2

MĂRIMI ELECTRICE CARACTERISTICE

ATINGERILOR INDIRECTE

Scopul lucrării

În lucrare se vor măsura mărimile electrice corespunzătoare atin-

gerilor indirecte, evidenţiindu-se influenţa pe care o are rezistenţa de
izolaţie.

Noţiuni teoretice

Atingerile indirecte reprezintă atingerea unui element conductiv

care în mod normal nu este sub tensiune, dar care a intrat accidental
sub tensiune datorită unui defect în instalaţia electrică. În acest caz,
omul este supus unei diferenţe de potenţial ce ia naştere între ele-
mentul conductiv atins şi pământ, potenţial ce va genera un curent
electric.

Efectele curentului asupra omului

Pentru acelaşi traseu al curentului prin corpul uman, pericolul la

care sunt expuse persoanele depinde în mod esenţial de intensitatea şi
de durata trecerii curentului. Pentru a concepe protecţia împotriva
şocurilor electrice, criteriul care se aplică este limita admisibilă a
tensiunii de atingere (adică produsul dintre curentul care trece prin
32
 Utilizări ale energiei electrice. Îndrumător de laborator

corpul uman şi impedanţa sa) în funcţie de timp. Relaţia dintre curent

şi tensiune nu este liniară datorită faptului că impedanţa omului vari-
ază cu tensiunea de atingere.
Valorile acestor impedanţe depind de mai mulţi factori şi în spe-
cial de traseul curentului, de tensiunea de atingere, de durata trecerii
curentului, de frecvenţa curentului, de starea de umiditate a pielii, de
suprafaţa de contact, de presiunea exercitată şi de temperatură.
Accidentele în instalaţiile de tensiune continuă sunt mult mai pu-
ţin frecvente având în vedere numărul limitat de aplicaţii în curent
continuu. Aceasta se datorează în parte faptului că, pentru durate de
şoc mai mari decât ciclul cardiac, pragul de fibrilaţie ventriculară
este mult mai ridicat decât în curent alternativ.
Principalele diferenţe între efectele curentului alternativ şi acelea
ale curentului continuu asupra corpului uman provin din faptul că
excitaţiile curentului (stimularea nervilor şi muşchilor, provocarea
fibrilaţiei auriculare sau ventriculare) sunt legate de variaţiile de cu-
rent în special atunci când curentul este stabilit sau întrerupt.
Pentru a produce o aceeaşi excitaţie, valorile intensităţilor în cu-
rent continuu sunt de două până la de patru ori mai mari decât acelea
care sunt necesare în curent alternativ.

Caracteristicile impedanţei corpului uman

Schema de principiu a impedanţei corpului uman este prezentată

în figura 1.
Impedanţa internă a corpului uman poate fi considerată în princi-
pal rezistivă. Valoarea ei depinde decisiv de traseul curentului şi în
mai mică măsură de suprafaţa de contact. În figura 2 sunt indicate
valorile impedanţei interne ale corpului omului pentru diferite trasee,
exprimate în procente din valoarea pentru traseul de la mână-picior.
Impedanţa pielii poate fi considerată ca un ansamblu de rezistenţe
şi capacităţi. Structura sa este constituită dintr-un strat semiconductor
şi din mici elemente conductoare (porii); impedanţa pielii scade rapid
când curentul creşte. Valoarea impedanţei pielii depinde de tensiune,
frecvenţă, de durata trecerii curentului, de suprafaţa de contact, de
starea de umiditate a pielii, de temperatură şi de tipul pielii.

33
 Mărimi electrice caracteristice atingerilor indirecte

Pentru tensiuni de atingere

până la aproximativ 50V, va-
Zp1
loarea impedanţei pielii vari-
ază mult, chiar pentru aceeaşi
persoană, în funcţie de supra-
faţa de contact, de tempera-
tură, de respiraţie rapidă etc. Zi ZT
Pentru tensiuni de atingere
mai ridicate (mai mari de
50V), impedanţa descreşte
rapid şi devine neglijabilă Zp2
când pielea este perforată.
În momentul în care se
aplică tensiunea de atingere,
capacităţile corpului uman nu Fig. 1. Impedanţa corpului uman
sunt încărcate; acesta este Z i – impedanţa internă; Zp1, Zp2 – impedanţa
pielii; ZT – impedanţa totală.
motivul pentru care impe-
danţele pielii sunt neglijabile
şi rezistenţa iniţială este apro-
ximativ egală cu impedanţa
internă a corpului uman,
aceasta depinzând în principal
de traseul curentului şi în mai
mică măsură de suprafaţa de
contact – figura 2. Rezistenţa
iniţială limitează vârfurile cu-
rentului sub formă de impul-
suri scurte.
Fig. 2. Impedanţa internă a corpului uman –
Valorile impedanţei totale cifrele indică procentajul impedanţei interne
ale corpului uman indicate în a corpului uman pentru partea de corp
tabelul 1 sunt valabile pentru corespunzătoare în raport cu impedanţa
subiecţii în viaţă, traseul traseului mână-picior
mână-mână sau mână-picior, cu suprafeţe de contact mari (5000 până
la 10000 mm2) în condiţii de mediu uscate.
Valorile impedanţelor totale ale corpului uman la 50 Hz se reduc
pentru frecvenţe mai mari din cauza influenţei capacităţilor pielii şi
sunt apropiate de impedanţa internă a corpului uman pentru frecvenţe
mai mari de 5 kHz.
34
 Utilizări ale energiei electrice. Îndrumător de laborator

Tabelul 1 Impedanţa totală a corpului uman pentru traseul de curent mână-mână în

curent alternativ 50 Hz pentru suprafeţe de contact importante
Valorile impedanţei totale a corpului uman (Ω)
Tensiunea de care nu sunt depăşite de
atingere, V 5% din 50% din 95% din
populaţie populaţie populaţie
25 1750 3250 6100
50 1450 2625 4375
75 1250 2200 3500
100 1200 1875 3200
125 1125 1625 2875
220 1000 1350 2125
700 750 1050 1500
1000 700 1050 1500
Valoarea
650 750 850
asimptotică

Pentru tensiuni de atingere până la aproximativ 150 V, rezistenţa

totală a corpului uman în curent continuu este mai mare decât impe-
danţa totală a corpului uman în curent alternativ, din cauza efectului
de blocare al capacităţilor pielii umane.

Efectele curentului asupra pielii

Degradarea pielii depinde de densitatea curentului şi de durata

trecerii acestuia.
Orientativ, pot fi date următoarele valori:
 sub 10 mA/mm2, în general nu se observă nici o modificare
a pielii. Pentru durate mai mari ale trecerii curentului, pielea
de sub electrod poate deveni albă-gri cu o suprafaţă rugoasă
(zona 0);
 între 10 mA/mm2 şi 20 mA/mm2 poate apare o roşeaţă a pie-
lii, cu o umflătură discretă de culoare deschisă de-a lungul
marginilor electrozilor;
 între 20 mA/mm2 şi 50 mA/mm2 se dezvoltă o culoare brună
sub electrodul amplasat sub piele. Pentru durate mai mari ale
trecerii curentului (de mai multe zeci de secunde), pot fi ob-
servate în jurul electrodului (zona 2) mărci de curent (bă-
şici);
35
 Mărimi electrice caracteristice atingerilor indirecte

 peste 50 mA/mm2 se poate produce o carbonizare (zona 3).

Efectele curentului alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15

Hz şi 100 Hz

Pragul de fibrilaţie ventriculară depinde atât de parametrii fiziolo-

gici (anatomia corpului, starea funcţiilor cardiace, etc.) cât şi de pa-
rametrii electrici (durata şi traseul curentului, parametrii curentului
etc.).
În curent alternativ, pragul de fibrilaţie descreşte considerabil
dacă durata de trecere a curentului este prelungită peste durata unui
ciclu cardiac. Acest efect rezultă din creşterea heterogenităţii stării de
excitaţie a cordului datorate extrasistolelor produse de curent.
Pentru durate de şoc mai mici de 0,1 s, fibrilaţia se poate produce
pentru curenţi cu intensitatea mai mare de 500 mA dacă şocul se
produce în timpul perioadei vulnerabile. Pentru şocuri de aceeaşi in-
tensitate şi cu o durată mai mare decât un ciclu cardiac, se poate pro-
duce un stop cardiac reversibil.
Adaptând rezultatele experienţelor efectuate pe animale la su-
biecţi umani, s-a stabilit o curbă c1 – figura 3 – pentru un traseu de
curent de la mâna stângă la picioare, sub care nu este suspectibil să
se producă fibrilaţia. Pragul ridicat, pentru durate de expunere între
10 ms şi 100 ms, se situează pe o dreaptă de la 500 mA până la 400
mA. Pe baza informaţiilor asupra accidentelor electrice, pragul infe-
rior pentru durate mai mari de 1s se situează pe o dreaptă mergând de
la 50 mA pentru 1s până la 40 mA pentru durate mai mari de 3 s.
Cele două praguri sunt racordate printr-o curbă continuă.
Evaluarea statistică a experienţelor efectuate pe animale a permis
trasarea curbelor c2 şi c3 definind probabilităţile respective de fibrila-
ţie de 5% şi de 50%. Curbele c1, c2 şi c3 se aplică pentru un traseu al
curentului mergând de la mâna stângă la cele două picioare.
Fibrilaţia ventriculară este considerată drept cauza principală a
decesului prin şoc electric. De asemenea, există cazuri de deces prin
asfixiere sau oprirea inimii.
Efectele patofiziologice precum contracţii musculare, dificultăţi
de respiraţie, creşterea presiunii sanguine, perturbaţii în formarea şi
propagarea impulsurilor în inimă, inclusiv fibrilaţia auriculară şi
36
 Utilizări ale energiei electrice. Îndrumător de laborator

oprirea provizorie a inimii, se pot produce fără fibrilaţie ventriculară.

Astfel de efecte nu sunt mortale şi în mod normal sunt reversibile dar
pot produce urme (mărci) de curent.
Pentru curenţi de mai mulţi amperi, se pot produce arsuri grave
care provoacă leziuni serioase şi chiar decesul.

Fig. 3. Zone timp/curent ale efectelor curenţilor alternativi de 15 Hz până la 100

Hz (în ceea ce priveşte fibrilaţia ventriculară această figură se raportează la
efectele curentului care trece de la mâna stângă la ambele picioare)

Tabelul 2 Zone timp/curent în curent alternativ 15 Hz ÷ 100Hz

Denumirea Limitele zonei Efectele fiziologice
zonei
AC-1 Până la 0,5 mA În mod normal nici o reacţie
linia a
AC-2 De la 0,5 mA În mod normal nici un fel de efect fiziolo-
până la linia b gic periculos
AC-3 De la linia b la În mod normal nici un pericol organic.
curba c1 Probabilitatea de contracţii musculare şi
dificultăţi de respiraţie, pentru durate de
trecere a curentului mai mari de 2 s. Per-
turbări reversibile în formarea şi propaga-
rea impulsurilor în inimă, inclusiv fibrilaţia
auriculară şi opriri temporare ale inimii
fără fibrilaţia ventriculară, care cresc cu
intensitatea curentului şi cu timpul.
AC-4 Deasupra Mărirea curentului şi timpului poate pro-
curbei c1 duce efecte patologice precum oprirea
inimii, oprirea respiraţiei, arsuri grave
suplimentare faţă de efectele din zona 3.
AC-4.1 c1-c2 Probabilitatea de fibrilaţie ventriculară

37
 Mărimi electrice caracteristice atingerilor indirecte
până la 5%
AC-4.2 c2-c3 Probabilitatea de fibrilaţie ventriculară
până la aproximativ 50%
AC-4.3 Dincolo de Probabilitatea de fibrilaţie ventriculară mai
curba c3 mare 50%.
Pentru durate de trecere a curentului electric mai mici de 10 ms, limita cu-
rentului care trece prin corp pentru linia b, rămâne constantă şi egală cu 200
mA

Factorul de curent de cord permite calculul curenţilor Ih pentru

alte trasee decât mâna stângă-picioare, care reprezintă acelaşi pericol
de fibrilaţie ventriculară ca cel corespunzător curentului de referinţă
Iref între mâna stângă şi cele două picioare – figura 3:
I
I h  ref
F
unde
Iref – este curentul mâna stângă la cele două picioare – figura 3;
Ih – curentul care trece prin corp pentru traseele indicate în figura
2;
F – factorul de curent de cord din tabelul 3.
Tabel 3 Factor de curent de cord F pentru diferite trasee de curent
Traseu de curent Factor de curent de cord F
Mână stângă la piciorul stâng, la piciorul 1.0
drept sau la ambele picioare
Ambele mâini la ambele picioare 1.0
Mâna stângă la mâna dreaptă 0.4
Mâna dreaptă la piciorul stâng, la piciorul 0.8
drept sau la ambele picioare
Spate la mâna dreaptă 0.3
Spate la mâna stângă 0.7
Piept la mâna dreaptă 1.3
Piept la mâna stângă 1.5
Şezut la mâna stângă, la mâna dreaptă sau 0.7
la ambele mâini

Efectele curentului continuu

Pragurile de percepţie şi de reacţie depind de mai mulţi parametri,

ca: suprafaţa de contact, condiţiile de contact (uscăciune, umiditate,
presiune, temperatură), durata trecerii curentului precum şi de carac-
teristicile fiziologice ale individului. Spre deosebire de curentul al-
38
 Utilizări ale energiei electrice. Îndrumător de laborator

ternativ, sunt percepute doar stabilirea şi întreruperea curentului, şi

nu este resimţită nici o altă senzaţie în timpul trecerii curentului la
nivelul pragului de percepţie. În condiţii asemănătoare celor care
sunt definite pentru curent alternativ, pragul de percepţie este de
aproximativ 2 mA.
Spre deosebire de curentul alternativ, nu este posibilă definirea
unui prag de nedesprindere în curent continuu, doar stabilirea şi în-
treruperea curentului provoacă dureri şi contracţii musculare.
Pragul de fibrilaţie ventriculară produs de curentul continuu de-
pinde atât de condiţiile fiziologice cât şi de parametrii electrici.
Pentru durate de şoc mai mari decât durata ciclului cardiac, pragul
de fibrilaţie în curent continuu este de câteva ori mai mare decât în
curent alternativ. Pentru durate de şoc mai mici de 200 ms, pragul de
fibrilaţie este aproximativ acelaşi ca în curent alternativ exprimat în
valori efective.
Prin analogie cu zonele timp/curent în curent alternativ – figura 3
– s-au stabilit curbe prin adaptarea rezultatelor obţinute pe subiecţi
umani. Ele sunt valabile pentru un curent longitudinal ascendent. Sub
curba c1 – figura 4 – fibrilaţia nu este susceptibilă să se producă.
Curbele c2 şi c3 definesc respectiv o probabilitate de fibrilaţie de 5%
şi de 50%. Pentru un curent longitudinal descendent, curbele trebuie
deplasate spre curenţi mai mari printr-un factor de aproximativ 2.

Fig. 4. Zone timp/curent ale efectelor în curent continuu

Pentru curenţi mai mici de 300 mA, în timpul trecerii curentului
se simte o senzaţie de căldură în extremităţi. În interiorul zonei de
contact sunt resimţite senzaţii dureroase în piele.
39
 Mărimi electrice caracteristice atingerilor indirecte

Curenţii transversali de până la 300 mA care trec prin corpul

omului timp de mai multe minute pot provoca aritmii cardiace rever-
sibile, urme (mărci) de curent, arsuri, ameţeli şi câteodată inconşti-
enţă. Peste 300 mA inconştienţa se produce în mod frecvent.
Pentru curenţi de mai mulţi amperi, timp de mai multe secunde,
sunt susceptibile să se producă arsuri profunde, răniri şi chiar moar-
tea.
În lucrare se va studia cazul
atingerilor indirecte în instalaţi-
ile de joasă tensiune cu neutrul
accesibil.

Mersul lucrării

1. Se realizează montajul din

figura 5, unde
TD reprezintă tabloul de distribuţie
al platformei de lucru prevăzut cu
un întreruptor tripolar cu pârghie;
F1, F2, F3 – siguranţe fuzibile tip
Lfi25/10A;
A1 – contactor cu relee destinat
Fig. 5. Schema pentru măsurarea
conectării şi protecţiei la
mărimilor caracteristice în cazul
suprasarcină a motorului; atingerii indirecte
M1 – motor asincron trifazat, cu
rotorul în scurtcircuit, P  0.8 kW,
400 V;
Q1 - întreruptor cu pârghie pentru simularea defectului de izolaţie;
R1 – rezistenţa echivalentă a corpului omenesc Rh, reostat 3000 , 0.5A;
R2 – rezistenţa de izolaţie Riz, reostat 12000 , 0.25A;
R3 – rezistenţa prizei de pământ de protecţie Rp, reostat 10 , 5A;
R4 – rezistenţa prizei de pământ de exploatare R0, reostat 42 , 1.6A;
P1 – voltmetru pentru măsurarea tensiunii de linie a reţelei, 600 Vc.a.;
P2 – voltmetru pentru măsurarea tensiunii de atingere, 250 Vc.a.;
P3 – miliampermetru pentru măsurarea curentului prin om, 6000 mA c.a.;
P4 – ampermetru pentru măsurarea curentului prin instalaţia de legare la
pământ de protecţie, 10 A c.a.;
P5 – voltmetru pentru măsurarea tensiunii de defect, 250 Vc.a.

40
 Utilizări ale energiei electrice. Îndrumător de laborator

2. Aparatele se fixează pe domeniul maxim de măsură şi toate

întreruptoarele sunt deschise.
3. Se fixează reostatele la valorile R1  3000, R2  10000,
R3  10 .
4. Se realizează succesiv următoarele operaţii:
a. Se închide întreruptorul tabloului de distribuţie, existenţa
tensiunii fiind indicată de voltmetrul P1.
b. Se apasă butonul „pornit” (verde) al contactorului.
c. Se închide Q1 simulând un defect, întrerupătorul Q2
rămânând deschis, pentru analiza unei instalaţii fără măsuri
de protecţie.
d. Se fixează succesiv reostatul R2 la valorile indicate în tabelul
4 şi se măsoară tensiunile de defect Ud, de atingere Ua,
curentul prin om Ih.

Tabelul 4
Materialul şi Q2 deschis Q2 închis
Rh Riz Ud
starea Ua Ih Ua Ih Ip
[] [] [V]
pardoselii [V] [A] [V] [A] [A]
Asfalt pe beton 10000
Dale puţin
7500
umede
Plăci de faianţă 5000

Zgură umedă 2000

3000
Beton umed 1000

Pământ argilos 800

Beton ud 250
Asfalt pe beton
(impregnat cu 0
acizi)

e. Se fixează R3  4  şi se închide întrerupătorul Q2,

simulând existenţa unei instalaţii de legare la pământ. Se
repetă operaţiile de la punctul anterior, măsurându-se în plus
şi curentul prin priza de pământ de protecţie Ip.

41
 Mărimi electrice caracteristice atingerilor indirecte

f. Se fixează R2  10000 şi se modifică succesiv R1

corespunzător valorilor indicate în tabelul 5 măsurând
curentul prin om.

Tabelul 5
Rh [] 3000 2000 1000 800
Riz  10000 
Ih [mA]

g. Se fixează R1  3000, R2  0 şi se studiază dependenţa

dintre curentul prin om şi raportul rezistenţelor prizelor de
pământ. Pentru aceasta se modifică succesiv rezistenţa R3,
conform tabelului 6, notându-se valorile curentului prin om
şi prin instalaţia de protecţie, respectiv ale tensiunii de
atingere.
Tabelul 6
Rp [] 10 8 6 4 2
Ih [mA]

Ua [V]

Ip [A]

h. Se reprezintă grafic U a  f Riz  , I h  f Rh  ,

I h  f R p R0  , U a  f R p R0  , I p  f R p R0  .

Concluzii

Se vor formula concluzii cu privire la:

▪ pericolul de electrocutare în instalaţiile electrice de joasă
tensiune;
▪ valorile mărimilor electrice caracteristice atingerilor
indirecte;
▪ influenţa rezistenţei echivalente a omului, a rezistenţei de
izolaţie, precum şi a instalaţiei de legare la pământ de
protecţie.
42