare, n cerc. Heidegger nu are balad. L-am ascultat n
dou rnduri vorbind, o dat n 1941, a doua oar n 1943, cnd am avut senzatia c ascult
aceeasi conferint de cu doi ani n urm. i acord un singur lucru: are hermeneutic,
obtine interpretarea individualului. Dar nici aici lucrurile nu snt n ordine. A face
hermeneutic nseamn a avea acces la forma individualului; fiecare individual si
poart n el propria lui form si aceast form este necesitatea lui. Schiller a spus ceva
extraordinar cnd a afirmat c necesitatea unui lucru este forma lui. Heidegger are
intuitia acestei forme ascunse pe care o poart cu sine orice individual, dar fr s aib si
o teorie a formei individuale. Nu are, cu alte cuvinte, elaborat o logic ca teorie a
formei individuale. Si dati-mi voie s m laud hermeneutica mea i este superioar
mcar din acest punct de vedere; ea se bazeaz pe o logic proprie stiintelor de tip
hermeneutic, stiintelor spiritului, deci acelor stiinte care nu au pierdut individualul si
forma lui. Logica aceasta, care mi valideaz hermeneutica, este tocmai teoria formei
individuale, logica lui Hermes, cum am numit-o, o logic ce nu a pierdut concretul si
care tocmai de aceea nu mai poate fi preluat de matematici si de ctre masini.
Observ comportamentul despotic al lui Noica fat de Heidegger, pe care l nchide
n propria lui raportare la filozofia acestuia, cnd de fapt s-ar cuveni s acorzi fiecruia
dreptul de a se ntlni cu gndul altuia pe o cale proprie. Pentru mine, Kierkegaard e
valabil n peratologie, pentru Noica, el trebuie respins pe linia modelului ontologic
I-D-G (nu posed treapta intermediar, a determinatiilor, ci doar individualul si
generalul, care, neputnd fi unite dect prin salt, ofer un model ontologic nesaturat sau,
n plan subiectiv, genereaz drama). Invers, pentru Noica, Hegel e valabil potrivit
modelului realizeaz G-D-I , dar pentru mine este nepreluabil peratologic (limita ca
atare nu are nici o consistent; totul e flux). La Noica, e tot mai mult vorba de o
intransigent prin blocaj n propriul gnd. Ce se ntmpl aici cu faimoasa nchidere
care se deschide?
Ast-sear a fost rndul lui Andrei de a ne povesti etapa n care se afl. O s-mi
vorbiti, astzi Andrei, mine Gabi, despre cartea pe care o aveti n fat, ne spune Noica
n timpul plimbrii.
Cartea pe care si-o vede Andrei dup Pitoresc si melancolie este una despre tipul
de gndire artistic, ca distinct de gndirea discursiv de tip speculativ sau stiintific.
Cel mai bine i simt titlul n german: Das bildnerische Denken. Mrturisesc c n mai
tot ce am scris am plecat de la experiente nemijlocite, nu de la idei sau crti. La mine
este vorba mereu despre un bovarism pe dos: nu aplic crtile n viat, ci invers, un fapt
de viat m trimite la crti. mi amintesc, de pild, c, ndrgostindu-m prima oar,
m-am dus s caut n Larousse la cuvntul iubire. n prima carte este vorba mai peste
tot despre o ulterioar rezolvare livresc a unor probleme care fuseser mai nti de
ordinul experientei: fericirea, lenea, fapta etc. Gndul crtii despre care-mi cereti s
vorbesc s-a nscut si el tot dintr-o experient, din contactul cu artistii, din nevoia de a-mi
pune n termeni limpezi problema dialogului meu cu ei. Pentru c exist o real
dificultate a dialogului cu artistii; felul cum se naste si cum e formulat ideea la ei este
complet diferit n raport cu gndirea speculativ. Ar fi ns gresit s expediezi problema
acestui tip de gndire, declarnd-o haotic, numai pentru c nfrnge regulile logicii
discursive. De fapt, multi dintre artisti au sonde si intuitii nenchipuite, pe care nu le poti
obtine pe calea ratiunii obisnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung
s caut o rezolvare n plan cultural, livresc. Sigur c nu mi propun s fac tot istoricul
problemei, ci voi alege cteva tipuri paradigmatice, de la care pornind, sper s obtin o
caracterizare tipologic a gndirii de tip artistic. Si m-am gndit s m opresc asupra a
trei momente: Goethe, care m serveste cel mai bine, apoi Leonardo si, din secolul
nostru, Klee. Cu toti acestia intru, vrnd-nevrnd, n problema cunoasterii inspirate, ca
tip distinct fat de cunoasterea discursiv. Intru apoi ntr-o cunoastere care se realizeaz
n act: a afla fcnd, nu meditnd. n faptul de a face se instaleaz un raport misterios cu
adevrul nsusi: explicatia este nlocuit aici cu expresia.
 n faza actual, care nu e dect o simpl bjbial, am n minte trei caracteristici ale
discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca variant artistic a ontologicului. Este vorba aici
de o ontologie care se rezolv n natur, deci de ontologicul pe care filozofia l- a pierdut
dup presocratici, pentru a-l regsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres,
Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului si oracularului, care d gndirii artistice o
alur dogmatic, iar n planul expresiei, aforisticul. M gndesc aici si la o sensibilitate
special pe care artistul o probeaz n fata viitorului, detectabil n orice miscare de
avangard, la avangarda rus de pild, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. n
sfrsit, globalismul, aplecarea ctre ansambluri, raporturi, asezri laolalt. Propensiunea
ctre monumental, ctre privitul n mare, ctre viziunea generoas.
Dincolo de aceste trei caracteristici, gndirea artistic pune n mod unic problema
raportrii la materie. Artistii mi apar a fi cei mai competenti gnditori ai materiei. Nu e
vorba deci de o simpl tehnic, ci de o competent care merge pn la detinerea
capacittii de rsturnare a materiei, de depsire a precarittii ei. Exist astfel n gndirea
artistic o component alchimic pe care o poti studia pornind de jos, de la problema
atelierului, a retetarului etc.
Partea final a crtii o vd ca o raportare tipologic a gndirii artistice la aceea de
tip speculativ si, de asemenea, ca examinare a beneficiilor pe care spiritualitatea
contemporan le poate obtine de pe urma gndirii artistice: recuperarea individului, a
purittii, a naturii, a materiei. n felul acesta realizez si legtura cu cartea anterioar: n
Pitoresc si melancolie, problema naturii aprea n negativul ei, n timp ce aici natura ar
aprea n pozitivul si n magia ei.
Am s m opresc mai nti, ncepe Noica, asupra artistilor pe care i- ai ales drept
paradigm pentru acest tip de cunoastere. ntr-adevr, Goethe te slujeste cu toate cele trei
caracteristici pe care le distingi tu n gndirea artistic. Dar pe linia globalismului trebuie
s ntlnesti si panteismul, asupra cruia o s revin cnd am s m opresc asupra fiecrei
caracteristici n parte. n ce-l priveste pe Leonardo, eu vd n el mai ales splendoarea
mecanicismului, una pe care stiintele au pierdut-o: la Leonardo este vorba deci de o
splendoare a mecanicismului de dinaintea stiintelor. Am rezerve, n schimb, asupra lui
Klee. Nu ti se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe cnd la
van Gogh totul este adevr.
M opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul si globalismul. n
problema cosmogonicului m declar voit inocent. Am anulat deliberat problema,
deoarece mi se pare c nbus si ngroap tot ce e spirit. n cosmogonic spiritul este,
laolalt cu omul, un element ntre elemente si, cobort la aceast treapt, el devine
neglijabil. Ontologia mi este oricum suficient, de vreme ce implic cosmogonicul ca un
caz particular. Mult mai mult mi spune, pe linia plasticii, profeticul.
As dori ca ancora pe care artistul o are n viitor s fie aruncat de plasticieni, si nu
de naturile muzicale. Stiti c obsesia mea este de a reabilita individualul, dar nu ca
individual stingher, ci ca individual investit de puterea generalului. Prsesc deci cerurile
(generalul), pentru a le vedea oglindite n apele noastre. Dac ajung s triumfe, naturile
muzicale vor reabilita pe cale artistic generalul, angelicul, si nu individualul de tip
omenesc. Plastica n schimb, cu aplecarea ei ctre individual, poate contracara, si o face
constant, obsesia de a cuta legi, de a urmri doar realitti de ordin general. De
altminteri, cei mari rmn n slujba individualului, chiar si atunci cnd caut legi. Ce voia
pn la urm Aristotel s prind cu cele zece categorii ale sale, dac nu individualul, dac
nu fiinta lui ti, a lui ceva anumit? Chiar si matematismul neokantianului Cohen
termin prin a pune kantianismul n slujba experientei, a unui concret determinat; la el,
calculul infinitezimal este un mod de a mplnta infinitul n finit. Iar astzi, stiintele
spiritului au ajuns n situatia de a vrea s le domine ele pe cele ale naturii, regsind
idiomaticul, individualul, clipa cea repede.
Si atunci, te ntreb: ai organ, cu artistul plastic, pentru concretul de mine? Pentru
c muzica, dac ne las s simtim un viitor, o face dematerializnd. Iar trupul,
individualul, nu e totusi doar fratele-porc, ci e cel care ajut sufletul, ca n legenda
aceea romneasc unde la moarte, sufletul, iesind din trup, se ntoarce asupra lui si l
srut de sus pn jos, multumindu-i c l-a ajutat.
n sfrsit, globalismul. Am s v spun ce cred despre el si despre panteism
totodat, pornind tot de la individual si idiomatic. Eu nu cred c ntre epistemologie sau
logic, pe de o parte, si hermeneutic, pe de alta, este o ruptur. Idiomaticul devine
transmisibil cnd i revelezi forma. Orice lucru se afl n forma lui si poate nu pretuim
niciodat ndeajuns travaliul criticii si al hermeneuticii care se chinuie s fac
transmisibil aceast form a individualului. Exist deci si jos cu hermeneutica o
republic a formelor, asa cum exist una sus, cu logica. Iar dac nsumezi si nglobezi
treptat formele de la care pleac hermeneutica, obtii, la limit, o teorie care las n urm
forma ca form individual si termin prin a elibera generalul. E o lent trecere de la
hermeneutic la logic si, invers, o procesiune n ambele directii. Totul, n spirit, e drum
de jos n sus si de sus n jos, si nu doar o scar a lui Iacob.
Spun toate astea ca s ntelegi de ce m tem de al treilea capitol, cel cu
globalismul. Globalismul nfrnge aceast dubl procesiune din viziunea mea: ngeri care
coboar si devin licurici, oameni urctori care devin ngeri. Globalismul care e, n fond,
panteismul pierde si descinderea, si ascensiunea: totul e n tot, ordinea e dat, nu
cutat, iar cutarea rmne doar de ordin poetic.
Partea este nnobilat de ntreg, dar nu se poate ridica la nivelul ntregului. Mizeria
panteismului este c nnobileaz si totodat degradeaz partea. Ajungi atunci la viziunea
monstruoas a lui Goethe, c doar totalitatea oamenilor nseamn omul? Ce rost ar mai fi
avut atunci Isus? M tem deci s nu cazi n panteism cu globalismul tu.
ns dincolo de toate acestea, m bucur c n cartea ta, desi spui c pleci mereu de
la o experient care ti apartine, nu te mai ocupi de tine: te-ai desprins de soterie, de
omuletul din tine. Spui c si aici este o problem a ta, dar de ast dat este problema
mirrii tale, a lui thumazein, de unde pleac orice oper adevrat. Ai deci tria s te
purifici uitnd de tine. Cci tocmai aceasta este purificarea: puterea de a te spla de
murdria sinelui tu ngust. Si o faci cuminte, neostentativ, cu o mirare n imediat care te
poate duce la o cunoastere esential a omului european sau, poate, chiar a celui de
mine.
Smbt, 22 noiembrie 1980
Au trecut trei zile si prefata la Scrisoarea despre umanism treneaz. Tot
scenariul Scrisorii se nvrte n jurul a trei termeni: Sein, Seiendes, Dasein. Sarcina
oribil de a-i face inteligibili pentru oricine. Noica mi propune s explic fiinta, Sein-ul,
pornind de la dubla acceptie pe care ea o are n istoria filozofiei, si pe care Heidegger o
mentioneaz, aceea de esent si existent, artnd c Heidegger a preluat esenta,
deci latura pe care filozofia traditional a prsit-o n favoarea existentei. n fond, la
Heidegger ar fi vorba despre un platonism mascat, de vreme ce nu se mai caut ein
Wahres, ceva adevrat, ci die Wahrheit, adevrul nsusi, exact cum Socrate nu
ntreba ce este o fat frumoas, ci ce este frumosul. Ideea nu m satisface. mi trebuie
ceva spectaculos, mai putin rece si tehnic, ceva simplu, limpede; Secolul 20 nu este o
revist de filozofie. M gndesc mai degrab la o categorie stilistic, la ncadrarea lui
Heidegger n specia titanismului modern al gndirii, la asumarea unei sarcini
extraordinare, care vine n rspr cu toat traditia consfintit a filozofiei, deci la o
rsturnare de proportii, asa cum au visat si Kierkegaard, Marx sau Nietzsche. Toti
acestia, Heidegger inclusiv, si-au propus s mute omenirea din cte o lung habitudine,
fie recupernd o origine, fie proclamnd un timp viitor. Kierkegaard a atacat habitudinea
credintei institutionalizate, care a pierdut nervul originii ei neotestamentare; Marx a
atacat habitudinea istoriei trite ca o mare experient a servitutii; Nietzsche, pe aceea a
unei pseudo-specii umane, de care va trebui s ne desprtim cndva printr-o activ
uitare; iar Heidegger, habitudinea pseudo-gndirii, de vreme ce gndirea Occidentului a
ajuns s gndeasc, n locul fiintei, doar un simulacru al ei, o fiint devenit debuseu al
tehnicii si practicii. Toti acestia au certat omenirea pentru locul unde a ajuns si au
ncercat s o repun pe un fgas pierdut sau negsit nc. Toti au ceva titanic, eroic,
romantic, dar si utopic, quijotesc, nebunesc; toti snt singuri n fata a cte douzeci de
secole de istorie. Si toti snt marii ngrijorati moderni ai omenirii.
Noica a terminat ntre timp lectura traducerii la Originea operei de art. n timpul
plimbrii de dimineat mi spune c este remarcabil ca performant. Es ist eine
Leistung, aber nicht eine Schpfung. Nu mai poti ntrzia n performante, orict de
spectaculoase ar fi ele. Ai demonstrat, sau ti-ai demonstrat, c poti merge pe srm;
acum e cazul s te opresti si s-ti reiei cantitatea, lecturile, dar mai ales s-ti scrii
Simbolismul limitei. Despre asta o s vorbim disear. Acum as vrea s v spun altceva.
Recitind Originea, cu problema pmntului, a lui Erde, si reamintindu-mi si de
interviul dat de Heidegger n Spiegel, cu vorba pe care o citeaz si Gabi n studiul su
introductiv la Ursprung, cum c vznd imagini transmise de pe Lun Heidegger s-ar fi
nspimntat, m-am gndit ce lamentabil pot sfrsi unii la captul unei vieti de gndire.
N-ai voie s cazi, cnd te cheam Heidegger sau Cioran, n vicreal, n lamentouri si
spaime de tran sicilian. Cum poti s exclami, ca Cioran, quoi bon avoir quitt
Coasta Boacii? Sau cum poti s te sperii cnd vezi oameni pe Lun? mi imaginez c
asa s-a ntmplat si cnd a fost descoperit focul. Cine stie ce btrn prpstios s-o fi trezit
s spun: Nu v dati seama ce nenorocire ne asteapt? Cade focul pe mna vreunui
copil, o s ard pdurea; vai, vai, ce ne facem! M indispun toate viziunile astea
catastrofiste; sincer s fiu, nu cred deloc n Marea Catastrof si am si argumente pentru
asta. Omenirea, acest mare animal, acest mare individ colectiv, ar trebui s simt dac
este n pragul sfrsitului sau dac l trieste deja. Cnd te neci ai un moment de suprem
recapitulare a vietii tale, o iluminare pe care ti-o d ultima clip. Dac am fi n plin nec,
asa cum cred attia, dac ar fi adevrat c numai un zeu ne mai poate salva, asa cum
declar Heidegger, ar fi imposibil s nu simtim, s nu avem convulsia dinaintea
sfrsitului, s nu ne recapitulm istoria. Dar pot s-o iau si altfel. S zicem c ne
apropiem, cu anul 2000, de pragul sfrsitului. Dac e asa, tot ar trebui s ne bucurm.
Este oare putin lucru s fii ultima generatie a omenirii?
octombrie decembrie 1980
3 octombrie 1980
Meditez mereu, de cte ori mi vine n minte cazul lui Petru, la destinele
nemplinite din cultura noastr. De cte elemente tine o asemenea nemplinire? Dac
lsm deoparte problema conditiilor, a marilor factori inhibitivi externi, si tinem seama
numai de natura interioar a individului confruntat cu o sarcin cultural pe care el
si-o asum si si-o impune printr-o just scrutare a traiectoriilor culturii din care face
parte , atunci apar dou tipuri distincte de ratare: una, care este totusi glorioas si nu
cea mai frecvent la noi, tine de nssi exacerbarea constiintei destinului propriu. Ea
apare sub forma urt constructiv a vointei de oper sau, n filozofie, a vointei de
sistem. La nemti, cazul tipic este cel al lui Hartmann (vezi vorba lui Heidegger despre el,
cu mersul din statie n statie, ca tramvaiul), iar la noi, cazul lui Blaga, cu
monumentalitatea lui artificial (opera vzut ca templu al persoanei, constructie de
dragul constructiei). La aceast categorie glorioas a nemplinirii, destinul este
gndit n prea mare msur ca realizare de sine a eului, opera devenind o fapt cantitativ
calculat n raport cu mplinirea vietii. Trilogia valorilor de pild, oper obosit,
apare ca realizare exterioar, ca un fel de pariu cu sine dus pn la capt, n timp ce
Trilogia cunoasterii pare singura scris cu verva ideii spontane. n acest prim caz,
autorul nu si realizeaz conditia de simplu mediu traversat de idee, ci se resimte excesiv
pe sine ca ins, mutnd accentul de pe oper pe realizatorul ei.
Cealalt form de nemplinire si care la noi d regula vine din absenta unei
constiinte ferme a destinului propriu, adic din incapacitatea de a gndi fiecare gest
cultural ca element al unei coerente de ansamblu. Viciul este aici tocmai lipsa de
construit; viata ta devine o scen a ntmplrii si a prilejului. Te lasi dirijat din afar,
fr s selectezi oferta n raport cu unica articulatie a proiectelor proprii. Aceast
pierdere n fapte mrunte si ocazionale (cronici, articolase, emisiuni la radio, prefete,
traduceri care ti snt propuse toate, forme de anexare la ntmplrile climatului
cultural) reprezint calea curent a nemplinirilor noastre.
M uit fascinat la tabloul risipirii de-o viat a lui P., omul tuturor putintelor si
tuturor nevrozelor n sfera culturii umaniste; zeci de poteci, prsite de ndat ce au fost
ncercate, cel mai adesea deschise de cte o mic comand social sau de ctre un
impetus necontrolat. n conditii de fort interioar, tentatia unei asemenea risipiri ar fi
dat nastere la o poikilie de tip renascentist. Si apoi, toat drama pe care o triesti n
marginea acestei pulverizri, cnd ai trecut dincolo de prima maturitate! Atunci, cile
tentate se multiplic, sporind efectul de haos; ncerci mereu o lovitur decisiv prin
care s rstorni o imagine consfintit. Asa s-a ntmplat cu ultima lui carte; mi-l amintesc
pe P. venind n urm cu doi ani la Pltinis, nevrozat de trac, s i asculte prerea lui
Noica, una la care tinea fr s simt si nevoia de a tine cont de ea si l vd parc si
acum adunndu-se din spaima nemplinirilor lui, din ceata tuturor nesigurantelor si
orgoliilor lui refulate, ridicndu-se naintea noastr si nfruntndu-ne cu aceast Fapt a
sa, cu acest Ersatz de destin.
5 octombrie 1980
Conditia corupt a geniului n comunittile moderne mici (tem obsesiv n
Jurnalul lui Kierkegaard), deci ntr-un socius care nu are uzanta ntlnirii cu
ne-obisnuitul, dect cel mult n forma puterii si n aceea, si mai degradat, a
evenimentului. n aceste conditii, ne-obisnuitul cel mai greu de suportat, si de aceea
reprimat, este geniul, pentru c lui i lipseste att imunitatea de care se bucur puterea, ct
si aerul de firesc pe care acesteia i-l confer traditia.
De ndat ce exist o traditie a geniului, asa cum exista n Germania lui Goethe sau
n cte o cetate elin (alte popoare au avut sfinti sau ntelepti, grecii au avut genii,
spunea Nietzsche), geniul devine si el ne-obisnuitul firesc, de care contemporanii au
nevoie ca mijlocind ntre ei si o ordine superioar. A avea cultura geniului nseamn s
poti recunoaste cu bucurie ceea ce ti este intangibil superior si s accepti aceast aparitie
ca un prilej de ridicare mijlocit deasupra ta, deci nu cu insatisfactia c altul se afl
acolo, ci cu bucuria c, laolalt cu el, poti ajunge si tu. Cnd aceast cultur a geniului
exist, deci cnd geniul trieste nu martiriznd, ci jubilnd, asemenea unui zeu domesticit,
contemporanii lui cunosc o pasnic depsire de sine. Ce poate fi atunci, n acest sens
exact, mai nlttor dect prezenta n cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea
imaginat de Mann n Lotte la Weimar, cnd Goethe povesteste despre fiinta unui
mineral?
Extraordinara poveste a lui Mrquez cu ngerul naripat (simbolul ne-obisnuitului)
care cade, ntr-o zi de furtun, n curtea unui tran, este mai nti adorat de ntregul sat,
devine apoi obiect de curiozitate (stpnul ogrzii percepe tax de vizitare) si sfrseste,
vidat de orice continut, n curtea ginilor, unde mintea tranului l repartizase pe
temeiuri ornitologice.
9 octombrie 1980
Orice jurnal ncearc s anuleze caracterul oarecum clandestin al faptelor de viat
si, tinznd s le introduc ntr-o constiint si memorie colectiv, el are nzuinta secret
de a le mntui de nsemnele lor fatal subiective, trectoare si, pentru ceilalti,
neinteresante. Pentru ca relatia mea cu Noica s devin mai mult dect un fapt de viat,
este nevoie, n primul rnd, ca ea s avanseze n zona exemplar si obiectiv a spiritului,
deci s intre n spatiul privilegiat al relatiei dintre pies si spectator.
Paradoxul const ns n faptul c exemplaritatea nu poate fi obtinut dect prin
exceptie, pentru c, n lumea spiritului, orice regul viitoare are la origine exceptia. Nici
un mister nu ar putea fi reprezentat dac s-ar consuma n spatiul categoriilor obisnuite
ale umanului: tocmai extra-ordinarul lui produce n ceilalti nevoia si nzuinta de a-l
imita.
n al doilea rnd, este nevoie ca acest fapt de viat, care poart n el germenele
exemplarittii, s fie transformat ntr-un document al spiritului, deci s fie consemnat si
nregistrat. ns pentru aceasta ar fi suficiente o permanent trezie a mintii si simpla
tenacitate capacitatea primordial a oricrui evanghelist, a biografului lui Ignatiu sau
a lui Eckermann, care, ea singur, a fost de ajuns pentru a izola o experient unic si a o
sustrage indistinctiei fundamentale care struie asupra actelor vietii.
Nu e totusi cu putint mai mult? n jurnalul lui Eckermann nemultumeste tocmai
faptul c autorul lui nu e dect un documentarist, un partener fr destin la o aventur la
care nu stie s asiste dect decent; un personaj fr ambitii, care nu se caut si nu se
gseste, simplu subiect al unei admiratii care nu-i las dect libertatea consemnrii.
n schimb, n paginile acestea exist o dubl miscare: pietatea, care este o form a
supunerii fr conditii si care deplaseaz accentele de pe tine pe cellalt, se retrage
treptat, fcnd loc unei cutri care reorienteaz ntregul scenariu si transform imitatia si
admiratia ntr-o diversiune menit s duc la instaurarea unui nou eu. Acest orgoliu,
pgn si modern deopotriv, genereaz un tip de mister n care eul primitor nu se livreaz
dect n vederea gsirii sale.
A aprut astzi vorbirea pe care am fcut-o la ultima carte a lui Andrei. Forma n
care a fost publicat este rezultatul unor tieturi combinate, parte acceptate, parte
survenite dup ce am vzut spaltul, deci operate fr voia mea. Fac inventarul pasajelor
suprimate de George Ivascu si vd n fiecare optiune a sa cte un fragment ilustrativ la
ceea ce ar putea deveni cu timpul o ramur de sine stttoare a sociologiei culturii:
patologia culturii.
Ce rol poate juca n aceast morfo-patologie cultural redactorul unei reviste?
Dac functioneaz coerent n acest univers, atunci o analiz atent a interventiilor sale
are s circumscrie ntocmai un simptom de boal sau maladia nssi. De pild: din
propozitia Au urmat sase ani n care autorul nsusi a nvtat s tac, G.I. a eliminat
n care autorul nsusi a nvtat s tac. Ce fenomen de patologie cultural a evidentiat
aici suprimarea?
n lumea spiritului, tcerea poate avea cel putin urmtoarele semnificatii:
1. Dialogul, ca form de miscare a spiritului, este o alternare a vorbirii cu tcerea.
A nu sti s taci nseamn, n aceste conditii, a tine spiritul pe loc, a monologa prosteste,
a te nvrti n cercul finit al propriului tu spirit. Deci, hemoragie verbal, logoree.
2. Tcerea este, n alt sens, un principiu autodidactic, e etap necesar n orice
Bildung, paidee. Este acea perioad de primim marf, de regenerare spiritual, de
rencrcare a bateriilor etc. n orice biografie cultural trebuie s existe momente cnd
nu produci, ci doar consumi cultur, cnd trebuie deci s taci. A nu tcea nseamn acum
a tautologiza, a bate pasul pe loc, a muri n neprimenirea propriei tale substante.
3. Tcerea mai poate aprea fie ca o form de recunoastere a neputintei n fata
sarcinii de a rosti esentialul, fie ca recunoastere a faptului c nu ai nimic esential de spus.
Heidegger scrie: Omul trebuie, nainte de a vorbi, s asculte din nou glasul Fiintei, cu
riscul ca sub semnul acestei chemri exigente s aib putin sau rar ceva de spus. Numai
astfel i se restituie cuvntului caracterul nepretuit al esentei sale, iar omului lcasul
pentru a locui n adevrul fiintei. Deci a nu tcea nseamn acum a rmne n
superficiile lucrurilor, a superfluiza, a introduce inflatia n spatiul verbal.
4. Tcerea poate fi o form de demnitate a spiritului, o form de protest. Intri n
tcere atunci cnd n jurul tu se vorbeste prea mult si indemn. A nu tcea nseamn
acum a participa la conjuratia imoralittii cuvntului.
5. n sfrsit, a nvta s taci poate fi nteles ca un corectiv comportamental bazat
pe experienta negativ a efectelor vorbirii. Tcerea devine astfel expresia ntelepciunii
dobndite traduse ca prudent.
n conditii de patologie cultural, tot ce este context polisemic este preventiv
suprimat. Instanta supervizoare nu mai face efortul fixrii sensului; de ndat ce
discursul prezint cele mai vagi urme polisemice, el este suprimat avndu-se n vedere
posibilitatea, ct de mic, de manifestare n mintea cititorului doar a sensului (fie si vag)
subversiv. Tot evantaiul de sensuri este sacrificat ntru prevenirea aparitiei acelui unic
sens vinovat. Nu se mai pune problema s fii nteles: cutarea intentiei, deci fixarea
sensului, este ntotdeauna o operatie incert si riscant. (De unde stim noi n fond c
asta a gndit?) Precaut, cert, eficace este s elimini sursa ambiguittii. De pild, n cazul
de mai sus, contextul articolului arta clar c este vorba de sensul 2, de tcerea cu
valente didactice, tcerea acumulativ, regeneratoare. ns atta vreme ct exist si
sensurile 4 si 5, n chip preventiv enuntul polisemic este suprimat.
n conditii de patologie cultural, un bun redactor trebuie deci s cultive n chip
profesionist suspiciunea. El trebuie s fie n permanent stare de alarm si s vad n
orice autor un mic diavol care ncearc la tot pasul s-l pcleasc cu ajutorul cuvintelor.
Ridicolul este n aceste conditii asumat; orice pnd si creeaz propriile ei fantasme, si
acest biet bolnav ncepe s semene teribil cu personajele acelea care tin mereu un ochi
nchis paradoxalul ochi al pndei ntr-o lume de suspecti instituit de propriul lui
delir.
Fenomenele de mbolnvire ale unei culturi trebuie explicate n principal prin
anularea relativei autonomii de care are nevoie orice cultur pentru a fi sntoas.
Patologia culturii este un caz particular de heteronomie; o societate ajunge s se
raporteze la cultur exact cum se raporteaz oamenii n general la natur: prin interventii
care deregleaz definitiv sistemele autonome de feed-back. Pentru orice form de
existent care functioneaz pe modele organice, autoreglarea este un principiu suveran:
interventiile din exterior snt fatale.
O cultur si pierde calitatea organicului atunci cnd nu-si poate dirija dezvoltarea
pe baza selectiei naturale, ceea ce aici nseamn n primul rnd recunoasterea spontan
a valorilor culturale n imanenta lor. Asa cum natura devine bolnav atunci cnd nu mai
e capabil s-si evacueze strvurile, tot astfel, n lumea culturii, patologia se declanseaz
prin inhibarea din exterior a functiei de eliminare sau devorare a strvurilor culturale,
a nonvalorilor. Cultura respectiv devine un soi de organism pestilential, n care ceea ce
este bolnav si putred elimin tot ce este valoare autentic. Inhibarea selectiei naturale
ptrunde n universul culturii din clipa n care este afectat actul prin care acest univers se
constituie: selectia cadrelor. Este un fel de boal a nasterii, care are drept rezultat un
simulacru de viat cultural. Cnd, la un moment dat, de pild, s-a simtit nevoia epurrii
schemei de cercetare lucru care din punctul de vedere al imanentei valorilor era
absolut necesar selectia s-a fcut, aproape fr exceptie, exact mpotriva principiului
imanentei, heteronomic. n felul acesta, un mediu patogen este consfintit ca mediu
cultural. Tot ce eman de la el va purta deci stigmatul bolii: crtile sale, revistele sale etc.
snt produse bolnave. De aici apare o patologie a industriei culturale; asa-numitului
Kulturbetrieb i se cere s fie rentabil n conditiile n care produsele sale snt indigeste,
deci invandabile. Critica, acea constiint de sine a oricrei culturi, forma ei suprem de
feed-back, este atins la rndul ei de boal si devine nregistrabil n rubricile acestei
metafore prelungite la capitolul bolile sistemului nervos: schizofreniznd, ea laud
ceea ce trebuie s critice, si invers.
Desigur, toat aceast imagine este mpins la limit, oarecum idealizat, pentru
c dac toate aceste relee culturale ar fi integral si definitiv atinse, rul ar obtine puritatea
de cristal a lumii basmelor. Ceea ce este nc viat, sntate, valoare se instituie ns
mereu agonic, firav, uneori aleatoriu, alteori prin fente si manevre excesive sau, pur si
simplu, friznd nebunia nebunia firescului.
10 octombrie 1980
Orice carte, o dat nscut, ascunde n ea propria ei retet. Poti deveni autor de
ndat ce ai aflat acest lucru; poti deveni adic un harnic multiplicator al propriei tale
scheme mentale pe care o muti, mai mult sau mai putin arbitrar, de pe un material pe
altul. Am fost tentat de pild, urmnd aceast exterioritate, ca imediat dup Tragicul s
scriu o carte pe tema simbolului. Crtile s-ar fi putut aduna astfel ca mrgelele pe at si
as fi putut chiar tri cu senzatia c snt harnic. Mi s-a prut ns mai interesant s
scormonesc la rdcina unui nceput de gnd si s dau astfel ndeletnicirilor mele un sens
de necesitate. Aceast action de puiser schpfen cu ct devine mai maniacal, cu
att este mai purificatoare si mai fecund. Cei mai multi autori nu coboar niciodat n
noaptea unei idei.
Exist ntotdeauna n cultur un mister al nceputului, care se manifest prin aceea
c orice nceput este ntmpltor. Poti ncepe de oriunde si chiar ncepi de oriunde.
Aceast libertate a nceputului se cere ns anulat n caracterul constrngtor al felului
n care continui. Istoricii literari sau cei de art nu continu de fapt niciodat; ei ncep
mereu, acceptnd astfel s triasc oarecum la voia ntmplrii.
Gndeste-te, cnd scrii, la cititorul tu ideal sau la omul pe care l respecti cel mai
mult. La cine se gndeste oare Noica atunci cnd cade n metafizica ciobnasului si a
arcului carpatic, care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic
vinovat, de nu s-ar recunoaste acolo, ca ntr-o pocit oglindire, mintile nfierbntate sau
cinice ale zbiertorilor de profesie? Ce stranie si, pentru el, compromittoare ntlnire.
Dar pentru noi, Noica va trebui s rmn mereu altceva: ndemnul si stiinta de a face un
simplu si tcut pas n lumin.
17 octombrie 1980
Snt tentat cteodat s consemnez, acum cnd toate si-au primit obsteasca lor
semnificatie, acele povesti cu corbi albi al cror martor si, uneori, fals erou am fost:
adunrile grotesti n care urmau s se fac si desfac destine, cu uri slbatice care
izbucneau de sub zmbete poleite, cu lungi executii pregtite din umbr toat
aduntura aceea de profesionisti ai rului, uniti prin legtura inferioar a frustrrii si
imposturii, adusi de valul strmb al vietii n situatia dramatic de a opta ntre onesta
umilitate care-i sade bine nescolirii si mproscarea a tot ce ti este superior, ca solutie
colectiv si dezndjduit de supravietuire. Snt deci tentat uneori s circumscriu aceast
expectoratie azvrlit, prin jocul urii si al ntmplrii, pe obrazul oricrei fapte care nu
are de partea ei dect fortele plpnde ale vesniciei. ns as gresi fcnd astfel.
Cnd Odiseu coboar n Infern, umbrele mortilor se mbulzesc n preajm-i s
primeasc snge pentru a nvia o clip, pentru a reveni o clip la cuvnt. Toate aceste
sanguine luri de cuvnt snt false nfiintri; fiecare umbr bea sngele, vorbeste si apoi
pleac de unde a aprut, din nicieri.
Orice jurnal adevrat trebuie s fie zgrcit cu sngele lui, trebuie s se fereasc de a
atinge cu spirit, numindu-i, pe cei care nu au de partea lor dect fiinta prezumtiv a
rului. Trebuie deci s m feresc s trag dup mine tot acel sinistru moloz uman pe care
l-am cunoscut atunci si s m tem, travesat de un fior magic, c simpla lui invocare ar
putea institui, o dat mai mult, rul si moartea. (n viat nc spunea despre ei I.T.
snt morti fr s o stie; le mai cresc doar unghiile si prul.)
La pagina 222 din De l'inconvnient d'tre n , portretul pe care Cioran i-l face lui
Noica: D. este incapabil s asimileze Rul. El i constat existenta, ns nu-l poate
ncorpora gndirii sale. Si din Infern de-ar fi s ias, nimeni n-ar sti-o, att de sus rmne,
n spusele sale, deasupra a tot ce-l lezeaz.
n ideile sale ai cuta n zadar cea mai mic urm a ncercrilor prin care a trecut.
Din cnd n cnd are reflexe, reflexe doar, de om rnit. Opac n fata negativului, el nu si
d seama c tot ceea ce posedm nu este dect un capital de ne-fiint. Si totusi, bun
parte din gesturile sale dezvluie un spirit demonic. Demonic fr s o stie. Este un
destructor obnubilat si sterilizat de Bine.
Privit ns mai ndeaproape, demonismul su mbrac forma unui fanatism cultural.
Noica crede n cultur fr rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta c aici nu este
vorba pn la urm dect de crearea unei diversiuni menite s ne ascund pateticul
situatiei de a ne afla singuri n fata absentei lui Dumnezeu. Suferind de un exces de
sntate, el termin prin a fi un mutilat pe dos. Prin natura lui chiar, Noica este incapabil
s gndeasc spiritul n tensiunea pe care o comport insertia acestuia n finit si s-l
coboare astfel la proportia pmnteasc a fiintelor constiente finite. El se comport
asemenea cuiva care, n entuziasmul mersului, uit c terenul pe care pasul era cu putint
a luat sfrsit. Impermeabil la realitatea prpastiei, nu ar avea nici mcar surpriza cderii
sau, confruntat cu iminenta ei, ar fi, oricum, capabil s produc sofismul necesar pentru
a transforma prbusirea ntr-o form exotic a deambulatiei.
Refuzul gndirii lui C. si felul n care ne contest nou dreptul de a avea constiinta
dimensiunii relative si iluzorii a culturii merg la el mn n mn. Autoritatea lui Noica
este real cnd opune culturalismul diferitelor variante de neslefuire a spiritului, fcnd
din cultur forma suprem de igien a mintii. Ea devine ns demonic, tiranic si
negativ, atunci cnd, n locul unei luciditti ngrijorate, pune senintatea de nimic
tulburat a unui spirit care jubileaz fr mobiluri ultime.
10 decembrie 1980
Exist oameni cultivati si inteligenti, care pot spune oricnd ceva plin de spirit cu
privire la orice subiect si n orice mprejurare. Ei pot fi strluciti, fermectori, rafinati
pn la refuz, dar totul, n acest caz, nu este dect jerba unei minti rutinate cultural, care
nu a ajuns s aib un punct de vedere asupra lumii si s l desfsoare unitar, suveran si
coerent asupra oricrui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gndirea
speculativ si simpla cultur de ras a oricrui intelectual rafinat.
Traducerea, cnd e umilitate asumat, patetic intrare n tcere prin supunerea la
cuvntul altuia, seamn cu muncile eroilor la grajduri de regi.
Se spun attea nerozii pe seama mndriei iar crestinismul ne-a fcut s o
resimtim chiar ca pe un pcat. De fapt: cine pretinde si obtine de la sine ceva mret
trebuie s se simt foarte departe de cei care nu o fac aceast distant este interpretat
de ctre ceilalti ca o excelent prere despre sine; ns acela nu cunoaste distanta dect
ca munc nencetat, lupt si izbnd, de zi si noapte: din toate acestea ceilalti nu stiu
nimic. (Nietzsche)
22 decembrie 1980
A treia zi de la operatie. Snt singur n salon si, desi aproape tintuit de sonde, am o
paradoxal stare de bine. Simt cum mi renasc apetiturile culturale. Deschid la ntmplare
Vortrge und Aufstze a lui Heidegger si cad, n chip uimitor, pe aceast pagin din
Wer ist Nietzsches Zarathustra? :
Ctre sfrsitul celei de a treia prti din Asa grit-a Zarathustra, un fragment este
intitulat Convalescentul (Der Genesende ). Convalescentul este Zarathustra. Genesen,
a vindeca, este unul si acelasi cuvnt cu grecescul neomai, nostoV. ntelesul este: a
se ntoarce la sine (). Convalescentul este cel care se reculege n vederea
ntoarcerii, pentru ntoarcerea n propriu-i destin. Convalescentul se afl pe drum ctre el
nsusi, n asa fel nct el poate spune despre sine c este.
 Rndurile acestea mi par cu att mai mult a-mi fi adresate, cu ct regsesc aici
nostos-ul, pe care, n urm cu zece ani, l consideram un motiv metafizic fundamental,
spernd s realizez n jurul lui o ntreag metafizic a ntoarcerilor. Acum, cnd m
simt att de binefctor asezat sub forta acestei ntoarceri destinale, regret c nu am dus
lucrul pn la capt.
n boal sau suferint trupul ni se transform dintr-o dat din prieten n dusmanul
cel mai opac al singurului principiu de continuitate existent n noi: spiritul. De-abia
atunci, n aceast arvun a mortii, simti ct imperfectiune este ascuns n tainitele unei
specii pe care o ludm ctrati n permanent pe superficiile ei. Problema grav este c
n asemenea mprejurri nu mai e vorba de bietul sine ngust, de care nu mai conteneste
Noica s-si bat joc, ci de un atom de spiritualitate, de un principiu al persistentei de
care sntem deposedati de pe pozitiile unei formatiuni perisabile.

19 ianuarie 25 ianuarie 1981

Luni, 19 ianuarie 1981
Simt cum jurnalul meu ncepe s cad ntr-o anumit monotonie a scenariului. l
pndeste repetitia exteriorului, acel snt din nou la Pltinis cu Andrei. De ast dat
ns nu snt cu Andrei, ci cu Sorin Vieru, de care m leag, de aproape 15 ani, o
prietenie ce se consum capricios, n doze imprevizibile, o prietenie fcut din admiratie
si tristete si din nu stiu ce senzatie stranie de portelanuri rnite.
Sorin Vieru a fost prima victim pe care a fcut-o Noica dup ce, n 1965, a
intrat la Centrul de Logic. Dintre tinerii de acolo, Noica s-a oprit asupra lui; l- a nvtat
greac, deschiznd pur si simplu mpreun Categoriile lui Aristotel si fcnd gramatic
pe viu, n ritmul n care textul o cerea. Formula i s-a potrivit lui Sorin si, mai trziu,
cnd a fost inaugurat editia Platon, era singurul din echipa volumului I care nu trecuse
prin facultatea de clasice. Lucrul acesta nu l-a mpiedicat s aib, cu Alcibiade I, una
dintre cele mai bune traduceri ale acelui nceptor volum tatonant. Noica a sperat s-l
ndeprteze cu vremea de logica fcut ca pur exercitiu n sine sau, mai degrab, s-l
fac s-o rentlneasc dup ce ar fi executat un vast ocol prin metafizic. Asa a nceput
acel extraordinar curs privat despre Fenomenologia spiritului a lui Hegel (1967?), n
care Noica m-a prins si pe mine, dup ce m cunoscuse n treact, la Wald acas (n
vestibul), unde eu venisem pentru o clip s iau o carte, iar Noica tocmai si punea cu
sfiosenie galosii, pregtindu-se s plece. S-a bucurat pesemne c vedea un tnr
adevrat (nu depsisem 25 de ani, vrsta pn la care considera el c antrenamentul
cultural poate da roade optime) si peste cteva zile mi trimitea vorb prin Sorin,
invitndu-ne s venim sptmnal la el acas (pe atunci sttea n Berceni) pentru cursul
hegelian.
Sorin rmne astfel legat n memoria mea de relatia pe care am nceput-o atunci cu
Noica si nu am s simt dect prere de ru c una dintre cele mai rafinate minti
speculative n discutiile noastre avea o strlucire care ne punea n umbr pe noi
ceilalti, poate si pe Andrei, mai trziu, cnd am fcut n trei un seminar cu Meditatiile
metafizice a lui Descartes ne-a prsit cu vremea, nchizndu-se n logica lui, n care
trieste de fapt inconfortabil, suferind c nu are mai mult de zece auditori si ncercnd
uneori evadri disperate n poezie, n eseu sau n cte un dialog din Platon. n persoana
lui, Noica s-a izbit mereu de un mare sovitor, n fond de acea pacoste care bntuie
adesea cultura noastr, a celor care refuz s atace, lsnd viata s vin peste ei si s-i
manevreze dup bunul ei plac. Sorin este de fapt un astenic, bntuit de o nzestrare pe
care morbida lui nencredere n sine a boicotat-o, aproape a reprimat-o, fcnd astfel
totul pentru a se aseza n tabra celor care-si triesc nfrngerea ntr-o manier fictiv si
proiectiv, nainte de a fi dat vreo btlie, deci nainte de a fi cunoscut fiorul nclestrii
cu materia rezistent a ceva din afara sa. Speriat de tot ceea ce ar trebui s ntreprind,
usor valetudinar si fcnd din propria lui risipire si inertie carcasa n care se refugiaz
pentru a se ascunde si suferi, a terminat prin a declara c face parte din specia
consumatorilor culturali si nu a productorilor; si c, mai mult dect scrisul, l atrage
ideea de a acumula pentru propria lui plcere, c se simte un vesnic student si c l
bntuie gndul de a-si relua latina si de a se apuca s nvete ebraica. A acceptat cu greu s
nceap traducerea dialogurilor logice din Platon, pentru volumul VI al editiei, si acum,
cnd scriu toate acestea, l aud rsfoind o editie greco-latin a lui Parmenide si scotnd
cuvinte. Trieste de pe acum tracul serii de mine (asa cum l-a trit intens pe cel al
venirii aici), cnd Noica -l a programat s ne povesteasc destinul su cultural si s ne
spun ce anume si vede n fat si din ce vor fi alctuite operele lui complete. M
uimeste ndrjirea lui Noica, aproape inadecvarea lui fat de Sorin, pe care, dup 15 ani,
continu s-l confrunte cu regula eficacittii, cnd cellalt s-a asezat sub semnul mai
lenes al Orientului, al meditatiei care nu trebuie s se converteasc cu orice pret n fapt
si isprav cultural. n orice caz, din ntlnirea lor astept lucruri spectaculoase, pentru
c Noica este n plin aventur logic, cu acele Scrisori din care a publicat deja dou n
Viata romneasc.
Jocurile noastre vesperale au fost inaugurate de Noica. Mi-am propus s v
vorbesc astzi despre etapa n care am ajuns dup Tratatul de ontologie. Pericolul cel
mare era de a intra n entropie, n moarte termic. Tin minte de altfel c dup ce am
terminat Tratatul Gabi m-a ntrebat ce mi mai rmne de fcut de acum nainte,
invitndu-m, cred, s m pregtesc pentru o lung vacant.Or, m bucur s vd c n
entropie nu am intrat dect pe planul prieteniilor, al relatiilor afective (nu m mai simt
capabil de noi prietenii), dar nu si pe plan cultural. Am nc bucuria nouttii, pot nc s
citesc ce apare prin lume, simt c mai am cte ceva de spus, pot nc s nvt cuvinte la
german nu stiu dac v-am spus c m-am apucat s scot cuvintele necunoscute din
dictionarul lui Schroff si c am ajuns la litera S.
Dou lucruri m-au fcut s continui si s-mi gsesc o nou ciclicitate si ordine.
Mai nti este prost, spun eu, s-ti termini viata cu o mplinire, si nu cu un rest. Sfrsitul
nu trebuie s te prind n nghetul unui lucru isprvit. Nu trebuie s pui minile pe piept
si s provoci sfrsitul, asteptndu-l. Firesc este s nu stii de el si s fii surprins n plin
gest. Ca si orice problem care este adevrat numai dac, rezolvat fiind, las un rest, la
fel si orice viat adevrat trebuie s lase un rest, nu doar o mplinire. n al doilea rnd,
speram ca dup terminarea Tratatului s-l oblig pe un Carnap s spun: Nu am ce face;
metafizica are sens. Or, nu cred c am reusit acest lucru. Acum astept de la Scrisorile
despre logic consolidarea pozitiei mele metafizice. Iat deci dou motive care m fac
s rezist si care mi dau dreptul de a nu m lsa trt n entropie. Si mi-am obtinut, cred, o
anume ciclicitate: la dou luni o dat mi iese un capitol din Logic, unul din Cartea
arheilor si un fragment din Jurnalul de idei.
Dar poate c Sorel o s m ntrebe cum de am curajul s cobor n arena n care s-au
exersat Aristotel si Russell? Am s v mrturisesc c fac lucrul cu umilint, dar fr
sfial. La vrsta mea nu mai poti avea sfial. Cobor deci umil n arena unde Aristotel si
Russell au fcut isprvile pe care le-au fcut, dar cobor cu gndul c ei au lsat totusi
probleme deschise, c au lsat deci destul loc n care s m pot nscrie si eu pentru a-mi
prezenta micul meu exercitiu.
ns tot n aceast etap se mai ntmpl si altceva. Simt tot mai mult nevoia de a
face prospectii n zonele spiritului, ale mintilor tinere; simt nevoia s regsesc flacra
vietii ntr-un ceas cnd ncepe extinctiunea. Poate mi caut astfel, indirect, posteritatea?
Nu stiu, dar tentatia prospectiunilor, nclinatia de a gsi zcminte spirituale, se trezeste
periodic n mine. De ast dat am fost provocat de o ntmplare din afar. Mi s-a cerut n
mai multe rnduri s-l conving pe Eliade s fac o vizit n tar. Mi-a venit atunci
urmtoarea idee: s le spun celor care mi cer asta c nu avem nevoie s-l aducem pe
Eliade n tar, pentru c, de fapt, l avem n tar, si nu o dat, ci de douzeci si dou de
ori. Dac snt astzi n Romnia 22 de milioane de locuitori, atunci un tnr dintr-un
milion are, probabil, geniu. Dar pentru aceste 22 de genii avem nevoie de antrenori. Am
adus s v citesc cele dou-trei pagini pe care le-am intitulat Cei douzeci si doi sau
despre cultura de performant. Dac vi se pare c paginile tin si m lsati s le public,
am s i le trimit lui Marin Sorescu la Ramuri.
Un tnr poet francez trimite lui Paul Valry un manuscris cu versuri. Valry l
citeste si rspunde: Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar la asa ceva nu m pricep.
Numai c tocmai la asa ceva ar trebui s se priceap mcar ctiva, n snul unei
culturi nationale. Cci dac exist sport de performant, care ne ncnt ca spectacol si
atta tot, cu att mai mult exist cultur de performant, care, fie c ne ncnt ori nu,
mut din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar n msura n care performantele culturii fie
c este vorba de mari inventii, de mari idei, forme de organizare si manifestare social
sau mari creatii hotrsc afirmarea si supravietuirea popoarelor, este bine s reflectm
putin asupra felului cum se produc ele.
Unele performante ale culturii se obtin nestiut. Limba romn, ntre alte cteva,
este prin ea nssi o performant cultural. Anumite forme de organizare si manifestare
ale vietii satului au reprezentat, n trecut, o performant. Folclorul este una la nivelul
ultim al creatiei, cteodat. Dac trebuie s credem c performantele culturii tin de
genialitatea inventiv si creatoare, atunci n cazul lor a fost activ o genialitate difuz.
Dar genialitatea este concentrat n persoane, atunci cnd performantele nu snt
anonime, ca n ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi si cum s-o valorifici? n spet, n
ce fel s pregtesti si s faci rodnice creierele tinere, asa cum valorificm pcura, gazele,
papura, pn si deseurile?
Este probabil c n snul celor 22 de milioane de romni din ceasul de fat se afl
douzeci si doi de tineri adic unul la un milion cu o nzestrare absolut
exceptional. Nu e nevoie de mai mult, ntr-o tar unde inteligenta si desigur rvna nu
lipsesc spre a mplini toate nevoile materiale si spirituale ale ceasului. Dar ntrebarea
este nu numai cum s-i gsesti pe cei 22, ci mai ales cum s faci ca virtualitatea din ei s
devin act. Ar fi simplu de ncercat ca la armat. S ias din rnd cei care cred c snt
exceptionali. Ne-am trezi ns cu prea multi candidati, astfel c totul ar fi de luat de la
nceput. Iar dac Paul Valry are dreptate si nimeni nu se pricepe n materie de geniu,
atunci n-am putea alege nici dintre cei multi, nici dintre cei putini.
Din fericire, vorba lui Valry nu e concludent (poate el nsusi nu avea dect talent,
nu si geniu), iar alti mari performeri culturali ne-au spus lucruri mai ncurajatoare pentru
detectarea si valorificarea tinerilor de exceptie. Un Edison, dac nu ne nselm, a spus:
geniu nseamn 1% inspiratie si 99% transpiratie. Totul se schimb dintr-o dat. Atunci
interventia din afar nu numai c e posibil, dar devine ca si obligatorie: apare
antrenorul. Cci totul n cultura de performant, poate, se ntmpl ca n sportul de
performant, sub actiunea unui antrenor.
Acesta, ntr-adevr, stie s fac pe cineva s transpire. Cineva povestea c, la un
mare hotel din Elvetia, a trebuit s-l reclame directiei pe vecinul su de camer, care
cnta cam mult la pian si nici mcar nu cnta ceva ca lumea, c fcea mai mult game.
Este Rubinstein, a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani, Rubinstein
continua s fac game, asadar s transpire.
ti este mil de cte o fetit ori de cte un tnr atlet c trebuie s petreac o bun
parte din anii cei frumosi (chiar asa de frumosi, fr modelarea pentru restul vietii,
cum snt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Si poate c ne-ar cuprinde mila, n
fata unui tnr nzestrat, s-l vedem osndit pe viat la rigorile culturii, mai ales c nu
poti fi niciodat sigur de rezultat si trebuie s antrenezi nu 22, ci cteva sute. Dar tocmai
aceasta deosebeste vorba lui Valry de a lui Edison; cci unul ar vrea s stie dintr-o dat
cine este genial, pe cnd Edison spune: abia la urm, dup ce omul a transpirat ndelung,
se poate ivi miracolul care contribuie s trimit nainte popoarele si istoria.
Iar pentru aceasta trebuie antrenori. Profesorii predau regula, nu exceptia, si de
altfel ei nu se pot devota unui singur ucenic. Nu-l pot urmri ceas de ceas, pn si n
somnul lui. Altcineva, chiar incomparabila institutie a familiei, ce competent si ce
cutezant are? Nu ncerca prea mult, spune tnrului familia, stai lng mal, dac vrei
s-ti fie bine. Dar antrenorul este din alt aluat; ndrgind si el, ca un printe, pe tnr, i
spune: Arunc-te n larg, n-ai s te neci.
Atunci, unde ne snt antrenorii? Dar ei snt de pe acum prezenti si cu sigurant snt
mai multi dect cei de antrenat, n cultur. Romnul are vocatie de antrenor. A stat destul
pe margine de-a lungul istoriei si a vzut cum se neac altii. Si, oricum, este mai usor s
stii cum trebuie fcut un lucru, dect s-l faci. Antrenori buni, de altfel, pot fi de-a
dreptul cei care au obtinut ei nsisi o performant. Profesorul medic Palade, cel cu
Premiul Nobel, a antrenat, pare-se, echipa Institutului de Biologie nou nfiintat n asa fel
nct ne facem iluzia c am putea lua un nou Premiu Nobel, ntr-o bun zi. Sau Mircea
Eliade ar putea oricnd pune pe lume mari orientalisti, dac ne-am convinge c tara
noastr singura din Europa deschis cultural att ctre Orient ct si ctre Occident
ar fi datoare s dea lumii de mine o exceptional echip de interpreti; cci reclam si
mijlocirea spiritual putin genialitate.
Dar nu ne gndim att la antrenorii de exceptie, pentru tinerii de exceptie, ct la acei
mari antrenori umili, care s urmreasc zi de zi cum creste firul de gru. I-am numit
cndva: ploaia aceea de toamn, care nu stie nimic despre culesuri. De-am putea gsi
smnta cea bun! Douzeci si dou de boabe, numai!
Ascult textul acesta, n ideile cruia am crescut de 15 ani ncoace, pe care le-am
asimilat si le-am transformat n stil de viat si nu stiu ce duh m ndeamn s m
rzvrtesc, asemenea lui Alcibiade doritor s se desfac de sub vraja eiron-ului Socrate.
Se ridic din mine un glas pe care nu l cunosc si m aud spunnd:
Avem noi cderea s retragem dreptul la fiint celor care nu triesc cultural?
Afirmati c restul omenirii pur si simplu nu este.
Nu eu le retrag dreptul acesta; ei si-l refuz. Ei se complac s triasc n
statistic si n sub-uman. Si statistica nu m intereseaz, mi rspunde Noica.
 Dar nu l puteti reduce pe a fi la a tri cultural! nseamn s suprimati
varietatea umanului n numele unui model ontologic si al saturatiei lui ideale. Exist un
a fi pe care l d eticul, exist un eroism al onestittii, nu numai un eroism al culturii,
care poate sfrsi monstruos n ignorarea obligatiei de a te deschide ctre altul si de a-ti
asuma analogic ntreaga sfer a umanului. ntr-un moment cnd se pune problema
salvrii omenirii ca omenire, nu puteti lsa lucrurile n sfera culturii doar. Dup Tratat
aveati de scris nu o Logic, ci o Etic. E nevoie de a crea o nou stare moral a
omenirii, si nu de a salva spiritul n forma meschin a conservrii celor 0,1 procente
tritoare cultural.
mi propui, nteleg, o doctrin a lui Seele, si nu una a lui Geist.
Nu nteleg de ce Geist-ul nu-l poate ncorpora pe Seele. Si de ce die schne
Seele trebuie decretat a fi simplu sufletel si expediat n zona nefiintei.
mi vorbesti cum mi vorbea Pierre Emmanuel. Cnd i-am spus ceva
asemntor, m-a ntrebat indignat: Mais qu'est ce que nous faisons avec l'picier?
Or, dati-mi voie s v rspund c nu facem nimic cu l'picier, pentru c bcanul nu este,
si nu este pentru c nu vrea s fie, pentru c nu a fcut nimic ca s fie. Ajungi atunci
s-ti pui problema cu ridicolul teologiei care la un moment dat s-a simtit datoare s se
gndeasc la mntuirea omenirii de dinaintea lui Isus? n numele acestei false buntti
care acord n chip universal dreptul de a fi, omenirea va muri sufocat n propriul ei
ritm de crestere. Ce buntate e aceea care precipit lumea ctre propriul ei sfrsit?
Si ce solutie e aceea care propune prezervarea omenirii prin reprezentantii ei
geniali? Nu ne mai rmne atunci dect s socotim c ciuma si rzboaiele si, dac se
poate, unele care ar sti s aleag snt o binefacere, pentru c rezolv problema lui a fi
pe o cale natural.
Nu, nu propun asta, ci propun ca notiunea de buntate s fie redefinit, pentru
c asa cum o cunoastem noi, ea a devenit neoperant. Iar pentru a redefini buntatea si a
obtine o nou stare moral a omenirii am nevoie de cei douzeci si doi, dintre care
unul va sti poate s o redefineasc. Nu poti deci s te dedici problemei supravietuirii
bcanului, pentru simplul motiv c el se exclude singur, din capul locului, din vietuire si
fiint. Dup ce nu ai fcut nimic pentru a fi, ce drept ai s le ceri celorlalti s te asculte
si s-si plece urechea la psul tu? L'picier trebuie lsat n seama lui, asa cum trebuie
lsat si Pierre Emmanuel n seama lui, cnd se simte preocupat de problema lui picier.
Nu e vorba de problema bcanului; eu nu voiam s v spun dect att: c exist
un interval uman care nu cade nici n precaritatea sub-umanului, nici n excelenta
geniului. Si c acest interval este mult prea mare si important pentru a-l expedia n
statistic si ne-fiint. Si mai e ceva: n sfera pur a lui Geist, n care v miscati
dumneavoastr, nu este loc nici pentru a gndi suferinta si, paradoxal, nici pentru a gndi
moartea, care rmne totusi constant un scandal la adresa principiului de continuitate,
deci a spiritului nsusi. Senintatea si optimismul gndirii dumneavoastr amenint s
eludeze probleme care fac parte de asemenea decisiv din lotul omenirii. n fond,
dumneavoastr triti cultura natural: la dumneavoastr, Geist-ul a fost dintotdeauna
natur, el nu e rezultatul antrenamentului pe care l cereti celorlalti. Si poate tocmai
pentru c nu ati strbtut calea de la suflet la spirit de vreme ce v-ati gsit dintr-o
dat n spirit nu puteti face din suflet o problem a spiritului si nu puteti nici s-i
acceptati nu demnitatea ci pur si simplu imperativele.
 Dragul meu, poate nu-ti dai seama unde ajungi cu bunttile tale. Am s-ti art
ce a ptit Albert Schweitzer, tocmai pentru c nu a fost n stare s redefineasc
buntatea. Nu s-a oprit la buntatea fat de oameni, ci a ajuns s tin seama de tot, pn
si de fiinta sarpelui sau a insectei. Era vegetarian pesemne, dar tocmai de aici
contradictia n care intr buntatea astfel nteleas. Cnd se va ajunge la realizarea
fotosintezei pe cale artificial, vom fi priviti asa cum i privim noi astzi pe canibali.
Vom fi judecati nu numai pentru barbaria de a-l fi crescut pe fratele bou sau porc pentru
a-l mnca, dar si pentru barbaria de a-l fi mncat pe fratele gru. Dac nu gsim o cale
pentru a redefini buntatea, intrm n aporiile bunttii care se ncurc n propria ei
atotcuprindere. Dar aceast redefinire nu se poate face dect de pe pozitiile spiritului si
ale culturii. Si nu m pot mpiedica s-i spun oricrui tnr vorba nu stiu crui latin: Vita
sine cultura, quasi imago mortis est.
Marti, 20 ianuarie 1981
Ora de plimbare matinal. Le spuneam data trecut, drag Sorel, lui Andrei si lui
Gabi, c de nemurire au nevoie oamenii care nu au nimic de fcut. Acestia merit s
triasc pe cte o pajiste a tineretii fr btrnete si s vneze iepuri, ca acolo, n basm.
n schimb, cine are ceva de fcut si a apucat s fac trebuie s moar mpcat. Vreau s
v spun c la fel se ntmpl si cu cteva din popoarele mari ale lumii si, aducnd n
discutie problema limitei, disting trei conditii: conditia poporului chinez, aceea a
poporului lui Israel si conditia popoarelor europene.
Poporul chinez a trit voit sub o limit care limiteaz. Si-a ridicat un zid dincolo de
care nu voia s treac. Zidul acesta nu este o limit de care se loveste, pentru c este un
zid asumat. Este un zid care este. Dar dac faci un zid pe care-l investesti cu fiint si te
pitesti ndrtul lui, ajungi s nu fii. Rmi n vesnicie acolo, dar nu esti. Poporul chinez
a trit eternitatea n forma ei proast.
Poporul lui Israel are un zid pe care nu-l voieste, fr ns ca s fac ceva pentru a
trece dincolo de el. Zidul poporului lui Israel e un zid care limiteaz ne-voit, e un zid al
plngerii care se afl de fapt peste tot, la Cracovia ca si la Ierusalim. Poporul lui Israel
nu vrea s-si mute fiinta din loc, cu zid cu tot. Zidul acesta, resimtit n negativul lui, ca
zid al plngerii, nu este tentat n sensul depsirii lui.
n sfrsit, exist conditia lumii europene care a avut o vreme sensul limitei elastice,
al limitei care nu limiteaz; dar lumea aceasta a terminat prin a se anglo-saxoniza.
Anglo-saxonizarea nseamn lipsa total de limit. Anglo-saxonii nu cunosc limita,
snt punctuali, reduc totul la libertatea lor de insi. Ei nu au zid, si de aceea nu cunosc
nici sensul bun al liberttii care e unul cu limit cu tot , nici pe acela al eternittii.
Am luat ieri de la Noica Autobiografia lui Ignatiu de Loyola. Un destin
provocat: n 1521, tnrul de Loyola (avea 26 de ani) se afl n fortreata de la
Pamplona, asediat de francezi. Desi pentru spanioli situatia era fr iesire, viitorul sfnt
i convinge s nu se predea. n timpul unui duel de artilerie, o bombard i sfrm un
picior. Suport cteva operatii mutilante. Omul de lume este scos din joc. Se produce o
reorientare a energiei vitale. n timpul convalescentei citeste vietile sfintilor.
Nemaiputnd s-i imite pe oameni si s se ntreac cu ei, Ignatiu si pune n gnd s-i
imite pe sfinti. Va tri toat viata n aceast competitie sacr. Impresionant este prima
iesire n lume dup aceast Umwertung care se petrecuse n el: noul ideal de viat este
trit la nceput n pattern-ul vechiului ideal cavaleresc. Clare pe un catr, Ignatiu se
ndreapt ctre Montserrat. l ajunge din urm un maur, cruia Ignatiu ncearc s-i
treac sensul imaculatei conceptiuni. Maurul accept c lucrul e cu putint n privinta
conceperii propriu-zise, dar nu si a nasterii. Se despart. Ignatiu, care se raporteaz la
Fecioar precum cavalerul la doamna pe care a ales s o slujeasc, este cuprins de
remuscri pentru c nu a stiut s apere cauza Fecioarei. Vrea s l ajung din urm pe
maur si s-l ucid cu lovituri de pumnal. Nestiind ns dac noul ideal de viat suport
sau nu aceast rezolvare, l las pe Dumnezeu s-si manifeste vointa prin instinctul
catrului: la prima rscruce, catrul apuc alt drum dect cel care era al maurului. Prima
veghe a sfntului la altarul Fecioarei din Montserrat se petrece tot n manier
cavalereasc: o noapte fr a sta jos sau a te ntinde, o noapte petrecut cnd n picioare,
cnd n genunchi.
Vine vorba despre Autobiografie. E o dram a omului, spune Noica, s vezi cum
ntre cele trei facultti ale spiritului sentiment, inteligent, voint vointa e cea
impur. De ndat ce ia ntietate vointa, omul se dezechilibreaz. Or, la Loyola, tocmai
vointa e agentul principal. Orice mare afirmare a spiritului trebuie s fie nentinat de
voint. Nu spun c vointa trebuie s lipseasc, ci c o bun exersare a ei presupune a o
tine sub control. Vointa, ca si eticul n general, trebuie s fie discret; existenta ei nu
trebuie s se simt dect atunci cnd ea lipseste. Iat de ce l detest pe Nietzsche: n vidul
constiintei lui filozofice nu putea aprea dect vointa, vointa n forma ei cea mai proast,
ca voint de putere. La fel, eticul n genere nu trebuie s ajung la virtuozitate, ci doar la
consistenta luntric a ceea ce faci. mi place teribil vorba lui Kant c eticul e acea
comportare care trebuie svrsit n singurtate ca si cum ar fi svrsit n comunitate.
mi displace comportamentul care vrea s se instituie ca etic pentru altii. De
altminteri, nu vd cum eticul ar putea s nu revin conditiei creatoare autentice. Iar cnd
se ntmpl s nu-i revin, aceast carent trebuie ntmpinat cu mil, si nu judecat.
Mila nu este simpla ngduint care transpare din zmbetul catolic aruncat peste lume, ci
o rsturnare a reactiei de prim instant si un fel de a nu te lsa prins n jocul faptei
condamnabile. De fapt, judecata te coboar, pentru c ti d o superioritate pe care ti-o
acorzi singur. Piti pour les forts, spun eu; trebuie s ai mil pentru cei puternici, s-i
ntelegi n sfsierea lor luntric si n felul acesta, printr-un al doilea pas, s-i depsesti.
Seara, Noica ne aduce cte ceva din corespondenta ultimelor zile: articolul unui
tnr din Sighisoara, o scrisoare de la Emil Cioran etc. Ne citeste articolul. Cnd scrii o
carte trebuie s ai o idee, ns cnd scrii un articol trebuie s ai mai multe idei.
Retin din scrisoarea lui Cioran din 22 dec. 1980: Le six septembre tu
m'crivais: J'ai l'espoir secret qu'on rinventera l'Europe De loin, cette
perspective est concevable; non de prs. Dans mes accs d'optimisme, je mise sur
une dgringolade gnrale. Il faut bien s'accrocher quelque chose. Vu d'ici,
Pltinisul parat la dernire survivance du Paradis. Je suis bien puni d'avoir voulu
a tout prix m'en loigner.
N-am nici o ndoial c omenirea va sti s se redreseze, chiar dac nu va reusi n
secolul XXI. Grav este c oamenii nu au ncredere n propriul lor viitor si c triesc n
infinitatea proast: n infinitul inventivittii, n cel al bunttii cum v spuneam ieri
, n infinitul consumului. M amuzam azi-dimineat, venind spre cantin, s
completez vorba lui Hobbes cu homo homini lupus. ntr-o discutie cu Herder, care i
fcea proiectul unei societti ideale, Goethe a rspuns: S-ar putea s fie asa, dar atunci
nseamn c fiecare dintre noi va fi infirmierul celuilalt; deci homo homini curator.
N-am ajuns nc acolo, dar dac mi acceptati licenta, pot spune c sntem n faza lui
homo homini corruptor, a omului care trieste infinitul prost al consumului. Totul ne
corupe astzi, bunurile ca si ideile. Pn si voi m corupeti cu crtile pe care le-ati adus
aici. n schimb nu m ndoiesc c secolul XXII va fi unul bun pentru omenire, dup ce
secolul XXI va fi unul de purgatoriu, de redresare prin curtirea de spaime.
i dau lui Noica Introducere n logica autorittii a lui Bochenski, pe care am
introdus-o n setul de debut al colectiei j. Thomas a tradus-o n dou sptmni (practic
n sase zile, traducnd cte douzeci de pagini dactilo pe zi!), iar Sorel, pe lng
Parmenide al lui Platon, lucreaz zilele astea la cteva pagini de prefat. Ni le va citi la
sfrsit.
Miercuri, 21 ianuarie 1981
M apropii de sfrsitul Lmuririlor preliminare la Phaidros; am terminat de scris
paragrafele privitoare la autenticitate, la perioada compunerii dialogului si la
personaje. mi rmn doar notele la text. Literatur imens, din care nu am la
dispozitie dect o mic parte. Tot ce pot face este s ncerc sistematizri ale materialului
existent. De fapt, a muta cartofii dintr-o lad n alta, cum spune Noica, auzind de note
la Platon. Fiecare volum din Platon se naste tot mai chinuit; nu exist de fapt o echip.
Nici unul dintre noi nu lucreaz doar la Platon si nimeni nu e dispus s-i dedice zece ani
din viat, renuntnd la crtile si proiectele proprii. Mi-am propus s pun capt
traducerilor, drept care privesc acest dialog, ca si volumul heideggerian, ca restante; simt
nevoia s lichidez totul, pentru a intra odat n peratologie.
Filologiznd n marginea lui Platon, mi-am dat seama cum se poate ajunge la
tehnicizarea stiintelor umaniste, la ruptura dintre ndeletnicirea cu valorile si amutirea
functiei lor formative. De nenteles rmne ns cum poate tri autorul, creatorul n
genere, n disjunctie cu portanta etic-estetic a operei sale. Cum se poate spune c
umbra pe care el o arunc asupra operei este indiferent? Poate fi calitatea umbrei
indiferent? Sau altfel spus: cum poti face umanistic fr feed-back? Pn si meseria
tietorului de lemne are o functie formativ. Socrate si Platon stiau foarte bine ce
nseamn acest acord suprem. M tenteaz o parafraz platonician: Dar spune-mi,
Criton, ne putem nchipui un ntelept din vechime sau vreun mare tragedian nvtndu-i
pe oameni ce este drept, frumos si bun, iar el purtndu-se asemeni unui scrib de rnd,
care dispretuieste si njoseste prin fiecare zi a vietii sale tot ce a spus si a scris sau, dac e
pictor sau artist n piatr, tot ce a strnit de pret n noi prin zugrveli si cioplitur?
Astzi a fost seara lui Sorin. Sorel spune Noica rupnd cteva tigri Carpati
si umplndu-si pipa o s ne dea un raport, dar nu unul de activitate, ci un raport de
asezare: unde esti si ncotro mergi?
Snt n stadiul cantittii, deci nu snt, de fapt, nicieri. Triesc doar o tinerete
ntrziat, o petrecere de idei: am ncercat multe si mai mult m-am plimbat. Ce am
realizat totusi pn acum? Am struit asupra silogisticii, care mi-a dat satisfactii. Pot
spune c printre logicienii de aici mi s-a omologat mica mea contributie silogistic. De
altfel, silogistica mi se potriveste: este un lucru cu granite perfect definite, adaptat ntru
totul la modestele mele puteri matematice. De dat, silogistica nu poate da ceva mare, dar
este very nice. Dac as fi rmas la silogistic, as fi fost asemenea unui ceasornicar care
face ceasornice ntr-un mic atelier ntr-o epoc a ceasurilor electronice. Am apucat ns
s m plimb si prin logica modal si deontic, din care am prezentat ceva si n
Germania, la Menne si Kutschera. Din pcate, la Regensburg, una dintre comunicrile de
logic modal a picat n gol, pentru c lucrul se fcuse deja fr ca eu s fi stiut. M-am
simtit provincial, lacunar documentat, dar mai ales mi-a fost ciud c m-am chinuit cu o
problem care fusese deja rezolvat. n logica modal am scris un articol de
popularizare care, am observat, este foarte citat printre lingvisti.
Logica deontic mi deschide cmpul ctre ratiunea practic, ctre norm si
actiune. Pentru istoricul logicii deontice, important este c sistemele de norme contin
nepotriviri, contradictii ntre formalism si interpretare. Or, acest lucru constituie o
provocare pentru cel care poposeste astzi n logica deontic. Exist astfel din plin
posibilitatea construirii unor proiecte de sisteme adecvate, consistente si neparadoxale.
Pe de alt parte, un cmp de actiune pentru logician se deschide aici prin faptul c
autoritatea normativ se poate contrazice, iar din punct de vedere logic aceast
contrazicere este foarte interesant. Se poate ncerca fie solutionarea acestor contradictii,
fie studierea situatiei n care se afl subiectul supus unor norme contradictorii.
Ce pot s spun ns, n concluzie, este c am mers pe calea usoar a logicii. Calea
grea este legat de noile aparate matematice: teoria categoriilor, topoi, latici, spatii
vectoriale toate acestea nvlind astfel n logic ca instrumente. Aparatul logicii se
rennoieste cam o dat la treizeci de ani si acum ne aflm ntr-un astfel de moment.
Aceast situatie m asaz si pe mine la un moment de rscruce: s m aventurez sau nu
pe acest drum? Ar dura ctiva ani si nu stiu dac lucrul ar fi pe msura puterii mele.
M-ati ntrebat unde snt asezat. Snt asezat n fata acestei probleme. Iar n logic snt
asezat ntr-un loc care n nici un caz nu e ocupat de avangarda logicii: n logica de astzi
snt n pregtire aventuri mult mai extraordinare, la care ns, cu asezarea mea de acum,
n-am cum s particip. n schimb, nu trebuie s ntelegeti de aici c n logica modal, sau
chiar n silogistic, nu se functioneaz din plin. Dar acestea snt domenii deja formate,
nu teorii nou-descoperite. Ambitiile mari n acestea din urm si afl debuseul.
Ce trebuie s ntelegem din tot ce spui?, ntreab Noica. C esti fcut din
buctele? Sau c logica te integreaz si te unific? Te pun, cu aceast ntrebare, n fata
destinului tu crturresc. De ce s treci ctre matematic n vederea logicii, n loc de a
te muta cu logica n filozofia culturii? Esti singurul de la noi care ar putea face o
asemenea isprav. A merge pe linia filozofiei culturii fcute cu mijloacele formalismului
modern ar fi, cred, singurul mod de a mntui si logica, si pe tine. Orice logician, cnd
apuc pe drumul fr ntoarcere al logicii, devine un Pierrot: o fiint pe jumtate alb,
pe jumtate neagr. Fcut fr deschidere cultural, logica te fisureaz. Menne se
rscumpr ca om ducndu-se cu regularitate la biseric; Bochenski se salveaz
ncercnd s anexeze logica la catolicism. Tu faci poezie, fr s te recunosti nici n ea
pn la capt. De ce s te porti ca si cum ai fi fcut din buctele, cnd cu apetiturile tale
culturale vaste pot s te unifici n fiinta ta? Observati c orice disciplin, astzi, dar mai
cu seam una filozofic, vrea s acopere tot. Este un miracol c din lumea stiintei se
ridic astzi constiinte de cultur care vor s dea socoteal de tot. Tu de ce nu o faci cu
logica? De ce s te complaci n situatia de nsotitor? De ce s fii Pilade, cnd poti fi
Oreste?
Am s v spun acum cu ce cred eu c pctuieste logica de astzi. Formalismul
trece indiferenta lumii n indiferenta constiintei. Si nu sectuieste el totul, atunci cnd nu
stie s regseasc constiinta? Stiti imaginile lui Escher n care scrile nu duc nicieri.
Dar, priviti-le, snt scri, nu? spun logicienii. ns o scar care nu duce nicieri nu
este scar.
 mi place s nteleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene:
necesar, real, posibil. Pn la greci a domnit necesarul: lumea prehelen a stat sub
natur, sub zei si, cu tiranul, sub oameni chiar. Grecii au intrat n real, ntr-un real istoric
pe care-l nteleg ca intrare n adecvatie: a omului cu natura, a omului cu istoria, a omului
cu omul. Iar noi trim astzi n posibil, ntr-un nou tip de inadecvatie, trit de ast dat
dinuntru, nu din afar, ca n vrsta istoric a necesarului. Exist ns pe lng posibilul
real, pozitiv posibilul lui va fi fiind o form proast a posibilului, si tocmai din
acest posibil si trage substanta logica de astzi. E posibilul de care vorbea Bachelard,
posibilul lui pourquoi pas, de ce nu si asa?. De ce nu si sistemul X? Logica nu mai
poate avea cale de ntoarcere, nu mai poate iesi din sfnta indiferent ct vreme gndeste
posibilul sub forma lui de ce nu?. Or, n cultur, lucrurile mari nu snt dect cele care
ne privesc. Logica a ajuns s nu ne mai priveasc. Matematica este singura care si-a luat
dreptul s vorbeasc despre nimic si a ajuns pn la urm s vorbeasc despre totul. Toti
asteapt astzi ca logica s se ntoarc asupra lucrurilor si s dea socoteal de ele.
Fizica, spune Weizscker, este o logic. Biologia, cu codurile ei genetice, se vrea o
logic,una a viului. Istoria nssi viseaz la logic. Si n tot acest timp, cnd toti o
asteapt, logicienii si vd de treab jucndu-se gratios n sfera lui de ce nu.
Este mult adevr n ce spuneti, dar si mai mult loc pentru nuantri sau chiar,
uneori, pentru respingeri. n primul rnd, logica matematic a crescut din lumea de astzi,
este integrat n ansamblul culturii acestui secol. Chiar cu posibilul ei, prost sau bun,
logica rspunde posibilismului sub care st lumea de astzi. n al doilea rnd, este drept
c logica ascunde n ea o latur alienant, pe care teama de rebarbativul formulelor nu
face dect s o exalte. ns pericolul acestei alienri poate fi depsit prin manifestarea
unei initiale bunvointe fat de logic. Trebuie s te raportezi la logic acordndu-i din
capul locului un credit.
S lum, de pild, nsusi formalismul si formulele. Credeti oare c exist un lucru
care prin functionarea lui intens s rmn n indiferent pur? Chiar si formulele
termin prin a-si pierde artificialul, prin a se naturaliza. Asa cum o nav de otel,
scufundat n ap si pus s functioneze, termin prin a prinde muschi si a se integra
mediului acvatic, la fel si limbajele artificiale snt prinse pn la urm n ritmurile firesti
de respiratie ale unei culturi. Ce era la nceput matematica, fie si sub forma socotitului?
Era apanajul unei caste, era o doctrin secret. Limbajul matematic a intrat ns treptat
n firesc si astzi orice elev stie s extrag un radical, lucru care pn la un moment dat
cdea n sfera artificialului ezoteric. Numeralul nsusi nu este oare o form de
naturalizare a matematicului? Orice formul, orice fiint artificial poate prinde corp
prin familiarizare si rodare n universul culturii. Pentru copiii de astzi, automobilul
are firescul pe care l are o vac, ba mai mult, pentru majoritatea lor are chiar o doz
sporit de firesc. Sau putem noi spune c formulele rmn n indiferent cnd termin
prin a se ncarna n masini?
Tocmai asta e mai grav: c se incarneaz numai n masini; masina bate pasul pe
loc, e tautologic, nu poart infinitul n ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia
mecanic a eternei rentoarceri la acelasi. Masina e incarnarea artificialului n artificial.
n orice caz, judecati prea aspru posibilul n care se complace logica de astzi.
n posibilul acela gol trebuie s vedem risipa care precede orice incarnare. Chimistul,
pentru a face un produs reusit, nu se joac ncercnd sute de produse sintetice inutile?
Formulele snt, ce-i drept, frumoasele fr corp, dar ele termin prin a prinde unul. Si
numerele imaginare au fost privite ca simple fictiuni, si totusi s-a gsit pn la urm o
modalitate de a le justifica si a le face intuitive. Ce vreau s spun? C exist legturi
misterioase si imprevizibile ntre aceast lume a umbrelor, care este logica, si lumea
real.
ti acord c atta vreme ct logica este n miscare trebuie lsat n pace, pentru
c nu stiu ce va da n viitor. Pe de alt parte, este n ea un model de exactitate pe care
oricine l poate invidia dac si propune s obtin nu adevruri goale, ci adevruri cu
exactitate cu tot. Si tocmai aici e drama mea: c nu am obtinut si exactitatea. De asta nu
m poate lua Carnap n serios: pentru c am adevruri fr exactitate. La rndul meu ns,
i cer logicii tocmai faptul de a nu rmne la exactitatea goal; i cer s se deschid ctre
propriul ei adevr, s se reintegreze ca fapt de cultur.
Dar mai am o nedumerire la adresa voastr: cum puteti accepta ca logica de astzi
s functioneze pe baza a cel putin trei absurditti. Prima este legea non-contradictiei.
Cum puteti refuza contradictia, cnd contradictia exist si e fecund, e chiar logic si
real? A doua absurditate este implicatia material: orice adevr implic orice
adevr, cu exemplul faimos dac 2 X 2 = 4, atunci New York-ul e un oras mare; sau
falsul implic orice, inclusiv adevrul. De pild: dac 2 X 2 = 5, atunci New York-ul
e un oras mare. Si a treia absurditate: problema echivalentei: orice propozitie
adevrat este echivalent cu orice propozitie adevrat. De pild: Afar ninge. este
echivalent cu Trenul de Sibiu ajunge n Bucuresti la ora 3.
Da; din punctul de vedere al valorii de adevr, aceste dou propozitii snt
echivalente. Cel mai usor este s combati logica la nivelul exemplelor. Cnd si-au btut
joc de ea, scriitorii (Molire sau Ionesco) asa au procedat. Dar dac nu o cobori la
nivelul exemplelor, logica nu mai apare ntr-o lumin ridicol. Masinile, de pild,
functioneaz perfect cu implicatia material.
Bine; am s-ti propun o alt cale. Formele snt abstractii si, ca atare, snt
abstrase. Vin si te ntreb: snt abstrase din lucruri sau snt abstrase de lucruri? Eu spun
din, voi spuneti de: voi faceti abstractie de lucruri. Contraziceti de fapt nsusi
cuvntul abstract, care este o desprindere din si nu o desprtire de.Voi rmneti n
nefelologie, cu formele voastre suspendate. Dar forma, forma este lucrul nsusi n
mplinirea lui, lucrul care si d sufletul si care abia astfel ajunge la form. Totul e s-ti
livrezi sufletul. Noi nsine nu sntem n form dect dac trim astfel nct fiecare clip
s fie o moarte, o livrare de suflet. Aici e vorba de form, nu n formele voastre
suspendate.
Pentru c fac abstractie de lucruri, formele logicii de astzi triesc ntr-o deplin
evaziune; ele nu stiu s se mai ntoarc asupra lucrurilor dect pentru a le in-forma.
Forma care in-formeaz, forma care nu mai este emanatie a lucrului, sufletul lui,
termin n statistic, n clasificare, nu mai are greutatea sensului. Voi pierdeti orientarea
pe care o d sensul si cdeti n intersanjabilul statisticului. ntre Socrate e muritor si
Elpenor e muritor, voi nu faceti nici o deosebire, desi numai primul si-a asumat si a
trit ntreaga viat conditia de muritor, deci s-a pregtit pentru moarte dnd vietii un sens
plin, pe cnd cellalt nu trieste conditia de muritor dect n msura n care e mntuit de
experienta lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare n sensul omului. Grecii nu
aplicau cuvntul de brotoi, de muritori, dect la oameni, si n sens plin numai unora
dintre ei. Nu au spus niciodat despre cal c este muritor. Asa cum o nteleg eu, forma
are greutatea sensului; pentru voi, ea nu o are dect pe aceea a simbolului care nu mai
deosebeste, a simbolului care devine statistic si clasificare.
Joi, 22 ianuarie 1981
n timpul plimbrii de ieri, Gabi mi-a pus iarsi dou ntrebri nepotrivite. Prima:
care este eficacitatea filozofiei? Filozoful pune lumea n ordine, spunea el, asa cum face
Hegel sau (si aici bnuiesc c era malitios) cum am ncercat eu n Ontologie, dar lumea
nu se sinchiseste de ordinea lui. A doua, poate si mai nepotrivit si legat ntr-un fel de
prima, o numea problema Atlantidelor: dac lumea aceasta va trece, unde se duc
strdaniile noastre? Unde va mai fi departele pentru care vreti s deveniti constiint
mai bun, cnd constiinta nu va mai fi? Ce s-a ntmplat cu Platon-ul si cu
Shakespeare-ul tuturor Atlantidelor? Dac ntregul pmnt poate deveni o Atlantid, nu
capt dintr-o dat sens tema lui vanitas? Dac Cerul lui Platon nu exist, pentru a ne
prelua ntr-o adevrat eternitate, atunci, spunea el, omenirea nu are sens.
Desi ntrebrile nu-mi plac, am s ncerc totusi s rspund. Cum intr filozofia n
lume?, m ntreab Gabi. Intr ntr-un mod miraculos, spun eu, asa cum ntr-un mod
miraculos intr spiritul n general n lume. Pentru a intra n lume, spiritul nu se distribuie
dintr-o dat n ea, deci nu se distribuie dintr-o dat n multiplu, ci mai nti n Unu, care
la rndul lui se distribuie si devine multiplu: Dumnezeu Unul se distribuie n Fiul Unic, si
abia acesta se distribuie n toti. Totul e s ai Fiu. Miracolul ultim al filozofiei este
miracolul ultim al spiritului nsusi, care ca Unu nu se difuzeaz n multi, ci tot n unu,
rmnnd ca abia n a doua instant s se multiplice cu adevrat. Ca s ntelegeti mai
bine, gnditi-v la seria lui Fibonacci, care se creeaz prin adunarea fiecrui numr cu
precedentul su. ns aceast regul de formare nu e posibil dect ncepnd cu cifra 2.
Pentru 1 trebuie acceptat exceptia. Pot spune de pild: 2+1 (precedentul lui 2) = 3;
3+2 = 5; 4+3 = 7; 5+4 = 9 etc. n cazul lui 1 trebuie n schimb s faci exceptie: 1
trebuie adunat cu 1 (si nu cu zero), pentru ca seria s intre n miscare si s apar
multiplicarea. Este deci, si aici, nevoie de un 1 prim si de un 1 secund: Tatl si Fiul.
Dumnezeu nu ne-a fcut pe toti fii.
Ei bine, n acest fel intr si filozofia n lume. Cum a intrat Hegel n lume?,
ntreab Gabi. Nu rmne filozofia nchis n universitti? Nu, pentru c Hegel s-a
distribuit n Marx, iar Marx n toat lumea. S v dau un exemplu mai umil: Daniil
Sihastrul. El nu a pus n ordine rzes cu rzes, ci a pus n ordine un singur om. Georges
Sorel, cu a sa Rflexion sur la violence, a intrat n lume prin Lenin. Kant nsusi a
ptruns n lume prin presedintele Wilson, care n 1918 a declarat c nu se poate ca Prusia
Oriental s nu fie a germanilor de vreme ce s-a nscut Kant n ea. Si iat cum Kant a
ajuns s influenteze geografia politic a Europei si, pornind de aici, mai trziu, istoria ei.
Deci filozoful fecundeaz pe unul singur, care fecundeaz apoi restul lumii.
Ct priveste a doua ntrebare: care ne este eternitatea? Noi abuzm de cuvntul
acesta, spune Gabi, cnd l aplicm de pe pozitiile finitudinii unei stri amenintate de
finitudine (valorile create n cte o Atlantid). ns tipul acesta de a pune problema este
hibrid, pentru c leag temporalitatea de valorile absolute. Ea a dat nastere unui topos
(timpul care devoreaz totul), care continu s dizolve gndirea si experienta spiritual.
Si indiferent de rafinrile pe care le-a atins felul de a pune problema timpului, la
Augustin sau la Heidegger, noi continum s rmnem la imaginea timpului liniar al lui
Cronos care face indigestie nghitindu-si copiii. Timpul are astfel, la propriu, o obrsie
proast, una pe care nu si-o poate pierde, indiferent de ncercrile care s-au fcut pentru
a-l nnobila. Obsesia timpului a rmas n filozofie o obsesie proast. M-am ntrebat de
altfel de ce au grecii un zeu pentru timp si nu au unul pentru spatiu. Lucrul acesta este
interesant; cnd descoperi cu adevrat spatiul, asa cum am fcut-o noi n secolul acesta,
timpul este nghitit de spatiu, devine cea de-a patra dimensiune a lui, ca la Einstein. Este
clar c noi am anexat timpul spatiului, propunnd timpuri diferite pentru galaxii diferite.
Spatiul este o cucerire a modernittii. Matematicile de astzi snt ale spatiului; cu
problema topoilor, a laticilor etc., ele nu fac dect s geometrizeze, s fac topologie la
propriu. Asa nct cei care, ca Bergson sau Heidegger, rmn astzi anexati problemei
timpului mi apar ntrziati. Trebuie s iesim din problema timpului si s facem din
spatiu un zeu, unul bun, nu destrmtor ca zeul Cronos; pentru c spatiul e bildend, e
formativ.
Vineri, 23 ianuarie 1981
Turul Pltinisului, fcut dup micul dejun, ncepe n frig si ceat deas. Noica
vorbeste cu fularul la gur, ctre sfrsitul plimbrii va gesticula inspirat, cu fularul n
mn si paltonul fluturnd; a fost cea mai splendid peroratie peripatetic a zilelor
acestora. S-a nclzit treptat, asemeni unui angrenaj care-si atinge prin urniri succesive
punctul de fort maxim, dar care o dat ajuns aici se dezlntuie n certitudinea
propriului su ritm.
Triesc un miracol pe care vreau s vi-l mprtsesc. De altfel este miracolul cu
care am nceput, miracolul lui cum e cu putint ceva nou. Acum regret c n vremea
cnd am scris cartea aceasta nu am stiut s o atac metafizic. Dac l-as fi cunoscut pe
Wittgenstein cu tautologia lui, pesemne c m-ar fi strnit s-mi spun gndul n pur, si nu
cobornd n istoria lui. Acum nu mai simt nevoia s-o fac, n schimb m bucur s vd c
am trit aceast idee, c viata mea s-a desfsurat sub semnul luicum e cu putint ceva
nou. Totul este s fii atent si s distingi n monotonia aparent a zilelor cum apare noul.
Poate c n aceast simpl atentie se dezleag si misterul ivirii noului n ceasurile trzii
ale vietii. Cum mai e cu putint, pentru mine, ceva nou dup Tratat? E cu putint tocmai
pe baza noului pe care-l aduce cu sine fiece zi. Fiti deci atenti la noul fiecrei zile si veti
vedea cum se naste miracolul.
Am terminat de citit cartea lui Bochenski Introducere n logica autorittii; m-a
cucerit, cu toate c trdeaz spiritul unui anglo-saxon lipsit de fior metafizic, cum de
altfel cu onestitate declar din capul locului. Nu m-am putut ns mpiedica s nu m
gndesc la ce ar fi fcut Heidegger din problema autorittii. Ar fi mers fr ndoial
ndrt, asa cum obisnuieste s fac. Si bine ar fi fcut, pentru c tendinta fireasc a
culturii de astzi este s progreseze prin regresie, asa cum initial promitea si logica
matematic, care si-a propus s mearg ndrtul matematicii, dar care, n practica de
astzi, a sfrsit prin a merge orbeste nainte, n spatiul fr repere al lui de ce nu si
asa?. Heidegger ar fi mers deci ndrt si ar fi spus c auctoritas vine de la augeo, de la
a spori. Orice autoritate adevrat aduce cu sine un spor care-l oblig pe cellalt s se
supun. Nu te supui cu adevrat dect atunci cnd te simti sporit. Asadar, Heidegger ar fi
nceput prin a cuta rdcinile autorittii, si nu functiile ei, cum face Bochenski, iar
atunci cnd o trimiti ndrt, la rdcini, autoritatea ajunge la investire : cine te investeste
si cum te investeste. M bucur ns s vd c si Andrei si Gabi au vibrat n fata unei
lucrri de filozofie analitic.
 Andrei si Gabi, intervine Sorel, care pesemne c nu au citit multe lucruri n genul
sta, erau n fata lui Bochenski ca doi bieti care au czut n mrejele primei
Verfhrerin. Nu e de mirare c snt att de entuziasti.
Chestia cu Verfhrerin mi aduce aminte de ce a putut s-mi spun o doamn
tare drgut, dup ce a aprut cartea mea cu Hegel, Povestiri despre om. Eu i tot
explicam c nu snt fat de Hegel dect un fel de apostol Pavel, care merge cu toiagul n
mn si propovduieste ideea altuia. Ba esti o cocot de lux, mi-a soptit ea la ureche,
care ademeneste trectorii n bordelul lui Hegel. Ce ziceti de treaba asta? Dar
spunndu-v povestea cu Hegel si cocota de lux, mi-am adus aminte c am o surpriz
pentru Sorel. I-am scris acum trei zile lui Geo Bogza, si n post-scriptum am adugat:
L-am pus pe prietenul tu Sorel, cu care ai traversat Techirghiolul, s-mi taie lemne.
Azi de dimineat primesc o telegram: Nu-l lsati pe Sorel s plece pn nu taie toat
pdurea. M gndesc dac Sorel e de acord s i rspundem: Se poate opri la
Fgras?
ns pentru c vorbim de conditia fizic, pentru c Gabi a primit un avertisment de
la destin, iar Andrei trieste mereu unul pe care nu vrea s-l ia n seam, vreau s le spun
c nu cred s m respecte prea mult, dac n-au vrut s nvete de la mine singurul lucru
bun pe care-l au de nvtat: s-si asigure finisul. Cnd vrei s faci performant cultural,
trebuie s ajungi la 70 de ani, si ca s ajungi la 70 de ani trebuie s nveti s te plimbi
zilnic. Plimbarea este nssi askesis, exersarea prin excelent, iar toate sporturile nu snt
dect o suit de varietti pe tema deambulatiei. Aveti n fat o curs de asteptare, nu una
de sprint. Trebuie deci s v faceti din trup un aliat, iar dac animalitatea omului este
mobilitatea lui, atunci snteti obligati s v respectati fiinta misctoare.
Smbt, 24 ianuarie 1981
Ati vzut c seara de ieri nu ne-a iesit pentru c ne-am dispensat de constrngerea
programului. De aceea, astzi v propun un punctaj al serii. Am s reiau problema
autorittii pentru a m rfui cu Bochenski (mi-am fcut cu ocazia asta cteva pagini
pentru Jurnalul de idei), am s-i rspund apoi lui Gabi ce cred despre cultura romn
si scena lumii si, n sfrsit, mi-am gsit deviza si vreau s v-o comunic.
V spuneam ieri c Heidegger ar fi atacat problema autorittii pornind de la verbul
augeo, a spori. Tot ce m sporeste este adevrat, spune Goethe. Autoritate are cel
care m sporeste. Autoritate are de pild stiutorul asupra celuilalt, pentru c l sporeste.
Aceasta este o autoritate de tip exterior. Dar mai exist si o autoritate interioar, de
care Bochenski nu pomeneste: de pild autoritatea sufletului asupra trupului, spune
Platon. De vreme ce pzeste trupul de excese si de pofte care l destram, sufletul ajunge
s sporeasc trupul. Dar atunci nu pot fi de acord c nu exist, cum afirm Bochenski, o
autoritate reflexiv. Nu e reflexiv autoritatea la stoici? Dar la Kant?
Obtin astfel esenta si cuprinderea autorittii numai cu augeo, fr s am nevoie de
tot aparatul lui Bochenski pentru a spune ceva adevrat. Pe linia lui augeo pot scoate tot
ce scoate si el, dar n plus unificnd totul. Pentru c aici st neajunsul tratrii lui
Bochenski: se opreste la autoritti si pierde autoritatea. Gseste deci arheii, as spune eu,
dar nu se poate ridica la eidos-ul autorittii, la principiul autorittii, care este, indiferent
ct de plat ar suna, ratiunea. Desigur, o s-mi spuneti c de vreme ce vreau conceptul de
autoritate, unul care se distribuie fr s se mpart, reduc autoritatea la acea form de
unitate care poate fi apoi lesne invocat de cte un detintor absolut. E limpede c n
numele eidos-ului oamenii pot face impostur, dar asta nu m mpiedic s caut si s vd
eidos-ul. Bochenski rmne ns prins la nivelul intelectului care separ si care apoi nu
mai este capabil s unifice prtile; el rmne la autoritatea epistemic si la cea
deontic, si nu vede c sursa comun amndurora, sursa care le investeste ca autoritate
este ratiunea. i reprosez deci lui Bochenski c vorbeste nu de autoritate, ci de autoritti,
asa cum europenii vorbesc de libertti si nu de libertate, iar crtii n ansamblul ei i
reprosez c ne las acolo unde deja ne aflam. Cci dac la captul ntregului discurs tot
ce aflm este c nu trebuie s acceptm nici o autoritate fr spirit critic, atunci cartea ne
las unde eram. Cine nu mut o problem, cine nu are forta dislocant pentru materia pe
care o analizeaz si pentru cel pentru care o analizeaz, acela nu are ratiune, ba nici
ndrepttirea de a vorbi si de a scrie. Acestea cu privire la Bochenski.
Ct priveste ntrebarea de ieri a lui Gabi, de ce nu putem iesi pe scena culturii
europene cu isprava noastr: Gabi ar vrea, spun eu, un cntec ncptor ct lumea; iar
eu nu vreau dect un cntec ncptor. Iar un asemenea cntec este o cucerire de fiecare
zi. Ca si libertatea despre care vorbea Goethe, bucuria trebuie cucerit zilnic. Si iat si
ce deviz mi-am ales: Nulla dies sine laetitia. Laetitia nseamn: disciplin, munc,
trud, suferint, ndoial, inventie, bucurie. Dar bucurie adevrat nu e dect n cultur;
restul e desftare. ns bucuria, dac e bucurie adevrat, ajunge s rzbat. Poemul,
focul si dragostea nu pot fi ascunse. Nici bucuria culturii nu poate. Ce ai fi vrut? Ca
seara noastr s se fi petrecut la televiziunea francez? Upanisadele, cu discretia acelui
vino si stai lng mine, nu s-au petrecut la televiziunea francez si uite c au
rzbit.
Duminic, 25 ianuarie 1981
Mine dup-amiaz plecm cu totii spre Bucuresti, dup ce, ctre prnz, vom trece
s-l salutm pe R.C. n Sibiu. Ast-sear am but ceaiul n camer si am fcut bilantul
sptmnii. Tocmai citisem n Revue de Mtaphysique articolul unui maghiar despre
filozofie si problema durerii, Sorel mi semnalase apoi o vorb a lui Simmel cum se
face c n istoria filozofiei e att de putin loc pentru suferinta uman? asa c,
vzndu-l pe Noica, i citez ntrebarea lui Simmel.
Suferinta nu intereseaz filozofia, mi rspunde Noica, pentru simplul motiv c,
asemenea bunttii, ea exist n ordinea sufletului, nu a spiritului. Filozofia poate cel
mult s nregistreze suferinta si s-l cheme apoi pe omul religios sau pe cel politic s o
rezolve. Nu trebuie s ntelegeti o asemenea atitudine ca o form de nepsare, cruzime
etc. Aroganta filozofiei nu este de ordin elitar, ci metaforic. Filozofia nu se ocup de
tot ce exist, ci numai de ceea ce este cu adevrat, de ceea ce poart n sine saturatie
ontologic. Ce nu este materia signata, pentru filozofie pur si simplu nu e. Filozofia si
ia dreptul s ofenseze lumea si s spun nu m interesezi. Cnd ajunge s coboare la
materie si individual, filozofia se opreste la ele numai n msura n care snt signata. Ea
selectioneaz. Dac vin cu binefctorism, termin prin a nu mai salva individualul. Merg
chiar mai departe si spun: indiferenta mntuirii generale e de fapt un imens dispret; ea
ofenseaz umanitatea lsnd-o n colcitul ei nediferentiat. Religia care se ocup de
oricine si Pierre Emmanuel care e ngrijorat de soarta bcanului nu vor arta niciodat
cine este si cine nu este om. Filozofia, artnd cine este om, d o sans celor ce nu snt de
a deveni.
Iar pentru a reveni la suferint: cnd suprimi suferinta, asa cum face medicul de
pild, readuci la gradul zero, pui pe linia de plutire, nu faci ns s pluteasc. Spiritul n
schimb sufl n pnzele omului. mi plcea s rd de Burghele, spunndu-i c meseria lor
e de tipul pun coad la topor; se rupe coada toporului si o pun la loc. Ai fcut o piatr
la rinichi? Te operez si te repun pe linia de plutire.
Un asemenea tip de suferint nu intr n zonele spiritului. Cnd ns ajunge s intre,
ca la indieni, unde totul e nteles ca suferint, sau ca n cazul lui Isus, nu mai am de-a
face cu biata suferint care ne scoate de pe linia de plutire.
Am s v dau un exemplu de ce nseamn a trece din spirit n suflet cu cele dou
variante ale Tineretii fr btrnete: cea romneasc si cea sicilian. Stiti cum se
termin basmul romnesc: nvoit de znele de pe trmul Fiintei s se ntoarc pe pmnt,
Ft-Frumos si regseste casa printeasc, deschide thronos-ul printesc si, ntr-o
chichit, se afl moartea, moartea lui, care i spune bine c te-ai ntors, c de mai stteai
mult m sfrseam eu.
Varianta sicilian, singura s-ar prea, despre care vorbeste Sineanu, se termin
astfel: ntors pe pmnt, Ft-Frumos are voie s ntrzie aici o zi (sau o or?). Dup ce si
vede casa printeasc, se pregteste s plece pe trmul tineretii vesnice. Dar pe drum
vede un car mpotmolit, se apuc s dea ajutor, pierde termenul ntoarcerii si rmne pe
pmnt. Legenda sicilian a trecut lucrurile din spirit n suflet; a intrat n joc buntatea
proast. Binefctorul sfrseste cu scoaterea carului din noroi si cu ratarea Fiintei.
Era ns vorba de bilantul sptmnii: Sorel a fcut deci prefata la Logica
autorittii a lui Bochenski si a tradus din Parmenide. Gabi a scris Lmuririle
preliminare la Phaidros, iar eu am terminat Interpretarea la Phaidon.
Am pornit, cu Phaidon, de la aceast idee: n timp ce presocraticii au toti un per
physeos, Platon obtine, primul, un per psychs: o ridicare a lui anima la animus, spun
eu, a spiritului individual la Spirit. Aceasta este tema dialogului. Iar ea se realizeaz n
dou trepte; prima: care este accesul la spirit? (problema paideic), rspunsul fiind: prin
moartea n viat, ca autoritate a sufletului asupra trupului etc.; a doua: ce e spiritul n
el nsusi? rspunsul fiind: Ideile nsesi. Nemurirea este deci trecerea spiritului
individual n Spirit.
Rmne ns o a treia problem, pe care Platon o pune, dar la care nu poate
rspunde direct, drept care va trece totul n mit: n Spirit, mai e vorba de tine ca individ?
Socrate mai este Socrate n lumea lui Hades? n fata acestei ntrebri, Platon depune
armele si trece pe registrul unei geografii fictive a raiului.
La aceast ntrebare, crestinismul va rspunde: Pmntul acesta va trece, dar
vorbele mele nu vor trece. Aici revenim la problema pus zilele trecute de Gabi: exist
o persistent a spiritului ca spirit? Dac ntelegem vorbele mele ca logos, atunci
logosul este oricnd prezent sub forma legilor naturii, de pild. Dar logosul ca identitate
individual? La aceast ntrebare Platon nu a rspuns, n timp ce crestinismul promite c
vom fi chemati fiecare dup numele nostru, si afirmatia sun aproape electoral.
Poate fi ns vorba cu aceste culturi ale timpului, n care trim noi, de eternitate
(sau mai degrab de aeviternitate)?
Stiti c ceea ce am urmrit prin Tratat si, acum, prin Logic este s dau un statut
ontologic individualului, n conditiile n care filozofia ancorat ntr-un general (n cer)
rupt de individual termin prin a-l condamna. Totul, n cultur, a avut tendinta neglijrii
individualului si a evaziunii din real. Si stiintele, si teoria generalului plutesc n cer, n
timp ce filozofia readuce totul la real, la lucrurile nsesi. Filozofia spune: M-a trimis
cerul s v vestesc c nu este. mpliniti-v! Coborti pe pmnt! Desigur c pmntul pe
care se misc filozofia nu trebuie confundat cu realul pe care-l instituie televiziunea,
categoriile vietii sau masina. Ceea ce declar mereu este c nu intereseaz dect
individualul si realul care pot cpta pecetea lui a fi, plintatea fiintei.
ns ce se ntmpl atunci cu problema timpului? Conditia individualului prins n
modelul ontologic reprezint deja o ex-temporalizare. Am iesit din conditia lui Cronos,
de vreme ce am un model ontologic care l nfrnge pe cel al timpului devorator. Si,
ntr-adevr, toate formele de afirmare uman snt revolta lui Zeus mpotriva lui Cronos.
n fiecare dintre noi se afl un Zeus care vrea s-l nlntuie pe Cronos. n fiecare om un
Zeus si face ncercarea. Frumusetea mitului n general este c el e mai actual acum
dect in illo tempore; Zeus e mai Zeus acum dect atunci, pentru c timpul nostru a
gsit, cu spatialitatea, ac pentru cojocul lui Cronos. n secolul XXII vom face din
Cronos un aliat, prsindu-l galactic, cu Sicilie cu tot. Civilizatia european e
antiegiptean prin excelent. Piramida nfrunt timpul grosolan, greoi, ea este, spune
Hegel, forma cea mai stabil a materiei. n schimb, noi nfruntm timpul cu forma cea
mai gratioas a spatialittii, pe care ne-o pune la ndemn topologia matematicilor.
Ceea ce reabiliteaz deci individualul este tocmai faptul c individualul e
Christo-phor (purttor de Christ), theo-phor (purttor de zeu), ba chiar Dii-phor
(purttor de Zeus), c reediteaz asadar lupta dintre Zeus si Cronos.
Sigur c acest fel de a gndi lucrurile nu rezolv problema eternittii ca eternitate si
c el las s subziste problema Atlantidelor. Dar n probleme insolubile, de tipul
acesteia, trebuie s vii de asemenea cu gratie. Nu trebuie s te porti precum copilul din
poveste care strig regele e gol!. Toat lumea stie c regele e gol, dar regula jocului
trebuie respectat. De ce trebuie s strigi n gura mare c exist neajunsul de a te fi
nscut? Si este chiar un neajuns cnd depinde numai de tine s porti n tine un zeu?
7 mai 11 mai 1981
Joi, 7 mai 1981
Am sosit, mpreun cu Sorel, asear la 10, n Pltinis. A plouat tot drumul. Dup
Rsinari, cnd ncepuserm urcusul, am gsit soseaua blocat de stnci si de bolovani
desprinsi de atta ploaie. Erau urti, n ntunericul noptii, ca o colectie de semne ale
imprevizibilului, si ne-am strecurat printre ei cu inima strns.
Astzi de dimineat, Noica a urcat n camera noastr. Tocmai citise Secolul 20,
n care apruse Scrisoarea despre umanism a lui Heidegger, si discutia se opreste
asupra prefetei lui Noica. i relatez recenta discutie cu un prieten care judeca
preocuparea pentru editarea lui Platon sau Heidegger ca o form de evaziune, de
neangajare. Dac e vorba de traduceri, mi spunea el, urgent are Adorno, nu
Heidegger, care poate genera mici mode sau triste pastise, si nicidecum un instrument
teoretic pentru ntelegerea unei situatii reale. Ceea ce se impune este descrierea Situatiei
n cuvinte care nu au devenit simpli termeni ntr-o retea lingvistic vidat de sensuri. E
nevoie de un limbaj ale crui resurse critice nu au fost epuizate. Or, Adorno, mi spunea
amicul, este cel care d nume lucrurilor, cel care d un model pentru felul n care o
situatie trebuie descris si ridicat la constiint.
Snt uimit ori de cte ori aud asemenea lucruri, ncepe Noica. Istoria adevrat nu
se naste ntotdeauna ca istorie a evenimentelor. Nu are sens s descrii o situatie care nu
mai poart conceptul n ea. Cnd privesti retrospectiv istoria la scara cte unei vieti sau a
faptei istorice imediate, ti vine adesea s surzi. Iar dac te gndesti la angajrile
marilor personalitti ale culturii, ti dai seama ct ridicol pot purta n ele vietile
individuale judecate n micul lor context. Imaginati-v cum arta Leibniz obsedat o viat
ntreag de ideea unei cruciade! n timp ce statele mari ale Europei stiau, cu mult
naintea pcii de la Adrianopol, c Imperiul Otoman e sfrsit marele bolnav i se
spunea n Europa , Leibniz visa cruciade! Gnditi-v si la Goethe, cu blbielile lui
lamentabile, care dup ce l admirase ani de zile pe Napoleon, fcnd n fond figur de
trdtor, scrie n 1813 Epimenides Erwachen, declarnd deci c s-a trezit, pasmite,
ntr-un trziu, dintr-un somn epimenidic! Dar ce ne facem dac l judecm pe Platon
ntr-un context istoric, pe Platon pe care l vedem ntr-o Aten nvins de Sparta ludnd
Sparta? Un turcit, am spune noi astzi. Dar Aristotel, cu simpatiile lui macedonene?
Dar Eminescu, cu obsesiile lui paseist-voievodale, ntr-o epoc n care Romnia avea
nevoie de sincronizare?
Am ajuns s nteleg trziu vorba lui Julien Benda din La trahison des clercs
vorba aceea care, pe cnd eram tineri, ne indignase pe toti: C'est une trahison de
pactiser avec le sicle. Or, srmanul Julien Benda avea dreptate: pentru c nu tot ce se
ntmpl n secol este istorie. De fapt, asta am si vrut s art n ultima vreme; am vrut s
restitui lucrurile pe trei planuri: ceea ce joac n istorie, n ontologie si n logic snt
situatiile privilegiate. Deci: nu tot ce se ntmpl este istorie; nu tot ce exist este
investit cu fiint; si nu tot ce se formuleaz priveste logica.
l ntreb pe amicul tu: cum vine s-mi vorbeasc de Adorno si de angajare
angajare care poate cdea n ridicolul nesemnificativului si contingentului (s te bati cu
un Imperiu Otoman sfrsit!) , deci cum vine s-mi vorbeasc de un Adorno care te vr
n contingent, opunndu-i-l lui Heidegger, care de unul singur a mutat istoria din loc,
salvnd cuvntul de conditia lui degradat? Ce nseamn limbajul lui Adorno pe lng
recuperarea limbii la Heidegger, o recuperare care priveste nu un fragment sau un altul
al fiintei noastre, ci fiinta noastr n ntregul ei? ntr-o lume n care primeaz
cunostintele, Heidegger aduce gndirea si ntelesul, aduce rspunderea ntelesului,
singura care mai este astzi capabil s reabiliteze metafizica. ntr-o lume care e doar a
comunicrii, Heidegger continu s vad n cuvnt cuminecarea si comuniunea.
Gnditi-v ce nseamn un asemenea lucru ntr-o lume bntuit nu numai de
degradarea curent a cuvntului, ci si de asceza pe care o aduce cu sine filozofia analitic
anglo-saxon. Am terminat de curnd cartea lui Hintikka, pe care mi-a mprumutat-o
Sorel: Knowledge and Belief. S vedeti ce carte stie Hintikka; s vedeti ct de bine l
stpneste pe Aristotel! Dar s vedeti totodat ce nseamn s treci prin cultura mare si
s o prsesti pentru asceza analiticului si logicului. Oamenii stia si refuz sinteza!
Asceza logicii, la fel ca cea religioas,devine religiozitate fr religie: intrare n puritatea
unui gnd fr obiect. Dar s vedeti unde ajunge cartea lui Hintikka, unde ajunge
Hintikka cu problema lui stiu c stiu. Ajunge la bietul Schopenhauer, pentru care
problema lui stiu c stiu se reduce pn la urm tot la faptul simplu de a sti: lui
Schopenhauer i scap n felul acesta tocmai miracolul filozofiei, care este reflexivitatea.
Dar dac aici ajungi dup ce ntreprinzi pe dou sute de pagini analiza logic a dou
notiuni cum si subintituleaz Hintikka lucrarea , dac ajungi tot la prostia lui
Schopenhauer de acum un secol (ce-i drept, demonstrat cu mijloace formale), d-mi
voie atunci s-ti spun c nu faci dect s m blochezi, c nu m muti din loc, c m lasi
acolo unde eram. Si atunci afirm, chit c Sorel o s se supere pe mine, c Hintikka nu
mai e nici mcar un alexandrin: e un mandarin. Si e pecinginea mandarinismului
maniera n locul substantei cea care se ntinde astzi peste cultur cu spiritul acesta
anglo-saxon, cu formalismul logic care n America a devenit aproape o materie teologal
si a crui singur gratie este de a fi generat paradoxul gratuittii n mijlocul spiritului
pragmatic. Pe lng toti Hintikka de astzi, Wittgenstein mi pare a fi un zeu: el a atacat
toate problemele mari si a fcut-o cu un simt al rspunderii pe care cei de azi nu l mai
au. Wittgenstein este o culme de presocratism ntr-o lume care alexandrinizeaz si
mandarinizeaz. E o lume teribil lumea de astzi; si poate c numai cei care au stiut s
pstreze monoteismul n conditia diasporei o mai pot salva. Numai ei mai pot contracara
cultura pustiitoare a anglo-saxonilor, reconvertind cultura la bunul monoteism al
spiritului.
Vineri, 8 mai 1981
I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l- a scris pentru nr.10 -
11 - 12 al Secolului 20: Rigorile ideii nationale si legitimitatea universalului.
Citindu-l, Hulic a fost entuziasmat. Este n el patosul agonal al constiintei care si-a
pstrat reflexele n fata realului si care, n locul unei melancolice retrageri nspre
eternitatea uneori fad a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hrtuielii n clip.
Dragii mei, am citit articolul lui Andrei si vreau s spun ct de mult m-a nelinistit.
Andrei este un ndrjit, dar unul care nu cunoaste riscurile ndrjirii. O s judecati
singuri, si Andrei, pentru c v rog s-i spuneti, o s judece si el la rndul lui dac merit
s-ti asumi aceste riscuri. Nu contest c articolul lui este frumos n atitudinea lui si n
constiinta pe care o pune n joc. Nu contest c am simtit cu totii n tinerete nevoia de a fi
frumosi n felul acesta. ns cnd faci astfel de gesturi frumoase, problema este s nu
cazi pe unul care s te blocheze. Cnd ai natur de lupttor, si Andrei are una, risti la un
moment dat s rmi omul unui unic gest. Stiti, eu snt cel care Eu, de pild, puteam
ajunge s spun: Stiti? Eu snt cel care am votat contra constitutiei lui Carol! Pentru c
n 1938 (eram la Sinaia), am votat ntr-adevr mpotriva constitutiei lui Carol. Am fost
ntrebat de ce am fcut-o si am ajuns s rspund n scris. De ce? Ca s-mi cstig dreptul
de a vota si contra constitutiei legionare, am rspuns. Voiam n felul acesta s-mi afirm
independenta, pe care ns am pierdut-o pe urm prosteste. Nu spun c Andrei risc prin
acest articol s produc gestul care s l blocheze. Dar natura lui de ndrjit ascunde n
ea oricnd un asemenea pericol: pericolul de a-ti rata traiectoria de dragul unui gest
sublim.
Dar v propun acum s judecm care este natura unor asemenea gesturi. n primul
rnd, este ascuns n ele un dram de impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este
drama eticului n general: nu faci un gest numai pentru tine, l faci si pentru ceilalti si
dintr-o dat el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o mplinire dinuntru
n afar, ci o monumentalizare a eului venit din afar. Iar cnd cultura apuc drumul
eticului prin asemenea luri de atitudine, ea intr n minoratul culturii de estrad.
ns lucrurile nu se opresc aici cnd e vorba de asemenea gesturi. Tot ce facem nu-i
priveste pe altii doar ca spectacol; ceea ce facem i poate si distruge. Gesturile noastre nu
snt numai ale noastre; i privesc si pe ceilalti, mcar n msura n care ne-au asistat si
aprobat, ca s nu mai spun c ne-au imitat. Iat de ce nu te poti juca cu o etic proprie; n
fapt, ea poart si asupra altora. Rezumnd, as spune: gesturi de felul acesta se fac cu
sentimentul unei rspunderi, care pe de o parte poate fi fals si care, n plus, poate face
ravagii n jur. Cu eticul gol, sfrsesti prin a fi mai vinovat dect fr etic. Iar dac
pornesc de la un primat al culturii, pot s ntreb: ce preferi? Un destin cultural mplinit?
Sau unul care se frnge n sublimul unei demonstratii de o clip?
Spun toate acestea dintr-o dragoste ngrijorat pentru Andrei: e un fel de pro
salute Andrei. Vreau s-l ajutm cu apelul nostru frtesc si printesc. S-i spunem:
Fie-ti mil de tine si de noi: tu nu esti tu, tu esti comunitate. ndur-te fat de tine si de
ceilalti.
Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o form de trezie proast
contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am s i spun trei lucruri.
Primul e chiar acesta: cum accepti s te trezesti din somnambulismul tu? Cum ne
mpingi s ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dttor
de msur pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obste. Eu nu mai snt eu, tu nu mai
esti tu. Iau ca o umilint c snt cine snt, dar si ca o rspundere. Andrei m vede
mergnd pe srm si mi spune: Vezi c e o ceart la vecini. D-te jos si desparte-i!
Las-l putin pe Heidegger, i spune el lui Gabi, las-ti o clip peratologia, du-te si
bate-te cu X n Flacra! Dar la captul acestor treburi, care nu te privesc doar pe tine,
care nu snt doar ale tale, nu poti ajunge dac te trezesti mereu.
Al doilea lucru: nu te bati cu oricine. Trebuie s ti alegi dusmanul. Cu cine te bati?
Cu un profesor iesit la pensie, care nu a fcut nimic toat viata? Cu niste amatori? Dac
te bati, bate-te cu zeii, nu cu valetii. Nu poti fi sclavul propriului tu bouillonnement,
pentru c risti s te asezi nediferentiat pe tot soiul de cmpuri de lupt.
Si al treilea lucru: sntem ntr-o lume n care trebuie s faci n asa fel nct,
pstrndu-ti demnitatea, s nu trebuiasc totusi s ajungi la propria invalidare. Nu-ti
invalida harul care te poart dincolo de tine, ntr-o rspundere mai vast, pentru chestiuni
care pn la urm se pot dovedi secundare. A existat n generatia noastr un om care ne
domina pe toti: prin lecturile lui, prin fantezie, prin gratia intelectului, prin constiinta
moral. Se numea Mircea Vulcnescu. A murit n nchisoare n 1950. Fusese condamnat
la cinci ani si, dac nu ar fi nteles s fac ce a fcut, ar fi supravietuit condamnrii si ar
fi intrat n rspunderea mai vast pe care o avea fat de toti ceilalti. Judecati singuri dac
am sau nu dreptate n ceea ce sustin.
Am aflat acum un an de ce a murit. Pe atunci nu era permis s vorbesti n celul. n
fapt ns, cei nchisi mpreun instituiau mici universitti culturale: nvtau limbi,
fceau istorie, filozofie, si povesteau romane ntr-o zi, gardianul i aude vorbind si
intr n celul: Cine a vorbit? Toti vorbiser. Dac ar fi tcut toti, dac nu si-ar fi
asumat nimeni vina, ar fi primit o pedeaps colectiv: de pild, s stea cteva ore n
picioare. ns Vulcnescu, vznd c nimeni nu zice nimic, a preluat el totul si s-a
denuntat singur. Ce a urmat de aici? A fost scos din celul si dus la izolator. Era iarn,
n izolator se turnase ap pe jos si se fcuse gheat. n prima zi de izolator nu primeai
nimic de mncare si erai tinut dezbrcat. A fost deci dezbrcat si dus la izolator. nuntru
mai erau patru-cinci detinuti. Ddeau cu totii din mini si sreau, cu gndul de a rezista
pn seara. La un moment dat un tnr de vreo 20 de ani a lesinat. Vulcnescu avea 50
de ani si s-a gndit c e mai important s triasc tnrul. S-a ntins atunci pe podea, cu
coatele sub burt, si le-a cerut celorlalti s-l pun pe tnr peste el. Gestul este sublim.
Tnrul a scpat, Vulcnescu a fcut pneumonie si a murit. V ntreb: avea dreptul s
fac ce a fcut? Nu era mai adnc etic s se gndeasc la ce le datora celorlalti, la tot ce
avea bun de fcut pentru ntreaga obste dup ce ar fi iesit? S se gndeasc deci la toti
cti s-ar fi putut mprtsi din spiritul lui extraordinar? Ceea ce predic nu este nici
lasitate, nici urtenie moral n genere, ci eticul pus n slujba a ceva, nu a eticului n sine.
Pentru c primul lui gest, cnd a preluat vina tuturora declarnd c el a vorbit, reprezenta
eticul gol, pe care practicndu-l s-a fcut vinovat, uitnd de o rspundere mai larg:
Vulcnescu purta cu sine un spirit mai vast, fat de care avea obligatii mai adnci. Se pot
pstra simultan demnitatea si constiinta acelei rspunderi mai largi.
Viata public este plin de capcanele pe care ti le ntinde eticul pur; este n ea
pericolul de a cdea n betia gestului frumos, a gesticulatiei etice, asa cum n orice
femeie frumoas exist o seductie care ti strneste o fals nevoie de dragoste. n alt
lume, Andrei ar fi sfrsit poate n seductia vietii publice, s-ar fi lsat confiscat de gloria
parlamentarului, de pild. Pentru c si articolul lui, dac e s l judec si snt tentat ca
mine s-l relum paragraf cu paragraf spre a-i vedea consistenta , deci si articolul lui
nu este dect un frumos discurs parlamentar. Or, dac tot faci gestul, f-l si pentru
substant, nu numai pentru c e frumos. E un gest mai mult de demnitate crturreasc,
nu si un act crturresc. ns de la Andrei pot pretinde si continut de gndire, nu numai
atitudine. Cu ce rmn n pozitiv din articolul lui? Cu un cunoaste-te pe tine nsuti
aplicat indecisului suflet national? Nu rmn dect cu polemica. Dac cstig, Andrei
cstig, cum se ntmpl uneori la tenis, pe greseala adversarului, si nu pe lovitura
proprie. n articolul acesta se vorbeste splendid contra si despre, dar nici o clip nu
se vorbeste n. Si ar fi putut s-o fac dac ar fi pornit de la citatul din Maiorescu, si nu
dac ar fi ncheiat cu el fr s-l valorifice. Pentru c dac n lupta dintre adevr si o
natiune rezistent piere n cele din urm natiunea si niciodat adevrul, atunci nu era de
spus dect att: Au murit hititii si au murit popoarele toate care nu s-au ridicat la cultur.
Cine face cultur fals risc s piar. Nu te joci cu focul. Att era de spus. Andrei nu a
atacat viciul n substanta lui: -i a atacat doar pe zbiertori. Or, cu zbiertorii nu merit
s te bati si nu e timp s te bati.
Smbt, 9 mai 1981
 Turul Pltinisului, ntre 10 si 11. Ne ajung din urm sportivi n cantonament, care
si fac constiincios nclzirea. Este trist s vezi, comenteaz Noica, ct precaritate
exist n toate cte nu snt atinse de spirit. Sportivii si femeile frumoase mi fac pur si
simplu mil. i vezi cum se chinuie s triasc n clipa favorabil, n kairs, n prilejul
favorabil, s-si triasc forma optim; terorizati mereu de un nc si de spaima
declinului, de vidul care te pndeste cnd mizezi totul pe asta. n timp ce n spirit totul
este crestere nencetat; fiecare zi nou este un profit, si nu o pierdere, si cu fiecare ceas
te simti tot mai aproape de forma ta. Prilejul nu este aici punctual, ci este viata n
ntregul ei. Ca s nu mai spun c n spirit nu exist niciodat prea mult, nu apare
satietatea care nsoteste orice alt form a plcerii sau a consumului.
A aprut la nceputul anului la Orlans Hommage Duiliu Sfintesco (cu ocazia
mplinirii vrstei de 70 de ani), n care, la capitolul Tmoignages, Noica scrie despre un
tip de intelectual specific secolului XX: homo planetarius, cel care are patria peste tot
si creeaz pentru toti. De ce nu ati ales si dumneavoastr conditia de homo
planetarius? l ntreab Sorel pe Noica. Cum credeti c se poate obtine universalul
direct prin universal, asa cum lsati s se nteleag c l obtin acesti homines planetarii,
marii tritori n exil ai secolului XX?
Eu stau pe pozitia veche, a obtinerii universalului prin idiomatic, prin national.
M raportez la universal prin ntru, nu prin n. A atinge universalul de pe pozitiile
idiomaticului este nsusi principiul spiritului. ns secolul XX, fr s-l anuleze, a adus
acestui principiu un corectiv: a adus cu sine nevoia de universalitate la propriu; o
universalitate prin generic, nu prin specific. Secolul XX poart cu sine versiunea
universalului generic: proletari din toate trile, uniti-v; dar si capitalisti, esperantisti,
intelectuali uniti-v. E un secol al internationalelor secolul acesta, al unora care,
fireste, nu au reusit pn la capt, tocmai pentru ca principiul spiritului universalul
prin idiomatic s nu fie lovit prea adnc. Si tocmai pentru ca principiul s se confirme,
internationalismul a trebuit s si vad si s si recunoasc limitele. ns n chiar
limitele acestei reusite s-a nscut tipul de homo planetarius, solidar cu mass media, cu
posibilitatea miscrii pe glob, solidar cu reteaua planetar nssi. Tipul acesta uman nu
s-a nscut ntmpltor acum; el este un factor de unificare al Terrei, n clipa n care Terra
se pregteste s intre n apoika, }n roirea galactic, cnd se pregteste pentru ntlnirea
cu un tip de ratiune extraterestr.
n conditia universalului generic se asaz deci toti cei care dau seama de
problemele planetei n totalitatea ei. Eliade este un homo planetarius, un semdu,
cel care d seama de tot ce e spirit pe Terra. Un homo planetarius este si Cioran, de
vreme ce d seama de toate dezndejdile lumii. n tinerete nu era dect n conditia jalei
romnesti, deci a unei singure forme a dezndejdii. Dac ar fi continuat s foreze n
jalea romneasc, pn la a-i gsi acel ntru al ei, n care s se poat recunoaste pn si
japonezul, atunci ar fi obtinut universalul n varianta lui clasic, prin idiomatic.
Recunosc c, vorbind astfel, i privesc cu condescendent pe cei aflati n conditia
vagabondajului planetar, conditie care tine de aspectul de civilizatie, si nu de cel de
cultur al spiritului. Dar de ce nu exist o cultur planetar? Pentru c ne aflm n
conditie robinsonian: ratiunea nu a ntlnit alt form de ratiune. Atta vreme ct nu ne
vom ntlni cu o alt ratiune, atta vreme ct nu se va produce confruntarea cu altul,
atta vreme ct Ghilgames nu si va ntlni Enkidu-ul extraterestru, cultura planetar ne
va fi refuzat.
 Problema acestei alte ratiuni ne oblig s fim prudenti atunci cnd vorbim n
lumea modern de subiectivitate si antropologie. Trebuie s recunoastem buna
msur a subiectivittii si s nu o reducem la eul psihologic si nici mcar la om.
Niciodat n filozofia mare, nici la Kant si nici la Heidegger de pild, nu a fost n
discutie omul, cum crede Foucault, ci doar paradigma uman a ratiunii. Si Kant, si
Heidegger au obtinut n fond ntlnirea cu alt ratiune. Ei nu au fcut antropologie, de
vreme ce au simtit limitrile de pe Terra. Ei au vorbit despre om ca despre un singular
generic, ca despre un hpax legmenon. Drama noastr, cnd vorbim despre ratiune,
este c avem de-a face cu un simplet, nu cu un multiplet. ns att la Kant, ct si la
Heidegger, omul este un holomer: e partea care poart n ea ntregul, fr s-l confiste,
fr s-l detin n exclusivitate. Sigur c dac vrei s fii rutcios cu Heidegger, l poti
pune sub Attends que je t'explique!. Stiti povestea: brbatul vine acas si si gseste
sotia n pat cu amantul. Attends que je t'explique!, i spune ea. Ca si cum ar mai fi
ceva de explicat n situatia asta. Deci dac vreau s fiu rutcios cu Heidegger, pot s-i
spun, asa cum face Derrida: Dac Dasein nu e omul, el nu e totusi altceva dect omul.
Attends que je t'explique!, spune Heidegger. Ce s-mi mai explici cnd spui c
limba e lcasul Fiintei si c n ea locuieste omul? Si totusi nu avem voie s fim rutciosi
cu Heidegger. Pentru c Dasein nu este pur si simplu omul. E poate spiritul limbii n
ipostaza privilegiat a Terrei.
Duminic, 10 mai 1981
Plimbare ctre Santa. Plnuim pentru a doua zi o excursie cu masina pn la Gura
Rului (satul n care si petrecea Blaga verile), apoi la Cisndie si Cisndioara, locul de
desclecare al cavalerilor teutoni n secolul XIII.
Pe drum, n prelungirea articolului lui Andrei, Noica ne vorbeste despre discutia
purtat n generatia lor privitor la opozitia Eliade Rdulescu Maiorescu. Ne-am
ntrebat cine are dreptate: Eliade Rdulescu, cu Scrieti, bieti, scrieti!, sau Maiorescu
cu circumspectia critic si cumptarea pe care le punea n joc teoria formelor fr fond.
Si am recunoscut cu totii c formele au propriul lor dinamism si c snt capabile s-si
dea, prin simpl functionare, un continut. ns Maiorescu nu a gresit numai atunci cnd a
criticat formele fr fond, ci a mai gresit nc o dat, cnd le-a instituit n singurul loc n
care ele nu tineau: n filozofie. Mizeria lui Maiorescu, care era logician, a fost aceea de a
pune pe lume forma goal acolo unde ea nu-si poate da singur continutul. Dar de ce se
ntmpl asa? De ce forma fr fond se face vinovat numai si numai n filozofie? Pentru
c, ntre toate angajrile si comportamentele eului social, filozofia este singura care cere
ntlnirea cu originarul. n filozofie nu te poti aseza ntr-o lume a cunostintelor, care prin
natura lor snt derivate, ci ntr-una a ntelesurilor, care nu pot fi dect originare. ntr-o
cultur alexandrin poti face orice, dar nu filozofie. Se poate face cultur derivat n
stiinte, se poate face n medicin de pild, cu un Davila, care n dou decenii a dat trii o
generatie de medici capabili s acopere nevoile rzboiului din 1877. Un institut de
biologie poate deci crea biologi, unul de informatic, informaticieni. Toate formele
valabile ale unei culturi snt derivate. Dar nu se poate face cultur derivat n filozofie,
unde trebuie s ntlnesti spiritul n varianta lui originar. Si n loc s nteleag lectia
ascuns n refuzul lui Eminescu, care la 25 de ani si declin competenta de a ocupa o
catedr de filozofie, spunnd c nu stie destul sanscrit si greac (germana nu era n
discutie) deci c nu are mijloacele de a se apropia de originar , Maiorescu, n care
vorbeste acum logicianul, practicantul formei goale, se grbeste s creeze catedre de
filozofie fr oameni pregtiti, chemndu-l pe Negulescu la Iasi, dup doar sase luni de
studii la Paris, si ncurajeaz n locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci
tocmai forma de nvtmnt care nu merge pn la strfundul lucrului. Asadar, dac
Maiorescu a fost confirmat, a fost o singur dat si tocmai n specialitatea lui: n
filozofie, n singurul loc unde nu se poate conta pe dinamismul formelor.
Dou redresri pare s fi avut filozofia la noi, dup ce Maiorescu a pus-o pe un
fgas gresit: una s-a petrecut nainte de rzboi, n generatia mea. A venit apoi generatia
lui Alecu, a cercului de la Sibiu si a celorlalti, unde nu e vorba propriu-zis de filozofie,
ct mai degrab de un gust pentru cultur si de o cultur a suprafetelor. n schimb, cu
ctiva dintre voi pare s se petreac o nou redresare, adic o nou recuperare a
temeiului.
Seara, n camera lui Noica, este n discutie studiul lui Sorel despre Faptul istoric
n perspectiva logicii. Aproape patruzeci de pagini dense, nu foarte la ndemna cuiva
nefamiliarizat cu lucrrile de logic. Noica le citise n dou ore, miscndu-se n ele cu
usurinta si gratia pe care le are cnd hermeneutizeaz un basm sau un dialog din Platon.
Are n mn patru pagini de note cu un scris mrunt si nghesuit. Ceea ce se ntmpl este
fascinant. Acest studiu de logic aplicat este trecut ntr-un registru epic si dramatic.
Timp de dou ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcnd fiecare pas, recapitulnd
periodic, crend suspansuri, ntretinnd tensiunea si strnind curiozitatea, producnd
spectaculoase rsturnri de situatii, fcnd din autorul logician un cavaler rtcitor care
i ntlneste n drumul lui pe Frege, Wittgenstein si von Wright, li se altur o vreme,
desprtindu-se de ei n final pentru a-si gsi drumul ctre un nou Land, n care logica
este pus s nsoteasc istoria ntr-o lume a posibilului, a lui ceea ce putea fi si va fi
fiind. Noica l citeste pe Sorel ntocmai cum a fcut-o cu Hegel, povestindu-l si
repovestindu-l, cu o uimitoare capacitate daimonic de a se contopi, vremelnic, cu fiinta
celuilalt, si de a se ridica totusi n final, cu aceast nou prad, la sine. Este suprema
reverent pe care ti-o poate face cineva: n locul salutului distant si grbit, popasul
prietenesc n ograda ta. De emotie, chipul lui Sorel a ncremenit n inexpresiv, asemeni
albastrei slbticiuni a lui Trakl. Plutim amndoi ntr-un pios tourdissement. Vedeti,
dragii mei, ne spune Noica la desprtire, pesemne c acum, n Franta, se cunoaste deja
rezultatul alegerilor. Dar eu cred c adevrata istorie nu s-a petrecut acolo, ci mai
degrab n cmruta noastr de mansard, unde l- am judecat pe Sorel, unde am artat c
limitele lui snt limitele instrumentelor lui si unde ne-am rugat pentru mntuirea
sufletului lui logic.
Luni, 11 mai 1981
Astzi de dimineat, excursie spre Cisndie si Cisndioara. Coborm pe un drum
forestier spre Gura Rului, unde urmeaz s facem o halt la vila doamnei Viorica
Manta, bun prieten a lui Blaga, a lui Relu Cioran si a lui Noica. Cu exceptia a dou
luni din var, cnd domneste ca o regin-mam la vila din Gura Rului, doamna Manta
st la Sibiu si de cte ori coboar s o vad, Noica se ntoarce rsftat, cu saleuri si
prjituri de cas asezate savant si rafinat, n cutii de cafea sau bomboane, care mi
amintesc de peisajul cmrilor copilriei. n vila de aici si-a petrecut Blaga aproape
douzeci de veri si, cu gndul la locul acesta si la nu stiu ce iubire trit la Gura Rului, a
scris poezia Bocca-del-Rio (Bocca-del-Rio, / ran n spatiu). Coborm, cu Cibinul n
dreapta noastr; locurile snt pustii si otrvitor de frumoase. Pretutindeni e dezmt de
primvar si snt tentat s m opresc la tot pasul. De ce aici si nu dincolo?, m scie
Noica. Nu esti n stare s alegi dect locuri generice, pe cnd eu te duc ntr-un loc
anume. Trecem pe lng o cas azvrlit la un cot al drumului, pe care ntr-o excursie
anterioar, fcut cu Sora si Dragomir, Noica o botezase casa lui Wittgenstein.
Ajungem, dup o or de drum cu masina, n Gura Rului si mergem mai nti s-l
cutm pe domnu' Ptru, ngrijitorul vilei. Casele se tin lant, lipite una de alta si
ferecate cu mari porti. Ulitele snt, astfel, ncadrate de lungi fatade continue si, n afara
pmntului pe care calci, a zidurilor si a arcadelor sufocate de lemnul portilor, nu vezi
nimic. M ntreb unde s ncap atta frumusete promis ntr-un loc att de mediocru la
prima vedere. Ajungem la vil, cu nevasta lui domnu' Ptru drept cluz si purttoare
a cheilor. Dup ce poarta este descuiat, ne ntmpin, nebnuit, un spatiu modelat dup
alte legi. Vila alb, cu olane crmizii si acoperisul rotunjit n cele patru colturi, are
eleganta plcut a caselor de dinainte de rzboi. Se desprinde, cu luxul ei tihnit si cu un
aer de vacant etern, din marginea unei pajisti creia nu-i zresc captul. n prim plan,
n stnga, se ridic o salcie urias despletit, care rimeaz teribil cu mica senzatie de
prsire a locului, cu voleurile trase si cu sezlongurile pliate si rezemate de zidul
verandei. Ocolim casa, nsotiti de umbra zdrentuit a unor mesteceni, si ptrundem
nuntru prin intrarea din spate. Casa are patru ncperi mari, mobilate cu piese de epoc.
n camera n care sttea Blaga, pe lng un pat obisnuit, se mai afl o comod de acaju, o
mas mic de lucru stil Rgence si o vitrin cu cteva poze ale lui Blaga si editii ale
poeziilor lui.
Improvizm un mic dejun, undeva departe, n spatele casei, pe o mas lung, peste
care cad ramurile a doi brazi imensi. Noica ne povesteste c a descoperit Pltinisul (n
1975?) pe cnd sttea, ntr-o var, n vila doamnei Manta, care l invitase de altminteri
s-si stabileasc resedinta aici. A preferat ns Pltinisul, pentru c nu i crea obligatii; si
apoi, avea acolo totul rezolvat: cantin, telefon, post si mai ales un loc ideal de
plimbare, turul Pltinisului, care dureaz o or de drum drept, asfaltat. I se retrezesc
dintr-o dat instinctele de antrenor; m ceart c nu fac game, c nu am o or n
fiecare dimineat n care s-mi exersez, de pild, latina. Am s-ti dau o Patrologie din
care s citesti zilnic cteva pagini din Roscelinus sau Ablard. l ntreb cum crede c vor
fi artnd crtile noastre peste 50 - 100 de ani. Ca niste produse stranii, neasteptate in
einer so drftigen Zeit. Vor strni mirare, pesemne, prin rafinamentul si eleganta lor.
Poate c sntem toti, n calofilismul nostru, efigiile unui timp alexandrin, care continu
s secrete cultur cu disperare, ca o form de supravietuire.
M desprind greu din paradisul de la Bocca-del-Rio. Plecm spre Cisndie si
Cisndioara, unde Noica vrea s ne arate un model de desclecare. n Cisndie ne
oprim la mnstirea din centru , ridicat n secolul XIII. Zidurile de baz snt nc ale
variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisndioara, sat pe de-a-ntregul ssesc, este
punctul zero al desclecrii teutonice. mi place s vd aici devenirea n spatiu, ne
spune Noica, si ne cere s ne imaginm cum vor fi artat cele cteva sute de cavaleri ai
ordinului n aceast strmutare la peste 2 000 de km, cum si-au ales locul acesta pe o
nltime aprat din dou prti, n plin natur slbatic, departe de orice drumuri si
orice nvliri. Vor fi venit, pe urmele lor, altii (dar ce i ndemna s-o fac?), cu femei, cu
copii, cu care, cu vite. Ne imaginm apoi cum au prospectat locurile din jur, cum si-au
ales directia de expansiune ctre Cisndie, apoi punctul terminus pe platoul unde vor
nlta Sibiul. Totul s-a petrecut n numai cteva zeci de ani si cu o extraordinar
eficacitate; la sfrsitul secolului XIII, Sibiul era un oras perfect nchegat, de vreme ce
v-am artat cndva avea si cas de btrni, care, potrivit inscriptiei, a functionat
fr ntrerupere din 1292. ns este de nenteles cum o comunitate att de prosper,
deschis ctre restul Europei, nu a obtinut, vreme de opt secole, nici o form de cultur
mare.
nchidem bucla excursiei noastre, iesind din Cisndioara pe soseaua care taie
pdurea si d spre Rsinari; un drum de vreo 5 km, pe care, nainte de rzboi, l fceau si
sibienii pe timp de var, ntorcndu-se acas cu calestile, dup o zi petrecut la faimosul
strand din Cisndioara.
Intrm pe soseaua spre Rsinari, si drumul acesta mi pare, de fiecare dat cnd l
strbat, calea de acces ctre o realitate altfel asezat, o realitate din care se ntmpl
uneori s fac parte, dar pe care cel mai adesea simt c o detin magic, de la distant, prin
puterea bietelor mele pagini care ncearc s-o povesteasc. Aceast lent migratie ctre
altceva ncepe din clipa n care trec prin dreptul cimitirului din Rsinari si apuc s
zresc, din goana masinii, leii de piatr care strjuiesc cavoul mitropolitului Saguna si,
cu litere mari, ncrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfintiei Sale. Mi-am dat
seama ntr-un trziu, poate la al treilea drum fcut spre Pltinis, ce arc ciudat de timp
deschidea n mintea mea imaginea aceasta. Cnd eram mic si rsfoiam n nestire crtile
mai artoase aflate n cas, pierzndu-m n cte un amnunt nesemnificativ numram
de pild fulgii de ppdie de pe coperta Larousse-ului, strniti de suflarea suav a unui
profil feminin , m ntorceam mereu la coperta somptuoas, cu reflexe gri-albstrui, a
unei crti pe care scria cu litere ondulate de aur Andrei Saguna, Mitropolitul
Ardealului. Nu stiam, desigur, cine este Saguna, nu stiam prea bine nici ce este un
mitropolit si nici despre Ardeal nu aveam reprezentri prea limpezi. Cartea aceea, cu
literele ei de aur care m fascinau si cu fptura Mitropolitului fastuos nvesmntat, a
disprut cu timpul din cas, iar imaginea ei a czut undeva ntr-o fundtur a memoriei
mele. Nu mi-am mai adus aminte de ea niciodat, poate nici numele Mitropolitului nu
l-am mai auzit pomenit de atunci. Mi-a rsrit n minte pe neasteptate, cnd literele
ncrustate n frontonul cavoului au fcut s se trezeasc literele celelalte, de pe copert,
adormite n mine vreme de treizeci de ani. Aceste imagini suprapuse mi-au creat senzatia
c de fapt locul acela, pe care l vzusem abia n urm cu cinci ani pentru prima oar,
mi era ndelung cunoscut sau c, atunci cnd rsfoiam fr sens cartea despre Mitropolit,
mi pregteam o treapt esential, pe care urma s psesc n ntmpinarea propriului meu
viitor. Toate aceste senzatii, pe care ncerc s le deslusesc acum, se strnesc cu fiecare
trecere a mea prin fata cimitirului din Rsinari si tin loc, n nevzutul lor, de hotarul care
trebuie oricum s despart trmul Pltinis de restul lumii. Cnd trec de locul acesta
pesemne c pulsul fiintei mele este altul si c totul, absolut totul rmne n urm, eu
nemaifiind dect un punct absorbit vertiginos de o concentratie de fort situat undeva n
vrf.
I-am adus lui Noica, mprumutat din biblioteca lui Tertulian, Heidegger,
Gesamtausgabe , vol. 55, care cuprinde prelegerile privitoare la Heraclit si problema
logos-ului. Ne restituim crtile schimbate n acest rstimp si, n vreme ce caut volumul
heideggerian, Noica ne spune: Mai aveam o urm de regret c nu am fcut profesorat.
ns prelegerile lui Heidegger, cu dilutia lor, m-au linistit. E straniu s vezi de ct
limbutie este capabil cel care a certat omenirea pentru lips de msur n folosirea limbii.
M sperie apoi s vd cu ct pietate si-a pstrat prelegerile. Ne-am fi asteptat ca din
sertarele lui s ias la iveal partea a doua a lui Sein und Zeit, de pild, despre care
lsase s se nteleag c nu a tiprit-o pentru a pedepsi publicul c, dup prima parte a
lucrrii, se artase necopt si nereceptiv. Dar dac dou treimi din aceast
Gesamtausgabe cuprind prelegerile tinute de-a lungul unei vieti de profesorat, atunci
dezamgirea e mare. n volumul acesta, de pild, Heidegger se ntreab pe zeci de pagini
dac logica este a lucrurilor sau a gndului, fr s se sfiasc de banalitatea problemei si
fr s se sfiasc de a propune n final, n locul logicii, logos-ul lui Heraclit.
ns m-am ntrebat, vznd unde te poate duce profesoratul, dac vreunul din marii
filozofi a rezistat deopotriv ca profesor de filozofie. Si a trebuit s recunosc c, n afara
lui Hegel, nimeni nu poate fi invocat n acest sens. Fie c lucrurile se petrec ca n cazul
lui Kant, care nu-si amesteca sistemul de gndire n prelegerile universitare, dar care n
schimb rmnea n platitudine (cursul de logic l fcea, urmnd tripartitia traditional
notiune, judecat, rationament , dup lucrarea lui Tetens, un profesor de epoc, a
crui carte o tinea pe noptier); fie c e vorba de cursuri n care se preda sistemul de
gndire original, ca n cazul lui Fichte sau Schelling profesoratul sfrsea deopotriv cu
un esec. n primul caz, gnditorul original disprea n spatele etalrii unor cunostinte
impersonale; n cel de al doilea, era vorba de nchideri care se nchid, de sisteme
rigide, de un sistem, dac l avem n vedere pe Fichte, si de cinci, n cazul lui Schelling.
La noi, lucrurile s-au petrecut asa cu Blaga, cu care nu puteai discuta dect nuntrul
orizontului propriu. ns cnd sistemul n care te nchizi e unul care se deschide, atunci
ajungi s i ntelegi si pe ceilalti gnditori si s faci profesorat la nivel nalt. Or, acest
lucru nu i-a reusit dect lui Hegel, singurul gnditor modern al crui sistem este o
nchidere ce se deschide . Dac s-a ajuns s se rd de filozofii cu sisteme, lucrul se
explic tocmai prin aceea c aici e vorba de nchideri care se nchid. Nu poti face
hermeneutic cu un asemenea sistem si, neputnd face, nu ai cum s intri n gndul altuia.
Exist deci n profesorat un teribil risc: ori l faci nainte de a-ti fi obtinut ideea, si
atunci trebuie s te accepti ca simplu manipulator de cunostinte, ori l faci dup ce ti-ai
obtinut-o, si atunci e putin probabil s mai poti ajunge la gndul altora: rmi n
nchiderea ta sau, precum Kant, accepti divortul dintre fiinta gnditorului si cea a
profesorului. Alt risc e semireusita: ajungi la un filtru propriu, cuceritor, variat, dar nu n
numele unei idei, ci al unor idei.
Spunnd toate astea, nu nteleg s neg utilitatea profesoratului. Problema este cum
o mpaci si dac poti s o mpaci cu aceea a creativittii. Exist destine clar asezate n
conditia profesoratului: tii cursuri, apoi le prelucrezi si le publici, asa cum a fcut Eliade
cu Histoire des ides et des croyances religieuses. Exist, n profesoratul reusit,
devenirea ntru devenire bun a culturii, asa cum exist o devenire ntru devenire bun a
speciei, de pild aceea pe care, cu hybris-ul fecioriei, Danaidele au refuzat-o, fiind
pedepsite s triasc devenirea ntru devenire proast, simbolizat de umplerea
butoaielor fr fund. Ceea ce voiam deci s v spun, referindu-m la Heidegger, este c
n filozofie, dac nu ajungi la situatia lui Hegel, nu are sens s triesti simultan n
conditia creativittii, deci a devenirii ntru fiint pe plan spiritual, si n aceea a
profesoratului, deci a devenirii ntru devenire. Si tocmai pentru c profesoratul nu poate
ajunge dect rareori la devenirea ntru fiint, s-a spus c el este incompatibil cu
filozofia.
iulie 1981
Am plecat cu Thomas la Pltinis pentru trei zile, cu gndul c vom aduce ultimele
modificri la volumul Heidegger, n urma observatiilor lui Noica. L-am gsit ns pe
Noica ntr-o stare de teribil surescitare. Era de nerecunoscut. n locul desfsurrii bine
controlate a fiecrei zile, ne-a coplesit, n tot acest rstimp, de la 9 dimineata pn ctre
miezul noptii, cu vorbiri dezlntuite, cu reactii imprevizibile, cu accese de tiranie, cu
volubilitti neasteptate, cu irepresibile izbucniri n plns, care l fceau s se rusineze si
s cineze amarnic ceasul btrnetii. Avusese, cu o sptmn nainte, un salt de tensiune
(ameteli, urechi nfundate) si coborse la Sibiu pentru un control medical amnuntit.
Analizele spuneau c totul este bine, dar pesemne c o spaim a sfrsitului ncepuse s
creasc undeva n sufletul lui. Ne-a spus n repetate rnduri c trebuie s fii n permanent
atac, pentru a nu te lsa cuprins de moleseala care prevesteste sfrsitul. Si ntr-adevr,
Dumnezeule, vorbea fr ncetare, parc temndu-se de orice clip de tcere. n prima
dimineat am fcut turul Pltinisului, dar fr ritmul pe care stia s-l imprime de obicei
acestei plimbri pregtitoare; a tinut s ne arate nc o dat locul de lng Schit, unde
vroia s-si aib mormntul, si mai ales a vorbit, a vorbit nespus de mult, cobornd pentru
prima oar, poate, cu atta voluptate si disperare n trecutul su. L-am auzit acum, pentru
ntia oar, povestind amintiri din recluziune si simtind clar nevoia de a-si trece viata n
revist. Voia neaprat s rentlneasc n Bucuresti cteva cunostinte pe care nu le vzuse
de ani de zile, dar care acum i se preau a fi importante pentru c stiau anecdote,
anecdote din vremea lui. La casa Mitropoliei, de lng Schit, se afla un clujean, dl Hossu,
pe care -l a rugat s ne nsoteasc si s ne povesteasc viata amoroas a lui Blaga si
Rosca. Habar nu aveti cte anecdote stie omul sta, repeta ntruna, n timp ce urca
spre casa de lng Schit, pentru a-l ntlni pe dl Hossu. Pe el, care fcuse apologia
btrnetii ca fiind punctul absolut de acumulare al vietii, din care este firesc s se
rsfrng sensurile ei cele mai adnci, pe el care se mirase cum de nu a nvtat omenirea
cult, de sapte mii de ani ncoace, s moar, pe el care m uimise prin neomenescul sau
supraomenescul lui, prin tot ceea ce fcea sau simtea altfel dect se face sau se simte
ndeobste, l-am descoperit tremurnd, plvrgind, chicotind, amenintnd si plngnd
btrneste si omeneste deopotriv.
Si se mai ridica acum n el o final nevoie de a pune lumea n ordine. Omul acesta
care-si nchinase viata culturii romne, care alesese s rmn n tar, care nu avusese
n fond o familie, care-si uitase copiii (bucurndu-se c se desprinseser de el, pentru a-l
lsa s-si desfsoare nestingherit destinul), care-si petrecuse vrsta maturittii n
domiciliu obligatoriu si n nchisoare (scriind, n tot acest rstimp, fr ncetare, cu
gndul, poate, c nu-si va vedea niciodat vreun rnd publicat), omul acesta care ar fi
fcut altminteri ctitorii cu nemiluita si care, iesind din recluziune, ceruse permisiunea
de a deveni antrenorul cultural al celor tineri, omul acesta care ajunsese, la peste 70 de
ani, un reper cultural al trii si care polarizase n juru-i iubirile si urile crturarilor nostri,
devenind astfel, cum singur i plcea s spun, o institutie, omul acesta voia acum,
n final, dup ce se purtase o viat somnambulic si ahoretic, ndemnndu-i si pe ceilalti
s fac la fel spre a nu se invalida s pun, dac nu lumea n ntregul ei, cel putin
lumea culturii, n ordine. Am s v art eu vou!, ne ameninta mereu, noi ntelegnd c
vorbele acestea ne traverseaz si ne depsesc, prelundu-ne ntr-un torent mai vast, care
tindea s cuprind lumea toat si s-o zgltie din inertia aceea a netrebniciei romnesti,
pe care n 1973 o njurase la propriu, ncheindu-si astfel scrisorile ctre directorii
editurilor ce trgnau s facsimileze n ntregime caietele lui Eminescu: mama ei de
ne-trebnicie romneasc! Cu stim, Constantin Noica.
Dup articolul din Ramuri cu Cei douzeci si doi si cultura de performant,
ncepuse o campanie dezlntuit de recoltare a geniilor viitoare. Colindase Clujul,
Sighisoara, Timisoara si avea n vedere Craiova si Iasul, pentru a trece n revist tinerii
de viitor ntre 25 si 28 de ani. Alctuise dosare pe orase, n care se afla, trecut pe fise,
situatia fiecrui tnr crturar, prins pe dou rubrici: Ce stie Ce-i trebuie. Btea
apoi la usa autorittilor locale, cerndu-le ca tinerii acestia s fie angajati o vreme, dup
modelul sportivilor, pe posturi fictive si lsati s fac performant cultural. Cum va fi
artat n aceste turnee, atins de aceeasi sfnt nebunie care-l cuprinsese si atunci cnd
ceruse aprig, cu opt ani n urm, facsimilarea caietelor lui Eminescu? Ne-a povestit c la
Timisoara a plns, fcnd-o s plng si pe functionara de resort de la Comitetul judetean
de cultur. (Cum e cu putint le spuneam cum e cu putint s pltiti timp de o
viat cinci mii de fotbalisti care dau sau nu randament vreme de zece ani, rmnnd ca
restul vietii s-l petreac n sprituri, iar cinci-sase oameni pe care-i aveti n judet,
nzestrati exceptional spiritualiceste, nu pot beneficia ctiva ani de un cantonament
cultural, cu gndul c dintre ei se va alege cel care ne va aduce cndva Nobel-ul n tar?
Cum e cu putint? Si am izbucnit n plns.)
n lumea aceasta, atins de regula scepticismului, Noica a cobort de cteva ori, n
chipul cel mai nefilozofic, cu gndul de a o modela. De cteva ori, iesirile lui n arena
Faptei -i au conferit alura unui om care a acumulat suprarea n tcere si care izbucneste
din te miri ce, cu o furie si un patetism aparent disproportionate. Suprrile acestea
violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrneste din defectele obiectului
ndrgit, se iscau adesea, cnd nu puteau viza situatia nssi, n preajma unui simplu
simptom. Asa se ntmplase si acum, cnd -l am gsit, pe lng toate celelalte, rvsit de
un articol al lui I. Gr. din Luceafrul, n care se cerea mutarea cu ctiva metri a
Bisericii Eroilor din Tg. Jiu, pentru ca n felul acesta Coloana Infinitului s poat fi
vzut nestnjenit de ctre privitorul aflat n Poarta Srutului. Pamfletul lui Noica,
devastator (urmnd a fi dat spre publicare cu dreptul la replic tot revistei
Luceafrul), l numea pe I. Gr. membru al brigzilor rosii contemporane, care
mutileaz opere de art celebre; i cerea acestuia s prseasc tara, a crei form de a
tri infinitul i rmsese strin, n sfrsit, i cerea oricum s prseasc Uniunea
Scriitorilor (altminteri urmnd s-o prseasc Noica) si se ncheia cu aceste cuvinte:
Astfel c m-am sftuit la o Mas a Tcerii cu btrnii mei si am hotrt altceva: s
v cerem, omeneste si romneste, pocint. S v ndemnm s tceti un an sau doi,
punndu-v cenus pe cap si, eventual, s faceti ca poetul Pguy, care ntreprindea n
fiecare an un pelerinaj pe jos de la Paris la Chartres. M-am hotrt, as ndrzni s spun
ne-am hotrt s v ndemnm a merge pe jos de la Bucuresti la Tg. Jiu, s
ngenuncheati n Biserica Eroilor si s v rugati nu pentru sufletul si mntuirea
dumneavoastr n eternitate, ci pentru mntuirea dumneavoastr n veacul romnesc si n
vecii lui, care au poate mai multi sorti s dureze, cu msura lor, dect nemsuratul
american.
S v ierte asadar Brncusi, s v ierte btrnii si copiii de la Tg. Jiu si s v ierte
arheul romnesc, n numele cruia v-am scris.
Cum rimau toate acestea cu lectia pe care i-o dduse lui Andrei n marginea
articolului despre patriotism din Secolul 20? Cum, cu rugmintea apsat, pe care mi-o
adresase cu cteva luni n urm, de a nu denunta plagiatul si impostura lui Tudor
Ghideanu, sef de catedr (?) la Facultatea de Filozofie din Iasi, n marginea lui
Heidegger si a filozofiei contemporane n genere, ca fiind gestul acesta care mie mi
prea purificator si moral un act nedemn n raport cu orbita cultural pe care m
aflam? De ce si lsase Scrisorile despre logic pentru a se hrtui cu un I. Gr.?
Dac este adevrat c, ntr-o lume n care totul a devenit actiune si practic,
scrisul si crtile au pstrat, ele singure, un sens soteriologic autentic, atunci, fcnd toate
acestea, nsemna c Noica trdase somnambulismul fecund care viza nu interventia
precar n contexte, ci n destine si comunitti. Dar pn la urm, toti marii gnditori
muscaser din momeala Faptei, de la Platon pn la Kierkegaard si Heidegger. n ce-l
priveste pe Noica, este nendoielnic c, dac mprejurrile nu l-ar fi tinut n fru, ar fi
rmas foarte departe de modelul gndirii pure care actioneaz doar n msura n care
gndeste. Scoala lui de ntelepciune, la care visase nc din tinerete, era n fond o
institutie n toat regula, care nu avea dect s-si elaboreze metodele pentru a pune n
miscare si a dirija destine crturresti si, prin ele, liniile de fort ale unei ntregi societti.
Rmne nc de vzut dac lucrul nu -i a reusit, pn la urm. n setea lui de a nfiinta,
a cunoscut si influentat oameni din cele mai felurite domenii ale culturii si poate c ntr-o
zi, cnd toti acestia vor sti unii de altii ca revendicndu-se din aceeasi surs, vor fi uimiti
s descopere ct de mare fusese numrul celor care se perindaser prin acea scoal,
niciunde de gsit pe o hart a instructiunii publice din Romnia acestor decenii. Desi a
avut la ndemn mijloace infinit mai modeste, influenta pe care Noica a avut-o asupra
spiritualittii romnesti nu poate fi comparat dect cu aceea a lui Maiorescu. Nu a fost
ministrul Culturii, nu a putut nfiinta catedre si cenacluri, si nici nu a putut trimite tineri
la studii pe cheltuiala statului; a nlocuit ns toate acestea prin forta extraordinar de
formativitate a operei sale. Dup momentul Maiorescu si cel interbelic, istoria culturii
noastre va nregistra nendoielnic si un moment Noica, a crui pondere si semnificatie
nu pot fi msurate deocamdat n toat amploarea lor.
A trit idealul culturii cu o asemenea ni tensitate, nct tot ce cdea n afara relatiilor
culturale rmnea, pentru el, n nefiint. n numele primatului culturii, a sacrificat adesea
ndatoriri omenesti curente, reformulnd eticul n perspectiva comandamentelor
culturale. Prin 1973 tinea la Snagov niste extraordinare lectii de englez pentru
osptari, o fantastic demonstratie, care l prinsese teribil, a faptului c filozofia poate
ncepe de oriunde. Tocmai se pregtea s plece de acas pentru o asemenea lectie, cnd
sotia sa, simtindu-se ru, -l a rugat s nu o lase singur. Punndu-si galosii, i-a rspuns:
De la cultura mare si pn la lectiile de englez pentru osptari, ndatoririle mele snt
aceleasi. Si a plecat. Mie mi-a mrturisit c m iubea mai mult dect pe fiul su, care
tria n desvrsirea fr svrsire (se clugrise), pe cnd de la mine mai putea spera
o isprav cultural. Iar n preajma unei operatii, dndu-i telefon de la spital, m-a
ntrebat dac aveam linistea interioar ca s pot, pn una-alta, lucra. Toate aceste
gesturi, care pot fi judecate desigur ca monstruoase, si aveau ns ntemeierea ntr-o
atitudine care viza, n primul rnd, propria lui persoan. A cunoscut, o bun parte din
viat, mizeria, pe care nu o tria ns nici cu voluptate, nici cu disperare, ci pur si simplu
o ignora, tocmai pentru c se ignora pe sine ca ins. (Eu nu m iubesc, mi-a mrturisit
odat. Am descoperit ntr-o zi c cineva mi-e antipatic: semna cu mine. Nu-mi iubesc
numele; nu-mi iubesc natura flegmatic. As fi vrut s fiu Fiul risipitor si de fapt am fost
Fratele. ns neiubindu-m, am scpat de mine. Am scpat de conditia somatic, fr s
mai trebuiasc s o transform n spirit. Ahoreticii si eu snt unul dintre ei pot intra
usor n ascez.) La Cmpulung a fost gsit n camer, mbrcat n palton, cu sosoni si
cu cciul, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla n mijlocul camerei nghetase.
Dumnezeul culturii, singurul n care credea si la judecata cruia era ncredintat c va
fi chemat, laolalt cu toti trebnicii si netrebnicii acestei culturi, l orbise, desigur, fcnd
din el nu un om, ci un mediu, care dobndise dreptul asemenea tuturor celor ce si-au
intrigat contemporanii, mpingnd o comunitate nainte de a fi msurat cu o alt
msur.
Am avut mereu senzatia, n zilele acestea, c pripa lui neobisnuit se trgea din
dorinta de a lsa totul n ordine n jurul su. ntr-una dintre dimineti, dup ce
revzuserm n trei, de mntuial, cteva pagini din Heidegger nu se putea concentra
si nerbdarea lui era n crestere Thomas coborse naintea noastr si, rmnnd
singuri, mi-a spus cu un ton aproape testamentar: Dragul meu, te conjur s ti iei
destinul n serios. Las-l pe Heidegger; este o Sackgasse, o fundtur. Ca s-ti poti face
cu adevrat treaba, trebuie s ai ntr-un buzunar miracolul grec, iar n cellalat pe cel
german. S zicem c l ai pe primul, desi un Aristotel temeinic fcut ti lipseste nc. n
schimb, este die hchste Zeit pentru a-ti ncepe incursiunea profund n idealismul
german. Vei lsa deci totul deoparte si iat ceea ce ti voi cere s faci. Stiu pe cineva care
are faimoasa editie Kant, n unsprezece volume, a lui Bruno Cassirer. O vei cumpra si
timp de doi ani o vei citi din scoart n scoart. Am fcut imprudenta s-l ntreb era o
simpl curiozitate ct cost. Faptul acesta l-a iritat teribil. Ct cost? Ai s vezi
imediat ct cost! ns mai nti am s-ti spun cui i-a apartinut editia: lui Mircea
Vulcnescu. Ai s te duci si ai s o cumperi dar numai pentru doi ani cu cinci mii
de lei. Ai aflat acum ct cost? Cinci mii de lei ca s le poti citi si avea vreme de doi ani.
Cnd Pitagora si-a creat teorema, a jertfit, stii bine, o sut de boi. Dac nu vei da cei cinci
mii de lei ca s citesti aceast editie, Kant nu va intra n capul tu si tu nu-ti vei face
niciodat peratologia. ti cer s faci un sacrificiu cu valoare simbolic. Aici e vorba de
un transfer ntre generatii, de un act aproape initiatic. Trebuia s ntelegi asta si nu s m
dezamgesti, punndu-mi ntrebarea vulgar ct cost?. Si am s-ti mai spun ceva.
Dac ai de gnd s-mi rspunzi c intrnd vreme de cinci sau zece ani n tcere risti s
pierzi pasul cu colegii ti de generatie, dac mi vei rspunde deci c te sperie hrniciile
sterpe ale altora, am s-ti spun c m dezamgesti a doua oar. Fiindc dac scrii pentru
cei din jurul tu si pentru cei din timpul tu, scrii degeaba. Ajut-m deci, ajut-m s
pun pe lume ceva. Cu crtile mele n-am obtinut dect o simpl nlntuire, un
syn-logismos. Poate c tu vei obtine conceptul. Crede-m c nu stim niciodat cu
adevrat ce putem deveni. Pentru mine, tu esti deja ceea ce poti deveni. S nu m
dezamgesti! Glasul a nceput s-i tremure, apoi a izbucnit n plns si a iesit. Am rmas
de partea cealalt a usii, nestiind ce s fac, simtindu-m tare nensemnat, neputincios si,
mai ales, speriat.
 Constantin Noica se poate considera si se consider, cred un om fericit. Un
om fericit este acela care descoper n toate etapele si actele vietii sale un acord subtil
ntre ntmplrile acestei vieti si sensul pe care el i l-a conferit.
ns un asemenea acord se poate realiza cel putin n dou chipuri. Exist naturi
fericite, capabile s descopere peste tot, chiar si acolo unde ea nu e de gsit, armonia
aceea ntre continuturile vietii si sensurile ei. Fericirea devine n acest caz o secretie a
subiectivittii, care este apt s interpreteze fiecare eveniment drept o confirmare a
propriului su Proiect si s fac pn si din prezenta negativului o strategie mai
complicat n economia reusitei finale. Noica este o asemenea natur fericit. El a
cunoscut fericirea aproape ca pe elementul unei nzestrri biologice si a stiut s o plimbe
peste viat si lume cu gratia iresponsabil si inconstient pe care nu o au dect sfintii si
nteleptii. A dus de fapt, o lung vreme, ncepnd cu anul 1948, o viat de mizerie: zece
ani de domiciliu obligatoriu la Cmpulung, apoi sase ani de nchisoare dintr-o initial
condamnare de douzeci si cinci. n timpul domiciliului obligatoriu a trit dnd meditatii
de matematic sau limbi strine cu cinci lei ora. A declarat ns c aceast perioad a fost
benefic n viata sa, c nchisoarea a fost o ncntare, o perioad de primenire
spiritual si un prilej de meditatie. Orice lucru ru a sfrsit pentru el prin a fi bun, asa
cum rul de a nu fi fcut profesorat universitar, de a nu fi fost onorat si solicitat l-a
nteles drept binele de a-si putea vedea n liniste de treab.
Exist ns si o ntemeiere obiectiv a fericirii, cnd acordul despre care vorbeam
este real, cnd ntmplrile vietii cuiva vin de la sine n ntmpinarea sensului instituit si a
scopului urmrit. Noica a cunoscut fericirea si n acest al doilea sens al ei, singurul
adevrat si real, de fapt: n ultima parte a vietii, istoria a trecut de partea lui, l- a ajutat si
favorizat. Izbucnirea lui Noica n cultura romn s-a petrecut ncepnd cu anul 1968, deci
cu anul n preajma cruia avuseser loc n Romnia dou fenomene distincte si paralele:
pe de o parte, o liberalizare a gndirii, o acceptare tacit a faptului c se poate gndi si
crea cultural, dincolo de dogme; pe de alt parte, punerea mai presus, din punctul de
vedere al politicii oficiale, a diferentelor nationale fat de ideologiile integratoare
supranationale. Or, ntreaga gndire a lui Noica se ntlnea, prin cele dou directii ale
sale constructia de sistem, de viziune original si hermeneutic personal, apoi prin
obsesia de a defini un profil spiritual national cu aceste dou fenomene distincte. Mai
mult; ea rspundea unei duble nevoi, obiectiv aprute: nevoii de a redobndi
originaritatea gndirii, dup ani de monotonie mental adusi de un materialism dialectic
si istoric cobort la rang de manual si de instrument catehic; nevoii de autodefinire, de
redobndire a unei constiinte nationale. De aici succesul si influenta pe care, ncepnd cu
anul 1968, -l a avut n Romnia opera lui Noica asupra tinerelor generatii de intelectuali.
El a avut fericirea de a gsi un debuseu masiv, n chiar ntmplrile istorice, pentru
obsesiile, sensurile si scopurile vietii sale.
O tensiune nerezolvat: idiomatic si universal
Dar aceast situatie, pe care opera lui Noica o reflecta n ntregime, ascundea n
sine posibilitatea unei teribile contradictii: iesirea din asfixia dogmatismului presupunea
regsirea marilor surse ale culturii, deschiderea ctre valorile ei universale si occidentale.
Definirea unui profil spiritual national presupunea, n schimb, regsirea traditiei, a
autohtonului si, la limit, pericolul de exaltare a specificului national si eliminarea, ca
strine si impure, a influentelor culturale de tip vestic.
 Noica a ncercat s evite aceast tensiune, afirmnd c important este s lucrezi n
si pentru cultura romn cu mijloacele si valorile culturii universale. Nu este ns mai
putin adevrat c cele dou laturi au rmas n opera sa ntr-o stranie exterioritate,
lucrrile care o alctuiesc rnduindu-se n dou orizonturi distincte si autonome: pe de o
parte lucrri de istoria filozofiei europene, de metafizic, hermeneutic si logic, ce
vdesc un adevrat cult pentru filozofia elin si filozofia clasic german (comentarii la
dialogurile platoniciene, Concepte deschise la Descartes, Leibniz si Kant, comentarii
la Fenomenologia spiritului a lui Hegel, Desprtirea de Goethe, Sase maladii ale
spiritului contemporan, Tratat despre fiint, Fals tratat de logic); pe de alt parte,
lucrri ancorate n exclusivitate n fenomenul autohton si avnd toate n titlu cuvntul
romnesc: Rostirea filozofic romneasc, Creatie si frumos n rostirea
romneasc, Sentimentul romnesc al fiintei, Spiritul romnesc n cumptul
vremii, Eminescu sau omul deplin al culturii romnesti.
Ridicolul de prim instant la care se expune o asemenea abordare este limpede.
Poate oare filozofia care de la greci si pn astzi a rmas un exercitiu n marginea
universalului si care, n momentele ei foarte mari, se fereste pn si de antropologie,
prefernd s vorbeasc nu n numele unei ratiuni umane, ci al uneia n general (das
Bewutsein berhaupt, spune Kant), valabil deopotriv pentru oameni, ngeri si zei
s coboare pn ntr-att n regional, nct s vorbeasc de la nivelul si n numele
spiritului unei natii? Ne putem ntreba, n chip analogic, dac se poate vorbi de un
sentiment englez, francez sau italian al fiintei si, la fel, de o rostire filozofic englez,
francez sau italian. Si dac nu, nseamn c acest lucru este cu putint n cazul culturii
romne datorit unui anume patriarhalism, pe care ea -l a pstrat si care, dintr-o dat, n
loc s treac drept handicap, poate fi invocat, exaltat si transformat n argument de
superioritate? Calea ctre un nationalism usor ridicol era astfel deschis si nu e de mirare
c Cioran, cu urechea lui avizat si obosit de toate nationalismele veacului, se grbeste
s-l felicite pe Noica, la scurt vreme dup aparitia Sentimentului romnesc al fiintei,
pentru al su Sentiment paraguaian al fiintei.
Angajndu-se pe aceast cale, Noica pornea de la ideea unei excelente a substantei
spirituale romnesti, detectabil n primul rnd n limb, a unui soi de zcmnt spiritual
natural, care ar favoriza n chip aparte creatia la nivelul meditatiei filozofice, asa cum au
favorizat-o de pild limba elin si cea german. Noica spune romnesc asa cum ar
spune elin sau german si compune cu acest adjectiv, avnd n minte justificarea unui
sentiment elin al fiintei sau a unei rostiri filozofice germane. Si de vreme ce s-au
fcut filozofii ntregi n jurul cte unui cuvnt ca eidos, la greci, sau ca Dasein, ba
chiar ca umilul Gestell la Heidegger de ce nu s-ar putea face si n jurul unui cuvnt
romnesc, la fel de apt ca acestea s sustin un ntreg sistem de filozofie? Prepozitia
romneasc ntru, pe care nu o traduce satisfctor nici zu-ul german, nici }n englez
into, devine la Noica un operator ontologic fundamental, cu ajutorul cruia el
construieste n mod spectaculos un ntreg tratat de ontologie, gsind, prin aceast
prepozitie doar, termenul de legtur ntre devenire si fiint.
Culturalismul ca acces la o istorie mai adevrat
ns pentru generatia care fcea primii pasi pe scena public a culturii ctre anii
19681970, Noica a nsemnat si nseamn altceva.
Cnd, dup douzeci de ani de tcere, Noica a reaprut n cultura romn, el a venit
n ntmpinarea unor nevoi de puritate moral si de universalism al culturii. Cultura
trebuia fcut n numele unui ideal tautologic, era o practic spiritual svrsit cu gndul
la un Dumnezeu al culturii si care si trgea forta tocmai dintr-o constiint exacerbat
a logicii ei imanente, din pstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european si
universal. n numele acestui ideal, Noica ne-a trimis ctre marile texte si instrumente
ale culturii, care erau surse n chip absolut, surse pentru un spirit care nu se nchide n
frustrri si orgolii regionale. El a reprezentat, pentru generatia noastr, o garantie a
spiritului n varianta lui cultural, o purificatio spiritualis care trebuia mentinut si
propagat tocmai prin accesul la sursele verificate ale acestei purificri. Poate c
niciodat n Romnia cultura nu a dobndit o asemenea valoare soteriologic. A-ti nsusi
greaca, latina si germana, a traduce si edita ntr-o lume rnit de moarte de douzeci
de ani de dogmatism Platon si Plotin, Kant, Kierkegaard, Nietzsche, Freud sau
Heidegger, a scrie crti erudite si rafinate toate acestea erau momente ale unui ritual
de eliberare n spirit, ntr-o lume n care totul era cntrit si validat dup criteriile
actiunii si practicii. Aceast eliberare lateral, discret si nespectaculoas, vinovat,
poate, n egoismul ei intelectual, a fost si este nc forma de supravietuire a tot ce e mai
bun n spiritualitatea romn de astzi.
Dar nu nsemna oare aceast eliberare o fug de istorie? Nu spusese chiar Noica
undeva c romnul are vocatie n a zbovi pe malul istoriei pentru a vedea cum se neac
altii?
Dac prin istorie se ntelege suita evenimentelor care se petrec cu noi, dar si fr
noi si dincolo de noi, atunci, pentru Noica, cultura echivala, desigur, cu o retragere din
istorie. Dac ns cultura si spiritul reprezint nsusi mediul natural de existent al
omului, asa cum este apa pentru pesti si aerul pentru psri, atunci a tri n cultur
nseamn de fapt a intra, acum abia, n istoria mai adevrat si esential a omului. Si la
acest tip de istorie oricine poate s participe, dac nu cumva, prin nssi esenta sa de om,
este chiar obligat s o fac. Vointa de cultur este cea care decide asupra mplinirii sau
ratrii unui destin uman, si nu angajarea, niciodat liber (si ntotdeauna vinovat), ntr-o
fapt sau alta. Iar pentru nemplinirea acestui destin, nimeni nu cunoaste scuze; de
vreme ce s-au citit crti si la lumina felinarului nseamn c nici un argument
sociologic nu poate fi invocat pentru a-i scuza pe cei ce nu au intrat n cultur sau care
s-au ratat, rmnnd n ea. Cultura ridicat la rangul unei entitti metafizice si
transformat n unitate de msur a istoriei adevrate este ceea ce s-ar putea numi
culturalismul lui Noica.
n mod consecvent, aceast viziune culturalist este extins si asupra marilor
comunitti istorice. Cu adevrat, destinul popoarelor trece, dup Noica, prin cultur, iar
popoarele care nu au creat cultur mare precum hititii sau etruscii au disprut din
istorie. Capitalul de cultur si productia cultural snt certitudinile de supravietuire ale
unui popor, si nu gradul lui de participare la evenimentele lumii; dovad turcii care, dup
ce au zguduit istoria Europei vreme de secole, au terminat prin a agoniza, astzi, n
propriul lor vid cultural.
Istoria unui popor este, deci, istoria culturii sale. Noica a fcut din aceast
propozitie o propozitie existential; si-a asumat-o, adic, pn ntr-att, nct a mrturisit
pentru ea prin ordinea interioar si exterioar a vietii sale. A ales s slujeasc cultura
romn cu o patim care dovedea c se afl n joc nu cultura pur si simplu, n sensul
acela putin superficial n care o invocm n mod obisnuit, ci nssi fiinta unei comunitti
creia numai cultura i ddea adncime si gradul de certitudine al unei esente. Altminteri
nu am putea ntelege tenta de misionarism care struie asupra principalelor momente ale
vietii sale si asupra operei nsesi. O anumit febrilitate a ctitoririi (proiecte de institute,
editii si scoli de ntelepciune), precum si strdania, oarecum disperat, de a crea o
cultur adevrat n locul uneia amenintate cnd de lutrism si facilitate, cnd de
eruditie si sterilitate, vin la el din teama c la Judecata de Apoi a istoriei universale nu
vom avea documentele necesare pentru a ne justifica dreptul la existent si c vom
rmne un simplu sat pierdut n istorie.
Dimensiunea paideic. n cutarea geniilor viitoare
Se putea ns realiza o asemenea cultur adevrat doar prin edificarea propriei
opere? Exist creatori care se multumesc s-si nfptuiasc opera n supremul si egoistul
lor orgoliu creator. Dar atunci cnd a crea implic destinul unei comunitti, devenind
astfel ipostaza esential a fiintei istorice, trebuie s apar creatori care s-i nvete si pe
altii s creeze. A nvta nseamn n acest caz a trezi n oameni fiinta lor cultural
uitat. Acest lucru l implic dimensiunea paideic a personalittii lui Noica. Si ea
trimite, n mod coerent si fatal, la ontologia lui culturalist: la ideea c exist un
paradis al culturii, o tabl de fapt neschimbat a valorilor, o cultur clasic, n care
esenta omului se regseste si se desfsoar.
Dar cum se poate realiza sarcina aceasta socratic de a trezi n oameni amintirea
lucrurilor pe care nu le-au stiut niciodat? Noica nu a avut acces la institutiile
traditionale ale nvtmntului public si dac ar fi fost vreodat chemat s predea,
pesemne c ar fi refuzat s o fac: pentru c a visat, toat viata, nu un nvtmnt
organizat, unde se predau continuturi de gndire, ci o scoal de ntelepciune, unde se
gndeste doar. ntoarcerea la cultur era ntoarcerea la o cultur adamic, ce ar
premerge cderii n pcatul unei culturi oficializate si institutionalizate.
ns pentru a realiza acest lucru, trebuie s stii s-ti cauti si s ti alegi elevii, asa
cum si-i cuta si alegea Socrate printre tinerii cu spirit frumos ai cettii. Socratismul
trebuia deci reinventat si fcut s triasc nc o dat, poate mai pur, mai stingher si mai
vinovat, ntr-o alt cetate a lumii. Noica i-a detectat deci pe tineri n agora, din zvon
public, si a instituit cu ei o relatie n care esential era contactul diferentiat cu spiritul
fiecrui elev. Se refcea astfel un pattern paideic de tip mai mult oriental si patriarhal,
ca ntr-o lume a Upanisadelor, dominat de atmosfera molcom a acelui stai lng
mine si ascult. Paideia devenea astfel o relatie ludic, un joc superior ntre un antrenor
si cel antrenat, o initiere n ezoterismul culturii, avnd drept punct final creatia cultural
ca form stranie a sacralittii moderne. Cci oare cultura, aceast variant modern a
spiritului obiectiv, nu aducea cu sine uitarea cea bun a eului ngust si accesul pasnic
la un sine lrgit?
nceput modest, aproape cu discretie prevztoare, aventura paideic a lui Noica a
sfrsit n sublimul donchijotesc al celui care are nevoie s transforme ntreaga lume n
scen a faptei sale. Dac Romnia are douzeci si dou de milioane de locuitori, oare nu
exist printre ei douzeci si doi deci unul la un milion cu o nzestrare
exceptional? Noica a nceput, de unul singur, o campanie dezlntuit de recoltare a
geniilor viitoare. A colindat mai toate orasele mari ale trii, pentru a trece n revist
tinerii de viitor ntre 25 si 28 de ani. Alctuise dosare pe orase, n care se afla, trecut
pe fise, situatia fiecrui tnr crturar, prins pe dou rubrici: Ce stie Ce-i trebuie.
Btea apoi la usa autorittilor locale, cerndu-le ca tinerii acestia s fie angajati o vreme,
dup modelul sportivilor, pe posturi fictive si lsati s fac performant cultural
 Unei lumi care nu cunoaste rsftul bunstrii, sau care nu-l poate cunoaste dect
cu pretul renuntrii la propria-i fiint moral, i rmne sansa de a tri mai autentic, adic
mai aproape de esenta uman, ntr-un confort al spiritului. Si tocmai acest lucru i-a
aprut lui Noica a fi binecuvntarea Romniei. Orice coborre n infern poate fi
suportat, dac paradisul culturii e cu putint. Si n mod paradoxal, paradisul culturii
putea fi gsit mai lesne aici.
Aici nu nseamn nici o clip credinta naiv n superioritatea esticului sau a
romnescului fat de cultura bimilenar a vestului european, ci doar o stare de foame
cultural, pe care Germania, de pild, a cunoscut-o imediat dup rzboi, dar pe care a
pierdut-o de ndat ce s-a transformat n Germanie a untului. Aici nseamn, de
pild, tara n care n 1981 aprea Devenirea ntru fiint a lui Noica, n timp ce la Paris
se citeau cu nfrigurare prezicerile lui Nostradamus despre sfrsitul lumii la captul celui
de-al doilea mileniu.
Se petrece deci ceva n Romnia, si se petrece mai ales n catacombele spiritului,
acolo unde s-au nscut si Upanisadele, care nu au avut nevoie, pentru a rzbate, de
televiziunea francez si de locurile unde se fac si se desfac astzi miturile de o zi ale
omenirii. Si poate c dac ar exista competitii culturale nengrdite de granitele dintre
limbi, asa cum exist campionate internationale de gimnastic, Romnia ar aprea cu o
echip care ar lsa o urm mai adnc si mai esential dect poate lsa, n memoria scurt
a lumii, o gimnast sau un tenisman.
POST-SCRIPTUM
Recitesc aceste pagini; ele par s descrie un posibil model paideic n lumea culturii
umaniste. Ca un asemenea model s poat lua nastere este nevoie, desigur, de un spirit
rector si de altul care a simtit nevoia si a vrut2[2] s fie modelat, vegheat si sporit pn
ntr-att, nct s se poat apoi desprinde, ndeprta, ba chiar ntoarce mpotriva celui
care l- a nsotit si ndrumat o vreme. E lucru stiut c, fr o asemenea trdare fecund,
nici un model paideic nu este cu adevrat saturat si c n orice discipolat prelungit el nu
face dect s-si triasc esecul si pieirea. Problema este, cu orice model paideic, de a
risca ncercnd s ajungi Platon s nu devii nimic, cnd puteai fi oricnd un mic
socratic.
Dar cnd e vorba de gndire, e cu putint s nu vrei s risti acest lucru? Morala
acestor pagini si ea apartine spiritului rector este c gndirea reprezint un act
originar al fiintei umane, care nu poate fi trit prin delegatie, trebuind de aceea s fie
dobndit prin crim. n lumea spiritului, crima dorit de ambele prti si prevzut
ca act obligatoriu n orice scenariu paideic devine cea mai nalt form a afirmatiei,
conferind victimei un moment de suprem beatitudine si acordndu-i, prin aceast nou
ntrupare, prilejul unei alte vieti. Neputinta nfptuirii acestei crime sau soviala o vor
face, dimpotriv, s sufere, si ea si va da sufletul cu un oftat de usurare cnd lovitura
care prea s ntrzie se va face n cele din urm simtit. Ea o va transforma n ceea ce
si dorise din capul locului s fie: o victim fericit.
-Sfrsit-
CUPRINS
N LOC DE PREFAT 5
JURNALUL DE LA PLTINIS 17
LMURIRE 19
21 martie 24 martie 1977 21
2 octombrie 12 octombrie 1977 33
12 noiembrie 19 noiembrie 1978 51
11 decembrie 28 decembrie 1978 65
17 februarie 25 februarie 197981
27 septembrie 5 octombrie 1979 105
21 ianuarie 26 ianuarie 1980 125
23 martie 25 martie 1980 143
19 noiembrie 22 noiembrie 1980 155
octombrie decembrie 1980 179
19 ianuarie 25 ianuarie 1981 195
7 mai 11 mai 1981 231
iulie 1981 255
POST-SCRIPTUM 277

2[2]
Voina modelrii, adic nervul oricrui scenariu paideic, este un merit care se mparte
ntre modelator i cel modelat.
 Format carte 16/54X84. Coli de tipar 17,5.
Aprut 1991
Culegere si paginare pe calculator:
ADISAN S.R.L., str. Arh. Ion Mincu nr. 11, Bucuresti
Imprimat la ROMCART S.A.
Bucuresti Romnia
Conversie n format Winword 2.0 IBM-PC:
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).