Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in

secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”). Nu intamplator, jaful crima, tradarea , uciderea Anei si
MOARA CU NOROC

Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in

secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”).
Caracteristicile Nu intamplator,
acestei jaful crima,
specii sunt ilustrate tradarea
riguros , uciderea
de nuvela Anei
„Moara cu sinoroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa
Temamiezul noptii”). Nu intamplator,
realist-psihologica jaful crima,
a degradarii umane tradarea
provocate , uciderea
de patima Anei sise
inavutirii
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul
Cugetarea ei noptii”).
reprezintaNuo intamplator, jaful fortelor
avertizare asupra crima, tradarea , uciderea
conflictule :„OmulAnei si
sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul
Actiunea noptii”).
nuvelei esteNu intamplator,
situata jaful crima,
intr-un spatiu tradarea
geografic , uciderea
real, in Anei si
pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”). Nu intamplator, jaful crima, tradarea , uciderea Anei si
sinuciderea se petrec noaptea.
Structural, nuvela se organizeaza pe doua planuri dinamizate de conflicte puternice
. Planul realitatii exterioare este de tip narativ, evidentiind un singur fir narativ-
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul
element noptii”).
definitoriu al Nu intamplator,
nuvelei. jaful
Al doilea plancrima, tradarea
este de , uciderea
tip analitic: Anei
planul si in
interior,
care sunt urmarite dilemele morale, conflictul psihologic ce se amplifica treptat in
constiinta lui Ghita.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa, infruntand situatia sociala
si economica gri in care se afla. Nemultumit de statutul sau de cizmar, in
imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului
soacrei, sa ia in arenda hanul ”Moara cu noroc”. Un timp afacererile prospera, iar
familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (”pusta aradeana”),
insa cu potential.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul
Intriga noptii”). Nu de
este reprezentata intamplator,
aparitia luijaful
Licacrima, tradarea
Samadaul, , uciderea
pesonaj Anei
negativ, si va
care
declansa un sir de evenimente, in urma carora Ghita se va degrada pana la
dezumanizare, si va sfarsi tragic. Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in
acest episod; se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al
constiintei carciumarului.
Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care
este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la
afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra
hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie si copilul sau
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”).
sunt omorati , iar toateNu intamplator,
drumurile par sajaful
ducacrima, tradarea
spre Lica, , uciderea
pe urmele Aneisesiafla de
caruia
mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta
este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la
Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si reuseste.
Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghita il
face pe acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care va cadea in
propria cursa va fi Ghita, care, atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana
pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este
omorat de Raut, omul samadaului.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa
Lipsitmiezul noptii”).
de puteri Nudeintamplator,
in fuga Pintea, Licajaful crima, tradarea
se sinucide , uciderea
izbindu-se Anei
cu capul si
de un
copac. Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin
fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final
grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara,
stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele romanului se termina, se
mistuie in foc alaturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care
prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care,
contempland scena dezastrului, afirma: ”asa le-a fost data”.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezullui
Personajele noptii”).
SlaviciNu intamplator,
sunt jaful veridice,
bine conturate, crima, tradarea
rotunde, uciderea
(dupa M.Anei si
Forester),
fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri, actionand liber, neconstranse
decat de forta destinului. Protagonistul nuvelei, Ghita este centrul de iradiere a
semnificatiilor,destinul sau ilustrand „teza morala” a textului. El este un personaj
complex, dilematic, de mare forta in reprezentarea omului care se lasa dominat de
slabiciunea sa. Cand linistea familiei sale este tulburata de aparitia lui Lica
Samadaul, Ghita incearca sa i se impotriveasca ferm si demn. Numai ca prima
eroare, aceea de a nu renunta la arenda hanului, declanseaza situatia de criza.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul
Tentativa noptii”).
esuata Nuimpotrivi
de a se intamplator, jaful ecrima,
lui Lica, urmatatradarea , uciderea
de alunecarea Anei sub
treptata si
influenta samadaului . Intre cei 2 se naste un conflict de orgolii barbatesti.
Scena procesului reprezinta un moment cheie in devenirea personajului, un
moment de culminatie a crizei morale. Desi convins de vinovatia lui Lica, Ghita
depune marturie falsa, optiune nu determinata de frica, ci de constiinta faptului ca
Lica are stapani puternici care il protejeaza. Totusi, optiunea finala a
protagonistului este de a se situa cu sacrificiul suprem de partea legii. Ultimele
scene sunt de un intens dramatism. Intelegand ca si-a distrus iremediabil familia ,
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul la
iar revinirea noptii”).
valorileNu intamplator,
morale autenticejaful
nu crima, tradarea
mai este posibil,, uciderea
eroii vor Anei si viata
plati cu
abaterea de la norma etica.
Din punctul meu de vedere, consider ca tema erodarii fondului uman prin patima
imbogatirii este dezvoltata pe baza convingerii scriitorului ca literatura trebuie sa
aiba o finalitate educativa. In primul rand, deznodamantul nuvelei are o accentuata
dimensiune moralizatoare, fiindca eroii care incalca principiile morale sunt
sanctionati aspru in final. In al doilea rand, scriitorul reuseste sa surprinda cu
adevarata arta instalarea gradata a crizei sufletesti si evolutia ei pana in fata
deznodamantului implacabil.
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”).
In concluzie, se poate Nu intamplator,
afirma jaful crima,
ca, intre marii clasici tradarea , uciderea
ai literaturii Anei
romane, si
Slavici
ramane creatorul nuvelei realist-psihologice, iar „Moara cu noroc” este dovada cea
mai stralucita.

În concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici
ramane creatorul nuvelei realist-psihologice iar întâlnirea cu nuvela „Moara cu
noroc” este, pentru orice cititor, o experienţă de viaţă, deoarece intră într-o lume
plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind o nuvelă psihologică, ea nu aduce
Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in
secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a
romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un singur fir narativ, nuvela
urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor conflicte puternice.
Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.
Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc”
de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza
dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra universului existential al
satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre psihologic. O
dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.
Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se
concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului de
veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului
asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre
zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in
ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al
unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”.
Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule :„Omul sa fie
multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te
face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct
al personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta
reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea
exprima viziunea scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui” ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa
în faţamiezul noptii”). Nuunintamplator,
contemporanilor jaful crima,
model de conduită tradarea
morală, ci un, model
uciderea
al Anei si
dezumanizării.