APOLOGETI

DE
LIMBA GREACA.

COLECTIA

P ARINTI ~I SCRIITORI BISERICE~n

APARE
DIN INITIATIVA ~I SUB INDRUMAREA
PREA FERICITULUJ PARINTE

IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

COMISIA DE EDITARE:
Arhim. Bartolomeu V. ANANIA (pre~edinte), Pro Prof. TEODOR
BODOGAE, Pro Prof. ENE BRANI$TE, t Pro Prof. OLIMP CACIULA, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pro Prof. I. G. COMAN,
Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pro Prof. DUMITRU FECIORU,
Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pro Prof.
ION RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof.
ADRIAN POPESCU (secretar).

P ARINTI eI SCRIITORI BISERICE$TI

CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA

PREA FERICITULUI pARINTE

IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE,
INTRODUCERE, NOTE ~I INDICE DE
Pro Prof. T. BODOGAE
Pro Prof. OLIMP CACIULA
Pro Prof. D. FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC 51 DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURE~Tl 1980

INTRODUCERE

1. Sfintul Iustin. Dor nestavilit dupa cunoa~terea adevarului;

zbucium neobosit pentru dobindirea lui; dispozitie nestramutata pentru
propovaduirea lui - din clipa in care l-a gasit - ~i moarte martirica pentru
matturisirea lui: iata punctele cardinale ale vieti sfintului Iustin Martirul
~i Filozoful1, una dintre figurile cele mai proeminente ale Bisericii cre~tine
din sec. /I.
Daca tragedia mortii lui ne-a ramas consemnata intr-un Martirologiu
de la sfir#tul sec. IP, drama launtrica a sufletului lui insetat dupa adevar,
ca ~i celelalte date referitoare La viata lui, ni le da el insu~i, in cele doua
Apologii ~i mai ales in Dialogul cu iudeul Tryfon.
De aid aflam ca el s-a nascut in localitatea Flavia Neapolis (Vechiul
Sichem) din Palestina 3 , catre anul 100, ca fiu allui Priscus ~i nepot allui
Bacchius. Pan'ntii lui erau paginz'4. El insu~z: crescut in paginism, a pn'mit
inca de copil 0 educatie aleasa, care i-a deschis dorul dupa cautarea adevarului ~i l-a indreptat catre filozoJie, ca una care singura - dupa parerea
comuna a celor de atunci - era in masura sa descopere oameniLor, dupa 0
indelungata ucenicie, adevarul.

2. Filozofia, dupa sfintul Iustin. Ce insemnafilozofia pentru acest

cautator fervent al adevaruluz: care de dragul acestei discipline nu a lepadat,
pina La sfir~itul vietz: mantia de filozof, se poate vedea din urmatoarele
lui cuvinte: "Filozofia este bunul eel mai mare ~i cel rnai vrednic de
Dumnezeu. Ea singura poate sa ne inalte pina la Dumnezeu ~i sa ne apropie
de El; iar sfinti, cu adevarat, sint numai aceia care-f.i deprind mintea cu
filozofia"s. S-ar parea ca aceasta este marturisirea lui Iustin cre~tinul ~i
1. Supranumele de "filozof ~i martir" (philosophus et martyr) il gasim atribuit
sfintului Iustin de catre insu~i Tertullianus, in opera Adv. Valentin, V. (Vezi CSEL, III,

182). 2. MaprvPlOv
I
..,
'A'YtWV
I
'IOVUTLVOV.
'
X
'
TWV
aptTwvOt:;,
VOV, l1apTVPWCwTWV V 'PWI1T1 1rPO TWV elhwv 1ovvlov

X
'
n'
'A.Rc
aptTOVf;,
aLOVOt:;, Kat,
"tK'pta
(Acta SS. Iustini et sociorum),

Migne, P. G., VI, 1565-1592:

3. Apologia I, 1.
4. in ce prive~te originea etnica a parintilor sfintului Iustin, dupa Apologia I, 1
ea pare sa fi fost greaca. Totu~i, multi il socotesc pe sfintul Iustin de origine latina
(Vezi F. Cayre A. A., Precis de Patrologie 1(1927), p. 110).
5. Dialogul cu iudeul Tryfon II. 1.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

s-ar putea deduce ca alta va fz" fost convz"ngerea luz", fnaz"nte de convertt"re ..
$t" totu~z~ nimic nu ne fmpiedz"ca sa credem ca, printr-o t"ntuitie cu totul
deosebz"ta, lustz"n confunda, chz"ar mai inainte de convertire, adevarul cu
Dumnezeu, socott"nd fi'lozofi'a drept unica posibiHtate de a ajunge ~i la
cunoa-iterea adevarului ~i la cunoa-iterea lui Dumnezeu. Cad spune mai
departe: "Ce este fi'lozofi'a fi pentru care mott"v a fost trt"misa ea oament"lor,
este un lucru necunoscut de mult. De altfel, pe buna dreptate, ft"t"ndca
ftt't"nta aceasta f#nd una st"ngura, daca to# ar cunoafte rostul et", atund nu ar
mai fi unii dintre ei platonici, al#i stoici, al#i peripatetici, altii teoretici
fi alti pt"tagorez' "6
Cum s-a facut, fnsa, ca ft"lozofi'a a devenit, astfel, 0 fi'infa cu mat'
multe capete? lata cum explca lucrul acesta sfintul lustin: "S-a fntfmplat
ca, dupa cet" dt"ntfi care au venit fn contact cu fi'lozoft"a, cei care i-au urmat
n-au mai cercetat nimt"c cu privire la adevar, ci, fiind cuprin# de admt"rate
fata de resemnarea, de fnfrinarea fi de cuvintele incurcate ale acestora,
au socotit adevaruri numat" lucrurile acelea, pe care fi'ecare le-a invafat de
la dascalul lui fZ~ la rindul lor, au transmis mai departe celor de dupa et"
aceste invafaturi,afa cum Ie-au primt"t fi altele proprii, asemanatoare cu
cele dt"ntfz~ numindu-le pe toate, la un loc, cu numele parintelui lor de la
fnceput"7.
In felul acesta, ft"ecare dintre sistemele ft"lozofice aratate mat" sus
contne numai 0 parte de adevar, fmbracat fi acesta fn sholt'ile contt"nuatorilor. Dar un suflet de elta, fnsetat dupa adevar, nu putea sa faca altceva mai
bun, decft sa se alature sistemului care se bucura de cel mai bun renume,
pe vremea sa. $i acest lucru it face fi tfnarul lustin: "De aceea fi eu, la
fnceput, dorind sa ma aliitur unuia dt"ntre aceftt"a, m-am fncredt"ntat unui
stoic '<8 Dar nu dupa multa vreme fncep peregrinan'le dt"n st"stem fn st"stem ft"
din filozof fn flozof' "Stfnd la acesta vreme fndelungata, daca am vazut ca
nu mi se mat" spune nt"mic despre Dumnezeu (cad nici el, de altfel, nu ftia
prea multe lucrun', ziefnd ca 0 asemenea fnvatatura nid nu este necesara),
I-am schimbat pe acesta ft" am venit la un altul, care se numea penpatett"c fi
care, dupa eft se credea, era un barbat grozav de lumt"nat. Acesta, fngaduindu-ma pe lfnga el dteva zt"le, mi-a prett"ns apoi sa-t" ft"xez onoran'ul, pentru ca
vent"rea noastra fn contact, sa nu ramfna fara de folos. Din cauza aceasta,
socott'nd ca un asemenea om nu poate fi niddecum un ft"lozof, I-am parasit".
"Hindca fnsa sufletul meu nu-mi dadea pace, dorind sa asculte
contt"nuu aceea ce formeaza, fn chzp propn'u fi deosebt"t, obiectul fz'lozofiet",
6. Ibidem.
7. Ibidem, II, 2.
8. Ibidem, II, 3.

SFiNTUL JUSTIN, lNTRODUCERE

am venit la un pitagoreu, care era de mare vaza fi care era un barbat ce se

ocupa mult de tot cu filozofia. Apoi, vorbind cu el ii aratindu-i ca vreau sa
devin auditorul fi discipolul lui, imi zise: "la spune-mi: ai urmat cursurile
de muzica, de astronomie fi de geometrie ? Crezi ca popi contempla ceva
din cele ce alcatuiesc fericirea, daca n-ai invatat, mai intii, lucrurile aces tea,
care zmulg sufletul din limitele sensibilului fi-l fac folositor lucrurilor intelectuale, pentru ca astfel, sa popi vedea in sine ceea ce este frumosul fi ceea
ce este binele ?'<9.
Intrucit cunoafterea temeinica a acestor materii era 0 condipie in dispensabila, iar timpul care ar fi fost necesar pentru inva tarea lor avea sa fie
indelungat fi intrucit sufletul lui lustin era arzator fi nu-i putea da un ragaz
atit de mare, el il parasefte fi pe acesta, pentru a se alatura, in cele din urma
platonicienilor: "Intelegerea lucrurilor netrupefti ma incinta foarte mult,
iar contemplarea ideilor dadea anpi judecapii mele. De aceea, socoteam ca
nu avea s':1 treaca prea multa vreme, pina sa devin intelept fi, in neghiobia
mea, nadajduiam sa vad pe Dumnezeu, fata catre fata: caci acesta este
scopul filozofiei lui Platon "10.
3. Convertirea sfintului lustin. In stadiul acesta se gasea sufletul
zbuciumat # domic dupa adevar al lui lustin, in preajma convertini lui la
creftinism. lar convertirea lui poarta pecetea minunii, pe care Dumnezeu 0
savirfefte intotdeauna cu sufletele mari fi curate.
Departe de once urma omeneasca, pe tarmul mariz: in singuratatea
mareata a naturii, lustin ifi purta, intr-o zi, gindurile, care nu incetau citufi
de pupin sa-l preocupe. Numai plescaitul ufor al valunwr mici ale mani
pareau a intrerupe lin if tea singuratapii care-l in co njura. Deodata, ins a, se
aud nifte pafi in urma lui. lustin se intoarce fi ramine cu totul mirat, vazind
pe un batrin, venind in urma lui. Se oprefte pe loc, batrinul se apropie fi
discupia incepe. Ea pomefte, dupa cum era fi firesc, de la filozofie, pentru
ca sa ajunga apoi iaraf': la filozofie. Pomefte de la [ilozofia sistemelor
omenefti, pe care Ie vinturase sufletul neastimparat allui lustin, pentru ca sa
a]unga apoi la [ilozofia profepilor fi a lui lisus iIristos f; sa smulga din lumea
de rind, un nou adept al ceruluz: Batrinul apoidispare, iar pe tarmul marii se
defteapta din intuneric la lumina un om cu totul nou, un om cu adevarat
renascut: sfintul lustin. lstonsind aceasta minunata intimplare, sfintul
lustin adauga: "lar mie mi s-a aprins deodata un foc in suflet fi m-a cuprins
o mare dragoste de profet': ca fi de barbapii aceia care au fost prietenii lui
Hristos. $': gindind la cuvintele lui, gaseam ca aceasta este singura Jilozofie
9. Ibidem, 11,4.
10. Ibidem, 11,6.

APOLOGE11 DE L1MBA GREACA

sigurii ii aduciitoare de folos. In felul acesta fi pentru aceasta sint filozofH,

ffi incheie sfintul Justin descn'erea acestui eveniment crucial din viata luP 1.
Convertirea la creftinism a sfintului Justin s-a intimplat cu putin mai
inainte de izbucnirea celui din urmii riizboi iudaic (132-135) ii a avut loc,
probabil, la Antiohia. La citiiva vreme dupii convertirea la creftinism, it
vedem la Efes, unde are loc discutia cu iudeul Tryfon, iar mai tirziu il giisim
la Roma, unde infiinteazii, dupii modelul fcolilor piigine de filozofie, 0
fcoalii in care preda doctn'na creftinii. Este cea dintii fcoalii creftinii cu
pretentie de metodii ii de argumentare f':lozoficii. Aict: la Roma, in timpul
prefectului Junius Rusticus, adica intre ani; 163 fi 167, ifi pliitefte cu jertfa
vietii credinta lui cea atit de scumpii, dupii care alergase vreme indelungatii
fi in cele din urmii 0 giisise, 0 propoviiduise ii 0 apiirase cu toatii puierea
inteligentei 1m: fi moare ca martir. Amintirea lui 0 priiznuiefte Bisen'ca
Ortodoxii, la 1 iunie.
4. Opera literarii a sfintului Justin. Opera literarii a sfintului
Justin Martirul este deosebit de insemnatii, pentru cii el nu este numai cel
mai insemnat reprezentant al literaturii apologetice din sec. II, ci totodatii fi
cel dintfi piirinte bisericesc care a desfiiiurat 0 activitate literara mai bogatii.
Din nefericire, insa, multe din scn'erile lui s-au pierdut, in timp ce alte
scrien: striiine de el, ni s-au pastrat sub numele lui. Singurele scrier; autentice
ale sfintului Justin Martirul, care au ajuns pina la noi, sint: Cele doua
Apologii fi Dialogul cu iudeul Try fon.
A. CELE DOUA APOLOGII

Cele doua Apologii cauta sa prezinte creftinismul inaintea lumii

romane piigine, ca fiind singura religie adevarata, aparindu-l, in acelafi timp
de acuzatiile pe care riiutatea # mincr'unile iudeilor Ie acreditasera, in lumea
romana, impotriva lui. Dintre aceste Apologii, cea dintii, care este totodata
fi cea mai cuprinzatoare, este adresata impiiratului Antoninus Pius (138161), fiilor sai adoptivi: Marcus Aurelius Ii Lucius Verus, Sacrului Senat fi
intregului popor roman. Cea de a doua - mult mai scurta - este adresata
imparatilor Antoninus Pius # Marcus Aurelius, ca fi Senatului roman fi este
pn'lejuitii de arestarea # executarea nedreapta a trei creftini, facutii de catre
prefectul Romei, Urbicus.
Apologiile au fost scrise la scurta vreme una dupa alta, fi anume intre
anii 150-160.
11. Ibidem, VII, 1.

SPINTUL JUSTIN, INTRODUCERE

Analiza sumanz a Apologiilor sfintului lustin. 0 analizii

sumarii a Apologiilor ne aratii cii:
Apologia intiia se poate impiirt': dupii ordinea ideilor infati~ate in
ea, in trei piirti ~i anume: a) cap. I-XXII; b) cap. XXIII-LX ~i c) cap.
LXI-LXVII. Apologia se incheie cu cap. LXVIII, care reprezintii un decret
al impiiratului Hadrian, urmat, in cele mai multe manuscnse, de un edict al
impiiratului Antoninus, adresat comunitiitii din Asia ~i de 0 scn'soare a lui
Marcus Aurelius, in care se vorbe~te despre 0 minune intimplatii unei legiuni
romane din Germania, in urma rugiiciunii cre~tinilor din legiune. Atit edictul
lui Antoninus, cit ~i scrisoarea lui Marcus Aurelius sint insii apocrtfe. Noi Ie
rediim insii ~i pe aces tea in traducere romaneascii, deoarece ele ne dau 0
intelegere ~i mai adecvatii a progresului pe care-l fiicea inviitiitura cre~tinii
pretutindeni in lume ~i a atentiei din ce in ce mai mari, pe care piiginismul se
simtea obligat sii 0 manifeste fatii de aceastii religie.
a) In cap. I-XXII, sfintul Iustin adresindu-se imparatilor romant:
Senatului ~i poporului roman in favoarea cre~tinilor, aratii cii el insu~i face
parte dintre ace~tia, amintind despre originea lui (I). Cere ca judecata cre~ti
nilor sii se facii dupii dreptate (II). Cei invinuiti de d'ferite crime sii fie liisati
sii-~i dovedeascii nevinovii tia (III). Simplul nume cu care se intituleazii
cre~tinii nu poate constitui un motiv ca ei sii fie condamnati (IV). Atitudinea aceasta este inspiratii persecutorilor cre~tinilor de ciitre demoni (V).
Dacii este vorba despre pretin~ii zei, desigur cii creftinii sint atei; dar creitil1ii
adorii pe Dumnezeu-Piirintele, pe Fiul Siiu, armata ingerilor celor buni ii pe
Duhul Sfint (VI). Dacii unii dintre creftinii care au fost judecati au fost
dovediti cn'minalt: atunci ei sii fie condamnati ca cn'minal,: iar nu ca creftini
(VII). Nevinoviitia creitinilor se poate vedea # de acolo cii, in timp ce ar
putea tiigiidui cii sint creitini fi astfel ar putea sciipa de judecatii, ei preferii
sii miirturiseascii acest lucru, decit sii mintii ii sii ajungii fJrin pedepsele
voastre, cit mai curind, lingii Dumnezeullor (VIII). Sii nu se aducii invinuire
cre~tinilor pentru cii ei nu adora statuile; acestea sint fiicute de miini
omene~ti ii nimic nu este mai absurd decit cultul lor (IX). Sii nu se mire, .
de. asemenea, dacii creftinii nu aduc daruri lui Dumnizeu, ciici Dumnezeu
este acela care dii toate datu rile oamenilor (X). Creftinii nu afteaptii 0 impiiriitie omeneascii nouii, ci numai impiiriitia lui Dumnezeu (XI). Creftinii sint
cei mai dornici adepti ai piicii # ai liniftei imperiului (XI/). Nevinovatia
creitinilor 0 aratii # cultul lor curat (XIII), precum fi schimbarea minunata
a moravun"lor, dupii despiirtirea lor de demoni (XIV). Infiitifeaza apoi
excelentele inviitaturi ale lui Hristos, pe care Ie pazesc cre~tt'nii: despre
infrinare, despre dragoste fata de tot': despre ajutorarea saracilor (XV);
despre rabdare, despre evitarea juramintelor (XVI); despre ascultarea care
trebuie data imparatilor ~i despre plata impozitelor (XVII). Moartea nu

10

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

distruge in noi once sentiment; dupa moarte va urma judecata fi pedeapsa

Vefnica pentru cei rai. Lucrul acesta il recunosc fi scriitorii pagini fi, cu
atit mai mult creftinii, care nadajduiesc in invierea trupurilor (XVIII).
$i aceasta inviere a trupurilor nu este la Dumnezeu ceva mai greu de realizat,
de cit inSafi creatia (XIX). Dumnezeu care a creat toate este mai presus de
natura cea schimbatoare. Creftinii invata despre Dumnezeu lucruri mai
presus de ale ce invata cei mai buni dintre filozofii it" poetii paginilor.
Pentru ceo atunc,: ei sint persecutati? (XX). lar daca creftinii invata fi
despre najterea, moartea fi inaltarea La cer a Fiului lui Dumnezeu, aceste
lucruri nu trebuie so, para absurde, cita vreme fi poetii au flecant atit de
mult despre fiii lui Zeus (XXII).
b) In cap. XXIII-LX, sfintul lustin fagaduiefte so, dovedeasca trei
lucruri: co, nurnai singun creftinii invata adevarul; co, Fiullui Dumnezeu s-a
intrupat cu adevarat fi co, fabulele de tot felul sint inventate de demoni,
in afa fel ca fi venirea lui Hristos so, para a fi 0 fabula (XXIII). Creftinii nu
sint uriti pentru altceva, decit pentru numele lui Hristos. Ei sint nevinovati
fi totufi sint ucifi ca mite scelerati (XXIV); ei au renuntat, cu primejdia
propnei lor vieti La cultul zeilor, pentru cultul lui Hnstos (XXV); dupa
inaltarea lui Hristos la cer, pnntre creftini s-au ivit 0 seama de eretici, care,
falsificindinvatatura creftina cea adevarata, nu numai co, nu au fost persecutati, ci au fost ch;ar onorati de lumea pagina, ca Simon Magul fi
Menandru Samanteanul (XXVI). Respinge acuzatiile de imoralitate care s-au
savirfit de catre creftini, cu ocazia adunan"lor lor (XXVII). A pretinde co,
Dumnezeu nu se ingnJefte de lucrurile omenefti, inseamna a tagadui pe
Dumnezeu, sau a sustine co, nu exista dtferenta intre bine fi rau de cit in
mintea oamenilor (XXVIII). Creftinii nU-fi leapada copiiidin teama ca nu
cumva negasindu-se cine sa-i preia fi sa-i creasca, so, moara fi so, fie raspunzaton de moartea lor. Daca ei se casatoresc, fac aceasta pentru a-fi crefte
cop;ii, daca renunta la casatone, eipastreaza 0 infrinare desavirfita (XXIX).
Proba convingatoare fi decisiva in ce pnvefte dumnezei7ea lui Hnstos
o constituie profetiile mesianice ale Vechiului Testament, pe care sfintul
lustin Martirulle arata in urmatoarele fase capitole (XXX-XXXV). Profeti~
cind vorbesc, arata uneon pe Dumnezeu, Stapinul fi Parintele tuturor
lucrurilor; alteori, pe Hristos p. alteori popoarele care raspund la chemarea
Domnului sau a Parintelui Sau (XXXVI). El indica unele locun din Scriptura unde se vorbefte de Dumnezeu-Tatal (XXXVII); altele unde vorbefte
Fiul (XXXVIII); altele, unde se vorbefte de Duhul Sfint (XXXIX); adauga
unele profetii cu privire la apostoli (XL); cu pnvire la impariitia lui Hnstos
(XLI); observind co, uneori Duhul profetic anunta evenimentele viitoare, ca
fi cum ele s-ar fi intimplat deja (XLII). Nimic nu ne indreptatefte so, credem

SPiNTUL IUSTIN, INTRODUCERE

11

cii implinirea a ceea ce trebuie sa se intimple s-ar datora fatalita tii sau
destinului (XLIII); ci dovedefte existenta in om a liberului arbitru, ca 0
calitate innascuta (XLIV),
Vorbefte apoi despre inalta1'ea la cer a lui Hristos, anuntata de mai
inainte de catre profeft" (XL V), Multi socotesc ca oamenii care au trait
inainte de Hristos nu ar fi vinovati pentru felul de viata pe care au dus-o,
Insa, cei care au trait potrivit voii lui Hn"stos fi invataturilor Lui sint
creftini chiar daca au fost considerati atei sau barbari, iar cei ce au trait
potn'vnic Cuvintului au fost nifte viciofi, vrajmafi ai lui Hristos fi ucigatori
ai ucenicilor Cuvintului (XL VI),
Insista asupra profetiilor cu pn'vire la darimarea Ierusalimului fi la
subjugarea pamintului Iudeii de catre romani (XL VII); asupra minunilor
pe care avea sa Ie savirfeasca Hristos (XL VIII), S-a implinit, totodata fi
profetia care Spunea ca neamurile care nu-L afteptau 11 vor adora fi ca iudeii
care L-au afteptat totdeauna nu vor tine seama de venirea Lui (XLIX),
Vorbefte, in continuare, despre profepiile referitoare la moartea lui Hristos
(L) fi despre originea mai presus de cuvint a lui Hristos, apelind la profepiile
in legatura cu aceasta (LI), Daca toate imprejurarile care s-au implinit in
trecut au fost prezise dinainte de profeti, inseamna ca fi cele ce au fost
anuntate pentru viito1' nu este cu putinta sa nu se intimple (LII), Cele ce
au fost prezise oarecind cu pn'vire La convertirea neamun"lor fi La respingerea
iudeilor s-au impLinit toate, sub ochii tuturor (LIII),
Arata, apoi, ca fabulele cu pn'vire la fiii lui Zeus au fost inventate din
inspiratia demonilor, in nadejdea ca iston'a lui Hristos ar fi putut trece fi
ea in fata oamenilor ca 0 fabula (LIV). Vorbefte apoi despre simbolul crucii,
care este marele semn al fortei fi al puten'i lui Hristos (L V), Dar demonii nu
s-au multumit ca sa inventeze, mai inainte de venirea lui Hristos, pe afa-ziit"i
fii ai lui Zeus, ci fi dupa venirea Lui au n'dicat alpi imposton: ca Simon it"
Menandru, care au sedus fi pin fi acum in infelaciune pe multi (L VI),
Totuf': cu stradaniile lor) demonii nu pot face altceva dedt ca, pe cei dedapi
patimilor lor, sa-i impinga sa urasca pe creftini fi sa caute sa-i omoare
(L VII), Un alt ere tic, Marcion din Pont, tagaduiefte pe Dumnezeul fi pe
Hristosul nostru, predicind un alt Dumnezeu fi un alt Hristos, Lucrarea lui
este 0 lucrare inspirata tot de demont: cu tendr."nta de a arunca pe oameni in
impietate (L VIII), Platon imprumuta teoria lui despre crearea de catre
Dumnezeu a lumii din materia amorfa, de la Moisi (LIX) fi tot din iston"sirea lui Moisi cu privire la ordinul prim it de la Dumnezeu in pus tie, ca sa
ridice 0 cruce de arama, catre care privil1d, poporul sa scape de mUfcatun'le
ferpilor inveninati, Platon trage concluzia ca nu este vorba despre 0 cruce,
ei despre semnul "Xu, simbolul Fiului lui Dumnezeu in univers, De asemenea,
\

12

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

el atn'buie locul at trelea in unvers Duhuluz: Care este infatfat de Mot"si ca

purtindu-se deasupra apelor (LX).
c) In cap. LXI-LXVIII, sfintul Iustin arata modul in care creftinii se
consacra lui Dumnezeu, pn'n Taina Botezulut: lucru despre care demonii
luind CUnOftinta au introdus fi ei diferitele spalari fi stropiri in templele
pagine (LXI). De asemenea, preoti pagini au dt"spus ca cei ce intra in
temple sa aduca cult zeilor, so, se descalte mai intii de incaltamintea pe care
o au in picioare (LXII). Cel ce a aparut lui Mot"sz' nu a fost Dumnezeu- Tatal,
ci Dumnezeu-Fiul; iudei,: insa, care sustn co, Dumnezeu- Tata! este cel ce
i-a aparut se dovedesc a nu eunoafte nici pe TatiU, nici pe Fiul (LXIII).
Poveftile in legatura cu Core fi Athena se datoresc aceleiafi contrafacen'
inventate de demoni (LXIV).
Sfintul Iustn arata apoi in ce chip se savirfeft~ in adunan'le creftine
Euhanstia (LXV); in ce consta ea (LXV}), precum # toate cele ce au loc in
adunarile de cult ale ereftinilor (LXVII). In ultimul capitol (LXVIII)
conchde co., daca cele ce a spus pina acum par a fi mite fleacun: ele nu sint
totufi demne de pedeapsa cu moartea.
Apologa intfia se incheie, afa cum am aratat, cu reproducerea textului
unei semon' a lu Hadrian data in favoarea creftinilor, la care noi am
adaugat, afa cum se gasefte in unele manuscrise, ~i traducerea altor doua
acte apoenfe fi anume: edictullui Antoninus fi sensoarea lui Marcus Aurelius.
Apologia a doua, care este mult rnai scurta, n-ar fi, dupa unii
cercetatori decit un post-scnptum la pn'ma Apologie 12 , pn"lejuit de 0 in timplare, care a avut loc la Roma, cu pu tna vreme mai inainte. Prefectul Rome,:
Urbicus, sesizat de reclamapia pe care un oarecare om dedat patimilor de tot
felul 0 facuse impotn'va sotei sale, care it repudiase, cum co, aeeasta este
cref tin a, dupa 0 judecata sumara, 0 condamna la moarte. Cineva, din eei ce
se gaseau de fata protesteaza impotn'va felului ufuratic in care Urbicus a
savirfit aceasta judecata. Intrebat daca este creftin, acesta ifi martumefte
sus # tare credinta creftna, pentru care fi ella rindullui este condamnat la
moarte. Un al treilea patefte fi ella fel. SfintulIustin, care din cauza un'i
unui pseudo-filozof pe nume Crescens, se aftepta fi el sa fie tras din cltpa in
clzpa inaintea judecatii fi sa fe condamnat la moarte, cauta in aceasta a
doua Apologie a sa so, raspunda la doua obiectiuni pe care paginii, plini de
ironie, Ie adresau creftinilor: a) De ce, daca voipi sa ajungeti mai degraba
inaintea Dumnezeului vostru, nu va omoriti voi in#va, intre voi? fi b) De ce
12. Ipoteza aceasta prop usa pentru prima oara de catre A. Harnack in lucrarea
Die Ueberlieferung der Apologeten, a fost combatuta de catre KrUger ~i Cramer, dar a
fost acceptata ~i dezvoltata de catre Boll, Zahn, Veil ~i Emmerich. Vezi Louis Pautigny,
Justin, Apologie~, Paris, 1904 (Textes et Documents), Introduction, XIV.

SFtNruL IUSnN, INTRODUCED

13

Dumnezeul vostru nu va elibereaza de persecutorii vOftri? Apologia a doua

se incheie cu 0 rugaminte adresata imparatilor, prin Senatul roman, de a
sanctiona cererea lui fi de a ordona so, se urmeze, fata de creftini,o procedura de judecata regulata.
Dintr-o analiza mai amaf"untita a Apologiei a doua se poate constata
co, ea este cu totullipsita de vreo introducere fi co, sfintul Iustin protesteaza,
itica de la inceput, impotn'va faptului co, oamenii cei rai, laolalta cu demonii,
nu urmaresc altceva decit uciderea creftinilor (I). In sprijinul acestei afirmatiz: el aduce faptul condamnariz: de catre prefectu( Urbicus, a unei femez:
denuntata de sotul ei co, este cref tin a, precum fi a altor doua persoane,
prezente la afa-zisa judecata a acestei femei ~i care marturisesc , la rindullor,
co, fi ei sint creftini. Citefi trei persoanele sint condamnate la moarte (II).
Arata' apoi co, el insufi se afteapta so, fie supus chinurilor fi mortii, din cauza
invidiei # urii pseudo-filozofului Crescens (III). Raspunde la intrebarea
paginilor: pentru ce creftinii nu se omoara ei singuri fi pentru ce, atunci
cind sint SUPUfi chinun'lor, nu tagaduiesc co, sint creftz'ni (IV). Raspunde,
de asemenea, la obiectia pe care ar putea-o face cineva, co., daca Dumnezeu
vine in ajutorul oamenilor, de ce lasa pe creftini so, fie persecutati de catre
cei rai. El arata co, Dumnezeu, creind lumea, a incredintat-o ingen'lor ca so,
vegheze asupra ei; dar co, ingerii, calcind porunca lui Dumnezeu, s-au insotit
cu femeile oamenilor fi au dat naftere demonz'lor, care au pn'lejuit in mzjlocul
oamenilor toate rautatile (V).
Cuvintele prin care ne adresam lui Dumnezeu nu sint nifte nume,
caci Dumnezeu nu are nume; ele sint motivate de binefacerile fi actiunile
Lui fata de noi. FiulStiu, Iisus, este un nume care inseamna om # mintuitor.
EI a venit in lume pentru mintuirea oamenilor ~i pentru nimicirea demonilor.
Dealtfel # creftiniz: invocind numele lui Iisus, vindeca fi astazi pe oameni,
alungind demonii cuibariti in ei (VI). Daca Dumnezeu nu nimicefte lumea,
facind so, dispara ingerii cei rai, demonii fi pacatofii, face aceasta din cauza
creftinilor, in care El vede un motiv de a conserva lumea. Nu in virtutea unei
legi a destinului face cineva fi sufera ceva, ci fiecare savirfefte in chip liber
binele sau raul. Daca cei buni sufera fi daca ce( rai progreseaza, lucrul acesta
trebuie atribuit demonilor. A supune pe om legii destinului inseamna fie a
amesteca pI! Dumnezeu insufi in coruptia universuluz: fie a sustine co, binele
fi raul nu sint nimic (VII). Cei ce pun in mifcare ura impotn'va tuturor
acelora care cauta so, creada in invatatun'le Cuvintului fi so, evite raul sint
demonii. Dar ei vor fi pedepsiti pe drept in inchisoarea focului celui vefnic;
fi nu numai ei, ci fi to ti cei care slujesc pe demonz: caci afa au prezis to ti
profetii fi aceasta este invatatura Stapinului nostru, Iisus Hristos (VIII). Vor
zice multi co., vorbind despre pedepsirea celor rai in focul cel vefnic, noi

14

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

vrem sa atragem pe oameni la virtute prin [rica, iar nu prin dragos.te~ de.
bine. Dar pedepsele acestea peritru cei rai exista tot a7a cum e~tst~ ~t
Dumnezeu. Legile omene~ti actuale sint facute pe placul conducatonlor;
dar Cuvintul a venit cu dreptatea Lui (IX).
Doctrina~ cre~tina depa~e~te orice alta doctnna omeneasca, pentru ca,
in timp ce filozofii ~i legislatorii au cunoscut numai in parte pe Cuvintul,
adeptii Lui I-au cunoscut in intregime. Nimeni nu a crezut lui Socrate, in
in a~a fel ca sa moara pentrit ceea ce acesta a invatat. Dar Hristos a fost
crezut nu numai de JilozoJi ~i de oameni culti, ci ~i de muncitori ~i de
oameni simplt: care au dispretuit pentru El ~i parerea celor din jur ~i teama
mortii (X). Nimeni nu este scutit de moarte, iar cre~tinii se socotesc fenciti
de a-~i putea plati datoria aceasta. Dar, in timp ce altora Ie este fnca de
moarte ~i cauta sa fuga de ea, cre~tinii 0 dispretuiesc pentru fencirea care
urmeaza dupa ea (XI). Pe cind nu era cre~tin, sfintul Iustin, vazind cit de
hotariti sint cre~tinii inaintea mortii, se gindea ea este imposibil ca ei sa
traiasca in rautate # in iubirea placen"lor ~i totu~i sa aiba 0 astfel de atitudine in fata mortii. Crqtinii ar putea marturisi acelea~i lucruri pe care le
fac ~i paginii, fara nici 0 teama ~i scapind de moarte.. Ei ~tiu ins a ca Dumnezeu este martorul gindun"lor # faptelor noastre. $i Dumnezeu vede bine.
Paginii nu au, deci, decit a se pocai de atitudinea lor fata de cre~tini ~i de
a-~i schimba conduita (XII).
Inva tatura lui Platon, ca ~i a celorlalti poeti ~i scriiton stoin: nu este
cu totul straina de cea a lui Hnstos, dar nici nu este intru totul asemanatoareo $i aLtcelJa este a poseda numai 0 samin ta de adevar, cum gasim La ace~tia)
~i cu totuL aLtceva este a poseda adevarul in toata maretia lui (XIII). Roaga
apoi ca aceasta cerere sa fie sanctionata in forma in care se va gasi de
cuviinta, pentru ca sa ia cunoftinta de ea toti, iar creftinii sa nu mai fie
condamnati la moatte, la inchisoare sau la vreo pedeapsa asemanatoare,
intrucit cei ce-i condamna se condamna pe .ei infifi (XIV). Doctrina cre~tina
este superioara oncarei ft"lozofii omene~tt: $i sfintul Iustin ifi incheie
aceasta a doua Apologie, cu indemnul catre cei carora se adreseaza, de a
judeca cu dreptate, in propnullor interes (X V).
B. DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON

Atit Apologiile sfintului Iustin Martirul, cit fi Dialogul cu iudeul

Tryfon nu au purtat de la inceput aceste denumin fi - cu toate stradaniile
care s-au depus de catre criticile literaturii bisence~ti - nu s-a ajuns pina
acum la concluzii unanime in ceea ce prive~te denumirea lor initiala. Aceasta

sPiNTuL

JUSTIN, INTRODUCERE

IS

se intimpla, probabil, din cauza faptului ca aceste scn'eri, multa vreme dupa
apantia lor, nu s-au bucurat de circulatia larga, la care Ie dadea dreptul
continutul lor. Dintre scriitorii bisen'ce~ti vechi, cel ce le-a cunoscut a
fost desigur numai Eusebiu. Cit pn've~te pe Ieronim, acesta i~i ia informatia
lui de la Eusebiu. Daca numele sfintului Iustin revine uneon' sub pana scriitorilor cre~tini de mai inainte de Eusebiu, dupa acesta nu mai intflnim nici 0
mentiune expresa din Dialogul cu iudeul Tryfon. La Tertullian, ca #
la Irineu, gasim indicatH preCse ca ei au folosz't in scrierle lor anumite
pasaje din Dialogul cu iudeul Tryfon. De asemenea, se observa ca
Tatian, care a fost ucenicul sfintului Iustin, in Cuvintul catre Elleni, i~i
aminte~te adesea de lectile orale ale invatatorului lui, fara ca sa faca
totu~i apella cutare sau cutare loc precis din scn'erile acestuia 13
Analiza sumara a Dialogului cu iudeul Tryfon. Din analiza
sumara a Dialogului cu iudeul Tryfon al sfintului Iustin Martirul rezulta
ca: a) Inceputul Dialogului fl constituie istorzsirea intflnirii lui cu un
batrin, pe malul marii, discutia pe care a avut-o cu acesta ~i convertirea lui
la cre~#nzsm (cap. I-IX); b) partea I-a, in care vorbqte despre Vechz"ul
Testament ~i despre inviitaturile lui ca find ceva trecator (cap. X-XL VII);
c) partea a II-a, in care dovede~te ca Fiul lui Dumnezeu, Cel ve~nic, S-a
intrupat ~i S-a rastignit pentru mintuirea noastra (cap. XL VIII-CVIII) ~i,
in fne d) partea a III-a, unde vorbe~te despre chemarea neamurilor ~i despre
Biserica cre~tina, intemeiata de Hristos, care a fost propovaduita in chip
figurat de ciitre profeti (cap. CIX-CXLII).
Staruind sumar asupra continutului capitolelor in parte ale Dialogului
cu iudeul Tryfon, rezulta urmatorul conspect:
a) Pe cind sfintul Iustin se plimba 0 data de dimineapa, pe aleile
Xystuluz', s-a intflnit cu Tryfon, care era inconjurat de mai multi tovara#.
Acesta I-a salutat, adresindu-i-se cu #tlul de "filozof" ~i spunindu-i ca este
don'tor sa discute cu el; doar din aceasta discu tie va rezulta vreun lucru bun,
fie pentru unul, fie pentru altul. El a cerut sfint?J,lui Ius#n sa-i spuna ce
parere are despre Dumnezeu ~i care este flozofa lui (I). Filozofa este un
lucru foarte de seam a ~i foarte pretios inaintea lui Dumnezeu. Sfintul
Iustin istorise~te toate peregrinan'le lui pn'n dzfen'tele ~col filozoft'ce ale
timpului, pentru potolz"rea setei lui de adevar ~i dupa Dumnezeu ~i cum,
in cele din urma, s-a opn't La ft"lozofa lui Platon (II). Retragindu-se 0 data pe
malul marii, ca sa mediteze adinc asupra lucrurilor esen tiale care-l framintau,
13. G. Archambault, in Justin, Dialogue avec Tryphon I, 1909 (Textes et Documents), Introduction, p. LVI-LXVI, ne da un conspect amanuntit de locurile din
Dialogul cu iudeul Tryfon, pe care Ie gasim atlt la Ieronim ~i Eusebius, cit ~i la
Tertullianus, Irineu ~i Tatian, dovada ca opera aceasta a sfintului Iustin a avut 0 circulatie
muIt mai larga de cit cele doua Apologii.

16

,*POLOGE11 DE L1MBA GREACA

s-a intilnit aici cu un batrin, cu care, acesta incepind so. vorbeasca, i-a lamunt
incetul cu incetul toate marile probleme care I framintau fi i-a deschis
porpile catre 0 noua intelegere a lucrurilor, in lumina profepiilor Vechiului
Testament. Ceea ce i-a destainuit acest batrin i-a umplut inima de dragoste
fata de profepi fi de oamenii aceia care au fost prietenii lui Hristos, fi I-a
incredintat co. aceasta filozofie era unica sigura # profitabila (III- VIII).
Insopitoni lui Tryfon izbucnesc in ris la spusele sfintului Iustin, care vrea so.
piece, dar Tryfon a insistat so. ramina fi so. continue discupia. Ei inainteaza
catre centrul XystulU2: unde se gaseau nifte banci de piatra, se Qfeaza pe
ele, afara de doi dintre insopitorii lui Tryfon, care pleaca, fi aici incepe
Dialogul propnu-zis (IX).
b) Sfintul Iustin intreaba, de la inceput, daca in afara de invinuirea co.
nu pazesc toate prescnppiile Legii mozaice, creftinii inai sint atacapi fi in
ce pnvefte viata fi obiceiun"le lor, despre care, vrajmafii lor au facut so. se
acrediteze co. ar fi cu totul imorale. Tryfon, care luase deja cunoftinta de
preceptele atit de admirabile ale Evangheliei creftine, tagaduiefte co. creftinii
ar duce 0 viata imorala, dar se arata totu'fi mirat, cum pot ei so. pastreze
vreo speranta de mintuire, atitavreme cit nu observa intru totul Legea (X).
Sfintul Iustin raspunde co. creftinii nu au alt Dumnezeu, decit pe Aceta care a
orinduit tot universul: deci acela# Dumnezeu, ca # iudeii. Mai departe,
in tot ceea ce infatijeaza, argumentarea lui este intarta La tot pasul, din
abundenta, cu texte scripturistice. El arata co. abrogarea Legii celei vechi
p. instituirea alteia noi a fost prezisa de profepi (XI); co. paginii au calea
deschisa pentru imbrapifarea Legii celei noi (XII); co. t'ertarea pacatelor a
fost jagaduita pnn singele lui Hnstos, iar nu pnn dtfentele spalan rituale ale
iudeilor (XIII); co. indreptapirea omului se face prin conversiunea inimi,:
iar nu prin riturile externe (XIV-XV); co. circumciziunea, care a inceput
de la Abraam, a fost data ca un semn care sa-i deosebeasca pe iudei de
celelalte napium: pentru ca numai iudeii so. sufere ceea ce sufera in prezent
(XVI) ca pedeapsa pentru cnmele savir#te impotnva lui Hristos fi a creftinilor (X VII). Daca circumciziunea trupulut: sabatul fi sarbatorile iudaice ar
insemna ceva, creftinii desigur n-ar prefera so. sufere atitea chinuri fi moartea,
din ca'Uza co. nu le observa. Dar circumciziunea nu este necesara tuturor,
ci numai iudeilor. Dintru inceput fi pina la Abraam nu a existat circumciziune. De asemenea nu a existat 0 lege pentru aducerea de sacnficii fi nici
pentru pazirea simbetei. Toate s-au introdus cu timpul, pentru ca poporul
iudeu, in mijlocul celorLalte popoare, so. nu uite de Dumnezeul cel adevarat
ft: sub influenta lor. so. se inchine zeilor (XVIII-XIX).
Abpinerea de fa unele alimente a fost prescrisa pentru ca # atunci cind
maninca fi beau, so. se gindeasca la Dumnezeu; pentru nedreptapile lor #

SFINTUL IUSTIN, INTRODUCERE

11

ale piirinpilor lor le-a impus Dumnezeu paztrea sabatului ~i a celorlalte

siirbiitori. ~i, pentru piicatele poporului iudeu, le-a impus Dumnezeu
sacrificiile, iar nu pentru cii El ar avea nevoie de ele. Dacii nu ar fi a~a, ar
insemna cii altul a fost Dumnezeul care a creat pe om, cfnd oamenii nu
aveau circumciziune ~i nu observau nici simbiita, nici celelalte indatoriri
legale ~i altul, Gel de pe vremea lui Moisi. Pentru cii o,amenii au devenit
piiciito,p: Dumnezeu, Gare este intotdeauna acela,p', a prescris oamenilor
aceste ordonante (XX-XXIII). Singele circumciziunii trupe~ti este abolit,
iar cre~tinii au acum 0 nouii aliantii cu Dumnezeu, in singele cel viirsat de
Fiul lui Dumnezeu intrupat, pe cruce. Fii.rii credinta in aceastii aliantii,
iudeii nu se pot mintui. Dacii cei ce au persecutat pe Hristos, Il persecutii
incii ~i nu se pociiiesc, ei nu vor avea nici un fel de mo~tenire pe muntele
cel sfint allui Dumnezeu (XXIV-XXVI).
La imputarea lui Tryfon, cii sfintulIustin alege din profefii numai ceea
ce-i convine ~i nu pine seama de altele, acesta riispunde cii face aceasta nu
pentru cii ele ar fi Impotriva sustinerilor sale, ci pentru cii simte cu totul
necesar sii insiste asupra lor. Ge invatii profefii, in afarii de ceea ce a inviitat
Moisi? lar dacii fac acest lucru, ei it fac pentru invirto~area inimii iudeilor,
ca ace~tia sii se pociiiascii ~i sii devinii binepliicufi lui Dumnezeu. Adeviirata
dreptate a venit prin Hristos; de aceea Legea cea veche a devenit inutilii
cre~tinilor, care piizesc Legea cea nouii, prin harullui Hristos (XXVII-XXX).
Prin venirea Sa in lume, Hristos a biruit pe demoni; cea de a doua venire a
Lui pe norii cerului, inso tit de ingeri, a~a cum aratii Daniel, va fi mult mai
striilucitoare. Douii sint venirile lui Hristos, cum se aratii In mai multi
psalmi, iar cele ce se spun in psalmi nu se pot referi cftu~i de pupin la
Solomon (XXXI-XXXIV). Se spune cii intre cre~tini s-au niiscut mai multe
erezii ~i a~a este; dar acestea nu fac altceva decft sii confirme pe cre~tinii
adeviirati in credintii, a~a cum a spus-o de mai inainte Hristos (XXXVXXXIX). Aratii apoi cii legea cea veche nu este decit 0 figurii a celor referitoare la Hristos ~i cii ea i~i are imp lin ire a in Hristos, fiirii de Gare iudeii in
zadar a~teaPtii mintuirea (XL-XLIV). Gei drepti, care au triiit fie mai
inainte de darea Legii celei vechi, fie in timpul Legii, vor fi mintuiti In
nlidejdea venirii in lume a lui Hristos (XL V). Sfintul Iustz'n nu tiigiiduie~te
cli cei care unesc prescriptiile Legii celei vechi, cu credinta in Hristos vor
obpine mintuirea; cei care insii au imbriittjat credinta in Hristos # apoi s-au
lepiidat de ea, revenind la mozaism, nu vor obpine mintuirea (XL VIXLVII).

c) Sfintul Iustin cautii apoi sii infii ttjeze dumnezeirea Mintuitorului

Hristos, bazindu-se pe textele profepilor ~i pe psalmi # inlliturind cu grijii

C2- A

010

e ide limba

eaca

18

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

toate opoz#le lui Try fon, care devin din ce in ce mai stiiruitoare. Astfel,
el sfiituie~te pe Tryfon sii considere ceea ce a dovedit mai inainte, anume cii
Isus este Fiul lui Dumnezeu cel mai inainte de veci, ca ceva sigur ~i demn de
toatii credinpa (XL VIII). Aratii apoi cii Ilie, cel prezis a preintimpina venirea
lui Hristos, a venit in persoana sfintului loan Boteziitorul (XLIX-LI); apoi
aratii cii cele douii veniri ale lui Hristos au fost propoviiduite de ciitre
insu~i Iacob (LII-LIV). Cind Tryfon ii cere ca in dovedirea dumnezeirii lui
Hristos, sii evite acele miirtutii in care se vorbe~te numai in chip metafonc
despre Dumnezeu, sfintul Iustin ii fiigiiduiefte cii nu va face uz de ele (L V).
Dovede~te apoi cii Dumnezeu, Care S-a ariitat lui Abraam, lui Iacob fi lui
Moisi nu a fost Dumnezeu-Tatiil, ci Dumnezeu-Fiul (LVI-LIX). Respinge
piirenle iudaice cu pnvire la Gel ce S-a ariitat in rugul de foc ~i, fiicind apel
la Proverbele lui Solomon, aratii cii inpelepciunea se propagii intocmai ca
focul din foc (LX-LXI).
Aducind in fine 0 sene de dovezi scnptunstice, sfintul Iustin dovedefte
prezenpa Cuvintului lui Dumnezeu, impreunii cu Dumnezeu-Tatiil, cu ocazia
creiini lumii fi a ciiderii lui Adam in piicat (LXII). Ajungind aid cu argumen
tarea sa, sfintului Iustin i se cere deciitre Tryfon sii dovedeascii ~i intruparea, patimile, invierea ~i urqzrea la cer a Fiulu lui Dumnezeu. Def sfintul
Iustn a mat" vorbit fi in alte locun despre acestea, anunpii pe Tryfon cii Ie
va mai vorbi din nou, in niidejdea de a-I convinge defnitiv. Sfintul Iustin
aduce mai multe miirturii, in care Hristos este liiudat ca Dumnezeu ~i om fi
In care se aratii de mai inainte convertirea neamunwr (LXIII). Tryfon
acceptii cii Hristos poate fi Dumnezeul neamunwr, dar spune cii iudeii,
care cred intr-un singur Dumnezeu, nu au nevoie de EI.
Attudinea lui Tryfon incepind sa ,devinii din ce in ce mai biitiioasii,
sfintul Iustin it mustrii fi aratii cii in condi#unile acestea dialogul nu mai are
nici un sens. Tryfon revine fi-l roagii sii continue; totu~i, pe parcurs, observii
cii potnvit Scripturii, Dumnezeu nu cedeazii altcuiva slava Sa (LXIV).
Sfintul Iustin explicii precum se cuvine locul acesta, dupii care vorbe~te de
nafterea din Fecioarii a Mintuitorului Hristos (LXV). Tryfon obiecteazii cii
dupii textul (masoretic) al Scnptunt: in textul citat de sfintul Iustin, din
Isaia, nu este vorba despre 0 fecioarii, ci despre 0 "tiniirii"; cii na~terea
dintr-o fecioarii este luatii de creftni dupii povestea lui Perseu fi cii dacii
Iisus ar fi fost intr-adeviir Hristos, era de ajuns pentru aceasta ca sii se fi
niiscut ca om din oameni (LXVI). Sfintul Iustin respinge toate obiec#unile lui Tryfon fi aratii cii iudeii au indepiirtat din traducerea Septuagintei
multe alte locun (LXVI-LXXI). Rugat de ciitre Tryfon sii arate aceste
locun, sfintul Iustin 0 face fi aduce ~i alte locun, din care rezultii impreunarea majestiitii dumnezeiefti cu umilinta omeneascii in persoana lui Iisus

SFiNTUL JUSTIN, INTRODUCERE

19

Hristos. $i aceasta profetie pe care 0 gasim la Isaia s-a realizat intru totul in
persoana Domnului Hristos (LXXII-LXXVIII).
Cerind Tryfon noi explicatii cu pn'vire la fngen', la reinnoirea Ierusalimului fi la imparatia de 0 mie de ani, sfintul Iustin dezvolta aceste chestiuni
(LXXIX-LXXX), dupa care, pomind de {a un text din Apocalipsa, vorbefte
despre darurile profetice pe care Ie au creftinii, despre persecutiile fi ereziile
prezise de Hristos fi iudeii sint indemnati sa nu blesteme pe Hristos fi sa nu
interpreteze in mod grefit Scnpturile (LXXXI-LXXXII). Sfintul Iustin
arata apoi ca psalmii 110, 1 fi 23, 7, ca fi profetia lui Isaia, 7, 14, nu
vorbesc despre Ezechia, ci despre Hristos fi, la cererea iudeilor care au venit
sa asiste la acest dialog numai in ziua a doua, se arata dispus sa revina asupra
multor lucrun' pe care le-a lamurit in ziua intiia (LXXXIII-LXXXV).
Sfintullustin vorbefte apoi despre "cruce", aducind 0 seama de dovezi
scnptunstice. Tryfon arata, mai fntfi ca nu poate intelege pentru ce, daca
Hristos este Dumnezeu, a mai avut nevoie ca Duhul. Sfint sa Se pogoare
asupra Lui, dupa cum nu intelege de ce Hristos S-a lasat rastignit pe cruce,
dat fiind faptul ca fn Lege se spune ca "blestemat" este cel rastignit pe
cruce? Sfintul Iustin l'aspunde cu argumente zdrobitoare la toate aceste
nedumeriri ale lui Tryfon fi aratfnd cu d'ien'te exemple din Scnptura
puterea cea mare a crucii (LXXX VI-C V). De asemenea, sfintul Iustin
dovedefte fnvierea lui Hristos, apelind la psalmul 22, 22 fi urm. fi la iston'a
profetuluilona fi subliniind faptul ca, in timp ce iudeii, dupa invierea Lui,
du umplut lumea de minciuni fi au pomit persecutie fmpotriva adeptilor
lui Hristos, aceftia nu au incetat sa se roage lui Dumnezeu, pentru luminarea
mintii iudeilor fi aducerea lor la dreapta credinta (CVI-CVIII).
d) Convertirea ninivitenilor, pe care iudeii nu au imitat-o, face inceputul
acestei ultime parti a Dialogului cu Try/on. Sfintullustin arata despre
convertirea neamurilor ca a fost propovaduita de Mihea fi citeaza multe
locuri din Scrzptura, cu ajutorul carora dovedefte ca eliberarea neamurilor
a fost prefgurata prin Sfngele lui Hristos (CIX-CXI). Respinge interpretarile pe care fnva ta tii udelor Ie dadeau unor pasaje'din Lege; arata ca Iisus
Navi a fost 0 figura a lui Hristos; ca Hristos a introdus neamurile fn pamfntul
cel sfint; face comparatie intre circumciziunea trupului de la iudei fi circumciziunea inimii de la creftini fi 0 gasefte pe aceasta din urma cu mult mai
valoroasa decit pe cea dintfi (CXII-CXIV). Acelafi lucru il dovedefte din
viziunea lui Zaharia fi din profetia lui Maleahi, cu privire la sacrificiul
creftinilor, pe care-l confirma din sacerdotiul lui Hristos (CXV-CXVIII).
Arata apoi ca creftinii sint un popor cu mult mai sfint decft iudeii ~i ca ei
sint neamul cel fagiiduit lui Abraam, lui Isaac fi lui Iacob (CXIX-CXX).
Binecuvintarea fagaduita in Hristos nu se refera la prozelitii iudeilor, ci la

20

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

cref tin i, care sint adevaratul Izrael fi fiiz" lui Dumnezeu, fiindca Hristos
este Fiul lui Dumnezeu, fi Izrael, fi Dumnezeu care S-a aratat celor vechi
(CXX-CXXIX). Creftinii se bucura laolalta cu poporul cel adevarat allui
Dumnezeu, afa cum au spus profe#i, fi-fi dovedesc chemarea lor prin
sfintenia moravurilor, in timp ce iudeii prin impietatea lor ofenseaza fi au
oferisat in to tdeauna pe Dumnezeu (CXXX-CXXXIII).
Pornind apoi, de la faptul ca Iacob a avut doua so#z: el arata ca Lia
prefigureaza sinagoga, iar Rachela, Biserica creftina fi ca creftinii sint adevaratul Izrael. Cine nu primefte pe Hristos, dispretuiefte vointa lui Dumnezeu (CXXXIV-CXXXVIII). Un simbol, in legatura cu Mintuitorul Hristos,
gasefte sfintul Iustin, in cele petrecute in vremea potopulut: cu familia lui
Noe fi cu binecuvintarile pe care acesta le-a dat fiilor sai (CXXXIX). In
Biserica intemeiata de Domnul Hristos nu exista nici 0 deosebire intre
servi fi copii fi in zadar iudeii se lauda ca ei sint fHi lui Abraam. Voind ca
ingerii fi oamenii sa urmeze vointa Sa, Dumnezeu a hotarit sa-i lase liberi in
ce privefte practicarea drepta#i, cu oblga#a de a fi judeca# de El. De
aceea, datoria fiecaruia este de a se pocaz: in cazul cind a in teles "ca a savirfit
lucruri nedrepte inaintea lui Dumnezeu. Nu este suf':cient ca cineva sa spuna
ca el cunoafte pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sa nu-i impute pacatul.
Exemplu avem in cele ce s-au petrecut cu David (CXL-CXLI).
Cu capitolul care urmeaza (CXLII), Dialogul cu iudeul Tryfon
ia sfirf':t. Tryfon se simte multumit de felul cum a de curs Dialogul f':-l
indeamna pe sfintul Iust':n s/i-fi aduca aminte de ez: ca de nifte prieten':;
iar sfintul Iustin ii indeamna sa mediteze adinc asupra celor discutate fi sa
prefere didascalilor lor pe Hristosul lui Dumnezeu cel atotputernic. Despar#ndu-se unit" de al#z: sfintul Iustin inalta lui Dumnezeu 0 fierbinte rugaciune pentru luminarea mintii lor, ca sa ajunga fi ei sa creada ca I':sus este
Hristosullui Dumnezeu.
Dialogul cu iudeul Tryfon nu este pur fi simplu 0 stenograma a
discu#ilor pe care sfintul Iustz"n Martirul le-a avut, timp de doua zile cu
iudeul Tryfon fi cu inso#tor':i acestu':a, ci este 0 lucrare rie-s':ne-statatoare,
pe care sfintul Iust':n 0 alcatuiefte probabilla Roma, la citava vreme dupa ce
a avut loc dialogul verbal, unde ft':m ca a pIe cat indata dupa term ina rea
d':alogului verbal care a avut loc la Efes. Lucrarea se pare ca a fost dedicata defi dedicatia nu s-a pastrat pina la noi - unui prieten bun, sau poate
admirator al sfintului Iustin, pe nume Marcus Pompe':us, pe care-l am':ntefte
doar pe scurt in cap. VIII, 3: "prea iubite" fi cu numele intreg, in cap.
CXLI, 5: ;,prea iubite Marcus Pompeius", despre care insa nu ni s-a pastrat
nici 0 referinta zstorica.

SFfNTVL IUSTIN. INTRODUCSRS

21

Este cu totul impresionanta cunoaiterea Scrt"pturilor, de care face uz

sfintul Justin la tot pasul, fn argumentarea ii sustinerea adevarurilor de
credinta ale Bisericii creitine. $i rezulta ca el cunoftea nu numai textul
Septuagintez: care a fost de la fnceput folosit fn Biserica creftina, ci ii textul
pe care-l foloseau iudeii fn sinagogile lor # care, fn multe parti, se deosebea
de cel dintfi. efta munca fi efta straduinta fi pasiune va fi depus sfintul
Justin, pentru ca sa poata ajunge la 0 astfel de fntelegere a Scripturilor!
Jar interpretan1e lui nu sfnt cftufi de putin eronate, cu toate ca unele dintre
ele sfnt pentru prima data folosite fn literatura bisericeasca creftina.
Sfintul Justin Martirul este fi riimfne una dintre cele mai de seama
personalitati ale Bisen'cii creftine din secolul II, care a fmbrattjat fi aparat
cu tot sufletul fi cu toata fiinta lui credinta creftina fi care a pecetluit cu
sfngele sau martiric viata sa de adevarat creftin # de fi"u ales al Bisericii
Domnului fi Mfntuitorului Jisus Hnstos.

BIBLIOGRAFIE
Despre sfintul Iustin Martirul ~i Filozoful ~i despre opera lui teologidi ~i literara
s-au ocupat foarte multi invatati, de-a lungul timpului. In cele de mai jos, dupa ce vom
arata editiile care au stat la baza traducerii noastre, vom specifica ~i cele mai de seam a
lucrari aparute in legatura cu diferitele probleme pe 'care Ie infati~eaza in opera sa.
E di t ii: S. justini Philosophi et Martyris Opera. Recensuit, prolegomenis adnotatione ac versione instruxit, indicesque adjecit Joann. Carol. Theod. Otto, J enensis. J enae,
tom. 11842; tom. 111843.
- Pro Maran, Edition des Benedictins, Paris 1742, Venetia 1747, reprodusa in
Patrologia Greaca Migne, t. VI {Paris 1857}.
- L. Pautigny, Les Apologies (Coli. Textes et Documents), Paris 1904..
- G. Archambault, Le Dialogue avec Tryphon (aceea~i colectie), 2 vol., Paris, 1909.
Lucrari cu caracter general: Semisch, justin der Miirtyrer, Brestau, 18401842. Freppel, Saint justin, Paris, 1860. B. Aube, Saint justin, philosophe et martyr,
Paris, 1861 (1875). Engelhardt, Das Christentum justins des Miirtyrers, Erlangen, 1878.
Paul Allard, Hist. des persecutions pendant les deux premiers siecles. Paris, 1885. G.
Krueger, Geschichte der altchristlichen Literatur in den erste'n drei jahrhunderten,
Fribourg, 1895. P. Batiffol, La litterature grecque {Anciennes litteratures chritiennes}.
Sflntul Iustin Martirul cercetat din punct de vedere literar: A. et M.
Croiset, Histoire de la litterature grecque. Th. Wehofer, Die Apologie justins in literarhistorischen Beziehung zum ersten mal untersucht, Rome, 1897. G. Rauschee, Die formate
Seite der Apologien justins, in Theologische Quartalschrift, LXXXI (1899).
Filozofia la sflntul Iustin Martirul: Thuemer, Ueber den Platonismus in den
SchnYten des Justinus Martyr, Glauchau, 1880. C. Clemen, Die religionsphilosophische
Bedeutung des stoisch-christlichen Eudiimonismus in justins Apologie, Leipzig, 1890. E.
de Faye, De [,influence du Timee de Platon surla theologie de justin Martyr, in "E tudes
de critique et d'histoire", Paris, 1896.

22

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

Opera exegetica a sflntului Iustin Martirul: Semisch, Die Apostolischen

Denkwurdigkeiten des Miirtyrers justinus, Hamburg ~i Gotha, 1848. Overbeck, Ueber das
VerhtiUniss Justins des Miirtyrers zur Apostelgeschichte, in Zeitschrift fUr wissenschaftliche Theologie , XV (1872). A. Toma, justins literarischer Verhiiltniss zu Paulus
und zu johannes-Evangelium, ibid., XVIII (1873). Gr-ube, Darlegung der hermeneutischen
Grundsiitze justins des Miirtyrers, Mayence, 1880. Paul, Die A bfasJu ngsze it der synoptischen Evangelien. Ein Nachweis aus justinus Ma'rtyr, Leipzig, 1887. Bousset, Die Evangeliencitate justins des Miirtyrers, Gottingen, 189l. A. Baldus, Das Verhiiltniss justins des
Miirtyrers zu unsern synoptischen Evangelien, Miinster, 1895.
Teologia la sflntul Iustin Martirul: eu privire la aceastii problema gasim
pretioase indicatii la: Schwane, Histoire des Dogmes, trad. fr., Paris (1866), vol. I.
Harnack, Dogmengeschichte, editia Tiibingen, vol. 1. Fr. Loofs, Dogmengeschichte, Halle,
1893. R. Seeberg, Lehrbuch der Dogmengeschichte, Erlangen 1895. J. Sprinzl, Die
Theologie des HI. justinus, in Theologisch-practische Quartalschrift , Linz: XXXVII
(1884) l1i XXXVIII (1885). J. TurmeI, Histoire de la Thlologie positive, vol. I, Paris 1904.
tnvatiitura cu privire la Logos: L. Paul, Ueber die Logoslehre bei justinus
Martyr, in Jahrbiicher fur protestantische Theologie , XII (1886); XVI (1890); XVII
(1891). A. Aal, Der Logos II, Leipzig, 1899.
invatatura despre botez ~i euharistie: F. Kattenbusch, Das apostolische
Symbol II (1900). W. Bornemann, Das Taufsymbol justins des Miirtyrers, in "Zeitschr.
fiir Kirchengeschichte", III (1878-1879). Harnack, Brot und Wasser, die eucharistischen
Elemente bei justin (Texte und Untersuchungen 2-e serie VII, caietul 2), Leipzig 189l.
Th. Zahn, Brat und Wein im Abendmahl der alten Kirche, Erlangen, 1892. Funk, Die
Abendmahlselemente bei justin, in "Theol. Quartalscrift", LXX (1892). A. ScheiwiIler,
Die Elemente der Eucharistie in den ersten jahrhunderten, Mayence, 1903.
invatatura despre eshatologie: Atzberger, Geschichte der christlichen Eschatologie, Freibourg 1896.
Apologia: J. TurmeI, Histoire de l'angeologie des temps apostoliques
V-e siec/e, in "Revue d'histoire et de Iitterature religieuses", vol. III (1898).

a la fin

du

Pro Prof. OLIMP N. CACIULA

SFINTUL IUSTIN
MARTIRUL ~I FILOZOFUL
APOLOGIILE

APOLOGIA INTfIA

TRADUCERE :;II NOTE DE

Pr. Prof. OLIMP N. CACIULA

APOLOGIA INTIIA
IN FAVOAREA CREt;;TINILOR
CATRE ANTONINUS PIUS

I.
Imparatului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius, Augustul Cesar14 ~i
lui Verissimus, fiul filozof 1 5 ~i lui Lucius, filozoful, fiul natural al Cesarului 16 ~i adoptiv al lui Pius, iubitor de cuitura, pre cum ~i sacrului Senat ~i
intregului popor roman, eu Iustin, fiul lui Priscus, nepotul lui Bacchius,
14. r.e{jaaT<1J Kal.aapi (Augustului Cezar) doua supranume, folosite pina in sec. II,
exclusiv pentru desemnarea imparatilor: primul ca "nomen hereditarium" (pentru sotia
imparatului se intrebuinta supranumele de "augusta"), iar al doilea, ca facind parte din
titlul imparatului, de ex.: imperator Caesar Domitianus Augustus. Din sec. II al erei
cre~tine, cind incep sa fie concomitent doi sau mai multi imparati, se folose~te pentru
toti denumirea de Augusti. Cind imparatul Hadrianus (11 aug. 117-10 iulie 138) elitre
sfir~itul vietii sale, a adoptat, pentru prima oara: pe Lucius Ceionius Commodus, sub
numele de Lucius Aelius Verus, i-a atribuit ~i titlul de "caesar"; iar de atunci, cu numele
de "caesar" a fost desemnata intotdeauna cea de a doua persoana din stat, cu dreptul
prezumtiv la tron.
15. Prin numele de "Verissimus" trebuie sa intelegem pe Marcus Annius Verus,
cunoscut mai tirziu sub numele de Marcus Aurelius Antoninus Augustus, adoptat de mic
copil de catre bunicul sau, Annius Verus, caruia, imparatul Hadrianus i se adresa ca 0
mingiiere ~i incurajare cu numele de "Verissimus". EI a fost adoptat apoi, impreuna cu
Lucius Ceionius Commodus, fiul lui Aelius Verus, cel dintii cezar al imparatului Hadrianus, care moaremaiinaintedeadeveni ..augustus ... lalianuarie 138, iar dupa adoptarea
de catre Hadrianus a lui Antoninus Pius, la vlrsta de 52 de ani, acesta adopta, la rindul
sau, atit pe Marcus Antoninus Verus, cit ~i pe Lucius Ceionius Commodus. Dupa moartea
lui Antoninus Pius, in 161, puterea suprema in stat revine lui Marcus Aurelius Antoninus
(Verissimus), care insa admite la ea, cu deplina participare, ~i pe Lucius Aelius Verus
(Ceionius Commodus). Acesta din urma, fiind mai tinar, s-a ocupat cu problemele
politice ~i militare, in timp ce, eel dintii s-a ocupat mai mult cu filozofia ~i literele.
Cuvintele "Iiului lilozol" din text vor sa arate eli Marcus Aurelius Antoninus era fiul
adoptiv allui Antoninus Pius ~i ca, prin preocuparile lui intime era un filozof.
16. Cit prive~te pe "Lucius lilozoJul, liul natural al cezarului ~i adoptiv allui Pius",
e1 este, dupa cum am vazut in nota precedenta, Lucius Aelius Verus. Se spune despre el
ca este "Iiul natural al cezarului", adica al lui Lucius Ceionius Commodus, adoptat de
catre Hadrianus ca cezar, cu numele de Lucius Aelius Verus, al carui fiu, cu acela~i nume
este adoptat, apoi, de catre Antoninus Pius. Singurullucru care ramine de neinteles in
toata aceasta formula de adresare a sfintului Iustin este denumirea de "filozof" ~i de
"iubitor de cultura" pe care 0 da el lui Lucius Aelius Verus, care se ~tie ca a fost, in
primul rind ~i mai presus de toate, un om de aqiune, iar nu de gindire ~i de meditatie
filozofica.

26

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

nascut in Flavia Neapolei din Syria Palestinei, adresez aceasta cuvintare ~i

interventie a mea, in favoarea oamenilor de tot neamul care sint pe nedrept
uriti ~i chinuiti, ca unul care insumi fac parte dintre ei.

II.
Celor ce sint pio~i cu adevarat, ~i filozofi, ratiunea Ie dicteaza sa
cinsteasca ~i sa iubeasca numai adevarul ~i sa renunte a urma parerile celor
vechi, in cazul dnd acestea ar fi grqite. ~i tot ratiunea cea inteleapta
dicteaza iubitorului de adevar, nu numai sa nu urmeze pe acei care savir~esc
sau invata vreo nedreptate, ei ca, in tot chipul ~i mai presus de insu~i sufletul
sau, sa prefere a savir~i ~i a spune numai cele drepte, ehiar daea lar ameninta moartea. Voi auziti ca pretutindeni sinteti numiti pio~i, filozofi, phitori
ai adevarului ~i iubitori de eultura. Dar, daca sinteti ~i in realitate a~a, se va
vedea. Caci, daca venim aeum la voi, venim nu ea sa va lingu~im,
printr-aceasta scriere a noastra ~i nici din simpla placere de a va vorbi, ei
venim ca sa va cerem sa faceti judeeata in conformitate eu ratiunea cea
dreapta ~i a~a cum se obi~nuiqte atunci dnd este yorba despre 0 cercetare,
iar nu ca - lasindu-va stapiniti de vreo prejudecata ~i niei din complezenta
fata de cei superstitio~i, sau din vreo pomire lipsita de ratiune, sau din
faima cea rea care s-a creat de mai multa vreme in jurul nostru - sa aduceti
vreo hotarire care sa fie impotriva voastra. Caci, dupa parerea noastra, voi
nu puteti, pentru nimic in lume, sa ne invinuiti de vreo rautate, dedt doar
ca sintem defaimati ca ni~te lucratori ai rauta tii sau pentru ca ni s-a dl:ls
faima ea am fi ni~te oameni rai. Voi ne puteti, desigur, ucide, dar, cu aceasta,
sa ~titi ca nu ne puteti vatama.
III.
Ca sa nu se para cuiva, insa, ca toate acestea nu sint decit ni~te cuvinte
lipsite de ratiune ~i pline de indrazneala, noi eerem ca invinuirile care ni se
aduc sa fie cercetate ~i, daca se va dovedi ca a~a stau lucrurile ~i in realitate,
sa fim pedepsiti precum se cuvine; daca, insa, nimeni nu va putea sa dovedeasca ceva impotriva noastra, atunei ratiunea cea dreaptii dicteaza nu
numai sa nu nedreptatiti pe ni~te oameni nevinovati, doar pentru faima cea
rea care circulii in legatura cu ei, ci, mai degraba sa va pedepsiti pe voi
in~iva, care cautati sa judecati lucrurile nu cu judeeata cea adevarata, ei
cu patima. ~i orice om cu min tea intreaga va poate de clara ca indemnul
acesta al nostru este singurul bun ~i drept: ca cei ce sint condu~i sa-~i dea
socoteala cinstitii despre viata ~i cuvintul lor ~i, de asemenea, ca cei ce
conduc, nu cu sila ~i nici cu tirania, ci urmind 0 atitudine de pie tate ~i de
filozofie. sa-~i exprime parerea lor. Caci numai in felul acesta ~i conducato-

SP(NTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

21

rii ~i cei condu~i se vor putea bucura de bine. Dealtfel, ~i unul dintre cei
vechi a spus undeva: "Daca. atit conduditorii, cit ~i cei condu~i nu vor avea 0
atitudine de filozofi, ceta tile nu vor fi fericite" 1 7 Sarcina noastra este, deci,
de a da tuturor posibilitatea de cercetare a vietii ~i a invataturilor noastre,
pentru ca nu cumva pedeapsa acelora care ignoreaza cele ale noastre ~i dintre
care unii ar gre~i, orbiti fiind de patima, sa cada asupra noastra; iar sarcina
voastra este ca, auzind despre toate aces tea, sa va aratati a fi a~a cum cere
ratiunea, ni~te drepti judecatori. Caci ar insemna un lucru fara de aparare
inaintea lui Dumnezeu, daca aflind cum stau lucrurile in realitate, nu ati
cauta sa savir~iti cele drepte.

IV.
Dupa simpla denumire a unui lucru ~i Ura sa tinem seama de faptele
care cad in sfera acestui lucru, nu se poate considera ceva nici bun, nici rau.
Pentru ca, daca am tine seama de numele cu care sintem caracterizati, ar
insemna ca noi sintem cit se poate de buni. Dar, pentru ca noi nu socotim
just ca, numai pentru nume, in cazul cind am fi vaditi ca rai, sa cerem a fi
absolviti de pedeapsa, atunci, iara~i, in cazul cind nu se va gasi ca am
savir~it vreo nedreptate nici din cauza numelui pe care-l purtam ~i nici din
cauza felului nostru de trai, este de datoria voastra sa va dati silinta, ca nu
cumva, pedepsind pe nedrept pe aceia care nu pot fi vaditi de invinuirile
pe care Ii Ie aduceti, sa va agonisiti pedeapsa, cu judecata voastra. Deci pe
buna dreptate nu ar putea rezulta de pe urma numelui nici lauda ~i nici
pedeapsa, daca nu soar putea dovedi prin fapte, ca ceva este virtuos sau rau.
Cit prive~te, in genere, cei ce sint invinuiti de voi, ~titi bine ca, mai inainte
de a-i cerceta ~i vadi de faptele lor, nu-i pedepsiti. Numai in ce ne privqte
pe noi, voi socotiti numele nostru ca 0 suficienta dovada, de~i, in ceea ce
prive~te numele, ati avea datoria sa pedepsiti mai degraba pe cei ce ne acuza.
Sintem invinuiti ca sintem cre~tini; dar a uri ceea ce este bun nu este un
lucru drept l8 ~i iara~i, daca. cumva vreunul dintre cei ce sint invinuiti
tagaduiqte, spunind el insu~i ca nu este cre~tin, voi il lasati, ca ~i cum nu
ati avea a-I vadi cu nimic ca a pacatuit. Daca., insa, cineva marturise~te cii
este cre~tin, voi il pedepsiti numai pentru marturisirea lui. Trebuie, insa, sa
cercetati atit viata celui ce marturisqte, cit ~i a celui ce tagaduiqte, pentru
ca de pe urma faptelor sa se arate in ce chip este fiecare. Caci, dupa cum
unii, care au primit invatatura de Ia invatatorul Hristos, sint indemnati ca,
17. Platon, De Republica, V, 473 DE.
18. Sfintul Iustin folosqte aici un joe de euvinte, eu ajutorul diruia darirna
intreaga pozitie a aeuzatorilor: "Sin tern invinuiti ea sin tern ere~tini (xpwnavol); dar,
a uri eeea ee este bun (XP17aWV) nu este un lueru drept".

APOLOGETI DE LIMBA OREACA

28

atunci dnd sint cercetati, sa nu tagaduiasca, tot astfel, cei care duc 0 viata
urita, fara a se gindi dtu~i de pu~in la aceasta, poate ca dau prilejuri binevenite celor care ~i altfel sint gata sa invinuiasca pe toti cre~tinii de impietate ~i de nedreptate. Dar nici acest lueru nu este drept sa se faca. Fiindcii ~i
printre ceilalti oameni, multi se impauneaza cu numele ~i cu imbraciimintea
de filozofi, dar nu fac nimic vrednic de fagaduinta lor. Astfel, voi ~titi destul
de bine ca, dintre cei vechi, cei ce profeseaza ~i invata lucruri contrarii, se
intituleaza cu un singur nume: acela de filozofi. Iar unii dintre ace~tia au
propovaduit ireligiozitatea, iar poetii de odinioara au denuntat pe Zeus ~i pe
copiii lui, ca pe ni~te desfrinati. ~i totu~i, cei ce profeseaza invataturile
acelora nu sint citu~i de putin respin~i de catre voi, ci unora ca ace~tia voi Ie
atribuiti chiar ~i premii ~i onoruri, numai pentru faptul cii defaimeaza prin
versurile lor pe zei.

v.
Dar, ce inseamna aceasta? In ce ne prive~te pe noi, cu toate ca declaram sus ~i tare ca nu savir~im nici 0 nedreptate ~i nici nu profesam ni~te
astfel de invataturi ireligioase, voi nu ne chemati sa fim cercetati la tribunaleIe voastre, ci, minati de patima oarba ~i de biciul demonilor celor rai, ne
pedepsiti fara de judecata, netinind seama de nimic. Sa spunem, insa
adevarul: deoarece, de demult, demonii cei rai aratindu-se pe pamint au
depravat femeile, au corupt copiii ~i au savir~it lucruri infrico~atoare pentru
oameni, in a~a fel ca sa mspaiminte pe aceia care n-au pututsa judece cu
ratiunea faptele intimplate, oamenii cuprin~i de spaima ~i ne~tiind cii este
yorba despre demonii cei rai, Ie-au dat numele de zei ~i au inceput sa invoce
pe fie care , cu numele pe care fie care dintre demoni ~i I-a dat sie~i. ~i cind
Socrates, cu ajutorul ratiunii adevarate ~i in chip judicios a incercat sa dea la
iveala toate aces tea ~f sa smulga din miinile demonilor pe oameni, atunci
demonii in~i~i, cu ajutorul oamenilor acelora care se bucura de rautate,
au lucrat in a~a fel, ca sa-l ucida pe Socrates, ca pe un ateu ~i ca pe un om
lipsit de pietate, spunind ca nascoce~te ni~te demoni noi. Iar acum, ei fac
acela~i lucru ~i cu noi. Caci nu numai la elleni au fost date la iveala aces tea
de catre ratiune prin Socrates, ci ~i la barbari 19, de catre Cuvintul Insu~i,
Care S-a intrupat, a devenit om ~i S-a chemat Iisus Hristos, Caruia crezind,
spun em nu numai ca demonii care savir~esc ni~te astfel de lucruri nu sint
drepti, ci ca sint ni~te demoni rai ~i impio~i, care, in ceea ce prive~te faptele,
nu se aseamana nici macar cu oamenii cei doritori de virtute.
19. Prin "barbari" trebuie sa intelegem aici toate celelalte neamuri de pe suprafata
pamintului, inclusiv pe iudei, care nu erau de origine greaca.

SPlNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

29

VI.
Pentru aceasta noi sintem numiti ~i atei. ~i marturisim ca sintem atei
atunci dnd este vorba despre ni~te astfel de zei inchipuiti, dar nu ~i atunci
dnd este vorba despre prea adevaratul Parinte al dreptatii ~i al temperantei,
precum ~i al celorlalte virtuti, Care este neamestecat cu nici un fel de rautate.
Ci pe Acela ~i pe Fiul eel y'enit de la EI, Care ne-a inva tat toate acestea ~i
o!?tirea celorlalti ingeri buni, care-L urmeaza ~i care I se aseamana, preeum
~i pe Duhul reI profetic, noi Ii respectam ~i ne inchinam Lor, cinstindu-I in
duh ~i adevar 20 ~i stam la dispozitia oricaruia ar voi sa afle ceva eu privire
la Ei, ca sa-l invatam din bel~ug, precum ~i noi in~ine am fost invatati.
VII.
Dar, poate ca va zice cineva: iata, unii dintre cei care au fost arestati,
s-au dovedit a fi raufacatori. Desigur ca pe multi de multe ori Ii veti gasi
astfel, dnd va veti apuca sa cercetati viata celor invinuiti; dar voi nu-i veti
eondamna doar pentru un simplu denunt, care s-a fiieut impotriva lor.
In genere, noi marturisim ~i aceea di, dupa cum la elleni cei ce invata cele
placute lor se intituleaza cu un singur nume, acela de filozofi, de~i invataturile lor se bat cap in cap una cu alta, tot asemenea ~i numele comun al
acelora dintre barbari, care au devenit ~i sint socotiti intelepti, este unul
singur, caci toti slnt numiti crqtini. Pentru aceasta, no; cerem sa fie judecate faptele tuturor acelor care sint denuntati inaintea voastra, pentru ca eel
ce va fi dovedit cu vreo nedreptate, sa fie pedepsit ca atare, iar nu ca cre~tin;
iar daca cineva se va dovedi ca nu i se poate imputa nimie, sa fie absolvit
ca crqtin, care nu a savir~it nici un lucru rau 21 Noi nu va cerem sa pedepsiti pe denuntatori; caei acestora Ie este de ajuns nlutatea lor fireasca ~i
necunoa~terea celor bune.
VIII.
Socotiti ca toate acestea Ie spunem in interesul vostru; caci noi atunci
dnd sintem cercetati, am putea sa tagaduim di sintem cre~tini. Dar noi nu
voim sa traim ca ni~te mincino~i; ci, plini de dorul dupa viata eea ve~nica
~i curata, ne silim sa ducem 0 viata laolalta cu Dumnezeu, Parintele ~i
Creatorul tuturor ~i ne grabim sa marturisim cii cei ee slnt convin~i ~i cred
ca pot obtine acestea pot lua ca exemplu pe cei ce au incredintat pe Duhmezeu prin fapte ca I-au 'urmat Lui ~i ca au ales felul de vietuire eel de la EI,
20. In. 4, 24.
21. A se vedea scrisoarea imparatului Hadrianus, adresata guvernatorului Minucius
Fundanus, la sfir~itul Apologiei intii (LXVIII, 10).

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

30

unde nu exista nici un fel de rautate. Acestea sint, ca sa vorbim pe scurt,

cele ce a~teptam noi, cele ce Ie-am inva~at prin Hristos ~i pe care, la rindul
nostru, Ie propovaduim ~i noi. Platon a spus cum ca Rhadamante ~i Minos
vor pedepsi pe cei nedrep~i, care vor veni la judecata lor22. ~i noi, la rindul
nostru, spunem ca se va intimpla acela~i lucru, dar ca vor fi pedepsiti de
Hristos; ca ei vor fi pedepsiti in acelea~i trupuri pe care Ie-au avut impreuna
cu sufIetele lor ~i ca vor fi pedepsiti cu pedeapsa ve~nica, iar nu numai 0
perioada de 0 mie de ani, a~a cum zice Platon23 . Daca, deci, cineva ar spune
ca lucrul acesta este de necrezut, sau ca este cu neputin~a, ratacirea aceasta
ne prive~te pe noi ~i niddecum pe altul, atita timp cit nu yom fi dovediti a
nedrepta ti pe cineva in fapt.

IX.
Dar noi nu dnstim nid cu jertfe multe ~i nici cu cununi de fIori statuile
acelea, pe care oamenii doplindu-Ie ~i a~ezindu-Ie in temple Ie-au numit zei,
deoarece ~tim ca acestea sint neinsufIetite ~i moarte (cad noi nu credem ca
Dumnezeu are un asemenea chip, cum spun unii ca vor sa-L imite, spre
cinstirea Lui), ci poarta acelea~i nume ~i chipuri cu demonii aceia rai, care
s-au aditat odinioara. Cad ce trebuie sa va mai spunem voua, care ~titi
destul de bine, modul in care me~terii prelucreaza materia, atund cind 0
sculpteaza, dnd 0 taie, dnd 0 topesc ~i cind 0 lovesc cu docanul? ~i cum,
de multe ori, din ni~te vase spurcate, prin me~te~ugul lor, schimbindu-le
doar forma ~i dindu-Ie in fa ti~area de oameni, Ii numesc zei ? Lucrul acesta
noi il socotim nu numai lipsit de ratiune, d ca se face ~i spre batjocorirea lui
Dumnezeu, Care avindu-~i negraite slava ~i chipul, voi numiti cu ele ni~te
lucruri stricadoase $i care au nevoie continuu de a fi ingrijite. ~i voi ~titi
destul de bine ca me~terii unor astfel de zei sint ni~te destdbalati ~i plini
de toata rautatea, ca sa nu mai enumeram aid toate viciile lor ~i ca traiesc
in desfrinare cu tinerele care lucreaza laolalta cu ei. 0, ce nebunie, sa
spuneti ca ni~te oameni desfrinati plazmuiesc pe zei pentru ca oamenii sa
Ii se inchine acestora, Ii transforma din materia moarta in statui, iar in
templele in care-i a~eaza Ie pun paznici, nein telegind ca este 0 impietate
chiar ~i numai a gindi ~i a spune ca oamenii ar putea fi ni~te paznici ai
zeilor.

X.
A~a

cum am fost invatati, Dumnezeu nu are nevoie nici macar de

ofran dele materiale ale oamenilor, EI fiind acela care procura tuturor toate;
22. Gorgias, 523 E-524 A.
23. Platon, Republ. X, p. 615 A;Phedru, p. 249 A.

SFINTUL IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

31

dar am fost invatati, sintem convin~i ~i credem, ca EI accepta cu placere

numai pe aceia care imita calitatile Lui cele bune: jntelepciunea ~i dreptatea
~i iubirea de oameni ~i toate dte sint proprii lui Dumllezeu, Celui care nu
este numit cu nici un nume pozitiv. ~i am fost invatati ca, bun fiind,
Dumnezeu a creat, la inceput, din materia lipsita de forma 24 , toate, pentru
oameni; care daca s-ar arata, prin faptele lor demni de vointa Aceluia, am
aflat ca aveau sa se invredniceasca de triiirea laolalta cu El, impara tind
laolalta ~i devenind nestricacio~i ~i lipsiti de patima. Caci, dupa cum la
inceput neexistind ei, i-a creat, tot a~a socotim ca cei ce aveau sa aleaga
cele placute Lui, aveau sa se invredniceasca ~i de nestricaciune ~i de trairea
laolalta cu E1. Existenta noastra initiala nu a depins de noi; dar EI ne
convinge ~i ne aduce la ere din ta de a alege sa urmam cele placute Lui, prin
puterile rationale pe care ni le-a daruit. ~i credem ca este in interesul tuturor oamenilor de a nu fi impiedicati sa afle acestea, ba, ceva mai mult, de
a fi chiar indemnati catre acestea. Caci ceea ce legile omene~ti nu au fost
in stare sa faca, Cuvintul, dumnezeiesc fiind, le-ar fi facut, daca demonii cei
rai nu ar fi raspindit multe acuzatii mincinoase ~i atee, luind ca ali at pofta
cea rea ~i de natura diferita :fata de toate, care se gase~te in fiecare: lucruri
care, nici unul, nu ne caracterizeaza pe noi.

XI.
Iar voi, auzind ca noi a~teptam 0 imparatie, ati subinteles ca noi
vorbim, tara sa ne dam seama, despre 0 imparatie omeneasca, in timp ce
noi vorbim despre 0 imparatie laolalta cu Dumnezeu. Se intimpla cu aceasta
ca ~i atunci cind, cercetati fiind de catre voi, noi marturisim ca sintem
crqtini, cu toate ca cunoa~tem ca pedeapsa celui ce marturise~te aceasta
este moartea. Daca ar fi ca noi sa a~teptam 0 impara tie omeneasca, noi am
tagadui, ca sa nu fim uci~i ~i am incerca sa ne ascundem, pentru ca sa
obtinem cele a~teptate. Dar, intrudt nadejdile noastre nu se refera la timpul
prezent, atunci dnd sintem uci~i, nu dam nici 0 atentie acestui fapt, deoarece,
in genere, fiecare dintre noi este dator sa moara.
XII.
Noi sintem ni~te ajutatori ~i ni~te aliati ai vo~tri, mai mult dedt toti
ceilalti oameni, in ce prive~te pacea, atunci dnd sin tern de parere ca este
24. Aici, ca ~i In capito LIX, I} sfintul Iustin spune ca la inceput Dumnezeu a creat
toate din materia lipsita de forma. eu aceasta, insa, el nu admite nici preexistenta
ve~nica a materiei ~i nici nu tagaduie~te crearea ei "ex nihilo". Raminind credincios
invataturii lui Moisi, el respinge invatatura lui Platon cu privire la ve~nicia materiei.
Iar dad, odata cu stoicienii, admite cii lumea va pieri prin foe (Apologia zntiia XX, 4),
nu intelege citu~i de pu!in lucrul acesta a~a cum il intelegeau stoicienii (Apologia a doua
VII,3).

32

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

cu neputinta sa se ascunda de la fata lui Dumnezeu vreun raufacator,

vreun avar, vreun perfid sau vreun virtu os ~i ca fiecare dintre ace~tia, potrivit
faptelor lui, pleaca de aici fie spre pedeapsa cea ve~nica, fie spre mintuirea
cea ve~nica. Daca toti oamenii ar cunoa~te acestea, atunci nu ar mai prefera
cineva sa savir~easca pentru 0 scurta vreme rautatea, ~tiind ca dupa aceasta
urmeaza sa se duca la condamnarea cea ve~nica prin foe, ci s-ar retine, in
tot chipul ~i s-ar impodobi cu virtutea, ca sa obtina bunurile cele de la
Dumnezeu ~i sa fie eliberat de chinuri. Caci nu pentru legile ~i pedepsele
imp use de voi cauta sa se aseunda cei ce savir~esc raul; ei ei savir~ese raul,
~tiind ca este eu putinta sa ramina aseun~i de voi, care sinteti ~i voi ni~te
oameni. Daca ar afla insa ~i s-ar eonvinge ca este cu neputinta sa ramina
ceva ascuns inaintea lui Dumnezeu, nu numai din cele savir~ite, ci chiar din
cele numai intentionate, credem ca sinteti ~i voi de acord ca numai pentru
pedepsele care ii ameninta, ar cauta sa fie, in tot chipul, ni~te oameni
one~ti.

Se pare insa ca va temeti ca nu cumva toti sa fie ni~te oameni care

acte de dreptate, iar voi sa nu mai aveti pe cine pedepsi. 0 asemenea atitudine ar fi, insa, mai degraba vrednica de ni~te dlai, iar nu de ni~te
conducatori buni. Sintem convin~i ca ~i aceasta, a~a cum am spus mai
inainte (cf. cap. V), este opera demonilor celor rai, care cer sacrificii ~i slujbe
de la cei ce traiesc in chip irational; dar noi nu am socotit nici 0 data ca voi,
care iubiti pietatea ~i filozofia, sinteti in stare sa faceti a~a ceva. Dad totu~i
~i voi, asemenea celor lipsiti de minte dati intiietate obiceiurilor inaintea
adevarului, n-aveti decit sa faceti ce vreti! Caci tot atit de mult pot ~i
conducatorii care cinstesc mai presus de adevar 0 parere oarecare, cit pot
~i tilharii intr-o pustie. Cum ca stradaniile acestea ale voastre nu vor fi
incununate de succes, 0 dovede~te Cuvintul, decit care, dupa Dumnezeu care
L-a nascut, alt condudtor mai imparatesc ~i mai drept nu ~tim sa existe.
Caci dupa cum toti cauta sa se sustraga de la mo~tenirea saraciei sau a
patimilor sau a dezonoarei parinte~ti, tot asemenea nici un om cu bun simt
nu va alege sa savir~easca cele ce Cuvintul a interzis a fi savir~ite. Cum ca
toate acestea se vor intimpla a spus-o de mai inainte Invatatorul nostru Iisus
Hristos, Care a fost Fiul ~i Apostolul Parintelui tuturor ~i Stapinului
Damnezeu25 , de la Care am primit ~i numele de crqtini. Pentru aceasta, noi
sintem siguri de toate cele ce am fost inva tati de El, deoarece se arata a se
indeplini in fapt tot ceea ce a spus El de mai inainte ca se va intimpla. ~i este
ceva propriu lui Dumnezeu de a spune ceva mai inainte de a se intimpla ~i ca
lucrul acela sa se arate intimplindu-se, a~a cum a fost spus de mai inainte.
savir~esc

25. Evr. 3, 1.

SFiNTUL JUSTJN. APOLOGIA INTIJA

33

Am putea, deci, sa ne oprim aici ~i sa nu mai adaugam nimic, socotind ca

cele ce cerem sint ni~te lucruri drepte ~i adevarate. Dar, deoarece ~tim ca nu
este ceva u~or ca un suflet stapinit de necuno~tinta sa se poata schimba
repede, de dragul de a convinge pe iubitorii de adevar, am preferat sa
adaugam cite ceva, bine ~tiind ca atunci cind adevarul se gase~te de fata,
este cu neputinta ca necuno~tinta sa nu se impra~tie.

XIII.
Nefiind, deci, atei, ca unii care veneram pe Creatorul acestui univers,
spunind, a~a precum am fost invatati, ca EI nu are trebuinta de jertfe
singeroase, de libatiuni ~i de tamiieri, noi II laudam, pe cit ne sta in putinta,
cu cuvinte de rugaciune ~i de multumita, pentru toate cele ce ni se ofera,
primind invatatura ca singura cinstire vrednica de El este aceea, ca cele ce
ne-au fost date de El spre hrana, sa nu Ie consumam prin foe, ci sa ni Ie
oferim noua ~i celor ce au trebuinta de ele, fiindu-I recunoscatori prin
adresarea de omagii ~i prin inaltarea de imne, pentru viata pe care ne-a dat-o,
pentru toate posibilitatile de a ne pastra sanatatea ~i deopotriva, pentru
calita tile lucrurilor ~i schimbarea anotimpurilor, ca ~i pentru a putea, prin
cererile pe care I Ie adresam, datorita credintei pe care 0 avem in EI, sa
ajungem la nemurire. ~i cine, oare, intreg fiind la minte, nu va marturisi
toate acestea? Noi va yom dovedi ca, pe buna dreptate cinstim pe Cel ce
a fost Invatatorul nostru cu privire la toate acestea ~i Care pentru aceasta
S-a nascut, Iisus Hristos, Cel rastignit sub Pontius Pilat, guvematorul din
Iudeea de pe vremea Caesarului Tiberius, care aflase ca acest Iisus Hristos a
fost Fiul adevaratului Dumnezeu, iar noi II a~ezam in rindul al doilea, precum ~i Duhul eel profetic, pe Care II socotim in rindul aI treilea. ~i aici
iese in e"identa pentru unii nebunia noastra, care ne imputa zicind ca dam
unui om rastignit locul aI doilea dupa Dumnezeul eel neschimbat, ve~nic ~i
Creatorul tuturor, necunoscind taina care se ascunde aici: taina direia va
indemnam sa-i dati atentie, in timp ce yom cauta sa v-a explicam.
XIV.
Va spunem de mai inainte sa va paziti, ca nu cumva demonii, pe care
noi ii acuzam de toate relele, sa va in~ele ~i sa va impiedice de a va ocupa,
in genere, ~i de a intelege cele spuse de catre noi (caci ei se lupta de a va
avea sclavi ~i slujitori ~i atit prin aratarile lor in visuri, cit ~i, iara~i, prin
viclenii magice cauta sa puna stapinire pe toti aceia care nu se striiduiesc
pentru mintuirea lor), a~a cum ~i noi, de indata ce am crezut Cuvintului,
am renuntat de a mai crede in aceia !?i urmam singurului Dumnezeu nenascut, prin FiuI. Noi, care odinioara gaseam placere in desfriu, imbriiti!?am

C 3 - Apologeti de limbii greaca

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

34

acum numai castitatea. Noi, care ne foloseam de mqte~ugurile magiei,

ne-am consacrat acum lui Dumnezeu celui bun ~i nenascut. Noi, care iubeam
mai mult decit orice veniturile de pe urma banilor ~i a mo~iilor, acum ~i
cele ce avem Ie aducem laolalta ~i imparta~im din ele pe tot cel ce are
nevoie. Noi, care ne uram ~i ne ucideam unii pe al~ii ~i care, in ceea ce prive~te pe cei de alt neam, din cauza obiceiurilor, nu injghebam nici macar
carnine comune, acum, d~pa aratarea in lume a lui Hristos, ducem acela~i
fel de via~a, ne rugam pentru vrajma~i, incercind sa convingem, pe cei ce
ne urasc pe nedrept, ca cei ce traiesc potrivit cu bunele precepte ale lui
Hristos pot nadajdui de la Dumnezeu, Stapinul tuturor, acelea~i recompense
ca ~i noi. Dar, pentru ca sa nu parem inaintea voastra ni~te sofi~ti, am socotit de bine ca, mai inainte de orice dovada, sa va amintim de unele din
inva~aturile lui Hristos Insu~i. ~i este treaba voastra, in cali tate a de impara~i
puternici in care va gasi~i, sa cerceta~idaca a~a am fost inva~a~i ~i a~a
inva~am ~i noi, cu adevarat, pe al~ii. Inva~aturile Lui sint scurte ~i concise:
caci El nu a fost un sofist, ci cuvintul Lui a fost puterea lui Dumnezeu.

xv.
Astfel, despre cump a tare , El a zis: "Cel ce cauta la 0 femeie, poftind-o,
a ~i savir~it adulterul in inima lui, inaintea lui Dumnezeu" 26. ~i a mai zis:
"Daca ochiul tau eel drept te scandalizeaza, smulge-l pe el; ca mai de folos
i~i este tie sa intri cu un singur ochi intru imparatia cerurilor, decit sa fii
trimis cu amindoi, in focul cel ve~nic" 2 7 De asemenea: "Cel ce ia in casatorie femeia repudiata de alt barbat savir~e~te adulterul" 28. ~i, "Sint unii,
care au fost facu~i eunuci de catre oameni; sint ~i al~ii, care s-au nascut
eunuci :~i sint ~i dintr-aceia care s-au facut eunuci pe ei in~i~i, pentru imparatia cerurilor; numai ca nu toti pot sa inteleaga aceasta" 29 Dupa cum cei
care, potrivit legii omene~ti, contracteaza 0 casatorie dubla sint ni~te
pacatp~i inaintea Invatatorului nostru, tot a~a ~i cei care cauta la 0 femeie,
poftind-o pe ea; a~a inch nu numai eel ce savir~qte adulterul in fapt este
indepartat de El, ci ~i eel ce inten~ioneaza sa savir~easca adulterul, deoarece
Dumnezeu cunoa~te atit faptele, cit ~i gindurile oamenilor. Mul~i barbati
~i multe femei, care au ajuns la virsta de ~asezeci sau ~aptezeci de ani ~i care
din pruncie au fost ucenici ai lui Hristos, au ramas cura~i, iar eu doresc sa
se arate in tot neamul oamenilor ni~te astfel de fiin~e. Pentru ce am mai
aminti aici de multimea nenumarata a celor ce ~i-au schimbat via~a lor de
desfriu, dnd au aflat de aceasta inva tatura? Caci Hristos nu a chemat la
26.
27.
28.
29.

Mt.
Mt.
Mt.
Mt.

5, 28.
5, 29; 18, 9; Me. 9-47.
5, 32; Le. 16,18.
19, 12, 11.

SFiNTULJUSllJN, APOLOGIA INTIJA

35

pocainta nici pe cei drepti ~i nici pe cei cumpatati, d pe cei nelegiuiti, pe

cei vido~i ~i pe cei nedrepti. EI a zis: "N-am venit sa chern pe cei drepti,
ci pe cei padto~i, la podinta" 30. Cad Parintele eel ceresc vrea mai degraba pocainta padtosului dedt pedepsirea lui. Despre datoria noastra de a
iubi pe toti, EI ne-a invatat urmatoarele: "Dad iubiti pe cei ce va iubesc pe
voi, ce lucru nou faceti? Cad ~i desfrinatii fac la fei. Dar Eu va spun vouii:
rugati-va pentru du~manii vo~tri ~i iubiti pe cei ce va urasc pe voi ~i binecuvintati pe cei ce va blesteama pe voi ~i rugati-va pentru cei ce vii necajesc
pe voi" 31. In legatura cu datoria noastrii de ada celor lipsiti ~i de a nu face
nimic spre slava noastrii de~arta, EI a zis: "Dati oricaruia va cere ~i nu
intoarceti spatele celui ce voie~te sa se imprumute" 32. Cad dad imprumutati pe acela de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce lucru nou faceti ? Lucrul
acesta ~i vame~ii il fac 33 Nu va adunati comori pe pamint, unde viermii ~i
rugina Ie strid ~i tilharii Ie sapa ~i Ie fura; d va adunati comori in ceruri,
unde nid viermii, nid rugina nu Ie strica34 Cad ce va folosi omul, de va
dobindi lumea intreagii ~i-~i va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in
schimb pentru sufletul sau? 35. Adunati-va, ded comori in ceruri, unde
nici viermii, nici rugina nu Ie strica" 36 ~i: "Fiti buni ~i milostivi, pre cum ~i
Parintele vostru este bun ~i milostiv37 , Care face sa rasara soarele Lui asupra
celor pacato~i ~i asupra celor drepti ~i asupra celor raps. Nu vii ingrijiti
de ce veti minca sau cu ce va veti imbraca; Oare nu valorati voi mai mult
dedt piisarile ~i animalele salhatice? Iar Dumnezeu Ie hrane~te pe ele.
Nu vii ingrijiti, ded, de ce veti minca sau cu ce va veti imbriica; cad ~tie
Piirintele vostru eel ceresc cii ave~i nevoie de aces tea. Cautati impiiriitia
cerurilor ~i toate acestea se vor adauga voua 39 Ciid acolo un de este comoara omului este ~i gindullui" 40. ~i: "sa nu faceti acestea, pentru a fi priviti
de oameni; iar de nu, platii nu veti avea de la Piirintele vostru, eel
din ceruri" 4 1
XVI.
Cele ce a spus in legatura cu datoria noastrii de a fi resemnati, indatoritori fatii de toti ~i blinzi, sint acestea: "celui ce te lovqte peste un obraz,
30. Mt. 9, 13; Le. 5, 32.
31. Mt. 5,44,46; Le. 6, 32.
32. Mt. 5,42,46; Le. 6, 30.
33. Le. 6, 34.
34. Mt. 6, 19-20.
35. Mt. 16,26.
36. Mt. 6, 20.
37. Le. 6, 36.
38. Mt. 5,45.
39. Mt. 6,25 urm. 31-33; Le. 12,22-24.
40. Le. 12,34.
41. Mt. 6, 1.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

36

intoaree-i-l ~i pe eelalalt ~i pe eel ee-~i ia haina, nu-l impiediea sa-~i ia ~i

mantaua42 . Cine se va minia, vinovat este foeului. Cine te va sili sa mergi eu
el 0 mila, urmeaza-l doua. Sa straluceasea faptele voastre bUlle inaintea
oamenilor, ea vazindu-Ie, sa admire pe Parintele vostru eel din eeruri"43.
Nu trebuie sa ne ridiciim impotriva nimanui ~i Dumnezeu nu vrea sa fim
ni~te imitatori ai eelor rai, ci ne-a indemnat ca, prin rabdare ~i blindete,
sa scoatem pe toti din ru~ine ~i din pofta eelor rele. Lucrul acesta il putem
dovedi ~i cu exemplele multora dintre aceia care mai inainte au trait printre
voi: din ni~te oameni violenti ~i tirani, ei s-au schimbat, fiind invin~i, fie
urmarind fermitatea vietii vecinilor lor, fie intelegind rabdarea eu totul
deosebita a tovara~ilor lor de eale, care Ie erau superiori din punetul aeesta
de vedere, fie incitati de raporturile de fiecare data cu ei. Iar in legatura cu
faptul de a nu jura citu~i de putin ~i de a spune intotdeauna adevarul, EI
ne-a poruncit astfel: "Sa nu va jurati citu~i de pu~in. Ci euvintul vostru sa
fie: da-da ~i nu-nu; caci ceea ee este mai mult decit aceasta este de la eel
rau" 44. ~i, cum ea numai lui Dumnezeu trebuie sa I ne inehinam, EI ne-a
indemnat, spunind: "Exista 0 foarte mare porunea: Domnului Dumnezeului
tau te vei inehina ~i Lui singur ti vei sluji, din toata inima ta ~i din toata
puterea ta: Domnului Dumnezeu, care te-a facut pe tine" 45 . Iar venind la
EI cineva ~i zicindu-I: "Invatatorule bun", i-a raspuns, zicind: "Nimeni nu
este bun, decit numai Dumnezeu, Cel ce a facut toate" 46 Cei ce nu se vor
gasi traind a~a cum EI a inva tat, sa cunoasca cum ca nu sin t cre~tini, chiar
dacii vor rosti cu gura inviitaturile lui Hristos. Ciici EI a spus cii se vor
mintui nu cei ce pur ~i simplu spun, ci cei ce ~i fac faptele euvenite. EI a
spus a~a: "Nu tot eel ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra in impiiriitia eerurilor, ci eel ee face voia Parintelui Meu care este in eeruri" 4 7 "Caci
eel ce asculta de Mine ~i face ceea ce spun Eu, asculta de Cel ee M-a trimis
pe Mine"48. ,,~i multi Imi vor zice: Doamne, Doamne, oare nu intru numele
Tau am mineat ~i am baut ~i am facut minuni ? ~i atunci Ie voi zice: Departati-va de la Mine, lucratori ai nelegiuirii"49."Atunci va fi plingerea ~i
scri~nirea dintilor, cind dreptii vor striiluci ea soarele, iar cei nedrepti vor fi
trimi~i in focul eel ve~nics 0 Ciici multi vor veni in numele Meu, pe dinafarii
42. Lc. 6, 29; Mt. 5, 39.
43. Mt. 5,22,41,16.
44. Mt. 5, 34,37.
45. Me. 12,29-30.
46. Me. 10,17-18; Lc. 18, 18-19.
47. Mt. 7,21.
48. Mt. 7,24; Le. 10, 16.
49.Mt.7,22-23;Le.13,26,28.
50. Mt. 13,42-43.

37

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

imbracati in piei de oaie, iar pe dinlauntru fiind lupi rapitori; din faptele lor
ii yeti cunoa~te. ~i orice porn care nu face roada buna se taie ~i in foe se
arunca" 5 1. Cerem, deci, ~i de la voi, sa pedepsiti pe aceia care nu traiesc
in conformitate cu invataturile Lui ~i care poarta numai numele de creJ.?tini.

XVII.
In ce privqte darile ~i impozitele fata de cei orinduiti de catre voi,
in scopul acesta, noi cautam pretutindeni ~i mai inainte de toti sa ni Ie
platim, a~a cum am fost inva tati de E1. Caci, in vremea aceea, apropiindu-se
unii de El, L-au intrebat, daca trebuie sa se plateasca dari Cezarului. ~i El
le-a raspuns: "Spuneti-Mi, ce imagine are gravata pe ea moneda ?". Iar aceia
au zis: "A Cezarului". ~i iara~i le-a zis lor: "Dati, deci Cezarului cele ce sint
ale Cezarului ~i lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu" 52. Pentru
aceasta noi ne inchinam numai lui Dumnezeu, iar voua, pe Iinga toate
celelalte, bucurindu-ne, slujim, marturisind ca voi sinteti imparatii ~i conducatorii oamenilor ~i ne rugam ca, dimpreuna cu puterea imparateasca,
sa va aratati a avea ~i 0 judecata inteleapta. Iar daca, cu to ate rugaciunile
noastre ~i cu aducerea la iveala a tuturor acestora, voi yeti ramine nepasatori,
noi nu yom fi pagubiti cu nimic, crezind, ba chiar fiind incredintati ca
fiecare, dupa masura faptelor lui, va primi pedeapsa prin focul eel vqnic ~i
ca i se va cere socoteala de Dumnezeu, dupa masura puterilor cu care a
fost daruit, a~a cum Hristos ne-a aratat, zicind: "De la acela caruia Dumnezeu i-a dat mai mult, mai mult i se va cere" 5 3

XVIII.
Priviti la savir~irea din viata a fiecaruia dintre imparatii care au fost:
el au murit de moartea care este comuna tuturor. Daca moartea ar duce
la nesimtire, ea ar fi un avantaj pentru toti cei nedrepti. Dar, intrucit ~i
simtamintul Ie ramine tuturor celor ce au trait, ~i pedeapsa cea ve~nica ii
a~teapta, nu neglijati de a fi convin~i ~i de a crede ca acestea sint adevarate.
Invocarile mortilor pentru aflarea adevarului, cercetarea trupurilor copiilor
morti nevinovati, evocarea sufletelor oamenilor ~i cei numiti de catre magi
trimitatori de vise impreuna cu asistentii lor, ca ~i toate cele ce se fac de
catre cei ce cunosc acestea, sa va convinga ca sufletele, ~i dupa moarte,.
sint in simtire. Ginditi-va, apoi, la oamenii aceia cuprin~i ~i scuturati de
sufletele celor morti, carora toti Ie zic demonizati !ji furio!ji, la a!ja-numitele
oracole de la voi: allui Amfiloch, al Dodonei !ji al Pythiei !ji la toate celelalte
51. Mt. 7, 15-16, 19.
52. Mt. 22, 17-22; Le. 20, 21,26.
53. Lc. 12, 48.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

38

de felul acestora ~i la invataturile scriitorilor: Empedocles, Pytagora, Platon

~i Socrates, la groapa despre care vorbe~te Homer ~i la coborirea lui Ulysse
ca sa vada aceste mistere, precum ~i la alte lucruri de felul acestora, despre
care au vorbit altii. ~i primiti-ne ~i pe noi, deopotriva ca pe aceia, intrudt
noi credem in Dumnezeu nu mai putin, ci mult mai mult dedt ei ~i a~teptam
ca mortii care au fost ingropati in pamint, sa-~i reia din nou trupurile lor,
socotind ca nimic nu este cu neputinta la Dumnezeu.

XIX.
Pentru cine ar cauta sa inteleaga, ce i soar puteaparea mai de necrezut
dedt ca, daca noi nu am exista in trup, i-ar zice cineva ca, dintr-o mica
picatura de sperma omeneasca ar putea sa se formeze oase ~i nervi ~i carne,
a~a cum Ie vedem laolalta in corpul omenesc? Sa ne folosim de 0 ipoteza:
daca cineva v-ar spune, voua, care nu ati fi a~a cum sinteti ~i nici nu ati
face parte dintre oameni - aratindu-va saminta omeneasca ~i imaginea
desemnata a unui om - ~i asigurindu-va ca omul a luat fiinta din saminta,
mai inainte de a se intimpla aceasta, ati crede? Nimeni nu ar indrazni sa
spuna ceva impotriva. In acela~i chip, deci, pentru ca voi nu ati vazut inca
pe nimeni inviat, voi nu credeti in inviere. Dar, dupa cum la inceput nu ati
crezut ca este cu putinta ca, dintr-o mica picatura sa fiti a~a cum sinteti
~i totu~i vedeti ca ati devenit, socotiti ca tot in acela~i chip, trupurile
omenqti desfadndu-se ~i impra~tiindu-se in pamint intocmai ca ni~te
seminte, la timpul cuvenit, prin porunca lui Dumnezeu nu este cu neputinta
sa invieze ~i sa se imbrace in nestricaciune S4 Despre ce putere vrednica de
Dumnezeu vorbesc aceia care spun ca fiecare lucru trebuie sa se intoarca
la acelea din care a luat fiinta ~i ca impotriva acestui fapt nimeni altcineva,
nici chiar Dumnezeu nu poate sa faca nimic, noi nu putem spune. Dar
observam ca ei nu ar fi crezut ca este cu putinta sa devina vreodata a~a nid
ei ~i nid lumea intreaga ~i din care vad ca s-au facut toate. ~i, este mai bine
de a crede cele ce depa~esc natura noastra ~i puterea omeneasca, dedt a
ramine necredincio~i ca altii, deoarece ~i Invatatorul nostru, Iisus Hristos,
~tim cii azis:"Cele cu neputinta la oameni, sint cu putintalaDumnezeu" 55.
~i tot El a spus: "Nu va temeti de cei ce va udd pe voi, iar dupa aceasta,
nu pot sa va mai faca nimic; temeti-va de Acela care, dupa moarte, poate sa
va arunce in gheena ~i sufletul ~i trupul" S6 Iar gheena este un loc in care
urmeaza sa fie chinuiti cei ce au trait in chip nedrept ~i care n-au crezut ca
se vor intimpla toate acestea, dte ne-a invatat prin Hristos.
54. I Cor. 15,53.
55.Mt.19,26;Me.l0,27;Le.18,27.
56. Le. 12,4-5; Mt. 10,28.

SPINTUL IUSTlN, APOLOGIA INTIIA

39

XX.
Atit Sibylla S 7, dt ~i Hystaspe 58 , au spus ca. consumarea celor coruptibile se va face prin foc. Filozofii a~a-numiti stoici invata ca Insu~i Dumnezeu se va dizolva in foc ~i ea dupa schimbarea aceasta, lumea va rena~te
din nou. Noi, insa intelegem ca Dumnezeu, Facatorul tuturor este cu totul
mai presus de cele schimbatoare. Deci, daca noi spunem anumite lucruri la
fel cu acelea spuse de poetii ~i filozofii cei cinstiti de voi, iar altele in chip
mult mai maret ~i mai dumnezeiesc dedt ei ~i sintem singurii care aducem
dovezi in sensul acesta, atunci pentru ce sintem uTiti, in chip nedrept, de
toti ? Cad atund dnd zicem ca toate au fost puse in ordine ~i facute de
catre Dumnezeu, noi parem ca sustinem invatatura lui Platon; iar dnd
spunem ca va fi 0 conflagratiune universala, noi parem ca sustinem invatatura stoicilor; dnd spunem ca sufletele celor nedrepti, gasindu-se ~i dupa
moarte in simtire, sint pedepsite ~i ca sufletele celor drepti, eliberate de
pedepse, due 0 viata fericita, noi ne infati~am a fi de acord cu cele ce spun
poetii ~i filozofii vo~tri, iar atunci dnd spunem ca nu trebuie sa ne inchinam
unor lucruri facute de miinile omene~ti, noi nu facem altceva dedt sa
exprimam cele rostite de catre comicul Menandru ~i de cei ce au grait la fel
cu el. Ei au declarat cu totii, cum ca Creatorul este mai mare dedt aptura
creata de El.
XXI.
Cind spunem ca ~i Cuvintul, Care este primul-nascutal lui Dumnezeu,
Iisus Hristos, Invatatorul nostru, S-a nascut pe pamint fara de amestec
trupesc ~i ca Acesta, dupa ce a fost rastignit ~i a murit ~i dupa ce a inviat,
S-a inaltat la cer, noi nu aducem nimic nou in comparatie cu cele ce se spun
la voi despre a~a-zi~ii fii ai lui Zeus. Voi ~titi destul de bine despre dti fii
ai lui Zeus vorbesc ~criitorii eei mai onorati de la voi. Ei vorbese despre
Hermes, cuvintul cel tilcuitor al lui Zeus ~i inva tatorul tuturor; despre
Asclepios, care a fost ~i medic ~i care, lovit de trasnet, s-a ridicat la cer;
despre Dionysos, care a fost sfi~iat in bucati; despre H~racles care, ca sa
scape de chin uri , s-a aruncat pe sine insu~i in foe; despre Dioscuri, fiii Ledei,
despre Perseu, fiul Danaei ~i despre Bellerofon, eel de pe calul Pegas, care
era dintre oameni. Ce yom mai spune despre Ariadna ~i despre ceilalti
57. Sibylla, 0 profeteasa antica. Vezi Platon,Phaedr. 244 B.
58. Hystaspe a fost fiul lui Arsames ~i tatal lui Darius I. Fa.cea parte din casa regal a
persana a Achaemenizilor. In afar a de Darius I, el a mai avut doi fii: pe Artabanus ~i
Artanes. Ammianus Marcellinus face din el un ~ef al magicieniIor, aratind ca el a studiat
arta magiei la brahmanii din India. Numele lui apare de mai multe ori in inscriptiile
de la Persepolis.

40

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

asemenea ei, care se zice ca au fost transformati in astre? .~i ce yom mai
spune despre imparatii care mor la voi ~i pe care pretindeti sa-i faceti
nemuritori, adudnd de fata pe cineva, care sa spuna, sub stare de juramint,
ca a vazut pe cezarul, care ardea pe rug, ridicindu-se din foe la cer? Cit
prive~te faptele care se istorisesc pe seama fiecaruia dintre a~a-zi~ii fii ai lui
Zeus, .pentru cei care ~tiu de ele, nici nu mai este nevoie sa Ie spun; voi
spune numai ca ele au fost puse in scris pentru coruperea ~i pervertirea celor
ce se instruiesc: caci toti socotesc ca este ceva bun a fi imitatori ai zeilor.
Departe de sufletul eel intelept 0 astfel de idee despre zei, ca, buna-oara,
insu~i Zeus, stapinul ~i creatorul tuturor, sa fie, dupa cum s.e spune, paricid
~i fiu de paricid ~i invins de dragostea unor urite ~i ru~inoase placeri, sa se
ridice asupra lui Ganymede ~i a multor femei adultere ~i sa accepte ca
proprii lui copii sa faca ni~te lucruri asemanatoare. Dar, a~a cum am spus
mai inainte (cf. cap. V, 2),demonii cei rai au facut acestea. Noi, insa, am fost
invatati ca se vor bucura de nemurire numai cei ce traiesc in cuvio~ie ~i in
chip virtuos in apropierea lui Dumnezeu ~i ca cei ce traiesc in nedreptate
~i nu-~i schimba felul de viata, credem ca vor fi pedepsiti in focul eel ve~nic.

XXII.
Fiul lui Dumnezeu, Cel ce se nume~te lisus, daca in chip comun nu ar
fi fost dedt numai un simplu om, ar merita, pentru intelepciunea Lui, sa
fie numit Fiu al lui Dumnezeu. Caci toti scriitorii numesc pe Dumnezeu
Parintele oamenilor ~i al zeilor. lar daca ~i in chip deosebit, pe linga na~terea
Lui comuna, noi spunem ca EI S-a nascut din Dumnezeu, ca Cuvint al lui
Dumnezeu (a~a cum am aratat mai inainte) (cf. cap. XXI, 1), lucrul acesta
este ceva comun ~i lui Hermes, pe care voi il numiti cuvintul ~i mesagerullui
Dumnezeu. Daca va obiecta cineva cii EI a fost rastignit, ~i lucrul acesta este
comun fiilor lui Zeus enumerati mai inainte, care au avut, dupa voi de
patimit. Se istorise~te ca patimirile mortii acelora nu au fost asemanatoare,
ci diferite; inch nici in ce prive~te identitatea patimirii, patimirea Lui nu
pare sa fi fost mai mica. Dimpotriva, a~a cum am fagaduit (cf. cap. XIII),
in continuarea acestui cuvint al nostru, yom dovedi ca a fost superioara, ba,
ceva mai mult, s-a ~i dovedit lucrul acesta, deoarece ceea ce este superior
se arata din fapte. lar dad spunem ca S-a nascut dintr-o Fecioara ~i lucrul
acesta sa fie pentru voi ceva comun cu Perseu. lar cind spunem ca, in fine,
EI a vindecat ~chiopi, paralitici ~i infirmi din na~tere ~i d a inviat mortii
~i acestea Ie spunem ca fiind asemanatoare cu cele ce graiti voi ca s-au
savir~it de catre Asclepios.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

41

XXIII.
Pentru ca ~i acest Iucru sa va fie voua liimurit, anume ca toate cele
ce spun em ~i pe care Ie-am aflat de Ia Hristos ~i de la profetii care L-au
precedat sint singurele adevarate ~i mai vechi decit toti scriitorii care au
fost vreodata, noi nu va cerem sa Ie acceptati pentru ca am spune ceea ce
spun ~i ei, ci pentru ca spunem adevaruI: Iisus Hristos singur este propriu-zis
Fiul lui Dumnezeu, Cuvintul Sau, Primul Sau Nascut ~i Puterea Sa ~i S-a
facut om prin vointa Sa, invatindu-ne acestea, in vederea s.chimbarii ~i
ridicarii neamului omenesc; ~i mai inainte ca EI sa apara om intre oameni,
sub influenta demonilor celor rai despre care am vorbit mai inainte (cf.
cap. V; XXI), unii,prin mijlocirea poetilor, au ajuns sa infa ti~eze ca realita ti
fabulele inventate de ei, in acela~i chip in care au pus la cale zvonuri
calomnioase ~i impioase impotriva noastra, pentru care nu au nici un martor
~i nici 0 dovada. ~i Iucrul acesta noi voim sa-I dam pe fata acum.
XXIV.
Mai intii, voim sa aratam ca, de~i spunem acelea~i Iucruri pe care Ie
spun ellenii, noi singuri sintem uriti pentru numele lui Hristos ~i, nesavir~ind
nici 0 ne dreptate , sintem uci~i ca ni~te pacat~i, in timp ce altii, prin alte
Iocuri, adora arborii ~i riurile, ~oarecii, pisicile ~i crocodilii ~i multe alte
animale necuvintatoare ~i nu acelea~i sint adorate de catre toti, ci tot
altele prin fie care parte, a~a inch cu totii sint impio~i unii fata de altii,
prin faptul cii nu toti adora acelea~i Iucruri. Singurul Iucru pe care ni-I
puteti imputa este acela ca noi nu adoram aceia~i zei cu voi ~i ca nit aducem
pe mormintele mortilor Iibatiuni, grasime de animale, cununi ~i jertfe.
~i, cum ca acelea~i lucruri sint socotite Ia unii zei, Ia unii animale, iar Ia
unii victime, voi 0 ~titi destul de bine.
XXV.
In al doilea rind, din tot neamul oamenilor, noi singuri, care ado ram
odinioara pe Dionysos, fiul Semelei ~i pe ApolIon, fiul Latonei, ale caror
fapte pe care Ie-au facut impotriva naturii este 0 ru~ine chiar de a Ie aminti;
care adoram pe Persefona ~i pe Afrodita, cele cuprinse de patima fata de
Adonis, ale caror mistere voi Ie sarbatoriti, sau pe Asclepios sau pe vreun
altul dintre ceilalti a~a-zi~i zei, de~i ne amenintati cu moartea, noi i-am
dispretuit pentru Iisus Hristos ~i ne-am consacrat Dumnezeului celui nenascut ~i mai presus de patimi, Care sintem incredintati cii nu s-a napustit
cu atitare de pofte nici asupra Antiopei sau asupra altor femei, nici asupra
lui Ganymede; Care n-a avut nici 0 data nevoie de ajutorullui Thetis pentru

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

42

a se elibera de gigantul acela cu 0 suta de brate ~i nici nu s-a gindit ca, in

schimbul acestui serviciu, Achille, fiul lui Thetis, sa poata nimici multime
multa de elleni pentru concubina lui, Briseis. Noi deplingem pe cei ce cred
in asemenea fabule ~i ~tim cii nascocitorii lor nu sint altii dedt demonii.

XXVI.
In al treilea rind, observam cii ~i dupa inaltarea lui Hristos la cer,
demonii au scos la iveala pe anumiti oameni, care au spus despre ei cii sint
zei ~i care nu numai cii nu au fost prigoniti de voi, ci dimpotriva au fost invredniciti ~i de onoruri. Astfel, un oarecare Simon Samariteanul, din satul
care se cheama Gitthon, care in vremea Cezarului Claudiu, cu ajutorul
demonilor, a savir~it minuni de magie in cetatea voastra imparateasca,
Roma, a fost socotit drept zeu ~i a fost cinstit de catre voi cu 0 statuie,
care i s-a ridicat pe 0 insula din riul Tibru, dintre cele doua poduri, avind
pe ea sapata, in limba latina, inscriptia aceasta: SIMONI DEO SANCTO s 9.
~i aproape toti samaritenii, ba chiar ~i unii de alte nationalitati, il adora,
recunosdndu-l ca cea dintii divinitate a lor ~i i se inchina; iar despre 0
oarecare Elena, care-l insotea pretutindeni in vremea aceea ~i care, mai
inainte traise intr-un loc de prostitutie, s-a spus ca este prima lui notiune.
Un altul, Menandru, ~i el deopotriva samaritean, de fel din satul Cappareteea,
devenind ~i el ucenicul lui Simon, ~tim cii pe dnd se gasea la Antioh~a,
cu ajutorul demonilor care lucrau prin el, a in~elat pe multi prin diferite
mqte~ugiri magice, ciiutind sa convinga pe adeptii lui cii nu vor muri 60 ;
chiar ~i astazi mai sint unii dintre aceia ai lui, care marturisesc lucrul acesta.
Tot a~a, un o are care Marcion din Pont, care incii ~i astazi mai invata pe
adeptii lui, socote~te ca exista un alt Dumnezeu mai mare dedt DumnezeuCreatorul. Acesta, cu ajutorul demonilor, a facut pe multi oameni, de toate
neamurile, sa spuml lucruri defaimatoare ~i sa tagaduiascii pe Dumnezeu,
Creatorul universului, marturisind ca un alt Dumnezeu, care este mai mare,
a facut lucruri ~i mai mari dedt Acesta. Toti cei care imparta~esc parerile
acestora, a~a cum am spus 6 I, se numesc cre~tini, tot a~a cum, cu toata
deosebirea sistemelor filozofice pe care Ie profeseaza, numele de filozofi
este dat tuturor celor ce se ocupa cu filozofia 62 Daca ei sa vir~esc ~i acele
lucruri urite ~i de domeniul basmului, ca: stingerea luminilor in cadrul
adunarilor lor ~i impreunarile ru~inoase ~i mincarile de came omeneasca,
59. Cfo Eusebiu, Hist. Eccl., II, XIII, 3-4.
600 Cf. Eusebiu, Histo Ecclo, III, XXVI, 30
61. A se vedea mai sus, capito VII, 3.
62. Cf. Eusebiu, Histo Ecclo IV, XI, 90

SF'iNTUL IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

43

noi nu cunoa~tem; insa ca ei nu sint prigoniti ~i nici uci~i de voi, nici macar
pentru invataturile lor, aceasta 0 ~tim prea bine. De altfel, noi am alcatuit
o lucrare asupra tuturor ereziilor care au fost vreodata. Daca vreti sa 0 cititi,
v-a tinem de dispozitie.
XXVII.
Intrucit ne prive~te pe noi, pentru a nu savir~i nici 0 nedreptate ~i nici
o impietate, noi am fost inva tati ca a expune, adica a parasi pe cop ii, este
un obicei al celor rai; mai intii, pentru ca aproape pe toti ace~tia ii vedem
indrumati catre prostitutie - nu numai pe fete, ci ~i pe baieti - ~i, a~a cum
se spune despre cei vechi ca hraneau cirezile de boi sau turmele de capre ~i
de oi, sau hergheliile de cai de pa~une, tot a~a ~i acum sint crescuti copiii,
spre a fi folositi numai la desfrinare ~i ca la toate popoarele se gasesc,
deopotriva, multime de femei, de fiinte cu sexul nedeterminat, sau de
fapturi infame, care se ocupa cu sacrilegiul acesta. Iar voi, in loc sa stirpiti
din lumea voastra ni~te asemenea creaturi, luati de la ele pIa ti, tribute ~i
impozite. ~i, printre ace~tia de care se folose~te cineva spre impreunare
neingaduita, lipsita de pietate ~i necurata, nu este exclus sa se gaseasca
vreun copil, vreo rudenie sau vreun frate al sau. Altii i~i prostitueaza pe
in~i~i copiii ~i sotiile lor ~i se mutileaza in chip public in vederea prostitutiei
~i iau in felul acesta parte la misterele Mamei zeilor. Fiecaruia dintre cei
socotiti zei de catre voi, i se da drept atribut marele ~i misteriosul simbol al
~arpelui. ~i cele savir~ite ~i cinstite in chip public de catre voi, ne acuzati pe
noi ca Ie-am savir~it, cu luminile stinse ~i cufundati in intuneric. Dar aceste
acuzatii, in masura in care noi sintem nevinovati de a savir~i asemenea
lucruri, nu ne aduc nici 0 paguba, ci dimpotriva, ele pagubesc pe cei ce Ie
savir~esc ~i care aduc marturii mincinoase impotriva noastra.
XXVIII.
La noi conducatorul de capetenie al demonilor celor rai se numqte
~arpe ~i satan ~i diavol, a~a cum yeti putea afla ~i din scrierile noastre, daca
Ie Yeti cerceta. Despre el, Hristos a prezis ca va fi trimis in foe, impreuna cu
o~tirea lui ~i cu oamenii care-l urmeaza, pentru a fi pedepsiti in veacul cel
nesfir~it63. Rabdarea lui Dumnezeu de a nu face inca lucrul acesta a avut
in vedere neamul omenesc. Caci Dumnezeu ~tie de mai inainte pe cei ce vor
urma sa se mintuiasca prin pocainta ~i pe cei ce nu vor face aceasta, chiar
daca acqtia din urma inca nu s-au nascut. EI a fa cut, dintru inceput neamul
omenesc inteligent ~i capabil de a alege, in chip liber, adevarul ~i binele,
63. Mt. 25,41.

44

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

inclt nimenea dintre oameni nu va avea cuvint de scuza inaintea lui Dumnezeu64 ; caci ei au fost creati cu puterea de a rationa ~i de a considera in
adincul lor lucrurile. Iar daca cineva nu crede ca Dumnezeu se ingrije~te de
aces tea, unul ca acesta inseamna ca, folosindu-se de me~te~ugul vorbirii, sau
va marturisi ca Dumnezeu nu exista, sau ca, daca exista, EI se bucura de
la natura de rautate, sau ca ramine insensibil ca 0 piatra, d. in fond virtutea
~i rautatea nu sint nimic ~i ca numai oamenii au parerea ca acestea sint sau
bune, sau rele: ceea ce constituie cea mai mare impietate ~i nedreptate.

XXIX.
~i iara~i, a! doilea motiv pentru care noi nu expunem, adica nu abandonam copiii, este acela ca nu eumva vreunul dintre aee~tia, nefiind luat sa
fie creseut de cine va, sa moara ~i, in felul aeesta sa fim ~i uciga~i. Dar, daca
principia! noi nu ne easatorim dedt cu seopul de a crqte eopii, in cazul dnd
noi renuntam la easatorie, faeem aceasta cu scopul de a ne infrina eu desavir~ire. ~i iata ca unul dintre ai no~tri, pentru ea sa va convinga cum ca la
noi, impreunarea ru~inoasa nu eonstituie 0 taina, a prezentat 0 eerere,
in seris, guvernatorului Felix al Alexandriei, ca sa ingaduie unui medic sa-i
extirpeze organele genitale; caci medicii de acolo spuneau ea rara autoriza tia
guvernatorului nu Ie era ingaduit sa faca aceasta. Intrudt Felix, insa, nu a
voit dtu~i de putin sa aprobe aceasta cerere, tinarul raminind pe pozitia lui,
s-a multumit cu marturia con~tiintei lui ~i a celor ce imparta~eau credinta
lui. ~i soeotim ea nu este ceva absurd sa amintim aici ~i de Antinous 6S , care
a murit de eurind ~i pe care toti, de teama, au inceput sa-l adore ca pe un
zeu, cu toate ea ~tiau cine era ~i de unde venea.
XXX.
Dar pentru ea cineva, opunindu-se noua, sa nu ziea: ee impiediea pe
a~a-numitul Hristos de la voi, ea, fiind ~i El om dintre oameni, sa fi savir~it
cu ajutorul me~te~ugului magic minunile despre care este yorba ~i, pentru
aceasta, sa vi se para ca este Fiul lui Dumnezeu ? La acestea yom raspunde,
64. Rom. 1,21.
65. Antinous a fost un tinar de origine umila, nascut in Bithynia, care, din cauza
frumuse~ii lui, a fost luat de imparatul Hadrian, ca paj al sau, tinindu-l continuu pe linga
sine. Pe cind Hadrian se gasea intr-una din calatoriile sale in Egipt, Antinous, scaldindu-se
in Nil, s-a inecat, in anul 122. Jalea lui Hadrian nu a cunoscut margini. Ca urmare,
localitatea Besa din Thebaida (Egipt), linga care se inecase Antinous a primit numele
de Antinopolis. EI a fost trecut in numarul zeilor ~i is-au ridicat temple in Egipt ~i
Grecia, precum ~i statui in diferite par~i ale imperiului roman. De asemenea, un mare
numar de lucrari de arta au fost executate in cinstea lui. Dupa Dion Casso (LXIX, 11),
moartea lui Antinous a constituit 0 era in istoria artei vechi.

SPiNTUL IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

45

nu dind crezare celor ce vorbesc despre ele, ci lasindu-ne incredintati, in chip

necesar, de cei ce Ie-au profetit, mai inainte ca ele sa se intimple, pentru ca
vedem eu in!ji!ji ochii nO!jtri, cele ce s-au intimplat !ji cele ee se intimpla,
intocmai precum au fost profetite. Iar dovada aceasta, a!ja cum credem, vi se
va parea !ji voua cit se poate de mare !ji de adevarata.

XXXI.
Printre iudei, unii oameni au fost profeti ai lui Dumnezeu, prin care
Duhul eel profetie a vestit de mai inainte de a fi, eele ee urmau sa fie. t;ii
profetiile acestora, regii de pe vremuri ai iudeilor dobindindu-Ie, Ie-au
pastrat eu multa grija, a!ja cum au fost spuse, atunci cind au fost profetite,
in limba lor ebraicii deosebita, in ni!jte ciirti alcatuite de in!ji!ji aee!jti profeti.
Cind Ptolomeu, imparatul Egiptului, aleatuind 0 bibliotecii !ji ciiutind sa
adune in ea serierile tuturor oamenilor, a fost informat !ji de profetiile
aeestea, a trimis soli la lrod, regele de atunci al iudeilor, cerindu-i sa-i trimita
eartile profetilor. t;ii regele Irod i le-a trimis, serise in limba lor ebraicii,
amintita mai inainte. Dar, deoarece egiptenilor nu Ie erau cunoseute eele
serise in ele, Ptolomeu a eerut din nou sa i se trimita nio\ite oameni care sa Ie
tradudi pe acestea in limba ellena. Facindu-se aeeasta, cartile au ramas !ji
la egipteni, pina in ziua de astazi !ji se gasesc pretutindeni la toti iudeii, care,
dqi Ie citesc, nu inteleg eele spuse in ele, ci ne socotese pe noi dU!jmani !ji
vrajma!ji ai lor !ji intocmai ca !ji voi ne ucid !ji ne ehinuiesc ori de cite ori pot,
a!ja cum puteti voi in!jiva sa va convingeti. As tfel , in razboiul iudaie ee a
avut loe de eurind, Barcochebas, condueatorul revoltei iudeilor, numai pe
cre~tinia poruncit sa-i supuna la cele mai erunte pedepse, daca nu vor
tagadui !ji nu vor defaima pe Iisus Hristos 66 Dar, in eartile profetilor noi
gasim propovaduit demaiinainte.calisus.Hristosul nostru, va veni,
nascindu-Se dintr-o fecioara, cii va ajunge la virsta barbatiei !ji va vindeea
toata boala !ji toata slabiciunea67 , ca va invia mortii !ji cii prigonit, deseonsiderat !ji rastignit, va muri, ea va invia !ji Se va inalta la eeruri, cii va fi !ji Se
va numiFiu al lui Dumnezeu, ea unii vor fi trimi!ji de EI sa propovaduiasea
aces tea la tot neamul omenese o\ii ca oamenii cei dintre neamuri vor fi aceia
care vor erede mai degraba in El. t;ii aceste profetii s-au facut uneori cu dnd
mii de ani mai inainte de aratarea Lui, alteori eu trei mii de ani, alteori cu
doua mii de ani !ji iara!ji alteori eu 0 mie sau opt sute de ani; cad profetii
s-au suecedat unii dupa altii, de-a lungul generatiilor.
66. Cf. Eusebiu, Hist. Eccl., I, VIII, 4.
67.Mt. 4, 23;9, 35; 10,1.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

46

XXXII.
Deci Moisi, care a fost eel dintii dintre profeti, a spus literalmente
acestea: "Nu va lipsi conducator din Iuda, nici indrumator din coapsele
lui, pina ce va veni Acela, Caruia I s-a rezervat; ~i EI va fi a~teptarea neamurilor, Care va lega de vita de vie asinul Sau, spalind in singe de strugure imbracamintea Sa" 68. Este, deci, treaba voastra de a cerceta cu exactitate ~i de a
afla pina cind a fost printre iudei conducator ~i rege unul dintre ei. Aceasta
s-a intimplat pina la aratarea lui Iisus Hristos, Invatatorul nostru ~i Tilcuitorul profetiilor celor uitate, a~a cum s-a prezis de catre dumnezeiescul Duh
Sfint profetic, prin Moisi, ca nu va lipsi conducator dintre iudei, pina cind
va veni Acela, Caruia I s-a rezervat regatul. Iuda este stramo~ul iudeilor,
de la care iudeii ~i-au primit ~i numele. Iar voi, dupa aratarea Lui, care a avut
loc, nu numai ca ati imparatit asupra iudeilor, ci ati pus stapinire ~i pe
intregul lor pamint. Cuvintele: "EI va fi a~teptarea neamurilor" vor sa
arate ca oamenii de toate neamurile vor a~tepta ca EI sa vina iara~i, ceea ce
puteti vedea cu ochii vo~tri ca se intimpla ~i puteti sa va convingeti in fapt:
caei oamenii de toate neamurile a~teapta pe Cel ce a fost rastignit in Iudeea,
dupa care, indata, pamintul iudeilor fiind cucerit de voi cu armele, a ajuns in
stapinirea voastra. Iar cuvintele: "Care va lega de vita de vie asinul sau,
spalind in singe de strugure imbracamintea sa" au fost un simbollamuritor
de cele ce aveau sa se intimple lui Hristos ~i de cele ce aveau sa fie fa cute de
El insu~i. Cclci un minz de asina se gasea la intrarea intr-un sat, legat de 0
vita de vie ~i pe acesta a poruneit atunei cunoscutilor Lui ca sa I-I aduca ~i
aducindu-I-I, suindu-Se pe el a stat, ~i a~a a intrat in Ierusalim 69 , un de se
gasea eel mai mare templu ai iudeilor, care, dupa aceea a fost distrus de voi;
~i dupa aceasta a fost rastignit, pentru ca sa se implineasca restul profetiei.
Caei cuvintele: "spalind in singe de strugure imbracamintea Sa" au fost
vestitoare de mai inainte ale patimirii pe care avea sa 0 sufere, cura tind prin
singe pe cei ce ave au sa creada in E1. Caci "imbracamintea" despre care
vorbe~te Duhul eel dumnezeiesc, prin profetul, sint oamenii care cred in
EI, in care locuie~te saminta cea de la Dumnezeu-Cuvintul. Cuvintele "singe
de strugure" vor sa insemne ca Cel ce avea sa vina va avea singe, dar nu din
saminta omeneasca, ci din puterea dumnezeiasca. Cea dintii putere dupa
Parintele tuturor ~i Stapinul Dumnezeu, este Fiul ~i Cuvintul Luj70 . Despre
modul in care Acesta S-a intrupat ~i S-a facut om, va vom spune in cele
ce urmeaza. Caci dupa cum singele vitei de vie nu I-a facut omul, ci Dumne68. Fac. 49,10-11.
69. Mt. 21, 1 urm.
70. In. 1,4.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

41

zeu, tot a:;;a a aratat ca :;;i singele acesta nu s-a facut din saminta omeneasca,
ci din puterea lui Dumnezeu, a:;;a cum am spus mai inainte, Un alt profet,
Isaia, profetizind acela:;;i lucru cu alte cuvinte, a zis astfel: "Rasari-va 0 stea
din Jacob :;;i 0 floare se va ridica din radacina lui lessei; :;;i neamurile vor
nadajdui in bratul Lui" 71 Steaua cea stralucitoare care a rasarit :;;i fIoarea
care s-a ridicat din radacina lui lessei, este acest Hristos. EI S-a nascut,
prin puterea lui Dumnezeu, dintr-o fecioara, care se tragea din saminta lui
lacob, eel ce a fost parintele lui luda, care, a:;;a cum am vazut, a fost
stramo:;;ul iudeilor. Cit prive:;;te pe lessei, care de-a lungul generatiilor a fost
fiul lui Iacob :;;i al lui luda, el a fost, la rindullui, protoparintele lui Hristos.
XXXIII.
~i, iara:;;i, ascultati acum cum s-a profetit de catre Isaia ca EI Se va
na:;;te dintr-o fecioara. S-a spus a:;;a: "lata, Fecioara in pintece va lua :;;i va
na:;;te Fiu :;;i-I vor da Lui numele "Dumnezeu cu noi" 72. Caci cele socotite
de catre oameni de necrezut :;;i cu neputinta, pe acestea Dumnezeu le-a
vestit de mai inainte, prin Duhul eel profetic ca se vor intimpla, in a:;;a fel
ca, atunci dnd se vor intimpla sa nu fie necrezute, ci sa fie crezute prin
faptul ca ele au fost spuse de mai inainte 73. Pentru ca nu cumva unii care nu
inteleg profetia aratata, sa ne repro:;;eze noua, ceea ce noi in:;;ine am
repro:;;at poetilor, care spun ca Zeus s-a napustit asupra femeilor impins de
placerile afrodisiace, yom incerca sa lamurim aceste cuvinte. Cuvintele "lata
Fecioara in pintece va lua", nu inseamna ca Fecioara va concepe ca urmare
a unei impreunari omene:;;ti; caci daca ar fi avut loc 0 impreunare omeneasc;:a,
cu ori:;;icine, ea nu ar fi mai fost fecioara; ci puterea lui Dumne:i\,eu venind
asupra Fecioarei 0 a umbrit 74 :;;i a facut-o, de:;;i era fecioara, sa poarte in
pintece. lar ingerul, care a fost trimis de Dumnezeu, in vremea aceea, i-a
binevestit ei, zidnd: "lata, vei concepe in pintece de la Duhul Sfint :;;i vei
na~te un Fiu, care se va chema Fiu al CeluiPrea Inalt :;;i-I vei pune numele
lisus, caci EI va mintui pe poporul Lui de pacatele lui" 75, a:;;a cum ne-au
inva tat despre Mintuitorul nostru Iisus Hristos cei ce ne-au pastrat toate
memoriile in legatura cu EI :;;i carora am crezut, deoarece Duhul eel profetic
a amintit :;;i prin Isaia, eel mentionat mai mainte, a:;;a cum am aratat, ca
Acesta Se va na:;;te. Prin Duhul, deci, :;;i prin puterea cea de la Dumnezeu,
nu este ingaduit sa intelegem altceva, dedt pe Cuvintul, Care este primul71.
72.
73.
74.
75.

Is. 11, 1, 10; Num. 24, 17.

Is. 7, 14;Mt. 1,23.
In. 14,29.
Le. 1,35.
Le. 1, 31-32;Mt. 1,20-21.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

48

nascut al lui Dumnezeu, a~a cum Moisi, profetul cel mai inainte amintit,
a aratat. ~i acesta, venind asupra Fecioarei ~i umbrind-o, a lasat-o insarcinata, nu ca urmare a vreunei imperecheri omene~ti, ci prin puterea lui Dumnezeu. Iar cuvintul "Iisus", care este un nume evreiesc, in limba greaca inseamna Mintuitor. Pentru aceasta ~i ingerul a zis, adresindu-se Fecioarei: ,,~i-I
vei pune numele Iisus; caci El va mintui pe poporul Lui de pacatele lor".
Cum ca cei ce profetesc nu sint inspirati de nimeni altul dedt de cuvintul
lui Dumnezeu, socotesc ca ~i voi in~iva sinteti de acord.

XXXIV.
Despre 10cul unde avea sa Se nasca El pe pamint, ascultati ce a prezis
un alt profet, Miheea. EI a zis astfel: ,,~i tu, Bethleeme, pamintul Iudei,
nu e~ti cu nimic mai prejos printre conducatorii lui Iuda; caci din tine va
ie~i conducatorul care va pastori pe poporul Meu" 76. Iar Bethleemul este
un sat din tara iudeilor, care se gase~te la treizeci ~i cinci de stadii de Ierusalim. Aici S-a nascut Iisus Hristos, a~a cum puteti afla din registrele de recensamint ale lui Cyrenius, care a fost cel dintii guvemator al vostru in
Iudeea.
XXXV.
Cum ca Hristos, dupa na~terea Sa, avea sa ramina necunoscut celorlalti
oameni, pina la virsta barba tiei, fapt care s-a ~i implinit, ascultati cele profetite in legatura cuaceasta. Profetia spune: "Un copil s-a nascut noua ~i
un tinar ni s-a dat, a carui putere este pe umerii lui" 77 ; iar lucrul acesta
aminte~te de puterea crucii, pe care, atunci dnd a fost rastignit, ~i-a pus
umerii sai, a~a cum se va arata mai lamurit, in continuarea cuvintului nostru.
,~i, iara~i, acela~i profet Isaia, inspirat de Duhul cel profetic, a zis:
"Intinsu-mi-am miinile mele asupra unui popor neascultator ~i contrazicator, asupra celor ce merg pe 0 cale ce nu este buna. Ei cer de la mine
acum judecata ~i indraznesc sa se apropie de Dumnezeu" 78. ~i, iara~i,
prin alt profet, cu alte cuvinte, zice: "Strapuns-au miinile ~i picioarele
mele ~i asupra imbracamintii mele au aruncat sorti" 79. Dar imparatul
~i profetul David, cel ce a spus acestea, nu a patimit nimic din acestea.
Iisus Hristos, insa. ~i-a intins miinile Sale, atunci dnd a fost nlstignit de catre
iudeii care-L contraziceau ~i spuneau ca EI nu este Hristos. Caci, a~a cum zice
profetul, tirindu-L, L-au a~ezat pe scaunul de judecata ~i I-au zis: Da-ne
raspuns la judecata ! Iar cuvintele: "Strapuns-au miinile ~i picioarele Mele",
76.
77.
78.
79.

Mih. 5, 2;Mt. 2,6.

Is. 9,6.
Is. 65, 2; 58,2.
Ps. 21,17,1.9.

SPjNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

49

au fost 0 explicare a piroanelor celor infipte in miinile ~i picioarele Lui, pe

cruce. Dupa rastignire, cei ce L-au rastignit au tras la sorti imbracamintea
Lui ~i au impartit-o intre ei 80 Cum ca acestea a~a s-au intimplat, 0 puteti
afla din actele care s-au incheiat pe vremea lui Pontius Pilat. Ca sa aratam
cum ca s-a profetit in chip lamurit ca EI va intra in Ierusalim calare pe un
minz de asina, ne yom folosi de cuvintele profetiei unui alt profet, Sofonia81
Ele suna in chipul urmator: "Bucura-te, foarte, fiicaSionului, propovaduie~
te cu glas mare, fiica Ierusalimului; caci iata, imparatul tau vine Ia tine,
blind ~i calare pe asin ~i pe minz de asina, care nu a fost supus la jug".

XXXVI.
Cind auziti cuvintele profetilor exprimate ca din partea lor, sa nu
socotiti ca ele au fost graite de catre ace~ti oameni inspirati, ci de Cuvintul
eel dumnezeiesc, care i-a pus in mi~care. Caci El spune uneori, in chip de
prevestire, cele ce se vor intimpla, aheori vorbe~te ca din partea Stapinului
tuturor ~i Parintelui Dumnezeu, aheori din partea lui Hristos ~i, in fine,
aheori din partea popoarelor care raspund Domnului sau Parintelui Siiu.
Lucrul acesta se poate vedea ~i la scriitorii vo~tri; caci in timp ce unul ~i
acela~i este eel care scrie toate, el aduce in scena mai muhe persoane care
discutii intre ele. Lucrul acesta nepudndu-I intelege iudeii care au in miinile
lor cartile profetilor, nu au recunoscut pe Hristos nici chiar atunci dnd a
venit, ci ~i pe noi care spunem ca a venit ~i dovedim ca EI a fost rastignit
de ei, a~a cum s-a propovaduit de mai inainte, ne urasc din toate puterile lor.
XXXVII.
Dar, pentru ca ~i Iucrul acesta sa va fie voua Iamurit, va yom arata ca
urmatoarele cuvinte, exprimate de catre profetul Isaia, eel mai inainte
amintit, sint spuse ca din partea Parintelui: "Boul a cunoscut pe cel ce I-a
dobindit ~i asinuI, ieslea stiipinului siiu; dar Israel nu M-a cunoscut ~i
poporul Meu nu M-a inteles. Vai, neam pacatos, pOpOI" plin de pacate,
saminta rea, Jii nelegiuiti; ati parasit pe Domnul"82 . ~i iara~i, in alt loc,
cind acela~i profet spune deopotriva din partea Piirintelui: "Ce casa Mi-ati
zidit ? zice Domnul. Cerul este scaunul Meu ~i pamintul a~ternut picioarelor
Mele" 83. ~i iara~i, in alta parte: "Lunile cele noi ~i sabatele voastre Ie
ura~te sufletul Meu ~i nu suport marea voastra zi de post ~i repaosul vostru;
80. Mt. 27,35.
81. Cuvintele profetiei care urmeazli nu apartin lui Sofonia, ci sint reproduse din
profetul Zaharia, 9, 9; Cf. M t. 21, 5.
82. Is. 1,3-4.
83. Is. 26. 1.

C 4 - Apologeti de limbli greaca

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

50

~i nid atunci cind veti veni sa va aratati Mie, nu va voi asculta pe voi.
Miinile voastre sint pline de singe. Chiar de-Mi aduceti floare de faina ~i
tamiiere, acestea constituie pentru Mine un lucru de sciroo: nu vreau grasimea mieilor ~i singele taurilor. Cine a cerut acestea din miinile voastre ?
Ci, mai degraba, dezleaga orice legatura de nedreptate, rupe constringerile
schimburilor silite, acopera pe eel fara. de adapost ~i pe eel gol, imparte cu
eel infometat piinea ta" 34. De aici puteti intelege ce fel sint invataturile
pe care ni Ie dau profetii, in numele lui Dumnezeu.

XXXVIII.
lar at unci cind Duhul profetic graie~te ca din partea lui Hristos, el
zice astfel: "Intinsu-Mi-am miinile Mele asupra unui popor neascultator ~i
contraziditor, asupra celor ce merg pe 0 cale ce nu este buna" 85. ~i, iara~i:
,,Pus-am spatele Meu spre biciuiri ~i obrajii Mei spre lovituri, iar fata Mea nu
o am intors de la ru~inea scuipaturilor. ~i Domnul a fost ajutatorul Meu;
pentru aceasta nu M-am ru~inat, ci am pus fata Mea ca 0 stinca solida ~i
am cunoscut ca nu voi fi ru~inat, pentru ca Cel ce Ma indreptate~te Se
apropie" 86. ~i, iara~i, atunci cind spune: ,,Ei au pus la sorti imbracamintea
Mea ~i Mi-au pironit picioarele ~i miinile. Iar eu M-am culcat ~i am adormit
~i In-am sculat, ca Domnul va avea grija de Mine" 87. ~i, iara~i, atunci cind
zice: "Grait-au intru buzele lor, mi~cat-au din cap, zicind: "Mintuiasca-se
pe sine insu~i" 88. Cum ca toate acestea s-au facut de iudei lui Hristos,
puteti afla. Caci in timp ce EI era rastignit, iudeii i~i mi~cau buzele ~i
dadeau din cap, zicind: "Cel ce a inviat mortii, sa se mintuiasca pe sine
insu~i" 89

XXXIX.
Atunci cind Duhul profetic vorbe~te, profetind cele viitoare, el zice
astfel: "Caci din Sion va ie~i 0 lege i?i Cuvintul Domnului din Ierusalim i?i va
judeca in mijlocul neamurilor ~i va da la iveala mult popor. ~i vor face din
sabiile lor fiare de plug i?i din lancile lor furci ~i nu va mai ridica un neam
asupra altui neam sabia ~i t:lu vor mai inva ta sa se razboiasca" 90. ~i, ca
a~a s-a intimplat, puteti sa va convingeti. Caci de la Ierusalim au pomit
84. Is. 1, 11-15; 58,6.
85. Is. 65,2.
86. Is. 50,6-8.
87. Ps. 21, 19,17; 3, 6
88. Ps. 21,9.
.
89. Mt. 27,39-43.
90. Is. 2,3-4.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

51

in lume un numar de doisprezece barbati, ~i ace~tia ni~te oameni simpli91 ,

care nu puteau vc;>rbi, dar care, prin puterea lui Dumnezeu, au vestit intregului neam omenesc ca au fost trimi~i de Hristos ca sa invete pe toti cuvintul
lui Dumnezeu; ~i noi, care odinioara ne ucideam unii pe altii, nu numai ca
nu ne luptam impotriva du~manilor, ci, pentru a nu minti ~i a nu in~ela pe
judecatorii no~tri, marturisind pe Hristos noi murim cu bucurie. Ar fi cu
putinta ca, in asemenea cazuri sa facem ~i noi ceea ce spune zicala: "Limba
a jurat, dar sufletul a ramas in afara juriimintului" 92. Desigur ca ar fi ceva
de Tis ca, in timp ce aceia care cad de acord cu voi se inroleaza ca soldati
ai vo~tri, imbrati~ind marturisirea voastra, mai presus de viata lor, de
parintii lor, de patria lor ~i de toti cei familiari ai lor, cu toate ca voi nu Ie
puteti procura nici 0 recompensa nestricacioasa pentru aceasta, noi, care
sintem indriigostiti de nestricaciune, sa nu suferim, la rindul nostru, toate,
pentru a primi cele dorite, de la Cel ce singur este in stare sa ni Ie dea.

XL.
Ascultati acum ~i cele ce sau spus mai inainte despre cei ce vor pro
povadui inva tatura Lui ~i care au anuntat aratarea Lui, regele profet,
amintit mai inainte, fiind acela care a spus prin Duhul eel profetic: "Ziua
varsa zilei cuvint ~i noaptea veste~te noptii cuno~tinta. Nu sint graiuri,
nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda. In tot pamintul a ie~it sunetul
lor ~i la marginile pamintului, cuvintele lor. In soare ~ia a~ezat cortul Sau
~i EI, intocmai ca un mire, ie~ind din camara Sa, Se va bucura intocmai ca
un gigant care~i urmeaza calea Sa" 93. Pe linga acestea, am socotit cu cale
ca este un Iucru bun ~i cuvenit, ca sa va amintim ~i de alte cuvinte, care au
fost profetite de catre acela~i David, din care sa puteti afla cum indeamna
Duhul eel profetic pe oameni sa traiasca, ~i cum anunta coalitia care s-a
facut de catre !rod, regele iudeilor, de iudei in~i~i ~i de catre Pilat, care a
fost guvematorul vostru la ei, impreuna cu osta~ii lui, impotriva lui Hristos,
~i cum avea sa fie EI crezut de catre oamenii din toate neamurile; cum
Dumnezeu II nume~te pe EI Fiu ~i-I fagaduiqte ca-I va supune pe toti
vrajma~ii, a~a cum demonii, in ceea ce-i prive~te, incearca sa scape de
puterea Parintelui tuturor ~i Stapinului Dumnezeu ~i de cea a lui Hristos ~i
cum Dumnezeu cheama pe toti Ia pocainta, mai inainte de a veni ziuajudeca tii. Caci s-a zis a~a: "Fericit barbatuI, care nu a mers in sfatul necredincio~ilor ~i nu a stat in calea pacato~ilor ~i pre scaunul celor nedrepti nu a statut,
Cl in Iegea Domnului este voia lui ~i in Iegea Lui va judeca ziua ~i noaptea.
91. Fapte 4,13.
92. Euripide, Hippolyte, verso 607.
93. Ps. 18,3-6.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

52

~i va fi intocmai ca un arbore plantat la marginea apelor, care-~i va da roada

la timpul sau ~i frunza lui nu va cadea ~i toate cite va face ii vor prospera
lui. Nu tot a~a, necredincio~ii, nu tot a~a; ci intocmai ca praful, pe care
vintul il smulge de pe fata pamintului; pentruaceasta, cei necredincio~i nu
vor invia la judecata ~i nici pacato~ii in sfatul celor drepti, pentru ca ~tie
Domnul calea dreptilor, iar calea celor necredincio~i se va pierde" 94 Pentru
ce au frematat neamurile ~i popoarele au cugetat cele de~arte ? Au fost de
fata regii pamintului ~i conducatorii s-au adunat laolalta, impotriva Domnului ~i impotriva Hristosului Sau, zidnd: Sa rupem legaturile lor ~i sa
lepadam de la noi jugullor. Cel ce locuie~te in ceruri va ride de ei ~i Domnul
t~i va bate joc de ei; atunci va vorbi catre ei intru minia Lui ~i intru urgia
Lui Ii va tulbura pe ei. Iar Eu am fost pus de EI imparat in Sion, muntele
cel sfint al Lui, pentru a vesti porunca Domnului. Domnul a zis catre Mine:
Fiul Meu e~ti Tu, Eu astiizi Te-am nascut. Cere de la Mine, ~i- Ti voi da Tie
neamuri spre mo~tenire ~i spre stapinire marginile lumii. Tu ii vei pastori
cu toiag de fier ~i-i vei zdrobi ca pe vase Ie olarului. ~i acum, regilor, in teleptiti-va, invatati-va toti cei ce judecati pamintul. Slujiti Domnului cu frica
~i va bucurati de EI cu cutremur. Tineti-va de invatatura, ca nu cumva
Domnul sa Se minie ~i sa va pierdeti de la calea cea dreapta, dnd se va
aprinde repede minia Lui. Fericiti sint toti cei ce se incred in EI" 9 5

XLI.
~i, iara~i, printr-o alta profetie, Duhul cel profetic anuntind prin
acela~i David ca, dupa ce va fi rastignit, Hristos va imparati, a zis astfel:
"Cintati Domnului tot pamintul ~i vestiti zi cu zi mintuirea Lui; ca mare
este Domnul ~i vrednic foarte de lauda; EI este infrico~ator mai presus dedt
toti zeii. Caci toti zeii neamurilor sint ni~te idoli ai demonilor, in timp ce
Dumnezeu a facut cerurile. Slava ~i lauda este inaintea fetei Lui ~i putere ~i'
splendoare in locul sfinteniei Lui. Dati Domnului, Parintelui veacurilor,
slava. Luati har ~i intrati inaintea fetei Lui ~i va inchinati in curtile Lui cele
sfinte. Tot pamintul sa se teama de fata Lui; sa se tina tare ~i sa nu se
clinteasca. Cei dintre neamuri sa se bucure: Domnul a imparatit" de pe
lemn 96
XLII.
Atunci cind Duhul cel profetic arata cele ce urmeaza sa se intimple,
ca ~i cum soar fi intimplat, a~a cum ati putut vedea ~i in cele spuse mai
94. Ps. 1.
95. Ps. 2.
96. I Par. 16,23,25-31; Ps. 96,1-10.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

53

inainte, pentru ca lucrul acesta sa nu produca vreo contrazicere la cei ce se

vor intilni cu el, yom cauta deopotriva sa-Ilamurim. Evenimentele cunoscute in genere ca se vor intimpla, Ie prezice ca deja implinite; iar ca a~a trebuie
acceptat acest lucru, fiti atenti cu min tea la cele ce va voi spune. David a
spus cele aratate maiinainte, cu 0 mie cinci sute de ani mai lnainte ca
Hristos, fadndu-Se om, sa fie rastignit ~i nimeni dintre cei de mai inainte
de EI nu a fost rastignit pentru ca sa aduca bucurie neamurilor, dar nici
dupa E1. Iar Iisus Hristos al nostru, fiind rastignit ~i murind, a inviat ~i
urdndu-Se la cer, imparate~te, iar bucuria celor propovaduite de El, prin
apostoli este la toate neamurile care a~teapta nestricaciunea cea fagaduita
de E1.
XLIII.
Pentru ca nu cumva unii sa creada, din cele spuse de noi mai inainte,
ca noi zicem ca cele ce se intimpla au loc printr-o necesitate a destinului,
fiind cunoscute de mai inainte pentru faptul ca de mai inainte au fost spuse,
yom cauta sa lamurim ~i acest lucru. Prin profeti am aflat ~i declaram cii
este adevarat, cii pedepsele ~i chinurile, ca ~i rasplatirile cele bune, se vor
da potrivit cu faptele fiecaruia. Deoarece, dacii nu ar fi a~a, ci totul s-ar
intimpla potrivit destinului, atunci nu ar mai exista nici libertate personala.
Caci dacii de la destin ar fi cineva bun ~i altcineva rau, atunci nici eel dintii
nu ar fi demn de lauda, nici eel de pe urma nu ar fi demn de blam. ~i, iara~i,
daca neamul omenesc nu ar avea puterea de a fugi de cele ru~inoase ~i de
a alege cele bune prin propria sa alegere libera, atunci el ar fi nevinovat de
faptele pe care Ie face, oricum ar fi acestea. Dar, faptul ca omul prin libera
lui alegere saviqe~te uneori Cele bune, iar alteori gre~e~te, iata cum putem
dovedi. Noi vedem ca unul ~i acela~i om in savir~irea faptelor sale trece de la
o extremitate la alta. Dar daca el ar fi de la destin sau rau sau bun, atunci el
nu s-ar mai arata in stare sa savir~easca lucruri contrare ~i, in felul acesta,
sa se schimbe de mai multe ori. ~i atunci nu ar mai fi unii buni ~i altii rai,
pentru ca, in cazul acesta am arata ca destinul este cauza atit a celor bune,
dt ~i a celor rele ~i ca ellucreaza impotriva sa, sau ca ar putea parea adevarat ceea ce am spus mai inainte 97 , ca atit virtute a, cit ~i rautatea nu inseamna nimic, ci ca ele sint socotite ca 0 simpla parere: ceea ce, a~a cum arata
ratiunea adevarata, constituie cea mai mare impietate ~i nedreptate. Noi
zicem, insa, ca destin inevitabil este acesta: celor ce aleg cele bune, recompensele cele vrednice ~i, de asemenea, celor ce aleg cele potrivnice, pedepsele
cele vrednice. Caci Dumnezeu nu a facut pe om ca pe celelalte fapturi,
bunaoara, ca arborii ~i ca patrupedele, care nu pot savir~i nimic cu vointa
97. A se vedea capito XXVIII. 4.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

54

lor libera; deoarece nu ar fi mai fost vrednic nici de rasp lata ~i nici de
lauda, in cazul dnd el nu ar fi ales cu de la sine putere binele ~i nici dacii
ar fi fost rau, nu ar fi putut primi pe buna dreptate pedeapsa, nefiind de la
sine a~a ~i neputind fi altceva dedt este.

XLIV.
Cel ce ne-a inva tat pe noi aces tea a fost Duhul cel profetic, Care ne-a
spus prin Moisi cii i s-a zis de catre Dumnezeu celui dintii om creat, acestea:
"lata, inaintea fetei tale este binele ~i raul; alege binele" 98. ~i, iara~i,
prin Isaia celalalt profet, in legatura cu aceasta, se spune cii s-a zis, ca din
partea Parintelui tuturor ~i Stapinului Dumnezeu, acestea: "Spalati-va,
deveniti curati, indepartati rautatea din sufletele voastre, invatati-va sa
faceti binele, faceti judecata orfanului ~i indreptatiti pe vaduva ~i veniti
sa starn de yorba, zice Domnul. ~i de vor fi pacatele voastre ca purpura,
ca Una Ie voi albi, iar de vor fi stacojii, ca zapada Ie voi albi. ~i, de yeti
vrea ~i Ma Yeti asculta, bunata tile pamintului yeti minca; iar de nu Ma yeti
asculta, sabia va va minca. Caci gura Domnului a vorbit acestea" 99 CuvinteIe "sabia va va minca" nu inseamna ca cei ce nu vor da ascultare vor fi uci~i
cu sabiile, ci sabia lui Dumnezeu este focul a carui prada vor deveni cei ce
au ales sa faca acele rele. Pentru aceasta zice "sabia va va minca". "Caci
gura Domnului a vorbit acestea". Caci daca ar fi vorbit despre sabia care taie
~i ucide de indata, nu ar mai fi zis "va va minca". Inch ~i Platon, atunci dnd
zice: "Vina este a celui ce alege, iar Dumnezeu nu este vinovat cu nimic",
a spus-o luind aceasta de la profetul Moisi; caci Moisi este mai vechi dedt
toti scriitorii de la elleni. ~i to ate dte adt filozofii dt ~i poetii Ie-au spus,
in legatura cu nemurirea sufletului, sau (ledepsele cele de dupa moarte sau
despre contemplarea lucrurilor cere~ti, sau despre alte invataturi asemanatoare, au putut sa Ie inteleaga ~i sa Ie explice, luind principiile acestora de
la profeti. De aceea, la toti ele apar ca ni~te seminte de adeviir; iar atunci
dnd spun lucruri contrare unul altuia, ei se vadesc ca nu Ie-au inteles exact.
Inch atunci dnd spunem ca eele viitoare au fost prezise, noi nu sustinem ea
ele se savir~esc printr-o neeesitate a destinului, ci ca, Dumnezeu fiind de mai
inainte eunosciitor al cclor ee urmeaza sa fie facute de toti oamenii ~i
hotarirea Lui fiind de a rasplati pe fieeare dintre oameni dupa valoarea
faptelor lui ~i de a raspunde eclor savir~ite impotriva lui, dupa gravitate a lor,
arata demaiinainte.prin Duhul cel profetie, eele ce vor sa fie, pentru ca
cei din neamul omenesc sa inteleaga ~i sa-~i aminteascii intotdeauna, aratind
98. Deut. 30,15,19.
99. Is. 1,16-20.

55

SpfNTUL JUSTIN, APOLOGIA tNTIIA

solicitudinea l?i purtarea Lui de grija fata de ei. Prin actiunea demonilor celor
rai, s-a hotarit pedeapsa cu moartea impotriva celor ce vor citi cartile lui
Hystaspe, sau ale Sibyllei, sau ale profetilor, pentru ca prin frica sa-i impic:rlice
pe oamenii care s-ar ocupa cu ele sa ia cunol?tinta de cele bune l?i sa-i tina in
stapinirea lor, ca sa-i slujeasca: ceea ce, pina in sfirl?it, nu au putut face.
Dar noi, nu numai ca Ie citim fara de teama, ci, dupa cum vedeti, Ie aducem
l?i la cunol?tinta voastra, cunoscind ca ele se vor arata placute tuturor.
~i chiar daca numai pe putini dintre voi ii yom putea convinge de aceasta,
va fi pentru noi un cil?tig cit se poate de mare. Caci rasplata noastra, pe care
o yom primi de la Stapinul nostru, va fi aceea a un or buni lucratori.
XLV.
Despre aceea ca Dumnezeu, Parintele tuturor, avea sa aduca pe Hristos
in cer; dupa invierea Lui din morti l?i sa-L tina acolo pina ce va avea sa cake
in picioare pe demoni, vrajmal?ii Lui, l?i pina ce va avea sa se completeze
numarul celor buni l?i virtuol?i cunoscuti de El de mai inainte, pentru care nu
a Iasat inca sa se intimple conflagratiunea generala, ascultati cele spuse de
catre profetul David. lata cuvintele lui: "Zis-a Domnul, Domnului meu:
~ezi de-a dreapta Mea, pina ce voi pune pe vrajma~ii Tai al?temut picioarelor
Tale. Toiag de putere Iti va trimite Tie Domnul din lerusalim l?i stapinel?te
in mijlocul vrajmal?ilor Tai. eu Tine va fi conducerea in ziua puterii Tale,
in stralucirea sfintilor Tai. Din pintece, mai inainte de Iuceafar Te-am
nascut" 100. Cuvintele: "Toiag de putere iti va trimite Tie Domnul din
lerusalim" sin t prevesti toare ale cuvin tului celui putemic, pe care apostolii
Lui, ie~ind din lerusalim Ie-au propovaduit pretutindenea l?i, cu toate ca s-a
stabilit pedeapsa cu moartea impotriva celor ce invata, sau chiar numai
marturisesc numele lui Hristos, noi pretutindeni imbratil?am acest nume ~i-l
propovaduim. lar dacii l?i voi Yeti lua in consideratie cuvintele noastre ca
ni~te vrajmal?i, nu yeti putea face nimic mai mult, al?a pre cum am spus 1 0.1 ,
dedt sa ne ucideti; ceea ce noua nu ne aduce nid 0 paguba. Voua, in schimb,
l?i tuturor celor ce ne vrajma~esc pe nedrept ~i nu se pocaiesc, va va aduce
pedeapsa vel?nicii, prin foe.

XLVI.
Pentru ca vreunii, procedind fara de judecata, sa spuna In vederea
rastumarii celor inva tate de noi cii Hristos, dupa parerea noastra, Sa nascut
100. Ps. 109, 1-3.
101. A se vedea capito II, 4

~i

XI, 2.

56

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

eu 0 suta eincizeci de ani mai inainte, pe vremea lui Cyrinius ~i ca a invatat,

eeea ee spunem noi ca a invatat, mai tirziu, in timpullui Pontius Pilat ~i sa
nu invoee ca toti oamenii de mai inainte ar fi nevinovati, oprindu-ne aiei
vom cauta sa lamurim ~i aceasta difieultate. Hristos este primul-naseut al
lui Dumnezeu, Cuvintul Sau, la Care participa toti oamenii: iata ee am
invatat ~i ee am declarat. Cei ee au vietuit potrivit Cuvintului, sint ere~tini,
ehiar daea au fost soeotiti atei. Astfel au fost, bunaoara, la elleni: Socrates
~i Heraclit ~i eei asemenea lor, iar la barbari: Abraam ~i Anania, Azaria,
Misail ~i Ilie 102 ~i altii multi, ale caror nume ~i fapte fiind prea multe ea
sa Ie in~iram aici, renuntam la ele. De asemenea, eei ee au trait mai inainte
impotriva Cuvintului au fost ni~te vicio~i ~i vrajma~i ai lui Hristos ~i ueiga~i
ai eelor ee au trait eu Cuvintul. lar eei ee au trait ~i traiese eu Cuvintul sint
erqtini: ei sint fara de teama ~i netulbutati de nimie. Pentru care motiv,
prin puterea Cuvintului, dupa voia Parintelui tuturor ~i Stapinului Dumnezeu, El S-a naseut ea om din Fecioara ~i a fost numit lisus, iar dupa ee a fost
rastignit ~i dupa ee a murit, a inviat ~i S-a suit la eer; din toate eele spuse
pina aeum, eel ee este eu min tea intreaga va putea intelege. Nefiind neeesar
aeum sa insistam pentru dovedirea eelor de mai sus, vom treee sa infati~am
dovezile eele mai urgente pentru momentul de fata.

XLVII.
Aseultati, deei, eele spuse de Duhul eel profetie, in legatura eu devastarea pamintului iudeilor. Aeeste euvinte s-au spus ea din partea popoarelor
euprinse de uimire eu privire la eele intimplate. lata-Ie: "Devenit-a pustiu
Sionul, pre cum pustiu a devenit lerusalimul; easa, sanetuarul nostru, spre
blestem, iar slava pe care au bineeuvintat-o parintii no~tri a ajuns prada
flaearilor ~i au eazut toate podoabele ei. ~i asupra tuturor acestora ai
rabdat ~i ai tiicut ~i ne-ai umilit foarte" 1 o~ De faptul ca lerusalimul a fost
pustiit, preeum s-a spus de mai inainte ca se va intimpla, sinteti eonvin~i
eu totii. In Iegatura eu pustiirea lui ~i eu faptul de a nu se ingadui nimanui
sa mai loeuiasea in el, s-a mai. spus prin profetul lsaia ~i urma toarele:
"Pamintul lor este pustiu; inaintea oehilor lor vrajma~ii lor il maninca ~i
nu este nimeni dintre ei, care sa loeuiasea in el" 1 04. Voi eunoa~teti eu
exaetitate ca se pazqte de catre voi ea nici un iudeu sa nu fie in lerusalim
~i ea s-a hotarit pedeapsa eu moartea pentru iudeul prins ea a intrat aeolo.
102. Sa nu ne surprinda ca sfintul Iustin a~eaza aid pe Abraam, Anania, Azaria,
Misail ~i Hie printre barbari, ciici el vorbe~te dupa mentalitatea curenta de atunci, cii
"tot ceea ce nu este elin, este b arb ar" .
103. Is. 64, 10-12.
104. Is. 1,7; Ier. 2,15.

SFiNTUL IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

57

XLVIII.
Ca Hristos al nostru va vindeca toate bolile lji va invia pe morti, s-a
profetit, de asemenea. Ascultati' cele spuse. Acestea sint urmatoarele: "La
venirea Lui, ologul va sari ca cerbul, iar limb a celor mu ti va fi bine graitoare;
orbii vor vedea, leproljii vor fi vindecati, iar mortii vor invia lji vor
umbla" 105. Ca El a savirljit niljte astfel de lucruri, va puteti informa din
actele care s-au incheiat in vremea lui Pontiu Pilat. lar ca s-a vestit de mai
inainte de ciitre Duhul eel profetic, cii El va fi dat mortii, impreuna cu
oamenii cei ce nadajduiesc in El, ascultati din cele ce s-au spus prin lsaia.
Acestea sint urmatoarele: "lata cum dreptul a murit lji nimeni nu intelege
acest lucru in inima lui; lji oamenii cei drepti sint ucilji lji nimeni nU-lji da
socoteala de aceasta. Din fata nedrepta tii eel drept a fost ridicat lji va fi
in pace mormintullui. El a fost ridicat din mijloc" 106

XLIX.
~i,

ca s-a zis, iaralji, prin acelalji profet lsaia cii popoarele neamurilor
care nu L-au aljteptat I se vor inchina Lui, iar iudeii, care L-au aljteptat
intotdeauna, nu-L vor cunoaljte atunci cind va veni, iata, cuvintele care au
fost spuse, ca din partea lui Hristos. Acestea sint urmatoarele: "M-am facut
lamurit celor care nu intrebau de Mine; am fost gasit de cei ce nuMll cautau.
Zis-am: lata-Ma ! neamurilor care nu chemau numele Meu. Intinsu-Mi-am
miinile Mele asupra unui popor neascultator lji contrazicator, asupra celor ce
merg pe 0 cale ce nu este buna, ci in urma pacatelor lor" 107. "Poporul care
atita ura impotriva Mea" 108. Caci iudeii, care aveau profetiile lji care
aljteptau intotdeauna pe Hristosl0 9 , atunci cind El a venit in lume, nu numai
ca L-au ignorat, ci L-au dat chiar mortii; iar cei de alte neamuri, care nu au
auzit nici 0 data ceva despre Hristos, pina cind apostolii Lui, care au pomit
de la lerusalim au anuntat cele in legatura cu Ellji au transmis profetiile, in
urma predicii apostolilor, umplindu-se de bucurie lji de credinta, s-au lepadat
de idoli lji s-au devotat Dumnezeului celui nenascut, prin Hristos. Cum ca
erau de mai inainte cunoscute calomniile acestea, care aveau sa se spuna
impotriva celor ce marturisesc pe Hristos lji ca aveau sa fie niljte nenorociti
cei ce-L defaimeaza lji care zic ca este bine sa se pastreze vechile obiceiuri,
105.
106.
107.
108.
109.

Is. 35, 5-6;Mt. 11,5.

Is. 57, 1-2.
Is. 65, 1-2.
Is. 65,3.
Fapte, 13,27,48.

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

58

ascultati cele spuse pe scurt de Isaia. Acestea sint urmatoarele: "Vai celor
ce spun ca dulce Ie este amar ~i amarul dulce" 110.

L.
Cum ca fadndu-Se om pentru noi, a rabdat sa patimeasca ~i sa fie
batjocorit ~i cum ca iara~i va veni cu slava, ascultati profetiile care au fost
spuse cu privire la acestea: Acestea sint urmatoarele: ,,Pentru care au dat
mortii sufletul Sau ~i a fost socotit cu cei fara de lege; dar El a luat asupra Sa
pacatele muItora ~i celor nelegiuiti va fi ispa~ire 11 Caci, iata, servul Meu va
intelege ~i va fi inaltat ~i va fi slavit foarte. A~a cum multi se vor mira de Tine,
tot a~a chipul Tau va fi nesocotit de catre oameni ~i slava Ta nesocotita de
oameni; dar tot a~a neamuri muIte se vor minuna, iar imparatii vor ramine
muti, pentru ca cd carora nu Ii s-a vestit despre El vor vedea ~i cei care nu
au auzit despre El, vor intelege l12 Doamne, cine a crezut auzului nostru? ~i
bratul Domnului cui s-a descoperit? Vestitu-L-am inaintea Lui ca pe 0
odrasla, ca pe 0 riidacinii in pamint insetat. El nu are nici chip, nici slava;
~i L-am viizut, ~i nu avea nici chip, nici frumusete, ci chipul Lui era mizerabil ~i piirasit de ciitre oameni. Un om, care se gase~te in suferinta ~i ~tie
sii suporte sliibiciunea, cii ~i-a intors fata Lui, a fost dispretuit ~i nu s-a
tinut seama de El. Acesta pacatele noastre Ie poartii ~i pentru noi sufera
durerea, iar noi am socotit cii El se gase~te in suferinta, in durere ~i in chin.
El, insa, a fost riinit pentru nelegiuirile noastre ~i a ariitat sliibiciune pentru
piicatele noastre; inviitiitura pacii a fost peste EI ~i cu loviturile Lui noi
ne-am vindecat. Toti ne-am ratiicit intocmai ca ni~te oi; omul s-a ratacit
de la calea lui; ~i L-a dat pe El pentru piicatele noastre, iar El, pentru ca a
suferit, nu ~i-a deschis gura Lui. Ca 0 oaie, spre junghiere, S-a adus ~i ca un
miel farii de glas inaintea celui ce-l tunde, tot a~a nu-~i deschide gura Sa.
Intru umilinta Lui judecata Lui s-a ridicat" 113 Deci, dupa rastignirea Lui,
chiar ~i cunoscutii Lui s-au indepiirtat de El, renegindu-L; iar mai pe urmii,
inviind ~i aratindu-Se lor ~i stiiruind asupra profetiilor in care se arata cii
toate acestea aveau sii se intimple, i-a inviitat pe ei l14 ,iar ace~tia viizindu-L
iniiltindu-Se la cer ~i crezind in El ~i luind puterea cea trimisii lor de catre
EP 1 S impra~tiindu-se in tot neamul oamenilor, au propovaduit acestea ~i au
primit numele de apostoli.
110.
111.
112.
113.
114.
115.

Is. 5,20.
Is. 53, 12.
Is. 52, 13-15.
Is. 53,1-8.
Lc. 24,44-46.
Fapte 1,8-9.

SFiNTUt. IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

59

LI.
pentru ca Duhul eel profetic sa ne arate noua ca Cel ce a patimit
aces tea l~i are neamul Sau cu neputinta de povestit ~i imparate~te asupra
vrajma~ilor, a spus astfel: "Iar neamul Lui cineoL va spune ? Ca se ia de pe
pamint viata Lui ~i de pe urma nelegiuirilor lor a venit la moarte. ~i voi da
pe cei rai in locul mormintului Sau ~i pe cei bogati in locul mortii Lui,
pentru ca EI nu a facut pacat ~i nici vicle~ug nu s-a gasit in gura Lui. ~i
Domnul vrea sa-L curate de rana Lui. De va Yeti stradui sa nu pacatuiti,
sufletul vostru va vedea saminta de viata inde1ungata. ~i Domnul vrea sa
scoata din durere sufletul Lui, sa-I arate lumina, sa-I formeze intelepciunea, sa indrepta teasca pe acest drept, care bine a slujit celor multi ~i care va
lua asupra lui pacatele noastre. Pentru aceasta, EI va mo~teni pe multi ~i va
imparti prazile celor putemici, pentru care a fost dat mortii sufletul Sau
~i a fost socotit cu cei rara de lege, in timp ce EI a purtat pacatele multora
~i pentru faradelegile lor EI S-a dat" 116 lar ca EI, a~a precum s-a prezis,
avea sa Se inalte ~i la cer, ascultati acum. S-a spus astfel: "Ridicati-va,
porti ale cerurilor, deschideti-va, ca sa intre imparatul slavei. Cine este
imparatul acesta al slavei? Domnul eel tare, Domnul eel putemic" I 17 Cum
ca ~i din ceruri va avea sa vina cu slava, auziti ~i cele spuse in privinta
aceasta, prin profetul leremia l l a. Acestea sint: "Iata, ca un Fiu al omului
vine pe norii cerului ~i ingerii Lui, impreuna cu EI".
~i

LII.
Deoarece, deci, am dovedit ca toate cele intimplate in trecut au fost
profetite de catre profeti mai dinainte de a fi ele, este necesar ca ~i cu privire
la cele ce au fost deopotriva profetite ca vor avea sa se intimple in viitor sa
avem incredere ca ele se vor intimpla. Caci in acela~i chip in care
s-au in timplat, cele vestite demaiinaintecasevorintimpla.de~i erau
necunoscute, tot a~a ~i celelalte, chiar daca sint necunoscute ~i nu Ii se poate
da crezare, se vor intimpla. Astfel, profetii au vestit de mai inainte doua
veniri ale lui Hristos: una, cea care a fost deja, ca a unui om dispretuit ~i
patimitor, iar a doua oara va avea loc atunci cind EI va veni cu slava din
ceruri, impreuna cu o~tirea Lui ingereasca ~i cind va invia trupurile tuturor
oamenilor care au fost vreodata ~i va imbraca pe cele ale celor vrednici in
nestricaciune, iar pe acelea ale celor nedrepti Ie va trimite in focul eel
ve~nic, ca sa se chinuiasca de-a pururea, laolalta cu demonii cei rai.
Iar ca acestea au fost profetite de mai inainte ca se vor intimpla, va yom
116. Is. 53,8-12.
117. Ps. 23, 7-8.
118. Citatul care unneaza nu este din profetul Ieremia, ci din profetul Daniel 7,
13;Cf. Mt. 25,31.

APOLOGEll DE L1MBA GREACA

60

dovedi mai jos. Astfel, prin profetul Iezechiel s-a spus: "Se va aduna laolalta
incheietura linga incheietura ~i os linga os ~i pe linga ele va cre~te carne. ~i
tot genunchiul se va pleca inaintea Domnului ~i toata limba se va marturisi
Lui" 119. In ce fel de sUferinta ~i de pedeapsa se vor gasi cei nedrepti,
ascultati deopotriva cele ce s-au spus in legatura cu aceasta. S-a spus a~a:
"Viermele lor nu va inceta ~i focullor nu se va stinge" 120. ~i atunci ei se
vor pocai, dar aceasta nu Ie va mai fi de nici un folos. Ceea ce vor face ~i vor
spune multimile iudeilor dnd II vor vedea pe EI venind intru slava, prin
profetul Zaharia s-a spus a~a, in forma de profetie: "Voi porunci celor patru
vinturi sa adune pe copiii cei impra~tiati; voi porunci vintului de miazanoapte sa-i aduca ~i vintului de miazazi sa nu-i impiedice 121. ~i atunci, in
Ierusalim va fi geamat mare; geamat nu din guri sau din buze, ci geamat din
inima ~i nu-~i vor mai sfi~ia ve~mintele lor, d cugetele lor. Se vor tingui trib
ca tre trib ~i atunci vor vedea pe Acela pe care L-au impuns 12 2 ~i vor zice:
"Pentru ce, Doamne, ne-ai ratacit de la calea Ta? Slava pe care au
binecuvintat-o parintii no~tri facutu-s-a noua spre defaimare" 123.
LIII.
am mai putea sa va aducem multe alte profetii, ne oprim ruCl,
socotind ca ~i acestea sint sufidente spre in ere dint area eel or ce au urechi
de auzit ~i de inteles124 . Ei vor putea sa vada de aid ca, spre deosebire de
acei facatori de basme cu privire la a~a-zi~ii fii ai lui Zeus, noi nu numai
griiim pur ~i simplu despre cele ale credintei noastre, ci avem ~i cu ce Ie
dovedi. Caci in virtute a carei ratiuni omene~ti ne-am putea convinge noi
despre un om rastignit ca este primul-nascut al Dumnezeului celui nenascut
~i ca EI va face judecata intregului neam omenesc, daca nu am gasi marturii
propovaduite cu privire la EI, mai inainte de a veni El ca om, ~i daca nu
Ie-am vedea in felul acesta implinite: pustiirea pamintului iudeilor ~i oamenii
de toate natiunile convin~i prin invatatura apostolilor Lui, renuntind la
vechile lor obiceiuri, in care au fost crescuti mai inainte, ~i daca nu ne-am
vedea pe noi ~i nu am ~ti ca mult mai multi ~i mai adevarati sint cre~tinii
dintre neamuri, dedt aceia de origine iudaica sau samariteana ? Cad toate
celelalte rase de oameni sint numite de catre Duhul eel profetic "neamuri",
iar tribul iudaic ~i samaritean sint numite Israel ~i casa lui Iacob. Modul in
De~i

119. Iez. 37,7-8; Is. 45, 24; Rom. 14, 11.

HW. Is. 66,24.
121. Zah. 2,6; Is. 43, 5-6; 11, 12.
122. Zah. 12,10-12; Ioel, 2,13; In. 19,37.
123. Is. 63, 17; 64, 11.
124. Mt. 13,9,12 urm.

sFiNTUL JUSTIN, APOWGIA INTIIA

81

care s-a profetit di mult mai multi vor fi aceia dintre neamuri care vor
crede dedt aceia dintre iudei ~i samariteni, il vom arata aici. S-a spus astfel:
"Bucura-te stearpa, care nu na~ti, izbucne~te de bucUlie ~i striga tu, care nu
ai dureri de na~tere, di mult mai multi vor fi copiii celei parasite, dedt ai
aceleia care are barbat" 1 2 5. Caci erau parasite de adevaratul Dumnezeu
toate neamurile care adorau ni~te lucruri facute de miini omene~ti; insa
iudeii ~i samaritenii care ave au cuvintul lui Dumnezeu transmis lor prin
profeti ~i a~teptau continuu pe Hristos, atunci cind EI a venit, L-au neglijat,
afara de foarte putini, despre care Duhul cel profetic a spus de mai inainte
prin Isaia, ca se vor mintui. ~i Isaia a vorbit ca din partea lor zicind: "De nu
ne-ar fi lasat Domnul saminta, am fi devenit ca Sodoma ~i Gomora" 126
Se istorise~te de ditre Moisi di Sodoma ~i Gomora au fost ni~te cetati ale
unor barbati impio~i, pe care Dumnezeu, arzindu-Ie cu foc ~i cu pucioasa,
le-a distrus, nesalvindu-se nimenea din ele, dedt un strain de neam, un
chaldeian, cu numele de Lot, care a sdipat impreuna cu fetele lui. ~i toata
tara din jurul cetatii acestora fiind pustiita ~i arsa ~i raminind neroditoare,
toti cei ce vor, 0 pot vedea ~i astazi. Iar ca cei dintre neamuri au fost
cunoscuti de mai inainte ca mai adevarati ~i mai credincio~i, va vom arata
aici cele spuse de profetul Isaia 12 7. EI a zis astfel: "Israel este necircumcis
cu inima, iar neamurile, cu preputul" 128 Toate acestea pe care Ie-am vazut
pina acum pot sa umple de convingere ~i de ere din ta pe cei ce doresc sa
imbra ti~eze adevarul, care nu sint cuprin~i de slava dqarta ~i nici nu sint
stapiniti de patimi.

LIV.
Cei care predau tinerilor basmele cele aldituite de poeti nu aduc nici 0
dovada acelota pe care-i invata, iar noi putem sa dovedim ca tot ceea ce s-a
spus de catre ei, s-a spus spre in~elarea ~i ratacirea neamului omenesc,
cu concursul demonilor celor rai. Caci ~tiind, prin profeti, di Hristos cel
propovaduit va veni ~i di oamenii impio~i vor fi pedepsiti prin foc, ei au
aratat di ~i despre Zeus se spune di a avut multi fii, socotind cu aceasta di
vor putea face pe oameni sa creada ca ~i cele spuse cu privire la Hristos
sint 0 fabula, asemanatoare cu cele spuse de poeti. Ni~te astfel de lucruri
s-au spus ~i la elleni ~i la to ate celelalte neamuri, mai ales acolo unde au
aflat ca profetii au proorocit di se va crede in Hristos. Dar, di,chiar auzind
cele spuse prin prooroci, ei nu Ie-au inteles cu exactitate ~i ca ratacind,
astfel au imitat la rindullor cele referitoare la Hristosul nostru, va vom arata
125.
126.
127.
128.

Is. 54, 1.
Is. 1,9.
Citatul care urmeaza nu este din profetul Isaia, ci din profetul Ieremia 9, 26.
Ier. 9, 26.

62

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

indata. Dupa cum am spus mai inainte (cap. XLIV, 8), profetul Moisi a
fost eel mai vechi decit toti scriitorii ~i, prin el' a~a cum am arhat l 29 ,
s-a profetit astfel: "Nu va lipsi conducator din luda, nici indrumator din
coapsele lui, pina ce va veni Acela caruia I s-a rezervat; ~i El va fi a~teptarea
neamurilor, care va lega de vita de vie asinul Sau, spalind in singe de strugure
imbracamintea Sa" 130 Deci, demonii auzind de aceste cuvinte profetice au
spus despre un oarecare Dionysos ca a fost fiul lui Zeus ~i ca acesta a fost
descoperitorul vitei de vie; ei au introdus necesitatea utilizarii vinului in
misterele acestuia ~i au inva tat despre el ca, sfi~iat apoi in buca ti, s-a ridicat
la cer. ~i deoarece prin profetia lui Moisi nu se arata in mod elar daca Cel ce
trebuia sa vina era Fiul lui Dumnezeu ~i daca urcat pe asin va ramine pe
pamint sau Se va ridica la cer ~i cum numele de minz putea sa insemne atit
un minz de asin, cit ~i un minz de cal, ne~tiind deci, dad Acela care era
anuntat, trebuia sa-~i manifeste cprezenta Sa urcat pe un asin sau pe un cal ~i
daca va fi Fiu al lui Dumnezeu, a~a cum am spus mai inainte l31 , sau un fiu
de om, au spus despre Bellerophon, care a fost om dintre oameni, ca s-a
ridicat la cer, pe calul Pegas. lar atunci cind au auzit, printr-un alt profet,
Isaia, ca avea sa Se nasca dintr-o Fecioara ~i ca Se va inalta la cer prin
propria Lui putere, demonii au sustinut di este vorba despre Perseu. De
asemenea, cind au luat cuno~tinta de cuvintele: "Puternic ca un gigant,
care-~i urmeaza calea sa" 132, ei au spus ca este yorba despre Hercule eel
puternic, care a parcurs toata lumea. In fine, atunci cind au aflat, iara~i,
ca s-a profetit ca El va vindeca toata boala ~i va invia mortii, demon'ii au
scos la iveala pe Aselepios.

LV.
Dar nici 0 data ~i asupra nici unuia dintre a~a-zi~ii fii ai lui Zeus, ei nu
au fost in stare sa imite ~i faptul rastignirii; caci ei n-au putut sa inteleaga
cele ce s-au spus in legatura cu aceasta, toate fiind spuse in chipsimbolic,
a~a cum s-a aratat mai inainte l33 Ceea ce, a~a cum a spus de mai inainte
profetul, constituie simbolul eel mai mare al tariei ~i puterii lui lisus pre cum
se arata ~i din cele ce vedem. Cautati de intelegeti daca toate cele ce sint
in lume se pot conduce sau pot avea 0 comuniune intre ele fara semnul
acesta al crucii. Marea nu se poate parcurge, daca trofeul acesta, care se
nume~te pinza corabiei, nu ramine intreg pe corabie; ~i pamintul nu se ara,
fara de ajutorul lui; sapatorii nu-~i aduc la indeplinire munca lor ~i tot a~a
129. A se vedea capito XXXII, 1.
130. Fac. 49, 10-11.
131. A se vedea capito XXI, 2.
132. Ps. 18,6.
133. A se vedea capito XXXV, 6.

SFiNn1L IUSTIN, APOLOGIA INTIIA

63

nici me~terii, dedt numai cu ajutorul instrumentelor care au forma aceasta.

Iar forma omeneasdi nu se deosebe~te intru nimic de a celorlalte animale,
dedt prin aceea ca este dreapta ~i ca are posibilitatea de a-~i intinde miinile
~i ca pe fata, de la frunte in jos, poarta un organ care se nume~te nas, prin
care se face respiratia vitala ~i care nu arata altceva dedt forma cruciiI 3~ .
Iar prin profetul, s-a zis astfel: "Duhul fetei noastre este Hristos Domnul"13 5
~i simbolurile voastre arata puterea crucii noastre: vreau sa spun stindardele
~i trofeele, cu care se fac inaintarile voastre pretutindenea, aratind in acestea
semnele autoritatii ~i puterii voastre, dqi faceti acest lucru fara ca sa va
dati seama. ~i atunci dnd imparatii vo~tri mor, voi Ie a~ezati chipurile pe
un astfel de soclu ~i prin inscriptii ii denumiti zei. Indemnindu-va, deci,
pe voi atit prin cuvint, dt ~i prin forma cea vazuta, pe dt ne este cu putinta,
avem con~tiinta ca sintem ~i mai departe fara de raspundere, chiar daca
voi nu Yeti crede; caci am facut ceea ce era de datoria noastra; ~i cu aceasta
am terminat.

LVI.
Demonii cei ral nu s-au multumit sa spuna, mai inaintea venirii lui
Hristos, ca Zeus a avut pe a~a-zi~ii lui fii, ci dupa aratarea lui Hristos ~i
venirea Lui printre oameni, cunosdnd prin profeti tot ceea ce fusese vestit
de mai inainte cu privire la EI ~i vazind ca EI este crezut ~i a~teptat de catre
toate neamurile, a~a cum am aratat mai inainte 136 , au scos la iveala pe
altii: pe Simon ~i pe Menandru din Samaria, care savir~ind tot felul de
minuni cu ajutorul magiei, pe multi au in~elat ~i-i au ~i acum in aceasta
stare de in~elaciune. Caci, a~a cum am spus mai inainte, venind Ia voi Simon,
in cetatea imparateasca a Romei, pe vremea Cezarului Claudius, a uimit
ath de mult sacrul Senat ~i poporul roman, inch a fost socotit ca zeu ~i a
fost cinstit cu 0 statuie, ca ~i ceilalti zei cinstiti de voi. Pentru aceasta, noi
cerem ca sacrul Sen at ~i poporul vostru sa fie de acord cu noi, ca, daca se
va gasi cumva vreunul, imparta~ind invataturile aceluia, aflind adevarul, sa
poata fugi de in~elaciune. Cit prive~te statuia lui, dad vreti n-aveti dedt
sa 0 distrugeti.
LVII.
Demonii cei ral nu vor putea convinge pe nimeni ca pedeapsa focului
nu este rezervata celor impio~i, dupa cum n-au fost in stare sa faca in a~a
134. Despre simbolismul erucii in literatura vee he bisericeasea, a se vedea de
asemenea: Minucius Felix, Octavius, XXIX; Tertullianus, Apologeticum, XVI; Ad
Nationes I, XII ~i Adv. Marcionem III, XVIII.
135. Piing. 4, 20.
136. A se vedea eapit. XXVI, 2 ~i urm.

64

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

feI ca Hristos, venind in lume, sa ramma ascuns. Ci ei pot face un singur

lucru: ca cei ce traiesc in chip irational, cei care sint plini de patimi ~i care
sint crescuti in obiceiuri reIe ~i sint sclavi ai parerilor bune pe care Ie au
despre ei, sa ne urasca ~i sa ne ucida. Dar pe unii ca ace~tia noi nu numai
ca nu-i urim, ci, dupa cum se ~tie, avem mila de ei ~i voim cu tot dinadinsul
sa se schimbe. Noi nu ne infrico~am de moarte, fiind ceva marturisit, in
genere, ca toti oamenii trebuie sa moara ~i ca in lumea aceasta nu este nimic
nou, ci aceea~i succesiune intervine in ordinea lucrurilor. De aceste lucruri
de aici, cei ce participa la eIe se pot satura chiar ~i in cursul unui singur an,
dar, pentru ca ei sa ramina netulburati de patimi ~i fara de nici 0 lipsa,
trebuie sa dea atentie invataturilor noastre. Iar daca ei nu cred sa mai fie
ceva dupa moarte ~i sustin ca cei morti ajung la 0 stare de nesimtire,
smulgindu-ne prin moarte, din suferin teIe ~i necesita tile de aici, ei nu ne
fac de cit bine; in schimb se arata ca sint ni~te oameni rai, vrajma~i ai semenilor lor ~i plini de infumurare. Caci ei nu ne ucid cu scopul de a ne eIibera
din cele de aici, ci ne omoara, ca sa ne lipseasca de viata ~i de fericirea la
care am putea ajunge.
LVIII.
Demonii cei rai, a~a cum am spus mai inainte 13 7, au scos apoi la iveala
pe un oarecare Marcion din Pont, care invata chiar ~i acum tagaduind pe
Dumnezeu - Creatorul tuturor celor cere~ti ~i ceIor paminte~ti ~i pe Hristos,
Fiul Sau, Cel vestit de mai inainte de catre profeti -:- ~i propovaduie~te un
alt dumnezeu in afara de Dumnezeu-Creatorul universului ~i tot a~a, un alt
fiu; ~i multi, iasindu-se convin~i de acesta ca de unul care singur ~tie
adevarul, ne iau in deridere, de~i nu au nici 0 dovada cu privire la cele ce
sustin, ci fara sa-~i dea seama, intocmai ca ni~te miei rapiti de lup, devin
prada invataturilor celor lip site de Dumnezeu ~i a demonilor. Caci demonii
despre care vorbim nu se straduiesc sa faca altceva, de cit sa indeparteze pe
oameni de Dumnezeu, Care i-a creat ~i de Hristos, Primul-nascut al sau ..
Astfel, pe cei ce nu sint in stare sa se ridice de la pamint, i-au pironit ~i-i
pironesc de lucrurile paminte~ti ~i cele fa cute de mina omeneasca, iar pe
cei ce inainteaza spre contemplarea celor dumnezeie~ti ii ocolesc ~i daca
nu dau dovada de 0 judecata inteIeapta ~i nu due 0 viata curata ~i lipsita
de patimi ii atrag la impietate.

LIX.
Dar, pentru ca sa ~titi ca ~i Platon, atunci cind a zis ea Dumnezeu,
schimbind materia care era in form a a facut lumea, a luat aceasta invatatura
137. A se vedea capito XXVI, 5.

SPiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

65

de la didasdilii no~tri, adidi din invatatura pe care am primit-o prin profeti,

ascultati cuvintele spuse literalmente de catre Moisi, care, a~a cum am
aratat mai inainte, a fost eel dintii profet, mult mai vechi dedt scriitorii
elleni, prin care Duhul eel profetic aratind cum ~i din ce a creat Dumnezeu
la inceput lumea, a zis astfel: "La inceput a. creat Dumnezeu cerul ~i
pamintul. ~i pamintul era nevazut ~i fara de forma ~i intuneric era peste
fata adincului. ~i Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor. ~i a zis
Dumnezeu: Sa se fadi lumina! ~i lumina s-a facut" 138. Inclt, cu Cuvintul
lui Dumnezeu s-a facut intreaga lume, din cele ce existau ~i care au Jost
aratate de ditre Moisi, iar Platon ~i cei ce spun la fel ca el ~i noi in~il1e am
aflat lucrul acesta, iar voi in~iva va puteti convinge dee!. Iar cuvintul
Erebos 139 pe care-l intilnim adesea la poeti, ~tim di a fost folosit eel dintii
de catre Moisi.

LX.
Cind Platon, in opera lui, "Timeu", vorbind despre Fiullui Dumnezeu,
potrivit principiilor naturale, zice: HEI a fost imprimat in forma literei X
in univers"140, el a spus aceasta, luindu-se deopotriva dupa Moisi. Caci in
dirtile lui Moisi se spune ca, in vremea aceea, dnd israelitii au ie~it din
Egipt ~i se gaseau in pustie, au ie~it inaintea lor ni~te anima Ie veninoase,
vipere, aspide ~i tot felul de ~erpi, care omorau cu mu~diturile lor poporul;
~i ca prin inspiratia ~i indrumarea pe care a primit-o de la Dumnezeu, Moisi,
luind 0 bucata de arama a facut din ea un chip de cruce pe care I-a a~ezat
deasupra cortului celui sHnt, a zis poporului: "De veti cauta spre semnul
acesta ~i veti crede, in d va veti gasi sdiparea" 141. ~i a scris di, fadnd
aceasta, ~erpii au murit ~i ne-a transmis di in felul acesta poporul a sdipat de
moarte. Lucrurile acestea citindu-le Platon, dar nepricepindu-Ie bine ~i
nepricepind ca semnul acesta era 0 cruce, ci socotind ca era semnul literei
X, a spus ca, dupa Dumnezeul eel dintii, cea de a doua putere este raspindita
in univers sub forma literei X. ~i vorbind despre 0 a treia putere, a facut
aceasta, deoarece, a~a cum am spus mai inainte, el a chit ceea ce s-a spus de
catre Moisi (cap. LIX, 3), di Duhullui Dumnezeu Se purta deasupra apelor.
Al doilea loc el il da Cuvintului celui de la Dumnezeu, despre care spune di
S-a revarsat, intocmai ca litera X in tot universul, iar al treilea, Duhului,
138. Fat. 1,1-3.
139. Erebos (Deut. 32,,22) "eele mai adinci ale infernului". Cuvintul inseamna
"intunecime" ~i este folosit ~i de Hesiod, de Hyginus ~i de Cicero, pentru desemnarea
spatiului intuneeat ~i pHn de umbre, prin care sufletele tree in Hades.
140. Platon, Timeu, p. 36 BC.
141. Num. 21,8.

C 5 - Apologeti de limba greaca

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

66

despre Care spune ca Se purta deasupra apelor ~i zice: "Cele dintr-al treilea
rind sint in jurul celui de-al treilea" 142. Ascultati acum modul in care
Duhul cel profetic a vestit de mai inainte prin Moisi ca va avea loc conflagratia viitoare. EI a zis astfel: "Se va pogon un foc pururea viu ~i va devora
totul pina in fundul abisului" 143 Deci, nu noi sintem acei care credem la
fel cu altii, ci toti, imitindu-ne, spun cele de la noi. La noi, deci, se pot auzi
~i intelege lucrurile acestea chiar ~i de catre aceia care nu cunosc semnele
literelor ~i care sint ni~te oameni ignoranti ~i barbari in ceea ce prive~te
vorbirea, dar care sint intelepti ~i credincio~i in ceea ce prive~te mintea,
chiar daca ei sint vreunii dintre ei infirmi sau lipsiti de vedere; in a~a fel ca sa
intelegeti ca aces tea se intimpla nu datorita intelepciunii omene~ti, ci
puterii lui Dumnezeu 144

LXI.
Va yom explica acum modul in care, innoiti prin Hristos, ne-am
consacrat pe noi in~ine lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva, trecind cu vederea acest lucru sa aparem inaintea voastra ca din viclenie am ascunde ceva in
explicarea noastra. Toti cei ce soar incredinta ~i ar crede ca lucrurile aces tea
invatate ~i propovaduite de noi sint adevarate ~i care fagaduiesc ca vor
putea trai a~a, sint inva tati sa se roage ~i sa ceara de la Dumnezeu, postind,
iertarea pacatelor pe care Ie-au savir~it mai inainte, in timp ce noi, la rindul
nostru, ne rugam ~i postim laolalta cu ei. Apoi, ei sint condu~i de noi
undeva, unde este apa ~i sint renascuti acolo, in acela~i fel in care noi in~ine
am fost renascuti; ei primesc atunci 0 baie in apa, in numele Parintelui
tuturor ~i Stapinului Dumnezeu ~i al Mintuitorului nostru Iisus Hristos ~i al
Sfintului Duh 145 Caci Hristos a zis: "De nu va yeti rena~te, nu yeti intra
in imparatia cerurilor" 146. Faptul ca este cu neputinta ca cei 0 data
nascuti sa mai intre 0 data in pintecele celora care i-au nascut, este un lucru
lamurit tuturor. De altfel a~a cum am aratat ~i prin profetul Isaia s-a spus 147
in ce chip vor scapa de pacatele lor cei ce au pacatuit ~i se pocaiesc. S-a zis
astfel: "Spalati-va, deveniti curati, indepartati rautatea din sufletele voastre,
invatati-va sa faceti binele, faceti judecata orfanului ~i indreptatiti pe
vaduva ~i veniti sa starn de Yorba, zice Domnul. ~i de vor fi pacatele
voastre ca purpura, ca Una Ie voi albi, iar de vor fi stacojii, ca zapada Ie voi
142.
143.
144.
145.
146.
147.

Pseudo-Platon, Ep is t. 11,312 E.
Deut. 32, 22.
I Cor. 2, 5.
Mt. 28,19.
3, 3-5;Mt. 18,3.
A se vedea capito XLIV, 2 ~i urm.

In.

SPiNTUL IUSTIN, APOLOGIA INTIJA

67

albi. ~i, de Yeti vrea ~i rna Yeti ascuita, bunata tile pamintului Yeti minca;
iar de nu rna Yeti ascuita, sabia va va minca. Ciici gura Domnului a vorbit
acestea" 148. Iar inviitatura aceasta noi am aflat-o de la apostoli. Deoarece,
necunoscind prima noastra sursa de viata, noi am venit pe lume in chip
necesar dintr-o saminta umedii, prin impreunarea parintilor no~tri unul cu
aItul ~i ne-am gasit in mijlocul un or obiceiuri rele ~i in mijlocul un or
imprejuriiri urite, pentru ca sa nu raminem ni~te copii ai necesitatii ~i nici
ai ignorantei, ci sa fim ni~te copii ai initiativei ~i ai ~tiintei ~i sa dobindim
iertarea pacatelor pe care Ie-am savir~it mai inainte, se invocii asupra apei,
pentru eel ce voie~te sa se regenereze ~i sa se pociiiascii de pacatele de mai
inainte, numele Parintelui tuturor ~i Stapinului - Dumnezeu, acesta fiind
singurul lucru, pe care-l roste~te eel ce aduce la baie pe acela care urmeaza
sa fie spalat. Nimeni nu ar putea da un nume Dumnezeului celui negriiit
iar daca cineva ar indriizni saspuna cii ar exista un astfel de nume ar savir~i
o nebunie iremediabila. Iar baia aceasta se numqte luminare, intrudt cei
care primesc to ate cele in legatura cu ea devin apoi luminati la minte. Iar
eel ce se Iumineaza este spalat deopotriva ~i in numele lui Iisus Hristos, Cel
rastignit in vremea lui Pontius Pilat, ~i in numele Duhului Sfint, Cel eare a
v'estit demaiinainte.prin profeti, toate cele in legatura cu Iisus Hristos.

LXII.
Dar demonii, care au auzit despre baia aceasta, prezisa mai inainte de
profet, au actionat in a~a fel, ca cei ee intra in templele lor ~i urmeaza sa se
infati~eze inaintea lor, ea sa Ie aducii libatiuni ~i sacrificii, sa se strope ascii
pe ei in~i~i; ceva mai mult, ei fac in a~a fel ea cei ce voiese sa intre in templeIe in care se gasesc ei, mai inainte de a intra, sa faca 0 baie. De asemenea,
preotii demonilor poruncesc ca cei ce intra in templele lor, ca sa se inehine
demonilor, sa se descalte de inciiltamintea lor, iar lucrul acesta demonii
I-au imitat dupa cele intimplate lui Moisi, profetul despre care am vorbit mai
inainte. Caci, in vremea aceea, dnd lui Moisi i sa poruncit sa se ducii in
Egipt ~i sa scoata de aeolo poporul israelitilor, in timp ce el se gasea
pastorind in Arabia turmele unehiului lui dinspre mama, acolo i-a vorbit lui
dintr-un rug de foe Hristosul nostru ~i i-a zis: "Descalta incaltamintea ta ~i,
apropiindu-te, aseulta"149. Iar el, descaltindu-se ~i apropiindu-se, a aseultat
~i a primit ordinul sa se ducii in Egipt ~i sa scoata de aeolo poporul israelitilor ~i a primit putere mare de la Cel ee i-a vorbit lui din rugul de foe, de la
Hristos, ~i dudndu-se in Egip't a seos de aeolo poporul, fadnd lucruri mari ~i
148. Is. 1, 16-20.
149. Ie~. 3, 5.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

68

minunate, pe care, dadi voiti sa Ie ascultati, Ie veti putea afla numai din
scrierile aceluia.

LXIII.
Toti iudeii, ehiar ~i astazi invata di Cel ce a vorbit lui Moisi a fost
Dumnezeul Acela Care nu poate fi numit cu nici un nume. Pentru acest
motiv Duhul eel profetic, prin profetul Isaia, eel amintit mai inainte, infruntindu-i pe ei, a~a cum am aratat 150 , a zis: "Boul a cunoscut pe eel ce I-a
dobindit ~i asinul, ieslea stapinului sau; dar Israel nu M-a cunoscut ~i
poporul Meu nu M-a inteles"151. Iar Iisus Hristos, infruntind de asemenea
pe iudei, ca nu au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Fiul, a zis ~i EI: "Nimeni
nu a cunoscut pe Tatal, dedt numai Fiul ~i nici pe Fiul, dedt numai Tatal ~i
aceia carora Fiul le-a descoperit"152. Fiul lui Dumnezeu este, a~a cum am
spus mai inainte, Cuvintul lui Dumnezeu l53 . EI se numqte de asemenea
Inger ~i apostol; caci EI este Acela care veste~te cele ce trebuie cunoscute ~i
este trimis ca sa arate dte veste~te, a~a cum Insu~i Domnul nostru a zis:
"Cel ce asculta de Mine asculta de Cel ce M-a trimis pe Mine" 154. Iar
luerul acesta este lamurit ~i din scrierile lui Moisi. In ele se spune astfel:
,,~i a vorbit lui Moisi ingerullui Dumnezeu din fladira rugului de foe ~i i-a
zis: Eu sint Cel ee sint, Dumnezeullui Abraam, Dumnezeullui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul parintilor tai. Du-te in Egipt ~i scoate de acolo
pe poporul Meu" 155 . Cele ce urmeaza, daca vreti, voi Ie puteti afla din acele
caqi, dici nu este cu putinta sa Ie reproducem aici pe toate. Cuvintele pe
care Ie-am arhat mai sus sint 0 dovada ca Iisus Hristos este Fiullui Dumnezeu ~i trimisul Lui, Care - fiind mai intii Cuvintul Lui Care S-a manifestat
dnd sub forma focului, dnd ca 0 imagine netrupeasdi, iar acum, prin voin ta
lui Dumnezeu, facindu-Se om in favoarea neamului omenesc - a suferit
~i a patimit toate chinurile dte demonii au actionat sa se dispuna impotriva
Lui de catre iudeii cei fara de minte. ~i, cu toate ca iudeii au, in scrierile
lui Moisi, cuvintele care spun categoric: ,,~i a vorbit lui Moisi ingerul lui
Dumnezeu, din fladira rugului de foe ~i i-a zis: Eu sint Cel ce sint, Dumnezeul
lui Abraam ~i Dumnezeullui Isaac ~i Dumnezeullui Iacob", ei spun di eel
ce a spus acestea este Parintele ~i Creatorul tuturor. Pentru aceasta ~i Duhul
eel profetic, infruntindu-i pe ei, a zis: "Dar Israel nu M-a cunoscut ~i poporul
150. A se vedea capito XXXVII, 1.
15I. Is. 1,3.
152. Mt. 11,27.
153. A se vedea capito XXI, 1; XXII, 1 $i
154. Mt. 10,40; Lc. 10, 16.
155. Iq. 3,2,6,10,14,15 ..

urID.

XXIII, 2

~i

XXXII, 10.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTtIA

69

Meu nu M-a inteles" 1 S6. ~i, iara~i, Iisus, dupa cum am aratat, pe dnd se
gasea la ei, a zis: "Nimeni nu a cunoscut pe Tatal, decit numai Fiul ~i nici
pe Fiul, dedt numai Tatal ~i aceia carora Fiul le-a descoperit" 157 Iudeii,
deci, socotind intotdeauna ca Parintele tuturor a fost acela care a vorbit
lui Moisi, in timp ce Fiul lui Dumnezeu, Care Se mai nume~te ~i "inger" ~i
"trimis" a fost eel ce le-a grait, pe buna dreptate sint vaditi atlt de catre
Duhul eel profetic, cit ~i de catre Insu~i Hristos, ca nu au cunoscut nici pe
Tatal ~i nici pe FiuI. Caci cei ce zic ca Fiul este Tatal, sint dati pe fata ca
unii care nici pe Tatal nu-L cunosc ~i nici ca Tatal are un Fiu, Care fiind
Cuvintul ~i Primul-nascut al lui Dumnezeu este in acela~i timp ~i Dumnezeu l 53. ~i Acesta S-a aratat mai intii in chipul focului ~i in imagine netrupeasca lui Moisi ~i celorlalti profeti, iar acum, in vremurile stapinirii voastre,
a~a cum am aratat l 59, facindu-Se om prin Fecioara, dupa voia Parintelui
spre mintuirea celor ce vor ere de in EI, a rabdat sa fie socotit drept nimic ~i
sa patimeasca pentru ca, murind ~i inviind, sa biruiasca moartea. Iar cuvinteIe cele auzite de catreMoisi din rugul eel de foe: "Eu sint Cel ce sint, Dumnezeul lui Abraam ~i Dumnezeul lui Isaac ~i Dumnezeullui Iacob ~i Dumnezeul parintilor tai", inseamna ca chiar daca aceia au murit ei ramin ~i sint,
chiar ~i dupa moarte, oamenii lui Hristos. Caci ei singuri, cei dintii dintre
toti oamenii, s-au ocupat cu cautarea ~i aflarea lui Dumnezeu: Abraam, care
a fost tatal lui Isaac, ~i Isaac, care a fost tatal lui Iacob, a~a cum a scris
despre aceasta ~i Moisi.

LXIV.
Obiceiul de a ridica la izvoarele apelor statuia a~a-numitei zeite Core,
I-au pus la cale demonii, care spun ca aceasta este fiica lui Zeus ~i imitind
cu aceasta cele graite prin Moisi, a~a cum puteti intelege din cele spuse de
noi mai inainte l60 Caci Moisi, dupa cum am aratat mai inainte, a zis: "La
inceput a ere at Dumnezeu cerul ~i pamintul. ~i pamintul era nevazut ~i
fara de forma ... ~i Duhullui Dumnezeu Se purta deasupra apelor". Ca 0
imitare a Duhului lui Dumnezeu, Care se spune ca Se purta deasupra apelor,
demonii au aratat pe Core, fiica lui Zeus. Plini de viclenie, demonii au spus
deopotriva ~i despre Athena ca este fiica lUI Zeus, care nu s-a nascut de pe
urma vreunei impreunari, ci, deoarece ei .au ~tiut ca-Dumnezeu a voit sa
creeze lumea prin Cuvintul Sau, ei au dat numele acestui prim gind Athena,
ceea ce noi socotim ca este ceva cit se poate de ridicol, ca imaginea gindului
156. Is. 1,3.
157. Mt. 11,27.
158. In. 1,4.
159. A se vedea capito XXXII, 14.
160. A se vedea capito LIX, 2.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

70

sa poarte 0 forma feminina. ~i tot

faptele lor u dau pe fata.

a~a ~i

pe ceilalti

pretin~i

fii ai lui Zeus,

inse~i

LXV.
In ce ne prive~te pe noi, dupa spalarea celui ce crede ~i care a clizut
intru totul de acord cu noi, il aducem in locul unde se gasesc adunati cei pe
care noi u numim frati, fadnd rugaciuni comune pentru noi in~ine ~i pentru
eel luminat, ca ~i pentru toti ceilalti de pretutindeni, cu multi stiruinti,
ca sa ne invrednicim ca, aflind adevarul, sa ne gasim ~i prin fapte a fi ni~te
buni traitori ~i pazitori ai eel or ce ne sint poruncite, in a~a fel ea sa ne
mintuim cu mintuirea ve~nica. Incetind rugaciunile, noi ne imbrati~am unii
pe altii cu sarutarea pieii. Apoi, se aduce celui ee prezideazi adunarea
fratilor pune ~i un pahar de vin amestecat cu apa, pe care acesta luindu-Ie,
inalta lauda ~i slava Parintelui tuturor, in numele Fiului ~i al Duhului SImt
~i roste~te 0 lunga rugaciune de multumire, pentru ea acestea sa fie primite
de catre El. Cind a terminat rugiciunile ~i euharistia, intreg poporul care este
de fata roste~te eu glas mare: "Amin". Cuvintul Amin este un euvint ebraie,
care inseamna "a~a sa fie". Dupa ce intustatatorul a terminat euharistia
~i tot poporul a rostit Amin, slujitorii aceia care sint numiti la noi diaconi
dau fieeliruia dintre cei ce se gasesc de fata sa se imparta~easci din piinea
~i vinul amestecat eu apa, care s-au transformat in euharistie, iar celor ee nu
sint de fata, Ii se due pe la casele lor.
LXVI.
Hrana aceasta se nume~te la noi euharistie. Nimeni nu poate participa
la ea decit numai eel ce crede eli cele propovaduite de noi sint adevarate ~i
care a trecut prin baia iertarii pacatelor ~i a rena~terii, traind mai de parte
a~a cum ne-a transmis Hristos. Caci noi nu primim acestea ca pe 0 piine
comuna ~i nici ca pe 0 bautura comuna; ci, dupa cum prin Cuvintul lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, Mintuitorul nostru, S-a intrupat ~i a avut in vederea
mintuirii noastre ~i trup ~i singe 161 , tot astfel ~i hrana transformata in euharistie, prin rugaciunea cuvintului celui de la EI, hrana aceasta din care se
hranesc singele ~i trupurile noastre prin schimbare, am fost invatati eli este
adt trupul, cit ~i singele Acelui Iisus intrupat. Apostolii, in Memoriile lor,
care se numesc Evanghelii, a~a ne~au transmis eli Ii s-a poruncit lor: Iisus
luind piinea ~i aducind rugiciuni de multumire asupra ei, a zis: "Aceasta sa
o faceti in amintirea Mea; acesta este trupul Meu" 162. ~i, de asemenea,
161. In. 6, 57.
162. Le. 22, 19-20.

SFINTUL JUSTIN, APOLOGIA INTIIA

11

luind ~i paharul ~i adudnd rugaciuni de multumire asupra lui, a zis: "Acesta

este singele Meu" 163. ~i i-a imparta~it din ele numai pe ei. Demonii cei
rai, imitind acest lucru, au transmis ca aceasta are loc ~i in misterele lui
Mithra, deoarece ~i aici, in slujbele care se savir~esc cu prilejul initierii cuiva
i se pune inainte piine ~i un pahar cu apa insotite de unele formule. Voi
~titi bine acest lucru, iar de nu, il puteti afla cu u~urinta.
LXVII.
Mai departe, noi ne reamintim unii altora de toate acestea; cei ce avem
bunuri materiale, venim in ajutorul celor lipsiti ~i ne gasim laolalta cu ei
intotdeauna. ~i, pentru toate cele ce ni se ofera, noi binecuvintam pe
Creatorul tuturor, prin Fiul Sau lisus Hristos ~i prin Duhul Sfint. lar in a~a
zisa zi a soarelui, se face adunarea tuturor celor ce triiiesc la ora~e sau la sate
~i se citesc Memoriile apostolilor sau scrierile profetilor, citii vreme ingiiduie
timpul. Apoi, dupii ce cititorul inceteazii, intiistiitiitorul tine un cuvint prin
care sfiituie~te ~i indeamnii la imitarea acestor frumoase inviitiituri. Apoi,
ne ridiciim in picioare toti laolaltii ~i iniiltiim rugiiciuni; dupii care, incetind
noi rugiiciunea, a~a cum am ariitat mai inainte l64 , se aduce piine ~i vin ~i
apii, iar intiistiitiitorul inaltii deopotrivii rugiiciuni ~i multumiri, cit poate
mai multe, la care poporul riispunde intr-un singur glas, rostind Amin. ~i se
dii fieciiruia sii se impiirtii~easdi din cele ce au fost consfintite prin ellharistie, iar celor care nu sint de fatii, Ii se trimite euharistia acasii, prin diaconi.
Cei ce se giisesc cu dare de minii ~i vor, dau fiecare, ceea ce voie~te, dupii
intentia lui, iar ceea ce se adunii se depune la intiistiitiitor, iar el se ingrije~te
~i ajutii pe orfani ~i pe viiduve, pe cei lipsiti din vreo astfel de cauzii, pe cei
ce se gasesc in inchisori, pe striiinii care se giisesc in trecere ~i intr-un singur
cuvint el devine purtiitorul de grijii al tuturor celor ce se giisesc in nevoi.
lar in ziua soarelui, noi ne aduniim cu totii laolaltii, deoarece aceasta este
prima zi in care Dumnezeu, schimbind intunericul ~i materia, a creat lumea,
iar Iisus Hristos,Mintuitorul nostru, in aceea~i zi a inviat din morti. Caci L-au
riistignit in ajunul zilei lui Saturn ~i a doua zi dupii ziua lui Saturn, care
este ziua soarelui, ariitindu-Se apostolilor ~i ucenicilor Lui, i-a inviitat
acestea toate cite Ie-am supus aici examiniirii voastre.
LXVIII.
De vi se va piirea vouii cii ele sint conforme cu ratiunea ~i cu adeviirul,
dati-Ie cinstirea cuvenitii; dad insii, ele vi se vor piirea 0 nebunie, dispretuiti-le ca pe ni~te lucruri ce nu meritii nici 0 atentie; dar nu dispuneti moartea
163. Mt. 26,28.
164. A se vedea capito LXV, 3.

72

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

impotriva noastra care nu va nedreptatim citu~i de putin, intocmai ca

impotriva un or du~mani. Caci de yeti insista in aceasta nedreptate, va
prezicem ca nu Yeti putea sciipa de viitoarea judecata a lui Dumnezeu.
Cit ne privqte pe noi, noi strigam: Sa se fad: voia lui Dumnezeu !16 5
Avind posibilitatea, pe baza unei scrisori a prea marelui ~i prea stralucitului Cezar Hadfian, parintele vostru, de a va cere voua sa porunciti ca
judeca tile sa se faca, a~a cum v-am pretins, v-alI1 cerut aceasta nu adt
folosindu-ne de decretullui Hadrian, cit din con~tiinta pe care 0 avem despre
dreptatea cauzei noastre ~i pentru aceasta am alcatuit aceasta cuvintare ~i
explicare. Dar am alaturat ~i copia de pe epistola lui Hadrian, pentru ca ~i
din punctul acesta de vedere sa luati cuno~tinta cii noi spunem adevarul.
Copia epistolei este aceasta:
Catre Minucius Fundanus166
Am pnmlt epistola pe care mi-a scris-o Serenius Granianus, stralucitul
barbat, predecesorul tau. Socotesc cit chestiunea aceasta nu trebuie sa
ramina necercetata, pentru ca nici oamenii sa nu se tulbure ~i nici sa nu se
dea calomniatorilor prikj de a-~i manifesta rautatea. Deci, dacii locuitorii
din provincia ta vor putea sus tine in chip lamurit plingerea lor impotriva
crqtinilor, in a~a fel ca sa poata riispunde ~i inaintea tribunalului, sa se
indrepteze numai catre ace~tia, dar nu cu pretentii ~i numai cu strigate.
$i, soar cuveni mult mai mult ca, daca cineva ar voi sa aduca vreo acuzatie,
pe aceasta sa 0 cuno~ti in prealabil. Deci, daca cineva aduce vreo invinuire
~i arata cii unii au savir~it ceva impotriva legilor, sa dispui a~a cum se cuvine
potrivit cu gravitatea delictului. Dar, pe Hercule, daca cineva ar propune
ceva din calomnie, fii atent asupra riiuta tii acesteia ~i cauta. ca ea sa fie
razbunata.
Epistola lui Antoninus ditre populatia din Asia l6 7
Imparatul Cezar Titus Aelius Adrianus Antoninus Augustus Pius,
Pontifex Maximus, cu puterea de tribun pentru a XV-a oara ~i de consul
pentru a III-a oara, Parintele Patriei, catre populatia din Asia l68 , salutare!
165. Cf. Platon, Criton, p. 43 D.
166. Este singura scrisoare autentica, din partea imparatului Hadrian, cu care se
incheie Apologia I a sfintului lustin Martirul. (A se vedea: Introducere, p. X-XI).
167. Dnul din motivele pentru care cercetatorii au respins autenticitatea acestei
scrisori este acela ca, daca sfintul histin Martirul ar fi ~tiut de ea, soar fi folosit de ea ~i
nu ar mai fi trebuit sa recurga la scrisoarea imparatului Hadrian.
168. Dupa date Ie istorice care s-au pastrat, locuitorii din Asia i~i aveau 0 adunare
comuna a lor, in care fiecare cetate i~i trimitea delegatii sau participantii ei. Ni~te astfel
de adunari se mai gaseau ~i in alte provincii, care luau hotariri ~i alegeau delegati care sa
aduca la cuno~tinta imparatului dorintele intregii provincii. Adunarile acestea ~i-au avut
insemnatatea lor in diferitele persecutii ale crqtinilor.

SFiNTUL JUSTIN, APOLOGIA INTUA

73

Eu credeam ca zeii vor fi plini de grija, ca sa nu lase pe ni~te astfel de

oameni sa ramina ascun~i. Caci tocmai pe aceia ar trebui sa-i pedepseasca
mai mult, care nu vor sa Ii se in chine lor. Pe unii ca ace~tia voi ii acuzati de
tulburare ~i-i invinuiti ca atei, din cauza parerii pe care ei 0 au despre zei,
adudndu-Ie ~i alte acuzatii, pe care insa nu Ie putem dovedi. Se pare, totu~i,
col acelora Ie este folositor sa creada col mor din cauza invinuirilor pe care
voi Ii Ie aduceti. ~i, in felul acesta, ei va inving pe voi, punindu-~i mai degraba Ia dispozitia voastra sufietele lor, dedt sa se lase convin~i ca savir~esc
cele ce pretindeti voi. In ce privqte cutremurele care s-au intimplat ~i care
se intimpIa, nu se cuvine sa va aratati plini de minie, atunci dnd ele au Ioc,
daca comparati cele ale voastre cu cele ale acelora, deoarece aceia sint mai
plini de indrazneala dedt voi, fata de Dumnezeu. Voi, in vremea aceea,
pareti ca neglijati cu desavir~ire pe zeii vo~tri ~i neglijati cu totul templele
lor, raminind straini de ori~ice legatura cu Dumnezeirea. Motiv pentru care
va aratati plini de invidie fata de cei ce ~i-au pastrat legatura lor cu Dumnezeirea ~i-i persecutati pina la moarte. Cu privire la ni~te aStfel de oameni
religio~i ~i alti conducatori de provincii s-au adresat in scris prea divinului
meu parinte. Dar acesta le-a raspuns, sa nu intreprinda nici 0 actiune
impotriva lor, in cazul dnd nu soar dovedi ca ei iau vreo atitudine impotriva
stapinirii romanilor. ~i mie, de altfel, multi mi-au atras atentia asupra unora
ca acqtia, dar Ie-am raspuns urmind indeaproape parerea tatalui meu.
Iar daca cineva ar vrea sa aduca impotriva unuia ca acesta acuzatia col este
cre~tin, eel ce este astfel acuzat sa fie absolvit de crima care i se imputa,
chiar daca soar dovedi di este cre~tin; iar acela care pornqte actiunea
impotriva lui, sa fie vinovat judeca tii.
Epistola imparatului Marcus Aurelius ditre Senat, I
in care arata ca
cre~tinii au fost cauza biruint ei romanilor16 9
Imparatul Cezar Marcus Aurelius Antoninus, Germanic, Partie, Sarmatic, catre poporul romanilor ~i catre Sacrul Senat, salutare! V-am adus la
cuno~tinta maretia pianurilor mele pe care Ie aveam pe dnd rna gaseam la
granitele Germaniei, unde, din cauza imprejurarilor care au urmat, straduindu-ma ~i patimind, am fost inconjurat, in localitatea Carnuti, de catre
9074 de cohorte de draconi. Ace~tia gasindu-se in apropierea noastra,
spionii no~tri ne-au adus la cuno~tinta, iar Pompeianus, ~eful militiei
noastre, ne-a aratat, ceea ce de altfel ~tiam (caci eram inconjurat de 0
169. Serisoarea aeeasta este eu neputinta sa fi fost folosita de eatre sfintul Iustin
Martirul, deoareee el patimise moarte martirica mai inainte eu mult de aparitia ei.

74

APOLOGET. DE L1MBA GREACA

multime imensa l1i ordonata, avind cu mine legiunile: prima, a zecea, gemina, frentensia, un amestec numarat), fiind de fata 0 multime de noua' sute
l1aptezeci l1i l1apte de mii de oameni. Cercetind, deci, multimea din jurul
meu, in comparatie cu multimea barbarilor l1i a vrajmal1ilor, care era cu mult
mai mare, am ajuns la concluzia sa invocam ajutorul zeilor parintel1ti.
Fiind, insa, neglijat de ei l1i considerind strimtorarea puterii mele, am apelat
la aceia care se numesc la noi ere 11 tini. ~i, intrebind, am aflat 0 mare multime dintre ace 11 tia, la care am apelat, ceea ce n-ar fi trebuit sa fac, pentru ca
ar fi urmat sa recunosc puterea lor, la ei ca sa ne ajute. lar aceia au inceput
de indata, nu prin pregatirea de sageti, nici de arme l1i nici prin sunete de
trimbite, deoarece al1a ceva este neingaduit la ei, din cauza lui Dumnezeu,
pe care-L poarta in conl1tiintele lor. In felul acesta, aceia pe care noi ii
socotim ca sint atei, poarta pe Dumnezeu zidit in conl1tiintele lor. Deci,
ace 11 tia, aruncindu-se la pamint, s-au rugat nu ~umai pentru noi, ci l1i pentru
intreaga noastra armata pentru ul1urarea ei de pe urma setei l1i a foamei de
care patimea. Caci cei care fusesera trimil1i dupa apa, nu au adus nici un
strop, din cauza ca nu au gasit. ~i ne aflam pe atunci in inima Germaniei l1i
in granitele vrajmal1ilor nOl1tri. Dar de indata ce acel1tia s-au aruncat la
pamint l1i au inceput sa se roage Dumnezeului pe care eu 11 ignoram pina
atunci, a inceput sa cada ploaie din cer l1i anume, asupra romanilor, 0
ploaie cit se poate de rece, iar asupra vrajmal1ilor romanilor, 0 grindina ca de
foe. Dar l1i prezenta direct~ a lui Dumnezeu, care a avut loc in cursul acestei
rugaciuni, a fost indata pe cit de incomparabila, pe atlt de cu neputinta de
inteles. Deci, din momentul acesta incepind, noi ingaduim unora ca acel1tia
sa fie crel1.tini, pentru ca nu cumva cerind l1i impotriva noastra 0 astfel de
arm a , sa 0 dobindeasca. Unul ca acesta, sfatuiesc, ca atare, sa nu fie invinuit
cum ca este ere 11 tin. lar, de soar gasi cine va care sa aduca invinuire unui
ere 11 tin, pentru faptul ca este crel1tin, vreau ca crel1tinul adus inaintea judecatii sa fie lasat liber, daca va marturisi acest lucru l1i daca nu i se va mai
putea imputa nimic altceva, decit faptul ca este crel1tin, iar eel ce-l tiral1te la
judecata, sa fie ars de viu. De asemenea, eel caruia i s-a incredintat spre
conducere provincia sa nu poata sili sa-l1i schimbe parerea, sau aduce la 0
stare de lipsa de libertate, pe crel1tinul care marturisel1te ca este crel1tin l1i
care a primit asigurari cu privire la libertatea lui de credinta. Lucrurile
acestea vreau sa Ie intaresc l1i prin hotarirea senatului l1i poruncesc ca aceasta
dispozitie a mea sa fie afil1ata l1i in forul lui Traian, ca sa poata fi citita de
toti. De asemenea, prin grija prefectului Vitrasius Pollio, sa fie trimisa l1i
in provinciile din jur. ~i oricine voiel1te sa se foloseasca de ea l1i s-o aiba, sa
nu fie impiedicat sa 0 primeasca din cele ce au fost puse la dispozitie de
catre noi.

SFINTUL IUSTIN
MARTIRUL ~I FILOZOFUL
APOLOGIILE

APOLOGIA A nOVA

TRADUCERE SI NOTE DE

Pro Prof. OUMP N. CACIULA

APOLOGIA A DOUA
IN

FAVOAREACRE~TINILOR.

(CATRE SENATUL ROMAN)170

I.

Cele intimplate in timpurile din unna, in cetatea voastra sub Urbicus,

o romanilor, cit ~i cele savir~ite, de asemenea, de catre magistratii vo~tri,
pretutindenea, fara de nici 0 ratiunc, rna silesc sa alcatuiesc aceasta expunere in favoarea noastra, care patimim ~i care sintem frati ai vo~tri, cu toate ca
voi ignorati acest lucru ~i nu voiti sa va dati seama de el, din cauza zadarnicei
pareri inalte pe care v-ati facut-o despre voi. Caci pretutindeni toti cd care
ar merita sa fie tinuti in friu de tatallor, de vecinullor, de copilul sau de
prietenullor, de fratele lor, sau, in lipsa, de sotul sau de sotia lor, in afara
de cd ce sint incredintati ca cei nedrepti ~i cd neinfrinati vor fi chinuiti
in focul cel ve~nic ~i ca cei virtuo~i ~i care au vietuit la fel cu Hristos (este
yorba despre cei ce au devenit cre~tini) se vor gasi intr-o stare de nepatimire
laolalta cu Dumnezeu, toti ceilalti, din cauza dificultatii de a-~i schimba
felul de viata, ca ~i din cauza iubirii de placeri ~i a greutatii de a se indruma
spre bine, ca ~i demonii cei rai, care ne vrajma~esc pe noi ~i care au la
dispozitia lor ~i printre adoratorii lor ni~te asemenea judecatori, cauta,
intocmai ca ni~te magistrati plini de duh demonic, sa ne ucida pe noi. Pentru
ca sa va fie voua cunoscuta cauza a tot ce s-a intimplatsub Urbicus, va voi
infati~a mai jos lucrurile, a~a cum s-au intimplat.
II.
o femeie
sotia unui barbat 'desfrinat, fusese ~i ea, mai
inainte, tot adt de desfrinata. Dar, de indata ce a cunoscut invatatura lui
Hristos, ea s-a cumin tit ~i a incercat sa-l faca ~i pe sotul ei, deopotriva, sa

oarecare 171 ,

170. Cuvintele: "Ciitre senatul roman" par a fi deduse din text; ca atare ele nu pot
apartine stintului Iustin Martirul.
171. tn legatura cu istoria care ni se infa li~eaza aid, a se vedea ,i Paul Allard,
Histoire des persecutions pendant les deux premiers siecles, Paris, 1885, p. 318 ,i urm.

78

APOLOGETI DE LIMBA GREAeA

se cuminteasdi, amintindu-i despre aeeastii inviitiiturii, vorbindu-i despre

chinurile pe care vor avea sii Ie sufere in focul eel ve~nic cei ee nu triiiese
in eumintenie, in eumpiitare ~i cu dreaptii judecatii. Aeela, insa, insistind
mai departe in acelea~i niiravuri uricioase, prin faptele lui de toatii ziua ~i-a
indepiirtat singur de ia el pe sotia lui. Deci, femeia, socotind 0 impietate de
a se culca, mai departe, cu un biirbat, impotriva legii naturale ~i care,
impotriva justitiei, ineerca ,ii-~i giiseasdi prilejuri de pliicere in toate, s-a
gindit sii se despartii de triiirea laolaltii eu el. Fiind sfiituitii, insii, de eei
ai ei, sii nu se grabeaseli, ci sa mai a~tepte inca, in niidejdea eli sotul ei i~i
va schimba felul de viatii, impotriva vointei ei, a riimas mai departe eu el.
o datii, cind sotul ei se giisea Ia Alexandria, i-a ajuns la ureehe eii acolo
acesta a siivir~it lucruri ~i mai urite, ~i, pentru ea nu cumva sii se facii ~i ea
parta~ii la nedreptiitile ~i nelegiuirile lui, deoarece se giisea sub acela~i
acoperiimint cu el, ducind acela~i fel de viatii ~i impiirtind patul ei eu el,
i-a dat ceea ce se cheamii la voi "repudiu" ~i s-a despiirtit de el. Dar bunul
~i binevoitorul ei biirbat, care ar fi trebuit sa fie fericit de faptul eli viata pe
care 0 ducea aceea, mai inainte, plinii de u~uriitate, cu servitorii ~i cu argatii,
dedindu-se Ia betii ~i la tot felul de riiutiiti, a incetat de a 0 mai siivir~i ~i cii
ea eiiuta pe orice cale sii-l faeii ~i pe el sii inceteze cu 0 astfel de viatii,
nevoind ca ea sa se despartii de el, i-a adus invinuirea, spunind despre ea cii
este cre~tinii. Deci, ea ti-a inminat tie, impiiratului 0 eerere, in care ruga sii
i se ingiiduie sii-~i aranjeze, mai intn, treburile ei, urmind ca, apoi, dupii
aranjarea treburilor ei, sii se apere de invinuirea care i se aducea; iar til,
impiirate, ai admis cererea aceasta. Fostul ei biirbat, fatii de situatia aceasta,
nemaiputind zice deocamdata nimic impotriva ei, s-a niipustit asupra unui
oarecare Ptolemeu, care fusese inviitiitorulaceleia in ce prive~te inviitiiturile
cre~tine ~i pe care Urbicus I-a supus la chinuri, in modul urmiitor: EI a apelat
Ia un centurion, care-i era prieten ~i care virise pe Ptolemeu Ia inchisoare,
convingindu-l sii-l ia pe Ptolemeu deoparte ~i sii-l intrebe numai un singur
lucru: dacii este cre~tin. Ptolemeu, care era un om iubitor de adeviir, ciiruia
nici prin gind nu-i trecea sii mintii, miirturisind cii este cre~tin, a fost pus de
ciitre centurion in Ianturi ~i a fost chinuit multa vreme in inchisoare. In cele
din urmii, cind a fost adus inaintea lui Urbicus, el a fost cercetat numai
despre un singur lucru: dacii este cre~tin. ~i, iara~i, acesta, avind cuno~tintii
de bunurile pe care Ie dobindise din invii tiitura lui Hristos, Ptolemeu a
miirturisit cii trecuse prin ~coala virtutii dumnezeie~ti. Ciici cel ce tiigiiduie~
te orice lucru cit de mic, face aceasta, fie avind cuno~tinta lucrului pe care-l
tiigiiduie~te, fie cii se socote~te pe sine nevrednic ~i striiin de lucrul in cauzii,
in care caz, el evita marturisirea lui. La un adeviirat cre~tin, insa, nu yom
giisi nici 0 datii 0 astfel de atitudine. Deci, Urbicus poruncind ca Ptolemeu

SFiNTUL IUSTIN, ,"POLOGIA A DOUA

79

sa fie scos afara, un oarecare Lucius - ~i el cre~tin -, vazind aceasta judecata

cu totul nedreapta, adresindu-se lui Urbicus i-a zis: "Care este motivul
pentru care, pe omul acesta, care nu s-a dovedit a fi nici adulter, nici
desfrinat, nici uciga~ de oameni, nici punga~, nici rapitor ~i nici ca ar fi
savir~it vreo oarecare nedreptate, ci IRlmai a marturisit ca se nume~te cre~tin,
l-ai condamnat la chinuri ? Judecata aceasta a ta, Urbicus, IRl este conform a
nici cu intentiile piosului nostru imparat, nici cu acelea ale filozofului fiu
al lui Cezar l72 , nici cu ale Sacrului Senat". Dar fara vreun alt riispuns,
acesta adresindu-se lui Lucius, i-a zis: "Mi se pare ca ~i tu e~ti unul ca acesta".
Iar Lucius raspunzind: "Desigur", Urbicus a poruncit, iara~i, ca ~i acesta sa
fie scos afara. Noul condamnat ~i-a exprimat atunci multumirile lui fata de
el, deoarece a in teles ca urmeaza sa fie eliberat din miinile un or astfel de
stapini rai ~i sa mearga catre Parintele ~i Imparatul cerurilor. Un al treilea,
care a urmat,a fost deopotriva condamnat la chin uri.
III.
La rindul meu, ~i eu rna a~tept sa fiu urmarit ~i pus la stilp de catre
vreunul dintr-aceia pe care i-am numit, sau eel putin de catre Crescens 173 ,
acest iubitor de vilva care se face in jurul lui ca filozof ~i iubitor de parada.
Caci nu este vrednic sa se numeasca filozof un barbat, care marturise~te,
in mod public despre noi cele ce nu ~tie, anume ca, cre~tinii ar fi ni~te atei
~i ni~te impii, fiicind aceasta spre multumirea ~i placerea multora dintre
cei in~elati cu privire la noi. As tfel , daca el ne prigone~te, fara sa fi luat
cuno~tinta de invataturile lui Hristos, el este un om inrait ~i cu mult mai
primejdios dedt ignorantii, care de multe ori se feresc sa vorbeasca ~i sa
depuna marturie mincinoasa cu privire la lucrurile despre care nu ~tiu nimic;
sau daca, luind cuno~tinta de ele, nu a inteles maretia cuprinsa in de,
sau, in fine, intelegind-o, face acestea ca sa nu fie banuit ca este ~i el unul
dintre cre~tini, atunci el este ~i mai mizerabil ~i mai in fam , dovedindu-se
172. Este cu totul curios di sfintul Iustin nu mai aminte~te, aici, de cite~trei persoaneIe carora le-a adresat Apologia I, ci numai de doua dintre ele ~i anume de: Antoninus
Pius ~i Lucius Verus. Marcus Aurelius, care nu era fiu de cezar, este lasat deoparte.
~i tot atit de curios este faptul ca ~i aici, lui Lucius Verus i se da numeIe de filozof.
Vezi in legatura cu aceasta ~i notele: 14, 15 ~i 16 de mai sus.
173. Despre acest filozof cinic, Crescens, aminte~te ~i Tatian, in lucrarea sa Oratio
adv. Graec. (cap. 19). Dupa cum ni-l descrie sfintul Iustin, era un ingimfat, fara nici un
feI de scrupule, dar totodata ~i un om cit se poate de periculos, care, necunoscind nimic
din invataturile cre~tinilor, ii acuza fara de nici 0 remu~care, ca nu umva sa lase sa se
inteIeaga ca ~i el, in vreun fel, imparta~e~te invataturile lor. Sfintul Iustin avusese cu el
o discutie pe fata, in care-i dovedise atit ne~tiinta, cit ~i superficialitatea. Despre aceasta
discutie aveau cuno~tinta mai multi; se crede ca ea ajunsese chiar ~i la urechile conducerii de stat. De aceea, ura lui impotriva sfintului Iustin sporise, iar vajnicul aparator al
cre~tinilor se a~tepta din clipa in clipa sa cada victim a uneltirilor lui Crescens.

80

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

sclavul unei pareri oarbe ~i lip site de ratiune, pentru cii da atentie fricii.
Vreau sa ~titi, ca, infa ti~indu-ma inaintea lui ~i punindu-i unele intrebari
de felul acesta, am aflat ~i lam dovedit cii nu ~tie nimic cu adevarat. Ca
spun adevarul, in cazul dnd nu vi s-ar fi raportat voua discutiile noastre,
a~ fi gata sa va imparta~esc ~i voua, din nou, intrebarile pe care i Ie-am pus;
iar lucrul acesta ar fi ceva demn de puterea voastra imparateasca. Dar,
dacii vi s-au adus la cuno~tinta atlt intrebarile mele, dt ~i raspunsurile
aceluia ati putut vedea ca el nu cunoa~te nimic din cele ale noastre. Iar daca
totu~i cunoa~te, neindraznind sa spuna, a~a cum am aratat mai inainte, din
cauza celor ce-l asculta, prin aceasta se dovede~te ca nu este un barbat
iUQitor de intelepciune, ci numai un barbat iubitor de slava de~arta ~i cii,
prin aceasta, nu da cinstirea cuvenita nici admirabilei maxime a lui Socrate:
"Un om nu trebuie preferat inaintea adevarului" 174 Dar este cu neputinta
ca un cinic, care pune sfir~itul eel mai de pe urma in indiferenta, sa cunoasca
vreun alt bun, in afara de indiferenta 175

IV.
Dar, ca sa nu poata zice cineva: Ucideti-va, deci cu totii pe voi in~iva
duceti-va astfel la Dumnezeu, iar noua nu ne mai produceti nici un fel
de greutati - voi arata aid motivul pentru care noi nu facem aceasta ~i
pentru care, atunci cind ne gasim inaintea tribunalelor voastre ~i sin tern
cercetati, noi marturisim credinta noastra fara teama. Noi am fost invatati
ca Dumnezeu nu a creat lumea in zadar, dedt numai pentru neamul omenesc;
~i, am spus mai inainte ca EI se bucura de cei ce cauta sa imiteze calitatile
Lui 176 ~i ca detesta pe cei ce imbrati~eaza cele rele, fie in cuvint, fie in
fapta. Deci, dacii toti ne-am omori pe noi in~ine, in a~a fel ca sa nu se mai
nasca cineva ~i sa fie instruit in inva taturile dumnezeie~ti, sau ca sa nu mai
existe citu~i de putin neamul omenesc, in cit ne prive~te, noi am fi vinovati
noi in~ine fata de vointa lui Dumnezeu, de am face a~a ceva. Atunci dnd
sintem cercetati de catre judeciitorii vo~tri, insa, noi nu tagaduim, pentru ca
avem con~tiinta cii nU'sintem dtu~i de putin vinovati ~i pentru ca socotim
ca este ceva lipsit de pietate a nu spune intru totul adevarul, care ~tim ca
este placut ~i lui Dumnezeu. De aceea, ne ~i striiduim acum a va elibera
pe voi de nedreptele voastre prejudeca ti.
~i

174. Citat din Platon, Republica, X, p. 595 C.

175. A se vedea Eusebiu,Hist. Ecc/. IV, XVI, 3-6.
176. A se vedea Apolol(ia I, capito X, 1.

SFINTUL ruSTIN, APOLOGIA A DOUA

81

V.
De-i va veni cuiva dintre voi in minte ~i gindul acesta, cii, marturisind
ca Dumnezeu este ajutatorul nostru nu ar mai trebui sa spunem ca sin tern
viriti la inchisoare ~i sin tern pedepsiti, voi ciiuta sa va lamuresc ~i asupra
acestui lucru. Dumnezeu, creind lumea intreaga ~i supunind cele paminte~ti
oamenilor, iar elementele cere~ti a~ezindu-Ie spre cre~terea roadelor ~i
schimbarea anotimpurilot, a orinduit acestora 0 lege dumnezeiasca, lasind
sa se vada ca ~i pe acestea le-a facut pentru oameni ~i a incredintat purtarea
de grija a oamenilor ~i a celor de sub cer,ingerilor, pe care i-a orinduit cu
aceasta. Dar ingerii, ciilcind orinduirea aceasta, s-au lasat biruiti de amestecul
cu femeile ~i au dat na~tere la copii, care sint a~a-zi~ii demoni. Ceva mai
mult, dupa aceasta, ei au prefacut neamul omenesc intr-o masa de sclavi:
pe de 0 parte, prin anumite semne magice, pe de alta, prin temeri ~i pedepse
pe care Ie aducem asupra lor ~i, in fine, pe de alta parte, invatindu-i sa Ie
aducii jertfe ~i tamiieri ~i libatiuni, de care au simtit nevoia, dupa c~ au fost
robiti de poftele patimilor. 1;ii au semanat printre oameni ucideri, razboaie,
adultere, desfrinari ~i tot felul de rauta ti. Pentru aceasta ~i poetii ~i alcatuitorii de mituri, ne~tiind cii ingerii ~i demonii cei nascuti din ace~tia au
savir~it toate grozaviile pe care ei Ie-au istorisit: toate faptele impotriva
naturii, toate adulterele ~i toate crimele impotriva cetatilor ~i natiunilor,
Ie-au atribuit lui Jupiter insu~i ~i fiilor celor nascuti din el, fratilor Poseidon
~i Pluton, ca ~i cop iiI or lor. 1;ii au dat fieciiruia dintre ei numele pe care
fiecare dintre ingeri I-a ales pentru el sau pentru copiii lui.

VI.
Parinteie universului, fiind nenascut, nu are mCI un nume pozitiv;
caci acela ciiruia i se da un nume o are care , trebuie sa aiba pe cineva mai in
virsta ca el, care sa-i dea acest nume. Cuvintele de: Parinte, Dumnezeu,
Ziditor, Domn ~i Stapin nu sint propriu-zis nume, ci numai moduri de adresare, care provin de pe urma binefacerilor ~i lucrarilor Lui. Iar Fiul Sau,
Care singur este numit in chip propriu Fiu, Cuvintul, Care a fost impreuna cu
EI ~i S-a nascut mai inainte de toate celelalte fapturi ~i prin Care, la inceput,
a zidit ~i a impodobit toate, se nume~te Hristos, pentru faptul ca este uns
~i cii Dumnezeu a impodobit toate prin El. Cuvintul acesta i~i are ~i el un
sens deopotriva de necunoscut, dupa cum ~i cuvintul Dumnezeu nu este un
nume, ci 0 idee innascuta in firea oamenilor, despre ceva cu totul greu de
explicat. Numai cuvintul Iisus este un nume ~i de om ~i de mintuitor. A~a
cum am spus mai inainte 177 , Hristos S-a facut om, nascindu-Se, dupa vointa
177. A se vedea Apologia I, capito XXIII, 3.

C 6 - Apologeti de limb a greaca

82

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

lui Dumnezeu ~i Tatal, pentru oamenii care vor crede in EI ~i pentru nimicirea demonilor. Iar voi va puteti convinge despre aceasta din c~le ce se
intimpla acum sub ochii vo~tri. Caci in toata lumea, ca ~i in cetatea voastra
se gasesc multi indraciti, pe care nu i-au putut vindeca nici unul dintre
exorci~tii, vrajitorii ~i magicienii vo~tri, dar pe care multi dintre oamenii
no~tri, dintre crqtini, exorcizindu-i in numele lui Iisus Hristos, Care a fost
rastignit sub Pontius Pilat, i-au vindecat ~i-i vindeca mca ~i acum, nimicind
~i alungind demonii care-i tin in stapinire pe oameni.

VII.
Daca Dumnezeu intirzie sa dezlantuie catastrofa, menita sa aduca
dupa sine distrugerea lumii intregi ~i sa ,faca sa dispara ingerii cei rai,
demonii ~i pacato~ii, face aceasta din cauza semintei crqtinilor, m care EI
vede un motiv de a conserva lumea. Caci, dadi nu ar fi a~a, voi nu ati mai
putea sa impliniti lucrarea demonilor celor rai, ci focul judeca tii, coborind
de sus, ar produce, fara exceptie, dizolvarea tuturor, ca ~i potopul de odinioara, care nu a lasat pe nimeni in viata, decit pe a~a-numitul Noe, impreuna
cu ai sai, care este cunoscut la voi sub numele de Deucalion, din care, iara~i,
s-au nascut atJtia ~i atitia, dintre care unii rai ~i altii buni. In felul acesta
spunem ca va avea loc conflagratia universal a , iar nu cum gindesc stoicii,
prin absorbirea fiintelor, unora de catre altele, lucru care se pare a fi cit se
poate de dezonorant. Dar nici prin legea destinului nu se intimpla ceea ce
face sau ceea ce sufera omul, ci fiecare savir~qte in chip liber atit binele, cit
~i raul. Daca cei buni, ca Socrate ~i cei asemanatori lui, au fost prigoniti
~i aruncati in inchisoare, faptul acesta trebuie atribuit demonilor ~i tot
demonilor trebuie atribuita ~i abundenta ~i slava de care par sa se fi bucurat
Sardanapal l78 , Epicur 179 ~i cei asemenea lor. Lucrul acesta neintelegindu-l
stoicii, au spus ca totul ascuita de fatalitatea destinului. Dar, pentru ca
Dumnezeu a facut de la mceput neamul ingerilor ~i al oamenilor inzestrindu-i cu libertate, pe buna dreptate, acqtia i~i vor primi pedeapsa in focul
eel vqnic, pentru cele ce vor gre~i. Natura oricarei fapturi este capabila de
rautate ~i de virtute; caci nimeni n-ar avea nici un merit daca nu ar putea
178. Sardanapal, un personaj legendar, care pare sa fi fost regele Asiriei, intre 836
817 i. Hr. EI ar fi fost ultimul descendent alimparatesei Semiramida. A intrat in istorie
ca prototipul printului destrabalat, la~ ~i afemeiat.
179. Epicur, filozof grec, crescut la Atena de Xenocrates. EI invata ca binele
suprem al omului este placerea ~i ca toate eforturile omului trebuie sa tinda la obtinerea
placerii. Dar Epicur nu pleda in favoarea placerilor grosolane ale simturilor, ci in favoarea
cultivarii spiritului ~i in practicarea virtutilor. Invataturile lui au fost inca de la inceput
rastalmacite, iar numele de "epicureeni" s-a atribuit din ce in ce mai mult acelora care
se dedau placerilor mesei ~i ale simturilor.
~i

SFiNTUL IUSTIN. APOLOGIA A DOUA

alege intre cele doua cai. Lucrul acesta il arata ~i oamenii de pretutindeni
care au filozofat ~i au alcatuit legi dupa ratiunea cea dreapta, care ne
arata ca unele lucruri trebuie facute, iar altele sa ne ferim a Ie
face. Stoicii, ei in~i~i, in invatatura lor morala, tin cu fermi tate la aceste
legi, ceea ce dovedqte ca teoria lor cu privire la principiile lucrurilor ~i
fiintelor netrupqti nu este adevarata. A supune pe om legii destinului, sau a
zice ca Dumnezeu nu este nimic alaturea de aceste lucruri schimbatoare ~i
nestatomice ~i care se dizolva intotdeauna in acelea~i elemente, inseamna a
nu vedea nimic dintre cele ce sint nestricacioase ~i a amesteca pe Dumnezeu
insu~i, in coruptia universului, fie in intregime, fie in partile sale, sau inseamna a spune ca binele ~i riiul nu sint nimic, ceea ce contravine oricarei
intelepciuni, oricarei ratiuni ~i oricarei minti rationale.

VIII.
Noi ~tim, ca atIt cei ce s-au facut parta~i invataturilor stoicilor ~i care
au fost, in ce prive~te ratiunea morala ni~te oameni decenti, ca ~i poetii,
din anumite puncte de vedere, datorita semintei Cuvintului, care este
innascuta in tot neamul oamenilor, au fost uriti ~i uci~i: amintim aici de
Heraclit, despre care am vorbit ~i mai inainte 180 , de Musonius 181 , in zilele
noastre, pre cum ~i de altii. Dupa cum am ariitat, demonii au lucrat in a~a
fel, ca toti cei ce s-au straduit, in orice fel, sa traiasca potrivit Cuvintului
~i sa fuga de rautate, sa fie intotdeauna uriti. A~a ca nu este citu~i de putin
de mirare, daca demonii, dati pe fata, fac in a~a fel ca sa fie uriti cu mult
mai mult, nu acei care participa numai in parte la acest Cuvint spermatic,
ci care poseda cuno~tinta ~i contemplarea intregului Cuvint, Care este
Hristos. Dar ei i~i vor primi chinul ~i pedeapsa, fiind inchi~i in focul eel
ve~nic. C~ci, daca ei sint invin~i de catre oameni, inca de pe acum, in
numele lui Iisus Hristos, aceasta este 0 in~tiintare cu privire la chi nul eel
rezervat lor ~j celor care Ii adora pe ei, pe care-l vor suferi in focul eel vqnic.
A~a au vestit de mai inainte profetii ca va fi ~i tot a~a ne-a inva tat ~i Inva tatorul nostru, Iisus Hristos.
IX.
Dar, pentru ca sa nu spuna cineva ceea ce spun pretin~ii filozofi di cele
aratate de noi in legatura cu cei nedrepti, care vor fi chinuiti in focul eel
ve~nic, sint doar ni~te vorbe mari ~i infrico~atoare ~i ca noi voim sa aducem
pe oameni la virtute prin frica ~i nu prin dragostea fata de bine, voi riispunde pe scurt ca daca aceste pedepse nu ar exista, atunci nici Dumnezeu nu
180. A se vedea Apologia I, capito XLVI, 3.
181. Rufus C. Musonius, un celebru filozof stoic, din primul secol al erei crqtine.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

84

ar exista; sau cii, dacii ar exist a un Dumnezeu, el nu s-ar ocupa de oameni,

nu ar mai exista nici bine ~i nici rau 1112 , iar legislatorii, a~a cum am spus mai
inainte l1l3 , s-ar dovedi a fi ni~te oameni nedrepti, atunci dnd ar pedepsi pe
aceia care calcii in picioare prescriptiile cele bune ale lor. Dar, pentru cii
aceia nu sint nedrepti, dupa cum nici Parintele lor care ne invata prin
Cuvintul Sau sa savir~im acelea~i lucruri, inseamna ca numai aceia care nu
sint de acord cu ei sint nedrepti. lar daca cineva, comparind diferitele legi
ale oamenilor, ar zice ca la unii oameni anumite lucruri sint bune, iar altele
sint socotite rele, in timp ce, la altii, cele urite la cei dintii sint socotite
bune ~i cele bune sint socotite urite, sa ia aminte cele ce spuneam ~i cu
privire la aceasta. 1;)tim, de altfel, cii ingerii cei rai au stabilit ~i legi asemanatoare rauta tii lor. De aceste legi se bucura oamenii care au devenit asemenea
lor. Dar venind Cuvintul, cu dreptatea Lui, a aratat cii nu toate parerile ~i
nici toate principiile nu erau bune; ca existau unele bune iar altele rele.
lata ceea ce voi spune, sau ni~te lucruri asemanatoare, celor care fae aceasta
obiectie ~i ceea ce a~ putea dezvolta mult mai pe larg, dacii ar fi nevoie.
Acum, insa, rna voi intoarce la subiect.

x.
Deci, cele ale noastre, depa~esc orice alta invatatura omeneascii,
prin aceea ca noi avem in Hristos intreg Cuvintul, Care S-a aratat pentru noi
trup, Cuvint ~i suflet. Caci tot ceea ce au grait ~i au gasit filozofii ~i legiuitorii, au fost scoase de ei cu truda din ceea ce au gasit contemplind doar in
parte Cuvintul. Dar, deoarece ei nu au cunoscut toate cele ale Cuvintului,
Care este Hristos, ei au spus de multe ori ~i lucruri contrare. De altfel, chiar
~r cei ce au fost mai inainte de Hristos ~i au incercat sa-~i dea seama de ni~te
asemenea lucruri in chip omenesc, cu ajutorul ratiunii, au fost tra~i la
raspundere intocmai ca ni~te impio~i ~i ca ni~te oameni plini de curiozitate.
Dintre ace~tia, lui Socrates, cel care a depus mai multa ardoare in aceasta, i
s-au adus acelea~i acuzatii care ni se aduc ~i noua. Caci au spus despre el cii
introduce ni~te divinitati noi ~i ca pe aceia pe care cetatea Ii socote~te zei,
el Ii nesocote~tel84 .Iar acela, eliminind din Republica lui pe demonii cei rai,
care savir~eau cele ce spuneau poetii, invata pe oameni sa renunte laHomer
~i la ceilalti poeti, ~i-i indemna sa ajunga cu ajutorul cercetarii ratiunii, la
cunoa~terea Dumnezeului celui necunoscut1 85 , spunind: "Nu este u~or de
a gasi pe Parintele ~i Creatorul tuturor ~i nici nu este ceva sigur ca, atunci
182. A sevedeaApologia I, XXIV, 4.
183. A se vedeaApologia II, capito VII, 7.
184. Platon, Apolog., p. 24 B.
185. Cf. Fapte, 17,23.

SFiNTUL IUSTIN, APOLOGIA A DOUA

85

cind L-ai gasit, sa vorbe!?ti despre EI tuturor" 18 6 , lucru pe care I-a facut
Hristosul nostru, prin puterea Lui proprie. Nimeni nu a fost convins de
catre Socrate in a!?a fel, ca sa moara pentru 0 asemenea invatatura; dar,
de catre Hristos, Cel in parte cunoscut !?i de ca tre Socrates (caci EI a fost !?i
este Cuvintul, Care este in toate, Care a prezis prin profeti cele ce aveau sa
fie, EI Insu!?i devenind patimitor asemenea noua !?i invatindu-ne acestea),
au fost convin!?i nu numai filozofii !?i filologii, ci !?i me!?te!?ugarii !?i ignorantii
de tot felul, care, pentru EI au dispretuit !?i slava, !?i teama, !?i moartea.
Pentru ca EI este puterea Parintelui celui negra it !?i nicidecum 0 inventie
simpla a ratiunii omene!?ti.
XI.
Noi nici nu am fi omoriti !?i nici oamenii cei nedrepti !?i demonii nu ar
fi mai putemici dedt noi, daca nu ar fi de datoria fiecarui om care s-a
nascut sa !?i moara. Pentru care motiv, noi sintem multumiti ca ne putem
achita aceasta datorie a noastra. Aceasta, de!?i socotim ca este bine !?i binevenit de a spune lui Crescens !?i celor deopotriva cu el lipsiti de ratiune,
povestea aceea pe care 0 intilnim la Xenofon 187 Acesta poveste!?te ca
Heracles, ajungind la 0 rascruce de drumuri, s-a intllnit cu virtute a !?i cu
rautatea, care i-au aparut sub chipuri de femeie. Astfel, rautatea, avind
pe ea 0 imbracaminte diafana, cu fata gratioasa !?i infloritoare, din cauza
podoabelor pe care Ie avea pe ea !?i fiind de-a dreptul incintatoare la vedere,
i-a spus lui Heracles ca daca 0 va urma il va face sa duca de-a pururea 0 viata
plina de pIaceri !?i de frumusete, la fel de stralucita cu aceea a lumii din
jurul ei. Iar virtute a, stind inaintea lui cu 0 fata !?i imbracaminte severa,
i-a zis: "De te vei lasa, insa, convins de mine, te vei impodobi nu cu podoaba
~i nici cu frumusete trecatoare !?i stricacioasa, ci cu podoabele cele cu
adevarat frumoase !?i ve!?nice". Sintem convin!?i, deci, ca oricine va evita
bunurile aparente !?i se va ata!?a de cele socotite crude !?i irationale va gasi
fericirea. Caci rautatea, imbracind forma exterioara a faptelor ei cu calitatile virtutii !?i a celor ce sint cu adevarat bune, prin imitarea celor nestricacioase (intrucit ea nu are nimic nestricacios in ea insa!?i !?i nici nu poate sa
faca ceva care sa nu fie stricacios), robe!?te pe oamenii de jos, incununind
virtutea cu atributele ei cele rele. Cei ce inteleg, insa, calitati1e cele bune ale
fiintei, ramin incoruptibili in ce prive!?te virtutea. Lucrul acesta se poate
spune !?i despre cre!?tini !?i despre atleti !?i despre oamenii care fac acelea!?i
lucruri asemanatoare cu acelea pe care Ie-au spus poetii in legatura cu a!?azi!?ii lor zei !?i el poate fi inteles de catre orlce om cu mintea intreaga din
modul cum noi dispretuim moartea, de care toti ceilalti se infrico!?eaza.
186. Platon, Timeu, p. 28 C.
187. Xenofon,Memorab., II, I, 24

~i

unn.

86

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

XII.
De altfel, eu insumi, pe dnd rna gaseam imparta~ind invataturile lui
Platon, auzind de modul in care crqtinii erau defiiimati ~i vazindu-i ca sint
fara de teama in fata mortii ~i in fata tuturor acelora pe care oamenii Ie
socotesc infrico~atoare, am inteles ca este cu neputinta ca ei sa traiasca
in rautate ~i in pofta placerilor. Ce om dedat placerilor sau desfriului, care
socote~te un lucru bun sa se hraneasca din camurile omenqti, ar fi in stare
sa imbrati~eze moartea, ca sa se lipseasca de bunurile lui ~i nu ar cauta,
cu tot dinadinsul, sa se bucure de viata prezenta ~i sa se sustraga magistratilor, dedt sa se expuna mortii, denuntindu-se pe sine insu~i ? Dar ~i lucrul
acesta au cautat sa-l savir~easca demonii cei rai, slujindu-se de oamenii cei
lipsiti de pietate. Ei au condamnat la moarte pe mai multi dintre ai no~tri,
bazati pe calomniile raspindite impotriva noastra ~i au supus la chinuri pe
servitorii no~tri, pe copii ~i pe femei, ~i prin chin uri inspaimintatoare,
i-au silit sa ne impute aceste crime faimoase, pe care de altfel ei Ie saviqesc
pe fata.
Dar, pentru ca noi nu avem de-a face cu nimic din cele ce cauta ei sa
ne impute, noi nici nu ne gin dim macar la a~a ceva, avind pe Dumnezeul
eel nenascut ~i mai presus de orice cuvint mart or al cugetelor ~i faptelor
noastre. Pentru ce, oare, nu am marturisi in chip public ca toate acestea
sint ni~te lucruri bune ~i nu am spune despre ele ca sint 0 filozofie divina ?
ca noi celebram prin ucidere de oameni misterele lui Kronos? ca atunci
dnd noi ne adapam cu singe, a~a cum se spune, facem acelea~i lucruri ca ~i
idolul pe care voi il cinstiti, care este strop it nu numai cu singe de animale,
ci ~i cu singe omenesc, de catre eel mai ilustru ~i mai nobil barbat de la voi,
care ii aduce libatiune de singe de oameni uci~i ? ca noi imitam pe Zeus ~i
pe ceilalti zei, dedindu-ne fiira nici 0 rezerva, la crime impotriva naturii ~i la
adultere? Pentru ce nu am cauta ~i noi justificarea noastra in scrierile lui
Epicur ~i ale altor poeti ? Dar noi, dimpotriva, cautam sa inspiram groaza
fata de ni~te astfel de lucruri ~i indemnam pe toti sa fuga de cei ce Ie
practica ~i de imitatorii lor, ceea ce ne silim sa facem ~i prin cuvintele
acestea ale noastre ~i pentru aceasta noi sintem persecutati pe toate caile.
Dar nu ne pasa de aceasta, pentru ca ~tim ca Dumnezeu este un drept
supraveghetor. Fie ca ~i acum, cineva, urdndu-se pe 0 tribuna inalta sa
strige aceste tragice cuvinte: "Ru~inati-va, ru$inati-va ca imputati unor
nevinovati crimele pe care voi Ie savir~iti in chip public ~i ca-i acoperiti pe
ace~tia cu gre~alele voastre ~i ale zeilor vo~tri, care nu au nici cea mai mica
legatura cu ele. Schimbati-va atitudinea voastra, inteleptiti-va !"

sFiNTUL IUSTIN. APOLOGIA A DOUA

67

XIII.
Dar eu, aflind di inva p.turilor celor dumnezeie~ti ale cre~tinilor Ii se
pune un vqmint urit de catre demonii cei rai, pentru indepartarea de ele
a celorIalti oameni am luat in deridere atlt pe cei ce imbracau in tot felul de
minciuni aceste invataturi, cit ~i minciunile pe care ei Ie scorneau, precum ~i
parerea pe care multimea ~i-o facea despre ele. Marturisesc, sus ~i tare,
di sint cre~tin ~i dorind ~i luptindu-ma din toate puterile sa rna arat astfel,
nu din cauza di invataturile lui Platon ar fi straine de cele ale lui Hristos,
ci din cauza ca ele nu sint intni totul asemanatoare, dupa cum se intimpla
~i cu cele ale celorIalti stoici ~i poeti ~i scriitori, m-am deosebit mult de
acestea din urma. Fiecare dintre ace~tia, atunci cind a vazut, in parte,
apropierea lui de Cuvintul dumnezeiesc Cel impra~tiat in lume, a putut sa
graiasdi cite un adevar partial; dar cei care au vorbit lucruri contrare unii
altora, in chestiunile cele mai insemnate, se pare di nu au avut nici 0 ~tiinta
vadita ~i nici 0 cuno~tinp neindoioasa despre Cuvintul. Deci, toate acelea
care se spun corect de catre toli, sint cele ale noastre, ale cre~tinilor. Caci
dupa Dumnezeu, noi ne inchinam ~i iubim Cuvintul Cel de la Dumnezeu,
Cel nenascut ~i negrait, pentru di EI S-a facut pentru noi om ~i fiind astfel
parta~ suferintelor noastre, ne-a adus ~i vindecarea. Toti scriitorii, prin
saminta Cuvintului, care s-a gasit in ei de la natura, au putut vedea numai
slab de tot, adevarul. Dar altceva este a poseda 0 saminta ~i 0 asemanare
potrivita cu faculta tile proprii ~i altceva obiectul insu~i, a dirui participare
~i imitare provin de la harul care vine de la El.
XIV.
acum va cerem ca sa sanqionati aceasta carticidi a noastra, in
forma in care yeti gasi de cuviinta, pentru ca cele ale noastre sa poata fi
cunoscute ~i altora ~i sa se poata elibera de prejudeditile ~i de ignorarea
celor bune, toti acei care se fac raspunzatori de pedeapsa din cauza lor
in~i~i. Caci omul are prin natura sa puterea de a cunoa~te binele ~i raul.
Noi sintem acuzati de crime, despre care nu se ~tie daca sintem vinovati.
Totu~i, zeii care fac lucrurile de care noi sin tern acuzati ~i care cauta imitatori printre oameni, sint aprobati. Dar cei ce, pentru aceste fapte pretinse,
ne condamna la moarte, la inchisoare sau la alte chinuri asemanatoare, se
condamna pe ei in~i~i; ei nu mai au nevoie de alti judeditori.
~i

XV.
(Eu am dispretuit, in neamul meu, invatatura nelegiuita ~i falsa a lui
Simon). Daca voi Yeti sanctiona aceasta scriere, noi 0 yom face cunoscuta
tuturor, pentru ca toti, de va fi cu putinta, sa-~i schimbe atitudinea lor fata

88

APOLOGEJI DE L1MBA GREACA

de noi. Pentru aeeasta noi am alciituit aeeasta scriere. Judednd dupa judeeata sanatoasa, invatatura noastra nu este 0 invatatura reprobabila, ci este
superioara oriciirei fiIozofii omenqti. Cel putin ea valoreaza mult mai
. mult dedt eeea ee au seris Sotades l88 , Philaenis l89 , Arehestrate l90 , Epieur
~i eeiIaIti poeti, ale ciiror Iuerari poate sa Ie eiteascii ~i sa Ie vada reprezentate toata Iumea.
Ne oprim aiei. Am faeut tot eeea ee a depins de noi ~i dorim ea toti
oamenn de pretutindenea sa eunoasea adevarul. Fie ea voi, a~a cum se eade
pietatii ~i filozofiei voastre, sa judeeati eu dreptate, in propriul vostru
interes!

188. Sotades, poet din vremea lui Ptolomeu Filadelful, autorul unor poezii in care,
sub 0 forma satiric a ~i adesea obscena, se gaseau intercalate maxime morale. EI a fost
tradus sau imitat de Ennius, sub titlul "Sota". Versurile lui sint cunoscute sub numele de
"versuri sotadice".
189. Philaenis, 0 poeta contemporana cu Isocrates. A scris 0 lucrare libertina,
despre cele afrodisiace.
'
190. Archestrate de Gela, contemporan cu Aristotel, autorul unui poem gastronomic intitulat "Hedypatheia ", care a fost imitat de ciitre Ennius, sub titlul de "Hedyphagetica".

SFINTUL IUSTIN
MARTIRUL ~I FILOZOFUL

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON

TRADUCERE $1 NOTE DE

Pro Prof. OLIMP N. CACIULA

DIALOGUL CU IUDEULTRYFOW91
(PARTEA tNTIIA)

I.
Pentru ce Iustin s-a fiicut cre~tin. Pe cind rna plimbam intr-o zi, dis-dedimineata, pe drarile Xistului 192 , intilnindu-ma eu eineva, care era insotit
de mai multi alti tovara~i; aeesta imi zise:
- Bueura-te, filozofule !
~i, zicind aeestea, intorcindu-se din eale, s-a alaturat mie ~i odata eu
el s-au intors din eale ~i s-au alaturat mie ~i eeilalti tovara~i ai lui. La rindul
meu, adresindu-ma lui, i-am zis:
- Ei, ee este?
- Am invatat la Argos, de la Corint Soeratieul, ea nu trebuie sa
dispretuim ~i niei sa treeem eu vederea pe eei ee poarta 0 astfel de haina,
ei, dimpotriva, sa ne dam toata osteneala sa starn de yorba eu ei, doar-doar,
din aeeasta eonvorbire ar putea rezulta vreun folos, fie pentru unul, fie
pentru altul. Caei este un lucru deopotriva de bun, ehiar dad numai unul
din amindoi ar putea dobindi vreun folos. De aeeea, cind vad pe cineva
purtind 0 astfel de haina, rna apropii de el eu multa plaeere. ~i tot de aeeea
te-am intimpinat ~i pe tine, aeum, eu aeeea~i plaeere. Cit prive~te pe tovara~ii
mei, aee~tia rna urmeaza, a~teptind sa auda ~i ei, de la tine, eeva bun ~i
folositor.
- Dar cine qti tu, oare, prea putemiee printre muritori ?193, i-am zis
eu atunci, glumind in felul aeesta eu el.
~i el mi-a spus, cit se poate de simplu ~i numele ~i neamullui:
- Ma numese Tryfon ~i sint ebreu din eircumeiziune. Am fugit de
191. Titlul dat de manuscrisul nr. 450 din Biblioteca Nationala de la Paris, de al
carui cuprins tinem seama aici, este "Dialogul cu iudeul Tryphon al sfintului Iustin
Martirul ~i FilozoJul". EI ins a nu apartine sfintului Iustin. Probabil ca titlul initial ~i
original, care nu s-a pastrat, va fi avut ~i 0 dedicatie facuta lui Marcus Pompeius, pe
care il gasim amintit in cap. VIII, 3 ~i cap. CXLI, 5.
192. Dupa indicatiile lui Eusebiu (Rist. Ecc/. IV, XVIII, 6), aici ar fi vorba despre
"Xistul" (stadionul~ de la Efes. A se vedea ~i Dialog. IX, 3.
193. "Tic;
uveun", expresie luata de la Homer, Iliada, VI, 123 ~i XV, 247.

oe

92

APOLOGEJI DE L1MBA GREACA

razboiul care are loc acum in Palestina 194 ~l am petrecut multa- vreme in
Grecia !?i, mai ales, la Corint.
- Dar ce-ai putea folosi tu, oare, mai mult, de pe urma filozofiei, dedt
de pe urma legiuitorului tau !?i a profetilor? i-am zis eu, atunci.
- Cum? zise la rindul lui aceIa, filozofii nu vorbesc, o are , tot timpul
despre Dumnezeu !?i discutiile lor nu se invirtesc intotdeauna in jurul monarhiei !?i al proniei? Oare sarcina filozofiei nu este tocmai aceea de a cerceta
ceIe cu privire la Dumnezeu ?
- Da, i-am zis eu; !?i noi credem la fel. Dar cei mai multi nici macar nu
s-au gindit daea este numai un singur Dumnezeu, sau daea sint mai multi
~i daea Dumnezeu poarta de grija fieearuia dintre noi, in parte, sau nu, ca ~i
cum cuno!?tinta aceasta nu ar contribui cu nimic la fericire. Dimpotriva,
ei se lncearea sa ne convinga cii Dumnezeu poarta de grija numai de univers,
de genuri !?i de specii, dar ea de mine !?i de tine !?i de fiecare in parte nu
poarta grija, fiindea daea ar purta, atunci noi nu am mai fi siliti sa ne rugam
Lui toata ziua !?i toata noaptea. Unde-i poate duce pe unii ca acqtia 0 astfel
de parere, nu este greu de inteIes. Intr-adevar, cei care invata asemenea
lucruri i!?i iau ingaduinta !?i libertatea de a vorbi, de a urma !?i de a face
orice voiesc, fiindea ei nu se tern nici de pedeapsa !?i nici nu nadajduiesc
vreun bine de la Dumnezeu. Caci cum ar putea face altfeP 9S , ei, care zic ca
lucrurile sint acelea!?i intotdeauna !?i ea, iara!?i, eu !?i tu triiim la feI, ca unii
care nu putem deveni nici mai buni, nici mai rai ? Altii, inva tind cii sufletul
omenesc este nemuritor !?i netrupesc, socotesc ca atunci dnd fac vreun rau
nu vor avea nici 0 pedeapsa (caci ceea ce este netrupesc nu poate patimi)
!?i ca n-au nevoie de nimic de la Dumnezeu, intrudt sufletul este nemuritor.
Atunci Tryfon, zimbind cu inteles, a zis:
- Dar tu ce crezi despre toate acestea ? Spune-ne ce parere ai tu despre
Dumnezeu !?i care este filozofia ta ?

II.
Iti VOl spune, i-am zis eu, care este parerea mea. Intr-adevar filozofia
este lucrul cel mai mare !?i mai vrednic de Dumnezeu. Ea singura poate sa
ne inalte pina la Dumnezeu !?i sa ne apropie de El, iar sfinti, cu adevarat,
sint numai aceia care-!?i deprind min tea cu filozofia. Ce este, insa, filozofia
!?i pentru care motiv a fost ea trimisa oamenilor, este un lucru necunoscut
de multi. Dealtminteri, pe buna dreptate, fiindcii !?tiinta aceasta fiind una
194. Este yorba de razboiul declan~at de Bar-Koehebas, in timpul imparatului
Hadrian (132-135). Potrivit aeestei informatii, Dialogul (nu alcatuirea lui in seris), se
pare ea a avut loe intre anii 132-135.
195. Aid sfintul Iustin se refera la unii dintre stoideni. Cf. Apolog. I, XIX, 5 ~i XX,
1-2.

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

93

singura, daca toti ar cunoa~te rostul ei, atunci nu ar mai fi unii platonicieni,
altii stoici, altii peripateticieni, altii teoreticieni ~i altii pitagorei. Cum s-a
facut ca filozofia a devenit 0 fiinta cu mai multe capete, va voi spune indata.
S-a intimplat ca, dupa cei dintii care au venit in contact cu filozofia,
cei care Ie-au urmat n-au mai cercetat nimic cu privire la adevar, ci, fiind
cuprin~i de admiratie fata de resemnarea, de infrinarea ~i de cuvintele
incurcate ale acestora, au socotit adevaruri numai lucrurile acelea, pe care
fiecare le-a invatat de Ia dascalullui ~i, la rindullor, au transmis mai departe,
celor de dupa ei, aceste invataturi, a~a cum Ie-au primit ~i altele proprii
asemanatoare cu cele dintii, numindu-le pe toate, Ia un Ioc, cu numele
parintelui de la inceput al lor. De aceea ~i eu, dorind, la inceput, sa rna
alatur unuia dintre acqtia, m-am incredintat unui stoic 1 96 ~i, stind destula
vreme Ia el' daca am vazut ca nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu
(caci nici el, de altfel, nu ~tia prea multe lucruri, zicind ca 0 asemenea
invatatura nici nu est~ necesara), I-am schimbat pe acesta ~i am venit la un
altuI, care se numea peripatetician ~i care, dupa cite se credea, era un barbat
grozav de luminat. Acesta, ingaduindu-ma pe linga el citeva zile, mi-a pretins
apoi sa-i fixez onorariuI, pentru ca venirea noastra in contact sa nu ramina
farii de folos. Din cauza aceasta, socotind ca un asemenea om nu poate fi
nicidecum un filozof, I-am parasit.
Dar, fiindca sufletul meu nu-mi dadea pace, dorind sa asculte continuu
despre ceea ce formeaza in chip propriu ~i deosebit obiectul filozofiei,
am venit la un pitagoreu, care era pe atunci in mare vazii, ocupindu-se mult
de tot cu filozofia. Apoi, vorbind cu el ~i aratindu-i ca vreau sa devin auditorul ~i discipolul lui, mi-a zis: "I-a spune-mi: ai urmat cursurile de muzica,
de astronomie ~i de geometrie? Crezi ca poti contempla ceva din cele ce
alcatuiesc fericirea, daca n-ai inva tat, mai intii, lucrurile acestea, care smuig
sufletul din limitele sensibilului ~i-l fac folositor lucrurilor intelectuale,
pentru ca sa poti vedea, in felul acesta, ce este in sine frumosul ~i ce este
binele ?" Liiudindu-mi, cit se poate de mult aceste materii de invatamint ~i
spunindu-mi ca ele sint cu cit se poate de necesare, m-a respins, in cele din
urma, cind a auzit ca nu am cuno~tinta de ele. Am fost nemultumit, dupii
cum era ~i natural, vazindu-mi nadejdea spulberata ~i aceasta cu atit mai
mult, cu cit imi inchipuiam cii acesta era un om cu adevarat cunoscator.
Pe de alta parte, gindindu-ma, iarii~i, la timpul pe care aveam sa-l intrebuintez pentru insu~irea materiilor acelora de invatamint, nu rna puteam hotari
sa fiu atit de mult aminat. Gasindu-ma, astfel, intr-un asemenea impas, am
196. Potrivit eu "Acta mart. Just. et soc. ", sfintul Iustin Martirul vorbe~te ~i
prefeetului Rusticus despre aeeasta odisee filozofica a sa.

94

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

socotit Cu cale sa rna due ~i Ia platonicieni, caci ~i ace~tia aveau un frumos

renume. ~i cum nu de multa vreme venise in ora~uI nostru 1 97 un barbat
intelept ~i foarte distins printre platonicieni, am petrecut Iaoialta cu el de
foarte multe ori ~i am progresat astfeI, pe calea aceasta, apropiindu-ma din
ce in ce mai mult de el. Intelegerea Iucrurilor netrupe~ti rna indnta foarte
mult, iar teoria ideilor dadea aripi judeca tii mele. De aceea, socoteam ca nu
avea sa treaca prea multa vreme, pina sa devin intelept ~i, in neghiobia mea,
mldajduiam sa vad pe Dumnezeu fata catre fata: caci acesta este scopul
filozofiei lui Platon.
III.
Pe dnd rna gaseam as tfel , parindu-mi-se ca port in mine 0 mare lini~te
~i voind sa fug ~i mai mult de orice urma omeneasca 198, m-am dus intr-un
sat nu departe de mare. In timp ce rna apropiam de Iocul acela, in care
ajungind, ave am sa fiu numai eu cu mine insumi, un batrin respectabiI, cu
infati~area destul de frumoasa, cu chip blind ~i cuvios, venea pe urma
mea, numai Ia dtiva pa~i departare. Intordndu-ma spre el ~i oprindu-ma
din cale, I-am fixat cu privirea stra~nic. EI mi-a zis:
- Ma cuno~ti ?
I-am spus ca nu.
- De ce, atunci, mi-a zis eI, te uiti a~a Ia mine?
- Ma mir, i-am raspuns eu, ca te-ai intimplat sa fii in aceIa~i Ioc cu
mine. Caci nu m-am a~teptat sa vad pe nimeni aici.
- Eu caut ni~te oameni de-ai mei, mi-a zis ace la, care au plecat de Ia
mine, ca sa se duca intr-alta parte. Am venit sa vad, daca nu cumva se vor
arata pe undeva. Dar tu, mi-a zis eI, ce cauti pe aici ?
- Simt 0 placere deosebita, i-am raspuns eu, sa rna ocup cu astfel de
indeletniciri. Caci aici pot sa stau de yorba cu mine insumi, nefiind aIte
Iucruri care sa rna impiedice, a~a cum se intimpia de obicei. Ni~te as tfe 1
de Iocuri sint dt se poate de prieinice pentru meditatie.
- A~adar, tu qti un om iubitor de meditatie, mi-a zis el, ~i nu e~ti
un om iubitor de fapta ~i de adevar, dupa cum nu incerci sa fii un om mai
muIt practic dedt un sofist ?
- Dar, i-am raspuns eu, ce Iucru poate fi mai de seama, pe care I-ar
putea savir~i cineva, dedt sa arate ca ratiunea este mai presus de toate
197. Se pare cii aid este yorba despre Naplusa, locul de origine al sfintului Iustin.
Dupa altii ar fi yorba tot despre Efes. Unul din motivele de seama care au indemnat pe
sfintul Iustin sa vina la credinta cre~tina a fost ~i constanta martirilor in credinta lor
(vezi Apolog. II, XII, 1). Despre aceasta constanta in credinta, el vorbe~te in mai multe
rinduri. Astfel: Dialog. XXXIV, 8; XLVI, 7; XCVI, 2; CX, 4; CXII, 2; CXXXI, 2.
198. Compo Homer, lliada, VI, 202.

SF1NTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

95

celelalte ~i lasindu-se astfel stapinit ~i condus de ratiune, sa poata vedea

ratacirea altora ~i indeletnicirile lor, anume ca ei nu savir~esc nirpic sanatns
~i placut lui Dumnezeu? Fara de filozofie ~i fara de ratiunea cea dreapta,
nimeni nu poate dobindi intelepciunea. Pentru aceasta, tot omul trebuie sa
se indeletniceasca cu filozofia ~i sa socoata lucrul acesta ca fiind cel mai de
seama ~i mai vrednic din toate, ~i d celelalte nu sint dedt de 0 a doua ~i
a treia mina, devenind lucruri moderate ~i vrednice de acceptat numai in
legatura cu filozofia ~i d fara de ea, sau fara ca filozofia sa urmeze in chip
natural celor care se ocupa cu aceste lucruri, ele devin impovaratoare ~i ni~te
lucruri de rind.
- A~adar, filozofia duce la fericire ? a reluat acela.
- Da, am raspuns eu, ea ~i numai ea singura.
- Dar ce este oare filozofia ~i in ce consta fericirea Ia care duce ea ?
Daca nu te impiedica ceva sa-mi raspunzi, raspunde-mi !
- Filozofia, am reluat eu, este ~tiinta fiintei ~i cunoa~terea adevarului,
iar incoronarea unei astfel de ~tiinte ~i de intelepciuni este fericirea.
- Dar ce nume~ti tu Dumnezeu ? mi-a zis ei.
- Dumnezeu este aceea ce este intotdeauna acela~i ~i care este in
acela~i fel; El este cauza fiintei tuturor celorlalte.
In felul acesta i-am riispuns eu, iar el, auzind aceasta, m-a intrebat din
nou:
- Dar ~tiinta nu este, o are , un nume 'comun al mai multor lucruri
deosebite? Caci in toate mqtqugurile, cel care cunoa~te pe vreunul dintre
acestea se numqte om de ~tiinta. A~a se intimpla dnd este yorba de me~te
~ugul armelor, al conducerii ~i tot a~a ~i in arta medicinii. Cit prive~te,
insa, lucrurile dumnezeie~ti ~i cele omene~ti, nu se intimpla la fei. Caci
putem spune, oare, ca exista 0 ~tiinta care sa ne procure cuno~tinta lucrurilor dumnezeiqti ~i a celor omenqti ~i care sa ne arate dumnezeirea ~i
dreptatea pe care acestea 0 contin in ele ?
- Desigur, i-am riispuns eu.
- Dar ce? A cunoa~te pe om sau pe Dumnezeu este acela~i lucru cu
a cunoa~te muzica, aritmetica, astronomia, sau altceva dintre acestea?
- Nicidecum !
- Prin urmare, mi-a zis aceIa, n-ai riispuns bine, fiindca la cuno~tinta
acelora ajungem prin inva tatura, sau printr-o continua indeletnieire eu ele,
pe dnd la cuno~tinta celorlalte ajungem prin intuitie. Dad ti-ar spune
cineva ea un animal, care triiiqte in India, nu este asemanator cu nici unul
din toate celelalte, ci ca este in cutare ~i cutare fel, ca este in multe chipuri
~i culori, daca nu l-ai viizut sau nu-l vei vedea mai intii, nu vei putea spune
nimic despre el, de nu vei fi auzit vorbind despre el pe cineva care I-a vazut.

96

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

- Negre~it cii nu, am zis eu.

- Atunci, cum ar putea vorbi, precum se cuvine, filozofii despre Dumnezeu, sau cum vor putea ei spune ceva adevarat despre EI, daca nu exista
o ~tiinta a Lui ~i dacii nu L-au vazut ~i nici nu L-au auzit vreodata ?
- Dar, parinte, am reluat eu, ei nu vad pe Dumnezeu eu oehii, a~a cum
vad celelalte animale, ci Dumnezeu poate fi inteles numai eu mintea, dupa
cum zice Platon 199 , iar eu sint de aceea~i parere cu el.

IV.
- Are, oare, mintea noastra, a zis el, 0 astfel de putere, ba inca 0 putere
at it de mare, sau nu percepe fiinta dedt prin simturi ? Sau, ca sa vorbim mai
lamurit, va putea ea sa vada vreodata pe Dumnezeu, dta vreme nu este
impodobita de Duhul Sfint 200 ?
- Platon zice, am reluat eu, ca in felul acesta este puterea de a vedea
a mintii ~i ca ea ne-a fost data pentru a putea privi, prin curatia ei insa~i
fiinta aceea, care este cauza tuturor celor intelectuale, care nu are culoare,
nici forma, nici marime, nici aItceva care se poate vedea cu ochiul, fiinta
aceea, zice tot el, care este mai presus de orice fiinta, care nu se poate spune,
nici povesti ~i care este numai frumusete ~i bunatate, gasindu-se deodata
in sufletele cele bune de la natura, printr-o inrudire oarecare ~i prin iubirea
lor de a 0 vedea.
- Dar ce inrudire avem noi cu Dumnezeu? m-a intrebat el. Sau ~i
sufletul este de natura dumnezeiasca ~i nemuritor ~i deci, 0 parte din acel
spirit imparatesc? ~i, in felul in care vede acela pe Dumnezeu, ne este oare
~i noua cu putinta, sa cuprindem cu mintea noastra pe Dumnezeu ~i, de
aici, sa fim fericiti ?
- Desigur, am raspuns eu.
- Dar, a intrebat el, toate sufletele care sint in diferitele animale II
pot cuprinde, sau altul este sufletul omului, altul acela al calului ~i altul
acela al asinului ?
- Nu, am raspuns eu; ci toate sint acelea~i in toate.
- Vor vedea, sau au vazut, oare, ~i caii ~i asinii pe Dumnezeu ?
- Nu, am raspuns eu; cum de altfel nici cei mai multi dintre oameni,
ci numai aceia care traiesc intru llreptate ~i care sint cura titi prin dreptate
~i prin to ate celelalte virtuti.
- Prin urmare, a zis el, cineva nu vede pe Dumnezeu din cauza inrudirii
~i nici pentru ca este spirit, ci pentru cii este virtuos ~i drept.
199. Platon, Timeu, 77 B (ed. Didot, II, p. 238).
200. ~i dupa stintul Irineu, Adv. Haeres. IV, XX, 6 ~i 8 (P.G. VII, 1036-1038)
conditia de a vedea pe Dumnezeu este aceea de a avea in sine pe Duhul Stint.

SPlNTuL JUSTIN, DIALOGUL

eu

IUDEUL TRJPON

- Da, am raspuns eu, dar

~i

97

pentru ea are eu ce sa inteleaga pe Dumne-

zeu.
Dar ce, caprele ~i oile sint oare nedreptatite?
Nu se face nici 0 nedreptate nimanui, am zis eu.
Deci, dupa cuvintul tau,~i aceste dobitoace vor vedea pe Dumnezeu ?
Nu, ciici trupullor, fiind astfel de la natura, Ie este 0 piedica.
Daca aceste dobitoace ar avea glas, cunoa~te ca ele aT- defaima ~i mai
mult trupul nostru. Dar sa lasam acum acestea ~i sa zicem ca este a~a
pre cum gliisuie~ti tu. Spune-mi, insa, un lucru: sufletul vede pe Dumnezeu
atunci cind este inca in trup, sau numai dupa ce se desface de acesta?
- Ii este cu putinta sa ajunga la aceasta, am raspuns eu, ~i atita vreme
cit se gase~te in chip omenesc, dar mai ales, dupa ce s-a desfacut de trup ~i
se gase~te singur, poate sa atinga ceea ce este mai presus de orice timp201 .
- oare , i~i mai aduce aminte el de aceasta, venind iara~i intr-un om ?
- Cred ca nu, am raspuns eu.
- Dar atunci ce folos au sufletele care II vad, sau cu ce se deosebe~te
sufletul care-L vede, de acela care nu-L vede, daca nu-~i aduce aminte nici
macar de faptul cii L-a vazut ?
- Aici nu pot spune nimic, am zis eu.
- Dar sufletele cele nevrednice de 0 astfel de privire, ce vor patimi ?
- Ele sint inchise in trupurile vreunor fiare, iar pedeapsa lor consta
tocmai in aceasta.
- ~tiu ele, insa, cii din cauza aceasta se gasesc in ni~te astfel de trupuri
~i deci, cii au paciituit cu ceva?
- Cred ca nu.
- Atunci, nici ele nu folosesc mmiC de pe urma pedepsei, dupa cite
se pare. Ba, a~ putea spune chiar ca nici macar nu sint pedepsite, de vreme ce
ele nu pricep aceasta pedeapsa 202 .
- Negre~it cii nu !
- A~adar, sufletele nici nu vad pe Dumnezeu ~i nici nu ratacesc in alte
trupuri. Caci, dacii ar fi a~a, ele ar ~ti cii sint astfel pedepsite ~i s-ar teme,
mai departe, de a paciitui, chiar ~i numai din intimplare. Dar cii ele pot
intelege cii exista Dumnezeu ~i cii dreptatea ~i pietatea sint ceva frumos,
aici sint ~i eu de aceea~i parere, a zis el.
- Bine zici, i-am raspuns eu.
-

201. Sfintul Iustin vorbe~te mereu ca un platonician. A se vedea Phtdon, 66, ed.
Didot, I, p. 51 ~i passim.
202. Deopotriva cu sfintul Iustin, la nndul lor ~i sfintul Irineu ~i Tertulian combat
metempsihoza ~i cu acela~i argument, SCO& din necuno~tin1a pe care 0 avem despre ea.

C 7 - Apologe1i de limba greaca

98

APOLOGEJ'I DE L1MBA GREACA

V.
Ded, filozofii aceia nu ~tiu nimic despre aceste lucruri; did ei nu pot
spune nid macar ce este sufletul.
- Se pare ca nu.
- Nu trebuie sa spunem nid macar di sufletul este nemuritor, did
ceea ce este nemuritor este totodata ~i nenascut.
- Dupa unii filozofi, numiti platonideni, sufletul este intr-adevar
nenascut ~i nemuritor.
- Dar poate ca tu zici di ~i lumea este nenascuta ?
- Sint unii care zic a~a, dar eu nu sint de parerea aceasta.
- Foarte bine fad! Ca ce rost ar avea ca un trup, atit de solid, care are
duritate ~i care este compus, care se schimba pierind ~i nascindu-se zi de xi,
sa socotim di n-a fost facut de la inceput de dneva, iar dadi lumea este
nascuta, in chip necesar di ~i sufletele au fost acute ~i di ele nu exista
cu de la sine putere? Cad ele au fost fiicute pentru oameni ~i pentru celelalte animale, dadi, dupa cum spui tu, au fost acute fiecare in parte, iar nu
fiecare cu trupullui propriu.
- A~a mi se pare ~i mie di este drept.
- Prin urmare, sufletele nu sint nemuritoare.
- Nu, fiinddi am vazut di ~i lumea este nascuta.
- Dar eu nu spun nicidecum ca toate sufletele mor; cad pentru cei rai,
aceasta ar fi cu adevarat un profit. Dar atund cum? Sufletele celor pio~i
ramin intr-un loc mai bun, iar cele nedrepte ~i rele intr-unul mai rau,
a~teptind acolo vremea judedi tii. Astfel, sufletele cele vrednice de Dumnezeu nu vor mai muri, pe cind celelalte vor fi pedepsite, atita vreme cit
Dumnezeu voie~te ca ele sa existe ~i sa fie pedepsite.
- Ce spui tu acum nu este, oare, acela~i lucru cu acela pe care Platon
il lasa sa se inteleaga, despre lume, in Timaeos, spunind di ea este strididoasa intrucit este fiicuta, dar di ea nu va fi distrusa ~i nid nu-~i va gasi
soarta mort ii, din cauza vointei lui Dumnezeu? ~i crezi di se poate spune
acela~i lucru ~i despre suflet ~i, in genere, despre toate celelaIte ? Caci toate
cele ce sint dupa Dumnezeu, sau care vor fi vreodata, au natura stricadoasa
~i, ca atare vor disparea ~i nu vor mai fi. Singur Dumnezeu este nemuritor ~i
nestricados ~i tocmai pentru aceasta este Dumnezeu, in vreme ce toate
celelalte, care vin dupa El, sint nascute ~i stricadoase. Pentru aceasta sufleteIe vor ~i muri ~i vor fi ~i pedepsite; dici dadi ar fi nenascute, ele n-ar mai
paditui ~i n-ar mai fi pline de nebunie, nici n-ar mai fi ~ovaitoare ~i cutezatoare, nid n-ar mai locui de buna voie in pord, in ~erpi ~i in ciini, nid n-ar
mai fi ingaduit ca sa fie constrinse, de vreme ce-ar fi nenascute. Caci ceea ce
este nenascut este asemanator cu ceea ce este nenascut ~i este deo~otriva ~i

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

9!J

acela~i cu el, neputindu-se deosebi unul de altul nici in ceea ce prive~te

puterea, nici in ceea ce prive~te cinstea. De aici urmeaza ca nici nu sint
multe cek ce sint nenascute. Caci, dacii ai socoti cii intre cele ce sint
nenascute ar exista vreo deosebire ~i ai cerceta mai bine, n-ai putea gasi
cauza deosebirii, ci, dudndu-te cu mintea la nesfir~it, aceasta in cele din
urma, se va opri obosita, la ceva care este nenascut ~i vei sfir~i prin a zice ca
acesta este cauza tuturor. Oare aceasta au scapat-o din vedere Plat on ~i
Pitagora, barbatii aceia intelepti, care au devenit pentru noi un fel de zid
~i de sprijin al filozofiei ? 203

VI.
Putin imi pasa de Platon, de Pitagora ~i, in genere, de oricare altul,
care ginde~te la feI. Ca adevarul acesta este, afla-l de aici: sau sufletul
este viata, sau el are viata. Dacii este viata, atunci el ar trebui sa faca pe
altcineva sa triiiascii, iar nu pe sine insu~i, dupa cum ~i mi~carea face sa se
mi~te un alt lucru, iar nu pe sine insa~i. Faptul ca sufletul traiqte, nimeni
n-ar putea tagadui. Dacii traie~te, insa, el traie~te nu pentru cii este viata, ci
pentru cii se imparta~e~te din viata ~i, ceea ce se imparta~e~te din ceva este
cu totul altceva dedt aceea din care se imparta~e~te. Sufletul se imparta~e~
te din viata, pentru cii Dumnezeu voie~te ca el sa traiascii. 1;)i ca atare,
sufletul nu se va mai imparta~i din viata, dnd Dumnezeu va voi ca sufletul
sa nu mai traiascii. Caei sufletul nu traie~te prin el insu~i, cum traie~te
Dumnezeu. Ci - dupa cum nu este eu putinta ea omul sa traiascii eontinuu
~i nici ea sufletul sa fie eontinuu la un loe eu trupul ~i atunci dnd trebuie
ea armonia aeeasta sa se desfaea, sufletul pariise~te trupul ~i omul nu mai
exista - tot astfel ~i atunei eind sufletul nu trebuie sa mai existe, spiritul
vivifieator 204 pleacii din el, iar sufletul nu mai exista, ci se intoaree iara~i
acolo de unde a fost atras 20S
VII.
Atunci, la ee daseal se va mai duee cineva in eazul aeesta, sau unde va
mai gasi vreun folos, dacii niei la aee~tia nu se gase~.te adevarul?
- Cu mult mai inainte de aee~ti a~a-zi~i filozofi, au fost ni~te oameni
ferieiti, drepti ~i iubitori de Dumnezeu, care au vorbit in Duhul Sfint ~i care
203. Argumentul acesta a fost reprodus de sfintul Irineu, Adv. Haeres., II, XVI, 3
(P. G. VIII, 760).
204. De aici nu se poate trage concluzia di sfintul Iustin ar fi distins in om: spiritul,
sufletul ~i trupul (teoria trihotomista). El ramine pretutindenea un partizan al dihotomismului; a se vedea: Dialog. CV, 3-4; Apolog. I, 8, 4 ~i Apolog. II, 10, 1.
205. Eccl. 12,7.

100

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

au aratat cele viitoare, care se intimpla acum: ace~tia sint profetii. Numai
ace~tia au vazut ~i au spus oamenilor adevarul, netemindu-se ~i neascultind de
nimeni. Ei nu au fost invin~i de dorinta de slava, ci au spus numai ceea ce au
auzit ~i au vazut, fiind plini de Duhul Srmt. Scrierile lor se pastreaza chiar
~i acum ~i, indeletnicindu-se cineva cu ele, daca crede in ele, poate folosi
foarte mult: atlt cu privire la inceputuri, cit ~i cu privire la sfir~it ~i la toate
cele ce trebuie sa "tie un filozof. Ei nu vorbesc cu dovezi, caci sint ni~te
martori vrednici ai adevarului, mai presus de orice dovada. Cele ce s-au
intimplat, insa, sau se intimpla ~i acum, silesc pe ori~icine sa fie de acord cu
rele graite de ei. Oliar ~i numai pentru minunile pe care Ie-au savir~it, ei pot
fi socotiti drepti, atunci cind au slavit pe Facatorul tuturor, Dumnezeu ~i
Tatiil ~i au vestit pe Hristos, Care avea sa vina de la El ~i Care avea sa fie
Fiul Lui. ,Lucrul acesta nici nu I-au facut ~i nici nu-l fac profetii mincino~i,
care sint plini de duhul eel necurat ~i ratacitor ~i care, de~i indriiznesc sa
savir~easca oarecare minuni, spre uimirea oamenilor, slavesc, in schimb,
duhurile ratacirii ~i pe demonP06 . Roaga-te, deci, mai presus de toate, sa ti
se deschida portile luminii, caci toate acestea nu pot fi vazute ~i nici intelese
de toti, daca Dumnezeu ~i Hristosul Lui nu da cuiva sa inteleaga.
VIII.
Spunind acestea ~i alte multe de felul acestora pe care nu mai este
timpul sa Ie in~ir acum aici, a plecat, poruncindu-mi sa urmez aceste lucruri,
~i nu I-am mai vazut, de atunci. Iar mie, mi s-a aprins deodata un foe in
suflet ~i m-a cuprins 0 mare dragoste de profeti ~i de barbatii aceia, care sint
prietenii lui Hristos. ~i, gindind la cuvintele lui, gaseam ca aceasta este
singura filozofie sigura ~i aducatoare de folos. In felul acesta ~i pentru
aceasta sint filozof. ~i a~ voi ca toti, dobindind aceea~i dispozitie pe care 0
am eu, sa nu va departati de cuvintele Mintuitorului. Caci ele au in sine
ceva de temut ~i sint in stare sa imblinzeasca pe toti cei care ies din ideea cea
dreapta, fiind 0 odihna cit se poate de placuta pentru cei ce se dedau
studiului lor. Daca, deci, te ingrije~ti ~i tu de tine ~i daca voie~ti sa ajungi
la mintuire ~i ai incredere in Dumnezeu, ca unul care, in definitiv, nu e~ti
strain de aceste lucruri, se cuvine ca ~i tu, cunoscind pe Hristosullui Dumnezeu ~i devenind desavir~it, sa fii fericit.
Spunind acestea, prea iubitul meu 207 , cei care erau impreuna cu Tryfon
au inceput sa rida, iar el, zimbind, mi-a zis:
- Toate celelalte despre care ai vorbit, Ie accept ~i-ti admir zelul tau
206. I Tim. 4, 1.
207. Aid este yorba despre Marcus Pompeius, caruia i-a fost dedicat acest dialog
(cf. Dialog. CXLI, 5 ~i 1,1).

SFINTUL IUSTIN, DIA'LOGUL CU IUDEUL TRIFON

101

pentru tot ceea ce este dumnezeiesc, dar ar fi fost mai bine, daca ai fi ramas
la filozofia lui Platon, sau a altcuiva, practicind resemnarea, infrinarea ~i
cumpatarea, dedt sa te in~eli cu ni~te cuvinte mincinoase ~i sa urmezi
un or oameni de nimic. Caci daca ai fi ramas in felul acela la filozofie ~i daca
ai fi trait Hra de pata, ai fi avut nadejdea unei sorti mai bune. Parasind
insa pe Dumnezeu ~i nadajduind in om, ce mintuire iti mai poate ramine ?
Daca acum vrei sa rna asculti ~i pe mine (caci de acum te socot prieten),
mai intii circutncide-te, apoi pazqte, dupa cum este legiuit;, sabatul, sarbatorile, lunile cele noi ale lui Dumnezeu ~i, intr-un cuvint, fa tot ceea ce este
scris in Lege, ~i atunci poate ca vei gasi mila inaintea lui Dumnezeu. Hristos,
insa, chiar daca s-a nascut ~i se va fi gasind pe undeva, este un necunoscut
~i el insu~i nu se cunoa~te, nici nu are vreo putere, pina cind, venind Ilie,
nu-l va unge ~i nu-l va face cunoscut tuturor. Voi, insa, primind un ~von
zadarnic, v-ati aurit un Hristos, iar din cauza lui, sinteti nimiciti acum
prostqte.
IX.
Ingaduie-ti-se tie, omule ~i iarta-ti-se tie, i-am zis eu atunci, ca nu ~tii
ce vorbe~ti. Ai ascultat de ni~te dascali care nu pricep Scripturile ~i vorbe~ti,
la voia intimplarii, ceea ce-ti vine in minte. Daca ai voi sa prime~ti, insa,
discutia cu privire la aceasta, cum ca, adica, nu sintem in ratacire ~i ca nu
yom inceta niciodata de a marturisi acest lucru, chiar dad\ se vor purta asupra noastra toate defaimarile oamenilor ~ chiar daca tiranul cel mai crud
ne-ar sili Ia aceasta, iti voi arata numaidecit, ca noi n-am crezut in ni~te
basme zadamice ~i nici in niscaiva cuvinte lip site de dovada, ci in ni~te
cuvinte pline de Duh SHnt, izvoritoare de putere ~i infloritoare de har.
Cei ce erau cu el, izbucnira iara~i in hohote de ris ~i incepura sa
vorbeasca cuvinte urite, pentru care motiv ridicindu-ma, eram gata s-o iau
din loco Dar el, apucindu-ma de haina, mi-a zis sa nu plec, mai inainte de a
indeplini ceea ce am fagaduit.
- Dar atunci, am zis eu, tovara~ii tai sa nu mai faca galagie ~i nici sa
nu mai vorbeasca atit de urit; ci, daca vor, sa asculte in lini~te, iar daca vreo
treaba mai de seama ii impiedica, sa pIece. Apoi noi, retragindu-ne undeva ~i
odihnindu-ne, sa terminam discutia.
Tryfon a gasit cu cale ~i el ca e bine sa facem a~a. De aceea, indreptindu-ne am luat-o catre centrul stadionului Xistos. Doi dintre tovara~ii lui,
batindu-~i joc de noi ~i luind in ris rivna noastra, au plecat. Cind am ajuns
in locul acela, catre care ne indreptam, unde ~i de-o parte ~i de alta, sint
ni~te banci de piatra, cei ce erau impreuna cu Tryfon, a~ezindu-se pe una
din aceste banci ~i unul din ei aducind yorba despre razboiul cel din Iudeea,
au inceput cu totii sa vorbeasca despre acest razboi.

102

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

X.
Atacurile impotriva cre~tinilor. Dupa ce aee~tia au terminat diseutia
lor, am ineeput, iara~i, sa Ie graiese:
- Barbati prieteni, nu cumva mai este ~i alt motiv pentru care ne
defaimati, in afara de aeeIa ca nu traim dupa Lege, nu ne eireumeidem
trupul la feI eu stramo~ii vo~tri ~i nu pastram simbiita, ea voi? 208 Sau ~i
viata ~i moravurile noastre sint defaimate de voi? Vreau sa spun: nu cumva
ati crezut ~i voi, despre noi, cum ea am minca oameni ~i ca, dupa bautura,
stingind luminile, ne tavalim in amestecuri neingaduite? Sau ne con damnati numai pentru faptul ca credem in inva ta turile noastre ~i ca nu credem,
intr-0 inva tatura, dupa voi adevarata ?
- Faptul acesta ne mira, a zis Tryfon. Cit despre ceIeIalte, despre care
vorbesc altii, eIe nu sint vrednice de crezare, caci sint prea departe de natura
omeneasea. De altfeI, ~tim ea ~i preeepteIe voastre din a~a-numita Evanghelie, sint atit de minunate ~i de mari, inch imi vine sa cred, ea nimeni nu
poate sa Ie piizeasca, caei am avut toata grija ea sa rna indeletnieesc ~i eu
ele 209 Ma surprinde, insa, mai ales faptul, ca voi, numindu-va pio~i ~i
soeotind ca va deosebiti de altii, neseparindu-va insa intru nimie de ei, niei
nu aratati 0 viata deosebita de aeeea a neamurilor, prin faptul ca nu paziti
niei simbetele, niei sarbatorile ~i niei nu aveti cireumeiziune, ei, punindu-va
nadejdile intr-un om rastignit, aveti credinta sa dobinditi totu~i vreun bine
de la Dumnezeu, eu toate ca nu indepliniti poruneile Lui. Sau poate n-ati
eitit ea "se va nimiei sufletul aeeIa din neamul lui, care nu se va cireumcide
in ziua a opta" 2 I o? ~i tot asemenea s-a spus ~i despre eei de alt neam ~i
despre sclavii eumparati eu bani. Deei, voi, dispretuind de-a dreptul aeest
a~ezamint, nu voiti sa tineti seama de eI ~i nici de eele ee deeurg din el.
Dimpotriva, ineereati sa ne eonvingeti ea eunoa~teti pe Dumnezeu, eu
toate ea nu faeeti nimie din eele ee fae eei ee se tern de Dumnezeu ... Daea
ai de spus eeva intru aparare fata de aeestea ~i daca poti ariita in ee feI
nadajduiti eeva eu toate ca nu piiziti Legea, te-am aseulta eu multa placere
~i, in aeela~i chip am putea diseuta impreuna ~i asupra eelorlalte punete de
vedere.
XI.
Noua aliantii. Niei nu va fi vreodata, Tryfon, vreun alt Dumnezeu ~i
niei nu a fost altul din veci, i-am zis eu, afara de CeI ee a fa cut ~i a orinduit
208. Acestea erau, la vremea aceea, acuzatii1e cele mai curente aduse de iudei
impotriva cre~tinilor. Sfintul Iustin s-a plins adesea impotriva lor (A se vedea: Apolog. I,
X, 6; XXII, 2 ~i mai ales XXVI, 7; ~i Apolog. II, XII, 1, iar mai ales Dialog. XVII, 3 ~i
CVIII,2).
209. Trifon vorbe~te aici intocmai ca scriitorii crqtini. A se vedea Minucius Felix,
Octavius (XXX), P.L., III, 301 ~i Tertullianus, Apologeticum VII ~i VIII, P.L., I, 3Q.8 ~i urm.
210. Fac. 17,14.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

10]

-----------------------------------------------------,-------

acest univers. ~i, ceva mai mult, noi nu socotim ca Dumnezeul nostru este
unul, iar al vostru altul, ci El este unul ~i acela~i, Care a scos pe parin tii
vo~tri din Egipt "cu mina puternica ~i cu bratul inalt"211 . De altfel, noi nici
n-am nadajduit in 'aitcineva (caci nu este un altul), ci numai in Acesta, in
tare nadajduiti ~i voi, in Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac ~i allui Iacob.
Nu am nadajduit, insa, prin Moisi, nici prin Lege, caci in cazu] acestaam fi
facut ~i noi ceea ce faceti voi. Am citit nu de mult, 0, Tryfon, ca ar fi ~i 0
lege ultima ~i un testament mai de seama dedt toate celelalte 212, pe care
trebuie sa-l pazeasca acum toti oamenii care doresc sa se invredniceasca
de mo~tenirea lui Dumnezeu. Caci Legea cea de pe Horeb este acum 0 lege
veche ~i ea este numai a voastrii, pe dnd cealalta este, in genere, a tuturor.
~i, 0 lege, care se da impotriva unei alte legi, 0 desfiinteaza pe cea dintii,
dupa cum ~i un testament, care se face mai tirziu, il face de asemenea
nelllcrator pe eel dinaintea lui. Drept lege vqnica ~i finala ~i testament
credincios 213 , ne-a fost dat noua Hristos, dupa care nu mai este nici 0 lege,
nici un precept, nici 0 porunca. Sau, poate ca tu nu ai citit ceea ce spune
Isaia? "Ascultati-ma, ascultati-ma poporul meu ~i imparatilor luati aminte,
ca va veni 0 lege de la mine ~i judecata mea va fi intru lumina neamurilor.
Se apropie repede dreptatea mea ~i va veni mintuirea mea, iar neamurile vor
nadajdui in bratul meu" 214 Iar prin Ieremia spune, tot despre testamentul
acesta, in felul urmator: "lata, yin zilele, zice Domnul,~i voi incheia cu casa
lui Israel ~i cu casa lui Iuda un testament nou, nu acela pe care I-am incheiat
cu parintii lor, in ziua in care i-am luat de mina, pentru a-i scoate
din Egipt" 215 . Deci, daca Dumnezeu a proclamat ca va fi orinduita 0 noua
alianta ~i ca aceasta va fi spre lumina neamurilor, noi vedem ~i sintem
convin~i, ca, prin numele lui Iisus Hristos eel rastignit, in~i~i oamenii yin la
Dumnezeu de la idoli ~i de la orice alta nedreptate ~i ramin pina la moarte
in marturisire ~i pietate, ~i ca din lucrurile ~i din minunile care urmeaza,
poate fi inteles de toti, di aceasta este "Legea cea noua, ~i alianp cea noua
~i nadejdea celor din to ate neamurile" 216, care a~teapta bunurile cele de la
Dumnezeu. Caci neamul israelit eel adevarat ~i duhovnicesc, nearnullui Iuda
~i neamul lui Iacob, Isaac ~i Abraam, care pe dnd se gasea in necircumci211. Deut. 5, 15;Ps. 135, 12.
212. Lege (vogoC;) ~i Testament (~Ul~~K1]). Aici sfintul Iustin infati~eaza
cre~tinismul ca 0 noua lege ~i 0 noua alianta, opuse celor vechi, pe care Ie abrogii.
Adevaratullegiuitor nu mai este Moisi, ci Iisus Hristos (Dialog. XII, 2 ~i XIV, 3). Ideea 0
giisim ~i la sfintul Irineu, Adv. Haeres. III, X, 5; IV, IX, 2; XXXIV, 4 (P.G. VII, 878,
997, 1085) ~i la Tertullianus: De praesor. XIII ~i Adv. Judaeos III (P .L. II, 604).
213. Is. 55, 3; 61, 8; Ier. 32,40.
214. Is. 51,4-5.
215. Ier. 31, 31-32.
216. Fac. 49,10.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

104

ziune 217 a fost marturisit de Dumnezeu ~i binecuvintat ~i numit parinte al

multor neammi 218 , sintem noi, cei care am fost adu~i la Durnnezeu prin
Hristos eel rastignit, dupa cum se va dovedi, pe masura ce vom inainta in
discutiunea noastra.

XII.
Spunindui acestea, am adaugat ca ~i intr-un alt loc, Isaia zice: "Ascultati-mi cuvintele ~i sufletul vostru va trai ~i voi incheia cu voi 0 alianta
noua, cele sfinte ~i credincioase ale lui David. lata, I-am dat pe el marturie
neamurilor. Neamurile care nu te cunosc, te vor chema; popoarele care nu
te ~tiu, vor gasi sciipare la tine, din cauza Durnnezeului eel sf'mt al tau,
Israel, ca te-a slavit pe tine" 219. Legea aceasta, ind., voi ati dispretuit-o
~i ati batjocorit alianta cea noua ~i sfinta a Lui ~i nici acum nu 0 primiti ~i
nici nu va pocaiti, iar raul pe care-l faceti cu aceasta este cit se poate de
mare. "Ba, ceva mai mult: urechile voastre s-au astupat, ochii vo~tri au orbit,
iar inima voastra vi s-a invirto~at" Z20. A strigat leremia221 , ~i nici astfel
nu ati ascultat; a venit LegiuitoruP22 ~i nu L-ati vazut; "Saracilor Ii se
predica, orbii vad" 223 , iar voi nu intelegeti. Este nevoie de 0 a doua circumciziune, iar voi socotiti cii este mare lucru de voi din cauza circumciziunii
trupului. Legea cea noua voie~te ca voi sa paziti de-a pururi sabatul, iar voi,
nelucrind nimic 0 zi, socotiti ca sinteti pio~i, neintelegind pentru ce vi s-a
poruncit astfel. lar daca mincati piine nedospita, voi ziceti ca impliniti voia
lui Dumnezeu. Dar Domnul Dumnezeul nostru nu binevoie~te in ni~te astfel
de lucruri. Daca este cineva dintre voi sperjur sau hot, sa inceteze; daca este
preacurvar, sa se poca.iasca, fiindca numai atunci el a pazit sabatele cele
pline de desfatari ~i adevarate 224 ale lui Durnnezeu. Daca cineva nu are
miini curate, sa se spele,caci atunci este curat.
XIII.
De altfel, !saia nu v-a trimis la baie 225 , ca sa va spalati acolo crima ~i
celelalte pacate, caci nici toata apa marii n-ar fi fost in stare sa va curete;
217. Rom. 4,10.
218. Fac., 17,5; Rom. 4, 17.
219. Is. 55, 3-5.
220. Is. 6,10.
221. Ier. 31, 31.
222. Este yorba despre Iisus Hristos, despre Care se poate spune cli, In Apologie
apare ca Mlntuitor mai ales prin lnvititura Sa, In Dialog, mai ales In rol de legislator,
fira ca totu~i si exc1udi ideea mlntuirii prin suferintele lui Hristos. A se vedea Dialog.

XIII, 1 ~i XXIV, 1.
223. Mt. 11,5; Is. 29,18-19; 61,1.
224. Is. 58, 13.
225. Is. 1, 16.

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

105

ci, dupa cum este natural, baia aceea mintuitoare, despre care a vorbit
atunci, este baia celor care se pocaiesc ~i care se cura ta nu "prin singele
tapilor ~i al oilor", sau "prin cenu~a unei junince", sau prin ofran de de
floare de faina, ci in credinta, prin singele lui Hristos ~i prin moartea Lui 2 26,
Care pentru aceasta a murit, dupa cum insu~i Isaia a spus graind astfel:
"Domnul va descoperi bratul Sau eel sfint inaintea tuturor neamurilor ~i
toate neamurile ~i marginile pamintului vor vedea mintuirea cea de la Dumnezeu. Indepartati-va, indepartati-va, indepartati-va, ie~iti de acolo ~i nu va
atingeti de murdarie, ie~iti din mijlocul ei, despartiti-va, voi care purtati
vasele Domnului, caci voi nu mergeti in tulburare. Inaintea voastra va merge
Domnul ~i eel ce va aduna pe voi este Domnul Dumnezeul lui Israel. lata,
sluga mea va intelege ~i va fi inaltat ~i va fi slavit foarte. Dupa cum multi se
vor mira de tine, tot astfel, El va ~terge dinaintea oamenilor chipul ~i slava ta
~i astfel, neamuri multe se vor minuna de El, iar imparatii i~i vor inchide
gurile lor, caci cei carora nu Ii s-a vestit despre El vor vedea ~i cei care nu au
auzit vor intelege. Doamne, cine a crezut auzului nostru ~i bratul Domnului
cui s-a descoperit? Noi am vestit inaintea Lui ca un copil, ca 0 radacina
intr-un pamint insetat. El nu are chip ~i nici slava ~i L-am vazut pe El ~i nu
avea nici chip, nici frumusete, ci chipul Lui era necinstit ~i se ~tergea inaintea fiilor oamenilor. Un om, care era cu rana ~i care ~tia sa suporte slabiciunea, caci s-au intors de la fata Lui ~i a fost necinstit ~i nu a fost luat in
seama. Acesta poarta pacatele noastre ~i sufera pentru noi ~i am socotit ca
El este in durere, in rana ~i in suferinta. Iar El a fost ranit pentru pacatele
noastre ~i a fost slabit din cauza nelegiuirilor noastre. Invatatura pacii
noastre asupra Lui ~i cu lovirea Lui noi am fost vindecati. Toti am fost
rataciti ca ni~te oi, omul s-a riitacit in calea lui. ~i Domnul L-a dat pe El
pentru pacatele noastre, iar El, cu toate ca I s-au ca~unat tot felul de chinuri,
nu-~i deschide gura Sa. Ca 0 oaie spre junghere S-a adus ~i ca un miel, care
este fara de glas, in min tea celui ce-l tunde, a~a nu ~i-a deschis gura Sa. Intru
umilinta Lui, judecata Lui s-a ridicat. Iar neamul Lui cine-l va spune ? Ca se
ia de pe pamint viata Lui. Din cauza nedreptatilor poporului meu, a venit la
moarte. ~i voi da pe cei rai in locul ingroparii Lui ~i pe cei bogati in locul
mortii Lui, ca El n-a facut nelegiuire ~i nu s-a gasit vicle~ug in gura Lui. ~i
Domnul voiqte sa-L curete de rana. Daca yeti da pentru pacat, sufletul
vostru va vedea saminta de viata lunga. ~i Domnul voiei?te sa ia din durere
sufletul Lui, sa-i arate lumina ~i sa-l formeze in in telegere , indreptatind
nedreptul, care lucreaza bine multora. El va lua asupra-~i pacatele noastre.
Pentru aceasta, El va mo~teni pe multi ~i va imparti prazile celor putemici,
226. Evr. 9, 13.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

106

pentru care sufletul Lui a fost dat mortii ~i a fost socotit cu cei fara de lege
~i EI a luat asupra-~i pacatele multora ~i a fost dat pentru nelegiuirile lor.
Bucura-te stearpa, care nu ai nascut; izbucne~te ~i striga, tu, care n-ai avut
dureri de na~tere, caci copiii pustiului sint mult mai multi decit ai aceleia
care are barbat- Domnul a zis: Large~te-ti locul cortului tau ~i al curtilor
tale, infige, nu cruta, large~te-ti corturile tale ~i intare~te-ti stilpii tai,
desfa~urindu-i la dreapta ~i la stinga. ~i saminta ta va mo~teni neamuri ~i vei
locui cetati pustiite. Nu te teme ca ai fost ru~inat, nici nu te ru~ina ca ai fost
defaimat, caci vei uita ru~inea ta ve~nica ~i nu-ti vei mai aduce aminte de
defaimarea vaduviei tale, ca Domnul ~i-a facut Lui~i nume ~i Cel ce te
smulgc pc tine este Dumnezeul lui Israel ~i numcle Lui va fi chemat pe tot
pamintul. Domnul te-a numit pe tine, ca pe 0 femeie parasita ~i mica la
suflet, ca pe 0 femeie unta inca din tinerete" 2 2 7
XIV.
Deci, prin baia pocaintei ~i a c~no~tintei lui Dumnezeu, care s-a facut
pentru nelegiuirea popoarelor lui Dumhezeu, dupa cum zice Isaia, noi am
crezut ~i cunoa~tem, ca Botezul. acela, pe care I-a vestit el de mai inainte,
este singurul care poate cur a ti pe cei ce se pocaiesc ~i ca el este
"apa vietii" 228. Gropile pe care vi le-ati sapat voi in~iva sint nimicite ~i
nu va sint de nici un folos 229 Caci ce folos poate sa aiba botezul acela care
curata numai carnea ~i trupul? Botezati-va sufletul de urgie ~i de imbuibare,
de invidie ~i de ura, caci numai atunci trupul vostru va fi curat 230 Acesta
este simbolul piinilor celor nedospite: sa nu mai faceti lucrurile vechi ale
aluatului celui rau23!. Voi insa ati inteles totul numai trupe~te ~i socotiti
ca sinteti pio~i daca, facind acestea, aveti sufletele pline de vicle~ug ~i in
genere de toata rautatea. Din cauza aceasta ~i Dumnezeu v-a poruncit ca,
dupa cele ~apte zile ale mincarii de azime, sa va framintati voua aluat nou,
cu alte cuvinte, EI v-a poruncit savir~irea un or alte lucruri, iar nu imitarea
celor vechi ~i rele. Pentru (a arata) ca acest lucru este ceea ce cere de la voi
acest Legiuitor nou, voi aduce din nou cuvintele spuse de mine mai inainte
~i voi mai aduce, odata cu ele ~i altele, pe care mai inainte Ie-am trecut cu
vederea.
S-a zis de catre Isaia, astfel: "Ascultati-Ma, ~i sufletul vostru va trai ~~
VOl incheia cu voi 0 alianta noua, cele sfinte ~i credincioase ale lui David.
227.
228.
229.
230.
231.

Is. 52, 10-54,6.

ler. 2, 13.
In. 4,10; Apoe. 21, 6.
Le. 11,41.
I Cor. 5, 8.

SP,INTUL JUSTIN, DJALOGUL CU JUDEUL TRIPON

107

lata, I-am dat pe el marturie neamurilor, condueator ~i proteguitor al neamurilor. Neamurile care nu te cunosc, te vor chema ~i popoarele care nu te
~tiu, vor gasi scapare la tine, din cauza Dumnezeului eel sHnt al tau, Israel,
ea te-a slavit pe tine. Cautati pe Dumnezeu ~i gasindu-L, chemati-L, cind
Se va apropia de voi. Paraseasea nelegiuitul- eaile lui ~i barbatul eel nelegiuit
voile lui ~i intoarea-se la Domnul ~i va fi miluit, fiindea va ierta mult timp
pacatele voastre. Caci voile mele nu sint ca cele ale voastre ~i nici eaile mele
ca cele ale voastre, ci, pe cit de departe este cernl de pamint, pe atlt de
departe este calea mea de calea voastra ~i gindurile voastre de gindul meu.
In felul in care coboara zapada ~i ploaia din cer ~i nu se va intoarce pina ce
nu va imbiba pamintul ~i-l va fructifica ~i-l va face sa scoata roade ~i sa dea
saminta semanatorului ~i piinea de mincare, tot a~a va fi ~i cuvintul meu,
care va iqi din gura mea: nu se va intoarce, pina ce nu se vor implini toate
cite am voit ~i voi conduce cu bine poruncile mele. Caci Yeti iqi intru
veselie ~i yeti fi invatati intru bucurie, muntii ~i colinele vor salta, primindu-va pe voi ~i toti arborii de pe ogoare vor lovi din ramuri; in locul spinului
va rasari chiparosul; in locul urzicii va rasari mirtul; iar Domnul va fi spre
nume ~i semn vqnic ~i nu se va ~terge" 232. Dintre cuvintele acestea ~i din
altele de felul acesta, spuse de profeti, am accentuat, 0 Tryfon, ca unele
s-au spus- cu privire la prima venire a lui Hristos, in care avea sa Se arate
oamenilor "necinstit, dispretuit ~i muritor" 233, iar celelalte, la cea de a
doua aratare a Lui, "cind va veni intru slava ~i deasupra norilor" ~i poporul
vostru "II va vedea ~i-L va cunoa~te pe Acela pe Care L-au impuns cu sulita",
dupa cum a spus profetind Osea 234 , unul dintre cei doisprezece profeti,~i
Daniel 235 .

xv.
Invatati-va, deci, sa postiti adevaratul post al lui Dumnezeu, cum zice
Isaia, ca sa fiti bine placuti lui Dumnezeu. Caci Isaia a grait astfel: "Striga
cu putere ~i nu te cruta; ridiea-ti glasul ca 0 trimbita ~i vestqte neamului
rneu pacatele lor ~i casei lui Iacob nelegiuirile lor. Ei rna cauta zi de zi ~i
doresc sa cunoasca caile mele, ca un popor care a'facut dreptatea ~i care n-a
232. Is. 55, 3-13.
233. Is. 53, 2-3; Ideea unui Mesia patimitor, in cadrul primei Sale parusii, era
familiara iudeilor. A se vedea Dialog. LXVIII. Cit prive~te chipul Domnului Hristos,
sfintul Iustin, potrivit lui Isaia 53, 2, credea ca Iisus a fost urit la infa!i~are. Aceea~i idee
o gasim la sfintul Irineu, Tertulian ~i Clement Alexandrinul. Pentru Origen, Domnul a
fost dnd frumos, dnd urit la infa!i~are, potrivit felului de a fi al celor ce-L vedeau.
Mentionarea lui Osea aici, este probabil 0 scapare din vedere a sfintului Iustin, caci citatul
nu este din Osea, ci din Zaharia.
234. Zah. 12,10.
235. Dan. 7, 13.

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

108

piiriisit judecata lui Dumnezeu. Imi cer acum judecatii dreaptii ~i doresc sii
se apropie de Dumnezeu, zicind: pentru ce am postit, dacii Tu n-ai viizut ~i
pentru ce ne-am umilit sufletele dacii Tu nu ai cunoscut? Ciici in zilele
posturilor voastre voi giisi~i voin~ele voastre ~i asupri~i pe to~i supu~ii
vo~tri; iatii, voi posti~i in judecii ~i ~i-n lupte ~i lovi~i cu pumnii pe eel umil.
Pentru ce posti~i pinii astiizi? Pentru a fi auzit glasul vostru intru strigare?
Eu n-am ales un astfel de post ~i nici 0 astfel de zi pentru ca omul sii-~i
umileascii sufletul siiu ~i chiar dacii-~i vei pleca cerbicea intocmai ca un
cere, ~i-~i vei a:~teme sac ~i cenu~ii, nici astfel nu ve~i numi acestea post ~i
zi primitii de Domnul. Ciici Eu nu am ales un astfel de post, zice Domnul.
Ci desfii toatii legiitura nedreptii ~ii, desfii ciitu~ele schimburilor silite, dii
drumul intru iertare celor asupri~i ~i sfi~ie orice act nedrept. Imparte cu eel
fliimind piinea ta ~i pe siiracii cei fiirii de adiipost adu-i in casa tao Dacii vei
vedea pe cineva gol, imbracii-l ~i nu fi mindru fa~ii de cei de aceea~i siimin~ii
cu tine. Atunci, lumina ta va ~i~ni de diminea~ii ~i imbriiciimintea ta repede
va striiluci ~i inaintea ta va merge dreptatea ta, jar slava lui Dumnezeu te
va inconjura. Atunci, de vei striga, Dumnezeu te va auzi. ~i chiar in timpul
cit tu vei vorbi, i~i va zice: latii, sint de fa~ii. Ciici, dacii vei lepiida de la
tine legiitura ~i punerea miinii ~i orice cuvint de murmur ~i vei da din suflet
celui fliimind piinea ta, ~i te vei umple de un suflet umilit, atunci va riisiiri
in intuneric lumina ta ~i intunericul tiiu va fi ca miezul zilei, iar Dumnezeul
tiiu va fi cu tine de-a pururi ~i te va umple, dupii cum dorqte sufletul tiiu
!ji oasele tale se vor ingrii~a, ~i vor fi intocmai ca 0 griidinii udatii, sau ca 0
fintinii de apii, sau ca un piimint, ciiruia nu i-a lipsit apa" 236.
Circumcide~i-vii, deci, cu circumciziunea inimii voastre, dupii cum cer
indemnurile lui Dumnezeu, in toate cuvintele de mai sus.

XVI.
Riiutatea iudeilor. De alt fel , chiar ~i prin Moisi Dumnezeu insu~i a
strigat, zicind: "Deci, circumcide~i-vii invirto~area inimii voastre ~i nu vii mai
invirto~a~i cerbicea. Ciici Domnul, Dumnezeul vostru ~i Domnul domnilor
este Dumnezeu mare, putemic ~i infrico~iitor, care nu Se lasii coplqit de 0
fa~ii oarecare ~i nici nu prime~te vreun dar" 237. Iar in Levitic, zice:
"Fiindcii ei au ciilcat Legea ~i M-au trecut cu vederea ~i fiindcii au umblat
impotriva Mea pe ciii liituralnice, de aceea ~i Eu am mers cu ei liituralnic
~i-i voi pierde pe ei, in piimintul du~manilor lor. Atunci inima lor cea netiiiatii imprejur se va ru~ina" 2 3 8
236. Is. 58, 1-11.
237. Deut. 10, 16-17
238. Lev. 26,40-41.

~i

26, 40-41.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL

eu

JUDEUL TRIFON

109

Caci cireumciderea eea dupa trup s-a dat de la Abraam, eu semn, ea sa

fiti deosebiti de eelelalte neamuri ~i de noi ~i pentru ca singuri sa patimiti,
cele ce patimiti acum, pe buna dreptate; pentru ca tarile voastre sa devina
pustii, iar cetatile voastre arse de foc ~i ca, inaintea voastra, strainii sa
manince roadele voastre 239 ~i nimeni dintre voi sa nu se mai poata sui in
Ierusalim24 0 Caci voi nu va deosebiti prin nimic altceva de ceilalti oameni,
de cit prin circumciderea voastra cea dupa trup. Nimeni dintre voi, dupa cite
so cot, nu va indrazni sa zica, cum ca Dumnezeu nu este ~i n-a fost ~i
cunoscator de mai inainte al celor ce aveau sa fie in viitor, pregatind de mai
inainte, fiecaruia, cele ce merit a 241. ~i pentru voi s-au intimplat acestea
destul de bine ~i dupa dreptate. Voi ati ucis pe Cel drept 242 , ~i mai inainte
de El, pe profetii Lui 243 , iar acum cautati sa nimiciti ~i pe cei ce nadajduiesc in El ~i in Cel ce L-a trimis pe El, Atottiitorul ~i Facatorul tuturor,
Dumnezeu, ~i ii necinstiti, in masura in care va sta in putinta, blestemindu-i
in sinagogile voastre pe cei ce cred in Hristos. Caci n-aveti putere sa ne
ucideti, din cauza stapinitorilor de acum; de cite ori ati putut, insa, ati facut
~i lucrul acesta.
Din cauza aceasta, Dumnezeu va striga prin Isaia: "Vedeti ca dreptul
a pierit ~i nimeni nu ia aminte in inima lui de aceasta, iar barbatii cei drepti
sint ridicati ~i nimeni nu intelege. Dreptul este luat pe sus de nedreptate.
Mormintul lui va fi in pace; el a fost ridicat din mijlocul lor. Voi, fii ai
nedreptatii, ati adus aici saminta preacurvarilor ~i copiii desfrinatei. De cine
va hateti joc cu satisfactie ? Asupra cui ati deschis gura voastra ? Asupra cui
v-ati folosit limba voastra ?" 244 .

XVII.
Nu tot astfel celelalte neamuri ajung la aceasta nedreptate impotriva
noastra ~i a lui Hristos, cum faceti voi, care sinteti cauzatorii unei prejudecati rele, atit impotriva dreptului, cit ~i a noastra, care sintem discipolii
Lui. Caci, dupa ce ati rastignit pe acel Om unic 245 , rara de pata ~i drept 246 ,
prin care vine vindecarea ranilor celor care se apropie de Tatal prin E1247 ,
239. Is. 1, 7.
240. Smt masuri luate de imparatul Hadrian, la lerusalim, ea urmare a rlizboiului
dus eu atita inver~unare de Bar-Koeheba.
241. Cireumeiziunea este eonsiderata ea semn menit sa favorizeze exeeutarea
deeretului lui Hadrian.
242. I Tes. 2, 15; Fapte, 7,52; Evr. 11, 32-40 ~i Is. 57,1.
243. Mt. 23, 29, 31.
244. Is. 57,1-4.
245. Le. 1, 6;Ps. 118, 1.
246. Is. 53, II.
247. Is. 53, 5.

110

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

fiinddi ati cunoscut di El a inviat din morti ~i s-a urcat la ceruri, dupa cum
~i profetiile au aratat de mai inainte di va fi, nu numai di nu v-ati podiit de
cele ce ati facut in chip rau, ci, alegind dupa placul vostru oameni de la
Ierusalim, i-ati trimis atunci pe tot pamintul, zicind di s-a ivit 0 erezie atee,
aceea a crqtinilor, aducind impotriva noastra toate acele marturii, pe care
Ie spun impotriva noastra cei ce nu ne cunosc. A~a ca voi nu sinteti numai
cauzatorii nedrepta tii voastre, ci, in genere, ~i cauzatorii nedrepta tii tuturor
celorlal ti oameni.
De aceea, pe buna dreptate striga Isaia: "Prin voi, numele Meu se
defaimeaza in tru neamuri" 2 4 8 ~i: "Vai de sufletullor ! fiinddi gindesc sfat
viclean impotriva lor in~i~i, zicind: Sa legam pe eel drept, dici nu ne este de
folos. Deci, ei vor minca roadele faptelor lor. Vai de eel nelegiuit! Ciici
multe rele i se vor intimpla lui, din cauza lucrurilor miinilor lui" 249. ~i
iarii~i, in alte parti: "Vai de cei ce tiriisc pacatele lor ca ~i cu 0 funie lunga
~i nedrepta tile lor ca ~i cu 0 coroana a jugului junincei. ~i vai de cei ce zic:
Sa se apropie repeziciunea Lui ~i sa vina voia Sfintului lui Israel, pentru ca
sa-l cunoa~tem. Vai de cei ce zic di raul este bine ~i di binele este rau, de
cei care socot lumina intuneric ~i intunericul lumina ~i care socot amarul
dulce ~i dulcele amar" 2 5 o. Deci, impotriva singurei lumini drepte ~i fara
de pata, care a fost trimisa oamenilor de la Dumnezeu, ati cautat sa vorbiti
cele am are , cele intunecoase ~i nedrepte. Caci vi s-a parut ca nu va este de
folos, cind va striga voua: "Scris este: Casa Mea este casa de rugaciune,
iar voi ati prefacut-o in pqtera de tilhari" 2S 1 ~i a distrus mesele schimbatorilor de bani din templu, strigind. "Vai voua, dirturarilor ~i fariseilor
fa ta~ici, di dati dijma din izma ~i din ruta 2 52 , iar iubirea lui Dumnezeu ~i
judecata nu 0 cunoa~teti. Morminte varuite, care se par frumoase pe dinafara, iar pe dinlauntru sint pline de oase moarte" 2 5 3. Iar carturarilor le-a
strigat: "Vai voua, dirturarilor, di aveti cheile, dar nu intrati, ci impiedicati
~i pe cei ce voiesc sa intre: conducatori orbi!" 2;4.

XVIII.
Inviitiiturile aliantei celei vechi. Deoarece, 0 Tryfon, dupa cum ai
marturisit singur, ai spus di ai citit cele propovaduite de acel Mintuitor
248.
249.
250.
251.
252.
traduceri 0
253.
254.

Is. 53,5.
Is. 3,9-11.
Is. 5,18-20.
Lc. 19, 46 ~i Mt. 21, 13.
0 legumii comestibilii, care se folosea la pregiitirea minciirurilor. Unele
red au prin "miirar".
Mt. 23,23.27; Lc. 9, 42.
Lc. 9, 52;Mt. 23,14,16,24.

SF1NTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

111

al nostru, socot ca nu fac un lucru necugetat, daca amintesc in scurt ~i de

cuvintele Aceluia, alaturi de cele ale profetilor.
"Spalati-va, deci ~i faceti-va acum curati ~i indepartati-va riiutatile
din inimile voastre" 2 5 5. Dar faceti aceasta, in felul in care Dumnezeu va
poruncqte sa va spalati cu baia aceasta ~i sa va circumcideti cu circumciziunea cea adevarata. Caci noi am pazi ~i aceasta circumciziune dupa trup
~i sabatul ei, ~i in genere, toate sarbatorile, daca nu am cunoa~te pentru
care motiv s-au poruncit: din cauza fariidelegilor voastre ~i din cauza invirto~arii inimilor voastre. Intr-adevar, dacii noi rabdam sa suferim toate riiutatile fa cute noua de oameni ~i de demonii cei rai ~i dacii chiar in cele mai
grozave, in moarte ~i in chinuri, ne rugam sa fie miluiti cei ce ne supun
pe noi la acestea, nevoind sa fie rasplatit nimeni cu nici eel mai mic lucru
rau pentru ele, dupa cum ne-a poruncit Legiuitorul nostru eel nou, cum
atunci, n-am pazi, 0 Tryfon, ~i cele ce nu ne vatama intru nimic, cum sint
bunaoara circumciziunea cea trupeasca, sabatul ~l sarbatorile voastre?

XIX.
- Acest lucru este tot ce poate sa ne mire mai mult, a zis Tryfon, ca
suferind acestea, nu paziti ~i toate celelalte despre care discutam acum.
- Cireumciziunea aeeasta nu este neeesara tuturor, ci numai voua,
pentru ca, dupa cum am spus mai inainte, acestea pe care Ie patimiti acum,
sa Ie patimiti pe buna dreptate. De altfel, noi nu primim nici botezul acela
nefolositor al gropilor, ciiei el nu este nimic fata de Botezul acesta al vietii.
Pentru aceasta ~i Dumnezeu a strigat "cii-L parasiti pe El, izvorul vietii ~i
v-ati sapat voua gropi gaurite, care nu vor putea sa pastreze in ele apa" 2 5 6
Voi, cei circumci~i trupqte, aveti nevoie de circumciziunea noastra, iar
noi, avind-o pe aceasta, nu mai avem nevoie intru nimic de aceea. Caci,
daca, dupa cum socotiti voi, ar fi fost necesarii, atunci Dumnezeu n-ar fi
mai creat pe Adam necireumcis ~i nici nu ar fi mai privit asupra darurilor
lui Abel 25 7, care a adus jertfa in neeircumciderea trupului, nici n-ar fi mai
binevoit fata de Enoch 25 1\, eel din necireumciziune, care nu s-a mai gasit,
fiindcii Dumnezeu I-a riipit pe el.
Lot a fost salvat din Sodoma, neeircumcis, ciici ingerii aeeia in~i~i ~i
Dumnezeu I-a trimis mai inainte 259 Noe a fost ineepatorul unei alte generatii. Dar, oare, el nu a intrat necircumeis, dimpreuna eu copiii lui, in corabie ?
Necircumcis a fost ~i Melchisedec, preotul Celui Preainalt, ciiruia i-a oferit
255.
256.
257.
258.
259.

Is. 1,16.
Ier. 2, 13.
Fac. 4,4.
Fac. 5, 24.
Fac. 19.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

112

darurile dijmei Abraam, care cel dintii a primit circumciziunea cea dupa trup
~i a dobindit binecuvintarea de la Melchisedec 260 , dupa rinduiala caruia,
Dumnezeu avea sa a~eze pe Preotul cel ve~nic, dupa cum a anuntat prin
David 261 .
Deci, numai pentru voi singuri a fost necesara circumciziunea aceasta
"pentru ca poporul sa nu mai fie popor" ~i neamul sa nu mai fie neam, dupa
cum zice ~i Osea 262 , unul dintre cei doisprezece profeti. Caci dreptii,
cei mai sus ara1;ati, au bineplacut lui Dumnezeu, nu pazind simbetele ~i tot
a~a dupa ei, Abraam ~i toti fiii lui, pina la Moisi, sub care poporul vostru s-a
aratat nedrept ~i nerecunoscator fata de Dumnezeu, in pustiu, fadndu-~i
un vitel, la care sa se inchine. Din aceasta cauza, Dumnezeu, fadnd pogoramint fata de poporul acela, i-a poruncit sa aducii ~i jertfe in numele Lui,
pentru ca sa nu mai fiti idololatri. Dar voi n-ati phit aceasta, ci dimpotriva,
ati jertfit demonilor chiar ~i pe copiii vo~tri. Deci, EI v-a poruncit voua sa
paziti' ~i sabatul, pentru ca sa luati cuno~tinta de Dumnezeu. Caci cuvintul
Lui aceasta inseamna, atunci dnd zice: "Ca sa cunoa~teti ca Eu sint Dumnezeu, Cel ce v-am rascumparat pe voi" 263.

XX.
De asemenea, EI v-a poruncit sa va feriti de anumite mincari, pentru ca,
chiar atunci dud mincati ~i dnd beti, sa aveti inaintea ochilor pe Dumnezeu, deoarece voi ati fost u~or de influentat ~i repezi intru a va indeparta
de la cunoa~terea Lui, dupa cum zice ~i Moisi: "Poporul a mincat ~i a baut
~i s-a ridicat sa joace" 264. 1;>i, iara~i: "Iacob a mincat ~i s-a saturat, s-a
ingra~at ~i cel prea iubit a ciizut. S-a ingra~at ~i s-a ingro~at ~i a para,sit pe
Dumnezeu, Cel ce I-a facut"265 . Caci Noe, fiindca era drept, Dumnezeu i-a
ingaduit sa manince orice vietate "afara de came in singe", care este camea
vietatilor moarte. Aceasta s-a povestit voua de catre Moisi, in cartea
Facerip66.
1;>i fiindca Tryfon voia sa adauge: "ca buruienile de iarba" 267 , eu i-am
luat-o mai inainte. Cuvintele "ca buruienile de iarba", voi nu Ie in telegeti
a~a cum s-au zis ele de Dumnezeu. Ca, dupa cum buruienile de iarba le-a
facut Dumnezeu spre hrana omului, tot asemenea ~i animalele Ie-au fost
260.
261.
262.
263.
264.
265.
266.
267.

Fac. 14, 18,20,19.

Ps. 109,4.
Osea, 1,9-10.
Iez. 20, 12-20.
Ie~. 32, 6.
Deut. 32, 15.
Fac. 9, 4.
Fac. 9, 3.

SPINTUL JUSTIN, D1ALOGUL CU JUDEUL TRIPON

113

date, pentru mincare de carne. ~i, deoarece sint unele verdeturi pe care nu
Ie mincam, voi ziceti ca aceasta deosebire s-a fiicut inca de atunci, de pe
vremea lui Noe.
Dar nu trebuie sa intelegem a~a cum intelegeti voi. Faptul ca, mai intii,
orice buruiana de iarba este ~i se poate minca, lucrul acesta pot sa-l spun ~i
sa-l dovedesc. Totu~i, nu rna voi ocupa de aceasta. eu toate ca deosebim,
insa, verdeturile cimpului, nemincindu-Ie pe toate, noi nu Ie mincam, nu din
cauza ca ar fi comune, sau necurate 268 , ci.nu Ie mincam, sau din cauza ca
sint am are , sau din cauza ca sint otravitoare sau spinoase. Ne atingem,
totu~i, de toate cele dulci, hnlnitoare ~i bune ~i Ie mincam atit pe cele maritime, cit ~i pe cele paminte~ti. In felul acesta, Dumnezeu v-a poruncit prin
Moisi sa va abtineti de la cele necurate ~i nedrepte ~i nelegale, fiindca, cu
to ate ca ati mincat mana in pustiu ~i ati vazut toate lucrurile minunate pe
care vi le-a facut voua Dumnezeu, v-ati cioplit un vitel de aur ~i
v-ati inchinat lui. A~a ca, pe buna dreptate va striga intotdeauna: "Fii
nebuni, nu este credinta intru ei" 269.

XXI.
Din cauza nedreptatilor voastre ~i ale parintilor vo~tri, dupa cum am
spus mai inainte, vi s-a dat voua aceasta, drept semn ~i Dumnezeu v-a
poruncit sa paziti sabatul, dindu-va totodata ~i celelalte porunci, aratind
ca a facut acest lucru din cauza neamurilor, pentru ca sa nu se profaneze
numele Lui de catre ele ~i din cauza aceasta a ~i lasat pe citiva dintre voi
inca vii, inse~i cuvintele Lui putind sa va dovedeasca aceasta. Astfel, prin
Iezechiel, EI zice: "Eu sint Domnul Dumnezeul vostru, umblati in poruncile
Mele ~i paziti dreptatile Mele; nu va 1uati dupa naravurile Egiptului. Sfintiti
sabatul Meu ~i va fi ca semn de mijloc intre Mine ~i voi pentru a cunoa~te ca
Eu sint Domnul Dumnezeul vostru. Voi M-ati amarit, iar copiii vo~tri n-au
urn blat in poruncile Mele ~i n-au piizit dreptatile Mele, pentru a Ie face pe
ele, pe care, omul facindu-le, va trai in ele, ci sabatul Meu i1 profaneaza.
~i am zis sa-Mi vars minia Mea asupra lor in pustiu, sa-Mi desfa~or urgia
Mea asupra lor ~i n-am facut-o, pentru ca numele Meu sa nu fie mai departe
profanat inaintea neamurilor. Scosu-i-am pe ei de la ochii lor. ~i Eu Mi-am
ridicat mina asupra lor in pustiu, pentru a-i impra~tia printre neamuri ~i
a-i semana prin tari, din cauza ca ei n-au facut drepta tile Mele, au respins
poruncile Mele ~i au profanat sabatul Meu, iar ochii lor au fost dupa amintirile parintilor lor. ~i am dat lor porunci, care nu sint bune ~i drepturi intru
268. Fapte, 10, 14.
269. Deut. 32, 20; Ier. 4, 22.

114

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

care nu vor putea trai intre ei; ~i-i voi minji in casele lor, dnd voi trece sa
deschid tot pintecele, pentru a-i nimici" 2 70.

XXII.
ea pentru pacatele poporului vostru ~i pentru idololatriile lui, iar nu
pentru ca ar fi avut nevoie de asemenea ofran de, Dumnezeu a poruncit
de asemenea ca sa se faca acestea, auziti cum zice despre acestea prin Amos,
unul dintre cei doisprezece, graind: "Vai de cei care doresc .sa vina ziua
Domnului! La ce va folose~te aceasta zi a Domnului? Ea este intuneric,
iar nu lumina. Este intocmai ca ~i cum un om care ar scapa din fata leului,
ar intilni un urs ~i ar intra in casa lui ~i sprijinindu-~i miinile de perete,
l-ar mu~ca un ~arpe. Oare ziua Domnului nu este intuneric, iar nu lumina ~i
inca 0 intunecime fara de stralucire pentru ei ? Am urit ~i am respins sarbatorile voastre ~i nu mi putea respira in sarbatorile voastre: fiindca, daca-Mi
Yeti aduce arderile de tot ~i jertfele voastre, nu Ie voi primi ~i nu voi privi
asupra piinilor punerii inainte. Indeparteaza de la Mine multimea dntarilor
~i a psalmodiilor tale. Nu voi da ascultare instrumentelor tale. Judecata se va
rostogoli ca 0 apa, iar dreptatea ca un torent in care nu se poate merge.
oare , in pustiu, nu Mi-ati adus animale taiate ~i jertfe, casa a lui Israel?
zice Domnul. ~i nu ati luat asupra voastra cortul lui Moloch ~i steaua
zeului vostru Rafan, figurile pe care vi le-ati facut voua? ~i va voi muta
dincolo de Damasc, zice Domnul, al carui nume este Dumnezeu Atottiitorul.
Vai de cei ce traiesc la Sion in risipa ~i de cei ce se incred in muntele Samariei! Vai de cei numiti peste conducatori, care au cules stapinirile neamurilor ~i casa lui Israel a intrat la ei! Treceti toti la Halanis 2 71 ~i duce~i-va de
acolo la Amathul cd mare ~i coboriti-va de acolo la Ghetul celor straini de
neam, cele mai puternice ceta ti din toate aceste impara tii, ~i vedeti daca
granitele lor sint mai marl dedt granitele voastre. Vai de cei ce yin in ziua
cea rea, de cei care se apropie ~i se ating de simbetele mincinoase, de cei
care dorm pe paturi de filde~ ~i care-~i petree timpul in dulceturile a~ternu
turilor lor, de cei care maninca miei din turme ~i vitei de lapte din staule,
de cei care bat din palme la glasul instrumentelor, caci ei au socotit acestea
ca statatoare, iar nu ca trecatoare ! Vai de cei ce beau vinul in cupe, care se
ung cu cele mai de frunte parfumuri ~i care n-au suferit nimic din cauza
necazului lui Iosif. Din cauza aceasta, ei vor fi acum prizonieri ~i a~ezati in
fruntea celor puternici care sint du~i in captivitate, iar casa raufacatorilor
270. Iez. 20, 19-26.
271. Cuvintul "Halanis" pe care-l intilnim in textul masoretic al Scripturii (Fac.
10, 10 ~i Is. 10, 9), nu-l intilnim in nid un manuscris al Septuagintei, in care figureaza
profetul Amos. Probabil eli el a ajuns aid din textul ebraic, prin mijlocirea versiunii lui
Aquila.

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

115

va fi rastumata ~i va disparea nechezatul cailor din Efraim" 272. ~i, iara~i,

prin Ieremia, zice: "Adunati-va carnurile ~i jertfele voastre ~i mincati-Ie,
caci Eu nu am poruncit parintilor vo~tri sa-Mi aduceti nici jertfe ~i nici
libatiuni, in ziua incare am pus mina pe ei pentru a-i scoate din Egipt"273.
~i, iara~i, prin David, in Psalmul al patruzeci ~i noulea, a zis astfel: "Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul a vorbit ~i a chemat pamintul de la rasaritul
soarelui ~i pina la apus. Din Sion, bunacuviinta frumusetii Lui. Dumnezeu
va veni in chip stralucit, Dumnezeul nostru ~i nu va tacea; inaintea Lui va
arde foc ~i de jur-imprejurul Lui, 0 furtuna puternica. EI va chema cerul de
sus ~i pamintul;pentru a deosebi pe poporul Lui. Adunati-va cu EI sfintii Lui,
cei care ati incheiat cu EI alianta pe jertfii. ~i cerurile vor vesti dreptatea Lui,
caci Dumnezeu este judecator. Asculta, poporul Meu, ~i-ti voi vorbi tie,
Israele, ~i-ti voi marturisi tie: Dumnezeul, Dumnezeul tau sint Eu. Eu nu te
voi vadi pe tine din cauza jertfelor tale: arderile de tot ale tale sint de-a
pururea inaintea Mea. Nu voi primi viteii din casa ta ~i nici berbecii din
turmele tale, caci toate dobitoacele de pe ogoare, fiarele din munti ~i boii
sint ai Mei. Eu am cunoscut toate pasarile cerului ~i frumusetea ogorului
este cu Mine. Daca Mi-ar fi foame nu ti-a~ spune, caci lumea toata, cu plinirea ei, este a Mea. Oare Eu maninc camea taurilor, sau voi bea
singele tapilor? Jertfe~te lui Dumnezeu jertfa de lauda ~i da Celui Prea
Inalt rugaciunile tale. ~i cheama-Ma, in ziua necazului, ~i te voi smulge ~i
Ma vei slavi. Iar pacatosului, Dumnezeu a zis: Pentru ce poveste~ti drepta tile Mele ~i iei asupra ta alianta Mea, prin gura ta? Iar tu ai urit instructiunea
~i ai dat cuvintele Mele la spate. Daca ai vazut un hot, ai alergat dimpreuna
cu el ~i ti-ai pus partea ta laolalta cu adulterul. Gura ta a fost plina de rautate, iar limba ta s-a impleticit in viclenie. Stind, ai vorbit impotriva fratelui
tau ~i ai dat prilej de scandal impotriva fiului maicii tale. Ai facut acestea ~i
am tacut; ai gindit faradelegea, cii-ti voi fi asemanator. Te voi vadi ~i voi
infati~a pacatele tale inaintea fetei tale. Intelegeti acestea, voi, care uitati
de Dumnezeu, ca nu cum va cineva sa va rapeasca ~i sa nu aveti cine sa va
smulga. Jertfa de lauda Ma va slavi ~i aceasta es~e calea pe care voi arata lui
mintuirea Mea" 274. Deci, EI nu ia nici jertfa de la voi ~i nici n-a poruncit-o
dintru inceput ca unul care ar avea nevoie de jertfa, ci EI a poruncit-o
numai pentru pacatele voastre. Caci daca ~i templul acela, care se nume~te
templul de la Ierusalim, I-a numit casa ~i curte a Lui, EI a facut aceasta nu
din cauza ca ar fi avut nevoie de el, ci numai pentru ca, tinind seama de
272. Amos, 5,18-6,7.
273. Ier. 7, 21 ~i urm.
274. Ps. 49.

APOLOGEJ'I DE L1MBA GREACA

116

aceasta, sii nu ciideti in idololatrie. Miirturie este profetul Isaia, care zice:
"Ce fel de casii M;i-ati zidit Mie ?, zice Domnul. Cerul este scaunul Meu, iar
piimintul, a~temut picioarelor Mele" 2 75.

XXIII.
De nu yom miirturisi acestea, a~a cum am ariitat mai sus, se va intimpla
sii ciidem in cugetiiri absurde, cum cii, adicii, Dumnezeul din timpul lui
Enoch ~i al tuturor celorlalti care nu au avut nici circumciziune trupeascii,
n-au piizit nici simbiita, nici celeialte, nu a fost acela~i Dumnezeu, intrucit
Moisi este acela care a poruncit sii se facii acestea, sau cii EI n-a voit ca
aceIea~i Iucruri drepte sii Ie fad. tot neamul omenesc intotdeauna, cu toate
cii pe acestea pare cii trebuie sii Ie miirturisim vrednice de ris ~i nebune.
Dimpotrivii, trebuie sii miirturisim cii EI, Care este intotdeauna acela~i, a
poruncit acestea ~i altele de felul acestora, din cauza oamenilor celor
piiciito~i ~i sii spunem cii EI este iubitor de oameni, cunosciitor de mai
inainte, fiirii de nici 0 lipsii, drept ~i bun. Ciici, dad faptele n-ar sta astfel,
raspundeti-mi, voi, b:hbati, ce ginditi cu privire la cele despre care v-am
vorbit acum ? ~i, cum nimeni nu a riispuns nimic, am adaugat:
- Pentru aceasta, 0 Tryfon, eu iti voi propovadui tie ~i celor ce voiesc
sa devina prozeliti2 76, cuvintul eel dumnezeiesc, pe care I-am auzit de Ia
biirbatul acela 277 Vitati-vii cii stihiile 278 nu stau in repaos ~i nici nu piizesc
simbiita. Ramineti a~a cum ati fost facuti. Caci, dacii mai inainte de
Abraam, n-a fost nevoie de circumciziune ~i nici mai inainte de Moisi n-a fost
nevoie de a pazi sabatul, siirbatorile ~i ofran dele , tot asemenea nici acum,
dupii venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel nascut dupii
vointa lui Dumnezeu, fiira de pacae 79, prin Fecioara Maria, cea din neamul
lui Abraam, nu mai este nevoie. Ciici insu~i Abraam, care se giisea in necircumciziune, a fost indreptiitit ~i binecuvintat 280 , pentru credinta cu care a
crezut in Dumnezeu. dupii cum arata Scriptura281 : el a luat circumciziunea
275. Is. 66, 1.
276. Cuvintul "prozeliti" desemneaza pe acei dintre paglni care dutau in religia
venita din Iudeea ceea ce idolii nu Ie puteau procura ~i care, in consecinta, voiau sa se
fad fie iudei, fie cre~tini.
277. Este yorba despre batrinul cu care s-a intilnit sfintul Iustin ~i despre care
vorbe~te in cap. III-VIII din Dialog.
" -~,,~---,
278. "Stihiile" sint considerate aici astreie, ca principii ~i elemente de viata pentru
oameni. A se vedea ~i Apologia II, V, 2.
279. "Fara de pacat" este 0 expresie care lipse~te in textul original dar care s-a
introdus cu timpul. Lipse~te din textul original nu din cauza ca sfintul Iustin ar fi fost
de alta parere, ci pentru faptul ca el a gasit de cuviinta sa se foloseasca, in anumite
locuri, unde a voit sa arate ideea aceasta, de formula: "fara amestec (barbatesc)". A se
vedea Apologia I, XXI, 1; XXII, 2 ~i Dialog. LIV, 2.
280. Rom. 4, 3.
281. Fac. 15,6.

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

117

ca un semn 282 ~i nu ca 0 indreptatire, dupa cum ~i Scripturile ~i faptele

ne silesc sa marturisim. Inch s-a spus un lucru drept despre poporul ace la,
ca: "se va nimici sufletul acela din neamul lui, care flU se va circumcide in
ziua a opta" 283. Dar ~i faptul cii genul feminin nu poate sa primeascii
circumciziunea trupeasca, arata ca circumciziunea aceasta a fost data ca
semn, iar nu ca un lucru de indreptatire. Caci Dumnezeu a facut ca ~i
partea femeiascii sa poata pazi, deopotriva cele drepte ~i virtuoase. Vedem,
insa, cii in ceea ce prive~te trupul pentru barbat s-a gasit 0 forma deosebita,
iar pentru femeie 0 forma deosebita, din care cauza intelegem cii nici una,
nici cealalta nu este nici dreapta, nici nedreapta, ci cii ele au fost orinduite
a~a-, numai pentru pietate ~i pentru dreptate.
XXIV.
De altfel, 0, barbati, ne-ar fi cu putinta sa dovedim, am zis eu, cii ziua
a opta avea 0 taina 284 mai mare de cit cea de a ~aptea, iar aceasta taina a
fost vestita prin acestea de catre Dumnezeu. Dar, pentru ca sa nu vi se para
cii tree acum la alte chestiuni, intelegeti aceea ce va spun, cii singele circumciziunii aceleia a fost desfiintat ~i cii noi credem acum intr-un singur mintuitor. Acum exista 0 alta alianta285, iar din Sion a ie~it 0 alta Lege 286 ,
Iisus Hristos circumcide pe toti care vor, dupa cum s-a aratat mai sus, cu
cutite de piatra 287 , pentru ca ei sa devina un neam drept, un popor care
paze~te credinta, care intelege adevarul ~i care pastreaza pacea 288 . Veniti
cu mine, voi toti, care va temeti de Dumnezeu, cei care voiti sa vedeti
bunatatile Ierusalimului 289 . Veniti sa umblam in lumina Domnului, ciici El
a lasat sa mearga in aceasta lumina pe poporul Sau, casa lui Iacov 29o .
Veniti toate neamurile sa ne adunam in Ierusalimul, care nu va mai fi atacat
din cauza faradelegilor popoarelor291 . "Caci M-am facut vadit celor ce nu
282. Fac. 17,11; Rom. 3, to.
283. Fac. 17, 14.
284. "Taina" aceasta este explicata de sfintul Iustin, in cap. XLI, 4. Hristos nu avea
sa invieze, in ziua a ,,~aptea", adica simbata, ci in ziua a "opta". De alta parte, circumciziunea, ordonata pentru ziua a "opta", inseamna in acela~i timp invierea lui Hristos, care
este adevarata circumcizie spirituaia. Aceea~i "taina" se gase~te, dupa sfintul Iustin
(Dialog. CXXXVIII, 1), in numarul oamenilor scapati din potop, care ~i ei la rindul lor
au fost "opt": N.:.o.e, sotia IU.i ~i cei trei fii ai lui cusotiile lor.
28Mer. 31,31 ; Is. 54,3.
286. Is. 2,3;51, 4;Mih. 4, 2.
287. los. 5, 2.
288. Is. 26,2-3.
289. Ps. 77,4-5.
290. Is. 2,5-6.
291. ler. 3, 17.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

118

Ma cauta, cei care nu intreaba de Mine, M-au gasit" 292 , striga prin Isaia ~i:
"Am zis: lata sint de fata, inaintea popoarelor care n-au chemat numele
Meu. Mi-am intins miinile toata ziua asupra poporului neaseuItator ~i
potrivnic, asupra celor care nu umblau pe calea cea buna, ci care umblau
dupa paeatele lor: poporul care Ma atita in fata ".
XXV.
Cei care se indreptatesc pe ei in~i~i293 ~i spun cii sint eopiii lui
Abraam 294 ar voi sa mo~teneasea, dimpreuna eu voi, chiar ~i numai un mic
loc, dupa cum striga Duhul Sfint, prin Isaia, ca din partea lor, zicind:
"Intoarce-Te din cer ~i vezi din casa sf'mtului Tau ~i a slavei. Unde este zelul
Tau ~i puterea ? Unde este multimea milei Tale, cii ne-ai sustinut pe noi,
Doamne? Tu e~ti tatal nostru, ca Abraam nu ne-a cunoscut ~i Israel n-a
voit sa ~tie de noi. Dar Tu, Doamne, tatal nostru smulge-ne pe noi ! Incii de
la inceput numele Tau este asupra noastra. Pentru ce ne-ai ratacit, Doamne,
din calea Ta ~i ne-ai invirto~at inima, ca sa nu ne mai temem de Tine?
Intoarce-Te, pentru servii Tai, pentru triburile mo~tenirii Tale, pentru ca sa
mo~tenim ~i noi putin loc pe muntele eel sfint al Tau. Ne-am facut ca
de la inceput, dnd nu erai Tu conducatorul nostru ~i nici numele Tau nu era
chemat asupra noastra. Dacii vei deschide cerul, muntii vor lua spaima de la
Tine ~i se vor topi, cum se tope~te ceara de foe. ~i focul ii va arde pe cei
potrivnici, iar numele Tau va fi vadit intre cei potrivnici; neamurile se vor
tulbura de fata Ta. Cind vei face lucrurile Tale slavite, muntii vor lua spaima
de Tine. Din veac nu am auzit ~i nici ochii no~tri nu au vazut un alt Dumnezeu, afara de Tine ~i de lucrurile Tale, pe care Ie vei face, drept mila, eel or
ce se pocaiesc. El se va intilni cu cei ce fac dreptatea ~i ei i~i vor aduce
aminte de ciiile Tale. lata, Tu Te-ai miniat ~i noi paciituim. Pentru aeeasta
ne-am ratacit ~i toti am devenit necurati ~i toata dreptatea noastra este
intocmai ca 0 drpa a unei femei necurate ~i ne-am risipit intocmai ca frunzeIe, din cauza faradelegilor noastre. ~i tot astfel ne va lua vintul. Nu va fi cine
sa mai cheme numele Tau ~i nici cine sa-~i aduca aminte ca Tu ai avut
grija de el, fiindcii Ti-ai intors fata de la noi ~i ne-ai parasit, din eauza
pacatelor noastre. lar acum, intoarce-Te, Doamne, caci noi toti sintem
poporul Tau. Cetatea sfintului Tau a de venit pustie; SionuI a devenit ca un
pustiu; iar lerusalimul, ca un blestem: casa sfintului nostru ~i slava, pe care
Ie-au binecuvintat parintii no~tri au devenit arse de foe ~i toate neamurile
292. Is. 65, 1-3.
293. Le. 16, 15.
294. Mt. 3,9; Le. 3,8.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

119

cele sHivite au decazut. ~i Tu ai suportat acestea !jI aI t3.cut, Doamne, !ji

ne-ai umilit pe noi, foarte" 295.
La acestea, Tryfon a zis:
- Ce inseamna ceea ce spui, ca nimeni dintre noi nu va mO!jteni nimic
in muntele cel s1mt allui Dumnezeu ?296 .

XXVI.
Chemarea neamurilor.
Eu i-am raspuns:
"
- Nu spun aceasta, ci spun numai ca cei care au prigonit !ji prigonesc
pe Hristos !ji nu se pocaiesc, nu vor mO!jteni nimic in muntele cel s1mt, iar
neamurile, care au crezut in El !ji care s-au pocait de pacatele lor, acestea vor
mO!jteni dimpreuna cu patriarhii, cu profetii !ji cu dreptii care s-au nascut
din lacob. Cu toate ca nu pazesc simbata, nici nu se taie imprejur !ji nici nu
pastreaza sarbatorile, totu!ji, ei vor mO!jteni mO!jtenirea cea sfinta a lui
Dumnezeu. Caci Dumnezeu spune, prin Isaia, astfel: "Eu, Domnul, Dumnezeul, te-am chemat pe tine intru dreptate !ji te voi tine de mina, !ji-ti voi
da putere !ji te-am dat spre alianta neamului, spre lumina neamurilor pentru
a deschide ochii orbilor, pentru a scoate din lanturi pe cei chinuiti !ji din casa
inchisorii pe cei ce stau intru intuneric" 297. ~i iara!ji: "Ridicati stindardul
intru neamuri. Caci, iata, Domnul S-a facut auzit pina la marginile pamintului. Spuneti fiicelor Sionului: lata, Mintuitorul tau a fost de fata, avindu-~i plata !ji lucrarea inaintea Lui. ~i-l va numi pe el popor s1mt, rascumparat de Domnul, iar tu te vei numi cetate cautata, iar nu parasita. Cine este
acesta, care a venit din Edom !ji a carui purpura de pe ve!jmintele lui este
din Bosor ? Acesta este frumos in imbracamintea lui, ridicindu-se napraznic,
cu putere. Eu vorbesc de dreptate !ji de judecata mintuitoare. Pentru ce
ve!jmintele tale sint rO!jii, iar imbracamintea ta, intocmai ca de in calcat in
picioare? Numai Eu singur am caIcat inul, satul fiind de rodul viei, caIcat
in picioare !ji printre neamuri nu este nici un barbat cu Mine. ~i i-am calcat
in picioare cu minie !ji i-am farimitat ca pe un. pamint !ji am facut sa curga
singele lor in pamint. Lor le-a venit ziua rasplatirii !ji anul rascumpararii
este de fata. Am privit !ji n-a fost nici un ajutor !ji Mi-am atintit min tea
!ji nimeni nu venea in ajutor. Bratul s-a indepartat !ji a venit asupra minia
Mea !ji i-am caIcat in picioare, in urgia Mea !ji-am facut sa curga singele lor
in pamint" 2911.
295.
296.
297.
298.

Is.
Is.
Is.
Is.

63,
63,
42,
62,

15-64, 12.
18.
6-7.
10-63,6.

120

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

XXVII.
Tot despre inviitiitun'le aliantei celei vechi. Atunci, Tryfon a zis:
- Cum se face di tu alegi din profeti numai cuvintele pe care-ti convine
sa Ie spui !1i nu faci mentiune de cele care in chip dar poruncesc sa se
pazeasdi simbata? Caci prin Isaia s-a spus astfel: "Daca-ti intorci piciorul
tau de la simbata, pentru ca sa nu-ti faci voile tale in ziua cea sfinta ~i daca
nume!1ti simbata cea placuta, simbata sfinUi a Dumnczeului tau, dad nu-ti
ridici piciorul tau ca sa mergi la lucru ~i nici nu \'orbe~ti cuvint din gura ta,
sa fii increzator in Domnul !1i te va ridica peste bunata tile pamintului ~i
te va hrani cu mO!1tenirea lui Iacob, parintele tau; caci gura Domnului a
grait acestea" 299
Eu, insa, i-am raspuns:
- Am trecut sub tacere aceste profetii,prietenii mei, nu pentru ca ele
s-ar fi impotrivit mie, ci, fiindca am crezut ca ati inteles !1i intelegeti ca,
chiar dadi prin toti profetii v-ar porunci sa faceti acelea pe care vi le-a
poruncit !1i prin Moisi, El strigii intotdeauna acclea!1i lucruri pentru invirto!1area inimii voastre !1i pentru nerecuno!1tinta voastra, pentru ca, chiar daca
in felul acesta v-ati podii vreodatii, sa-I bineplaceti Lui !1i "sa nu mai
jertfiti nici pe copiii v0!1tri demonilor30o , !1i niei sa nu mai fiti parta!1i eu
hotii !1i sa iubiti darurile, sa urmariti rasplata, nefadnd judecata orfanilor
~i netinind socoteala de dreptatea vaduvei $i nici sa nu aveti miinile pline
de singe" 301. Caci ,,~i fiicele Sionului au umblat cu gitul in sus !1i cu semne
din ochi, jucind !1i smulgindu-$i hainele de pe ele" 302. Intr-adeviir, "toti s-au
abatut", strigii El, ,,$i toti au devenit in acela$i timp ni!1te riii. Nu mai este
nimeni care sa inteleaga, nu mai este pina la unul. Cu limbile lor au vorbit
vicle$uguri, gitlejul lor este un mormint deschis, veninul viperelor este sub
buzele lor, intristare ~i oboseala in drumurile lor $i ei n-au cunoseut calea
pacii" 303. A!1 a ca, in felul in care El a stabilit aeeste porunci, de la inceput,
din cauza rautatii voastre, tot a$a, din cauza perseverarii voastre in aeestea
$i, ceva mai mult, din cauza incapa tinarii voastre, cu acelea$i cuvinte El va
cheama a va aduce aminte de El !1i a-L eunoa$te ... Voi, insa, sinteti "un
popor cu inima invirto$ata" 304, "neintelept" 305, "orb" 306 ,,$i $chiop" 307
299. Is. 58, 13-14.
300. Ps. 105,37; Is. 57,5 urm.
301. Is. 1,15,23.
302. Is. 3, 16.
303. Ps. 13,2-3; Rom. 3, 11-17.
304. Iez. 3, 7.
305. Ier. 4, 22.
306. Is. 42, 18.
307. Ps. 17,46; III Regi 18,21.

SPiNTUL IUSTIN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIPON

121

~i "fii intru care nu este credinta" 308 ,dupa cum ziee EI insu~i, "cinstindu-L
pe EI numai eu buzele, iar eu inima fiind departe de EI, invatind 0 invatatura proprie, iar nu invatatura Lui" 309. Caei, spuneti-mi, Dumnezeu a voit,
oare, ea arhiereii vo~tri sa pacatuiasea, deoareee ei adue ofran dele lor simbata 3lO , sau ea sa paeatuiasca eei care cireumeid ~i eei care sint cireumci~i in
ziua simbetei, de vreme ee a poruneit ea, intotdeauna, eei naseuti sa fie
cireumci~i la fel, in ziua a opta, ehiar daca este zi de simbata ? Sau, oare,
nu putea ca sa faca sa se cireumcida eei naseuti, eu 0 zi mai inainte sau eu 0
zi mai in urma de simbata, daea ~tia ca este rau sa se faca aeeasta in ziua
de simbata? Sau, de ee n-a invatat sa faca aeestea ~i pe eei dinainte de Moisi
~i de Abraam, care se numese drepti ~i care au fost bineplaeuti Lui, eu toate
ea nu erau cireumci~i in eeea ee prive~te partea pe care voi 0 cireumcideti,
~i care niei nu pazeau simbata ?

XXVIII.
Dar Tryfon a zis:
- ~i mai inainte te-am au zit punindu-ne aeeasta intrebare ~i i-am dat
toata atentia, caei, eu adevarat, ea merita muita atentie. Niei eu nu pot zice,
eeea ee soeotese cei multi, ea a~a a gasit EI eu eale. Caci faptul aeesta
eonstituie intotdeauna un refugiu, pentru eei ee nu pot raspunde la intrebarea aeeasta.
La aceasta, eu am adaugat:
- Deoareee eu adue dovezi ~i vorbese pe baza Seripturilor ~i a faptelor,
zic ca voi nu trebuie nici sa ~ovaiti ~i nici sa va indoiti de a-mi erede mie,
chiar daea eu sint neeireumcis. Timpul aeesta al prozelitismului vostru este
scurt 3 II. Cind va sosi clip a sa vina Hristos, in zadar va veti mai poe ai,
in zadar veti mai plinge, caei nu veti mai fi auziti. "tnnoiti-va ogoarele" a
strigat Isaia poporului, ,,~i nu semanati deasupra spinilor. Cireumcideti-va
Domnului ~j eircumcideti-va invirto~area inimii voastre" 311. Deei, nu semanati in spini ~i in loc nearat, de unde nu veti avea roada. Cunoa~teti pe
Hristos ~i iata, va fi un teren nou ~i frumos, frumos ~i gras intru inimile
voastre. "Caci, iata, vin zilele - ziee Domnul - ~i voi vizita pe toti eei ee
~i-au eireumeis partea care trebuie cireumcisa, in Egipt, in Iuda ~i in Edom ~i
in fiii lui Moab, eaci toate neamurile sint necireumcise ~i toata easa lui
308. Deut. 32, 20.
309. ls.29, 13.
310. Num. 28,9 urm.;Mt. 12,5.
311. Sfintul lustin, ca de altfel multi cre~tini din vremea sa, a~tepta ca foarte
apropiata cea de a doua venire a Domnului (Dialog. XXXII, 3; XXXIX, 2 ~i LI, 2).
Tot astfel ~i Tertulian, in epoca montanista din viata lui (De cultu feminarum II, IX;

De fuga

~i

De jejunio, XII).

312. ler. 4, 3-4.

122

APOLOGET' DE L1MBA GREACA

Israel este necircumClsa in ceea ce privqte inima lor" 313. Vedeti, deci,
ca Dumnezeu nu voie~te aceasta circumciziune, care a fost data ca semn.
Caci aceasta nu este folositoare nici egiptenilor, nici fiilor lui Moab ~i nici
fiilor lui Edom. Dimpotriva, chiar daca ar fi cine va scit, sau pers 314 , el
poate avea cuno~tinta lui Dumnezeu ~i a Hristosului Lui, dad paze~te
dreptatile ve~nice, se circumcide cu circumciziunea cea buna ~i folositoare
~i este prieten al lui Dumnezeu, Care se bucura de darurile ~i ofran dele lui.
Va voi aduce, barbati prieteni, ~i cuvintele lui Dumnezeu insu~i, cind a
vorbit prin Maleachi, unul dintre cei doisprezece profqi. Ele sint acestea:
"Nu este voia Mea intru voi" - zice Domnul - ,,~i nu voi primi jertfele
voastre din miinile voastre; fiindca de la rasaritul pina la apusul soarelui
numele Meu a fost slavit intru neamuri ~i in tot locul se ofera jertfa in
numele Meu ~i jertfa curata, caci numele Meu se cinste~te intru neamuri" zice ,Domnul - "iar voi 11 profanati" 315. Iar prin David a zis; "Poporul
pe care nu I-am cunoscut Mi-a servit Mie, intru ascultarea urechii lui, Mi s-a
supus Mie" 316.

XXIX.
Sa slavim pe Dumnezeu, laolalta cu neamurile, dci ~i pe noi ne-a
cercetat. Sa-L slavim, prin imparatul slavei, prin Domnul Puterilor 317 .
'Caci EI a binevoit ~i intru neamuri ~i primqte acum jertfele noastre in chip
mai placut, decit pe ale voastre. ~i ce nevoie mai am sa vorbesc despre
circumciziune, atita vreme cit am marturia lui Dumnezeu cu mine? Ce
nevoie mai este de acel botez 318 pentru cel care este botezat in Duhul Sfint?
Spunind acestea, socot sa conving ~i pe cei ce au mintea prea scurta. Caci
cuvintele acestea nu sint aldtuite de mine ~i nici nu sint infrumusetate cu
arta omeneasca, ci pe acestea le-a psalmodiat David, le-a binevestit Isaia,
le-a predicat Zaharia319 , le-a scris Moisi. Le recuno~ti, Tryfon? Ele se
gasesc in scrierile voastre, sau, mai bine-zis, nu intr-ale voastre, ci intr-ale
noastre32 0 Caci noi Ie dam ascultare, iar voi, citindu-Ie, nu intelegeti
313. ler. 9, 25-26.
314. Compo Col. 3,9-11.
315. Mal. 1,10-12'.
316. Ps. 17,44-45.
317.Ps.33,10.
318. Este yorba aici despre botezul sau spalarea iudaica, despre care sfintul lustin
a vorbit in cap. XIV, 1 din Dialog.
319. Este probabil 0 confuzie cu profetul Maleahi, citat mai sus, in cap. XXVIII.
Aceea~i confuzie 0 mai intilnim ~i in cap. XLIX, 2 din Dialog.
320. Revendicarea Vechiului Testament de catre cre~tini, d. ~i Apolog. I, LIX, 1
~i Dialog. XLV -XLVIII, I, 0 mai intilnim ~i la a1ti scriitori cre~tini, anteriori sfintului
lustin.

SFiNTUL JUSTIN, DJALOGUL CU IUDEUL TRIPON

123

sensul lor. Deci, nu va indignati ~i nici nu ne defaimati necircumciderea

trupului pe care I-a facut insu~i Dumnezeu ~i nici nu socotiti un lucru
grozav, dacii noi bern cald in zilele de simbata 321 , fiindcii ~i Dumnezeu
conduce lumea in ziua aceasta, la fel ca in toate celelalte, ~i arhiereilor Ii
s-a poruncit sa aducii jertfa in ziua aceasta, ca in toate celelalte ~i atitia
drepti care n-au savir~it nimic din aceste lucruri ale Legii primesc marturisirea aceasta de la Dumnezeu.

XXX.
Parusz'a Domnului. Dar voi sinteti acuzati de insa~i rautatea voastra,
pentru cii din cauza acestei rautati este cu putinta ca Dumnezeu sa fie
calomniat de cei fara de minte ca n-a inva tat intotdeauna pe toti acelea~i
lucruri drepte. Multora s-a parut cii invataturile acestea sint lipsite de ratiune ~i nevrednice de Dumnezeu, unii ca ace~tia neprimind harul de a cunoa~te
ca poporul vostru, plin de viclqug ~i in boala sufleteasca, a fost chemat la
intoarcere ~i la pocainta duhului 322 ~i cii profetia care a venit dupa moartea
lui Moisi, este vqnicii 323 . De altfel, acest lucru, barbatilor, s-a spus ~i prin
Psalmi 324 . ~i cii noi, care meditam asupra lor, marturisim cii sint "mai dulci
de cit mierea ~i fagurul" 325 se poate vedea ~i din aceea ca, ne aratam ca
sintem in stare, ca pina la moarte sa nu renuntam la ele. Cum ca noi, care
credem in EI ~i II rugam sa ne fereascii "de cei straini" 326, adicii de duhuriIe cele rele ~i ratacitoare, dupa cum spune cuvintul profetiei, in chipul uneia
dintre persoanele care au crezut in el, este un lucru vadit tuturor. Astfel noi
ne rugam intotdeauna, ca Dumnezeu, prin Iisus Hristos, sa ne pazeasca de
demonii, care sint straini de religia lui Dumnezeu ~i ciirora ne inchinam
odinioara, pentru ca apoi, dupa ce ne-am intors la Dumnezeu, sa raminem
fara de pata, prin EP27. Caci noi numim ajutor ~i rascumparator328 pe
Acela, de puterea numelui Caruia ~i demonii tremurii, ei, care sint blestemati
de numele lui Iisus Hristos, Cel rastignit sub Pontiu Pilat, care a fost procuratorul Iudeii ~i se supun, iar din aceasta tuturor Ie este vadit cii Parintele
Lui, i-a dat Lui 0 putere at it de mare, incit ~i demonii sa se supuna numelui
Lui ~i iconomiei patimirii Lui care a fost.
321. Prescriptia de a nu bea cald in zilele de sabat nu 0 intilnim nidiieri in scrierile
iudaice, dar ea este 0 consecinta directa a preceptului care ordona ca alimentele sa fie
fierte in ajun de sabat (Ie~. 16, 23 ~i 35, 3).
322. Compo Ps. 18, 8.
323. Ps. 18,10.
324. Ps. 18, 11.
325. Ibidem.
326. Ibidem.
327. Ibidem, 8, 14.
328. Ibidem, 15.

124

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

XXXI.
Dar, dadi se dovede~te ca iconomia patimirii Lui a avut ~i are 0 putere
atit de mare, cit de mare va fi aceasta, la stralucita Lui venire? Caci EI va
veni pe nori, ca un Fiu al Omului, dupa cum a anuntat Daniel, iar ingerii Sai
vor veni impreuna cu El. Cuvintele acestea suna in chipul urmator: "Am
privit pina s-au a~ezat tronurile ~i Cel invechit in zile ~edea, avind imbradimintea ca zapada cea alba, iar perii capului Lui, ca lina cea alba; tronul Lui
era ca para focului, iar rotile, de foc arzator. Un riu de foc ti~nea din fata
Lui; mii ~i mii slujeau Lui ~i zeci ~i zeci de mii se gaseau de-o parte ~i de alta
a Lui. Cartile s-au deschis ~i s-a a~ezat zalog. Am privit atunci glasul cuvintelor celor mari, despre care cornul vorbe~te ~i fiara a fost lovita, iar trupul
ei a fost pierdut ~i s-a dat arderii focului. Celelalte fiare au fost lip site de
puterea lor ~i s-a dat fiarelor un timp de viata, cit timpul unui an. Am privit
in vedenia noptii ~i iata-L venind ca un Fiu al Omului, dimpreuna cu norii
cerului. ~i a venit pina la Cel invechit in zile ~i a fost inaintea Lui, iar cei
care stateau de-o parte ~i de alta, L-au adus pe El. ~i I s-a dat Lui putere ~i
cinste imparateasdi ~i toate neamurile de pe pamint, dupa neamurile lor
~i toata slava slujitoare. Puterea Lui era putere ve~nica ce nu se va lua, iar
impara tia Lui nu se va distruge. Duhul meu s-a cutremurat in locul in care
rna gaseam, iar vedeniile capului meu m-au tulburat. M-am apropiat de unul
dintre cei ce stateau ~i am cerut de la ellamurirea exacta a tuturor acestora.
~i acesta, raspunzindu-mi, imi zise mie lamurindu-mi ~i judecata cuvintelor:
aceste patru fiare mari sint patru impara tii, care se vor pierde de pe pamint
~i care nu vor mai primi imp ara tia pina in veac ~i pilla in veacul veacului.
Atunciam voit sa cercetez cu privire la fiara cea de-a patra, care distrugea
totul ~i era extrem de fioroasa, cu dintii de fier ~i unghiile de arama, care,
mincind ~i imputinind, dilca in picioare tot ceea ce mai raminea. Am mai
voit sa cercetez cu privire la cele zece cornuri ale ei de pe cap ~i cu privire la
unul care ie~ise in plus ~i au dizut prin el trei din cele de mai-nainte, iar
cornul acela avea ochi ~i gura care vorbea tare, iar in fa ti~area lui 0 intrecea
pe a celorlalte. ~i am inteles di cornul acela incepea razboi cu sfintii ~i-i
punea pe fuga, pilla la venirea Celui invechit in zile ~i a dat judecata sfin tilor
Celui Prea Inalt ~i a venit timpul ~i imparii tia au cucerit-o sfin tii Celui Prea
Inalt. ~i mi s-a spus cu privire la fiara cea de a patra: va fi 0 a patra imparatie pe pamint, care va fi deosebita de toate imparii tiile acestea ~i care va
inghiti tot pamintul ~i-l va razui. ~i cele zece coarne inseamna ca se vor
ridica zece imparati ~i un altul dupa ei ~i acesta va conduce rau fata de
cei dintii ~i va umili trei imparati ~i va vorbi cuvinte urite ditre Cel Prea
Inalt ~i va distruge pe ceilalti sfinti ai Celui Prea Inalt ~i i~i va pune in gind
sa schimbe timpurile ~i anii. ~i el va fi dat in miinile Celui Prea Inalt in timp

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

125

~i timpuri ~i jumatate de timp. ~i judecata s-a oprit ~i vor schimba puterea

de a nimici ~i it distruge pina Ia sfir~it. ~i imparatia ~i puterea ~i maretia
Iocurilor imparatiilor de sub soare s-a dat poporului sf'mt al Celui Prea Inalt,
pentru a imparati cu 0 imparatie ve~nica. ~i toate puterile se vor supune
Lui ~i vor asculta de El. Pina aici sfir~itul cuvintului. Eu, Daniel, am fost
cuprins de un extaz foarte mare ~i starea mea nu a fost cea obi~nuita, ~i-am
pus cuvintul intru inima mea" 329.

XXXII.
Incetind eu de a vorbi, Tryfon a zis:
- Ah, omule ! Scripturile in~ile ne silesc sa a~teptam pe Cel slavit
~l mare ce prime~te impara tia cea ve~nica de la "Cel invechit in zile",
"ca Fiu al Omului". Dar acesta, al vostru, care este numit Hristos, a fost
"necinstit ~i fara de slava"33o, inch a cazut ~i in ultimul blestem din
Legea lui Dumnezeu, caci "a fost rastignit" 331 .
Eu, insa, i-am raspuns:
- Daca, 0, barbati, nu soar fi spus din Scripturile din care v-am povestit
mai inainte, ca: "chipul Sau va fi neslavit ~i neamul Lui nepovestit" ~i ca
"in Iocul mortii Lui, bogatii vor fi dati mortii" ~i ca "cu rana Lui ne-am
vindecat", precum ~i ca "EI va fi adus ca 0 oaie", ~i daca nu v-a~ fi explicat,
ca vor fi doua veniri ale Lui - una, in care a fost "impuns" de voi ~i alta,
in care "veti cunoa~te in cine ati impuns" 332 ~i ca triburile voastre vor fi
Iovite, trib cu trib, femeile in parte ~i barbatii in parte - soar fi parut ca
spun lucruri nelamurite ~i ciudate. Acum, insa, cu ajutorul cuvintelor pe
care Ie voi Iua din sfintele ~i profeticele voastre Scripturi, va voi face dovada
cuvenita, nadajduind ca se va putea afla cineva dintre voi, care sa se gaseasca in partea aceea care este cuprinsa in mintuirea cea ve~nica, ce vine in har
de la Domnul Savaoth 333 . Pentru ca ceea ce discutam acum sa va fie ~i mai
lamurit, va voi spune ~i alte cuvinte, care au fost graite prin fericitul David,
~i din care Yeti intelege ca Hristos a fost numit ~i Domn de catre Duhul
Sfint profetic 334 ~i ca DomnuI, Care este Tatal tuturor, L-a ridicat de pe
329. Dan. 7,9-28.
330. Is. 53,2-3.
331. Deut. 21, 23;Gal. 3, 13.
332. Zah. 12, 10-14; In. 19, 37;Apoc. 1,7.
333. Compo Is. 1,9; 10, 22; Rom. 9, 27-29; 11,15. Semnificatia exacta a cuvintelor: "Domnul Savaoth" este aceea de "Domnul o~tirilor".
334. Cu toate ca stintul lustin a~ea2a uneori persoana Duhului Stint dupa ingeri
(Tatal, Hristos, ingerii ~i apoi Duhul Stint sau profetic), este mai presus de orice indoiala,
a~a cum rezulta din tot ce spune el, ca Duhul Stint este cea de a treia persoana a Sfintei
Treimi. Faptul acesta apare in evidenta, cu totul clar, indeosebi dupa stintul lustin, la
parintii ~i scriitorii biserice~ti care au urmat.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

126

"L-a a~ezat de-a dreapta Lui, pma cind va pune pe du~mani

a~temut picioarelor Sale" 335. Ceea ce se ~i intimpla de cind S-a inaltat la
cer, dupa ce a inviat din morti, Domnul nostru Iisus Hristos, deoarece
timpurile s-au implinit ~i Cel ce urma sa graiasca defaimarea ~i indrazneala
catre Cel Prea Inalt ~i despre Care Daniel a aratat ca va ocupa puterea
"in timp, in timpuri ~i in jumatate de timp, este la u~a" 336. Voi, insa,
necunoscind cit timp urmeaza sa stapineasca, socotiti cu totul altceva,
caci ziceti ca timpul trehuie explicat printr-o suta de ani. Daca ar fi a~a,
atunci omul nelegiuiriP 3 7 ar trebui sa impara teasca cel putin trei sute ~i
cincizeci de ani, daca prin ceea ce s-a zis prin sfintul Daniel, "in timpuri"
ar trebui sa numaram numai doua sute de anP 3 8 Acestea vi Ie spun acum
voua, facind 0 paranteza, pentru ca, convingindu-va de ceea ce s-a spus de
Dumnezeu impotriva voastra, "ca sinteti fii nebuni" 33 9 ~i ca "Pentru
aceasta, iata voi adauga de a muta pe poporul acesta ~i-i voi muta pe ei ~i
voi lua intelepciunea inteleptilor ~i priceperea celor priceputi ai lor 0 voi
ascunde" 340 , sa incetati de a mai rataci atit voi, cum ~i de a face pe cei ce
va aud sa rataceasca ~i sa va invatati de la noi, care am fost inteleptiti
de harul lui Hristos. De altfel, ~i cuvintele spuse prin David, sint acestea:
"Zis-a Domnul, Domnului meu: Stai de-a dreapta Mea pina ce voi pune pe
du~manii Tai a~temut picioarelor Tale. Domnul Iti va trimite Tie din Sion
toiagul puterii. ~i stapine~te in mijlocul vrajma~ilor Tai. Cu Tine este
inceputul, in ziua puterii Tale, in stralucirile sfintilor Tai. Din pintece,
mai inainte de luceafar, Te-am nascut. Domnul a jurat ~i nu Se va cai. Tu
~ti preot in veac, dupa rinduiala lui Melchisedec. Domnul este de-a dreapta
Ta. El a nimicit pe imparati, in ziua urgiei Sale. Va judeca intru neamuri ~i
Ie va umple de cadavre. Din torent va bea, in drum; pentru aceasta El va
inalt a capul" 341.
pamint

~i

335. Ps. 109, 1.

336. Dan. 7,25.
337. II Tes., 2, 8 urm.
338. Vechii invatatori evrei dadeau cuvintului "timp" de la Daniel 0 durata de 0
suta de ani, dar spatiul de timp care trecuse a facut pe cei mai noi sa recunoasca falsitatea acestui calcul. Apocalipsa (12, 14 ~i 6) precum ~i sfintul Irineu, calculeaza drept
"timp" de un an, adica in total ,,0 mie doua sute ~asezeci de zile". La fel face ~i sfintul
Iustin Martirul.
339. Ier. 4, 22.
340. Is. 29, 14.
341. Ps. 109.

SFiNTUL IUSTIN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIFON

127

XXXIII.
Voi indrazniti sa ziceti cii acest Psalm trebuie explicat, ca~i cum ar fi
fost zis pentru regele Ezechia342 . Eu nu ignorez aceasta, ci numai adaug:
cii voi rataciti, va voi arata indata din inse~i aceste cuvinte: "juratu-S-a
Domnul ~i nu Se va cai", pre cum ~i: "Tu e~ti preot in veac, dupa rinduiala
lui Melchisedec" 343, ca !?i cuvintele care urmeaza ~i cele ce sint mai lnaintea
lor. Iar cii Ezechia nici nu a fost preot ~i cii nici nu este preot ve~nic allui
Dumnezeu, nici chiar voi nu indrazniti sa spuneti contrariul. 1;ii cii acestea
s-au spus despre Hristosul nostru, inse~i cuvintele 0 arata. Urechile voastre,
insa, s-au astupat ~i inimile voastre s-au invirto~at344 . Caci prin cuvintele:
,Juratu-S-a Domnul ~i nu Se va ciii"; "Tu e~ti preot in veac, dupa rinduiala
lui Melchisedec" 345, Dumnezeu L-a aratat cu juramint arhiereu dupa
rinduiala lui Melchisedec, din cauza necredintei voastre; cu alte cuvinte dupa cum s-a scris de Moisi cii Melchisedec a fost preot al Celui Prea Inalt
~i acesta era preot al celor ce se gaseau in necircumciziune, ~i a binecuvintat
pe Avraam, cel din circumciziune, care i-a oferit lui zeciuiala - tot asemenea
Dumnezeu a aratat ca preotul Lui cel ve~nic, care a fost numit ~i Domn 346
de ciitre Duhul SHnt, este al celor din necircumciziune. 1;ii cii pe cei din
circumciziune, care yin la EI, adica pe cei care cred in EI ~i cer binecuvintariIe de la EP47 , ii primqte ~i pe ace~tia ~i-i binecuvinteaza. Faptul cii El
avea sa fie mai intii, un om umil ~i cii apoi Se va inalta, este aratat de cele ce
sint la sHr~itul psalmului: "Din torent va bea apa in drum" ~i totodata:
"Pentru aceasta EI va inalta capul" 343 .
XXXIV.
Pentru ca sa va conving cii voi n-ati inteles nimic din Scripturi, va voi
aminti ~i de un alt psalm allui David, spus de ciitre Duhul SHnt, despre care
voi ziceti ca a fost spus pentru Solomon, care a fost ~i el un rege de-al
vostru, dar de fapt ~i acesta a fost spus cu privire la Hristosul nostru. Voi
insa va in~elati din cauza cuvintelor cu doua intelesuri din el. Caci acolo
unde s-a zis ca Legea Domnului este fara de pata 349 , voi explicati cii este
342. Cum cii evreii se in~elau atunci dnd refereau cele spuse de psalmul 109 la
regele Ezechia, se poate vedea din faptul d. el nu a fost niciodatii preot (necum "preot
in veac, dupii rinduiala lui Melchisedec"). Sfintul Iustin discutii mai pe larg chestiunea
aceasta in capito LXXXIII din Dialog.
343. Ps. 109,4.
344. Compo Is. 6, 10; In. 12,40 urm.
345. Ps. 109,4.
346. Ps. 109, 1.
347. Fil. 2, 8-9; Lc. 1,52.
348. Ps. 109, 7.
349. Ps. 18,8.

APOLOGEJI DE LIMBA GREAeA

128

vorba despre Legea eea data prin Moisi, iar nu despre aeeea care avea sa vina
dupa aceea, cu toate ea Dumnezeu striga ca va incheia 0 "Lege noua" 350
~i 0 "alianta noua" 351 . ~i acolo unde s-a zis: "Dumnezeule, da judecata Ta
imparatului" 352 , deoarece Solomon a fost imparat, ziceti cii psalmul a fost
spus eu privire la el, cu toate ca cuvintele psalmului arata lamurit, ca a fost
spus cu privire la imparatul cel ve~nic, adica cu privire la Hristos. Iar cii
Hristos este imparat, preot, Dumnezeu, Domn, inger, om, conducator de
cete, piatra ~i prunc ~i cii, fiind mai intii patimitor, Se va ridiea apoi la eer
~i iara~i va veni cu slava, aratind ca va avea 0 imparatie ve~nicii, 0 dovedesc
din toate Scripturile. Dar, pentru ca sa intelegeti ceea ce am zis, eu va spun
cuvintele psalmului. Acestea sint urmatoarele: "Dumnezeule, da judecata
Ta imparatului ~i dreptatea Ta fiului imparatului, pentru ca sa judece
poporul Tau in dreptate ~i pe saracii Tai in judecata. Muntii sa ia pace
pentru popor ~i colinele dreptate. El va judeca pe saracii poporului ~i va
mintui pe fiii celor lipsiti ~i va umili pe calomniator. ~i va ramine
dimpreuna cu soarele ~i mai inainte de luna, in neamurile neamurilor. Se va
pogori ca ploaia pe lina ~i ca piciitura care picii pe pamint. In zilele Lui va
rasari dreptatea ~i multimea pacii, pina ce luna va disparea. ~i va stapini
de la 0 mare la alta ~i de la riuri, pina la marginile pamintului. In fata Lui
vor ciidea, cu fata la pamint etiopienii, iar vriijma~ii Lui vor linge tarina.
Regii din Tars ~i din insule vor aduce daruri, regii arabilor ~i cei din Saba
vor aduce daruri ~i se vor inchina Lui toti regii pamintului ~i toate neamurile
Ii vor sluji Lui. Caci El a smuls din mina putemicului pe sarac ~i pe cel
lipsit, care nu aveau nici un ajutor. El va cru ta pe sarac ~i pe lipsit ~i va
mintui sufletele celor lipsiti; El va rascumpara sufletele lor din camata ~i
din nedreptate ~i numele Lui va fi cinstit inaintea lor. El va trai ~i I se va da
lui din aurul Arabiei ~i se vor ruga neincetat pentru El, toata ziua n vor
binecuvinta. El va fi un sprijin pe pamint ~i se va ridica mai presus de virfuriIe muntilor. Rodul Lui va fi mai presus de Liban ~i ei vor inflori in ceta ti,
ca iarba pamintului. Numele Lui va fi binecuvintat in vecii vecilor. Numele
Lui va ramine mai inainte de soare. ~i, intru El se vor binecuvinta toate
triburile pamintului; toate neamurile n vor ferici. Binecuvintat este Domnul,
Dumnezeul lui Israel, Care singur face minuni; binecuvintat este numele
slavei Lui, in veac ~i in veacul veacului. ~i tot pamintul se va umple de slava
Lui. Fie! Fie !"353. Iar la sfir~itul psalmului acestuia despre care am vorbit
este scris: "S-au sfir~it imnurile lui David, fiullui Iesei".
350. Is. 2,3; 51,4; Mih. 4,2.
351. ler. 31, 31; Is. 54, 3; Evr. 8, 7-8.
352. Ps. 71, 1.
353. Ps. 71,1-19.

SFiNTUL IUSTIN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIFON

129

Ca Solomon a fost un rege stralucit ~i mare, in timpul caruia s-a zidit

casa, a~a-numita, templul din Ierusalim, 0 ~tim. Insa ca, nimic din cele ce
se spun in psalmul acesta nu is-au intimplat lui, este iara~i un lucru lamurit.
Caci nici toti imparatii nu is-au inchinat lui, nici nu a imparatit pina la
marginile pamintului ~i nici du~manii lui, cazindu-i in fata, nu au lins
tarina. Ba, chiar indraznese sa spun cele ce s-au seris, despre cele facute de
el, in cartile Imparatilor, ca a devenit idololatru prin femeia cea din
Sidon 354 , ceea ce nu este cu putinta sa faca cei ce dintre neamuri au
cunoscut pe Facatorul tuturor Dumnezeu, prin Iisus eel rastignit, caci unii
ca acqtia suporta orice tratament ~i pedeapsa, pina la moartea cea mai de
pe urma, pentru a nu fi nici idololatri ~i a nu minca nici din victimele sacrificate idolilor.

XXXV.
Despre cre~tinii neadevarapi. La acestea, Tryfon a zis:
- Dar multi dintre cei care marturisesc pe Hristos ~i se numesc cre~tini,
sint informat ca maninca din victimele sacrificate idolilor ~i zic ca nu sint
vatamati intru nimic, cu aceasta.
Eu, insa, i-am nlspuns:
- Chiar ~i din faptul ca exista ni~te astfel de barbati -- care marturisesc ca sint cre~tini ~i care recunosc ca Iisus eel rastignit este Domn ~i
Hristos ~i, cu toate acestea, nu invata invataturile Aceluia, ci altele, care vin
de la duhurile rataciri? 55_ noi, care sintem inva taceii adevaratei ~i curatei
inva taturi a lui Iisus Hristos, sintem ~i mai incredintati ~i mai siguri in
nadejdea cea vestita noua de E1. Caci cele ce a spus ca au sa fie, intru
numele Lui, acestea vedem cu ochii ~i cu fapta ca se savir~esc. El a zis:
"Multi vor veni in numele Meu, pe dinafara imbracati in piei de oi, dar care,
pe dinlauntru sint lupi rapitori" 356. ~i: "Vor fi shisme ~i erezii"357. ~i:
"Feriti-va de profetii mincino~i, care vor veni la voi, imbracati pe dinafara
in piei de oi ~i care pe dinlauntru sint lupi rapitori" 358. ~i: "Se vor ridica
multi Hristo~i mincino~i ~i apostoli mincino~i ~i multi dintre credincio~i
se vor rataci" 3S 9. Sint ~i au fost, 0, voi, prieteni, barbati multi, care au
invatat a spune ~i a savir~i lucruri fara de Dumnezeu ~i defaimatoare,
venind in numele lui Iisus Hristos360 . Ei sint numiti de noi dupa numele
354. III Regi 9,1,3.6.
355. I Tim. 4, 1.
356. Mt. 24, 5.7. 15.
357. I Cor. 11,18-19.
358. Mt. 7, 15.
359. Mt. 26, 11-24;Mc. 13,22.
360. Mt. 24,5.

130

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

acelor barbati de la care a inceput fiecare invatatura ~i parerea. Fiecare

dintre ace~tia invata, in felullui, sa fie defaimat Creatorul tuturor ~i Hristos,
eel profetit de EI ca va veni ~i DumnezeuIIui Abraam, Isaac ~i Iacob. Noi
nu avem nici 0 Iegatura cu ace~tia, cunosdnd ca ei sint fara de Dumnezeu,
impio~i, nedrepti ~i nelegiuiti ~i ca, in Ioc de a ad ora pe !isus, ei II
marturisesc numai cu numele. Unii ca ace~tia se numesc cre~tini in acela~i fel
in care ~i unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor
facute de mina ~i participa la ceremonii nelegiuite ~i atee. Dintre ei, unii
sint numiti Marcioniti, allii Valentinieni, allii Basilidieni, allii Saturnilieni,
iar aitii se numesc cu alte nume, fiecare numindu-se dupa incepatorul
invataturii pe care 0 au, tot in aceIa~i fel in care ~i fiecare dintre cei ce socot
ca fiIozofeaza, dupa cum am spus la inceput, socoate ca poarta numele
filozofiei pe care 0 filozofeaza, de la parintele sistemului lor. A~a ca ~i din
acestea noi cunoa~tem, dupa cum am spus mai sus, ca Iisus era cunoscator
de mai inainte al celor ce vor fi dupa EI ~i cunoa~tem ~i din alte multe pe care
le-a prezis ca se vor intimpla celor ce-L cred ~i-L marturisesc pe EI Hristos.
Caci cele ce patimim, atunci dnd sintem uci~i de catre cei apropiati ai
no~tri, EI ne-a prezis ca ni se vor intimpla361 in a~a fel ca intru nimic,
cuvintul ~i fapta Lui sa nu se arate vrednice de contrazicere. Din cauza
aceasta, noi ne rugam ~i pentru voi ~i pentru toti ceilalti oameni, care ne
vrajma~esc362, pentru ca, schimbindu-va parerea ~i gindul la fel cu noi,
sa nu mai defaimatj363 pe Acela care, prin faptele Lui ~i prin minunile cele
facute in numele Lui, ca ~i prin cuvintele invataturii ~i prin profetiile cele
prezise cu privire la EI, este intru totul fara de pata ~i de neatacat, in calitate
de Iisus Hristos, ~i crezind intru EI ~i in cea de a doua ~i stralucita venire a
Lui, sa va mintuiti ~i sa nu fiti condamnati de el in foe.

XXXVI.
Din nou despre parusia Domnului. Tryfon mi-a zis:
- Fie ~i aceasta, a~a cum zici ~i ca Hristos s-a propovaduit ca va fi
patimitor ~i ca a fost Ilumit piatra ~i ca va veni in chip stralucit dupa prima
Lui venire, in car'e s-a propovaduit ca va fi patimitor ~i ca va fi judecatorul
tuturor ~i ~parat ve~nic ~i preot. Dar, dovede~te acum, ca El este Acela
despre care s-au profetit acestea.
La acestea, eu i-am raspuns:
361. Mt. 10,21-22.
362. Atitudinea aceasta a cre~tinilor fata de vriijma~i maj este aratata de sfintul
Iustin ~i in Apologia I, capito LVII, 1 precum ~i in Dialog. XCVI, 2.
363. Aici este repetata ideea pe care sfintul Iustin 0 pune in evidenra (i-i in capito
XVI,4.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL

eu

JUDEUL TRIFON

131

- Dadi vrei aceasta, 0 Tryfon, iti voi aduce dovezile pe care Ie dore~ti,
la locul cuvenit. Acum, insa, imi vei ingadui sa-ti amintesc profe-tiile pe care
Ie am in minte, spre a-ti dovedi di, intr-o parabola, Hristos se nume~te de
ditre Duhul Sfint:~i Dumnezeu, ~i Domn al puterilor, ~i al lui Iacob; iar
exegetii vo~tri, dupa cum striga insu~i Dumnezeu 364 , sint nebuni atunci
dnd spun ca parabola aceasta nu s-a spus eu privire la Hristos, ci cu privire
la Solomon ~i anume atunci cind a ad us cortul marturiei in templul pe
care I-a cladit. Parabola aceasta se gase~te intr-un psalm al lui David: "AI
Domnului este pamintul ~i toata plinirea lui; lumea ~i toti cei ce locuiese
in ea. EI a intemeiat-o pe mari ~i a pregatit-o pe duri. Cine se va sui in
muntele Domnului, sau cine va sta in locul eel sfint al Lui? Nevinovat la
miini ~i curat eu inima, El care n-a primit in zadar sufletul Lui ~i n-a jurat eu
vicle~ug aproapelui Lui. Acesta va primi binecuvintarea de la Domnul ~i mila
de la Dumnezeu, Mintuitorul Lui. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe
Domnul, celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob. Ridicati, boieri, portile
voastre ~i inaltati-va voi, porti ve~nice ~i va sta imparatul slavei. Cine este
acest imparat al slavei ? Domnul eel tare ~i putemic in razboi. Ridicati
portile voastre, boieri, ~i ridicati-va voi, porti ve~nice ~i va intra Domnul
slavei. Cine este acest lmparat al slavei ? Domnul puterilor, Acesta este
imparatul slavei" 365. Despre Solomon, ca nu este Domnul puterilor, s-a
dovedit3 66 Acesta este, insa, Hristosul nostru, atunci dnd a inviat din morti
~i S-a inaltat la cer ~i se porunce~te boierilor acelora a~ezati in ceruri, de
catre Dumnezeu, sa se deschida portile cerului, pentru ca sa intre Acesta,
Care este imparatul slavei ~i urdndu-Se "sa ~eada de-a dreapta Tatalui, pina
ce va pune pe vrajma~i a~temut picioarelor Sale", a~a cum s-a aratat prin
celalalt psalm 367 Caci, deoarece boierii cei din cer vedeau di EI are 0
infa ti~are fara de chip, necinstita ~i lipsita de slava 368, necunosdndu-L,
au diutat ~i s-au informat: Cine este lmparatul acesta al slavei? ~i Ii s-a
raspuns lor de ditre Duhul Sfint, sau din partea Tatalui, sau a Lui insu~i:
"Domnul puterilor, Acesta este imparatul slavei" 369. Despre faptul ca nici
de Solomon, acest imparat atit de slavit, nici despre cortul marturiei n-ar fi
indraznit sa zidi cineva, dintre cei care stateau lingii portile templului:
"Cine este acest imparat al slavei ?", oricine ar putea marturisi.

364. Ier. 4, 22.

365. Ps. 23.
366. A se vedea Dialog. XXXIV. 7-8. Sfintul Iustin va relua aceasta demonstratie
in capito LXXXV, 1.
367. Ps. 109, 1.
368. Cf. Is. 53,2-3.
369. Ps. 23, 10.

132

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

XXXVII.
In cuprinsul psalmului al patruzeci ~i ~aselea, am continuat eu, s-a
vorbit despre Hristos in chipul urmator:
"Suitu-S-a Dumnezeu cu strigari de bucurie, Domnul, cu glas de trimbita. Cintati lui Dumnezeu, cintati-l; cintati regelui nostru, cintati-l ! Caci
rege peste tot pamintul este Dumnezeu: cintati-l cintare ! Dumnezeu
domne~te peste popoare; Dumnezeu ~eade pe sfintul Sau tron. Domnii
popoarelor, poporul Dumnezeului lui Avraam. Caci ale Domnului sint
scuturile pamintului: EI este inalt foarte !" 3 70. ~i in psalmul nouazeci ~i
opt, Duhul Sfint va acuza pe voi, ca Acela pe care voi nu-L voiti ca rege este
in fapt regele ~i stapinul, atit al lui Samuel, cit ~i allui Aaron, allui Moisi ,?i
al tuturor celodalti. lata cuvintele psalmului: "Domnul a imparatit, sa se
cutremure popoarele ! EI, Cel ce este mai presus de heruvimi, pamintul
sa tresalte ! Domnul este mai mare in Sion, inaltat deasupra tuturor
popoarelor. Sa se laude numele Tau cel mare, caci el este infrico,?ator ,?i
sfint, caci cinstea regelui iube'?te judecata. Tu ai pregatit dreptatea; Tu ai
implinit judecata ~i dreptatea in lacob. Inaltati pe Domnul Dumnezeul
nostru ,?i va inchinati a'?temutului picioarelor Lui, ca Sfint estf'. Moisi ,?i
Aaron, printre preotii Lui ,?i Samuel, printre cei ce invocau numele Lui.
Ei invocau pe Domnul, zice Scriptura, iar El ii auzea. In stilp de nor le-a
vorbit lor; ei au pazit marturiile Lui ,?i porunca pe care le-a dat-o. Doamne,
Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; Dumnezeule, Tu le-ai fost binevoitor
~i ai razbunat toate faptele lor. Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru ~i va
inehinati in muntele eel sfint al Lui, di Sfint este Dumnezeul nos tru ".
XXXVIII.
Dar Tryfon a zis:
- 0, omule ! bine era sa ne fi lasat convin~i de dascalii care au legiuit
ca sa nu vorbim cu nimeni dintre voi ,?i nici sa nu fi luat parte la discutia
aeeasta eu tine 3 71. Caci tu vorbe~ti multe lucruri blasfematorii, pretinzind
sa ne convingi ca Aeest om rastignit a fost laolalta eu Moisi ~i cu Aaron ,?i ca
a vorbit eu ei in stilp de nour, iar apoi, devenind om, a fost rastignit ,?i ca
S-a inaltat la eer ~i iara,?i va sa vina pe pamint ,?i ca trebuie sa I ne inehinam
Lui.
370. Ps. 46, 5-9.
371. Interdiqia ca iudeii sa ia parte la discu iii in contradictoriu eu ere~tinii exista,
dar, dupa cite pare, ea nu era riguros respectata. Autorul A. H. Goldfahn in lucrarea sa
"Justin Matyr und die Agada", aparuta in 1873 in periodicul ,,Monatschrift fUr
Geschichte und Wissenschaft des Judentums", ne infaii~eaza cazullui Rabbi Eliezer Ben
Hyrkanos, care pentru faptul ca frecventa prea staruitor pe cre~tini, a fost pe punctul sa
sufere martiriul din partea coreligionarilor lui.

SFiNTUL JUSTIN, D1ALOGUL CU JUDEUL TRIPON

133

Eu insa i-am raspuns:

- ~tiu ca, dupa cum a spus Cuvintul lui Dumnezeu, Intelepciunea
aceasta mare a Creatorului tuturor ~i a Atottiitorului Dumnezeu Sea ascuns
de la VOi 372 Din cauza aceasta, mi~cat de compatimire fata de voi, rna zbat
din toate puterile, ca sa va fac sa intelegeti invataturile noastre, care vi se
par ciudate, iar, daca nu, cel putin sa fiu, eu singur, nevinovat in
ziua judecatii. ~i acum auziti ~i alte cuvinte, care se par a fi ~i mai ciudate.
Nu va tulburati, insa, ci dimpotriva, facindu-va ni~te ascultatori ~i mai
zelo~i, staruiti in cercetarea voastra, dispretuind traditia dascalilor vo~tri,
ca unii care sint dovediti ca nu pot sa inteleaga cele spuse de Dumnezeu prin
Duhul Sfint ~i, ceva mai mult, alegeti a invata acelea~i lucruri ca ~i noi.
Astfel, in psalmul al patruzeci ~i patrulea Sea zis deopotriva despre Hristos,
acestea: "Inima mea a raspuns cuvint bun. Eu spun lucrurile mele imparatului. Limba mea este trestia scriitorului care scrie foarte ascutit. Frumos e~ti la
infa ti~are inaintea fiilbr oamenilor. Varsatu-s-a haml intru buzele tale. Pentru
aceasta te-a binecuvintat Dumnezeu in veac. Incinge-ti sabia peste coapsa
ta, puternice, cu frumusetea ~i cu podoaba tao Intinde, porne~te la drum cu
bine ~i imparate~te, din cauza adevarului, a blindetii ~i a dreptatii. ~i te va
conduce in chip minunat dreapta tao Sagetile tale sint ascutite, puternice, in
inima vrajma~ilor imparatului, iar popoarele vor cadea la picioarele tale.
Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului este toiag de indreptare,
toiagul impara tiei Tale. Iubit-ai dreptatea ~i ai urit nelegiuirea. Pentru
aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul
veseliei, inaintea tovara~ilor Tai. Smirna, picaturi de mir ~i scorti~oara
din ve~mintele Tale, din palate de filde~, cu care Te-au inveselit pe Tine
fiicele de imparati, intru cinstea Ta. De fata a stat imparateasa, de-a dreapta
Ta, in haina aurita imbracata ~i preainfrumusetata. Asculta fiica ~i vezi ~i
pleaca urechea ta: uita de poporul tau ~i de casa tatalui tau, iar imparatul
va pofti frumusetea ta, caci EI este Domnul tau ~i Lui I se vor inchina toti.
~i fiica Tirului cu damri. Bogatii poporului se vor ruga inaintea fetei Tale.
Toata slava fiicei imparatului este inauntru, imbracata in tesaturi de aur ~i
preainfrumusetata. Se vor aduce imparatului fecioare dupa ea. Cele de
aproape ale ei se vor aduce Tie. Se vor aduce intru bucurie ~i veselie ~i vor
fi duse in temp lui imparatului. In locul parintilor Tai s-au nascut fiii Tai:
pe ace~tia Ii vei pune conducatori peste tot pamintul. Aduce-mi-voi aminte
de numele Tau in tot neamul ~i neamul. Pentru aceasta popoare se vor
marturisi tie in veac ~i in veacul veacului" 373
372. Compo Is. 29, 14; I Cor. 1,19-22; 2,7.
373. Ps. 44.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

134

XXXIX.

Tot despre fnviitiiturile aliantei celei vechi. Nu este nimic de mirare,

am adaugat apoi, daca voi ne uriti pe noi, fiindca intelegem aceasta ~i va
dam pe fata gindurile voastre, ie~ite intotdeauna dintr-o inima invirto~ata.
Cad ~i Ilie, intervenind la Dumnezeu pentru voi, a zis astfel: "Doamne, ei au
ucis pe profetii Tai ~i au rastumat jertfelnicele Tale. Numai eu am mai
ramas, dar ei cauta ~i sufletul meu". ~i i s-a raspuns lui: "lata, mai am
~apte mii de barbati, care nu ~i-au incovoiat genunchiullui Baal" 374 . Deci,
dupa cum atund Dumnezeu nu a adus urgia asupra lor, din cauza celor ~apte
mii, tot astfel nid acum nu a adus inca ~i nu aduce judecata lui asupra lor3 75 ,
cunoscind ca sint unii, care veniti zi de zi la cuno~tinta numelui Hristosului
Sau, parasesc calea ratacirii, capatindu-~i, in felul acesta, fiecare darurile
lui, dupa vrednida lor ~i luminindu-se 376 prin numele acestui Hristos: caci
unul ia duhul intelepciunii, altul pe acela al tariei, altul pe al vindecarii,
altul al cunoa~terii de mai-nainte, altul al invataturii, iar altul al temerii de
Dumnezeu3 77.
La acestea, Tryfon mi-a zis:
- Vreau sa te fac sa ~tii ca, spunind acestea vorbe~ti doar ni~te simple
nebunii.
Dar eu i-am raspuns:
- Asculta, omule ! nici nu sint nebun378 ~i nici nu vorbesc prostii.
Cad s-a profetit ca, dupa inaltarea lui Hristos la cer, EI ne va opri de la
ratadre ~i ne va da daruri. Cuvintele profetiei sint acestea: "El S-a ridicat
in inaltime ~i a rob it robia ~i a dat oamenilor daruri" 379 . Oed, noi, cei care
am primit daruri de la Hristos, Cel ce S-a ridicat In inaltime, va dovedim pe
voi, care va ~titi inte1epti intru voi ~i in ochii vo~tri380 din cuvintele
profetice, ca sinteti pro~ti, ~i ca unii care dnstiti numai ~u buzele pe Dumnezeu ~i pe Hristosul Lui. Noi, insa, care sintem instruiti in tot adevarul,
374. III Regi 19, 10-18; Rom. 11,2-4.
375. Pentru stintul Iustin, care, potrivit traditiei apostolice, ~tepta ca iminenti cea
de a doua venire a Domnului, constituia 0 problema innnierea ei (Vezi Dialog. XXVIII,
2). Solutia pe care 0 da aid a mai mentionat-o inca de trei ori in Apolog. I, XXVIII, 2;
XLV, 1 Ii in Apolog. II, VII, 1. EI gindea ca cea de a doua parusie innnie, pentru ca sa
se poata converti la cre~tinism ~i oamenii care nu se nascusera inca.
376. Aid, termenul "luminindu-se" este echivalent cu acela de "botezindu-se".
377. Is. 11, 2; I Cor. 12, 7-10. Aceste daruri ale Duhului Stint sint tratate mai pe
larg in Dialog. capito LXXXVII.
378. Fapte, 26, 25.
379. Ps. 67, 18;Ef.4,8.
380. Cf. Is. 29. 13.

SFiNTUL IUSTlN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIFON

II cinstim

~i in fapte ~i in cuno~tinta ~i in inima 381

135

pina la moarte. Voi,

poate, ~i din cauza aceasta ~ovaiti sa marturisiti ca Acesta este Hristosul,
dupa cum dovedesc Scripturile ~i lucrurile care se vad ~i care se intimpla
intru numele Lui382 , pentru ca sa nu fiti prigoniti de conducatori, care nu
vor inceta3 8 3 , minati" de duhul cel rau ~i ratacitor al ~arpelui, de a ucide cu
fapta ~i de a prigoni pe cei ce marturisesc numele lui Hristos, pina ce Hristos
va veni iara~i ~i-i va nimici pe toti ~i va rasplati fiecaruia dupa merit.
Dar Tryfon a zis:
- Da-ne acum dovada ca acesta, despre care zici ca a fost rastignit ~i ca
s-a inaltat la cer, este Hristosul lui Dumnezeu. Caci, faptul ca Hristos este
patimitor ~i ca astfel este aratat de Scripturi ~i ca iara~i va veni cu slava
~i ca va lua imparatia ve~nica a tuturor neamurilor, ~i orice alta imparatie
i se va supune lui, s-a dovedit in deajuns din Scripturile aratate mai inainte
de tine. Dovede~te, deci, ca lucrul acesta a~a este.
Atunci eu i-am raspuns:
- S-a dovedit lucrul acesta, 0, voi, oameni, pentru cei ce au urechi de
auzit, chiar ~i din cele marturisite pina acum de catre voi in~iva. Dar, pentru
ca sa nu socotiti cum ca m-a~ gasi in impas, ~i ca n-a~ putea sa va aduc
dovezi in sensul in care voi pretindeti, voi face, a~a cum v-am fagaduit,
lucrul acesta, la locul cuvenit. Acum insa, voi reveni la ~irul cuvintelor pe
care vi Ie-am vorbit mai inainte.
,

XL.
Astfel, taina mielului pe care a poruncit Dumnezeu ca sa-l jertfiti de
pa~te, era 0 imagine a lui Hristos, cu singele Caruia, dupa cuvintul credintei
in El, se ung casele lor 3 84 , adica voi in~iva, care credeti in El. Caci puteti
cu totii sa in telegeti, ca Adam, creatura pe care a creat-o Dumnezeu, a fost
casa a suflarii lui Dumnezeu38 s. Cum ca ~i aceasta porunca era, insa,
trecatoare, va voi dovedi acum. Dumnezeu nu ingaduie ca sa se jertfeasca
mielul pascal nicaieri, dedt numai pe locul in care s-a chemat numele Lui,
~tiind ca vor veni zile, dupa patimirea lui Hristos, dnd ~i locul Ierusalimului
se va da vrajma~ilor vo~tri ~i se va inceta, pur ~i simplu, de a se mai aduce
381. Cf. In. 8, 31-32; 16, 13.
382. "Lucrurile care se vad" inseamna modul cum transpira invalatura cre~tina
in viala de to ate zilele a credincio~ilor; iar (lucrurile) "care se intimpla intru numele Lui",
minunile savir~ite de cre~tini in numele lui Iisus Hristos.
383. lntrucit sfintul lustin se gasea in a~teptarea celei de a doua parusii a Domnului, care socotea ca va avea loc sub imperiul roman, prigonitor al cre~tinilor, nu a prevazut venirea la conducerea imperiului roman a imparatului Constantin cel Mare.
384. le~. 2, 7-21.
385. Fac. 2, 7;1 Cor. 3, 16.

136

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

orice ofranda 386 ~i porunca de a fi consumat tot mielul acela era un simbol
al patimirii crucii, prin care Hristos avea sa patimeasca. Caci mielul, atunci
dnd se frige 387 , se af?eaza tot in felul crucii. Intr-adevar, 0 sulita dreapta
se trece din partile cele de jos pina la cap f?i alta, iaraf?i, pe la spate, de care
se atima f?i labele mielului. De altfel, poruncind ca cei doi tapi care se
aduceau in poseS 8 , dintre care unul era trimis ca ispaf?ire, iar altul se aducea
ca ofranda, sa fie de asemenea f?i aceasta 0 vestire a celor doua veniri ale lui
Hristos: una, in care batrinii poporului vostru f?i preotii L-au trimis ca pe
o ispaf?ire, punind miinile pe El f?i omorindu-L, iar cea de a doua venire a
Lui, cind, in acelaf?i loc al Ierusalimului, n veti cunoaf?te, pe eel necinstit de
voi. Caci El a fost ofrand a pentru toti paciitof?ii, care vor voi sa se pocaiascii
f?i care postesc postul acela pe care-l arata Isaia, rupind lanturile contractelor
siluitoare f?i pazind toate celelalte, aratate deopotriva de eP89 , pe care eu
insumi vi Ie-am istorisit, lucruri pe care Ie savirf?esc cei ce cred in Hristos.
~i f?titi destul de bine, ca, jertfa aceea a tapilor care a fost poruncita sa se
aduca in ziua postului, nu era de asemenea ingaduita nicaieri, decit numai
la Ierusalim.

XLI.
De alta parte ~i ofrand a de floare de faina, 0, voi, barbati, care fusese
poruncita sa fie adusa de catre cei care se curatau de lepra 39 o,era 0 preinchipuire a piinii euharistice, pe care Iisus Hristos, Domnul nostru, ne-a dat-o
ca sa 0 aducem 3 91, in amintirea patimirii pe care a riibdat-o El pentru
oameni, ale caror suflete sint curate acum de toata rautatea, pentru ca,
pe de 0 parte, sa multumim lui Dumnezeu pentru ca a creat lumea cu tot
ceea ce este in ea, pentru om, pre cum ~i pentru ea noi am fost eliberati de
riiutatea in care am fost f?i ca puterile ~i stapinirile au fost nimicite, cu 0
nimicire desavirf?ita, prin Cel ce a devenit patimitor, dupa vointa Lui. Astfel,
Dumnezeu zice despre jertfele oferite de voi atunci, dupa cum am spus,
prin Maleahi, unul dintre cei doisprezece: "Nu e voia Mea la voi, zice
Domnul ~i jertfele voastre nu Ie voi primi din miinile voastre; ciici de la
rasaritul, pina la apusul soarelui, numele Meu a fost slavit intru neamuri
386. De la ruina Ierusalimului ~i a templului de acolo, sfintul Iustin ajunge la
concluzia di Legea Vechiului Testament i~i indeplinise misiunea ~i nu mai avea nici un
rost. Tertulian, Eusebiu ~i altii reiau ideea aceasta, care devine apoi un argument
traditional.
387. In timp ce,.de obicei, Hristos este comparat cu mielul junghiat, sfintul Iustin,
cu mai multa precizie, n compara cu mielul de Pa~te, pus la frigare.
388. Lev. 16, 5 urm.
389. Is. 58,5-7.
390. Lev. 14, 10.
391. I Cor. 11,24; Lc. 22, 19.

SPINTUL IUSTIN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIPON

137

~i in tot locul se ofera tamiiere numelui Meu ~i jertfa curata. Ca mare

este numele Meu intru neamuri, zice Domnul, iar voi it profanati" 392.
Despre jertfele oferite de noi, neamurile, in tot locul Lui, adica despre piinea
euharistiei ~i despre paharul de asemenea al euharistiei, Domnul prezice,
atunci cind spune ca numele Lui "este slavit de noi ~i profanat de voi".
In ce prive~te porunca circumciziunii, care cere ca cei nascuti, in genere, sa fie circumci~i in ziua a opta393 , ~i aceasta era 0 preinchipuire a
adevaratei circumciziuni, cu care ne-am circum cis de ratacire ~i rautate,
prin Cel ce a inviat din morti, intr-una a simbetelor, Iisus Hristos, Domnul
nostru. lar "una a simbetelor", raminind intotdeauna cea dintii dintre
toate zilele, socotita, iara~i, dupa numarul tuturor zilelor saptaminii,
se nume~te a opta394 ~i ramine intiia.

XLII.
Dar ~i cele douasprezece clopotele 395 , care erau prinse de mantia
arhiereului, dupa cum era traditia, erau un simbol al celor doisprezece
apostoli, care au fost prin~i de puterea ve~nicului Preot Hristos ~i la glasul
carora tot pamintul s-a umplut de slava ~i harul lui Dumnezeu ~i ale
Hristosului Lui. Pentru care motiv, ~i David zice: "In tot pamintul a ie~it
vestirea lor ~i pina la marginile lumii, cuvintele lor" 396 Dealtfel ~i Isaia, ca
din partea apostolilor care zic lui Hristos, ca oamenii nu cred auzului lor,
ci puterii Celui ce i-a trimis pe ei, zice astfel: "Doamne, cine a crezut auzului
nostru ~i bratul Domnului cui s-a descoperit ? Noi am vestit inaintea Lui
intocmai ca inaintea unui copil, ca 0 radacina, intr-un pamint insetat" 397
~i celelalte ale profetiei, pe care Ieam aratat mai inainte. lar faptul c.a spune
ca din partea multora cuvintele: "Noi am vestit inaintea Lui" ~i adauga
"intocmai ca inaintea unui copil", arata ca cei rai, supunindu-se, au slujit
la porunca Lui ~i ca toti s-au facut intocmai ca un copil. Acest lucru se
poate vedea ~i cu privire la trup, cici de~i innumara mai multe madulare,
toate, laolalta sint ~i se numesc un singur trup, dupa cum ~i comuniunea
~i adunarea oamenilor, cu toate ca reprezinta mai multi oameni in ceea
392. Mal. 1, 10-12. In Didahii XIV, 3 versetele 11 ~i 14 din capito 1 Maleahi sint
apropiate ~i aplicate la euharistie.
393. Fac. 17, 1-14.
394. Este vorba despre taina pe care 0 includea in sine ziua a opta ~i pe care 0
explidi mai pe larg in Dialog. XXIV, 1.
395. Despre cele "douasprezece clopotele, care erau prlnse pe mantia arhiereului",
nu gasim nici 0 mentiune nicaieri. ~tim de altminteri ca la ve~mintul marelui preot
se gaseau, in schimb, douasprezece pietre. Clopotelele simbolizeaza, in orlce cazJmai bine
decit pietrele, glasul apostolilor, care a rasunat in lume.
396. Ps. 18,4.
397. Is. 53, 1-2.

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

138

ce prive~te numarul, se nume~te ca ~i cum ar fi un singur lucru ~i, ca ~i

cum ar fi un singur lucru i se adreseaza cineva398 . ~i in genere toate celelalte, 0, voi, barbati, cele invatate de ciitre Moisi, infati~indu-vi-le una cite
una, pot sa va dovedesc ca sint preinchipuiri, simboluri ~i vestiri despre cele
ce aveau sa se intimple lui Hristos, despre eei ee erau eunoseuti de mai
inainte ca vor erede in El ~i despre eele ce aveau sa fie facute, deopotriva
de catre Hristos insu~i. Dar, deoareee imi par indeajuns ~i cele pe care vi
Ie-am infati~at pina acum, lasindu-Ie pe acestea la 0 parte, revin acum la
ordinea discutiunii noastre.

XLIII.
Nafterea din Fecioara. Deci, dupa cum de la Abraam a inceput circumciziunea ~i de la Moisi au inceput: sabatul, jertfele, ofran dele ~i sarbatorile
~i s-a dovedit cii acestea au fost orinduite din cauza invirto~arii inimii
poporului vostru, tot astfel acestea trebuiau sa inceteze, dupa voia Tataiui,
in Hristos, Fiullui Dumnezeu, Cel nascut prin Fecioara cea din neamullui
Abraam ~i din tribul lui luda ~i David, Care a fost propovaduit cii va vni
lege ve~nica399 ~i alianta noua400 pentru toata lumea, dupa cum arata
profetiile infati~ate mai inainte. ~i noi, care prin Aceasta am venit la Dumnezeu, n-am luat cireumciziunea aeeasta trupeasdi, ci pe eea duhovnieeasdi 401 ,
pe care au piizit-o Enoch ~i cei asemenea cu el. ~i am luat-o prin botez,
din cauza milei celei de la Dumnezeu, pentru cii am fost pacato~i ~i tuturor
Ie este eu putinta sa 0 primeasca in felul acesta. Dar acum a venit vremea ca
sa rna grabesc a vorbi despre taina na~terii Aceluia. Despre neamul lui
Hristos insu~i, ca este nespus oamenilor, Isaia a spus a~a cum am aratat ~i
mai inainte: "lara neamullui cine-l va spune? Ca se ia de pe pamint viata
Lui; din cauza nedreptatilor poporului a fost dus la moarte,,402. Deci,
neamul Acestuia, care avea sa moara, pentru ca "cu rana Lui sa ne vindecam
noi", oamenii pacato~i, este nespus ~i Duhul cel profetie ne-a aratat aceasta.
Ceva mai mult: pentru ca oamenii care cred in El sa poata cunoa~te felul
in care S-a nascut El in lume, prin acela~i Isaia Duhul eel profetic a profetit
cum avea sa fie, in modul acesta: ,,~i a adaugat Domnul vorbind lui Ahaz,
zicind: Cere tie un semn de la Domnul Dumnezeul tau, in adincime, sau
in inaltime". ~i a zis Ahaz: "N-am sa cer ~i nici n-am sii ispitesc pe
Domnul". ~i a zis Isaia: "Ascultii, deci, casa lui David. Oare putin lucru este
398.
399.
400.
40l.
402.

I Cor. 12, 12.

Is. 2, 3; 51, 4;Mih. 4, 2.
Ier. 31, 31; Is. 54,3.
Col. 2, 11-12.
Is. 53,8.

SFINTUL IUSTlN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIPON

139

voua ca sa cautati cearta oamenilor? Cum, atunci, cautati cearta Domnului? Pentru aceasta, Domnul insu~i va va da voua un semn. lata, Fecioara
in pintece va lua ~i va na~te fiu ~i Yeti numi numele lui Emmanuel. EI va
minca unt ~i miere ~i, mai inainte de a cunoa~te ~i de a prefera raul, va alege
binele. Caci copilul, mai inainte ca sa cunoasca raul, sau binele, nu va tine
socoteala de cele rele, pentru a alege binele. Fiindcii mai inainte ca copilul
sa cunoasca a chema pe tatal, sau pe mama sa, va lua puterea Damascului
~i priizile Samariei, in fata imparatului Asirienilor. ~i pamintul va fi cuprins,
pamintul acesta pe care tu-l vei suporta cu greutate inaintea celor doi
imparati. Dar Dumnezeu va aduce asupra ta, asupra poporului tau ~i asupra
casei tatalui tau zile cum n-au venit nicidecum asupra ta, din ziua in care
Efraim a luat de la luda pe imparatul Asirienilor" 403. Cum ca in neamul
lui Avraam, eel dupa trup nu s-a nascut ~i nimeni nu se zice ca este nascut
dintr-o fecioara, decit numai acest Hristos al nostru, acesta este un lucru
lamurit tuturor. Dar, deoarece voi ~i dascalii vo~tri indrazniti sa ziceti
ca in profetia lui Isaia nu s-a zis nicidecum: "lata Fecioara in pintece va
lua", ci: "lata tinara in pintece va lua ~i va na~te fiu" ~i explicati profetia
aceasta ca referindu-se Ja Ezechia, care a fost imparatul vostru, rna voi
incerca sa explic ~i aici, pe scurt, lucrul acesta, care se va intoarce tot impotriva voastra ~i sa va dovedesc cum ca cuvintele acestea s-au zis cu privire
la Acela pe care noi II marturisim ca fiind Hristos.
XLIV
Tot despre invataturile Aliantei celei vechi. In felul acesta rna voi
gasl cu totul nevinovat fata de voi daca rna voi sili, cu argumentele mele,
sa va conving. Daca insa voi Yeti ramine cu inima impietrita, sau yeti fi
slabi la cuget, de frica mortii, care Ie este menita cre~tinilor ~i nu yeti voi
sa treceti de partea adevarului, va Yeti arata doar voi singuri vinovati.
Astfel, voi va in~elati pe voi in~iva atunci cind socotiti ca, fiind saminta dupa trup a lui Avraam 404 , Yeti mo~teni intru totul bunurile care s-au
vestit ca se vor da de Dumnezeu, prin Hristos. 'Caci nimeni nu,va putea lua
nimic din acelea, de cit numai aceia care se vor asemana, intru totul, in ceea
ce prive~te cugetul, cu credinta lui Avraam ~i care vor cunoa~te toate tainele,
cu alte cuvinte, ca 0 poruncii a fost data spre evlavie ~i savir~irea drepta tii,
iar ca 0 alta porunca ~i 0 alta fapta s-a dat, de asemenea, sau cu privire la
taina lui Hristos, sau din cauza invirto~arii inimii poporului vostru. Astfel
stau lucrurile, vorbind despre aceasta, la lezechiel, caci Dumnezeu a zis:
403. Is. 17,10-16; 8, 4; 7,16-17.
404. Rom. 9,7; Mt. 3,9; Le. 3, 8.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

140

"Daca Noe, Iacov ~i Daniel vor cere fii, sau fiice, nu Ii se va da lor" 405.
Iar, la Isaia, cu privire la acelea~i lucruri, a zis astfel: "Zis-a Domnul, Dumnezeu: ~i vor ie~i ~i vor vedea membrele oamenilor diIca tori de lege; dici
viermele lor nu se va sfir~i ~i focul lor nu se va stinge ~i vor fi spre vedere
inaintea a tot trupul" 406. Deci, alungind din sufletele voastre nadejdea
aceasta, ar trebui sa va ingrijiti a cunoa~te care este calea prin care vi se va
face voua iertarea pacatelor voastre ~i prin care veti putea dobindi nadejdea
mo~tenirii bunurilor celor vestite. Iar aceasta nu este alta, decit sa cunoa~teti
pe acest Hristos ~i sa va imbaiati cu baia aceea, vestita prin Isaia407 ,pentru
iertarea pacatelor, traind, mai departe, fara de pacat408

XLV.
La aces tea Tryfon a zis:
- eu toate ca mi se pare ca ar trebui sa rna ocup de cuvintele acestea,
de care-mi spui ca este necesar a fi cercetate, totu~i, chestiunea pe care
voiesc sa 0 pun eu acum, fiind mai urgenta, ingaduie-mi sa vorbesc eu mai
intii.
~i eu i-am zis:
- Intreaba orice voie~ti, dupa cum iti vine in minte, dici dupa intrebarile tale ~i dupa raspunsurile mele, rna voi incerca sa reiau cuvintele mele ~i
sa Ie desavir~esc.
Iar Tryfon a zis:
- Spune-mi deci: cei care au trait dupa Legea cea instituita prin Moisi,
vor trai, la invierea mortilor, la fel cu Iacov, cu Enoch ~i cu Noe, sau nu?
Si eu i-am raspuns:
- Atunci dnd ti-am amintit, 0, omule, cele graite de Iezechiel di: "chiar
dadi Noe, Daniel ~i Iacov vor cere fii ~i fiice, nu Ii se va da lor, ci fiecare,
negre~it, se va mintui dupa dreptatea lui" 409, am spus ca ~i cei care au trait
dupa legea lui Moisi, deopotriva, se vor mintui. Caci ~i in Legea lui Moisi
s-a prescris ca cei ce se supun acestei legi, sa savir~easca cele ce sint de la
natura bune, cuvioase ~i drepte ~i s-a scris deopotriva, ca cele ce faceau cei
de sub Lege, erau poruncite din cauza invirto~arii inimii poporului. Fiinddi
cei ce au savir~it bunurile cele ve~nice, care sint astfel in chip general ~i de
la natura, sint bineplacuti lui Dumnezeu ~i ei vor fi mintuiti prin acest
405.
406.
407.
408.

Iez. 14,20.
Is. 66,23-24.
Is. 1,46.
Sfintul Iustin puncteaza aici conditiile min tu irii , adica ale participarii la
mo~tenirea lui Hristos. Acestea sint: credinta in Hristos, botezul ~i viata fad de pacat
(A se vedea: Dialog. VIII, 2; XCV, 3; CXXXVIII, 3 'iii Apolog. I, capito LXI 'iii LXVI, 1).
409. Iez. 14,20. 14.

SFINTUL IUSTIN. DIALOGUL CU IUDEUL TRI'FON

141

Hristos 410 , la inviere, deopotriva cu dreptii Noe, Enoch ~i Iacov, care au

fost mai inainte de ei ~i cu altii, care vor mai fi fost dimpreun~ cu cei care
cunosc pe acest Hristos ca Fiu allui Dumnezeu, pe El, Care a fost mai inainte
de luceafar411 ~i mai inainte de luna 412 ~i Care a binevoit, intrupindu-Se,
sa Se nasca din aceasta Fecioara din neamul lui David, pentru ca prin
iconomia aceasta413 , ~arpele cel plin de vicle~ug de la inceput ~i ingerii care
s-au asemanat lui sa fie nimiciti414 ~i moartea sa fie dispretuita ~i ca la
cea de a doua venire a lui Hristos insu~i, sa inceteze cu desavir~ire, pentru
cei care au crezut in El ~i au trait intr-un chip bineplacut Lui ~i ca apoi sa
nu mai existe, iar atunci cind unii vor fi trimi~i ca sa fie pedepsi ti la judecata
~i la condamnarea focului celui neincetat, ceilalti sa fie laolalta in nepatimire, in nestricaciune, in lipsa de durere ~i in nemurire 41 5

XLVI.
Dar, daca unii voiesc ~i acum sa traiasca pazind cele prescrise prin
Moisi ~i crezind in acest Iisus rastignit, cunoscind ca El este Hristosul lui
Dumnezeu, ca Lui I s-a dat sa judece pe toti, in genere, ~i ca a Lui este
impara tia cea ve~nica416 , pot, oare, ~i ace~tia sa se mintuiasca ?
La acestea, eu i-am raspuns, iara~i:
- Sa judecam impreuna ~i acest lucru, daca mai este cu putinta
acum, sa pazim toate cele prescrise de Moisi.
Dar acela a zis:
- Nu, pentru ca cunoa~tem ca, a~a cum ai spus tu insuti mai inainte,
nici mielul pascal nu mai este cu putinta sa fie jertfit in alt loc ~i nici tapii,
care fusesera porunciti sa fie oferiti in post, dupa cum, in genere, mCI
celelalte jertfe.
Fata de acestea, eu am adaugat:
- Atunci, rna rog, ce este cu putinta sa mai fie pazit? Spune tu. Caci
singur te vei convinge, ca chiar daca cineva nu pazqte indreptarile cele
ve~nice, sau nu Ie pune in fapta, poate, in genere, sa se mintuiasca.
410. Alaturi de dreptii din rindurile iudeilor, sfintul Iustin, in Apolog. I, capito
XLVI, 1-4, a~eaza pe dreptii natiunilor, Socrate ~i Heraclit la elleni, care vor fi mintuiti,
pentru ca au trait dupa legile cele ve~nice, potrivit Cuvintului.
411. Ps. 109,3.
412. Ps. 71,5.
413. Cuvintul "iconomie", pe care sfintul Iustin il folose~te numai in Dialog,
inseamna realizarea intru totul sau numai in parte a planului lui Dumnezeu cu privire la
oameni ~i, in primul rind, tntruparea ~i Rascumpararea.
414.IIn.3,S.
415. Compo Apoc. 21, 4.
416. Cf. Dan. 7, 26-27.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

142

Dar el a zis:
- Mai ramine pazirea sabatului, circumciziunea ~i pazuea lunilor,
ablutiunile, daca te-ai atins de ceva din cele oprite de Moisi, sau dupa
relatiunile sexuale.
Atunci, eu i-am zis:
- Dar Avraam, Isaac, Iacov, Noe, Iov ~i altii care vor mai fi fost mai
inainte, sau dupa ace~tia, deopotriva de drepti ~i apoi ~i Sarra, femeia lui
Avraam, Rebeca, femeia lui Isaac, Rachela, aceea a lui Iacov, Lia ~i toate
celelalte de felul lor, pina la mama lui Moisi "servitorul eel credincios" 417,
care n-au pazit nimic din toate acestea, ce credeti voi: s-au mintuit ?
Tryfon a raspuns:
- Dar Avraam ~i cu cei de dupa dinsul, nu s-au circum cis ?
Eu am zis:
- ~tiu ca Avraam ~i cei de dupa el s-au circumcis. Pentru care motiv
Ii s-a dat lor circumciderea, am spus-o de mai multe ori in cele de mai inainte;
iar daca cele spuse nu va satisfac, sa cercetam iara~i chestiunea aceasta.
Cum ca, insa, pina la Moisi, nici un drept, in genere, n-a phit nimic din
toate acestea despre care vorbim ~i ca nici nu a luat porunca sa Ie pazeasca,
afara de inceputul circumciziunii, pe care I-au luat de la Avraam, voi 0 ~titi
destul de bine.
Tryfon a zis:
- ~tim ~i marturisim ca ei s-au mintuit.
Dar eu am continuat:
- Ginditi-va ca Dumnezeu v-a poruncit prin Moisi to ate poruncile
de felul acesta, din cauza invirto~arii inimii voastre, pentru ca, prin multe
astfel de porunci, sa aveti pe Dumnezeu intotdeauna inaintea ochilor vo~tri
~i sa nu incepeti nici sa nedrepta titi nici sa va departati de credinta in El.
EI a poruncit sa va imbracati cu haina voastra ro~ie418, pentru (la, prin
aceasta, sa nu va cuprinda uitarea de Dumnezeu ~i a poruncit ca sa va
incingeti cu filacteriut care are scrise unele litere pe ni~te membrane foarte
fine, ~i care intelegem totdeauna ca sint sfinte 419 , indemnindu-va ~i cu
aceasta, ca sa aveti intotdeauna amintirea lui Dumnezeu ~i toto data cercetarea Lui intru inimile voastre. Caci voi nu aveti nici macar 0 scurta tinere de
minte pentru respectul pe care-l datorati lui Dumnezeu, ~i nici macar in felul
acesta nu v-ati convins a nu mai fi idololatri. Caci sub Ilie, aratind numarul
celor ce nu ~i-au incovoiat genunchiul lui Baal, a zis ca erau ~apte mii cu

417. Num. 12, 7; Evr. 3,2.5.

418. Num. 15,37 urm.
419. Ie~. 13,9-16; Deut. 6,8; 11, 18.

SF1NTUL IUSTIN. DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

143

numaru14 20, iar la Isaia va mustra deoarece chiar ~i copiii vo~tri au adus
jertfa idolilor421 Noi, insa, pentru ca sa nu mai jertfim celor ce am jertfit
mai inainte, suferim cele mai de pe urma pedepse ~i ne bucuram, atunci cind
sin tern uci~i, crezind cii Dumnezeu ne va invia prin Hristosul Lui ~i ne va
face nestricacio~i, nepatimitori ~i nemuritori. Cunoa~tem, deci, cii cele
poruncite pentru invirto~area inimii poporului vostru n-au contribuit cu
nimic la savir~irea dreptatii de ciitre voi ~i la pietatea voastra.

XLVII.
Dar Tryfon a zis din nou:
- Dar daca cineva, ~tiind cii astfel stau lucrurile, cu alte cuvinte,
cunoscind ca Acesta este Hristosul, va crede ~i se va increde in El, dar va voi
sa pazeascii ~i prescriptiunile Legii, se va mintui ?
La acestea eu i-am raspuns:
- Dupa cite imi pare mie, 0 Tryfon, unul ca acesta se va mintui, daca
nu se va stradui sa convinga ~i pe altii dintre cei circumci~i de la ratacire,
prin Hristos, ca sa pazeascii acelea~i lucruri pe care Ie piizqte el, zicind cii
ei nu se vor mintui, daca nu vor pazi acestea, ceea ce ~i tu ai facut la
inceputul discutiei noastre, declarind ca eu nu rna voi mintui, dad. nu voi
pazi acestea.
Dar el a zis:
- Pentru ce ai spus: "dupa cite imi pare mie, unul ca ace~tia se va
mintui"? Nu cumva exista ~i dintre aceia care zic ca unii ca ace~tia nu se
vor mintui?
- Sint, i-am raspuns eu, 0 Tryfon, iar ace~tia nu indraznesc nici sa ia
parte la discutie ~i nici sa locuiascii in acela~i ciimin cu unii ca ace~tia.
Eu insa nu sint de parere cu ei. Dar dacii ei, din cauza slabiciunii cugetului
lor, odata cu nadajduirea in acest Hristos voiesc sa mai piizeascii ~i tot ce
mai pot acum din cele ale lui Moisi, care intelegem cii au fost instituite din
cauza invirto~arii inimii poporului ~i sa piizeascii totodata atit practicile
religioase ve~nice cit ~i respectul pe care-l datoreaza lui Dumnezeu de la
natura ~i vor intelege sa traiase<l impreuna cu cre~tinii ~i credincio~ii,
dupa cum am spus mai inainte, neciiutind sa-i convinga nici sa se circumcida
la fel cu ei, nici sa pazeascii sabatul, nici altele de felul acesta - declar cii pe
unii ca ace~tia trebuie sa-i primim cu bratele deschise ~i sa comunicam
unii cu altii, ca unii care sin tern din acela~i pintece ~i ca unii care sin tern
frati. Dacii insa, cei din neamul vostru, 0 Tryfon, care zic cii cred in Hristos,
420. Compo Rom. 11,4; III Regi 19, 18.
421. Is. 57, 4-5.

144

APOLOGE'fI DE LIMBA GREACA

vor sili pe toate diile pe aceia dintre neamuri, care au crezut in acest Hristos
sa traiasca dupa Legea instituita de Moisi, sau vor cauta sa nu comunice cu
unii ca ace!?tia care prefera 0 astfel de purtare, facind !?i eu la fel cu ei, pe
unii ca ace!?tia nu-i accept. Cei care se lasa convin!?i de unii ca ace~tia, pentru
trairea cea dupa lege ~i care totodata pastreaza marturisirea in Hristosul
lui Dumnezeu, admit ca pot fi mintuiti. Afirm, insa, ca aceia care marturisesc !?i cunosc ca Acesta este Hristos ~i care, din vreo cauza oarecare, incep sa
traiasca dupa Lege, schimbindu-!?i mai departe felul de viata !?i tagaduiesc
apoi ca Acesta este Hristos, fara sa se pocaiasca inainte de moarte, nu se pot
nicidecum mintui. Tot as tfel , afirm ca aceia din saminta lui Avraam, care
traiesc dupa Lege !?i care nu cred in Hristos mai inainte de moarte, nu se
vor mintui. Cu atlt mai mult nu se vor mintui cei care, in sinagogi au anatematizat ~i anatematizeaza pe cei care cred in acest Hristos !?i care fac totul
pentru ca sa se mintuiasca !?i sa scape de pedeapsa focului. Caci bunatatea
~i iubirea de oameni a lui Dumnezeu4 2 2 !?i nemasurarea boga tiei Lui,
socote!?te pe cel ce se pocaie!?te de pacate, dupa cum se spune la
Iezechiel423 ca drept !?i fara de pacat, dupa cum ~i pe cel care trece de la
saviq;irea drepta tii !?i de la pietate, la nedreptate sau ate ism il cunoa!?te ca
pacatos, nedrept !?i impios. Pentru aceasta !?i Domnul nostru Iisus Hristos
a zis: "In cele in care va voi surprinde, intr-acelea va voi judeca" 424.
XLVIII.
Existenta lui Hristos mai inainte de veacuri. Mai departe, Tryfon a zis:
- Am ascultat ce ginde!?ti asupra acestor lucruri. Deci, reluind discutia
de acolo de unde ai lasat-o, continua. Gasesc, insa, aici, un paradox, care nu
poate fi intru nimic dovedit. Ceva mai mult: atunci cind zici ca acest Hristos
a existat mai inainte, fiind Dumnezeu mai inainte de veacuri !?i ca apoi
S-a nascut !?i a ingaduit a fi om !?i ca EI nu este un om dintr-un alt om, mi se
pare nu numai ca spui un paradox, ci 0 adevarata nebunie.
La acestea, eu i-am zis:
- ~tiu ca cuvintul acesta poate parea paradoxal, mai ales pentru cei
din neamul vostru, care nici nu voiti sa intelegeti !?i nici nu voiti sa savir!?iti
cele ale lui Dumnezeu, ci numai "pe cele ale dascalilor vo!?tri'" dupa cum
Insu!?i Dumnezeu striga42S 0, Tryfon, am zis eu, nu este intru nimic mai
422. Cf. Tit 3, 4; Rom. 2, 4.
423. Iez. 32, 12-20.
424. Este un "logion" care circula pe vremea sfintului Iustin ~i pe care-l gasim citat
~i de Clement Alexandrinul, in lucrarea "Qui div. salv:' XL (P .G. IX, 645). Acest "logion"
corespunde gindirii evanghelice de la Matei 24, 40-42 ~i 25, 13, ~i ofera 0 asemanare
deosebita cu Iezechiel8, 3, 8, 24, 30; 24,14; 33,12-16,20. Forma proverbiala a acestui
"logion", a inlesnit ca el sa fie considerat ca 0 expresie evanghelica.
425. Is. 29, 13.

SFINTUL IUSTIN, DIALOGUL

eu

IUDEUL TRIFON

145

putin adevarat cii Acesta este Hristosul lui Dumnezeu, chiar dacii eu n-a~
putea dovedi cii El a existat mai inainte, ea Fiu al Creatorului tuturor,
fiind Dumnezeu ~i ea apoi S-a nascut om prin Fecioara. Cum, insa, este cu
totul dovedit, cii El este Hristosul lui Dumnezeu, oricare ar fi El, numai
dacii nu voi dovedi cii a existat mai inainte ~i cii apoi S-a nascut om patimitor, la fel cu noi, ~i a ingaduit, dupa voia Tatalui, sa aiba trup, numai
intr-aceasta privinta ar fi drept a spune cii pot sa rataeesc. Nu ar fi drept
insa sa tagaduie~ti cii El este Hristos pentru cii se arata ea om, nascut din
oameni ~i dacii se va dovedi cii a fost ales pentru a fi Hristos. Caci sint unii,
o prieteni, chiar din neamul nostru, care, marturisindu-L ca este Hrist~s,
declara ca a fost un om dintre oameni. Eu nu sint, insa, de parerea lor i
nici eei mai multi dintre aceia care cred la fel cu mine, n-ar putea sa spuna
acest lucru. Caci noua ni s-a poruncit de catre Insu~i Hristos, sa nu ne
lasam induplecati de invatatutile omene~ti426, ci numai de cele propovaduite de catre fericitii profeti ~i inva tate de El.

XLIX.
Despre Inainte-mergatorul Domnului. Dar Tryfon a zis:
- Mi se pare cii cei care spun cii El a fost om, ca. a fost uns dupa
alegere ~i cii a fost Hristos, spun lucruri mai probabile dedt voi, care spuneti
a~a cum zici tu. Caci noi toti a~tept~m pe Hristos ca pe un om dintre
oameni ~i pe Ilie, care va veni sa-L unga. Daca este adevarat ca Acesta este
Hristos, atunci trebuie sa se ~tie cii El a fost intru totul un om dintre oameni.
Cum, insa, nici Ilie nu a venit, cred ca nici El nu a fost Hristos.
Fata de acestea, eu I-am intrebat, iara~i:
- Oare nu graie~te Cuvintul, prin Zaharia427 , ca Ilie va vem mal
inainte de ziua cea mare ~i infrico~ata a Domnului ?428
EI a raspuns:
- Desigur.
- Deci, dacii Cuvintul ne sile~te sa marturisim cii s-a profetit cii vor
fi doua veniri ale lui Hristos: una, in care Se va arata patimitor, necinstit ~i
fiira de chip 429, iar alta in care va veni slavit ~i judeciitor al tuturor430 ,
dupa cum s-a aratat in mai muIte rinduri, in cele spuse mai inainte, oare nu
trebuie sa intelegem cii Cuvintullui Dumnezeu a propovaduit ca Ilie va fi
426. Se pare ca sfintul Iustin are aid in vedere in mod deosebit pe ebioniti, ni~te
de neam iudaic, dar poate ca ~i pe altii.
427. Referinta aceasta este din Maleahi, iar nu din Zaharia. Este ~i aid 0 scapare
din vedere, ca la capito XXIX, 2.
428. Mal. 4, 5.
429.15. 53,2-.".$.
430. Dan. 7,26-27.
cre~tini

C 10 - A

10 e ide limba

eaca

146

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

un inainte-mergator al zilei eelei infrieo~atoare ~i miU'i, adica al celei de-a

doua veniri a Lui ?
- Negre~it, a raspuns Tryfon.
- Deci ~i Domnul nostru ne-a aratat acela~i lueru 'in invataturile Lui,
zicind: "Va veni ~i Ilie,,431. ~i noi ~tim ca lucrul aeesta va fi atunci, dnd
Domnul nostru Iisus Hristos va urma sa vina intru slava. Propovaduitor al
celei dintii veniri a Lui a fost Duhul lui Dumnezeu, Care a fost ~i in Ilie ~i
in loan432 , care a fost profet in neamul vostru, dupa care nu s-a mai aratat
la voi niei un alt profet. Acesta, stind Ia riul lordan, striga: "Eu va botez
cu apa, intru pocainta, va veni, insa, Cel mai putemie dedt mine, a Carui
inca1taminte nu sint vrednic sa 0 tin. Acesta va va boteza in Duh Sfint ~i
foc. El va avea in mina Lui grebla ~i va cura ta aria Lui ~i va aduna griul
in hambar, iar paiele Ie va arde in foeul cel nestins" 433. ~i chiar pe acest
profet, imparatul vostru Irod I-a inchis in'inchisoare, iar in vremea dnd i~i
sarbatorea ziua na~terii, nepoata acestui Irod, dansind in chip placut
inaintea lui, el i-a spus sa-i ceara orice ar voi. ~i mama copilei a sfatuit-o
sa-i ceara capul lui loan, care era in inchisoare. ~i cerindu-i-l a trimis ~i a
poruneit sa-i aduca pe tava capul lui loan. Din cauza aceasta ~i Hristosul
nostru a spus atunci celor ce ziceau ca, mai inainte de Hristos trebuia sa vina
pe pamint Ilie: "va veni ~i !lie ~i va restabili totul. Va zic chiar ca Ilie a ~i
venit ~i nu I-au cunoscut, ~i i-au faeut lui cite au voit". ~i este scris ca:
"atunci au inteles ucenicii ca Ie-a vorbit despre loan BotezatoruI" 434 .
Dar Tryfon a zis:
- Mi se pare tot atit de paradoxal dnd zici ca Duhul profetic al lui
Dumnezeu, Care a fost in !lie, a fost ~i in loan.
La acestea, am raspuns:
- Nu ti se pare, insa, ca s-a intimplat acela~i lucru ~i cu losua Navi,
care a urmat la conducerea poporului dupa Moisi, cind i s-a spus lui Moisi
sa-~i puna miinile asupra lui losua435 , ~i dnd Dumnezeu a adaugat: ,,~i Eu
voi pune asupra lui din Duhul care este in tine" ? 436.
- Desigur, a raspuns el.
- Deei, am continuat eu, dupa cum atunei cind Moisi se gasea inca
printre oameni, Dumnezeu a trimis din Duhul care era in Moisi asupra lui
Iosua, tot asemenea Dumnezeu a fost in stare sa faca sa vina din Duhul
431. Mt. 17,11.
432. Le. 1, 17.
433. Mt. 3,11-12; Le. 3, 16.
434. Mt. 16, 3-11;Me. 6, 17-28;Le. 3,20.
435. Num. 27, 18; Deut. 34,9.
436. Num. 11,17.

SFiNTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

147

lui Ilie asupra lui loan, pentru ca, dupa cum Hristos la prima venire S-a
aratat fara de slava, tot asemenea sa intelegem cii lji prima venire a,Duhului,
Care in Ilie este intotdeauna curat, a fost ca lji a lui Hristos, fara de slava.
Caci se spune ca: "Domnul a luptat cu Amalec, cu 0 mina ascunsa"437
lji nu Yeti tagadui citulji de putin cii Amalec a ciizut invins. lar dacii se zice
ca numai la venirea cea slavita a lui Hristos, Amalec va fi infrint, ce rost mai
are atunci cuvintul care zice: "Domnul a luptat cu Amalec, cu 0 mina
ascunsa" ? Puteti, prin urmare, sa intelegeti ca puterea cea ascunsa a lui
Dumnezeu a fost in Hristosul cel rastignit, de Care tremura lji demonii lji,
in general, toate puterile lji stapinirile pamintului.
L.
Dar Tryfon a zis:
- Mi se pare cii din multele controverse pe care le-ai avut cu multi
lji care s-au purtat asupra tuturor chestiunilor, eljti gata sa raspunzi la toate,
la care ai fi intrebat. Raspunde-mi, deci, mai intu cum poti sa dovedqti
ca exista lji un alt Dumnezeu in afara de Creatorul tuturor ? Numai dupa
aceasta vei ciiuta sa dovedqti cii a ingaduit sa Se nascii prin Fecioara.
- Mai intii ingaduie-mi, i-am zis eu, sa-ti amintesc citeva cuvinte din
profetia lui lsaia, care s-au spus despre venire a, inaintea Domnului nostru
lisus Hristos, a lui loan Botezatorul, care a fost lji profet.
- I ti ingadui, a zis acela.
- Cu privire la venirea mai inainte a lui loan, lsaia a prezis urmatoarele:
,,~i a zis Ezechia catre lsaia: Bun este cuvintul Domnului, pe care I-a vorbit:
sa fie pace lji dreptate in zilele mele"431S. ~i: "Mingiiati poporul: preoti,
vorbiti in inima lerusalimului lji mingiiati-l, cii umilinta lui a ajuns la margini.
Pacatul i s-a iertat, fiindca a primit din mina Domnului paeatele lui in chip
dublu. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti ciiile Domnului, drepte faceti
ciirarile Dumnezeului nostru. Toata valea se va umple lji tot muntele lji
dealul se va umili lji toate cele strimbe se vor indrepta lji cele aspre se vor
transforma in cai netede. ~i se va vedea slava Domnului lji tot trupul va
vedea mintuirea lui Dumnezeu, ca Domnul a vorbit. Glasul celui ce zice:
Striga ! ~i am zis: Ce sa strig? Tot trupul este iarba lji toata slava omului, ca
o floare de iarba. larba s-a uscat lji floarea ei a cazut, dar cuvintul Domnului
famine in veac. Urca-te pe un munte inalt, tu, cel ce binevesteljti Sionul.
Inalta-ti cu putere glasul tau, tu, care binevesteljti lerusalimul. Inaltati-va,
nu va temeti ! Eu am zis cetatilor lui luda: lata, Dumnezeul vostru vine lji
437. Ie~. 18,8.
438. Is. 39, 8.

APOLOGBTI DB LIMBA GRBACA

148

bratul Lui vine eu stapinire. lata plata este eu EI ~i luerul inaintea Lui.
EI va pa~te turma Lui ea un pastor ~i cu bratul Lui va aduna mieii ~i va
mingiia pe eea care are in pinteee. Cine a masurat apa cu mina, cerul cu
~chioapa ~i tot pamintul cu pumnul? Cine a pus muntii cu cintarul ~i vaile
cu balanta? Cine a eunoscut gindul Domnului ~i cine a fost sfetnicul Lui,
care sa-L invete? Sau, cu ce L-ar fi sfatuit ~i cum L-ar fi invatat? Sau,
cine I-a aratat Lui jude.cata? Sau, cine I-a facut Lui cunoscuta calea intelegerii? Toate neamurile au fost socotite ca 0 picatura din hirdau ~i ca 0
inclinare de balanta ~i vor fi socotite ca un scuipat. Libanul nu va fi
indeajuns pentru ardere ~i animalele cu patru picioare nu vor fi indeajuns
pentru arderea de tot ~i toate popoarele sint nimic ~i drept nimic au fost
socotite" 43 9
LI.
Dupa ce am terminat eu, Tryfon a zis:
- Toate cuvintele profetiei pe care ai spus-o sint indoielnice, omule,
~i n-au nimic in ele, care sa dovedeasca argumentulla care te referi.
Eu, insa, i-am raspuns:
- Daca nu soar fi terminat ~i ar mai fi fost inca profeti in neamul
vostru, 0, Tryfon, dupa acest loan, poate ca cele spuse cu privire Ia Iisus
Hristos ar merita sa fie considerate indoielnice. Daca insa loan a venit
intr-adevar ca Inainte-mergator, strigind oamenilor sa se pocaiasca44 0 , ~i,
daca Hristos venind la el, atunci cind sta tea la riul lordanului, I-a oprit de
a mai profeti ~i a mai boteza ~i daca EI insu~i, binevestind, a zis ca s-a
apropiat imparatia cerurilor441 ~i ca EI va trebui sa patimeasca multe din
partea carturarilor ~i. a fariseilor $i sa Se rastigneasca, iar a treia zi sa
invieze442 ~i ca va fi iara~i in lerusalim ~i aiunci va bea din nou cu ucenicii
~i va minca dimpreuna cu ei 443 ~i ca pina Ia venire a Lui, dupa cum am spus
mai inainte, vor veni erezii444 ~i profeti mincino~i intru numele . Lui445 ,
dupa cum se ~i vede ca s-a intimplat, atunci cum va mai puteti indoi, cita
vreme faptele inse~i va pot convinge despre toate acestea? Cum ca nu va mai
fi nici un profet in neamul vostru ~i pentru a recunoa~te ca alianta cea noua,
vestita odinioara de Dumnezeu, s-a realizat, chiar atunci, cu alte cuvinte,
ca EI insu~i, Hristos, a realizat-o, EI a grait in felul urmator: "Legea ~i
439.
440.
441.
442.
443.
444.
445.

Is. 40, 1-17.

Mt. 3,2.
Mt. 4,17.
Mt. 16,21.
Mt. 26,29.
I Cor. 11,19.
Mt. 24, 5.11.

SFiNTUL JUSTIN, D1ALOGUL

eu

IUDEUL TRIFON

149

profetii au fost pina la loan Botezatorul; de atunci, imparatia eerurilor

este luata eu asalt ~i cei care 0 forteaza, 0 rapesc. ~i, daca voiti sa credeti,
!lie este insu~i acela care urmeaza sa vie. Cel ce are urechi de auzit, sa
auda"446.

LII.
Chiar ~i prin patriarhul lacov s-a profetit ca vor fi doua veniri ale lui
Hristos ~i ca in timpul celei dintii, El va fi patimitor, iar ca dupa venirea Lui,
nu va mai fi nici un profet ~i nici un imparat din neamul vostru, am adaugat
eu,~i ca neamurile care vor crede in Hristosul cel patimitor II vor a~tepta sa
vina iara~i. Dar, Duhul Sfint, am mai zis eu, din cauza aceasta a vorbit
cuvintele acestea in parabola ~i in chip acoperit. ~i, am spus eu: mai departe,
el a grait astfel: "Iud a, pe tine te-au laudat fratii tai; miinile tale sint pe
spatele vrajma~ilor tai, fiii tatalui tau se inchina tie. luda este un pui de leu;
din saminta te-ai ridicat, fiul meu. Culcindu-se, a adormit ca un leu ~i ca un
pui de leu; cineol va dqtepta pe el? Nu va lipsi Domn din luda ~i nici
conduciitor din coapsele lui, pina ce nu vor veni cele ce-i sint hotarite lui.
~i El va fi a~teptarea neamurilor ~i va lega de vita asinul Sau ~i de cepul
vitei pe minzul asinei Lui. Va spala imbraciimintea Lui in vin ~i haina Lui in
singele strugurelui. Ochii Lui sint veseli de yin, iar dintii Lui albi ca
laptele" 44 7. Oridt de neru~inati ati fi, voi nu Yeti indra.zni sa spuneti ~i
nici nu yeti putea dovedi, ca in neamul vostru nu au incetat vreodata nici
profetii, nici domnii, decit numai atunci dnd a venit ~i a patimit acest
Iisus Hristos. Voi ziceti ca Irod, de pe urma caruia a patimit, a fost ascalonit
~i sustineti, totu~i, ca a fost arhiereu in neamul vostru, a~a ca ~i atunci voi
ati avut pe cineva care a adus ofran dele dupa legea lui Moisi ~i care a pazit
celelalte lucruri legiuite. De asemenea ~i profeti au fost in ~ir, pina la loan,
a~a ca, chiar atunci dnd poporul vostru a fost dus in Babilon, cind pamintul
a suferit de pe urma razboiului ~i dnd vasele cele sfinte au fost rapite, nu au
incetat de la voi profetii, care au fost domni, conducatori ~i stapini ai
poporului vostru. Ciici Duhul, Care era in profeti. ungea ~i vii a~eza voua ~i
pe imparati. Dupa aratarea ~i moartea lui lisus, insa, Care este Hristosul
nostru, in neamul vostru nu a mai fost nicidecum ~i nici nu mai este vreun
profet, ba, ati incetat ~i de a mai fi sub un imparat al vostru ~i, ceva mai
mult, pamintul vostru a fost pustiit ~i a fost parasit intocmai ca patulul unui
pindar448 . lar ceea ce a spus Cuvintul, prin lacov: ,,~i El va fi a~teptarea
446. Mt. 11, 12-15.
447. Fac. 49, 8-12.
448. Is. 1,7-8.

APOLOGEl'1 DE L1MBA GREACA

150

neamurilor" 449, a aratat in chip simbolic cele doua veniri ale Lui ~i cii
neamurile vor crede in El, lucru care v-a fost dat ~i voua sa-l vedeti, putin
mai tirziu. Caci noi, care dintre toate neamurile, prin credinta in Hristos, am
devenit pio~i ~i drepti, II a~teptam sa vina iara~i.
LUI.

Despre cele douii venin ale Domnului. De altfel ~i cuvintele: "Va lega
de vita asinul Lui ~i de cepul viei pe minzul asinei Lui" 450 erau 0 dovada de
mai inainte ~i despre lucrurile care aveau sa fie facute de EI, in timpul
primei Lui veniri ~i despre neamurile care aveau sa ere ada in E1. Caci
neamurile erau intocmai ca un asin fara de ~a ~i far a de jug pe gitul lui,
pina cind, venind acest Hristos ~i trimitindu-~i pe ucenicii Lui, i-a inva tat ~i
apoi suportind jugul cuvintelor Lui, ~i-a intors spatele, pentru ca sa sufere
totul pentru bunurile a~teptate, cele fagaduite de El. De altfel, atunci cind
a urmat ca Domnul nostru Iisus Hristos sa intre in Ierusalim, El a poruncit
ucenicilor Lui sa-I aduca, cu adevarat, chiar 0 asina cu un minz, care era
legata la intrarea intr-un sat numit Bethfaghe 4 51 , ~i apoi, a~ezindu-Se pe ea,
a intrat ciilare in lerusalim. ~i acest lucru, care a fost profetit in chip lamurit
ca se va face de catre Hristos, deoarece a fost saviqit de El ~i deoarece este
ceva indeob~te cunoscut, face dovada lamurita ca El este Hristos. Cu toate,
insa, cii acestea au fost savir~ite ~i sint pe deplin dovedite de Scriptura, voi
sinteti incii cu inima invirto~ata. Astfel Zaharia, unul dintre cei doisprezece,
a profetit cii se va intimpla lucrul acesta, zicind: "Bucura-te foarte, fiicii a
Sionului; striga, veste~te, fiica a Ierusalimului: lata, imparatul tau va veni la
tine, drept ~i mintuitor, blind ~i sarac, ciilare pe 0 vita de la jug ~i pe un
minz de asina" 4 5 2. Faptul cii Duhul profetic, dimpreuna cu patriarhul
lacov zice cii va avea in stapinirea Lui 0 asina de la jug, dimpreuna cu minzul
ei, dupa cum am spus mai inainte, fiindcii a poruncit sa I se aducii amindoua
animalele, era 0 prevestire a celor care, din sinagoga voastra, vor crede in El,
dimpreuna cu cei dintre neamuri. Caci, dupa cum minzul eel nein~euat al
asinei era un simbol al celor dintre neamuri, tot asemenea ~i asina in~euata
era un simbol al poporului vostru: fiindcii voi aveti asupra voastra Legea, cea
data prin profeti. Dar tot prin profetul Zaharia s-a profetit, cii acest Hristos
449. Fac. 49, 10.
450. Fac. 49, 11. Profetia aceasta a fost interpretata in acela~i chip ~i in Apolog. I,
capito XXXII. Detaliul neevanghelic pe care-l aduce sfintul Iustin, ca asinulpe care s-a
suit Iisus era legat de un cep de vita de vie, este un exemplu frapant despre preciziunea pe
care profetiile Vechiului Testament au putut s-o dea anumitor fapte din istoria lui Iisus.
451. Mt. 21, 2.
452. Zah. 9,9.

SFINTUL JUSTIN, DlALOGUL CU JUDEUL TRIFON

151

insu~i

va fi lovit ~i cii ucenicii Lui vor fi impra~tiati 453, ceea ce s-a

intimplat. Caci, dupa rastignirea Lui, ucenicii care erau dimpreuna cu El
s-a.u impra~tiat pina ce El a inviat din morti ~i i-a convins cii astfel s-a
profetit despre El, cii avea sa patimeascii. 1;)i astfel, fiind convin~i ~i ie~ind
in toata lumea, au invatat acestea. De aici, ~i noi sintem siguri in credinta ~i
in inva tiitura Lui, pentru ca increderea aceasta ne vine atlt de la profeti, cit
~i de la cuvio~ii care s-au vazut ~i au fost in toata lumea, in numele Celui
rastignit. Cele graite de ciitre Zaharia sint urmatoarele: "Sabie, ridicii-te
asupra pastorului Meu ~i asupra barbatului poporului Meu, zice Domnul
puterilor, love~te pastorul, ~i oile lui se vor impra~tia"454.
~i

LlV.
Preexistenta lui Hristos. De altfel, ~i prin cuvintele care s-au istorisit
de Moisi ~i s-au profetit de patriarhul lacov: "Va spala imbraciimintea Lui
in yin ~i haina Lui in singele strugurelui" 4 55 , s-a ara tat ca El avea sa spele
in singele Lui pe cei ce vor crede in E1. Caci Duhul Sfint a numit haina a Lui
pe cei ce primesc prin El iertarea pacatelor456 , intru care El Se gase~te
intotdeauna prezent in potenta ~i va fi in chip lamurit la a doua venire
a Lui. Cind Cuvintul vorbe~te insa despre singele strugurelui, arata cu
aceasta ca Hristos are singe, dar nu din saminFL omeneasca, ci din puterea
lui Dumnezeu. Caci dupa cum singele strugurelui nu este' nascut de om,
ci de Dumnezeu, tot asemenea ~i singele lui Hristos nu avea sa fie din neamul
omenesc, ci s-a vestit de mai inainte, ca avea sa fie din puterea lui Dumnezeu. lar profetia aceasta, 0, voi, barbati, pe care am spus-o, arata ea Hristos
nu este om din oameni ~i deci nascut in chipul comun al oamenilor.

LV.
Celiilalt Dumnezeu. Dar Tryfon a zis:
_
- Vom tine socoteala ~i de aceasta explicatie a ta, daca vei intari ~i cu
argumente de alta amploare aceasta chestiune incu~cata. Acum insa, reluind
discutia de mai inainte, dovede~te ca Duhul eel profetic a marturisit ca mai
este ~i un alt Dumnezeu, in afara de Creatorul tuturor, pazindu-te, totu~i,
sa vorbe~ti despre soare ~i despre luna 457 , la care este scris ca Dumnezeu
453. Sfintul Iustin aplidi aid profetia lui Zaharia (13, 7), ca ~i Marcu (14,27), la
ucenicilor in timpul arestarii de catre iudei a Domnului Hristos.
454. Zah. 13, 17.
455. Fac. 49, 11.
456. Prin cuvintele acestea sfintul Iustin desemneaza pe cei ce au primit botezul.
A se vedea ~i capito XLIV, 4.
457. Deut. 4,19.

impra~tierea

152

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

a ingaduit oamenilor sa se inchine, ca la ni~te dumnezei. De altfel, ~tim

cii ~i profetii folosindu-se de multe ori, in chip grqit, de acest cuvint,
zic ca: "Dumnezeul tau, este Dumnezeul dumnezeilor ~i Domnul domnilor",
adaugind adesea: "cel mare ~i putemic ~i de temut" 45 S Ei spun aceasta, nu
ca ~i cum ar fi ~i alti dumnezei, ci in masura in care ratiunea ne invata, cii
Dumnezeul cel adevarat, Cel ce a creat toate, EI singur este Domnul acelor
dumnezei ~i domni inchipuiti. Pentru ca Duhul Sfint sa vadeascii ~i aceasta,
a zis prin sfintul David: "Dumnezeii neamurilor", cu alte cuvinte, dumnezeii
inchipuiti "sint idolii demonilor, iar nu dumnezei" 4 5 9. ~i adauga blestem
asupra acelora care Ii fac pe ace~tia sa Ii se inchine46 0
Fata de aces tea, eu am zis:
- Nu m-am gindit sa aduc astfel de dovezi, 0 Tryfon, prin care ~tiu cii
cei ce se inchina unor astfel ~i astfel de lucruri sint condamnati, ci altele,
impotriva carora nimeni nu poate sa se impotriveasca. ~i, totu~i, ~i aceste
dovezi ti se vor parea curioase, cu toate cii voi Ie cititi in fiecare zi, a~a cii
chiar din aceasta puteti sa intelegeti cii din cauza rautatii voastre Dumnezeu
a ascuns de la voi putinta de a intelege intelepciunea din cuvintele Lui46 1 ,
afara numai de aceea care se gase~te in cite va, in care, dupa cum spune
Isaia, a lasat prin harul indurarii Sale, saminta intru mintuire, pentru ca
neamul vostru sa nu se piarda cu desavir~ire, ca acela al sodomitilor ~i
gomoreilor462 . Deci, da atentie celor pe care Ie voi aminti, care sint din
Sfintele Scripturi ~i care n-au nevoie de explicare, ci numai de urmare.

LVI.
Celiilalt Dumnezeu S-a ariitat lui Avraam. Astfel Moisi, fericitul f?i
credinciosul servitor al lui Dumnezeu463 , amintind despre Dumnezeul care
S-a aratat lui Avraam, la stejarul din Mamvri, cu cei doi ingeri dimpreuna cu
El 464 , trimi~i pentru judecata Sodomei de ciitre Altul, Care ramine de-a
pururea in cer ~i Care nu s-a aratat ~i nu a vorbit.. prin. EI singur nimanui,
~"--.,.--.----

~,

'"

458. Deut. 10, 17.

459. Ps. 95, 5; I Par. 16,26.
460. Ps. 113, 16.
461. Cf. II Cor. 3, 14.
462. Compo Is. 1,9; 10,22; Rom. 9, 27-29.
463. Num. 12,7; Evr. 3,2-5.
464. Cele trei persoane care au vizitat pe Avraam au atras inca de timpuriu atentia
exegetilor. Cea mai mare parte dintre ei au folosit pentru explicarea lor exegeza alegorica_
Pentru talmudi~ti aceste persoane au fost ingerii: Mihael, insarcinat sa aduca mesajul
Sarrei; Rafael, insarcinat a salva pe Lot ~i Gabriel, insarcinat sa distruga Sodoma. Pentru
sfintul Iustin, una dintre aceste persoane era Domnul Dumnezeu, dar nu Dumnezeul eel
suprem, ci Logosul, Fiul Sau. ~i interpretarea aceasta este adoptata apoi, de toti parintii
~i scriitorii biserice~ti, pin a la Augustin.

SFiNTUL IUSTIN, DlALOGUL CU IUDEUL TRIPON

153

niciodata ~i pe care-L intelegem ca Creator al tuturor ~i Tata, zice astfel:

,,~-s~a aratat lui, Dumnezeu, la stejarul din Mamvri, in vremea dnd, catre
amiaza, el statea la u~a cortului. Rididndu-~i ochii, vazu, ~i iata trei barbati
au stat asupra lui. ~i vazind, a alergat intru intimpinarea lor, de la u~a
cortului lui ~i s-a inchinat la pamin t ~i a ZiS 46 S. ." ~i celelalte4 6 6 , pina
la: ,,~i Avraam s-a ridicat dis-de-dimineata, in locul in care a stat inaintea
Domnului ~i privind la fata Sodomei ~i Gomorei ~i la fata pamintului
de jur-imprejur, a vazut ~i iata se ridica 0 flacara de pe pamint, intocmai ca
un abur din camin" 4 6 7
Apoi, oprindu-ma din vorba, am intrebat daca au inteles cele graite.
Ei au raspuns ca au inteles, dar ca cuvintele graite de mine nu aveau in
ele nici 0 dovada, ca exista, sau ca s-a vorbit de catre Duhul Sfint, despre
un alt Dumnezeu sau Domn, in afara de Creatorul tuturor.
La acestea, eu am zis, iara~i:
- Acum, fiindca ati inteles Scripturile, rna voi incerca sa va conving
ca este ~i Se nume~te Dumnezeu ~i Domn ~i altul, in afara de Facatorul
tuturor. Acesta se mai nume~te ~i inger, din cauza ca veste~te oamenilor
cele dte voie~te sa Ie vesteasca Facatorul tuturor, mai presus de care nu mai
exista un alt Dumnezeu. ~i, istorisind din nou cele spusemaiinainte, am
intrebat pe Tryfon: Crezi, deci, ca sub stejarul din Mamvri, S-a aratat lui
Avraam Dumnezeu, a~a cum spun cuvintele acestea ?
- Desigur, a raspuns el.
- ~i el a fost, am adaugat eu, Unul dintre Ace~ti trei, pe Care Duhul
Sfint cel profetic Ii nume~te barbati ~i zice ca S-au aratat lui Avraam ?
Dar acela a zis:
- Nu, ci Dumnezeu S-a aratat lui, mai inainte de aratarea celor trei.
Apoi, cei trei, pe care cuvintul ii nume~te barbati, erau ingeri: doi dintre ei,
trimi~i spre pierderea Sodomei, iar unul, ca sa binevesteasca Sarrei, ca va
avea un copil. Pentru aceasta fusese trimis ~i indeplinindu-~i misiunea, s-a
departat.
- Atunci cum se face, am reluat eu, ca unul dintre cei trei care fusese
in cort ~i care ~i spusese: "lntr-un an Ma voi intoarce la tine ~i Sarra va avea
un fiu" 468, se vede ca Se reintoarce, de indata ce Sarra are un fiu, iar
cuvintul profetic ~i atunci n arata ca fiind Dumnezeu ? Pentru ca ceea ce
465. Fac. 18, 1-3.
466. Dupa toate probabilitatile, sfintul Iustin va fi citat aid intregul pasaj in
legatura cu Avraam, mai ales daca tinem seama de cele ce spune el in parag. 18 din acest
capitol. Dar se vede ca vreun copist al textului original, cu voie de la sine va fi eliminat de
aid ceea ce i s-a parut de prisos.
467. Fac. 19,27-28.
468. Fac. 18, 14.

154

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

va spun sa fie ~i mai lamurit pentru voi, ascultati cele ce-au fost spuse, in
chip cit se poate de limpede, de catre Moisi. Acestea sint urmatoarele:
"Cind Sarra a vazut pe fiul Agarei, al roabei celei egiptene, pe care-l nascuse
cu Avraam, judndu-se cu Isaac, fiul ei, a zis lui Avraam: AIunga pe roaba
aceasta ~i pe fiul ei. Caci fiul roabei acesteia nu va mo~teni dimpreuna cu
fiul meu Isaac. Cuvintul acesta s-a parut foarte aspru inaintea lui Avraam,
pentru fiullui. Iar Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu ti se para tie ceva crud
cele ce ai auzit cu privire la copil ~i la roaba. In toate cele ce ti-a spus tie
Sarra, ascuita glasul ei, fiindca intru Isaac ti se va numi tie saminta"469 .
Ati inteles, deci, ca eel ce a zis atunci, sub stejar, ca se va intoarce, fiindca
~tia de mai inainte, ca este nevoie ca sa sfatuiasca pe Avraam cele ce voia
Sarra de la el, S-a rein tors , dupa cum este scris, ~i ca EI este Dumnezeu,
dupa cum arata ~i cuvintele care au fost graite, astfeI: "Iar Dumnezeu a zis
lui Avraam: Sa nu ti se para tie ceva crud cele ce ai auzit cu privire la copil
~i la roaba" ? am intrebat eu dupa aceasta.
Dar Tryfon a zis:
- Da ! Dar cu aceasta n-ai aratat ca Dumnezeu este altul in afara de
Acesta care S-a aratat lui Avraam ~i Care S-a aratat ~i celorlalti patriarhi ~i
profeti, ci ai dovedit numai, ca noi nu am inteles bine dnd am gindit ca cei
trei, care au venit in cort la Avraam, erau cu totii ingeri.
Deci eu am zis iara~i:
- Daca, deci, n-a~ fi putut sa va dovedesc din Scripturi, ca Unul dintre
Aceia trei este ~i Dumnezeu 470 ~i Se numqte ~i inger4 71 , fiindca EI, dupa
cum am spus mai inainte, veste~te eel or carora Dumnezeu, Creatorul tuturor,
voie~te, cele ale Lui, atunci ar fi fost destul de rational din partea voastra,
ca sa intelegeti ca Acesta, Care S-a aratat lui Avraam pe pamint; in chipul
unui barbat asemanator cu cei doi ingeri, care au fost cu EI, a fost Dumnezeul care a existat mai inainte de facerea lumii, lucru pe care 11 intelege tot
neamul vostru.
- Desigur, a zis Tryfon, caci astfel am crezut pina acum.
Dar eu am adaugat:
- Revenind la Scripturi, rna voi incerca sa va conving ca Acesta, Care
se scrie ~i se zice ca S-a aratat lui Avraam, lui Isaac ~i lui Iacov este un alt
Dumnezeu, dedt Dumnezeu Creatorul tuturor ~i, cind zic a~a inteleg ca este
un altul cu numarul4 72, iar nu cu vointa personala_ Caci va spun ca EI nu
469. Fac. 21,9-12.
470. Fac. 18, 1.
471. Fac. 31.12.
472. Sfintul Iustin, potrlVlt capito CXXVIII, 3-4 ~i CXXIX, 1-3, deosebe~te
numeric pe Dumnezeu-Cuvintul de Dumnezeu-Tata al tuturor lucrurilor. Este lamurit,
totu~i, ca sfintul Iustin este inca departe de formula unui singur Dumnezeu, in trei
persoane, de dogma aceasta care s-a stabilit de catre Biserica mult mai tirziu.

SFINTUL IUSTIN. DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

155

a facut nid 0 data altceva, dedt a facut, a voit ~i a vorbit Acela care a facut
lumea ~i, mai presus dedt care nu exista alt Dumnezeu4 73.
La acestea, Tryfon a zis:
- Dovede~te acum ca exista, pentru ca sa cadem de acord ~i asupra
acestui lucru. Cad intelegem ceea ce spui tu, atunci dnd zici ca el n-a
afirmat, n-a facut ~i n-a vorbit nimic altceva dedt Creatorul tuturor.
La rindul meu, i-am zis:
- Scriptura, la care m-am referit mai inainte, va face acest lucru in chip
lamurit. Caci ea graie~te astfel: "A ie~it soarele pe pamint ~i Lot a intrat
in Segor. ~i Dumnezeu a plouat pucioasa ~i foc de la Domnul din cer ~i a
distrus ora~ele acestea ~i tot locul de jur-imprejur" 4 74
Cel de-al patrulea, dintre cei care ramasesera cu Tryfon, a zis:
- Trebuie sa spunem, atunci, ca acela dintre cei doi ingeri care au venit
la Sodoma ~i pe care Cuvintul Ii nume~te, prin Moisi, un singur Domn, era
Dumnezeu, in afara de acesta, care s-a aratat lui Avraam.
Dar eu i-am raspuns:
- Nu numai din cauza aceasta, care, de altfel a~a este, trebuie sa
marturisim ca aici se da numirea de Domn, de catre Duhul SImt, altuia, in
afara de acela care intelegem cii este Creatorul tuturor. Caci s-a spus astfel
nu numai prin Moisi, ci ~i prin David. Astfel, prin David, s-a spus: "Zice
Domnul, Domnului meu: Stai de-a dreapta Mea, pina ce voi pune pe
vrajma~ii Tai a~ternut picioarelor Tale" 4 7S, dupa cum am spus ~i mai
inainte. ~i, iara~i, in alte cuvinte: "Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul
veacului, toiag de indreptare este toiaguI imparatiei Tale. Ai iubit dreptatea
~i ai urit nelegiuirea. Pentru aceasta, Te-a uns pe Tine Dumnezeule, DUQ1nezeul Tau, cu untdelemnul veseliei, linga tovara~ii Tai"476. Deci, daca voi
ziceti ca Duhul SHnt mai nume~te Dumnezeu ~i Domn ~i pe altul, in afar a
de Parintele tuturor ~i de Hristosul Lui, puteti sa-mi dati acum un raspuns.
Eu, lnsa, va fagaduiesc sa va dovedesc din Scripturile inse~i,ca nu unul
dintre cei doi ingeri, care s-au coborit la Sodoma, este acela pe care Scriptura
il nume~te Domn, d ea nume~te Domn pe Acela care era dimpreuna cu ei,
Care se numea Dumnezeu ~i care S-a aratat lui Avraam.
Atunci, Tryfon a zis:
- Dovede~te, caci, dupa cum vezi, ziua inainteaza ~i noi nu sintem
pregatiti pentru astfel de raspunsuri primejdioase; fiindca n-am auzit
niciodata, ca sa fi fost cineva sa cerceteze, sa caute sau sa dovedeasca
473.
474.
475.
476.

Cf. In. 12, 49.

Fac. 19,23-25.
Ps. 109,1.
Ps. 44,6-7.

156

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

acestea. ~i nu te yom putea asculta, daca. vorbind, nu vei dovedi totul cu

Scripturile. Tu, insa, te straduie~ti sa aduci dovezi din Scriptura ~i declari
ca, mai presus de Dumnezeu, Care este Facatorul tuturor, nu mai este nici
un alt Dumnezeu.
Fata de acestea, eu am zis:
- Voi ~titi ca Scriptura zice: ,,~i a zis Domnul catre Avraam: Pentru
ce a ris Sarra, zicind: oare, voi na~te cu adevarat ? Caci am imbatrinit. Dar,
oare, cuvintul acesta este cu neputinta la Dumnezeu ? In vremea aceasta
Ma voi intoarce la tine, ptste un an, ~i Sarra va avea un fiu"477. lar putin
mai departe: ,,~i ridicindu-se de acolo, barbatii privira la fata Sodomei ~i
Gomorei. lar Avraam mergea dimpreuna cu ei, conducindu-i. ~i Domnul a
zis: Oare voi ascunde de Avraam, copilul Meu, cele ce voi face?" 478. lar
putin mai departe, zice din nou astfel: "Zis-a Domnul: Strigatul Sodomei ~i
Gomorei s-a inmultit, iar pacatele lor sint mari, foarte. Deci, coborindu-Ma,
voi vedea, daca ei petree dupa acest strigat, venit pina la Mine, iar de nu,
ca sa ~tiu. ~i intorcindu-se barbatii de acoIo, au venit Ia Sodoma. ~i Avraam
era stind inaintea Domnului ~i apropiindu-se Avraam, zise: Nu cumva vei
pierde pe drept, la un Ioc cu eel nelegiuit ? etc." 4 79 , caci socot ca nu trebuie
sa mai spun, iara~i, aceIea~i Iucruri, caci Ie-am spus mai inainte pe toate,
ci numai pe acelea prin care am facut dovada lui Tryfon ~i celor care erau
cu el. Am ajuns, deci, Ia urmatorul pasaj, in care se spune: ,,~i a plecat
Domnul, dupa ce a incetat de a mai grai lui Avraam ~i S-a dus unde a gasit
cu cale. lar cei doi ingeri au venit seara Ia Sodoma. ~i Lot statea Ia poarta
Sodomei"480, ~i celelalte, de asemenea, pina la: ,,~i intinzindu-~i barbatii
miinile au apucat pe Lot la ei in casa ~i au inchis u~a casei"481 ~i celelalte,
pina Ia: ,,~i ingerii I-au tinut de mina pe el, pe femeia lui ~i pe fiicele lui,
in timpul cit i-a crutat pe ei Domnul. ~i a fost, cind i-a scos pe ei afara ~i
Ie-au zis: Mintuie~te-ti, mintuiqte-ti sufletul tau. Sa nu te uiti inapoi ~i nici
sa nu te opre~ti in locul de jur-imprejur. Mintuiqte-te in munte, pentru
ca sa nu fii ~i tu cuprins laoialta. ~i a zis Lot catre ei: Doamne, rna rog,
pentru ca servitorul Tau a gasit mila inaintea Ta ~i ai marit dreptatea Ta,
pentru ca sa faci sa traiasca sufletul meu. Eu, insa, nu rna pot mintui
in munte, pentru ca sa nu rna cuprinda relele ~i sa mor. lata, ora~ul acesta
mic este aproape, pentru a ne refugia in el. Acolo rna voi mintui, ca este mic
~i va trai sufletul meu. ~i a zis lui: lata am admirat chipul tau ~i in cuvintul
477.
478.
479.
480.
481.

Fac.
Fac.
Fac.
Fac.
Fac.

18, 13-14.
18, 16-17.
18,20-23.
18,33; 19,1.
19, 10.

SFiNTUL IUSTIN, DJALOGUL CU JUDEUL TRIPON

157

acesta, de aceea nu voi distruge cetatea, despre care ai vorbit. Grabe~te-te

de te mintuie acolo. Caci nu voi putea face nici un lucru, pina ce nu vei intra
tu acolo. Pentru aceasta a numit numele cetalii Segor. Soarele a ie~it pe
pamint ~i Lot a intrat in Segor. ~i Dumnezeu a plouat in Sodoma ~i Gomora
pucioasa ~i foe de Ia Domnul din cer ~i a distrus ora~ele aces tea ~i tot
IocuI, de jur-imprejur" 482. ~i iara~i, oprindu-ma putin, am adaugat: Oare,
nici acum n-ali inteles, voi, prieteni, ca Unul dintre Cei trei, Care este ~i
Dumnezeu ~i Domn ~i Care sluje~te celui din ceruri, este Domnul celor doi
ingeri ? Caci, pe cind ace~tia au venit la Sodoma, EI raminind pe loc a
vorbit ca Avraam cele scrise de Moisi, iar dupa convorbire, plecind ~i EI,
Avraam s-a intors la Iocullui ? Cind a ajuns ~i ella Sodoma, n-au mai vorbit
cei doi ingeri lui Lot, ci EI, dupa cum se vede din cele graite acolo. lar EI
este Domn, in afara de Domnul din cer, adica de Facatorul tuturor, Iuind
asupra Lui sa aduca peste Sodoma ~i Gomora cele pe care Cuvintul Ie
enumera astfel, zicind: "Domnul a plouat asupra Sodomei ~i Gomorei
pucioasa ~i foe, de la Domnul din cer"483.

LVII.
Dupa ce am terminat eu, Tryfon a zis:
- Este ceva Iamurit ca Scriptura ne sile~te sa marturisim acest Iucru.
Dar tu insuti trebuie sa marturise~ti ca este ceva care ne pune in incurcatura, atunci cind se spune ca a mincat cele pregatite ~i puse inainte de
Avraam 484 .
La acestea, eu am raspuns:
- Ca au mincat, este Iucru scris. Daca insa am fi auzit ca s-a spus ca au
mincat cite~i trei, iar nu numai doi - care erau intr-adevar ingeri ~i care se
hriinesc, in cer, dupa cum este lamurit, de~i nu au 0 hrana asemanatoare cu
aceea de care ne folosim noi, oamenii (caci despre hrana manei, cu care s-au
hranit parinlii vo~tri in de~ert, Scriptura zice ca "ei au mincat piinea
ingerilor" )485, a~ putea spune atunci ca cuvintul, care spune ca. ei au
482. Fae. 19, 16-25.
483. Fae. 19,24.
484. Fae. 18,6-8.
485. Mana eu care au fost hraniti iudeii in pustie este numita "piinea ingerilor".
Daea tinem seama de faptul acesta, inseamna ea ~i ingerii au nevoie in eer de 0 hrana
oareeare pentru eontinuarea existentei lor, eu toate ea sint fiinte spirituale. Dar aeeasta
hrana nu poate eonsta citu~i de putin, in eeva material. Daea ~i hrana pe care au primit-o
iudeii in pustie a fost "mana", adica "piinea ingerilor", ea se va fi deosebit eu totul de
aeeea propriu-zisa a ingerilor, prin aeeea ea ea unna sa fie folosita de oameni pentru
existenta lor trupeasca ~i pentru intretinerea vietii. De aeeea, in Seriptura, ingerii trimi~i
de Dumnezeu printre oameni, pu~i in fata diferitelor mmearuri, numai se faeeau ea
maninea, dar in realitate nu Mineau. Ideea aeeasta, sustinuta de rabinii invatati ai
iudeilor, a fost aeeeptata ~i de catre parintii ~i seriitorii biserice~ti.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

158

mincat, graie!1te tot a!1a cum graim ~i noi atunci cind spunem despre foe ca a
inghitit totul. Cu toate acestea, noi nu intelegem citu~i de putin ca au
mincat mestecind cu dintii ~i cu maselele. A~a ca ~i aici nu este nici 0
incurcatura, daca ne-am arata dtu~i de putin cunoscatori ai limbajului
figurat.
Dar Tryfon a zis:
- Este cu putinta, desigur, sa se explice ~i astfel felul mincarii, dedt ca
au consumat mindnd cele pregatite de Avraam, dupa cum este scris. De
aceea, vino acum ~i ne lamure!1te, cum acest Dumnezeu, Care S-a aratat lui
Avraam ~i care era slujitorul Dumnezeului Facator al tuturor, nasdndu-Se
din Fecioara, a fost om patimitor, la fel cu toti, dupa cum ai zis mai
inainte486
La aces tea, eu am zis:
- Ingaduie-mi, 0, Tryfon, mai intii, sa-ti aduc cu aceasta ocazie ~i alte
citeva dovezi, adunate din multe locuri, pentru ca sa ramineti convin~i pe
deplin, cu privire la aceasta. Mai pe urma, iti voi da socoteala ~i de cele
ce-ml cen acum.
EI a zis:
- Fa cum crezi mal bine; caci cu aceasta vei face ~i pentru mine un
lucru foarte de dorit.
LVIII. .
Celiilalt Dumnezeu S-a ariitat lui Iacov. Atunci, am zis:
- Voiesc sa va citez Scriptura, iar nu sa rna grabesc sa va infiiti~ez
numaiconstructii de cuvinte me~te~ugite. Caci nici nu am 0 astfel de putere,
ci mi s-a dat numai un har de la Dumnezeu: acela de a intelege Scripturile
Lui, de care har rna rog sa se imparta~easca toti, in chip gratuit !1i din
abundenta, pentru ca sa nu fiu pus in situatia de a-mi da socoteala ~i pentru
aceasta, la judecata care urnieaza sa se faca, prin Domnul nostru Iisus
Hristos, de catre Dumnezeu, Creatorul tuturor.
Iar Tryfon a zis:
- ~i acest lucru pe care-l vei face acum, va fi vrednic de pietatea tao
Imi pare insa ca spui 0 ironie, atuncicind zici ca nu ai puterea cuvintelor
me!1te!1ugite.
Fata de acestea, eu i-am raspuns iara!1i:
- Daca crezi tu astfel, fie! Eu lnsa sint convins ca ceea ce spun este
adevarat. Dar, pentru ca sa tree mai degraba la dovezi, da acum atentie
cuvintelor mele.
486. Sfintul Iustin face pe Tryfon sa vorbeasca,
urmator (LVIII, 3).

a~a

cum va vorbi el insu~i, in capito

SFfNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

159

~ielazis:

- Vorbe~te !
- 0, fratilor, am continuat eu, s-a scris iara~i, de catre Moisi, ca acest
Dumnezeu care S-a aratat patriarhilor487 , este numit ~i inger488, ~i
Domn489 , pentru ca ~i din aceasta sa cunoa~teti cii El sluje~te Dumnezeului,
Parintelui tuturor, dupa cum ati putut vedea mai inainte, ~i pentru ca, apoi
convingindu-va ~i prin mai multe alte dovezi, sa ramineti siguri. Astfel,
Cuvintullui Dumnezeu, explicind prin Moisi cele cu privire la Iacov, nepotul
lui Avraam, zice astfel: ,,~i era, pe dnd oile ramineau ins arcinate , luind in
pintece, ~i am vazut cu ochii, acestea in somn. ~i iata cii tapii ~i berbecii
se urcau peste oi ~i peste capre, cu dungi albe, pestrite ~i cu pete cenu~ii.
~i mi-a zis ingerul Domnului in somn; Iacov, Iacov ! Iar eu am zis: Ce este,
Doamne ? ~i a zis: Privqte cu ochii tai ~i vezi tapii ~i berbecii, urcindu-se
peste oi ~i peste capre cu dungi albe, pestrite ~i cu pete cenu~ii. Am vazut
toate cite iti face Laban. Eu sint Dumnezeu care M-am aratat tie in locullui
Dumnezeu, acolo unde Mi-ai uns Mie stilp ~i te-ai rugat cu rugaciune. Deci,
acum ridicii-te ~i ie~i din pamintul acesta ~i du-te in pamintul na~terii tale,
iar Eu voi fi cu tine" 490. ~i iara~i, in alte cuvinte vorbind despre acest
Iacov, zice astfel: "Ridicindu-se, in noaptea aceea, a luat pe cele doua fcmei,
pc cele doua roabe ~i pe cei unsprezece copii ai lui ~i a trecut trecatoarea lui
Iavoch ~i luindu-i mai departe, i-a trecut vale a ~i a trecut prin toate cele ale
lui. ~i Iacov a ramas singur. ~i s-a luptat un om cu el, pina dimineata.
~i a vazut cii nu poate nimic impotriva lui ~i s-a apucat de latul femurului lui
~i a amortit latul femurului lui Iacov din cauza luptei pe care 0 dusese cu el.
~i a zis lui: Da-mi drumul, cii a venit dimineata. Iar acela zise: Nu-ti voi da
drumul, pina ce nu rna vei binecuvin.ta. ~i zise lui: care este numele tau?
Iar acela zise: Iacov. ~i i-a zis lui: Numele tau nu se va mai chema Iacov, ci
Israel va fi numele tau: fiindcii te-ai luptat cu Dumnezeu, vei fi puternic ~i
cu oamenii. ~i Iacov a intrebat ~i a zis: Spune-mi numele tau ! ~i i-a zis:
De ce rna intrebi de numele meu ? ~i I-a binecuvintat pe el acolo. ~i a numit
Iacov numele locului aceluia: Vederea lui Dumnezeu. Caci am vazut pe
Dumnezeu fata catre fata ~i sufletul meu s-a bucurat" 491 .
~i iara~i, in alte locuri, vorbind despre acela~i Iacov, zice acestea:
"A venit Iacov in Luz, care este in pamintul Canaan, care este Bethel, el
~i tot poporul, care era dimpreuna eu el. ~i a cladit acolo jertfelnic ~i a
487.
488.
489.
490.
491.

Fac. 18, l.
Fac. 31, 11.
Fac. 31, 10-l3.
Ibidem.
Fac. 32,22--30.

160

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

numit numele locului aceluia Bethel. Caci acolo i S-a aratat Dumnezeu, in
timpul cit fugea de fata fratelui sau Esau. ~i a murit Debora, dadaca
Rebecai, ~i a fost ingropata mai jos de Bethel sub stejar, iar Iacov a numit
numele sau Stejarul tristetii. ~i S-a aratat Dumnezeu lui Iacov, inca in Luz,
cind a venit acolo din Mesopotamia Siriei ~i I-a binecuvintat. ~i i-a zis
Dumnezeu: Numele tau nu se va mai chema Iacov, ci numele tau va fi
Israel" 492 EI se numqte astfel Dumnezeu ~i Dumnezeu este ~i va fi. ~i,
de vreme ce toti au "facut semn din cap ca slnt de acord, eu am zis:
.
- Socotesc ca este necesar sa va amintesc, totodata, ~i cuvintele care
vestesc ca Acesta S-a aratat lui pe cind fugea de fratele lui Esau, ~i ca inger,
~i ca Dumnezeu, ~i ca Domn, EI care S-a aratat in forma de barbat lui
Avraam ~i care in forma de om S-a aratat; luptind cu Iacov493 Cuvintele
acestea sint urmatoarele: ,,~i a iqit de la fintinajuramintului ~i a pornit in
Haran. ~i' a venit intr-un loc oarecare ~i a dormit acolo. Caci soarele apusese.
~i a luat din pietrele locului ~i le-a a~ezat la capul lui ~i s-a culcat in locul
acela ~i a vazut vise: ~i, iata, 0 scara sprijinita pe pamint, al carei cap
ajungea la cer, iar ingerii lui Dumnezeu se urcau ~i se coborau pe ea ~i
Domnul Se sprijinea pe ea. ~i Acela zise: Eu sint Domnul Dumnezeullui
Avraam, parintele tau ~i allui Isaac. Nu te teme ! Pamintul pe care tu dormi
ti-l voi da tie ~i semintici tale. ~i saminta ta va fi ca nisipul pamintului ~i se
va inmulti spre mare, spre miazazi, spre miazanoapte ~i spre rasarit ~i
intru tine se vor binecuvinta toate triburile pamintului ~i intru saminta tao
~i iata, Eu sint cu tine, pazindu-te pe calea in care vei merge ~i te voi
intoarce in pamintul acesta, caci nu te voi parasi, pina ce nu voi face toate
cite ti-am vorbit tie. ~i s-a ridicat Iacov din somnul lui ~i a zis: In locul
acesta este Domnul, iar eu n-am ~tiut. ~i s-a temut ~i a zis: Cit de infrico~a
tor este locul acesta ! Aici nu este altceva decit casa lui Dumnezeu ~i insa~i
poarta cerului. ~i s-a sculat Iacov de dimineata ~i a luat piatra pe care 0
pusese acolo la capul lui ~i a pus-o drept stilp ~i a varsat untdelemn pe
marginea ei. ~i a chemat Iacov numele locului: Casa lui Dumnezeu, iar
numele cetatii era mai inainte Ulammaus" 494

LIX.
Celiilalt Dumnezeu S-a ariitat lu Mos. ~i spunind acestea, am adaugat:
- Ingaduiti-mi sa va dovedesc ~i din cartea Exodului, cum Acesta,
aratindu-Se lui Avraam ~i lui Iacov ca inger, Dumnezeu, Domn, barbat 495 ~i
492.
493.
494.
495.

Fac.
Fac.
Fac.
Fac.

35,6-10.
32,24.
28,10-19.
18,2.

SFINTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

161

om496 , S-a anitat ~i a vorbit ~i lui Moisi in flaciira de foe dintr-un tufi~497 .
Iar aceia spunind cii ascuWi cu placere, far a oboseala ~i cu voie buna, am
adaugat: In cartea, care se intituleaza Ie~ire, se gasesc ~i acestea: "Dupa
zilele acelea muIte s-a sfir~it imparatul Egiptului ~i fiii lui Israel au gemut din
cauza muncilor" 498 ~i celelalte, in continuare, pina la: "Mergind, aduna pe
batrinii lui Israel ~i vei zice lor: Domnul-Dumnezeul parintilor vo~tri S-a
aratat mie, Dumnezeullui Avraam ~i Dumnezeullui Isaac ~i Dumnezeullui
Iacov, zicind: Cu privirea privesc la voi ~i la toate cite s-au intimplat voua
in Egipt"499. ~i, la acestea, am adaugat: 0, voi, barbati, ati inteles ca
ingerul acela care zice Moisi ca i-a vorbit lui in foe, acesta fiind Insu~i
Dumnezeu, arata lui Moisi ca El este Dumnezeullui Avraam, al lui Isaac
~i allui Iacov ?

LX.
Dar Tryfon a zis:
- Din cuvintele pe care Ie spui tu nu intelegem aceasta, ci numai ca,
eel ce s-a aratat in para focului era Inger ~i ca eel ce a vorbit lui Moisi era
Dumnezeu, a~a ca, in acea viziune de atunci a fost ~i Inger ~i Dumnezeu,
adica doi laolalta 5 00. La aceasta, eu i-am raspuns, iara~i:
- Chiar daca s-a intimplat a~a, atunci, 0, prieteni, ~i daca in viziunea
care s-a facut lui Moisi a fost ~i Inger ~i Dumnezeu laolalta, dupa cum vi s-a
dovedit voua prin cuvintele aratate mai inainte, atunci, eel ce a zis lui Moisi
ca este Dumnezeullui Avraam, Dumnezeullui Isaac ~i Dumnezeullui Iacov,
nu poate fi nicidecum Dumnezeu-Facatorul tuturor, ci Cel ce S-a dovedit
voua ca S-a aratat lui Avraam, lui Isaac ~i lui Iacov, slujind vointei
Facatorului tuturor ~i Care, la judecata Sodomei, a slujit deopotriva vointei
Lui. A~a ca, chiar daca ziceti ca au fost doi: Inger ~i Dumnezeu, ori~icine,
avind putina minte, nu va indrazni sa spuna ca Facatorul tuturor ~i Tatal,
parasind to ate cele mai presus de cer, S-a aratat intr-un mic colti~or de
pamint.
~i Tryfon a zis:
- Deoarece s-a dovedit mai inainte, ca eel ce s-a aratat lui Avraam, ~i
496. Fae. 32,24.
497. Ie~. 3, 2.
498. Ie~. 2,23.
499. Ie~. 3, 16.
500. Soar parea eli aid ne glisim in fata unei eontraziceri: astfel in Exod 3, 2 se
spune eli ingerul Domnului a aplirut lui Moisi, iar in Exod 3, 4, Domnul insu~i este aeela
eare-i vorbe~te. Sfintul Iustin este insli de plirere eli in amindouli eazurile este vorba
despre eea de a doua persoana a dumnezeirii, despre Logosul lui Dumnezeu, pe Care
Seriptura tl desemneazli atit ea "inger" cit ~i eu un alt nume, mult mai deosebit dumnezeiese, aeela de "Domn" (a se vedea eapit. LXI, 1).

162

APOLOGEll DE LlMBA GREACA

care este numit de ditre Domnul din ceruri Dumnezeu ~i Domn, a adus cu
sine asupra Sodomei cele ce au venit asupra ei, ~i acum, chiar dad. a fost
inger eel ce a aparut lui Moisi, dimpreuna cu Dumnezeu, intelegem cii
Dumnezeu care a vorbit cu Moisi din rug nu a fost Dumnezeu-Facatorul
tuturor, ci acela care s-a dovedit ca s-a aratat ~i lui Avraam, ~i lui Isaac,
~i lui Iacov, care se mai cheama inger al lui Dumnezeu-Facatorul tuturor
~i se intelege ca este astfel, din aceea ca el comunica oamenilor cele ale
Parintelui ~i Faciitorului tuturor.
Eu i-am zis, insa, iara~i:
- lata, Tryfon, iti voi dovedi acum, ca In viziunea lui Moisi Acesta
singur, Care este numit ~i inger ~i Care este ~i Dumnezeu, S-a aratat ~i a
vorbit lui Moisi. Deoarece Cuvintul zice astfel: "Caci s-a aratat ingerul
Domnului in focul flaciirii din rug ~i el vede cii rugul arde in foe ~i totu~i,
rugul nu se consuma. ~i Moisi a zis: Dudndu-ma voi vedea viziunea aceasta
mare, cii rugtd nu se consuma. ~i Domnul vazind ca se apropie sa vada,
I-a chemat Domnul, din rug" 501 Deci, in felul in care numq te inger pe Cel
ce S-a aratat lui Iacov, in timpul somnului, ~i acest inger care i s-a aratat lui
in somn i-a zis: "Eu sint Dumnezeu, Care M-am aratat tie dnd ai fugit de
fata fratelui tau Esau" 502, iar in timpullui Avraam, lajudecata Sodomei il
nume~te: "Domn, care a adus judecata de la Domnul din ceruri" 503 , tot a~a
~i aici, Cuvintul, spunind cii ingerul Domnului s-a aratat lui Moisi, ~i dupa
aceasta ariitind cii el este Domn ~i Dumnezeu, il nume~te astfel pe acela~i pe
carel arata, ~i prin multe alte cuvinte, slujind Dumnezeului care este mai
presus de lume 504 ~i mai presus de care nu mai este altul.

LXI.
Intelepciunea este deopotrivii Celiilalt Dumnezeu. ~i am adaugat:
- 0, prieteni, va voi da ~i 0 alta marturie din Scriptura ~ anume aceea
ca, mai inainte de toate cele create 505 ,Dumnezeu a nascut din EI un principiu ~i 0 putere oarecare rationala, care se mai nume~te de catre Duhul
501. Ie~. 3, 2-4.
502. Fac. 31, 13;35, 1-7.
503. Fac. 19,24.
504. Ideea eli, in lume, Domnul Iisus Hristos in toate aratarile Sale, in diferite
cbipuri, a slujit Dumnezeului care este mai presus de lume, 0 mai gasim exprimata de
sfintul Iustin ~i in Dialog. V, 3; LXV, 7 ~i LVI, 22.

50?: "~XJ(' are in grece~te mai multe semnificatii: cea de baza este aceea de
"mceput '. Sens~l In care-l folose~te sfin~ul I.usti~, aici, este acela de "principiu", sau de
putere. ratlOn~la,. ~~a 5um am tradus ~l nOI mal sus. La sfintul Irineu gasim expresia
"creavlt me prmclplUm (P.G. VII, 1033), iar la Tertulian, expresia "condidit me initium"
(Adv. Hermog. XVIII).

SPiNTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

163

SHnt ~i Slava a Domnului 506 , alteori Fiu 507 , alteori Intelepciuneso8,

alteori inger, alteori Dumnezeu, alteori Domn ~i Cuvint 509 ~i alteori Se
nume~te pe Sine Conducator principal de oaste 510 atunci dnd S-a aratat
in chip de om lui Iosua Navi. Caci intotdeauna EI i~i are numirea dupa felul
cum sluje~te vointei parinte~ti ~i din aceea ca este nascut din Tatal, prin
vointa.
Oare un astfel de lucru nu vedem ca se intimpla ~i in noi, in~ine ? Caci
atunci cind spunem un cuvint, noi dam na~tere unui cuvint nu prin sciziune,
pentru ca sa credem ca se imputineaza cuvintul din noi atunci dnd
vorbim 5 11. ~i, dupa cum vedem ca dintr-un foc ia na~tere alt foc, nemiqorindu-se acela din care s-a facut aprinderea, ci raminind acela~i, iar acela care
a fost luat din el, se pare ca este acela~i ~i ca nu imputineaza pe acela din
care s-a aprins. De altfel, ~i cuvintul "Intelepciune" 512 imi va fi 0 marturie
ca acest Dumnezeu insu~i, Care S-a nascut din Parintele tuturor, este ~i
Cuvintul ~i Intelepciunea ~i Puterea ~i Slava Celui ce L-a nascut ~i Care a ,
spus acestea prin Solomon: "Daca va voi vesti voua cele ce se fac in fiecare
zi, aducindu-mi aminte voi enumera cele din veac. Domnul M-a intemeiat
jn.c.e.pJ!.tal cai~gr.J"'l!iS 13 ,intru lucrurile Lui. Mai inainte de veac M-a intemeiat,
in inceptit,-~ai inainte de a face pamintul ~i mai inainte de a face abisurile,
mai inainte de a ie~i izvoarele apelor, mai inainte de a se stabili muntii.
Mai inaintea tuturor mun tilor Ma na~te pe Mine. Dumnezeu a facut pamintui
care nu .este locuit ~i marginile locuite de sub cer. Cind a pregatit cerul, eram
alaturea de EI, ~i cind a a~ezat in chip deosebit tronul Lui pe vinturi, cind a
facut puternici norii de sus ~i dnd a fa cut sigure izvoarele abisului, cind a
facut putemice temeliile pamintului, am fost linga EI, potrivind totul.
Eu am fost aceea intru care s-a veselit; in fiecare zi Ma veseleam in fata Lui
~i in tot timpul, ca Se veselea alcatuind lumea ~i Se veselea intru fiii oamenilor. Deci acum, fiule, asculta-Ma: Fericit barbatul care va asculta de Mine ~i
omul care va pazi caile Mele, veghind la u~ile Mele in fiecare zi, tinind
506. Compo le~. 16, 7.
507. Ps. 2, 7.
508. Compo Pilde, cap. 8 ~i uim.
509. Compo Ps. 32,6; 106,20.
510. los. 5,13-14.
51l. Comparatia aceasta dubla pe care 0 infii ti~eaza sfintul lustin, cu cuvintul
omenesc ~i cu focul, 0 gasim ~i la Tatian, la Tertulian ~i la Lactantiu.
512. Aici este vorba despre tntelepciunea Tatalui,iar nu de cartea "Proverbelor",
p!: care sfintul lustin 0 citeaza mai departe (capit. CXXXIX, 3), sub numele de
"Intelepciune".
513. tn unele manuscrise dinainte de sfintul lustin, in acest loc citim: "inceput al
caii lui". tn LXX ~i in citatele scriitorilor contemporani lui, insa, citim in toate: ,,inceput
al cailor lui". Ceva mai mult, sfintul lustin nu spune niciodata ca Scriptura nume~te pe
Hristos "cale", cu toate ca expresia aceasta 0 intilnim la loan 14, 6.

164

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

u~orii intrarilor Mele. Caci ie~irile Mele sint ie~irile de viata ~i vointa este
pregatita de Domnul. Cei care pacatuiesc fata de Mine nelegiuiesc fata de
sufletele lor, iar cei ce Ma urasc iubesc moartea" 5 14

LXII.
CeliilaLt Dumnezeu ia parte La creapie fi Se aratii Lui Iosua Navi. Acela~i
lucru, 0 prieteni, I-a spus Cuvintul lui Dumnezeu ~i prin Moisi, indicindu-ne
ca acela despre care am vorbit mai sus este tot acela, caruia Dumnezeu i se
adreseaza ~i la facerea omului, zicindu-i aceste cuvinte: "Sa facem om dupa
chipul nostru ~i dupa asemanare. ~i sa aiba stapinirea pe~tilor marii ~i a
pasarilor cerului, ca ~i a tuturor tiritoarelor, care se tirasc pe pamint. ~i a
facut Dumnezeu pe om; dupa chipullui Dumnezeu I-a facut pe el: barbat ~i
femeie i-a facut pe ei. ~i i-a binecuvintat Dumnezeu pe ei, zicind: Cre~teti ~i
va inmultiti ~i umpleti pamintul ~i-l stapiniti" 515. Pentru ca nu cumva sa
schimbati cuvintele spuse mai inainte ~i sa ziceti a~a cum spun ~i dascalii
vo~tri - sau ca Dumnezeu zice: "Sa facem", adresindu-Se Sie insu~i, tot a~a
cum ~i noi, de multe ori, avind ceva de facut, zicem catre noi in~ine: "sa
facem"; sau ca Dumnezeu a spus catre elemente, adica pamintului ~i celorlalte, deopotriva, din care a fost facut omul, "sa facem" - va voi infati~a
din nou cuvintele graite de insu~i Moisi, din care yom putea sa intelegem, mai
presus de orice indoiala, ca el a vorbit catre dneva, care, din punct de
vedere numeric era altul, ~i care in acela~i timp era ~i 0 fiinta rationala.
Cuvintele sint acestea: ,,~i a zis Dumnezeu: lata Adam a fost facut ca unuI
din noi, ca sa cunoasca binele ~i raul" 516 Deci, zicind "ca unul din noi",
a mentionat numarul mai multora care erau laolalta ~i care erau cel putin
doi. Cad n-a~ putea zice ca este adevarat ceea ce dogmatizeaza acea erezie
de la voi, sau ceea ce incearca sa dovedeasca dascalii vo~tri, ca Dumnezeu a
zis astfel adresindu-se ingerilor, sau ca trupuI omenesc este creatiunea
ingerilor517 Ci progenitura aceea, ie~ita cu adevarat din Tatal 518 mai
inainte de toate fapturile, se gasea dimpreuna cu Tatal ~i Tatal acesteia ii
vorbe~te, dupa cum a aratat Cuvintul, ~i prin Solomon, ca ceea ce Solomon
nume~te lntelepdune a fost ~i inceput mai inainte de toate fapturile, ~i
progenitura a lui Dumnezeu, iar prin descoperirea facuta lui losua Navi ne
arata acela~ilucru.
514. Pilde 8, 21-36.
515. Fac. 1, 26-28.
516. Fac. 3, 22.
517. Aid sfintul Iustin are in vedere sau totalitatea sectelor iudaice, sau numai pe
vreunele din eie, sau in fine, pe acei iudei cu tendinte filozofice de natura celor ale lui
Philon.
518. A se vedea ~i Apolog. 1I, VI, 3.

SFfNTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

165

Pentru ca ,i de aici sa intelegeti, in chip lamurit ceea ce va spun,

ascultati acum ,i cele ce se spun in cartea lui losua. Acestea sint urmatoarele:
,,~i a fost pe cind losua in lerihon, privind cu ochii, vazu un om, stind
inaintea lui. ~i apropiindu-se losua, Ii zise lui: EJti de-al nostru, sau de-al
potrivnicilor ? ~i i-a zis lui: Eu sint comandantul ,ef al puterii Domnului ,i
am venit acum aici. ~i losua a cazut cu fata la pamint ,i i-a zis lui: Stapine,
ce porunce,ti robului tiu ? lar conducatorul ,ef al Domnului zise catre
losua: Desfa-ti incaltamintea pidoarelor tale, cad locul pe care ai stat este
un pamint sf'mt. ~i lerihonul era inchis ,i intarit ,i nimeni nu ie,ea afara din
el. ~i a zis Domnul catre losua: lata iti dau lerihonul subjugat ,i pe
imparatullui din el ,i pe cei putemid in ce prive,te fort a " 519

LXIII.
Nafterea din Fecioarii. Fata de toate acestea, Tryfon a zis:
- In chip putemic ,i cu multe argumente ai dovedit aceasta, prietene.
Acum, mai ramine sa dovede,ti ca Acesta S-a nascut om din fedoara, dupa
vdinta Tatalui Lui ,i ca S-a ristignit ,i ca a murit. Apoi, negre,it, sa mai
dovede,ti ca, dupa acestea, inviind din morti, S-a inaltat la cer.
Dar eu i-am raspuns:
- Chiar ~i lucrul acesta I-am dovedit, 0, voi, barbati, prln cuvintele
profetilor istorisitemaiinainte.pecare.amintindu-vi-le acum din nou ~i
explicindu-Ie, rna voi incerca sa va aduc ,i la intelegerea acestora. Oare,
cuvintele lui Isaia: "Neamul Lui dne-l va spune ? Ca se ia de pe pamint viata
Lui"520, nu vi se pare ca s-au zis ca ,i cum EI nu ~i-ar avea neamul de la
oameni, EI, care se spune ca a fost dat mortii de Dumnezeu din cauza
nelegiuirilor poporului ?S 21 . Despre singele Acestuia ,i Moisi a spus in parabola, dupa cum am vazut mai inainte, ca va spala haina Lui in singele strugurelui522, ca ~i cum singele Lui nu s-ar na,te din saminta omeneasca, ci din
vointa lui Dumnezeu 523 . De altfel ~i cele spuse de catre David: "In strilucirile sfintilor Tai, din pintece, mai inainte de luceafir Te-am nascut.
Juratu-S-a Domnul ~i nu Se va cai: Tu e,ti preot in veac, dupa rinduiala
lui Melchisedec" 524, nu va arata voua ca Dumnezeu-Tatal, al tuturor,
avea sa-L nasca pe EI de sus ~i din pintecele omenesc ? Tot astfel ,i in
alte locuri pe care vi Ie-am aratat mai inainte, zice: "Scaunul Tau, Dumne519.
520.
521.
522.
523.
524.

los. 5, 13-6,2.
Is. 53,8.
Is. 53,5.
Fac. 49,11.
In. I, 13.
Pa. 109,3-4.

166

APOLOGEJ'I DE LIMBA GREAeA

zeule, in veacul veacului. Toiag de indreptare este toiagul imparatiei Tale.

Iubit-ai dreptatea ~i ai urit nelegiuirea. Pentru aeeasta Te-a uns pe Tine,
Dumnezeule, Dumnezeul Tau, eu untdelemnul veseIiei inaintea tovara~ilor
Tai. Smirna, picaturi de mir ~i scorti~oara din ve~mintele Tale, din palate
de filde~, cu care Te-au inveselit pe Tine. Fiiee de imparati intru dnstea Ta;
de fati a stat imparateasa, de-a dreapta Ta, in haitia aurita imbraeata ~i
prea infrumusetata. Aseulta fiica ~i vezi ~i pleaca urechea ta; uita de
poporul tau ~i de casa tatalui tau, iar Imparatul va pofti frumusetea ta,
cid El este Dumnezeul tau ~i tu te vei inchina Lui" S25
Cum ca El este marturisit,. de catre eel ce a facut toate acestea, ca
vrednic de a I se da inchinare ~i ded ca Dumnezeu ~i Hristos, se poate
vedea, in chip lamurit,chiar din cuvintele aeestea. Anume ca, de asemenea,
celor ce cred in El ca ar fi un singur sufiet, 0 singura adunare ~i 0 singura
Biserica, Cuvintullui Dumnezeu Ii se adreseaza ea unei fiice, cu alte cuvinte,
~tfel se adreseaza Bisericii care s-a faeut in numele Lui ~i care participa la
numele Lui (cad toti ne numim cre~tini), tot cuvintele acestea 0 arata
lamurit, invi tindu-ne sa uitam, in acela~i timp ~i obiceiurile noastre
parinte~ti vechi. Cad ele suna astfel: "Asculta fiica ~i vezi ~i pleaca urechea
ta; uita de poporul tau ~i de casa tatalui tau, iar Imparatul va pofti frumusetea ta, cad El este Domnul tau ~i tu te vei inchina Lui" 526.
LXIV.
Dar Tryfon a zis:
- Fie cunoscut ca Domn ~i Hristos ~i Dumnezeu, dupa cum arata
Scripturile, pentru voi, cei dintre neamuri, care va ~i numiti cu totii dupa
numele lui: ere~tini. Noi, insa, fiind adoratorii lui Dumnezeu, Care I-a facut
~i pe acesta insu~i, nu avem nevoie de marturisirea lui ~i nid sa ne inehinam
lui.
La aces tea, eu i-am raspuns:
- 0, Tryfon, daca a~ fi fost tot atit de iubitor de gilceava ~i pIin de
ziidarnide ca voi, nu a~ mai fi ramas sa diseut cu voi, care nu sinteti
pregatiti sa intelegeti cele spuse de mine, dar sinteti pregatiti intotdeauna
sa spuneti ceva care sa ne atinga. Acum insa, fiindca rna tern de judecata
lui Dumnezeu, nu voiesc sa-mi dau cu parerea despre nimeni din neamul
vostru, daca nu cumva este dintre aceia, care pot sa se mintuiasca prin harul
cel de la Domnul Savaot. Pentru aeeasta, ehiar daea voi va aratati pIini de
525. Ps. 44, 7-13.
526. Ps. 44, 11-13.

SPiNTUL JUSTIN, DJALOGUL CU IUDEUL TRIPON

161

rautate, voi a~tepta ca sa va raspund la orice ma yeti intreba ~i la orice

contrazicere ~i fac acela~i lucru,in genere, cu toti, de orice neam ar fi ei,
care voiesc sa discute sau sa ma intrebe ceva cu privire la acestea.
Deci, ca ~i cei care se mintuiesc din neamul vostru se mintuiesc prin
Acesta ~i sint in ceata Acestuia, daca ati fi dat atentie celor graite de mine,
mai inainte, din Scripturi, ati fi inteles ~i nu m-ati mai fi intrebat despre
aceasta. De aceea, iara~i va voi grai acum cele spuse mai inainte de mine,
din David ~i va cer ca sa intelegeti, iar nu numai sa va grabiti de a va arata
plini de rautate ~i sa contraziceti. Astfel, cuvintele pe care le-a rostit David
sint urmatoarele: "Domnul a imparatitj sa se minie popoarele. Cel ce ~ade
pe heruvimij sa se cutremure pamintul. Domnul este mare in Sion ~i mai
presus de toate popoarele. Marturiseasca-se numelui Tau, aI celui mare, ca
este infrico~ator ~i sfint ~i cinstea imparatului iube~te judecata. Tu ai
pregatit caile cele dreptej tu ai facut judecata ~i dreptate intru Iacov.
Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru ~i inchinati-va a~ternutului picioarelor Lui, ca sf'mt este. Moisi ~i Aaron intre preotii Lui ~i Samuel intre cei ce
cheama numele Lui. Ei au chemat pe Domnul ~i El i-a ascultat pe ei. In stiIp
de foe a vorbit lor, ca ei au pazit marturiile Lui ~i poruncile Lui, pe care
le-a dat lor" 527. ~i in alte cuvinte spuse de David, pe care vi Ie-am istorisit
de asemenea, mai inainte, ~i despre care voi ziceti in chip cu totul necugetat
ca au fost spuse cu privire la Solomon, fiind intitulate: "Asupra lui Solomon", se dovede~te pe de 0 parte ca ele nu au fost spuse cu privire la
Solomon, iar pe de alta parte, ca acesta a fost ~i mai inainte de soare ~i ca
cei mintuiti din neamul vostru, se vor mintui prin El. Aceste cuvinte sint
urmatoarele: "Dumnezeule, dii judecata Ta imparatului ~i dreptatea Ta
fiului imparatului. Va judeca pe poporul Tau intru dreptate ~i pe saracul
Tau intru judecata. Sa ia muntii asupra lor pacea poporului ~i colinele,
dreptatea. Va judeca pe saracii poporului ~i va mintui pe fiicele celor lipsiti
~i va umili pe calomniator. ~i va ramine dimpreuna cu soarele ~i mai inainte
de luna in neamurile neamurilor... " etc., 5 28. pina la: "Mai inainte de soare
va ramme numele Lui. ~i se vor binecuvinta intru El toate triburile
pamintuluij toate neamurile II vor ferici. Binecuvintat este Domnul, Dumnezeullui Israel, singurul care face lucruri minunate ~i binecuvintat este numele
slavei Lui, in veacul veacului. ~i tot pamintul se va umple de slava Lui.
Fie! fie!" 529
Amintiti-va, de asemenea, ~i de celelalte cuvinte despre care am spus ca
au fost graite tot de catre David ~i in care se tiIcuia ca avea sa iasa de la
527. Ps. 98, 1-7.
528. Ps. 71,5.
529. Ps. 71. 17-19.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

168

marginile cerului ,i ca iara,i avea sa se inalte in ace!ea,i locuri, pentru ca sa

cunoa,teti ,i pe Dumnezeu care a venit de sus ,i pe omul care a fost intre
oameni, cum ,i ca Acela, pe care vor avea sa-L vada ,i sa plinga cei ce L-au
impuns, va'veni iara,i530 Cuvintele acestea sint urmatoarele: "Cerurile spun
slava lui Dumnezeu, iar firmamentul veste,te fiptura miinilor Lui. Ziua
spune cuvint zilei, iar noaptea veste,te cuno,tinta noptii. Nu sint graiuri,
niei cuvinte ale caror glasuri sa nu se auda. In tot pamintul a ie,it sunetul
lor ,i la marginile lumii cuvintele lor. El a pus cortul Lui in soare ,i, ca un
mire pornind din camara de nunta a Lui, Se va inveseli intocmai ca un
gigant, pentru a alerga pe cale. De la marginile cerului ie,irea Lui ,i punctul
de ajungere a Lui pina la marginile cerului ,i nu va fi nimeni care sa se
ascunda de caldura Lui" 5 3 I
LXV.

Capitolul XUI din Isaia, in diseutia eu Try/on. La acestea Tryfon a zis:

- Tulburat din cauza atitor eitate pe care ni Ie pui inainte, nu ,tiu ce
sa mai zic despre Scriptura, care ne arata ceea ce a grait Isaia cind a spus ci
Dumnezeu nu da nimanui altuia slava Lui, zicind astfel: "Eu sint Domnul
Dumnezeu; acesta este numele Meu; Eu nu voi da altuia slava Mea ,i niei
virtu tile Mele" 5 3 2
Eu, insa, i-am raspuns:
- Daca, 0, Tryfon, daca ai spus pur ,i simplu, cuvintele acestea, fira
niei 0 rautate, ai tacut apoi, neamintind nici de cuvintele care sint inaintea
lor ,i neadaugindu-Ie niei pe acelea care vin dupa ele, sa fii iertat. Daca insa
ai facut aceasta cautind sa dud discutia noastra in incurcitura, pentru ca
sa spun ci Scripturile se contrazic intre ele, gre,e,ti, foarte. Cad nidodati
nu va putea sa-mi treaci prin cap sau sa spun a,a ceva; ei dimpotriva, daca
mi-ai pune inainte 0 Scriptura care S-ar parea astfel ,i ai avea pretextul ci ea
ar fi contradictorie, convins fiind intru totul ca nici 0 Scriptura nu este
contrara cu alta, voi marturisi, ceva mai mult, ca eu nu inteleg cele spuse ,i
ma voi zbate ca sa conving ,i pe cei ce presupun ci Scripturile se contrazic,
sa gindeasca aceea ce gindesc ,i eu. ~i acum, numai Dumnezeu ,tie, cum
vei fi pus tu chestiunea.
Eu, insa, va voi aminti cuvintul afa cum s-a spus, pentru ca ,i din
aceasta sa cunoa,teti ca Dumnezeu di slava Lui numai Hristosului Lui.
Voi relua, ded, dteva cuvinte, 0, barbati,dintre cele ce sint in legatura cu
cele graite de Tryfon ,i apoi, pe cele ce sint de asemenea in legatura ,i care
530. Compo Zah. 12,10.
531. Ps. IS, 1-6.
532. Is. 42. S.

SFiNTUL IUSTIN, D1ALOGUL CU IUDEUL TRIFON

169

unneaza.. Nu Ie voi lua dintr-o alta. pericopa, ci laolalta, a,a cum sint legate
intre ele. Dupa aceasta, voi in,iva imi veti spune sensullor. Aceste cuvinte
sint unnatoarele: "A,a zice Domnul Dumnezeu, Cel ce a facut cerul ,i I-a
intarit pe el; Cel ce a solidificat pamintul ~i cele de pe el ~i a dat suflare
poporului de pe el ~i duh celor ce-l calca: Eu sint Domnul Dumnezeu, Care
te-am chemat pe tine intru dreptate ~i te voi tine de mina ~i te voi intari ~i
te-am dat ca alianta neamului, spre lumina ne~.murilor, pentru a deschide
ochii orbilor, ca sa scoti din lanturi pe cei chinuiti ~i din casa inchisorii pe
cei ce stau intru intuneric. Eu sint Domnul Dumnezeu, acesta este numele
Meu, nu voi da slava Mea altuia ~i nici virtutile Mele idolilor celor sculptati.
lata au venit cele de la inceput, lucrurile noi pe care Eu Ie vestesc ~i mai
inainte de a Ie vesti, au fost fa cute clare voua. Laudati pe Dumnezeu cu
lauda noua; inceputul Lui este de la margine a pamintului, 0, voi, care
coboriti pe mare ~i plutiti continuu, insule, ~i voi care Ie locuiti. Vesele~te-te,
pustiule; satele ~i curtile ~i cei ce locuiesc Kidarul se vor veseli ~i cei ce
locuiesc pe pietrele de la virfurile muntilor vor striga, vor da lui Dumnezeu
slava ~i vor vesti in insule virtu tile Lui. Domnul, Dumnezeul puterilor, va
veni, va nimici razboiul, va ridica rivna ~i va striga asupra vrajma~ilor, cu
putere" 533. ~i, zicind acestea, Ie-am spus lor: Ati inteles, 0, prieteni, cii
Dumnezeu zice, ca va da acestuia, pe care I-a a~ezat spre lumina neamurilor,
slava Sa, iar nu altcuiva 534 , sau, cum a zis Tryfon, ca Dumnezeu t~i pastreaza slava pentru EI insu~i ?
lar Tryfon a raspuns:
- Am inteles ~i aceasta. Sfir~e~te, deci ~i celelalte parti ale discutiei.

LXVI.
Nafterea din Fecioara, dupa Isaia. Deci, reluind din nou cuvintul
de acolo unde ma oprisem in dovedirea faptului ca El S-a nascut din Fecioara ~i ca s-a profetit prin !saia cii Se va na~te prin Fecioara535 , am inceput
sa spun din nou aceasta profetie care se prezinta astfel: ,,~i a adaugat
533. Is. 42, 6-13.
534. Sfintul Iustin nu vorbe~te aid nimic despre Sfintul Duh ,i pare di rezerva
slava dumnezeiasca ~i adora~ia numai Fiului. Dar felul acesta de a proceda nu este ceva
caracteristic sfintului Iustin, cad ~i al~i scriitori cre~tini contemporani fac la fel. De aid
s-a tras concluzia pripita de catre unii, ca sfintul Iustin nu atribuie Duhului Simt locul pe
care, cu timpul, I-a ocupat EI in teologia cre,tina. Totu~i men~iunea Sfintului Duh 0
gasim la sfintul Iustin in formulele sale trinitare.
535. Sfintul Iustin a citat inca din capito XLIII pasajul respectiv din Isaia, pe care
a inceput chiar sa-l comenteze. Dar, la pu~ina vreme dupa aceasta, la cererea lui Tryfon,
a trebuit sa paraseasca documentarea sa despre na,terea din fedoara a Domnului ~i a
vorbit de condi~iile mintuirii ~i despre celelalte chestiuni care au urmat: condi~ia intrup.arii, l>reexisten~a lui Hristos ~i existen~a unui alt Dumnezeu decit Tatal (capit. XLVIII
~l urm~.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

170

Domnul vorbind lui Ahaz, zicind: Cere tie un semn de la Domnul Dumnezeul tau, in adincime, sau in inaltime. ~i a zis Ahaz: N-am sa cer ~i nici
n-am sa ispitesc pe Domnul. ~i a zis Isaia: Asculta, deci, casa lui David.
Oare putin lucru este voua sa cautati cearta oamenilor ? Cum atunci cautati
cearta Domnului ? Pentru aceasta, Domnul Insu~i va va da voua semn.
lata, Fecioara in pintece va lua ~i va na~te fiu ~i veti numi numele lui
Emmanuel. EI va minca unt ~i miere. Mai inainte de a cunoa~te ~i de a
prefera raul, va alege binele. Fiindca mai inainte ea copilul sa cunoasca raul
sau binele, nu va tine socoteala de cele rele, pentru a alege binele. Astfel ca,
mai inainte ca copilul sa cunoasca a chema pe tatal sau pe mama sa, va lua
puterea Damascului ~i prazile Samariei, in fata imparatului Asirienilor.
~i pamintul va fi cuprins, pamintul acesta pe care tu-I vei suporta cu
greutate inaintea celor doi imparati. Dar Dumnezeu va aduce asupra ta,
asupra poporului tau ~i asupra casei tatalui tau zile care n-au mai venit nici
de cum asupra ta, din ziua in care Efraim Ii luat de la luda pe imparatul
Asirienilor" 536. ~i am adaugat: ca in neamul lui Avraam eel dupa trup,
nimeni, niciodata, nu se zice ca se na~te, sau ca s-a nascut dintr-o fecioara,
ci numai acest Hristos al nostru, este un Iucru lamurit tuturor.

LXVII.
Dar Tryfon a raspuns:
- In Scriptura nu este scris: "lata Fecioara in pintece va lua ~i va na~te
fiu", ci "lata tinara in pintece va Iua ~i va na~te fiu" ~i celelalte, a~a cum ai
zis tu. ~i toata profetia aceasta s-a zis cu privire la Ezechia, caruia se ~i
dovede~te ca is-au intimplat acestea, dupa cum zice profetia.
De altfel, in miturile a~a-zi~ilor elleni se spune ca Perseu s-a nascut din
Danae, care era fecioara, dupa ce a curs asupra ei, in forma de aur, eel care
se chema la ei Zeus. De aceea voi, care spuneti acelea~i lucruri ca ~i ei, ar
trebui sa va ru~inati ~i sa numiti pe acest Iisus mai degraba om din oameni,
iar daca dovediti din Scripturi ca el este Hristos, sa spuneti ca el a fost ales
drept Hristos din cauza vietuirii lui dupa lege ~i desavir~ire, iar nu sa
indrazniti a spune astfel de grosolanii, datorita carora va dati pe fata ca
aveti ni~te conceptii tot atlt de proaste ca ~i ellenii.
La aces tea, drept riispuns, am zis:
- 0, Tryfon, voiesc sa te conving atit pe tine, cit ~i, in genere, pe toti
oamenii, ca chiar daca glumind, sau in batjocora ati spune ni~te lucruri
~i mai rele, nu rna veti putea indeparta de la cele ce stau inaintea noastrii; ci,
din lucrurile pe care socotiti sa Ie graiti drept vadire a noastra, va voi face
intotdeauna dovada celor spuse de mine, cu marturii din Scriptura. Cad tu
nu faciun lucru nici drept, nici adevarat, daca ~i acelea eu privire la care e~ti
totdeauna de acord cu noi ca au fost, cu alte cuvinte unele porund care s-au
536. Is. 7, 10-16; 8, 4; 7,16-17.

SFlNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

171

dat prin Moisi din cauza invirto~arii inimii poporului vostru, te incerci acum
sa Ie intorci. Caci tu zici ca el a fost ales ~i ca a fost Hristos, din cauza
vietuirii lui dupa lege, daca, eel putin, se va dovedi ca a fost a~a.
Aici, Tryfon intervenind, a zis:
- Tu insuti ai marturisit ca el s-a circumcis ~i ca a pizit ~l toate
celelalte ale legii celei poruncite prin Moisi.
La acestea, eu am raspuns:
- Am marturisit ~i marturisesc. Dar am marturisit ca a suportat toate
nu ca ~i cum L-a~ indrepta ti prin aceasta, ci implinind iconomia pe care
a voit-o Parintele Sau, Creatorul tuturor, Domnul ~i Dumnezeul nostru.
Caci miirturisesc ca EI a ingaduit sa moara rastignit ~i sa fie om ~i sa
patimeasca atitea cite au poruncit celor din neamul vostru. Deoarece insa, 0,
Tryfon, tu te arati din nou ca nu mai e~ti de acord cu cele ce ajunse~i sa fii
de acord, raspunde-mi: dreptii ~i patriarhii care au fost mai inainte de
Moisi, nepazind nimic din cele ce cuvintul dovede~te ca au luat porunca
inceputului prin Moisi, se mintuiesc in mo~tenirea celor fericiti, sau nu ?
La aceasta Tryfon a zis:
- Scripturile rna silesc sa marturisesc ca da !
- De asemenea, te intreb iara~i: Dumnezeu a poruncit parintilor vo~tri
ca sa aduca ofran dele ~i jertfele din cauza ca avea trebuinta de ele, sau din
cauza invirto~arii inimii voastre ~i din cauza ~urintei voastre de a inclina
catre idololatrie ?
- ~i acest lucru, a zis el, Scripturile ne silesc sa-l marturisim.
- Dar Scripturile spun de asemenea, ca Dumnezeu a vestit ea va incheia
o alianta noua, in afara de cea din Horeb?
- ~i acest lueru, a raspuns el, a fost prezis.
Atunci, eu i-am zis, iara~i:
- Este adevarat ca vechea alianta s-a incheiat cu teama ~i eu cutremur,
cu parintii vo~tri, a~a inch ei nu au mai putut sa-l auda pe Dumnezeu ?S37
EI a marturisit ~i aceasta.
- Deci, am zis eu, care este cealalta alianta pe care a fagaduit-o Dumnezeu ca va fi, nu dupa cum a incheiat-o pe aceea dintii ~i despre care a zis
ca 0 va incheia cu ei fara teama, fara cutremur ~i fara fulgere ~i pe care
Dumnezeu 0 ~tie ca 0 porunca ~i un lucru ve~nic ~i potrivit eu tot neamul,
in timp ce, pe cea dintii a poruncit-o in acord cu invirto~area inimii poporului vostru, dupa cum striga ~i prin profeti ?
- Este necesar sa eadem de acord ~i cu aeest lucru, a zis el, daca voim
sa fim iubitori de adevar, iar nu de cearta.
~i eu i-am zis:
- Nu ~tiu cum, dar numind pe unii iubitori de cearta, tu insuti te-ai
aratat de multe ori in fapta, ca e~ti astfel, contrazicind in repetate rinduri
lucrurile asupra carora cazuse~i in prealabil de acord.
537. Compo

Ie~.

19,16-18; 20, 18-20;Evr. 12,18-19.

172

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

LXVIII.
Tryfon a zis:
- Incerd sa dovede~ti un lucru de necrezut ~i aproape cu neputinta,
atund dnd voie$ti sa sustii ea Dumnezeu a ingaduit sa Se nasea ~i sa fie om.
- Daca mi-al1 fi impus, am zis eu, sa dovedesc aceasta, bazat pe
invataturi sau pe argumente omene~ti, n-ar trebui sa-mi dati atentie; acum,
insa, dnd va aduc voua citate atit de multe cu privire la aceasta, ~i de atitea
ori ~i pretind ca sa Ie cunoa~teli, voi sinteli virtol1i cu inima, fiind vorba de a
cunoa~te gindul ~i vointa lui Dumnezeu. Daca voiti sa ramineti astfel
intotdeauna, eu nu voi avea nid 0 paguba, d, sustinind acelea~i lucruri, pe
care Ie-am sustinut l1i mai inainte de a ma intilni cu voi, ma voi indeparta de
la voi ~i va voi lasa in pace.
Dar Tryfon a zis:
- Vezi, prietene, ea tu ai dobindit acestea cu multa osteneala ~i
sudoare. Ded, ~i noi va trebui sa meditam adinc cele ce s-au intimplat ~i
numai dupa aceasta sa eadem de acord cu cele ce ne silesc Scripturile.
Fata de acestea, eu am zis:
- Nu pretind ca voi sa nu va straduiti, in toate chipurile, sa faceti
cercetarea celor discutate, d numai sa nu va opuneti, iara~i, acelora cu care
ziceti ca sinteti de acord, neavind sa spuneti nimic in locullor.
~i Tryfon a zis:
- Ne vom incerca sa facem a~a cum zid tu.
La acestea, eu am zis:
- Voiesc sa va intreb din nou ~i acum, cu privire la cele ce v-am intrebat mai inainte, iar cu intrebarile acestea ma voi sill sa termin, mai degraba,
discutia noastra.
Tryfon a zis:
-lntreaba!
Iar eu am zis:
- Nu cumva socotiti, o are , ca mai este vrednic de inchinare ~i ea se
mai nume~te, in Scripturi, Domn ~i Dumnezeu ~i altul, in afara de Cel ce a
facut acest univers ~i de Hristos, care, prin atitea Scripturi, v-am dovedit ca
S-a facut om ?
Dar Tryfon a zis:
- Cum am putea marturisi un astfel de lucru, cind am discutat atit de
mult numai asupra faptului, daea mai este ~i altul, in afara de Tatal singur ?
~i eu am adaugat:
- Este necesar sa va intreb in felul acesta, pentru ca sa cunosc daca nu
cumva socotiti ~i altceva in afara de cele ce ati marturisit pina acum.
Dar Tryfon a zis:

SFiNTUL JUSTIN. DlALOGUL CU IUDEUL TRIFON

173

-Nu, omule!
Atunci, eu am continuat:
- Deci, daca sinteti de acord cu adevarat ~i dad. cuvintul zice:
"Neamul Lui cine-l va povesti ?" 538, nu trebuie, oare, sa intelegetica EI nu
este saminta neamului omenesc ?
Fata de acestea, Tryfon a zis:
- Dar cum atunci, cuvintullui David zice ca Dumnezeu l~i va lua Lui
un fiu din coapsa Lui ~i-I va forma Lui 0 imparatie ~i-L va a~eza pe tronul
slavei Lui ? 539
Eu i-am raspuns:
- 0, Tryfon, daca ~i profetia pe care a spus-o Isaia, nu ar grai catre
casa lui David: "lata, Fecioara va lua in pintece" 540, ci catre un alt trib
din cele douasprezece, poate ca faptul acesta ar conline un punct de intrebareo Dar, deoarece ~i profetia aceasta a fost spusa catre casa lui David, ceea ce
s-a zis de Dumnezeu in taina catre David, s-a explicat prin {saia, a~a cum
avea sa fie. Dar voi, prieteni, nu ~titi nici macar acest lucru, ca multe cuvinte
spuse in chip acoperit ~i in parabole sau taine, sau simboale ale lucrurilor,
au fost explicate apoi de profetii care au fost dupa aceia care Ie-au spus
sau Ie-au facut.
- Ba da ! a zis Tryfon.
- Daca, deci, am continuat eu, va voi dovedi ca profetia aceasta a
lui Isaia a fost spusa cu privire la Hristosul nostru, iar nu la Ezechia, dupa
cum ziceti voi, oare, cu aceasta, nu va voi determina ca sa nu va mai
incredeti in dascalii vo~tri, care indraznesc sa spuna ca explicarea pe care au
facut-o cei ~aptezeci de batrini ai vo~tri, care au fost la Ptolomeu, imparatul
Egiptenilor, nu este adevarata intr-unele locuri ? Caci cele ce se arata in chip
elar in Scripturi, vadind parerea aceea proasta ~i egoista a lor, ei indriiznesc
sa spuna ca n-au fost scrise astfel54I . lar cele ce conduc la faptele omene~ti,
care pot sa se potriveasca cu ele, ei zic ca acestea nu au fost spuse cu privire
la Hristosul nostru, ci cu privire la acela la care se incearca ei sa Ie refere.
Tot astfel ~i Scriptura aceasta despre care este v~rba acum, v-a invatat pe
voi sa ziceti ca a fost spusa cu privire la Ezechia. De aceea, dupa cum v-am
fagaduit, va voi dovedi ca toate cite spun ei sint ni~te lucruri mincinoase.
De asemenea, Scripturile pe care Ie infati~am lor ~i care, in chip lamurit
538. Is. 53,8.
539. Compo Ps. 131,11; II Regi 7, 12-16; Fapte, 2, 30.
540. Is. 7, 13-14.
~41.: ~n anl1J,!lite cercuri restrinse ale invatatilor iudei se cuno~tea faptul ca Hristos
avea sa pat~easca. De altfel Tryfon insu~1i face aceasta marturisire (capit. LXXXIX 1).
Dar .:ace~sta. Idee despre un Mesia patimitor nu ajunsese sa fie niciodata popularl in
mediile lUdalce.

APOLOGI!J'I DE L1MBA GREACA

174

dovedesc pe Hristos patimitor, vrednic de inchinare ~i Dumnezeu, Scripturi

pe care vi Ie-am istorisit ~i voua mai inainte, fiind siliti sa cada de acord ca
s-au spus cu privire la Hristos, indraznesc sa spuna totu~i, cu toate ca
marturisesc ca EI va veni, va patimi, va imparati ~i va fi Dumnezeu vrednic
de inchinare, ceea ce este ridicol ~i nebun, lucru pe care-l voi dovedi indata.
Dar, deoarece rna grabesc sa raspund cu privire la cele spuse de tine intr-un
chip atit de ridicol, voi da mai intii raspunsurile la acestea, iar cu privire la
celelalte, voi da dovezile mai tirziu.

LXIX.
Falsif':ca:ri diavolefti. Dupa acestea, am adaugat:
- Ded, sa ~tiii bine, 0, Tryfon, ca cele ce prin me~te~ugiri viclene a
facut sa se spuna printre elleni, acela care se nume~te diavolul, dupa cum ~i
ceea ce a lucrat prin magii din Egipt542, ca ~i prin profetii mincino~i din
timpul lui Ilie 543 , acestea mi le-a facut sigure cuno~tinta ~i credinta in
Scriptura. Caci atund cind se zice ca Dionysos s-a nascut ca fiu allui Zeus,
din amestecul acestuia cu Semele, ca el a fost inventatorul vitei de vie
~i ca a fost sfi~iat ~i a murit ~i apoi a inviat ~i se poveste~te ca s-a urcat la
ceruri, sau cind se ofera in misterele lui un asin, pot eu, o are , sa nu inteleg
ca diavolul imita cu aceasta profetia spusa de Moisi ~i atribuita patriarhului
Iacov ?544. ~i atund cind ei vorbesc, iara~i, despre Hercule eel putemic,
care a alergat peste tot pamintul, spunind ~i despre el ca a fost fiul lui Zeus
din Alkmene ~i ca murind, s-a urcat la cer, nu inteleg, oare, ca se imita ~i
aici, deopotriva, Scriptura cea spusa despre Ii sus , ca: "Putemic ca un uria~
alearga pe drumul sau" ?545 . Sau, cind it arata pe Asklepios inviind mortii
~i vindecind celelalte patimiri 546 , oare nu imita ~i cu aceasta, iara~i,
profetiile care s-au spus despre Hristos ? Dar, fiindca nu v-am istorisit inca
o asemenea Scriptura, care arata ca Hristos va face astfel de lucruri, va voi
aminti, in chip necesar una, din care va va fi cu putinta sa intelegeti ca ~i
celor ce sint pustii de cuno~tinta lui Dumnezeu - cu alte cuvinte neamurilor
care, cu toate ca au avut ochi, n-au vazut ~i cu toate ca au avut inima n-au
inteles, inchinindu-se la fipturile fa cute din materie 547 - Cuvintul le-a
profeta ca vor tagadui acestea ~i ca vor nadajdui in Acest Hristos. Caci s-a
zis astfel: "Bucura-te pustiule, care e~ti insetat; sa se veseleasca pustiul ~i sa
542. Ie~. 7, 11, unn.
543. Compo III Regi, 18.
544. Fac. 49, 11-12.
545. Ps. 18,6.
546. Asupra lui Hercule ~i Asklepios a se vedea
LlV, 9 ~i 10; XXI, 2; XXII, 6.
547. Compo Ps. 113,12-13; Is. 6, 10.

~i

locurile paralele din Apolog. I,

SFINTUL IUSTIN, DlALOGUL CU IUDEUL TRIFON

175

fie in floare, ca un erin. ~i vor inflori ~i se vor bucura pustiurile lordanului

~i slava Libanului s-a dat lui l1i cinstea Carmelului. lar poporul Meu va vedea
inallimea Domnului ~i slava lui Dumnezeu. Imputernicili-va miini intinse
~i genunchi incovoiati. Rugati-va, voi cei putini la inima, imputerniciti-va,
nu va temeti. lata, Dumnezeul nostru da ~i va da judecata. EI va veni ~i ne
va mintui pe noi. Atunci se vor deschide ochii orbilor ~i urechile surzilor vor
auzi. Atunci ologul va alerga, intocmai ca 0 caprioara, iar limba bilbiili10r va
fi curata, ca in pustiu a li~nit apa ~i torentul din pamintul insetat ~i
pamintul neudat va fi ca un ele~teu ~i m pamintul insetat va fi f'mtina de
apa" 548. Fintina de apa vie de la Dumnezeu 549 , in pustiul euno~tintei de
Dumnezeu, in pamintul neamurilor, a ti~nit Acest Hristos care S-a aratat ~i
in neamul vostru ~i pe cei din na~tere bolnavi, surzi ~i ~chiopi i-a vindecat,
facind pe unul sa alerge, pe altul sa auda, iar pe altul sa vada, eu cuvintul Lui.
EI a inviat ~i morli ~i i-a facut sa vieluiasca ~i a condus prin faptele Lui, pe
oamenii de atunci, intru a-L cunoa~te. lar cei care au vazut intimplindu-se
aeestea, ziceau ca sint numai 0 inchipuire magica, ciici au indraznit sa spuna
cum ca este mat 50 ~i in~elator al poporului551 . EI, insa, a facut acestea
pentru ca sa convinga ~i pe cei ce ave au sa creada in EI, ca chiar daca soar
gasi cineva in vreo infirmitate a trupului ~i va pazi invataturile lasate de El,
il va invia pe acesta intreg, l~ cea de a doua venire, facindu-l totodata
nemuritor, nestricacios ~i far a de durere.

LXX.
lar atunci cind cei care invata despre misterele lui Mithras spun cii el
s-a nascut din piatra ~i numesc pe~tera locul in care se spune ca iniliaza
pe cei ce se incred in el, aici, oare, nu este lamurit ca se imita ceea ce s-a zis
de catre Daniel: "ca s-a taiat 0 piatrii, fara miini, dintr-un munte mare"552
~i cele spuse, de asemenea, de catre Isaia5S3 , ale carui cuvinte ei cauta sa Ie
imite pe toate ? Caci au nascocit ca soar fi spus ~i de catre ace~tia cuvinte
referitoare la observarea dreptalii. De aceea, in chip necesar, va voi istorisi
cuvintele spuse de Isaia, pentru ca ~i din ele insele sa cunoa~teti cum stau
lucrurile. Acestea sint urmatoarele: "Ascultati, voi care sinteti de departe
cele ce am facut: sa cunoasca, cei ce se apropie, puterea Mea. Departatu-s-au
nelegiuilii din Sion: pe cei necredincio~i ii va cuprinde groaza. Cine va va
vesti voua locul cel ve~nic ? Acela care umbla in dreptate ~i care vorbe~te
548. Is. 35, 1-7.
549. Cf. In. 4, 10.
550. Mt. 9, 34; 12, 24.
551. In. 7, 12;Mt. 27, 63.
552. Compo Dan. 2,34.
553. Is. 33, 16.

APOLOGITI 01 L1MBA GRIACA

116

despre calea cea dreapta, urind nelegiuirea ~i nedreptatea ~i care este cu

miinile curate de daruri; astupindu-~i urechile pentru ca sa nu auda judecata
singelui nedrept, inchizindu-~i ochii pentru ca sa nu vada nedreptatea; acesta
va locui in pe~tera cea inalta a pietrei celei putemice. I se va da lui piine ~i
apa care ii este lui credincioasa. Yeti vedea un imparat cu slava ~i ochii
vo~tri vor vedea de departe. Sufletul vostru va gindi teama de Dumnezeu.
Unde este gramaticul ? Unde sint sfatuitorii ? Unde este cel ce numara pe
cei ce se hranesc, pe poporul mic ~i mare? Ei nu s-au sfatuit cu acesta ~i nici
n-au ~tiut adincurile graiurilor lui, a~a incit nu au auzit. Popor lenevit ~i nu
este intelepciune in cel ce aude" 5 54. Ca ~i in profetia aceasta este vorba de
piinea pe care ne-a lasat-o noua Hristosul nostru a 0 saviqi intru amintirea
intruparii Lui, pentru cei ce cred in El, pentru care a ~i fost patimitor ~i
despre paharul pe care ni I-a lasat ca sa-l aducem, multumind, intru amintirea lui 555 , este claro ~i iara~i, ca pe Imparatul acesta II vom vedea cu slava,
tot profetia aceasta 0 arata ~i inse~i cuvintele profetiei striga; ca poporul
care era cunoscut de mai inainte ca va crede intru El, era cunoscut de mai
inainte ca va gindi teama lui Dumnezeu. ~i tot aceste Scripturi au strigat
ca cei care se cred ca ~tiu cuvintele Scripturilor ~i care asculta profetiile nu
au intelegere. De altfel, am adaugat eu, 0, Tryfon, cind aud ca Perseu s-a
nascut din fecioara, sint de acord sa inteleg ca ~i acest lucru a fost imitat
de ~arpele cel in~elator.
LXXI.
Tot despre nafterea din Fecioara, dupa Isaia. Dar eu nu ma incred nici
in dascalii vo~tri care sustin ca Scripturile nu au fost bine explicate de catre
cei ~aptezeci de batrini, in timpul lui Ptolomeu, care a fost imparatul
Egiptului, ~i care se incearca sa Ie explice ei. De asemenea, voiesc sa va fac
sa ~titi ca multe Scripturi au fost date afara cu desavir~ire din explicarile
facute de catre batrinii care au fost la Ptolomeu. Din acestea se dovede~te
in chip clar, ca Cel rastignit, insu~i, era propovaduit ca Dumnezeu ~i om ~i
ca avea sa fie rastignit ~i sa moara. Insa fiindca ~tiu ca pe acestea Ie
tagaduiesc toti cei din neamul vostru, nu voi mai incepe astfel de discutii,
ci voi cauta sa dis cut numai cele care fac parte din cele marturisite de voi.
De altfel, voi Ie recunoa~teti pe toate cele ce am pus inainte, afara de
cuvintele: "lata fecioara va lua in pintece", pe care le-ati tagaduit, spunind
ca s-a zis: "lata tinara va lua in pintece" 5 5 6. ~i v-am fagaduit sa va
dovedesc ca profetia aceasta nu s-a spus cu privire la Ezechia, a~a cum
554. Is. 33, 13-19.
555. Cf. I Cor. 11,24; Le. 22, 19.
556. Is. 7, 14.

SPINTUL IUSTlN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

177

sustineti voi, ci cu privire la Acest Hristos al meu. De aceea, va voi face

dovada.
Dar Tryfon a zis:
- Mai intii pretindem sa ne spui ~i citeva din Scripturile care zici ca au
'fost cu desavir~ire Iasate la 0 parte.
LXXII.
Evreii au trunchiat Scripturile. I-am raspuns:
- Fiindca va sint prieten, voi face ~i aceasta. Astfel, dintre explicarile
pe care le-a facut Ezdra, cu privire la legea pa~telui, ei au dat afara explicarea
aceasta: ,,~i a zis Ezdra poporului: Acest pa~te este Mintuitorul nostru ~i
scaparea noastra. ~i, daca ati inteles ~i s-a suit la inima voastra ca "trebuie
sa-L umilim pe cruce, iar dupa aceasta sa nadajduim intru El, locul acesta nu
se va pustii tot timpul, zice Dumnezeul puterilor. Daca insa nu Yeti crede in
EI ~i nici nu yeti asculta predica Lui, Yeti fi batjocura neamurilor" 5 5 7 lar
din cele ce s-au spus prin leremia, au taiat acestea: "Eu sint ca un miel rara
de rautate, care se aduce pentru a fi jertfit. Asupra mea au judecat judecata,
zicind: Veniti sa virim lemn in piinea lui ~i sa-l nimicim pe el din pamintul
celor vii, iar numele lui nu va mai fi amintit" 5 5 8. ~i, deoarece pericopa
aceasta din cuvintele lui leremia se mai gase~te inca scrisa intr-unele copii ale
iudeilor din sinagogi (caci au taiat aceasta de curind), fiindca ~i din cuvintele
acestea se dovede~te ca iudeii au planuit asupra lui Hristos hotarind ca sa-L
ucida, rastignindu-L, iar EI Se arata, dupa cum s-a profetit ~i prin Isaia,
ca S-a adus ca 0 oaie la junghiere 5 5 9 , tot astfel ~i aici Se arata ca un miel
fara de rautate56 0 , de Care mirindu-se ei incep sa-L defaimeze. ~i din
cuvintele aceluia~i leremia, ei au taiat, de asemenea, urmatoarele: ,,~i-a adus
aminte Domnul Dumnezeu de mortii din Israel, care dormeau in pamint de
tarina ~i S-a pogorit la ei, ca sa Ie vesteasca lor mintuirea Lui" 561
LXXIII.
~i din Psalmul al nouazeci ~i. cincilea, dintre cuvintele spuse de David,
au redus urmatoarele scurte cuvinte: "de pe lemn" 562 Caci, deoarece
557. Textul acesta nu exista. in Septuaginta.
558. Ier. 11, 19.
559. Is. 53, 7.
560. Cf. Ier. 11, 19.
561. II Pt. 3, 19 ~i 4, 6. Este un lucru interesant ca., in timp ce sfintul Iustin face
deseori mentiune despre inaltarea lui Hristos la cer, in formulele de credinta el nu
aminte~te niciodata de pogonrea lui Hristos la iad.
562. Dupa Joann. Carol. Theod. Otto, S. Justini Philosophi et Martyris Opera,
vol. II, Jenae 1843, p. 247, nota 1, cuvintele "de pe lemn" par a nu fi fost ~terse din
textul original de iudei, ci dimpotriva adaugate in textul original de vreun cre~tin.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

176

se spusese: "Spuneti intru neamuri ca Domnul a imparatit de pe lemn", au

lasat numai: "Spuneti intru neamuri ca Domnul a imparatit" 563. Iar
"intru neamuri" nu s-a spus niciodata. despre nimeni din neamul vostru, ca
despre un Dumnezeu ~i Domn ci a impara tit, dedt numai despre Acest
rastignit, despre Care Duhul Stint tot in acest psalm spune ca inviind a fost
mintuit, aratind ci nu este asemanator dumnezeilor celorlalte popoare:
caci aceia sint idoli ai demonilor564 Pentru ca sa intelegeti, insa, ceea ce
s-a zis, va voi infati~a aici tot psalmul. EI este acesta: "Cintati Domnului
cintare noua; cintati Domnului tot pamintul. Cintati Domnului ~i
bineeuvintati numele Lui. Vestiti zi de zi mintuirea Lui. Vestiti intru
neamuri slava Lui, in toate popoarele minunile Lui, cad EI este Domn mare
~i vrednic de lauda foarte, EI este de temut, mai presus de toti dumnezeii,
fiindci toti dumnezeii neamurilor sint demoni. Iar Domnul a facut cerurlle.
In fata Lui este marturisire ~i frumusete, iar in locul eel sImt al Lui, sfintenie
~i maretie. Aduceti Domnului, familiile neamurilor, aduceti Domnului slava
~i cinste, aduceti Domnului slava intru numele Lui. Luati jertfele ~i intrati
in curtile Lui, inchinati-va Domnului, in curtea cea sImta a Lui. Cutremure-se
de fata Lui tot pamintul. Spuneti int~ neamuri: Domnul a imparatit (de pe
lemn), cici a ispravit lumea, care nu se va cIati. EI va judeca popoare intru
dreptate. Vese~easca-se cerurlle ~i sa se bucure pamintul; cutremure-se marea
~i toata plinirea ei. Vese.leasca-se dmpiile ~i toate cele de pe ele, veseleasca-se
toate lemnele stejarului de fata Domnului, ci vine, vine, sa judece pamintul.
EI va judeca lumea intru dreptate ~i popoarele intru adevarul Lui" 5~5.
Tryfon a zis:
- Daci, dupa cum ai spus tu, conducatorii poporului au ~ters ceva din
Scripturi, numai Dumnezeu poate sa ~tie. Dar a~a ceva soar parea un lucru de
necrezut.
- Da, i-am replicat eu, soar parea un lucru de necrezut, cad este ceva
mai ingrozitor dedt construirea viteilor de aur, pe care parintii vo~tri i-au
faeut, atund cind erau hraniti eu mana pe pamint ~i dedt jertfirea copiilor
la demoni, sau dedt udderea profetilor. Dar, am adaugat eu, imi pareti ca ~i
cum nid n-ati fi auzit vreodata cele ce-am spus eu aeum, ca Scripturile au
fost trunchiate. Ei, bine, Scripturile istorisite mai inainte, dimpreuna cu cele
ce urmeaza a fi spuse ~i care sint inca pastrate de voi, sint mult mai mult
dedt suficiente intru dovedirea celor cercetate.
563. Ps. 95, 10.
564. Cf. P,. 95, 5; I Par. 16,26.
565. Ps. 95.

SPiNTUL IUSTIN, DJALOGUL

eu

IUDEUL TRIFON

179

LXXIV.
Psalmul XCV. In eontinuare, Tryfon a zis:
- ~tim ca ai istorisit toate acestea, din cauza ca noi ~i-am pretins-o.
Despre psalmul acesta, insa, pe care l-ai spus acum in urma ~i care este luat
din cuvintele lui David, mi se pare ca nu a fost spus cu privire la altcineva,
dedt numai cu privire la Tatal, Care a fiicut ~i cerurile ~i pamintul. Tu, insa,
zici ca a fost spus cu privire la patimitorul acela, pe care te straduie~ti sa-l
dovede~ti ca este Hristos.
Dar eu i-am raspuns:
- Prin cuvintele pe care Duhul Sfint le-a grait in psalmul acesta, va rog
sa in~elege~i ceea ce spun ~i sa cunoa~te~i, ca nici eu n-am spus ceva rau ~i
ea nici voi nu a~i fost cu adevarat pingari~i, caci, in felul acesta, a~i putea
sa in~elege~i ~i multe alte spuse ale Duhului Sfint, de ve~i cauta sa veni~i
intru voi: "Cinta~i Domnului cintare noua. Cinta~i Domnului tot pamintul.
Cinta~i Domnului ~i binecuvinta~i numele Lui. Binevesti~i zi cu zi mintuirea
Lui; in toate popoarele, minunile Lui" 566 Aici se porunce~te ca to~i cei de
pe pamint, care au cunoscut taina aceasfa mintuitoare a Lui, adica, patimirea
lui Hristos, prin care i-a mintuit, sa vina sa cinte ~i sa psalmodieze Dumnezeului ~i Parintelui tuturor, cunoscind ca EI este ~i vrednic de lauda ~i
infrico~ator ~i facator al cerului ~i al pamintului; EI care a facut mintuirea aceasta pentru neamul omenesc ~i Care, dupa ce a fost rastignit ~i a
murit, a fost invrednicit de Dumnezeu sa impara~easca asupra intregului
pamint, ca ~i prin ............................................. .

Aici se sfir~e~te prima parte a Dialogului Stintului lustin Martirul ~i

Filozoful cu iudeul Tryfon, in manuscrisele in care s-a pastrat aceasta opera
intreaga. Dupa felul cum se sfir~e~te, se poate vedea destul de bine ca 0
parte oarecare din acest Dialog, nu ni s-a pastrat. Ca atare, intre prima
parte a Dialogului (ziua intlia) ~i cea de a doua parte (ziua a doua) exista
o lacuna. Lamuriri cu privire la intinderea acestei lacune se pot gasi la G.
Archambault, op. cit. I. 11. LXIX-LXXXI. In redactarea origitiala a sf'mtului lustin nu a existatimpar~irea aceasta. Ea a fost facuta mult mai tirziu
~i este definitiv consfin~ita pe vremea sf'mtului loan Damaschin ..

566. Ps. 95,1-3.

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON

(PARTEA A DOVA)

LXXIV.
ai pamintului in care acesta merge ~i Ma vor parasl ~i vor
nimici a~ezamintul Meu, pe care I-am orinduit lor in ziua aceea. ~i-i voi
parasi pe ei ~i-Mi voi intoarce fata Mea de la ei; ~j vor fi intocmai ca un
lucru pe care toti ar cauta sa-l inghit~ ~i vor veni asupra lui multe rele ~i
necazuri. ~i va zice in ziua aceea: Fiindca Domnul Dumnezeul meu nu mai
este printre noi, au dat peste mine relele acestea. Dar Eu, cu 0 mi~care de
scirba Imi voi intoarce fata Mea de la ei, in ziua aceea, pentru toate rautatile
pe care Ie-au facut, cad s-au intors catre zei straini" 568
" 567

LXXV.
Iisus, fiul lui Navi (Iosua Navi). Pe de alta parte, in cartea le~irii el a
vestit in chip tainie, prin Moisi, ca numele acestui Dumnezeu insu~i era ~i
lisus; nume, despre care afirma ca nu a fost aratat nid lui Avraam ~i nici lui
lacov, iar noi am inteles acest lucru. Astfel, s-a zis: ,,~i a zis Domnullui
Moisi: Spune poporului acestuia: lata ca Eu trimit pe ingerul Meu inaintea
fetei tale, pentru ca sa te pazeasca pe cale ~i pentru ca sa te duca in
567. Dintre cei ce au cautat sa explice lacuna aceasta din Dialogul sf'mtului lustin
Martirul cu ludeul Tryfon, amintim aid parerea lui Maran care socotelite lacuna aceasta
cu totul scurta: "vix tria aut quator verba desunt" Iii parerea lui G. Archambault care
subliniaza mai multe fapte (incheierea dialogului din prima zi, inceputul celui din ziua
a doua etc.) ~i care este de parere ca lacuna aceasta trebuie sa fi fost foarte mare. Tinem
sa aratam insa ca, daca numerotarea capitolelor textului Dialogului este ~i acum cea
original a (adica cea de pe vremea sfintului lustin), Partea I-a a Dialogului sfir~indu-se in
capito LXXIV ~i Partea a II-a a lui incepind tot in capito LXXIV, inseamna ca Maran
are mult mai multa dreptate, in evaluarea intinderii lacunei respective, cad ea este 0
lacupa dintr-o capitol, iar nu 0 lacuna de mai multe capitole, alia cum cauta sa
demonstreze G. Archambault.
568. Deut. 31, 16-18.

SFi'NTuL IUSTIN, OIALOGUL CU IUOEUL TRIPON

181

pamintul pe care ti I-am pregatit tie. Da-i atentie ~i asculta-l; nu fi nesupus

fata de el, caci el nu te va parasi, intrucit numele Meu este asupra lui" 569.
Deci, cine a introdus in pamintul (fagaduintei) pe parintii vo~tri ? Poate
ca intelegeti acum, ca Acesta a fost cel supranumit cu numele de Iisus
~i Care mai inainte se numea Ausis. Intr-adevar, dad intelegeti lucnil acesta,
Yeti pricepe atunci ca ~i numele Celui care a zis lui Moisi: "numele Meu este
asupra lui" 5 70 era lisus 5 71. Caci el se mai numea ~i Israel ~i a numit cu
numele acesta pe lacov 5 72. Cum ca, de alta parte profetii cei trimi~i sa
vesteasca cele ale lui Dumnezeu se mai numesc ~i ingeri ~i apostoli ai
lui Dumnezeu, este lamurit in Isaia. Caci intr-un loc, Isaia spune:
"Trimite-ma!" 573. ~i este lamurit tuturor ca fiul lui Navi, cel numit cu
numele de lisus, a fost un profet puternic ~i mare. Daca ~tim, deci, c~
Dumnezeu S-a aratat in atitea forme lui Avraam, lui lacov ~i lui Moisi,
cum sa ne mai miram atunci ~i sa nu credem, ca a fost cu putinta sa se ~i
nasca om din fecioara, dupa vrerea Tatalui tuturor, avind atit de multe
Scripturi din care se poate intelege, in chip Iamurit, ca ~i acest lucru s-a
facut dupa voia Tatalui ?

LXXVI.
Tot despre nafterea din Fecioarii. Oare atunci cind Daniel zice ca Cel
ce prime~te impara tia cea ve~niea este "ea un fiu al omului" 5 74 nu face
aluzie tot la aeest lucru ? Caci a zice: "Ca un fiu al omului", inseamna ca
aeesta S-a aratat ~i a fost om, dar, eu toate aeestea nu inseamna ea el a fost _
din saminta omeneasea. ~i, atunci dnd zice ca El este "piatra taiata far a
miini omene~ti" 5 7 5, striga acela~i lucru, in taina. Caci zicind ca piatra
aceasta a fost taiata Ura miini omene~ti, arata ca El nu este 0 luerare
omeneasdi, ci 0 lucrare a vointei Parintelui tuturor, Dumnezeu, care L-a dat
la iveala. Tot a~a, atunci cind Isaia zice: "neamul Lui cine-I va povesti ?" 5 76,
arata ca neamul .Lui nu se poate povesti. A~i~derea, cind Moisi zice ca El
"I~i va spala imbracamintea in singele strugurelui" 5 77, nu arata, oare, aeeea
ce v-am spus de mai multe.ori, ca. a profetit voua in ascuns ? Caci a aratat
569. Ie~. 20, 22.
570. Ie~. 23,21; Num. 13,17.
571. Transcrierea greacii LXX a numelui lui Iosua Navi este aceea de Iisus = numele
lui Hristos. De aici, folosirea mesianicii a acestui nume a fost foarte riispinditii la
inceputurile Bisericii.
572. Fac. 32, 24-31.
573. Is. 6,8.
574. Dan. 7, 13-14.
575. Dan. 2,34.
576. Is. 53,8.
577. Fac. 49, 11.

182

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

de mai inainte ca EI va avea singe, dar nu de la oameni, in felul in care nicl.

singele viei nu este nascut de la oameni, d de la Dumnezeu. lar Isaia cind
L-a numit: "inger de mare sfat" 578, oare nu a vestit el demaiinainte.ca
venind in lume, EI avea sa fie invatator allucrurilor pe care va avea sa Ie
propovaduiasca ? Cad toate lucrurile mari pe care le-a gindit Tatal, cu
privire la toti oamenii care au fost ~i vor fi placuti Lui, ca ~i cu privire la
oamenii care singuri s-au indepartat de la EI, EI singur le-a propovaduit,
in chip deschis, zicind: "Vor veni de la rasarituri ~i de la apusuri ~i se vor
odihni dimpreuna cu Avraam, Isaac ~i lacov, intru imparatia cerurilor;
iar fiii impara tiei vor fi aruncati intru intunericul cel mai din afara" 5 79 .
~i inca: "Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare n-am
min cat ~i n-am baut intru numele Tau 580 ~i n-am profetit ~i n-am seos
demoni ?" ~i voi zice lor: "Departati-va de la Mine" 581 ~i, in alte cuvinte,
cu care va condamna pe cei ce sint nevrednid de a fi mintuiti, EI a spus ca
va zice: "Duceti-va intru intunericul cel mai din afara, pe care I-a pregatit
Tatal, lui satan ~i ingerilor lui" 582. ~i iara~i, in alta parte, a zis: "Va dau
putere sa calcati asupra ~erpilor, scorpionilor, scolopendrelor ~i asupra
intregii puteri a vrajma~ului" 583. ~i acum noi, cei care am crezut in Domnul
nostru lisus, Cel rastignit in timpullui Pontius Pilat, exordzind toli demoriii
~i duhurile cele rele, Ie avem supuse noua 584 Cad dad prin profeti s-a
propovaduit in chip tainic ca Hristos avea sa fie patimitor, iar dupa aceasta,
sa stapineasca peste toti, totu~i, EI nu a putut fi inteles de nimeni, pina ce
n-a eonvins EI insu~i pe apostoli ca aceste lucruri au fost pTOpovaduite in
chip elar in Scripturi. Caci, mai inainte de a fi rastignit, a strigat: "Trebuie
ca Fiul Omului sa patimeasca muIte ~i sa fie defaimat de carturari ~i farisei
578. Is. 9,6.
579. Mt. 8,11-12.
580. Aid avem 0 combinatie de cuvinte din Luca ~i Matei, care este insa afara de
gtndirea lor. Este un "logion" pastrat pe cale verbala.
581.Mt. 7,22-23;Lc. 13,26-27.
582. Mt. 25, 41. eitatia aceasta nu corespunde exact cu textul din Matei 25, 41.
Ea este totu~i identica in Omiliile Pseudo-Clementine XIX, 2 (P.G. I, 424).
583. Lc. 10, 19.
584. ere~tinismul a aparut de la inceput, ca 0 biruinta a lui Dumnezeu-Tatal, prin
Logosul ~i Fiul Sau, asupra zeilor pagini, adica asupra demonilor care formeaza armata
lui satan ~i atita pe iudei ~i pe pagini impotriva cre~tinilor (Dialog. eXXXI, 2). Puterea
asupra demonilor a fost 0 harisma foarte vie in Biserica primara, atit timp cit ea a avut de
luptat impotriva zeilor. Sfintul Iustin vorbe~te adesea de aceasta harisma (Apolog. II,
VI, 6; Dialog. XXX, 3; XXXV, 8; LXXXV, 2; eXI, 2; eXXI, 3). Puterea demonilor asupra
pagtnilor neconvertiti se poate intelege mai bine daca ne ~ndim ca sfintul Iustin
socote, te ca diavolul ,i armata lui nu au fost inca. aruncati in foe; dar ei vor fi aruncati,
deoarece Hristos a prezis lucrul acesta (Matei 25, 41). Daca Dumnezeu mai innrzie sa
faca aceasta, este pentru ca EI vrea sa lase timp de pocainta oamenilor care au urmat pe
demoni ~i se gasesc inca in slujba lor (Apolog. I, XXVIII, 1-2).

SPlNTuL JUSTIN, DJALOGUL CU IUDBUL TRIPON

183

~i

sa Se rastigneascii, iar a treia zi sa invieze"585. lar David a propovaduit

cii Fiullui Dumnezeu avea sa Se nasca din pintece, mai inainte de ,Soare ~i
de luna 586 , dupa vointa Tatalui 587 ~i a aratat cii EI, Care este Hristos,
este Dumnezeul putemic 588 ~i vrednic de inchinare 589 .

LXXVII.
Fata de acestea, Tryfon a zis:
- Ca citatele de felul acesta, prin multimea lor, sint suficiente ca sa
multumeasca pe ori~icine, sint ~i eu de acord. A~ voi, totu~i sa ~tii cii eu
pretind sa dovede~ti acum cuvintul pe care de multe ori l-ai pus inainte.
Termina-l deci ~i pe acesta, pentru ca sa vedem in ce chip dovede~ti ca ~i
cuvintul acela a fost spus cu privire la Hristosul acesta al vostru. Caci noi
spunem ca aCela a fost profetit cu privire la Ezechia.
~i eu i-am raspuns:
- Voi face ~i acest lucru, a~a cum voiti. Dar mai intii dovediti-mi voi
cii cuvintele: "Mai inainte ca sa cunoasca copilul a chema pe tatal sau pe
mama sa, va lua puterea Damascului ~i prazile Samariei in fata imparatului
Asirienilor", au fost spuse cu privire la Ezechia. Sa ~titi insa, ca nu vi se
va putea ingadui sa explicati, a~a cum voiti, cu alte cuvinte, ca Ezechia a
luptat cu cei din Damasc ~i Samaria in fata imparatului Asirienilor590 .
Caci "mai inainte ca copilul sa cunoasca a chema pe tatal sau pe mama sa",
cuvintul profetic a zis cii: "va lua puterea Damascului ~i prazile Samariei in
fata imparatului Asirienilor" 591 . ~i, dacii Duhul profetic n-ar fi spus acestea,
cu adaosul: "Mai inainte ca copilul sa cunoasca a chema pe tatal, sau pe
mama sa, va lua puterea Damascului ~i prazile Samariei" 592, ci ar fi zis
numai:' ,,~i va na~te fiu ~i va lua puterea Damascului ~i prazile Samariei",
ati fi putut zice: Deoarece Dumnezeu a cunoscut de mai irtainte ca EI urma
sa ia acestea, a spus-o de mai inainte. Dar acum profetia s-a spus cu adaosul
acesta: "Mai inainte ca sa cunoasca copilul a chema pe tatal, sau pe mama
sa, va lua puterea Damaseului ~i priizile Samariei". ~i voi nu puteti dovedi
cii s-a intimplat vreunuia dintre iudei aeest lueru, iar noi putem sa dovedim
585. Me. 8, 31; Le. 9, 22.
586. Ps. 109,3; 71, 5,17.
587. Aici este vorba despre na~terea Cuvintului din Tatal, in opozitie eu na~terea
din Fecioara. A se vedea ~i XLV, 4 ~i LXIII, 3.
588. Ps. 18,6.
589. Compo Ps. 44, 13; 71, 11.
590. Argumentul aeesta a fost reluat ~i de Tertullianus, eu verva lui incisiva in
Adv. Marcion. III, XIII ~i Adv. Jud. IX.
591. Is. 8,4.
592. Ibidem.

184

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

ca.

aceasta s-a impIinit in Hristosul nostru. Cad de indata ce S-a nascut EI,
magii din Arabia 593 , venind la El, Is-au inchinat,dupa ce mai inainte \enisera la lrod, eel care impara tea in pamintul vostru ~i pe care cuvintul il
nume~te imparatul Asirienilor, din cauza credintei lui atee ~i nelegiuite.
~i ~titi ca Duhul Simt a vorbit de multe ori astfel de lucruri in parabole ~i
asemanari. Astfel a facut, bunaoara, fata de tot poporul din lerusalim, catre
care in mai multe rinduri adresindu-se, i-a zis: "Tatal tau este amoreu,
iar mama ta hetee" 594

LXXVIII.
Cad regele acesta, Irod, atunci cind au venit la el magii din Arabia ~i
i-au zis ca, dupa steaua care s-a aratat pe cer au cunoscut ca "S-a nascut
un imparat in tara voastra ~i am venit sane inchinam Lui" 595, a cautat
sa afle de la batrinii poporului vostru unde S-a nascut, batrinii i-au spus ca
la Bethleem, caci astfel este scris de profet: ,,~i tu, Bethleeme, pamintul
lui luda, intru nimic nu e~ti mai mic intre conducatorii lui luda; caci din tine
va veni un conducator, care va pa~te pe poporul Meu" 596. Deci magii din
Arabia, venind la Bethleem ~i inchinindu-se copilului ~i aducindu-i daruri:
aur, smima ~i tamiie, dupa ce s-au inchinat copilului in Bethleem, printr-o
deseoperire Ii s-a poruncit sa nu mai revina la Irod 597 lar fiindca losif,
eel care era logodit cu Maria, se gindea mai intii sa indeparteze pe logodniea
lui, Maria, socotind ca ea fusese insarcinata din unire barbateasca, adica din
desfrinare, printr-o viziune i s-a poruncit sa nu-~i indeparteze femeia, caci
ingerul care i s-a aratat lui i-a spus, ca ceea ee are in pintece, este de la
Duhul Simt. Deci, temindu-se, n-a indepartat-0 598 , ci dimpotriva, deoarece
in ludeea avea loein timpul acela eel dintii recensamint de sub Quirinius 599 ,
a pleeat de la N azaret, unde locuiau, la Bethleem, de un de erau, ca sa se
inscrie. Cad erau de neam din tribul lui luda, care locuia in pamintul
acela600 Apoi, el a primit ordin sa pIece impreuna cu Maria in Egipt ~i sa
ramina acolo cu copilul, pina ce Ii se va descoperi din nou sa se reintoarca
593. La Matei 2, 1 gasim: "de la rasarituri", precizare trecuta ~i in traditia liturgic a
Dupa Clement Alexandrinul (Protrept. V, 4) ca ~i dupa leronim ~i Augustin,
magii au venit din Persia.
594. Ez. 16,3.
595. Cf. Mt. 2,2.
596. Mt. 2, 5-6; Mih. 5, 2.
597. Compo Mt. 2, 11-12.
598. Mt. 1, 13-30.
599. SfIntul Iustin mai aminte~te de recensamintul lui Quirinius ~i in Apologia I,
XXXIV, 2, unde il nume~te procurator al ludeii, in timp ce, dupa sfIntul evanghelist
Luca, 2, 2, el a fost guvernator al Syriei.
600. Lc. 2, 1-5.
cre~tina.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

185

in ludeea 601 Ded, venind timpul ca pruncul sa se nasca In Bethleem,

deoarece losif nu avea unde sa poposeasca in satul acela, ~ poposit intr-o
pe~tera din apropierea satului602 ~i atund, pe dnd ei se gaseau acolo,
Maria a nascut pe Hristos ~i L-a a~ezat in iesle 603 , unde L-au gasit magii
care venisera din Arabia604 Cum ca Isaia a profetizat ~i despre simbolul
pe~terii, v-am istorisit-o mai inainte60S Dar, totu~i, va voi reaminti din nou
aceasta pericopa, pentru cei care au venit astazi cu voi aici. ~i am istorisit
~i pericopa aceea pe care am spus-o mai inainte din Isaia, aratind ca pentru
cuvintele acestea, cei care invata misterele acelea ale lui Mithras, au fost
pu~i la cale de catre diavolul sa spuna cum ca ei se initiaza in aceste mistere
intr-un loc, numit la ei pe~tera. Deoarece mt,tgii din Arabia n-am mai revenit
la !rod, a~a cum le-a cerut s-o faca, d, conform cu cele porundte lor, s-au
dus in tara lor pe 0 alta cale, iar losif, dimpreuna cu Maria ~i cu pruncul
au plecat in Egipt, ~a cum Ii s-a descoperit lor, Irod necunoscind pruncul,
la care magii venisera sa se inchine, a porundt sa fie ud~i, pur ~i simplu toti
prundi din Bethleem. Faptul acesta s-a profetit deopotriva de catre leremia,
d. avea sa se intimple, deoarece Duhul Stint a spus prin el acestea: ,,Glas
in Rama 606 s-a auzit; plingere ~i durere mare. Rachela plingindu-~i cop iii
ei ~i nu voia sa se mingiie, fiindca nu sint" 607 Ded, din cauza glasului care
avea sa se auda din Rama, adica din Arabia (cad ~i pina astazi exista un loc
in Arabia, care se nume~te Rama), plingerea avea sa cuprinda locul unde a
fost inmormintata Rachela, femeia lui lacov care a fost supra-numit Israel,
patriarhul cel sfint - adica Bethleemul, in timp re femeile i~i plingeau copiii
proprii, care fusesera ud~i ~i nu-~i gaseau mingiiere din cauza intimplarii
care venise asupra lor,
Cad faptul ca Isaia a spus: "Va lua puterea Damascului ~i pra.zile
Samariei" 6 0 8 insemna ca in Hristos. Care abia Se nascuse, avea sa fie invinsa
puterea demonului celui rau., care locuia in Damasc; ceea ce se arata ca s-a
~i intimplat. Cad magii, care erau despuiati de toate faptele cele rele,
savir~ite de demonul acela, venind ~i inchinindu-se lui Hristos, parca s-au
departat de puterea aceea, pe care Cuvintul ne-a aratat-o in taina ca.
601. Mt. 2, 13.
602. Este pentru prima data dnd intilnim in literatura bisericeasca ideea aceasta
~are se gas:~te, de al~fel, redata de eva!lghe~istul Luca (2,7). Ea se pomene~te, de altfel:
m ~v~n!?ihelllle. apocnfe (Protoevanghella lUI lacov XVII, 3) ~i la scriitorii biserice~ti de
mal tIrzlU: Ongen, Contra Cels. I, LI (G.G.S. I, 102) ~i Ieronim, Ad Paulin., LVIII, 3
(P.L. XXII. 581).
603. Lc. 2,6-7.
604.Mt. 2, 11.
605. Compo cap. LXX;vezi ~i Is. 33, 13-19.
606. Despre 0 Rama, situata la dtiva kilometri la nord de Ierusalim ne vorbe~te
~i Ieremia. Dar sfintul Iustin cauta 0 alta Rama care socote,te ca a existat sau mai exista
in Arabia.
607. Mt. 1,8; 12, 14, 16-18 ~i Ier. 31, 15.
608. Is. 8,4.

186

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

locuie,te in Damasc. I~ puterea aceea, fiind pa.ca.toasa ,i nedreapta, 0

nume,te pe buna dreptate, in chip de parabola, Samaria. Cum ca Damascul
era ,i este 0 parte a pamintului arab, cu toate ca este atribuit a,a-zisei
Syrofenicii, nimeru dintre voi n-ar putea sa tagaduiasca. A,a ca ar fi bine
pentru voi, 0, barbati, ca cele ce nu le-ati inteles, sa Ie aflati de la aceia care
au primit har de la Dumnezeul nostru, al cre,tinilor, in loc de a va zbate,
pe toate caile, ca sa va pastrati invataturile voastre, necinstind pe acelea ale
lui Dumnezeu. lata pentru care motiv a ,i fost trecut harul acesta la noi,
dupa cum ne arata ,i Isaia, care spune astfel, zicind: "Poporul acesta se
apropie de Mine; cu buzele lor Ma cinstesc, iar inima lor este mult departe de
Mine. tn zadar Ma respecta, invatind porunci ,i invataturi omene,ti. Pentru
aceasta, Eu voi adauga sa schimb pe poporul acesta ,i-l voi schimba ,i voi
ridica intelepciunea inteleptilor lor, iar priceperea priceputilor lor 0 voi
nimici" 609.
LXXIX.
Tryfon, pe de 0 parte revoltindu-se, iar pe de alta ru,inindu-se din cauza
Scripturilor, lucru care se putea citi pe figura lui,mi-a zis:
- Cele ale lui Dumnezeu sint sfinte, explicatiile voastre insa sint
me,te,ugite, dupa cum se arata ,i din cele graite de tine. Ba, ceva mai
mult, ele sint chiar defaimatoare, caci ai spus ca sint ingeri care au lucrat
in chip viclean61 0 ,i care s-au indepartat de Dumnezeu.
Dar eu, cu vocea cit se poate de bunda, voind sa-l pregatesc pentru
a rna asculta, i-am raspuns:
- Ma mir, 0, omule, de dispozitia aceasta pioasa a ta ,i doresc sa ai
aceea,i dispozitie ,i cu privire la Acela despre care se spune ca ingerii Ii
slujesc, dupa cum zice Daniel "ca El este adus ca un fiu al omului la Cel
invechit in zile ,i ca I se da lui imparatia in veacul veacului" 611. lar pentru
ca sa cuno,ti, 0, omule, ca n-am facut explicarea aceasta, folosindu-ma de
indrazneala noastra, pe care tu 0 defaimezi, iti voi da 0 marturie din Isaia
insu,i, care zice ca in localitatea Tanis, din tara Egiptului, au locuit ,i
609. Is. 29, 13-14.
610. eu toate ca Tryfon nu spune in ce consti "gre,eala" (viclenia) acestor ingeri,
nu exista nid 0 indoiala ca sfintul lustin vede aid, dupa Facere 6, 2, unirea lor cu Iricele
oameniIor, de pe urma careia au rezultat zeii paginismului sau demonii. (Vezi Apolog. II,
V, 3; Apolog. I, V, 2; Dialog. XLV, 4). De altfel, punctul acesta de vedere este comun
tuturor scriitorilor cre,tini ai timpului aceluia. lnterpretarea aceasta 0 gasim ,i la Philon
,i la losif Flaviu ,i, sub 0 forma oarecare, ,i la filozoIri ellini stoid. Papias cunoa,te ,i el
caderea ingeriIor, dar nu-i acuza ca s-ar fi casatorit cu fiicele oameniIor, ci numai pentru
ca s-au dovedit ni,te slujitori necredindo,i in guvemarea lumii care le-a fost incredin~ata.
Se ,tie ca ,i iudeii acordau un cult oarecare ingerilor. Declara~iile sfintului lustin, la care
se refera Tryfon, nu se mai gisesc insa in actualul text al Dialogului. A se vedea G.
Archambault, o/J. cit.,. Introduction, p. LXXII.
61l. Dan. 7, 13-14.

sPiNTUL lusnN, DIALOGUL co IUDBUL TRIPON

187

locuiesc ingeri rai. lata cuvintele lui: "Vai, voua, fii apostati; acestea zice
Domnul: "Ati facut sfat in afara de Mine ~i conventii in afara de Duhul
Meu, ca sa adaugati pacate peste pacate, voi, care ati pomit sa coboriti
in Egipt (iar pe Mine nu M-ati intrebat), pentru a fi ajutati de faraon ~i a va
acoperi de acoperamintul Egiptenilor. Caci acoperamfntullui faraon va va fi
voua spre ru~ine ~i ocara, pentru cei care se incred in Egipteni, pentru ca in
Tanis sint conducatori ingerii cei rai. In zadar se obosesc catre un popor,
care nu Ie va fi lor de folos intru ajutor, ci numai intru ru~ine ~i ocara" 612.
Dar ~i Zaharia zice, dupa cum ai amintit insuti "ca diavolul a stat la dreapta
lui Iisus preotul, pentru a se opune Lui" ~i a zis "Te va pedepsi Domnul,
Care a ales lerusalimul" 613. ~i, iara~i, s-a scris in lov, dupa cum ~i tu ai
spus, ca "ingerii au venit sa se a~eze inaintea Domnului ~i ca diavolul a venit
impreuna cu ei"614. Tot asemenea s-a scris de catre Moisi, la inceputul
cartii Facerii, ca a fost un ~arpe care a ra tacit pe Eva ~i a fost blestemat61 5
lar ca in Egipt au fost magi care au savir~it fapte de puterea celor savir~ite
de Dumnezeu, prin credinciosul servitor Moisi, cunoa~tem destul de bine616 .
De alta parte, ~titi de asemenea ca David a zis ca "zeii neamurilor sint
demoni" 61 7

LXXX.
Despre hiliasm. La acestea, Tryfon a zis:
- Ti-am spus, 0, omule, ca te straduie~ti sa fri sigur in toate Scripturile,
atunci cind te ocupi.cu ele. Dar spune-mi: marturisiti voi, cu adevarat, ca
locul acesta al lerusalimului va fi recladit ~i ca poporul vostru se va aduna
laolalta ~i se va bucura impreuna cu Hristos, cu patriarhii ~i profetii cei din
neamul nostru, sau chiar cu cei care au fost prozeliti, mai inainte de a
a~tel?ta sa vina Hristosul vostru, sau ai ajuns sa marturise~ti acestea, pentru
ca sa te arati ca e~ti mai tare dedt noi in discutii ?
~i eu i-am raspuns:
- Nu sint adt de mizerabil, 0, Tryfon, pentru ca sa spun altceva dedt
gindesc. Deci, dupa cum ti-am marturisit ~i mai inainte, adt eu, dt ~i multi
altii gindim acestea, fiindca ~tim, in genere, ca astfel va fi. De asemenea,
ti-am aratat ca multi dintre cre~tinii care sint de 0 credinta curata ~i pioasa,
612. Le. 30, 1-5.
613. Zah. 3, 1-2.
614.lov 1,6; 2,1.
615. Fac. 3, 1-6, 14.
616. Compo le~. 7-8.
617. Ps. 95, 5.

188

APOLOGETI DE UMBA GREACA

nu cunosc acestea618 Dar ca. cei ce se numesc cre~tini, dar care, in realitate,
sint atei sau eretici impio~i, invati lucruri intru totul defiimitoare, atee
~i nebune, ti-arn limurit destul de bine. Totu~i, pentru ca si nu va inchipuiti
ci spun acestea numai acum, in fata voastri, voi face 0 lucrare asupra
tuturor discutiilor acestora, ale noastre 619 , in care voi consernna in scris ~i
aceste lucruri pe care Ie mirturisesc acum in fata voastri. Cici nu prefer
nicidecum si urrnez oarnenilor sau invititurilor omene~ti, ci numai lui
Dumnezeu620 ~iinvititurilor care sint de la El. Daci totu~i, yeti intilni
pe oarecare dintre aceia care se numesc cre~tini, dar care nu vor mirturisi
acestea, ci vor defiima pe Dumnezeul lui Avraarn ~i pe Dumnezeul lui
Isaac ~i pe Dumnezeullui Iacov ~i vor spune ci nu existi invierea mortilor
ci di de-ndati ce mor, sufletele lor sint luate in cer' 21 , si nu-i socotiti
cre~tini, dupii cum n-ar puiea socoti cineva, daca ar judeca bine lucrurile,
si mirturiseasci iudei pe, saduchei, sau ereziile aseminitoare ale geni~tilor,
meri~tilor, galileenilor, hellenienilor, fariseilor ~i bapti~tilor (sa nu rna
ascuItati cu scirba, atunci cind spun tot ce gindesc), ci ca ei se numesc iudei
~i fii ai lui Avraarn, marturisind pe Dumnezeu cu buzele a~a cum EI insu~i a
strigat622 , avind insa inima muIt departe de E1623. Eu, insa, ca ~i toti aceia
care sint intru totul cre~tini dreptcredincio~i, ~tim ca va fi atIt invierea
trupului, cit ~i 0 imparatie de 0 mie de ani in Ierusalimul construit din nou,
irnpodobit ~i largit, dupa cum marturisesc profetii Iezechiel'24 , Isaia ~i altii.

618. Credin1a in mileniu nu este absolut necesara pentru puritatea marturisirii

crelitine: mul1i dintre cre~tinii autentici nu 0 cunosc. Totu~i, dupa sfintul Iustin, ortodoxia desivir~ita presupune credin1a in impara1ia de 0 mie de ani, la Ierusalim. La
Clement Romanul, Ignatiu, Polycarp, Tatian ~i Athenagoras nu gasim urme de milenarism.
Sfintul Iustin este, insa, milenarist, ca ~i sfintul Irineu. Tertullianus, totu~i, socote~te ca
cel ce atinge credin1a chiar ~i intr-un singur punct, devine vinovat.
619. Aici este yorba despre Dialogut de fa1a.
620. Fapte 5,29.
621. Este yorba despre gnostici ~i marcioni1i. Sfintul Iustin nu concepe ca sufletele
ar merge in cer mai inainte de invierea finala, ci arata ca, in a~teptarea invierii finale,
ele merg intr-un loc mai bun sau mai rau decit pamintul acesta (cap. V, 3), dupa cum ele
apar1in celor buni sau celor rai. Tot a~a ~i sfintul Irineu (P.G. VII, 1209).
622. Is. 29, 13.
623. Aceste erezii iudaice au devenit izvorul tuturor ereziilor cre~tine. Scriitorii
vechi nu sint de acord nici asupra numarului nici asupra numelui lor. Astfel, Hegesipp
citeaza ~apte erezii iudaice drept sursa a tuturor ereziilor cre~tine. Sfintul Epifanie (Adv.
Haeres., P.G. XLI, 239) citeaza ~apte secte iudaice. tn Constitutiile Apostolice VI,
VI (Ed. Funk, Paderbom, 1905, p. 313-315), se vorbe~te numai de ~ase secte. In fine
Isidor de Sevilla, in Etymologiarum lib. VIII, IV, P.L. LXXXII, 297-298, enumera opt
astfel de secte iudaice, cautind sa dea Iii scurte referin1e despre ele. Se pare ca aceste
secte au luat fiin1a nu in exilul babilonic, ci in diasporaua hellenica. A se vedea ~i G.
Archambault, Justin Dialogue avec Tryphon, Paris, 1909, vol. II, p. 34-37, nota.
624. Iez. 37,12-14.

SPiNTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDBUL TRIPON

189

LXXXI.
Cad Isaia a spus despre mileniul acesta astfel: "Va fi cerul nou ~i
pamintul nou ~i nu-~i vor mai aduce aminte de cele dintii ~i nid nu Ii se va
mai sui la inima, ci vor gasi ~i bucurie ~i veselie in toate cite Eu cladesc.
Caci iata Eu fac lerusalimul veselie ~i poporul Meu bucurie ~i rna voi veseli
in lerusalim ~i Ma voi veseli de poporul Meu. ~i nu se va mai auzi in el glas
de plingere ~i nici glas de strigare ~i nici nu va mai fi acolo cineva prea tinar
in zile, sau batrin, care sa nu-~i plineasca vremea lui. Caci tinarul va fi de 0
suta de ani, iar pacatosul care va muri, tot fiu de 0 suta de ani va fi ~i va fi
blestemat. ~i vor cladi case ~i vor locui ei inii intru ele i vor planta vii
~i vor minca ei in~ii roadele lor i vor bea vinul. Nu vor construi ei ~i altii
vor Iocui i nu vor planta ei ~i altii vor min ca. Cad zilele poporului Meu vor
fi intocmai ca zilele lemnului vietii, iar faptele durerilor lor se vor invechi.
Ale~ii Mei nu vor mai suferi in zadar i nici nu vor mai nate fii intru blestem.
C:lci ei vor fi saminta dreapta i binecuvintata de Domnul, iar nepotii lor
vor fi la fel cu ei. ~i va fi ca mai inainte de a striga ei, eu Ii voi auzi. ~i chiar
in timpul dnd ei vor vorbi, Ie voi zice: Ce este ? Atunci lupii i mieii vor
pa~te impreuna i leul, intocmai ca boul va minca paie, iar arpele va minca
pamint in loc de pIine. Nu vor mai fi nedreptati ~i nu se vor corupe pe
muntele eel simt, zice Domnul" 625. Deci, noi am inteles ca expresiunea din
acest pasaj: "zilele poporului Meu vor fi intocmai ca zilele copacilor, iar
faptele durerilor lor se vor invechi"626 anunta in taina 0 mie de ani 627 .
Caci atund cind s-a spus lui Adam ca "in ziua in care va minca din porn,
in acea zi va muri~'628, noi tim ca el nu impIinise inca 0 mie de ani. Am
inteles, de asemenea, ca ~i cuvintele: "ziua Domnului ca 0 mie de ani" 629 ,
trebuie sa se refere la aceasta. Fiindca i la noi a fost un barbat, al carui
nume era loan, unul dintre apostoIii lui Hristos, care, intr-o descoperire ce i
s-a facut lui, a profetit630 ca cei ce au crezut in Hristosul nostru vor petrece
o mie de ani in lerusalim ~i ca, dupa aceasta, va fi invierea i judecata
general a ~i, ca sa zic pe scurt, ve~nica ~i laolalta a tuturor631 . Lucru care s-a
625. Is. 65, 17-25.
626. Is. 65,22.
627. Dupa modul in care sfintul Iustin citeaza mai jos Psalmul 89, 4: "Ziua
Domnului este ca 0 mie de ani", cu alte cuvinte: ,,0 mie de ani inaintea Domnului sint
ca 0 zi care vine ~i ple~d." (Septuaginta), el vrea sa arate ea in planul lui Dumnezeu
iconomia lumii trebuie sa recapituleze crea1ia: ~ase zile de lucru ~i 0 zi de repaus (6.000+
1.000=7.000 de ani). Domnul Iisus Hristos a patimit in a ~asea zi a acestei recapitula1ii
a lumii, adica in aI ~aselea mileniu ~i EI va trebui sa vina dnd acest mileniu se va term ina,
pentru a inaugura pe cel de-al ,aptelea mileniu, cel a~teptat de sfintul Iustin.
628. Fae. 2, 17.
629. Compo Ps. 89,4.
630. Apoc. 20,4-6.
631. Evr. 6, 1.

190

APOLOGETJ DE L1MBA GREAeA

spus ~i de Domnul nostru, di "nici nu se vor mai insura, nici nu se vor mai
miirita, ci vor fi deopotrivii eu ingerii, fiindeii ei sint eopii ai Dumnezeului
invierii" 632

LXXXII.
La noi existii ehiar ~i pinii acum harisme profetice, din care pncma
voi trebuie sii intelegeti cii cele ce au fost mai inainte in neamul vostru au
trecut acum la noi 633 . ~i, dupii cum ~i la voi, aliiturea de cei care au fost
profeti sfinti, au mai fost ~i alti profeti mincino~i, tot a~a ~i acum, la noi,
sint multi inviitiitori mincino~i de care Domnul nostru ne-a prezis sii ne
pazim, pentru ca sii nu piigubim cu nimic, ~tiind cii el a fost cunosciitor de
mai inainte al celor ce ave au sii ni se intimple nouii, dupii invierea Lui din
morti ~i dupii iniiltarea Lui la ceruri. Ciici a zis cii yom fi uci~i ~i urW, din
cauza numelui Lui ~i cii vor veni multi profeti mincino~i ~i Hristo~i
mincino~i, intru numele Lui ~i vor riitiici pe multi634 ,ceea ce s-a ~i intimplat.
Ciici multi au inviitat cele atee, cele defiiimiitoare ~i cele nedrepte,
pecetluindu-Ie cu numele Lui ~i au inviitat ~i invatii pinii acum cele virite in
min tile lor de duhul eel necurat al diavolului. Pe ace~tia, ea ~i pe voi, ne silim
sii-i convingem sii nu riit.keascii ~tiind cii tot acela care poate sii spunii
adeviirul ~i nu-l spune, va fi judecat de Dumnezeu, dupa cum Dumnezeu
insu~i a miirturisit prin Iezechiel, zicind: "Te-am pus pe tine supraveghetor
casei lui Iuda. Dacii piiciitosul va piiciitui ~i nu vei protesta fatii de el, acesta
va fi pierdut intru pacatul lui, iar singele lui iI voi cere de la tine. Daca insii
vei protesta fatii de el, vei fi nevinovat" 635. Pentru teama aceasta ne
striiduim ~i noi sii vorbim dupii Scripturi, iar nicidecum pentru iubirea de
bani, de slavii sau de placere. Cad nimeni nu ne-ar putea vadi cii ne-am gasi
intr-una din aceste situatii. Noi nu voim nici miicar sii triiim la fel cu boierii
poporului vostru, pe care Dumnezeu ii defiiimeazii, zicind: "Boierii vo~tri
sint piirta~i furilor, iubind darurile, urmarind rasplata" 636. Daca voi, insa,
cunoa~teti ~i printre noi pe vreunii de felul acesta, nu este totu~i cazul sii vii
striiduiti, ca pentru unii ca ace~tia, sii defiiimati ~i sii interpretati gre~it
Scripturile ~i pe Hristos.
632. Lc. 20, 35-36.
633. Darurile Duhului Stint (harismele) sint aratate aici (ca ~i in cap. LII, 4;
LXXXVII-LXXXVIII), ca unele ce au disparut din lumea iudaica, pentru a fi transferate
asupra discipolilor lui Hristos. Ideea 0 gasim exprimata in Matei 11, 13. Harismele, care
au fost manifestarea primitiva a Duhului Stint in Biserica, au ramas in fiinla ~i in sec.
II. Dar pe vremea iui Origen, de aproape ca disparusera.
634. Compo Mt. 24, 5,9,11,24; 10, 21-22.
635. Compo Iez. 3, 17-29; 33,7-9.
636. Is. 1,23.

sPi'NTuL

IUSTIN, DlALOGUL CU lUDBUL TRIPON

191

LXXXIII.
Psalmul 109. De altfel ~i cuvintele: "Zis-a Domnul, Domnului meu:
~ezi de-a dreapta Mea, pina ce voi pune pe vrajma~ii Tai a~temut picioarelor
Tale"637, invatatorii vo~tri au indraznit sa Ie explice ca au fost spuse cu
privire la Ezechia, deoarece lui i s-a poruncit sa ~eada de-a dreapta templului
atunci dnd imparatul Asirienilor, plin de amenintare, a trimis soli la el ~i i
s-a semnalat prin Isaia sa nu se teama de ei. Faptul ca cele spuse de Isaia
s-au intimplat astfel638 ~i ca imparatul Asirienilor s-a intors in zilele lui
Ezechia ~i nu a mai dus razboi impotriva lerusalimului,iar ingerul Domnului
a ucis in timpul navalirii Asirienilor ca la 0 suta optzeci ~i cinci de mii,
o ~tim ~i noi destul de bine ~i 0 marturisim. Dar este, de asemenea, lamurit
ca psalmul acesta nu a fost spus cu privire la Ezechia. Caci textul lui este
acesta: "Zis-a Domnul, Domnului meu: ~ezi de-a dreapta Mea, pina ce voi
pune pe vrajma~ii Tai a~temut picioarelor Tale. EI va trimite toiagul puterii
asupra lerusalimului ~i va stapini in mijlocul vrajma~ilor Tiii. Intru striilucirea sfintilor, mai inainte de luceafiir Te-am niiscut. Juratu-S-a Domnul ~i nu
Se va cai. Tu e~ti preot in veac, dupii rinduiala lui Melchisedec" 639. Dar ca
Ezechia nu este preot in veac, dupa rinduiala lui Melchisedec, cine nu 0 ~tie ?
~i cii nu el este acela, care rascumpiirii lerusalimul, cine nu 0 cunoa~te ? ~i,
cii nu el a trimis toiagul puterii in lerusalim ~i n-a stiipinit in mijlocul
vriijma~ilor lui, ci Dumnezeu a fost acela care a intors pe du~mani de la
lerusalimul care plingea ~i se viiita, cine nu ~tie ? lisus al nostru, insa, mai
inainte de a veni cu slavii, a trimis totu~i in lerusalim toiagul puterii, cuvintul
chemarii ~i al pociiintei, ciitre toate neamurile, la care demonii erau
stiipinitori, dupii cum zice David: "Zeii neamurilor sint demoni" 640. ~i
cuvintul Lui puternic a fiicut pe multi sa piiriiseasca demonii ciirora slujeau
~i sii creadii prin EI in atottiitorul Dumnezeu, fiindcii zeii neamurilor sint
demoni. Tot astfel ~i cuvintele: "Intru stralucirea sfintilor, din pintece mai
inainte de luceafiir Te-am niiscut" 641 s-au zis pentru Hristos, dupii cum
am spus ~i mai inainte.
LXXXIV.
Tot despre Nafterea din Fecioara. ~i cuvintele: "lata, Fecioara va lua
in pintece ~i va na~te fiu"642 s-au spus tot cu privire la aceasta. Ciici dacii
acesta, despre care vorbe~te Isaia, nu avea sii se nascii din fecioara, atunci
637. Ps. 109,1.
638. Is. 37,33-38; IV Regi 19,32-37.
639. Ps. 109, 1-4.
640. Ps. 95, 5.
641. Ps. 109,3.
642. Is. 7, 14

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

192

despre cine striga Duhul Sfint: "lata Domnul Insu!?i va da semn: iata,
Fecioara va lua in pintece !?i va na!?te fiU"?643 Caci daca !?i acesta avea sa
se nasca la feI ca toti cei nascuti din impreunare, pentru ce atunci Dumnezeu a mai zis ca va da semn, care nu este ceva comun tuturor ceIor intn
nascuti ? Dar, ceea ce este cu adevarat un semn !?i care trebuia sa devina
pentru neamul omenesc un motiv de incredere, este ca dintr-un sin
fecioresc 644 , Cel intn nascut dintre toate creaturile a devenit cu adevarat
trup, S-a nascut copil !?i ca, !?tiind lucrul acesta de mai inainte, Ell-a prezis
prin Duhul profetic intr-un fel sau altul, a!?a cum am aratat mai inainte,
a!?a inch atunci dnd evenimentul acesta urma sa se implineasca, sa se !?tie
ca el s-a intimplat prin puterea ~i vointa Creatorului universului; in acela!?i
chip in care Eva a fost facuta dintr-o coast a a lui Adam !?i tot a!?a cum toate
celeIalte fiinte vii au Iuat fiinta la inceput, prin Cuvintul lui Dumnezeu.
Dar voi chiar !?i asupra acestor puncte, aveti indrazneala sa falsificati
explicatiiIe pe care Ie-au facut batrinii VO!?tri de pe Iinga Ptolomeu, cel care
a fost imparatul Egiptenilor; voi spuneti ca Scriptura nu contine interpretarea pe care au dat-o ei, ci: "lata, tinara ia in pintece", ca !?i cum faptul acesta
ar insemna ceva deosebit, ca 0 femeie sa nasca din impreunare barbateasca,
a!?a cum fac toate femeile tinere afarii de cele sterpe, care, Ia rindul lor,
daca Dumnezeu vrea, poate sa Ie faca sa nasca. Astfel, mama lui Samuel,
care nu na!?tea, a nascut prin vointa lui Dumnezeu64S !?i tot astfel, femeia
sfintului patriarh Avraam 646 , ca !?i Elisabeta, care a nascut pe Botezatorul
loan 647 , sau ca altele care au nascut la fel. A!?a ca voi nu trebuie sa socotiti
ca este cu neputinta ca Dumnezeu sa poata toate cite voie!?te. ~i, ceva
mai mult, deoarece s-a profetit cum ca ceva avea sa fie, n-ar trebui sa
cutezati a falsifica sau a interpreta gre!?it profetiile, pentru ca, in cazul
acesta, voi va yeti nedrepta ti numai pe voi in!?ivii, in vreme ce pe Dumnezeu
nu-L yeti putea vatama cu nimic.

LXXXV.
Alte profepii cu privire la Hristos. Cit prive!?te cuvintele din profetia
care zice: "Ridicati, boieri, portile voastre !?i ridicati-va porti ve !?nice ,
pentru ca sa intre Imparatul slavei" 648, unii dintre voi indraznesc, de
asemenea, sa Ie explice, ca s-au zis cu privire la Ezechia, iar altii, cu privire
643.
644.
645.
646.
647.
648.

Ibidem.
Col. 1,15.
I Regi, 1,20.
Fae. 21,2.
Le. 1,57.
Ps. 23, 7.

SFlN11JL ruSTIN, DIALOGUL

eu

IUDBUL TRIPON

193

la Solomon. In fapt insa nu este cu putinta sa dovediti eli au fost spuse nici
cu privire la acesta, nici cu privire la acela ~i, in genere, nici cu privire la
vreunul dintre cei ce se numesc imparati ai vo~tri; ci ele se pot spune numai
cu privire la acest Hristos al nostru, Care S-a aratat "fara chip ~i necinstit"
dupa cum ne spune Isaia649 , dimpreuna cu David ~i cu toate Scripturile,
Care insa este "Domn al puterilor" 650, prin vrerea Tatalui, pe care I-a
incredintat-o Lui, Care a ~i inviat din morti ~i S-a inaltat la cer, a~a cum a
aratat ~i Psalmul ~i celelalte Scrip turi , atunci cind S-au vestit ca Domn al
puterilor, dupa cum ~i acum, din cele ce se intimpla suh ochii vo~tri, va este
u~or sa va incredintati, daeli voiti. Caci orice demon alungat prin numele
Lui, al acestui Fiu allui Dumnezeu ~i Intii-nascut al intregii zidiri 65 1 , nascut
prin Fecioara ~i devenit om, rastignit suh Pontius Pilat de poporul vostru,
mort ~i inviat din morti ~i inaltat la ceruri, este invins ~i este supus. Daeli,
insa, cineva dintre voi ar exorciza in numele oricaruia din cei care au fost
la voi imparati, drepti, profeti sau patriarhi, nici unul dintre demoni nu se va
supune. Dar, daca cineva dintre voi ar exorciza in numele Dumnezeului lui
Avraam, al Dumnezeului lui Isaac ~i al Dumnezeului lui Iacov, poate ca se va
supune. De altfel, aceia dintre voi care sint exorci~ti intrehuinteaza aeeea~i
arta ca ~i neamurile, atunci cind exorcizeaza, folosindu-se de tamiieri ~i de
lanturi magice. Iar ca aceia elirora cuvintul profetiei lui David Ie spune sa
ridice portile pentru ca sa intre acest Domn - Care este Domnul puterilor
prin vointa Tatalui, Iisus Hristos, Care a inviat din morti - sint ingerii ~i
puterile, a dovedit-o de asemenea cuvintul lui David, la care rna voi referi
iara~i, din cauza acestora care n-au fost ieri cu noi ~i pentru care spun de
multe ori, acum, in rezumat, multe dintre cele spuse ieri.
~i acum, daca va spun voua acestea, cu toate ca de multe ori am spus
acelea~i lucruri, ~tiu ca nu fac ceva necugetat. Caci altminteri, ar urma sa
zicem eli este ceva ridicol ca soarele, luna ~i celelalte stele sa faca intotdeauna
aceea~i cale ~i sa dea na~tere Ia schimharea anotimpurilor, sau ca harhatul
care se ocupa cu socotelile, daca ar fi cercetat cit fac de doua ori doua ~i,
fiindeli v-a spus de mai multe ori ca fac patru, sa inceteze de a va zice, iara~i,
eli fac patru ~i altele Ia fel, care marturisite in chip constant sint spuse ~i
marturisite intotdeauna la feI, cum ~i ca eel ce discuta pe haza Scripturilor
profetice sa nu fie Iasat sa spuna intotdeauna aceIea~i Scripturi, ci sa se
creada eli are de spus ceva mai hun dedt Scripturile. Cuvintul prin care
v-am spus ca Dumnezeu arata ca in cer sint ~i ingeri ~i puteri, este acesta:
649. Is. 53, 2-3.
650. Ps. 23, 10.
651. Col. I, 15.

194

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

"Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cei de sus. Laudati-L

pe El toti ingerii Lui, laUldati-L pe El toate puterile Lui"6s2.
Atunci, ,un oarecare Mnaseas, dintre cei care venisera cu cei din ziua a
doua, a zis:
- ~i noi ne bucuram, dnd vedem ca tu incerci sa spui iar~i acelea~i
lucruri pentru noi.
La acestea, eU'am raspuns:
- Ascultati, prieteni, carei Scripturi incredintindu-ma, fac acest lucru:
Iisus a poruncit "sa iubim chiar ~i pe vrajma~i" 6S3 , lucru care a fost propovaduit ~i de Isaia, in mai multe locuri, in care se arata ~i taina rena~terii
noastre ~i, in genere, a tuturor celor ce a~teapta, ca sa se arate Hristos in
lerusalim ~i care se silesc sa-i multumeasca prin fapte. lata cuvintele care
s-au spus prin Isaia: "Ascultati cuvintul Domnului, cei care tremurati de
cuvintul Lui. Spuneti I celor ce va urasc pe voi ~i va defaimeaza, "fratii
no~tri", pentru ca numele Domnului este slavit de voi. S-a aratat in veselia
lor, iar aceia se vor ru~ina. Glasul strigatului din cetate, glasul poporului,
glasul Domnului care rasplate~te rasplata celor rnindri. Mai inaint:e ca aceea
care se gase~te in dureri sa nasca ~i mai inainte de a veni durerea facerii,
a nascut parte barbateasca. Cine a auzit un astfel de lucru ~i cine a vazut
a~a ceva, ca parnintul sa sufere durerile facerii intr-o zi, ~i ca sa se nasca
un popor dintr-o data, ca Sionul a suferit durerile facerii ~i a nascut pe
copiii lui ? ~i Eu am dat a~teptarea aceasta ~i celei ce nu va na~te, zice
Domnul. lata, Eu am facut-o pe cea care va na~te ~i pe cea stearpa, zice
Domnul. Vesele~te-te lerusalime ~i sarbatoriti toti cei care-l iubiti. Bueurati-va toti care plingeti cauza lui, pentru ca sa sugeti ~i sa va saturati din
sinul mingiierii lui ~i, pentru ca sugind, sa va infruptati din intrarea slavei
lui"6S4.
LXXXVI.
spunind aces tea, am adaugat:
- Ca Acesta, pe Care Scripturile n arat~ ca, dupa rastignire, va veni
iara~i plin de slava 6SS , a avut ca simbol pomul vietii 6S6 care se ziee ea fusese
plantat in rai, ca ~i despre cele ce aveau sa se intimple celor drepti, ascultati
acum: Cu toiagul a fost trimis Moisi penttu rascumpararea poporului 6S7 .
Cu acest toiag, pe care-l avea in mina, in fruntea poporului, el a despicat
~i,

652. Ps. 148, 1-2.

653. Compo Mt. 5,44; Le. 6, 27.
654. Is. 66,5-11.
655. Dan. 7, 13-14;Ps. 23, 7.
656. Cf. Fae. 2, 9;Pilde, 3,18.
657. Ie~. 4,17.

SFtNTUL IUSTlN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

195

marea658 ~i tot prin el a vazut ti~I).ind apa din stinca 659 . Tot astfel,
aruncind un lemn in apa din Merra, care era amara, a facut-o dulce66 0
Iacov, aruncind ni~te toiege in canalele apelor, a izbutit ea oile fratelui
mamei sale sa aiba in pintece pentru ca sa dobindeasca el ceea ce avea sa se
nasca din ele. ~i tot cu ajutorul toiagului lui, aeela~i lacov se lauda ea a
trecut riul 661 . Se spune, apoi, ca i s-a aratat (in vis) 0 scara, iar Scriptura a
aratat ca Dumnezeu se sprijinea pe ea662 . Ca aici nu era yorba despre Tatal,
v-am aratat indeajuns din Scripturi. In aeela~i loe, lacov, varsind untdelemn
pe 0 piatra, a primit de la Insu~i Dumnezeu care i se aratase, marturia ca a
uns coloana in cinstea Lui66 3 Am ara tat, de asemenea, ca in multe locuri
din Scriptura, Hristos a fost propovaduit in chip simbolic ea piatra ~i am
dovedit ca toata ungerea, fie cu untdelemn, fie cu stacta, fie cu alte
unguente care provin din compozitia mirului, II simboliza pe El, deoarece
Cuvintul zice: "Pentru aceasta Te-a Uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul
Tau, cu untdelemnul veseliei, preferindu-Te tovara~ilor Tai" 66 4 Caci toti
imparatii ~i toti un~ii de la El se imparta~eau ca sa se numeasca ~i imparati
~i i.m~i, in aeela~i chip in care ~i EI insu~i a luat de la Tatal, numirea de
imparat, de Hristos, de preot, de inger ~i toate celelalte de felul acesta, pe
care Ie are sau le-a avut. Toiagullui Aaron, care a odraslit, I-a aratat pe Acesta
arhiereu.lar Isaia a profetit ca Hristos va fi "toiag din radacina lui lesei"665.
De asemenea, David zice ca dreptul va fi "ca un arbore plantat la marginile
Durilor, care-~i va da rodul lui la timpul lui ~i a carui frunza nu va
fi smulsa" 666 ~i tot el a mai spus ca dreptul "ca finicul va inflori" 667
Dintr-un arb ore S-a aratat Dumnezeu lui Avraam, dupa cum este scris, linga
stejarul din Mamvri 668 . lar poporul, cind a trecut lordanul, a gasit ~aptezeci
de salcii ~i douasprezece izvoare 66 9 "In toiag ~i in varga" 670 zice David ca
a fost mingiiat de Dumnezeu. lar Elisei, aruncind un lemn in riul lordan,
a scos la suprafata fierul toporului cu care fiii profetilor venisera sa taie
lemne pentru construirea casei, in care voiau sa graiasca ~i sa mediteze la
658. Ie,. 14, 16.
659. Ie,. 17, 5-6; Num. 20,8.
660. Ie,. 15, 23-25.
661. Fac. 30, 37-38; 32, 10.
662. Fac. 28, 12-13.
663. Fac. 28,18; 31,13.
664. Ps. 44, 7.
665. Compo Is. 11, 1.
666. Compo Ps. 1,3.
667. Ps. 91, 12.
668. Fac. 18, 1.
669. Ie,. 15,27; Num. 33,9. Capitolele indicate din Ie,ire ,i Numeri nu vorbesc de
salcii, ci de trunchiuri de palmieri.
670. Ps. 22,14.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

196
,

legea ~i la poruncile lui Dumnezeu6 71 , dupa cum ~i pe noi, care ne gaseam

cufundati in pacatele cele mai grele pe care Ie-am facut, prin rastignirea
Sa pe lemn ~i prin apa, Hristosul nostru cura tindu-ne, ne-a rascumparat ~i
ne-a facut casa de rugaciune ~i de inchinare. ~i tot toiag a:-fost ~i acela, care
a aratat pe Iuda, tata al celor nascuti din Tamara, printr-o taina atit
de mare 672
LXXXVII.
Dupa ce am terminat de spus acestea, Tryfon a zis:
- Sa nu crezi ca incerc sa rastom cele spuse de tine, daca iti cer tot
felul de lamuriri, a~a cum ma vezi ca fac, ci numai voiesc sa aflu cit mai
multe despre cele cu privire la care te intreb. Spune-mi, deci, atunci cind
Cuvintul graie~te prin Isaia: "Va ie~i un toiag din radacina lui Iesei ~i 0
floare se va ridica din radacina lui Iesei ~i Duhullui Dumnezeu Se va odihni
peste ea, Duhul intelepciunii ~i al intelegerii, Duhul vointei ~i al puterii,
Duhul cuno~tintei ~i al pietatii ~i-l va umple Duhul temerii de Dumnezeu" 6 7 3 EI spunea ca este de acord cu mine cum ca textul acesta s-a spus
cu privire la Hristos. Dar, a adaugat el, deoarece tu zici ca Hristos a fost un
Dumnezeu mai inainte de veci, ca EI S-a intrupat dupa vointa lui Dumnezeu,
pentru a Se na~te ca om din Fecioara, cum este cu putinta sa demonstrezi ca
EI a fost preexistent, in timp ce EI S-a umplut de puterile Duhului Sfint,
pe care Cuvintul Ie enumera prin gura lui Isaia, ca ~i cum EI ar fi fost lipsit
de ele ?
Fata de acestea, eu i-am raspuns:
- Ai pus 0 intrebare cit se poate de inteligenta ~i de inteleapta. Caci,
cu adevarat, lucrul acesta pare a fi plin de nedumerire. Dar, pentru ca sa
intelegi ~i ratiunea acestora, asculta cele ce-ti spun. Cuvintul nu arata
nicidecum ca puterile acestea ale Duhului, enumerate aici, vor veni asupra
Lui ca ~i cum EI ar fi lipsit cu totul de ele, ci ca unde care vor trebuisa-~i
gaseasca sfir~itul in El, adica sa-~i gaseasca odihna asupra Lui, pentru ca in
neamul vostru sa nu mai fie profeti, dupa obiceiul eel vechi, fapt care se
poate constata chiar de voi in~iva: caei, dupa EI, nu a mai fost la voi nici un
alt profet. Iar ca, de asemenea, profetii care au fost la voi, primind fie care de la
Dumnezeu 0 putere sau alta, au facut ~i au vorbit cele ce-am aflat ~i noi din
Scripturi, fiti atenti la cele ce va spun eu acum. Caci Solomon a avut duhul
671. Cf. IV Regi 6,1-7.
672. F.ac. 38, 25-26. Istoria Tamarei este exploatata ~i de sfintul Irineu, Adv.
Haeres., IV, XXV, 2 (P.G. VII, 1501) ~i in sens mesianic. EI vede insa taina nu in bastonul
tatalui lui Iuda, ci in firul ro~u pe care moa~a il lega de mina aceluia dintre gemeni care
se parea ca se va na~te inni.
673. Is. 11, 1--3.

SFINTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

197

intelepdunii, Daniel pe eel al intelegerii ~i al vointei, Moisi pe eel al puterii

~i al pietatii, Ilie pe eel al temerii ~i Isaia pe cel al euno~tintei. Ceilalti au
avut, iara~i, 0 singura putere fie care , sau, in chip succesiv, una dupa alta,
cum au fost leremia, eei doisprezece (profeti mid), David ~i toti eeilalti, in
genere, care au fost profeti la voi. Apoi, s-a odihnit, adiea a incetat, cind a
venit Acela dupa care ele trebuiau sa inceteze de la voi, atund cind iconomia
Lui eu privire la oameni s-a implinit. ~i luind iara~i odihna in El, dupa cum
se profetise, ele ave au sa devina daruri pe care Ie da, din harul puterii
Duhului Aeeluia, eel or ce cred in El, dupa cum ~tie ca este fiecare vrednic.
Cum ca s-a profetit ca aeest lucru avea sa se faca de El, dupa inaltarea Lui
la eeruri, am spus-o ~i mai inainte ~i 0 spun iara~i. Cad s-a zis: "s-a inaltat
intru inaltime, a robit robia ~i a dat daruri fiilor oamenilor" 6 74 ~i, iara~i,
intr-o alta profetie s-a zis: ,,~i va fi dupa acestea, ca voi varsa Duhul Meu
peste tot trupul ~i peste robii Mei ~i peste roabele Mele ~i vor profeti" 6 7 5

LXXXVIII.
se pot vedea chiar ~i in mijlocul nostru femei ~i barbati, care au
primit harisme 676 de la Duhul lui Dumnezeu. A~a ca, nu din cauza ca ar fi
avut sa fie lipsit de putere s-a profetit ca vor veni asupra Lui puterile enumerate de Isaia; d din cauza ca ele nu aveau sa existe mai departe. Marturie
despre aceasta sa va fie voua ceea ce v-am spus ca s-a intimplat cu magii
din Arabia, care, de indata ee S-a nascut Pruncul, venind Is-au inchinat.
Cad chiar in clipa in care S-a nascut, El a avut puterea Lui 1#. crescind la fel
eu eeilalti oameni, folosindu-Se de cele ee erau potrivite, a dat fiecarei virste
aeeea ce era propriu ei 6 77, hranindu-Se cu toate felurile de hrana ~i raminind
astfel aproape treized de ani pina cind a venit, ca mai inainte propovaduitor
al aratarii Sale, loan, care a mers inaintea Lui pe ealea botezului678 dupa
cum v-am dovedit-o ~i mai inainte. Atund Iisus, venind la riul lordan, unde
boteza loan ~i coborind Iisus in apa, foe s-a aprins in lordan679 ~i ie~ind El
din apa, apostolii aeestui Hristos al nostru au scris ca Duhul Sf'mt a zburat,
~i

674. Ps. 67, 18; Compo Ef. 4, 8.

675. loel, 2, 28-29.
676. Despre harismele din Biserica cre~tina a se vedea ~i cap. LXXXII. Dupa stintul
Iustin ele S-aU concentrat mai intii toate in Hristos, Care apoi le-a transmis credincio~ilor
Sai.
677. Lc. 2,40,52.
678. Lc. 3, 23.
679. tn istorisirea Botezului Domnului pe care ne-o face stintul evanghelist Luca (3,
21-22), nu gasim nimic in legatura cu focul care "s-a aprins in lordan". tn literatura
cre~ tina primara, focul este pus in legatura cu prezenta Duhului Stint in ziua Cincizecimii,
a!}a cum se istorise~te in Fapte, 2, 1, 4 ~i a~a cum a prezis sf'mtul loan Botezatorul despre
Botezul "eu Duh Stint ~i cu foe" (Mt. 3, 11; Lc. 3, 16).

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

198

ca un porumbel asupra Lui 680 ~i noi ~tim di EI a venit la riu nu ca unul

care ar fi avut trebuinta de botez, sau de Duhul, care a venit in chipul
porumbelului, dupa cum EI nu a suportat sa Se nasca ~i sa Se rastigneasdi
pe cruce ca unul care ar fi avut trebuinta de acestea, ci a facut toate acestea
pentru neamul oamenilor, care de la Adam cazuse sub moarte ~i sub ratacirea ~arpelui, fiecare savir~ind la rindullui raul, ~i prin gre~eli personale. Caci
voind ca ace~tia - ingeri ~i oameni - sa fie cu putinta libera de hotarire ~i
autonomi din punct de vedere moral, Dumnezeu i-a facut in a~a fel, ca
fiecare sa savir~easdi aceea ce le-a dat putere sa fadi, cu scopul ca, daca vor
alege cele placute Lui, sa-i pastreze Ura stridiciune ~i fara de pedeapsa; iar
dadi vor pacatui, sa-i pedepseasdi pe fiecare a~a cum va socoti El.
~i nici faptul di a intrat in lerusalim ~ezind pe un asin, dupa cum am
aratat di s-a profetit, nu I-a dat vreo putere ca sa fie Hristos, ci a adus numai
o marturie oamenilor ca EI este Hristos, tot a~a cum ~i in ce prive~te pe
loan, el a trebuit sa fie 0 marturie oamenilor pentru ca ace~tia sa inteleaga
cine este Hristos. As tfel , pe cind loan strabatea tinutul de pe margine a
lordanului ~i propovaduia botezul podiintei, purtind cingatoare de piele
~i imbradiminte din par de dimila, ~i nemincind nimic in afara de acride
~i de miere saIbatica6 81 , oamenii socoteau ca el este Hristos 6 8 2. Din cauza
aceasta, el striga oamenilor: "Nu sint eu Hristos, ci glasul celui ce striga683
dici va veni Cel ce este mai putemic de cit mine, a Carui indiltaminte nu sint
vrednic sa 0 duc" 684. ~i venind Iisus la Iordan, ~i crezindu-se de lume ca
este fiullui losif, timplarul685 , ~i aratindu-se far a de chip a~a cum propovaduiesc Scripturlle 686 ~i fiind socotit EI insu~i timplar687 (dici ni~te astfel de
lucruri de timplarie lucrase cit timp fusese printre oameni: pluguri ~i juguri,
invatindu-ne prin aceasta ~i simbolurile dreptatii ~i viata activa), din cauza
aceasta Duhul Sf'mt, ~i pentru oameni, dupa cum am zis, a zburat in chip
de porumbel asupra Lui ~i totodata a venit ~i un glas din cer, care a vorbit
odinioara ~i prin David ca din partea lui Hristos, spunind ceea ce avea sa I se
spuna Lui de catre Tatal: "Fiul Meu e~ti Tu, Eu astazi Te-am nascut" 681 ;
aratind ca atunci va fi na~terea Lui pentru oameni, cind EI avea sa inceapa
a fi cunoscut de oameni: "Fiul Meu e~ti Tu, Eu astazi Te-am nascut".
680. Compo Le. 3, 21-22;Mt. 3, 13-16.
681. Compo Mt. 3, 1-4; Me. 1,2-6; Le. 3,3.
682. Le. 3, 15.
683. In. 1,20-23.
684. Mt. 3, 11; Le. 3, 16.
685. Mt. 13,55; Le. 3, 23.
686. Cf. Is. 53,2-3.
687. Me. 6, 3.
688. Le. 3, 21-22;Ps. 2, 7.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

199

LXXXIX.
Profepii refen'toare la cruce. Acum, a zis Tryfon:
- Sa ~tii bine ca tot neamul nostru a~teapta pe Hristos ~i ca noi
recunoa~tem ca toate Scripturile pe care tu le-ai adus au fost spuse cu
privire la El. Ceva mai mult: eu spun ca chiar numele de Iisus, cu care a fost
supranumit fiullui Navi, m-a facut sa inclin deopotriva la aceasta. Cu toate
acestea ne indoim, dnd este yorba sa credem ca Hristos a avut sa fie rastignit
intr-un chip atit de necinstit. Cad in Lege se spune ca eel rastignit este
blestemat68~. A~a ca, cu privire la faptul acesta, eu rna indoiesc, pina in
clipa de fata. Cum ca Scripturile propovaduiesc ca Hristos va fi patimitor,
este lucru lamurit. Am vrea totu~i sa ~tim, daca EI avea sa patimeasca de pe
urma acestei patimiri blestemate de lege ?690. Daca poti sa dovede~ti ~i aid
ceva, dovede~te.
La acestea, eu i-am raspuns:
- Daca Hristos n-ar fi avut sa patimeasca ~i daca profetii n-ar fi zis
ca "din cauza nelegiuirii poporului va fi dus la moarte ~i ca va fi nednstit691
~i biciuit692 , col va fi socotit printre cei nelegiuiti ~i ca va fi dus ca 0 oaie
la junghiere" 693, EI, al Carui neam profetul zice ca nimeni nu-l va putea
povesti, ar fi fost natural ca sa va mirati. Daca insa acest lucru este acela
care-L caracterizeaza ~i-L anunta tuturor, cum, atunci, noi n-am fi crezut cu
hotarire in EI ? De altfel, toti aceia care au inteles cele spuse de profeti,
acest lucru il vor spune, iar nu altceva; de indata ce numai vor auzi ca EI
a fost rastignit.
XC.
Atunci, a zis Tryfon, invata-ne ~i pe noi din Scripturi, pentru ca sa ne
incredintam ~i noi. Noi ~tim ca EI avea sa patimeasca ~i sa fie "dus ca 0
oaie" 694, dar dovede~te-ne, cum ca EI avea sa se ~i rastigneasca ~i sa moara
689. Deut. 21,23; Gal. 3,13.
690. Marturisirea in legatura cu Hristos "patimitorul" 0 mai gaslID ~l m cap.
XXXIX, 7 al Dialogului. Ceea ce punea in mare dificultate pe Tryfon era rastignirea lui
Hristos, care era un lucru blestemat de Lege. Asupra credintei iudaice intr-un Mesia
patimitor a se vedea ~i cap. LXVIII, 5 din Dialog. Dar iudeii din sec. alII-lea a~teptau in
genere un Mesia glorios. EI avea sa fie precedat de un oarecare Ben Josef ~i trebuia sa
invinga pe Gog ~i Magog (Iez. 38-39), adica neamurile ~i apoi sa fie invins de ele ~i ucis
intr-o lupta suprema. ludeii trebuiau atunci sa se refugieze, pentru a a~tepta acolo pe Ilie
~i pe Mesia Ben David, Mintuitorul (A se vedea Langrange, Le Messianisme chez les Jui/s,
Paris, 1909, p. 236-256).
691. Ibidem.
692. Ibidem, 12.
693. Is. 53,8.
694. Is. 53, 7.

200

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

atit de ru~mos ~i de necinstit, prin moartea cea blestemata de lege695 ,

caci noi nici macar nu putem sa ne apropiem cu gindul de aceasta idee.
- Tu ~tii, i-am raspuns eu, ca tot ce-au spus ~i au fa cut profetii, dupa
cum voi in~iva ati marturisit, au descoperit in parabole ~i semne, pentru ca
cele mai multe dintre ele sa nu poata fi intelese de toti, ascunzind astfel
adevarul in ele, pentru ca cei care cauta sa-l gaseasca ~i sa-l invete, sa-~i
dea osteneala in vederea acestui lucru.
La aceasta, ei au zis:
- Am recunoscut cele ce zici tu acum.
- Asculta, deci, am adaugat eu,~i cele ce urmeaza: Moisi, cel dintii,
prin semnele pe care le-a facut, a aratat ca blestemul acesta al CruCll era
numai ceva aparent.
- Dar care sint semnele acelea de care vorbe~ti? au zis ei .
- Cind poporul, am continuat eu, lupta impotriva lui Amalec, iar fiul
lui Navi, supranumit cu numele de Iisus, se gasea in fruntea luptei, Moisi
insu~i se ruga lui Dumnezeu, avind miinile intinse, de 0 parte ~i de alta, in
timp ce Or ~i cu Aaron i Ie tineau astfel ziua intreaga, pentru ca nu cumva
Moisi obosind, miinile sa-i cada in jos. Caci, daca din semnul acesta care
imita crucea scadea ceva, dupa cum se scrie in cartile lui Moisi 69 6, poporul
era invins, iar daca raminea in starea aceasta, in tot timpul acesta Amalec
era invins ~i, daca avea putere asupra lui, prin cruce 0 avea. Iar poporul nu
devenea mai tare pentru ca Moisi se ruga astfel, ci pentru ca numele lui Iisus
era in fruntea luptei, iar el facea numai semnul crucii. ~i cine dintre voi nu
~tie ca pe Dumnezeu II imblinze~te mai muIt de cit orice rugaciunea insotita
de plingere ~i de lacrimi, aceea pe care 0 face cineva, atunci cind
prostemindu-se la pamint, i~i pleaca genunchii ? Cu toate acestea, a~a cum
s-a rugat atunci cind a stat pe piatra, nu s-a mai rugat alta data nici Moisi ~i
nici vreun altul; iar piatra, dupa cum am dovedit mai inainte, este ~i ea un
simbol cu privire la Hristos69 7
XCI.
Aratind ~i intr-alt fel puterea tainei crucii, Dumnezeu a spus prin Moisi,
in binecuvintarea cu care a binecuvintat pe Iosif: "Prin binecuvintarea
695. Compo Deut. 21, 23; Gal. 3,13.
696. Ie~. 17, 9 ~i urtn.
697. Sfintul Iustin combina aid figura lui Moisi, care ingenunchiat pe piatra se ruga
cu miinile intinse cruce, cu figura lui Iisus Navi, care se gasea in fruntea luptei impotriva
lui Arrialec, pentru ca sa arate mai pregnant cum Iisus Hristos este lnvingatorul demonului, prin moartea pe cruce. 0 astfel de combinatie, cu unele variantemaiintilnim.de
asemenea, ~i la alti apologeti.

SF1NTUL IUSTIN, DIALOGUL CU ILDEUL TRIFON

201

Domnului este pamintul sau, din anotimpurile cerului ~i din roua, din
izvoarele cele de jos ale abisurilor, din schimbarile dupa anotimp ale roadelor
soarelui; din adunarea laolalta a lunilor, din virfurile muntilor, din crestele
dealurilor, din riurile cele ve~nice ~i din plinirea fructelor pamintului. ~i sa
vina asupra capului lui Iosif ~i asupra cre~tetului sau cele placute Celui ce
S-a aratat in rug. Intii-nascut slavit intru frati, frumusetea Lui ca aceea a
taurului, coarnele Lui intocmai ca coarnele rinocerului: intru ele va impunge
neamurile, pina la margine a pamintului" 698. Nimeni n-ar putea spune ~i
dovedi ea "coarnele rinocerului" (care, de altfel nu are de cit un singur corn)
s-ar putea referi la un alt lucru sau la 0 alta forma, decit numai la figura care
in fa ti~eaza crucea. Caci crucea este un lemn drept, la care, atunci dnd se
adauga un alt lemn lateral, partea de sus se vede ridicata intocmai ca un
com, in timp ce marginile celelalte, care sint de 0 parte ~i de cealalta, se vad
ca doua coame, legate de un singur com. De altfel, ~i lemnul care este infipt
la mijloc ~i pe care sint suiti cei rastigniti, iese in afara, ca un corn ~i se
infa ti~eaza ~i el ca un com a~ezat laolalta ~i infipt dimpreuna eu celelalte
coame.
In ceea ce prive~te cuvintele: intru ele va impunge neamurile pina la
marginea pamintului699 , ele arata tocmai lucrul care se intimpla acum in
toate neamurile. Cad oamenii din to ate neamurile fiind impun~i, cu alte
cuvinte, fiind patrun~i de pocainta, prin taina aceasta au venit la inchinarea
adevaratului Dumnezeu, de la idolii ~i demonii cei zadarnioi, in timp ce
acela~i semn se vede spre nimicirea ~i condamnarea celor necredincio~i,
in acela~i chip in care s-a intimplat poporului celui ie~it din Egipt, ca prin
semnul intinderii miinilor lui Moisi ~i prin numirea cu numele lui Iisus a
fiului lui Navi, Amalec a fost invins, iar Israel s-a aratat biruitor. Tot ca
figura ~i ca semn, de altfel, a fost ~i ridicarea crucii aceleia care s-a facut
impotriva ~erpilor care mu~cau pe Israel, pentru mintuirea celor ce aveau sa
crcada 700 ca inca de atunci s-a propovaduit prin Cel ce avea sa fie rastignit
moartea ~arpelui ~i mintuirea celor mu~cati ~i care se refugiau la Cel ce a
trimis in lume pc Fiul Sau,,I Care avea sa fie rastignit 7 01 Caci Duhul profetic
nu ne-a inva tat sa crederri in ~arpe, prin Moisi, fiinddi arata ca, la inceput,
el a ~i fost blestemat de Dumnezeu 702 ; iar in Isaia se arata ca EI va fi ucis ca
un vrajma~, cu marea sabie care este Hristos 7 0 3
698.
699.
700.
701.
702.
703.

Deut. 33, 13-17.

Deut. 33, 17.
Cf. In. 3, 15.
Cf. In. 3, 14-16.
Fac. 3, 14.
Is. 27, 1.

202

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

XCII.
In legiiturii cu observantele legale. Deci, dadi cineva nu a primit de la
Dumnezeu harul de a intelege cele spuse ~i savir~ite de profeti, el nu va
folosi nimic, dadi va crede di spune cuvintele ~i faptele profetilor ~i dadi,
cu toate acestea, nu-~i va putea da seama de ele. Dar, oare, pentru cei multi
nu se va parea ca sint chiar de dispretuit cuvintele acestea, cind vor fi rostite
de catre cei ce nu Ie inteleg ? Caci, dadi cineva ar voi sa va cerceteze pentru
ce Enoch ~i Noe, dimpreuna cu copiii ~i altii care au fost la fel cu ace~tia,
au bineplacut lui Dumnezeu, cu toate di nu erau in circumciziune ~i nici nu
sarbatoreau simbata ~i pentru care motiv Dumnezeu a socotit de bine,
ca, dupa atitea generatii, prin alte porunci ~i legiuiri sa se indreptateasdi
ceilalti, ~i anume: cei de la Avraam, pina la Moisi, prin circumciziune, iar
cei de dupa Moisi, adt prin circumciziune, cit ~i prin alte porunci, adidi
prin pazirea simbetei, prin jertfe, libatiuni ~i ofran de ,- ce Yeti putea
raspunde voi, de cit ca, a~a cum am spus-o mai inainte, din cauza ca Dumnezeu, in calitate de cunoscator al celor viitoare, a ~tiut ca poporul vostru avea
sa devina vrednic de a fi izgonit din Ierusalim ~i di nimanui nu-i va mai fi
ingaduit sa intre acolo ? Caci, dupa cum am spus-o mai inainte, voi nu
sinteti de recunoscut dupa nimic altceva, de cit dupa taierea imprejur cea
trupeasdi. Dar nid Avraam nu a fost marturisit de Dumnezeu, ca drept,
pentru circumciziune, ci p~C::!!QiI1ta lui, dici mai inainte de a se circumcide s-a spus despre el astfel: ,,~i Avraam a crezut lui Dumnezeu ~i i s-a
socotit lui spre indrepta tire" 704
Pentru noi, deci, care in necircumciziunea trupului nostru credem in
Dumnezeu prin Hristos ~i care am primit numai circumdziunea aceea care
ne folose~te, adidi circumciziunea inimii, noi nadajduim di ne yom arata
drepti ~i bineplacuti lui Dumnezeu, deoarece El insu~i ne-a dat marturia
aceasta prin cuvintele profetilor. Iar daca vi s-a poruncit sa paziti simbata
~i sa aduceti ofran de ~i dadi Domnul v-a ingaduit sa aveti un loc, in care sa
invocati numele lui Dumnezeu, a facut aceasta, dupa cum s-a spus: pentru
ca nu cumva devenind idololatri ~i neaducindu-va aminte de Dumnezeu, sa
deveniti necredincio~i ~i atei, a~a cum v-ati aratat intotdeauna a fi. Cum di
pentru aceasta v-a dat Dumnezeu poruncile cu privire la simbete ~i la
ofran de, v-am dovedit-o prin cele aratate de mine mai inainte. Cu toate
aces tea a~ voi sa reiau aproape to ate cele spuse de mine pina acum, pentru
cei ce au venit aici abia astazi. Caci, daca. nu ar fi a~a precum spun eu, atunci
ar insemna ca Dumnezeu sa fie calomniat ca nici nu ar cunoa~te cele viitoare, nici nu ar invata pe toti sa cunoasca ~i sa savir~easca acelea~i lucruri
704. Fac. 15,6; Compo Rom. 4,10.

sFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

drepte (dici

203

~i

mai inainte de Moisi a fost un mare numar de generatii

omene~ti) ~i atunci nu ar mai fi adevarat cuvintul care zice di: "Durnnezeu
este adevarat ~i drept ~i toate ciiile Sale sint judeciiti ~i nu este nedreptate
intru El" 705 . Dar, deoarece cuvintul este adevarat, Dumnezeu nu voie~te ca
voi sa fiti intotdeauna atit de neintelepti ~i de egoi~ti, pentru cii El vrea ca
sa va mintuiti dimpreuna cu Hristos, Cel care este atit de bineplacut lui
Dumnezeu ~i care a fost marturisit de sfintele cuvinte profetice, a~a cum am
aratat mai inainte, cind am dovedit lucrul acesta.

XCIII.
Caci Dumnezeu a aratat la tot neamul oamenilor sa cuno;tSca cele ce
sint drepte intotdeauna ~i pentru oricine, cu alte cuvinte, toata dreptatea,
~i de aceea tot neamul omenesc cunoa~te ca adulterul, curvia, uciderea <,ie
oameni ~i toate celelalte de felul acestora sint ni~te Iucruri rele. ~i chiar dacii
toti oamenii ar face ni~te astfel de Iucruri, pentru faptul cii ei ~tiu cii
savir~esc nedreptatea cu aceasta, ei nu sint eliberati de vina, decit aceia care
sint plini de duhul eel necurat ~i care, corupti deo cre~tere rea ~i de
obiceiuri ~i legi rele, au pierdut notiunile naturale, sau, ceva mai mult, ~i
Ie-au stins sau continua sa Ie aiba inmormintate in sufletele lor. Unii ca
ace~tia pot fi vazuti cii nu voiesc sa sufere de la altii, ceea ce ei in~i~i fac
altora ~i cii defaimeaza cu con~tiinta plina de vrajma~ie pe altii pentru
acelea~i Iucruri pe care Ie savir~esc ei in~i~i. Din cauza aceasta mi se pare cii
s-a spus intr-un chip cit se poate de frumos de ciitre Domnul ~i Mintuitorul
nostru Iisus Hristos, cii in doua porunci\ se impline~te toata dreptatea ~i
pietatea 706, iar acestea sint: "Sa iube~ti pe Domnul Dumnezeul tau din
toata inima ta ~i din toata puterea ta ~i pe aproapele tau (sa-l iube~ti), ca pe
tine insuti" 707. Cel ce iube~te pe Dumnezeu din toata inima ~i din toata
puterea, plin fiind de idei pioase nu va cinsti pe nimeni altul ca Dumnezeu;
el va cinsti totodata, ~i pe Ingeru!,08 acela cu vointa lui Dumnezeu, ~i
Care este iubit de insu~i Domnul ~i Dumnezeul nostru. Iar eel ce iube~te pe
aproapele ca pe sine insu~i bunurile pe care ~i Ie-ar voi lui i Ie va voi ~i
aceluia; caci nimeni nu-~i voie~te lui cele rele. Deci, eel ce iube~te pe
aproapele va dori ~i va Iucra in a~a feI, ca sa se intimple ~i aproapelui
705. Deut. 32,4; Compo Ps. 91, 16.
706. Mt. 22,40.
707. Lc. 10,27; Compo Mt. 12,30,31.
708. Titlul de "Inger" este dat lui Hristos ~i in capito LX, 5; CXXVI, 6; CXXVII, 4
din Dialog., precum ~i in Apolog. I, VI, 2 ~i in Apolog. I, LXIII, 5, dar, dupa cite se pare
Iustin nu atribuie lui Hristos "natura ingereasca" ci numai funqia, deoarece Hristos este
mai presus de ingeri, ca Unul care este "Dumnezeu".

204

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

acelea~i lucruri, ca ~i lui insu~i. Cit prive~te aproapele omului, acesta nu este
nimeni altul, dedt fiinta rational a 709 care simte deopotriva cu el, cu alte
cuvinte, omu!. Astfel, principiul oridrei dreptati fiind dublu: Dumnezeu ~i
oamenii, Cuvintul spune ca numai acela care iube~te pe Dumnezeu din toata
inima ~i din toata puterea lui ~i pe aproapele ca pe sine insu~i este cu
adevarat drept.
Voi, insa, v-ati aratat ca nu ati avut niciodata prietenie sau iubire nici
fata de Dumnezeu, nici fata de profeti $i nici fata de voi in$iva, ci, dupa
cum s-a dovedit, v-ati gasit intotdeauna $i idololatri $i ucigatori ai celor
drepti, incit ati mers pina acolo, ca v-ati pus miinile $i pe Hristos insu~i ~i
chiar $i pina astiizi continuati sa ramineti in rautatea voastra, blestemind
~i pe aceia care va fac voua dovada d Cel rastignit de catre voi este Hristos.
Ceva mai mult: voi pretindeti sa dovediti ca Acela a fost rastignit ca un
vrajma$ allui Dumnezeu ~i ca un blestemat, in vreme ce aceasta fapta este
numai fapta pomirii voastre nebune. Avind toate motivele, prin semnele
savir$ite de Moisi, sa intelegeti ca El este, nu voiti; ci, ceva mai mult,
socotind ca puteti dovedi ca noi sintem fha de ratiune, discutati tot ceea
ce va trece prin cap, cu toate ca voi sinteti aeeia care nu mai aveti ce sa
spuneti, atunci dnd va gasiti in discutie cu un crqtin dirz.

XCIV.
Spuneti-mi, a$adar, oare nu Dumnezeu a fost acela care a poruncit prin
Moisi, sa nu se faca de catre voi, nicidecum, nici chip, nici asemanare, nici a
eelor din cer de sus, nici a eelor de pe piiniint 710 $i, cu to ate aces tea, in
pustiu, EI a fost acela care a facut sa se ridice, prin Mois~ ~arpele de arama,
pe care I-a a~ezat ca semn 711 prin care erau mintuiti cei mu~cati de ~arpe 712
~i ca pentru aceasta, El nu poate fi invinuit de nici 0 nedreptate ? Caci,
dupa eum am spus, prin aeeasta el a propovaduit 0 taina, prin care a nimicit
puterea ~arpelui, care a lucrat ~i calcarea savir~ita de Adam ~i a daruit
mintuirea celor ce cred in Acesta 713, Care avea sa fie rastignit prin semnul
acesta, de mu~caturile ~arpelui, care sint faptele cele rele, idololatriile ~i
alte nedreptati. Cad, dad nu ar trebui sii se inteleaga aceasta, atunci spuneti-mi, pentru care motiv Moisi a ridicat ~arpele de arama ca semn poruncind
ca cei mu~cati sa priveasca la el, iar cei mu~cati se vindecau cu toate ca EI
a poruncit ca, intru nimic, sa nu se faca vreo asemanare a cuiva ?
709. Definitia aceasta pare a fi stoicii nu numai in ce prive~te gindirea, ci ~i originea.
710. Ie~. 20, 4.
711. Sensul de "semn" este sinonim eu acela de "cruce". A se vedea ~i capito XI,
1; XCI, 4; CXII, 1; CXXXI, 4 din Dialog., precum ~i cap. LX, 3 din Apolog. I.
712. Num. 21, 8-9.
713. Cf. In. 3, 15.

SFINTUL IUSTIN,

DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

205

La acestea unul dintre cei ce venisera a doua zi, a spus:

- Ai grait adevarat, a~a ca noi nu putem da nici un motiv. Eu, bunaoara, am intrebat de multe ori pe dascalii no~tri ~i nimeni nu mi-a motivat
aceasta. A~a ca spune mai bine tu cele ce zici, iar noi iti vom da ascultare ca
unuia care ne dezvaIuie~ti acum 0 taina, spunindu-ne totodata ~i cauzele
pentru care inva taturile profetilor sint nesocotite.
Eu i-am raspuns:
- Dupa cum Dumnezeu a. porundt sa se fad. semnul cel prin ~arpele
de arama ~i nu poate fi invinuit de aceasta, tot astfel ~i in lege sta blestemul
impotriva oamenilor celor rastigniti. Dar blestemul nu sta lji impotriva
Hristosului lui Dumnezeu, prin Care mintuieljte pe toti cei ce savir~esc
fapte vrednice de blestem.
XCV.
Cad, dupa Legea lui Moisi, tot neamul omenesc se gase~te sub blestem,
intrucit se zice ca: "Blestemat este tot cel ce nu staruiqte intru cele scrise
in carte a Legii, pentru ca sa Ie faca pe ele"714. ~i nimeni nu a indeplinit
cu exactitate toate cele de acolo (cred ca nicI voi nu puteti tagadui aceasta),
ci toti au pazit, mai mult sau mai putin, unii dedt altii, cele porundte acolo.
Iar daca cei de sub Iegea aceasta se arata ca sint sub blestem din cauza ca nu
au pazit toate cele din lege, atunci, oare, nu se vor arata ca sint, cu atlt mai
mult sub blestem toate celelalte neamuri, care sint ~i idoiolatre, corupatoare
de copii ~i care savirljesc totodata ~i to ate celelalte rele ? Deci, dad.
Parintele tuturor a voit ca Hristosul Sau sa primeasca pentru toti oamenii,
din tot neamuF IS , blestemele tuturor, ~tiind ca dupa ce EI va fi rastignit lji
dupa ce va muri, II va invia, pentru ce atunci vorbiti de EI, Care a binevoit sa
patimeasca toate aceste dupa vrerea TataIui, ca de un blestemat lji nu va
plingeti, mai degraba, pe voi inljiva ? Caci daca atlt Tatal Sau, cit lji EI insulji
au lucrat in alja fel ca sa sufere toate acestea pentru neamul omenesc, voi
insa, n-ati facut aceasta ca unii care slujeati vrerea lui Dumnezeu, dupa cum
nici atund cind ati omorit pe profeti, n-ati savirljit un lucru pios 716. ~i sa
nu zica cineva dintre voi ca, daca Tatal a voit ca EI sa patimeasca acestea
pentru ca prin moartea Lui sa vina vindecarea neamului omenesc 717, noi nu
am greljit eu nimie. Caci, daca pocaindu-va de pacatele pe care le-ati faeut
714. Deut. 27,26; Gal. 3,10.
715. Ca ~i in capito LXXXIX, 3 ~i CXVII, 3 din Dialog., sfintul Iustin infiti~eazi
aici suferintele ~i moartea lui Hristos ca fiind 0 "expiatie penali". Este 0 idee ~i
o precizie noua, fati de ideile care se gasesc in genere in epistola catre evrei. A se vedea
J. Riviere, Le Dogme de la Redemption, Paris, 1905, p. 114-115.
716. Cf. Mt. 23, 31; Lc. 13,34.
717. Is. 53, 5.

206

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

~i cunosdnd ca EI este Hristos ~i pazindu-I poruncile, yeti zice acestea,

atunci, dupa cum v-am spus ~i mai inainte, yeti avea iertarea pacatelor.
Daca insa Yeti continua sa-L blestemati pe Acela, ca ~i pe noi care credem in
EI, iar atunci cind aveti putere, Yeti continua sa ne ucideti, cum, oare, nu vi
se va cere voua socoteala ca unor nedrepti, ca unor pacato~i ~i ca unora ale
caror inimi sint cu totul invirto~ate, pentru faptul ca ati pus miinile voastre
pe EI ?

XCVI.
Cine sint adeviiratii blestemafi ? Caci, ceea ce s-a spus in lege: "Blestemae 18 este eel cc atima pe lemn" 719, intarqte nadejdea noastra care
depinde de Hristos eel rastignit, nu fiindca Dumnezeu ar blestema pe Acest
Rastignit, ci numai intrudt Dumnezeu a prezis ceea ce avea sa se savir~easca
de catre voi ~i de catre cei asemenea voua, care nu ati ~tiut ca Acesta este
eel ce este mai inainte de toti ~i ve~nicullui Dumnezeu preoe 20 ~i imparat
~i Hristos. Faptul acesta it puteti vedea voi in~iva, cu proprii vo~tri ochi; caci
voi in~iva blestemati in sinagogile voastre pe toti cei care prin EI au devenit
cre~tini, in timp ce celelalte neamuri executa acest blestem in fapta, ucigind
pe cei care doar marturisesc despre ei ca sint cre~tini. ~i, cu toate aces tea
noi zicem tuturor acestora: "Voi sinteti fratii no~tri" 721, recunoa~teti,
mai degraba, adevarullui Dumnezeu. Dar pentru ca nici aceia, nici voi, nu va
incredeti noua, ci dimpotriva va luptati ca sa ne faceti sa tagaduim numele
lui Hristos, noi preferam sa fim omoriti ~i rabdam, fiind convin~i ca toate
bunurile, pe care ni le-a fagaduit Dumnezeu, prin Hristos, ni se vor da noua.
Pe tinga acestea, noi ne rugam, ca voi sa fiti miluiti de Hristos, deoarece EI
ne-a mva tat sa ne rugam ~i pentru vrajma~i, zicind: "Fiti buni ~i
milostivi 722 ca ~i Tatal vostru eel ceresc" 72 3 Caci vedem ca Dumnezeu eel
atotputemic este bun ~i milostiv, fkind sa rasara soarele Lui ~i peste cei
nemu1tumitori ~i peste cei drepti ~i fadnd sa ploua ~i peste cei cuvio~i ~i
peste cei raj724 , pe care, a~a cum a inva tat, pe toti va avea sa-i judece.
718. Sfintul Iustin citeaza acest text nu in felul in care el apare in Septuaginta
("Blestemat de Dumnezeu este ... "), ci a~a cum textul a trecut la scriitorii cre~tini de
la inceptit ~i cum il gasim ~i in epistola catre galateni, 3, 13 ("Blestemat este tot eel
spinzurat pe lemn"). Ieronim considera cuvintele "de Dumnezeu", din Gal. 3, 13 (P.L.
XXVI, 301 sq.), ca 0 interpretare iudaica.
719. Deut. 21,23; Gal. 3,13.
720. Cf. Ps. 109,4.
721. Is. Q6, 5.
722. Textul evanghelic nu are in locul acesta decit: "fiti milostivi".
723. Lc. 6,35-36.
724. Mt. 5, 45.

SFiNTUL IUSTIN.

DIALOGUL CU

IUDEUL TRIFQN

207

XCVII.
Alte profefii referitoare la cruce. Dar nici faptul cii profetul Moisi,
atunci dnd Or ~i Aaron i-au tinut mlinile ridicate in sus ~i a ramas pina seara
in chipul acesta, nu a fost far a insemnatate. Caci ~i Domnul a ramas pe lemn
aproape pina seara, iar catre' seara L-au ingropat12S, pentru ca apoi sa
invieze a treia zi. Acest lucru a fost grait ~i prin David, in feIul acesta: "Cu
glasul meu catre Domnul am strigat ~i m-a auzit din muntele eel sfint al Lui.
Eu m-am culcat ~i am adormit; sculatu-m-am ca Domnul m-a ajutat" 726 .
Tot astfel, prin Isaia s-au rostit, despre chipul cum avea sa moara, urmatoareIe cuvinte: "Mi-am intins miinile peste- un popor neascultator ~i potrivnic,
asupra ceIor ce merg pe 0 cale care nu este cea buna" 7 27. ~i ca avea sa
invieze, insu~i Isaia a zis: "Mormintul Lui s-a luat din mijloc" 728 ~i: "Da-voi
pe cei bogati in schimbul mortii Lui" 729 Tot astfeI ~i David, in psalmul al
douazeci~iunulea, intr-o parabola tainica a spus, printre altele, cu privire la
patima ~i cruce: "Striipuns-au miinile Mele ~i picioareIe MeIe, numarat-au
toate oasele Mele; iar ei au inteles ~i au privit asupra Mea. Impartit-au
hainele Mele loru~i ~i pentru elima~a Mea au aruncat sorti" 730 . Caci atunci
dnd L-au rastignit pe cruce, virind cuiele, I-au strapuns miinile ~i picioarele,
iar cei ce L-au rastignit, au impartit in tre ei haineIe Lui, arundnd zarurile 73 I ,
pentru ca, dupa aruncatura zarurilor, sa vada fiecare ceea ce ar voi sa aleaga
dintre ele 732 . Voi spuneti insa ca psalmul acesta nu a fost spus cu privire la
Hristos, fiind intru totul orbiti ~i neputind intelege, eli nimeni in neamul
vostru nu a fost numit vreodata imparat sau Hristos 733 ~i ciiruia de viu sa i
se fi strapuns miinile ~i picioarele ~i sa moara prin aceasta taina, adica prin
riistignire, dedt numai acest !isus.
XCVIII.
insemniitatea psalmului XXI. Va voi infati~a acum tot psalmul, pentru
ca sa auziti atlt pietatea Lui fata de ParinteIe Sau, cit ~i modul in care El
pune toate in raport cu Parintele Sau, intrudt Ii cere ca, prin El, sa fie
725. Mt. 27, 57;Mc. 15,42.
726. Ps. 3,5-6.
727. Is. 65,2.
728. Is. 57,2.
729. Is. 53,9.
730. Ps. 21, 16-18.
731. Se pare cii locul acesta este citat din memorie. Expresia: "aruncind
este extrem de rarii. 0 mai intilnim in Evanghelia apocrifii dupii Petru, 21 ~i
vedea Harnack, Texte und Untersuchungen IX, 2, p. 9,10).
732. Mt. 27,35; In. 20, 25.
733. Tertullianus in Adv. Jud., X (P.L.I1, 629), face aceea~i imputare cu
.,haeretica duritia" a iudeilor ~i dii 0 interpretare asemiiniitoare psalmului 21.

zarurile"
12 (A se
privire la
.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

208

mintuit de moarte, ariitind totodatii in psalm, cine erau aceia care s-au
ridicat impotriva Lui ~i dovedind cu aceasta, cii E1 a fost om cu adeviirat,
piitimind totul in chip sensibil. Psalmul este acesta: "Dumnezeule,
Dumnezeul meu, ia aminte la mine. Pentru ce m-ai piiriisit ? Departe de
mintuirea mea cuvinte!e gre~e!ilor mele. Dumnezeul meu, ziua voi striga
inaintea Ta ~i nu mii vei auzi; noaptea, ~i nu-mi va fi mie spre necuno~tintii.
lar Tu locuie~ti intru eel sfint, lauda lui Israel. Intru Tine au niidiijduit
piirintii no~tri; ei au niidiijduit, iar Tu i-ai smuls pe ei. Ciitre Tine au strigat
~i au fost mintuiti. Intru Tine au niidiijduit ~i nu au fost ru~inati. Eu sint,
insii, un vierme, iar nu un om; ocara oamenilor ~i dispretul poporului. Toti
cei ce mii privesc mii iau in deridere; ei au vorbit cu buzele, mi~dndu-~i
capul: "e! a niidiijduit intru Domnul, smulgii-l pe el, mintuiascii-l pe el,
pentru cii pe el il voie~te". Cii Tu e~ti eel m-ai smuls din sinul maicii mele,
niidejdea mea, de la sinul maicii mele; ciitre Tine m-am avintat din sinul
maicii me!e; din pintecele ei, Tu e~ti Dumnezeul meu. Nu Te depiirta de la
mine, ciici necazul este aproape ~i nu este cine sii-mi ajute. Inconjuratu-m-au
vitei multi, tauri gra~i m-au cuprins de jur-imprejur. Deschis-au gurile lor
asupra mea, intocmai ca un leu riipitor ~i riicnitor. Ca 0 apii s-au reviirsat
~i s-au imprii~tiat oasele mele. Inima mea s-a fiicut intocmai ca 0 cearii, care
se tope~te in liiuntrul pintecelui meu; uscatu-s-a ca 0 scoicii puterea mea,
iar limba mi s-a lipit de grumazul meu; coboritu-m-ai in tiirina mortii. Cii
m-au inconjurat dini multi, adunarea celor riii m-a cuprins de jur-imprejl,lr.
Impuns-au miinile ~i picioarele mele, numiiratu-mi-au toate oasele mele;
ei m-au observat ~i m-au privit. Impiirtit-au hainele mele loru~i ~i pentru
ciima~a mea au aruncat sorti. lar Tu, Doamne, nu indepiirta ajutorul Tiiu de
Ia mine; ia aminte la ajutorarea mea. Smulge din sabie sufletul meu ~i din
laba dinilor sufletul meu cel unul-niiscut. Mintuie~te-mii din gura leilor ~i
din coamele rinocerilor umilinta mea. Povesti-voi numele Tau fratilor mei,
in mijlocul bisericii Te voi liiuda. Cei ce vii temeti de Domnul, liiudati-L;
toatii siiminta lui lacov, sliiviti-L; sii se teamii de El toatii siiminta lui
Israel" 734
XCIX.
Dupii aces tea, am adiiugat:
- Cii tot acest psalm a fost spus cu pnvue la Hristos, vii voi dovedi
iarii~i prin cele ce vii voi explica mai departe. Cuvintele care s-au spus la
inceput: ' "Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte la mine. Pentru ce m-ai
piiriisit ?" 735 s-au spus de mai inainte, despre ceea ce urma sii se spunii de
ciitre Hristos. Ciici, pe cind Se giisea riistignit pe cruce, El a zis: "Dumne734. Ps. 21,2-23.
735. Ps. 21,2.

SFfNTUL IUSTIN, DIALOGl!,L CU IUDEUL TRIFON

209

zeule, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit ?" 736. Iar cuvintele care
urmeaza: "Departe de mintuirea mea cuvintele gre~elilor mele. Dumnezeul
meu, ziua voi striga inaintea Ta ~i nu rna vei auzi; noaptea, ~i nu-mi va fi mie
spre necuno~tinta" 737 , s-au spus ~i acestea, in conformitate cu ceea ce avea
sa faca. Deoarece, in ziua in care avea sa fie rastignit, luind pe trei dintre
ucenicii Sai in muntele, care se cheama al Maslinilor, ~i care se gasesc in
imediata apropiere a templului din Ierusalim, S-a rugat, zicind: "Parinte,
de este cu putinta, treaca paharul acesta de la Mine" 738, dupa care,
rugindu-Se, in continuare, a zis: "Dar nu dupa cum voiesc Eu, ci, dupa cum
voie~ti Tu" 739 , aratind cu aceasta ca El a fost, cu adevarat, un om patimitor. Dar, pentru ca nu cumva sa poata spune cineva: a~adar, El nu cuno~tea
ca. avea sa patimeasca, adauga imediat in psalm: ,,~i nu-mi va fi mie spre
necuno~tinta". Caci, dupa cum lui Dumnezeu nu-I era intru necuno~tinta,
atunci cind a intrebat pe Adam unde este 740 ~i nici atunci cind a intrebat
pe Cain, unde este AbeF41 , ci a fiicut aceasta pentru a vadi pe fie care cine
este ~i pentru a ajunge ~i la cuno~tinta noastra a tuturor, prin aceea ca
faptele acestea au fost trecute in scris; tot asemenea ~i aici, a aratat ca Lui
nu-I va fi intru necuno~tinta, ci ca vor fi numai intru necuno~tinta acelora
care socoteau ca El nu este Hristos ~i-~i inchipuiau ca-L vor omori ~i ca El
va ramine ca un om comun in inferno

C.
Cuvintele care urmeaza in psalm: "Iar Tu locuie~ti intru eel sImt, lauda
lui Israel" 742, au aratat ca El va face lID lucru vrednic de lauda ~i de admiratie, urmind ca, dupa ce avea sa fie rastignit, sa invieze a treia zi din morti,
lucru pe care El I-a primit de la TataF43 . Faptul ca Hristos se nume~te ~i
Iacov ~i Israel, I-am dovedit. In afara de aceasta, am mai dovedit ca nu
numai in binecuvintarea lui Iosif ~i a lui Iuda au fost propovaduite in taina
cele cu privire la El, ci ~i in Evanghelie 744 este scris ca a zis: "Toate Mi s-au
736. Mt. 27,46; Me. 15,34.
737. Ps. 21,2-3.
738. Mt. 26,39.
739. Ibidem.
740. Fae. 3,9.
741. Fac. 4,9.
742. Ps. 21,4.
743. In. 10, 18.
744. Sfintul Iustin intrebuin~eaza de doua ori cuvintul "evanghelie" la singular,
aici ~i in cap. X, 2 al Dia/ogu/ui, pentru ca sa arate izvoarele istoriei lui Hristos. 0 data
it intrebuin~eaza la plural "evanghelia" (Dialog. LXVI, 3), unde el este sinonim cu
termenul, mult mai familiar lui, "Memoriile Apostolilor". Cu toate ca el cunoa~te ~i
Evanghelia a IV-a, nu 0 citeaza niciodata la rubrica ,,Memoriile Apostolilor". Citeaza mai
ales pe Matei, adesea pe Luca ~i mai rar pe Marcu. De multe ori citatele acestea sint un
amalgam din Matei ~i Luea, cuprinzind ~i elemente pe eare Ie gasim in Evangheliile
apocrife (dupa Petru, dupa Toma, dupa cea a Ebioni~ilor, dupa Protoevanghelia lui Iacov).

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

210

dat Mie de TatJH ~i nimeni nu cunoa~te pe Tatal, dedt numai Fiul ~i nici
pe Fiul, dedt numai Tatal ~i cei dirora Ie va descoperi Fiul" 745. EI ne-a
descoperit noua toate cele dte, de altfeI, Ie-am inteles ~i din Scripturi, prin
harul Sau, cunoscind di EI este Cel Intii-nascut al lui Dumnezeu ~i mai
inainte dedt toate fapturile 746 ~i totodata fiu al patriarhilor, intrudt,
intrupindu-Se prin Fecioara, care era din neamullor, a ingaduit sa fie om de
rind Iipsit de dnste ~i patimitor 747 . De aceea ~i in cuvintele Lui, atunci
cind a vorbit despre patimirea Lui, a zis: "Ca Fiul omului trebuie sa patimeasdi multe ~i sa fie lepadat de farisei ~i de dirturari, sa Se rastigneasdi
~i a treia zi sa invieze" 748. Fiu al omului S-a numit aid pe EI, ca unul care
Se nascuse din Fecioara, care era, dupa cum am spus, din neamullui David,
allui Iacov, allui Isaac ~i allui Avraam, sau, din cauza ca Avraam insu~i era
tatal acestora enumerati mai inainte, din care ~i Maria i~i trage neamuF49 .
Cad noi ~tim di acei carora Ii se nasc fete sint in acela~i timp ~i parintii
copiilor care se nasc din fiicele lor. De altfel ~i unul dintre ucenici, care se
chema mai inainte Simon, cunoscindu-L pe EI Fiu al lui Dumnezeu, dupa
descoperirea pe care i-a facuse Tatal, a fost supranumit de EI Petru75 0
II avem apoi numit Fiu al lui Dumnezeu, in Memoriile Apostolilor, iar
numindu-L Fiu, noi intelegem di El este mai inainte de toate fapturile ~i
di a ie~it din puterea ~i vointa Tatalui, (El care in scrierile profetilor este
numit ~i in telepdune 7S 1, ~i ziua 752, ~i rasari l' S 3, ~i sabie 754 , ~i piatra 75 S ,
~i toiag 75 6, ~i Iacov 75 7, ~i IsraeF 58, ~i in multe alte chipuri), ~i ca S-a
facut om, prin Fedoara, pentru ca, pe aceea~i cale prin care a luat inceput
neascultarea cea de la ~arpe, sa-~i ia ~i sfir~itul. Intr-adevar, dupa cum Eva,
fiind fedoara ~i fara de pata ~i primind intru sine cuvintul ~arpelui, a nascut
neastultarea ~i moartea 759 , tot astfel ~i Fecioara Maria, atund cind ingerul
Gavriil i-a binevestit ca.: "Duhul Domnului va veni asupra ei ~i puterea Celui
745. Mt. 11,22.
746. Col. 1,15-16.
747. Is. 53,2,3.
748. Me. 8, 31; Le. 9,22.
749. Le. 3,38.
750. Mt. 16, 15-18.
751. Pilde 8,1 urm.
752. Este numele dat lui Hristos ~i de Clement<Alexandrinul, in Stromate, VI, XVI,
145 (C.G.S., 2, 506). tn legituri eu aceste titluri date lui Hristos, a se vedea mai departe
,i cap. CXXVI, 1 din Dialog.
753. Zah. 6,12.
754. Is. 27,1.
755. Dan. 2,34.
756. Is. 11,1.
757. Ps. 23,6.
758. Ps. 71, 18.
759. Cf. lac. 1, 15.
<

SFINTUL JUSTIN, DlALOGUL CU IUDEUL TRIFON

211

Prea Inalt 0 va umbri, din care cauzi ~i Sf'mtul, care Se va na~te din ea,
va fi Fiul lui Dumnezeu" 760 , primind credinta ~i bucuria, a rispuns: "Fie
mie dupi cuvintul tiu" 761. In felul acesta S-a niscut prin ea Acesta, despre
Care am aritat ci s-au spus atitea in Scripturi ~i prin care Dumnezeu nimice~te pe ~arpe, ca ~i pe ingerii ~i oamenii cei aseminitori cu el ~i prin care
libereazi de moarte pe cei rii, care se pociiesc ~i care cred in El.

CI.
Cuvintele care urmeaza m psalm ~l m care se zice: "Intru Tine au
nidijduit pirintii no~tri; ei au nidijduit, iar Tu i-ai smuls pe ei. Citre Tine
au strigat ~i au fost mintuiti. Intru Tine au nidijduit ~i nu au fost ru~inati.
Eu sint, insi, un vierme, iar nu un om: ocara oamenilor ~i dispretul poporului" 762, arati ci El mirturise~te de pirinti pe toti aceia care au nidijduit
in Dumnezeu ~i au fost mintuiti de El ~i care au fost ~i pirintii Fecioarei,
prin care S-a niscut, ficindu-Se om. Mai arati, de asemenea, ci ~i EI insu~i
va fi mintuit de acela~i Dumnezeu, neliudindu-Se citu~i de putin ci ar face
ceva cu vointa sau cu puterea Lui. De altfel, pe pimint acest lucru a ficut.
Cici, atunci cind cineva I-a zis: "Invititorule bun", i-a rispuns: "Pentru
ce Mi nume~ti bun ? Numai unul singur este bun, Tatil Meu cel din
ceruri" 763 Jar prin cuvintele: "Eu sint insi un vierme, iar nu un om: ocara
oamenilor ~i dispretul poporului", El a vestitde mai inainte, cele ce se vede
ci au ~i fost ~i Is-au intimplat Lui. Cici El este 0 ocari, pretutindeni,
pentru noi oamenii care aveam si credem in EI; "dispretul poporului",
fiindci dispretuit ~i necinstit de poporul vostru, El a pitimit toate cele
ce ati hotirit voi cu privire la El. Cuvintele care urmeazi: "Toti cei ce mi
privesc, mi iau in deridere; ei au vorbit cu buzele, mi~cindu-~i capul: "el
a nidijduit intru Domnul, smulgi-l pe el, mintuiasci-l pe el, pentru ci pe
el il voie~te" 764, arati, de asemenea, ci El a vestit de mai inainte cele ce
aveau si I se intimple. Cici cei ce L-au vizut ristignit, i~i mi~cau fie care
capetele, i~i schimonoseau buzele 765 ~i umflindu-~i nirile intre ei, ziceau in
batjocuri cele ce sint scrise ~i in Memoriile Apostolilor Lui: "El zicea ci este

760. Le. 1,26,35.

761. Le. 1, 38. Paralela dintre Eva ~i Sfinta Fecioara Maria 0 mai gasim ~i la Irlneu
III, XXII, 4 (P.G. VII, 959) ~i V, XIX, 4 (Ibidem, 1175) ~i la Tertullianus, De carne
Christi, XVII (P.L. II, 782).
762. Ps. 21,5-7.
763. Mt. 19, 16-17;Me. 10,17-18; Le. 18, 18-19.
764. Ps. 21,8-9.
765. Faptul aeesta nu se gise~te istorisit de sinoptici. EI repezinta, desigur, realizarea profetiei din psalmul 21.

212

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

Fiul lui Dumnezeu, coborindu-Se acum, sa mearga, mintuiasca-L pe EI

Dumnezeu" 766 .

CII.
Cuvintele care urmeaza In psalm: "Nadejdea mea, de la sinul maicii
mele, catre Tine m-am avintat din sinul maicii mele, din pintecele ei, Tu e~ti
Dumnezeul meu. Nu Te departa de la mine, caci necazul este aproape ~i nu
este cine sa-mi ajute. lnconjuratu-m-au vitei multi, tauri gra~i m-au cuprins
de jur-imprejur. Deschis-au gurile lor asupra mea, intocmai ca un leu rapitor
~i racnitor. Ca 0 apa s-au revarsat ~i s-au impra~tiat oasele mele. Inima mea
s-a facut intocmai ca 0 ceara, care se tope~te in launtrul pintecelui meu;
uscatu-s-a ca 0 scoica puterea mea, iar limb a mea s-a lipit de grumazul
meu" 767, au fost 0 vestire de mai inainte a celor ce s-au intimplat.
Intr-adevar: "Nadejdea mea de la sinul maicii mele", prin aceea ca, de indata
ce S-a nascut in Bethleem, dupa cum am spus mai inainte, Irod imparatul,
aflind de la magii din Arabia, cele referitoare la EI, a voit sa-L ucida, iar
Iosif, dupa porunca lui Dumnezeu, luindu-L pe EI ~i pe maica Lui, a plecat
in Egipt. Cad Tatal, Care L-a nascut, a hotarit ca numai dupa ce Cuvintul
eel de la EI'68 avea sa propovaduiasca, sa fie supus la moarte. Daca, insa,
cineva ar zice: Nu putea, oare, Dumnezeu, sa ucida mai degraba pe !rod?
Raspund demaiinainte:Nuputea.oare.Dumnezeu.chiar de la inceput
sa faca sa dispara ~i ~arpele ~i sa nu mai spuna: "Vrajma~ie voi pune intre
el ~i femeie ~i intre saminta lui ~i saminta ei"? 769 . Nu putea EI, oare, sa
faca de indata multime de oameni ? Dar, pentru ca ~tia ca este bine sa se
indmple astfel, EI a facut atit pe ingeri, cit ~i pe oameni liberi 770 in ceea ce
prive~te savir~irea dreptatii ~i a hotarit ~i vremea pina cind a ~tiut ca este
bine ca ei sa se foloseasca de libertate. ~i, fiindca de asemenea a ~tiut ca
este bine, EI a facut judeca ti universale ~i partiale, pastrind, cu toate acestea
~i pe mai departe libertatea. Pentru aceasta, atlt la facerea turnului (Babel),

766. Mt. 17,40-43; Me. 15,29-30; Le. 23, 35.

767. Ps. 21,10-16.
768. "Cuvintul" are in teologia biblid. sensuri multiple. EI poate sa fie aut "Fiul
~i Cuvintullui Dumnezeu", adica Domnul Iisus Hristos, fie pur ~i simplu 0 vointa exprimata in grai viu a Tatalui. Aici este luat in sensul intii. In legatura eu aeeasta, a se vedea
~i Apologia /, LIII, 6 ~i Dialogul, XIX, 6.
769. Fae. 3, 15.
770. Liberi de a lua 0 hotarire buna sau rea, liberi de a savir~i 0 fapta buna sau
rea. lar aturtci cind au luat 0 hotarire nimeni ~i nimic nu-i putea face sa nu 0 duea la
, indeplinire. Exemplul prim ~i eel mai elar consta in neascultarea lui Adam din rai, de
porunea lui Dumnezeu, iar eel de at doilea, aeela eu oeazia ridicarii turnului Babel (Fae.
11,6 sq.).

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

213

cit ~i la amestecarea ~i schimbarea limbilor, cuvintul zice acestea: " ~i a zis

Domnul: lata ca toti sint un neam ~l 0 buza ~i au inceput sa faca acestea.
~i acum nu va lipsi nimic de la ei, din cele ce s-au incercat sa faca" 771.
Cit prive~te cuvintele: "Uscatu-s-a ca 0 scoica puterea mea, iar limba
mi sMa lipit de grumazul meu", au fost de asemenea 0 vestire de mai inaihte
a celor ce aveau sa se intimple, dupa vointa Tatalui, in timpul Lui. Caci
taria cuvintului Lui putemic, cu care EI vadea intotdeauna pe fariseii ~i
carturarii care discutau cu EI ~i in genere pe dascalii din neamul vostru,
sMa intrerupt, intocmai ca un izvor putemic ~i abundent, a d.rui apa a fost
intoarsa, atunci cind a tacut ~i nu a mai voit sa raspunda nimanui nimic
inaintea lui Pilat, dupa cum se arata in Memoriile Apostolilor Lui 772 ~i
pentru ca ~i ceea ce sMa spus de Isaia, atunci cind a zis ca: "Domnul imi da
limba, ca sa cunosc, atunci cind trebuie sa spun vreun cuvint" 773. lar
atunc( cind zice: '"Tu e~ti Dumnezeul meu, nu te indeparta de la mine",
face aceasta invatindu-ne ca toti trebuie sa nadajduim in Dumnezeu,
Care a facut toate ~i numai de la EI sa cerem mintuire ~i ajutor - ~i ne
arata ca nu trebuie sa socotim ca putem fi mintuiti, a~a cum socotesc
ceilalti oameni, din cauza neamului, sau a boga tiei, sau a puterii, sau a
intelepdunii, lucru pecare voi toti l-ati facut intotdeauna, uneori construindu-va un vitel de aur, la care sa va inchinati ~i intotdeauna aratindu-va
nerecunoscatori, udgatori ai dreptilor ~i orbiti de neamul vostru. Cad
daca Fiul lui Dumnezeu Se arata spunind ca EI putea sa fie mintuit, nu
pentru faptul ca era Fiu, nid pentru acela ca era putemic sau intelept,
d pentru ca era fara de pacat, dupa cum de altfel ~i Isaia spune, ca EI nu
a pacatuit nid macar cu yorba "cad EI nu a facut nelegiuire ~i nid vicle~ug
cu gura" 774 ~i ca fara de Dumnezeu nu putea sa fie mintuit, cum atund
voi, ca ~i ceilalti care a~teapta sa fie mintuiti fara de nadejdea aceasta,
nu socotiti cit de mult va in~elati ?
CIII.
Cele ce se spun mal departe, in psalm: "Cad necazul este aproape ~i
nu este dne sa-mi ajute. Inconjuratu-m-au vitei multi, tauri gra~i m-au
cuprins de jur-imprejur. Deschis-au gurile lor asupra mea, intocmai ca un leu
rapitor ~i racnitor. Ca 0 apa s-au revarsat ~i s-au impra~tiat oasele mele" 775,
au fost deopotriva 0 vestire de mai inainte a ceea ce avea sa I se intimple
771. Fae. 11,6.
772. Mt. 27,13-14; Me. 15,4-5; Le. 23,9.
773. Is. 50,4.
774. Is. 53,9.
775. Ps. 21, 11-15.

214

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

Lui. Caci in noaptea aceea 776 cind au venit pe muntele Maslinilor asupra
Lui cei din neamul vostru 777 , care fusesera trimi~i de farisei ~i de carturari
~i care erau atitati de invatatura lor, L-au inconjurat de jur-imprejur. Pe
ace~tia cuvintul i-a numit: "vitei cu coarne ~i pierduti de mai inainte" 778 .
Cind El zice: "Tauri gra~i m-au cuprins de jur-imprejur", El a prezis ca
ace~tia ave au sa procedeze intocmai ca viteii, atunci cind El avea sa fie dus
inaintea dascalilor vo~tri; iar daca cuvintul ii nume~te pe ace~tia cu numele
de tauri, este deoarece ~tim ca taurii sint cauza pentru care exista viteii. Caci
dupa cum taurii sint parintii viteilor, tot astfel invatatorii vo~tri au fost
cauza pentru care copiii lor au ie~it pe muntele Maslinilor pentru ca sa-L
prinda pe Hristos ~i d-L aduca la ei'79 . Cuvintele: ,,~i nu este cine sa-mi
ajute", arata deopotriva aceea ce s-a intimplat. Caci nimeni, nici macar
un singur om nu s-a gasit ca sa-I vina in ajutor ca unuia care era fara de
pacat'80. Iar cuvintele: "Deschis-au gurile lor asupra mea, intocmai ca
un leu rapitor ~i racnitor", arata pe imparatul iudeilor, care era atunci
~i care se chema Irod, fiind succesorul celuilalt Irod, care ucisese pe toti
pruncii nascuti la Bethleem, in vremea aceea cind S-a nascut EI, socotind ca
printre ei avea sa fie negre~it ~i Acela despre care Ii vorbisera magii, cei
veniti din Arabia. EI nu cuno~tea vointa Celui mai puternic dedt toate,
Care poruncise lui Iosif ~i Mariei ca sa pomeasca in Egipt, luind cu ei,
pruncul, ~i sa ramina acolo, pina ce iara~i Ie va descoperi lor, sa se intoarca
in tara lor. Astfel, pornind, ei au ramas acolo pina ce Irod care ucisese
pruncii la Bethleem a murit ~i a fost urmat la tron de Archelau 781. Dar
acesta s-a sf"Ir~it mai inainte ca Hristos sa ajunga sa fie rastignit, atunci cind
s-a implinit eu privire la El iconomia cea dupa vointa Tatalui. Iar Irod,
urmind la tron dupa Archelau ~i luind puterea care-i era incredintata lui,
a primit de la Pilat ca dar pe Iisus legat' 8 2, iar Dumnezeu ~tiind de mai
inainte ca avea sa se intimple aceasta, a zis astfel: ,,~i I-au dus pe el in Asiria,
ca dar de gazduire imparatului" 783. Sau, prin cuvintele: "leu rapitor ~i
racnitor" a numit pe diavolup84 , pe care Moisi iI nume~te ~arpe ~i care

776. Mt. 26, 30.

777. Mt. 26, 47;Me. 14,43.
778. Ie,. 19,29.
779. Mt. 26, 3, 47.
780. Mt. 26, 56;Me. 14,50-52.
781. Compo Mt. 2, 1-23.
782. Compo Le. 22, 7-8.
783.0sea, 10, 16.
784. Sinonimia euvintelor diavol, ,arpe, satan (demon),
XXVIII, 1 (Cf. Apoc. 20, 2).

gisim ,i in Ap%g. I,

SFINTUL IUSTIN,

DIALOGUL CU

IUDEUL TRIFON

215

la lov785 ~i la Zaharia 786 se cheama diavol, iar de catre Iisus este aratat ca
"satana" 717, indicind astfel numele compus pe care I-a dobindit, dupa
fapta pe care a facut-o: caci "sataz", in limb a iudeilor ~i a syrienilor
inseamna "apostat " , iar "nas" este numele din care vine tilcuirea ,,~arpe"
~i este acela~i Iucru cu "sata", in limba tilcuita a ebreilor, iar din amindoua
acestea rezulta un singur nume "satanas" 788. Diavolul acesta, de indata
ce Iisus a pIe cat de la riul Iordanului dupa ce glasul cel din cer Ii spusese:
"Fiul Meu e~ti Tu; Eu astbi Te-am nascut" 789 se spune in Memoriile
Apostolilor ca s-a apropiat de El ~i L-a ispitit pina acolo, mclt I-a zis:
"lnchina-Te mie !" Dar Iisus i-a raspuns: "Mergi inapoia Mea, satana; sa te
inchini Domnului Dumnezeului tau ~i numai Lui singur sa-I sluje~ti !" 790
Caci, dupa cumin~elase oarecind pe Adam, el socotea ca ar putea sa incerce
ceva ~i de data aceasta cu Iisus. Mai departe, cuvintele: "Ca 0 apa s-au revarsat ~i s-au impra~tiat oasele mele. Inima mea s-a facut intocmai ca 0 ceara
care se tope~te in launtrul pintecelui meu", erau 0 profetie a ceea ce I s-a
intimplat Lui in noaptea aceea, cind au ie~it asupra Lui pe muntele Maslinilorl ca sa-L prinda. Caci in Memoriile, care am spus ca au fost alcatuite
de apostolii Lui ~i de cei care au urmat acelora 791 , se scrie ca sudoarea II
cuprinsese ca ni1te broboane de singe, pe cind Se ruga ~i zicea: "Treaca,
daca este cu putinta, paharul acesta" 792. Inima Lui era deci plina de
groaza, iar oasele Lui, la feI. ~i inima Lui era la fel ca 0 ceara care se tope~te
in launtrul pintecelui, pentru ca sa ~tim ca Tatal a voit ca Fiul Sau sa fie,
cu adevarat,in ni~te astfel de patimiri pentru noi ~i sa nu zicem ca Acela,
fiind Fiul lui Dumnezeu, nu sim tea nimic din cele ce se faceau ~i se intimplau asupra Lui. Tot astfel, cuvintele: "uscatu-s-a ca 0 scoica puterea
mea, iar limba mi s-a lipit de grumazul meu", erau 0 profetie, dupa cum
am spus mai inainte, a tacerii Lui (neraspunzind nimic nimanui, El care
vadea mai inainte drept nebuni pe toti invatatorii vo~tri).
785. lov, 1,2.
786. Zah. 3, 1-2.
787. Mt. 4,10.
788. Ibidem.
789. Comp. Le. 3,22.
790. Mt. 4,9-10; Le. 4,7-8.
791. S-ar parea ca aici s!intul lustin vorbe,te despre eei doi apostoli ,i evangheli,ti
Matei ,i loan ,i despre eeilalti doi discipoli ai apostolilor, evanghe~tii Mareu ,i Luea.
Se ,tie insa ea s!intul lustin mai citeaza ,i alte fapte sau cuvinte evanghelice care
reprezinta izvoare diferite de eele ale evangheliilor sinoptiee. A,a ca, din loeul aeesta nu
se poate trage concluzia dedt ca, dintre Evangheliile pe care Ie cunoafte, s!intul Justin
atribuie pe unele apostolilor, iar pe altele, discipolilor apostolilor. Despre "sudoarea
de singe" vorbe,te numai evanghelistul Luea.
792. Mt. 26,39; Le. 22,42.

216

APOLOGETJ DE L1MBA GREACA

CIV.
Apoi, cuvintele: "coboritu-m-ai in tarina mortii. Ca m-au ineonjurat
eiini mu1ti'93, adunarea celor rai m-a cupriIis de jur-imprejur. Impuns-au
miinile ~i picioarele mele, numaratu-mi-au to ate oasele mele; ei m-au observat ~i m-au privit. Impartit-au hainele mele loru~i ~i pentru elima~a mea au
aruncat sorti" 794, dupa cum am mai spus, au fost 0 profetie cu privire la
moartea, la care avea sa-L eondamne adunarea eelor rai, pe care-i nume~te
"ciini", dar ii arata toto data ~i vinatori, caci in~i~i eondue,atorii ciinilor se
adunasera deopotriva, luptindu-se ca El sa fie condamnat. Luerul aeesta se
gase~te scris ~i in Memoriile Apostolilor, ca s-a intimplat astfeP95. Am
aratat apoi deopotriva cum dupa rastignire, cei ce L-au rastignit au impartit
hainele Lui intre ei.
:CV.
Cuvintele care urmeaza in psalm: "Iar Tu, Doamne, nu indeparta
ajutorul Tau de la mine; ia aminte la ajutorarea mea. Smulge din sabie
sufletul meu ~i din laba ciinilor pe eel unul-naseut 796 al meu. Mintuie~te-ma
din gura leului ~i din eoarnele rinocerilor umilinta mea" 797 , sint de asemenea 0 invatatura ~i 0 profetie a eelor ee I se intimplau ~i aveau sa I se
intimple LuL Dupa cum am aflat din Memoriile Apostolilor, v-am aratat mai
inainte, eli El era Unul-naseut al Tatalui tuturor, Care S-a naseut, in chip
deosebit din El, Cuvint ~i Putere 798 ~i mai pe urma nascut om, prin Fecioara.
Tot cuvintele acestea prezic de asemenea ea El avea 'Sa moara rastignit.
Caci "smulge din sabie sufletul meu ~i din laba ciinilor sufletul meu eel
unul-nascut. Mintuie~te-ma din gura leilor ~i din eoarnele rinocerilor
umilinta mea", lasa sa se inteleaga patimirea prin care avea sa moara,
adieli cum ea avea sa fie rastignit. Astfel, dupa cum am explicat mai inainte
"coarnele rinocerilor" sint numai 0 figura a erueii. lar daea, mai departe,
cere sa-I mintuiaseli sufletul din sabie, din gura leilor ~i din laba ciinilor,
face aceasta eerere, pentru ca nimeni sa nu mai stapineasca asupra sufletului
Sau ~i pentru ca ~i noi, atunci eind ne gasim pe pragul ie~irii din viata,
sa eerem acelea~i lueruri lui Dumnezeu, Care poate sa impiediee pe oriee
Inger neru~inat ~i rau, sa ia sufletul nostru. lar eli sufletele ramin (~i dupa
793. Interpretarea care vede in "taurii" ~i "ciinii" multi din psalmul21, 13, 16 pe
iudeii persecutori ai lui Iisus, se gase~te ~i in Constitutiile Apostolice V, XIV, 10 (ed.
Fuck, p. 275).
794. Ps. 21, 16-19.
.
795. Compo Mt. 26, 57;Mc. 14,53.
796. In originalul grecesc ,oPe cea una nascuta a mea", prin faptul ca cuvintul
suflet (psychi) este de genul feminin.
797. Ps. 21, 20, 22.
798. Compo In. 1,18.

SFiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

21'1

despartirea de trup) , v-am dovedit-o din aceea ca ~i sufletul lui Samuel,

la cererea lui Saul, a fost chemat de catre ventriloca 799. Se vede, deci,
ca toate sufletele dreptilor ~i profetilot de felul acesta, se gaseau sub stapinirea unor astfel de puteri, cum era ~i aceea care se marturise~te din fapte ca
era in ventriloca. Din cauza aceasta, Dumnezeu ne invata ~i prin Fiul Sau ca
sa ne luptam din rasputeri sa devenim drepti ~i, la ie~irea noastra din viata,
sa cerem ca sufletele noastre sa nu fie supuse unei asemenea puteri. Caci
dindu-~i duhul pe cruce, El a zis: "Parinte, in miinile Tale Imi incredintez
duhul Meu" 800, iar lucrul acesta I-am aflat deopotriva din Memoriile
Apostolilor. Deci, indemnind pe ucenicii Sai ca sa depa~easca felul de viata
al fariseilor - iar daca nu vor face astfel, sa ~tie ca nu vor fi rnintuiti - se
scrie in Memoriile Apostolilor ca le-a grait astfel: "Daca dreptatea voastra
nu va intrece cu mult pe aceea a carturarilor ~i fariseilor, nu yeti intra
intru Imparatia cerurilor" 801 .
CVI.
~i, fiindca ~tia ca Tatal Sau Ii va da Lui toate cite avea sa ceara ~i

caL va invia din mortiB02 , El a indemnat pe toti cei ce se tern de Dumnezeu, sa laude pe Dumnezeu, pentru ca a mintuit tot neamul oamenilor
credincio~i, prin taina Acestui Rastignit. ~i stind in mijlocul fratilor Lui,
adica al ApostolilorB0 3 , care - dupa ce a inviat El din morti ~i au fost
incredintati de El, cum ~i mai inainte de patimire Ie spusese, ca trebuia
sa patimeasca acestea ~i ca ~i in profeti erau prezise acestea - s-au pocait
pentru ca se indepartasera de EI atunci cind fusese rastignit804 , ~i petrecind
laolalta .cu ei, a preamarit pe Dumnezeu 805 , a~a cum se arata scris ~i in
Memoriile Apostolilor ~i, cu acestea a lamurit ~i cuvintele care alcatuiesc
restul psalmului. Cad cuvintele acestea sint urmatoarele: "Povesti-voi
numele Tau fratilor mei, in mijlocul Bisericii Te voi Iauda.Cei ce va temeti
de Domnul, laudati-L; toatii saminta lui Iacov, sIaviti-L; sa se teama de El
toata saminta lui Israel" 806.
Faptul ca se spune ca unul dintre apostoIi, Petru, a fost in mod
deosebit, numit de catre EI - ~i acest lucru tot in Memoriile Apostolilor
se scrie ca s-a intimplat807 , dimpreuna cu faptul ca ~i alti doi frati, care erau
799. Compo 1 Regi 28,7.
800. Le. 23,46.
801. Mt. 5,20.
802. Compo In. 13,3; Mt. 11,26-27; 16,21.
803. Compo Le. 24,36; In. 20,17.
804. Le. 24,25-26,44-46,50.
805. Mt. 26, 30;Me. 14,26.
806. Ps. 21,22-23.
807. Compo Me. 3, 16-17.

218

APOLOGEJI DE L1MBA GREACA

fiii lui Zevedeu au fost supranumiti cu numele de Voanerghes, ceea ce

inseamna "fiii tunetului", era semnul ca El a fost acela prin care supranumeIe de Israel a fost dat lui lacov ~i cel de lisus, lui Ausis, cu care nume poporul
care mai ramasese din cei ce ie~isera din Egipt a ~i intrat in pamintul
fagaduit patriarhilor. Cum ca El avea sa rasara ca 0 stea pentru neamul
lui Avraam, Moisi insu~i a aratat prin aceste cuvinte: "Va rasari 0 stea din
lacov ~i un conducator din Israel" 808. lar 0 alta Scriptura zice: "lata un
barbat; Rasaritul este numele lui" 809 Caci la na~terea Lui rasarind pe cer
o stea, cum se serie in Memoriile Apostolilor Lui810 , magii din Arabia care
au luat cuno~tinta din aceasta au venit ~i Is-au inchinat Lui.
CVII.
Profe#i despre inviere. Despre faptul ca a treia zi dupa rastignire avea
sa invieze, in Memoriile Apostolilor se scrie ca cei din neamul vostru,
discutind cu El, au zis: "Arata-ne un semn". ~i le-a raspuns lor: "Neamul
rau ~i adulter cere semn ~i nu Ii se va da alt semn, decit semnullui lona" 811
Spunind deci aceste cuvinte tainice, ascultatorii puteau sa inteleaga ca,
dupa ce va fi rastignit, El va invia a treia zi. El a aratat neamul vostru ca
fUnd mai rau ~i mai adulter decit acela al cetatii ninivitenilor care, dupa ce
le-a propovaduit lona, cel dat afara a treia zi din pintecele pe~telui celui
mare, ca dupa (patruzeci ~i trei) zile 812 vor pieri cu totii laolalta, au prodamat post pentru toate vietuitoarele, fara exceptie, pentru oameni ~i animale,
cu imbracarea sacului ~i indelungate suspine ~i cu pocain ta adevarata a
inimilor lor ~i indepartarea de la toata nedreptatea. crezind ci Dumnezeu
este milostiv ~i iubitor de oameni fata de toti cei ce se pociiesc de rautate;
a~a incit insu~i imparatul ceta tii aceleia ~i boierii ei, imbracind deopotriva
sacul, au staruit in post ~i rugaciune, izbutind, cu aceasta, ca cetatea lor sa
nu fie distrusa813. Dar lona, intristindu-se din cauza ca cetatea nu a fost
distrusa a (patruzeci ~i) treia zi, dupa cum propovaduise el, Dumnezeu,

808. Num. 24, 17. Cu acest citat din Numeri, adus aid spre coniumarea verso 23
din psalmul2,1 se termina exegeza psalmului, inceputa la cap. XCVIII.
809. Zah. 6, 12.
810. Compo Mt. 2,2,9, 10.
811. Mt. 12,39; 16,1,4.
812. Dupa textul ebraic al Vechiului Testament, Iona intrind in cetatea ninivitenilor a anuntat acestora ca "dupa patruzeci de zile" cetatea lor Ie va fi distrusa, dad!. nu
se vor pocai. Septuaginta, de textul careia se conduce snntul Iustin, arata ca numai dupa
"trei zile". Faptul ca in textul de mai sus avem "dupa (patruzeci ~i trei) zile" se datore~te
probabil unei glose marginale, care a voit sa arate ca de~j in unele texte se spune "dupa
patruzeci de zile", in altele se spune numai "dupa trei zile".
813. Compo Iona, 3, 5-9.

SFINTUL IUSTIN. DlALOGUL CU IUDEUL TRIFON

219

prin iconomia vrejului, pe care i I-a rasarit din pamint ,i sub care Iona stind,
se umbrea de ar,ita (vrejul, era un vrej de dovleac, care crescuse deodata,
nefrind nici sadit, nid udat de Iona, d rasarind deodata pentru a-i procura
umbra) ,i prin iconomia cealalta a uscarii lui, care I-a indurerat pe Iona,
I-a mustrat ca nu este drept ca sa fie necajit din cauza ca cetatea Ninivei
nu a fost distrusa, zicind: "Tu te-ai mihnit pentru vrejul, pentru care nid
n-ai obosit, pe care nici nu I-ai hranit ,i care, intr-o noapte a venit ,i intr-o
noapte a pierit. Iar Eu, oare, nu te voi cruta Ninive, cetatea cea mare in care
hcuiesc mai mult de douasprezece zeci de mii de birbati care nu ,tiu sa
faca deosebire intre cele de-a dreapta ,i cele de-a stinga lor ,i numeroase
l1ume?" 814
CVIII.
Cei din neamUl vostru au cunoscut cu totii cele ce s-au ficut de cam
Iona, iar Hristos, strigindu-va voua ca va va da semnullui Iona, v-a indemnat
ca eel putin, dupa invierea Lui din morti, sa va pocaiti de relele pe care
le-ati facut ,i sa plingeti inaintea lui Dumnezeu, pentru ca, adt neamul cit
,i cetatea voastra sa nu fie luate in stapinire straina ,i distruse, a,a cum
vedeti ca au fost distruse. Dar voi, nu numai ca nu v-ali pocait, atund cind
ati aflat ca a inviat din morti, ci, dupa cum am spus, ati ales birbati unul ,i
unul pe care i-ati trimis in toata lumea81S , pentru a propovadui ca 0 noua
erezie fara de Dumnezeu ,i nelegiuita care se pune lacale de catre un oarecare in,elator, Iisus Galileanul, pe Care noi rastignindu-L, ucenicii Lui L-au
furat noaptea din mormintul in care a fost a,ezat dupa ce a fost dat jos de pe
cruce, ,i in,eala pe oameni zicind ca s-a sculat din morti816 ,i ca s-a inaltat
la cer81 7. Voi n acuzati de asemenea ca ar fi inva tat ,i inva titurile pe care
Ie aratati intregului neam omenesc ca atee, nelegiuite ,i nepioase, pentru a
va razbuna impotriva celor ce marturisesc pe Hristos ca invatator ,i Fiu al
lui Dumnezeu. Pe linga aces tea, cu toate ca cetatea voastra este luata in
stapinire strain a ,i pamintul vostru pustiit, voi nu va pocaiti, ci indrazniti
chiar sa-L blestemati pe Acela ,i pe toti cei ce cred in El. Noi insa nu va
urim nici pe voi, nici pe aceia care, din cauza voastra, au astfel de idei
impotriva noastra; ci, dimpotriva, ne rugamca, chiar daca va veti pocai
acum, sa gasiti cu tolii mila la Dumnezeu, Parintele cel Pre a lndurat ,i Mult
Milostiv al tuturor.

814.
815.
816.
817.

Iona, 4,10-11.
Comp.Mt. 28, 15.
Compo Mt. 27,63-64; 27, 13.
Compo Me. 16, 10; Fapte, 1, 10-11.

220

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

CIX.
Adevaratul popor al lui Dumnezeu. Ca neamurile aveau sa se pocaiasca
de rautatea in care triiau, ca ni,te ratadti, auzind cuvintul propovaduit
de apostolii Lui din Ierusalim ,i sa ajunga astfel, prin ei, la intelegerea Lui,
ingaduiti-mi sa va arat ,i prin citeva scurte cuvinte, luate din profetia lui
Miheia, unul dintre cei doisprezece (profeti mid n. tr.). Acestea sint urmatoarele: ,,~i va fi in zilele din urma lamurit muntele Domnului gata pe virful
muntilor, ridicat el insu,i deasupra colinelor, ,i popoarele vor a,eza un riu
pe el ,i vor merge multe neamuri ,i vor zice: Veniti sa ne urcam in muntele
Domnului ,i in casa Dumnezeului lui Iacov ,i ne vor lumina calea Lui ,i vom
merge pe cararile Lui. Cad din Sion va ie,i Legea ,i din Ierusalim, cuvintul
Domnului. ~i va judeca in mijlocul a multe popoare ,i va vadi neamuri
putemice, pina departe. ~i vor preface sabiile lor in pluguri ,i landle lor in
coase ,i nu va mai ridica un neam asupra altui neam sabia ,i nu vor mai
i"nvata sa se razboiasca. ~i va sta barbatul sub via lui ,i sub smochinullui ,i
nu va mai fi nimeni care sa>! infrico,eze, cad gura Domnului Puterilor a
grait. Toate popoarele vor merge in numele zeilor lor, iar noi vom merge in
numele Domnului Dumnezeului nostru, in veac. ~i va fi in ziua aceea ca voi
aduna pe cea necajita ,i pe cea alungata ,i pe cea pe care am facut-o sa
sufere, Ie voi stringe laolalta ,i voi pune pe cea nedjita, ca 0 rama,ita ,i pe
cea asuprita ca pe un neam putemic. ~i va imparati Domnul peste ele, in
muntele Sion, de acum ,i pina in veac" 81 8
CX.
Iarafi despre cele doua venin ale Domnului. Terminind acestea, am
adaugat:
- Ca dascalii vo,tri, 0, voi, barbati, marturisesc ca toate cuvintele din
pericopa aceasta au fost spuse cu privire la Hristos, 0 ,tiu destul de bine.
~i ,tiu de asemenea ca ei zic ca Hristos inca nu a venit. Sau, chiar dad zic
ca a venit, ei zic ca nu se ,tie cine este 819 ,i numai cind va deveni stralucitor ,i plin de slava, numai atund se va cunoa,te cine este. ~i numai atund
zic ei ca se vor intimpla cele spuse in pericopa aceasta, ca ,i cum dintre
cuvintele profetiei, pina acum, nid unul nu ar fi avut vreo roada: oameni
fari de ratiune ,i ~are nu inteleg ceea ce se dovede,te prin toate cuvintele
acestea, anume ca aid sint vestite doua veniri ale Sale: una, in care este
propovaduit patimitor, fara de slava, necinstit ,i rastignit 820 , iar a doua,
in care va veni cu slava din ceruri 821 , atund cind omuI apostasiei, cel ce
818. Mih. 4, 1-7.
819. In. 7,27.
820. Compo Is. 53,2, 3, 8, 12.
821. Dan. 7, 13, 14; Is. 33, 17.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL eU IUDEUI

TRIFON

2'21

glasuie~te cuvinte nebune chiar cu privire la Cel Prea InaIt, va cuteza sa

savir~easca pe pamint lucruri nelegiuite, cu privire la noi, cre~tinii822, care,
cunoscind dnstirea lui Dumnezeu din legea ~i cuvintul care au ie~it din
lerusalim, cu apostolii lui Iisus, am gasit refugiu la Dumnezeul lui lacov ~i
la Dumnezeul lui Israel. ~i noi, care eram plini de razboaie, de udderi ~i
de toata rautatea, pe tot pamintul, am transformat fiecare din noi,
instrumentele razboinice: sabiile, in pluguri ~i lancile, in unelte de cultura;
~i eultivam pietatea, dreptatea, iubirea de oameni, ere dint a ~i nadejdea,
care vin de la lnsu~i Tatal, prin Cel Rastignit, stind fie care sub via noastra,
adica, servindu-ne fie care de 0 singura femeie legitima. Cad cuvintul
profetic ~titi ca zice: ,,~i femeia lui va fi ca 0 vie imbel~ugata" 823.
~ar ca nimeni nu exista pe tot pamintul care sa ne infrico~eze824 ~i sa
ne robeasca pe noi, care am crezut in Iisus, este un lucru lamurit. Cad
este un fapt cunoscut de toti ca, atund cind sintem decapitati, rastigniti,
aruncati inaintea fiarelor, in lanturi, in foe ~i in toate celelaIte chinuri, noi
nu ne indepartam de la marturisirea noastra, ci ca, dimpotriva, cu cit
ni~te astfel de chinuri ni se intimpla mai mult, cu atit ~i numarul credincio~ilor ~i cinstitilor de Dumnezeu, prin numele lui Iisus, spore~te. Dupa cum
atund cind dneva, taind de la 0 vie partile acelea, care poarta roada, face
acest lucru pentru ca via sa dea aIte ramuri ~i, intr-adevar, apar aIte ramuri
infloritoare ~i aducatoare de roada, acela~i lucru se intimpla ~i eu noi.
Cad via plantata de Dumnezeu ~i de Mintuitorul Hristos este poporul Lui 825 .
Cuvintele celelaIte din profetie se vor intimpla la cea de a doua venire a Lui.
Astfel, euvintele "eea necajita ~i eea aIungata" 826 arata pe eei aIungati din
lume, cad, in ceea ee va prive~te pe voi ~i pe toti eeilaI-ti oameni, nu numai
ca fiecare ere~tin este aruneat afara din proprieta tile lui, ci el este aIungat
ehiar din toata lumea, de vreme ee voi nu ingaduiti nici unui cre~tin sa
traiasea. ~i, eu toate aeestea, voi ziceti ea cuvintele aeestea s-au intimplat
poporului vostru. Dar, daca ati fost dati afara pentru ca ati luptat, atunci
voi ati suferit acestea pe buna dreptate, dupa cum de aItfel, toate Seripturile
stau marturie. Noi, insa, fara sa faeem eeva de felul aeesta, dupa ee am
eunoseut adevarul lui Dumnezeu, sin tern aratati de Dumnezeu ea yom fi
luati de pe pamint impreuna eu prea-dreptul ~i singur-nepatatul ~i fara de
paeat, Hristos. Caci, prin Isaia, striga: "lata ea dreptul a pierit ~i nimeni nu
pune la inima ~i barbatii drepti sint luati ~i nimeni nu intelege" 827.

822. Compo II Tes. 2,3-4.

823. Ps. 127,3.
824. Mih. 4, 4.
825. In. 15, 1,2.
826. Mih. 4, 6.
827. Is. 57, 1.

222

APOLOGETI DE UMBA GREACA

CX!.
Hrstos piitt"mitorul. Ca vor fi doua veniri ale acestui Hristos, s-a prezis
in chip simbolic ~i de catre Moisi, iar eu am aratat aceasta mai inainte, prin
simbolul tapilor adu~i ca jertfa, in timpul postului.~i iara~i, acela~i lucru a
fost propovaduit ~i spus simbolic ~i de cele ce au facut Moisi ~i Iisus (Iosua
Navi n. tr.). Dintre care, unul intinzindu-~i miinile, a ramas pe colina pina
seara, miinile fiindu-i sustinute astfel, inelt sa nu poata arata altceva decit
preinchipuirea crucii, iar celalalt, supranumit cu numele lui Iisus, era in
fruntea luptei ~i Israel era invingator. De altfel, cu privire la cei doi barbati
sfinti ~i profeti ai lui Dumnezeu, mai trebuie inteles ~i urmatorul lueru:
ca ambele aceste taine nu era in stare sa Ie poarte numai unul singur dintre ei.
Ma giIidesc la preinchipuirea crucii ~i la preinchipuirea numelui pe care-l
purta. Caci puterea aceasta a fost, este ~i va fi numai a Unuia singur, de al
Carui nume orice putere se infrico~eaza, simtind durerea ea prin el va fi
distrusa. Deci, patimitorul ~i rastignitul nostru Hristos, nu a fost blestemat
de lege, ci a aratat ca numai EI va mintui pe cei ce nu se vor indeparta de
la credinta in El. De altfel, ehiar ~i cei care au fost mintuiti in Egipt, atunci
cind au fost pierduti cei intii nascuti ai egiptenilor, au fost smul~i de singele
pa~telui, cu care s-au uns u~orii u~ilor, de 0 parte ~i de alta ~i pervazullor828 .
Caci pa~tele era Hristos, Cel care a fost jertfit mai in urma 829 , dupa cum ~i
Isaia a zis: "Ca 0 oaie spre junghiere S-a adus" 830. De asemenea este scris,
ca in ziua pa~telui L-ati prins ~i tot in ziua pa~telui L-ati rastignit. Deci,
dupa cum pe cei din Egipt i-a mintuit singe Ie pa~telui, tot astfel ~i pe cei ce
au crezut, ii va smulge din moarte singele lui Hristos. Avea, oare, Dumnezeu
sa se rataceasca, daca n-ar fi fost semnul acesta pe u~i ?831 . Acest lucru nu-l
pot spune, ci spun numai ca prin aceasta EI a propovaduit de mai inainte
mintuirea care avea sa fie neamului oamenilor prin singele lui Hristos. Tot
astfel. simbolul panglicii celei ro~ii, pe care au dat-o in Ierihon desfrinatei
Raab, cei trimi~i de Iisus Navi ea iscoade, spunindu-i sa 0 lege de fereastra
prin care ii coborise pe ei, pentru ca sa-i fad sa scape de du~mani8'32, a
aratat de asemenea simbolul singelui lui Hristos, prin care, cei din toate
neamurile care odinioara au fost desfrinati ~i nedrepti se mintuiesc, luind
iertarea pacatelor ~i nemaipacatuind mai departe.

828. Compo Ie,. 12,7.

829. Compo I Cor. 5,7.
830. Is. 53, 7.
831. Ie,. 12, 13.
832. Ie,. 2, 18-21.

sFiNTUL IUSTIN, DIALOGUL eu IUDEUL TRIFON

223

CXII.

Despre dascalii legii. Voi, interprennd acestea in chip umil, atribuiti

multa slabiciune lui Dumnezeu, daea intelegeti aeestea ant de simplu ~i
nu eercetati sensul adine al eelor spuse. Fiinddi, in felul acesta ~i Moisi ar
trebui sa fie socotit calcator al legii, pentru ca el insu~i a poruncit ea sa nu
se faca nici 0 asemanare, nici a celor din cer, nici a celor de pe pamint sau
din mare 833 ~i mai apoi el insu~i a facut un ,arpe de arama, pe care,
ridicindu-l drept semn, a poruncit celor mu~cati de ~erpi, sa priveasca la el;
iar cei ce priveau la el, se faceau sanato~i. Deci, voi socotiti ca ~arpele a
mintuit atunci, poporul, ~arpele acesta, pe care, dupa cum am spus mai
inainte Dumnezeu I-a blestemat la inceput 834 ~i pe care avea sa-l nimiceasca, prin sabia Lui cea mare, dupa cum striga Isaia835
Yom primi, oare, ni~te astfel de lucruri intr-un chip atit de nebunesc,
cum spun dascalii vo~tri, ~i nu Ie yom primi ca simboluri ? Nu yom referi,
oare, semnul acesta la imaginea lui Iisus rastignit, de vreme ce ~i Moisi,
prin intinderea miinilor, dimpreuna cu eel numit cu numele lui Iisus, a facut
ca poporul sa fie invingator ? In felul acesta ar trebui sa incetam de a mai
ramine uimiti de cele ce a savir~it legiuitorul. Ca:ci nu a indemnat poporul
ca, parasind pe Dumnezeu sa nadajduiasca in animalul prin care a luat
inceput calcarea legii ~i neascultarea. Aceste lucruri au fost spuse ~i s-au
facut cu multa intelepciune ~i cu mare taina prin fericitul profet; ~i, intre
cele spuse ~i savir~ite in genere de catre toti profetii, nimic - judecind
drept - n-ar putea sa gaseasca cineva dintre voi ca sa defaimeze.
dad!. ar avea cuno~tinta adevarata despre cele spuse in ele. Dar, daca
dascalii vo~tri va explica voua numai: pentru ce in locul acesta836 nu se
vorbe~te ~i de partea feminina a caminelor, sau, pentru ce se intrebuinteaza
atitea masuri de faina ~i atitea masuri de untdelemn in ofran de ~i chiar
~i pe acestea Ie explica in chip umil ~i josnic, iar lucrurile mari ~l demne
de cercetare nu indraznesc niciodata sa Ie explice, sau, chiar atunci cind
Ie explicam noi, va poruncesc sa nu ne dati ascultare ~i nici sa veniti in
discutie cu noi, atunci oare, nu pe buna dreptate vor trebui sa ia aminte la
cele graite catre ei de catre Domnul nostru Iisus Hristos: "morminte varuite,
care se arata pe dinafara frumoase, iar pe dinauntru sint pline de oase ~i
de morti" 837, "voi pIa titi dajdie de izma ~i inghititi camila, conducatori
orbi" 838 ? Deci, daca voi nu Yeti dispretui invataturile acelora care se
833. Ie~. 20,4.
834. Fac. 3, 14.
835. Is. 27, 1.
836. Fac. 32, 15.
837. Mt. 23,27.
838. Mt. 23,24.

224

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

malta pe ei m~i~i~i voiesc sa Ii se spuna: "rabbi, rabbi" S39 ~i daca nu va

yeti apropia de cuvintele profetice cu 0 astfel de dispozitie ~i cu un astfel
de sentiment, ca ~i voi sa suferiti de la oamenii vo~tri acelea~i lucruri, pe
care ~i profetii in~i~i Ie-au suferit, nu yeti putea nieidecum sa dobinditi
ceva folositor din cuvintele profetice.
CXIII.
Iisus Navi, figurii a lui Iisus Hristos. Ceea ce voiesc sa va spun acum sint
'
urmatoarele:
Iosua (Navi) care se chema Ausis, dupa cum am aratat de mai multe
ori inainte ~i care a fost trimis dimpreuna cu Chaleb f iscoada in Canaan,
pentru cercetarea pamintului, a fost numit de catre insu~i Moisi, Iisus 840.
Tu, insa, nu cercetezi pentru care motiv a fiicut Moisi acest lucru, nu te miri
~i nu-ti place sa cauti sa afli; in felul acesta Hristos ramine ascuns pentru
tine ~i eitind, nu intelegi, niei acum, auzind ca Iisus este Hristosul nostru.
Nu cauti sa judeei, ca nu in zadar ~i nici la intimplare i s-a dat aceluia
numele acesta. ~i totu~i, faei tot felul de rationamente841 pentru ca sa
expIiei de ce s-a adaugat lui Avraam inca un "a", pe linga eel dintii ~i te
pierzi in discutii marunte pentru ca sa expIiei de ce numelui Sarra i s-a
adaugat, deopotriva, un nou "r" 842. Dar nu cercetezi tot cu aceea~i hotarire, pentru ce numele Ausis, pe care-l avea dintru inceput fiul lui Navi,
a fost schimbat in intregime, in acela de Iisus. Caei nu numai ca i s-a
schimbat numele, ci, devenind urma~ullui Moisi, el singur, dintre cei ce au
ie~it din Egipt ~i care erau in virsta aceasta, a adus poporul in pamintul eel
sfint care a mai ramas 843 . ~i, dupa cum el a adus in pamintul eel sf'mt
poporul, iar nu Moisi,~i dupa cum, prin tragere la sorti, el a impartit celor
adu~i cu sine, pamintul, tot astfel ~i Iisus Hristos va intoarce impra~tierea
poporului si va imparti pamintuI eel bun fiecaruia, dar nu deopotriva.
Caei unul Ie-a dat lor mO!$tenirea cea trecatoare, ca unuI care nu era niei
Hristos, niei Dumnezeu, nici Fiul lui Dumnezeu, iar Celalalt, dupa invierea
Sa cea sfinta, avea sa ne dea noua stapmirea cea ve~nicaS44 . Acela, dupa ce
839. Mt. 23,6-7.
.
840. Compo Num. 13, 17. Asupra schimbarii numelui lui Ausis, fiul lui Navi, in
acela de Iisus, impus de Dumnezeu, a se vedea capito LXXV, 1, din Dialog.
841. In textul grec: ,,~oAork", Cuvintul acesta este folosit pentru prima data
de sfintul lustin, in locul acesta, in loc de cercetare asupra chestiunii religioase.'
842. Compo Fac. 17,5-15.
843. los. 5,6.
844. Sfintul lustin distinge 0 prima inviere, aceea a sfintilor, dupa care va avea loc
mileniul; apoi oa doua inviere, ve~nica :,Ii generala, aceea a tuturor oamenilor, care, la
sfir:,litul mileniului va inaugura imparatia cea fara de sfir~it. Vezi ~i cap. LXXXI, 3-4,
dinDialog.

SFINTUL IUSTIN, mALOGUL CU IUDEUL TRIFON

225

mai inainte fusese supranumit eu numele lui Iisus, a oprit soarele in mersul
sau 845 , luind puterea Duhului lui. Am dovedit c:l Iisus a fost acela care S-a
arHat ~i a vorbit lui Moisi, lui Avraam ~i in genere tuturor celorlalti patriarhi,
slujind vointei Tatalui.
~i voi spune mai departe ca tot EI a venit, nasdndu-Se om prin Fecioara Maria ~i raminind astfel de-a pururea. Acesta este acela cu care ~i prin care
Tad.l va reinnoi cerul ~i pamintul; Acesta este acela, care va straluci in
Ierusalim lumina ve~nica846 ; Acesta este aeeIa care este imparatul Salemului
~i "Preotul eel ve~nic al Celui Prea tnalt" 847, dupa rinduiala lui Melchisedec.
Acela (Iosua Navi n. tr.) se zice ca a circum cis poporul cu 0 a doua circum'ciziune843 cu cutite de piatra (ceea ce a fost 0 propovaduire a circumciziunii
acesteia, eu care nea circumcis pe noi Iisus Hristos, de la pietre ~i de la
ceila1ti idoli) ~i a faeut 0 gramada din preputuri, adic:l din rataeirea lumii,
circumcizindui in. tot locul cu cutitele de piatra, adica cu cuvintele
Domnului nostru Iisus. Caci am dovedit c:l Hristos a fost propovaduit prin
profeti, in parabole, ca stinc:l ~i piatrii. Deci, ~i prin cutitele de piatra
trebuie sa intelegem cuvintele Lui, prin care au fost circumci~i cu circumciderea inimii atitia rataciti de la necircumcidere. Cu aceasta circumcidere
de atunci, Dumnezeu a indemnat prin Iisus (Navi n. tr.), sa se circumcida
~i acei care au circumciderea aceea, care a luat fiinta de la Avraam,
spunindu-se c:l Iisus (Navi n. tr.) a circum cis cu 0 a doua circumciziune,
cu cutite de piatra, pe cei ce au intrat in pamintul aeela sImt 849 .
CXIV.
Alte profepii cu privire la Hristos. De fapt, Duhul SImt a faeut uneori
sa se produca ceva vizibil, care insemna 0 figura tipic:l a viitorului, iar alte
ori a pronuntat cuvinte cu privire la cele ce aveau sa se intimple, ea ~i cum
evenimentele in cauza soar intimpla in momentul acela, sau sar fi ~i intimplat.
Daca cei ce se ocupa cu Sfinta Scriptura nu cunosc me~te~ugulacestei
intelegeri85 0 , atunci in chip neeesar ei nu vor putea urmari nici cuvintele
profetice. Va voi arata, bunaoara, unele cuvinte profetice, pentru ca sa
urmariti in ele ceea ce se spune. Atunci dnd se spune prin Isaia: "Ca 0 oaie
845. los., 10, 12.
846. Is. 60, 1, 19-20.
847. Fac. 14, 18;Ps. 109,4.
848. los. 5,2-3.
849. Dupa sflntul lustin, preputul pe care circumcizia cre~tina il inlatura este
idololatria. A se vedea ~i capito CXIV, 4 din Dialog.
850. Haml de a Intelege Scripturile, dat de Dumnezeu cre~tinilor ~i pe care sflntul
lustin 11 poseda (capit. XXX, 1), nu este ceva arbitrar, ci este 0 "arta" care i~i are regulile
sale (Exemplu: Dialog. XL, 1; XCI, 2, 4 ~i LlV, 2).

226

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

spre junghiere S-a adus ~i ca un miel inaintea celui ce-L tunde" 851 , se spune
a~a, ca ~i cum patimirea Domnului s-ar fi ~i intimplat. ~i, iara~i, cind zice:
,,Mi-am intins miinile mele peste un popor neascultator ~i impotrivitor" 852,
sau dnd se zice: "Doamne, cine a crezut auzului nostru?" 153, cuvintele
acestea se spun, ca ~i cum ar arata ni~te lucruri de mult timp intimplate.
Am dovedit, de asemenea, ca in multe locuri, Hristos este numit, in parabola,
piatra ~i, in chip figurat, Iacov ~i Israel. ~i iara~i, atunci cind se zice: "Voi
vedea cerurile, lucrurile degetelor tale" 854 , daca prin acestea nu voi intelege
lucrarea cuvintului Luil5S ,atunci voi intelege,in chip neintelept, a~a cum
pretind dascalii vo~tri, care socotesc ca Parintele tuturor ~i Dumnezeul cel
nenascut are miini, picioare, degete ~i suflet, ca 0 vie tate compusa ~i care
invata, pentru aceasta, ca Tatal S-a aratat pe Sine insu~i lui Avraam ~i lui
Iacov. Fericiti sintem, deci, noi, cei circumci~i cu cutitele cele de piatra ale
celei de a doua circumciziuni! Caci prima circumciziune vi s-a facut ~i vi se
face voua, cu cutitul cel de fier, iar voi ramineti, cu inimile invirto~ate.
Circumciziunea noastra, insa, care este a doua la numar ~i care s-a aratat
dupa cea a voastra, prin pietre ascutite, adica prin cuvintele apostolilor
Pietrei celei din capul unghiului 856 netaiate de miini omene~ti857, ne
circumcide pe noi de la idololatrie ~i, in genere, de la toata rautatea. Inimile
noastre sint atit de mult circumcise de la rautate, indt noi ne ~i bucuram
atunci cind murim pentru numele pietrei celei frumoase, care face sa
ti~neasca apa vie in inimile celor ce au iubit, prin EI, pe Tatal tuturor ~i
adapa pe cei ce voiesc sa bea apa vietii8 58. Dar cind eu va vorbesc voua
acestea, voi nu Ie intelegeti; caci voi n-ati inteles nici cele ce s-au profetit
ca va face Hristos ~i nu credeti acum nici noua, care va conducem Ia cele
ce-au fost scrise. De aceea, Ieremia va striga astfe1: "Vai, voua, eli ati parasit
fintina vie ~i v-ati sapat voua gropi sparte, care nu vor putea sa con tina apa.
Oare nu este pustiu, acolo unde este munte1e Sion, fiindca am dat Ierusalimului carte de despartire in fata voastra ?" 859 .
851. Is. 53, 7.
852. Is. 65, 2.
853. Is. 53, 1.
854. Ps. 18, 1.
855. Aici ne Intilnim cu ideea Logosului-Creator. Este drept ca. sfintul Iustin nu
intrebuinteazi aid expresia aceasta pe care in Apologia I, (X, 2; XIII, 1; XXVI, 5; LVIII, 1
~;j LXIII, 11), s-ar parea ca 0 aplica Tatalui, totu~i, el identifica, in chip sigur pe Dumnezeu-Creatorul cu Acela care a aparut lui Moisi ;Ii Patriarhilor (Apologia I, LXIII, 11)
~i cum Acela nu este altcineva dedt LogosuI intrupat, Hristos (cf. Dialog. LVI sq.),
urmeaza ci expresia de Logos-Creator nu ar fi tridat gindirea lui Iustin. De altfel, din
Apologia [J,VI, 3 (Cf. Dialog. LXXXIV, 2), in timpuI creatiei lumii, toate Iucrurile au
fost orinduite din materia informa (Cf. ,i Apologia I, X, 2).
856. Compo Is. 28, 16; Ef. 2, 20;11 Pt. 2,6.
857. Compo Dan. 2, 34.
858. Compo In. 4, 14.
859. Ier. 2, 13; 3, 8; Is. 16,1.

SPlNTVL IUsnN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

CXV.
Alte profefii cu privire La chemarea neamurilor. Ar trebui sa credeli,
totu~i, lui Zaharia, care a aratat, in parabola, taina lui Hristos. Cuvintele lui
sint unnatoarele: "Bucura-te ~i te vesele~te, fiica Sionului, ca iata, Eu vin ~i
Ma voi sala~lui in mijlocul tau, zice Domnul. ~i neamuri multe se vor alipi
de Domnul, in ziua aceea ~i-Mi vor fi Mie drept popor. ~i Ma voi sala~lui in
mijlocul tau ~ivor cunoa~te ca Domnul Puterilor M-a trimis la tine. ~i va
mo~teni Domnul pe Iuda ~i partea lui pe pamintul eel sImt ~i va alege
Ierusalimul. Sa se umple de respect tot trupul inaintea fetei Domnului, ca
El s-a ridicat din norii cei sfinti ai Lui. ~i mi-a aratat pe Iisus, preotul cel
mare, stind inaintea fetei unui inger al Domnului. Iar diavolul statea de-a
dreapta lui, pentru ca sa i Se impotriveasca. ~i a zis Domnul catre diavol:
Sa te pedepseaseli Domnul, eel ce a ales Ierusalimul. Oare, taciunele acesta
nu este smuls din foe?" 860
Deoarece se parea ca Tryfon voia sa-mi raspunda ~i sa rna contrazica,
i-am zis:
- Mai intii a~teapta ~i asculta cele ce spun. Caci expIicarea pe care 0
voi face nu este aceea pe cate 0 socote~ti tu, ca adieli, in pamintul Babilonului, unde a fost dus in captivitate poporul vostru, nu a fost nici un preot cu
numele de Iisus. Chiar daca a~ face acest lucru, l-a~ face, dovedindu-va ca
in neamuJ vostru a fost un preot Iisus. Dar nu pe acesta I-a vazut profetul,
in descoperirea lui, dupa cum nu i-a vazut, in stare nonnala, nici pe diavol,
sau pe ingerul Domnului, ci in extaz86 1 , adica i se facuse lui 0 descoperire.
Acum insa va spun ca, dupa cum prin numele lui Iisus, fiul lui Navi,
Cuvintul a aratat eli s-au savir~it puteri ~i fapte, care propovaduiau de mai
inainte cele ce aveau sa fie fiicute de catre Domnul nostru, tot astfel ~i
descoperirea care s-a facut lui Iisus, care a fost in Babilon, preot, in poporul
vostru, va voi dovedi acum ca a fost 0 propovaduire a celor ce aveau sa fie
facute de Preotul, Dumnezeul ~i Hristosul nostru, Fiul Parintelui tuturor.
M-am mirat, mai adineaori, pentru ce ati tacut, atunci cind v-am vorbit,
sau cum s-a facut ca nu m-ati infruntat, cind v-am spus ca, dintre cei ce au
ie~it din Egipt, numai fiul lui Navi, dintre cei de aceea~i virsta cu el, a intrat
in pamintul eel sImt, dimpreuna cu acei ce erau mai wei in virsta din
860. Zah. 2, 14-3,2.
861. La stir,itul sec. II, polemica antimontanista a dezvoltat in Biserica 0 vie
repulsie impotriva extaticilor. Se depuneau atunci eforturi ca sa se arate ca profetii
Vechiului Testament ,i scriitorii Noului Testament nu au vorbit in extaz. Nu exista deci
nid un motiv ca sa ne miram ca stintul Iustin (Apolog. I, XXXIII, 9; XXXV, 3; XXXVI,
I ~i in Dialog. VII, 1, LII, 3), ca ~i alti apologeti, atribuie stare a extatica profetilor.
Cuvintul se gaseijlte, de fapt, ijli in Noul Testament: Fapte, 10, 10; 11, 5; 22, 17 ca ijli in
nCor. 12,2 sq.

228

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

neamul acela, despre care vorbe~te Sf'mta Scriptura ? Caci sariti ~i zburati
peste rani, intocmai ca rnu~tele. ~i chiar daca cineva v-ar spune zed de mii
de lucruri bune ~i daca un singur lucru~or v-ar fi neplacut, sau nein teles,
sau nu destul de exact, voi nu tineti socoteala de cele multe bune, d va
napustiti asupra micului cuvint ~i va-ncercati sa-l in fa ti~ati ca 0 nelegiuire ~i
nedreptate, pentru ca sa aveti apoi a da socoteala, cind yeti fi ju-decati de
Dumnezeu, cu 0 judecata asemanatoare, cu mult mai mult pentru marile
indrazneli, fie ca sint acestea fapte rele, fie ca sint explicari gre~ite, pe care
falsificindu-le, Ie explicati. Cad cu aceea~i judecata, cu care judecati, este
drept ca sa fitijudecati ~i voi in~iva862.

CXVI.
Dar, pentru ca sa va dau socoteala despre descoperirea facuta lui Iisus
Hristos eel sf'mt863 , reiau cuvintul meu ~i va spun ca descoperirea aceasta
ni s-a facut ~i noua, celor ce credem in Hristos, Arhiereul acesta rastignit.
Noi, care ne gaseam in desfrinare ~i in genere in toata fapta cea murdara,
prin haml cel de la Iisus al nostru am dezbracat de pe noi dupa vrerea
Tatalui, toate rautatile murdare cu care eram imbracati864 ~i, cu toate
ca diavolul a stat continuu asupra noastra, ca un potrivnic 865 , voind sa. ne
atraga pe toti la el, ingerul lui Dumnezeu, adica puterea lui Dumnezeu cea
trimisa noua prin Iisus Hristos, il mustra ~i el pleaca de la noi. Astfel, noi
sintem smul~i ca dintr-un fOC 866 , fiind curatiti de pacatele de mai inainte ~i
de intristarea ~i fierbinteala cu care ne inflacareaza diavolul ~i toti slujitorii
lui, din miinile carora,iara~i, ne smulge Iisus, Fiul lui Dumnezeu. El ne-a
fagaduit, de asemenea, ca daca yom indeplini poruncile Lui, ne va imbnlca
cu ve~mintele cele pregatite noua ~i ne-a vestit ca ne va orindui imparatia
Lui cea ve~nica86 7. In acela~i chip, in care Iisus acesta, pe care profetulll
nume~te preot, s-a aratat purtind ve~minte murdare, pentru faptul ca s-a
spus ca ~i-a luat 0 femeie desfrinata 868 ~i s.a zis tadune smuls din foe,
pentru ca El a luat asupra Lui iertarea pacatelor869 , fiind mustrat de
862. Compo Mt. 7, 2. Cuvintele acestea, dtate de Matei ~i reproduse de sfintul
Iustin, se gasesc ~i in Talmud, ceea ce este 0 dovada ca aforismul acesta circula
la inceputul erei cre~tine ~i printre iudei. Dar ceea ce surprinde pe Tryfon este ca el
circula ~i printre cre~tini.
863. Iisus este numit aid "sfint" prin opozitie cu preotul Iisus, care a aparut
profetului Zaharia (3, 3) imbracat in "ve~minte scimave".
864. Compo Zah. 3,4.
865. Compo II Tes. 2,3-4.
866. Zah. 3,2.
867. Zah. 3,4-7.
868'. Compo I Ez. 10,8.
869. Zah. 3,4.

SFINTUL JUSTIN, DIALOGUL

eu

JUDEUL TRlfON

229

diavolul care I se impotrivea Lui, tot astfel ~i noi, cei care am crezut prin
numele lui Iisus, ea un singur om 870 , in Dumnezeu, Creatorul tuturor,
dezbracati fiind de hainele eele murdare, adidi de paeate, prin numele
Fiului Lui eel intii-nascut 8 71 ~i fiind infladirati de cuvintul chemarii Lui,
sintem adevaratul neam arhieresc allui Dumnezeu, dupa cum insu~i Dumnezeu marturise~te, spunind ca sa aducem in tot locul, intre neamuri, jertfe
bine-placute ~i curate 872 ~i Dumnezeu, 0 ~titi prea bine, nu prime~te
jertfe de la nimeni, dedt numai prin preotii Sai.

CXVII.
Deci, to ate jertfeIe, pe care Ie aducem in numele Lui ~i pe care Iisus
Hristos ne-a poruncit sa Ie aducem, adica acelea care se fac de catre crqtini
pe toata suprafata pamintului cu ocazia euharistiei piinii ~i potirului,
Dumnezeu marturisqte de mai inainte di sint bine-placute Lui. Pe acelea,
insa, care sint ad use de voi ~i de ditre preotii vo~tri, Elle respinge, zidnd:
,,~i jertfele voastre nu Ie voi primi din miinile voastre. Caci de la rasaritul
soarelui, pina la apus, numele Meu este slavit intru neamuri, iar voi il pingariti" 873. ~i chiar ~i pina astiizi, certindu-va intre voi, ziceti ca Dumnezeu
nu prime~te jertfele, care se aduceau in Ierusalim de ditre a~a-zi~ii Israeliti,
care locuiau acolo atunci ~i di EI a zis di prime~te numai rugaciunile aduse
de ditre cei ce se gaseau atunci in diaspora, din neamul acela ~i di EI
nume~te jertfe rugaciunile lor. Da, ~i eu sint de acord ea rugaeiunile ~i
euharistiile, care se aduc de cei vrednici, sint singurele jertfe desaviqite ~i
bine-placute lui Dumnezeu. Caci numai pe acestea au primit porundi sa Ie
adudi ~i cre~tinii, chiar in timpul in care ei fac comemorarea Patimii pe care
a suferit-o Fiullui Dumnezeu pentru ei'~74 , adidi mai inainte de a minca ~i
de a hea, la vremea prinzului lor, ~i al Carui nume, arhiereii ~i dasd.lii
poporului vostru se straduiesc sa fadi in a~a fel, ca sa fie pingarit ~i
batjocorit peste tot pamintul. Dar ve~mintele acestea murdare 87S , cu care
voi ati acoperit pe toti aceia care, prin numele lui Iisus au devenit cre~tini,
Dumnezeu a aratat di vor fi date la 0 parte de la noi atunci and ne va invia
pe toti ~i dnd ne va a~eza pe unii nestricati, nemuritori ~i fara de durere,
870. Compo Gal. 3,28.
871. Zah. 3,4.
872. Mal. 1, 11.
873. Mal. 1,10-12.
874. Cuvintele intrebuintate de sfintul Iustin, in acest paragraf cu privire la Euharistie, nu sint suficient de clare. EI vorbe~te ca ~i cind ar voi sa arate ca nu amintirea
Patimii constituie caracterul sacrificial al Euharistiei, ci rugaciunile care insotesc
Euharistia.
875. Zah. 3,3.

APOLOGEl1 DE UMBA GREACA

230

in imparatia cea ve~nica ~i fara de sfir~it, iar pe altii ii va trimite in

pedeapsa ~i focul cel ve~nic.
Ca voi va in~elati singuri ~i va lasati in~elati ~i de dascalii vo~tri atunci
cind explicati ca cuvintul a vorbit despre aceia din neamul vostru, care sint
in diaspora8 76 ~i ca el a spus acestea despre rugaciunile ~i jertfele lor care se
fac in tot locul, ca ele sint curate ~i bine-placute, intelegeti de~tul de bine ca
voi va mintiti pe voi in~iva ~i ca incercati sa in~elati pe toti, deoarece,
in primul rind neamul vostru nici macar acum nu este de la rasaritul soarelui
laapus, ci aid sint neamurile acelea intre care nimeni din neamul vostru nu a
locuit pina acum. Cad nu este nici macar un singur neam de oameni, fie
barbari, fie elini, fie, in genere, cu orice I\Ume ar fi numit, sau de amaxobii
(sciti), sau din cei ce se numesc nomazi, sau care locuiesc in corturile in care
cresc vitele, intru care sa nu se aduca rugaciuni ~i euharistii prin
numele lui Iisus cel rastignit, Parintelui ~i Creatorului tuturor 877.
De altfel, ~tim ca in vremea aceea, cind profetul Maleahi spunea acestea,
diasporaua voastra nu era peste tot pamintul, peste care este astazi, dupa
cum se dovede~te chiar din Scripturi.
CXVIII.
ca, mai bine incetati de a va ara ta iubitori de gilceava ~i va
pocai ti, mai inain te de a sosi marea zi a judeca tii 8 78, in care i~i vor lovi
piepturile toti cei care, din triburile voastre, au impuns pe Hristosul acesta,
a~a cum v-am dovedit ca a fost prezis de Scriptura 879 V-am explicat, de
asemenea, ca Domnul a jurat ca El va fi "dupa rinduiala lui Melchisedec" 880
~i v-am spus ce inseamna aceasta. Tot astfel, profetia lui Isaia, care a spus:
"Mormintullui se va Iua din mijloc" 881, v-am aratat, mai inainte, ca a fost
cu privire la Hristos, Care avea sa Se rastigneasca ~i sa invieze. V-am mai
spus, iara~i, de multe ori, ca Hristos acesta este judecatorul tuturor celor vii
~i celor morti 882 De altfel ~i Natan, spunind la fel despre Acesta, a grait
astfel catre David: "Eu Ii voi fi Lui Tata ~i EI Imi va fie Mie Fiu ~i nu voi
intoarce mila Mea de la EI, dupa cum am facut cu cei de dinaintea Lui. ~i-L
voi a~eza in casa Mea ~i in imparatia Lui pina in veac" 883. Iezechiel nume~te
A~a

876. Mal. 1,11.

877. Ceea ce spune sfintul lustin in cap. CXVII, punctele 4-5, desigur eli nu
trebuie interpretate, ca 0 constatare de fapt. Este, mai degraba un chip iperbolic de a
exprima vocatia universal a a neamurilor la cre~tinism.
878. Mal. 4, 5.
879. Compo Zah. 12,2; In. 19,37; Apoc. 1,7.
880. Ps. 109,4.
881. h. 57,2.
882. Compo Dan. 7,26; Fapte 10,42; II Tim. 4,1; I Pt. 4,5.
883. II Regi 7, 14-16.

SFINTUL IUSTIN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIFON

231

"conduditor in casa" 884 nu pe altul decit pe Acesta insul1i. Caci Acesta este
preot ales l1i imparat vel1nic, Hristos, ca Unul care este Fiullui Dumn~zeu. ~i
sa nu socotiti ca Isaia sau ceilalti profeti spun ca la venirea cea de a doua a
Lui, \lrmeaza ca sa se aduca jertfe de singe, sau libatiuni pe altare, ci laude l1i
euharistii .adevarate ~i duhovnice~ti. De aceea, noi nu am crezut in zadar
intru EI l1i nici nu ne-am lasat in~elati de ca tre cei ce au inva tat altfel, iar
acest lucru Sea intimplat prin pronia minunata a lui Dumnezeu, pentru ca noi
sa ne gasim mai intelepti ~i mai respectuo~i fata de Dumnezeu, de cit voi,
care va socotiti dar nu sinteti nici iubitori de Dumnezeu ~i nici intelepti,
prin chemarea cea nouii 885 ~i prin ve~nicul a~ezamint886 , adica prin acela al
lui Hristos. De aceea ~i Isaia, minunindu-se, a zis: ,,~i imparatii i~i vor
inchide gurile; fiindca cei carora nu Ii Sea vestit despre EI vor vedea ~i aceia
care nu au auzit vor inte1ege. Doamne, cine a crezut auzului nostru ~i bratul
Domnului cui Sea descoperit ?" 88 7
Zicind acestea, am adaugat:
- 0, Tryfon, pentru cei ce au venit astiizi cu tine incerc sa spun
acelea~i lucruri pe scurt, cit este de ingaduit, ~i concis.
~i el a zis:
- Bine facio Caci chiar daca prin cele mai multe pe care Ie graie~ti tu
spui acelea~i lucruri, afla ca atit eu, cit ~i cei ce sint cu mine, ne bucuram.
CXIX.
~i eu am continuat:
- Credeti, o are , 0 voi, biirbati, ca noi am fi putut intelege aceste
lucruri in Scripturi, dad n-am fi primit haml intelegerii, prin vrerea Celui
ce a voit acestea ? Pentru ca sa se intimple ~i ceea ce Sea zis prin Moisi:
"Atitatu-M-au cu zei straini, amaritu-M-au intru uriciunile lor; ei au jertfit
demonilor pe care nu-i cunosc. Au venit demoni noi ~i proaspeti, pe care
parintii lor nu i-au cunoscut. Ai parasit pe Dumnezeul care te-a nascut ~i
ai uitat de Dumnezeul care te-a hranit. ~i a viizut DomnuI, ~i Sea umplut
de zel, ~i Sea atitat de minie asupra fiilor ~i fiicelor Lui, ~i a zis:
rnt~arce-Mi-voi fata Mea de la ei ~i Ie voi arata ce Ie va fi lor la sfir~it, caci
ei sint un neam pervers, fii ai celor intru care nu este credinta. Ei M-au facut
gelos asupra a ceea ce nu-i Dumnezeu ~i M-au atitat asupra idolilor lor. De
aceea ~i Eu ii voi face gelo~i asupra a ceea ce nu este neam l1i-i voi atita
asupra poporului neintelept. Caci foe Sea aprins din minia Mea ~i va arde

884.
885.
886.
887.

Iez. 44, 3.
Ier. 31, 31.
Is. 55, 3; 61, 8; Ier. 32,40; Evr. 13,20..
Is. 52, 15-53, 1.

232

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

pina la iad. El va consuma pamintul ~i fapturile Lui !?i va aprinde temeliile

muntilor. Voi aduna rele asupra lor" 888. Intr-adevar, dupa ce dreptul acela
a fost ucis, noi am inflorit ca un alt popor !?i am rasarit spice noi !?i infloritoare, dupa cum au spus profetii: ,,~i vor alerga neamuri multe la Domnul,
in ziua aceea, drept popor !?i se vor sala!?lui in mijlocul intregului
pamint" 889. lar noi, nu numai ca sintem popor, dar sintem !?i popor sfint 890 ,
dupa cum am aratat mai inainte: ,,~i-l vor numi popor sfint, riiscumparat
de Domnul" 891.
Deci, noi nu sin tern un popor vrednic de dispretuit !?i nici un trib
barbar, nici a!?a cum sint neamurile carienilor sau frigienilor, ci pe noi ne-a
ales Dumnezeu 892 !?i S-a facut vadit celor ce nu au intrebat de E1. Caci zice:
"lata, Eu sint Dumnezeul neamului care nu a invocat numele Meu'/893.
lar acesta este neamul acela, pe care i I-a fagaduit Dumnezeu odinioara lui
Avraam, cind i-a vestit ca-l va a!?eza parinte al multor neamuri 894 , nespunind
cu aceast<1 ca-l va a~eza parinte nici al arabilor, nici al egiptenilor, nici al
iudumeilor, fiindcii !?i Ismail a devenit parinte al unui neam mare, !?i Esau !?i
amanitii sint astazi popoare numeroase. Noe a fost atit parintele lui Avraam,
cit !?i al intregului neam omenesc, in genere, iar altii au fost stramo~ii altora.
Deci, ce haraze!?te aici Hristos mai mult lui Avraam ? Aceea ca, printr-o
chern are asemanatoare, I-a chemat cu glasul Sau, spunindu-i sa iasa din
pamintul in care locuia 89s . Tot astfel, !?i pe noi, pe toti, ne-a chemat,
prin acela!?i glas !?i am ie!?it din triiirea in care am vietuit in felul comun
al celorlalti locuitori ai pamintului, pe cind vietuiam rau. De aceea, yom
mo!?teni dimpreuna cu Avraam pamintul eel sfint, luind mo!?tenirea aceasta
in veacul eel nesfir!?it pentru credinta asemanatoare, fiind copii ai lui
Avraam 896 . Caci in acela!?i chip in care acela a crezut in glasullui Dumnezeu
~i i s-a socotit lui intru indrepta tire, tot astfel ~i noi, crezind pma la moarte
in glasul lui Dumnezeu, Cel grait iara!?i prin apostolii lui Hristos ~
propovaduit noua prin profeti, ne-am lepadat de toate cele ce gnt in lume.
Oeci, I!?i fagaduiqte Lui un neam de aceea!?i credinta, respectuos fata
de Dumnezeu, drept, inveselind pe Tatal 897 , iar nu pe voi, intru care nu
exista credinta 898.
888. Deut. 32, 16-23.
889. Zah. 2, 11.
890. Este pentru prima data cind sfintul Iustin arata, in mod expres, ea poporul
cre~tin este sfint. Din cele aratate in cap. CX, 4 se poate numai trage concluzia aeeasta.
891. Is. 62, 12.
892. Cf. Deut. 14,2.
893. Is. 65, 1.
894. Fac. 12,2.
895. Fac. 12, 1.
896. Compo Gal. 3, 7.
897. Compo Pilde 10, 1.
898. Conf. Deut. 32, 20.

SFfNTUL lUSTIN. DIALOGUL CU lUDEUL TRIFON

233

CXX.
Vedeti, a~adar, ca ~i lui Isaac ~i lui Iacov Ii se fagaduie~te acelea~i
lucruri. Astfel, lui Isaac ii zice: ,,~i se vor binecuvinta intru saminta ta, toate
neamurile pamintului" 899. Iar lui Iacov: ,,~i se vor binecuvinta intru tine
~i intru saminta ta, to ate triburile pamintului" 900. Lucrul acesta nu I-a
mai spus nici lui Esau, nici lui Ruvim ~i nici vreunui altul, ci numai acelora,
din care avea sa fie Hristos, dupa iconomia 901 cea realizata prin Fecioara
Maria. Caci, dacii ai starui cu mai multa atentie asupra binecuvintarii lui
Iuda, atunci desigur ai vedea cele ce spun. Astfel, saminta cea din Iuda,
se imparte !?i se scoboara prin Iuda, Fares, Iessei !?i David. Acesta era un
simbol, cii unii din neamul vostru se vor gasi cii sint fii ai lui Avraam ~i se
vor gasi in acela~i timp ~i in partea lui Hristos ~i cii altii, cu toate cii sint fii
ai lui Avraam, fiind, totu~i, ca nisipul marii de pe tarm902, care este
nefecund ~i infructos, cu toate ca. este mult ~i nenumarat ~i nu da na~tere
nicidecum vreunu( fruct, ci numai bea apa marii. Tot astfel ~i in neamul
vostru se vade~te 0 mare multime, care insa, sorbind numai din invataturile
amaraciunii ~i ale ateismului, scuipa afara cuvintul lui Dumnezeu.
De asemenea, cit prive~te pe Iuda, s-a zis: "Nu va Iipsi stapin din Iuda,
nici pova tuitor din coapsele lui, pina nu vor veni rele ce sint ramase pentru
El, !?i EI va fi a~teptarea neamurilor" 903. Insa ca aceste cuvinte nu s-au zis
pentru Iuda, ci pentru Hristos, este lucru lamurit, ciici noi toti, cei din
neamuri, nu a~teptam pe Iuda, ci pe Iisus, Cel care a scos ~i pe parintii
vo~tri din Egipt. Caci profetia a propovaduit de mai inainte cele ce aveau sa
fie pina la venirea lui Hristos: "pina nu vor veni cele ce sint ramase pentru
EI, !?i EI va fi a~teptarea neamurilor". Deci, dupa cum am dovedit de mai
multe ori, EI a venit ~i este a!?teptat sa vina iara!?i pe norii cerului904 : Iisus,
al Carui nume voi il profanati905 ~i lucrati in a~a fel ca el sa fie profanat
peste tot pamintuI. Mi-ar fi cu putinta, 0, voi, barbati, sa rna contrazic cu
voi in ce prive~te cuvintul acesta, despre care voi talmaci~i cii s-a spus astfe!:
"pina ce vor veni cele ce sint ramase pentru el" deoarece cei !?aptezeci nu au
tradus a~a, ci: "pina ce va veni Acela, Caruia Ii sint ramase". Fiindca, insa,
cuvinte!e care urmeaza arata cii ele au fost spuse cu privire la Hristos (ciici se
zice: ,,~i el va fi a!?teptarea neamurilor"), nu voi discuta cu voi asupra
acestui cuvint marunt, dupa cum nu m-am siIit sa va fac dovada despre
899.
900.
901.
902.
903.
904.
905.

Fac. 26,4.
Fac. 28, 14.
Cf. Capito XLV, 4.
Fac. 22, 17.
Fac. 49, 10.
Compo Dan. 7, 13.
Mal. 1, 12.

234

APOLOGETI DE LlMBA GREAeA

Hristos, nici din Scrip turile , care nu au fost recunoscute de voi, cu toate di
vi Ie-am istorisit mai sus, cum sint, bunaoara, cele din cuvintele profetului
Ieremia, ale lui Ezdra !ji David, ci numai din cele recunoseute de voi pina
acum !ji care, daca ar fi fost in~elese de dascalii vO!jtri, fi~i siguri ca le-ar fi
facut sa dispara, a!ja cum au faeut cu cele referitoare Ia moartea lui Isaia, pe
care l-a~i taiat cu un fierastrau de lemn !ji care a fost de asemenea 0 taina a
lui Hristos, Care avea sa taie neamul vostru in doua !ji Care avea sa invredniceasca pe cei vrednici, dimpreuna cu sfin ~ii patriarhi !ji profe~i, in Impara ~ia
cea ve!jnica, iar pe ceilal~i a zis ca-i va trimite in osinda focului nestins, la
un loc cu ceilal~i deopotriva de neascultatori !ji de nepocai~i, din to ate
neamurile. Caci se zice: "Vor veni de la apusuri !ji de la rasarituri !ji se vor
odihni laolalta cu Avraam, Isaac !ji lacov, intru Impara~ia cerurilor, iar fiii
impara~iei vor fi arunca~i intru intunericul cel din afara" 906. ~i voiesc sa
spun acestea neingrijindu-ma cu nimic de nimeni !ji necautind sa imbunez
pe nimeni, ci numai din dorin~a de a spune adevarul, chiar daca ar trebui ca
pe data sa fiu sfi!jiat de voi. Caci fara sa port grija nimanui din neamul
meu, adica al samarinenilor, adresindu-ma in scris Cezarului 907, am spus
ca ace!jtia se in!jeala increzindu-se in magul Simon, cel din neamullor, despre
care ei zic ca este dumnezeu mai presus de tot inceputul, de toata stapinirea
!ji de toata puterea908
CXXI.
Fiindca ei mceau cu to~ii, am adaugat:
- Vorbind despre Acest Hristos, prin David, 0, prieteni, nu s-a spus eli
neamurile vor fi binecuvintate in posteritatea Lui, ci in El. Caci, cu privire
la aceasta se spune astfel: "Numele Lui in veac; EI va rasari mai presus de
soare. ~i se vor binecuvinta intru EI toate neamurile" 909. lar daca toate
neamurile se binecuvinteaza in Hristos !ji daca noi, care sintem dintre toate
neamurile, credem in Acesta, atunci EI insu!ji este Hristos, iar noi sintem cei
binecuvinta~i prin EI, dupa cum se scrie 9lO Dumnezeu a dat mai intii
soarele, pentru ca lumea sa I se inchine !ji, cu toate acestea, nu s-a putut
vedea nicicind cineva, care, pentru credinta in soare, sa fi suferit chinuri pina
la moarte. fusa, pentru numele lui Iisus, se pot vedea oameni de toate
neamurile, care au suportat !ji suporta sa sufere toate, numai ea sa nu-L
tagaduiasca, caci cuvintul adevarului ~i al in~elepciunii este mai aprins

~i

906. Mt. 8, 11-12.

907. A se vedea Apologia I, XXVI, unde este istorisitii toatii povestea lui Simon,
Faptele Apostolilor, 8, 10.
908. Compo Ef. 1, 2l.
909. Ps. 71,17.
910. Deut. 4, 9.

SFiNTUL JUSTIN. DIALOGUL CU JUDEUL TRIFON

235

dedt soarele ~i este mai luminos dedt puterile soarelui, patrunzind pina
in adincul inimii ~i al mintii. Din cauza aceasta ~i Cuvintul zice: "Numele
Lui va rasari mai presus de soare" 911. ~i, iara~i, Zaharia zice ca: "Rasarit
este numele Lui" 912 ~i, graind tot despre EI, a zis: "Trib dupa trib i~i vor
lovi pieptul" 913. Caci, daca in cea dintii aratare a Lui, care a fost necinstita,
fara de mip ~i plina de nimicnicie, El a stralueit ~i S-a aratat at it de puternic,
inch nu mai este neeunoscut de nici un ,neam ~i fiecare se pocaie~te de felul
vechi ~i rau de viata al fieca.rui nearn, a~a ca pina ~i dernonii se supun
numelui Lui ~i toate stapiniile ~i impara tiile se tern de numele Lui, mai
mult dedt de toti mortii, oare, la aratarea Lui eea slavita, nu va nimici El eu
totul pe toti cei ce L-au urit ~i pe cei care s-au indepartat in chip nedrept de
El, in timp ce pe cei ai Lui ii va odihni, dindu-le lor toate bunatatile eele
a~teptate? Deci, noi sintem aceia carora ni s-a dat sa ascultiim, sa intelegem
~i sa ne mintuim prin aeest Hristos ~i sa eunoa~tem toate cele ale Tatalui 914
Pentru aeeasta i-a zis: "Mare lucru este pentru tine de a te numi servul Meu,
de a aduna triburile lui lacov ~i de a intoaree irnpra.~tierile lui Israel.
Pusu-te-am spre lumina neamurilor, pentru ca sa fii spre mintuirea lor, pina
la marginea pamintului" 91 5

CXXII.
Voi socoti ti ea acestea au fost spuse pentru cei straini ~i pentru prozeliti, dnd in realitate ele au fost spuse pentru noi, eei luminati prin lisus.
Desigur ea Hristos ar fi putut marturisi ~i pentru aceia: acum, insa, dupa
cum a spus El insu~i, voi sinteti de doua ori fiii gheenei916 Prin urrnare,
cele spuse prin profeti nu au fost spuse nici pentm aceia, ci au fost spuse
pentru noi, despre care Cuvintlll zice: "Voi duce orbii pe calea pe care n-au
cunoseut-o ~i vor pa~i pe cararile pe care nu Ie-au ~tiut. ~i Eu sint martor,
ziee Domnul-Dumnezeu, ~i servul Meu pe care I-am ales" 917 Pentru cine,
deci, marturise~te Hristos ? Este lamurit ca pentru cei ee au crezut. Caci
prozelitii nu numai ca nu cred, ci ocarasc de doua ori cit voi numele Lui, iar
pe noi, cei care credem in numele Lui, cauta sa ne ucida ~i sa ne batjocoreasca, fiindca se grabesc sa se arate, ca se aseamana intru totul cu voi.
~i, iara~i, intr-alta parte striga: "Eu, Domnul, te-am chemat intru dreptate
~i te voi tine de mina, te voi imputemici ~i te voi pune drept a~ezamint
911. Ps. 71, 17.
912. Zah. 6,12.
913. Zah. 12, 12.
914. In. 14,7.
915. Is. 49, 6.
916. Mt. 23,15.
917. Is. 42,16;43, 10.

APOLOGETJ DE LlMBA GREACA

236

al neamului, spre lumina neamurilor, ca sa deschizi ochii orbilor ~i sa scoli

din lanturi pe cei chinuiti" 918. Fiindca ~i acestea, 0, voi, barbati, s-au
spus pentru Hristos ~i despre neamurile cele care au primit lumina. Sau,
~i aici ziceti ca acestea s-au spus pentru lege ~i pentru prozeliti ? Deoarece,
insa, unii dintre cei ce venisera a doua zi au strigat ca la teatru: Dar ce ?
Nu zice acestea despre lege ~i pentru cei luminati de ea ? Iar ace~tia nu sint
prozelitii ? - am zis intordnd ochii catre Tryfon:
- Nu ! Caci daca legea ar fi avut puterea de a lumina neamurile ~i pe cei
ce 0 au, atunci ce nevoie ar mai fi fost de un nou a~ezamint ? Fiindca
Dumnezeu a vestit de mai inainte, ca va trimite un nou a~ezamint ~i 0 lege
~i 0 porunca ve~nica ~i noi nu intelegem prin aceasta legea cea veche ~i pe
prozelitii ei, ci pe Hristos ~i pe prozelitii Lui, cu alte cuvinte, pe noi,
neamurile, pe care ne-a luminat, dupa cum zice undeva: "Astfel zice Domnul:
La vremea potrivita te-am ascultat ~i in ziua mintuirii ti-am ajutat ~i te-am
dat spre a~ezamint neamurilor, pentru a orindui pamintul ~i sa prime~ti
drept mo~tenire ~ocurile cele pustii" 919. Care este, a~adar, mo~tenirea
lui Hristos ? Oare nu sint neamurile ? ~i care este a~ezamintullui Dumnezeu ? Oare nu este Hristos ? Dupa cum zice ~i intr-alta parte: "Fiul Meu e~ti
Tu, Eu astiizi Te-am nascut; cere de la Mine ~i-Ti voi da neamurile spre
mo~tenire ~i marginile pamintului spre stapinire" 920

CXXIII.
Deci, dupa cum toate acestea au fost spuse pentru Hristos l1i pentru
neamuri, socotiti ca ~i acelea au fost spuse la feI. Caci prozelitii nu au nevoie
de nici un a~ezamint, de vreme ce una ~i aceea~i lege este impusa eel or taiati
imprejur. Despre ace~tia Scriptura zice astfel: "Cel strain se va adauga la ei
~i se va adauga la casa lui Iacov" 9 21 Prozelitul eel circumcis, alaturindu-se
de popor, este ca ~i un autohtol1, pe cind noi, care am fost invredniciti sa
ne numim popor, sintem in acela~i timp un neam, prin aceea ca sintem
necircumci~i. Pe linga aceasta, este chiar ceva ridieol sa soeotiti ea oehii
prozelitilor au fost deschi~i, iar ai vo~tri nu ~i sa auziti ca voi sinteti numiti
orbi ~i surzi, iar aeeia luminati. ~i este ceva ~i mai ridicol pentru voi, ca sa
ziceti ca legea a fost data neamurilor, in timp ce voi nici macar nu 0
cunoa~teti. Caci, daca ati cunoa~te-o, v-ar fi teama de minia lui Dumnezeu
~i n-ati mai fi nelegiuiti ~i rataciti, ci v-ati infrico~a, auzind-o graindu-va
mereu: "Fii, intru care nu este 0 ere din t i'i " 922 ~i "Cine este orb, daca nu
918.
919.
920.
921.
922.

Is. 42,6-7.
Is. 49, 8.
Ps. 2, 7-8.
Is. 14,1.
Deut. 32,20.

SFINTUL IUSTIN, DIALOGUL

eu

JUDEUL TRIFON

237

fiii mei ~i surd.dad nu cei ce au stapinire asupra lor ? ~i au fost orbiti servii
lui Dumnezeu. Ati vazut de multe ori ~i nu v-ati pazit. Urechile voastre sint
deschise ~i n-ati auzit" 923. Oare, lauda aceasta pe care Dumnezeu v-o da
este frumoasa ~i marturia aceasta a lui Dumnezeu este cuvenita unor servi ?
Voi nu va ru~inati auzind adesea ni~te astfel de lucruri ~i nu va ingroziti de
amenin tarea lui Dumnezeu, ci ramineti mai departe un popor nebun ~i
invirto~at eu inima. "Pentru aceasta, iata, adaugind, voi muta poporul
aeesta", ziee Domnul, ,,~i-i voi muta pe ei ~i voi pierde inteJepciunea
inteleptilor ~i intelegerea eel or intelegatori 0 voi ascunde" 924 . ~i, pe buna
dreptate ! Caci voi nu sinteti nici intelepti, nici intelegatori, ci eutezatori
~i vicleni. Sinteti intelepti numai atunci dnd este yorba sa faceti raul ~i
sinteti neputincio~i atunci cind este yorba sa intelegeti vointa lui Dumnezeu cea ascunsa, sau a~ezamintul cel credincios al Domnului, sau sa gasiti
cararile cele ve~niee9 25. Astfel, zice: "Voi ridica lui Israel ~i lui Iuda 0
saminta de oameni ~i 0 saminta de dobitoace" 926. Iar prin gura lui Isaia
ziee, eu privire la un alt Israel, astfel: "tn ziua aeeea va fi un al treilea Israel,
intre asirieni ~i intre egipteni, bineeuvintat pe pamint, pe care I-a bineeuvintat Domnul Savaoth, zidnd: Bineeuvintat va fi poporul Meu eel din Egipt ~i
eel din Asiria ~i mo~tenirea Mea, Israel" 927. Deei, de vreme ee Dumnezeu
bineeuvinteaza ~i numqte Israel pe poporul aeesta ~i striga ca el este
mo~tenirea Lui, cum inca nu va pocaiti de ratacirea in care va gasiti, atunci
cind ziceti ca voi singuri sinteti Israel ~i cum nu ineetati de a blestema
poporul cel binecuvintat al lui Dumnezeu ? Caci atunci cind a vorbit de
Ierusalim ~i de tarile din jurul lui, a adaugat iara~i, astfel: ,,~i voi na~te
peste voi oameni, pe poporul Meu Israel ~i va vor mo~teni ~i Yeti fi sub
stapinirea lor ~i nu yeti mai adauga ind sa ramineti fara copii de partea
lor" 928.
- Dar ce ? a zis Tryfon. Voi sinteti Israel ~i despre voi zice acestea ?
- Daca, i-am raspuns eu, n-am fi vorbit atlt de muIt despre aceasta,
m-a~ indoi, dadi-mi faci aeeasta in tre bare , neintelegind bine lucrurile. Dar,
pentru ca am ajuns la aceasta eoncluzie, prin dovezile mele ~i prin consimtamintul vostru, ered ea tu nu treci cu vederea eele spuse mai inainte ~i nici ca
nu voie~ti, din dragoste de gilceava, sa prelunge~ti discutia, ci numai sa rna
provOCI sa argumentez din nou acestea, cum am faeut-o ~i eu aItele, mai
inainte.
923.
924.
925.
926.
927.
928.

Is. 42, 19-20.

Is. 29, 14.
Ier. 6, 16.
Ier. 38, 27.
Is. 19,24-25.
Iez.'36, 12.

APOLOGETI DE UMBA GREACA

238

lntrudt Tryfon ~i-a exprimat consimtamintul, printr-o clip ire din ochi,
am continuat:
- ~i iara~i, in Isaia, ascultati cu urechile voastre, doar doar yeti
intelege, ca. Dumnezeu, vorbind despre Hristos, 11 nume~te, in parabola:
Iacov ~i Israel. Caci zice astfel: "Iacov este Fiul Meu ~i Eu Ii voi purta de
grija. Israel este alesuI Meu ~i-Mi voi pune Duhul Meu peste EI ~i EI va
pronunta judecata oamenilor. EI nu se va sforta, nici nu va striga ~i nid nu
va auzi cineva gIarol Sau, in piete. EI nu va zdrobi trestia frinta ~i nu va
stinge inul aprins, ci se va pronunta intru adevar, va luajudecata ~ nu se va
fringe, pina ce nu va pune pe pamint judecata: ~i intru numele Lui vor
nadajdui neamuri" 929. Deci, dupa cum de Ia acel singur Iacov, care a fost
supranumit Israel, tot neamuI vostru a fost supranumit Iacov ~i Israel, tot
astfel ~i noi, dupa Hristos, Care ne-a nascut pe noi in Dumnezeu, ne numim
~i sin tern ~i Iacov ~i Israel ~i Iuda ~i Iosif ~i David ~i fii ai lui Dumnezeu,
toti cei ce pazim poruncile lui Hristos 930
e~

CXXIV.
Deoarece am vazut ca s-au tulburat, fiindca am zis ca ~i noi sintem
cop iii lui Dumnezeu, nelasindu-i sa rna mai intrebe ceva, ci luindu-Ie-o
inainte, am zis:
- Ascultati, 0, voi, barbati, cum spune Duhul Sfint despre poporul
acesta, ca toti sint fii ai Celui Prea lnalt ~i ca in adunarea lor este de fata
lnsu~i acest Hristos, adudnd judecata asupra intregului neam al oamenilor.
Cuvintele acestea, care au fost spuse de David, dupa cum voi in~iva Ie tilcuiti,
suna astfel: "Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor ~i, in mijlocullor,
EI judeca pe dumnezei. Pina cind judecati nedreptate ~i tineti socoteala de
fetele paca to~ilor ? Faceti judecata orfanului ~i saracului ~i indrepta titi
pe cel umil ~i pe cellipsit. Liberati pe cellipsit ~i smulgeti pe sarac din mina
pacato~ilor. Ei nu au cunoscut !Ii nu au inteles, ci umbla intru intuneric:
toate temeliile pamintului se vor tulbura. Eu am zis: Voi sinteti dumnezei ~i
fii ai Celui Prea lnalt, eu totii; voi, insa, muriti intocmai ca oamenii ~i cadeti
intocmai ca unul dintre conducatori. Ridica-te, Dumnezeule, judeca
pamintul, ca Tu vei mo~teni intru to ate neamurile" 931. In tilcuirea celor
~aptezeci, se spune, insa: "lata, voi muriti intocmai ca oamenii ~i cadeti
intocmai ca unul dintre conducatori" pentru ca, prin aceasta sa arate ~i
neascultarea oamenilor, adica a lui t\dam ~i a Evei l1i caderea unuia dintre
conducatori, cu alte cuvinte a aceluia care este numit ~arpe l1i care a cazut,
929. Is. 42, 1-4;Mt. 12, 18-2l.
930. Compo In. 1, 12; I In. 3,1-3.
93l. Ps. 81.

SFiNTUL IUSTIN, DlALOGUL CU lUDE.UL TRIFON

239

cu mare elidere, din cauza eli a amagit pe Eva932 Dar, totu~i eu nu am citat
cuvintul in sensul acesta, ci pentru a va demonstra ca Duhul Simt repro~eaza
oamenilor deveniti asemanatori lui Dumnezeu, fara de patima ~i nemuritori
ca EI - atita vreme cit ei pazesc poruncile - ~i socotiti vrednici de EI a se
chema fiii Lui, faptul de a-~i prega ti lor in~i~i moartea, dupa exemplul lui
Adam ~i al Evei; ap ca nu am nimic impotriva traducerii acestui p;alm, a~a
cum voiti voi. ~i, in felul acesta se demonstreaza ca ei au fost socotiti demni
de a deveni dumnezei, caau fost socotiti demni de a putea deveni fii ai Celui
Prea fnalt ~i ca ei vor fi judecati ~i condamnati separat, ca Adam ~i Eva.
Pentru faptul ca Cuvintul da lui Hristos numele de Dumnezeu, vi s-a facut
dovada in ma.i multe rinduri.
CXXV.
- A~ voi, insa, 0, voi, barbati, sa aflu de la voi care este puterea
numelui Israel? Dar, cum ei continuau sa taca, am zis:
- Eu'va voi spune aceea ce ~tiu; caci socotesc ca nu este drept sa nu
vorbesc atunci cind ~tiu ceva ~i nici ca, atunci cind banuiesc ca voi ~titi ceva,
dar eli ~in cauza invidiei ~i a nepriceperii voiti sa va in~elati pe voi in~iva,
sa nu caut intotdeauna sa aflu eu insumi ~i sa spun totul, in chip simplu ~i
fara de in~eHiciune, a~a cum a poruncit Dumnezeul meu: "Ie~it-a semanatorul sa semene saminta sa. ~i una a cazut pe cale, alta intre spini, alta pe
pamint pietros, iar alta pe pamint bun" 933. Deci, trebuie sa vorbim in
nadejdea ca se va gasi pe undeva ~i pamint bun. Caci veniild Domnul acela al
meu, ca unul care este tare ~i putemic, va cere cele ale Sale de la toti ~i nu va
condamna pe iconomul acela al Lui, daca va cunoa~te ca acesta, ~tiind ca
Domnul lui este putemic ~i ca venind va cere cele ale Sale, Ie va pune pe
orice masa ~i nu Ie va ingropa, pentru vreo cauza oarecare 934 Deci, numele
Israel inseamna: un om care invinge 0 putere. Caci "Isra", inseamna "un om
care invinge", iar "EI", inseamna "putere". Acest lucru s-a profetit ~i prin
taina luptei pe care a dus-o Iacov, cu Acela care i s-a aratat, intru indeplinirea
vointei Parintelui ~i care, prin aceea ca era Fiu intii-nascut al tuturor
932. Sfintul Iustin, ea ~i al~i seriitori biserice~ti ai timpului, plaseaza eaderea
adica a diavolului sau a lui satan dupa eaderea Evei, ca 0 pedeapsa a interventiei
lui pe linga eea dintii femeie intru savir~irea actului de nesupunere fata de porunca lui
Dumnezeu. Ei soeotesc ea Dumnezeu a ineredin~at ingerilor, al earor ~ef era satan,
administrarea lumii ~i ca acesta, din invidie fata de om, a devenit du~manul lui ~i, ea
atare a meritat blestemul ~i pedeapsa lui Dumnezeu. Desigur eli, in felul aeesta de a privi
luerurile, gasim ~i 0 ineereare de explieare a eliderii unei par~i din ingeri, in frunte eu
satan, despre care Sfinta Seripturii nu ne spune nimic inainte.
933. Mt. 13, 3~8.
934. Compo Le. 19, 12-23.
~arpelui,

240

APOLOGEjI DE LIMBA GREAeA

fapturilor935 , era Dumnezeu. ~i luerul acesta avea sa-l faca Hristos ~i atunci
dnd avea sa fie om. Caci atunci dnd a devenit om, dupa cum am spus mai
inainte, s-a apropiat de el diavolul, adiea puterea aceea care se mai cheama
~i ~arpe ~i satana, ispitindu-L ~i luptindu-se sa-L doboare, socotind ca va
avea sa i se inchine lui. Acela insa I-a nimicit ~i I-a doborit, vadindu-i viclenia,
atunci dnd, impoiriva Scripturii, I-a cerut sa i se inchine ca unui Dumnezeu,
in vreme ee el era un transfug de la vointa dumnezeiascii. Fiindca i-a
raspuns: "Scris este: Domnului Dumnezeului tau te vei inchina ~i numai
pe El singur II vei adora" 936. Invins ~i infruntat, diavolul se dadu atunci
inapoi 937 . Dar, deoarece in durerea ~i in suferinta patimirii, atunci dnd
avea sa fie rastignit, Hristosul nostru avea sa amorteasca, Fl a facut vestirea
demaiinainte~iaacestuilucru.prin atingerea coapsei lui Iacov, cu care
ocazie, acesta a amortit938. Numele Lui era inca din vechime Israel. Cu
numele acesta EI a supranumit pe fericitul Iacov, binecuvintindu-l cu numele
Lui ~i propovaduind prin aceasta, cii toti cei care vin prin ella Tatal, sint
Israel eel binecuvintat 939 . Insa voi, eu to ate acestea, neintelegind nimic din
acestea ~i nici fiind pregatiti a intelege, fiindca sinteti fii ai lui Iacov, dupa
saminta trupeasca, a~teptati sa fiti mintuiti. Insa cii ~i intr-aceasta va
in~elati v-am dovedit-o in repetate rinduri.

CXXVI.
Hristos eel ve~nie. Daca ati cunoa~te, 0, Tryfon, cine este acesta, care
este numit dnd "inger de mare sfat", dnd "barbat", prin Iezechiel, dnd
"Fiu al Omului", prin Daniil, dnd "eopil" 940 prin Isaia ~i "Hristos" ~i
"Dumnezeu vrednic de inchinare" prin David, dnd "Hristos" ~i "piatra",
prin multi, cind "intelepciune" prin Solomon ~i "Iosif", "Iuda" ~i "stea"
prin Moisi, dnd "rasarit" prin Zaharia ~i "patimitor" ~i "Iacov" ~i "Israel",
iara~i prin Isaia, cind "toiag" ~i "floare" ~i "piatra din capul unghiului" ~i
"Fiu allui Dumnezeu" 941, nu ati mai pronunta cuvinte de ocara impotriva
Lui, Care a ~i venit ~i S-a nascut, a patimit ~i S-a inaltat Ia cer. Caci EI va
veni iara~i, ~i atunci cele douasprezece triburi ale voastre i~i vor lovi pieptu935. Compo Col. 1,15.
936. Deut. 6, 13, 14.
937. Mt. 4,10-11.
938. Fac. 32,25.
939. Is. 19,24-25.
940. "CopiI" aratii aid umiIirea lui Hristos, Care S-a niiscut ca un copil ordinar !Ii
termenul il giisim la Isaia (7, 16).
941. Sfintul Iustin folose~te denumirea de "Fiu al lui Dumnezeu" in mai multe
Iocuri: Dialog. VII, 3; XXIII, 3; XLIII, 1; XLV, 4; LXI, 1; LXVIII, 5; LXXXV, 2;XCI,
4; C, 4, 5; CII, 7; cm, 8; CV, 5; CVIII, 2; CXIII, 4; CXVI, 2; CVII, 3; CXVIII, 2; CXXIV,
3; CXXVI, 1; CXXVII, 4; CXXVIII, 1; CXXXIl, 1; CXXXVII, 2.

SFiNTUL IUSTIN, DIALOGUL CU JUDEUL TRIPON

241

rile 942 . Caci, daca ati fi inteles cele graite de profeti, nu ati mai tagadui
ca EI este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu celui unul singur, celui nenascut
;;i nespus. De altfel ;;i prin Moisi se spune undeva in Ie;;ire, astfel: "A vorbit
Domnul catre Moisi ;;i i-a zis lui: Eu sint Domnul ;;i M-am aratat lui Avraam,
Isaac ;;i Iacov, Dumnezeullor ;;i numele Meu nu I-am spus lor ;;i-am incheiat
a;;ezamintul Meu cu ei" 943. ~i zice, iara;;i, astfel: "Un om a luptat cu
Iacov" 944 ;;i a zis ca este Dumnezeu. ~i, se zice eli Iacov a grait: "Am vazut
pe Dumnezeu fata catre fata ;;i sufletul meu a fost mintuit" 945 . ~i s-a mai
scris, de asemenea, ca locul in care a luptat Ql el, in care i s-a aratat ;;i in care
I-a binecuvintat, I-a numit "Vederea lui Dumnezeu". ~i tot Moisi spune cum
Dumnezeu S-a aratat ;;i lui Avraam, linga stejarul din Mamvri, pe dnd acesta
statea la u;;a cortului sau, la amiaza 946 . Apoi, spunind acestea, adauga:
"Privirid cu ochii a vazut ;;i iata trei barbati au stat asupra lui. ~i vazind,
a alergat intru intimpinarea lor" 947. Putin dupa aceasta, unul dintre ei fagaduie;;te un fiu lui Avraam: "Pentru re a ris Sarra zicind: "A~adar, voi na;;te ?
E~ am imbatrinit". Dare este rara de putere un cuvint la Dumnezeu ? La
anu}, tot pe vremea aceasta, rna voi' intoarce ;;i Sarra va avea un fiu" 948.
Apoi plecara de la Avraam. ~i Moisi zice iara~i despre ei: ,,~i rididndu-se cr
acolo, barbatii au privit asupra fetei sodomitilor" 949 . Apoi Cel ce era ~i
este zice iara~i catre Avraam, astfel: "N-am sa ascund de copilul Meu
Avraam, cele ce voi face"950.
~i am spus din nou cele ce sint istorisite mai departe in scrierile lui
Moisi, care au fost explicate de mine, din care se dovede;;te ca Acesta, Care
S-a aratat lui Avraam, lui Isaac ~i lui Iacov, ca ~i celorlalti patriarhi ~i Care
este numitde Scriptura Dumnezeu, s-a gasit orinduit de catre Tatal ~i
Domnul, pentru a sluji vointei Lui. Am mai adaugat, de asemenea, cu toate
ca nu mai spusesem mai inainte: Tot astfel ;;i atunci dnd poporul a dorit sa
manince carne, iar Moisi s-a aratat necredincios ingerului, celui numit
a~a ~i in locul acesta951 ;;i care fagaduise sa Ie dea lor pe Dumnezeu spre
942. Zah. 12,12.
943. Ielj. 6, 2-4.
944. Fac. 32,24.
945. Fac. 32,30.
946. Fac. 18, 1.
947. Fac. 18,2.
948. Fac. 18, 13-14.
949. Fac. 18, 16.
950. Fac. 18, 17.
951. eu toate di titIul de inger este dat lui Hristos de catre sfintul Iustin in mai
multe locuri: Dialog. LX, 5; CXXVI, 6; CXXVII, 4; Apolog. I, LXIII, 5; Apolog. I, VI,
2; in pasajul din Numeri 11; 23 la care se refera aid, nu este vorba de un inger, d de
Jahweh, tradus de obicei de LXX prin Kyrios, in care sfintullustin vede pe Logos. S-ar
putea ca exemplarul folosit de sfintul Iustin sa fi avut in.locul acesta 0 retuljare, adica pe
linga Jahweh, sa fi avu t mai inainte adaus "ingerullui".

242

APOLOGETI DE UMBA GREACA

sa turare, se arata ca EI, Care a spus ~i a facut acestea, era ~i Dumnezeu ~i

inger, trimis de Dumnezeu. Cad Scriptura adauga, zicind astfel: ,,~i a zis
Domnul catre Moisi: Oare, mina Domnului nu este de ajuns ? Tu cuno~ti
daca cuvintul Meu te va acoperi sau nu"952. Apoi, intr-un alt loc EI reia
aceasta, zicind: ,,~i Domnul a zis catre mine: Nu vei trece Iordanul acesta.
Domnul, Dumnezeul tau, Cel ce a mers inaintea fetei tale, EI insu~i va nimid
neamurile"953.
CXXVII.
Sint ~i alte multe de felul acesta, graite legiuitorului ~i profetilor. ~i
imi pare ca am aratat destul de des, ca atunci cind Dumnezeul meu zice:
"S-a urcat Dumnezeu de la Avraam" 954 ~i "A graitDomnullui Moisi"955,
sau "A coborit Domnul sa vada tumul pe care I-au cladit fiii oamenilor"956,
sau cind zice: "A inchis Dumnezeu corabia lui N oe pe dinafara" 957 , nu
trebuie sa credeti ca Insu~i Dumnezeu, Cel nenascut, a cobortt sau S-a ridicat de undeva. Cad Parintele cel nespus ~i Domnul a toate, nid nu sose~te
undeva, nici nu doarme, nid nu se de~teapta, nid nu umbla, ci in locul acela
al Lui, oriunde s-ar gasi EI, Ehede cit se poate de bine ~i aude cit se poate de
bine, nu cu ochii, nid cu urechile, d cu puterea Lui, care nu se poate tilcui.
EI vede toate ~i cunoa~te toate ~i nimeni dintre noi nu-I scapa. EI nu Se
mi~cii, deoarece nu este cuprins in loc ~i nid de lumea intreaga 958 , ca Unul
care a fost ~i mai inainte de a fi lumea. Ded, cum ar putea vorbi Acesta cuiva,
sau cum s-ar putea arata cuiva, sau cum s-ar putea face cunoscut pe 0 mica
buciitica de pamint, de vreme c.e nici slava Celui trimis de EI nu a putut
sa 0 vada poporul pe muntele Sinai 959 ~i nid Moisi insu~i n-a putut sa intre
in cortul pe care I-a facut, de indata ce s-a umplut de slava lui Dumnezeu ~i
nid preotul960 nu a suportat sa ramina inaintea templului, atunci cind
Solomon a adus chivotul in templul din Ierusalim, pe care el insu~i il
construise? Ded, nid Avraam, nici Isaac, nici Iacov, nid vreun altul dintre
oameni nu a vazut pe Tatal96I ~i pe Domnul cel negrait al tuturor, in genere
~i al lui Hristos insu~i, ci numai pe Acela care, prin vointa Lui, este de

952. Num. 11,23.

953. Deut. 31, 2-3.
954. Fac. 17,22.
955. Ie~. 6,29.
956. Fac. 11,5.
957. Fac. 7, 16.
958. Este 0 idee com una apologetilor cre~tini ca Dumnezeu-Parintele este locul
exterior lumii (vezi LVI, 1) ~i ca ii este anterior.
959. Ie~. 19,21.
960. in cartea II Paralipomena, cap. 5, 14 este vorba de ,,Preotii", la plural.
961. In. 1,18.

SflNTUL IUSTIN. DlALOGUL

eu

IUOEUL TRIPON

243

asemenea Dumnezeu, Fiu al Lui ~i Inger, din aceea cii sluje~te hotaririi Lui.
Acesta, care odinioara a fost ~i foe, in vorbirea cu Moisi din rug 962 a voit sa
Se nasca ~i om, prin Fecioara. Caci, dacii nu yom intelege astfel Scripturile,
atunci se va intimpla cii TataI ~i Domnul tuturor nu a fost in ceruri, atunci
cind a zis prin Moisi: ,,~i Domnul a plouat peste Sodoma foe ~i pucioasa
de la Domnul din cer" 963 ~i iara~i, cind zice prin David astfel: "Ridicati,
boieri, portile voastre ~i ridicati-va poTti ve~nice ~i va intra Imparatul
slavei" 964, cum ~i cind zice: "Zice Domnul, Domnului meu: stai de-a dreapta
Mea, pina ce voi pune pe vrajma~ii Tai a~temut picioarelor Tale" 965
CXXVIII
Ca Hristos este Domn, Dumnezeu, Fiu allui Dumnezeu ~i S-a aratat in
chip virtual966 , mai intn ca un om ~i un Inger ~i in slava focului din rug ~i ca
E1 este acela care .a aparut la judecata care s-a savir~it asupra Sodomei, este
un fapt dovedit prin demonstratiile mele de mai inainte. Totu~i, eu am
relatat din nou toate pasajele din Iqire, pe care Ie-am infati~at mai inainte,
adt cu privire la aratarea din rug, cit ~i la denumirea numelui de Iisus ~i am
adaugat: Sa nu va inchipuiti, scumpii mei, ca eu fac ni~te fucruri zadamice,
dacii repet acestea; ci ~tiu ca exista unii care vor sa anticipeze pasajele
acestea, ca sa incredinteze di Puterea venita de la Parintele universului
pentru a Se infati~a lui Moisi, lui Avraam ~i lui Iacov, se nume~te "Inger"
in venirea Sa catre oameni, pentru cii prin ea lucrurile Parintelui sint anuntate oamenilor; ~i se mai nume~te ~i "slava ", pentru ca uneori apare intr-o
imagine nedeterminata; ca ea este numita "om", pentru ca ea a imbracat
forme omene~ti, voite de Tatal, ca sa apara; ~i 0 numesc inca "Cuvint",
pentru cii ea aduce oamenilor cele graite de la Tatal. Ei zic cii nu se poate
nici hiia, nici separa aceasta putere de Tatal, dupa cum nu se poate nici taia
~i nici separa lumina soarelui de pe pamint, de soarele care este pe cer:
cind soarele apune, lumina dispare. Tot a~a ~i Tatal, atunci dnd voie~te spun ei - face sa ti~neasca de la Sine 0 putere, iar cind voie~te din nou, 0
retrage la Sine. In felul acesta,invata ei, a fa cut ~i pe ingeri. Dar, am
demonstrat ca exista ingeri, care sint fiinte personale permanente, care nu se
absorb in ceea ce le-a produs; ~i Puterea aceasta, pe care Cuvintul profetic 0
nume~te de asemenea Dumnezeu (a~a cum a fost deopotriva ~i din
962. Ie~. 3,2 unn.
963. Fae. 19,24.
964. Ps. 23, 7.
965. Ps. 109, 1.
966. "In chip virtual" inseamna aid "in taina", pentru ea vizibil, el nu a aparut
decit dupa intrupare.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

244

abundenta demonstrat) ~i Inger, nu este numai nominal distincta de TataI,

a~a cum lumina este distincta de soare, ci se gase~te ca este un lucru numeric
distinct. In cele de maiinainte, am insistat pe scurt asupra acestui lucru:
am spus ca aceasta Putere a fost nascuta de Tatal prin puterea ~i vointa Sa,
nu prin amputare, ca ~i cum "usia" Parintelui ar fi fost impartita, ca to ate
celelalte Iucruri, care, atunci cind sint impiirtite sau taiate, nu mai sint
acelea~i eu cele demaiinainte.iarpentruaaveaunexemplu.noivedem
ca dintr-un foe se pot aprinde alte focuri, fara ca lumina aceluia de la care
aprindem pe muIte altele sa fie imputinata, ci ea ramine deopotriva
aceea~i96 7

CXXIX.
f;)i acum va voi infa ti~a, din nou cuvintele pe care Ie-am adus pentru
dovedirea acestui lucru. Astfel, cind se zice: "A plouat Domnul foc de Ia
Domnul din cer" 968, cuvintul profetic lasa sa se inteleaga ca sint doi la
numar: Unul care era pe pamint, despre Care se zice ca S-a coborit sa vada
strigatul sodomitilor969 , ~i Celalalt, Care era in ceruri ~i Care era ~i Domnul
Domnului de pe pamlnt, ca Tata ~i Dumnezeu, ~i cauza pentru care Acesta
este ~i putemic, ~i Domn, ~i Dumnezeu. f;)i, iara~i, cind Cuvintul zice cii
Dumnezeu a zis Ia inceput: "lata Adam s-a facut ca unuI din noi" 970,
cuvin tele "ca unul din noi" 971 sin t ~i ele ara tatoare de numiir caci ele nu
suporta metafora, a~a cum se incearca sa explice sofi~tii vo~tri, care nici nu
pot grai, dar nici nu pot in telege adevarul. Chiar in In telepciunea lui
Solomon 972 s-a zis: "Daca va voi vesti voua cele ce sefac zi de zi, imi voi
aduce aminte sa povestesc $i lucrurile din veac. Domnul m-a zidit pe mine
inceput cailor Sale, intru lucrurile Sale. Mai inainte de veac m-a intemeiat,
intru inceput, mai inainte de a face pamintul ~i mai inainte de a face abisuriIe $i mai inainte de a ie$i Ia iveala izvoarele apelor, mai inainte de a fi a$ezati
muntii. Mai inainte de toate dealurile, rna na~te pe mine" 973. f;)i, spunind
acestea, am adaugat: Intelegeti, 0, voi, ascultatori, dacii dati putina atentie,
ca Cuvintul a aratat, atlt ca Cel despre care este yorba, este nascut din Tatal,
967. Comparatia cu cele douii focuri separate, folositii de sfintul Iustin, a fost
la capito LXI, 1.
968. A se vedea, in legatura cu aceasta,~i cap. LVI, 20-22.
969. Fac. 18, 21.
970. Fac. 3, 22.
971. Este pentru prima data dnd apare in literatura cre~tinii aceastii interpretare
a versetului respectiv din Facere, care a trecut apoi in tratatele moderne de teologie.
Se pare, totui, ca nu sfintul este autorul ei, ca ea a circulat in mediile iudaice helenistice
convertite la cre~tjnism, inca de mai inainte.
972. Citatul care urmeaza nu este din tntelepciunea lui Solomon, ci a~a cum am
aratat la sfiritullui, din Proverbe 8, 21-25.

infati~ata

SPiNTUL JUSTIN, DIALOGUL CU WDEUL TRIPON

245

eu totul mai inainte decit toate ereaturile ~i di Cel naseut este un altul cu
numarul, dedt Cel ce-L na~te. Caei oricine ar putea marturisi aceasta.
CXXX.
Adevaratul Israel. Fiinddi toti au dizut de acord, am continuat:
- Va voi mai spune acum ~i alte dteva cuvinte, pe care nu vi Ie-am mai
amintit pina aici. Aceste euvinte au fost graite, in chip tainic de eatre Moisi,
siujitorul cel eredincios. Caci a zis astfel: "Bucurati-va ceruri, dimpreuna eu
El ~i sa I se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu"974, dupa care am
adaugat cuvintele care urmeaza dupa acestea: "Bucurati-va neamuri,
dimpreuna cu poporul Lui ~i sa se imputerniceasdi intru El toti ingerii lui
Dumnezeu, fiindea singele fiilor Lui este razbunat ~i fiindea El va razbuna,
~i va face pedepsirea vrajma~ilor ~i va rasplati pre cum se euvine pe cei ce
II urasc pe EI ~i va curata Domnul pamintul poporului Lui"97s. Prin aceste
euvinte, EI ne spune noua, neamurilor, sa ne bueuriim dimpreuna eu
poporul Lui - cu alte euvinte, cu Avraam, cu Isaac ~i cu Iaeov ~i, in genere
vorbind, cu profetii ~i cu toti aceia din poporul aeela, care au bineplaeut
lui Dumnezeu, dupa cum am marturisit mai inainte. Noi nu yom aseulta,
insa, pe toti eei din neamul vostru, fiindcii prin Isaia eunoa~tem ea "madularele ealcatorilor de lege vor fi consumate de viermi ~i de foeul eel nein trerupt", raminind totu~i nemuritoare, pentru ea .,sa fie Ia vederea oriearui trup" 976. Pe linga aceasta, am spus eu, 0, voi, barbati, voiese sa va mai
adaug ~i alte dteva euvinte, tot din cele graite de.Moisi, din care sa puteti
intelege ca oamenii au fost impra~tiati, de Ia inceput, de Dumnezeu dupa
neamuri ~i limbi. Dintre to ate neamurile aeestea, El ~i-a ales apoi neamul
vostru, neamul aeesta ndolositor, neaseuItator ~i neeredincios 977 , aratind
mai apoi ea aeeia pe care i-a ales dintre toate neamurile, ea sa se supuna
vointei Lui, prin Hristos, pe Care-L eheama Iaeov ~i pe Care-L nume~te
~i Israel, numai aceia, dupa cum am mai spus ~i mai inainte, in mai muIte
rinduri 978 , trebuie sa fie ~i Iaeov, ~i Israel. Deci, spunind: "Bueurati-va
neamuri, dimpreuna cu poporul Lui"979 , EI ineredinteaza aeestora aceea~i
mo~tenire~i Ie da aeeea~i numire. Caci, numindu-i neamuri ~i spunindu-le
sa se bueure dimpreuna eu poporul Lui, ziee ~eeasta spre ocara voastra.
Intr-adevar, dupa cum voi L-ati miniat prin idololatrie, tot astfel aee~tia
973. Pilde 8, 21-25.
974. Deut. 32,43.
975. Ibid.
976. Is. 66,24.
977. Compo Osea 8, 8; Is. 30,9; 65, 2; Deut. 32,20.
978. Vezi !Ii capito CXXIII, 5, 6.
979. Deut. 32.43.

246

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

care erau idololatri, au fost invredniciti sa cunoasca voia Lui

deasca mo~tenirea cea de la E1.

~i

sa dobin-

CXXXI.
Nerecuno~tinta lui Israel. Va voi spune acum ~i cuvintele prin care
se arata ca Dumnezeu a impartit toate neamurile. Acestea sint urmatoarele:
"Intreaba pe tatal tau ~i-ti va vesti tie, pe batrinii tai ~i-ti vor spune tie.
Cind a impartit Cel Prea Inalt neamurile, de indata ce a impra~tiat pe flli
lui Adam, a pus granite intre neamuri, dupa numarul fiilor lui Israel. ~i s-a
fa cut parte a Domnului poporul Sau Iacov ~i sala~ al mo~tenirii Lui,
Israel" 980. Zidnd acestea, am adaugat ca cei ~aptezeci au tradus acest loc
astfel: "A pus granite intre neamuri, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu".
Cu toate acestea, pentru ca puterea argumentelor mele nu se miqoreaza eu
nimic, eu v-am dat explicarea pe care voi in~iva 0 dati locului acestuia.
Deci, daca voiti sa marturisiti adevaiul, voi nu yeti putea tagadui dtu~i
de putin, ca noi, cei chemati de Dumnezeu, prin taina plina de nimicnicie
~i de ocara a crucii (~i carora, pentru marturisirea, ascultarea ~i pie tate a
noastra, ni se impun chinuri pina la moarte, de catre demoni ~i de catre
armata diavolului 981 , prin slujba pe care voi in~iva 0 faceti), noi care suferim
totul pentru ca, nici macar din gura, sa nu tagaduim pe Hristos, prin Care
am fost chemati la mintuirea cea pregatita la Tatal nostru, sintem mai
credincio~i dedt voi, cei care ati fost rascumparati din Egipt "cu brat
inalt" ~i "cu supravegherea marii slave" 982, atunci cind marea, despicindu-se
~i devenind cale uscata, a ucis apoi in ea pe cei ce va urmareau cu armata
foarte mare ~i cu care de lupta stralucitoare, inchizindu-se asupra lor, marea
cea transformata pentru voi in cale; carora v-a trimis ~i stilp de lumina 983 ,
ca sa va lumineze, pentru ca, spre deosebire de orice alt popor din lume, sa
va slujiti de 0 lumina proprie, neimputinata ~i care niciodata nu se termina;
carora ~i mana, piinea cea pentru hrana, v-a trimis-o prin ingerii cerurilor984 ,
pentru ca nu cumva, avind nevoie de hrana, s-o cautati in alta parte; carora
~i apa din Merra v-a indulcit-0 985 ~i v-a trimis semnul Celui ce avea sa Se
rastigneasca, a~a cum v-am spus ~i mai inainte, pentru ca sa scapati de ~erpii
care va mu~cau (caci Dumnezeu v-a prevenit, hariizindu-va toate tainele,
mai inainte de vremea lor, iar voi v-ati vadit a fi intotdeauna nerecunoscatori
980. Deut. 32, 7-9.
981. Simtul Iustin considera annata a diavolului pe persecutorii ~i calomniatorii
cre~tinilor, ca pe ni~te sprijinitori ai demonilor, vrajm~i ai lui Hristos (A se vedea :,i cap.
X, 1; XLIX, 8 etc.).
982. Compo Deut. 4, 34; Ie:,. 6, 1 urm.; 13, 21; 16,10; Fapte 13, 17.
983. in LXX citim: "Ziua snIp de nour, spre a Ie arata calea, iar noaptea stilp
de foe spre a lumina lor" (Ie~. 13,21-22 :,i 14,24).
984. Compo Ie. 16, 14, urm.
985. Ier. 15, 25.

SPINnJI. IUSTlN, DIALOGUL CU IUDBUL TRIPON

247

fata de El); iar prin preinchipuirea intinderii miinilor lui Moisi.986 , ca ~i prin
numele de Iisus, cu care S-a numit Cel ce dimpreuna cu el a luptat impotriva
lui Amalec, fapt care Dumnezeu a poruncit sa fie trecut in scris, a zis ca
numele lui Iisus sa fie intotdeauna in urechile voastre, aratind ca Acesta
este acela care va ~terge de sub cer pomenirea lui Amalec' 8 7, Este lucru
vadit, insa, ca pomenirea lui Amalec a ramas ~i dupa fiullui Navi; cu toate
acestea, cele istorisite de mine, 0, Tryfon, arata ca Dumnezeu a lamurit,
ca numai prin Iisus cel rastignit, ale Carui simboale erau toate acele propovaduiri de mai inainte ale celor ce se vor intimpla sub El, va nimici
pe demoni ~i ca ace~tia se vor infrico~a de numele Lui ~i ca toate puterile ~i
imparatiile de asemenea se vor teme de El ~i ca tot neamul oamenilor
vor fi evlavio~i ~i pa~nici numai cei ce vor crede in El. De asemena, voua
celor doritori de carne, vi s-au dat atitea prepelite, mclt am putea spune ca
ele au fost nenumarate 988 , Pentru voi a facut El sa ti~neasca apa din stinca
~i a facut ca sa va urmareasca un nor, drept umbra pentru ar~ita ~i acoperamint pentru frig989, vestindu-va preinchipuirea ~i prezicerea altui eer
nou990 In acest timp, nici curelele incaltamintelor voastre nu s-au rupt, nici
incaltamintea nu vi s-a invechit, nici hainele nu vi s-au ros, ba, ceva mal
mult, chiar ~i cele ale tinerilor v~tri cre~teau deopotriva cu ei 991

CXXXII.
eu toate acestea, voi v-ati faurit un vitel, la care v-ati inchinat ~i v-ati
grabit sa va impreunati, in chip nelegiuit, cu fiicele strainilor ~i sa deveniti
idololatri, chiar ~i dupa ce pamintul v-a fost dat, printr-o minune atit de
mare inclt ati putut vedea ~i soarele, la ordinul barbatului aceluia supranumit cu numele lui Iisus, oprindu-se pe cer ~i neapunind pina dupa treizeci
~i ~ase de ore 992 , ~i toate celelalte minuni, care s-au facut voua, dintre care
mi se pare ca este potrivit acum sa va enumar una, care va va ajuta sa
intelegeti pe Iisus, pe Care L-am cunoscut ~i noi ca Hristos, Fiu allui Dumnezeu, Care S-a rastignit, a inviat, S-a suit la ceruri ~i iara~i va veni Ql judecator al tuturor oamenilor, in. genere, pina la Adam. Caci ~titi, am zis eu,
ca atunci cind cortul marturiei a fost rapit de catre vrajma~ii din Azot ~i
cind 0 plaga ingrozitoare ~i fara de vindecare s-a abatut asupra lor, ei s-au
sfatuit ~i I-au pus pe 0 caruta, la care au injugat doua vaci, care abia atunci
986. Ie~. 17,9-13.
987. Ie~. 17, 14; Deut. 21,19.
988. Ie~. 16, 13; Num. 20, 11.
989.Ps.77,14;104,39.
990. Is. 65, 17; 66,22; Apoc. 21,1,27; II Pt. 3, 13.
991. Deut. 8, 4; 29,5; Neem. 9, 21.
992. Ie~. 10, 12.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

248

fatasera, cautind sa afle din aceasta experienta, daca au fost loviti de acea
plaga din puterea lui Dumnezeu, din cauza cortului ~i daca Dumnezeu
voie~te ca el sa fie dus acolo, de unde a fost luat. De indata ce au ficut acest
lucru, vacile nefiind minate de nici un om, nu au venit in locul de unde
fusese luat cortul, ci s-au dus in satul unui barbat numit Ausis, acesta avind
acela~i nume cu eel supranumit cu numele lui Iisus, dupa cum am aratat
mai i,nainte, care aintrodus pe popor in pamintul figaduit ~i Ii I-a impirtit lor.
Ajungind in satul acesta, vacile s-au oprit aici, aratindu-va ~i prin aceasta
ca au fost conduse de numele puterii, dupa cum poporul care mai ramasese
dintre cei ce mai inainte ie~isera din Egipt, a fost condus in pamintul
fagaduit, prin eel ce a luat numele de Iisus ~i care, mai inainte, se chemase
Ausis 993
CXXXIII.
~i, dupa toate aceste lucruri minunate ~i surprinzatoare care vi
s-au intimplat ~i pe care le-ati vazut pe fiecare, la timpul sau, profetii
vo~tri au putut sa va invinuiasca, fiindca ati ajuns pina acolo inch sa
jertfiti pe proprii vo~tri copii demonilor ~i, in afara 1ie toate acestea,
de a fi indraznit ~i de a indrazni sa savir~iti ni~te atentate de felul
acesta impotriva lui Hristos, incit pentru toate acestea, fie ca sa
primiti mila de la Dumnezeu ~ de la Hristosul Lui ~i sa va mintuiti.
Caci, prin profetul Isaia, Dumnezeu ~tiind ca astfel yeti face, v-a
blestemat in chipul urmitor: "Vai de sufletul lor! Ei s-au sfituit sfat
rau asupra lor in~i~i, zicind: "Sa legam pe eel drept", caci ne este nefolositor. Deci, ei vor minca fructele faptelor lor. Vai de cel nelegiuit! dupa faptele
cele rele ale miinilor lui, i se va intimpla lui. Poporul meu, exploatatorii
vo~tri va jecmanesc ~i cei ce cer de la voi, va vor subjuga. Poporul meu, cei
ce va fericesc, va in~ala ~i tulbura cararile drumurilor voastre. Acum, insa,
El va aduce la judecata pe poporul Sau ~i lnsu~i Domnul va veni la judecata,
impreuna cu batrlnii poporului ~i cu boierii lui. Iar voi, pentru ce ati pus
foe viei mele ~i pentru ce tineti in casele voastre act:ea ce ali rapit de la eel
sarac ? Pentru ce nedreptatiti pe poporul meu ~i pentru ce ati ru~inat fata
celor umili ?" 994. Acela~i profet a mai spus ~i cu alte cuvinte acelea~i
lucruri: Vai de cei ce trag pacatele lor intocmai ca ~i cu 0 funie lunga ~i
nelegiuirile lor intocmai ca~i cu 0 curea de la jugul vitelei; de cei ce zic: Sa
se apropie iuteala lui ~i sa vina vointa sf'mtului lui Israel, ca sa cunoa~tem.
Vai de cei ce zic ca raul este bine ~i binele rau; de cei ce spun luminii intuneric ,i intunericului lumina, de cei ce spun amarului dulce ~i dulcelui amar !
Vai de cei ce sint intelepti in ei in~i~i ~i cunoscatori inaintea lor in~i~i !
993. Compo I Regi 4.
994. Is. 3,9-15.

SPiNTuL IUSTlN, DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

249

Vai de cei puternici de la voi, de cei ce beau vinul, de cei ce au putere asupra
voastra, de cei ce amesteca sichera, de cei ce indrepta tesc pe eel nelegiuit
pentru daruri ~i de cei ce ~mulg dreptatea de la eel drept ! Pentru aceasta,
dupa cum trestia va fi arsa de carbunele din foe ~i va arde impreuna cu
acesta din cauza flacarii celei arzatoare, radacina lor va fi ca bruma ~i floarea lor se va ridica intocmai ca praful. Cad ei n-au voit legea Domnului
Savaoth, ci au miniat cuvintul Domnului, Sf'mtului lui Israel. ~i S-a umplut
de urgie Domnul Savaoth ~i a pus miinile pe ei ~i i-a lovit ~i S-a miniat pe
munti ~i trupurile cele moarte ale lor au fost intocmai ca ni~te murdarii,
in mijlocul drumului. Cu toate acestea, ei nu s-au intors, ci inca mina lor este
ridicata !995 Intr-adevar, mina voastra este inca ridicata pentru a face raul,
~i fiindca nici pe Hristos ucigindu-L nu va pocaiti, ci, pe linga aceasta, ~i
pe noi - cei care am crezut prin EI, in Dumnezeul ~i Parintele tuturor ne
uriti ~i ne ucideti ori de cite ori aveti puterea ~i blestemati fara incetare
pe Acela ~i pe noi, care sintem ai Lui, cu toate ca noi ne rugam cu totii
pentru voi ~i, in genere, pentru toti oamenii, dupa cum am fost invatati de
Hristos, Domnul nostru, sa facem, de El, Care ne-a poruncit noua sa ne
rugam pentru vrajma~i, sa iubim pe cei ce ne urasc ~i sa binecuvintam pe cei
ce ne blestema "996.
CXXXIV.
Riiutatea dasciililor lui Israel. Deci, daca invataturile profetilor, ca ~i
acelea ale lui Iisus va tulbura, este mai bine pentru voi sa urmati lui Dumnezeu, decit dascalilor vo~tri neintelepti ~i orbi care va ingaduie, pina in clipa
de fata, ca fie care dintre voi sa aiba cite patru ~i cinci femei, iar atunci cind
cineva, vazind 0 femeie frumoasa, ar pofti la ea, povestindu-va faptele lui
Iaeov, adica ale lui Israel ~i ale celorlalti patriarhi ~i spunindu-va ca cei ce
savir~esc ni~te astfel de lucruri, nu savir~esc nici 0 nedreptate, se arata ~ din
acest punet de vedere ni~te mizerabili ~i ni~te nebuni. Caci, a~a dupa cum
v-am spus ~i mai inainte, in fiecare fapt de natura aceasta, cei despre care este
vorba ca faeeau a~a savir~eau iconomiile unor mari taine 997 Astfel, in
casiitoria lui Iacov998 , se siiviqea 0 ieonomie ~i 0 vestire de mai inainte.
Vii spun a~a, pentru ca sa cunoa~teti cii dasciilii vo~tri au privit intotdeauna
nu spre ceea ce este dumnezeiesc, pentru care s-a intimplat fiecare fap tii ,
995. Is. 5, 18-25.
996. Mt. 5,44; Lc. 6,27-28.
997. Ratiunea poligamiei la patriarhi nu trebuie cautata, dupa sfintul Iustin, in
senzualitatea lor (cap. CXLJ, 4), niei in nevoia de a-~i inmulti familiile, ci in planul
hristologie al lui Dumnezeu-Tatal. In legatura eu aceasta iconomie hristologiea, eareia
ii apartin patriarhii, a se vedea ~i cap. XLV, 4.
998. Fac. 29, 16, urm.

250

APOLOGETI DE LlMBA GRI!ACA

ci mai mult spre patimile piiminte~ti ~i pline de striciiciune. Deci, luati

aminte la ceea ce vii spun. Ciisiitoria lui Iacov a fost 0 figurii a faptei celei
viitoare pe care avea sii 0 siivir~eascii Hristos. Astfel, nu era ingiiduit ca Iacov
sii ia in ciisiitorie, in acela~i timp, douii surori999 Cu toate acestea, el
sluje~te lui Laban, pentru fiicele lui ~i, fiind in~elat cu privire la cea mai
tiniirii, a mai slujit incii ~apte ani. Dar Lia inseamnii poporul vostru ~i
sinagoga, iar Rachela, Biserica noastrii. Pentru acestea ~i pentru servii din
amindouii, sluje~te Hristos pinii acum. Ciici dad Noe a dat spre servirea
celor doi fii ai siii siiminta celui de-al treilea10oo , acum, iarii~i, Hristos a
venit pentru restabilirea amindoror copiilor liberi, ca ~i a servitorilor care
sint printre ei, invrednicind de acelea~i bunuri pe toti cei ce piizesc poruncile
Lui, in acela~i fel, in care, atit copiii pe care i-a avut Iacov din femeile libere,
dt ~i cei pe care i-a avut din roabe, i-au fost lui cu totii fii ~i de aceea~i
cinste. Iar ce fel avea sii fie fiecare, s-a profetit. dupii ordinea lor ~i dupli
cunoa~terea de mai inainte 100 1 . A slujit Iacov lui Laban pentru turmele
cele tiircate ~i de multe feluri 1002 ; a slujit ~i Hristos pinii la robia cruciP003 ,
pentru diferitii ~i feluritii oameni de tot felul, dobindindu-i pe ei prin singe
~i prin taina Crucii. Ochii Liei erau bolnavP 004 , dupii cum ~i ochii sufletului
vostru sint foarte bolnavi. Rachela a furat pe zeii lui Laban ~i i-a ascuns pinii
in ziua de astlizP 00 s. Tot astfel ~i zeii no~tri piirinte~ti ~i materiali s-au
pierdut. In tot timpul, Iacov a fost urit de fratele lui: tot astfel ~i noi acum,
~i insu~i Domnul nostru, sintem uriti de voi ~,in genere, de alti oameni, cu
to ate cii de la naturii sintem frati cu totii. Iacov a fost supranumit Israel;
Israel s-a dovedit a fi ~i Hristos, Cel ce este ~i se nume~te Iisus 1006.
CXXXV.
Atunci cind Scriptura zice: "Eu sint Domnul Dumnezeu, Sfintul lui
Israel, Cel ce am ariitat pe Israel impiiratul vostru" 1007 , oare nu intelegeti
aici cu adeviirat, pe Hristos impiiratul eel ve~nic ? Ciici voi ~titi cii Iacov,
999. Sfintul Irineu IV, XXI, 3 (P.G. VII, 1045-1046) da aceea~i interpretare
casatoriilor lui Iacov. Interzicerea de a lua in casatorie doua surori apartine Legii
mozaice (Lev. 18, 18), dar ea este ~i un precept al legii ve~nice ~i naturale. Pentru ca
"patriarhii nu aveau inca legea mozaica" (XLVI, 3), "nu era ingaduit" din textul de mai
sus trebuie sa-l referim la legea ve~nica ~i naturala. Sfintu] Iustin Insa nu explica in ce
mod a ingaduit Dumnezeu derogarea de la aceasta lege.
1000. Comp. Fac. 9, 25.
1001. Fac. 49, 1 urm.
1002. Fac. 29-31.
1003. Compo Fil. 2, 7-8.
1004. Fac. 29, 17.
1005. Fac. 31, 19-34.
1006. Sfintul Iustin face discernamint intre cele doua nume ale Mintuitorului:
Hristos arata latura divina, tainica a fiintei Sale, iar Iisus arata latura Sa omeneasca.
1007. Is. 43, 15.

SPINTUL ruSTIN. DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

251

fiul lui Isaac, nu a fost niciodata imparat. Pentru aceasta, Scriptura explicindu-ne iara~i pe cine nume~te imparatullacov ~i Israel, a zis astfel: "Iacov
este fiul Meu ~i Eu il voi ajuta ~i Israel este alesul Meu ~i sufletul Meu il va
primi. Dat-am Duhul Meu asupra Lui ~i EI va spune judecata neamurilor. EI
nu va striga ~i nici nu se va auzi in afara giasul Lui; EI nu va calca 1a pamint
trestia cea zdrobita ~i nici nu va stinge inul aprins, pina ce nu va spune
biruinta ~i va primi judecata ~i EI nu va fi zdrobit pina ce nu va stabili
judecata pe pamint. Iar intru numele Lui vor nadajdui neamurile" 1008
Nu cumva neamurile nadajduiesc in patriarhul Iacov ~i chiar voi in~iva.
iar nu in Hristos ? Deci, dupa cum Scriptura nume~te pe Hristos Israel ~i
Iacov, tot astfel ~i noi, care am fost taiati din pintecele lui Hristos, sintem
neamul israelit eel adevarat. Dar, sa luam aminte, mai bine, la cuvintul
aeesta insu~i: "Voi seoate, zice, saminta din Iaeov ~i din Iuda: ~i va mo~teni
muntele eel stInt al Meu ~i-l vor mo~teni ale~ii Mei ~i servii Mei ~i vor locui
aeolo. ~i vor fi in paduri poieni pentru turme, iar valea Ahor spre odihna
cirezilor, pentru poporul ~i pentru cei care M-au cautat. Voi, insa, care M-ati
padisit ~i care ati uitat numele eel sfint al Meu ~i ati pregatit masa demonilor, varsind demonului libatiuni de vin amestecat cu apa, veti fi dati de Mine
sabiei. ~i toti veti ciidea in macd, pentru ca v-am chemat ~i n-ati ascultat,
v-am vorbit ~i n-ati tinut seama, ci ati facut raul inaintea Mea, alegind cde
ce Eu nu am voit" 1 009 Acestea sint cuvintele Scripturii. ~i, desigur ca voi
in~iva intdegeti ca, ceea ce se nume~te acum saminta lui Iacov, este cu
totul altceva, iar nu cum ~i-ar mai putea cineva inchipui ca se mai poate
spune despre poporul vostru. Caci nu este cu putinta ca cei ce au fost semanati de Iacov sa cedeze dreptul de intrare celor nascuti din Iacov ~i nici ca
eel care aduce poporului ocara de a nu-l judeca demn de mo~tenire, ca ~i
cum l-ar protegui, iara~i sa i-a fagaduiasca. Ci, dupa cum zice acolo
profetul: ,,~i aeum tu, casa a lui Iacov, vino ~i sa mergem in lumina Domnului; caci EI a dat drumul poporului Lui, casei lui Iacov, pentru cii tara lor
s-a umplut, ca de la inceput, de ghicitori ~i de prezicatori" 1010 Tot asemenea ~i aici, noi trebuie sa intelegem doua semintii ale lui Iuda ~i doua
neamuri, ca ~i doua case ale lui Iacov: una care s-a nascut din singe 1 0 11 , iar
cealalta din credinta ~i din Duh.
CXXXVI.
Tot despre adevaratul Israel. Vedeti, deci, cum vorbe~te acum
poporului, dupa cde graite mai sus: "Dupa cum, gasindu-se boabe intr-un
1008. Is. 42, 1-4.
1009. Is. 65,9-12.
1010. Is. 2,5-6.
1011. Compo In. 1, 13.

252

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

ciorchine, vor zice: nu-l distruge, fiinddi binecuvintarea este in el, tot astfel
voi face pentru cel ce-Mi sluje~te Mie. Din cauza lui, Eu nu-i voi nimid pe
toti". Iar dupa aceasta adauga: ,,~i voi scoate saminta cea din Iacov ~i din
Iuda" 1 12. Este lamurit, prin urmare, ca, daca EI Se va minia atit de mult
impotriva acelora ~i dad ameninta d numai putini dintre ei vor mai
r~mine, faga.duie~te, totu~i, ca va scoate. pe altii, care sa locuiasca in munteIe Lui. ~i ace~tia sint aceia pe care a zis ca-i va semana 1 13 ~i-i va na~tel 14 ;
caci voi, nici atunci cind va cheama nu-L suferiti ~i nici atunci cind va
vorbe~te nu-L ascultati, ci, ceva mai mult, ati facut raul inaintea Domnului 1 0 15. Iar ceea ce a covir~it rautatea voastra a fost ca ati urit pe Dreptul
pe care L-ati ucis, ca ~i pe aceia care au primit de la EI sa fie a~a cum sint,
adica pio~i, drepti ~i iubitori de oameni. Astfel: "Vai de sufletullor, zice
Domnul, fiindca au planuit sfat rau impotriva lor in~ile, zicind: Sa punem
mina pe cel drept, fiindca ne este nefolositor" 1 16 Cad voi nu ati jertfit
lui Baal, ca parintii vo~tri ~i nici nu ati adus prajituri armatei cerului' 017 ,
in locuri umbrite, sau pe inaltimi, cu toate acestea ati facut ceva mai tau,
fiindca nu L-ati primit pe Hristosul Lui. Intr-adevar, eel ce-L dispretuie~te
pe Acesta, dispretuie~te vointa lui Dumnezeu ~i cel ce-L insulta ~i-L ura~te,
ura~te ~i insulta, in chip lamurit, ~i pe Cel ce L-a trimis pe EI; iar daca
cineva nu crede in EI, nu crede propovaduirilor profetilor, care L-au binevestit ~i L-au propovaduit tuturor 1 1 a .

CXXXVII.
Indemnuri ii reproiuri adresate Iudeilor. Deci, fratilor, sa nu spuneti
nimic rau cu privire la Cel Rastignit ~i nici sa nu luati in deridere loviturile
pe care EI le-a primit ~i prin care este cu putinta tuturor vindecarea, dupa
cum ~i noi am fost vindecatPOl9. Caci ar fi fost frumos ea, incredintindu-va
cuvintelor Scripturii, sa va circumcideti impietrirea inimii, intrucit circumciderea trupeasca pe care voj 0 aveti, 0 aveti nu datorita vreunei idei
innascute in voi, fiindca ea v-a fost data voua ca un semn, iar nu ca 0 lucrare
de indreptatire, dupa cum ne silesc sa intelegem cuvintele Scripturii. Deci,
marturisindu-L impreuna cu noi, ca Fiu al lui Dumnezeu, nu-L ocariti ~i
1012. Is. 65,8-9.
1013. Compo Ier. 38, 27.
1014. Compo lez. 36, 12.
1015. Is. 65, 12.
1016. Is. 3,9-10.
1017. Compo Ier. 7, 18. "Armata cerului" mentionata aid arata, fara indoiala
pentru sfintul Iustin, ca ~i pentru profetul Ieremia - tinind seam a de diferenta timpuluidivinitatile astrale de origine babilolliana.
1018. Compo In. 5,23,46.
1019. Is. 53,5.

sPiNTuL

IUSTlN, DIALOGUL CU IUDUUL TRIPON

253

nici, increzindu-va in invataturile fariseilor, nu-L luati in deridere pe

imparatuI lui Israel, dupa rugaciune, a~a cum va invata capeteniile sinagogilor voastre sa faceti. Cad, daca cel ce se atinge de cei care nu SInt bineplacuti lui Dumnezeu este intocmai ca acela care se atinge de pupiIa ochiului
lui Dumnezeu1020 , cu cit mai mult, cel ce se atinge de cel iubit al lui
Dumnezeu 1 021 Iar ca acest lucru este altfel, s-a dovedit indeajuns.
Fiindca ei continuau sa taca, am zis:
- Acum, 0, prieteni, am sa va citez ~i Scripturile, a~a cum au fost ele
traduse de cei ~aptezeci. Caci atunci cind vi Ie-am citat, mai inainte, a~a cum
Ie aveti voi, am voit numai sa incerc sa vad care era parerea voastra. Astfel,
citindu-va Scriptura, care zice: "Vai de ei, fiindea au planuit sfat rau
impotriva lor in~iIe, spunind... co, am adaugat a~a cum au tradus cei ~apte
zeci: "Sa punem mina pe Cel drept fiindca ne este nefolositor", cu to ate ca,
la inceputul discutiei noastre, eeea ce voi in~iva voiti sa spuneti ea s-a zis:
"Sa legam pe Cel drept, fiindea ne este nefolositor" lOll, a ramas a~a
preeum voiti voi sa cititL Dar voi faeeati atunci altceva ~i mi se pare ea n-ati
dat ascultare, a~a cum trebuie, euvintelor mele. Fiindca, insa, ~i acum ziua
este gata sa se termine (cad soarele este aproape sa apuna), voi adauga doar
un singur lucru, la cele spuse pina aeum, ~i apoi voi termina. Ceea ce voiese
sa va spun acum, ati auzit ~i mai inainte, in cele spuse de mine 1 023 Cu toate
acestea mi se pare ca este drept ca sa reiau, din nou ~i acum lucrul acesta.
CXXXVIIL
Noe f Potopul. Cunoa~teti, desigur, prietenilor, ea in Isaia s-a zis de
catre Dumnezeul Ierusalimului: "In timpul potopului lui Noe, te-am
mintuit" 1024. ~i, eeea ce a zis Dumnezeu este ca taina oameniIor care aveau
sa fie mintuiti s-a intimplat in timpul potopului. Caci dreptul Noe,
dimpreuna eu eeilalti oameni din timpul potopului, adica cu femeia, eu cei
trei fii ai lui ~i cu femeile lor, care erau in numar cu totii de opt, au fost un
simbol al zilei celei de a opta102S cu numarul, in care S-a aratat Hristosul
nostru inviat din morti ~i care, in ceea ce prive~te puterea, este intotdeauna
cea dintii. Intr-adevar, Hristos fiind intiiul-nascut al intregii zidiri 1 026, EI
S-a facut, iara~i, inceput al unui alt neam, adici al celui renascut de El, prin
1020. Zah. 2,8.
1021. Compo Ef. 1,6.
1022. Is. 3,9-10.
1023. A se vedea cap. XVII, 2 ~i cap. CXXXIII, 2.
1024. Compo 1$.54,8-9.
1025. SfintuI Iustin infiiti~eazii aid din nou valoarea simbolicii a numiirului "opt"
ca 0 ipotezii conventionalii a unei siiptiimini de opt zile, dintre care ultima a fost pusii
in evidentii de Iisus, prin lnvierea Lui.
1026. Col. 1, 15.

APOLOGEn DE UMBA GREACA

apa, credinta ~i lemnul care a avut in el taina Crucii, tot a~a cum ~i Noe
a gasit mintuirea in lemn, dimpreuna cu cei ai lui, food purtat de acesta pe
deasupra apelor. Deci, cind profetul a zis: "In timpullui Noe te-am mintuit",
dupa cum am aratat mai inainte, zice aceasta deopotriva poporului aceluia,
care este credincios catre Dumnezeu ~i are simboalele acestea. Moisi, avind
un toiag in mina, a trecut poporul vostru prin Marea Ro~ie. Voi ginditi ca
el a vorbit numai neamului vostru sau pamintnlui. Cum insa, dupa cum
spune Scriptura, in timpul potopului, tot pamintul a fost acoperit de potop,
iar apa s-a ridicat cu cincisprezece coti deasupra tuturor muntilor, este
lamurit ca el nu a vorbit pamintului, ci poporului care s-a increzut in el,
caruia i-a ~i pregatit de mai inainte un loc de odihna in Ierusalim 1027 , dupa
cum s-a dovedit prin toate simboalele din timpul potopului. ~i am zis ca,
prin apa, prin credinta ~i prin lemn, cei care se pregatesc ~i se pocaiesc
de cele ce-au paca tuit, vor scapa de judecata lui Dumnezeu, care va veni.
CXXXIX.
Noe p' fiii sai. De altfel, in timpullui Noe a mai fost profetita ~i 0 alta
taina ca se va savir~i, pe care insa, voi nu 0 ~titi. ~i aceasta este astfel:
In binecuvintarile cu care Noe a binecuvintat pe cei doi fii ai lui, el a blestemat pe fiul celui de-al treilea fiu al lui. Caci Duhul eel profetic nu avea sa
blesteme pe fiul care a fost binecuvintat de Dumnezeu, dimpreuna cu ceilalti
doi, dar, pentru ca pedeapsa pacatului trebuia sa fie asupra intregului neam
al fiului, care a ris de goliciunea tatalui lui, a pomit blestemul de la fiul
acestuia 1028 In cele ce a spus, el a prezis ca cei care se vor na~te din Sem,
vor stapini posesiunile ~i locuintele lui Chanaan ~i iara~i, ca cei ce se vor
na~te din Iafet, vor stapini, cele ce fiii lui Sem au stapinit, luind de la cei
ai lui Chanaan, smulgindu-le cu forta de la iii lui Sem, in acela~i chip in care
~i fiii lui Sem Ie-au smuls cu forta de la iii lui Chanaan ~i Ie-au stapinit.
Ca astfel s-a intimplat, ascultati. Voi, cei care va trageti dupa neam din Sem,
ati venit, dupa vointa lui Dumnezeu, in pamintul fiilor lui Chanaan ~i l-ati
stapinit. Ca, iara~i, iii lui Iafet 1 029 , dupa judecata lui Dumnezeu, venind ~i
ei asupra voastra, v-au smuls pamintul cu forta ~i I-au stapinit, este de
asemenea lamurit. Acestea au fost spuse in chipul urmator: "S-a trezit Noe
de pe urma vinului ~i a cunoscut cite i-a fa cut fiullui cel mai tinar. ~i a zis:
Blestemat sa fie copilul lui Chanaan ~i sa fie serv fratilor lui. ~i a zis:
1027. Dar sfintul Irineu, V, XXX, 4 (P.G. VII, 1207) llU vorbe~te aid despre Ierusalimul cel ceresc, d de imparatia de 0 mie de ani din Ierusalimul Iudeii. A se vedea ~i
capito LXXXI, 3.
1028. Compo Fac. 9.
1029. "Fiii lui Iafet" arata aid pe cuceritorii romani.

SPINTUL IUSTIN. DIALOGUL CU IUDEUL TRIPON

255

Binecuvintat este Domnul Dumnezeul lui Sem ~i Chanaan sa fie servullui.

Largeasea Domnul pe lafet ~i sa locuiasea el casele lui Sem, iar Chanaan sa
fie servul lui" 1030 . Astfel, fiindea doua popoare au fost bineeuvintate, cele
din Sem ~i din lafet,~i fiindea cele din Sem sint cunoscute ca cele dintii care
au pus stapinire pe casele lui Chanaan, iar dupa ele au fost prezise ca cele din
lafet vor succeda eel or dintii la stapinirea acelora~i posesiuni, ~i fiindca
amindoror acestor popoare Ii s-a dat spre servire unul ~i acela~i popor, eel
din Chanaan, Hrisoos urmind puterii Parintelui celui Atotputernic, care I-a
fost data Lui, a venit chemind la prietenie, la binecuvintare l031 , la pocainta
~i la locuirea laolalta, care urmeaza sa fie in acela~i pamint al tuturor
sfintilor ~i a carui stapinire le-a fagaduit-o, dupa cum s-a dovedit mai
inainte. Din cauza aceasta, oamenii de pretutindeni, fie servi, fie Iiberi,
crezind in Hristos ~i cunoscind adevarul din cuvintele Lui ~i ale profetilor,
~tiu ca vor fi laolalta cu EI, in pamintul acela ~i ea vor mo~teni bunurile
cele ve~nice ~i nestricate.
CXL.
Iacov fi sopiile lui. De aici ~i lacov, dupa cum am spus mai inainte l032 ,
fiind 0 figura a lui Hristos, a luat in easatorie pe cele doua serve ale celor
doua femei libere ale lui, nascind cu ele fii, pentru ca sa vesteasca de mai
inainte, ca Hristos va primi la Sine ~i pe toti aceia dintre fiii lui Channan
care sint in neamul lui lafet, deopotriva cu cei Iiberi ~i-i va socoti drept
copii ~i m.o~tenitori laolalta: iar ace~tia sintem noi, dar voi nu puteti sa
intelegeti aceasta, pentru ea nu puteti sa beti din izvorul eel viu al lui
Dumnezeu, ci beti numai "din gropile cele sparte, care nu pot pastra in ele
apa", dupa cum spune Scriptural 033 . lar gropi sparte ~i fara de apa sint
acelea pe care vi Ie-au sapat dascalii vo~tri in~i~i, dupa cum spune lamurit
Scriptura1034 ; ei, care va invata invataturi ~i porunci omene~ti.
Ceva mai mult, ei se in~eala pe ei in~i~i, orlata cu voi, socotind ca, fiind in
genere din saminta cea dupa trup a lui Avraam lO3S , chiar daea sint
paeato~i, necredincio~i ~i neascultatori fata de Dumnezeu, Ii se va da totu~i
imparatia cea ve~nica, ceea ce Scripturile au dovedit ea nu este a~a. Caci,
daea ar fi a~a, atunci lsaia n-ar fi mai spus: "Daca Domnul Savaoth nu
ne-ar fi lasat noua 0 saminta, am fi fost ca Sodoma ~i ca Gomora" 1036, iar
1030. Fac. 9, 24-27.
1031. I Pt. 3,9.
1032. A se vedea capito CXXXIV, 1.
1033. Ier. 2, 13.
1034. Is. 29, 13; Compo Mt. 15,9.
1035. Compo Mt. 3, 9.
1036. Is. 1,9.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

256

Iezechiel n-ar fi zis di: "Chiar daca. Noe, Iacov ~i Daniel ar cere fii ~i fiice,
nu Ii se va da lor; did nid tatal in locul fiului, nici fiul in locul tatalui, ci
fiecare va fi pierdut pentru pacatul lui ~i fiecare va fi mintuit pentru dreptatea pe care 0 va fi savir~it" 1037. ~i, iara~i, Isaia n-ar fi zis ca: "Vor vedea
madularele calcatorilor de lege; viermele lor nu va inceta, iar focul lor rru se
va stinge ~i vor fi spre priveli~te oricarui trup" 1038. Tot astfel, Domnul
nostru n-ar fi zis, dupa vointa Parintelui ~i a Stapinului tuturor, care L-a
trimis: "Vor veni de la apusuri ~i de la rasarituri ~i se vor odihni dimpreuna
cu Avraam, Isaac ~i Iacov, in imparatia cerurilor, iar fiii imparatiei vor fi
aruncati intru intunericul cel mai din afara" 103!l ~i am dovedit indeajuns
in cele de mai inainte, ca cei care au fost cunoscuti de mai inainte ca
nedrepti ~i cei care, fie dintre ingeri, fie dintre oameni aveau sa fie astfel,
sint rai nu din cauza lui Dumnezeu, ci sint astfel fieca're din cauza lui, adica
dupi cum fiecare se va arata a fi.

CXLI.
Despre Pociiintii. Pentru ca nu cumva sa aveti motiv sa ziceti ca
trebuia ca Hristos sa fie rastignit ~i di trebuia ca in neamul vostru sa fie
dilcatori de lege, pentru ca nu putea fi aItfel, am spus mai inainte, la locul
potrivit, di Dumnezeu intentionind ca ingerii ~i oamenii sa urmeze voia Lui,
J. voit sa-i fadi liberi in ceea ce prive~te savir~irea dreptatii, inzestrindui
cu ratiune pentru a ~ti de cine au fost facuti ~i prin cine exista acum, ei,
care mai inainte, nu existau, dind totodata ~i legea de a fi judecati de El,
atunci dnd vor savir~i ceva impotriva dreptei ratiuni. De aceea, atund cind
savir~im raul, noi oa.menii ~i ingerii sintem vaditi prin noi in~ine, daca mai
inainte nu ne podiim. Cad, daca cuvintul lui Dumnezeu preveste~te, in
genere, di unii dintre ingeri ~i dintre oameni vor fi pedepsiti, face aceasta
fiindca El i-a cunoscut pe ace~tia de mai inainte, di aveau sa fie rai, iar nu
fiinddi Dumnezeu i-ar fi fa cut astfel. A~a ca, daca se vor podii, toti cei ce
vor voi sa dobindeasca mila de la Dumnezeu vor putea sa 0 dobindeasca,
iar Cuvintul propovaduie~te ca unii ca ace~tia vor fi fericiti, zicind: "Feridt
acela, caruia Domnul nu-i va socoti pacatul" 1040. Cu aIte cuvinte, numai cel
ce se va pocai de pacate va lua iertarea pacatelor de la Dumnezeu, iar nu
cum va in~elati voi pe voi in~iva ~i cum se in~eaIa ~i aItii ca voi, cu privire
la cele de mai sus, spunind ca, ~i dadi ar fi pacato~i, fnndca cunosc totu~i
pe Dumnezeu, Domnul nu Ie va socoti lor pacatul. Marturie cu privire la
1037. Iez~ 14, 14-20; 18,4-20; Deut. 24,26.
1038. Is. 66, 24.
1039. Mt. 8, 11-12.
1040. Ps. 31,2.

splNTVL IUSnN. DIALOGUL CU IUDBUL TRIPON

251

aceasta avem unul dintre pacatele lui David, pe care acesta I-a facut din
cauza laudaro~eniei, care pacat numai atunci i-a fost iertat, dnd, dupa cum
se scrie, a plins ~i s-a jeluit 1 041 ~i dad unuia ca acestuia nu i s-a dat iertarea
pina nu s-a pocait, ci i s-a dat iertarea numai atunci dnd a plins ~i a faeut
acestea, aeest mare imparat, acest uris ,i profet, cum, atunci, eei necurati
~i pierduti cu totul pot avea nadejde d pacatul lor nu va fi soeotit de
Domnul, atita vreme dt ei nu se vor jelui, nu-~i vor lovi pieptul ~i nu se vor
podi ? ~i fapta aceasta singura a pacatului lui David fata de femeia lui
Urie, 0, voi, barbati, arata ca, dad patriarhii au avut mai multe femei, n-au
faeut aceasta ca 0 curvie ci d ceea ce se savir~ea prin ei a fost 0 iconomie
~i tot felul de taine. Caci dad ar fi fost ingaduit ca cineva sa ia femeia pe
care 0 vrea, cind 0 vrea ~i deci sa ia dte femei "rea, ceea ce fae oamenii din
neamul vostru pe tot pamintul unde se a~eaza ~i unde sint trimi~i, luindu-~i
femei innumele dsatoriei, cu atit mai mult i soar fi ingaduit lui David sa
fad lucrul acesta.
Spunind acestea, 0, prea iubitule Marcus Pompeius 1042 , m-am oprit
aICI.

CXLII.
Despartirea lui Iustin de Tryfon. Tryfon, tacind dtva timp, a zis apoi:
- Vezi di discutia noastra nu s-a facut dintr-o dorinta profesionala de
a discuta. In ce rna prive~te pe mine, marturisesc di am fost in chip deosebit
de placut impresionat de intilnirea noastra ~i socotesc ca ~i tovara~ii mei se
gasesc in aceea~i stare sufleteasca, ca ~i mine: cad am aflat mult mai mult
dedt am a~teptat ~i dedt era cu putinta sa a~tepte cineva vreodata. Daca ar
fi fost cu putinta sa facem lucrul acesta mai des, am fi folosit ~i mai mult,
cercetind cuvintele Scripturii. Fiinddi, insa, tu e~ti gata de imbarcare ~i zi de
zi a~tepti sa porne~ti pe mare dadi vei pleca, sa nu-ti fie sila sa-ti aduci
aminte de noi, ca de ni~te prieteni.
- In cit rna prive~te, i-am raspuns eu, daca ar fi sa mai ramin, a~ voi ca,
in fie care zi, sa fac aceasta cu voi. Fiindca a~tept, insa, ca sa rna imbarc, cu

1041.Ps.26,2,unp.
1042. Cit prive~te identitatea acestui Marcus Pompeius, caruia sfintul Iustin ii
dedidi acest Dialog cu Tryfon, ea nu poate fi definitiv stabilita. Desigur ca Marcus
Pompeius va fi fost 0 personalitate in lumeacre~tina de atunci. Printre asemenea personalitati cre~tine cu acest nume, in epoca respectiva, cunoa~tem pe un Marcu, intiistatatorul
Bisericii din Alexandria; un alt Marcu, episcopul Aeliei (Ierusalimului) reconstruit sub
Hadrianus ~i in fine pe Marcu, celebrul gnostic, care a putut fi ortodox, mai inainte de
a se desparti de credinta comuna. Sfintul Iustin,care era din Naplusa, va fi avut prilejul
sa cunoasca probabil mai bine dintre cei trei pe Marcu, episcopul Aeliei, decit pe' ceilalti.
Dar faptul acesta nu poate constitui un argument slgur ca acestuia i-a fost dedicat
Dialogul cu Tryfon. A se vedea G. Archambault, Justin,Dialogue avec Tryphon, vol. II,
Paris, 1909, p. 309-310.

258

APOLOGEJI DE LlMBA GREACA

ingaduinta ~i cu ajutorul lui Dumnezeu, va sfatuiesc ca, incepind lupta

aceasfa mareata pentru mintuirea voastra sa va siliti sa dati preferinta
Hristosului Dumnezeului celui Atotp~temic, mai mult de cit dascalilor
vo~tri.

Dupa aceasta, ei au plecat, urindu-mi mintuire ~i din calatoria mea ~i

de orice alt riiu.
Iar eu, rugindu-ma pentru ei, am zis: Nu pot sa va urez nimic altceva
mai bun, 0, voi, barbati, de cit ca, cunoscind ca prin aceasta cale s-a dat
in telepciune fiecarui om, sa faceti ~i voi, la fel cu noi ~i sa credeti ca Iisus
este Hristosullui Dumnezeu.

INDIGE REAL

A
Aaron; Dialog (= Di), XXXVII, LXIV,
LXXXVI, XC, XCVII
Abel i Di, XCIX
Achile; Apologia I (- AI), XXV
Adam; Di, XIX, LXII, LXXXVIII, XCIX,
CIlI, CXXIV, CXXXI, CXXXII
adevar; A1, II, V, XII, XVI, XVIII,
XXVIII, XLIV, LIII. LXV, LXVII, Apologia 2 (- A2), II, III, XIII, Di, III. VII
Adonis; AI, XXV
adunare (duminicala); A1, LXV
Afrodita; A1, XXV
Agara; Di, LVI
Ahaz; Di, XLIII, LXVI, CXXXV
Ahor i Di, CXXXV
Alexandria i A2, II
Alianta (Noua); Oi, XIV, XXIV, XXXIV,
XLIII, LI; - veche; Di, XVIII, XXVIl,
XXXIX, XLIV
Alkeme; Di, LXIX
Amalek; Di, XLIX, XC, XCI, CXXXI
amoniti ; Di, CXIX
Amathul; Di, XXII
amaxobi (sciti); Di, CXVII
AmfiIochus i A1, XVIII
Amos; Di, XXII
Anania; A1 , XLVI
Antiohia; A1, XXVI
AnHnous; A1, XXIX
Antoninus Pius (Titus Aelius Hadrianus
Antoninus Augustus); A1, I. LXVIII
apa vietii; Di, XIV, VI
apostoI. i: A1, XLII, XLIX, LIII. LXI,
LXIII, LXVI, LXVII; Di, XLII, LXXV,
LXXVI, LXXXVIII, CVI, CIX, CXIX;
- mincino~i; Di, XXXV
Appolon; A1, XXV
Arabia; A1, LXII, Di, XXIV, LXXVII,
LXXVIII, LXXXVIII. CII, CIII, CVI,
CXIX
Archestrate i A2, XV
Ariadna i A1, XXI
Argos; Di, I

~I

ONOMASTIC

Asclepios; A1, XXI, XXII, XXV, LIV, Di,

LXIX
Asia; A1, LXVIII
Asiria, asirieni; Di, XLIII, LXVI, LXXVII,
LXXXIII, CIII, CXXIII
ateu, i; A1, V, VI. X, XIII, XVI, LXVIII;
A2, III; Di, XVII, XLVII, LXXVII,
LXXX, XCII, CXX
Athena; A1, LXIV
Atottiitorul (Dumnezeu); Di, XVI, XXII,
XXXVIII
Aussis; Di, LXXV, CVI
Avraam; A1, XLVI, LXIII; Di, XI, XVI.
XIX, ,XXIII, XXV, XXVII, XXXIII,
XXXV, XXXVII, XLIII, XLIV, XLVI,
XLVII, LVI, LVII, LVIII, LIX, LX, LXVI,
LXXV, LXXVI, LXXX, LXXXIV, LXXXV,
LXXXVI, XCII, CI, CVI, CXIII, CXIX,
CXX, CXXVI, CXXVII, CXXX, CXL.
Azaria; A1, LXXV, CVI
Azot; Di, CXXXII
B

Baal; Di, XLVI, CXXXVI

Babel; Di, CI
Babilon; Di, LII, CXV
Bachius; A1, II
baia (botezului); A1, LXI; Di, XIII, XVIII,
XLIV; - pocaintei; Di, XIV, LXXXVIII
barbar, i; AI, V, VII, LX, LXVIII, Di,
CXVII
Barcochebas ; A1, XXXI
bazilidieni; Di, XXXV
Bethel, Di, LVIII
Bethleem, At, XXXIV, Di, LXXVIII, CII,

cm

Bethfage (sat); Di, LIII

bine i AI, XXVIII, XLIII, XLIV, LXI
Boanerghees (Fiii tunetului) Di, CVI
botez, (a) boleza; Di, XIV, XIX, XXIX,
XLIII, LI; - cu Duh Stint, Di, XXIX
Bosor; Di, XXVI
Briseis; AI, XXV
bun (Dumnezeu), A1, XIV

260

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

c
Cain; Di, XCIX
Canaan i Di, LVIII, CXlIl, CXXXIX, CXL
Cappareteea (sat) i AI, XXVI
carieni; Di, CXIX
Carmil i Di, XCIX
Carnuti (localitate) i AI, -LXVIII
clirturari; Di, XVII
Cel Prea Ihalt (Dumnezeu) i Di, XXXI,
XXXII, XXXIII
Cezar i AI, XVII i A2, II
Chaleb i Di, CXIII
Chaldeean, AI, LIII
Chipul lui Dumnezeu i AI, IX
circumciziune i Di, XI, XVI, XVIII, XIX,
XXIII, XXIV, XXVIII, XXIX, XXXIII,
XLI, XLIII, XLVI, XCII, CXIII, CXIV,
CXXIII, CXXXVII
Claudiu; AI, XXVI, LVI
Core (fiica lui Zeus) i AI, LXIV
Corint; Di, I
Corint Socraticul; Di, I
Crea.tor (Dumnezeu); AI, XIII, XXI, XXVI,
LVIII, LXVII; Di, XXXV, XXXVIII,
XLVIII, t, LV, LVI, LXVII, LXXXIV,
CXVI, CXVII
credinfli, (a) crede i AI. X, XIII, XLIX.
LIII, LIV, LXV, A2, IV, Di, XIII, XX,
XXIII. XXIV, XLIV, XLVII, LIl, UII,
LXXX. XCII, CX, CXVlII, CXIX,
CXXXVIlI
Crescens (filozof) i A2, III, XI
cre~tin, i; AI, IV, VII. VIII, IX, XII, XVI,
LIII, LXVIII; A2, I, II, Ill, VI, XII, XIII;
Di. I, X, XVII, XXXV, XLIV, XLVII,
LXIII, LXIV, LXXX, XCVI, XCVII, CX,
CXVII
cruce i Al , LV Di. XL, LXXII, XC, XCI,
XCVII, CV, CVIII, LXI, CXXXIV
Cuvintul lui Dumnezeu i AI, XXII, XXXII,
XXXIII, XXXVI, XLVI, LX, LXIII, LXIV,
LXVI i A2, VI, VIII, IX, X, XIII i Di;
XXIII, XXXVIII, XLIX, LII, LVI, LVII,
LX, LXI, LXII, LXVII. LXXXII, LXXXIII,
LXXXIV, LXXXVI. LXXXVII, CII, CV,
CXXI, CXXV, CXXIX, CXLI
Cyrenius i AI, XXXIV
D

Damasc i Di, XXII. XLIII, LXVII, LXXVII,

LXXVIII
Danae, AI, XXI i Di, LXVII
Daniel i Di, XIV, XXXI. XLIV, XLV,
LXXIX, LXXXVII, CXXVI, CXL
David, AI, XXXV, XL, XLI, XLII, XL V ;
Di, XII, XIV, XIX, XXIl. XXVIII, XXIX,
XXXII, XXXIV, XXXVI, XLII, XLIII,
XL V, LV, LVI, LXIII, LXIV, LXVIII,

LXX, LXXIII, LXXIV, LXXVI, LXXIX,

LXXXV, LXXXVI, LXXXVII, XCVI, C,
CXVIII, CXX, CXXI, CXXIV, CXXVI,
CXLI
Debora; Di, LVIII
demon, i i AI, V, XIV, XXVI, XL, XLV.
LIV, LVIII, LXII, LXIII, LXIV; A2, V,
VI, VII, VIII, X, XI, Di, XIX, XXX, LV,
LXXIII LXXVI, I XXIX. LXXXIII, XCI.
CXIX, CXXI, CXXXI, CXXXlII. -rai i
AI, V, IX, X, XII, XXI, XXIII, XXVIII,
XLIV, LVIII i A2, VII, X, XIII, Di,
LXXVIII
destin; AI, XLIV; A2, VII.
Deucalion; A2, VII
diacon, i; AI, LXV, LXVII
didascal; AI, LIX
diaspora i Di, CXVII
diavol, i; AI, XXVII. Di, LXVII, LXXVIII,
LXXIX, LXXXII, cm, CXV, CXVI.
CXXV
Dionysios i At, XXI, XXV, UV, LXIX
Dioscuri; AI, XXI
Domnul (Dumnezeu); AI, XVI. XL, XLI,
XLIV, XLV, L. LI. LII, LlII. LXI, LXIII;
A2, VI i Di. XI. XII. XIII, XIV, XV,
XVI. XXI, XXII, XXV. XXVI, XXVII,
XXVIII, XXIX, XXXII, XXXIII. XXXV.
XXXVI, XXXVII, XXXVIII, XLI, XLIII,
XLIX. L. LIII. LV, LVI, LVIII. LIX, LX,
LXI. LXIII, LXIV. LXV. LXVI, LXVII,
LXXII, LXXIII, LXXIV, LXXVI, LXXIX,
LXXXI, LXXXIII, LXXXV. XCII, XCVII,
XCVIII, cm, CV, CIX, CXIII, CXIV,
CXV. CXVIlI, CXXI, CXXIlI, CXXIV,
CXXVI. CXXVII. CXXVIII. CXXIX,
CXXXIV, CXXXV. CXXXVI
Dodona; At, XVIII
drept, -ate; AI. III. XV, XX, XL, Di, III,
IV. XI. XX. XXIII. XXIV. XXV. XXVIII,
XLIV. XLV. L. LIl, LXIV, LXV, XCIII,
XCVI. CII. CV. CX. CXX
Duhul SUnt; AI. XXXII, XXXIII. LIV. LX,
LXI. LXIV. LXVII, Di. IV. VII, IX, XXV.
XXXII. XXXIII. XXXVI. XXXVII,
XXXVIII. XLIX. LII. LIV. LVI, LXI,
LXXIII. LXXIV. LXXVII. LXXXIV,
LXXXVII. LXXXVIII. CXIII i -profetici
At. XIII. XXXI. XXXII, XXXIII. XXXV,
XXXVIII. XXXIX. XL. XLI. XLII. XLIV,
XL VII. LT. LIII. LIX, LX. LXIII; Di,
XXXII. XLIII. XLIX. LIII. LV. LVI,
LXXVII. LXXXIV. CXXXIX; lui
Dumnezeu; AI. LX, LXIII; Di. XLIX,
LXXXVILI, CXXIII; - duh necurat; Di,
VII
Dumnezeu: AI. III, VIII. X. XI, XII. XIII,
XV. XVI, XVII, XIX, XXII. XXV, XXVI.
XXVIII. XXX, XXXII, XXXIII, XXXV,
XXXVI, XXXIX. XL, XLI. XLIV, XL V,

INDICE REAL SI ONOMASTIC

L, LIlI, LVIII, LXI, LXIII, LXIV, LXVII,

LXVIII i A2, 1. IV, V, VI, VII, VIII, XII i
Di, I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, X, XI,
XII, XIIl, XIV, XV, XVI, XVII, XVIII
XIX, XX, XXI, XXII, XXIII, XXVII,
XXVIII, XXIX, XXXII, XXXIII, XXXIV,
XXXV, XXXVI, XXXVII, XXXVIII,
XXXIX, XL, XLI, XLII, XLIII, XLIV,
XLV, XLVI, XLVII, XLVIII, XLIX, L,
LI, LV, LVI, LVII, LVIII, LIX, LX, LXI,
LXIII, LXIV, LXV, LXVII, LXVIII, LXIX,
LXXI, LXXV, LXXVI, LXXVII, LXXVIII,
LXXIX,
LXXX,
LXXXI,
LXXXII,
LXXXIV, LXXXV, LXXXVI, LXXXVIII,
LXXXIX, XCI, XCII, XCIII, XCVI,
XCIX. C. CI, CII, cm, CV, CVU, cvm,
CIX, CX, eXI, CXlI, CXIII, CXV, CXVI,
eXVII, CXVIII. CXIX. CXX, CXXI,
CXXII.
CXXIII,
CXXIV.
CXXVI,
CXXVII. CXXVIII. CXXIX. CXXXII,
exxxm.
CXXXIV.
CXXXVII.
CXXXVIII, CXXXIX, CXL, CXLII
du~man i A1, XV, XXXI
E

Edom i Di, XXVI. XXVIII

Efraim i Di. XXII, XLIII, LXVI
Egipt, -ean i A1 XXXI. LX. LXII. LXIII i
Di, XI, XXI. XXVIIl, LIX. LXVIII,
LXXVIII, LXXIX, XCI. CIII, CXI. CXV.
CXIX. CXX. CXXIII, CXXXI, CXXXII
Elena i A1. XXVI
elleni i A1. V, VII. XXIV, XXVI, XXXI,
XLIV, LIV, LIX, LXVII, exvlI
Elisabeta i Di, LXXXIV
Elisei i Di. LXXXVI
Empedocles i At. XVIII
Emmanuel i Di. XLIII. LXVI
Enoh i Di, XIX, XXIII. XLIII, XL V, XCII
Epicur i A2, VII, XII, XV
erezie i Di. XVII, LI, LXII
etiopian; Di. XXIV
Esau; Di. LVIII. LX. CXIX, CXX
Esdra i Di. LXXII. CXX
Euharistie i A1, LXV. LXVI. LXVII
eunuc; A1. XV
Eva i Di. LXXXIX. LXXXIV, C, CXXIV,
CXXV
evreu; Di. I
Exod; Di, LIX. LXXV. CXXVII
F

Facere; Di. LXXIX

farisei; Di. XVIII. LI. LXXX. CII. CV,
CXXXVI

261

Faeatorul a toate (Dumnezeu) i Di, XVI,

LVI, LVII, LX
Fecioara (Sf. Maria) i A1, XXII, XXXI,
XXXIII. XL VI, LlV, LXIII i Di, XXIII,
XLIII, XLVIII, L, LVII, LXIII, LXVI,
LXVII.
LXVIII,
LXXVII,
LXXVIII,
LXXXV. LXXXVII, C, CI, CIII, CV,
CXIII, CXX
Felix (guvernatorul Alexandriei) A1,
XXIX
fericire i Di, I, III
fiii lui Zeus; A1, XXI, XXII, LIV, LV, LVI
fiinta i A1. XV i A2, XI i Di, II, III
fiIolog i A2, XI
filozof; A1, II, III, IV, VII, XII, XX,
XXVI, XLIV i A2, III, IX, X, XII, XV i
Di, I, II, III. V, VII, VIII
Fiul lui Dumnezeu i A1, VI, XII, XIII, XIV,
XXII, XXIII, XXX, XXXII, XXXIII, XL,
LIV, LVIII, LXIII. LXV, LXVIIi A2, VIi
Di, VII, XXIII, XLV, XLVIII, LXI,
LXXXV, XCI, XCIX, C, CII, CIII, CV,
CVI, CXIII. CXVI, CXVII, CXVIII,
CXXV,
CXXVI.
CXXVII,
CXXIII.
CXXXVII
Fiul Omului i A1, LI i Di, XXXI, C,
CXXV
foe (ve~nie) i A1, XV, XVI, XVlI, LII i A2,
II, VIII. IX. Di, XLV, XLIX
frigieni; Di, CXIX
G
galilean; Di, cvm
Ganymede i A1, XXI
Gavriil; Di, C
Githon (sat); A1, XXVI
Ghet i Di, XXII
geni~ti i Di, LXXX
Germania i A1, LXVIII
Gomora i A1. LIII i Di, LV, LVI, LVII, eXL
Granianus i A1, IV
Grecia i Di. I
H

Halanis; Di. XXII

Haran i Di, LVIII
Heracles i A1, XXI i A2. XI
Hereule i A1, XIV, LXVIII i Di, LXIX
Hermes i A1, XXI, XXII
hetee; Di, LXXVII .
hellenieni i Di. LXXX
hiliasm; Di, LXXX
Homer; A1, XVIII i A2, X
Horeb i Di, LXVII
Hristos i A1, IV, VIII, XIV, XV, XVII,

262

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

XXIII, ~XIV, XXVIII, XXX, XXXI,

XXXII,
XXXIII,
XXXV,
XXXVI,
. XXXVIII, XL, XU, XLII. XLV, XLVI,
XLVIII, XLIX, LII, LIII, LIV, LVI, LVII,
LXI, LXIlI; A2, I, II, III, VI. VIII, X,
XIII; Di, VII, VIII, IX, XI, XIV, XVII,
XXV, XXVIII, XXXII, XXXIV, XXXV,
XXXVI, XXXVII, XXXVIII, XXXIX, XL,
XLI, XLII, XLIII, XLIV, XLV, XLVI,
XLVII. XL VIII, XLIX, LI, LII, LIll, LIV,
LV, LXV, LXVII, LXVIII, LXIX, LXX,
LXXII, LXXVI, LXXVII, LXXVIII, LXXX
LXXXI, LXXXIII, LXXXV, LXXXVI,
LXXXVII, LXXXVIII, LXXXIX, XCII,
XCUI, XCIV, XCVII, XCIX, C, CIll,
CVIll, CX, CXI, CXIII, CXIV, CXV,
CXVIII, CXIX, CXX, CXXI, CXXII,
CXXIII, CXXIV, CXXVI, CXXVII,
CXXXIlI, CXXXIV, CXXXV, CXXXVI,
CXXXVIII, CXXXIX, CXLI, -eel rastignit; AI, XXI, XXXI, XXXV, XXXVIII,
XLII, XLVI, L, LV, LXI; Di XI, XXX,
XXXV, XXXVIII, XXXIX, XLVI, XLIX,
LI, LIII, LXIII, LXVII, LXXII, LXXIII,
LXXVI, LXXXVIII, XC, XCIII, XCV,
XCVI, XCVII, C, CIII, CVI, CVII, CX,
CXII, CXV, CXVII, CXXXII, CXXXVII,
CXLI; -mort; AI , XLVI XLIX, L, LI,
LXIII; Di, XIII, LXVII, LXXII, LXXXV,
XCV; -eel inviat; AI , XLVI. XL VIII, L,
LII, LXIII, LXVII; Di, XVII, XXXVI,
XLI, XLV, LI, LIV, LXIII, LXXXII,
LXXXV, XCV, XCVII, C, CI, CVII,
C VIII , CXIII, CXVIJ, CX VIII , CXXXII,
CXXXVII; -eel suit la eeruri; AI,
XLVI. LIV, LXI; Di, XII, XXXII,
XXXVI,
XXXVIII,
XXXIX,
LXIII,
LXXXIII, LXXXV, LXXXVII, CVIII,
CXXVI, CXXXII; -care va veni cu
slava; Di, LlI; -JudecatoruJ tuturor;
Di, CXVIII
Hystaspe; AI, I. XX, XLIV
I

Iaeov; AI, XXXII. LIll, LXIII, Di, XI,

XV. XXIV. XXVI, XXXV, XXXVI,
XXXVII. XLIV. XLV, LII, LIII.LVI,
LVIII, LIX, LX, LXIV, LXIX, LXXV,
LXXVI. LXXVIII,
LXXX, LXXXV,
LXXXVI, XCVIII, C, CVI, CIX, CX,
CXIV, CXX, CXXI, CXXIII, CXXV.
CXXVI, CXXVII, CXXVIII, CXXX,
CXXXI, CXXXIV, CXXXV, CXXXVI.
CXL
Iafet; Di, CXXXIX, CXL
Iavoch; Di, LVIII
idol, i; A I, XLI, XLIX; A2. XII; Di, XI,

XLVI, LXV, LXX. XCI. CXIX

idololatrie; Di, XXII, XLVI, XCIII, CXIV,
CXXX
Ieremia; AI, LI; Di, XI, XII, XXII, LXXII,
LXXXVII, CXIV, CXX
Ierusalim; AI, XXXII, XXXIV, XXXV,
XXXIX, XLV, XLVII, XLIX, LII; Di,
XXIV, XXV, XXXIV, XL, LI, LUI,
LXXVII,
LXXIX,
LXXX,
LXXXI,
LXXXIII, LXXXV, LXXXVIII, XCII,
CIX, CXIIl, CXV, CXVII, CXXXVIlI,
CXL
Ierihon; AI, LXII, LXIII, CXI
iertarea pacatelor; XI, LXVI; Di, XLIV,
LIV

Iessei; AI, XXXII; Di, XXXIV, LXXXVI,

LXXXVII
Iezechiel; AI, LIII; Di, XXI, XLIV, XLV,
XLII, XLVII, LI, LXXX, LXXXII,
CXVIII, CXXVI, CXL
Iisus; AI, XXII, XXXI, XXXIII, XLVI, LV,
LXIII, LXVI; A2, I, Ill; Di, XXXVI,
XLVI, LII, LXVII, LXIX, LXXV, LXXVI,
LXXIX, LXXXVIII, XCVII, XCIX, cm,
CVI, CX, CXI, CXII, CXIII, CXV,
CXVII; -Hristos; AI, XXXIV, XLII, LX,
LXI, LXIII, LXVII, A2, VI, VIII; Di,
XXIII, XXIV, XXVIII, XXX, XXXII,
XXXV, XL, XLI, XLVII, XLIX, L, L1,
LII, LIIl, LVIII, LXXXV, XCIII, CXlII,
CXVI, CXVII; - (Iosua) Navi; Di,
XLIX, LXI. LXII; LXXV, LXXXIX, XC,
CXI, CXIII, CXV, CXXXI
Ilie; AI, XLVI i Di, VIII, XXXIX, XLVI,
XLIX, LI, LXIX, LXXXVII
impios, impietate; AI, IX, XXIII, XXVII,
XXVIII, XLIII, LIII, LlV, LVII, LVIII; A2.
II, III, X; Di, XXXV, XLVII
India; Di, III
loan Botezatorul; Di, XLIX, L, LI, LII,
LXXXIV, LXXXVIII
loan Evanghelistul; Di, LXXXI
Iona; Di, CVII
Iordan; Di, XLIX, LI, LXIX, LXXXVI.
LXXXVIII, CXXVI

Iosif; Di, XXII, LXXVIII, XCI, C, CIII,

, CXXIII
Iov; Di, XLVI, LXXIX, cm
Irod; AI, XXXI. XL; Di, XLIX, LII,
LXXVIII,

cn, cm

Isaia; AI, XXXII, XXXV, XXXVII, XLIV,

XLVII, XLIX, LIII, LIV, LXI, LXIII; Di,
XI. XII. XIII, XIV, XV, XVI. XVII.
XXII. XXIV, XXV, XXVI, XXVII.
XXVIII, XLIII. XLIV. XLVI. XLIX, L,
LV, LXIII, LXVI. LXVIII, LXX, LXXII,
LXXV,
LXXVIII.
LXXX,
LXXXII,
LXXXIV, LXXXVII, XCI. XCVI. CII, ex,
CXI, CXII, CXIV, CXVIII, CXX, CXXm,
CXXIV, CXXV, CXXXIII. CXL

INDICE REAL SI ONOMASTIC

Isaac 1 At, LXIII, Di, XI, XXXV, XLVI,

LXXII, LXXX, LXXXV, C, CXX, CXXVI,
CXXVIIl, CXXXV, CX1.
Ismael1 Di, CXIX
Israeli At, XXXVI, LIIl, LXIII, Di, XI.
XII, XIII, XIV, XVII, XXII, XXV,
XXVIII, XXXIV, LVIII, LIX, LXIV, LXI,
LXVIII, XCI, XCVIII, C, CVI, CX, CXI,
eXIV, CXXI, CXXIII, CXXV, CXXVI,
CXXX, CXXXI, CXXXIII, CXXXIV,
CXXXV,CXXXVII
israeliti 1 At, LX, LXIIi Di, XI, CXVII
Iuda (regat) 1 At, XXXII, XXXIV, Di, XI,
XLIII, L, LII, LXVI, LXXVIII, LXXXII,
CXV, CXX, CXXIII, CXXXV
Iudeea 1 At, XXXII, XXXIV 1 Di, IX, XXX,
LXXVIII
iudeu 1 At, XXXI, XXXII, XXXIII, XXXV,
XXXVI, XXXVIII, XL, XL VII, XLIX,
LII, LXIII 1 Di, XVI, LXXII, LXXX, CIII,
eXXXVII
idumei 1 Di, CXIX
Iustin 1 AI, I 1 A2, I 1 Di, I, CXLII

Imparatia cerurilor 1 AI, XV, LXI, Di,

LXXVI, CV, CXX, CXL
imparta~i (a se) 1 AI, LXV, LXVI
Inainte-Mergatorul1 Di, XLIX
inaltare (a lui Hristos la ceruri), AI, XXI,
XXVI, XXXI, L, LI, LIV
inger, i 1 AI, XXXIII, LXIII 1 A2, V, VI,
Di, XIX, XXXIV, LVII, LVIII, LIX,
LX, LXII, LXXV, LXXVIII, LXXIX,
LXXXI, LXXXVIII, XCIII, CII, CXV,
eXVI, CXXVI, eXXVII,
CXXVIII,
CXXX, CXXXI, CXL 1 -rai 1 A2, VII, IX1
Di, LXXVIII
int'-~lepciune 1 AI, LI, LX 1 A2, III, VIIi
Di, III, XXXII, LV, LXI, LXII, LXXVIII,
CXXI, eXXIII
Invatator (Hristos) 1 At, IV, XII, XIII, XV,
XVI, XXXII 1 A2, IX
invatatura dumnezeiasca 1 A2, IV, XlIIi
Di, XLIX 1 -omene'asca 1 A2, X, Di,
XLVIII, LXXVIII, LXXX
inviere 1 AI, XIX, XXI, XXXI, LXXXII,
eVI, CXIII

J
jertfa 1 AI, VIlli A2, Vi Di, XXII, XXVIII,
XLI, CXVII1 -singeroasa 1 At, XIII 1 Di,
XLIII
judecata 1 AI, III, IV, V, VIII, XXXIX,
L, LVIII, LXVIII 1 A2, 111 Di, II, XI,

263
XVII,
XXVI,
XXXIV,
XXXVII,
XXXVIII, XL V, XLIX, L, LVIII, LX,
LXIV, CXV, CXXIII, CXXVIII, CXXXIII,
CXXXIX
Jupiter; A2, V
K

Kidar (localitate) 1 Di, LXV

Kronos 1 A2, XII
L
Laban 1 Di, LVIII, CXXXIV
Latona 1 AI, XXV
Leda 1 AI, XXI
lege 1 AI, X, XV, Di, LXVIII, A2, VII, XI i
-lui Moisi 1 Di, VIII, X, XI, XXIX,
XXXII, XLV, XLVII, LI, LIII, LXVII,
LXXXIX, XCV, eXI, CXXIII 1 -lui Hristos 1 Di, XI, XII, XXXIV
Legiuitorul (Hristos) 1 Di, XII, XIV, XVIII,
eXXVII
Lia 1 Di, XL VI, CXXXIV
Liban 1 Di, XXXIV, L
libatiuni 1 AI, XIII, XXIV, LXII, A2,
V, XII 1 Di, XXV
libertate 1 AI, XLIII, LXVIII
Lot 1 At, LIII 1 Di, LVI
lume 1 AI, XV, XIX, LV, LVII, LIX, LXV,
LXVIIi A2, IV, VII, XV 1 Di, V
luminare (baia botezului) 1 AI, LXI
lumina 1 AI, LIX 1 Di, VII, XIII, XVII, XX,
XXIV, XXVI
lucruri dumnezeie~ti 1 Di, III 1 -omene~ti;
Di, III

Lucius (cre~tin) 1 AI, I, II

Luz (localitate) 1 Di, LVIII
M

Maleahi 1 Di, XLI, exvIII

Mamvri 1 Di, LVI, LXXXVI, eXXVI
magi 1 Di, LXVIII, LXXVIII, LXXXVIII,
CII, eVI
magie; AI, XIV, XXVI. LVI
Marea Ro~ie 1 Di, CXXXIX
Mari-a (vezi Fecioara)
Marcus Aurelius 1 At, LXVIII
Marcus Pompeius 1 Di, CXLI
Marcion 1 AI, XXVI, LVIII
marcioniti 1 Di, XXXV
marturisire, (a) marturisi; AI, IV, VI, XI.
XVIIi A2, XII 1 Di, XI, XXIX, LV,
LXXX, CX, CXXI
materie 1 AI, IX

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

264
Melchisedec ; Di, XIX, XXXII, LXIII,
CXIII
Memoriile Apostolilor (Evangheliile) At,
LXVII; Di, C, CI, CII, C,llI, CIV, CV,
CVI, CVII
Menandru; At, XX, XXVI, LVI
meri~ti (eretici); Di, LXXX
Merra; Di, LXXXVI, CXXXI
Miheea; At, XXXIV, CIX
milui (a); At, XIV, XVIII
Minos; At, VIII
Misail; AI. XLVI
Mithra; At, LXVI; Di, LXXVIII
Mintuitorul ; At, XXXIII, LV, LXVI,
LXVII; A2, VI; Di, VIII, XVII, XXV,
XXXVI, LXXII, XCIII, XCVI
mintuire; At, XIII, XXVIII, XXXIII,
LXIII ;Di, XI, XLVII, L, LVI, LXXIV,
XCVIII, XCIX, CVI, CXXI
Minucius Fundanus; At, LXVIII
MOisi; At, XXXII, XXXIII, XLIV, LX,
LXII, LXIII, LXIV; Di, XI, XIV, XIX,
XX, XXIII, XXVII, XXX, XXXIV,
XXXVII, XXXVIII, XLII, XLV, XLVI,
XLVII, XLIX, LH, LIV, LVI. LVIII, LIX,
LX, LXII, LXIII, LXIV, LXVII, LXVIII,
LXIX, LXXVI, LXXIX, LXXXVII, Xc.
XCI. XCII, XCIII XCIV, XCVI, CIX,
CXII. CXIII, CXIX, CXXVI, CXXVII,
CXXVIII, CXXXI, CXXXVIII
Moab; Di, XXVIII
Moloc; Di, XXII
Musonius; A2, VIII
moarte, (a) muri; AI. II, VIII, XI, XVIII,
XIX, XXII, XLII, XLIV, XLVIII, LIII,
LVII; Di, XII, XIV, XXIII, XXXIV,
XLIV, XLVII, LXXXVIII, LXXXIX,
XCVIII, C, CII, CIV, CXXI, CXXXI,
CXL
Muntele Maslinilor; Di, cm
N

Natan, Di, CXXIII

Nazaret; Di, LXXXVIII
nadejde; At, XI; Di, XLIV
neamul omenesc; At, XLIV, LlII, LIV,
LXIII; A2, V, XXIII, LIV, LXXXIV,
XCIII, XCV, CXVIlI
nerecuno$tinta; At, XII
nedreptate; At, II, IV, V, VII, VIII, XIV,
XV, XXI, XXIV, XXVII, XXVIII, XLIII,
LXVIII; Di, XI, XV, XVII, XXXV,
XLVII, LXX
neinsufletit; At, VIII
nelegiuit; At, XV; Di, XIII, XXXVIII
nemuritor (Dumnezeu); Di, I, III, V, LXIX,
CXVIII, CXXIV; - (sufletul); Di, I, III,
V

nenascut (Dumnezeu); .At, XIV, LIlI,

CXIV; - (suflet); Di, V, VI
nepatimire; Di, XL V
nerecuno~tinta; At, XII, XXVII
neschimbat (Dumnezeu); At, XIII
nestricaciune; At, X; Di, XI, CXVII
netrupesc (suflet); Di, I
nevrednic (suflet); Di, IV
Ninive; Di, CVII
noua alianta (vezi alian~a noua)
nume; At, IV, IX
Noe; Di, XIX, XX, XLIV, XLV, XLVI,
CXIX, CXXVII, CXXXVIII, CXXXIX,
CXL

o
of rand a ; At, X; Di, XCII
om, oameni; At, II, III, IV, IX, X, XII,
XV, XXVI, XXXI, XLII, XLIV, XLVI, L,
LIII, LIV, LVI, LVII, LX, LXII, A2, III,
V, VI, IX, XIII, XIV; Di, III, VI, IX,
XI. XIII, XVII, XX, XXXIII, XXXVIII,
XLII, XLIII, XLVII, XLVIII, LVII, LIX,
LXIII, LXVII, LXVIII, LXXV, LXXVI,
LXXIX, LXXX, LXXXVIII, XCIII, C, CI,
CV, CXIII, CXXIV, CXXVII
Or; Di, Xc. XCVII
orfan; At, LXVII
Oseea ; Di, XIV, XIX
p

Palcstina; Di, I
pace; At, XII; Di, XIII, XXXIV, L
pacat, (a) pacatui; At, XV, XXIV, XL, L,
LI; A2, II; Di, IV, XIII, XXII, XXIII,
XXV, XL, XLII, XLVIII, L, LXXIX,
CXVI, CXXIV, CXL, CXLI
Parinte (Dumnezeu); At, VI. X, XXXII,
XXXVI, XLI, LXIII; A2, IX, X, XCVII,
XCIX, CXXV, CXXVIII; - al tuturor
~i Stapinul Dumnezeu; At, XL, XLIV,
XLVI, LX, LXI; - ~i Cr'eatorul tuturor; At, VIII, LXIII; A2, X, CXVII,
- ceresc; At, XV, XVI; - tuturor;
AI, XLV, XLVI; Di, LVIII, LX, LXXIV,
LXXVI. XCV, CXV.
paUma (a) patimi; At, III, V, XII, LVII;
A2, V, LVII, XCVIII, CV, CXXVI
Philaenis, A2, XV
pedeapsa, (a) pedepsi; AI. III, IV, VII,
VIII, XI, XII, XVI, XXVIII, LII; A2,
V, VIII, IX, XIII; Di, I, IV, XLV,
XLVII, LXXXVIII; ve~nica;
AI,
VIII, XII, LVIII
Pegas; At, XXI. LIV

INDICE REAL

~I

ONOMASTIC

perioada de 1000 ani; AI, VIII

peripateticieni i Di, II
Persefona i AI, XXV
Perseu i AI, XXI, XXII, LlV, LXX
per~i i Di, XXVIII
pios, i; AI, II i Di, X, XIV, XXIV, LIII,
XCIII
pietate i AI, III, V, XII i Di, IV, XI
Petru; Di, C
pitagoreici i Di, II
piine euharistica; AI, LXV, LXVI, Di,
XLI, CXVI
Platon, -icieni; AI, VIII, XVIII, XX,
XLIV, LIX, LX; A2, XII, XIII i Di, II,
IV, V, VI
Pluton; A2, V
pocainta; At, XV, XL, LXI; Di, XII,
XXV, XXVIII, XXX, XL, XLIX, XCI,
XCV, CVIl, CVIII, CXL, CXLl
Pompeianus; At, LXVIII
Pontius Pilat; AI, XIII, XXXV, XLVI,
XL VIII, LXI; A2, VI, XXX, LXXVI,
LXXXV, CII, CIII
Poseidon i A2, V
poUr; Di, CXVII
post i At, LX; Di, XV, XL, XLVI
Priscus; At, I
preexistenta (lui Hristos); Di, LIV
profet, i i AI, XXXI, XXXII, XXXIII,
XXXVI, XLIII, XLIV, XLIX, L, LII, LIV,
LV, LVI. LIX, LXII, LXIII; Di, I, VII,
VIII, XXVII, XXXV, XXXVI, XXXIX,
XLII, XLIX, LI, LII. LIII, LIV, LV, LXII,
LXX, LXXIII, LXXV, LXXVI, LXXX,
LXXXII, LXXXIV, LXXVII, LXXXIX,
XCV, C, CIII, CXI, CXV, CXIX, CXX,
CXXVI,
CXXVII,
CXXX,
CXXI,
CXXXIII, CXXXV, CXLI, - mincino~i i
Di, VII, LI, LXIX
Primul nascut al lui Dumnezeu; AI,
XXIII, LVIII, LXIII
Pronie; Di, I
ptolemeu (cre~tin) i A2, II
ptolomeu; AI, XXXI i Di, LXVIII, LXXI,
LXXXIV
Puterea lui Dumnezeu; AI, XIV, XXIII,
XXXIX, LX, LXVIII; A2, II, LXI; Cuvintului; Al , XLVI; - imparateasca; At, XVII
Pytagora; AI, XVIII; Di, VI
Pitia; At, XVIII

o
Quirinus; Di, LXXVIII

265
R
Raab; Di, CXI
Rachela i Di, XLVI, LXXVIII, CXXXIV
Rafan (zeu); Di,XXII
Rama; Di, LXXVIII
Rhadamante i AI, VIII
ratiune i AI, II, III, V, IX, LXVIII i A2,
III, VII, IX i Di, III, XX, LV, LXXXVII,
CXLI
rastignire ; At, XXI, XXXI, XXXV,
XXXVIII, XLII, LV; Di, LI
ratacil'e; AI, VIII
rautate; AI, II, IV, VII, IX, XII, XXVIII,
XLIV; Di, XI, XII
Rebeca; Di, XL VI. LVIII
recompensa; AI, XIV
Roma; AI, XXVI, LVI
roman (popor); AI, I, LVI, LXVIII; A2, I
rugaciune; At, XIII, XIV, XV, LXV,
LXVII, LXVIII; Di, I, VII, LVIII,
CXVII
rug de foe; At, LXII
Ruvim; Di, CXX

s
Saara; Di, XLVI, LVI, CXIII, CXXVI
Saba; Di, XXXIV
sabat; Di, XIII, XVIII, XIX, XXI, XLllT,
XLV
sacrificiu; At, LXII
Samuel; Di, XXXVII, LXIV, LXXXIV, CV
saduchei; Di, LXXV
Samaria; At, LVI; Di, XXII, XLIII, LXVI,
LXXVII, LXXVIII, CXX
SardanapaJ; A2, VII
Salem; Di, CXIlI
Satan; AI, XXVIII; Di, LXXVI
Saturn; At, LXVII
schit; Di, XXVIII
scJav; A2, V
Segor; Di, LVI
Sem; Di, CXXXIX
Semele; AI, XXV; Di, LXIX
senat (roman); AI, I, LVI, LXVIII i A2,
I, II
Serenius Gr'anianus; AI, LXVIII
Sibyll a ; At, XX, XLIV
Sidon; Di, XXXIV
Simon (Petru); Di, C
Simon Magul; AI. XXVI, LVI; A2, XV,
Di, CXX
Sion; AI, XXXV, XXXIX, XL, XLVII; Di,
XXII, XXIV, XXV, XXVII, XXXII, L,
LIII, LXIV. LXX. LXXXV, CIX. CXIV
singeJe (Mintuitorului); AI, LXVI, Di.
XlII

266

INDICE REAL

slava (lui Dumnezeu); Oi, XV I - de~arta; AI, XV, LIll

slujire; AI, XVI; A2, II
Soerate; AI, V, XVIII, XLVI; A2, VII, X
Sofonia; AI, XXXV
.
.
Sodoma; AI, LIIl; Di, XIX, LV, LVI
LX, CXXVI, CXXIX, CXL
sofist; AI, XIV; A2, CXXIX
Solomon; Di, XXXIV, XXXVI, LXI, LXII,
LXIV, LXXXV, LXXXVII, CXXIX
Sotades; A2, XV
Stapin (Dumnezeu); A1, XII, XXXII,
XXXVI, XLIV, XLV; A2, VI
stoid; A1, XX i A2, VII, XIII
statuie; AI, IX
suflet; A1, VIII, XIII, XV, XVIII, XIX,
XXXIX, L, LI; Oi, I, II, III, IV, V, VIII,
X, XIII, XIV, XV, XXXIV, XLIV, LXXX,
XCVIII, CV; - vrednie de Dumnezeu;
AI, V

suferinta; AI, LII; A2, XIII

Syria Palestinei; A I, I
T

Taina; AI, XIII

Tamara; Di, LXXXVI
T<tnys (loealitate); Di, LXXIX
Tars; Di, XXXIV
Tatal (Dumnezeu); AI, LXIII; Di, VII
XVII, XXXII, XXXVI, XLIII, XLVIII,
LVI, LXI, LXII, LXVIII, LXXIV, LXXV,
LXXVI, LXXXVIII, XCV, C, CIll, CX,
ex III , CXIV, CXV, CXVI, CXVIII,
CXXV, eXXVI, CXXVII, CXXIX, CXL
tamiiere; AI, XIII; A2, V
teoreticieni; Di, II
teo ria ideiIor; Oi, II
Tethis; AI, XXV
templu; A1, VIII, IX, LXII, LXVIII i Di,
XVII, XXXIV, XXXVI, XCIX,
Tiberius; AI, XIII
Tibru; AI. XXVI
Timaeos; AI, LX; Di, V
trup; AI, XIII, XIX; Oi, IV, V, VI, XLII,
XLVIII
Traian; AI, LXVIII
Tryfon; Di, I, IX, X, XI, XIV, XVIII, XX,
XXIII, XXV, XXVII, XXVIII, XXIX,
XXXII, XXXV, XXXVI, XXXVIII,
XXXIX, XLV, XLVI, XL VII, XLVIII,
XLIX, L, LI, LV, LVI, LVIII, LX, LXIII,
LXIV, LXV, LXVn, LXVIII, LXIX,

~I

ONOMASTIC

LXXII, LXXIV, LXXVII, LXXIX, LXXX,

LXXXVI, LXXXIX, XC, CXV, CXVIII,
CXXIlI, CXXVI, CXXXI, CXLII
Tyr; Di, XXXVIII

u
ueenici; AI, XV, LXVII; Di, LI, LIII,
CVIII
ueiga~; AI, XXIX
Ulysse j A1, XVIII
Urbicus; A2, I, II
Urie; Di, CXLI
V

valentinieni; Oi, XXXV

A1, XV
veae; AI, XXVIII
venirea lui Hristos (prima); Di, LlII; (a doua); Di, LIII, LXIX, CX
Verrissimus; AI, I
viata; AI, III, XIII, XIV
viciu; AI, XV, XX, XLVI
virtute; AI, IV, V, XII, XXVIII, XLIII,
XLV, A2, II, IX, XI; Oi, IV
ve~nie (Dumnezeu); A1, XIII
Yin (amesteeat eu apa la imparta~anie);
AI, LXV, LXVI
Vitrassius Pollios; AI, LXVIII
voinfa (lui Dumnezeu) i AI, X, LXIII; Oi,
V, XII, XXIII, CXXVIII, CXXX,
CXXXVI
vame~;

Zaharia; AI, XII; Di, XLIX, LIII, LXXIX,

CVI, CXV, CXXI
zeu, i; A1, V, VI, IX, XXV, LXVIII; A2,
XI, XII, XIV; Oi, LXXXIII, CXXXIV
Zeus; A1, IV, XXI, XXXIII, LIIl, LIV,
LV, LVI, LXIV; A2, XII; Oi, LXVII,
LXIX
Ziditor (Dumnezeu); A2, VI
ziua soarelui i AI, LXVII

x
Xenofon; A2, XI
Xistos j Di, I. IX

TEOFIL AL ANTIOHIEI

TREI CARTI CATRE AUTOLIC

TRADUCERE,
INTRODUCERE, NOTB l;II INDICE
DE
PRo D. FECIORU

INTRODUGERE

Despre Teofil al Antiohiei avem foarte putine ftiri; pe unele Ie gosim in

singura lui lucrare ce ni s-a pastrat - Gele Trei carti catre A utolic - iar
pe altele in istoricii Eusebiu al Gezareii fi Ieronim; fi unul fi altul ne dau 0
lista a lucrarilor lui Teofil fi ne spun ca a fost episcop al Antiohiei; Eusebiu
il da ca al faselea episcop al Antiohiei din anul 169 pina in anul 177 (1. B.,
IV, 20; Gron. la anul 2185), iar Ieronim il considera cind al faselea episcop
al Antiohiei (De vir. ill., XXV), cind al faptelea episcop, socotind pe sfintul
apostol Petru ca primul episcop al Antiohiei (Epist. 121, c. 6).
Teofil era de origine pagfna, nascut, dupa cum spune in lucrarea sa,
in regiunile invecinate cu fluviile Tigru fi Eufrat: "celelalte doua nuri,
numite Tigru fi Eufrat, sint bine cunoscute de noi, ele sint vecine cu
regiunile noastre" (II, 24). Era probabz"l fiul unor oameni cu stare, care i-au
putut da 0 instructie aleasa, pentru ca Cele trei carti catre A utolic ni-l
arata foarte bun cunoscator al literaturii fi filozofiei grecefti. O. Bardenhewer este de parere - neacceptata de G. Bardy -, ca Teofil avea p. cite va
cunoftin te de limba ebraica, pentru ca tilcuiefte in grecefte numele
evreiefti: Sabbaten, Eden fi Noe: "Evreii numesc ziua a faptea "Sabbaten ";
fi se traduce in grecefte prin: "fapte" (II, 12); Guvintul "Eden" este un
cuvfnt ebraic fi fnseamna "desfatare" (II, 24); "Noe", un nume evreiesc,
care in lz"mba greaca se tilcuiefte " 0 dihna " (III, 19). Dupa propria sa marturisire, a imbratifat creftinismul in urma citrii cartilor Sfintelor Scripturi:
,,$i eu nu credeam in invierea mortilor, dar acum, dupa ce am inteles bine
aceste lucruri, cred, am dat de Sfintele Scnpturi ale sfintilor profeti, care
pnn Duhul lui Dumnezeu au prezis pe cele de mai inainte afa cum s-au
intimplat, pe cele prezente afa cum se intimpla, iar pe cele viitoare in
ordinea in care se vor imp lin i. Luind afadar dovada de cele in timplate,
prezise de mai inainte, nu mai sint necredincios, ci cred, supunindu-ma lui
Dumnezeu "(I, 14).
Ajuns episcop al Antiohiei, Teofil fi-a indreptat activitatea sa pastorala in douadirectii: 1. zidirea sufleteasca fi instruirea credinciofz7or sai

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

270

prin comentarii la Scriptura fi cuvintari catehetice, tinute noilor convertiti;

fi 2. combaterea ereziilor, impotriva carora a fi scris.
Data mOTtii sale nu este sigura. Eusebiu da ca an al mortii lui Teofl
anul 177; dar Teofl, la sfirfitullucrarii catre Autolic (III, 27), vorbefte de
moartea imparatului Marcu Aureliu, care s-a intimplat in 180; deci la aceasta
data Teolil traia. Unii cercetatori au cautat sa explice aceasta nepotrivire,
inventind doi Teofli: un Teolil, episcop al Antiohiei, care moare, dupa cum
spune Eusebiu, in anul 177, fi un alt Teofl, laic nu episcop, autor al celor
Trei carti catre Autolic. Acestei ipoteze, insa, i se opun doua lapte: 1. $i
Eusepiu fi Ieronim il dau pe Teolil, episcopul Antiohiei, ca autor al celor
Trei carti catre Autolic; 2. Toata lumea e de acord ca datele cronologice din
lucrarile istorice ale lui Eusebiu sint in cea mai mare parte aproximative.
Urmeaza ca moartea lui Teofl, episcopul Antiohiei, trebuie pusa dupa anul
180, probabil in jurul anului 185, dupa opinia majoritatii patrologilor.
Martirologiul roman inscrie numele lui Teolil, episcopul Antiohiei, la
13 octombrie; Sinaxarul Biseridi Constantinopolitane nu lace nid 0
men tiune de numele sau.

SCRIERI

Din multele scrieri ale lui Teofl, au ajuns pina la noi numai apologia
sa: Trei cart catre A utolic. Cine este acest Autolic, nu ftim. Era, insa,
un barbat studios, de 0 virsta cu Teolil, care-fi petrecea tot timpul in biblioted: "Ca nu pregeti, ii spune Teol!, de ti-ar Ii cu putinta, sa stai fi noaptea
in biblioteci" (III, 4). Probabil ca Teolill-a cunoscut fi s-a imprietenit cu el
in"tilnindu-l intr-o biblioteca, pentru ca amindoi erau indragostiti de studii fi
de carte; pentru Teolil sta marturie multimea de poeti, scriitori fi flozof
dtafi in scrierea sa, rod al unui contact direct cu lucrarile lor; nu al folosir;;
florilegiilor, cum sustin unii cercetatori, iar pentru Autolic, spusele lui
Teolil. $i se poate ca acolo creftinul, cu taria credintei sale, care pulseaza
in fie care rind al apologiei sale, s-a confruntat cu paginul, care se lauda cu
zeii lui fi se mindrea cu frumusetea gindirii fi culturit" grecefti. $i e cu
putinta ca acolo, intr-o bibliotecii, sa Ii inceput discutia intre cei doi
prieteni, care a dat naftere lucrarii pe care 0 avem astazi. Inceput al discutiei
I-a lacut poate chiar Autolic, care se lauda cu zeii lui, ca spune Teofl:
"Afadar, 0, prietene, pentru ca m-ai zapadt cu cuvintele tale defarte,
laudindu-te cu zeii tai de piatra fi de lemn, lauriti, tumati, sculptati sau
pictati, care nid nu vad, nid nu aud - ca sint idoli fi lucruri de miini
omenefti - ba inca ma mai numefti in bataie de joe creftin, ca fi cum af

TE~FIL

AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

211

purta un nume urit, e bine, marturisesc ca sint cre~tin ~i port acest nume
iubit de Dumnezeu" (I, 1).
Vorbindu-i de Dumnezeu, Autolic ir: spune: "Arata-mi pe Dumnezeul
tau I". Teofl ii raspunde, vorbindu-i de finta lui Dumnezeu: Dumnezeu
este mai presus de toate; depa~e~te toate posibiHtapile noastre de cunoa~
tere; nu poate fi vazut cu ochii trupului, ci cu ocMi sufletului ~i numai de cei
care au curate inimile ~i viata; se poate-intelege insa din lucrurile Sale ~i din
purtarea de grtja pe care 0 are de intreaga lume. Desavirfit, Dumnezeu va
putea f vazut la invierea morpilor. "Dar tu nu crezi in invierea morpilor I
ii spune Teofl. Cind va f invierea morpilor, atuncea, vrind-nevrind, vei crede;
dar credinta de atunei va f socotita neeredinta, daca aeum nu crezi" (1,8).
La repHca lui AutoHc: "Arata-mi cel pupin un om inviat din morpi,
ca vazindu-l sa cred f", Teofil ii raspunde:
"Mai intii ce lucru mare este daca crezi dupa ce ai vazut savir~ita
invierea I"
In continuare, Teofl ii arata cum sint zeii paginilor, ai grecilor ~i ai
egiptenilor; zeii grecilor sint mincatori de copii, desfrinapi, uciga~i, bepivi,
iar zeii egiptent"lor sint ~erpii, animalele domestice, animalele salbatice,
vietuitoarele din mare.
Prima discupie dintre cei doi prieteni, care formeaza cartea intiia (14
capito Ie), a luat sfir~it fara ca Autolic sa se lase convins. $i cu toate ca
discupia a fost aprinsa, cu toate ca Autolic i-a vorbit aspru lui Teofil ~i i-a
socotit 0 nebunie spusele sale, totu~i cei doi s-au desparpit unul de altul
"cu foarte mare prietenie" ~i s-a dus fecare la casa lui (II, 1).
Celelalte doua cart, a doua (38 de cap ito Ie ) p' a treia (30 de cap ito le ),
nu mai sint transcrieri ale discu piilor dintre cei doi prieteni, ci lucrari scrise
de Teofl fi trimise lui Autolic. Amindoua sint scrzse la rugamintea lui
Autolic.
Teofil accepta cu placere rugamintea ~i la inceputul carpii a doua
ii spune: "De~i sint netscusit la cuvint, totufi vreau acum in aceasta scriere
sa-pi dovedesc mai precis zadarnica ta stradanie fi defarta reLigie in care te
gasef#; totodata doresc sa-pi fac cunoscut adevarul cu ajutorul citorva
lstorz'i de-ale voastre, pe care Ie cunofti din citit, dar pe care poate ca nu Ie
intelegi" (II, 1).
Potrivit acestui plan, Teofil prezinta mai intii absurditatea credintei
in zei fi contrazieerile poetilor ~i scriitorilor pagini eu privire la zez' fi La
originea lumii, apoi expune, cu bogate eomentarii ale textului biblic,
doctrina despre facerea lumii fi facerea omului, despre rai fi izgonirea
omului din rai, despre potop fi genealogiile neamului omenesc, despre. cultul

272

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

lui Dumnezeu fi poruncile lui Dumnezeu. $i pentru ca paginul Autolic sa nu

se simta cu totul strain fn fata noii doctrine, Teofil, la sfirfitul acestei carpi,
tmplinindofi ultima parte a planului sau trasat la fnceputul ei, vine fn sprijinul
demonstratiei sale fi cu texte din literatura pagina, care, dupa cum fnsufi
se exprimase, nu au fost fntelese poate cum trebuie de prietenul sau. Ilustrarea aceasta 0 face cu. un fragment lung de 84 versuri din Sibila, profetesa
fntre pagfni, fn care se afta aceea# doctrna ca fi fn cartile sfnte ale creftinilor fi cu numeroase citate din poepi fi scritorii greci, care contin idei,
apropate de cuvintele profetilor, despre dreptate, despre judecata fi
pedeapsa, despre purtarea de grija a lu Dumnezeu, despre pieirea lum prin
foc.
Teofl ff fncheie aceasta a doua scriere cu un memento pe masura
ntelectuala a prietenului sau: " Trebuie, dar, ca eel care este amator de
ftHnta sa fi iubeasca ftiinta. Cauta deci sa stai de vorba cu creftinii, ca fi
prin viu gra sa aft adevarul" (II, 38).
Autolic n-a fost convins. 0 spune char Teofl: "Cfnd staz' de vorba cu
mine, socotefti fnca basm cuvfntul adevarului" (III, 1). Maz mult, Autolic,
pentru a veftej entuziasmul cu care Teofil i-a prezentat f interpretat carlile
lu Moisi fi ale profetilor, Ie ataca spunfndu- ca "sfnt sense de 'curfnd f noi"
(III, 1).
Pentru a respinge acest nou atac, Teofil f adreseaza 0 alta scriere:
Cartea a trea. Dar fnainte de a demonstra vechimea scrierlor creftine,
Teofil, fn capitolele 2-15, respinge acuzatiile de imoralitate fi de antropofage, aduse de pagfn creftinilor, aratfnd superioritatea doctrinei creftine
# curatenia vietH cref#nilor, fn opoztie cu desfrful, adulterul fi ncestul
profesat de poet fi scritorH pagfni, cMar de Platon "cel mai curat dintre
flozofi", care rinduiefte ca femele sa fie comune tuturor, fi fn opozitie cu
pervertirile sexuale, incestul fi crimele zelor: creftinH cred fntr-un singur
Dumnezeu fi se supun poruncilor lui Dumnezeu de a trai fn dreptate, de a fi
caft, de a ubi pe dUfmani, de a s'e supune autoritatilor. "Departe de
cre~tn, spune Teofil, de a gfnd sa faca nfte fapte ca acestea ! La e castitatea este 0 realtate, infnnarea se practca, monogama se pastreaza, curapia
se pazefte, nedreptatea este zgonita, pacatul este smuls dn radacina,
dreptatea este traita, legea stapinefte, cinstrea de Dumnezeu se savfr~efte,
Dumnezeu se martursefte, adevarul este pretuit, harul nu se pierde, pacea
ne acopera, cuvintul sfint ne povatue~te, fntelepciunea ne fnvata, viata se
fncununeaza, Dumnezeu tmparatefte" (III, 15). In capitolele 16-30, Teofil,
folosnd cronologia data de Bible f screrile istoricilor pagfn, demonstreaza, cu cifre, ca religa cref#na este mai veche decft toate celelalte religii,
pentru ca scrierle lui Mos sint scnse cu 900 sau 1000 de ani fnainte de

TEOFIL AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

273

razboiul troian, io.r serierile profetilor sint mai veehi decit sen'erile tuturor
seriitorilor pagini.
La sfirfitul eartii, Teofil ii recomanda lui Autolic citirea SfinteloT
Senpturi, spunindu-i: "Deci, daea vTei, citefte-le eu atentie, ea sa-ti fie tie
sfetnie fi arvuna pentru adevarH (III, 30).
Nu ftim daca Autolie a fost convins pina la urma de adevarul expus
fi aparat de Teofil, defi s-ar putea admite aeeasta posibilitate, daea ne
gindim la insistenta eu care Autolic ii cerea lui Teofil noi lamuriri asupra
religiei ereitine, dar e sigur ea luerarea episcopului Antiohiei a convins Ii a
adus pe multi la ereitinism, dupa cum 0 arata aria sa de raspindire, Afriea
fi Calia, respeetiv Tertulian ii In'neu, care 0 cunose.
SCRIERI PIERDUTE
tn cele Trei carti catre AutoJic, Teofil menlioneaza unele,lucran ale sale, care
trateaza subiecte in directa legatura cu teme atinse in treacat in apologia sa.
1. Despre demon: "Demonul se nume,te ~i drac, pentru ca a fugit pe furl, de
Dumnezeu; mai intii era inger. Dar despre subiectul acesta este mult de spus; de aceea
trec acum peste el, pentru cal-am tratat in alta parte" (II, 28).
2. "Despre istorii", titlu dat de Teofil, probabilin mai multe carli, in care vorbea
despre genealogia fiilor lui Adam ,i ai lui Noe: ,,:;Ii eu am scris despre acestea ... in prima
carte a lucrani mde "Despre istorii" (II, 30; sa se vada ,i: II, in, 34 ,i III, 19).
3. Despre zei # viata lor desfrinata: ,,Pentru ce sa mai in,ir faptele lor ... cind am
vorbit mai cu deamanuntul despre ei intro alta carte ?" (III, 3).
Eusebiu al Cezareii (I. B., IV, 24) ~i Ieronim (De vir. Ill., XXV) au cunoscut, in
afara de apologia care ni s-a pastrat ~i alte lucrari ale lui Teofil:
1. Cuvintari catehetice;
2. Contra ereziei lui Hermogen, in care, dupa Eusebiu, Teofil se serve,te de'mirturii
scoase din Apocalipsa lui loan;
3. Contra lui Marcion.
F. Loofs a incercat sa demonstreze, dar fara succes, ca sImtullrineu a folosit i~
Adversus Haereses aceasta lucrare a lui Teofil ,i ca pe baza citatelor din ea poate fi chiar
reconstituita in linii mario
Sfintul Irineu, pe linga aceste lucrari menlionate ,i de Eusebiu, ne spune ca a citit
~i alte lucrari ale lui Teofil:
4. Com en tar la Evanghelii;
5. Comentar La Proverbe;
6. Tot leronim, in Epistola 121 catre Algas, C. 6, serle ca Teofil a alcituit 0
Armonie a EvangheliiloT.
In 1575, Margarin de 1a Bigne a editat la Paris in Bibliotheca Sanctorum Patrum, sub
numele lui Teofil al Antiohiei, un comentar in latine~te al Evangheliei, reprodus de I. C.
T; Otto in: Corpus apologetarum christianorum saeculi secundi, Jena, 1861, p. 278-324.
Th. Zahn a socotit c.i poate demonstra ci Teofil este autorul comentarului; dar cercetirile de mai tirziu au aritat ca acest comentar este 0 compilalie de la SIlt~itul secolului V
din Ciprian, Ambrozie, leronim, Pseudo-Arnobiu cel lmar ~i Augustin.

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

274

PUNCTE DE DOCTRINA

1. Le-a revenit antiohienilor meritul de a imbogiipi vocabplarul creitin

cu noi termeni teologici, care au fost acceptapi ii folositi de teologia creitinii
posterioarii cu sensul ce Ii s-a dat la inceput. Primul antiohian este sfintul
19natie Teoforul, care foloseite pentru intiia oara in literatura creitina
termenul de "creitinism" (xptunaIJw/.loc:) pentru a arata noua situapie
creatii in lume prin inviitiitura lui Hristos ii termenul de "Biserica catoLicii" (KaiJoAtK~ 'EKKAl1u{a), adicii universalii, sobornicii, pentru a ariita atit
unitatea de doctrinii a Bisericii in opozitie cu comunitiipile eretice, aia de
diversificate din punct de vedere doctrinar, cit ii universalitatea ei, intind,erea
ei in spa piu , ecumenicitatea ei. Al dolea an#ohian, tot un episcop, Teofil,
care pune in circulatie termenul de "Treime" (Tp{ac:), pentru a ariita
unitatea lui Dumnezeu in cele trei persoane ii termenii "Cuvintul
imanent" (Aoroc: 'elJbtaiJEroc:) ii "Cuvintul rostit" (Aoroc: 1TPOipOptK6c:),
pentru a ariita cele douii stiiri ale Cuvintului: inainte de crearea lumii Jt' la
crearea lumii. In sfirft tot lui Teofil ii revine meritul de a acorda omuluz' un
loc cu totul deosebit; it stueaza indatii dupii persoanele Sfintei Treimi:
"In al patrulea loc, spune Teofil, este omul, ca sii fie astfel: Dumnezeu,
Cuvint, In telepciune, om" (II, 15) f-l defineite "operii veinicii":
"Dumnezeu pe toate le-a socotit secundare, numai facerea omului, operii
veinicii, 0 socoteite vrednz'cii de miinz'le Sale" (II, 18). far peste doua
veacuri, tot un antiohian, sfintul loan Gura de Aur, it' consacra omuluz' cele
mai frumoase pagini din literatura creitinii universalii. In Sfiriit, Teofil este
eel dintii scriitor creitin care vorbe~te ii de inspirapia Noului Testament:
sfintul loan Evanghelistul este numit "purtiitor de Duh" (II, 22), iar
epistolele sfintului apostol Pavel "cuvint dumnezeiesc" (III, 14).
2. Fatii de mulpimea dumnezeilor cu care se lauda Autoiz'c, Teofil
afirmii cu tarie unitatea lui Dumnezeu, monarht'a lui Dumnezeu, cum ii
place sii 0 numeascii (II, 4, 8, 35, 38; III, 7); iar acestei monarhii ii giise#e
un term en nou: Treime, care exprimii ii unitatea lui Dumnezeu, ii cele trei
persoane ale dumnezeirii: Dumnezeu (Tatiil), Cuvintul,' Intelepciunea,
ciirora Teofil Ie giiseite 0 preinchipuire in lumea creatii: primele trei zile ale
creatiei (II, 15). Chiar daca acest nou term en teo logic n-ar fi creata lui
Teofil, aia cum vor multi patrologi, ci I-a folosit luindu-I din tradipia bisericeascii antiohianii, totufi meritullui nu-i mai pupin mare; i-a dat 0 circulatie
universalii. Autolic, care nu concepea pe zei decit sub formii materialii, ii
cere lui Teofil sii-i vorbeascii de chipul lui Dumnezeu. Teofil ii riispunde cii
despre chipul lui Dumnezeu nu se poate vorbi ii nici nu poate fi vazut cu

TEOFIL AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

275

ochi trupefti, pentru caDumnezeu este "in slava, faro' de hotar; in marete,
de neinteles; in inaltme, mai presus de pncepere; in purere, neegalat; in
intelepciune, faro' de asemanare; in bunatate, de neajuns, in facerea de bine,
mai presus de cuvint. De-af spune co, e lumina, vorbesc de 0 faptura a Lui;
de-af spune co, e cuvint, vorhesc de inceputul createi Lui; de-af spune co, e
minte, vorbesc de gindirea Lui; de-af spune co, e duh, vorbesc de suflarea Lui;
de-af spune co, e intelepciune, vorbesc de 0 odrasla a Sa; de-af spune co, e
tane, vorbesc de stapinirea Sa; de-af spune co, e putere, vorbesc de lucrarea
Lui; de-af spune co, e purtare de grija, vorbesc de bunatatea Lui; de-af spune
co, e fmp ara pie, vorbesc de slava Lui; de-af spune co, e domn, vorbesc de El
ca judecator; de-af spune co, e judecator, vorbesc de dreptatea Lui; de-af
spune co, e Tata, vorbesc de toate cite Ie are; de-af spune co, e foc, vorbesc de
minia Lui" (I, 3); este domn, pentru co, domnefte peste toate; este Tata,
pentru co, El este inainte de toate; este creator fi facator, pentru co, este
ziditorul fi facatorul universului; este foarte inalt, pentru co, este mai presus
de toate; este atotpiitor, pentru co, tne fi cuprinde totul" (1,4). Dumnezeu
nu poate ft vazut cu ochii trupului; poate ft vazut insf de cei care au deschifi
ochii sufletului, de cei care traiesc in curatie fi sint faro' de pacate (I, 2, 5,
7); dar cind omul va imbraca nestncaciunea, va vedea dupa vrednicie pe
Dumnezeu (I, 7). Dumnezeu este nefacut fi faro' de inceput, neschimbat fi
nemun"tor. Din vefnicie, inainte de crearea universului, Dumnezeu a nascut
Cuvintul imanent (A6'Yo~ 'ev8 Ul"TO~) fi Intelepciunea Sa (II, 10). Dumnezeu
a creat lumea din nimic ('~ OUK 5VTWV) pn"n Cuvintul Sau, Care din Cuvint
imanent ajunge in actul createi Cuvint rostit (A6'Yo~ 1TPOI{>OPtK6~) (II, 22).
Termenii 'ev8ui"eT6~ # rrpOI{>OpLKO, au putut fi luat de Teofil, afa cum s-a
spus, din Flon sau din ftlozofia stoica, dar episcopul Antz"ohiei a facut
din ei termeni cu 0 semantz"ca noua, le-a dat un alt contnut, afa cum
creftinismul a dat alt contnut templelor pagine, facind din ele biserici
creftine. Cuvintul este Dumnezeu, Fiu al lui Dumnezeu, nascut din Dumnezeu (II, 22). Dumnezeu, Tatal universului, trimite, cind vrea, Cuvintul Sau
in vreun loc oarecare fi acolo "este auzit, este vazut fi Se gasefte in acel
loc" (II, 22). In rai, cu Adam a vorbit Cuvintul: "Iar Cuvintullui Dumnezeu,
pnn Care a facut pe toate, fiind puterea # intelepciunea Lui, luind chipul
Tatalui fi Domnului universului, mergea pnn rai, in chipul lui Dumnezeu,
fi vorbea cu Adam. co, inSafi dumnezeiasca Scn"ptura ne invata co, Adam
a zis co, a auzit glasul. Iar glasul ce este altceva decit Cuvintullui Dumnezeu,
Care este fi Fiu al Lui ?" (II, 22). Negrefit scopurile sale apologetice, de a
demonstra vechimea religiei creftine, I-au facut pe Teofil so, nu vorbeasca
deloc in lucrarea catre AutoHc despre nafterea fi viata Mintuitorului Hristos.
Poate tot aici sta explicata co, Teoftl denva numele de creftz"n (xpt(1Ttav6~)

276

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

nu de 14 XPLOT6", numele Domnului Iisus Hristos, ci de 14 XPLOT6", adjectivul

de 14 Xp{w (I, 12), A treia persoana a Sfintei Treimi este Sfintul Duh, numit
de Teofil fi lnte1epciune (II, 10), Duhul Sfint dO. via to. creatiei (II, 10),
acopera intreaga creatie (I, 5), a grait pn'n profeti (II, 33),a inspirat pe Moisi
fi pe profe# (II, 30), invata pe creftini (II, 33),
3, Omul, "opera Vefnica" a lui Dumnezeu (II, 18), este plasmuire a
lui Dum"ezeu fi icoana a Sa (I, 4), Pentru om a pregatit Dumnezeu mai
dinainte lumea (II, 10) fi tot pentru om a creat Dumnezeu raiul, "pentru
ca omul so. locuiasca intr-un loc mai bun fi intr-un tinut deosebit (II, 23),
cu pl4nte fi cu pomi, care nu erau in alt pamint decit in rai (II, 24), Omul
n-a fost facut "nici cu totul muritor, nici desavirfit nemuritor" (II, 24),
ci cu vointa Libera (II, 27): "Prin fire omul n-a fost facut nici muritor,
nici nemun'tor: Daca l-ar fi facut dintru inceput nemuritor, l-ar fi facut
dumnezeu; fi iarafi, daca l-ar fi facut muritor, s-Ilr fi crezut co. Dumnezeu
este pricina mortii lui, Afadar nu I-a facut nici nemuritor, nici muritor,
ci capabil fi de una fi de alta. Daca omul inc/ina spre nemurire, pazind
porunca lui Dumnezeu, avea so. primeasca de la Dumnezeu ca plata nemurirea fi avea so. ajunga Dumnezeu; fi iarafi, daca se indrepta spre faptele
mortii, neascultind de Dumnezeu, el insufi avea so. fie pricina mortii sale,
co. Dumnezeu I-a facut pe om tiber, cu vointa lib era " (II, 27),
Dupa ce l-a facut pe om din pamint, Dumnezeu I-a luat "din pamintul
din care a fost facut fi l-a mutat in rai", pentru a-i da prilej de prOpafire:
"ca so. ajunga desavirfit, ba inca so. ajunga fa" Dumnezeu (II, 24), Omul a
fost pus in rai ca "sa-l lucreze H, adica so. pazeasca porunca lui Dumnezeu,
dupa cum tilcuiefte Teofil (II, 24). Omul, insa, n-a pazit porunca lui
Dumnezeu, a mincat din pomul cunoftintei - care "nu cuprindea moartea,
ci neascultarea; co. rodul acestui pom nu era altceva decit cunoftinta, iar
cunoftinta este buna, daca este folosita cum trebuie (II, 25) - fi Dumnezeu l-a pedepsit, izgonindu-l din rai, Pacatul savirfit de om a adus asupra lui
osteneala, durere, intristare fi moarte (II, 25), Tot pacatul lui Adam este
pricina co. vietuitoarele au ajuns rele din bune fi blinde cum erau, cind le-a
creat Dumnezeu: "Cind a pacatuit stapinul, au pacatuit fi roabele. Cind
insa omul va alergo iarafi so. Ie faca pe cele ale firit~ atunci fa" fiarele ifi vor
dobindi blindetea de 14 inceput H (II, 17). Izgonirea omului din rai a fost 0
mare binefacere facuta omului de Dumnezeu, pentru ca omul so. nu ramina
pe veei in pacat, ci, datorita acestei pedepse, so. se pocaiasca, so. ajunga mai
bun prin invatatura fi so. se reintoarca iarafi in rai, dupa inviere fa" judecata
(11,26).
4. Raul nu-i creatia lui Dumnezeu, IIpentru co. toate cele create de
Dumnezeu au fost bune fi bune foarte" (II, 17). Raul a intrat in lume prin
H

TEOFIL AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

277

ispita demonului, care mai intii era inger (II, 28). Demonul se mai numelte
satan - "G.el care a vorbit atunci prin farpe cu Eva" - Ii se mai numelte Ii
drac, pentru ca a fugit pe furil de La Dumnezeu (II, 28). Demonii au lucrat
asupra poepilor (II, 8).
5. Negrefit, scopul apologetic al scrierii sale de a apara in fata
pagfnului Autolic unitatea lui Dumnezeu fi credinta in invierea mortilor
fi de a dovedi, bazat pe cronolog';e, vechimea creftinismului, a facut pe
Teoftl sa nu se ocupe de soteriologie. Amintefte doar in treacat de martunsire, de pocainta Ii de botez: "ca oameni; sa pnmeascapocainta Ii iertare
de pacate prin apa fi pnn baia nalterii din nou" (II, 16); dar acorda un loc
deosebit Bisericii, definatoarea mijloacelor de mintuire, asemanfnd-o cu
insulele locu';te, care au portun primitoare: ,,$i dupa cum in mare nnt
insule locuite, cu apa buna de baut, cu pomi roditori, care au tarmuri de
care te popi apropia fi porturi in care-fi pot gasi refugiul cei prinfi pe mare
de furtum: tot afa a dat Dumnezeu in aceasta lume, invalurata Ii inviforata
de pacate, adunari, adica sfintele biserici, in care sint, ca in insule, porturi
primitoare, adica invataturile adevarului, spre care alearga cei care vor sa se
mintuiasca, cei care s-au indragostit de adevar fi vor sa scape de urgia fi
judecatb. lui Dumnezeu" (II, 14). $i dupa cum in mare sint Ii insule
stfncoase, lipsite de apa fi neroditoare, de care nu te popi apropia decft
cu pretul pierderii viepii, tot afa fi in lume sint ereziile, Dare pierd pe cei ce
se apropie de ele, caci sint conduse nu de Cuvintul adevarului, ci de pirapi (II,
14).
6. Raportul dintre Biserica fi Stat este fixat de Teofil pnn raportul
creftinilor fata de imparat; creftinii nu se inchina imparatului cum fac
pagfnii, ci il cinstesc, pentru ca Dumnezeu i-a incredintat dregatoria de
imparat-_fi pentru ca Dumnezeu a rinduit sa fte cinstit cu cinstea legiuita
(I,ll).
7. Niciunul din scriitorii fi parinpii bisen"cefti creftini n-a avutattta
pretuire ca Teofil pentru poporul iudeu fi pentru marile lu'; personalitapi.
Pretuirea lui merge pina acolo ca numefte stramofi ai sai pe iudei (III, 20,
21), pe Avraam (III, 28) ii pe David (III, 25). Daca n-ar fi spus el insuli ca
s-a convertit "cind a dat de Sfintele Scripturi ale sftnpilor profepi" (I, 14),
ar ft trebuit sa-l socotz'm de origine iudaica, nu numai foentru simpatia sa fata
de poporul iudeu, dar fi pentru revolta ce fi-o manifesta, cfnd preotul fi
istoricul egiptean Manethos, in lucrarea sa "Istoria Egt"ptului", spune ca
iudeii au fost izgoniti din Egipt "pentru ca erau plini de lepra (III, 23).
H

8. Fata de cultura ii kter.atura clasica, pozipia lui Teofil este negativa.

Pentru el scn"itorii, poepii fi flozofii greet: sint nifte oameni ticalo#, cu

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

278

mintea coruptii, care scriu spre laudii ~i slavii de~artii (I, 1); n-au cunoscut
adeviirul, se contrazic nu numai fntre ei, ci chiar cu ei fn~i~i (III, 3); sz'ngur
Piaton "pare a fi cel mai curat dintre filozofi" (Ill, 6), dar ofi el se aseamiinii
cu ceilalti filozofi, cfnd "legiuiefte deschis cii femeile trebuie ~ii fie comune
tuturor" fi cfnd nu cunoafte adeviirul cu privire la cronologz'a lumii (Ill,
6, 26, 29). Dacii se giisefte cfte un pic de adeviir fn screrile lor, acesta e
fmprumutat din Sfintele Scripturi, pentru a face "fnviitiiturile lor vrednice
de credintii" (I, 14). Aceastii atitudine nedreaptii fatii de filozofii mai vechi
sau de cei contemporani lui Teofil, este adesea prezentii fn opere Ie apologepilor. Cultura piigfnii era respinsii fn bloc, ceea ce conducea uneori la exageriin~ fntrucft este ftiut cii Biserica - de fndatii ce a fost recunoscutii ca
atare - a pretuit pe unii filozofi, ca fiind inspirati adeseori de un duh
favorabl conceptiei creftine. Socrate fi Platon sfnt uneori prezenti fn picturile bisen'cefti, ceea ce denotii comprehensiunea doctrinei creftine pentru
adeviirun'le exprimate de gfnditor# necreftini.
9. Cu mult mai bogat ar fi fost ansamblul gfndirii lui Teofl, dacii ar
fi ajuns pfnii la noi cel putin Cuvfntiirile catehetice, Comentar141 la
Evangheli fi Comentarul la Proverbe. Am fi avut prin Teofil gfndirea
creftinii dz'n a doua jumiitate a secolului al dolea a Bzsen'cii apostoHce din
Antiohia, pentru cii Teofil a fost un erudit dublat de un teolog fnsufletit
de 0 puternicii credintii, de un teolog episcop, nu un teolog laic, pentru cii
altfel gfndefte fi scrie teologul care e episcop p' altfel gfndefte fi scne
teologul care e laic.

Teofil a fost valorificat dzJerit. Antichitatea cre~tinii I-a folosit, iar

Ieronim apreciazii stilul siiu ales # elegant. Cercetiitori noi, fnsii, fl judecii
dzJen't: unii nu-i acordii nici 0 pretuire, ba ajung chiar pfnii la caHficiin
jignitoare, alti merg pe lnia pozitiva a primului patrolog, Ieronim. Mai fntfi,
teologii care fl denigreazii. J. Geffcken fl socoate "un palavragiu superficial,
la care stilul fi vocabularul se iau la fntrecere cu siiriicia gfndirii". A. Puech,
fn "Les apologistes grecs" are nifte calificative ca acestea: "eruditia lui
Teofil este mai mult de fatadii decft de fond"; "Teofil pare putin prost
cfnd spune cii Dumnezeu nu este un arhitect ca cd/alti"; "adesea stilul
fi este improvizat fi impersonal"; "a condamnat filozofia, fiirii sii fi fnteles
nimic din ea "; "apologet superficial, scn'itor care improvizeazii cu 0 ufurintii
banalii"; "lipsit de originalitate fi ftiintii adfncii"; "acest Tatian fiirii talent,
care este Teofil, nu meritii in general in el insufi decit putin interes".

TEOFIL AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

279

G. Bardy, in DThC, nu este atit de pornit ca Geffcken ~i Puech, totu~i

ii subapreciaza aportul teo logic ~i literar: "Cu/tura sa generala este de mina a
doua. A consultat cu mai multa placere florilegiile decit lucrarile originale;
iar Cnd se amesteca in cronologie, se multume~te sa aduca, fara a controla,
datele gasite iei ~i colo. De altfel scrie rau ~i nu ~tie sa compuna 0 lucrare.
Merge mai mult la hazard, deCt sa urmareasca un plan determinat; se lasa
prins de digresiuni, iar neclartatea se ia la intrecere cu inexacttatea ". :; e
surprinzator ca graie~te a~a un om de talia lu Bardy.
Sa auzim acum ~ cealalta parte ! "Teofl, spune O. Bardenhewer,
scrie u~or ~i curgator, intr-rm stil proaspat ~i vioi". "Teofil se arata in
lucrarea sa catre Autolic, scriu J. Leitl ~i Dr. Andreas Frh.Di Pauli, ca un om
de mare eruditie ~i de 0 proeminenta agerime. Apararea pe care 0 face
revelatei cre~tne este desavir~ita. In toate demonstrat[e sale este clar ~i
u~or de inteles, fara insa sa crute contributa spirituala a dtitorului. Stilul
sau este simplu ~i elegant, fara emfaza ~i adineimi de gindire cautate".
J. Tixeront: "Inferor lui Iustin ~i Atenagora in adincime flozofca, Teofl
este superior in cultura literara, intinsa ~i variata. Citise mult, dar lecturile
sale nt(, inabu~isera in el nici gindirea ~i nid vederile personale ". D. S.
Balanos: "Incontestabl, Teofl este un scriitor de 0 mare cultura ~i agerime
de minte, cu un stil smplu ~i elegant".
Atitea vod, pentru ~i contra, il arata pe Teo/[ al Antz"ohiei un scriitor
mare, precum .p' este.
LITERATURA
Manuscrise. Aretas al Cezareii Capadociei (t intre 932-935), acest mare bibliofil
filolog, din a carui bibliotedi provin cele mai valoroase manuscrise ale antichitatii
clasice ~i cre~tine, aflate astazi in bibliotecile din Paris, Londra, Roma, Moscova, Atos,
Atena, Venetia - din biblioteca lui este celebrul Codex Klarkianus din Londra cu scrierile
lui Platon, care sta la baza editiilor critice ale aeestui filozof gree - nu a indus in eodicele
in care a adunat serierile apologetilor cre~tini, aflat astazi in Biblioteca Nationala din
Paris - Codex Parisinus gr. 451 - lucrarea apologetic a a lui Teofil al Antiohiei. Probabil
ea nu avea euno~tinta de ea. Dar lucrarea lui Teofil nu s-a pierdut, ci ni s-a transmis pe
alta eale prin trei manuserise:
L Codex Venetus graecus 496, care se afla in Biblioteca .Sfintul Marcu din
Venetia, scris in secolul XI; manuscrisul apartinuse cardinalului Visarion;
2. Codex Bodleianus graecus miscelaneus 25, pastrat in Biblioteca Bodleiana din
Oxford, seris in seeolul XV;
3. Codex Parisinus graecus 887, pastrat in Biblioteca Nationala din Paris, scris
in 1540 de Constantin Paleocappa.
Ultimele doua manuscrise deriva din manuscrisul venetian.
EdiTii: Prima editie a ceIor Trei carti catre Autolic se datore~te lui Jean Frisius,
tiparita la ZUrich in 1546; au urmat mai multe editii, intre care a lui Prudentius Maran,
Paris, 1742, reprodusa in Migne, Patrologia greaca, vol. 6, col. 1023-1068. In 1861
Ioann. Carol. Theod. Otto tipare~te 0 noua editie in: Corpus apologetarum christiano rum
saeculi secundi, vol. VIII, Jena. Editii separate: S. Frasca, justinus, Apologie; Segue:
~i

APOLOGEJ'I DE L1MBA GREACA

280

Theophilus Antiochenus, Glitre libri ad Autolico, Testo, versione, introd., Torino,1938;

G. Bardy in: Sources Chr~tiennes, 20, Paris, 1948.

Traduceri: a) in francezo.: J. Sender, Theophile d'Antioche, Trois livres

Autolycus, Paris, 1948 (Sources Chretiennes, 20). b) in germano.: J. LeitI - Dr. Andreas
Frh. Di Pauli, Des heiligen Theophilus Bischofs von Antiochien Drei Bucher an Autolykus,
Aus dem griechischen iibersetzt, ed. II, Kempten-MUnchen, 1913 (Bibliothek der Kirchenvliter, 14); c) in italiano.: S. Frasca, Op. cit., la editii; E. Rapisarda, Teofilo di Antiochia,
Torino, 1937; d) in romano.: St. G. Bradi,teanu, Co.tre Autolic, Apologie in trei co.rti
de Teofil, ~piscopul Antiohiei, Traducere ,i studiu, Bucure~ti, 1906.
Stud~: G. Bardy, Theophile d'Antioche (saint), sixieme eveque de cette ville,
sous Ie regne de Marc Aurele, in: Dictionnaire de tbeologie catholique, vol. XV, 1, col.
530-536. O. Clausen, Die Theologie des Theophilus von Antiochien, in: Zeitschrift
ft1r wissenschaftliche Theologie, 46 (1903), p. 81-141; 195-313. E. Erbes, Die Lebenszeit des Hippolytus nebst des Theophilus von Antiochien, in: Jahrbiicher ft1r prot.
Theologie, 14 (1888), p. 611-656. J. Geffcken, Zwlfi griechische Apologeten, Leipzig,
1907. R. Grant, Notes of the Texte of Theophilus, in: Vigiliae Christianae, 12 (1958), p.
136-144. R. M. Grant, The Problem of Theophilus, in: The Harvard Theological Review,
43 (1950), p. 179-196. R. M. Grant, Scripturea, Rhetoric and Theology, in: Vigiliae
Christianae, 13 (1959), p. 33-45. R. M. Grant, Theophilus of Antioch to Autolycus, in:
'I1le Harvard Theological Review, 40 (1947), p. 227-256. O. Gross, Die Gotteslehre des
Theophilus, Chemnitz, 1896. Acela~i, Die Weltentstehungslehre des Theophilus, Jena,
1895. A. Harnack, Der angebliche Evangelienkommentar des Theophilus von Antiochien,
Leipzig, 1883. Acela,i, Theophilus von AntiochilJn und das Neue Testament, in: Zeit
schrift fur Kirchengeschichte, 11 (1890), p. 1-21. P. C. Hristu, '0 eeO<plAo~ AVTloxeca~
nept av"pW1TOV Tesalonic, 1957. Acela,i, ee~Ao~ 'e1T~uK01To~ AVTloxew.~, in:
8pllUKeVTIXf, Kat 'll"IXf, e')'KIJI(A01Ta~el.a, Atena, vol. VI, col. 393-396. G. Karabangeles,'H 1Tep'i. (Jeoo 6lhaUKaAIil (JeovAov ri/~ J\VTwxeta~, Leipzig, 1891. F. Loofs, TheophiIus von Antiochien Adversus Marcionem und die andern theologischen quellen bei
Irenaus, Leipzig, 1930. P. Nautin. Notes critiques sur Thlophile d'Antioche, m: Vigiliae
Christianae, 11 (1957), p. 212-225. F. Ogara, Aristidis et Epistolae ad Diognetum cum
Theophilo Antiocheno cognatio, in: Gregorianum, 1944, p. 74-102. K. Otto, Gebrauch
neutestamentlicher Schriften bei Theophilus von A~tiochien, in: Zeitschrift fiir historische Theologie, 29 (1859), p. 617-622. L. Paul, Der Begriff des Glaubens bei dem
Apologeten Theophilus, in: Jahrbuch f'lir protestantische Theologie, 1 (1875), p. 546559. A. Pommrich, Des Apologeten Theophilus von Antiochien Gottes - und Logoslehre,
Leipzig, 1904. A. Puech, Les apologistes grecs du /I-e sitcle, Paris, 1912, p. 207-227.
H. Quentin, Jean de Jerusalem et le commentaire sur les Evangiles attribue Theophile
d'Antioche, in: Revue Benedictine, 24 (1907), p. 107-109. E. Rapisarda, Cenni su
Teofilo d'Antiochia, in: Studii dedicati alla memoria di Paolo Ubaldi, Milan, 1937, p.
381'-400. M. Richard, Les fragments exlgltiques de Theophile d'Alexandrie et de
Theophile d'Antioche, in: Revue Biblique, 47 (1938), p. 387-397. Th. Rusch, Die
Entstehung der Lehre vom Heiligen Geist bei Ignatius von Antiochia, Theophilus von
Antiochia und Irenaeus, Zurich, 1952. W. Sanday, A Commentary on the Gospel
Attribued to Theophilus of Antioch, in: Studia Biblica, 1885, p. 98-101. C. H. Turner,
Theophilus of Antioch as Commentator, in: Journal of Theological Studies, 12 (1911),
p. 99 urm. A. W. Ziegler, Die Erklarung des Gottesnamens bei Theophilus von Antiochien,
in: Festschrift fur GottIeeb Sohngen, 1962, p. 332-336. Th. Zahn, Evangelienkommentar des Theophilus von Antiochien, Erlangen, 1883.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, INTRODUCERE

281

Traducerea Apologiei lui Teofil al Antiohiei am facut-o dupa edi\ia lui Ioann.
Carol. Theod. Otto, Theophili episcopi Antiocheni ad Autolycum libri .tres, in: Corpus
apologetarum christianorum saeculi secundi, vol. VIII, p. 2-277, citata in cursul acestei
lucrari: Otto.
Pentru introducere ,i note am folosit urmatoarele lucrari: Theophile d'Antioche,
Trois livres Autolycus, Traduction de Jean Sender, Introduction et notes de Gustave
Bardy, Paris, 1948 (Sources Chrthiennes, 20), citata in aceasta lucrare: SoB. Berthold
Altaner - Alfred Stuiber, Pa tro logie, Leben, Schriften und Lehre der Kirchenvater,
Fr~iburg i. Br.:l 1~66 \ p. ,75-7,7. D. S. ~alanos, IIa1'poAayla ( ot ~/(/( AT/(JIClOTIKOt1ra1'Ep~
/(at. mrrYPOIpEt.f; TWV O/(TW 7TPWTWV aLWVWV), Atena, 1930, p. 81-82. Otto Bardenhewer,
Geschichte der altkirchlichen Litteratur, I Bd., Freiburg i. Br., 1902, p. 278-290. Pierre
Batiffol, Anciennes litteratures chretiennes, I, Paris, 1901, p. 100-101. F. Cayre, Precis
de patrologie et d'histoire de la tMologie, Tome I, 2-e ed., Paris, 1931, p. 128-129. Pro
Prof. loan Coman, Patrologie. Manual pentru uzul studen\ilor Institutelor teologice,
Bucure,ti, 1956, p. 57-58. J. Geffcken, Zwei griechische Apologeten, Leipzig und Berlin,
1907. Pan. C. Hristu, 8eQ.,otAO~ trr{(J/(07TO~ ~JI7'WXta~ , in: 9PTIU/(V1'IK'I'/ /(al .q{}IKt/
~/(V/(A07Tat6ta, tomul VI, col. 393-396. Preot Cicerone Iordachescu, Istoria vechii
literaturi creltine (primele trei veacuri pina la 325), Partea I, Ia~i, 1934, p. 92-96.
J. Leitl-Dr. Andreas Frh. Di Pauli, la traduceri, p. 9-11. Aime Puech, Les apologistes
grecs du I/-e siecle de notre ere, Paris, p. 206-227. Acela~i, Histoire de la litterature
grecque chretienne depuis les origines jusqu 'a la fin du IV-e siecle, Tome II, Paris, 1928,
p. 204-213. Johannes Quasten, Patrology, vol. I, Utrecht-Antwerp, 1962, p. 237242. Dr. Gherasim Timu~, episcopul Arge~ului, Dictionar aghiografic cuprin4ind pe scurt
viefile sfintilor, Bucure~ti, 1898, p. 58-60. Enciclopedii: Dr. Michael Buchberger,
Lexikon for Theologie und Kirche, Freiburg i. Br., vol. I-X, 1930-1938. PaulyWissowa-Kroll, Realencyklopiidie der classischen Altertumswissenschaft, Stuttgart.
Larousse du XX-e siccle, vol. I-VI, Paris, 1928-1933. M'YaA:r1 EAAT/VIXTr l/(v/(A07Tawla
Atena, vol. I-XXIV, de la 1934. 9PT/(I/(VTIKr, /(01 ~{}IKr, h/(v/(A07TatJj1lI, Atena, vol.
I-XII, 1962-1968.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

282

TREI CAR TI
CATREAUTOLIC

CARTEAINTIIA

I.
o limba frumoasa ~i 0 fraza bine intoemita fae plaeere ~i aduc lauda,
spre slav a de!?arta, oamenilor netrebnici, care au mintea eorupta; dar omul
care iube!?te adevarul nu se uita la cuvintele inflorate, ci eereeteaza temeiul
euvintului: care este ~i cum este.
A~adar, 0 prietene, pentru ca m-ai zapacit eu euvintele tale de!?arte,
laudindu-te cu zeii tai de piatra ~i de lemn, fauriti, tumati, sculptati sau
pictati, care nici nu vad, nici nu aud l - ca sint idoli !?i lucruri de miini
omene~ti - ba inca rna mai nume!?ti erqtin, in bataie de joe, ca ~i cum a!?
purta un nume urit, ei bine, marturisese ca sint cre~tin !?i port acest nume
iubit de Dumnezeu, nadajduind sa fiu cu el de folos lui Dumnezeu. Ca nu-i,
precum socoti tu, un rau sa porti numele lui Dumnezeu; dar poate ca tu
ginde~ti a~a despre Dumnezeu, pentru ca nu qti inca de folos lui Dumnezeu.
II.
Iar daca imi spui: "Aratii-mi pe Dumnezeul tau !", atunci iti voi spune
~i eu: "Aratii-mi omul din tine ~i-ti voi ariita ~i eu pe Dumnezeul meu !"
Arata-mi ca ochii sufletului tau viid ~i ca urechile inimii tale aud! Dupa cum
cei care privesc cu ochii trupului inteleg cele ee se petree in viata ~i pe
pamint ~i fae totodata deosebire intre lumina ~i intuneric, intre alb ~i negru,
intre urit ~i frumos, intre armonios ~i nearmonios, intre masurat ~i nemiisurat, intre excesiv ~i ciuntit ~i la fel deosebesc sunetele de sint ascutite sau
groase sau placute, tot a~a se poate spune ~i de urechile inimii ~i de ochii
sufletului, ca Ie este cu putinta sa vadii pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu este
1. Ps., 134,31-'32.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

283

vazut de cei ce pot sa-L vada, dad au deschi~i ochii sufletului. Toti oamenii
au ochi; dar unii au oehii acoperiti cu 0 pielita ~i nu vad lumina soarelui.
Pentru ea orbii nu vad, nu inseamna ea lumina soarelui nu straluce~te, ci
orbii sa dea vina pe ei ~i pe oehii lor. Tot a~a ~i tu, 0 omule, din pricina
pacatelor ~i a faptelor tale rele, ochii sufletului tau iti sint acoperiti eu 0
pielita. Ca omul trebuie sa aiba a~ de curat sufletul ea 0 oglinda stralucitoare. Dupa cum atunci cind oglinda prinde rugina, nu se poate vedea
chipul omului in ea, tot a~a ~i un om nu poate vedea pe Dumnezeu dnd se
afla in el pacatul. Vezi-te cum e~ti; dad nu e~ti cumva rasdesfrinat, daea
nu e~ti eumva desfrinat, dad nu e~ti cumva hot, dad nu e~ti eumva hraparet, daca nu e~ti eumva jefuitor, daca. nu e~ti cumva sodomit, dad nu e~ti
cumva furios, dad nu e~ti cumva pomit pe ocari, dad nu e~ti cumva plin re
minie, dad nu e~ti eumva invidios, daca nu e~ti eumva mindru, daea nu e~ti
eumva dispretuitor, dad nu e~ti eumva laeom, daea nu e~ti cumva iubitor
de arginti, dad nu e~ti cumva neascultator de parinti, dad nu-ti vinzi
cumva copiii ! Celor care savir~ese aceste fapte nu li se arata Dumnezeu,
pina ce nu se curatesc mai intn de orice intinare. Toate aeeste paeate te
intuned. Sint ca un gunoi, eare-ti intra in oehi, de nu mai poti vedea Jumina
soarelui. Tot a~a ~i eu tine, 0 omule ! Paeatele tale te intuneea, de nu mai
poti vedea pe Dumnezeu.

III.
Dar rna vei intreba:
- Tu, care vezi pe Dumnezeu, vorbe~te-mi de ehipul lui Dumnezeu !
- Aseulta, 0 omule ! Despre ehipullui Dumnezeu nu se poate vorbi;
chipul Lui nu se poate expliea. Cu oehii trupe~ti nu poate fi vazut ehipul
lui Dumnezeu. In slava, este fara de hotar; in maretie, de neinteles; in
inaltime, mai presus de prieepere; in putere, neegalat; in intelepeiune, fad
de asemanare; in bunatate, de neajuns; in faeerea de bine, mai presus de
cuvint. De-a~ spune d e lumina, vorbese de 0 faptura a Lui; de-a~ spune ca
e Cuvint, vorbesc de inceputul creatiei Lui; de-a~ spune ea e minte, vorbese
de gindirea Lui; de-a~ spune ea e duh, vorbese de suflarea Sa; de-a~ spune
di e intelepciune, vorbesc de 0 odrasla a Sa; de-a~ sp~ne ea e tarie, vorbese
de stapinirea Sa; de-a~ spune d e putere, vorbese de luerarea Lui; de-a~
spune d e purtare de grija, vorbese de bunatatea Lui; de-a~ spune ea e
imparatie, vorbese de slava Lui; de-a~ spune ea e domn, vorbese de EI ea
judedtor; de-a~ spune ca e judedtor, vorbese de dreptatea Lui; de-a~ spune
ca e Tata, vorbesc de toate cite Ie are; re-a~ spune ea e foe, vorbesc de minia
Lui.

284

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

- Dar Dumnezeu se minie ? rna vei intreba.

- Negre~it ! Se minie pe cei care fac rele, dar e bun, mila;tiv ~i
indurator cu cei care-L iubesc ~i se tern de Fl. Este invatator celor tematori
de Dumnezeu ~i tat a celor drepti; dar celor necredincioi, judecator i
pedepsitor.
IV.
Este fad de inceput, pentru ca este nefacut; este neschimbat, pentru
di. este nemuritor. Se nume~te Dumnezeu, pentru ca le-a ~ezat pe toate pe
{aria Lui ~i pentru ca cuvintul Dumnezeu vine de la cuvintul t?lew; iar
cuvintul t?lew inseamna: a alerga, a mi~ca, a lucra, a hrani, a purta de grija,
a conduce, a da viata tuturor. Este domn, pentru ca domne~te peste toate;
este Tata, pentru ca EI este inainte de toate; este creator ~i racator, pentru
ca este ziditorul ~i facatorul universului; este foarte inalt, pentru ca este
mai presus de toate; este atottiitor, pentru ca tine ~i cuprinde totul. Inaltimile cerurilor, adincurile abisurilor ~i marginile lumii sint in mina Lui ~i nu
este loc in care sa nu se vada lucrarea Sa2 Cerurile sint lucrul Lui, pamintul
facerea Lui, marea faptura Lui, omul plasmuire ~i icoana a Lui, soarele,
luna ~i stelele stihii ale Lui, facute spre semne, spre vremi, spre zile ~i spre
anP, ca sa slujeasca i sa robeasca oamenilor. Pe toate le-a adus Dumnezeu
din nefiinta la fiinta, pentru ca, prin lucruri, sa se cunoasca i sa se inteleaga maretia Lui.

V.
Dupa cum in om nu se vede sufletul, ca este nevazut pentru oameni,
dar prin mi~carea trupului se intelege ca este in om suflet, tot a~a i Dumnezeu nu se poate vedea ru ochii omene~ti, dar se vede ~i se in telege din purtarea Lui de grija ~i din lucrurile Lui. Dupa cum cind vezi pe mare 0 corabie
bine echipata ca alearga ~i se intoarce in port, ginde~ti negre~it ca este in ea
un capitan care 0 conduce, tot a~a trebuie sa ginde~ti ca este un Dumnezeu
Care conduce totul, chiar daca nu-i vazut cu ochii trupului, pentru ca-i
necuprins. Daca omul nu poate sa se uite la soare, 0 stihie foarte mica, din
pricina covir~itoarei lui calduri i puteri, oare nu cu mult mai mult om
muritor nu poate privi slava lui Dumnezeu, care-i mai presus de cuvint ?
Dupa cum rodia are 0 coaja, care 0 acopera, iar inauntru are multe
camarute ~i cutiute, despartite prin membrane, in care se gasesc multe
seminte, la fel ~i intreaga creatie este acoperita de Duhullui Dumnezeu; iar
2. Is., 66, 1; Fapte, 7,49.
3. Fac., 1, 14.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTJ CATRE AUTOLIC

285

Duhul care 0 acopera, impreuna eu ereatia, sint aeoperiti de mina lui Dumnezeu; ~i dupa cum saminta rodiei, care este inauntru,nu'poate vedea eele
ee sint dineolo de eoaja, pentru ca este inauntru, tot a~a niei omul, aeoperit
impreuna eu toata ereatia de mina lui Dumnezeu, nu poate vedea pe Dumnezeu. Mai mult; toti ered ca este un imparat pamintesc, de~i nu-i vazut de
toti; dar toti it eunose prin legile ~i hotaririle lui, prin dregatorii ~i putemicii
lui slujba~i, prin statuile lui. Pe Dumnezeu nu vrei tu sa-L euno~ti oare prin
lucrurile ~i puterile Lui?
VI.
Prive~te, 0 omule, lucrurile Lui: sehimbarea timpului dupa anotimpuri;
schimbarile aerului; drumul regulat al a~trilor; mersul regulat al zilelor, al
nopti1or, al lunilor ~i al anilor; felurita frumusete a semintelor, a plantelor
~i a fructelor; speciile atlt de deosebite ale animalelor cu patru picioare,
ale pasarilor, ale reptilelor, ale pe~tilor, de apa dulce ~i apa sarata; instinctul
pus in aceste vieta ti pentru a se na~te ~i a cre~te, nu pentru folosul lor, ci
pentru trebuinta omului; purtarea de grija, pe care 0 are Dumnezeu pentru a
pregati hrana la tot trupul, sau supunerea, pe care a nnduit-o Dumnezeu, ca
toate sa se supuna neamului omenese; curgerea neeontenita a izvoarelor cu
apa dulce ~i a riurilor; cadere.a la vreme a rouai, a furtunilor ~i ploilor;
mi~carea foarte felurita a corpurilor cere~ti; luceafarul, care rasare ~i veste~
te dinainte sosirea astrului celui desavir~it; conjunqia Pleiadei ~i Orionului;
steaua stralucitoare Arcturo4 ~i dansul celorlalte stele in cercul cerului,
carora intelepciunea _eea de multe feluri a lui Dumnezeu s Ie-a dat nume
speciale tuturora 6 Numai acest Dumnezeu a facut din intuneric lumina;
El a Hicut rezervoarele vintului de miazazi, vistieriile aruncului de ape,
hotarele marilor, vistieriile zapezilor ~i ale grindinei; EI a adunat apele in
vistieriile adincului de ape ~i intunericul in vistieriile lui; EI scoate lumina
cea dulce, dorita ~i placuta din vistieriile ei, ridica norii de la marginile
pamintului, inmulte~te fulgerele spre ploaie 7, trimite tunetul spre infrieo~are ~i veste~te mai dinainte prin fulger lovitura tunetului, ca nu rumva sufletul inspaimintat pe nea~teptate sa moara, dar tot EI masoara taria fulgerului, care coboara din ceruri, ca sa nu aprinda pamintul; ca daca fulgerul ~-ar
slobozi toata puterea lui, ar arde pamintul, iar daca tunetul ar da drumul
intregii lui tarii, ar distruge cele de pe pamint.
4. lov, 9, 9.
5. Ef., 3, 10.
6. Ps., 146,4.
7. Ps., 134, 12; Ier., 10, 13.

286

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

VII.
Acesta este Dumnezeul meu, Stapinul universului, Cel ce singur a intins
ceru)' ,i a rinduit Iatimea pamintului9 sub cer10 ; Cel ce tulbura adincul
marii ,i face sa rasune valurile ej11 ; Cel ce stapinefte puterea marii fi
potolefte framintarea valurilor ej12 ; Cel ce a intemeiat pamintul pe ape 13
fi i-a dat duh ca sa-I hraneasca, a Carui suflare da viata universului; eli
daca-fi va opri Duhul Sau, universuI va pierit4 . De Acest Dumnezeu vorbe,ti,
omule ! Duhul Acestuia il respiri ,i pe Acesta nu-L cuno,ti ! rar aceasta ti
s-a intimplat din pricina orbirii sufletului tau ,i din pricina impietririi inimii
tale 15 . Dar, daca vrei, poti sa te vindeci. Da-te pe mina doctorului ,Hi
va opera ochii sufletului .fi ai inimii.
- Cine-i doctorul ?
- Dumnezeu, Cel ce vindeca ,i dayiata prin Cuvintul ,i Intelepciunea
Sa. Dumnezeu, Cel ce a facut universul prin CuvintuI ,i Intelepciunea Sa:
"Cu Cuvintul Lui cerurile s-au intiirit fi in Duhul Lui toatii puterea lor" t 6
Foarte mare este Intelepciunea Lui: "Durnnezeu cu intelepciunea a interneiat piimintul fi a giitit cerurile cu pricepere; mtru cunoftinta Lui adincurile
de ape s-au deschis, iar norii au izvorit apii"17 . Dad intelegi acestea, omule,
fi daca traie,ti curat, cuvios ,i drept, poti vedea pe Dumnezeu. Dar, inainte
de toate, sa premearga in inima ta credinta ,i frica de Dumnezeu. Atunci vei
intelege acestea dnd vei Iepada ceea ce este muritor ,i vei imbraca nestric~
ciunea 1 a, atunci vei vedea dupa vrednicie pe Dumnezeu. Ca Dumnezeu
inviaza nemuritor trupul tau impreuna cu sufletul. Atunci, ajungind nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, daca acum vei crede in El; atunci vei
cunoa,te ca pe nedrept ai vorbit impotriva Lui.
VIII.
Tu, insa, nu crezi in invierea mortilor. Cind va fi invierea mortilor,
atuncea vrind-nevrind vei crede: dar credinta ta de atunci va fi socotita
necredinta, daca nu crezi acum. Dar de ce nu crezi ? Nu ,tii oare ca credinta
premerge tuturor lucrurilor pe care Ie face omul ? Care plugar po ate secera,
8. lov, 9,8.
9. Pamintului adaugat textului editiei lui Otto dupa S.B., p. 64.
10. lov, 38, 18.
11. Ps., 64, 7.
12. Ps., 88, 10.
13. Ps., 23, 2.
14. lov, 34, 14-15.
15. Ef., 4, 18.
16. Ps., 32, 6.
17. Pilde, 3, 19-20.
18. I Cor., 15,53-54; II Cor., 5, 4.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CART! CATRE AUTOLIC

287

dad. nu crede mai intii in pamintul in care arunca saminta ? Sau cine poate
d.latori pe mare, dad. nu crede mai intii in corabie ~i in capitanul corabiei ?
Care bolnav poate sa se vindece, daca nu crede mai intii in doctor ? Cine
poate inva ta 0 meserie sau 0 ~tiinta, daca nu se da mai intii pe sine inva tatorului ~i dad. nu crede in el ? A~adar, daca plugaruI crede in pamint, daca
cel care d.latore~te pe mare crede in corabie, daca bolnavul crede in doctor,
pentru ce tu nu vrei sa crezi in Dumnezeu, dnd ai de Ia EI atitea garantii ?
Mai intii, ca te-a adus de la nefiinta la fiinta. Ca daca n-ar fi existat nici
tataI tau, nici mama ta, cu atit mai mult nici tu n-ai fi existat dndva !
Dumnezeu te-a plasmuit dintr-o mica materie lichida ~i dintr-o foarte mica
pid.tura, care nici nu era dndva ~i te-a adus in aceasta viata. ~i totu~i
crezi ca statuile facute de oameni sint dumnezei ~i fac minuni, dar nu crezi
ca Dumnezeul, Care te-a facut, poate sa te faca din nou ?

IX.
De altfel, numele dumnezeilor despre care-mi spui ca-i adori, nu sint
dedt nume de oameni morti. Dar a caror oameni ~i a ce fel de oameni ?
Nu este- oare Cronos 19 un mincator de copii ? Nu ~i-a mincat eI proprii sai
copii ? Iar dad.-mi vorbe~ti de Zeus 20 , fiullui, vezi-i ~i faptele ~i purtarea !
Mai intii, a fost crescut de 0 capra in muntele Ida 21 , pe cat:e, dupa cum spun
miturile, a taiat-o, a jupuit-o de piele ~i ~i-a facut din ea 0 haina. Iar re1elalte
fapte ale lui - traiuI sau cu sora-sa, adulterele sale, sodomiile sale - Ie
istorisesc mai bine Homer22 ~i ceiIaIti poeti. Pentru ce sa mai vorbesc apoi
23
de fiii lui: de Heracle , care s-a ars pe el insu~i, de Dionisos, care era
19. Cronos, una din marile divinitati grece~ti - la romani identificat cu Saturn fiul lui Uranos ~i al Geii. S-a casatorit cu sora sa Rea, a detronat pe tatal sau ~i i-a luat
loeul. Potrivit unui oracol al mamei sale, Geea, trebuia sa fie detronat ~i el de unul din
copiii sai; pentru a anula oracolul, i~i mine a copiii; a scapat numai fiul sau Zeus, fiina
aseuns de mama sa. Cind s-a facut mare, a pornit razboi impotriva lui Cronos, pe care I-a
invins ~i I-a aruncat in Tartar.
20. Zeus, divinitatea suprema a grecilor - identificat la rom ani cu Jupiter easatorit eu Hera, este tatal muItor zei ~i semi-zei.
21. Munte in Creta.
22. Homer, poet epic grec, a trait in secolul IX inainte de Hristos; este autorulcontestat de unii - al Iliadei ~i Odiseii. Traditia il prezinta batnn, mergind din eetate in
eetate, recitind versurile sale.
'
23. Heracle, erou al mitologiei greee~ti, semi-zeu - -identifieat la romani eu Herculeeste fiul lui Zeus. Dupa muIte fapte eroice s-a dus la Teba, unde s-a easatorit eu Megara.
Intr-un acces de nebunie, ~i-a ueis sotia ~i cop iii. Pentru a ispa~i aceasta crimi, regele
Euristeu I-a obligat sa execute 12 munci, a~a numitele "eele 12 mund ale lui Hercule".
In afara de aeestea a faeut ~i alte multe fapte eroice. A avut, insa, ~i in 0 suta. de loeuri
aventuri amoroase; ~i-a uitat ehiar de eroismul sau, ajungind sc1avul Omfalei. tn sf"tr~it
s-a easatorit eu Deianira, pe care a parasit-o pentru lola. Deianira, pentru a-~i aduee sotul
inapoi, i-a trim is cama~a muiata in singele lui Nesos, primita in dar de la aeesta in clipa

288

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

betiv24 ~i nebun, de Apolo2s, care se temea de Ahile 26 ~i fugea din fata lui,
care era indragostit de D, fne 27 ~i nu ~t~a de soarta nenorocita a lui
Hyacinthll; sau de AfroditaH , care a fost ranita, sau de Ares 30 ,0 nenorocire pentru muritori, sau de singele care curgea din ace~ti a~a zi$i dumnezei ?
A vorbi de acestea e putin lucru, cind voi aveti un dumnezeu, numit Osiris 3! ,
cu madularele taiate, ale carui mistere Ie savir~iti in fie care an, ca ~i cum
Osiris. soar fi pierdut ~i a fost gasit ~i pe care i1 cautati madular cu madular;
~i nici nu se ~tie, daca s-a pierdut, nici nu se arata, daca a fost gasit. Pentru
ce sa mai vorbesc de Attis 32 eel castrat, sau de Adonis 33 , care umbla de
~olo-colo prin padure dupa vinat ~i a fost ranit de un pore salbatic, sau de
Asclepios34 , care a fost lovit de trasnet, sau de Serapis3S , care a fost alungat
din Sinope ~i s-a refugiat in Alexandria, sau de Artemida scitica36 , surghiunita ~i ea, uciga~a, vinatorita ~i indragostita de Endymion37 . Acestea nu Ie
spunem noi, ci scriitorii ~i poetii vo~tri Ie predica.
moI1ii, fiind ucis de Reracle pentru ea se indragostise de Deianira. Cama~a avea darul
miraeulos de a aduce inapoi pe sotul necredincios. Indata ce Reracle a imbracat cama~a,
a fost cuprins de dureri atit de puternice, inch, pentru a scapa de ele, sa ars de viu.
24. Dionisos, fiullui Zeus ~i al Semelei, zeul viei ~i al vinului - identificat la rom ani
cu Bahus. Cultullui a eontribuit la introducerea misterelor.
25. Apolo, fiul lui Zeus ~i al Letei, zeulluminii, al artelor frumoase ~i al divinatiei.
Avea la Delfi un templu ~i un oraeol.
26. Ahile, fiul lui Peleu ~i al zeitei Tethis, eroul principal al Iliadei. La na~tere a
fost scufundat de mama sa in apele Stixului pentru a-I face nemuritor; i-a ram as vulnerabil
numai calcliul, de care-l tinuse mama lui pe clnd 11 scufunda. In riizboiul troian, Ahile
a murit de sageata lui Paris, primita in calcliul care nu fusese udat de apele Stixului.
27. Dafne, nimfa, fiica unui zeu-fluviu ~i a zeitei Geea. Apolo s-a indragostit de
ea; voind sa fuga de Apolo, s-a rugat de mama sa sa 0 scape ~i mama-sa a prefaeut-o in
dafin.
28. Hyacinth, personaj din mitologia greaca, prefacut de Apolo in floare.
29. Afrodita, fiiea lui Zeus ~i a nimfei Diona; dupa alta traditie, fiica lui Uranus,
nascuta din spuma miirii, zeita a frumusetii ~i a dragostei - identificata la rom ani eu
Venus.
30. Ares, fiul lui Zeus ~i al Rerei, era zeul razboiului - identificat la romani eu
Marte.
31. Osiris, zeu egiptean, fiul zeului Geb (Dammtul) ,i al zeitei Nut (cerul), ca,satorit
eu Isis; era zeul mortilor. A fost ucis de fratefe sau Set, taiat in bucati ~l impra~tiat; dar
sotia sa Isis le-a gasit ~i i-a reconstituit trupul.
32. Attis, zeul vegetatiei in Asia Mica. Parasit de eopil in trestiile unui riu din
Frigia, a fost descoperit de zeita Rea ~i a ajuns amantul ei. Rea, de gelozie, s-a impotrivit
easatoriei lui. Attis, cuprins de furie, s-a castrat. Rea I-a prefacut in pin.
33. Adonis, divinitate in mitologia greaca; era atit de frumos, eli -zeit a Afrodita
a parasit Ofunpul pentru a merge impreuna cu ella vinatoare. A fost ucis de un mistret.
La rugamintea Afroditei, Zeus I-a prefacut in deditel.
34. Asclepios, fiul lui Apolon, zeul medieinii - identificat la romani cu Esculap.
35. Serapis, zeu introdus in Egipt sub Ptolomei, era originar din Sinope, eelebrat
in 0 multime de temple, dintre care cele mai celebre au fost: Serapeum din Alexandria
~i Serapeum din Memfis.
36. Artemida, fiica lui Zeus ~i a Letei, zeita vinatorii - identificata la romani cu
Diana.
37. Endymion, pastor de 0 rara frumusete. A fost iubit de Selena (luna), care in
fiecare noapte venea ~i-l privea. Zeus i-a dat sa-,i aleaga existenta pe care 0 dore~te;

TEOFIL AL ANTIOHIEI. TREI CARJI CATRE AUTOLIC

289

X.
Pentru ce sa mai inljir multimea animalelor, pe care Ie adora egiptenii:
Ijerpi, animale domestice, animale salbatice, pasari, vietuitoare care inoata
in apa Iji inca bai pentru spalarea picioarelor Iji sunete pIibe de ruljine ?
Iar daca-mi vorbeljti 'de greci Iji de eelelalte popoare, apoi aeestea, dupa
cum am spus mai inainte, se inchina la pietre, la lemne Iji la celelalte
3
39
materiale, ehipuri de oameni mort i. Fidias II a facut in Pisa
pentru eleni
4
pe Zeus Olimpicul, iar pentru atenieni pe zeita Atena 0 de pe Acropole.
Te intreb Iji eu, 0 omule, citi dumnezei sint eu numele de Zeus? Mai intii
este Zeus numit Olimpieul, apoi Zeus numit Latearios, apoi Zeus din munteIe Casios, apoi Zeus numit Tunatorul, apoi Zeus numit Protoparintele,
apoi Zeus numit Privighetorul, apoi Zeul Proteetorul ceta tii, apoi Zeus
Capitolin. Zeus, fiul lui Cronos, care a fost imparat al cretanilor, i~i are
mormintul in Creta; eeilalti n-au fost invredniciti poate niei de mormint.
Iar daea-mi vorbqti de mama a~a numitilor dumnezei, apoi sa rna fereasea
Dumnezeu sa rostese eu gura mea faptele ei, (ca. noua nu ne este ingaduit
niei cu numele sa pomenim niljte fapte ca acelea) sau faptele eu eare-i shijese
cei care se inehina ei; sau sa rostesc cite biruri Iji tributuri dau imparatului
ea Iji fiii ei41 Aee~tia nu sint dumnezei, ci "idoH", dupa cum am spus mai
inainte, "lucruri de miini omene,fti"42 Iji "draci"43 neeurati. Sa fie ca ei eei
ee fae aeestea i?i nadajduiese in ei !

XI.
Voi cinsti, deei, mai mult pe imparat, nu cind rna inehin lui, ci cind
rna rog pentru el. Ma inehin lui Dumnezeu, Dumnezeului care este de fapt
i?i eu adevarat Dumnezeu, ~tiind cii imparatul de Dumnezeu a fost rinduit.
Dar rna vei intreba:
- Pentru ee nu te inehini imparatului ?
- Nu rna inehin lui, pentru ea Dumnezeu n-a rinduit ea oamenii sa se
Endymion i-a cerut sa nu imbatrineasca niciodata ~i sa ramina nemuritor; ~i a fost
cufundat intr-un somn Hid de sfirsit.
38. Fidias, cel mai mare sc~lptor al grecilor (sec. V i. Hr.). A sculptat numeroase
statui celebre, astazi pierdute, intre care grandioasa statuie a lui Zeus Olimpicus, executata din aur ~i filde~, pre cum ~i statuia Atenei de pe Acropole. A indrumat ~i executat,
din insarcinarea lui Pericle, zidirea ~i decorarea Parthenonului.
39. Ora~ foarte vechi in Peloponez.
40. Atena, fiica lui Zeus. iqita inarmata din capul lui Zeus, zeita gindirii, arteIor,
~tiintelor ~i industriei - identificata la romani cu Minerva.
41. Se plateau impozite impiiratului pentru vizitarea templelor ~i aducerea de jertfe.
Despre aceste"biruri ~i tributuri" vorbesc Tertulian (Ad nationes II, 10; Ap%geticum,
13) ~i Lactantius (Divinae institutiones, I, 10).
42. Ps., 134,30.
43. Ps., 95, 5.

290

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

inchine imparatului, ci sa-l cinsteasca cu cinstea legiuita_ lmparatul nu-i

Dumnezeu, ci om, rinduit de Dumnezeu44 nu pentru a i se inch ina lui
oamenii, ci pentru a judeca cu dreptate_ Ca dupa cum lui i s-a incredintat
de Dumnezeu dregatoria de imparat, iar imparatul nu vrea ca cei care sint sub
stapinirea lui sa se numeasca imparati, ca numele de imparat este allui ~i
nu-i ingaduit altuia sa-l poarte, tot a~a nu este ingaduit sa te inchini altuia decit numai lui Dumnezeu. E~ti, deci, cu totul ratacit, 0 omule! Cinste!jte, a~a
dar, pe imparat, iubindu-l, supunindu-te lui, rugindu-te pentru e1. Facind ace asta,faci voia lui Dumnezeu. Ca spune legea lui Dumnezeu: "Cinstefte, fiule,
pe Dumnezeu ~i pe imparat p' nici unuia din ei sa nu fii neascultator, ca pe
neafteptate var pedepsi pe dUfmanii lor"4 5

XII.
Nu ~tii apoi ce spui, cind iti bati joe de mine, numindu-ma cre~tin46 .
Mai intii, pentru ca cuvintul "hristos", adica uns, este placut, folositor !ji
lipsit de batjocura. Care corabie poate fi de folos, care corabie poate scapa
de la inec, daca n-a fost mai intii unsa ? Sau care turn sau casa este frumoasa
!ji de folos, inainte de a fi unsa ?47 Care om care intra in aceasta viata sau
lupta in stadion, nu se unge cu ulei ? Care lucru sau podoaba poate avea
frumusete, daca nu-i unsa ~i lustruita ? Apoi vazduhul ~i tot pamintul de
sub eer sint, intr-un chip oareeare, unse cu lumina si eu duh. ~i tu nu vrei
sa fii uns eu uleiul lui Dumnezeu ? Noi, deei, de asta ne numim crqtini,
pentru ea sintem un~i eu uleiullui Dumnezeu.
XIII.
insa, ~i invierea mortilor, ea spui:
- "Arata-mi eel putin un om inviat din morti, ea vazindu-l sa cred !".
- Mai intii, ce lucru mare este, daca crezi, dupa ce ai vazut savir~ita
invierea ! Dar crezi ca Heracle traie!jte, dupa ce singur s-a ars de viu ~i di
Asclepios a inviat, dupa ce a fost lovit de tdisnet ~i nu crezi in cele ce-ti
spune Dumnezeu ? Poate iti voi arata ~i un mort inviat ~i in viata ! Dar tot
nu vei crede ! Dumnezeu iti da multe dovezi, ca sa crezi in E1. Ginde~te-te,
daca vrei, la sfir~itul anotimpurilor, zilelor ~i noptilor; ca ~i ele mor ~i
inviaza. Nu este oare 0 reinviere a semintelor ~i fructelor ~i aceasta spre
folosuI oamenilor ? De pilda, bobul de griu sau de' alte seminte, dnd e
Tagaduie~ti,

44. Rom., 13, l.

45. Pilde, 24, 21-22.
46. Paginii de limba greaca derivau numele de cre~tin = x.pwTuw6c; de la cuvintul
x.pWTOC;, care inseamna uns, nu de la numele Domnului Hristos; de aici batjocura pe care
o aruncau numelui de cre~tin, numindu-i pe cre~tini "un~i".
4 7. Adicii: vopsita, varuita.

TEOFIL AL ANTIOHIEI,' TREI CARTI CATRE AUTOLIC

291

aruncat in pamint, mai intii mQare ~i se descompune, apoi inviaza ~i ajunge

SpiC411 Pomii ~i plantele nu dau oare, la porunca lui Du~nezeu, fructe la
timp, pe nea~teptate ~i pe nevazute ? Mai mult; uneori chiar 0 vrabie sau 0
alta pasihe inghite 0 saminta de mar sau de smochin sau 0 alta saminta; se
duce pe 0 colina pietroasa sau pe un mormint~i 0 da afara; ~i saminta
aceea, care a fost inghitita ~i a avut atita caldura, se prinde ~i da na~tere
unui porn. Pe toate acestea Ie lucreaza intelepciunea lui Dumnezeu, ca sa
arate ~i prin ele ca Dumnezeu este puternic sa faca invierea universala a
tuturor oamenilor. Iar daca vrei sa vezi 0 priveli~te ~i mai minunata pentru
dovedirea invierii, nu numai din lucrurile de pe pamint, ci ~i din cele din eer,
ginde~te-te la invierea lunii, care se intimpla in fiecare luna; ajunge de moare
~i apoi inviaza iara~i. Mai mult; asculta ci ~i in tine se petrece invierea, de~i
n-o ~tii, 0 omule ! Poate ea ai cazut dndva bolnav ~i ai pierdut din carne,
din put ere ~i din frumusete; avind, insa, parte de mila lui Dumnezeu te-ai
vindecat ~i ai dobindit iara~i carnea, frumusetea ~i puterea. ~i dupa cum nu
~tii unde a pIe cat carnea ta de nu se mai vedea, tot a~a nu ~tii nici de unde
este sau de unde a venit.
Imi vei spune, insa:
- Din pricina mincarii ~i a lichidelor transformate in singe!
- Bine ! Dar ~i aceasta este 0 lucrare a lui Dumnezeu, Care a creat a~a
trupul, ~i nu a altcuiva.
XIV.
Nu fi necredincios, ci erede !49 Nici eu nu credeam in invierea mortilor;
dar acum, dupa ce am inteles bine aceste lucruri, cred; in acela~i timp am dat
de Sfintele Scripturi ale sfintilor profeti, care prin Duhul lui Dumnezeu au
prezis pe cele de mai inainte a~a cum s-au intimplat, pe cele prezente a~a
cum se intimpla, iar pe cele viitoare in ordinea in care se vor implini. Luind
a~adar dovada de cele intimplate, aratate de mai inainte, nu mai sint necredincios, ci cred, supunindu-ma lui Dumnezeu. Daca vrei, acestui Dumnezeu
supune-te ~i tu, crezind in EI, ca nu cumva, necrezind acum, sa erezi atunci
dnd vei in dura acele pedepse ve~ilice. Aceste pedepse, prezise de profeti,
au fost furate din Sfintele Scripturi de poetii ~i filozofii de mai tirziu, pentru
ca sa fie ~i invataturile lor vrednice de credinta. De altfel ~i ei au prezis
despre pedepsele care au sa vina peste cei ce nu cinstesc pe Dumnezeu ~i
peste cei necredincio~i, ca sa fie marttirie tuturora ~i sa nu spuna nimeni:
"N -am auzit, nici n-am ~tiut". Daca vrei, cite~te ~i tu cu rivna cartile
48. In., 12,24; I Cor., 15,36-37.
49. In., 20, 27.

APOLOGI!TI DI! L1MBA GRI!ACA

292

profetice ! Ele te vor pova tui mai lamurit, ca sa, fugi de chinurile cele
ve~nice ~i sa dobinde~ti ve~nicile bunata ti ale lui Dumnezeu. Cel Care a dat
gurii pentru a grai, Care a plasmuit urechea pentru a auzi ~i Care a facut
ochii pent~ a vedea so , va cerceta toate, va judeca cu dreptate ~i va rasplati
fieciiruia dupa meritele luis 1. Celor care prin fapte bune au ciiutat cu
rabdare nestriciiciunea, Ie va darui viata ve~nicii, bucurie, pace, odihna ~i
multime de bunata ti, pe care "nici ochiul nu le-a viizut, nici urechea nu le-a
auzit # ni~i la inima omului nu s-au suit" S 2 ; iar celor necredincio~i, celor
care dispretuiesc adevarul ~i nu cred in el, celor care se dedali la nedrepta ti,
care, se tavalesc in adultere, desfrinari, sodomii, lacomii ~i nelegiuite
inchinari la idoli S 3 , partea lor va fi urgia ~i minia, necazul ~i strimtorarea;
iar la sfir~it pe unii ca acqtia ii va primi focul eel ve~nic.
~i pentru ea ai adaugat, 0 prietene: "Arata-mi pe Dumnezeul tau",
iti spun: Acesta este Dumnezeul meu !' Te sfatuiese sa te temi de El ~i sa
crezi in El.

50. Ie~., 4,11; Ps .. 93, 9.

51. Rom., 2, 6-9.
52. I Cor., 6, 9.
53. I Cor., 6, 9-10.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

293

CARTEA A DOUA

I.
Cu citeva zile inainte, 0 prea bunule Autolic, am stat de yorba
impreuna. M-ai intrebat care-i Dumnezeul meu ~i urechile tale au dat ascultare citava vreme cuvintului meu. Ti-am vorbit de cinstirea lui Dumnezeu.
Apoi ne-am despartit unul de altul cu foarte mare prietenie ~i ne-am dus
fiecare la casa lui, de~i Ia inceput ai fost aspru cu mine. ~tii doar ~i-ti
aminte~ti ca, socoteai nebunie spusele mele l . Mai tirziu, insa, tu m-ai
indemnat siHi scriu; ~i de~i sint neiscusit in cuvint 2 , totu~i vreau acum,
in aceasta scriere, sa-ti dovedesc mai precis zad3!J1ica ta stradanie ~i de~arta
religie in care te gase~ti; totodata doresc sa-ti fac cunoscut adevarul cu
ajutorul citorva istorii de-ale voastre, pe care Ie cuno~ti din citit, dar pe care
poate cii inca nu Ie intelegi.
II.
Mi se pare de ris ca taietorii in piatra., sculptorii, pictorii sau faurarii
sa sculpteze, sa picteze, sa graveze, sa faureasca, ~i sa faca zei, carora,
atita vreme cit sint JIl atelierele me~terilor, sa nu Ii se dea nicio cinstire; dar
cind sint cumparati de cineva ~i sint pu~i in a~a numitul templu sau intr-o
casa oarecare, acestora Ii se aduc jertfe, nu numai de cei care i-au cumparat,
dar ~i de cei care i-au facut ~i i-au vindut; ~i yin cu totii, cu rivna ~i cu
pompa, cu jertfe lli libatiuni, ca sa se inchine lor; ii socotesc dumnezei,
fara sa cugete ca ace~tia sint aceia care au fost facuti de ei, adica piatra,
bronz, lemn, culoare sau alte materii. Acela~i lucru se intimpHi ~i Cll voi care
cititi istoriile ~i genealogiile a~a numitilor zei. Cind cititi despre na~terea lor,
ii socotiti oameni; dar apoi ii proclamati dumnezei, va 'inchinati lor, fara sa
va dati seama ~i fara sa intelegeti ca a~a cum ati citit ca s-au nascut, a~a au
~i ramas.
1. I Cor., 1, 18, 21, 23.
2. II Cor., 11,6.

APOLOGE1I DE LIMBA GREAcA

294

III.
Daca zeii s-au nascut, apoi multi s-au nascut pe vremea aceea ! Dar
acum nu se mai na~te. nici un zeu ! Daca pe vremea aceea zeii se na~teau
~i erau nascuti, ar fi trebuit negre~it ca ~i pina azi sa se nasca zei; dar daca
nu se nasc, inseamna ca zeii sau sint slabi sau au imbatrinit ~i de aceea nu
mai nasc; sau a.u murit ~i deci nu mai sint. Daca zeii s-au nascut, ar fi trebuit
sa se nasca pina azi, a~a cum se nasc ~i oamenii; dar, mai bine spus, ar fi
trebuit ca zeii sa fie mai multi dedt oamenii, pre cum spune Sibila3 :
"Dadi zen se nasc ~i ram in nemuritori,
Mai multi ar fi fost zeii decit muritorii,
lar muritorii n-ar mai fi avut unde sa stea" 4

Daca fiii nascuti din oameni muritori ~i cu 0 viata de putini ani se vad
pina astazi ~i nu inceteaza de a se na~te oameni, ca umplu ora~ele ~i satele,
ba locuiesc inca ~i in dmpii, n-ar fi trebuit oare ca zeii, care, dupa poeti,
nu mor, sa nasca ~i sa se nasca, a~a precum voi spuneti ca zeii se nasc ?
Pentru ce muntele numit Olimp, locuit altadata de zei, este acum pustiu ?
Sau pentru ce pe vremuri Zeus locuia in muntele Ida (ca dupa Homer ~i
eeilalti poeti se ~tia ca aeolo locuie~te), iar aeum nu se ~tie unde locuie~te ?
Pentru ce nu este pretutindenea, ci se afta numai intr-o parte a pamintului ?
Sau de eelelalte parti nu se ingrije~te, sau este neputincios sa fie pretutindeni
~i sa poarte grija de toate. Daea era de pilda in rasarit, nu era in apus;
~i iara~i, daea era in apus, nu era in rasarit. Dumnezeul eel prea inalt,
Cel atottiitor. Cel Care-i cu adevarat Dumnezeu, nu trebuie sa fie numai
pretutindenea, ci sa ~i vada toate ~i sa-i auda pe toti. Mai lImit: nici nu
trebuie sa fie cuprins intr-un loe; daca nu-i a~a, atunci locul eare~l cuprinde
este mai mare dedt el; ca e mai mare eel ce euprinde dedt eel euprins.
Dumnezeu nu este cuprins, ei EI este loeul tuturora. Pe linga aeestea, Zeus
a parasit muntele Ida. L-a parasit inainte de a muri, sau pentru ea nu i-a
mai pIa cut muntele acela ? ~i unde s-a dus ? In ceruri ? Nu ! Vei spune:
in Creta? Da, ea aeolo i se arata pina azi mormintul. Dar vei spune iara~i:
in Pisa, pentru ea acolo, pina astazi, Zeus face celebre miinile lui Fidias !
Dar sa venim la scrierile filozofilor ~i ale poetilor.
3. Sibilele erau preotese ale zeului Apolo, care prevesteau viitorul. Textele citate
de Teofil sint din Oracolele Sibiline. tn secolul II inainte de Hristos, iudeii din Alexandria,
imitind Caqile Sibiline pagine, au alcatuit alte Oracole Sibiline. Cre~tinii au preluat
aceste oracole ~i Ie-au prelucrat in spirit cre~tin. Oracolele Sibiline, formate din 14 earti,
sau bucurat de mare autoritate in antichitatea cre~tina, fiind citate de scriitorii ere~tini,
incepind eu Herma.
4. Dracula Sibyllina, fragm. 2. Aceste trei versuri nu sint cunoscute decit de Teofil
(la: S8, p. 77, nota 2).

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

295

IV.
Unii filozofi stoici tagaduiesc desavir~it existent a lui'Dumnezeu, sau,
daca-! accepta existent a, spun ca Dumnezeu nu se ingrije~te de nimeni decit
de EI rnsu~i. Aceste idei pun deplin in lumina nebunia lui Epicur5 ~i
Hrysippos~ Alti filozofi spun ca automatismul dirijeaza universul, ca lumea
este nefacuta, iar natura ve~nica; au indraznit sa spuna chiar ca universul nu
este in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ci declara ca Dumnezeu nu-i de cit
con~tiinta fiecaruia. Altii iara~i invata ca Duhul lui Dumnezeu este in tot
universul. Platon 7 ~i adeptii filozofiei lui marturisesc ca Dumnezeu este
nefacut ~i ca este tatal ~i facatorul universului; dar spun ca pe linga
Dumnezeu este ~i materia nefacuta ~i coetema .cu Dumnezeu. Dar daca
Dumnezeu este nefacut ~i este ~i materia nefacuta, atunci Dumnezeu nu mai
este creatorul universului; ~i deci, dupa platonicieni, nu se poate vorbi nici
de monarhia lui Dumnezeu, cel putin pre cum gindesc ei. Mai mult: daca
Dumnezeu este nefacut, inseamna ca este ~i neschimbator; ~i la fel, daca
materia este nefacuta, atunci este ~i ea neschimbatoare ~i egala cu
Dumnezeu, pentru ca ceea ce este facut este variabil ~i schimbator, pe cind
ceea ce este nefacut este nevariabil ~i neschimbator. Dar ce lucru mare este
daca Dumnezeu a facut lumea dintr~ materie existenta ? ~i un meseria~,
cind are in miini 0 materie oarecare, face din ea ce vrea. Puterea lui Dumnezeu, insa, in aceea se arata ca face ce vrea din cele ce nu exista, precum ada
suflet ~i mi~care nu este cu putinta altcuiva de cit numai lui Dumnezeu.
Omul poate face 0 statuie, dar nu-i poate da statuii, facute de el, cuvint,
suflare sau simtire. Dumnezeu, insa, posed a ceva mai mult decit un meseria~;
este creatorul vorbirii, suflarii ~i simtirii. Dupa cum in to ate acestea Dumnezeu este mai putemic decit omul, tot a~a ~i cind e yorba de a crea ~i de a face
din nimic toate cite sint, ~i de a face cite voie~te ~i cum Ie voie~te.

V.
Deci, cu pnvlre la Dumnezeu, filozofii ~i scriitorii nu gindesc la fel.
~i in timp ce ace~tia au aceste pareri, poetul Homer are 0 alta ipoteza, nu
numai despre facerea lumii, ci ~i despre na~terea zeilor. Ca spune undeva:
5. Epicur, filozof grec (341-270 i. Hr.), a invatat ca placerea este supremul bine,
pentru ob!inerea caruia trebuie facute toate eforturiIe; Epicur, insa, nu se ginde~te la
placerea josnica a simturilor, ci la placerea spiritului, placerea virtutii, el insu~i fiind un
model de sobrietate. Din numeroasele lui scrieri nu au ajuns pina la noi dedt trei scrisori
~i 0 culegere de maxime, datorata unui discipol al sau.
6. Hrysippos, filozof grec (280-206 1. Hr.), unul din reprezentantii stoicismului.
7. Platon, filozof grec (428-384 1. Hr.), discipolul lui Socrate ~i dascalul lui
Aristotel. Autor a numeroase lucrari fiIozofice, scrise in forma de dialog: Criton, Fedon,
Gorgias, Banchetul, Republica ~i aitele. FiIozofia sa are ca metoda dialectica ~i ca incoronare teoria ideilor.

296

APOLOGE'}'I DE UMBA GREACA

.,
"Oceanosa ,orlgmea
zel'1 or, ~I. T eth'IS 9 ,mama 10
Din care sint toate riurile ' ~i orice mare" II

Spunind aceste cuvinte, Homer nu vorbe~te de Dumnezeu. Ca cine nu

ca Oceanul este apa! Iar daca-i apa, nu-i Dumnezeu; iar Dumnezeu,
dad este creatorul universului, precum ~i este, este ~i ziditorul apei ~i al
marilor.
Hesiod l2 , apoi, ~i el n-a vorbit numai de originea zeilor, ci ~i de facerea
lumii. Dar vorbind de facerea lumii, n-a putut spune de cine a fost facuta.
Mai mult: a numit zei pe Cronos, pe Zeus, fiullui, pe Poseidon I 3 ~i Pluton 14 ;
dar ace~tia sint posteriori facerii lumii. Mai mult: Hesiod istorise~te ca Zeus,
fiullui Cronos, a dus razboi 01 tatallui. ~i spune a~a:
~tie

"Cu putere a invins pe

tat~i1

sau Cronos; ~i, bine

A impaI1it intre' nemuritori lumea, dind fiecaruia dregatoria sa" 15

Hesiod vorbe~te ~i de fiicele lui Zeus, pe care Ie nume~te Muze. Vrind

sa afle de la ele in ce chip'a fost facuta lumea, Ie roaga, zicind:
,,8alutare, fiicele lui Zeus! Dati-mi cintarea voastra dulce!
Sarbatoriti neamul fericitilor nemuriton, al celor ce traiesc in veci,
Nascuti din Pamint ~i Cerul instelat,
Din Noapte~ cea intunecata ~i hraniti de Marea cea sarata.
Spuneti-mi, cum s-au nascut la inceput zeii ~i pamintul,
Rlurile ~i marea cea fid de hotar, cu va]uri inspumate,
~i stelele cele stralucitoare ~i cerullarg deasupra.
Spuneti-mi cum ~i-au imp art it ei boga.tiile, precum ~i cinstirile,
Cum au locuit la inceput Olimpul cel cu muIte vai ~i inaltimi.
Acestea spuneti-mi-Ie, Muzelor, voi care aveti in Olimp locuinta
Dintru inceput.. Spuneti-mi, cine a fost facut intH !" 16.
8. Oceanos, una din cele mai vechi divinitati elene, fiullui Uranus ~i al Geii ; dupa
Homer, Oceanos este tatal zeilor. Era inchipuit ca un fluviu imens, care inconjoara
pamintul, izvor aI tuturor fluviilor ~i marilor.
9. Tethys, divinitate marina, fiica lui Uranus ~i al Geii, casa.torita cu Oceanos.
10. Homer, Iliada, XIV, 201 (302) (la SoB, p. 80, nota 2).
11. Homer, Iliada, XXI, 196 (la SoB, p. 80, nota 3).
12. Hesiod, poet grec (sec. VIII 1. Hr.), autorul poemelor didactice: Munci ~i zile
~i

Teogonia.

13. Poseidon, zeul marii -la romani identificat cu Neptun - fiullui Cronos ~i Rea,
fratele lui Zeus ~i Pluton. Locuia in fundul mani, intr-un maret palat.
14. Pluton, zeul infernului, stapinitor al bogatiilor din maruntaiele pa.mintului,
zeul mOI1ilor, fiullui Cronos ~i Rea.
15. Hesiod, Teogonia, 73-74 (la SoB, p. 81, nota 1).
16. Hesiod, Teogonia, 104-115 (Ia 8-B, p. 81, nota 2).

TEOFIL AL ANTlOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

297

Dar cum puteau ljti muzele acestea, de vreme ce s-au nascut dupa ce
fusese creata lumea ? Sau cum Ie puteau povesti lui Hesiod, dnd tatallor
inca nu se nascuse ?

VI.
In sfirljit Hesiod a pus ca ipoteza materia lji facerea lumii, spunind:
"La lneeputullneeputurilor, Haosul a fost; ~i dupa el
Pamlntul eel eu pieptullat, mereu loeuin~a sigura a tuturor
Nemuritorilor, eei care loeuiese virfurile inzapezitului Olimp;
Apoi Tartarul eel intuneeat, in largul adine al pamintului;
Apoi Eros, eel mai frumos dintre nemuritorii zei,
Cel ee alunga mihnirea din zei ~i din oameni,
Cel care are in inimi staplnire peste gindirea ~i sfatulln~elept.
Din Haos au ie~it tntuneciunea ~i Noaptea eea adinea.
Geea a naseut mai intli, egal eu ea,
Cerul instelat, ea peste tot sa 0 aeopere
~i sa fie ferici~ilor zei ve~nic loeuin~a sigura;
A naseut apoi mun~ii eei inal~i, loeuin~e plaeute dumnezeie~telor nimfe,
Care loeuiese in mun~i prapastio~i;
Apoi a naseut marea, eu valuri lnspumate,
Pontul, eel lip sit de dragoste putemica.
Apoi Geea, impreunindu-se eu Cerul, a naseut Oeeanul eel adlne': 17.

Delji Hesiod a spus acestea, totulji na aratat de cine a fost facuta lumea.
Daca la inceput era Haos lji preexista 0 materie nefacuta, cine a fost atunci
eel care a transformat-o, a rinduit-o lji i-a dat forma ? Oare materia singura
s-a transform at lji s-a impodobit ? Ca, dupa Hesiod, Zeus s-a nascut mult mai
tirziu; nu numai in urma materiei, ci lji a lumii lji a multimii oamenilor; lji la
fel lji Cronos, tatallui Zeus. Dar, mai bine spus, n-a fost oare un Stapin, Care
a facut lumea - adica Dumnezeu - Cel Care a lji impodobit-o ? Mai mult:
Hesiod indruga vrute lji nevrute lji se contrazice in ceea ce spune. Vorbeljte
de pamint, de cer lji de mare lji vrea ca din acestea sa se fi nascut zeii; spune
apoi ca din zei s-au nascut oameni foarte puternici, inruditi cu zeii, neamul
titanilor, al ciclopilor lji multimea gigantiIor, a demonilor din Egipt; pe drept
cuvint oameni deljerti, de care aminteljte Apolonides 1 a , numit lji Horapios,
in cartea intitulata "Semenuthi" lji in alte carti istorice' ale lui despre religia
egiptenilor lji a imparatilor lor.

17. Hesiod, Teogonia, 116-133 (la SoB, p. 82, nota I).

18. MUller, Fragmenta historicorum graecorum, Paris, 1851, t. IV, p. 309 (la SoB,
p. 82, nota 2).

298

APOLOGElI DE UMBA GREACA

VII.
Pentru ee mai este nevoie sii vorbese de miturile greee~ti ~i de de~eftii
eiunea cuprinsii in ele ? Cii Pluton impiirii te~te peste intuneric, cii Poseidon
locuie~te in adincul miirii ~i din impreunarea lui eu Melanippa 19 s-a niiscut
un fiu minciitor de oameni, sau despre toate cele ce au seris in tragedii
scriitorii de copiii lui Zeus? Cii, dupii ei, s-au niiscut oameni, nu zei ! Chiar
scriitorii vorbesc de neamul lor. Aristofan 20 comicuI, in piesa intitulatii
"Piisiir~le", incerdnd 0 explicatie a facerii lumii, a spus cii la inceput lumea
era inchisii intr-un ou, zidnd:
"La inceputul inceputului un ou, cu aripile negre, a nascut" 21

Dar ~i Satyros 22 , fiidnd istoricul familiilor din Alexandria, incepe eu

Filopator, care mai avea ~i numele de Ptolomeu ~i spune cii Dionisos este
incepiitorul familiei lui. De aeeea Ptolomeu a dat na~tere primei semintii.
Satyros spune a~a: "Din Dionisos ~i Althea, fiica lui Thestios, s-a niiscut
Deianira; din ea ~i Heracle, fiul lui Zeus, s-a niiscut Hillos; din acesta
Cleodemos, din acesta Aristomah, din acesta Temenos, din acesta Ceisos, din
acesta Maron, din acesta Thestios, din acesta Acoos, din acesta Aristomidas,
din acesta Caranos, din acesta Coinos, din acesta Tyrimmas, din acesta
Perdiccas, din acesta Filip, din acesta Aeropos, din acesta Alcetas, din acesta
Amyntas, din acesta Bocros, din acesta Meleagros, din acesta Arsinoe; din
aceasta ~i Lagos s-a niiscut Ptolomeu numit ~i Soter; din acesta ~i Bereniea,
Ptolomeu FiladeIful; din aeesta ~i Arsinoe, Ptolomeu EverghetuI; din aeesta
~i Bereniea, fiiea lui Magas, impiiratul Cirenei, Ptolomeu Filopator" 23.
A~a se leaga inrudirea impiiratilor din Alexandria eu Dionisos. De aeeea
~i in semintia dionisiaeii sint familii deosebite: familia altheidieii, din Althea,
sotia lui Dionisos, fiica lui Thestios; familia deianiridicii, din fiiea lui
Dionisos ~i Althea, sotia lui Heracle; de aici i~i au numele ~i familiile deseendente: familia ariadnidieii de la fiiea lui Minos, sotia lui Dionisos, copilii
iubitii de tatiil ei, insotitii cu Dionisos, care luase chipul unui marinar;
familia thestidicii, de la Thestios, tat iii Altheii; familia thoantidicii, de la
Thoantos, 'fiul lui Dionisos; familia stafylidicii, de la Stafylos, fiul lui Dionisos; familia evenidicii, de la E vnoos, fiul lui Dionisos; familia maronidicii,
19. Melanippa, fiica lui Eol (zeul vintului) ~i al Hippei. Iubita de Poseidon, a avut
de la el doi gemeni. Tatal ei, aflind de dragostea ei, i-a scos ochii ~i a inchis-o intr-o
temnita. Poseidon i-a redat libertatea ~i vederea.
20. Aristofan, poet comic grec (445-3861. Hr.). Au ajuns pina la noi unsprezece
piese de-ale lui, intre care: Norii, Piisiirile, Pacea, Adunarea femeilor, Broaite1e, Lysistrata.
21. Aristofan, Piisiirile, 696 (la 8-B, p. 83, nota 1).
22. Satyros, filozof peripatetician ~i istoric, a trait in Egipt (181-146 1. Hr.).
A scris: Viata biirbatilor iluitri ~i Despre caractere, din care au ramas fragmente.
23. Muller, Fragm. hist. graec., t. III, p. 164-165 (la 8-B, p. 83, nota 3).

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

299

de la Maron, fiul Ariadnei ~i al1ui Dionisos. Ace~tia toti !int fiii lui Dionisos.
Dar au fost ~i alte nume de fumilii, care mai sint ~i astazi, a~a numita familie
heraclidica de la Heracle, familia apolonidica ~i familia apolonica de la
Apolon; familia poseidonidi, de la Poseidon, familia dionica ~i familia
diogenica de la Dios 24
VIII.
Dar pentru ce sa mai in~ir multimea unor astfel de nume de familii ~i
de genealogii ? Caci, oricum le-ai lua, se fac de ris toti scriitorii, poetii ~i
a~a zi~ii filozofi, inca ~i cei care ascuita spusele lor. Ca au scris mai mult
mituri ~i nerozii despre zeii lor; nu i-au aratat zei, ci oameni; pe unii betivi,
pe altii desfrinati ~ uciga~i. Dar ~i cu privire la facerea lumii nu sint de acord
unii cu altii; spun nerozii. Unii au spus di lumea este necreata, a~a cum am
aratat mai inainte; iar cei care au spus di natura este necreata ~i ve~nica se
contrazic in spusele lor cu cei care sus tin ca e creata. Ca tot ce au grait
ace~tia sint presupuneri ~i ginduri omene~ti, nu adevar. Altii au spus iara~i
ca exist a 0 providenta; ~i cu asta au darimat invataturile celorlalti.
Aratos 25 spune:
"Cu Zeus 'sa incepem ! Nidodata sa nu trecem, barbati,
Fara a vorbi de el ! Sint pline de Zeus drumurile toate
$i toate pietile oamenilor; plina e ~i marea
$i limanurile. Pretutindeni, toti nevoie-avem de Zeus,
Ca allui neam sintem!26. Cu blindete face oamenilor semn
Cu mina sa cea dreapta ~i de~teapta popoarele la lucru,
Adudndu-Ie aminte cii traiesc; Ie spune dnd pamintul
E bun pentru arat ~i bun pentru cazmale; Ie spune care-i timpul potrivit
Pentru culesul fructelor ~i aruncatul tuturor semintelor" 27.

Pe cine sa credem: pe Aratos sau pe Sofocle 211 , care spune:

"Nu este nid 0 provident a clara!
Cel mai bun lucru e sa traie~ti la intimplare, cum poate fiecare" 29 .

Homer

iara~i

este de acord cu el, ca spune:

"Zeus mire~te ~i miqoreaza virtutea in oameni" 30

24. Genetivul de la leur;.

25. Aratos Solevs, poet ~i astronom grec (305-240 i. Hr.). In poema sa didactica
intitulata Fenomenele, prezinta cuno~tintele timpului sau despre pamint ~i corpurile
cere~ti; prima editie la Venetia in 1494, ultima la Berlin in 1898.
26. Text citat de sfintul apostol Pavel in cuvintarea din Aeropag, Fapte, 17, 28.
27. Aratos, Phaenom., 1-9 (la S-B, p. 85, nota 4).
28. Sofocle, poet tragic grec (496-406 1. Hr.). Au ramas de la el ~apte piese:
Antigona, Electra, Trahinienele, Edip rege, Edip la Colonos, Aiax, Filoctet.
29. Sofocle, Edip rege, 978-979 (la S-B, p. 85, nota 5).
30. Homer, Iliada, XX, 242 (la S-B, p. 86, nota 1).

300

APOLOGE11 DE LIMBA GREACA

Iar Simonides 31

"Nimeni fara Dumnezeu,

N-a fost virtuos ! Nici ora~, nici muritor !
Dumnezeu

cunoa~te

totul. Fara Dumnezeu nimic nu-i sanatos

In muritori" 32 .

La fel ~i Euripide33 :
"Fara Dumnezeu nu e nimic In oameni" 34 .
~i

Menandru 3 5 :

"Nimeni de noi nu are grija, dedt numai Dumnezeu" 36 .

~i iara~i

Euripide:

"De dte ori Dumnezeu vrea sa mintuie pe cineva

ti da prilejuri multe pentru mintuire" 37.

~i

Thestios3S

"Clnd Dumnezeu vrea sa te mlntuie,

Poti merge pe mare, stind pe-o rogojina" 39 .

Sint nenumarate textele de acest fel, in care scriitorii se contrazic

intre ei. Astfel Sofocle, care tagaduia in alt Ioc providenta, zice:
"De lovitura lui Dumnezeu nu scapa muritorul"40 .

Unii scriitori au introdus 0 multime de dumnezei, altii au vorbit de

monarhia lui Dumnezeu; iara~i, unii au spus ca exist a provident a, altii,
dimpotriva, au tagaduit-o. De aceea Euripide marturise~te, zidnd:
31. Simonides din Cheos, eel mai mare poet liric grec (556-467 t. e. n.).
32. Antholog. Lyr. graeCOT., editia' Diehl, t. II, p. 68; fragm. 10 (61) (la S-B, p. 86,
nota 2).
33. Euripide, poet tragic grec (480-406 t. Hr.). Cele mai celebre din operele sale
sint: Alceste, Medeea, Andromaca, Electra, Hecuba, Ifigenia in Aulida, Ifigenia in
Taurida, Bacantele.
34. Euripide, Fragm. 391. Nauck, Tragicorum graecorum fragmenta, Leipzig, 1889,
p. 480 (la S-B, p. 86, nota 3).
35. Menandru, poet comic grec (342-292 I. Hr.). Se spune ca ascris 108 comedii;
sint cunoscute numai prin fragmente.
36. Menandru, Meineke, Fragmenta comic. graecor., Berlin, 1841, t. IV., p. 276,
(la S-B, p. 86, nota 4).
37. Euripide, Fragm. 1089, Nauck (la S-B, p. 86, nota 5).
38. Thestios, poet grec necunoscut enciclopediilor consultate.
39. Fragmentul este din Euripide, fragm. 397, Nauck (la SB, p. 86, nota 6).
40. Sofocle, Fragm. IS 76, Nauck (la S-B, p. 87, nota 1).

TEOFlL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

301

"Ne straduim nadajduind sa aflam multe; dar in zadar

Ne ostenim, ea nu ~tim nimic" 41
~i fara voia lor scriitorii marturisese ea nu eunose adevarul. Fiind
inspirati de demoni ingimfati de ei, prin ei au spus tot ee au spus. Poetii,
de pilda Homer ~i Hesiod, npirati de muze, dupa spusele lor, au grait din
imaginatie ~i rataeire; nu dintr-un duh eurat, ci dintr-un duh in~elator.
Aeeasta se vede lamurit de aeolo, ea daca eei stapiniti de demoni sint
exorcizati uneori in numele adevaratului Dumnezeu, aeeste duhuri in~ela
toare marturisese, cum se intimpla pina azi, ea sint demoni ~i ca aItadata
luerau asupra poetilor. Unii poeti uneori, cind erau eu sufletul treaz, au
vorbit la fel eu profetii despre monarhia lui Dumnezeu, despre judecata ~i
despre aIte lueruri, pe care Ie-au spus, ea sa fie marturie loru~i ~i tuturor
oamenilor.

IX.
Dar oamenii lui Dumnezeu, care au fost purtatori de Duh Stint ~i
profeti, fiind inspirati ~i inteleptiti ehiar de Dumnezeu, au ajuns oameni
invatati. de Dumnezeu, oameni euvio~i ~i drepti. De aceea au ~i fost
invredniciti de Dumnezeu de a primi aeeasta rasplata, de a fi adica organe
ale lui Dumnezeu; au primit de la Dumnezeu intelepciune ~i, datorita aeestei
intelepciuni, au vorbit despre facerea lumii ~i de toate eeleIaIte. Profetii au
faeut profetii despre ciuma, foamete ~i razboaie. De-a lungul vremurilor au
fost la evrei nu unul sau doi profeti, ei mai multi, iar la greci au fost sibilele.
Toti profetii au fost de aeord ~i in armonie unii cu aItii in eele ee au spus, fie
de eele intimplate inainte de ei, fie de eele intimplate in timpul lor, fie de
cele ee se intimpla acum, in vremea noastra. De aeeea ~i sintem incredintati
~i ill privire la eele viitoare ca se vor implini, a~a preeum s-au implinit ~i eele
de mai inainte.

X.
~i mai intii profetii, de acord toti unii eu aItii, ne-au invatat ca Dumnezeu a faeut universul din nefiinta. Ca n-a existat nimic aIaturi de Dumnezeu,
ci EI era singur; nu avea nevoie de nimeni ~i de nimic; ~i, existind inainte de
veci, a voit sa faea pe om, ea sa fie eunoseut de om; pentru om deci a
pregatit Dumnezeu mai dinainte lumea. Ca eel eare-i ereat are ~i trebuinte,
pe cind eel necreat n-are trebuirHa de nimic. Avind, a~adar, Dumnezeu in El
Insu~i Cuvintul Lui imanent, L-a naseut impreuna eu IntelepGiunea Sa,

41. Euripide, Fragm. 391, Nauek (la S-B, p. 87, nota 2).

APOLOGE11 DE LIMBA GREA~A

302

sco~indu-L inainte de crearea universului. Pe Acest Cuvint L-a avut slujitor

pentru cele facute de EI ~i prin EI a facut toate42 Cuvintul se numqte
Inceput, pentru ca EI incepe ~i stapine~te toate cele create prin El. Acesta,
deci, fiind Duh al lui Dumnezeu ~i Inceput ~i In~elepciune ~i Plltere a Celui
preainalt, S-a pogont in profe~i ~i prin ei vorbea despre facerea lumii ~i
despre toate celelalte. Ca profe~ii nu existau dnd s-a facut lumea, ci era
In~elepciunea lui Dumnezeu, Care este in Dumnezeu ~i Cuvintul cel sfint al
Lui, Gare este totdeauna impreuna cu El. De aceea ~i profetul Solomon
graie~te a~a: "Cfnd a gatit cerurile, eram impreuna cu El ~i cind facea tari
temeliile pamintului, eram la El intocmind,,43 . Moisi, care a trait cu mul~i
ani inainte de Solomon, dar mai bine spus, Cuvintul lui Dumnezeu, spune
prin Moisi, ca printr-un organ al Sau: "La inceput a facut Dumnezeu cerul ~i
pamintul"44. Moisi a vorbit mai intii de "inceput" ~i de "facere" ~i in urma
a vorbit de "Dumnezeu ", pentru ca. nu trebuie sa pronun~am numele lui
Dumnezeu de prisos ~i in zadar. In~elepciunea lui Dumnezeu ~tia mai dinainte ca unii aveau sa palavrageasca ~i sa nascoceasca 0 mul~ime de dumnezei
inexisten~i. A~adar, pentru ca Dumnezeu sa se faca cunoscut prin lucrurile
Sale, ~i pentru ca a facut cu Cuvlntul Lui cerul ~i pamintul ~i cele din ele,
Moisi a zis: "La inceput a facut Dumnezeu cerul ~i pamintul". Iar dupa ce
ne-a spus de facerea lor, ne liimure~te: "Pamintul era nevazut ~i netocmit ~i
intuneric era deasupra adincului ~i Duhul lu. Dumnezeu se purta deasupra
apei"45. Acestea ne invata chiar de la inceput dumnezeiasca Scriptura; ne
inva~a in ce chip a fost creata materia; ne inva~a ca a fost creata de
Dumnezeu ~i di din aceasta materie Dumnezeu a faeut ~i a creat lumea.

XI.
Lumina este ineeput al crea~iei, pentru ea lumina ne arata eele ce au
fost impodobite. De aceea Moisi zice:
,,$i a zis Dumnezeu: Sa se faca lumina! $i s-a facut lumina. $i a
vazut Dumnezeu ca lumina este buna"46; adica este buna pentru om.
,,$i a despartit Dumnezeu lumina de intuneric. $i a numit Dumnezeu
lumina zi ~i intunericull-a numit noapte. $i a fost seara ~i a fost dimineata,
ziu~ intiia. $i a zis Dumnezeu: "Sa fie tarie in mijlocul apei, ca sa desparta
apa de apa Ii< $i s-a facut a~a. $; a facut Dumnezeu tarzo. fi a despartit
apa care era sub tarie de apa azre era deasupra tariei. $i a numit Dumnezeu
42. In. 1,3.
43. Pilde, 8, 27, 29, 30.
44. Fac., 1, 1.
45. Fac., 1,2.
46. Fac., 1,3-4.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

303

taria cer. $i a vazut Dumnezeu ca este bine. $i a fost seara fi a fost

dimineata, ziua a doua. $i a zis Dumnezeu: "Sa se adune apa cea de sub cer
intr-o adunare # sa se arate uscatul". $i s-a facut afa. $i s-a adunat apa in
adunarile ei ft s-a aratat uscatul. $i a numit Dumnezeu uscatul pamint fi
adunarile apelor le-a numit mario $i a vazut Dumnezeu ca este bine. $i a zis
Dumnezeu: "Sa rasara pamintul iarba verde, care sa semene saminta dupa
fel fi dupa asemanare fi pom roditor, care sa faca rod, a carui saminta sa
fie inel spre asemanare". $i s-a focut afa. $i a dat din sine pamintul iarba
verde, care sa semene saminta dupa fel fi pom roditor, care sa faca rod,
a carui samfnta sa fie in el dupa fel pe pamint. $i a vazut Dumnezeu
ca este bine. $i a fost seara fi a fost dimineata, ziua a treia. $i a zis
Dumnezeu: "Sa se faca luminatori in taria cerului, ca sa lumineze pe
pamint ~i sa desparta ziua de noapte fi sa fie spre semne ~i vremi, spre zile
~i ani fi sa fie spre luminare intru taria cerului, ca sa lumineze pe pamfnt".
$i s-a facut afa. $i a focut Dumnezeu cei doi lumina tori mari: luminatorul
cel mare spre stapinirea zilei fi luminatorul cel mai mic spre stapfnirea
noptii fi stelele. $i le-a pus Dumnezeu in taria cerului, ca sa lumineze pe
pamint fi sa stapineasca peste zi fi peste noapte fi sa desparta lumina de
fntuneric. $i a vazut Dumnezeu ca este bine. $i a fost seara fi a fost
dimineata, ziua a patra. $i a zis Dumnezeu: "Sa scoata apele tiritoare cu
suflete vii fi pasari zburatoare pe pamfnt sub taria cerului". $i s-a facut afa.
$i a facut Dumnezeu chipii cei mari fi tot sufletul vietatilor, care se tfrasc,
pe care Ie-au scos apele dupa felul lor fi toata pasarea zburatoare dupa fel.
$i a vazut Dumnezeu ca sfnt bune. $i le-a binecuvfntat zicfnd: "Crefteti fi
va inmultiti fi umpleti apele marii; fi pasarile sa se inmulteasca pe pamint".
$i a fost seara fi a fost dimineata, ziua a cz"ncea. $i a zis Dumnezeu: "Sa
scoata pamfntul suflet viu dupa fel, animale cu patru picioare ~i tMtoare fi
fiare pe pamfnt dupa fel". $i s-a facut a~a. $i a facut Dumnezeu fiarele
pamfntului dupa fel fi dobt"toacele dupa fel ~i toate tfritoarele pamfntului.
$i a vazut Dumnezeu ca este bine. $i a zis Dumnezeu:"Sa facem pe om
dupa chipul nostru fi dupa asemanare fi sa stapineasca peftii marii fi
pasarle cerului fi dobitoacele fi tot pamfntul fi toate tMtoarele care se
tirasc pe pamfnt". $i a facut Dumnezeu pe om, dupa chipullui Dumnezeu
l-a facut pe el; biirbat fi femeie i-a facut pe ei. $i i-a binecuvfntat Dumnezeu
pe et~ zicfnd: "Crefteti fi va fnmultiti fi umpleti pamfntul # stapfniti-l pe
el; fi stapiniti pe~tii marii fi pasarile cerului fi toate dobitoacele ~i tot
pamfntul # toate tfrftoarele, care se tirasc pe pamint". $i a zis Dumnezeu:
"lata, v-am dat voua toata iarba ce face saminta de semanat, care este
deasupra intregului pamint fi tot pomul, care are in el rod cu saminta de
semanat, ca sa va fie voua spre mincare; iar tuturor fiarelor de pe pamint

APOLOGEJ'I DE LIMBA GREACA

304

# tuturor piisiirilor cerului fi oriciirei tiritoare, care se tiriifte pe piimint #

are in ea suflare de viatii, sii le fie spre mincare toatii iarba verde ". $i s-a
fiicut ilia. $i a viizut Dumnezeu toate dte a fiicut; fi iatii bune foarte.
$i a fost searii fi a fost dimineatii, ziua a fasea. $i s-au sfirfit de fiicut
cerul # piimintul fi toatii podoaba lor. $i a sfirfit Dumnezeu in ziua a fOsea
lucrurile Lui, pe care le-a fiicut; fi S-a odz'hnit in ziua a faptea de toate lucru"'le Lui, pe care le-a fiicut. $i a binecuvintat Dumnezeu ziua a faptea fi a
sfintit-o, cii in ea S-a odihnit de toate lucrurile Lui, pe care a inceput
Dumnezeu sii le facii H4 7

XII.
Nici un om nu poate spune dupa VTednicie istoria ~i intreaga rinduiala
a celor ~ase zile ale creatiei lumii, nici daca ar avea mii de guri ~i mii de
limbi; dar nici daca ar tdi cineva mii de ani, vietuind in viata de aici, nici a~a
nu va fi in stare sa spuna ceva vrednic cu privire la creatie, din pricina
eovir~itoarei maretii ~i a bogatiei intelepciunii lui Dumnezeu aratate in
aceste ~ase zile ale creatiei de care am scris mai inainte. Multi dintre scriitori
au imitat istoria creatiei ~i au voit sa vorbeasca pe larg, luind temeiuri din
ea, fie despre zidirea lumii, fie despre natura omului; dar in spusele lor nu se
gase~te nici 0 mica sdnteie VTednica de adevar. Cuvintele filozofilor, scriitorilor ~i poetilor par a fi VTednice de credinta, pentru ca sint spuse f~mos;
dar cuvintul lor este searbad ~i gol, pentru ea paIaVTageala lor e mare ~i tnl
gase~ti in ea pic de adevar. Iar daca se pare ca a fost rostit de ei vreun
adevar, apoi adevarul acesta este amestecat eu ratacirea. Dupa cum otrava
amestecata cu miere sau ru Yin sau cu altceva face vatamatoare ~i nefolositoare materia cu care s-a amestecat, tot a~a ~i vorbaria lor este stradanie
zadarnica ~i mai degraba vatamare pentru cei care ii dau crezare. De pilda,
ziua a ~aptea, de care vorbesc toti oamenii, dar cei mai multi nu-i cunosc
sensul; eVTeii 0 numesc "sabbaton ~i se traduce in grece~te prin "fapte";
tot neamul omenesc 0 nume~te a~a, dar nimeni nu ~tie pricina pentru care
poarta acest nume. Apoi e de~arta, fad valoare ~i straina oricarui adevar
spusa lui Hesiod poetul ca dn Haos s-au nascut Erebos, Geea ~i Eros, adica
intunericul, pamintul ~i dragostea, care domnesc peste oameni ~i peste
dumnezeii lui. ea Dumnezeu nu trebuie sa fie invins de placere, odata ce
oamenii cuminti se abtin de la orice placere ru~inoasa ~i de la orice pofta
rea.
H

47. Fac., 1,4-2,3.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

305

XIII.
Dar ~i spusele lui Hesiod di facerea lumii a inceput cu facerea celor de
jos de pe pamint sint iar~~i un gind omenesc, smerit ~i foarte slab fata de
creatia saviqita de Dumnezeu. Da, omul incepe sa cladeasca, pornind de
jos, de la pamint ~i in chip firesc nu poate face acoperi~ul daca nu-i pune
temelia. Puterea lui Dumnezeu, ins~, se arata in aceea ca mai intii a facut
din nimic cele ce sint ~i ca le-a facut cum a voit. "Cii cele cu neputintii La
oameni sfnt cu putinpii la Dumnezeu H48 De aceea ~i profetul a vorbit mai
intii de facerea cerului, care este ca un acoperi~, zicind: "La inceput a facut
Dumnezeu cerul H49 , adica cerul a fost facut "prin Inceput H50 ,precum am
aratat mai inainte; in urma vorbe~te de "pamint" ca de 0 pardoseala ~i
temelie, apoi de "adinc adica de multimea apelor, ~i de "intuneric", pentru
ca cerul creat de Dumnezeu sa acopere, ca un acoperi~, apele impreuna cu
piimintul. Profetul vorbe~te apoi de Duhul care se purta deasupra apei, pe
care I-a dat Dumnezeu spre a da viata creatiei, precum este pentru om
sufletul; a amestecat ceea ce e fin cu ceea ce e fin - ca Duhul este fin ~i apa
este fina - pentru ca Duhul sa hraneasdi apa, iar apa impreuna cu Duhul
patrunzind pretutindeni, sa hraneasca creatia. Duhul eel unul, care tinea
locul luminii, era intre apa ~i cer, ca, intr-un oarecare chip, intunericul sa
nu aiba vreo parta~ie cu cerul, care este mai aproape de Dumnezeu, inainte
de a spune Dumnezeu: "Sii se facii lumina !H51 A~adar cerul, fiind ea 0
bolta, tinea materia, care era asemenea unui hulgare. Ca a spus despre cer lUl
alt profet cu numele Isaia, zicind: "Acest Dumnezeu a facut cerul ca 0 boltt1
fi I-a intins ca un coit'de locuit Hs2 Deci porunca lui Dumnezeu, .adica
Cuvintul Lui, luminind ca 0 fiiclie intr-o camera inehisa, a luminat pamintul
de sub cer, independent de faeerea lumii. ,,$i a numit Dumnezeu lumina zi,
iar intunericul, noapte HS3 ; pentru ca omul n-ar fi ~iut sa numeasca lumina
zi sau intunericul noapte, dar nici pe celelalte lucruri dirt lume, dadi n-ar fi
primit numele lor de la Dumnezeu, Cel ee le-a facut. In primele cuvinte ale
Istoriei54 ~i ale facerii lumii, Sfinta Scriptura n-a vorbit despre taria
aceastaS 5, ci de alt cer, nevazut de noi, dupa care este eerul aeesta vazut de
noi, numit tarie, pentru di opre~te deasupra luijumatatea de apii, ca sa dea
omenirii ploi, furtuni ~i roua, iar jumatatea cealalta de apa a fost lasata
H

48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.

Lc., 18,27.
Fac., 1, 1.
Adica: "prin Cuvint".
Fac., 1,3.
Is., 40, 22.
Fac., 1,5.
Adica: ale Cartii Facerii.
Adica: despre cernl, pe care-l vedem noi.

306

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

pe pamint in riun, lzvoare ~i man. ~i pentru ca apa acoperea pamintul ~i

mai ales locurile adinci, Dumnezeu, prin Cuvintul Lui, a facut ca apa sa se
adune intr-o singura' adunare ~i sa se arate uscatul, care mai inainte era
nevazut. Pamintul a ajuns vazut, dar era inca netocmie 6 ; mai pe urma I-a
into emit Dumnezeu ~i I-a impodobit cu tot felul de ierburi', seminte ~i
planteS 7.
XIV.
Uita-te, deci, la multimea ~i la variata ~i felurita lor frumusete ~i la
aceea di prin ele se arata invierea, spre dovedirea viitoarei invieri a tuturor
oamenilor. Cine nu se va mira dnd vede ca dintr-un simbure de smochina
se face un smochin sau ca din relelalte seminte foarte mici cresc pomi foarte
mari ? Putem spune d lumea este pentru noi 0 imagine a mariislI Dupa cum
marea ar seca din pricina apei ei sarate, dad n-ar fi hranita prin varsarea in
ea a riurilor ~i izvoarelor, tot a~a ~i lumea ar fi pierit din pricina rauta tii ~i
pacatului inmultit in ea, dad n-ar fi avut legea lui Dumnezeu ~i profetii,
care revarsa ~i izvorasc bunatatea, dulceata, indurarea, dreptatea ~i invatatura sfintelor porunci ale lui Dumnezeu. ~i dupa cum in mare sint irisule
locuite, cu apa bun a de baut, eu pomi roditori, care au tarmuri de care te
poti apropia ~i porturi, in care i~i pot gasi refugiul cei prin~i pe mare de
furtuni, tot a~a a dat Dumneteu in lumea invalurata ~ inviforatide pacate,
adunari, adidi sfintele biserici, in care sint, ca in insule, porturi primitoare,
adid invataturile adevarului, spre care alearga cei care vor sa se mintuie, cei
care s-au indragostit de adevar ~i vor sa scape de urgia ~i judecata lui
Dumnezeu. ~i dupa cum in mare sint ~i alte insule, stincoase, far a de apa,
neroditoare, salbatice ~i nelocuite, spre vatamarea corabierilor ~i a celor
prin~i de furtuna, de care se sfarima corabiile ~i pier cei care coboara in
ele, tot a~a sint in lume invataturi ratacite, adid erezii, care pierd pe cei
ce se apropie de ele. Inva taturile acelea nu sint conduse de CuvintuI adevarului. ~i precum piratii, dupa ce au umplut corabiile cu calatori, sfarima
corabiile in locurile de care am vorbit, ca sa Ie n1miceasd, tot a~a se
intimpla ~i cu cei rataciti de la adevar; pier din pricina ratiicirii.
XV.
In ziua a patra au fost creati "iuminiitorii" 5 9 Pentru ca Dumnezeu
cunoa~te totul de mai inainte, ~tia de palavriigeala de~ertilor filozofi; ~tia
56. Fac., 1,2.
57. Fac., 1,11-12.
58. Textual: intru asemanarea marii, cf. Rom., 8, 3; Fil., 2, 7 .
.1)9. Fac., 1, 1.4.

TEOI'lL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

eli

307

ace~tia,

ca sa indeparteze pe Dumnezeu, aveau sa spuha ca pamintul

rode~te datorita acestor lumina tori; deci, ca sa se arate adevarul,a creat
plantele ~i semintele inainte de crearea luminatorilor; ca cele create mai
tirziu nu pot face pe cele ce existau mai inainte. Cei doi lumina tori sint apoi
dovada ~i imagine a unei mari taine. Soarele este preinchipuire a lui Dumnezeu, luna, preinchipuire a omului. Dupa cum soarele se deosebe~te mult de
luna ~i in putere ~i in slava, tot a~a Dumnezeu se deosebe~te mult de om.
~i dupa cum soarele dimine totdeauna intreg, fara sa se miqoreze, tot a~a
~i Dumnezeu ramine totdeauna desavir~it, plin fiind de toata puterea,
priceperea, intelepciunea, nemurirea, plin de toate bunatatile; luna insa,
in fiecare luna se miqpreaza ~ ca sa spunem a~a, moare, ca ~i omul, apoi
rena~te ~i cre~te, spre dovedirea invierii viitoare. De asemenea cele trei
zile inainte de crearea luminatorilor sint preinchipuiri ale Treimii: a lui
Dumnezeu, a Cuvintului Lui ~i a Intelepciunii Lui. In al patrulea loc60
este omul, care are nevoie de lumina; ca sa fie astfel:Dumnezeu, Cuvint,
Intelepciune, om. lata pentru ce luminatorii au fost creati in a patra zi.
'Pozitia stelelor reprezinta rinduiala ~i ordinea dreptilor, a cuvio~iIor ~i a
celor care pazesc legea ~i poruncile lui Dumnezeu. Stel~le mari ~i stralucitoare sint 0 imagine a profetilor; de aceea ramin pe drumul lor ~i nu se muta
din loc In lac; alte stele, care au alta ordine de stralucire, sint preinchipuiri
ale poporului dreptilor; iar alte stele, care-~i schimba pozitia ~i fug din
loc in loc, care se numesc ~i planete61 , sint preinchipuiri ale oamenilor
care se departeaza de Dumnezeu, care parasesc legea ~i poruncile Lui.
XVI.
In a cincea zi au fost create vietuitoarele din ape; prin ele ~i in ele se
arata intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu62 Cine ar putea
enumera multimea lor ~i marea varietate a soiurilor lor? Mai mult: vietuitoarele create in apa au fost binecuvintate de Dumnezeu, ca sa fie ~i aceasta
o dovada eli oamenii au sa primeasca pocainta ~i iertare de pacate prin apa
~i prin baia na~terii din nou 63 , adieli toti cei care se apropie de adevar, care
se nasc din nou ~i primesc binecuvintare de la Dumnezeu. Chitii ~i pasiirile
carnivore, insa, sint 0 imagine a oamenilor lacomi ~i a elilciitorilor de lege.
Vietuitoarele din apii ~i pasiirile au una ~i aceea~i fire; dar unele $i-au
pastrat firea lor ~i nu fac rau celor mai slabe dedt ele; piistreazii legea lui

5e

60. Am urmat lectura propusa de Maran: TETapTw

TQ7Tct', in loc de: TETaPT't,J
5 TU7T<Y din editia lui Otto (la Otto, op. cit., p. 102, nota ll).
61. Iuda, 13.
'
.
62. Ef., 3, 10.
63. Tit, 3, 5.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

308

Dumnezeu ~i se hranesc cu semintele pamintului; altele, insa, calea legea

lui Dumnezeu, sint carnivore ~ fac rau celor mai slabe de cit ele; tot a~a ~i
drep tii , care pazesc legea lui Dumnezeu, nu manindi pe nimeni ~inu fac
rau nimanui, pentru ea traiesc cuvios ~i drept; iar rapitorii, uciga~ii ~i necredincio~ii se aseamana cu chitii, cu fiarele ~i cu pasarile carnivore, ea, a~a
zicind, maninca pe cei mai slabi de cit ei, Da, neamul vietuitoarelor din apa
, al tiritoarelor, de~i a avut parte de binecuvintarea lui Dumnezeu, binecuvintarea nu le-a folosit la nimic.

XVII.
In a cincea zi, Dumnezeu a facut animalele cu patru picioare ~i fiarele
~i tiritoarele cele de pe pamint, dar nu le-a mai binecuvintat, pentru ea
pastra binecuvintarea pentru omul pe care avea sa-l faca in ziua a ~asea.
In acela~i timp, animalele cu patru picioare ~i fiarele sint preinchipuire a
unor oameni care nu cunosc ~i nu cred in Dumnezeu, a acelora care cugeta
rele paminte~ti64 ~i nu se poeaiesc. Ca oamenii, care se intorc de la nelegiuirile lor ~i traiesc cu dreptate, ca pasarile se inalta cu sufletul, cugetind
cele de SUS65 ~i bineplacind vointei lui Dumnezeu; dar cei care nu cunosc pe
Dumnezeu ~i sint necredincio~i se aseamana cu pasarile care au aripi, dar
nu pot sa zboare ~i nid nu pot alerga spre cele inalte ale Dumnezeirii; ~i unii
ca ace~tia se numesc oameni, dar gindesc cele de jos ~i cele paminte~ti,
pentru ca sint ingreuiati de pacatele lor. Animalele care se numesc fiare
salbatice i~i au numele de la cuvintul a se salbatici; la inceput n-au fost
create rele sau otravitoare - ca raul nu-i 0 creatie a lui Dumnezeu - d toate
cele create de Dumnezeu au fost bune ~i bune foarte 66 , dar pacatul savir~it
de om le-a facut rele ~i pe ele; dnd omul a ealcat porunca lui Dumnezeu,
au calcat-o ~i ele. lntocmai ca un stapin al casei: daea el face binele,
neaparat ~i slugile vor face fapte bune; dar dadi stapinul paditui~te,
pacatuiesc impreuna cu el ~i robii; la fel s-au petrecut lucrurile ~i cu cele
care crau in jurul omului; dnd a padituit stapinul, au paeatuit ~i roabele.
Cind, insa, omul va alerga iara~i sa Ie fadi pe cele ale firii ~i nu va mai
pacatui, atunci ~i fiarele i~i \Or redobindi blindetea de la inceput.
XVIII.
Cit prive~te facerea omului, omene~te este cu neputinta de tilcuit; de
altfel, dumnezeiasca Scriptura a vorbit pe scurt de ea. In cuvinteIe pe care
le-a spus Dumnezeu: "Sa facem pe om dupa chipul fi asemanarea
64. Fil., 3,19.
65. Col., 3, 2.
66. Fac., 1,'31.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

309

noastra H67 , dumnezeiasca Scriptura a aratat mai tntii vrednicia omului.

Pe toate le-a fiicut Dumnezeu cu Cuvintul, ca pe toate le-a !l)cotit secundare;
numai facerea omului, opera vellnica, 0 socotellte vrednica de miinile Lui.
Mai mult: Dumnezeu gasellte ca pentru facerea omului are nevoie deajutor,
ca spune: "Sa facem pe om dupa chip # asemanare H61 N-a spus altcuiva:
"Sa facem dedt Cuvintului Lui ~i Intelepciunii Lui. L-a facut pe om ~i
I-a binecuvintat sa se inmulteasca ~i sa umple pamintul; a supus lui
pamintul, ca sa-i fie to ate cele de pe pamlnt sub mina ~i roabe; de la inceput
i-a porundt sa se hraneasca din roadele pamintului, ale semintelor, ale
ierburilor, ale pomilor. In acela~i timp a poruncit ca ~i animalele sa fie
tovara~e omului la acela~i fel de hrana, sa manince ~i ele din semintele
tuturor celor de pe pamint.
XIX.
Astfel, dupa ce Dumnezeu a terminat de creat in ziua a llasea cerul ~i
pamintul ~i marea ~i to ate cele din ele, in ziua a ~apteaS-a odihnit de toate
lucrurile Lui, pe care le-a facut 69 Apoi dumnezeiasca Scriptura rezuma cele
spuse a~a: "Aceasta este Cartea facerii cerulfli fi a pamtntu/ui, cind fi in
ce zi a facut Dumnezeu ceru! fi pamintul fi toata verdeata cimpulu,: inainte
de a f,' fi toata iarba tarim'i inainte de a rasari; ca nu a plouat Dumnezeu pe
pamint # om nu era ca sa lucreze pamintul 70. Prin aceste cuvinte dumnezeiasca Scriptura arata ca in acel timp tot pamintul era udat de izvor
dumnezeiesc ~i nu avea nevoie sa fie lucrat de om; pamintul, dupa porunca
lui ,Dumnezeu, producea totul de la sine, ca sa nu se osteneasca omul cu
lucrarea lui. Dar Scriptura, ca sa arate ~i facerea omului - pentru a nu parea
pentru oameni 0 problema nedezlegata spusele lui Dumnezeu: "Sa facem pe
om ~i nu fusese inca aratata facerea lui -, ne invata zicind: "Izvor ie~ea
din pamnt fi adapa toata fata pamintului ~i a facut Dumnezeu pe om cu
tarina din pamnt fi a suflat ;it fata lui suflare de viata ~i s-a facut omul c;u
suflet viu H7 ! . Pe temeiul acestor cuvinte cei mai multi numesc nemuritor
sufletul. Dupa ce a facut pe om, Dumnezeu i-a ales un tinut in locurile din
rasarit, deosebit prin lumina sa, cIar prin vazduhullui stralucitor, cu plante
foarte frumoase; in acel tinut I-a pus pe om.
XX.
~i cuvintele istoriei din Sfinta Scriptura sint a~a:." $i a sadit Dumnezeu
raiul in Eden spre rasarit $i I-a pus acolo pe omul pe care l-a facut. $i a facut
H

67.
68.
69.
70.
7l.

Fac.,
Fac.,
Fac.,
Fac.,
Fac .

1,26.
1,26.
2, 3.
2, 4~5.
2, 6-7.

310

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

Dumnezeu sii riisarii din piimint tot pomul, frumos la vedere p' bun La
mincare; fi pomul vietH in mtjlocul raiului fi pomul cunoftintei binelui fi
riiului. $i riu iefea din Eden ca sii ude raiul; de acolo se imparte in patru
riuri. Numele unuia este Fison; acesta inconjoarii tot piimintul Evilat; ocolo
este aur; # aurul piimintului aceluia este bun; acolo este rubinul fi piatra
verde. Numele celui de al doilea riu este Gheon; acesta inconjoarii tot
piimintul Etiopiei. Riul al treilea este Tigru; acesta curge prin fata Asiriei.
Riul al patrulea este Eufratul. $i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care
I-a fiicut fi I-a pus in rai ca sii-l lucreze fi sii-l piizeascii. $i a poruncit
fJumnezeu lui Adam, zidnd: "Din tot pomul din rai sii miininci; dar din
pomul cunoftintei binelui fi riiului sii nu mincapi; cii in ziua in care vepi
minca din el, cu moarte ve# muri". $i a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este
bine sii ft"e omul singur; sii-i facem lui ajutor asemenea lui". $i a fiicut
Dumnezeu incii din piimint toate fiarele dmpului fi toate piisiirile cerului fi
Ie-a' adus lui Adam. $i pe care, suflet viu, I-a numit Adam, acesta este numele
lui. $i a dat Adam nume tuturor dobitoacelor p' tuturor piisiirilor cerului fi
tuturor ft"arelor dmp u lui. Dar lui Adam nu i s-a giisit ajutor asemenea lui_ $i
a adus Dumnezeu somn peste Adam; fi a adormit. $i a luat una din coastele
lui fi a plinit cu carne locul ei. $i coasta pe care a luat-o de la Adam a
fiicut-o Dumnezeu femeie fi a adus-o lui Adam. $i a zis Adam: "latii acum
os din oasele mele fi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, cii din
biirbatul ei s-a luat ea. Pentru ac:eea va liisa omul pe tatiil siiu fi pe mama sa
fi se va lipi de femeia sa fi vor fi amindoi un trup ". $i erau amindoi goi, fi
Adam fi femeia lui, fi nu se 1Ufinau.
XXI.
I
lar farpele era mai in telept dedt toate ft"arele cele de pe piimint, pe care
le-a fiicut Domnul Dumnezeu. $i a zis farpele ciitre femeie: "Ce este cii a
spus Dumnezeu: "Sii nu minca# din tot pomul raiului ?" $i a zis femeia
ciitre farpe: "Din tot pomul raiului minciim; dar din rodul pomului, care
este in mtjlocul raiului, a spus Dumnezeu: "Sii nu mincapi din el fi nici sii vii
atingepi de el, ca sii nu muri#". $i a zis farpele ciitre femeie: nNu veti muri!
Cii ftia Dumnezeu, cii in ziua in care ve# minca din el vi se vor deschide
ochii vOftri fi vepi fi ca nifte dumnezei, cunoscind binele fi riiul". $i a viizut
femeia cii bun este pomulla mincare, pliicut ochilor la vedere fi cii frumos
este a cunoafte. $i luind din rodul lui, a mincat; fi i-a dat fi biirbatului ei
fi au mincat. $i celor doi Ii s-au deschis ochii fi au cunoscut cii erau go;;
fi au cusut frunze de smochin fi fi-au fiicut acoperiiminte. $i au auzit
glasul Domnului-Dumnezeu, umblnd prin rai, spre searii, fi s-au ascuns
A dam fi femeia. lui de la fata lui Dumnezeu intre pumii raiului. $i Domnul

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CART! CATRE AUTOLIC

311

Dumnezeu a chemat pe ;4dam fi i-a zis: " Un de efti ?" fi I-a zis Lui: "Glasul
tau I-am auzit in rai; m-am temut ca sint gol fi m-am ascuns". $i i-a zis
Dumnezeu lui: "Cine pi-a spus ca efti gol, dedt numai de ta pomul din care
ti-am poruncit ca numai din acesta sa nu maninci ? D:n el ai mincat ?" $i a
zis Adam: "Femeia, pe care mi-ai dat-o, aceasta mi-a dat din pom fi am
mincat". $i a zis Dumnezeu femeii: "Pentru ce ai facut aceasta ?" $i a zis
femeia: ,,$arpele m-a infelat fi am mincat". $i a zis Domnul Dumnezeu
catre farpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fi tu dintre toate
fiarele cele de pe pamint; pe pieptul fi pe pintecele tau te vei tfri fi pamint
vei minca in toate zilele viepii tale. DUfmanie voi pune mtre tine fi femeie fi
intre saminta ta fi saminta ei. Omul va pfndi capul tau, iar tu vei pindi
caldiul lui". lar femeii i-a spus: "lnmultind voi inmulti necazurile tale fi
suspinul tau; in dureri vei nafte fii fi catre barbatul tau intoarcerea ta fi el
te va stapini". lar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat de glasul femeii tale
fi ai mincat din pomul din care pi-am poruncit ca numai din acela sa nu
maninci, dar ai mincat din el, blestemat sa fie pamintul in lucrurile tale;
intru necaz vei minca pe pamint in toate zlele viepii tale; spini fi ciuHni ipi
va rasari fi vei minca iarba dmpului tau. Intru sudoarea fetei tale vei minca
piinea ta pina te vei intoarce in pamintul din care ai fost luat; ca
pamint efti fi in piimint te vei intoarce" 72 A~a sint cuvintele Sfintei
Scripturi cu privire la istoria omului ~ a raiului.
XXII.
Dar rna vei intreha:
- Ai spus ca Dumnezeu nu poate fi cuprins de vreun loc ~i cum imi
spui acum ca Dumnezeu umbla prin rai ?73
- Asculta ce-ti spun ! Dumnezeul ~i Tatiil universului este necuprins
~i nu se giise~te intr-un singur loc, "ca nu este loc al odihnei Lui" 74 Dar
Cuvintul Lui, prin Care Ie-a facut pe toate, fiind puterea ~i intelepciunea
Lui, luind chipul Tatiilui ~i Domnului universului, EI mergea prin rai, in
chipul lui Dumnezeu, ~ vorbea cu Adam. Cii insii~i dumnezeiasca Scripturii
ne invata cii Adam a zis cii a auzit giasuF5 . rar glasul, ce este altceva dedt
Cuvintul lui Dumnezeu, Care este ~i Fiu al Lui ? Este Fiu, nu in sensul in
care poetii ~i scriitorii de basme spun ca fiii zeilor s-au na.scut din
impreuniiri, ci precum spune adevarul cii totdeauna Cuvintul este imanent in
inima lui Dumnezeu. Inainte de crearea lumii 11 avea sfetnic, era mintea ~i
72.
73.
74.
75.

Fac., 2, 8-3,19.
Fac., 3, 8.
Is., 66, l;Fapte, 7,49.
Fac., 3, 10.

312

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

priceperea Lui. lar cind Dumnezeu a voit sa Ie faca pe toate cite S-a sfatuit
sa faca, a nascut Cuvintul Acesta rostit, primul nascut al intregii ereatii, fara
ca Dumnezeu sa Se lipseasca de Cuvint, ci nascind Cuvintul, vorbea totdeauna cu Cuvintul Lui. A~a ne invata dumnezeie~tile Seripturi ~i purtatorii de
Dub, dintre eare loan zice: "La inceput era Cuvintul p' Cuvintul era La
Dumnezeu" 76, aratind ea la ineeput era singur Dumnezeu ~i in EI era
Cuvintul. Apoi ziee: ,,$i Dumnezeu era Cuvintul; toate prin EL s-au facut
fi fara de EL nimic nu s-a facut" 77 A~adar Cuvintul este Dumnezeu ~i
nascut din Dumnezeu; Tatal universului, cind vrea, 11 trimite in vreun loe
oareeare; ~i, trim is de Tatal, se duee aeolo; este auzit, este vazut ~i se gise~te
in aeelloe.

XXIII.
Dumnezeu a faeut pe om in ziua a ~asea, dar a faeut wnoseuta faeerea
lui dupa ziua a ~aptea, dnd a faeut ~i raiul, pentru ea omul sa loeuiasca
intr-un he mai bun ~i intr-un tinut deosebit.
Chiar eele ee se petree astizi arata ea eele spuse in Seriptura sint adevarate. Nu se intelege oare de la sine ca durerea, pe eare 0 sufar femeile la
na~tere ~i pe eare 0 uita dupa na~tere 7S , este pentru a se implini euvintul
lui Dumnezeu pentru cre~terea ~i inmu1tirea neamului omenese ? Oare
bleste~area: ~arpelui - ca este urit, ca sq tiriie pe pamint ~i maninca pamirttnu este 0 dovada a eel or ee ni s-au spus mai inainte ?
XXIV
A~adar "a facut Dumnezeu sa rasara inca din pamint tot pomul frumos La vedere fi bun La mincare" 79 La ineeput, in ziua a treia, a fost faeuta
vegetatia: plantele, semintele ~i ierburile; vegetatia din rai, insa, a fost
faeuta eu infati~are ~i frumusete deosebita, pentru ca, dupa eum spune
Seriptura, in rai au fost ~i plante plantate de Dumnezeu. Toate eelelalte
plante din rai erau la feI w eele din intreaga lume; dar cei doi pomi, pomul
vietii ~i pomul euno~tintei, nu erau in alt pamint decit numai in rai.
Raiul era pamint ~i sadit pe pamint. Ca spune Seriptura: ,,$; a sadit
Dumnezeu raiul in Eden spre rasarit fi l-a pus acolo pe om; fi a fiicut
Dumnezeu sa rasara inca din pamint tot pomul, frumos la vedere p' bun la
mincare"ao . Cind Seriptura spune: "din pamint" ~i "spre rasarit", ne invata
1amurit ea raiul era sub eerul aeesta al nostru, sub eare se afla rasaritul ~i

76. In., 1, 1.
77. In., 1, 1,3.
78. In., 16,21.
79. Fac., 2, 9.
80. Fac., 2, 8-9.

TEOI'lL AL ANTIOHIEI. TREI CARTI CATRE AUTOLlC

313

pamintul. Cuvintul "Eden" este un cuvint ebraic ~i inseamna "desfatare".

Scriptura a insemnat apoi ca din Eden ie~ea un riu ca sa ude raiul ~i ca de
acolo se impartea in patru riuri lll ; din care doua, numite Fison ~i Gheon,
adapa partile rasaritene, mai cu seama Gheon, care inconjoara tot pamintul
Etiopiei, despre care se spune ca se arata in Egiptll2 cu numele de Nil;
celelalte doua riuri sint bine cunoscu.te de noi, riurile rumite Tigru ~i Eufrat;
ele sint vecine cu regiunile noastre. Cind, dupa cum am spus ffiai inainte,
I-a pus Dumnezeu pe om in rai ca sa-I Iucreze ~i sa-I pazeasca, i-a poruncit
sa manince din toate roadele, adica ~i din pomul vietii, dar i-a poruncit ca
numai din pomul cuno~tintei sa nu guste ll3 Dumnezeu I-a Iuat deci pe om
'din pamintul din care I-a faeut ~i I-a mutat in rai, dindu-i prilej de propa~ire;
sa creasca, sa ajunga desaviqit, ba inca sa ajunga ~i Dumnezeu, ea sa se uree
~i in eer, dobindind ve~nieia. Omul a fost facut Ia mijloe: nici eu totul
muritor, niei desaviqit nemuritor; in el erau eu putinta amindoua; tot a~a
l?i raiul, in ce privel?te frumusetea, era la mijloc, intre lume ~i cer. Iar cind
Scriptura a spus: "sa-llucreze"s4 , n-a aratat alteeva dedt piizirea poruncii
lui Dumnezeu, ca sa nu piara din pricina neascultarii, dupa cum a ~ pierit,
din prieina pacatului.

XXV.
Cit privel?te pomul cuno~tintei, era bun ~i pomul ~i era bun ~i rodullui.
Ca nu-i a~a, precum socot unii, ca pomul acesta cuprindea in el moartea; nu
cuprindea moartea, ci neascultarea. In rodul lui nu era altceva decit
euno~tinta. Iar euno~tinta este buna, daca este folosita cum trebuie. In ee
prive~te vlrsta, Adam era inca eopil; de aceea Adam nu fAltea ruprinde dupa
vrednicie cuno~tinta. Ca ~i acum, dnd se na~te un copil, nu poate minca
piine, ci este hranit mai intti cu Iapte; apoi, cu cre~terea virstei, ajunge ~i la
mincare tareS S. A~a s-a intimplat ~i eu Adam. Deei nb din invidie, cum
gindesc unii, i-a poruneit Dumnezeu lui Adam sa nu manince din pomlil
cunol?tintei. Mai mult: Dumnezeu voia sa-I ineerce daca este ascultator
poruncii Lui. Totodata Dumnezeu voia ea Adam sa r~mina mai multa vreme
eopil: curat l?i nevinovat. Ca Iucru cuvios este, ca, in nevinova tie ~i rerautate,
sa te supui parintilor, nu numai inaintea lui Dumnezeu, ci ~i inaintea
oamenilor. Iar daca trebuie sa se supuna eopiii pariptilor, apoi cu cit mai
mult, lui Dumnezeu ~i Tatalui universului ! Mai mult: este ehiar urit ca
81.
82.
83.
84.
85.

Fac., 2,10-14.
Ier., 2,18.
Fac., 2,15-17.
Fac., 2,15.
Evr., 5,12-14.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

314

micii copii sa gindeasca mai presus de virsta lor. Ca dupa cum cre~ti in chip
treptat in virsta, tot a~a ~i in gindire. De altfel, dnd legea poruncqte sa te
abtii de la ceva, ~i nu asculti, nu inseamna cii legea aduce pedeapsa, ci
neascultarea ~i nesupunerea. Un tata porunce~te uneori copilului sau sa se
abtina de la ceva; d~cii nu asculta de porunca parinteasca, este biitut ~i
pedepsit pentru neascultare. Nu e yorba de lovituri, ci de neascultare;
neascultarea aduce lovituri neascultatorului. Tot a~a ~i cu eel dintii zidit;
neascultarea i-a adus izgonirea din rai; pomul cuno~tintei fiU continea in el
ceva rau; dar, din pricina neascultiirii, omul a adus asupra lui osteneala,
9urere, intristare ~i la sfir~it a fost doborit de moarte.

XXVI.
Dumnezeu a facut prin asta 0 mare binefacere omului, ca sa nu ramina
pe vecie in pacat, ci in oarecare chip, ca printr-un exil, I-a izgonit din rai,
pentru ca omul, datorita acestei pedepse, lepadind intr-un timp anum it
pacatul ~i ajungind bun prin inva tatura, sa fie mai tirziu rechemat. De aceea
este scris, in chip tainic, in Scriptura cii dupa ce a fost facut omul in lumea
aceasta, a fost pus de doua ori in rai 86 : prima data s-a implinit dnd a fost
pus acolo; a doua oad se va implini dupa inviere ~i judecata. Intocmai ca
un vas, daca., dupa ce a fost facut, are vreun defect, vasul acela se retopqte
sau se face din nou, ca sa ~unga nou ~i intreg, tot a~a se intimplii ~i eu omul
prin moarte; a~a zidnd, omul a fost sfarimat, ca sa fie gasit intreg la inviere,
adica fara pata, drept ~i nemuritor.
Cind Dumnezeu I-a chemat pe Adam ~i i-a spus: "Unde e~ti,
Adame ?Ha7 ,n-a Iacut aceasta pentru ca nu ~tia, ci pentru ca, fiind indelung
rabdator, i-a dat prilej de pociiinta ~ de marturisire.
XXVII.
Dar imi vei spune:
- A fost facut omul, prin fire, muritor ?
-Nu!
- Atunci, nemuritor ?
- Nici asta n-o spun!
Dar rna vei intreba:
- Nu era nimic din acestea ?
- Nici asta n-o spun. Prin fire omul n-a fost facut nici muritor, nici
nemuritor. Daca l-ar fi facut dintru inceput nemuritor, l-ar fi facut
Dumnezeu; ~i iara~i, dacii l-ar fi facut muritor, s-ar fi crezut cii Dumnezeu
86. Fac., 2,8,15.
8"7. Fac., 3, 9;

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTJ CATRE AUTOLIC

315

este pricina mortii lui. A!?adar nu I-a facut mCI nemuritor, mCl muritor,
ci, dupa cum am spus mai inainte, capabil ~i de una ~i de alta. Dacii omul
incIina spre nemurire, pazind porunca lui Dumnezeu, avea sa primeasca de
la Dumnezeu ca. plata nemurirea ~i avea sa ajunga Dumnezeu; ~i iara!?i dacii
se indrepta spre faptele mortii, neascultind de Dumnezeu, el insu!?i avea sa
fie pricina mortii sale, cii Dumnezeu I-a facut pe om liber, cu vointa libera,
A~adar ceea ce omul nu ~i-a agonisit sie~i38 din pricina nepurtarii de grija
~i neascultarii, aceea ii daruie~te Dumnezeu acum S9 , prin milostivirea liii
iubirea Sa de oameni, dacii omul asculd de El. Dupa cum omul prin neascultarea lui ~i-a atras asupra lui moartea, tot a~a eel ce voie~te sa asculte de
vointa hi Dumnezeu i!?i poate agonisi viata ve~nicii. Dumnezeu a dat lege ~
porunci sfinte, care pot mintui pe om, dacii Ie impline!?te ~i, avind parte de
inviere, sa mo~teneasca nestricaciunea ..
XXVIII.
Dupa ce Adam a fost izgonit din rai, a cunoscut-o pe Eva, femeia lui90 ,
pe care Dumnezeu i-a facut-o lui femeie din coasta lui. ~i a facut-o din
coasta lui, nu pentru ca Dumnezeu nu putea sa 0 faca separat, ci pentru ca.
~tia mai dinainte cii oamenii aveau sa nascoceasdi 0 multime de dumnezei.
A~adar, Dumnezeu cunosdnd mai dinainte ~i ~tiind di ratacirea avea sa
nascoceasca prin !?arpe 0 multime de dumnezei, care nu sint dumnezei(ca unul este Dumnezeu; deoarece chiar de pe atunci riitacirea diuta sa
raspindeasdi ideea unei multimi de dumnezei, ca ~arpele spusese femeii:
"Veti F ca ni~te dumnezei"91 ) - ~i deci ca sa nu se creada cii un dumnezeu
a facut pe barbat !?i un altul pe femeie, de aceea nu i-a facut pe cei doi
separat. Dumnezeu a facut pe femeia lui Adam a~a, nu numai ca sa se arate
!?i prin aceasta taina unita tii lui Dumnezeu, ci !?i ca sa fie ~i mai mare dragostea
intre barbat ~i femeie 92 , Adam a zis Evei: "lata acum os din oasele mele ~i
trup din trupul meu /" 93 Mai mult indi, Adam a ~i profetit, zidnd: "Pentru
aceea va lasa omul pe tatal sau # pe mama sa fi se va lpi de femeia sa fi vor
F amindoi un trup "94. rar profetia lui se vede implinit<l in noi in~ine.
Care om disatorit legal mai tine seama de mama, de tata, de rude ~i de toli
al lui ~i nu se lipqte de femeia sa ~i n-o iube~te pe ea mai mult dedt pe
88. Am unnat in traducere lectura propusa de Maran, data de Otto in nota 11,
p.132.
89. Adidi: in timpul harului.
90. Fac., 4, 1.
91. Fac., 3,5.
92. in traducere, am unnat conjectura propusa de Maran, data de Otto, nota 7,
p.135-136.
93. Fac., 2, 23.
94. Fac., 2, 23-24.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

316

oricine ? De aceea adeseori lIDii merg pina la moarte pentru sotiile lor. Chiar
pina azi pe aceasta Eva, sub numele de Evan 9s , 0 invoca demonul eel
facator de rele - care se mai nume~te ~i satan, eel care a vorbit atunci prin
~arpe cu Eva - lucrind in oamenii innebuniti de el, pentru cii la inceput Eva
a fost in~elata de ~arpe ~i a ajuns incepiitoarea pacatului. Demonul se mai
nume~te ~i drac 96 , pentru cii a fugit pe furi~ de la Dumnezeu. Mai intii era
Inger. Dar despre subiectul acesta este mult de spus; de aceea tree acum peste
el, pentru cii I-am tratat in alta parte.

XXIX.
Dupa ce Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia lui, Eva a zamislit ~i a
nascut fiu, al carui nume era Cain 97 ~i a spus Adam: "Am dobindz't om
prz'n Dumnezeu" 911. ~i a mai nascut Eva ~i al doilea fiu, al ciirui
nume Avel 99 Avel a~nceput sa fie pastor de oi, iar Cain lucra pamintuPOO .
Istoria acestor doi fii este mare $i la fel ~i tilcuirea; de aceea pe cei ciirora
Ie place studiul ii poate inva ta mai cu de-amiinuntul istoria lor insii~i cartea
care se intituleazii: Facerea lumii.
Cind satan a vazut cii Adam ~i femeia lui nu numai cii traiesc, dar ca
au facut ~i copii,pentru cii n-a putut sa-i omoare a fost cuprins de invidie.
Viizind cii Avel este bine pliicut de Dumnezeu, a Iucrat asupra fratelui sau
Cain ~i I-a facut sii-~i omoare fratele, pe Ave!' ~i a$a s-a facut inceput
mortii in aceasta lume; iar moartea i~i continua pin a azi calea peste tot
neamul omenesc. Dar Dumnezeu, fiind milostiv $i vrind sa-i dea lui Cain
prilej de pociiinta ~i de marturisire, i-a zis, ca~i lui Adam: "Unde este Avel,
fratele tau ?" 101 Iar Cain I -a riispuns obraznic lui Dumnezeu, zicind:
,,Nu ~tz'u. Sint eu oare paznz'cul fratelui meu ?"102 Dumnezeu, miniindu-se
pe el, i-a zis: "Pentru ce az' facut asta ? Ciasul singelui fratelui tau strz'ga
catre Mine dz'n pamint. $i acum, blestemat sa fii tu pe pamintul care s-a
deschis sa primeasca singele fratelui tau dz'n mina ta. Cemind ~i tremurind
vez' fi pe pamint" 1 03. De aceea de atunci piimintul, infrico$at, nu mai
prime$te singe de om $i nici de animal; ~i este liimurit cii nu pamintul e
de vina, ci omul care a calcat porunca.
95.

Ev~

era strigatul bacantelor la orgiile lui Bachus (la SoB, p. 112, nota 4).

96. flpaKwlI de la cuvintul OOpaKlIa(, care inseamna a fugi in secret, mai ales dnd

e vorba de robii fugiti de la stapini.

97. Fac., 4,1.
98. Fac., 4, 1.
99. Fac., 4, 2.
100. Fac., 4, 2.
101. Fac. 4, 9.
102. Fac., 4,9.
103. Fac., 4, 10-11.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TRE>I CART,I CATRE AUTOLIC

317

XXX.
Cain a avut ~i el un fiu, al ca.rui nume era Enoh. ,,~i a zidit cetate,
pe care a numit-o cu numele fiului siiu, Enoh HI 04 De atunci a inceput sa
se zideasca cetati - ~i asta inainte de potop - nu dupa cum minte Homer,
dnd spune:
"Nu era inca zidita nici 0 retate omeneasca" 1 0 5
"Lui Enoh i s-a niiscut un flu cu numele Gaidad; acesta a niiscut pe
eel numit Meil; Meil pe Metusala ~i Metusala pe Lameh; iar Lameh ~i-a
luat douii femei, numele lor Ada ~i Sela" 1 06 De atunci a luat ineeput poligamia, dar ~i muzica. Lameh a avut trei fi~ pe OviI, Iuval ~i Tovel. Ovil era
barbat erescator de vite ~i locuia in corturi 107 , Iuval este eel ce a izvodit
psaltirea ~i chitara lOS ; iar Tovel era eu cioeanul, faurar de arama ~i de
fier!09 . Pina la acesta a mers ~irul semintiei lui Cain; mai departe s-a aeoperit
de uitare saminta genealogiei lui, din pricina cii-~i ucisese fratele.
Dumnezeu i-a dat Evei sa zamisleascii ~i sa nascii fiu in locullui Avel,
care a fost numit Sit l ! 0; de la el se continua pina azi celalalt neam al
oamenilor. Dar cei care voiesc sa ~tie mai multe des pre toate neamurile
oamenilor Ie pot afla U110r din Sfintele Scripturi. ~i eu am scris despre
acestea intr-o alta lucrare, dupa cum am spus mai inainte, vorbind despre
ordinea genealogiilor in prima carte a lucrarii mele, Despre istori. Duhul
Srint ne invata toate acestea prin cartile lui Moisi ~i ale celorlalti profeti,
pentru ca scrierile noastre cele cinstitoare de Dumnezeu sint mai vechi;
~i nu numai atit, cise arata a fi ~i mai adevarate dedt scrieriIe tuturor
scriitorilor ~i poetilor. Dar ~i despre muzica unii au palavragit cii a izvodit-o
Apolon; altii spun cit Orfeu!!! a izvodit muzica de la dntecul dulre al
pasarilor. De11ert 11i gol se arata cuvintullor, pentru ca ace11tia au trait cu
multi ani dupa potop. Viata lui Noe, numit de unii 11i Deucalion l !2 , este
istorisita de mine in cartea de care am pomenit mai inainte, pe care, daca
vrei, poti sa 0 cite11ti 11i tu.
104. Fac., 4,17.
105. Iliada 20, 217 (la S-B,p. 114, nota 5).
106. Fac. 4,18-19.
107. Fac., 4, 20. .
108. Fac., 4, 21.
109. Fac., 4, 22.
1l0. Fac., 4, 25.
lll. Orfeu, poet i muzician trac, fiul lui Apolo i al nimfei Caliope. Fascina cu
cintecele sale animalele, plantele, stincile. I se atribuie numeroase aventuri, printre care
cobonrea in iad, pentru a .readuce pe sotia sa Euridice. A fost ucis de femeile trace sau,
dupa 0 alta versiune, de trasnetul lui Zeus.
112. Deucalion, fiul lui Prometeu ~i al Pandorei, sotul Pyrrei. Cind Zeus, miniat
pe neamul omenesc, a trim is pe lume potopul, au scapat numai Deucalion ~i Pyrra.
Acetia, la sfatul lui Prometeu, iau construit 0 lada mare ~i cind a venit potopul au

318

APOLOGEJ'I DE LIMBA GREACA

XXXI
Dupa potop au luat iara~i inceput ceta tile ~i impara tiile in acest chip.
Cea dintii cetate a fost Babildnul; apoi, Oreh, Arhath ~i Halani in pamintul
Sennaar ll3 Imparatul lor se numea Nebroth. Din acestea a ie~it Asur l14 ,
de la care i~i trag numele asirienii. Nebroth a zidit cetatile Ninevi, Roboam
~i Calac ~i Dasen intre Ninevi ~i Calac. Ninevi a fost de la inceput cetate
mare l1S Un alt fiu allui Sem, fiul lui Noe, cu numele Mesrain a nascut pe
luduimi, pe ~a numitii enemighini, pe laviimi, pe neftalimi, pe patrosoniimi,
pe hasloniimi, de unde au ie~it filistenii. Despre cei trei fii ai lui Noe, despre
neamul ~i genealogia lor, am scris pe scurt in cartea amintita mai sus. Acum
voi face men tiune de cele ramase cu privire la ceta tile ~i impara tiile care
se afll1u dnd era 0 limba ~i 0 guri. Inainte de impartirea limbilor au luat
fiinta ceta tile, de care am scris mai inainte. Cind a fost sa se desparta
oamenii unii de altii, oamenii au facut sfat - la hotarirea lor, nu a.lui
Dumnezeu - sa zideasca 0 cetate ~i un turn, al carui virf sa ajunga pina
la cer, ca sa-~i fuca br nume de slava 116 Dar pentru ca au indraznit sa faca
o Jucrare rnare impotriva vointei lui Dumnezeu, Dumnezeu a distrus cetatea
lor ~i a darimat tumul. De atunci a schimbat Dumnezeu limbile oamenilor,
dind fieca.ruia un grai deosebitl 17. Sibila a insemnat acest fapt, vestind
urgia care avea sa vina peste lume. ~i a grait asa:
"Dar cind sau implinit ameninlarile marelui Dumnezeu,
Cu care i-a ameninlat cindva pe muritori, cind ~i-au zidit ei turn
tn tara Asiriei. Toti aveau aceea~i limba
~i voiau sa se urce la cerul instelat.
Dar indata Cel nemuritor a trim is mare urgie
Prin duhuri; ~i iata vinturile au doborit turnul eel mare ~i inalt
Iar pe muritori i-a facut sa se certe intre ei.
~i pentru ca turnul a cazut, limbile oamenilor muritori
S-au imparlit in multe dialecte" 11 a , ~i celelalte.

Acestea s-au petrecut in pamintul haldeilor. In pamintul Hanaan a

fost 0 cetate cu numele Harran. In acele vremuri, primul imparat al Egiptului
a fost Faraon, care la egipteni se numea ~i Nehaoth ~i ~a au urmat ~i ceilalti
intral in ea. Lada a mers pe ape noua zile ~i s-a oprit in virful unui munte. Pentru a
repopula pamintul, Deucalion ~i Pyrra au primit porunca de la un oracol sa arunce in
urma lor pietre. Pietrele aruncate de Deucalion s-au prefacut in barbali, cele aruncate de
Pyrra in femei.
113. Fac., 10, 10.
:q4. Fac., 10, II.
115. Fac., 10, 11-12.
116. Fac., 11,4.
117. Fac., 11, 7.
118. Dracula Sibyll. III, 97-105 (la SoB, p. 117, nota 1).

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

319

imparati. In pamintul Sennaar, la a!?a numitii haldei, eel dintii imparat a

fost Arioh; dupa acesta, altul Ellasar; dupa acesta Hodollagomor, imparatul
Elamului; dupa acesta Thargal, imparatul neamurilor numite asirieni. tn
partea de pamint a lui Ham, fiul lui Noe, au fost alte cinci cetati; prima,
numita Sodoma, apoi Gomora, Adama, Sevoin ~i Balac, numita ~i SigOF. lar
numele imparatilor lor sint acestea: Ballas, imparatul Sodomei; Barsas,
imparatul Gomorei; Sennaar, imparatul Adamei; Ymoor, imparatul Sevoinei;
Balah, imparatul Sigorului, numita ~ Balac. Ace~tia au fost robi lui HodoIlagomor, imparatul asirienilor, vreme de 12 ani; in an~l al:treisprezecelea s-au
desprins de Hodollagomor ~i a~a s-a facut atunci razboi intre cei patI'l\.
impiirati ai asirienilor ~i eei cinci imparati. Atunei au fost pentru india oara
riizboaie pe pamint. Ei au batut pe uria~if caranaini ~i odata cu ei popoare
puternice, pe omeeni chiar in cetatea lor ~i pe horreeni, care locuiesc in
muntii numiti Seir pina la cetatea numita Terevinth din Faran, care este
in pustie 11 9 In acela~i timp a fost un imparat drept cu numele Melchisedec
in cetatea Salim 120, care acum se nume~te lerosolima; acesta a fost eel dintii
preot dintre toti preotii Dumnezeului Celui preainalt. De la acesta, ora~ul
numit mai sus Ierosolima a fost numit Ierusalim; tot de la acesta sint ~i
preotii, Care se giisesc pe tot pamintul 1 21 Dupa acesta a fost Abimeleh, care
a domnit in Gherara122 ; dupa 'acesta un alt Abimeleh 123 ; apoi a domnit
Efron, numit ~i HetteuP 24. Acestea sint numele imparatilor care au fost la
inceput. Ceilalti imparati ai asirienilor, care au domnit vreme de multi ani,
n-au mai fost consemnati. In vremile din urma, din apropierea noastra, sint
pomeniti ea imparati ai asirienilor: Theglafasar, dupa acesta Selamanasar,
apoi Sennaharim. Triarh al acestuia din urma a fost Adramaleh Etiq>ianul,
care a domnit ~i peste Egipt. Negre~it aceste ~tiri sint cu totul noi fata de
scrierile noastre.

XXXII.
De aici inainte este treaba celor ce iubesc ~tiinta ~i antichitatile sa
judece istoria, pentru cii sint noi cele spuse de mine, fara ajutorul sfintilor
profetj125. Putini erau la inceput oamenii care locuiau in pamintul arabic ~
haldaic; dar dupa impartirea limbilor s-au inmultit treptat ~i s-au in tins pe
119.
120.
121.
122.
123.
124.
125.

Fac., 14, 1-6.

Far.., 14, 18.
Preotii cre~tini.
Fac., 20, 2.
Fac., 26, 1.
Fac., 23, 10.
La traducere am urmat textul propus de Maran (la Otto, p. 153, nota 2).

APOLOGEJ'I DE L1MBA GREAcA

320

tot pamintul. Unii s-au indreptat sa locuiasca in rasarit; altii in partile

marelui continent !?i spre nord, inch au ajuns pina in Britania in tinuturile
arctice; altii s-au indreptat spre pamintul hananeian, numit Iudeia ~ Fenicia,
~i spre partile Etiopiei, Egiptului, Libiei, a regiunii numite fierQinte ~i spre
ynuturile care se intind pina in apus; ceilalti au ocupat regiunile de la
tarmul marii ~i ale Pamfiliei, apoi Asia, Grecia, Macedonia ~i in sfir~it Italia
~i tinuturile numite Galia, Spania ~i Germania, inch acum toata lumea e
plinii de Iocuitori. La inceput oamenii ~i-au avut locuinta in trei directii ale
pamintuIui~ spre nlsarit, spre miazazi ~i spre apus; apoi, inmultindu-se
oamenii, au locuit ~i celelalte parti ale piimintului.
Necunosdnd aceste lucruri, scriitorii vor sa !:puna ca lumea este sferica
sau 0 compara eu un-cub. Dar cum pot sa graiasca adevarul, dnd nu wnose
facerea lumii ~i nici populatia pamintului ? Oamenii cresdnd treptat ~i, a~a
precum am spus mai inainte, inmuitindu-se pe pamint, au Iocuit ~i insulele
marii !?i celelaite regiuni.
XXXIII.
Cine dintre a~a numitii intelepti,poeti ~i istoriografi ar fi fost in stare
sa spuna adevarul, dnd ei au trait cu mult in urma acestor evenimente, dnd
au introdus multime de zei, dnd s-au niiscut cu atitia ani in urma ora~elor !?i
dnd sint mai recenti dedt imparatii, popoarele ~i razboaiele ? Ar fi trebuit
sa Ie mentioneze pe toate; ~i pe ce1e ee au fost inainte de potop ~i pe cele
cu privire la erearea lumii !?i la faeerea omului. Pe toate aeestea ar fi trebuit
sa Ie spuna precis profetii Egiptului sau profetii haldeilor sau ceilalti scriitori,
daca ar fi vorbit cu duh curat !?i dumnezeiesc. Dadi spusele lor ar fi vestit
adevarul, ar fi trebuit sa prezicii nu numai cele intimplate mai inamte sau
cele prezente, ci !?i evenimentele care aveau sa vina peste Iume. De aceea este
Iamurit cii toti ace~tia sint rataciti ~ numai noi cre~tinii posed am adevarul,
pentru cii sintem invatati de Duhul Sfint, Cel re agrait prin sfintii profeti ~
le-a vestit lor mai dinainte pe toate.

XXXIV.
Cauta deci de cerceteaza pe viitor cu bunavointa cuvintele lui
Dumnezeu, adica cele spuse prin profeti, pentru ca, punind fata in fata cele
spuse de mine cu cele spuse de ceilaly, vei putea descoperi adevarul. In ce
prive~te numele a!?a numitilor dumnezei, am dovedit chiar din istoriile pe
care Ie-am scris, a~a cum am aratat mai inainte, ca nu sint pentru ei dedt
nume de oameni. Statuile lor, apoi, care se cioplesc zilnic pina in ziua de azi,
sint idoli, lucruri de miini omene~ti126. Acestora se inchina multime de
126. Ps., 134, 3il.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

321

oameni cu mintea dqarta, dar pe Faciitorul ~i Creatorul univcrsului, pe

Hranitorul intregii suflari n leapada, dind crezare unor invataturi de~arte
primite de la 0 traditie parinteasca riitacita, ie~itii dintr-o minte nesocotita.
Dar Dumnezeu ~i Tatal ~i Ziditorul universului n-a parasit omenirea, ci a dat
lege ~i a trim is profeti sfinti pentru a vesti ~i a invata neamul omenesc ca
fiecare din noi sa se trezeascii ~i sa cunoascii anume di exista un singur
Dumnezeu. Profetii au inva tat pe oameni sa se departeze de nelegiuita
inchinare la idolj12 7 , de adulter, de ucidere, de desfrinare, de hotie, de iubire
de arginti,dejuramint mincinos, de minie, de orice destrabalare ~ necuratie,
de toate cite omul nu vrea sa i se fuca lui, ca sa nu Ie facii nici el altuia 1 2:, ~i,
facind astfel fapte de dreptate, sa scape de muncile ve~nice ~i sa fie
invredniciti de Dumnezeu de viata ve~nicii.

XXXV.
Legea dumnezeiascii opre~te nu numai inchinarea la idoli, ci ~ la stihii,
la soare, la luna sau la celelalte stele. Omul nu trebuie sa se inchine nici la
cer, nici la pamint, nici la mare sau la izvoare sau.la riuri, ci trebuie sa se
inchine, in cuvio~ia inimii ~i cu gind curat, numai adevaratului Dumnezeu,
Faciitorul universului. De aceea spune legea cea sfinta: "Sa nu ft"i desfrinat,
so, nu uCzz~ so, nu Juri, so, nu dai marturie mincinoasa, so, nu pofteftifemeia
aproapelut" tau" 129. La fel ~i profetii. Solomon ne invata sa nu pacatuim
nici cu clipitul ochilor, zicind: "Ochii tai drept so, priveasca, iar pleoapele
tale drept so, clipeasca" 130 Iar Moisi, ~i el profet, zice despre monarhia lui
Dumnezeu: "Acesta este Dumnezeul vostru, Gel ce a fntarit cerul fi a zidit
pamfntul, ale Garui mfini au aratat toata oftirea cerului; dIlr nu v-a aratat-o
voua ca so, mergeti dupa ea" 131 Isaia zice ~i el: "Afa graiefte Domnul
Dumnezeu, Gel ce a fntarit cerul fi a fntemeiat pamfntul fi cele din el, Gel
ce a dat suflare poporului care este pe el fi duh celor ce umbla pe el. Acesta
este Domnul Dumnezeul vostru" 13 2 ~i iara~i, prin acela~i profet, Dumnezeu spune: "Eu am facut pamfntul fi pe om pe el;Eu, cu mfna Mea, am
fntarit cerul"133 . Iar in alt capitol: "Acesta este Dumnezeul vostru,Gel ce
a facut marginile pamfntului; nu va flamfnzi, niC nu va ostenz~ nici nu se
poate descoperi fn telepciunea Lui" 1 34. La fel ~i Ieremia zice: "Gel ce a
127. I Pt., 4, 3.
128. Mt., 7, 12.
129. Ie~., 20,13-17.
130. Pilde, 4, 25.
131. Cuvintele lui Moisi, sint aldituite din: Fac., 1, 8; 2, 1; Deut., 4,19; 17, 3.
132. Is., 42, 5.
133. Is., 45, 12.
134. Is., 40, 28.

APOLOGEJ'I DE LlMBA GREACA

322

fiicut piimintul cu puterea LUl~ Gel ce a indreptat lumea cu intelepeiunea Lui

fi cu priceperea Lui a intins cerul fi multme de apii in cer fi a ridicat nori
de La marginea pamintului; fulgerele spre ploaie le-a facut fi a scos vinturile
din vistieriile Lui"13 5 Poti vedea cit de apropiate ~i cit de acord, unele cu
altele, sint cuvintele rostite de toti profetii, pentru di unul ~i acela~i Duh
a vorbit prin ei despre monarhia lui Dumnezeu, despre crearea lumii ~i despre
facerea omului. Nu numai atit, dar profetii au ~i suferit, jelind neamul
necredincios al oamenilor ~i au facut de IU~ine pe cei ce pareau a fi intelepti
din pricina rat a cirii lor ~i a invirto~arii inimii lor. Ieremia a spus:
"lnnebunit-a tot omul din pricina cunoftintei .lui; rUfinat a fost orice aurar
de cele sapate de el; in zadar argintarullucreaza argintul sau; nu este in ei
duh; in ziua cercetiirii lor, vor pieri" 136. Acela~i lucru il spune ~i David:
"Stricatu-s-au fi uripi s-au fiicut intru meftefugurile lor; nu este eel ce face
bimatate, nu este pina la unul; topt" s-au abatut, impreuna netrebnici s-au
fiicut"137. Asemenea ~i Avacum: " La ce-ifolosefte omului chipul cioplit,
cii a cioplit inchipuirea lui cea mineinoasa ? Vai de eel ee ziee pietrei:
"Ridieii-te !" fi lemnului: "lnaltii-te !" 13 a. La fel ~i ceilalti profeti ai
adevarului. Dar pentru ce sa in~ir multimea profetilor, cind sint multi, iar
spusele lor sint de acord ~i apropiate unele de altele ! Cei care voiesc pot
cunoa~te precis adevarul dadi citesc spusele lor ~i IUl se lasa du~i de ginduri
~i de stradanii zadamice. Profetii de care am vorbit au fost ev(ei, oameni
neinstruiti, pastori, oameni simpli.
XXXVI.
Sibila, care a fost profeteasa la greci ~i la celelalte popoare, la inceputul
profetiei ei mustra neamul omenesc zicind:
Oameni trupe~ti ~i mu#tori, care nimica nu sinteti !
Ce repede va inaltati ~i la sf'rr~itul vostru nici nu cautati !
Nu tremurati ~i nici nu va temeti de Dumnezeu, Care vi prive~te,
De Cel preainalt, cunoscator, atoatevazator, martor al tuturora,
Ziditorul, Care pe toti hrine~te, Care in toti un dulce dub a pus
~i I-a facut povatuitor celor muritori.
Singurul Dumnezeu, singurul Care conduce, Care-i preamaret ~i nenascut,
Atoatetiitor ~i nevazut; singurul Care vede toate,
Dar nu-i vazut de trup muritor.
Care trup poate oare vedea cu ocbii pe Dumnezeul
Cel ceresc ~i adevarat, Care locuie~te-n cer,
Cind oamenii nici razele soarelui
135. Ier., 10, 12-13.
136. Ier., 10, 14-15; 51, 17 -18.
137. Ps., 13,1,3.
138. Avac., 2,18,19.

TEOFIL AL ANTIOHI,EI, TREI CARP CATRE AUTOLIC

Nu Ie pot privi, di sint muritori,

Facuti din oase, din vine ~i din carne?
Cinstiti, dar, pe Cel ce singur este conducator al lumii,
Singurul care din veac a fost ~i in veac va fi,
Care-i din sine nascut ~i nenascut, Care pe toate de-a pururea Ie tine
~i da tuturor muritorilor judecata in lumina cea de ob~te !
Dar plata meritata yeti avea pentru vointa voastra rea,
Daca nu slaviti pe Dumnezeul cel adevarat ~i ve~nic,
Daca nu-I jertfiti Lui sfintele hecatombe,
Ci aduceti jertfe dracilor din iad.
Voi, care, cu mindrie ~i cu nebunie mergeti,
Voi, care ati parasit ciirarea dreapta ~i adevarata
~i-ati mers prin spini ~i v-ati ratacit printre scaieti.
Ineetati, muritorilor, odata, ineetati de a mai rataci
In intuneric, in noaptea neagra ~i fara de lumina!
Parasiti intunecimea noptii ~i primiti lumina!
Ca iata, cel neratacit e luminos in fata tuturora !
Veniti ~i nu mai mergeti mereu in intuneric ~i in ceata,
Ca iata dulcea lumina-a soarelui straluce~te tare.
Cunoa~teti-o, punind intelepciune in piepturile voastre.
Este un singur Dumnezeu ! EI trimite ploi, vinturi ~i cutremure,
Fulgere, foamete, duma ~i dureri cumplite,
Zapada ~i grindina. Dar pentru ce sa Ie spun una dte una?
El conduce cerul, EI tine pamintul, EI Insu~i exista !

Iar despre

~a

numitii dumnezei, care s-au nascut, Sibila a spus:

Daca ce-i nascut negre~it se strica, atund nu se poate ca Dumnezeu

Sa se nasca din barbat ~i pintece de mama.
Singur Dumnezeu e mai presus de toate; EI a facut
Cerul, soarele, stelele ~i luna,
Pamintul roditor ~i valurile marii,
Muntii cei inalti, izvoarele, ce curg fara de oprire.
EI da na~tere multimii fara nU.mar a pe~tilor din apa,
Da viata tintoarelor, care se mi~ca pe pamint,
Feluritelor pasari cintatoare eu glas armonios,
Cu cintec dulce ~i duios, ale caror aripi brazdeaza vazduhul,
EI Care in vaile de munti a pus neamul salbatic al fiarelor,
Care ne-a supus noua muritorilor to ate dobitoacele,
Care a pus pe omul plasmuit de EI conducator a to ate
~i i-a supus barbatului prea felurite lucruri, ce-s mai presus de minte,
Caci care trup de muritor Ie poate cunoa\\te pe acestea toate ?
Singur Elle ~tie, Cel ee le-a faeut dintru ineeput !
EI, Creatorul, este nemuritor ~i ve~nic ~i-~i are locuinta din colo de cer,
Da celor buni buna ~i multa rasplata,
Iar pentru cei nedrepti ~i rai ridica minie ~i urgie,
Razboi ~i duma ~i lacrimi dureroase.
Oamenilor! pentru ce mindrindu-va-n zadar, va dezradadnati ?

323

APOLOGEJ'I DE LIMBA GREACA

324

Ru~inati-va dnd faceti dumnezei din pisici ~i crocodili !

Oare nu nebunia ~i furia va fura simtul judecatii,
Cind credeti ca zeii va fura vasele ~i va golesc ulcelele ?
In loc ca zeul vostru sa locuiasca intr-un cer acoperit cu aur
EI prive~te lucruri mincate de viermi ~i se impodobe~te cu pinze de paianjen.
Nebunilor ! va inchinati ~erpilor, ciinilor, pisicilor,
Cinstiti pasarile, tiritoarele ~i fiarele pamintului,
Statuile de piatra, sculpturile facute de mina omeneasca,
Sa chiar ~i gramezile de piatra de pe drum uri !
Pe aces tea Ie cinstiti, ba inca ~i alte mai dearte lucruri,
Pe care mi-i ru~ine a Ie ~i rosti !
Ace~tia sint zeii care inlieala pe muritorii cei fara de minte,
Zei, a caror gura varsa venin aducator de moarte.
Tu, insa, pleaca-te Aceluia, Care e viata ~i lumina in veci nepieritoare,
Care-i pentru oameni bucurie mai dulce decit dulceata mierii !
Numai inaintea Lui se cade sa-ti pleci capul.
Apuca pe cararea unei evlavii ve~nice !
Dar pe toate aces tea voi le-ati parasit ! Ati parasit cupa p!ina de dreptate,
Curata, puternica, grea lii fara de amestec !
Cu totii ati sorbit in voi duh de nepricepere lii de nebunie.
Nu vreti sa va treziti, s-aveti minte inteleapta !
Nu vreti sa cunoa~teti pe Imparatul Dumnezeu, Care privqte peste toate !
De aceea veni-va peste voi fulger de foc arzator,
Ale carui flacari va vor arde ve~nic !
Va va fi ru~ine de idolii cei fal~'i, care de folos nu va pot fi !
Dar cei care-au cinstit pe Dumnezeul cel adevarat ~i ve~nic,
Aceia vor mo~teni pe vecie viata,
Vor locui in rai, gradina roditoare,
~i vor minca piine dulce din cerul instelat 139

Sevede lamurit ca acestea pe care le-a spus Sibila sint adevarate, folositoare,
drepte ~i bune tuturor oamenilor. Se vede de asemenea lamurit ca cei care
au savir~it raul vor fi neaparat pedepsiti dupa meritul faptelor lor.

XXXVII.
Au spus ~i unii poeti acestea, ea un fel de oracol allor
pentru eei ee fae nedrepta ti, spunind ca vor fi pedepsi ti.
Eship40 a zis:
"Cel care face raul trebuie sa ~i sufere"

~i

ea

marturie

141

Iar Pindar142 a spus ~i el:

139. Fragmentul acesta din Cartile Sibiline, alcatuit in textul original din 84
versuri, nu se gase~te in nici un codice al Cartilor Sibiline (Ia Otto, p. 164, nota 2).
140. Eshil, poet tragic grec (525-4561. Hr.). A scris: Per~ii, Cei ~apte contra Tebei,
Prometeu fnliintuit, trilogia Orestia (Agamemnon, Hoeforele si Eumenidele).
141. Eshil, Fragm. 456, Nauck (Ia S-B, p. 127, nota 1).'
142. Pindar, poet !iric grec (518-4381. Hr.). Poeziile sale apartin tuturor genurilor
lirismului coral. A ajuns pina la noi 0 singura coleqie: Odele triumfale.

TEOFIL AL ANTIOHI'EI, TREI CART,I CATRE AUTOLIC

"Pentru cii e drept sa ~i sufere eel care face diul"

La fel

~i

325
143

Euripide:

"Cind suferi, rabda; di te bucurai dnd faceai raul.

Lege este sa faci rau du~manului, dnd 11 ai in mina" 144

$i iara~i acela!ji:
"Socot ca-i partea barbatului sa faca rau du~manilor"

La fel !ji Arhiloh 146

145

"Eu ~tiu un mare lucru:

Cel care face rau prime~te in schimb cumplite rele"

147.

$i ca Dumnezeu vede toate, ca nu-! este nimic ascuns ~i ca,fiind indelung

l411
rabdator, Ie indura pina ce vajudeca, a spus-o !ji aceasta Dionisie
:
"Ochiul dreptatii prive~te lini~tit,
Dar totdeauna Ie vede pe toate" 149

Ca va fi 0 judecata a lui Dumnezeu !ji ca Iele vor cuprinde pe

nea!jteptate pe cei rai, a insemnat-o !ji pe aceasta Eshil, zicind:
"Cu picioare repezi vine raul peste muritori;
Nenorocire celui ce nesocote~te pe zeita Themis l50
Dreptatea este muta, nevazuta,
Fie de dormi, fie de mergi, fie de stai;
Uneori iti iese-n cale, alteori vine tirziu;
Noaptea nu acopera pe eel ce face raul;
De savir~e~ti vreun rau, sa ~tii ca e~ti vazut" 1 5 1

Nu zice oare

~i

Simonidis:

"Nici un rau nu vine

Pe nea~teptate peste oameni; dar, in scurta vreme,
Pe toate Ie schimba Dumnezeu" 152.
143. Pindar, Nem., IV, 51-52 (la SoB, p. 127, nota 2).
144. Euripide, Fragm. 1090 ~i 1091; Nauck (la SoB, p. 127, nota 3).
145. Euripide, Fragm. 1092; Nauck (la SoB, p. 127, nota 4).
146. Arhiloh, poet grec (712-664 i. Hr.), creatorul versurilor iambice. De la acest
poet, eel mai mare al antichitatii, nu ne-au ramas dedt fragmente.
147. Diehl, Anthologia lyr. graeco r. , t. I, p. 230; fragm_ 66 (65) (la SoB, p. 127,
nota 5).
148. Dionisie din Sinope, poet comic grec (sec. IV 1. e. n.). Au ramas dteva
fragmente din operele sale.
149. Dionisie, Fragm. 5, Nauck (la SoB, p. 127, nota 6).
150. Themis, zeita dreptiitii, fiica lui Uranos ~i a Geii.
151. Textul acesta este format din trei fragmente de origine diferita. Primele doua
sint ale lui Eshil, fragm. 22, Nauck; versurile 3-5 sint ale unuitragic necunoscut, fragm.
493, Nauck; uItimele doua sint uneori atribuite lui Menandru, dar Nauck Ie lasa anonime,
fragm. 493 (la SoB, p. 128, nota 1).
152. Diehl, Anthol. [yr. graecor., t. II, p. 68, fragm. 11 (62) (la SoB, p. 128, nota 2).

APOLOGETI DE UMBA GRIIACA

326
Iara~i

Euripide:

"Nu socoti niciodata trainica

Fericirea barbatului rau ~i bucuria celui mindru,
~i nid neamul nedreptilor. Ca timpul, care nu-i facut de om,
Vade~te rautatea omului" 1 53.

Tot Euripide:
"Ca Dumnezeirea nu-i fara pricepere, ci-i cunoa~te bine
Pe cei care se jura pe nedrept sau pe cei care silit 0 fac" 1 S4
~i

Sofocle:

"Te-ai pus pe rele, trebuie ~i rele sa suferi"

1S S

Deci caDumnezeu are sa cerceteze ~i juramintul nedrept ~i orire aIt pacat,

au -spus-o aproape cu acelea~i cuvinte ~i ace~ti scriitori ~i poeti. Au vorbit
apoi, vrind-nevrind, Ia fel cu profetii, despre pieirea lumii prin foe, de~i au
trait cu mult mai tirziu; au furat, insa, aeestea din lege ~i profeti.
XXXVIII.
Dar ee-i daea au trait mai pe urma sau mai inainte ? Trebuie retinut
atita, ca au grait la feI eu profetii. Pieirea lumii prin foc a prezis-o profetul
Maleahi: "lata, vine ziua Domnului arzind ca un cuptor ~i va arde pe toP;
cei necredincio~il 56. ~i Isaia: "fJi va veni urgia lui Dumnezeu ca grindina
care se pogoara cu Jurie ~i ca apa care se pravale~te in prapastie "157
A~adar Sibiia ~i eeilaiti profeti, dar ~ poetii~i filozofii, au mrbit lamurit de
dreptate, de judeeata ~i pedeapsa. Mai mult, au vorbit ~i de purtarea de grija
a lui Dumnezeu - ca Dumnezeu se ingrije~te nu numai de noi cei vii, ci ~i
de eei morti - de~i au grait fara voia lor; au fost siliti de adevar. Dintre
profeti, Solomon a spus despre eei morti: "Vindecare va fi pentru trupun'
~i purtare de gnia de oase 1 5 a . AceIa~i lueru I-a spus ~i David:
"Bucura-se-vor oasele cele smerite I S 9. La feI eu aceste euvinte a grait ~i
TimocIes 160 , cind a spus:

153. Euripide, Fragm. 303, Nauck (la SoB, p. 128, nota 3).
154. Euripide, lfigenia in Aulida, 396 (la SoB, p. 128, nota 4).
155. Sofocle, Fragm. 877, Nauck (la SoB, p. 128, nota 5).
156. Mal., 4, 1.
157. Is., 30, 27, 28, 30.
158. Pilde, 3, 8.
159. Ps., 50.
160. Timocles, poet comic grec (sec. II i. Hr .). Din cele 27 titluri de piese, care se
cunosc, au ajuns pina la noi citeva fragmente.

321

TEOI'lL AL ANTIOHI>EI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

"Bunul Dumnezeu are mila de eei morti"

161

Scriitorii au vorbit despre multimea de dumnezei, dar au ajum. la

monarhia lui Dumnezeu; au spus di nu este providenta, dar au vorbit de
providenta; au spus di nu este judecata, dar au marturisit ca va fijudecata;
lar cei care au tagaduit existent a .simtirii dupa moarte, au marturibit-o.
Homer a spus:
"Sufletul, ea un vis, i~i ia zborul ~i pleaea" 162

In alt loc zice:

"Sufletul zburind din madulare, eoboara la iad" 163
~i iara~i:

"Ingropati-ma cit mai repede, ea sa tree porlile iadului" 164

In ce prive~te pe ceilalti scriitori, pe care i-ili citit, socot ca ~tii precis

cum au grait. Pe toate acestea Ie 'va intelege orire om care cauta intelepciunea lui Dumnezeu ~i-i bine placut Lui prin credinta, dreptate ~i fapte bune.
Ca a spus unul din profetii de care am scris maiinainte, cu numele Osie:"O'ne
este fntelept fi va pricepe acestea ? Cine este priceput fi Ie va cunoafte ?
Cii drepte sfnt ciiile Domnului fi dreppii vor merge pe ele, iar cei necredinciOfi vor sliibi fntr-insele" 165. Trebuie, dar, ca cel care este amator de
$tiinta sa ~i iubeasdi 1ltiint~. Cauta deci sa stai mai des de mrba l66 , ca ~
prin viu grai sa afli precis adevarul.

161.
nota 7).
162.
163.
164.
165.
166.

TimocIes, Fragm. 25. Meineke. Cf. Stobee, Flori!., CXXV, 10 (la SoB, p. 129,
Homer, Odiseea, XI, 221 (la SoB, p. 129, nota 8).
Homer, Iliada, XVI, 856; 362 (la SoB, p. 130, nota I).
Homer, Iliada, XXIII, 71 (la SB, p. 130, nota 2).
Osie, 14, 10.
Cu cre~tinii.

APOLOGEJ'I DE LlMBA GREACA

328

CARTEA A TRElA

I.
Teofil ditre Autolic, salutare 1
Pentru di scriitorii vor sa compuna multime de dirti spre slava
de~arta, unii despre zei, razboaie sau ani, altii despre mituri nefolositoare ~i
despre alte subiecte zadarnice, cu care ~i tu te-ai ocupat pina acum ~i nu
pregeti de a in dura osteneala aceasta, iar and stai de yorba ru mine socot~~ti
inca basm cuvintul adevarului, socotind ca scrierile noastre slnt scrise de
curind ~i noi, de aceea nici eu nu voi pregeta a vorbi, cu ajutorullui Dumnezeu, din nou despre vechimea lor, facindu-ti 0 scurta prezentare, ca sa nu
pregeti a 0 citi, tocmai pentru a cunoa~te palavrageala celorlalti scriitori.
II.

Ar fi trebuit ca cei care au scris despre aceste lucruri sa fi fost martori

oculari sau sa Ie fi aflat precis de la cei ce Ie-au vazut; di cei care scriu despre
lucruri nesigure, lovesc in oarecare chip in aeI. La ce i-a folosit lui Homer ca
a scris despre razboiul troian, ca sa in~ele pe multi sau la ce i-a folosit lui
Hesiod catalogul din Teogonie a a~a numitilor de el dumnezei, sau lui Orfeu
cei trei sute ~aizeci ~i cinci de zei, pe care el insu~i i-a tagaduit la sfir~itul
vietii, spunind in Testamentele sale di exista un singur Dumnezeu ? Ce i-a
folosit lui Aratos sferografia ciclului cosmic sau celor care au grait la fel
cu el, dedt sa dobindeasca slava de la oameni, de care nici de ea n-au avut
parte dupa vrednicie ? Ce adevch au spus ? Sau la ce au folosit lui Euripide,
lui Sofocle sau celorlalti poeti tragici tragediile lor, sau lui Menandru ~i
Aristofan ~i celorlalti poeti comici comediile lor, sau lui Herodot 2 ~i Tuchi1. Aeeasta salutare lipse~te din unele manuserise. Unul din ele, eodieele parisian,
11 Inloeuie~te eu aeest titlu: "A lui Teofil, al ~aselea patriarh al Antiohiei, catre elenul
Autolic, despre credinta cre~tinilor ~i ca dumnezee~tile noastre Seripturi (textual:
dumnezee~tile cuvinte cele dupa noi) sint mai vechi ~i mai adevarate decit cele egiptene ~j
grecqti ~i dedt ale tuturor celorlalti scriitori".
2. Herodot, istorie gree (484-420 i. Hr.), naseut in Haliearnas, supranumit parinte-

TEOI'lL AL ANTIOHlEl, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

329

dide 3 istoriile lor, sau lui Pitagora4 altarele, sau lui Heracle coloanele, sau lui
Diogene S filozofia cinid, sau lui Epicur dogmatizarea inexistentei proniei,
sau lui Empedocle 6 ateismul sau, sau lui Socrate 7 juramintul pe ciine, pe
~sd ~i pe platan, sau lui Asclepie, cel lovit de fulger, demonii pe care-i
invoca ? Pentru ee folos, ehiar dad Soerate a murit de buna voie ? Ce
riisplata nadajduia sa primeasd diIpa moarte ? Ce i-a folosit lui Platon
filozofia lui sau eelorlalti filozofi doetrinele lor, ea sa nu in~ir tot numarul
lor, ca. sint multi? Acestea Ie-am spus pentru a arata gindirea lor nefolositoare ~i lipsita de eredinta.

III.
Toti ace~tia, indriigostiti de slava goala ~i de~arta, n-au cunoscut nici ei
adevarul ~i nici pe altii nu i-au indemnat spre adevar. Chiar scrierile lor ii
vadesc ca. nu sint de acord in cele ce au spus; iar cei mai multi dintre ei au
darimat propriile lor invataturi; d nu s-au contrazis numai unii eu altii, ci
unii chiar ~i-au anulat invataturile lor, incit slava lor &-a prefaeut in necinste
~i nebunie, iar oamenii cujudecata sanatoasa ii oondamna. Ca, sau au vorbit
la ineeput despre zei, dar tot ei mai pe urma au profesat ateismul; sau dad
au vorbit despre facerea lumii, in cele din urma au spus d universul s-a facut
de la sine; iar dad au vorbit de providenta, in urma au invatat ca lumea
exista fara vreo purtare de grija. Dar ce ? Dad au incercat sa scrie despre
Ie istoriei. Indragostit de faptele istorice, a adunat in timpul marilor sale calatorii (in
Asia, Africa, Europa) material pentru celebra sa lucrare: Istoni.
3. Tuchidide, istoric grec (465-388 i. Hr.), autorul lucrarii: Istoria riizboiului
peloponeziac. A adus 0 noua conceptie in scrierea istoriei; 0 ginde~te ca filozof, 0 socoate
dominata de legi ~i cauta sa afle cauza evenimentelor.
4. Pitagora, filozof ~i matematician grec (sec. VII. Hr.), fondatorul pitagorismului,
partizan al metempsihozei ~i al unei vieti morale inalte, austere. Scrierile sale nu s-au
pastrat.
5. Diogene Cinicul, filozof grec (413-327 1. Hr.). Dupa el virtutea este suveranul
bine; ~tiinta, onorurile, bogatia sint bunuri false, care trebuie sa fie dispretuite.
Consecvent ideilor sale, locuia intr-un butoi. Contemporanii i~i bateau joc de el, dar se
temeau de el din pricina spiritului lui caustic; posteritatea i-a ridicat 0 coloana, iar
locuitorii ora~ului sau natal, Sinope, i-au ridicat 0 statuie; Epictet il socotea model de
intelepciune ~i omul cel mai apropiat de desavir~ire.
6. Empedocle, filozof, om politic, medic, profet ~i magician (sec. V 1. Hr.). A fost
un filozof eclectic; dar ceea ce ii este propriu este teoria celor patru elemente: apa, aerul,
focul ~i pamintul din combinarea elirora s-au creat toate lucrurile.
7. Socrate, filozof grec (470-399 1. Hr.). N-a lasat nici 0 scriere; ~i-a expus
invatatura prin viu grai ~i e cunoscut din dialogurile lui Platon, din piesa Norii a lui
Aristofan ~i din Memoriile lui Xenofon. Spre deosebire de filozofii anteriori lui, Socrate
prive~te omul ca obiect propriu filozofiei. Deviza lui a fost: "Cunoa~te-te pe tine insuti !"
Acuzat ca este impotriva religiei statului ~i ca ar corupe tineretul, Socrate a fost
condamnat la moarte. Prietenii i-au propus sa evadeze, dar a refuzat, spunind ca nu vrea
sa fie vazut de straini proscris, umili-t ~i condamnat ca du~man al autoritatii ~i calcator
allegii.

APOLOGEJ'l DE L1MBA GREACA

330

cur a~ie, n-au inva ~at sa se savirljeasca destrabalari, desfrinari lji adultere ?
Mai mult: n-au adus ei intre oameni naravurile cele mai urite lji mai
ruljinoase ? Scriitorii aceljtia propovaduiesc ca zeii lor de frunte se dedau in
timpul blestematelor lor ospete la impreunari, de care nici nu poti vorbi.
Care poet nu dnta pe Cronos, care-lji minca copiii; pe Zeus, fiullui, care a
inghi~it pe Metisll, lji pregatea zeilor ospe~e criminale, la care, dupa cum
poe~ii spun, il servea un fierar ljchiop, Hefaistos 9 ; pe Hera lo , sora lui Zeus,
ill care nu numai ca s-a casatorit, dar cu gura ei spurcata savirljea fapte pe
care nu Ie poti rosti ? Celelalte fapte ale lui Zeus, pe dte Ie dnta poe~ii,
poate ca Ie ljtii. Pentru ce sa mai inljir faptele lui Poseidon lji ale lui Apolo,
sau ale lui Dionisos, ale lui Heracle, ale Atenei cea cu sini frumolji lji ale
Afroditei cea neruljinata, dnd am vorbit mai cu de-amanuntul despre ele
intr-o alta carte?
IV.
Nici n-ar mai fi trebuit sa combat acestea, daca nu te-alj fi vazut stind
la indoiala fata de cuvintul adevarului. Ca, delji qti deljtept, totulji ingadui
cu placere prostiile; ca altfel n-ai fi fost miljcat de niljte oameni fara de
minte, ca sa fii furat de niljte cuvinte deljarte lji sa dai crezare un or zvonuri
raspindite de mai inainte, ca guri necredincioase ne calomniaza pe nedrept
pe noi care sin tern cinstitori de Dumnezeu, numindu-ne in bataie de joc
creljtini, spunind ca femeile noastre sint oomune tuturor, fara sa ~ina seama
cu cine traieljte, ca avem legaturi chiar cu surorile noastre lji ceea ce-i mai
lipsit de Dumnezeu lji mai criminal dedt toate este ca mincam came de om.
Inca mai spun ca inva~atura noastra a aparut de curind, ca nu putem spune
nimic pentru dovedirea adevarului lji a inva~aturii noastre lji ca invatatura
noastra e 0 nebunie. Eu rna mir mai ales de tine, care eljti studios in toate
celelalte lji cercetezi toate lucrurile, ca asculti cu nepasare cele spuse despre
noi. Caci nu pregeti, de ti-ar fi cu putin~a, sa stai lji noaptea in biblioteci.

V.
Dar pentru ca ai citit mult, ce ti se pare de cele cuprinse in cartile lui
Zenon ll sau ale lui Diogene sau ale lui Cleanthes l 2 ,care invata antropofagia,
8. Metis, divinitate greaca, personificarea intelepciunii ~i a prudentei. A fost prima
femeie a lui Zeus.
9. Hefaistos, fiul lui Zeus ~i al Herei, zeul focului ~i al me~te~ugurilor - identificat
la romani cu Vulcan. A fost aruncat de Zeus din cer, dar adus mai tirziu in Olimp de
Dionisos. t~i avea atelierul sau, in care lucra singur sau cu ciclopii in Olimp sau in craterul
vulcanului Etna. A faurit 0 multime de opere celebre.
10. Hera, zeita greaca a casatoriei - identificata la rom ani cu Junona - fiica lui
Cronos ~i a Reii, sora ~i sotia lui Zeus.

TEOFlL AL ANTIOHI>El, TRBI CARTI CATRE AUTOLlC

331

ca parintii sa fie fierti $i mincati de proprii lor copii, iar daca cineva n-ar
vrea sa manince sau ar arunca un madular din aceasta groaznica mincare,
eel care nu maninca sa fie mincat ? Pe linga aces tea, ce glas mai necredincios
poti gasi dedt eel al lui Diogene, care invata ca parintii sa-$i jertfeasca
proprii lor copii $i sa-i manince ? Dar ce ? Nu $i istoricul Herodot vorbe$te
de Cambyses 13 , care a taiat copiiilui Harpagos1 4 , i-a fiert $i i-a dat tatalui lcr
ca sa-i manince ? Inca $i de indieni se spune ca parintii sint mincati de
copiii lor. Ce inva tatura nelegiuita a celor care au scris unele ca acestea, dar,
mai bine spus, a eel or care Ie-au $i profesat ! Ce necredinta, ce lipsa de
evlavie ! Ce gindire au avut cei care au filozofat a$a $i au raspindit filozofia
lor! Cei care au invatat acestea au umplut lumea de necredinta.

VI.
Cu privire la faptele cele ru$inoase $i nelegiuite ale zeilor !int de acord
aproape toti cei care formeaza corul eel ratacit al filozofiei. Mai intii Platon,
eel care pare a fi eel mai curat dintre filozofi, in prima carte a lucrarii sale
numita "Republica", legiuie$te deschis ca femeile trebuie sa fie comune
tuturor - dindu-l de exemplu pe fiul lui Zeus, care a fost legiuitorul cretanilor ls - sub pretextul cii in acest chip se nasc mai multi copii $i pentru ca
a$a-zi$ii intristati sa aiba 0 mingiiere prin ni$te legaturi ca acelea. Epicur
$i el, odata cu invatatura lui ateista, da $i sfaturi pentru legaturi cu mamele
$i cu surorile, impotriva legilor care Ie interzic. Ca Solon 16 legiuie$te dar
cu privire la aceasta: cop iii sa se nasca legitimi din casatorie $i nu din adultere, ca nu cumva sa cinsteasca cineva ca tata pe unul care nu-i este tata, sau
ca cineva sa nu respecte pe adevaratul tata, pentru ca nu $tie ca-i este tata;
dar $i alte legi ale romanilor $i elenilor interzie savlr$irea unor fapte ea
acestea. Pentru ce, dar, Epieur $i stoieii profeseaza legaturi eu surorile $i cu
barbatii ? Cu aeeste inva taturi au umplut bibliotecile, ca din copilarie sa
se invete legaturile cele nelegiuite ! Dar pentru ce sa mai vorbesc de aceste
fapte ale lor, dnd $i despre zei spun ca savir$ese acelea$i nelegiuiri ?
11. Zenon din Citium, filozof grec (336-264 1. Hr.), intemeietorul stoicismului.
12. Cleanthes, filozof stoic (331-251 1. Hr.), discipolullui Zenon; i-a succedat lui
Zenon la conducerea ~colii. Din numeroasele sale scrieri, n-au ramas dedt fragmente.
13. Teofil din gre~eala a scris Cambyses. Nu e yorba de Cambyses, ci de Astyages
(la Otto, op. cit., p. 198, nota 9).
14. Harpagos, general al mezilor 1ji ruda cu Astyages, ultimul imparat al mezilor
(584-5501. Hr.).
15. Teofil intelege pe Minos, CiU'e a dat legi cretanilor (la Otto, p. 200, nota 5).
16. Solon, legislator, om de stat, poet ~i filozof, unul din cei ~apte in~elep~i ai
Greciei (640-558 1. Hr.). Ajungind arhonte a rede:;;teptat nationalismul atenienilor,
a u:;;urat pe cetatenii saraci de impozite ~i a restabilit armonia in cetate, dind 0
constitutie democrata.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

332

VII.
Spun di existii zei, dar iarii~i, ii socotesc 0 nimica. Unii au spus cii zeii
sint alciituiti din atomi; a1tii dimpotrivii di se dizolvii in atomi ~i sustin cii
zeii nu au mai mare putere dedt oamenii. Platon afirmii existent a zeilor,
dar vrea ca ei sii fie din materie; iar Pitagora, care s-a striiduit atit de mult
cu problema zeilor ~i a fiicut ciiliitorii multe, in cele din urmii define~te
natura ~i spune cii universul s-a fiicut de la sine ~i cii zeii nu se ingrijesc
de oameni. Cite argumente n-a adus Clitomahos Academicul 17 pentru sustinerea ateismului ? Ce n-a spus ~i Critias 1 G ? Protagoras AbderituP 9 spune:
"Chiar de existii zei, eu nu pot vorbi de ei, nici nu pot ariita cum sint. Multe
sint cele care rna impiedidi. !" Iar despre cele spuse de Evhemeros 20 ,eel mai
ateu filozof, e de prisos sii mai vorbesc. A indriiznit sii spunii multe despre
zei ~i a terminat prin a spune cii nu existii zei, afirmind di universul se
conduce singur. Iar Platon, care aspus atitea despre monarhia lui Dumnezeu
~i despre sufletul omului, declarind cii sufletul este nemuritor, nu s-a gasit
mai tirziu in eontrazieere eu el insu~i, dnd a spus ca sufletele tree in alti
oameni, iar ale unora intrii chiar in animale neeuvintatoare ? Nu va piirea
oare eelor eu mintea sanatoasii, eumplita ~i nelegiuita aceasta invii taturii,
ca eel ce-a fost altadata om sa ~unga apoi lup sau dine sau magar sau alt
dobitoe neeuvintator ? Pitagora, urmind pe Platon, fleeare~te ~i el, in afarii
de aceea di tiigaduie~te providenta. Ciiruia din aeqtia sii-i diim erezare ?
Cui ? Lui Filimon ComicuP 1 , care spune:
"Cei care cinstesc pe Dumnezeu nadejdi bune
De mintuire au" 22 ,

17. Clitomahos, filozof grec (180-11 0 1. Hr.) nascut in Cartagina. Dupa ce s-a
ocupat cu filozofia in patria sa, a venit la Atena, unde s-a initiat in to ate doctrinele
filozofice ljii a ajuns adeptul noii Academii, pe care a ljii condus-o. I se atribuie mai mult
de patru sute de tratate.
18. Critias, eel mai cunoscut din cei treizeci de tirani, discipolullui Socrate (4504031. Hr.), faimos prin cruzimea ljiijafurile sale. Platon a dat numele lui Critias unuia din
dialogurile sale. A fost orator, fiIozof, poet ljii istoric. Din scrierile sale n-au ram as dedt
fragrnente.
19. Protagoras, sofist grec, nascut in Abdera (485-410 i. Hr.). Platon da numele lui
Protagoras unui dialog al sau, in care este prezentat ca bun vorbitor, destul de ingimfat,
dar savant ljii ingenios. Dupa el, toate tunoljitintele noastre Ie avem de la simturi.
Publidnd la Atena 0 carte, a fost acuzat de necredinta. Ca sa scape de condamnare, a
fugit ljii a pierit intr-un naufragiu in drum spre Sicilia.
.20. Evhemeros, scriitor grec (sec. III 1. Hr.). Marea sa opera intitulata Descriere
sfintii s-a pierdut, dar ne este cunoscuta din lucrarea lui Lactantiu, Institufiile divine.
Tn Descrierea sfintii, Evhemeros povesteljite ca intro calatorie facuta de-a lungul coaste
lor Arabiei ljii Indiei, a descoperit insula Punhaia, unde inscriptiile dintr-un templu i-au
revelat originea zeiIor: zeii sint oameni divinizati, datorita fricii ljii admiratiei.
21. Filimon, poet comic grec (361-2621. Hr.), unul din principalii reprezentanti ai
comediei de moravuri sau ai comediei noi. Se cunosc ljiaizeci de piese de-ale lui, prin titluri
ljii fragrnente.
22. Meineke, Fragmenta comic. graec., t. IV, p. 60 (la SoB, p. 137, nota 3).

TEOFIL AL ANTIOmEI, TRIll CARTI CATRE AUTOLIC

333

sau celor de care am vorbit mai inainte, lui Evhemeros; lui Epicur, lui
Pitagora ~i celorlalti care tagaduiesc existenta lui Dumnezeu ~i inlatura
provident a ?
Dar despre Dumnezeu ~i provident a Ariston 23 a spus:
"Curaj ! Dumnezeu obi~nuie~te sa ajute pe cei vrednici;
~i Ie ajuta mult unora ca ace~tia.
Dadi nu este pur tare de grija
Pentru ce sa triiiasca oamenii cum trebuie ?
Pentru ce sa fie credincio~i ?
Dar -ar Dumnezeu sa fie a~a,
Mi-ar spune cineva. Dar vad destul de des
Ca cei care au ales traiul evlavios
o due destul de greu, pe dnd cei care n-au ales
AItceva dedt numai folosul lor,
Vietuiesc mai bine dedt noi
Da, pentru prezent ! Vita-te, insa, mai departe !
Pe toti ace~tia, pieirea ii a~teapta !
Ca nu-i a~a, cum s-a inradacinat in unii
Parerea rea, nefolositoare vietii,
Ca totul merge de la sine sau ca rasp lata
Este la-ntimplare. Toate acestea Ie gindesc cei rai,
Ca sa aiba temei pentru felul lor de viata.
Este, insa, rasplata pentru cei cu viata sfinta,
Iar pentru cei rai, pedeapsa euvenita.
Nimic nu se intimpla fara provident a" 24

Pot i vedea di toate cele spuse de scriitori - ~i aproape de cei mai multidespre Dumnezeu ~i provident a se contrazic unele cu altele. ea unii au
tagaduit cu totul existenta lui Dumnezeu ~i a proniei, iar altii au sustinut
existenta lui Dumnezeu ~i au marturisit di toate sint conduse de providenta.
Dar ascultatorul ~i cititorul ill min tea sanatoasa trebuie sa se uite cu atentie
la cuvintele lor, precum a spus ~i Simylos25.
.
"Este obiceiul sa-i numim pe toti de-a valma poeti,
~i pe eei din fire fara de talent ~i pe cei buni;
Dar trebuie sa ~tim a-i judeca" 26

La feI

~i

Filimon:

"Cumplit lueru este s-aseulti eu nepricepere,

23. Ariston, filozof stoic (sec. III 1. Hr.). Dupa el binele eonsta in virtute, iar din
fiIozofie numai partea morala merita sa fie studiata.
24. Meineke, op. cit., t. 1. p. IX-X (Ia S-B, p. 138, nota 1).
25. Simylos, necunoseut in encicIopediile consuItate.
26. Meineke, op. cit., t. I, p. XIII-XIV (la S-B, p. 138, nota 2).

APOLOGEJ'I DE LlMBA GREACA

334
eli din pridna prostiei, nid nu poti blama" 27

Prin urmare trebuie privite ~i intelese critic

filozofi ~i graite de ceilalti poeti.

~i

cu cercetare rele spuse de

VIII.
Scriitorii tagaduiesc existenta zeiIor, dar apoi 0 marturisesc cind spun
ca zeii savir~esc fapte nelegiuite. In primul Ioc cinta in versuri frumoase
faptele urite ale lui Zeus; iar Hrysippos, eel care a flecarit multe, n-a lasat
scris oare ca Hera se impreuna cu Zeus in gura ei spurcata ? Dar pentru ce
sa in~ir desfrinarile ~a numitei maici a zeilor sau ale lui Zeus Lateariu, eel
setos de singe omenesc sau ale lui Attis eel castrat sau ca Zeus, eel numit
TragicuI, care, dupa cum se spune, ~-a ars propria sa mina, este cinstit acum
ca zeu de catre romani ? Tree sub tacere templele lui Antinoos 2S ~i ale
celorlalti a~a numiti zei. Ca cele ce se istorisesc de ele sint de ris ~i de
batjocora in ochii oamenilor cu mintea sanatoasa. Cei care au filozofat
unele ca acestea sint invinuiti chiar de inva taturile lor de ateism, de promiscuitate ~i de impreunari nelegiuite. Mai mult: in scrierile lor se spune ca
zeii sint mincatori de oameni ~i pun faptele acestea pe seama eel or dintii
zei, pe care i-au cinstit.
IX.
~i noi marturisim pe Dumnezeu, dar numai unul, ziditorul ~i facatorul
~i creatorul intregii lumi; ~tim ca universul este condus de providenta,
dar numai de providenta Lui; am invatat 0 lege sfinta ~i avem legiuitor
pe adevaratul Dumnezeu, Care ne ~i invata sa facem fapte de dreptate, sa
fim binecredincio~i29 sa facem fapte bune. Iar despre bun a credinta spune:
"Sa nu ai alt dumnezei afara de Mine. Sa nu-t fad idol, nici ureo alta
asemanare din cite sint in cer sus sau cite sint pe pamint jos sau cite sint
in apa sub pamint. Sa nu te incht"ni lor, nid sa slujefti lor, ca Eu sint
Domnul Dumnezeul tau" 30. Iar despre facerea de fapte bune a spus:
"Cinstefte pe tatal tau fi pe mama ta, ca sa-ti fie te !nOne fi sa triiiefti multi
ani pe fXImintul pe mre Eu Domnul Dumnezeu, t-l dau te" 3 1 Iar despre
dreptate: "Sa nu fii desfrinat, sa nu UCtZt, sa nu furi, sa nu dai marturie
mindnoasa impotriua aproapelui tau, sa nu poftefti femeia aproapelui
27. Koch, Comic graecor. jragmenta, Fragm. 143; t. II, p. 522 (la SoB, p_ 138,
nota 3).
28. Antinoos, necunoscut ca zeu in endclopediile consultate.
29. Tit, 2,12_
30. Ie~., 20, 4-5.
31. Ie~., 20, 12.

TEOFIL AL ANTIOHI>EI, TREI CARli CATRE AUTOLIC

335

tau, sa nu pofte~ti easa lui, niei farina lui, nici sluga lui, nici slujniea Lui,
nici boul lui, nici 0 vita de jug a lui, niei vreun dobitoc allui, nimic din cele'
cite sint ale aproapelui tau 32 Sa nu stricijudecata saraeului cind se judeea;
de tot euvintul nedrept fere~te-te; pe eel nevinovat ~i pe eel drept sa nu-i
omon:; sa nu dai dreptate eelui rau ~i daruri sa nu prime~ti; ca darurile
orbese oehii eelor ee vad ~i striea euvintele eele drepte" 3 3. Slujitor al
acestei legi dumnezeie~ti a fost Moisi, care a fost ~i sluga lui Dumnezeu 34 in
toata Iumea, dar mai ales intre evrei, numiti ~i iudei; ace~tia, care erau
saminta dreapta a unor barbati cinstitori de Dumnezeu ~i sfinti, ai lui
Avraam, Isaac ~i Iacov, au fost la inceput robi regelui Egiptului;aducindu-~i
aminte Dumnezeu de ei ~i facind minuni ~i semne prin Moisi, i-a sciipat in
chip minunat, i-a scos din Egipt ~i i-a dus prin a~a numita pustie; pe ace~tia
i-a a~ezat in pamintul Hanaan, numit mai tirziu Iudeea, le-a dat lege ~i i-a
inva tat toate. Aceasta lege, mare ~i minunata pentru orice dreptate,
cuprinde zece porunci, de care am vorbit mai sus.

X.
Evreii, fi.ind de neam din pamintul Haldeii, au fost straini in Egipt - pe
vremea aceea a fost foamete in Haldeia ~i a trebuit sa se ducii in Egipt ca sa
cumpere de acolo griu; cu timpul au locuit in Egipt ca straini; aces tea Ii s-au
intimplat a~a cum Ie vestise mai dinainte Dumnezeu - pentru cii au Iocuit
in Egipt patru sute treizeci de ani ~i pentru cii Moisi avea sa-i scoata in
pustie, Dumnezeu i-a invatat prin lege, spunindu-Ie: "Pe eel strain sa nu-l
neeajipi, ea voi ~tipi sufletul eelui strain; ea ~i voi api fost straini in pamintul
Egiptului" 3 5
XI.
Poporul a ciilcat legea data de Dumnezeu; Dumnezeu, insii, fiind bun
~ milostiv, n-a voit sa-i piarda, ci pe linga darea legii le-a mai trimis ~i
profeti dintre fratii lor, ca sa-i invete ~i sa Ie aminteascii poruncile legii,
ca sa-i intoarcii Ia pociiinta spre a nu mai paciitui; ~i le-a prezis cii dacii vor
starui in fapte rele vor fi dati robi tuturor impara tiilor pamintului. $i cii
asta Ii s-a intimplat, e cunoscut. Isaia proorocul graie~te tuturor despre
pociiintii, dar poporului iudeu direct: "Cautapi pe Domnul; ~i cind 11 vepi
gast, ehemapi-L, cind se va apropia de voi. Sa paraseasea eel neeredineios
eaile lui ~i barbatul nelegiuit sfaturile lui ~i sa se intoarea la Domnul
32. Ie~., 20,14-17.
33. Ieli., 23, 6-8.
34. Ie\i., 14,31.
35. Ie~., 23,9.

APOLOGEP: DE LIMBA GREACA

336

Dumnezeul lui; ~i-l va milui, ca mult va ierta pacatele voastre" 3 6 Iar alt
profet, Iezechiil, zice: "Daca cel fariidelege se va intoarce de la toate flradelegile pe care le-a facut ~i va pazi poruncile Mele ~i va face dreptatile Mele,
cu viata va trai fi nu va muri. Toate nedreptatile lui pe care le-a facut nu
se vor poment~ ei va trai tntru dreptatea pe care a facut-o, ea nu vreau
moartea celui faradelege, zice Domnul, ci sa se intoarea de pe calea riiutatii
~i sa fie viu" 3 7 Iara~i Isaia zice: "lntoarceti-va cei ce sfatuiti sfat adinc ~i
faradelege, ca sa va mintuiti"3S. Iar altul, Ieremia, zice: ,,tRtoareeti-va la
Domnul Dumnezeul vostru, ca eel ce culege in eo~nita sa ~i veti fi miluiti" 3 9
Multe sint, dar, mai bine spus, nenumarate, cde spuse in Sfintele Scripturi
despre pocainta, pentru cii Dumnezeu totdeauna voie~te sa se intoarcii
neamul omenesc de la toate pacatele lui.

XII.
Mai mult: ~i cele spuse de lege despre dreptate sint la fel ill cele spuse
de profeti de Evanghelii, pentru cii toti cei insuflati de Dumnezeu au grait
prin unicul Duh allui Dumnezeu. Isaia graie~te a~a: "Scoateti rautatile din
sufletele voastre, inva tindu-vii sa faceti bine, eautati judeeata, mtntuiti pe
cel napastuit, judecafi pe orfan, facefi dreptate vaduvei" 40 Iara~i acela~i:
"Dezleaga, spune el, toata legatura nedrepta tii, dezleaga invoielile cele at
sila facute, iarta-i pe cei loviri, rupe orice contract nedrept; fringe cu cel
flamind piinea ta ~i baga in easa ta pe saracii fara adapost; de vezi pe cel
gol, imbraea-l ~i nu treee cu vederea pe cei ee sint din saminta neamului
tau. Atunci va iefi de dimtneata lumina ta fi vindeearea ta iute va rasan #
va merge inaintea ta dreptatea ta" 4 I. La fel ~i Ieremia: " Stati, spune el, La
drumun ~i vedeti fi tntrebati care este calea cea buna a Domnului Dumnezeului nostru ~i mergeti pe ea ~i veti afla odihna sufletelor voastre. Facepi
judeeata dreapta, ca tn aeestea este vointa Domnului Dumnezeului
vostru" 4 2. La fel ~i Osie zice: "Faceti judeeata ~i apropiati-{)a de Domnul
Dumnezeul vostru, Gel ee a tntant cerul ~i a zidit pamintul" 43 Un alt
profet, Ioil, graie~te la fel cu ace~tia: "Adunati poporul, sfnfip: biserica,
pnmipi pe batrini, adunati pruncii care sug fa sin! Sa ia5a mirele din camera
sa de eulcare ~i mireasa din camara ei44 Rugati-va staruttor Domnului
36. Is., 55, 6-7.
37. lez., IS, 21-23.
38. Is., 31, 6.
39. ler., 6, 9.
40. Is., 1, 16-17.
41. Is., 5S, 6-S.
42. ler., 6, 16.
43. Osie, 12,6; 13,4; Is., 56, 1; 41, 1; 45, IS.
44. loel, 2, 16.

TEOFlL AL ANTIOHl>EI, TREl CARTl CATRE AUTOLIC

337

Dumnezeului vostru, ca sa va miluiasca ~i va ~terge pacatele vostre" 4 5

La fel ~i un alt profet, Zaharia: "Acestea spune Domnul atottiitorul: Faceti
judecata cu dreptate I Fiecare sa aiba mz'la # indurare de aproapele sau I
Nu asupriti pe vaduva, pe orfan ~i pe strain I Hecare sa nu poarte rautate in
inima lui mpotriva fratelui lui, zice Domnul atotpiitorul"46.
XIII.
Iar despre cud tie Sfintul Cuvint ne invata nu numai sa nu pacatuim
cu fapta, dar nici cu gindul; sa nu gindim ceva rau in inima noastra despre
cine va sau sa poftim, cu ochii, uitindu-ne la 0 femeie stdina. Solomon,
care a fost imparat ~i profet, a spus: "Ochii tai drept sa priveasca, iar
pleoapele tale cu dreptate sa faca semn I Lasa urme drepte cu picioarele
tale 1"47. Iar glasul evanghelic mai eu tarie ne invata despre ruratie, zidnd:
"Tot eel care se uita la 0 femeie straina spre a 0 pofti pe ea a ~i facut
desfrinare cu ea in inima lui"4IJ . Gel care se casatore~te cu 0 femeie liisata
de barbat face desfrinare; iar cel care lasa pe femeia lui, afara de cuvint de
desfrinare, 0 face sa se desfrineze" 49. Solomon ziee inca.:" Va pune cineva
foc in haina sa ~i nu-~i 00 arde haina ? Sau va calca cineva pe carbuni aprin~i
~i nu-~i va arde picioarele ? A~a cel care intra la 0 femeie casatorita nu 00 fi
fara de vina" 5 0
XIV.
ea sa nu fim binevoitori numai eu cei de un neam eu noi, cum
gindesc unii, Isaia profetul a spus: "Spunepi celor ce va urasc pe voi ~i se
scZrbesc de voi: "Sintepi frapii no~tri I", ca numele Domnului sa fie slavit
~i sa fie vazut intru bucuria lor" 51 ; iar Evanghelia ziee: "Iubipi pe dUfmanii
vo~tri ~i va rugapi pentru cei ce va supara. Ga daca iubipi pe cei ce va iubesc
pe voz~ ce plata avepi ? Aceasta ~i tilharii fi vamefii 0 fac" 5 2 Pe eei care fac
binele ii invata sa nu se laude, ea sa nu caute lauda oamenilor. "Sa nu ~tie,
spune Evanghelia, mina ta cea stinga, ce face mina ta cea dreapta" 53. Mai
mult, Cuvintul cel dumnezeiese ne porunce~te sa ne supunem domniilor ~i
stapiniilor54 ~i sa ne mgam pentm ele 55 , "ca sa ducem viata pa~nica fi
~i

45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
. 52.
53.
54.
55.

"Rugati-vii . .. piicatele voastre", nu sint in Ioel nici in alt IDe din Scriptura.
Zah., 7,9-10.
Pilde, 4, 25-26.
Mt., 5, 28.
Mt., 5, 32.
Pilde, 6, 27-29.
Is., 66,5 .
Mt., 5, 44, 46.
Mt., 6, 3.
Tit, 3, 1.
I Tim., 2, 1.

APOLOGEJ'I DE UMBA GREACA

338

lintitita" S6 ~i ne invata "sa dam tuturor toate; celui cu cinstea, cinste,

celui cu frca, frca, celui cu dajdia, dajdie; sa nu Jim datori nimanui cu
nimic, dedt numai sa iubim pe to #'<57.
XV.
deci, dacii cei care au ni~te inva taturi ca acestea pot trai
oricum, pot avea legaturi nelegiuite, sau - ceea ce-i mai fara de Dumnezeu
decit toate - pot sa se atinga de carne omeneasca, dnd nu ni-i ingaduit sa
vedem nici spectacolele cu lupte de gladiatori, spre a nu fi parta~i ~i martori
crimelor ! Nu trebuie sa vedem nici chiar celelalte spectacole, ca sa nu ni se
intineze ochii ~i urechile, fadndu-ne parta~i crimelor care se declama pe
scena. Iar daca e vorba de mincare de came de om, apoi pe scena -Thyest SS
~i Tereu 59 i~i manincii copiii; iar dacii e vorba de desfrinare, apoi pe scena
sint declamate in piesele poetilor tragici, cu cuvinte frumoase, cu premii ~i
cinstiri, nu numai desfrinarile oamenilor, ci ~i ale zeilor. Departe de cre~tini
de a se gindi sa faca ni~te fapte ca acestea ! La ei castitatea este 0 realitate,
infrinarea se practicii, monogamia se pastreaza, wra tia se paze~te, nedreptatea este izgonita, pacatul este smuls din riidacina, dreptatea este traita,
legea stapine~te, cinstirea de Dumnezeu se saviq;e~te, Dumnezeu se marturise~te, adevarul este pretuit, haml nu se pierde, pacea ne acopera, cuvintul
sfint ne povatuie~te, intelepciunea ne invata, viata se incununeaza,
Dumnezeu impara te~te. Pot sa-ti spun multe despre felul nostru de vietuire
~i despre indreptarile lui Dumnezeu, creatorul intregii zidiri, dar socot cii
cele amintite acum ~nt indestulatoare sa te facii sa cuno~ti mai bine cele ce
cite~ti ~i sa fii la fel de indragostit de ~tiinta precum ai fost pina acum
indriigostit de ea.
Ginde~te-te,

XVI.
eu ajutorul lui Dumnezeu, vreau sa-ti arat acum mai precis cele cu
privire la cronologie, ca sa cuno~ti ca doctrina noastra nu este nici noua,
nici miticii, ci mai veche ~ mai adevarata dedt inva taturile tuturor poeti1or
~i scriitorilor, pentru ca ei au scris intemeiati pe presupuneri. Unii, cei care
56. I Tim., 2, 2.
57. Rom., 13, 7-8.
58. Thyest, fiullui Pelops, s-a certat cu Atreu, fratele sau, regele legendar al Micenei,
cind acesta a ajuns rege al Micenei. Ca sa scape cu viata, Thyest a fugit din Micena.
Mai tirziu s-a intors, a cerut iertare ~i fratele sau I-a primit, dar cu gind viclean. Pentru a
sarbatori impacarea, Atreu a dat un ospat, la care a servit mincari pregatite din carnea
celor doi fii ai lui Thyest.
59. Tereu, fiul lui Ares, regele Traciei, a avut un copil, pe Itys, din casatoria cu
Procna. Necinstind pe Filomela, sora Procnei, aceasta, spre a se razbuna pe sotul ei,
a taiat pe Itys, copilullor, ~i I-a facut mincare sotu1ui ei.

TEOFIL AL ANTIOHI,EI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

339

spun ca lumea este necreata, ii dau 0 viata fara de sfir~it; altii, cei care
afirma ca este creata, spun ca lumea are 153.075 ani. Aceasta 0 spune
Apolonie Egipteanul 60 Iar Platon, eel care pare ca a fost eel mai intelept
dintre filozofii greci, la dta vorbarie n-a ajuns ! In lucrarea intitulata
Republica 61 scrie categoric: "Cum soar fi descoperit ceva nou, daca lucrurile
ar fi ramas a~a cum sint acuma rinduite ? Ca zeci de mii de zeci de mii de
ani au ramas ascun~i oamenilor; de 0 mie de ani sau de doua ori pe atitia
daca s-a descoperit ceva; unele lucruri au fost descoperite de Dedal 62 ,altele
de Orfeu, iar altele de Palamed"63 . Cind Plat on a spus zeci de mii de zoci
de mii de ani a aratat timpul de la potop pina Ia Dedal. PIaton a vorbit apoi
pe larg ~i de ora~ele din lume, de locuinte ~i de neamuri, dar marturise~te ca
pe acestea le-a spus prin presupuneri, ca zice: "Daca, 0 straine, vreun zeu
ne-ar fagadui ca putem porni sa cugetam despre Iegislatie, prin cele ce
spunem acum" 64 Estt: dar deci ca cele ce-a scris PIaton sint presupuneri; iar
daca-s presupuneri, spusele lui, nu-s adevarate.

XVII.
Dar, mai bine zis, trebuie sa fii ucenic allegiunii lui Dumnezeu. DealtfeI
ins~i Platon a miirturisit, spunind ca nu poti cunoa~te ceva precis, dadi nu
te invata Dumnezeu prin Iege 65 Dar ce ? N-au spus oare.~i poetii Homer,
Hesiod ~i Orfeu ca au fost inva tati de pronia dumnezeiasca ? Mai mult.
dupa aee~ti scriitori, au existat ~ ghicitori ~i prezicatori de la care au invalat
sa serie. Dar eu muIt mai mult vom ~ti adevarul noi, care am fost invatati
de sfin tii profeti, pe care i-a insuflat Duhul cel Sfint al lui Dumnezeu ! Din
pricina asta toate cuvintele profetilor sint de acord unele cu altele ~i nu se
contrazic; din pricina asta au predieat mai dinainte cele ce aveau sa se
intimple in lume. Implinirea evenimentelor prezise de profeti ~i a celor
savir~ite pina acum poate invata pe eei ce iubesc ~tiinta, dar mai bine spus,
pe cei ee iubesc adeviirul, ca sint adevarate cele predicate de ei cu.privire Ia
60. Miiller, Fragmenta hist. graecor., t. IV, p. 310 (la SoB, p. 146, nota 2).
6l. Textul nu este din scrierea Republica, ci din Legi (la SoB, p. 146, nota 3).
62. Dedal, personaj mitologic, inventatorul ferastraului, toporului ,i al altor
instrumente de timplarie. Din porunca regelui Minos al Cret!i, a construit Labirintul.
Inch is de Minos in Labirint impreuna cu fiul sau lear, ~i-au facut amindoi aripi de pene
lipite cu ceara ~i au evadat, zburind. lear a cazut in Marea Egee, pentru ca, apropiindu-se
prea muIt de soare, s-a topit ceara, care tinea unite peneIe; Dedal a coborit bine, dupa
unii in Italia, dupa altii in Egipt.
63. Palamed, erou grec legendar, inventatorul unor Iitere din alfabetul grec, al
calendarului, al greutatilor ~i masurilor, etc.
64. Platon, Legile, III, p. 683 b {la SoB, p. 147, nota 1).
65. Platon, Menon, p. 100 (la SoB, p. 147, nota 2).

340

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

anii ~i vremiie de dinainte de potop, de la zidirea lumii ~i pina azi, a~a

precum s-au scurs anii, pentru a fi dovedita flecareala minciunii scriitorilor,
ca nu sint adevarate spusele lor.
XVIIIDupa cum am spus mai inainte 66 , Platon a ar.Itat ca a fost un potop,
dar a spus ca n-a fost pe tot pamintul, ci numai pe ~esuri ~i ca cei care au
fugit pe muntii cei mai inalti au scapat. Altii vorbesc de Deucalion ~i Pyrra,
care au scapat de potop intr-o lada ~i ca Deucalion, dupa ce a ie~it din
lada, a aruncat pietre in urma lui ~i pietrele s-au facut oameni; se spune ca
de aici multimile de oameni au capatat numele de popoare 67 Altii iara~i
spun ca Clymenos 6s a fost pe vremea celui de al doilea potop. Din cele ce
am spus mai inainte se vede dar ca cei care au scris unele ca acestea ~i au
filozofat zadamic sint ni~te ticalo~i, ni~te oameni foarte necredincio~i
~i ni~te nepriceputi. Moisi, profetul nostru ~i slujitor al lui Dumnezeu,
istorisind facerea lumii, a spus in ce chip a fost potopul pe pamint ~ tot ce
se leaga de potop. N-a nascocit pe Pyrra, nici pe Deucalion, nici pe Oyme,nos;
nici n-a spus ca numai ~esurile au fost acoperite de ape, nia ca au scapat
numai cei care au fugit in munti.
XIX.
Dar nici n-a aratat ca a mai fost un al do ilea potop, ci dimpotriva a
spus ca n-are sa mai fie pe lume potop de apa rum a fost ~i nia nu va mai
fi 69 Moisi a spus ca au scapat de potop opt suflete de oameni in corabia
care a fost facuta la porunca lui Dumnezeu 70 ; nu de Deucalion, ci de Noe,
un nume evreiesc, care in limba greaca se tilcuie~te: odihna. ~a precum am
aratat in alta carte, Noe, vestind oamenilor de atunci ca va veni potopul,
le-a profetit, zicind: ,,veniti, va cheama Dumnezeu la pocainta". De aceea
in chip propriu Noe a fost numit Deucalion 71 Noe a avut trei fii, precum am
aratat ~i in cartea a doua 72 , care se numeau: Sim, Ham ~i Iafee 3 ; ei aveau
~i trei femei, fie care din ei; ~i avea ~i Noe femeia sa 74. Unii au numit pe Noe:
66. III, 16.
67. De la asemanarea fonetica intre X{{}()(; (piatra) ~i Xa6~ (popor).
68. Clymenos, eel care a reintrodus jocurile olimpice dupa cincizeci de ani de la
potopullui Deucalion.
69. Fac., 8, 11.
70. Fac., 6, 13-16.
71. De la cuvintele inceputului proorociei lui Noe: AeVre KaAe~a= Veniti, va
cheama.
72. Capitolele 30-31.
73. Fac., 5, 32.
74. Fac., 7, 13: cei trei fii aveau, fiecare, femeia sa.

TEOFIL AL ANTIOHLEI, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

341

Eunuhos. Au sdipat din potop a~adar, cu totul, opt suflete omene~ti, cele
care s-au gasit in eorabie. Moisi a insemnat ca potopul a tinut patruzeci de
zile ~i patruzeei de nopti75 , s-au rupt jgheaburile eerului ~i s-au revarsat toate
izvoarele adincului 76 , inelt apa s-a ridieat eu eincisprezeee eoti mai presus de
eel mai inalt munte 77. ~i a~a a pierit neamul tuturor oamenilor de atunei ~i
au scapat numai eei care fusesera paziti in eorabie, cei opt, de care am vorbit
mai inainte. Rama~itele eorabiei se vad pina azi ltn muntii arabici. Aeeasta
e pe scurt istoria potopului.

XX.
Dupa cum am spus mai inainte, Moisi a condus pe iudei, dupa ce au
fost izgoniti din pamintul Egiptului de imparatul Faraon; numele lui era
Tethmosis, care, dupa cum calculeaza Manethos 78, a dOO'lllit douazeci ~i
cinci de ani ~i patru luni dupa izgonirea poporului. Dupa Tethmosis a
domnit Hebron treisprezeee ani; dupa acesta, Amenofis douazeci de ani ~i
~apte luni; dupa acesta Amessa, sora lui, douazeci ~i unu de ani ~i 0 luna;
dupa aceasta Mefres, doisprezece ani ~i noua luni; dupa acesta Meforammuthosis, douazeci de ani ~i zece luni; dupa acesta, Tythmosis noua ani ~i opt
luni; dupa acesta Damfenophis treizeci de ani ~i zece luni; dupa aeesta Oros
treizeei ~i ~ase de ani ~i cinci luni; apoi fiica acestuia zece ani ~i trei luni;
dupa aceasta, Merheres, doisprezece ani ~i trei luni; dupa acesta, Armais,
patru ani ~i 0 luna; dupa acesta, Ramesses, un an ~i patru luni; dupa acesta,
Messes, fiul lui Miammos, ~ase ani ~i doua luni; dupa acesta, Amenofis,
nouasprezece ani ~i ~ase luni; dupa acesta, Thoissos ~i Ramesses, zece ani,
despre care se spune ea au avut 0 cavalerie puternica ~i 0 mare flota de
cizboi pentru timpurile lor. Evreii, care locuiau in acel timp ca straini in
Egipt, fiind luati robi de Tethmosis, regele de care am vorbit mai inainte, au
zidit acestui rege reta ti puterniee: Peitho, Ramesse ~i On, care este Heliq>olis. Deci evreii, care sint ~i stramo~i ai no~tri, sint mai vechi dedt cetatile
egiptene amintite mai inainte; de la evrei avem sfintele ciirti, care, dupa cum
am spus mai inainte, sint mai vechi dedt toti scriitorii.
Egiptul i~i are numele de la regele Sethos, pentru cii se spune cii Sethos
se numea Egipt. Sethos a avut un frate eu numele Armais; aeesta, sub numele
de Danaos 79 , a pleeat din Egipt in Argos; de acesta amintese ceilalti scriitori,
ea fiind foarte vechi.
75. Fac., 7, 12, 17.
76. Fac., 7, 11.
77. Fac., 7,19-20.
78. Manethos, preot ~i istoric egiptean, a compus pe la 270 1. Hr. 0 Istorie a Egiptului in trei volume; in aceastii istorie Manethos a impiirtit pe toti impiiratii Egiptului in
treizeci de dinastii.
79. Danaos, fiul mitic allui Belos ~i al Anhiroei, nepo1mllui Poseidon, tatiil Danaide-

342

APOLOGE}'I DE LIMBA GREACA

XXI.
Dar Manethos, care a palavragit multe despre egipteni, a mai ~i hulit,
spunind ca Moisi ~i evreii cei impreuna cu el au fost izgoniti din Egipt
pentru ca erau plini de lepra; dar n-a putut spune cu precizie dnd au fost
izgoniti. Manethos a spus ca erau pastori ~i du~mani ai egiptenilor; fara voia
lui a spus ca erau pastori, silit de adevar. Da, intr-adevar, stramo~ii no~tri,
, care au locuit ca straini in Egipt, erau pastori, dar nu lepro~i. Cind au ajuns
in pamintul numit Ierosolima, unde mai pe urma au l?i locuit preotii, care
din porunca lui Dumnezeu stateau neintrerupt in templu, vindecau - ~i ne
arata sfintele carti in re chip - orice boala ~i orice suferinta ~i tamaduiau
~i pe lepro~i. Solomon, negele ludeii, a zidit templul.
Manethos se in~eaHi in privinta anilor; se vede aceasta din spusele sale;
dar se in~eala ~i cu privire la regele cu numele Faraon, care i-a izgonit pe
evrei din Egipt. Regele acela nu mai domnea peste egipteni, pentru ca,
urmarindu-i cu oastea s,a de evrei, s-a inecat in Marea Ro~ie. Mai mult:
Manethos minte ~i cind spune ca cei numiti de el pastori s-au razboit cu
egiptenii. Evreii au ie$it din Egipt cu trei sute treisprezece ani inainte de a
ajunge Danaos in Argos, ~i au locuit de atunci in tara care se nume~te ~i
acum ludeea. Este dar ca cei mai multi scriitori greci il socot pe Danaos mai
vechi decit pe toti ceilalti. Deci Manethos, in scrierile lui, ne-a dat, rara voia
lui, doua adevaruri: primul, marturisind ca evreii au fost pastori, al doilea,
spunind ca au fost izgoniti din pamintul Egiptului; iar din relatarile acestea
reiese ca Moisi ~i cei care au plecat impreuna cu el au trait cu noua sute sau
o mie de ani inainte de razboiul troian.
XXII.
Iar despre zidirea templului din Iudeea, pe care I-a zidit imparatul
Solomon la cinci sute ~aizeci ~i ~ase de ani dupa ie~irea iudeilor din Egipt,
este scris ~i de tirieni cum a fost zidit templul. In arhivele lor se pastreaza
scrieri in care este scris ca templullui Solomon a fost zidit cu 0 suta treizeci
~i patru de ani ~i ~ase luni inainte de zidirea Cartaginei de catre tirieni.
Acestea s-au scris de Hieromos, regele Tirului, fiul lui Abeibalos, pentru ca
Hieromos era prieten cu Solomon, datorita legaturilor prietene~ti ale tatalui
sau eu Solomon, dar totodata datorita ~i covir~itoarei intelepciuni pe care 0
avea Solomon. Ei se consult au adeseori unul Ql altul in diferite probleme; ~i
se spune, ca dovada ca la tirieni se pastreaza pina acum copii dupa scrisorile
lor, ca i~i scriau unul altuia, dupa cum mentioneaza Menandru Efeseanul so ,
lor. A domnit mai intii in Egipt impreunii cu fratele siiu Egipt; certinduse cu el, a plecat
cu cele cincizeci de fiice ale lui ~i s-a stabilit in Argos.
80. Menandru Efeseanul, necunoscut encic1opediilor consultate.

TEOI'lL AL ANTIOmEl, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

343

care a scris istoria imparatiei Tirului. Acesta spune a~a: "La moartea lui
Abeibalos, regele Tirului, i-a urmat la tron Hieromos, fiul lui, Lare a trait
cincizeci ~i trei de ani. Acestuia i-a urmat Bazoros, care a trait patruzeci ~i
trei de ani ~i a domnit ~aptesprezece ani. Dupa acesta, Methuastartos, care
a trait cincizeci ~i patru de ani ~i a domnit doisprezece ani. Dupa acesta
Atharymos, fratele lui, care a trait cincizeci ~i opt de ani ~i a domnit noua
ani. Pe acesta I-a ucis Helles, fratele lui, care a trait cincizeci de ani ~i a
domnit opt Iuni. Pe acesta I-a ucis Iuthobalos, preotul Astartei ll1 , care a trait
patruzeci de ani ~i a domnit doisprezece ani. Acestuia i-a urmat Bazoros,
fiul lui, care a trait patruzeci ~i cinci de ani ~i a domnit ~apte ani. Fiul
acestuia, Mettenos a trait treizeci ~i doi de ani ~i a domnit douazeci ~ noua
de ani. Acestuia i-a urmat Pygmalion, care a trait cincizeci ~i ~ase de ani ~i
a domnit ~apte ani. In al ~aptelea an aI domniei lui, sora lui fugind in tibia
a zidit ora~ul care pina azi se nume~te Cartagina. In total, de la domnia lui
Hieromos pina la zidirea Cartaginei sint 0 suta cincizeci ~i cinci de ani ~i
opt luni. In anul al doisprezecelea al domniei lui Hieromos a fost zidit
templul din Ierusalim, a~a ca de la zidirea templului pina la zidirea Cartaginei sint in total 0 suta treizeci ~i trei de ani ~ opt luni".

XXIII.
Sa ne fie indestulatoare cele spuse in istoriiIe Feniciei ~i Egiptului, pe
care Ie-au scris despre timpurile noastre Manethos Egipteanul, Menandru
Efeseanul ~i Iosifll 2 , eel care a scris despre razboiul iudaic, dus impotriva lor
de romani. Din aceste scrieri vechi se vede di scrierile date noua prin Moisi,
ba chiar cele ale profetilor, sint mai vechi dedt celelalte scrieri; ca eel mai
din urma dintre profeti, cu numele Zaharia, a trait pe timpul domniei lui
Dariusll3 . Dar ~i toti legiuitorii au dat legile lor in urma dirtilor lui Moisi
~i
profetilor. Dacii mi-ai vorbi de Solon atenianul, iti voi spune ca acesta a
trait pe timpul imparatilor Cirus D4 ~i Darius, pe timpul profetului Zaharia,
amintit mai sus, care au trait cu multi ani in urma lui Moisi; iar dadi mi'ili

81. Astarte, divinitate semitica, zeita cerului, protectoarea multor ora~e.

82. losif Flaviu, istoric evreu, nascut in anul 37 la lerusalim, mort la Roma in anul
100, descendent dintr-o familie sacerdotala. Era in lerusalim in timpul asediului. A scris:
Riizboiul iudaic, Antichitiifile iudaice ~i Viafa sa.
83. Darius, fiullui Histaspe, imparatul per~ilor (521-486 i. Hr.) a refacut unitatea
imparatiei persane, recucerind Babilonul, Susania ~i Media; a supus Tracia ~i Macedonia,
a luptat impotriva sciti10r la Dunarea de J os (514 1. Hr.). A fost infrint de greci la
Maraton (400 i. Hr.).
84. Cirus II eel Mare, imparatul per~ilor (558-5281. Hr.) prin victoriile sale a ajuns
stapinul intregii Asii occidentale. A fost invins ~i ucis in 528 in lupta din Massagetia.

344

APOLOGEJ'I DE LIMBA GREACA

vorbi de legiuitorii Licurg 85 , Dracon 86 ~i Minos 87 , iti voi spune ca Sfintele

Carti sint cu mult mai vechi dedt acqtia, iar scrierile care cuprind legea cea
dumnezeiasca data noua prin Moisi sint mai vechi chiar dedt Zeus, care a
imparatit peste cretani ~i dedt razboiul troian. Dar ca sa fac,o dovada mai
exacta a timpurilor ~i a vremilor, voi vorbi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu
numai de evenimentele de dupa potop, ci ~i de cele de dinainte de potop;
~i voi spune, pe dt imi va sta in putinta, numarul anilor tuturor evenimentelor; 0 voi face acum, luindu-o chiar de la inceput, de la facerea lumii, despre
care a scris Moisi, slujitorul lui Dumnezeu, prin Duhul cel Sfint. Moisi,
yorbind de zidirea ~i facerea lumii, de omul eel dintii zidit, ~ de evenimenteIe care au urmat, a insemnat ~i anii care au urmat, a insemnat ~i anii care s-au
scurs inainte de potop. Am sa cer har de la singurul Dumnezeu, ca sa spun
dupa vointa Lui adevarul ~i pe toate exact, ca ~i tu ~i oricine va citi acestea
sa fiti condu~i de adevar ~i de harul lui Dumnezeu. Voi incepe, a~adar, mai
intii cu genealogiile consemnate in scris, adica voi face inceputul cu omul eel
intii zidit.
XXIV.
Adam a trait 230 de ani pina dnd a nascut pe fiul sau 88 ; Sit, fiullui,
205 ani; Enos, fiul lui, 190 de ani; Cainan, fiul lui, 170 de ani; Maleleil, fiul
lui, 165 de ani; Jeret, fiullui, 162 de ani; Enoh, fiullui, 165 de ani; Matusala,
fiul lui, 167 de ani; Lameh, fiul lui, 188 de ani; acestuia i s-a nascut
un fiu, Noe, cel amintit mai inainte, care a nascut pe Sim, dnd era
de 500 de ani. Pe timpul lui a fost potopul, el fiind de 600 de ani. Toti anii
pina la potop sint 2242. Indata dupa potop, Sim, fiind de 100 de ani,a
nascut pe Arfaxat, iar Arfaxat a nascut pe Sala, fiind de 135 de ani; iar Sala
a nasl.::ut pe Eber, fiind de 130 de ani; de la Fber neamullor a prirnit numele
de evrei. Eber a nascut pe Faleg, fiind de 134 de ani; acesta a nascut pe
Ragav, fiind de 132 de ani; acesta a nascut pe Seruh, fiind de 130 de ani;
acesta a nascut pe Nahor, fiind de 75 de ani; acesta a nascut pe Iharra, fiind
de 70 de ani; fiul acestuia, Avraam, patriarhul nostru, a nascut pe Isaac,
fiind de 100 de ani. Au fost deci pina la Avraam 3278 de ani. Isaac, de care
am vorbit mai sus, era de 60 de ani dnd a nascut pe Iacov. Iacov a trait
Egipt
sale.

85. Lieurg, legiuitorul pe jumatate legendar al Spartei. Dupa lungi ciilatorii In

~i India, la eererea spartanilor ~i a poruncii oraeolului de la Delfi, a dat legi noi tarii

86. Dracon, arhonte ~i legiuitor atenian (sec. VII i. Hr.). Codul de legi alcatuit de el
a ramas eelebru prin asprimea pedepselor; erau pedepsite eu moartea eele mai mici
delicte. De la numele lui, zisa: legi draeonice.
87. Minos, rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus ~i al Europei, legislatorul Cretei.
Dupa moartea sa, a ajuns unul din judeeatorii infernului.
88. Adica, pe Sit.

TEOFIL AL ANTIOHI,EI, TRBI CARTI CATRE AUTOLIC

345

pina la mutarea in Egipt, de care am amintit mai sus, 130 de ani; evreii au
stat ca straini in Egipt 430 de ani; dupa ce au i~it din pamintul Egiptului
au ratacit prin pustie 40 de ani. De toti deci au fost 3938 de ani pina in
timpul in care a murit Moisi ~i a urmat la oonducerea poporului Iisus, fullui
Navi, care a stat in fruntea evreilor 27 de ani. Dupa lisus allui Navi, poporul
a calcat poruncile lui Dumnezeu ~i a fost rob vreme de opt ani regelui
Husarathon al Mesopotamiei 89 Pocaindu-se poporul, evreii au avut
judecatori: Gonotheil 40 de ani, Eclon 18 ani, Aoth 8 ani. Apoi, pentru a1
au pacatuit, au fost subjugati de cei de alt neam, 20 de ani 90
Apoi Debora le-a fost judecator 40 de ani 91 Apoi madianitii i-au subjugat 7 ani 92 Apoi le-a fost judeciitor Ghedeon 40 de ani. Avimeleh 3 ani,
Thola 23 de ani, lair 22 de ani 93 Apoi filistenii ~ amanitiii-au &lbjugat 18
ani 94 Apoi le-a fost judecator lefthae 6 ani, Esbon 7 ani, Elon 10 ani ~i
Abdon 8 ani 95 Apoi cei de alt neam i-au subjugat 40 de ani 96 Apoi Samson
le-a fost judecator 20 de ani 97 Apoi au avut pace 40 de ani. Apoi au avut
judeciitor pe Samira un an, pe Ilis 20 de ani, pe Samuil12 ani.

xxv.
Dupa judeciitori, evreii au avut imparati. Cel dintii imparat, ill numele
Saul, a domnit 20 de ani; apoi David, stramo~ul nostru, 40 de ani. Pinii la
domnia lui David sint de toti 498 de ani. Dupa ace~tia a impara tit 40 de ani
Solomon, eel dintii imparat care, dupa rinduiala lui Dumnezeu, a zidit
temp luI din lerusalim; dupa acesta, Rovoam 17 ani;dupa acesta, Abia 7 ani;
dupa acesta, Asa 41 de ani; dupa acesta, losafat 25 de ani; dupa acesta,
Ioram 8 ani; dupa acesta, Ohozias un an; dupa acesta, Gotholias 6 ani;
dupa acesta Ioas 40 de ani; dupa acesta Amesias 39 de ani; dupa acesta,
Ozias 52 de ani; dupa acesta, Ioatham 16 ani; dupa acesta, Ahaz 17 ani;
dupa acesta, Ezechias 29 de ani; dupa acesta, Manasses 55 de ani; dupa
acesta, Amos 2 ani; dupa acesta, Iosias 31 de ani; dupa acesta,Ohas 3 hmi;
dupa acesta, Ioachim 11 ani; apoi, alt Ioachim trei luni ~i zece zile; dupa
acesta, Sedechias 11 ani. Dupa ace~ti imparati, pentru cii poporul a staruit
in pacatele lui ~i nu s-a pocait, potrivit profetiei hi Ieremia98 , s-a suit in
89. Jud., 3,8.
90. Jud., 4, 3.
91. Jud., 5, 32.
92. Jud., 6, l.
93.Jud., 6,8-10,5.
94.Jud., 10,8.
95.Jud., 11, 1-12, 15.
96.Jud., 13, l.
97.Jud., 16,32.
98. Ier., 6,22; 16,15.

346

APOLOGE'fI DE LIMBA GREACA

Iudeea imparatul Babilonului, Nabuhodonosor cu numele 99 Acesta amutat

pe poporul iudeilor in Babilon ~ a darimat templul,pe care-Izidise Solomon.
In robia babilonica poporul a stat 70 de ani. Sint pina la ~ederea in Babilon
de toti 4954 de ani, 6 luni ~i 10 zile. Dupa cum Dumnezeu a proorocit
prin profetul Ieremia, ca poporul are sa fie dus in Babilon in robie, tot a~a
a aratat mai dinainte ca iudeii se vor intoarce iara~i in pamintul lor dupa
70 de ani. Dupa trecere de 30 de anpoo, a ajuns Cirus imparat al per~ilor.
Acesta, potrivit profetiei lui Ieremia, in al doilea ail al domniei lui, a dat
ordin in scris ca toti iudeii care se afia in imparatia lui sa se intoarca in tara
lor ~i sa recladeasca lui Dumnezeu templul pe care-l darimase imparatul
Babilonului, mai sus amintit. In afara de asta, Cirus, la porunca lui Dumnezeu, a dat ordin lui Sabessaros ~i Mithridate, oameni din garda sa personalii,
sa duca inapoi ~i sa puna in templu vasele luate din. templul din Iudeea de
Nabuhodonosor. A~adar, in al doilea an al domniei lui Darius lOI se implinesc
cei 70 de ani, profetiti de Ieremia.
XXVI.
Din aces tea se vede cii sfintele noastre carti se dovedesc a fi mai vechi
mai adevarate dedt ale grecilor ~i egiptenilor sau dedt ale celorlal ti
istoriografi. Herodot, Tuchidide sau chiar Xenofon 102 sau ceilal ti istoriografi au inceput istoriile h cam de la domniile lui Cirus ~i Darius, pentru ca
n-au putut sa vorbeasca cu precizie despre timpurile cele vechi ~i mai inainte
de ei. Ce lucru mare au spus, daca au vorbit de Darius ~i Cirus, imparatii
barbarilor, sau la greci 103 , de Zopyrosl0 4 ~i Hippias 1ClS sau de riizboaiele
~i

99. Navuhodonosor, irnpiiratul Babilonului (605-562 1. Hr.) a fiieut mai multe

eampanii impotriva Egiptului. In 586 a eucerit Iudeea ~i a distrus Ierusalimul.
100. Am pastrat lectura editiei lui Otto, ,,30 de ani"; SoB, dau 0 alta leetura:
" 70 de ani".
101. Am pastrat iara~i leetura editiei lui Otto "Darius". SoB 0 coreeteaza prin
"Cyrus", pentru a pune de acord eontextul.
102. Xenofon, istoric, filozof ~i general atenian, ueenic allui Soerate (430-3551.
Hr.). Xenofon a fost un poligraf; a seris luerari de istorie (Anabasis, Viata ~i faptele lui
Cirus, Hellenica) , luerari despre Soerate (Memorii, Banchetul, Apologia lui So crate),
luerari de filozofie, lucrari de eeonomie.
103. Teofil treee printre greci ~i pe Zopyros, care era persan.
104. Zopyros, satrap persan, celebru prin devotamentul sau fata de imparatul
Darius I (521-4861. Hr.). tn timpul asediului Babilonului, aparat de Navuhodonosor III,
Zopyros, pentru a-I ajuta pe Darius sa eucereasca cetatea, ~i-a taiat nasul ~i urechile,
~i-a sfi~iat trupul eu lovituri de bid ~i s-a dus in Babilon ea transfug. Ci~tigind increderea
asediatilor, a putut deschide portile cetatii ~i a~a per~ii au cucerit Babilonul.
105. Hippias, tiran al Atenei (527-510 1. Hr.), fiul lui Pisistrate. La inceput a
continuat politica abila ~i concilianta a tatalui sau, apoi insii, a instaurat teroarea ~i a
fost exilat.

TEOFJL AL ANTIOHlEl, TREI CARTI CATRE AUTOLIC

347

atenienilor ~i lacedemonienilor sau de faptele lui Xerxes 1 06 sau ale lui

Pausania<> 1 0 7 , care refugiat intr-un templu al Atenei a fost in primejdia de a
muri de foame sau de Temistocle 1011 ~i de riizboiul peloponesian sau de
Alcibiade 1 0 9 ~i ThrasybuP 10 ?
N -am de gind sa prezint material de poliloghie, ci sa fac cunoscut
numarul anilor de la facerea lumii ~i sa dovedesc striidania zadamicii ~i
vorbaria scriitorilor, di nici nu s-au scurs, clupa cum a spus Platon, doua
miriade de miriade de ani - cii atitia ani a aratat ca au fost de la potop
pina in zilele lui - nici cincisprezece miriade ~i trei mii ~aptezeci ~i cinci de
ani, cum a zis istoricuI Apolonie EgipteanuI, precum am aratat mai
inainte 111 , nici ca lumea este nefacuta ~i ca toate cele din univers s-au facut
de Ia sine, precum au fleciirit Pitagora ~i ceilalti, ci universul este facut ~i
condus de pronia lui lJumnezeu, Cel care Ie-a facut pe toate. lar celor care
vor sa se incredinteze de adevar, le-o arata timpuI ~i anii.
Dar ca sa nu para cii am mers cu aratarea vremilor numai pina I~ Cirus ~i
ca am trecut cu vederea vremile de dupa el, pentru ca n-am putut sa Ie arat,
voi incerca, cu ajutoruIIui Dumnezeu, pe cit voi putea, sa lamuresc ~i timpurile de mai tirziu.
XXVII.
Cirus :i domnit 38 de ani ~i a fost ucis de Tomyrida l12 , in Massagetia l13 ; era olimpiada a ~aizeci ~i doua. De atunci au inceput romanii sa
ajunga putemici, intariti fiind de Dumnezeu. Roma fusese zidita de
Romulus, fiul lui Ares ~i al Iliei, dupa cum scrie istoria, in olimpiada a
~aptea, cu ~aptesprezece zile inainte de calendele lui mai, anul socotindu-se
106. Xerxes, fiullui Darius I, imparatul perljilor (486-465 i. Hr.), a supus Egiptul,
a cucerit Atica, a invins pe Leonida la Termopile lji a distrus Atena; fiind infrint la
Salamina, a fost nevoit sa se intoarca in Asia. A fost ucis de unuI din curtenii sai.
107. Pausanias, principe Iacedemonian, mort pe Ia 470 1. Hr. A comandat armata
in lupta de Ia Platea. Suspectat ca vrea sa supuna intreaga Grecie cu ajutoruI perljilor,
lji-a gasit scaparea refugiindu-se intr-un templu.
108. Temistocle, general lji om de stat atenian, ljeful partidului democrat (520460 i. Hr.). A ciljtigat batalia de Ia SaIamina, infringind flota persana, condusa de Xerxes.
A murit in exil.
109. Alcibiade, general, orator, om politic atenian, ucenic al lui Socrate (450404 1. Hr.). Aventuros ca general, ducindu-lji patria in dezastruosul razboi din Sicilia,
nestatomic ca om politic, punindu-se pe rind lji in slujba Atenei ~i a Spartei, a sfirljit
prin a se exiia lji a fost asasinat din ordinuI satrapului Farnabaze al Bitiniei.
110. Thrasybul, general ~i om de stat atenian (445-388 1. Hr.), a alungat, cu
ajutoruI tebaniIor, pe cei treizeci de tirani ai Atenei lji a restaurat regimuI democratic.
111. Cartea 111,16.
112. Tomyrida a fost regina massage~ilor din Sci~ia. tn anul 5281. Hr., Cirus s-a
pomit cu razboi impotriva ei. La inceput a fost invinsa, dar intr-o noua batalie', Tomyrida a biruit pe per~i ~i I-a ucis pe Cirus.
113. Massagetia este TurkestanuI de astazi.

348

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

pe atunci la zece luni. Cirus a murit, dupa cum am spus mai sus, in olimpiada
a ~aizeci ~i doua, adicii in anul 220 de la intemeierea Romei, dnd domnea
peste Romani Tarq uinius l14 , zis Superbus. El este cel dintii care a surghiunit
pe citiva romani; a necinstit copii, a dat drept de cetatenie eunucilor; mai
mult, necinstea fecioarele, apoi Ie marita. De aceea, pe buna dreptate,
romanii I-au numit "Superbul", care se tilcuie~te "ingimfatul". EI este eel
dintii care a legiuit ca celor care-l saluta pe el, a1tii sa Ie raspunda la salut.
A domnit 25 de ani. Dupa d, vreme de 453 de ani, au urmat an de an
consuli, tribuni ~i edili; a in~ira numele lor ar lua mult timp ~i 0 socot de
prisos. Dar daca. vrea cineva sa Ie afle Ie va gasi in insemnarile pe care le-a
alciituit Chryseros NomenelatoruP 1 5 , selavul eliberat allui Marcus Aureliw;
Verus; acesta a consemnat elar toate, ~i evenimentele, ~i numele, si anii
de la zidirea Romei pina la moartea stapinului sau, imparatul Verus. Au
domnit deci magistratii anuali, precum am spus, 453 de ani; apoi au inceput
sa domneascii a~a numitii imparati. Mai intii Caius Iuliw;, care a domnit
3 ani, 4 luni ~i 6 zile; apoi August, 56 de ani, 4 luni ~i 0 zi; Tiberiu, 22 de
ani; apoi un alt Caius 3 ani, 8 luni ~i 7 zile; Claudiw;, 13 ani, 8 hmi i 24 de
zile; Neron, 13 ani, 6 luni ~i 28 de zile; Galba, 7 luni ~i 6 zile; Oton, 3luni
~i 5 zile; Vitelius, 6 luni ~i 12 zile; Vespasian, 9 ani, 11 luni ~i 22 de zile;
Tit, 2 ani ~i 22 de zile; Dometian, 15 ani,5 luni ~i 6 zile; Nerva,1 an,4 luni
~i zece zile; Traian, 19 ani, 6 Iuni ~i 16 zile; Adrian, 20 de ani, 10 Iuni ~
28 de zile; Antonin, 22 de ani, 7 luni ~i 6 zile; Verus, 19 ani ~i 10 zile.
A~adar timpul cezarilor pina la moartea impiiratului Verus sint 225 de ani,
iar de la moartea lui Cirus ~i domnia peste rom ani a lui Tarcpinius Superbus
pina la moartea imparatului Verus, de care am vorbit mai inainte, sint de
toti 741 de ani.

XXVIII.
Pe scurt tot timpul de la inceputullumii se prezinta a~a:
De la zidirea lumii pina la potop au fost
2.242 de ani
De la potop pina la na~terea fiului lui Avraam, stramo~ul nostru 1.036 de ani
De la Isaac, fiullui Avraam, pina la ~derea poporului impreuna
cu Moisi in pustie
660 de ani
De la moartea lui Moisi ~ ronducerea lui Iisus fiullui Navi
pina la moartea lui David patriarhul
498 de ani
114. Tarquinius Superbus (mort in anul 496 i. Hr.) a fost al ~aptelea ~i ultimul
din cei ~apte regi ai Romei. Din pricina tiraniei lui, poporul s-a rasculat, I-a inlaturat de
la domnie ~i a proclamat republica.
115. Chryseros a scris 0 sinopsa cronologica a istoriei romane de la intemeierea
Romei pina in timpul imparatului Marcu Aureliu.

TEOFIL AL ANTIOHIEI, TREI CART! CATRE AUTOLIC

349

Iar de la moartea lui David ~i domnia lui Solomon pina la

518 de ani,
stramutarea poporului in pamintul Babilonului
6 luni si
, 10 zile
.
Iar de la domnia lui Cirus pina Ia moartea imparatului
Aureliu Verus
741 de ani
La un loc, de la zidirea lumii se aduna de toti 5.695 de ani, lasind la
o parte lunile ~i zilele.

XXIX.
Stringind a~adar la un loc anii ~i toate cele spuse, se po ate vedea
vechimea cartilor profetice ~i dumnezeirea invataturii noastre; se po ate
vedea ca invatatura noastra nu e noua ~i nid nu sint mituri ~i minciuni,
cum gindesc unii, evenimentele istoriei noastre, ci mai vechi ~i mai adevarate
decit ale celorlalti. Thallos!!6 amintqte de Belos, care a domnit peste
asirieni ~i de Cronos Titanul, spunind ca Belos impreuna cu titanii a luptat
impotriva lui Zeus ~i a a~a-numitilor zei care erau impreuna cu acesta.
~i spune ca Gygos, fiind biruit, a fugit in Tartesson, care facea parte din
tara numita pe atunci Acta, iar acum ~ nume~te Atica; peste aceea domnea
atunci Gygos. Socot ca nu mai este nevoie sa in~ir celelalte tari ~i ora~e,
sa vorbesc de originea numelor lor mai ales tie, care cuno~ti istoria.
A~adar se vede de aid ca Moisi este mai vechi decit toti scriitorii
( ~i nu
numai el' ci ~i cei mai multi din profetii care au trait dupa el); este mai vechi
~i dedt Cronos ~i BeloS ~i de cit razboiul troian. Dupa istoria lui Thallos,
BeloS a trait cu 322 de ani inaintea razboiului troian. ~i am aratat mal sus,
ca Moisi a trait cu 900 sau chiar cu 1000 de ani inainte de caderea Troiei.
Cronos ~i Belos au fost contemporani; dar cei mai multi nu ~tiu cine a fost
Cronos sau cine a fost Belos. Unii 11 cinstesc pe Cronos ca zeu, ~i-l numesc
Bel sau Bal, mai ales cei care locuiesc in tinuturile rasaritene, nqtiind nici
cine este Cronos, nici cine este Belos. La romani se numqte Saturn, dar nici
ei nu ~tiu care din ei este Saturn: Cronos sau Belos. Se spune ca inceputul
olimpiadelor este de la EifitoS!17 , dupa altii de Ia Limos!! B , care a
fost numit ~i Ilios. Am aratat, in rele de mai sus, care este numarul
anilor ~i ~irul olimpiadelor. Socot ca am spus, cit mi-a stat in putinta,
exact numarul anilor ~i al vechimii evenimentelor din istoria noastra.
Iar daca mi-a scapat vreun an, apoi poate fi yorba de 50 de ani sau de 100 de
ani sau chiar de 200 de ani, dar nu de miriade sau mii de ani, a~a cum au spus
116. Thallos, necunoscut in enciclopediile consuItate.
117. Eifitos a infiintat jocurile olimpice la ordinul unui oracol de la Delfi, pentru a
pune capat razboaielor interne ~i unei ciume.
118. Limos, necunoscut enciclopediilor consuItate.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

350

mai inainte Platon, Apoloniu ~i ceilalti care au scris minciuni. Poate di nici
eu nu ~tiu exact numarul tuturor anilor, pentru ca in caqile noastre sfinte
sint lasate la 0 parte hmile ~i zilele.
Mai mult, cele ce am spus despre ani concorda cu cele spuse de
Berosos l19 , care a fost filozof haldeu; el a facut cunoscute grecilor scrierile
haldeice; acest filozof a vorbit la fel cu Moisi despre potop ~i despre alte
multe fapte istorice. Mai mult, spusele lui ~nt de acord in parte cu cele spuse
de profetii Ieremia ~i Daniel, anume despre cele suferite de iudei de la
imparatul Babilonului, pe care Berosos il nume~te Nabopalassar, iar de evrei
este numit Nabuhodonosor. Aminte~te ~i de templul din Ierusalim, care a
fost pustiit de imparatul hatdeilor; di i-au fost puse temeliiIe in aI doilea
an de domnie a lui Cirus ~i di templul s-a sfir~it de zidit in al doilea an de
domnie a lui firrius.

xxx.
Grecii, insa, nu mentioneaza deloc faptele istorice adevarate, mai
intii, pentru di ei au cunoscut tirziu scrierea; ei in~i~i vorbesc de descoperirea scrierii ~i unii spun di a fost descoperita de haldei, altii de egipteni,
altii de fenicieni; in al doilea loc, pentru di au gre~it ~ gre~esc, deoarece nu
vorbesc de Dumnezeu, ci de lucruri de~arte 1ji fara de folos. As tfel , grecii
vorbesc cu zel de Homer, de Heisod ~i de ceilalti poeti, dar slava nemuritorului ~i singurului Dumnezeu nu numai di au uitat-o, dar 0 ~i birfesc; mai
mult, au prigonit ~i prigonesc in fiecare zi pe cei care sl~esc lui Dumnezeu.
Dar nu numai atlt ! Dau premii ~i recompense celor care, cu cuvinte
frumoase, n insulta pe Dumnezeu, iar pe cei care se straduiesc pentru
virtute ~i due 0 viata cuvioasa, pe unii i-au lovit cu pietre, pe altii i-au ucis
~i pina astbi ii supun 1a cumplite torturi. De aceea unii ca ace~tia au pierdut
neaparat intelepciunea lui Dumnezeu ~i adevarul nu I-au gasit.
Deci, dadi vrei, cite~te-Ie acestea cu atentie, ca sa-ti fie sfetnic ~i
arvuna pentru adevar.

119. Berosos, preot babilonean, istoric ~i astronom, nascut pe la 3301. Hr. A scris
in grece~te 0 lucrare istorica, intitulata probabil Babiloniacon, impartita in trei parti;
prima parte merge de la facerea lumii pina la potop; a doua pina la imparatul Nabonasar
(sec. VIII 1. Hr.); a treia parte de la Nabonasar pin a la Alexandru cel Mare (356-323 1.
Hr.). Din pacate, din lucrarea lui Berosos nu ne-au ramas decit fragmente transmise de
Iosif Flaviu (+ 100), Clement Alexandrinul (+ c. 214) ~i Eusebiu al Cezareii (+ 339).

INDICE

Facere
1.1 - II. 10; II. 13.
1.2- II. 10; II. 13.
1. 3 - II. 13.
1.3-4 - II. 11.
1. 4-2. 3 - II. 11.
1.5 - II. 13.
1. 8 - II. 35.
1. 11-12 - II. 13.
1. 14 - I. 4; II. 15.
1. 26 - II. 18.
1.31 - II. 17.
2. 1 - II. 35.
2. 3 - II. 19.
2. 4-5 - II. 19.
2. 6-7 - II. 19.
2. 8 - II. 26.
2. 8-9 = II. 24.
2. 8-3. 19 - II. 20-21.
2.9 = 11.24.
2. 10-14 - II. 24.
2. 15 = II. 24. 26.
2. 15-17 - 11.24.
2. 23 - II. 28.
2. 23-24 = II. 28.
3.5 - 11.28.
3.8 = II. 22.
3. 9 - 11,26.
3. 10 = II. 22.
4. 1 - II. 28.
4. 1 - II. 29.
4.2 - II. 29.
4.9 - 11.29.
4. 10-11 - II. 29.
4. 17 - II. 30.
4. 18-19 - II. 30.
4. 20 - II. 30.
4. 21 - II, 30.
4. 22 - II. 30.
4, 25 = II. 30.
5. 32 - III. 19.
6. 13-16 - III. 19.
7, 11 - III. 19.

SCRIPTURISTIC

7. 12 - III. 19.
7. 13 - III. 19.
7. 17 = III. 19.
7. 19-20 = III. 19.
8. 11 = III, 19.
10. 10 ~ II. 31.
10. 11 = II. 31.
10. 11-12 - 11.31.
11. 4 = II. 31.
11.7 - II. 31.
14. 1-6 = II. 31.
14. 18 = II. 31.
20. 2 - II. 31.
23. 10 = II. 31.
26. 1 = II. 31.
le~ire

4. 11 - I. 14.
14. 31 - III. 9.
20. 4-5 = III. 9.
20. 12 - III, 9.
20. 13-17 = II. 35.
20, 14-17 - III. 9.
23. 6-8 - III. 9.
23. 9 - III. 10.

Deuteronom
4. 19 - II. 35.
17.3 = 11.35.,

Judecitori
3. 8 = III. 24.
4. 3 = III. 24.
5. 32 - III. 24.
6, 1 = III. 24.
6. 8-10, 5 - III, 24.
10. 8 = III, 24.
11. 1-12. 15 - III, 24.
13. 1 - III, 24.
16. 32 - III, 24.

lov
9. 8 = I. 7.
9, 9 = I. 6.
34. 14-15 - I, 7.
38. 18 = I. 7.

Psalmi
13, 1 - II. 35.
13. 3 = II. 35.
23.2 - I. 7.
32. 6 = 1.7.
50. 9 = II. 38.
64.7 - 1. 7.
88. 10 - I. 7.
93. 9 - I. 14.
95. 5 = I. 10.
134, 12 - I. 6.
134. 30 - I. 10 i II, 34.
134. 31-32 - I. 1.
146, 4 = I. 6.

Pilde
3.8 = 11.38.
3. 19-20 - I. 7.
4. 25 - II. 35.
4. 25-26 = III. 13.
6. 27-29 - III. 13.
8. 27 = II, 10.
8.29 10.
8. 30 - II. 10.
24, 21-22 - I. 11.

n.

Isaia
I, 16-17 =
30, 27 = II,
30, 28 - II,
30, 30 = II.
31,6 - III.
40. 22 - II.
40. 28 - II,

III. 12.
38.
38.
38.
11.
13.
35.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

352
41,
42,
45,
45,
55,
56,
58,
66,
66,

1 ~ III, 12.
5 - II, 35.
12 - II, 35.
18 ~ III, 12.
6-7 ~ III, 11.
1 - III, 12.
6-8 ~ III, 12.
1 ~ I, 4; II, 22.
5 - III, 14.

Jeremia
2, 18 ~ II, 24.
6,9 = III, 11.
6, 16 - III, 12.
6, 22 = III, 25.
10, 12-13 = II, 35.
10, 13 - I, 6.
10, 14-15 ~ II, 35.
16, 15 ~ III, 25.
51, 17-18 ~ II, 35.

lezeehiel
18, 21-23

Malahla

II Corinteni

4, 1 - II, 38.

5,4 - I, 7. .
11, 6 = II, 1.

Matel
5,
5,
5,
5,
6,
7,

Efeseni

28 - III, 13.
32 ~ Ill, 13.
44 ~ III, 14.
46 - III, 14.
3 ~ III, 14.
12 ~ II, 34.

3,10 = 1,6; II, 16.

1,7.

4, 18 -

Filipeni
2, 7 ~ II, 14.
3, 19 = II, 17.

Luea
18, 27 -

II, 13.

Coloseni
loan
1. 1

~
~

II, 22.
1, 3
II, 10, 22.
12, 24 - 1. 13.
16, 21 ~ II, 23.
20, 27 ~ I, 14.

III, 11.

II, 17.

3, 2 -

I Timotei
2, 1
2, 2

~
~

III, 14.
III, 14.

Faptele Apostolilor
7, 49 - I, 4; II, 22.
17,28 = II, 8.

Osle
12, 6 ~ III, 12.
13, 4 - III, 12.

loll
2, 16

III, 12.

Avaeum
2, 18 =
2, 19 -

2, 12 - III, 9.
3, 1 = III, 14.
3, 5 = II, 16.

Romani
2, 6-9 = II,
13, 1 = I,
13, 7-8 -

8, 3

I, 14.
14.
11.
III, 14.

I Corinteni
II, 35.
II, 35.

Zaharia
7, 9-10 - III, 12.

Tit

1, 18 = II, 1.
1, 21 - II, 1.
1, 23 ~ II, 1.
2, 9 - I, 14.
6, 9-10 - I, 14.
15, 36-37 = 1. 13.
15, 53-54 = I, 7.

Evrei
5, 12-14 - II, 25.

I Petru
4, 3

II,34.

luda
13

II, 15.

INDICE REAL SI ONOMASTIC

A
Abdon. III. 24.
Abeibalos. III. 22.
Abias. III. 25.
Abimeleh. III. 24. 31.
Abis. -uri. I. 4.
Acoos. II. 1.
Acoperemint. -minte, II. 21.
Acoperi~. II. 13.
Acropole. I. 10.
Acta. lII. 29.
Ada. LI. 30,
Adam. II. 20. 21. 22. 25. 26. 28. 29 i Ill. 24.
Adama. II. 31.
Adapost. III. 12.
Adevar. -uri. I. 1. 14 i II, I, 8, 12, 14, 15.
16. 22. 32. 33. 34. 35. 38 i III. 2. 3. 4.
15. 11. 21. 23. 26, 30 i II. 14 i III. 1. 4.
Adonis. I. 9.
Adrama}.eh Etiopioanul. II. 31.
Adrian. III. 27.
Adulter. -e. I. 9, 14; II. 34; III. 3. 6.
Adinc. -uri. I, 4 i II, 6, 10 i ~. 6 i I, 7; II. 7 i
III. 19.
Adunare, -nari, II, 11. 13. 14.
Aer. It 6.
Aero-pos. II, 7.
Afrodita. I. 9; III. 3.
Ahaz. III. 25.
Ahile, I. 9.
Ajutor, 11. 20. 32 i 1Il, 1. 16,26 i n. 18.
Alcetas. II. 7.
Akibiade. III. 26.
Alexandria. I. 9 i II. 1.
Altar. -e, III, 2.
Althea. II, 7.
Amanit, -ti, III, 24.
Amenintare. -tali, II. 31.
Amenofis, III. 20.
Amesias. III. 25.
Amessa, Ill. 20.
Amos. III. 25.
Amyntas. II. 7.
An. ani. 1. 4, 6, 9 i II, 3. 10. 11, 12. 31, 33 i
III, 1. 16. 17,20,22, 23, 24, 25, 26, 21.
28. 29 i III. 26, 29.

Animal. -e, I. 10 i II. 17. 18. 29 i III: 7 i 1. 6 i

II. 11.
AnQtimp. -uri. I. 6. 13.
AnUchitate. II. 32.
Antinoos. III. 8.
Antonin. III. 27.
Antropofagie. III. 5.
Aoth. III. 24.
Ma. ape. 1. 6. 7 i II. 5, 10, 11. 13. 16. 35,
. 36. 38; III, 9. 19; II, 14; I, 6; III, 19.
Apolon. I. 9; II. 7, 30; 1lI, 3.
Apolonidis. numit Horapios, II. 6.
Apolonie. III. 29.
Apolonie Egipteanul. III. 16. 26.
Aproapele, II. 35; III. 9. 12.
Apropiere, II. 3.
A6>us. II, 3. 32.
Arabia. II. 32; III. 19.
Arabic. III. 19; II. 32.
Arama. II, 30.
Aratos. II. 8; Ill. 2.
Aratare. III. 26.
Arcturos. I. 6.
Ares. I. 9; III. 27.
Arginti. II. 35; II. 34.
Arginlt.ar. II. 35.
Argos.
20. 21.
Argument. -e. III. 7.
Arhath. II. 31.
Arhiloh. II, 37.
Arhiva. -vet III. 22.
Ariadna. II. 7.
Arioh. II. 3L
Aripa. -i. II. 7. 17. 36.
Aristofan. II. 7; III. 2.
Aristomah. n. 1.
Aristomides. II, 7.
Ariston. III, 7.
Armais. III. 20.
Armonie. II. 9.
Arfoaxath. Ill. 24.
Arsinoe. II. 7.
Artemida. I. 9.
Arvuna. Ill, 30.
Asa, III. 25.
Asclepios. I. 9. 13; III. 2.

m.

'-'POLOGETI DE UMBA GREAoCA

354
Aseultare, II, 1.
AseuItatoruI. III, 7.
Asemanare, II, 11, 18; Ill, 9.
Asia, II, 32.
Asiria, II, 20, 31.
Asirian, -eni, II, 31; III, 29.
Assur, II, 31.
Astarte, III, 22.
Astru,a~tri, I, 6.
Ateism, III, 2; 111, 3, 7, 8.
Atelier, -e, II, 2.
Atena, zeita, I, 10; III, 3; templul -nei,
III, 26.
Atenian, -nieni. 1. 10, 23, 26 i III, 26.
Atentie, III, 7, 30.
Atharymos, III, 22.
Atica, III, 29.
Attis, I, 9; III. 8.
Atom, -i, III, 7.
AUT, II, 20, 36.
Aurar, II, 35.
Aureliu Verus, III, 28.
Autolie, II, 1; 111, 1.
Automatism, II, 4.
Avaeum, II, 35.
Avel, II, 29, 30.
Avraam, III, 9, 24; III, 28.
Azi. II. 30.

B
Babilon, II, 31 ; III, 25, 29; III, 28.
Baie, -ia na!,iterii din nou, II, 16.
Bal, III, 29.
Balae, Balah, II, 31.
Ballas, II, 31.
Barbar, -j, III, 26.
Barsas, II. 31.
Basm, -e, II, 22; III, 1.
natjoeura, I, 12 i III, 8.
Bazoros, III, 22.
Barbat, -ti, II, 8, 11. 20, 21. 28, 30, 36,
37 i Ill, 9 i III, 11 i III, 6, 11.
Bataie de joe, I, 1 i III, 4.
Batator, II, 30.
Batrin, -i, III, 12.
Bel, III, 29.
Belos, III, 29.
Berenica, II, 7.
Berosos, III, 29.
Biblioteea, -ci, III, 4, 6.
Bineeuvintare, II, 16, 17.
Binefacere, II. 26.
Binele, II, 17, 20, 21 i III, 14.
Bir, -uri, I, 10.
Biserica, -ei, II, 14; III, 12.
Blestemare, II, 23.
Blindete, II, 8, 17.
Bob, - de griu, I, 13.
Boeros, II, 7.

Bogatie, -tii, II,S, 12.

Bolnav, I, 8.
BoIta, II, 13.
Botez, II, 16.
Bou, boi, I, 10; III, 9.
Britania, II, 32.
Bronz, II, 2.
Bucurie, I. 14 i II, 36, 37 i III, 14.
Buniit,at, -tat}, I, 3, 14 i II, 14, 15, 35.
Bunavoi<nta, II, 34.

C
Cain, II, 29, 30.
Cainan, Ill, 24.
Caius Iulius, III, 27.
Cal-ae, II, 31.
Cale, eai, II, 29, 37; III, 11; III, 12 i
II, 38.
Calende, III, 27.
Cambyses, III, 5.
Camera, II, 13; III, 12.
Cap, II, 21. 36.
L'fl"a, I, 9Caranaian, -ieni, II, 31.
Caranos, II, 7.
Carne, I, 13 i II, 20, 36; III, 4, 15.
Cartagena, Ill, 22.
Carte, earU, II, 6, 29, 30, 31 i III, 1, 3,
5, 19; II, 19, 29; II, 30; III, 23; I, 14;
1II,~;II1,W;III,~,~;III,m

Casa, I, 12; II, 1. 2, 17; III, 9, 12.

Casios, muntele, I, 10.
Castitate, III, 15.
Catalog, III, 2.
Caval erie, III, 20.
Cazma, -Ie, II, 8.
Cadere, I. 6; II, 19; III, 29.
Camara, III, 12.
Calator, -i, II, 14.
Caiatorie, -ii, III, 7.
Caieator, -i de lege, II, 16.
Calcii, II, 21.
Caldura, I. 5, 13.
Capitan, I, 5, 8.
Carare, II, 36.
Carbune, III, 12.
Casatorie, III, 6.
Ceata, II. 36.
Ceisos, II, 7.
Cer, -uri, I, 6, 7, 12, 13 i II, 5, 6, 10, 11,
13, 19, 20, 24, 31, 35, 36; III, 9, 12;
I, 4, 6, 7; II, 3, 10; II, 13; III, 2.
Cereul, -uiui, I, 6; III, 19.
Cereetare, -tari, II, 35; III, 7.
Cetate, -taU, II, 3D, 31; III, 20 i Ill, 20.
Cetatean, -teni. III, 27.
Cezar, -i, III, 27.
Chip, -uri, I, 10 i II, 11, 18, 22, 31, 35;
III, 6 i I, 2; 1. 3.

INDICE REA:L SI ONOMASTIC

Chit, chiti, II, 11, 16.

Chitara, II, 30.
Chryseros Nomenciatorul, III, 27.
Chrysippos, II, 4.
Oiclop, -I, II, 6.
Cinste, I. 11 ; III, 14.
Cinstire" -ri, II, 2, 5; Ill, 15; II, 1Ciocan, II, 30.
Cirina, II, 7.
Cirus, III, 23, 25, 26, 27, 28, 29.
Citit, II, 1Cititor, III, 7.
Ciulin, -I, II, 21.
Ciuma, II, 9, 36,
CUne, -ni, II, 36; tn, 2, 7.
Cimp, -ii, II, 3, 19, 20, 21.
Cintare, II, 5.
Cintareata, -rete. II, 36.
Cintec, II, 30, 36.
Claudie. III, 27.
Cleanthes, III, 5.
Cleodemos, II, 7.
CUpit, II, 35.
Clitomahos Academicul, III, 7.
Clymenos, III, 18.
Coaja, I, 5.
Coast a, -tele, II. 20. 28.
Coinos, II, 7.
Coloana, -ne, I, 13; III, 2.
Comedie, -ii. III, 2.
ConducatoT, II, 36.
Conducere, III. 24, 28.
Conjunctie, I, 6.
Consul, -i, III, 27.
Con!,itiinta, II, 4.
Continent, II, 3,2.
Contract, Ill, 12.
Conirazicere, III, 7.
CopiL -pii, I, 2, 9; II, 7, 25, 29; III, 3,
5. 6. 15, 22, 27.
Copila, II. 7.
Copilarie, III, 6,
Cor. III. 6.
Corabie, -abii, I. 5, 8. 12; II, 14; III, 19.
Corabier, -i, II, 14.
Corp, I, 6.
Cort, -uri. II, 13, 30.
CO!,inita, III, 11.
Creare, II, 15; n, 22, 33, 35; II, 10.
Creator, I, 4; II, 5. 36; II, 4 i III, 15 i
II, 34.
Creatie, II, 11, 13, 22; II, 12. 17.
Credinta, I, 7, 14 i II, 12, 38 i III, 2, 9;
1. 8; I, 14.
Crescator, II, 30.
Cre!,itere, II. 23.
Cre~in, I, 1. 12; II, 33; III, 4, 15; I, 1;
I. 1 ; II, 33; I, 1:
Creta, I, to; II, 3.
Cretan, -i, I, 10; III, 6, 23.

355
Crezare. II, 12, 34.
Crima, -me, Ill, 15.
CriHas, III, 7.
Crocodil, -i, II, 36.
Cronologie, III, 16.
Cronos, I, 9, to; II, 5, 6; III, 3; III, 29.
Cub, II, 32.
Cules, II, 8.
Culoare, II, 2.
Cuno~tinta, -te, II, 20, 25, 35; I, 7; II,
24,25.
Cupa, II, 36.
Cuptor, II, 38.
Curatie, III, 3, 12, 15.
Curgere, I, 6.
Cutiuta, -te, I, 5.
Cutremur. -e, II, 36.
Cuvios, II, 15.
Cuvint, -vinte, I, 3; II, 1. 4, 5. 12, 13, 18,
14, 15, 19, 30, 34, 35, 37, 38; III, 1, 4, 9.
12. 17.
Cuvintul, (Dumnezeu), I, 7; II. 13. 15,
18. 23; III, 14; III. 12, 15; II. 10; II,
22; II, 22; II. to; II, 10; II, 22; II, 22 i
II, 10; II. 22; II, to, 22; I, 7; II, 18;
I, 7; II, 22; II. 10.

D
Dafne, 1. 9.
Dajdie" III, 14.
Damfenofis. III, 20.
Danaos. III, 20, 2l.
Daniil, III, 29.
Dans. I, 6.
Dar, -uri, III. 9.
Dare, -a legii, III. 11.
Darius, III, 23, 25, 26, 29.
Dasen, II, 3l.
David, II, 35, 38; III, 28; III, 25.
Debora, III, 24.
Dedal, III, 16.
Defect, II, 26.
Deianira, II, 7.
Demon, -i, II, 6, 8, 28; III. 2.
Descoperire, -a scrierii, III, 30.
Desfatare, II, 24.
Desfrinoare, -nari, I, 14; II, 34; Ill, 8, 12,
15; cuvint de-, III, 12.
Destrabalare, -lari, II, 34; III, 3.
De$ertaciune, II, 7.
Deucalion, III, 18, 19, 30.
Dialect, -e, II, 3l.
Dimineata, II, 11 ; III, 12.
Diogene, III. 2. 5.
Dionisos. I, 9; II, 7; III. 3.
Dionisie, II, 37.
Directie" -ii, II, 32.
Dobitoc, -toace, II. 11. 20; III. 7. 9.
Doctor. I, 7. 8; I. 7.

APOLOGBTI DB LlMBA GRBACA

356

Doctrina, -ne, III, 2 i III, 16.

Dogmatizare, III; 2.
Dometian, III, 27.
Domnie, -nii, ILl, 22, 23, 26, 27, 28, 29 i
III, 14.
Domn, -ul, I, 3 i II, 22, 38 i III, 14.
Dovada, I, 13, 14 i II, 15, 16, 23 i III, 23.
Dovedire, I, 13 i II, 15 i III, 4 i II, 14.
Drac, -i, I, 10 i II, 28, 36.
Dracon, III, 23.
Dragoste, II, 6, 12, 28.
Dregator, -i, I. 5.
Dregatorie, II, 5.
Drept, dreptii, II, 16, 38; II, 15.
Dreptate, I. 3, 11, 14 i II, 14, 17, 34, 36,
37, 38 i III, 9, 12, 15 i III, 12 i Ill, 11.
Drum, -uri, I, 6 i II, 8, 15, 36 i III, 12.
Duh, -uri, I, 3, 12 j II, 31, 35, 36 i II, 8, 33.
Duh, -ul, I, 7, 5, 14 i II, 9, 10, 13, 14, 30,
33, 35 i III, 12, 17, 23, 30, 33, 35.
Dulceata, II, 14, 36.
Dumnezeu, I, 2, 3, 4, 5, 7 i II, 3, 5, 34, 35,
36 i III, 9, 15 i Imparatul-, I, 1. 7, 8 i II,
9, 10, 11, 15, 27, 34 j III, 11, 15, 23 j Intelepciunea lui-, II, 4, 8, 35, 37, 38 j III,
7, 11, 12, 17, 23, 25, 26, 38 i Cuvintul
lui-, I. 7 j II, 10, 13, 15, 18, 22, 23 i Duhul
lui-, I. 1. 4, 5, 7, 12, 14, 17.
Dumnezei, I, 9, 10 i II, 2, 8, to, 12, 21,
28, 34, 36 i III, 2; II, 38.
Dumnezeire, II, 17, 37 i III, 29.
Durere, -ri, II, 21, 23, 36 i II, 25.
DU~lllilD, -1, I, 11 i II, 37; III, 14.
Du~manie, II, 21.

E
Eber, III, 24.
Eclon, III, 24.
Edem, II, 20; II, 24.
Efron Heteul, II, 31.
Egipt, I, 10, 21, 30; II, 6, 24, 31. 32, 33;
II, 6, 11, 31; III, 9, 10, 20, 21, 22 i III,
23; III, 24, 26.
Elam, II, 31.
EUasar, II, 31.
Elean, -eeni, I, 10.
Elen, -i, III, 6.
EIon, III, 24.
Empedocle, III, 2.
Endymion, I, 9.
Enemighin, -i, II, 31.
Enoh, III, 24, 30.
Enos, III, 24.
Epicur, II, 4 i III, 2, 6, 7.
Erebos, II, 12.
Erezie, -ii, II, 14_

Eros, II, 6, 12.

Esbon, III, 24.
Eshil, II, 37.
Etiopia, II, 20, 24, 32.
Etiopian, II, 31.
Eufrat, II, 20, 24.
Eunuc, -i, III, 27.
Eunuhos, III, 19.
Euripide, II, 8, 37; III, 2.
Eva, II, 28 ,29, 30.
Evan, II, 28.
Evanghelie, -ii, Ill, 12, 14.
Eveniment, -e, III, 17, 23, 27 i III, 29.
Everghetu (ptolomeu) II, 7.
Evhemeros, III, 7.
Evilat, II, 20.
Evlavie, II, 36 i III, 5.
Evnoos, II, 7.
Evreiesc, Noe nume-, III, 19.
Evreu, -ei. II, 9, 12, 35; III, 9, 10, 20, 24,.
25,29.
EXemplu, III, 6.
Exil, II, 26.
EXistenta, II, 4, 38 i III, 7, 8.
Explicatie, II, 7.
Ezechias, III, 25.

F
Facere, I, 3, 4; II, 5, 6, 7, 8, 9; II, 10, 13,
32 i II, 18, 19, 23, 33, 35; III, 3, 18, 23, 26.
Faleg, III, 24.
Familie, -ii, II, 7, 8.
Fapta, -te, I, 2, 9, 10, 14; II, 17, 27, 31.
34, 36 i III, 3, 6, 8, 12, 15, 26, 9, 29, 30 i
II, 17, 38.
Fata, I, 9; II, 19, 20, 21.
Faran, II, 31.
Faraon, II, 31 i III, 20, 21.
Facator, I, 4 i II, 4.
Fac1ie, II, 13.
Faptura, I. 3, 4.
FaradeJege, -gi, III, 11.
Faurar, -i, II, 2. 30.
Fecioara, -re, III, 27.
Fel, II, 11.
Femeie, -mei, II, 11, 20, 21. 23, 28, 29, 35 i
III, 9, 12, 19 i III, 12 i III, 12 i III, 12;
III, 6 i III, 4.
Fenicia, II. 32 i III, 23.
Fenician, -ieni, III, 30.
Fericire, II, 37.
Fiara, -re, II, 11, 16, 17, 20, 21, 36; II, 17.
Fidias, I, 10; II, 3.
Fier, II ,30.
Fierar, III, 3.
Fiica, -ce, II, 5, 7.
Fiinta, I, 8; II, 31.
Filadelfu (Ptolomeu), II, 7.
Filimon Comicul, III, 7.

INDICE REAL

SI ONOMASTIC

Filip, II, 7.
Filistean, -teni, II, 31 ; Ill, 24.
Filopattor (Ptolonieu), II, 7.
Filozof, -i, I, 14; II, 3, 4, 5, 8, 12, 15, 38;
III, 2, 6, 7, 16, 29.
Filozofie. II. 4; III, 2, 5, 6; III, 2.
Fire. II. 16, 17, 27; III, 7.
Fison. II, 20, 24.
Fiu. fii. I, 9 ,10. 11; II, 3, 5, 7, 21, 22, 29,
30, 31 ; III, 3, 6, 19, 22, 24, 27, 28.
Flacara, -ri, II, 36.
Flecareala, III, 17.
Flota. III. 20.
Foamete, II. 9, 36; III, 10, 26.
Foc, I, 3; II, 36; Ill. 12; I. 14; II, 37, 38.
Folos, I. 6, 13; II, 36; III. 7.
Forma, II. 6.
Frate, frati. II. 29, 30; III, 11, 12, 14, 20.
Fraza, I. 1.
Framintare. I. 7.
Frica. Ill, 14; I, 7.
Fruct. -e. I, 6. 13; II, 8.
Frumusete. I, 6, 13; II, 14, 24.
Frunte. III. 24.
Frunza, -ze. II. 21.
Fulger. -e, I, 6; II, 35, 36; III, 2.
Furie, II, 36, 38.
Furtuna. -ni. I, 6; II, 13, 14.

G
Gaidad. II, 30.
Galba, III, 27.
Galia, II, 32.
Garantie. -ii. I, 8.
Garda, III, 25.
Geea, II, 6, 12.
Genealogie. -ii. II, 2, 8, 3D, 31 ; III, 23.
Germanja. II. 32.
Ghedeon. Ill, 24.
Gheon. II, 20. 24.
Gherara, II, 31.
Ghicitor. -i. III, 17.
Gigant, -ti, II, 6.
Gind. -uri. II. 8. 13. 35; III, 12.
Gindire. I, 3; II, 6, 25; III, 2, 5.
Gisca, III, 2.
Gladiator, -i, III, 15.
Glas, II, 21, 22, 29, 36; III, 5; III, 12.
Gomora, II, 31.
Gonotheil. III, 24.
Gotholias. III, 25.
Grai. II, 31 ; viu - , II, 38.
Gradina. II, 36.
Gramada, -mezi, II, 36.
Grec. -i, I, 10; II, 9, 36; III, 16, 21, 26,
29.30.
Grija. II. 8.
Grindina, I, 6; II, 36, 38.
Griu. I, 13; 111, 10.

357

Gunoi. 1,2.
Gura, I, 10, 14; II, 12, 31, 36; III, 3, 4,
8.
Gygas, III, 29.

H
Haina, I, 9; III, 12.
Halam, II, 31.
Haldaic, II, 32.
Haldea. III. 10.
Haldeu, -ei, II, 31, 33; III, 30; III, 29
Ham, II, 31 ; III, 19.
Hanaan. II. 31 ; 1II, 9.
Hananian. II, 32.
Haos, n, 6, 12.
Har, III, 15, 23.
Hanan, II. 31.
Harpagos, Ill, 5.
Hasloniimi. II, 31.
Hebrot, II ,31.
Hebron, III, 20.
Hecatomba. -be, II, 36.
Hefaistos, III, 3.
Heliopolis, III, 20.
Helles. III, 22.
Hera, III, 3, 8.
Heracle, I. 9, 13; II, 7; III, 2, 3.
Herodot, III, 2, 5, 26.
Hesiod, II, 5. 6, 8, 12, 13; III, 2, 17, 30.
Hetteu, II, 31.
Hieromos, III, 22.
HiHos, II, 7.
Hippias, 111, 26.
Hodollagomor, II, 31.
Homer, I. 9; II, 3, 5, 8, 30, 38; III, 2.
17, 30.
Horapios, II, 6.
Horreeni, II, 31.
Hotar, I, 3; II, 5.
Hotie, II, 34.
Hrana. I, 6; II, 18.
Hranitor, II, 34.
Hristos. I. 12.
Hrysippos, II, 4; III, 8.
Husarathon, III ,24.
Hyacinth, I, 9.

Iacob, III, 9, 24.

lad, II, 36, 38.
lafet, III, 19.
lair, III. 24.
Iarba. -uri, II, 13, 18, 19, 21, 24; II, 11_
Icoana. I. 4.
Ida, muntele - , I, 9; II, 3.
Idee, -el, II, 4, 28.
Idol, -i, I, 1, 10, 14; II, 34, 36; III, 9_
Iefthae, III, 24.

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

358

Ieremia, II, 35; III, 11, 12, 25, 29.

Ieret, III, 24.
Ierosolima, II, 31 ; III, 21.
Iertare, II, 16.
Ieru!>alim, II, 31 ; III, 22; III, 25, 29.
Ie~ire, III, 22.
Iezechiil, III, 11.
Iharra, III, 24.
Iisus fiul lui Navi, III, 24, 28.
Ilia, III, 27.
Ilios, III, 29.
llis, Ill, 24.
LInagine, II, 15, 16.
Imaginatie, II, 8.
Ind~an,

III, 5.

Inexistenta, III, 2.
Inima, I, 2, 7, 14; II, 6, 22, 35; III, 12.
Instinct, I, 6.
Insula. -Ie. n, 14, 32.
Invidie, 11, 25, 29.
Ioachim, III, 25.
Ioas, III, 25.
Ioatham, III, 25.
Ioil, III, 12.
loran, III, 25.
Iosafa.t, III, :2 5.
Tosias, III, 25.
Iosif Flaviu, III, 23.
Iph'tos, III, 29
Ipoteza, II, 5, 6.
Isaac, III, 9, 24, 28.
Isaia, II, 13, 35, 38; III, 11, 12, 14.
Istorie, -ii, II, 1, 2, 12, 20, 21, 29, 30, 32,
34; Ill, 2, 12, 13, 26, 27, 29, 30; III, 23 ;
III, 22.
Istoric, II, 7; III,S, 26.
Istoriograf, -i, II, 33; III, 26; III, 26.
Italia, n, 32.
Iubire, II, 34; II, 27.
Iudoeea, II, 32; III, 9, 21, 22, 25.
Iudeu, -ei, Ill, 9, 11, 20, 22, 25, 29.
Iuthobalos, III, 22.
Iuvlal, II, 30.
Izgonire, II, 25; III, 20.
Izvor, izvoare, I, 6, 19, 35, 36 i II, 14.

t
lmparat, -ati, I, 5, 10, 11 ; 11, 6, 7, 31, 33,
36; III, 12, 20, 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29.
tmparatie, -tii, I, 3; II, 31; III, 11, 25;
III, 22.
tmpartire, II, 31, 32.
lmpietrire, I, 7.
implinire, III, 17.
Impreunare, -nan, II, 7, 22; Ill, 3; III, 8.
lnaltime, -mi, I, 3, 4; II, 5.
tncepator, II, 7.
Jncepatoare, II, 28.

Inceput, II, 6, 7, 10, 11, 18, 24, 31, 32, 36;

III, 3; III, 28, 29.
Inchinare, I, 14; II, 34, 35.
Inchipuire, II, 35.
Indoiala, III, 4.
Indrept1are, III, 15.
Indurare, II, 14; Ill, 12.
Inec, I, 12.
Infati~are, II, 24.
Infrico~are, 1, 6.
Infrinare, Ill, 15.
inger, II, 28.
Inmultire, II, 23.
inrudire, II, 7.
tnsemnare, III, 27.
Intinaciune, I, 2.
Intim'Jiare, -lari, II, 8, 33.
Intoarcere, II, 21.
intristare, II, 25.
Intuneciune, II, 6, 36.
Intunerec, I, 2, 6 i II, 7, 10, 11, 12, 13, 36.
InteJ,epciune, I, 3, 6 i II, 9, to, 15, 22, 36;
III, 22.
Intelepciune, I, 7, 13; II, to, 12, 15, 16,
18, 22, 35, 38 i III, 30; II, 10.
Intelept, II, 33.
Invatator, I, 3, 8.
tnvatatura, -ri, 1, 14; II, 8, 26, 3, 4, 5 i III,
3, 4, 5, 6, 7, 8, 15.
tnviere, I, 13, 14; II, 26, 27; I, 13; I, 8,
13, 14; I. 13; II, 15; II, 14.
Invirto~enie, II, 35.
Invoiala, III, 12.

J
Jertfa, -fe, II, 2, 36.
Judeoata, -caii, II, 8, 14, 26, 36, 37, 38;
III, 3, 9, 12.
Judecator, -i, 1. 3; III, 24, 25.
Jug, III, 9.
Jumatate, II, 13.
Juramint, Ill,2; II, 34; II, 37.

L
La.cedemonian, III, 26.
Lacrima, -mi, II, 36.
Lada, III, 18
Lagos, II, 7.
Lameh, II, 30; III, 24.
Lapte, II, 25.
Lauda, I, 1 ; -da oamenilor, III, 14.
Laviimi, II, 31.
Lacomie, I. 14.
Latime, I, 7.
Legatura, -rL III, 4, 6, 11, 12, 15, 22.
Leqe, legi, I, 5, 11 i II, 15, 16, 25, 27, 34,
37; III, 6, 9, 10, II, 12, 15, 17, 23; II, 14,

INOICE REAL

~I

ONOMASTIC

16; II, 35; III, 9; II, 35; III, 9; II, 34;

III, II.
Legisiatie, III, 16..
Legiuire, III, 17, 23.
Legiuitor, -i, III, 6, 9; -ii, 1lI, 23.
Lemn, -e, I, 1, 10; II, 2, 35.
Lepra, III, 21.
Lepros, III, 21.
Libatiune, -ni, II, 2.
Libia, II, 32; III, 22.
Lichid, -e, I, 13.
Licurg, III, 23.
Liman, -uri, II, 8.
Limba, obi, II, 12, 31. 32; I, 1 ; III, 19.
Limos, III, 29.
Loc, I, 4; II, 3, 8, 13, 14, 15, 19, 20, 22,
23,28.
Locuinta, II, 5, 6, 32, 36; III, 16.
Lovitura, I, 6; II, 8, 25.
Luceafar, I, 6.
Lucrare, I, 3, 4, 13; II, 19, 31; III, 16;
II, 30; II, 24.
Lucru, -ri, I, 1. 4, 5, 6, 8, 10, 12, 13, 14;
II, 2, 8, 10, 11, 13, 17, 19, 21, 32,.34, 36,
37; III, 2, 4, 7, 16, 26.
Luduimi, II, 31.
Lume, I, 4; II, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14,
19, 22, 24, 26, 29, 31. 32, 33, 35, 37, 38;
III, 3, 5, 9, 16, 17, 19, 23; 22, 26, 28, 32,
33,35.
Luminare, II, 11.
Lumina, I, 2, 3, 6, 12; II, 4, 11, 13, 19, 36;
III, 12.
Luminator, -i, II, 11, 15.
Luna (astru), I. 4, 13; II, 35, 36; II, 15.
Luna, -ni (timp), I, 6, 13, 15; III, 20, 22,
27, 28, 29.
Lup, III, 7.

M
Macedonia, II, 32.
Madianit, Ill, 24.
Magas, II, 7.
Magistr,at, III, 27.
Mai (luna), III, 27.
Maica, III, 8.
Maiahia, II, 38.
Maieieil, III, 24.
Mama, I, 8; II, 5, 28, 36; III, 6, 11.
Manasses, III, 25.
Manethos, III, 20, 21.
Manethos Egipteanui, III, 23.
Marcus Aureliu Verus. III, 27.
Mare, mari. I. 5, 7, 8, 10; II, 5, 6, 7, 8, 11,
14, 19, 20, 32, 35, 36.
Marea Ro~ie, III, -21.

359
Margine, -ni, I, 4; I, 6; II, 35.
Marinar, II, 7.
Maron, II, 7.
Martor, -i, n, 36; III, 2, 15.
Massagetia, III, 27.
Materie, -ii, I, 8; II, 2, 4, 6, 10, 12, 13;
III, 7.
Matefi.al, -e, I, 10; III, 26.
Matusala, III, 24.
Mar, I, 13.
Madular, -e, I. 9; II, 38; III, 5.
Maretie, I. 3, 4; II, 12.
Magar, III, 7.
Marturie, I, 14; II, 8, 37; III, 9.
Marturisire. II, 26, 29.
Meil, II, 30.
Meianip~a, II, 7.
Melchlsedec, II, 3l.
Meieagros, II, 7.
Membr'ana, one, I, 5.
Menandru, II, 8; III, 2.
Menandru Efeseanul, III, 22.
Mentiune, II, 31.
Meframmuthusis, III, 20.
Mefres, III, 20.
Merheres, Ill, 20.
Merit, -e, I, 14; II, 36.
Mers, I, 6.
Meseria~, II, 4.
Meserie, I, 8.
Mesopotamia, Ill, 24.
Mesraim, II, 31.
Messes, III, 20.
Me~ter, -i, II, 2.
Me~te~ug, -uri. II, 33.
Metempsihoza, III, 7.
Methuastratos, III, 22.
Metis, III, 3.
Mettenos, III, 22.
Metusala, II, 30.
Miammos, III, 20.
Miazazi, I, 6.
Miere, II, 12, 36.
Miiloc, II, 11, 20, 21.
Milii, III, 12; I, 13.
Milostivire, II, 27.
Minciuna, -ni. Ill, 29; III, 17.
Minos, n, 7; III, 23.
Minte, I, 1, 3; II, 22, 34, 36; Ill, 4, 7, 8.
Minune, -ni, I, 8; III, 9.
Mire, III, 12.
Mireasa, III, 12.
Miriade, III, 26, 29.
Mister, I, 9.
Mi~care, II, 4, 5, 6.
Mit, -uri, I, 9; II, 7, 8; III, 1,
Mithridate, III, 25.
Mihnire, II, 6.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

360

Mina, -ni, I, 1. 2, 4, 5, 10; II, 3, 4, 8,

18, 29, 34, 35, 36, 37.
Mincare, I, 13 i II, 11, 20, 21, 24, 25 i
5 i III, 15.
Mincator, II, 7 i III, 8.
Mindrie, II, 36.
Mingiiere, III, 6.
Minie, I, 3, 14; II, 34, 36.
Mintuire, II, 8; III, 7.
Moarte, II, 20, 25, 26, 27, 28, 29, 38 i
2, 22, 27, 28.
Moise, II, 30; III, 23, 28, 29.
Monarhie, -ia lui Dumnezeu, II, 4, 8,
38; III, 7.
Monogamic, III, 15.
Mormint, I, 10, 13; II, 3.
Mort, -ti, I, 8, 13, 14; II, 27.
MuJfjmc, I. 14; II, 6, 8, 10, 13. 14, 16,
33, 34, 35, 36.
Munci, I, 14 i II. 34.
Munte, -ti, I, 9, 10; II, 3, 6, 31, 36;
18, 19.
Muritor, -i, I, 9; II, 3, 8, 31, 36, 37.
Muza, -ze, II, 5, 8.
Muzica, II, 30.

14,

III,

m,
35,

28,

III,

N
Nabopalassar, III. 29.
Nabuhodonosor, III, 25, 29.
Nahor, III, 24.
Natura, II, 4, 8, 12; III, 7.
Na!?tere. H, 2. 5. 7. 16, 23. 28. 36.
Nadejde. di, III, 7.
Narav, -uri, III. 3.
Neam, -uri, I, 6; n, 5, 6. 7. 8, 12, 16.
30. 31. 34, 35, 36, 37 i III. 12, 11, 14.
19, 24.
Neascultare. II. 24, 27 j II, 25 ; II, 25.
Neascultator. II. 25.
Nebroth. II. 3l.
Nebunie, II. 1, 4; II, 36; lII, 3, III,
Necaz. I. 14; II, 2l.
Necinste, III. 3.
Necredinta, I, 8; III, 5.
Necredincios, -o~i, II, 16, 3:8; III, 11.
Necura\ie, II, 34.
Nedrept, -P\i. II. 37.
Nedreptate, -tali, I, 14; III, 11, 15; III,
Nefiinta, I. 4, 8; II, to.
Neftalimi, II, 31.
Nehaoth, II, 31.
Nelegiuire, -ri, II, 17; III, 6.
Nemurire, II, IS, 27 i II, 27.
Nemuritor, -i, n, 5, 6, 31.
Nenorocire, I. 9 i II, 37.
Nepasare. III, 4.
Nepricepere, II, 36 i III, 7.
Nepurtare de grija, II, 27.

29,
16,

4.

12.

Nerautate, -taU, II, 25.

Neron, III, 27.
Nerozie, -ii. II, 8.
Nerva, III, 27.
Nesraim, II, 31.
Nestricaciune, I, 7, 14; II, 27.
Nesupunere, II, 25.
Nevinovatie, II, 25.
Nil. II, 24.
Nimfa, -e, II, 6.
Ninevi, II, 31.
Noapte, -pti, I, 6, 13; II, 5, 6, 11, 13, 36,
37; III, 19.
Noe, II, 30, 31; III, 24; III, 19.
Nor, nori, I, 6, 7; II, 35.
Nord, II, 32.
Numar, III, 2; III, 29.
Nume, I, 1, 6, 10 i II, 7, 8, 10, 13, 20, 2429,30,31,34, 38; Ill, 19,20,24,25,27,29.

o
Oaie, oi, II, 29.
Obicei, III, 7.
Ocara, ocari, I, 2.
Oceanos, II, 5, 6.
Ochi, I, 2, 5, 7, 8, 14; II, 21, 35, 36, 37 i
III, 8, 9, 12, 15.
Odihna, I, 14; II, 22; III, 19; Ill, 12.
Odraslii, I, 3.
Oglinda, I, 2.
Ohas, III, 25.
Ohozias, III, 25.
Olimp, muntele-, II, 3, 5, 6.
Olimpiada. III, 27, 29.
Om, oameni, I, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. 9, 10,
11, 13, 14 i II, 3, 4, 6. 7, 8, 9. to, 11, 12.
13, 14, IS, 16, 17, 18, 19. 20. 23. 24. 25,
26. 27. 28, 29. 30, 31. 32. 33. 34. 35, 36.
37, 38; III, 2. 3. 4, 7, 8, 14, 15. 16. 19.
23,25.
Ommean. -eeni. II, 31.
On, III. 20.
Opera. II, 18.
Oprire, II, 36.
Ora col. II. 37.
Ora~. ,e, II. 3. 8. 31. 33; III. 16, 29.
Orb, -ii, I. 2.
Orbire. I. 7.
Ordin, III, 25.
Ordine. II, IS, 30.
Orfano III. 12.
Oreh. II, 31.
Orfeu. II. 30; III. 2. 16, 17.
Organ. II. 10; II. 9.
Origine, III. 29; II. 5.
Orion. I. 6.
Oros, III. 20.

INDICE REAL SI ONOMASTIC

Os, oase, II, 20, 28, 36, 38.

Osie, III, 12, 38.
Osiris, I, 9.
Ospat, III, 3.
Osteneala, III, I i H, 25O~tire, II, 35.
Oton, Ill, 21.
Otrava, II, 12.
Ou, II, 7.
ova, II, 30.
Olias, III, 25.

p
Pace, I, 14; III, 15, 24.
Palammed, III, 16,
PamfiIia, II, 32.
Pardoseala, II, 13.
Parte, parti. II. 3, 28, 32, 37; III, 2 i II, 24.
Paslire, -ri, I, 6, 10, 13 i II, 11. 16, 11, 20,
30,36.
Paslirile, piesa lui Aristofan, II. 7.
Palll, II, 26.
Patriarh, Ill. 24, 28Patrosoniimi, II. 31.
Pausanias, III. 26.
Paznic. II. 29.
Plicat, -e, I, 2 i II. 14, 16. 17, 24. 26, 28,
31 i III, II, 12, IS, 25, II, 17 i I. 2.
Padure, I, 9.
Paianjen. II, 36.
PaIavrageala, II. 12. 15 i III, 1.
Plimint, I, 2, 4, 6. 1. 8, 12. 13; II. 3. 5, 6
8. 10. 11, 12. 13. 15, 11, 18. 19. 20. 21,
23. 24, 29, 31, 32, 35, 36 I III, 9, 10, II,
12, 18, 24, 25 i III. 28.
Plirere, ri. II, 5; III, 1.
Parinte, -ti, I, 2 i II, 25 i III,S.
Parta~, III, 15.
Plirtli$ie, II, 13.
Pastor, i, II, 29.
Plizire, II, 24.
Pedeapsa, -se, I, 14, II, 25, 26, 38 i III. 1.
Peitho, III, 20.
Pelita, I, 2 i Ill, 26.
Perdiccas, II, 1.
Pers, -~i, III, 25.
Pe~t e, - ti, I, 6 i II, 11. 36.
Piatra, pietre, I, I, 10; 11 2 20, 35, 36,
III. 18, 30.
Piata, piete, II, 8.
Picatura, I, 8.
Picior, -oare, I, 6, 10 i II, 31; III, 12.
Pic tor, -i. n, 2.
Pieire, III, 1; II, 31, 38.
Piele, I, 9.
Piept, -uri, 6, 21, 36.
Piesa, ~sc, II, '1, 1II. lS.
Pilda, II, 3, 12.

361

Pindar, II, 31.

Pirat, -ti, II, 14.
Pisa, ora~ul I, 10, II, 3,
Pisica, -ei, II, 36.
Pit agora, III, 2, 1, 26.
Pfine, II, 21. 25. 36 i III, 12.
Pintece, II, 21, 26.
Pinza, II, 36.
Plauta. te, I, 6, 13: II, 13, 15, 19, 24.
Platan. Ill. 2.
Plata. II. 21, 36; III, 14.
Platon, II. 4; III. 2, 6. 1, 16, 17, 18, 26, 29.
PlatoDician, -eni, II. 4.
Place-re. I. 1 ; II. 12, III, 4Plismuire. I. 4.
Pleoap8. -pe, II. 35; III, 12.
Pleiada, I, 6.
Ploaie. ploi. I, 6; n, 13, 35, 36.
Plugar, I. 8.
Pluton. II. 5. "
Poarta. II. 38.
Pocliinta. II, 16. 26. 29, III. 11, 19.
Podoaba. II. 11.
Poet. -ti, I, 9; II, 3. 5. 8. 12. 22, 30, 33,
31, 38 I III. 2. 3, 1, IS. 30: I, 14.
Pofta, rea. II. 12.
Poligamie. II. 30.
Poliloghie. III. 26.
Porn. -i. I. 13, II. II, 14, 18, 20, 21, 24, 25.
Pompa. II, 2Pontul, II. 6.
Popor. -oare. I. 10; II. 8. IS. 31. 33, 35,
36 I III. 11. 12, 18, 24. 25, 28.
Populatie. II. 32.
Porco I, 9.
Port. -uri. I, 5; II, 14.
Porunca, -i. II. 29; II. 13. 14, 15. 11, 19.
24. 25, 21; III. 11. 13, 19, 24. 25.
Poseidon. II. 5, 1; III. 3.
Potop, II, 30. 31. 33 i III, 16, 17, 18, 19, 23,
24, 26. 28, 29.
.
Povatuitor. II. 36.
Pozitie. II, 15.
Prapastie, II, 38.
Preinchipuire. II. 15.
Premiu. -ii, III. 15. 30.
Preot, II. 31 ; Ill, 21.
Presupunere, -i, II. 8; Ill, 16.
Pretext, III. 6.
Prezentare, III. 1.
Prezicator. -i, III, 11.
Pricepere, I, 3. 7 i II. 15. 22, 31; 11, 22, 35.
Prieten. m, 22; -e, I. I. 14.
Prietenie. II. L
Prilej. -uri, II. 8. 29.
Primejdie. III. 26.
Priveli$te. I. 13.
Problema, II, 19,111, 7, 22.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

362
Profet, -\i, I, 14 i II, 8, 9, 10, 13, 14, IS, 30,
32, 33, 34, 35, 37, 38 i III, 11, 12, 14, 17,
18,23, 29.
Profeteasa, II, 36.
Profeiie, II, 28, 36 i Ill, 25.
Promiscuitate, III, 8.
Pronie, vezi: providen\a.
Prooroc, vezi: profet.
Propa~ire, II, 24.
Prostie, -ii, III, 4, 7.
Protagoras Abderitul, III, 7.
Protoparinte, I, 10.
Providenta, I, 3, 5, 6, 25 i II, 4, 8, 38 i III, 2,
3,7,9, 17,26.
Prunc, -i, III, 12.
Psaltire, II, 30.
Ptolomeu Everghetu, II, 7.
Ptolomeu Filadelful, II, 7.
Ptolomeu Filopator, II, 1.
Ptolomeu Soter, II, 7.
Purtilre, I, 9.
Putere, I, 3, 5, 6, 7, 13 i II, 4, 5, 10, 15, 22,
35 i III, 7.
Putinta III, 29.
Pustie, III, 9, 10, 24.
Pygmalion, III, 22.
Pyrra, III, 18.

R
Ragav, III, 24.
Rai, II, 20, 21, 22, 23, 24. 25, 26, 28, 36.
Ramesses, III, 20.
Raza, II, 36.
Rabdare, J, 14.
Radacina, III, 15.
Ramaliita, III, 19.
Rapitor, -i, II, 16.
Rasarit, II, 3, 19, 20, 24, 32.
RaspJatli, II, 9, 36 i III, 2, 7.
Ratacire, II, 8, 14, 28, 35.
Rau, rele, I, 3; II, 20, 21, 36, 37; II, 17.
Rautate, -tati, II, 14, 37; III, 11, 12.
Razboi, -boaie, II, 9, 31, 33, 36; III, 1, 2,
20, 23, 21, 27, 29.
Realitate, III, 15.
Recompensa, -se, III, 30.
Refugiu, II, 14.
Rege, III, 9, 20, 22, 24.
Reglune, -ni, II, 24, 32.
Reinviere, I, 13.
Relatare, -tari, 1II, 21.
Religie, II, 1 i II, 6.
Rep til a, -Ie, I, 6.
Republica, III, 6, 16.
Rezervor, I, 6.
Rinduiala, II, 12, 15 i III, 25.
Ris, III, 8.
Rivna, II, 2.

Riu, -ri, I, 6 i II,S, 14, 20, 24, 35.

Roaba, -be, n, 18; 11, 17.
Rob, -i, II, 17, 31 ; III, 9, 11, 20, 24.
Robie, III, 25.
Roboam, cetatea - , II, 31; imparatul JIl, 25.
Rod, roade, II, 11, 18, 21, 24, 25.
Rodie, 1, 5.
Rogojina, II, 8.
Roua, I, 6 i II, 13.
Roma, III, 27 i III, 27.
Roman, -i, III, 6, 8, 23, 27, 29.
Romulus, III, 27.
Rubin, II, 20.
Ruda, -de, II, 28.
Rugina, I, 2.
RUl,iine, II, 35.

S
Sabbaton, II, 12.
Sabessaros, III, 25.
Sala, III, 24.
Salim, II, 31.
Salut, Ill, 27.
Salutare, II,S; Ill, 1Samira, III, 24.
Samson, III, 24.
Samuil, III, 24.
Sat, -e, II, 3.
Satan, II, 28, 29.
Saturn, III, 29.
Sa tyros, II, 7.
Saul, III, 25.
Saminta, seminte, I, 5, 8, 13 i II, 11, 13,
14, 15, 18, 21, 24, 30 i III, 9; III, 12.
Sarac, -i, III, 9, 12.
Savirl,iire, lU, 6.
Sbor, II, 38.
Scaiete; -ti, II, 36.
Scena, III, 15.
Schimbare, I, 6.
Sdav, III, 27.
Sculptor, -i, II, 2.
Sculptura, -ri, II, 36.
Scinteie, II, 12.
Scriere, -ri, II, I, 3; n, 30, 31; III, I, 23,
29,30.
Scriitor, .i, I, 9; II,S, 1, 8, 12, 22, 30, 32,
33, 37, 38; III, 1, 3, 1, 8, 11, 20, 26; III,
21, 29.
Scriptura, II, 19, 23, 24, 26; II, 10, 18, 19,
22; II, 13, 20, 21. 30 i III, 11 f I, 14.
Scrisoare, -sori, III, 22.
Seara, II, 11, 21.
Sedechias, III, 25.
Seir, munW-, II, 31.
Sela, II, 30.
Selamanasar, II, 31.

INDICE REAL

~I

ONOMASTIC

Sem, II, 31.

Semenuthi, II, 6
Semintie, -ii, II, 7, 30.
Semn, -e, 1, 4 i II, 11 i III, 9, 12.
Selinaar, II, 31.
Sennah'ar~m, II, 31.
Sens, II, 12, 22.
Serapis, I, 9.
Seruh, III, 24.
Seth os, III, 20.
Sevoines, II, 31.
Sfat. -uri, II, 6, 31 i III, 6, 11.
Sferografia, - cerului, III, 2
Sfetnic, III, 30; II, 22.
Sfir!iit, I, 13; II, 36; III, 2.
SHnt, -ti, III, 9.
Sibila, II, 3, 31, 36, 38.
Sigor, II, 31.
Sim, III, 19, 24.
Simonides, II, 8, 37
Simt, I~, 36.
Simtire, II, 4, 38.
Simylos, III, 7.
Sinope, I, 9.
Sit, II, 30; III, 24.
Simbur,e, II, 14.
Sin, -j, III, 3, 12.
Singe, I. 9, 13, 29; III, 8.
'Slava, I, 3, 5; II, 15, 31 ; III, 1, 3, 5.
Sluga, -gi, II, 17; III, 9.
Slujba!i, -i, I, 5.
Slujitor, III, 9, 18, 23.
Slujnica, III, 9.
Smochin, -na, I, 13; II, 14, 21.
Soare, I, 4, 5; II, 15, 35, 36.
')oatta, I, 9.
Socrate, III, 2.
Sodoma, II, 31.
Sodomie, -ii, I. 9, 14.
Sofocle, II, 8, 37; III, 2.
Soi, II, 16.
Solomon, II, 10, 35, 38; III, 13, 21, 25, 28 i
1nteleciunea lui -, III, 22.
Solon, III, 6, 23.
Somn, II, 20.
Sora, surorL III, 4, 6, 22
Sosire, I, 6.
Soter, Ptolomeu -, II, 7.
Sotie, -ii, II, 7, 28.
Spania, II, 32.
Spalare, I, 10.
Specie, -ii, I, 6.
Spectacol, -e, III, 1~.
Spic, I. 13.
Spin, -i, II, 21, 36.
Spusa, -se, II, 1, 8, 12, 13, 19, 33, 35; III,
17,29.

363
Stadion, I, 12.
Stafylos, II, 7.
Sbare, II, 19.
Statuie, -ui, I, 5, 8 i II, 4, 34, 36.
Stapin, I, 7; II, 6, 17 i III, 27.
Stapinie, -nU, sa ne supunem -niilor,
III, 14.
Stapinire, I, 3, 11 i II, 11.
Stea, stele, I, 4, 6; II, 5, 11, 15, 35, 36.
Stihie, -i, I, 4, 5; II, 35.
Stoic, -ii, III, 6.
Stradanie, -ii, II, 1, 12 i II, 35 i III, 26.
Strain, III, 10, 12, 16, 24.
Stralucire, II, 15.
StramO!i, -i, III, 20, 25, 28.
Stramutare, III, 28.
Strimtorare, I, 14.
Studiu, II, 29.
Subieot, -e, II, 28; III, 1.
Sudoare, II, 21.
Suflare, -lari, I, 3, 7; II, 4, 11, 19, 34, 35.
Suflet, -e, I, 2, 5, 6, 7 i II, 4, 8, 11, 17, 19,
38; III, 7, 10, 12, 19 i I, 7 i II, 13; II,
19, 20; III, 12.
Sunet, -e, I, 2, 10.
Supunere, I, 6.
Suspin, II, 21.

S
$arpe, !ierpi, I, 10; II, 21, 23, 28, 36.
$edere, III, 25, 28.
$es, -uri, III, 18.
$ir, II, 30 i III, 29.
$tiinta, I, 8; II, 32, 38; III, 15, 17.

T
Taina, II, 15.
Talent, III, 7.
Tarcvinius Superbus, III, 27.
Th-argal, II, 31.
Tartar, II, 6.
Tartesson, III, 29.
Tata, I, 3, 8 i II, 4, 5, 6, 7, 20, 25, 28; III.
5, 6, 9, 22.
Taltal, II, 34; -universului, I, 4; II, 22, 25.
Tilrie, I, 3, 4, 6; II, 2, 11, 13; III, 12.
Theglafasar, n, 31.
Temei, -uri, I, 1 ; II, 12, 19 i III, 7.
Temelie, -ii, II, 10; III, 29.
Tamenos, II, 7.
Temistocle, Ill, 26.
TempIu, -pIe, II, 2; III, 8, 22, 29.
Teofil, III, 1.
Teogonia, III, 2.
Tereu, Ill, 15.
Terevinth, II, 31.

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

364

Testament, III, 2.
Tethmosis, III, 20.
Tethys, II, 5.
Tetrarh, II, 31.
Text, -e, II, 8.
Thallos, III, 29.
Themis, II, 37.
Thestios, II, 7, 8.
Thoanthos, II, 7.
Thoissos, Ill, 20.
Thola, III, 24.
Thrassybul, III, 26.
Thyest, III, 15.
Tiberiu, III, 27.
Tigru, II, 20, 24.
Timocles, II, 38.
Timp, -uri, I, 6, 13; II, 8, 9, 17, 19, 26,
37; III, 10, 20, 23, 24, 26, 27, 28.
Tir, III, 22.
Tirian, -ieni, III, 22.
Titan, -j, II, 6 i III, 29.
Tit, III, 27.
Tilcuir.e, II, 29.
Tilhari, -i, III, 14.
Tiritor, -toare, II, 11, 16, 17, 36.
Tomyrida, III, 27.
Tortura, -ri, III, 30.
Tovara~a, -~e, II, 18.
Tovel. II, 30.
Traditie, II, 34.
Tragedle, -ii, II, 7 i III, 2.
Trai, III, 7.
Traznet, I, 9, 13.
Trait, I, 9.
Treabc'i, II, 32.
Trebuinta, -te, I, 6 i II, 10.
Treimea, II; 15.
Tribun, -j, III, 27.
Tribut, -uri, I, 10.
Troia, cliderea -iei, III, 29.
Troian, riizboiul -, III, 2, 21, 23, 27, 29.
Tron, III, 22.
Trup, -uri, I, 5, 6, 13; II, 20, 28, 36, 38 i
I, 7.
.
Tuchidide, III, 2, 26.
Tunet, I, 6.
Turn, I ,12; II, 31.
Tyrimmas, II, 7.
Ty;thmoses, III, 20.

T
Tara, 11. 31 ; III, 21, 25, 29.
Tarina, II, 19; III, 9.
Tarm, -uri, II, 14, 32.
Tinwt, -uri. II, 19, 23, 32'; III, 29.

U
Ucenic, III, 17.
Ucidere, II, 34.
Uciga~, -i, II, 16.
Vitare, II, 30.
Ulei, I, 12.
U1cica, II, .36.
Unitate, II, 28.
Univers, I, 7 i II, 4, 5, 10, 22, 34, 35 i Ill,
3, 7,9, 26.
Ureche, -chi, I, 14 i II, 1 i Ill, 15 i I, Z.
Urgie, I, 14; II, 14, 31, 36 i II, 38.
Uria~, -i II, 31.
Urma, III, 12.
Uscat, II, 11. 13.

V
Val, -uri, I. 7; II, 5, 6, 36.
Vame~, -i, III, 14.
Varietate, II, 16.
V06S, -e, II, 26, 36.
Vale, vai, II, 5, 36.
Vaduva, III, 12.
Varsare, II, 14.
Vatamare, II, 12, 14.
Vazduh, I, 12, 19, 36.
Veac, veci, II, 10, 36.
Vechime, Ill, I, 29.
Vecie, II, 26, 36.
Vedere, II, 20, 21, 24 i III, 12, 26.
Vegetatie, II 24.
Venin, II, 36.
Verdeata, II, 19.
Vers, -uri, III, 8.
Verus, III, 27.
Vespasian, III, 27.
Ve~nicie, II, 24.
Vi-ata, I, 2, 7, 8, 12, 14; II, 3, 11, 12, 13,
19, 20, 21, 24, 27, 30, 34, 36; III, 2, 7, 14.
15, 16, 30.
Vierme, -mi, II, 36.
Vietate, -tati, I, 6; II, 11.
Vieluire, III, 15.
Vietuiltor, -toare, II, 16 i I, 10 i II, 17.
Viitor, II, 34.
Yin, II, 12.
Vina, II, 29; III, 12.
Vindecare, II, 38; III, 12.
Virtute, II, 8 i III, 30.
Vis, II, 38.
Vistierie, I, 6 i II, 35.
Vitelius, III, 27.
Vina, vine, II, 36.
Vina-t, I. 9.
Vinatorita, I, 9.
Vint, -uri, I, 6 i II, 31, 35, 36 i III, Z.
Virf, -uri, II, 6, 31.

INDICE REAL

~I

ONOMASTIC

Virsta, II, 25.

Voia, I, 11 ; II, 38.
Vointa, II, 17, 27, 31, 36; III, 12, 23.
Yorba, II, 38; III, 1, 15.
Vorbarie, II, 12; III, 16, 26.
Vorbire, II, 4.
Vrabie, I, 13.
Vrednicie, I, 7; II, 12, 18, 25; Ill, 2.
Vreme, -mi, -muri, I, 4; II, I, 2, 3, 9, Il,
31, 37; III, 10, 17, 18, 23, 26.

x
Xenofon, III, 26.
Xerxes, III, 26.

y
Ymoor, II, 31.

365

Z
Zaharia, III, 12, 23.
Zapada, -pezi, I, 6; II, 36.
Zi, -Ie, I, 4, 6, 13; II, I, 11, 12, 13,
17, 19, 20, 21, 23, 24, 34, 38; III,
27,28,29.
Zeita, II, 37.
Zenon, III, 5.
Zeu, zei, I, I, 10; II, 2, 3, 5, 6, 7, 8,
36; III, I, 3, 6, 7, 8, 15, 29.
Zeus, I, 9, 10; II, 2, 3, 5, 6, 7, 8;
6, 8, 23, 29.
Zidire, II, 12; III, 15, 22.
Ziditor, I, 4 i II, 5, 36; III, 9.
Zopyros, III, 26.
Zvon, -uri, Ill, 4.

IS, 16,
19, 26,

22, 33,
III, 3,

DIN SCRIERILE
FILOZOFULUI
~IAPOLOGETULUICRE~TIN

ATENAGORA ATENIANUL

TRADUCERE
INTRODUCERE. NOTE ~I L\DICE
de

Pro prof. T. BODOGAE

INfRODUCERE

Dupa cum bine observa recent cineva l , dacii un scriitor din veacul II
s-a putut intitula "filozof creitin ", poate ca nici unul n-a avut mai mare
indreptatire s-o faca in masura in care a facut-o Atenagora. Caci in acea
vreme poate nici un alt scritor creitn n-a fost mai stapin pe mitologia ii
fi:lozofia greaca decit e1 2 , distingindu-se printr-o judecata clara ii corecta,
rrtfnuind un limbaj filozofic limpede, prevenitor lata de conceptiJe pagine
ale timpului, uneon' intrebuintind chiar 0 oarecare curtoazie in metoda cu
care combate tezele pagine sustinute de reprezentantii stapinin'i romane
de atunci.
Cu toate ca Atenagora nu e 0 personalitate atit de originala ca sfintul
Iustin Flozoful ii Martirul i cu toate ca nu- atit de rafinat ca Tat ion 3 ,
totuf el depafefte pe tott" contemporanii sai pn'n masura, prin echiHbru,
prin claritate, pn'n expresivitate. Deii cele doua luerari ale lui: Sol ie, (ambamda sau interventie) pentru creftini (rrpea{Jela vrrep xptarLaJlwJI) i;
Despre invierea mo rtil or (rrep~ dJlaaraaew~ JleKpwJI)au caracter apologetic, totuii autorul kJr apare in pn'mul rind ca filozof. Oricum, jilozofia lui
creftinii e remarcabila pentru ani; 177-180, cind a activat.
In cugetarea lui men'ta sa fie subliniate unele formulan' indraznete.
In pn'ma lui opera (Solie, cap. VI), el face d asemiinare intre creitinism ii
gindirea aproape monoteista a lui Platon 4 , atune; cind numeite pe Dumnezeul eel unic "facatorul tuturor", "nenascut ii fora de inceput'~
Pentru ca omul sa cunoasca pe Dumnezeu, ziee Atenagora, e ajutat
de "suflarea Duhului", care duce la un fel de inrudire a omului cu Dumnezeu
1. Stelian Papado~ulos: llarpoAayla, Vol. I, Atena 1977, pag. 271.
2. D. S. Balanos: narpoAayla, Atena 1930,pag. 80.
3. Aime Puech, Histoire de La Litterature grecque chretienne, vol. II, Paris 1928,
p.198-200.
4. Barnard (Athenagoras, A study in second century christian Apologetic, Paris,
1972, pag. 192), sustine chiar di Atenagora ar fi vrut sa cre~tineze pe Platon, ceea ce
este desigur exagerat.

370

APOLOGETI DE LlMBA GREACA

("sympatheia" Solie, cap. VII). De aceea, dupii el, adeviirul cre~tin nu

constii atit din "cuvintele omene~ti", ci in "reviirsare de sus" (ibid. cap. IX).
De~i nu se intilne~te in scrisul lui expresia "Hristos ': ci numai "Fiul
lui Dumnezeu", el afirmii totu~i destul de explicit credinta in Sfinta Treime,
exprimindu-se clar despre divinitatea cea una ~i despre insu~irile speclfice
fieciirei persoane. Termenul " Treime " nu-l cunoa~te, a~a cum e obi~nuit
fa Teofit de Antiohia. Aminte~te in schimb ~i despre ingeri~' despre traditia
Bisericii, chiar dacii nu atit de pe larg.
Un punct discutabil in cugetarea lui este acela unde (S 0 li e, cap. 33)
socoate ciisiitoria a /I-a un fel de "adulter deghizat", desigur sub influenta
unor cercuri rigoriste de gen montanist, a~a cum sus tinea ~i Tertulian.
in schimb, aliituri de sfintul Iustin, de Tatian, de Minucius Felix, dar
mai ales de Aristide, descrierea entuziastii a vietii curate a cre~tinilor, a~a
cum reiese ~i din fragmentele traduse de noi aici, e impresionantii.
Cine era A tenagora ?
Cu toate meritele deosebite ale scrisului siiu, traditia primelor veacun
nproape nu l-a cunoscut. Nu-l amintesc nici Eusebiu, nici Ieronim. Singur
Metodiu de Olimp citeazii, indicfndu-i ~i numele, un fragment din tratatul
Despre inviere, pe care-l reproduc apoi sfintii Eplfanie ~i Fotie S .Cele mai
bune referinte despre autorte dau tot scrierile lui, mai ales Sol ie. El se intituleazii "filozof cre~tin din Atena". Aticismul stilului siiu ~i tradipia carturiireascii a predecesorilor siii din capitala Greciei (mai ales a lui Aristide)
justificii aceste atribute 6
Despre timpu l, cfnd au fost redactate operele lui, meritii a fi stbliniat
pasajul autorului din cap. I al Solie i, unde spune cii "universul intreg se
bucurii, gratie intelepciunii Voastre, de 0 pace profundii". Cercetiitorii au
stabilit cii momentul vizat de acest pasaj pare a fi avut loc tntre anii 177180, cfnd celor doi impiirati ciirora se adreseazii Solia pentru cre~tini,
5. eel mai vechi codice cuprinzind opere Ie lui Atenagora copiat in anul 914, provine
de la cunoscutul bibliograf bizantin Areta, arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (t 939 ?),
care se pare cii a formulat ~i titlurile cel~r doua lucrari. Codicele lui Areta se afia sub
cota Paris gr. 451 din capitala Fran1ei. In schimb, dupa acesta s-au copiat alti codici
cu text mai bun. fn tipar, ambele opere ale lui Atenagora apar prima oadi concomitent
la Zurich ~i Paris in 1557, iar dupa aceea, de repetate ori. Dintre editiile textului original,
afar a de cea din Migne P.G. col. 889-1024, cele mai critice sint cele ale lui T. OTTO,
Corpus apologetarum saeculi secundi, VII Jena 1858, apoi a lui E. Schwartz, in Texte und
Untersuchungen, IV, 2, Leipzig 1891, a lui J. Geffeken Zwei griech, Apologeten, Leipzig
1907 ~i altele. Ultima, a lui W. Scroedel, Oxford, 1972, nu ne-a fost accesibila. Dintre
traducatori amintim, intre altele, in germana, pe a lui A. Bieringer (in .. Bibliothek der
Kirchenvater", Kempten 1875); in frantuze~te (Paris 1908) ~i G. Bardy (in "Sources
(lhretiennes", Paris, 1943), numai Solia.
6. Mai pe larg, la G. Bardy ,Athenagore, Supplique au sujet des chrhiens, introducere.

ATENAGORA ATENIANUL. SOLIE IN FAVOAREA CRESTINILOR

371

anume Marcu Aureliu ~i fi'ul sau Com modus, It" se potrivesc cel mai bine
aluziile faeute 7
In privinta eontnutului, Solia e poate cea mai completa ~i cea mai
clara apologie serisii in favoarea ere~tinilor. Cu destul curaj, dar cu mult met,
el respinge cele trei acuze ahsurde aduse cre~tinilor: cea de ateism, de ospete
thiestiee ~i de incest oedipic. Toate napiunile imperiului i~i au obiceiurile ~i
credintele lor, zce Atenagora, ~i nimeni nu-i persecutat pentru ele, numai
noi, cre~tinii, sintem molestapi ~i persecutapi mai intii pentru numele pe
care-l purtiim, cel de "creftini". Denuntmd absurditatea acestui procedeu
intlnit in scnsul tuturor celorlalti apologepi, Atenagora aduce bogate informapii din filozofie ~i din mitologie, dovedind superioritatea conceppiei
cre~tine, umanitan'smul ~i chiar utilitnnsmul ei in cadrul impenului. Credem
cii reies cu prisosinfii aceste adeviiruri ~i din pasajele traduse de noi aici.
Cealaltii lucrare, care e un adeviirat tratat "despre invierea mortlor" 8 ,
~i ca.re a fost redactat in urma So liez'9, e cea mai frumoasii scriere de acest
fel din intreaga antichitate cref tin ii. In deosebi, trei smt argumentele de care
uzeazii Atenagora: mvierea este posibilii, a~a cum reese din actul creatiei
divine; in al do ilea rind, este voitii de Dumnezeu, iar in al treilea rind, este
conformii atU cu atotputernieia Lui, cit # cu scopul fi'nal pentru care a fost
omul creat: desiivir~irea. Rediim din aceastii lucrare cUeva capitole.

7. Pentru orientarea generala, A. Puech: Les apologistes grecs du lJ-e siecie de notre

ere, Paris, 1912.

8. A se vedea in legatura cu el, la G. I. Coman: Atenagora despre fnvierea mortilor,

in "Probleme de filozofie ~i literatura patristica", Bucure~ti, 1944, pag. 74-104 ~i I.
Caraza: Inviitiitura despre fnvierea mortilor, in rev. "Mitropolia Moldovei ~i Sucevei",
Ia~i, 1968, pag. 361-372.
9. Solia, cap. 37.

ATENAGORA,
FILOZOF CRE~TIN DIN ATENA:
SOLIE IN F AVOAREA CRE~TINILOR

Catre imparatii Marcu Aureliu Antoninul ~i Lucius Verus Commodus,

biruitori ai armenilor fj ai sarmatilor, dar care mai presus de toate sint
filazofi lO

I.
In imparatia pe care 0 conduceti (Prea Inaltatilor Imparati) fiecare
popor i~i are datinile ~i legiuirile lui proprii ~i nici un om nu e impiedicat de
vreo lege sau de frica unei pedepse, ca sa-~i tina vechile predanii parinte~t~
nici chiar dad aceste predanii stimesc risul. A~a, de pilda, locuitorii ora~ului
Troia spun ca eroullor frctor e un zeu, iar pe Elena, sotia lui, ei 0 cinsteau ca
pe 0 adevarata Adrasteie l I Spartanii preamaresc in fostul lor rege Agamemnon pe un aI doilea Zeus, intocmaica ~i pe Filonoe, fiica lui Tindar, careia
i-au dat numele de Ennodia, pe and cel ce traie~te in Atena aduce jertfa la
templul de pe Erehteion, zeului marii Poseidon l2 Ba, mai mult, atmienii
cinstesc pina ~i jertfele ~i slujbele idole~ti aduse zeitelor Agraulos ~i Pandrosos, despre care ei in~i~i spun ca au fost ni~te desfrinate, dovada d au deschis
~i cutia Pandorei (de unde au venit relele pe pamint).
Cu un cuvint, oamenii fiedrui neam ~i fiecarui popor, aduc jertfe ~i fac
sIujbele pe care Ie gasesc mai potrivite cu dorintele lor. Pentru egipteni,
10. Razboiul contra sannatilor, care durase noua ani, s-a terminat in toamna
anului 175. L. Homo: Le Haut Empire, in "Histoire generale", ed. g. Glotz, pag. 570,
apud G. Bardy, op. cit., pag. 12. Dupa fiecare biruinla noua, imparatii i~i mai adaugau
~i cite un atribut nou "anneniakos, sarmatikos". De subliniat, ca 0 "captatio benevolentiae", celalaIt atribut, "mai presus de toate, filozofi".
11. Adraste, rege legendar in Argos, cunoscut pentru crimele lui singeroase descrise
in piesa Cei 7 contra Tebei, a lui Eschil. Se ~tie ca nid Elena nu era straina de aceasta
atmosfera (Enciclopedia civilizatiei grece*ti, Ed. I ~i S. Stati, Bucure~ti, 1970, s. v.).
12. Pentru amanunte de ordin mitologic, la care face aluzie autorul in Solia sa,
a se vedea in afara de Enciclopedia civilizatiei grece*ti ~i Anca Balad: Mic dictionar
mitologic greco-roman, Bucure~ti, 1969.

ATENAGORA ATENIANUL, SOLIE IN FAVOAREA CRESTINILOR

373

pisicile, crocodilii, ~erpii, viperele ~i ciinii sint socotite zeit a t P 3. Tuturor

acestor culte Ie dati slobozenie, Voi ~i legile VoastK!, pentru ca socotiti di ar
fi, pe de 0 parte, lucru necinstit ~i nelegiuit sa nu crezi intr-o divinitate, iar
pe de alta parte, pentru ca ar trebui sa se la!e tuturor libertatea de a se
inchina zeilor pe care ii vroiesc, pentru ca nu cumva, daca nu mai exist a
frica de zei, sa ajunga omul sa flca rele.
In ce ne prive~te pe noi, cre~tinii, va rugam sa nu va simtiti jigniti, ca
atitia altii, din prima clipa in care auziti rostindu-se acest nume de "cr~tin".
caci nu se cade sa fie urgisit cineva numai pentru ca poarta un anumit nume,
~tiut fiind ca nu numele, ci nedreptatea este aceea care trebuie pedepsita ~i
osindita. De aceea, noi sintem bucuro~i sa admiram bunatatea ~i blindetea
Domniilor Voastre, duhul de pace ~i dragoste pe care Ie aduceti in toate, inclt,
pe de 0 parte, fiecare locuitor se simte ocrotit de acelea~i legi, iar pe de alta
parte, ceta tile se imparta~esc ~ ele deopotriva de aceea~i cinste, fiecare dupa
VTednicia sa, a~a incit lumea intreaga se bucura, potrivit intelepciunii Voastre,
de 0 pace adinca.
Numai futa de cre~tini voi nu aveti nici 0 consideratie, ci - de~i noi nu
savir~m nici 0 nedreptate, ba, rnpa rum yom dovedi, avem atitudinea cea mai
plina de evlavie ~i cea mai dreapta, atit fata de divinitate, cit ~i fata de
fmparatia Voastra - vedem totu~i ca Voi consimtiti ca cre~tinii sa fie
urgisiti, sa fie arestati ~i prigonip, in cele mai multe cazuri numai ~i numai
pentru ca poarta numele de cre~tin.
De aceea ne luam indrazneala sa Va facem cunoscut prin acest discurs
ci noi ne simtim persecutati pe nedrept, impotriva oricirui temei legal ~i a
oricirui temei rational; de aceea Va ~i cerem respectuos sa gasiti ~i pentru
noi posibilitatea de a nu mai fi adu~i in arena sfi~ierilor de catre orice calomniator 14 cad jignirea pe care ne-o aduc cei ce ne du~manesc nu se refera atlt
la averea noastra ori la situatia de ceta teni liberi, pe care 0 avem, ~i nici la
VTeo pagubire in alt chip a bunurilor noastre, intrucit noi nu dam important a
prea mare lucrurilor de acest feI, cum fac cei mai multi oameni. Noi am
inva tat nu numai sa nu raspmdem cu rau relui ce ne love~te ~i sa nu purtam
prin judeca.ti pe cei ce ne jefuiesc ~i ne rapesc avutul, d sintem in stare ca, ~
celui care ne-a lovit peste un obraz, sa"i intoarcem ~i pe ceIalalt, iar daca ne-a
luat mantaua, sintem in stare sa-i dam ~i haina lS Se vede insa ca dupa ce am
1:;. Mul1i din scriitorii cre~tini zeflemisesc aceste credin1e de~arte ale egiptenilor.
Sfintul Chiril de Ierusalim zice in cateheza VI, 10: ,,in locullui Dumnezeu au ajuns sa fie
adora1i pisica, lupul, ciinele, al1ii au cinstit leul, ~arpele, balaurul... unii s-au inchinat
~i la ceapa" (trad. D. Fecioru, vol. I, pag. 160).
14. aI{XiTTOJ.lV
al{Xisw = a sfi~ia. Dupa expresia clasica a lui Tertullian: "cre~tinii,
la lei" ! Apologeticum, cap. 40.
15. Ca ~i in Epistola catre Diognet ~i in Apologia lui Aristide, sublinierea pe care 0
face Atenagora in legatura cu pre1uirea mai mult a bunurilor spirituale decit a celor

>

374

APOLOGEJI DE LlMBA GREACA

renun~at

la averi, du~manii ace~tia se leaga acum ~ de trupurile ~ de sufletele

noastre, inscenind impotriva noastra 0 muI~ime de invinuiri, a caror banuiaIa,
de fapt, a ajuns sa nu ne mai supere, ~tiind ca ele vin de la ni~te flecari ~i de
la al~ii de teapa lor.
II.
Daca insa ne-ar putea dovedi cineva vinova~i de vreo redreptate, mica
sau mare, noi n-am fugi de pedeapsa, ci, dimpotriva, am accepta sa ni se dea
~inda oricit de grea ~i oricit de necru ~atoare16. Dar daca invinuirea se
miirgine~te numai la numele de "cre~tin" pe care-l purtam - ~i pina acum
toate zvonurile false pe care Ie raspindesc m Iegatura cu noi, nu smt altceva
decit birfeli ordinare ~i nesocotite, caci in mod concret nici unui singur
cre~tin nu i-au putut fi puse in spate astfel de invinuiri - atunci ar fi de
datoria Mariilor Voastre, care sinte~i impara~ii cei mai mari, cei mai plini de
omenie ~i cei mai iubitori de adevar, sa pune~i capat, prin lege, acestor
calomnii, pentru .ca, ap cum intreaga lume, fie care in parte ~i ora~e intregi
deopotriva, gusta din binefacerile stapinirii Voastre, tot a~a ~i noi sa Va
mul~umim ~i sa Va preamarim ca am incetat de a mai fi calomniati.
Caci, intr-adevar, potrivit drepta ~ii Imperiului Roman, nu se cuvine sa
rm-~i primeasca pedeapsa to~i cei acuza~i ~i dovedi~i de crime, in vreme ce,
privitor la noi, simpla cali tate de "cre~tin" trage mai greu in cumpana de cit
miirturiile dovedite, iar cei ce ne judeca dici nu se mai intreaba daca
intr-adevar invinuitul lor e vinovat, ci se lasa pornip impotriva acestui simplu
rmme, ca ~i cind numai acesta ar constitui 0 crima 17 . Luat in sine ~i pentru
sine, nici un nume nu-i nici bun, nici rau. Doit' faptele bune sau reIe, legate
de numele respective, numai ele dau vrednicie sau osinda acestor nume.
Lucrul acesta il ~ti~i Voi mai bine decit oricine, caci sinte~i iscusi~i in fiIozofie
~i m toate mva~aturile.
De aceea, cei judeca~i in fa~a Voastra, chiar daca sint invinui~i de cele
mai mari crime, ci~tiga incredere ~tiind ca urmeaza sa Ie cerceta~i via~a fara
sa va opri~i la numele lor, oricit de pu~in insemnate ar fi acestea, nici nu va
uitati la invinuirile aduse atunci cind aces tea smt false, a~a inch cu aceea~i
incredere primesc sentin~a, fie ea de osindire, fie de achitare. Ei bine, tocmai
tratament egal cu toti ceilalti cerem ~i noi. in sensul ca sa nu mai fim urili
materiale ~i treditoare este 0 nota com una aproape tuturor apologelilor. De aceea,
a~a cum se spune in Epistola ciitre Diognet, cap. 5 ~i cum afirma ~i Atenagora, viala
cre~tinilor din vremurile acelea era conceputa mai mult ca un dar al Duhului Stint, virtutea cre~tina fiind socotitii ca 0 dovadii a prezentei lui Dumnezeu printre oameni. Temeiurile biblice ale predicii de pe munte se resimt u~or.
16. Minucius Felix: Octavius, 35,6.
17. Aceea~i idee, la Justin, Apol. I, cap. 4, 1, Tertullian, Apol. cap. 3.

ATENAGORA ATENIANUL, SOLIE IN FAVOAREA CRESTINILOR

375

~i pedepsiti pentru faptul d purtam nume sau calitate de cre~tin - dci ce

riiu aduce in sine un astfel de nume ? - ci sa fim judecati pentru vreo vina
reala, dad la judecata ne va putea fi adusa, ~i atunci sa fim achitati, dad.
acuzele se infirma, ori sa fim osinditi dad sintem dovediti ca nelegiuiti, dar
~ atunci, nu din pricina numelui. Caci nu exista cre~tin nelegiuit, afara doar
de cei care cauta in chip ipocrit sa joace rol de cre~tin. Cu alte cuvinte, sa fim
pedepsiti numai daca sintem dovediti ca vinovati de crima.
Vom vedea ca cel pu tin filozofii Vo~tri in acest chip sint judecati.
Pentru ~tiinta sau pentru filozofia lor, nici unul din ei nu e socotit bun sau
rau inainte de a i se fi cercetat faptele. Daca, pe de 0 parte, se dovede~te
vinovat, atunci i se aplica pedeapsa, dar nu cu privire la filozofia lui, caci
tocmai acela e rau care nu filozofeaza in conformitate cu legea, ~tiinta hi
nefiind in acest caz cu nimic vinovata. Pe de alta parte, daca se face liber de
orice invinuire atunci e pur ~i simplu scos din cauza.
De aceea, in clipa in care incep sa iau apararea invataturii cre~tine,va
trebui sa Va cer, Prea Puternicilor Imparati, sa fim ~i noi ascultati la fel cu
ceilalti locuitori ai Imperiului ~i sa nu Va mai lasati stapiniti ~i influentati
de tot felul de scornituri vulgare ~i fantastice, ci sa aratati dragoste de ~tiinta
~ de adevar, ~i atunci dnd cercetati expunerea noastra. Procedind a~a, pe de
o parte nu yeti mai gre~i pe motiv d nu ne cunoa~teti, iar pe de alta parte,
eliberati de sporovaielile fad rost ale multimii, yom inceta ~i noi, in sfir~it,
de amai fi du~maniti fara motiv.

III.
Trei marl mvinulfl ni se aduc: mai intii ca am fi atei, cu alte cuvinte
ca n-am avea niei un respect fata de zei; a doua, ca ne-am deda la ospete
thiestice, hranindu-ne pina ~i eu carne din trupul fiilor ~i al fratilor de
acela~i singe cu noi, dar pe care nu-i putem suferi ~i, in sf~it, ca am triii in
incest ~i in faradelegi, impreunindu-ne trupe~te pina ~i cu mama care ne-a
nascut, ~a cum a Iacut-Q Oedip regele 18
Dad s-ar putea dovedi ca exista macar un singur cre~tin care sa duca 0
viata atit de dobitoceasd, ei bine ! atunci sa nu ne crutati pe nici unul din
noi, ci sa pedepsiti pina la capat astfel de nelegiuiri, stirpindu-ne din riidacina ~i omorindu-ne, chiar cu femei ~i cu copii cu tot. Dar se ~tie ca nici
animalele salbatice nu se maninca una pe alta in felul acesta, ca ~i impreunarea lor trupeasca urmeaza legile firii ~i are loc numai in scop de procreare,
lar nu pentru desfriu. Mai mult, pina ~i aceste dobitoace se dovedesc
18. Aceea~i idee, la Iustin, Apol. I cap. 26, 7; 11, 2; Tertullian, Apol. 7, 1; Minucius Felix, Octavius, 9; 28; 30,

376

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

recunoscatoare fata de cei care se poarta bine cu ele. Daca s-ar gasi vreun
singur om mai salbatic de cit fiarele, atunci oare ce fel de pedeapsa ar trebui
sa i se dea, incit sa fie corespunzatoare crimei lui ? Dadi insa n-avem aici
de-a face dedt eu scomeli ~i cu simple calomnii, lucrurile trebuie altfel
judecate, intrudt raul este, se ~tie, du~manul virtutii ~i legea dumnezeiasca
nu sufera ca cele doua, binele ~i raul, sa se imp ace intre ele, din care motiv
voi in~iva sinteti martori ca noi, cre~tinii, nu sintem in stare sa savir~im
astfel de nelegiuiri. In acest caz, nu mai ramine altceva de faeut dedt sa
dispuneti sa se faca cercetare asupra felului nostru de viata ~i asupra
doctrinei noastre, ca ~i asupra loialitatii ~i supunerii noastre fata de persoana lnaltimii Voastre, fata de cei din casa Inaltimii Voastre, cit ~i fata de
impiirii tia pe care 0 conduceti, urmind ca in chipul acesta sii nu ne dati cu
nimic mai mult dedt ceea ce Ie dati ~i du~manilor no~tri, dar atunci fara
indoialii, dreptatea va fi de partea noastrii, pentru cii noi sintem in stare
sa ne dam ~i viata pentru adeviir19
IV.
~i acum am sii riispund pe rind la fiecare din cele trei invinuiri.
Ca sintem atei ? Mi-e team a sii nu stimesc risul combiitind pe ceicare
ne acuzii de a~a ceva. Caci doar pe buna dreptate acuzau atenienii pe Diagora de ateism atunci dnd el nu se multumise numai sa dea pe fata misterele
inviitaturii lui Orfeu ~i sa Ie persifieze, ci a mai dezviiluit ~i tainele ceremoniilor de la Eleusis ~i pe cele ale cabirilor, ba a laeut tiindiiri ~i statuia zeului
Heracle, numai ca sa-~i poata fierbe napii, dind astfel de in teles ca pentru
el nu existii nici un zeu 20 Or nouii, cre~tinilor, care facem deosebire clara
intre Dumnezeu ~i lumea materialii, ariitind ca una este materia ~i cu totul
altceva este Dumnezeu, ca. intre aceste doua realitati nu existii nici un fel
de legatura, pentru ca mai intii ceea ce-i dumnezeiesc e necreat, ve~nic,
vizibil numai in duh ~i In cuget 21 , dta vreme materia este creatii ~i trecatoare - ei bine, oare in cazul acesta nu-i absurd sa ni se adVlca noua porecla
de atei ?
Daca. am avea ~i noi idoli asemiinatori cu cei de care vorbe~te Diagora,
noi care avem atitea temeiuri sa cinstim pe Dumnezeu ca cheza~ia ordinei,
a armoniei din natura, a miiretiei, a frumusetii ~i a bunei orinduieli din
univers 2 2, atunci a~ in telege de ce ni s-ar aduce invinuirea cii nu cinstim
19. Acelea~i afinn at ii, la Iustin, Apol. I, 56, 2; Minucius Felix, Octavius, 8, 5.
20. Pentru antici, Diagora a fost un exemplu tipic de ateism. A se vedea intre altele,
Aristofan (Pasarile) ~i Cicero (De natura deorum 111,37,89).
21. Atributele: a-YVT/TOC; at5wc; vi:; /J.6V4? Kat >"&y<tJ Owp06/J.voc; sint intilnite
~i in clasici, mai ales la Seneca. Cf. G. Bardy op. cit., p. 80, nota 2.
22. Probabil tot sub influent a stoica, ideea de ordine a -universului e folosita
adeseori de apologeti: Minucius Felix, Oct., 17; Teofil: Catr,e Auto/ie, 1,6 etc.

ATENAGORA ATENIANUL, SOLIE IN FAVOAREA CRESTlNJLOR

377

divinitatea, ~i atunci pe buna dreptate ar trebui sa fim prigoniti. Dar eRa

vreme invatatura noastd spune ca exist a un singur Dumnezeu, Care a
creat toate acestea, dar Care in fiinta Sa nu este ceva creat,dici nu e chemat
la viata ceva ce exist a dinainte, ci ceva ce nu exista ~i intrucit prin Cuvintul
Lui s-a facut tot ce s-a facue 3 , atunci in arnindoua felurile noi suferim pe
nedrept, atlt pentru ca am purta un nume infamant, cit ~i pentru ca. sin tern
prigoniti fara temei.

XVII.
Dar in apararea tezei mele va trebui sa arne marturii ~i mai bogate,
privind unele nume, ~i mai recente ~i unele imagini raspindite, cum s-ar
spune, abia de ier~ de alaltaieri. Toate acestea Ie cunoa~teti mai bine, pentru
ci printre toti ~i mai mult dedt toti Inaltimile Voastre sinteti cei mai
familiarizati cu clasicii vechi.
Eu cred ca Orfeu, Homer ~i Hesiod sint cei care au plasmuit genealogiile ~i au dat numele celor pe care lumea ii nume~te zei. I?-ta ce marturisqte Herodot: "cred intr-adevar ca Hesiod ~i Homer au trait cam cu 400
de ani inainte de mine, nu mai mult. Ei sint cei ce au fixat pentru greci
teogonia sau inva tatura despre na~terea zeilor, atribuind zeilor insu~irile
lor, impartind intre ei onorurile ~i maiestriiIe ~i apoi desemnindu-Ie infa ti~area" 24. Desigur, atita vreme cit nu exista inca arta plastidi, adica pictura
~i sculptura, nu au aparut nici chip uri ale zeilor.
Pe vremea lui Saurios din Samos, a lui Craton din Sikiona 2s , a hri
Cleante din Corine 6 ~i a unei tin ere fete din Corint s-a ajuns sa se descopere
de eiitre Saurios felul cum se reprezinta in desen umbrele, el fiind eel dintii
care a sehitat contururile unui cal pe 0 zi cu soare. Pietura a fost deseoperita
de Craton, care a dat nuante de culoare ~i de umbra unui barbat ~i unei
femei in fata unui zid alb. Confeqionarea papu~ilor a fost descoperita de
o nnara fata, care, fiind indragostita de un tinch, a desenat pe un zid umbra
lui, redindu-l parca dormind, dupa care tatal ei, care lucra cu lut, incintat
de asemanarea extraordinara a trasaturilor, i-a sculptat chipul, umplind
23. Pentru prIma oara e pomenit Cuvintul, desigur in sensuI ioaneic. In 1, 14;
I In. 1, 3. Se ~tie ca in privinta LogosuIui, sfintul Iustin I-a depa~it pe Atenagora.
24. Herodot: lstori!~ II, 53, traducere romaneasca, F. Vant ~tef. vol. I, Bucurqti,
1961, p. 157.
25. Sauros ~i Craton nu sint cunoscuti de cit de Atenagora: T. Otto: Corpus apol.,
p. 76. A se vedea ~i G. Bardy op. cit., p. 107-108, nota 3.
26. Despre C!eante ca inventator aI schitei (linearis pictura, Geographia, vol. II,
Bucureljiti, 1975, p. 314), vorbea inca Pliniu (1st. nat. 35, 3) ~i Strabon (Geografia VIII,
3, 12)la Bieringer, op. cit., p. 51 nota 3.

378

APOLOGETI DE L1MBA GREACA

contururile cu lut. Modelul se pastreaza ~i azi in Corint. Dupa ei, Dedal,

Teodor ~i Smilis au descoperit sculptura ~i plastica. Data de dnd se picteaza
chipuri ~i de dnd se confectioneaza idoli e atIt de recenta inch a~ putea
spune numele fiecarui artist care le-a confectionat. Idolul zeitei Diana,
Artemida din Efes ~i acela al Atenei (mai cunnd Atela, caci a~a-i spuneau
cei mai initiati, rna gindesc la vechea statuie cioplita dintr-un lemn de
maslin), ca '~i cea a Atenei care ~ade, au fost executate de Endoios, un ucenic
al lui Dedal. Statuia lui Apollo Pyticul e opera scluptorilor Teodor ~i Telekles. Cea a lui Apollo din insula Delos ~i a Artemidei din Efes sint opera lui
Tektaios ~i a lui Angelion. Hera din Samos ~i cea din Argos sint confectionate de mina lui Smilis. Ceilal ti idoli au fost lucra ti de Fidias. Afrodita din
Cnidos e opera lui Praxitel, Asclepios din Epidaur a fost executat de Fidias 27
Cu alte cuvinte, nu existii nici un idol care sa nu fi fost confeqionat
de mina omului, dici daca ar fi fost ei zei cu adevarat, atunci cte ce n-au
existat ei de la inceput ? De ce sint mult mai recenti dedt cei care i-au
confectionat ? ~i apoi, ca sa existe, ce lipsa ar fi avut ei de mina omului ~i
de maiestria lui ? Ei sint, a~adar, din lut ori din piatra, in orice caz din
materie, 0 plasmuire inutila.

XXXI.
Ni se mai aduce pe nedrept invinuirea ca am organiza ospete criminale
~i orgiastice, ~i aceasta ilUmai ca sa se creeze un motiv de a putea fi osinditi
pentru credinta noastra. Ei :lac acest lucru pentru ca i~i inchipuie ca, pe de-o
parte, terorizindu-ne, ne vor dezobi~nui de felul nostru de a crede ~i de a
trai, iar pe de alta parte, ca in urma acestor invinuiri monstruoase, imparatii
vor fi neinduplecati ~i fara mila fata de noi. Se vede ca n-au ce luera,
impuind mintile unor oameni care ~tiu ca lupta continua a rautatii impotriva virtutii e 0 obi~nuinta foarte veche, neinventata de veacul nostru.~tim
doar ca ~i Pitagora a murit ars de viu impreuna cu 300 de ucenici ai saia .
Heraclit ~i Democrit au fost ~i ei izgoniti, unul din Efes, celalalt din Abdera,
dupa ce fusesera osinditi ca nebuni, iar despre atenieni se ~tie ca au condamnat ~i ei pe Socrate la moarte 29 . Dar intrucit nici unul din acqti filozofi
27. Despre Dedal ~i Smilis, vorbe~te cu admiratie Pausanias in "Calatoria" sa.
cartea a II-a (Bucure~ti 1974. p. 144). Tot a~a despre Fidias ~i Praxiteles. Dar e firesc
lucru ca nici informatiile lui Atenagora sa nu fie toate corecte. Statuia lui Asclepios din
Epidaur nu provine de la Fidias, ci de la un ucenic al siiu, Trasimede (Pausanias: Ciiliitorie
in Crecia, II, 27, 2).
28. Despre moartea lui Pitagora, a se vedea Diogene Laertius: Despre vietile fi
doctrinele filozofilor, trad. C. I. Balmu~, Bucure~ti, 1963.
29. Despre Heraclit, model al dreptului care sufera, amintqte ~i sfintul Iustin,
Apol. I 8, I; Despre Democrit "contemplativul", ~tie ~i Origen: Contra Cels.,II, 41 ~i

ATENAGORA ATENIANUL, SOLIE IN FAVOAREA

CRE~TINILOR

379

n-au pierdut nimic din vrednicia lor, cu toate ca conceptiile lor erau diferite
de cele ale multimii, desigur ca nici blasfemia fara seaman a citorva in!?i de
astazi nu intunedi nici ea dreptatea vietii noastre, pentru cii noi avem 0
buna marturie inaintea lui Dumnezeu 30 eu toale acestea am sa raspund
~ acestor neru!?inate invinuiri.
Am credinta ca !?i din cele spuse pina actIn am adus sufiaenta aparare
crezului nostru. Dar intrudt prin intelepciune !?i prin !?tiinta Majestitile
Voastre intreceti pe toti oamenii, !?titi prea bine ca, prin viata pe care 0
ducem, noi sintem intotdeauna cu gindul la Dumnezeu, inch fiecare din
noi vrem sa ne infa ti~ am inaintea Lui Hid vina !?i fara osinda; de aceea,
in calitate de oameni, in stat, noi nici cu gindul nu ajungem sa gr~im31 .
lntr-adevar, daca am crede ca ne ducem viata numai aici pe pamint, poate
ca ar fi posibil sa fim banuiti ca sin tern robii dimii ~i singelui ~i cii
pacatuim lasindu-ne biruiti de pofta de d!?tig !?i de placeri. Dar, intii de
-toate, noi avem convingerea cit Dumnezeu este eel care supravegheaza
gindurile noastre, ziua ~i noaptea, El care e numai lumina 3 2 , care vede tot
ce e in inima noastra33 , ~i intRlcit credem, in sfir~t, cii dupa ce yom pleca
din viata aceasta, yom trai 0 alta Viata, mai fericita dedt cea de aia, una
cereasca !?i nepaminteasca (daca avem, bineinteles stiletele indreptate spre
Dumnezeu ~i cu Dumnezeu ~i dadi ne yom ridica deasupra patimilor !?i nu
yom ramine numai trupuri, a yom ave a in noi un fel de duh ceresc34 , pentru
ca altfel yom ciidea intr-o viata mai rea dedt cea omeneasca, vrednicii de
toata pedeapsa focului) pentru ca Dumnezeu nu ne-a facut numai ca pe
ni!?te oi sau ca pe ni!?te vite, ca sa pierim !?i sa disparem apoi fara urma 3 5
Din toate cele spuse pina aici se poate vedea ca voia noaslrii nu sta
inclinata numai spre rau ~i nici nu avem de gind sa ne predam de buna voie
in mina Marelui Judeditor ca sa fim osinditi, ci tindem spre ceva mai bun.

XXXII.
E drept ca nu trebuie sa ne mll"am del,oc ca oamenii pun pe seam a
noastra ce au pus pe seam a zeilor, exprimind in misterele lor tocmai aceasta
altii. Dar ~i mai cunoscut a fost cazul lui Socrate: Iustin, Apol. I, 46, 3 ~i mai multe
acte martirice.
30. Cf. II Tim. 4, 7 -8.
31. Minucius Felix: Octavius, 35, 6: "Vos scelera admissa punitis; apud nos et
cogitare peccare est", idee pe care 0 repeta multi apologet i pin a la Lactantiu, in sec. IV.
32. Cf. I In. 1,5.
33. Ps. 7, 10; Ier., 17, 10; Rom. 8,27; I Cor., 9, 5.
34. w<: avpavwv 1TVV~a dovada ca autorul avea inclinari autentice spre viata
duhovniceasca, 1. Cor. 2, 14 etc.
35. Vezi ~i Iustin, Apol. I, 43,8.

~80

APOLOGErr DE LIMBA GREACA

viata plina de patimi, a zeilor. Dad ace~ti oameni ar vrea sa infiereze

<a inspaimintatoare toate aceste aventuri desfrinate ~i neru~inate ale zeilor,
atunci ar trebui ori sa refuze cu dispret de a-I mai cinsti pe Zeus, care a
zamislit copii nu numai cu mama lui, Rea ~ cu fiica lui, Kore, el care ~i-a
luat de sotie ~i pe propria lui sora, ori, daca nu, atunci sa-~i arate toata
scirba fata de Orfeu, poetul acestor istorisiri, care a facut din Zeus un
nelegiuit ~i un desfrinat, mai mare chiar deeR Thieste,despre care legenda
spune ca, vrind sa ajunga rege ~i sa se razbune, s-a impreunat cu insa~i
fiica lui.
Cit despre cre~tini, noi sintem adt de departe chiar de nepasarea
morala, inch pim ~i privirea cu gind pacatos a cuiva 0 socotim pacat, rum
spune Scriptura: "oricine se uita la 0 femeie poftind-o, acda a ~i savir~t
adulter cu ea in inima lui" 36 A~a, inch, de ce n-am crede ca exista oameni
care vor fi judecati chiar ~i dupa cele mai neinsemnate ginduri, oameni
curati carora nu Ie e slobod nici sa priveasca altceva dedt lucrurilepe care
le-a lasat Dumnezeu sa fie privite (~i care sint 0 lumina pentru noi) ~i care
socot drept adulter pina ~i privirea lacoma, intnrit ochii sint Iasati omului
pentru cu totul alt scop ? V-am asigurat, domnilor, la inceputul cuvintului
meu, ca in invatatura noastra nu-i yorba de orinduidi omene~ti, de prevederile carora un om certat cu legea ar putea scapa, ci noi avem 0 astfel de lege
~i 0 astfel de rinduiala, inch drept masura a moralitii tii e sa avem aceea~i
iubire pentru aproapele nostru ca pentru noi in~ine37 . A~a se face ca, dupa
virsta, fiecare din noi consideram pe unii fii ~i fiice, iar pe altii, frati ~i
surori, pe cei mai in virsta cinstindu-i ca pe tatii ~i pe mamele noastre. ~i
tin em mult ca trupurile celor pe care-i socotim frati ~i surori cu noi, sau
cirora Ie dam alte titluri de rudenie, sa ramina curate ~i nepingarite, pentru
ca in invatatura noastdi. se spune ca oricine da uneia dinaceste rude mai
mult dedt 0 singura imbrati~are, insemneaza d acela face acest lucru
dintr-o oarecare patima, a~a inch la noi nu numai a saruta pe cineva, ci ~
chiar felul cum il salu ti trebuie sa fie in a~a fel, inch nid cu vreun gind
necurat sa nu primejduim imparta~irea noastra din viata de ~cpa.
XXXIII.
De dragul nadejdii in viata ve~nica, noi sin tern in stare sa dispretuim
nu numai bunurile vietii paminte~ti, ci chiar ~i unele placeri ingaduite ale
sufletului, inch si cu femeia cu care ne-am insotit in casatorie, potrivit
36. Mt. 5,28.
37. in sensul ideii din Mt. 7, 12.
38. Pasajul spune mult in legatura cu puritatea morala a relatiilor dintre cre~tini.
Termenul rrpooKlwrlp.a n-are aid sens de "inchinare", d de ,,inclinare", salutare. A se
vedea D. Cantemir: Loca obscura, trad. T. Bodogae, in B.O.R. 7-8/1971.

381

ATENAGORA ATENIANUL, SOLIE IN FAVOAREA CRESTINILOR

rinduielilor disatoriei, noi nu ne ingaduim alte raporturi dedt ccle legate

de gindul de a na~te copii39 . A~a cum agricultorul a~teapta cu dibdare
recoltarea semintei aruncate in pamint, fara sa se grabeasca sa mai semene
din nou 40 , a~a este ~i viata de familie cu sotiile noastre. Poti gasi la noi
multi barbati ~i femei, care, de dragul nadejdii cii pentru 0 astfcl de jertfa
mai mare vor ajunge sa fie cu Dumnezeu, au imbatrinit Hira sa se
ciisatoreascii. Dacii starea de feciorie ~i de neciisatorie 41 ne apropie de
Dumnezeu, in timp ce chiar ~i un singur gind sau macar pofta dupa 0 pia cere
oarecare ne departeaza de El, atunci e u~or de in teles de ce nu savir~im
astfcl de fapte, la care nici macar sa ne gindim nu vrem, caci, in definitiv,
viata noastrii crqtina se intemeiaza nu atit pe grija de a cuvinta frumos,
dt mai ales pe puterea de convingere a faptelor bune4 2 Aceasta insemneaza
ori ca raminem singuri, a~a cum ne-am nascut, ori ca ne marginim numai
la 0 singura casatorie, pentru ca pc cea de a doua 0 socotim un adevarat
adulter43 , dupa cum zice Scriptura: "Oricine va liisa pe femeia sa ~i se va
insura cu alta, savir~e~te adulter" 44. Dar in acela~i timp Scriptura nici nu
ne ingaduie sa ne despaqim de femeia pe caream luat-o ca fecioara, nici
nu ne lasa sa ne luam 0 a doua solie, chiar dacii cea dintii ar fi decedat,
cici unul ca acela comite un adulter deghizat, intrudt lainceput Dumnezeu
a creat numai un singur barbat ~i 0 singura femeie, desfiintind oarecum
mmunitatea bazata numai pe relatii trupe~ti, spre a asigura pard in primul
rind relatiile spirituale ale rasei umane 45

XXXIV.
Dar parca vad ca, in ciuda tuturor celor afirmate, aud zicala care rni se
aruncii in fata: "Femeia stricata <yunge sa fad morala celei cinstite" 46 .
Qici cei ce pun la cale tirgul prostitutiei, organizind pentru tineri, spre
ru~inea legii, cuiburi de tot fclul de placeri ru~inoase4 7, care nu cru ta
mCI pe barbati (cu alte cuvinte, barbatii dedindu-se la acte oribile. asupra
39. Iustin, Apol. I, 29,1; Minucius Felix, Oct., 31,5.
40. Clement Alexandrinul: Pedag., II, 10 (trad. rom. N.
1939, p. 230.

~tefanescu),

Bucurellti

41. Justin, Apol. I, 15: multi barbati ~i femei indragind inca din copilarie invatatura lui Hristos, au ramas curati pina la 60-70 de ani.
42. Cre~tinism al faptei, iar nu al vorbelor: au rap J.l.EAT1I ADrWV dAA' e1rw~EL
Kat oWaaKaALa rprwv
1IJ.I.rEpa iata ce frumos program etic aveau cre~tinii atunci.
43. Cum precizau ~i Minucius Felix (Oct. 35, 6) ~i Tertullian (Apol. 46, 11), ceea
ce insemneaza montanism. Biserica nu putea cere atit de mult.
44_ Mt. 14. 9;Mc. 10.1 L
45. Text corupt, sensu I rotunjit de noi.
46. Text neintilnit in alta parte.
47. Pe buna dreptate, apologetii n-au indraznit sa at ace toata turpitudinea moravurilor pagine (Bardy,op. cit., p. 163, nota 3).

ra

382

APOLOGETr DE LIMBA GREACA

altor barbatij4~ ~I care mJosesc cu totul trupuri atit de venerabilc ~i de

frumoase, necinstind in acela~i timp ~i minunata faptura a lui Dumnezeu - dici frumusetea n-a venit singura pe pamint, ci a fost adusa de
puterea ~i de voia lui Dumnezeu - de aceea oamenii acqtia pun in seama
noastra tocmai ceea ce ;;tiu ca au ei pe con~tiinta, adica ispravile urite ale
zeilor lor, de care sint mindri. ]\;e acuza pe noi de crime, cine ?
Tocmai ni~te desfrinati ;;i pedera;;ti ca ei. Pentru ce? Pentru ca unii din noi
traim in feciorie, iar altii nu \Tem decit 0 singura d.satorie. Sa ne aeuze
ni~te oameni care traiesc ca pe~tii care inghit pe cine Ie cade Ia indemina,
hranindu-se astfeI unul din aItul cu carnea de om, cel mai tare, din cel mai
slab, ~i aceasta intr-o vreme eind, in ciuda legilor aspre dar drepte ~ezate de
voi ~i de stramo~ii vo;;tri, se aplica forta impotriva crqtinilor tocmai prin
calcarea acestor legi ! Atunci nu-i nici 0 mirare ca nici guvernatorii trimi~i de
Voi prin provincii nu mai pot pune capat proceselor stirnite impotriva
multimilor care nu pot avea nici atita libertate ineit, daca-i lovqte cineva, sa
se lase loviti sau sa raspunda la calomnii cu rugaciuni,pentru ca noi credem
ca nu-i destul numai sa fii drept ~i sa tratezi pe fiecare in mod egal, ci ni se
cere sa fim buni chiar ;;i cu cei c:e ne fac rau 4 9

xxxv.
In astfel de imprejurari, ce om cu mintea intreaga ar putea crede ea noi
sintem uciga~i ? Caci nu-i cu putinta sa te hrane~ti cu carne de om, 'dad
n-ai ucis inainte pe cineva. Ori, daca. mint in primul caz, atunei mint ~i in
cel de al doilea. Firqte, daca intrebi pe careva de s-a convins cu ochii sai
despre ceea ce \'orbe;;te, nimeni nu va fi adt de neru~inat sa confirme ca a
vazut a~a ceva. ~i totu;;i, cu noi in casa traiesc destui sclavi, la unii mai
multi, la altii mai putini, de care nu ne putem nicieum ascunde. Ei bine, din
toti acqti sclavi, pinii acum nu s-a gasit nici unul care sa ne fi invinuit, nici
macar 'in chip mincinos, di am fi comis astfel de nclegiuiri. ~i apoi, dintre
toti cre~tinii acqtia, care se ;;tie ca nici nu suporta sa vada ucideri omenqti,
nici macar daca ar fi ele cerute de lege, oare care va fi acela care ne-ar putea
relata cum ucidem noi pe om ~i cum consumam noi carne de om ? Cine
dintre ceilalti oameni nu-i dornic sa vada lupte de gladiatori ~i de animale in
cire, mai ales atunci cind acestea sint organizate de Voi ? Pentru noi, crqtinii
insa e aproape acela~i lucru sa \'edem un om ucis sau sa-l ucidem; de aeeea in
toate ehipurile noi ne ferim de astfel de spectacole. ~i atunci, cum am putea
fi noi in stare sa ucidem, daca nu ne place nici sa primim 0 astfeI de fara48. Rom. 1,27.
49. Lc. 6, 29,

ATENAGORA ATENIANUL. SOLIE IN FAVOAREA CRE$TINILOR

383

ddege strigatoare la cer? Cum am putea noi savir~i astfel de ucideri, dnd ~i
pe femeile care Ie ajuta pe mame sa avorteze Ie numim uciga~eS 0 ~i spunem
ca pentru aceasta colaborare a lor vor avea sa dea socoteala inairrtea lui
Dumnezeu ? Pina ~i de fatuI din pintecele mamei, de care inca nu sintem
siguri ca e intr-adevar 0 fiinta vie, spunem ca Dumnezeu ii poarta de grija;
dar sa mai ~i ucidem pc cineva care e inaintat in virsta ?! Dupa cum nimeni
din noi nu arunca un copil abia venit pe lume - caci cine face ~a ceva e cu
adevarat un infanticid - cu atlt mai pu tin nu s-a auzit ca cineva din cre~tini
sa omoare vreun crqtin dupa ce a ajuns sa creasca, caci noi, cre~tinii,
sintem in to ate ~i pretutindeni egali cu noi in~ine, ascultind de ratiune ~i
nefort ind-o .

XXXVI.
vrea sa cunosc ~i eu pe dneva care, dqi creand in inviere, Soar da pe
sine insu~i mormint trupurilor destinate sa invieze. Sa crezi in invierea
trupurilor ~i totu~i sa maninci din de ca ~i cum ele n-ar mai invia, ar fi tot
atit de neinteles ca ~i cum ai crede ca, pe de-o parte, pamintul ne va da afara
trupurile care s-au odihnit in el, iar pe de alta, ca chiar dadi nu Ie-ar cere,
trupurile n-ar putea invia. Dar noi nu sintem nid uciga~i, nid mincatori de
oameni. Dimpotriva, e lucru firesc sa spunem ca oamenii care cred ca n-au
sa dea nici 0 socoteala despre viata de aici ~i care spun ca nu exista inviere,
ci ca ~i sufletul piere odata cu trupul, nimicindu-se de tot, numai astfel de
oameni nu se dau inapoi de la nici 0 nelegiuire. Noi, care sintem convin~i cit
in fata lui Dumnezeu nimic nu va ramine necercetat ~i ca trupul care a servit
poftelor nebunqti ~i fara de friu ale sufletului va fi judecat ~i el impreuna
cu sufletul, pentru ace~tia nu exista nici un temei spre a justifica pacatul,
nici macar unul cit de mic. Unora s-ar putea sa Ie para mare prostie sa crezi
ca,odata descompus ~i cazut in putrejune, nimicit de jos pina sus, trupul
s-ar mai putea reconstitui. Pentru 0 astfel de parere s-ar putea sa fim taxati
nu ca rai - caci prin aceasta n-am aduce nimanui nici 0 jignire -dar oamenilor care n-au credinta noi Ie-am aparea poate naivi s 1.
Sa se ~tie insa ca nu sintem singurii care spun ca trupurile vor invia
odata. A~a ceva ~i filozofii sustin, de~i nu gasesc acum necesar sa insist
asupra lor, ca sa nu se para ca aduc argumente straine fata de cele de care
am amintit, vorbind despre lucruri sprituale ~i sensibile ~i despre compozitia
A~

50. De~i avortul era oprit de lege, practica aceasta ciilca legea. Literatura timpului
e plinii de pro teste zadarnice, neputincioase in a indrepta decadenta. Bardy, op. cit.,
p. 166-167, note.
5!. Teofil, Catre Autolic, 3, 7; Minucius Felix, Octavius, 34, 6 si Tertullian, De
ress. carnis, I, citeazii ~i ei pe Pitagora ~i Platon, in sprijinul acestei piireri:

384

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

lor, aratind cii cele spirituale sint superioare celor sensibile. Dupa parerea hri
Pitagora ~i a lui Platon, cu toata descompunerea trupurilor, nimic nu ne-ar
impiedica sa credem ca trupurile omene~ti soar putea compune din nou in
elementele din care fusesera formate la inceput. Dar cuvintul despre
inviere s 2 sa-Ilasam pentru altadata.

XXXVII.
Cit despre Voi, oameni cu totul deosebiti atit prin fire, cit ~i prin
educatie, intelepri, binevoitori ~i vrednici de domnia ce Vi s-a incredintat,
Va rugam sa Va ap"Iecati cu intelegere fata Voastra de suverani spre mine,
eel care am in finn at acuzele aduse impotriva no astra ~ am dovedit d., fiind
adinc cinstitori de Dumnezeu, noi cre~tinii,sintem oameni modqti ~i curati
suflete~te. ~i atunci, spuneti Voi in~iva, ce alti supu~i'meritii mai mult sa
fie ascultati decit noi, care inaltam rugaciuni pentru stiipinirea Voastra 53,
pentru ca din tata in fiu sa Va fad. parta~i, pe buna dreptate, de puterea
conducerii ~i ca aceasta putere sa creasca ~i sa se intinda tot mai mult
asupra cit mai multora ? Caci ar fi ~i in avantajul Vostru dad ~i noi, cr~ti
nii, am petrece viata senina ~i pa~nid ~i dad ~i noi am ajunge sa
ne implinim liber indatoririle noastre.

B
DESPRE c\\"IEREA ~IORTILOR
......................................................................................................................

IX.
Cu toate ca despre problema de care ne ocupam soar mai putea spune
multe lucruri utile, totu~i deocamdata nu mai tin seama de acei vrajma~i
care' cauta scapare in ceea ce e facu t de om ~i, in general, la oameni, oridt
de mari arti~ti ar fi ei, ~i care spun ca operele, odata avariate, fie cii au fost
macinate de dintele vremii, fie in alt chip ruinate, nu mai pot fi nicicum
refacute. Oamenii ace~tia ar vrea sa spuna ca, a~a cum nici alarul, nici un alt
me~ter nu ar putea reface la loc a~a cum a fost inainte un obiect care s-a
stricat, tot a~a nici Dumnezeu nu ar vrea ~i, chiar daca ar vrea,nu ar putea sa
reinvie pe amul odata a~ezat in groapa ~i, mai putin, pe eel intrat in descompunere. Ei nu-~i dau seama di, prin aceasta, aduc cea mai mare hula lui
52. Aid e dovada cii Solia a fost scrisa inainte.
53. Rugadunile pentru conduca.torii statului sint recunoscute in multe scnen
neotestamentare: Rom. 13, 1; I Tim. 2, 1-2; Tit 3, I, dar ~i in scrierile apologetilor:
Iustin, Apol. I, 17, 3. Tertullian, Ad. Scap., 2 etc. Atenagora nu puteafi de alta parere,
mai ales ca el cuno~tea ~i a folosit adeseori scrierile sfintului Iustin.

385

ATENAGORA ATENIA;I;l:L. DESPRE I;I;\'IEREA ~IORTILOR

Dumnezeu, atunci dnd pun alaturi forte ~i existente total deosebite una de
alta, sau ~i mai mult, firi cu totul diferite, care aqioneaza una prin sine, iar
cealalta doar prin lucrari, care se marginesc numai la cadrul natural. A intra
mai adinc in aceasta problema ar insemna sa ne impotmolim, intrudt nu
ne-am alege dedt cu ceva superficial ~i absurd. Cu mult mai apropiat de
adevar ar fi sa spunem ca "cele ce nu sint cu putinta la oameni sint cu
putinta la Dumnezeu"54. Or, daca ratiunea ne spune ca cele afirmate prin
acest cuvint ~i prin tot ce s-a cercetat pina acum sustin posibilitatea invierii
atunci e Iimpede ca lumina soarelui ca invierea nu e deloc un Iucru cu
neputinta, ciici desigur ea nu e in nici un chip potrivnicii voii lui Dumnezeu.
XIII.
Punindu-ne aceea~i incredere in viitor, pe dt am facut-o in trecut,
~i luind in considerare firea noastrii proprie, noi, oameni~ indragim pe
de-o parte aceasta fragila ~i trecatoare existenta, pe care 0 numim "cea de
azi", dar pe de alta parte, ne punem cu toata puterea nadejdea ~i intr-o
viata ve~nica55. 0 viata pe care nu ne-o plasmuim in chip vanitor,
bazindu-ne doar pe simple visuri, pe care sa Ie hranim cu sperante in~ela
toare, ci in care ne incredem cu toata taria prin eel mai sigur garant 56 , care
este Dumnezeu; caci potrivit sfatului Sau, atuIici dnd l-a adus pe om la
viata, Creatorul i-a dat suflet nemuritor ~i un trup sensibil, dindu-i ratiune
~i insuflindu-i 0 lege, prin care ar vrea sa apere ~i sa pastreze toate darurile
de care I-a invrednicit ~i care sa-i asigure 0 viata rationala ~i 0 existent a
con~tienta. ~i ~tim foarte bine cii Dumnezeu n-ar fi creat 0 astfel de fiinta
~i n-ar fi prevazut-o cu toate conditiile de supravietuire, daca EI n-ar fi dorit
continuarea acestei existente. Creatorul lumii intregi cu acea destinatie a
creat pe om, ca el sa se bucure de 0 existenta rationala, inctt, privind
intr-una Ia marirea dumnezeiasca ~i Ia intelepciunea Lui cea mai presus de
toate, sa supravietuiasca desfatindu-se incontinuu de dami creatiei, dupa
sfatul Celui ce I-a zidit ~i potrivit cu firea pe care a primit-o. Scopul crearii
omului confirm a deci dainuirea lui pentru ve~nicie, iar in aceasta dainuire
e implicata ~i invierea, tara de care omul n-ar putea supravietui.

54. Mt. 19,26; Le. 18,27.

55. Atenagora ~tie eii are in fata sa douii eategorii de oameni: pe eei neeredincio~i
(ot li1TWTOt) ~i pe eei indoielnici (ol ap.~AAOVT<: )eap. 1-2. De aeeea serisullui e eald,
personal, eonvingiitor, cum stii bine unui ginditor.
56. Garantul sau eheza~ul eel mai nein~eliitor d1TAWeOTaTO<: XE'nvo<: nu poate fi
dedt Dumnezeu, in sensul expresiei de la Evrei 7,2.

386

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

XV.
Cind ne gindim la crearea omului, implicit ne gindim d. trebuia sa ~i
existe un singur scop, atIt pentru sufletul cit ~i pentru trupullui S 7 Pretuirea
deopotriva a sufletului ~i a trupului postuleaza in mod obligatoriu ~i invierea
trupurilor moarte ~i descompuse, ira de care 0 noua impreunare fireasca
a celor doua companente (suflet ~i trup) nu soar putea concepe. Dad.
oamenii au primit minte ~i ratiune ca sa faca deosebire din punct de vedere
duhovnicesc intre diferite lucruri, nu numai in ce privqte substanta lor, ci
~i sa cunoasd. bunatatea, intelepciunea ~i dreptatea Celui ce adaruit
toate acestea, atunci, deodata cu valabilitatea netrecatoare a obiectivelor
finale ale acestei activitiiti spirituale, e necesara ~i continuarea neschimbata
a activitatii ce li s-a incredintat. Dad. a~a ceva n-ar fi cu putinta, atunci
natura n-ar fi primit 0 astfel de capacitate ~i ea n-ar mai supravietui in cei
carora a fost data. Cel care a primit minte ~i ratiune este omul, nu numai
sufletul singur: Datorita acestui fapt, omul trebuie sa dainuiascii etem sub
forma ambelor elemente, fapt care ar fi de neconceput fara inviere. Caci
daca n-ar exista inviere, atunci nici omul ca atare nu ar putea dainui. Dad
omul n-ar putea supravietui, totul ar fi zadamic: in zadar i soar fi insotit
sufletului nevoi ~i pasiuni trupe~ti, cu tot avintul lor; in zadar ar fi impiedicat trupul de mustrarea ~i de friul sufletuluis a , spre atingerea telului final
al inclinarilor ~i dorintelor, zadarnica activitatea ratiunii, zadarnid. funqionarea min tii, zadamica in telepciunea, dreptatea, practicarea oricarei virtu ti,
promulgarea ~i controlarea oricarei legi, cu un cuvint, zadamic ar fi tot ce
poate fi maret ~i frumos in viata oamenilor ~i pentru oameni.
Ba, ceea ce ar fi ~i mai grav, insa~i crearea omului ~i inzestrarea lui Cll
toate darurile soar dovedi fara de nici un rost. rnsa fiindd. nici toate aceste
lucrari ale lui Dumnezeu ~i nici toate aceste damri, care provin de la EI,
nu .pot fi socotite zadarnice ~i fara rost, atunci in chip necesar trebuie
legata de dainuirea ve~nica a sufletului ~i prelungirea vietii trupe~ti, precum
~i corolarul ei firesc, invierea.

57. E impresionanta aceasta convingere demna a cre~tini1or din timpul persecutiilor. Minucius Felix comenteaza simplu ~i totu!ji maret: .. Lini~titi, mode!jti !ji fiirii
griji, prin damicia Dumnezeului nostru, ne intarim nadejdea in fericire ~i in viata
viitoare, crezind mereu in prezen1a ~i mare1ia Lui. Rena!jtem ~i traim de pe acum 0 viata
fericita dnd privim in viitor" (Octavius, cap. 38, trad. rom. de P. Papadopol, Rm. Vilcea,
1936, p. 69).
58. Imaginea friului poate fi imprumutata de la Platon (Timaios), dar e frecventa
la sfinlii Vasile ( ep. 150) ~i loan Hrisostom ( omil. 30) ~i la altHo

INDICE SCRIPTURISTIC

Vechiul Testament

S -

,t -

Solie in iavoarea cre'l$linilor

Despre invierea mortiIol

Psalmul 7, to, S, XXXII

Ieremia 17, to, S, XXXII
NoUI Testament

Matei 5, 28, S, XXXI

Matei 5, 39--40, S, X
Milltei 7, 12, S, XXXII
Matei 19, 9, S, XXXII
Matei 19,26, L IX
Marcu 10, 11, S, XXXIII

INDICE REAL
A'bdera, ora~ in Tracia, S, XXXI
Adraste, rege in Argos, S, I
adulter, S, XXX
Afrodita." zeita, S, XVII
Agamemnon, rege, S, I
Agr,aulos, fiul lui Cecrops, S,
oagricultor, S, XXX
Angelion, sculptor, S, XVII
Apollo, zeul artelor, S, XVII
Argos, cetate~i tinut, S, XVII
armeni, S, I
arte plastice, S, XVII
Artemis (Diana), S, XVII
Asclepios, zeul medicinei, S, XVII
ateism, acuza adusa cre~tinilor, S, III-IV
oateniend, S, I; S, XXXI
av~rt, S, Ill; t, XV
bine moral, S, III; 1. XV
cabiri. zeitati trace, S, IV
nlomnii (la adresa cre~tinilor), S, I; S,
II; S, III; S, XVII; S, XXXII; S,
XXXIV-XXXV
casatori'a cre~tina, S, XXXII
Cleante, pktor, S, XXVII
Cnidos, ora~, S, XXVII
Commodus, imparat, S, I
Core, fUca lui Zeus, S, XXXII
Corint, ora~, S, XVII

Luca 6, 29, S, XXXIV

Luca 18, 27, 1. IX
loan I, 14, S, XVII
Romani I, 27, S, XXXIV
Romani 8, 27, S, XXXI
Romani, 12, 17-21, S, I
Romani 13, 1, S, XXXVII
I Corinteni 2, 14, S, XXXI
I Corinteni 9, 5, S, XXXI
I Timotei 2, 1-2, S, XXXVII
II Timotei 4, 7-8, S, XXXI
Tit 3, I, S, XXXVII
I loan I, 3, S, XVII
I loan I, 5, S, XXXII

~I

ONOMASTIC

Cratos, artist plastic, S, XVII

cre~tin (nume de), S, I-II
cre~tini, fratietatea dintre

Ii. S, XXXII
Ded,a!. arhitect, S, XVII
Delos, insula, S, XVII
Democrit, filozof, S, XXXI
Diagora ateu!, S, IV; S, XXXI
divort, S, XXXIII
dorin~a de a supravietui, t, XV
Dumnezeu (in.su~iri), S, IV; t, IX
Efes, ora~, S, XVII
eg'alitate de tratament, S, II-III; S,
XXXIV
Elena, sotia lui Menelau, S, I
Eleusis, ora~ul misterelor, S, IV
Endoios, sculptor, S, XVII
Epidaur, ora~ in Argos, S, XVII
EreMeion, templu, S, I
fecioria la cre~tini, S, XXXIII
Fidioas. sculptor, S, XVII
filozofi, filozofie, S, I-II; S, XVIII; S.
XXXI; S, XXXVI-XXXVII
gladiatori, S, XXXV
Heotor, erou troian, S,. I
Hera, protectoarea casniciei, S, XVII
Heracle, erou, S, IV
Herodot, istoric, S, XVII
Hesiod, poet, S, XVII

388
Homer, poet epic, S, XVII
homoseXuiIlitute, S, XXXIV
idoli, originea lor, S, IV, XVII i S, XXXIl
incest, acuza adusa cre~tinilor, S, III
invierea m oIlil or, S, XXXVI, Vi i i, IX,
XIll, XV
lege cre~tina, S, liS, XXXII i S, XXXIII
lege dumnezeiasca, S, III
lege a firii (la animale), S, III
lege omeneasca, S, I; S, XXXII-XXXIV
loialitatea cre~tinilor, S, III
Marcu AureJiu, imparat, S, I
tnateria, insu~irile ei, S, I i I. IX
moralitatea cre~tlllilor, S, XXXII-XXXIII
Oedip, rege in Teba, S, III
alarul ~i mUllca lui, 1, IX
omucidere, S, XXXV
omul are un fel de duh ceresc, S, XXXI i
1, XV
Orfeu, cintaretul, S, IV i S, XXXII
ospete thiestice, S, III
pace (dimat de), S, I
Pandora, prima femeie creata de zei,
aduciHoare a nenorocirilor in lume, S I
Pandrosos, fiica a lui Cecrops, regele
Atenei, S, XVII
Pitagora, filozof, S, XXXI i S, XXXVI
Platoll, filozof, S, XXXVI
Poseidon, zeul marH, S, I
Praxitel, sculptor, S, XVII
pestii, care devoreaza tot ce Ie cade in
cale, S, XXXIV

APOLOGETI DE LIMBA GREACA

prigonirea cre~tinilor, S, II i S, IV i S,
XXXIV
prostitutie, S, XXXIV
providenta divina, S, XXXV i I, XIll
raul moral, S, In
Rea, mama lui Zeus, S, XXXll
Samos, insula, S, XVII
sarmati, popor, S, I
Saurios, artist, S, XVII
sClavi, S, XXXV
Scriptura, S, XXXII i S, XXXllI
Sfatul lui Dumnezeu, I, XIII
Smilis, sculptor, S, XVII
Soc rate, filozof, S, XXXI
spartani, S, I
statui roman, S, XXXI
suflet, S, XXXV; 1, XIII
Tectaios, sculptor, S, XVII
Telecles, artist, S, XVII
Teodor, sculptor, S, XVII
Thieste, rege in Argos, care minca din
carnea fiilor lui, S, III i S, XXXII; S,
XXXV
Tindar, tatal Elenei, S, I
Troia (Ilion), S, I
trupul omen esc, S, XXXI-XXXII; S,
XXXVI ii, XIII
viata, S, XXXI; S, XXXII; 1, XIII
virtutea, S, III
zeii, na~terea ~i moralitatea lor, S, I; S,
III; S, XVII i S, XXXII; S, XXXIV
zeiHiti diferite, S, I
Zeus, tatal zeilor, S, I; S, XXXII

CUPRINS

pag.

In troducere . . . . . . . . . . . . . .
~i

1. Sfintul Justin Martirul

Filozoful

23

Apologiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
cre~tinilor:

Apologia india in favoarea

Ciitre Antoninus Pius . . . . . . . . . . . .

Ciitre Minucius Fundanus . . . . . . . . . . . . .
Epistola lui Antoninus ciitre populatia din Asia.
Epistola impiiratului Marcus Aurelius, ciitre Senat.
Apologia a doua in favoarea

cre~tinilor

25
72
72
73
77

....

Dialogul cu iudeul Tryfon . . . . . . .

89

Partea india . . . . . . . .
Partea a doua . . . . . . .

91
180

~i

259

Indice real

onomastic

2. Teofil al Antiohiei

267
269
282
293
328
351
353

Trei Ciirti ciitre Autolic ..

Introducere ..
Cartea india ..
Cartea a doua .
Cartea a treia .
Indice scripturistic.
Indice real

~i

onomastic

3. Din scrierile filozofului

~i

apologetului

cre~tin

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . .
Atenagora, filozof

cre~tin

A. Solie in favoarea

Atenagora Atenianul
369

din Atena:

cre~tinilor

B. Despre invierea mortilor ..

Indice scrip turis tic. . . . . .

..

372
384
387

Indice real \ii onomastic

387

Cuprins . . . . . . . . . . . . . . .

389

NOTA EDITURII. Indicele onomastic

~i real la opera sfintului Iustin a fost
intocmit de Dr. Lector Cezar Vasiliu.

Redactor: ANCA MANOLACHE

Tehnoredactor: VALENTIN BOGDAN
Dat la cules 27 august 1979. Bun de tipar 20 iulie
1980. Aparut 1980. Format 16/70xl00, legal.
Ill. Coli de tipar 24, 5. Comanda nr. 270.
TIPOGRAFIA INSllTUTULUI BIBLIC ~I DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMANE