uferinta=durere fizica sau morala….

Eu as spune ca suferinta este o cicatrice ce nu se vindeca niciodata.

De multe ori m-am intrebat ce este mai suportabil :durerea fizica sau morala ?Ce as
prefera sa ma doara :sufletul sau vreun organ ?un raspuns perfect ar fi :nici una dintre
suferinte nu ar trebui sa existe,idee sau mai bine zis raspuns cu care nu sunt de
acord…Avem nevoie de suferinta sau cel putin am nevoie de suferinta,fara acest lucru
detestat de majoritatea oamenilor nu as sti ce inseamna fericirea,placerea,as trai intr-o
blazare totala,fara noapte nu as iubi ziua si invers.
Cu suferinta te poti obisnui,poti convietui cu ea(fericirea si durerea=o pereche de
invidiat),chiar poti ajunge sa o iubesti,sa faca parte din tine si nu te mai simti acelasi
fara ea…
Suferinta fizica…este oarecum palpabila sau explicabila din punct de vedere
stiintific…exista cauza si exista vindecare(in cazurile fericite)…Aceasta trezeste
anumite trairi afective :iritabilitate,nervozitate.Mai exista si fobia de durere.Eu sunt
bolnava de asa ceva..mi-e frica de durere,de suferinta,incep sa ma atacuri de panica.
Suferinta morala este cea mai complexa si mai periculoasa .De cate ori nu am spus
‘’ma doare..’’ ?De cate ori nu am vrut sa plang ,sa tip sperand ca voi scoate durerea
din suflet ?De multe ori,de mult prea multe ori.Suferim din cauza multor lucruri :cel
mai adesea din vina noastra,din cauza mortii celor dragi,din cauza indiferentei
celorlalti,a reprosurilor parintilor,a infatuarii copilului,a zambetului ce stii ca
niciodata nu va fi al tau,a acelui NU ce parca te transforma in cele din urma in
cioburi ,pe care toata lumea le calca cu nonsalanta,te calca pe tine,iti calca si iti
striveste gandurile si sentimentele,din cauza frustrarii celui care te jigneste,din cauza
cuvantului ce doare mai mult decat o palma,a singuratatii(ne nastem si murim
singuri),a interiorizarii tale.E un cerc inchis de suferinta…pur si simplu reprezinta
conditia umana :nu poti scapa de gheara suferintei.
Cum imi imaginez eu suferinta ?Ca fiind ceva antagonic,jumatate lumina,jumatate
intuneric :lumina ne face sa scriem si intunericul ne face sa plangem.Precum spunea
Montaigne :’’scrisul nu reprezinta cauza suferintei,el se naste din suferinta’’Pe plan
psihologic,fiind sublimarea.Aceasta suferinta mai are radacini bine implementate in
creierul nostru,cu ramuri ce contin fructe otravitoare si florile cu parfumul lor ce ne
atrage si ne face sa devenim dependenti de ea.
Suferinta e un sentiment ce pe noi,oamenii,ne distruge,ne slabeste.Un alt caz ce
reprezinta suferinta sau nevoia de suferinta ar fi cazul celor care-si doresc sa se
sinucida, sau care isi creaza durere. :taindu-se,lovindu-se…Pur si simplu ei simt o
durere pe care n-o pot explica,uneori n-o pot intelege,de natura spirituala ce devine de
nesuportat si aleg sa-si faca rau,crezand k daca durerea morala se transforma in durere
fizica se vor simti eliberati,usurati.Din cauza suferintei se ajunge la dependenta de
droguri,de alcool…la sinucideri..sau poate din cauza slabiciunii ???Nu ne nastem
puternici,trebuie sa invatam sa suportam,sa traim constienti fiind de faptul ca uneori
viata te loveste, uneori te simti
prabusit , in fata ta se afla o prapastie care te cheama si-ti sopteste sa te arunci si spate
ai trecutul si prezentul,ambele pline de tristeti si dezamagiri.Oare care e mai
atragator ?
Nu exista persoana care sa nu fi suferit…a suferi este uman…
‘’DACA NU AI SUFERIT NICIODATA,INSEAMNA CA NU AI FOST
BINECUVANTAT.’’EDGAR ALLAN POE