Universitatea de Medicina si Farmacie “Grigore T.

Popa” Iasi
Facultatea de Bioinginerie Medicala
Master: Inginerie Clinica

VERIFICAREA, CALIBRAREA SI MENTENANTA

APARATELOR DE ELECTROCHIRURGIE
 Generalitati

Electrochirurgia este o abordare alternativă la tăiere a unui pacient.

De obicei, este utilizata ca alternativă la bisturiu.
Electrochirurgia - poate tăia ca un bisturiu, dar poate coagula sângele
în vase mici, astfel încât câmpul chirurgical sa fie lipsit de sânge.

Electrochirurgia permite chirurgilor să lucreze mai repede, deoarece

nu trebuie să lege (să închidă) fiecare vas pe care îl taie.

Pacientul se recuperează mai rapid, deoarece există mai puține

pierderi de sânge și există o vindecare buna.

TAIERE SANGERARE COAGULARE ESU = Electro

Surgical Unit
Electrochirurgia se realizează prin conversia curentului electric de
înaltă frecvență în căldură, cauzată de rezistența țesutului la
trecerea curentului electric (vârful electrodului activ nu este
fierbinte!).
Deoarece curentul trebuie să treacă prin corp, trebuie efectuate cel
puțin două conexiuni electrice între pacient și echipament.

Puterea necesară este de până la 400 W.

Dacă forma de undă este amortizată, aceasta va coagula sângele și

va opri sângerarea (setarea coagulare).
Dacă forma de undă nu este amortizată, țesutul este ablat
(vaporizând conținutul de apă), lăsând un gol (incizie) (setarea
tăiere).
În toate procedurile de electrochirurgie există mirosul de carne și
fum ars.
Tehnici comune:

electro-desicare - o formă de undă puternic amortizată este furnizată

punctului de contact (electrod activ) care are forma de sfera, ac sau
lamă si care este plasată pe țesut și se produce astfel coagulare în
jurul locului respectiv.
electro-fulgurare (scanteiere) - se folosește o formă de undă foarte
amortizată, dar electrodul activ este ținut cu 1-2 mm deasupra
țesutului și, atunci când este alimentat, scânteile pulverizează zona
uscând-o și lăsând o oarecare arsură.
electro-secțiune - o formă de undă neamortizată este aplicată
electrodului activ, care este plasat pe suprafața țesutului creând o
incizie.
electro-coagulare - o formă de undă amortizată este livrată
pacientului pentru a opri sângerarea fără a efectua nici o tăiere
suplimentară.
 Electrochirurgie monopolara

Toate tehnicile de electrochirurgie necesită două conexiuni la

pacient, electrodul activ (pen - stiloul bovie) și electrodul de referință
(sau electrodul dispersiv sau la sol).
Pentru electrochirurgia monopolară, electrodul de referință este
plasat sub pacient și electrodul activ este ținut în mâna chirurgului.
încălzire redusă la
electrodul dispersiv!
Electrochirurgie bipolara

Pentru electrochirurgia bipolară, electrozii de referință și activi sunt

ambii deținuți de chirurg într-un stilou combinat.
Curentul electrochirurgical la pacient este limitat la un volum mic de
țesut în regiunea imediată de aplicare a forcepsului.
Sistemul bipolar este cel mai frecvent utilizat pentru vase mici și
pentru distrugerea precisă a țesuturilor.
Este posibil ca funcția bipolara să nu fie disponibilă pe toate
generatoarele electrochirurgicale.
Dacă este conținuta în aceeași unitate cu monopolar, va avea
conexiuni separate și eventual comenzi separate fata de funcțiile
monopolare.
Atunci când dispozitivul este proiectat pentru a aplica curentul de înaltă frecvență
pe două ramuri ale bisturiului, printr-o clemă specială (tip pensă) ale cărei ramuri
sunt izolate una de cealaltă, obținem un așa-numit efect "bipolar", caracteristic
bisturielor bipolare. În acest caz, nu mai este nevoie de electrod de dispersie,
arcul electric formându-se la vârful bisturiului, traversând doar țesutul dintre cele
două vârfuri ale instrumentului.
Stiloul Bovie (sau stiloul ESU) este ținut de către chirurg.

Electrodul dispersiv poate fi o placă metalică acoperită cu un gel

conductor sau textil îmbibate cu soluție salină.

Mulți producatori folosesc acum electrozi dispersivi de unică

folosință. Dispozitivele de unică folosință sunt adesea tampoane
adezive pre-gelificate, conductive, care includ conexiuni multiple la
echipament. Conexiunile multiple sunt folosite pentru a permite
dispozitivului să verifice în permanență un contact bun între pacient
și dispersiv.

Contactul slab cu electrodul dispersiv este cea mai frecventă cauză

de arsuri neintenționate ale pacientului. La ESU moderne, electrodul
dispersiv trebuie să atingă pacientul pentru a preveni alarma.
Functionare ESU

Unitatea generatoare este adesea numită Bovie. Este, în general,

un dispozitiv care poate produce unde de 300 până la 3000 kHz.
Majoritatea ESU produc 25-200 wați. Conceptual, Bovie foloseste
frecventa de 50 Hz de la priza pentru impulsuri scurte, apoi
folosește un transformator pentru a genera tensiunea ridicată
necesară.
Activarea se face de către chirurg folosind fie un comutator manual
pe de stiloul bovie, fie călcând pe un comutator de picior.
Ambele au două contacte, unul etichetat CUT pentru secțiunea
electro și celălalt COAG pentru electro-desicare sau electro-
fulgurare.
 ETAPE IN VERIFICARE ESU

- Electrosecuritate
- Performante
Criterii de acceptabilitate la evaluarea parametrilor definitorii de
securitate şi de performanţă
1. Verificarea tipului şi a gradului de protecţie electrică
Document de referinţă: SR EN 60601-2-2/SR EN 60601-1 pct. 5.1 şi
5.2
2. Verificarea identificării şi a marcărilor exterioare
Echipamentul trebuie să fie identificat cel puţin prin:
- model sau tip;
- firma producătoare;
- seria de fabricaţie;
- valoarea tensiunii electrice de alimentare.
3. Verificarea legării la pământ de protecţie (dacă este cazul)
Valorile măsurate trebuie să se încadreze în limitele specificate de
SR EN 60601-2-2/SR EN 60601-1 pct. 18, conform încadrării
specifice.
4. Verificarea curenţilor de scurgere staţionari de joasă frecvenţă
Valorile măsurate trebuie să se încadreze în limitele specificate de
SR EN 60601-2-2/SR EN 60601-1 pct. 19.3 tabel IV, conform
încadrării specifice.
5. Verificarea curenţilor de scurgere de înaltă frecvenţă
Valorile măsurate trebuie să se încadreze în limitele specificate de SR
EN 60601-2-2 pct. 19.3.101, conform încadrării specifice.
6. Verificarea rezistenţei de izolaţie
Valorile măsurate între partea legată la reţea şi oricare din părţile
aplicate trebuie să fie de cel puţin 10 MOhm, la o tensiune de
încercare de 500 Vcc.
7. Verificarea componenţei/accesoriilor
Fiecare electrod din dotarea echipamentului trebuie să nu prezinte
întreruperi ale conductoarelor sau izolaţii necorespunzătoare.
8. Verificarea puterii de ieşire:
a) valorile măsurate trebuie să se încadreze în limitele date de
producător în specificaţia tehnică, iar în absenţa acestora nu trebuie
să depăşească cu mai mult de ±25% valoarea prescrisă;
b) puterea maximă de ieşire nu trebuie să depăşească valoarea de 400
W;
c) elementul de reglare a puterii de ieşire trebuie să fie funcţional şi
să permită reducerea acesteia la valorile specificate în SR EN
60601-2-2 pct. 50.1 b);
d) la conectarea/deconectarea alimentării echipamentului sau la
restabilirea reţelei de alimentare nu trebuie să se modifice regimul
de funcţionare, iar puterea de ieşire selectată nu trebuie să crească
cu mai mult de 20%.
9. Verificarea monitorizării electrodului neutru
10. Verificarea sistemelor de alarmare/interblocare (dacă este cazul)
Se simulează condiţiile specifice pentru declanşarea alarmei sau
acţionarea interblocării.

NOTĂ:
Rezultatele verificărilor se consemnează într-un raport de încercări
Probleme in functionare

Cele mai frecvente probleme în electrochirurgie sunt:

arsuri, deteriorarea excesivă a țesuturilor, deteriorarea locurilor
inconjuratoare (zone ale corpului pacientului, altele decât locul
chirurgical țintă) incendii, interferențe cu alte dispozitive.

Arsurile pielii sunt cele mai frecvent raportate dintre aceste

probleme, care apar de obicei la locul electrodului de dispersie.
Desprinderea parțială sau completă a tamponului de electrod de
pacient este cea mai frecventă cauză.
Electrodul dispersiv trebuie așezat întotdeauna pe o zonă a corpului
care are un flux sanguin bun și nu este supusă unei concentrații
mari de greutate. Partea coapsei este o locație foarte obișnuită, sub
fese nu este o locație bună, deoarece este, în general, un punct de
susținere a greutății mari.
La ESU mai vechi, lipsa contactului cu electrodul poate să nu fie
detectată de catre sistem. Efectul poate fi arsura pacientului acolo
unde curentul electric găsește o cale alternativă de scurgere la sol.
La ESU noi, generatorul are două conexiuni la electrodul dispersiv.
Când este conectat la pacient, un mic curent este trecut între cele
două jumătăți ale electrozilor dispersivi. Când nu este conectat
corect la pacient, curentul nu poate trece și va suna o alarmă.

Dacă vârful stiloului este murdar, poate exista puțin sau deloc curent
care trece prin pacient. Stilourile nu sunt destinate reutilizării. Cu
toate acestea, acestea sunt adesea refolosite.
În plus față de problemele cu vârfurile murdare, firele se rup odata
cu reutilizarea.
 Mecanismele accidentelor prin electrochirurgie
1. Vătămări datorită electrodului de dispersie:
a. probleme de aplicare - aplicare în zone inadecvate sau/și fără
asigurarea continuității corecte;
b. detașarea parțială;
2. probleme legate de conexiuni:
a. defecțiuni legate de izolația cablurilor;
b. conexiuni defecte;
c. leziuni electrice indirecte cauzate de cuplarea capacitivă
(endoscopie/laparoscopie)7.
3. Vătămări datorită electrodului activ:
a. activare neadecvată;
b. arsură prin contact direct8;
c. leziuni în alte zone decât cele vizate;
d. leziuni produse prin căldura reziduală a vârfului instrumentului.
4. Vătămări ale personalului;
5. Pericolul legat de produsele toxice și fumul rezultate în urma folosirii
electrochirurgiei;
6. Interferența curenților de înaltă frecvență cu stimulatoarele implantabile;
7. Incendiile.
Mentenanta preventiva

Cea mai importantă acțiune în întreținerea preventivă este

menținerea curată a interiorului și a exteriorului ESU. Verificați
electrodul plăcii de dispersie, cablurile și indicatoarele de control.
Dacă medicul dorește un vârf diferit pentru o unitate de
electrochirurgie monopolară, este suficient să conectați orice vârf
metalic la vârful existent. Asigurați-vă că exista o conexiune
electrică și mecanică solidă cu vârful.
ESU este un dispozitiv cu potențial ridicat periculos. Toți membrii
echipei chirurgicale care utilizează un ESU trebuie să fie pe deplin
conștienți de pericole, să înțeleagă principiile de operare și
manipulare în condiții de siguranță și să fie familiarizați cu abilitățile
și limitările unității lor particulare (instruire!)
Scânteile sunt frecvente atunci când se utilizează electrochirurgia.
Atunci când oxigenul este administrat pacientului, acesta poate
scapa, creând o atmosferă cu potential de aprindere rapida.
O unitate de electrochirurgie poate fi verificată și calibrată ușor și
eficient prin utilizarea unui tester de electrochirurgie.
În majoritatea cazurilor, o testare inițială poate fi utilizată pe un
săpun sau o bucată proaspătă de citrice (cum ar fi o portocală).
Asigurați-vă că ambele părți ale electrodului dispersiv se ating
pentru a preveni o alarmă.
Performanța și siguranța dispozitivelor electrochirurgicale trebuie
verificata la fiecare 3-6 luni
O procedură tipică de testare poate consta din următorii pași de
testare:
- Inspectie vizuala
- Test de siguranță electrică de joasă frecvență (curenți de scurgere
de până la 1kHz)
- Verificarea circuitului de monitorizare a calității contactelor (CQM)
(monitorizare a electrodului de retur)
- Testarea scurgerilor de înaltă frecvență
- Verificarea puterii de ieșire la anumite sarcini în raport cu funcția și
selecția formei de undă
Verificarea monitorizării calității contactelor (CQM)
Acest lucru este monitorizat de dispozitivul electrochirurgical prin
măsurarea impedanței (CQM) între cele două (divizate) sau mai
multe plăcuțe conductoare din placa de întoarcere a pacientului.
Când apar variații extreme sau impedanță foarte mare / mică, CQM
va duce la o alarmă sonoră / vizuală și poate duce la dezactivarea
energiei de ieșire pentru a preveni potențialele răniri ale pacientului.
 Gestionarea riscurilor

Măsurile referitoare la gestionarea riscurilor asociate utilizării aparaturii

de electrochirurgie în sala de operație trebuie integrate în politica de
îmbunătățire a siguranței pacientului și managementul riscului pentru
locațiile în care este utilizată.
Este responsabilitatea medicului coordonator și asistentei
coordonatoare de bloc operator, a asistentelor șefe de sală de operație
împreună cu medicii chirurgi și anesteziști să identifice riscurile asociate
utilizării echipamentelor de electrochirurgie, să le analizeze, împreuna
cu personalul structurii de management al calității (SMC) si cel tehnic, și
să le includă în registrul de riscuri.
Este responsabilitatea managerului unității sanitare, a directorului
medical să stabilească măsurile ce trebuie luate pentru salvgardarea
acestor riscuri și să urmărească ca monitorizarea lor să se facă
constant, periodic iar analiza lor, anuală.
Rezultatele acestor evaluării ar trebui să facă posibilă:
 propunerea unui plan de îmbunătățire adaptat la dimensiunea echipelor,
la modul de practică și la mediul specific din fiecare spital;
 îmbunătățirea instruirii personalului;
 crearea de noi modalități de alertă și acțiune pentru a stabili bariere
suplimentare de securitate.