CAPITOLUL 17

ACCIDENTE DETERMINATE
DE CURENTUL ELECTRIC

1
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

Fenomenele care apar în organism ca urmare

a treceri curentului electric definesc conceptul de
electrocutare sau şoc electric.
Electrocutarea se manifestă prin vătămări de
diferite grade, până la deces.

2
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

Consecinţele electrocutării depind de trei

factori şi anume:
 intensitatea curentului electric;
 timpul când trece curentul electric prin corp;
 traseul sau calea străbătută de curentul
electric prin corp.

3
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

Intensitatea curentului electric a cărui limită

de suportabilitate a fost stabilă experimental şi care
se consideră nepericuloasă este de:
 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvenţă
industrială şi
 50 mA în cazul curentului continuu.

4
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

Conceputul de curent nepericulos este

utilizat pentru a defini acel curent sub acţiunea
căruia omul se poate elibera din circul electronic
prin forţe proprii. În general omul nu reuşeşte să
se desprindă singur din circuitul electric din
cauza spaimei care-l face să nu mai poată
acţiona şi din cauza contracţiilor masculare care
nu mai permit desprinderea de circuit.

5
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării
Intensitatea curentului electric care străbate
corpul omenesc, atunci când între două puncte de
contact ale acestuia se stabileşte o tensiune
accidentală dată, depinde de rezistenţa electrică a
corpului. Rezistenţa electrică a corpului este
influenţată de mulţi factori, externi (umiditatea şi
temperatura aerului, gradul de umezire al pielii etc.)
şi interni (transpiraţie, febră, conţinutul de alcool în
sânge, stare de oboseală). S-a stabilit că rezistenţa
corpului omenesc variază între 300 şi 5000 ohmi.

6
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

În cazul sistemelor de protecţie se iau în

considerare valoarea de 1000 ohmi pentru
cazul atingerilor directe şi valoarea de 3000
ohmi pentru cazul atingerilor indirecte.

7
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

8
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării
În funcţie de intensitatea curentului care
străbate corpul omenesc se produc următoarele
efecte, prezentate gradat:
 între 0,5 şi 2 mA se situează programul de
senzaţie, care variază de la persoană la
persoană;
 între 2 şi 3 mA – senzaţia uşoară de
tremur, înţepătură;
 între 3 şi 10 mA – convulsii, şoc electric;
 între 10 şi 18 mA – senzaţia dureroasă,
contracţie musculară;
 între 18 şi 25 mA – dificultăţi în respiraţie;

9
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării
 între 25 şi 75 mA – şoc electric sever;
 între 75 şi 200 mA – fibrilaţie ventriculară
dacă o parte din curent trece prin inimă în
perioada de repolarizare a muşchiului
cardiac;
 între 200 şi 1000 mA – apar, în plus, arsuri
de punctele de intrare şi ieşire din
organism;
 între 1000 şi 4000 mA – arsurile sunt
grave, extinse.

10
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării
Valorile curenţilor de mai sus şi efectele lor
au fost grupate în zone de pericol, asfel:
 curentul care trece prin corp este mai mic de
10 mA: pericol de deces este foarte redus;
 curentul care trece prin corp este mai mare
de 10 mA: probabilitatea decesului este
ridicată şi agravată de efectele termice
 curentul care trece prin corp este mai mare
de 200 mA: probabilitatea decesului este
ridicată şi agravată de efectele termice ale
curentului electric.

11
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

Din experienţa tragică în timp a rezultat că

efectele cele mai probabile de paralizare a
funcţiilor sistemului nervos, le provoacă
intensităţile curentului de tip industrial
(380/220 V). Curenţii rezultaţi la tensiuni mai
mari de 1000 V produc în mod suplimentar şi
efecte termice, cu consecinţe fizice grave.

12
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

 Timpul de expunere, respectiv de trecere a

curentului prin corpul omenesc este foarte
important, mai ales în raport cu intensitatea
curentului. Cu cât timpul este mai scurt,
valoarea curentului la care omul reuşeşte să
se desprindă este mai mare şi invers.

13
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării
Din motive de protecţie, limitele timpului
de deconectare a instalaţiilor electrice de joasă
tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru
tensiuni până la 250 V şi de 0,1 sec. pentru
tensiuni până la 500V.
Este foarte important pentru viaţa omului ca
timpul în care acesta este în circuitul electric să fie
cât mai scurt, întrucât rezistenţa electrică a
corpului continuă să scadă sub acţiunea curentului
şi, ca urmare, intensitatea curentului care trece
prin corp creşte continuu, moartea devenind
inevitabilă.
14
 Generalităţi. Consecinţele
electrocutării

 Traseul străbătut de curent prin corp

este de asemenea important, considerându-
se ca foarte periculoase căile: mâna stângă
– piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă
- marginea superioară a bazinului.Căile
cele mai „Favorabile” sunt: mâna – cot sau
umăr; picior stâng – picior drept; şold + laba
piciorului.

15
 Accidente prin electrocutare

Efectele curentului electric asupra funcţiilor

vitale pot avea urmări imediate sau întârziate.
 Urmările imediate se manifestă prin
paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau
circulatorii, respectiv apariţia stopului
respirator şi/sau a stopului cardiac, ori deces
instantaneu prin fibrilaţia ventriculară.
 Urmările întârziate (ore, zile) se manifestă
printr-o slăbire a forţei musculare, amorţeli,
chiar în cazul în care accidentatul se află în
stare de repaus; la reluarea activităţii pot
apărea tulburări care influenţează centrul
generator de excitaţii al inimii.
16
 Accidente prin electrocutare

Primul ajutor

În cazul accidentelor prin electrocutare

este evident că numai întâmplător se poate
beneficia de prim ajutor calificat. Din acest motiv,
succesul primului ajutor depinde de competenţa
celor prezenţi în momentul accidentului.

17
 Accidente prin electrocutare

Primul ajutor

În practică, se întâlnesc două situaţii:

 accidentatul nu se poate desprinde de
instalaţia electrică
 accidentatul s-a desprins de instalaţia
electrică, nemaifiind în contact cu aceasta
şi nici în imediata ei apropiere.

18
 Accidente prin electrocutare

Primul ajutor

În ambele situaţii, persoana, care

acţionează pentru acordarea primului ajutor,
salvatorul (salvatorii) trebuie să constate cu
operativitate situaţia concretă a victimei şi să
hotărască modul de acţionare, astfel încât să
nu-şi pericliteze integritatea corporală sau chiar
viaţa, expunându-se aceluiaşi risc.

19
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric

Prima operaţie în succesiunea acţiunii de

acordare a primului ajutor în caz de accidentare
prin electrocutare, este scoaterea accidentatului
de sub acţiunea sau influenţa curentului
electric.
 Pentru a scoate accidentatul de sub acţiunea
curentului electric din instalaţiile cu tensiunea
de lucru sub 1000 V procedaţi astfel:

20
 Primul ajutor
Scoaterea accidentatului de sub influenţa
curentului electric

Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia

electrică şi se află undeva la înălţime:
 analizaţi situaţia şi cunoscând faptul că după
întreruperea tensiunii, muşchii se relaxează,
existând posibilitatea căderii accidentale,
luaţi preventiv măsuri de evitare a acestei
consecinţe.

21
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric
 sprijiniţi accidentatul cu proptele izolante sau
organizaţi atenuarea căderii prin prinderea
victimei ori plasarea pe sol a unor suporturi
groase la locul eventualei căderi – paie,
materiale textile, crengi etc.
o Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii prin
deschiderea întrerupătorului de alimentare,
în lipsa acestuia prin deschiderea
separatorului, scoaterea siguranţelor,
scoaterea din priză, de la caz la caz.

22
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric

o Dacă scoaterea de sub tensiune a

instalaţiei necesită timp, defavorizând
operativitatea intervenţiei, scoateţi
accidentatul de sub tensiune prin
utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la
îndemână, astfel încât să se reuşească
îndepărtarea accidentatului de zona de
pericol.

23
 Primul ajutor
Scoaterea accidentatului de sub influenţa
curentului electric

În situaţia unui accident în instalaţii cu tensiune

de lucru peste 1000 V trebuie cunoscut faptul că
însăşi apropierea de accidentat poate prezenta
pericol pentru salvator, din cauza tensiunii de pas.

24
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric

Se vor efectua următoarele manevre, după caz:

 deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub
tensiune) o poate face numai o persoană care
cunoaşte bine instalaţia iar scoaterea
accidentatului din instalaţii aflate sub tensiune
este permisă numai după deconectare. Pentru
aceasta se vor folosi orice mijloace
disponibile: prin strigăt, telefonic, prin radio
sau prin mesager etc.

25
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric

 scoaterea accidentatului din instalaţia aflată

sub tensiune este permisă numai în staţiile
electrice, unde operaţia se execută de către
personalul specializat instruit în acest sens şi
care utilizează mijloacele de protecţie
electroizolante (cizme şi mănuşi de înaltă
tensiune, ştanga de manevră, corespunzătoare
tensiunii nominale a instalaţiei).

26
 Primul ajutor

Scoaterea accidentatului de sub influenţa

curentului electric
 dacă din cauza arcului electric provocat de
accidentat ca urmare a atingerii instalaţiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fără ca
el să fie în contact sau în imediata apropiere a
instalaţiei electrice sub tensiune, se va acţiona
pentru stingerea hainelor aprinse, prin
înăbuşire. Este de preferat ca accidentatul să
fie culcat la pământ în timpul acestei intervenţii,
ştiut fiind că mişcarea acestuia ca o „torţă vie”
îngreunează şi agravează în acelaşi timp
acţiunile de salvare
27
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

După scoaterea accidentatului de sub

tensiune şi în afara pericolului generat de aceasta,
se va determina starea clinică a victimei printr-o
examinare rapidă, deoarece tot ceea ce urmează
să se facă în continuare depinde de această stare.

28
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

Acţiunile de prim ajutor sunt diferenţiate, în

funcţie de starea accidentatului:
 dacă accidentatul este conştient
 dacă accidentatul este inconştient
 dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri

29
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

Dacă accidentatul este conştient

În această situaţie examinarea este uşurată
de faptul că se poate stabili contact verbal cu
accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub
forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de
calmare, de liniştire a accidentatului:
 „aşează-te”, respectiv „culcă-te şi stai liniştit,
respiră adânc şi regulat”
 „cum s-a întâmplat accidentul?”
 „te supără ceva?”

30
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

 ai ameţeli?
 ai greaţă?
 ai cumva dificultăţi în respiraţie?
 te supără inima?

31
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

În timpul întrebărilor se caută vizual

eventualele semne exterioare ale stării de rău:
o culoarea pielii, în mod special culoarea
feţei (paloarea sau roşeaţă excesivă)
o transpiraţia feţei şi a palmelor
o prezenţa şi caracteristicile respiraţiei şi
ale pulsului
În cazul unei stări de rău se solicită salvarea.

32
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

Dacă accidentatul este inconştient

Se consideră în stare de inconştienţă acel
accidentat căruia îi lipsesc reflexele de
autoapărare şi capacitatea de mişcare autonomă.
Funcţiile vitale de bază – respiraţia şi circulaţie –
pot fi satisfăcătoare. Deosebirea stării de
inconştienţă faţă de moarte clinică, numai prin
observaţie vizuală, este dificilă.

33
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

Procedaţi după cum urmează:
 dacă din circumstanţele producerii accidentului
nu rezultă vătămări şi leziuni care ar contraindica
într-un mod evident mişcarea şi deplasarea
accidentatului (de exemplu: căderea cu grave
leziuni şi vătămări, fracturi, hemoragii), aşezaţi
accidentatul într-o poziţie care să permită
examinarea sa, adică în poziţie culcat pe spate pe
o suprafaţă plană şi suficient de rigidă, cu
recomandarea de a nu fi mişcat inutil, deoarece
pot exista eventuale vătămări ascunse, pentru
care mişcarea ar putea fi contraindicată.
34
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

 desfaceţi hainele la gât, piept şi zona

abdominală
 verificaţi starea respiraţiei şi existenţa
pulsului
 în cazul lipsei funcţiei vitale, fără a mai
ţine seama de eventualele interdicţii de
mişcare a accidentatului, acestuia i se va
face respiraţie artificială sau reanimare
cardio-respiratorie

35
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

Atenţie!

 Chiar dacă în urma electrocutării,

accidentatul nu acuză stări de rău (nici
măcar trecătoare) el trebuie ţinut în
repaus de 0,5 – 1 oră, după care trebuie
supus unei consultaţii medicale.

36
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

 Dacă starea de rău persistă sau se

agravează:
 accidentatul va fi aşezat în poziţie culcat,
cu picioarele ridicate
 îmbrăcămintea trebuie descheiată şi
slăbită în zona gâtului, pieptului şi
abdomenului
 se va asigura transportul calificat (prin
salvare) la un serviciu medical de
urgenţă

37
 Primul ajutor

Determinarea stării accidentatului

 Orice electrocutat va fi transportat la spital

pentru supraveghere medicală, deoarece
ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac şi
tulburări psihice.

38