ELECTROCUTAREA

Electrocutarea survine atunci când organismul este străbătut de un curent electric. Dar pentru ca
deplasarea continuă a electronilor prin corp să aibă loc, este obligatoriu ca persoana să aibă contact atât cu
sursa de curent, dar şi cu un alt punct care să asigure închiderea circuitului electric. În lipsa închiderii
circuitului, atingerea unei surse de electricitate - firele unei prize, de exemplu - nu va produce nicio
vătămare. Dacă am fi suspendaţi în aer - ţinuţi de un elicopter - şi am atinge o sursă de electricitate, pentru
că nu există un circuit complet (vezi imaginea de mai jos ) nu ne vom electrocuta. Acesta este motivul
pentru care păsările pot sta pe liniile de înaltă tensiune fără a risca şocul electric - faptul că ele nu ating şi
pământul.
Deşi pământul nu este un bun conducător de electricitate, este suficient de bun cât să permită
trecerea unei cantităţi de energie care să ne producă o vătămare. Folosirea unor papuci ca măsură de
protecţie, nu reprezintă o soluţie; încălţămintea obişnuită nu este confecţionată pentru a asigura protecţie la
şocuri electrice. În schimb există podele speciale care asigură izolarea de pământ (ori podeaua
apartamentului); este însă nevoie de atenţie şi în acest caz: dacă podeaua este udă ori umedă, este posibil ca
protecţia pe care aceasta o oferă în mod obişnuit să nu mai fie eficientă.
 

CARE SUNT VALORILE PERICULOASE ALE CURENŢILOR?

Lucrurile nu sunt atât de simple. Organismul uman este diferit de la individ la individ. Rezistenţa pe care
acesta o opune depinde de mai mulţi factori, inclusiv de constituţia fizică a fiecăruia. Pe de altă parte,
independent de valoarea curentului din sursa de electricitate cu care ia contact persoana, contează cât de solid
este contactul dintre om şi sursă, dacă suntem uscaţi pe mâini ori nu (umiditatea scăzând rezistenţa) etc. Cu
toate acestea au fost stabilite de-a lungul timpului valori care indică efectele curentului electric asupra
organismului, astfel (valori preluate de pe site-ul CircuiteElectrice.ro):
 
 C.A. (10
EFECT ASUPRA CORPULUI CURENT CONTINUU C.A (60 Hz)
kHz)

Bărbaţi - 1,0 7
0,4 mA                  
Senzaţie uşoară de gâdilare mA                   Femei mA                 
0,3 mA
- 0,6 mA 5 mA
Apariţia durerii; se poate Bărbaţi - 62 55
9 mA                      
menţine controlul voluntar mA                    Femei mA            
6 mA
al muşchilor - 41 mA 37 mA
Bărbaţi - 76 75
Apariţia durerii, victima nu 16 mA                      
mA                    mA     
poate lăsa firul din mână 10,5 mA
Femei - 51 mA 50 mA
Bărbaţi - 90 94
Durere severă, apar 23 mA                      
mA      Femei - mA     
dificultăţi de respiraţie 15 mA
60 mA 63 mA
Posibilitatea apariţiei Bărbaţi - 500
100 mA                    
fibrilaţiei inimii după 3 mA       Femei - 500
100 mA
secunde mA
 
 
CE PUTEM FACE PENTRU A EVITA ELECTROCUTAREA?
Sunt mai multe mijloace de protecţie împotriva electrocutării accidentale. Prima măsură, desigur, dacă
este posibil, este deconectarea de la reţeaua electrică a elementului la care dorim să lucrăm. De asemenea, ne
putem proteja de electrocutare prin purtarea unui echipament adecvat: mănuşi de protecţie ori/şi încălţăminte de
protecţie. Foarte important de reţinut este că acestea trebuie să fie uscate; altfel, umiditatea va transforma
mijloacele de protecţie în buni conducători de electricitate. Un alt aspect important este acela al folosirii unor
unelte bine izolate (patent, şurubelniţă etc.).
 EFECTELE ELECTROCUTĂRII ASUPRA ORGANISMULUI
Electricitatea poate arde ţesuturile în adâncime. Arsura este generată de disiparea energiei sub formă de
căldură care rezultă în urma opoziţiei (rezistenţei) organismului la trecerea curentul prin el.Un alt efect al
curentului electric asupra corpului, probabil cel mai periculos, este cel asupra sistemului nervos. Dacă printr-un
organism trece un curent electric suficient de mare, acest curent va suprasolicita sistemul nervos, prevenind
acţionarea muşchilor prin intermediul semnalelor normale. Atunci când muşchii sunt acţionaţi de o sursă
externă de curent, aceştia se vor contracta involuntar.
Cu toţi ştim că sunt situaţii în care victima electrocutării nu se poate desprinde de un element
aflat în circuitul electric (o bară, un fir etc.). Impresia este că victima se lipeşte de elementul aflat sub tensiune.
Ce se întâmplă de fapt?  Muşchii antebraţelor responsabili cu contractarea degetelor sunt mai bine dezvoltaţi
decât cei responsabili cu întinderea lor. Lipsind controlul voluntar asupra muşchilor, din pricina "luării
comenzii" de către curentul electric, muşchii de „contractare” vor câştiga, iar persoana va  fi forţată să strângă
mâna şi să o menţină astfel. În cazul în care conductorul atinge exact palma mâinii, această strângere va forţa
mâna să prindă strâns firul în mână ducând la o agravare a situaţiei datorită contactului excelent dintre corp şi
fir prin intermediul mâinii. Victima nu va fi capabilă să lase firul din mână fără un ajutor extern. Pentru a
desprinde victima de sursa curentul este nevoie de o forţă considerabilă. Pentru a evita electrocutarea,
"salvatorul" trebuie să folosească un obiect care să nu fie conducător de electricitate, cum ar fi un lemn uscat.
Fibrilaţia şi stopul cardiac: Muşchiul ce controlează  inima poate fi şi el blocat de
efectul curentului electric. Chiar şi curenţii mult prea slabi pentru a induce în mod normal "lipirea" de elementul
aflat sub tensiune sunt suficienţi pentru a destabiliza buna funcţionare a inimii. Inducerea fibrilaţiei (dispariţia
ritmului normal şi apariţia unei aritmii) face ca actul pompării sângelui spre organele vitale ale organismului să
nu mai fie eficient; există riscul survenirii decesului prin asfixiere ori stop cardiac.