Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu predilectie in secolele XIX si XX,

avand avantajul unei concentrari epice mai accentuate decat a romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ
restrans, cu un singur fir narativ, nuvela urmareste destinul unui personaj complex, prins in reteaua unor
conflicte puternice. Viziunea artistica este astfel centrata asupra protagonistului care domina prim-
planul.

     Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici. Primul
mare scriitor modern al Transilvaniei, consolideaza dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice
asupra universului existential al satului de provincie, operand o deschidere a prozei romanesti spre
psihologic. O dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881.

     Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin complexitatea
personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care se concretizeaza intr-o imagine veridica a
unei lumi din Transilvania sfarsitului de veac XIX.

Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se dezvolta in relatie cu

tema romantica a destinului.

Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele hanului asezat la rascruce de
drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul eroilor spre zodia tragicului, schimband liniste colibei in
zbucium, nefericire.

Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor in ordine cronologica.
Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al unui personaj-reflector: mama Anei, care
este numita simbolic „batrana”. Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule : „Omul
sa fie multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.” Dupa
principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct al personajului-reflector : „ Simteam eu
ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data”. Naratiunea este asadara construita in ”rama” cugetarilor
batranei. Aceasta reprezinta o „voce” prin care se exprima mentalitatea unei lumi morale care isi
intemeiaza existenta  pe valori autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea exprima viziunea
scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.

Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana ( Fundeni, Ineu, Oradea
sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui
an. Timpul real, obiectiv este dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui”  ii corespunde
o durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu dupa miezul noptii”).
Nu intamplator, jaful crima, tradarea , uciderea Anei si sinuciderea se petrec noaptea.

Structural, nuvela se organizeaza pe doua planuri dinamizate de conflicte puternice . Planul realitatii
exterioare este de tip narativ, evidentiind un singur fir narativ- element definitoriu al nuvelei. Al doilea
plan este de tip analitic: planul interior, in care sunt urmarite dilemele morale, conflictul psihologic ce se
amplifica treptat in constiinta lui Ghita.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa, infruntand situatia sociala si economica gri in care
se afla. Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el
decide, impotriva sfatului soacrei, sa ia in arenda hanul ”Moara cu noroc”. Un timp afacererile prospera,
iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (”pusta aradeana”), insa cu potential.

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de
evenimente, in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic. Conflictele
nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod; se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si
cel interior, al constiintei carciumarului.

Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o
continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care
exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o
femeie si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de
mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il
insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si
reuseste.

Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghita il face pe acesta sa isi
doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care, atunci cand
se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar
apoi este omorat de Raut, omul samadaului.

 Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Acesta este punctul
culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a
dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului
purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele romanului se
termina, se mistuie in foc alaturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta
deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului,
afirma: ”asa le-a fost data”.

Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M. Forester), fiind rezultate ale
propriilor fapte, actiuni si ganduri, actionand liber, neconstranse decat de forta destinului. Protagonistul
nuvelei, Ghita este centrul de iradiere a semnificatiilor,destinul sau ilustrand „teza morala” a textului. El
este un personaj complex, dilematic, de mare forta in reprezentarea omului care se lasa dominat de
slabiciunea sa. Cand linistea familiei sale este tulburata de aparitia lui Lica Samadaul, Ghita incearca sa i
se impotriveasca ferm si demn. Numai ca prima eroare, aceea de a nu renunta la arenda hanului,
declanseaza situatia de criza. Tentativa esuata de a se impotrivi lui Lica, e urmata de alunecarea treptata
sub influenta samadaului . Intre cei 2 se naste un conflict de orgolii barbatesti.

Scena procesului reprezinta un moment cheie in devenirea personajului, un moment de culminatie a

crizei morale. Desi convins de vinovatia lui Lica, Ghita depune marturie falsa, optiune nu determinata de
frica, ci de constiinta faptului ca Lica are stapani puternici care il protejeaza. Totusi, optiunea finala a
protagonistului este de a se situa cu sacrificiul suprem de partea legii. Ultimele scene sunt de un intens
dramatism. Intelegand ca si-a distrus iremediabil familia , iar revinirea la valorile morale autentice nu
mai este posibil, eroii vor plati cu viata abaterea de la norma etica.

Din punctul meu de vedere, consider ca tema erodarii fondului uman prin patima imbogatirii este
dezvoltata pe baza convingerii scriitorului ca literatura trebuie sa aiba o finalitate educativa. In primul
rand, deznodamantul nuvelei are o accentuata dimensiune moralizatoare, fiindca eroii care incalca
principiile morale sunt sanctionati aspru in final. In al doilea rand, scriitorul reuseste sa surprinda cu
adevarata arta instalarea gradata a crizei sufletesti si evolutia ei pana in fata deznodamantului
implacabil.

In concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici ramane creatorul nuvelei
realist-psihologice, iar „Moara cu noroc” este dovada cea mai stralucita.

În concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici ramane creatorul nuvelei
realist-psihologice iar întâlnirea cu nuvela „Moara cu noroc” este, pentru orice cititor, o experienţă de
viaţă, deoarece intră într-o lume plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind o nuvelă psihologică,
ea nu aduce în faţa contemporanilor un model de conduită morală, ci un model al dezumanizării.