Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acestea sunt tulburari de ritm potential maligne survenite in contextul unei opriri cardiace, fara ca aceasta
oprire cardiaca sa fie determinata de catre ele. Daca aceste tulburari de ritm nu sunt tratate adecvat nu se
poate obtine stabilitatea hemodinamica post-resuscitare, furnizând conditiile pentru aparitia unei noi opriri
cardiace.
Mecanismele electrofiziologice ale aritmiilor ventriculare in functie de substratul aritmogen
Aritmiile periresuscitare sunt aritmii care devin amenintatoare vital intr-un anumit context clinic.
Ghidul ERC / ILCOR (2005) se refera la urmatoarele aritmii peri-resuscitare:
bradicardiile;
tahicardiile cu complexe QRS inguste (inclusiv fibrilatia atriala);
tahicardiile cu complexe QRS largi.
Intentia este ca aceste tulburari de ritm si de conducere sa poata fi tratate de catre orice resuscitator antrenat
in asigurarea suportului vital avansat. Algoritmele de tratament sunt concepute a fi cât mai simple cu putinta.
Parerea unui specialist (“intreba un expert!") trebuie solicitata in toate situatiile in care aceasta se impune
("când lucrurile nu merg cum ar trebui sa mearga").
Analiza situatiei porneste de la doua intrebari de baza: care este starea clinica a pacientului? cum arata
electrocardiografic aritmia?
PACIENT STABIL / INSTABIL
1. Debit cardiac scazut
Paloare
Tegumente umede si reci
Pierderea starii de constienta
Hipotensiune arteriala ( TAS < 90 mmHg)
2. Tahicardie “excesiva”
3. Bradicardie “excesiva”
4. Insuficienta cardiaca acuta
5. Durere toracica
Identificarea adecvata impune documentarea tulburarii de ritm cu ajutorul electrocardiagramei
12 erivatii inainte, in cursul si dupa interventia terapeutica!
DAC
A oxigen -> linie venoasa - > ecg 12 derivatii -> k +, mg++, ca++, atunci administaţi kcl până la 60 mmol, ritm
maxim 30mmol /h si administraţi sulfat de magneziu i.v. 5ml 50% în 30
min.
Cardioversia electrica - modalitatea adecvata de tratament in
caz de alterare a statusului hemodinamic prin tahicardie. In caz de
aritmie supraventriculara trebuie sincronizata administrarea
socului electric pentru a nu elibera stimulul in perioada
vulnerabila ventriculara.
Cardioversia electrica: energiile sub 100 J pot induce efecte proaritmice. Intotdeauna administrarea socului
electric extern se va face in conditii de sedare/analgezie a
pacientului!
Cardioversie:
Energia primului soc :
- 200J soc monofazic(120-150J soc bifazic) – pentru tahicardia cu
complex QRS larg si fibrilatia atriala.
-100J soc monofazic (70-120J soc bifazic) – pentru tahicardiile
supraventriculare si flutterul atrial
Pacingul cardiac este o metoda eficienta in bradiaritmiile
simptomatice.
Pentru intreruperea tahicardiilor supraventriculare/ ventriculare se
poate utiliza overdrive suppresion.
ECG postcriza!
BRADICARDIA: Exista
un ritm bradicardic?
Este eficient din punct de vedere al evaluarii sale corecte sa clasificam bradicardia in:
absoluta (< 40 bpm) si relativa (< 60 bpm dar inadecvat de redusa pentru a mentine un status hemodinamic
adecvat).
Care este statusul clinic al pacientului?
Elementele clinice de gravitate sunt reprezentate de INSTABILITATE:
- frecventa cardiaca < 40 bpm;
- TAS < 90 mmHg;
- aritmii ventriculare ce trebuiesc intrerupte;
- manifestari de insuficienta cardiaca.
Bradicardie. Exista risc de asistola?
Identificare:
- asistola recenta;
- bloc atrio-ventricular grad II Mobitz II;
- bloc atrio-ventricular grad III cu complexe QRS largi;
- pauza ventriculara > 3 s.
Daca sunt prezente elemente clinice de gravitate se administreaza ATROPINA 0.5 mg
i.v.
Daca raspunsul este favorabil sau daca nu sunt prezente elemente clinice de gravitate se evalueaza daca:
Este prezent un risc de asistola?
Acest risc este identificat in functie de existenta unuia dintre elementele urmatoare:
- asistola recenta;
- bloc atrio-ventricular grad II Mobitz II;
- bloc atrio-ventricular grad III cu complexe QRS largi;
- pauza ventriculara > 3s.
Daca acest risc nu exista,
PACIENTUL VA FI SUPRAVEGHEAT
(de exemplu, in caz de infarct miocardic in cazul caruia o frecventa redusa ar avea rol favorabil prin
limitarea consumului miocardic de oxigen).
Daca este evidentiat riscul de asistola sau daca pacientul prezinta elemente clinice de gravitate si nu a
raspuns la administrarea de atropina solutia este efectuarea unui
CONSULT CU UN EXPERT
Pâna la efectuarea cardiostimularii electrice transvenoase (indicatie de clasa I) se utilizeaza masurile
intermediare:
ATROPINA 0.5 mg i.v. (doza maxima 3 mg);
ADRENALINA 2-10 mcg/min (cu titrarea dozei in functie de raspunsul clinic);
MEDICAMENTE ALTERNATIVE;
CARDIOSTIMULARE ELECTRICA (PACING) TRANSCUTANA (externa).
MEDICAMENTE ALTERNATIVE:
Aminofilin;
Isoprenalina;
Dopamina;
Glucagon (daca e supradoza de betablocant sau blocant de calciu);
Glucopirolat (in loc de atropina).
Pacingul cardiac
poate fi
dureros(analgetice,
sedare).
Pot aparea deficiente
de captura mecanica
(de verificat)
Note (I):
- atropina nu se administreaza in cazul unui bloc atrio-ventricular infranodal (grad II Mobitz II sau
grad III) pentru ca in aceste conditii poate induce o rarire paradoxala a ritmului cardiac pâna la
asistola;
- atropina in doza de sub 0.5 mg poate produce scaderea paradoxala a FC.
- doza de 3 mg (0.04 mg/kg) realizeaza o blocare vagala completa la om care poate determina
cresterea consumului miocardic de oxigen (atentie SCA!) si poate initia tahiaritmii. Ghidurile
recomanda utilizarea dozei maxime doar in asistolie!
Note (II):
- cordurile denervate (transplantate) nu raspund la atropina, in acest caz utilizându-se
catecolaminele si cardiostimularea;
- nu se va administra niciodata xilina sau orice alt agent care suprima ritmurile ventriculare de
scapare in caz de bloc atrio-ventricular total asociat cu batai de scapare ventriculare;
- cardiostimularea electrica transcutana are limite legate de aparitia durerilor si de ineficienta;
- BAV III + QRS ingust – nu e indicatie absoluta de cardio-stimulare.
Largirea complexelor QRS in cursul tahicardiei nu ofera informatii adecvate asupra originii
ventriculare sau supraventriculare a tulburarii de ritm, dar ghidul actual nu presupune diagnosticul de
certitudine a originii aritmiei.
Daca pacientul prezinta manifestarile sindromului de debit cardiac scazut sau insuficienta cardiaca
ritmul cu complexe QRS largi trebuie considerat a fi tahicardie ventriculara.
Exista reguli complexe pentru a pune diagnosticul corect pe baza morfologiei complexelor QRS dar
sunt dificil de “invatat, amintit si aplicat" in urgenta.
Tahiaritmie cu complexe QRS largi
TAHICARDII REGULATE CU COMPLEXE QRS LARGI Tahicardie ventriculara polimorfa (ex. torsada varfului)
TRATAMENT
Tahicardie ventriculara:
Amiodarona 300 mg i.v. in 20-60 min apoi 900 mg piv in 24 h
TSV + Bloc de ramura:
Adenozina
TAHICARDII NEREGULATE CU COMPLEXE QRS LARGI
DIAGNOSTIC
Fibrilatie atriala + bloc de ramura
Fibrilatie atriala + sindrom de preexcitatie
Electrocardiograma pacientului precedent dupa reducerea
spontana a episodului de fibrilatie atriala: ritm sinusal 60/min, sindrom de preexcitatie - fibre
Mahaim.
PACIENT INSTABIL
Tahicardiile regulate cu complexe QRS inguste cu elemente clinice de severitate.
Tratamentul adecvat este CARDIOVERSIA ELECTRICA (sincronizata) cu energii de 100 J (SEE
monofazic) sau energii echivalente pentru socul electric extern bifazic (70-120 J).
Tahicardiile regulate cu complexe QRS inguste fara elemente clinice de severitate vor fi tratate
secvential; daca nu s-a efectuat deja, se initiaza OXIGENOTERAPIA si se obtine un ABORD
VENOS; se incepe reducerea tulburari de ritm prin
MANEVRE VAGALE (atentie la:
- intoxicatia digitalica;
- ischemia acuta;
- suflu sistolic pe arterele carotide in caz de efectuare a masajului de sinus carotidian).
Manevra Valsalva
Manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa) in clinostatism.
Se recomanda sa i se solicite pacientului sa sufle intr-o seringa de 20 ml pina ii va deplasa pistonul
(pacientul nu va reusi deplasarea pistonului dar va efectua o manevra Valsalva adecvata).
Daca manevrele vagale sunt ineficiente (si nu
este FlA): ADENOZINA care este un nucleotid
purinic endogen cu efect principal asupra
incetinirii conducerii AV nodale. Aceasta se
administreaza 6 mg bolus in 1-3 secunde urmat
de un bolus de ser fiziologic de 20 ml, apoi
membrul superior respectiv se ridica vertical.
Se pot repeta inca 2 doze, fiecare a 12 mg, la
fiecare 2 minute.
10 mg
Recurenta se va trata cu: Adenozina sau Diltiazem sau Betablocante. Daca adenozina este
contraindicata sau ineficienta (fara a se demonstra ca este FuA): VERAPAMIL 2.5-5 mg i.v. in 2 min.
Restaurare RS
- DA, atunci ECG 12 derivatii / recurenta (vezi)
- NU, atunci Cere parere expert! Posibil FIA