MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI

TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME

Nuvela, este o specie a epocii moderne (XIX-XX) acțiunea desfășurându-se într-un spațiu restrâns, cu un
singur fir narativ, nuvela urmărește destinul unui personaj comlex, prins la mijlocul unor conflicte
puternice în care de obicei literatura capătă o funcție moralizatoare.

Capodopera lui Slavici „Moara cu noroc” publicată în anul 1881, este o nuvelă psihologică abordată de
problematica conflictului interior.

Tema operei, o constituie dorința nefastă de îmbogățire a protagonistului.

Titlul nuvelei este un element paratextual, ce ascunde o ironie amară întrucât Moara cu noroc
înseamnă mai degrabă Moara cu ghinion.

Conflictul operei este unul complex, conflictul de natură socială este cel care se manifestă între
protagonist și gura lumii, întrucât normele morale sunt fixate de colectivitate iar individul trebuie să le
accepte necondiționat, conflictul moral are în vedere protagonistul care sa îndepărtat de normele morale
trediționale. Din perspectiva psihologică, opera prezintă conflictul interior trăit de Ghiță, care are două
dorințe puternice și contradictorii (rațiune-psiune): dorința de a rămâne om cinstit și împăcat cu sine și
dorința de a se îmbogății pe de altă parte.

Simetria incipit-final (vorbele bătrânei și imaginea drumului parcurs în dens invers)

Acțiunea nuvelei (stucturată pe 17 capitole) este situata intr-un spatiu geografic real, ( Fundeni, Ineu,
Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de mister. Evenimentele se desfasoara pe
durata unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sf.Gheorghe la paște.

Expozițiunea, îl prezintă pe Ghiță alături de familia sa, înfruntand situatia sociala si economica in care se
află. Nemultumit de statutul de cizmar, în imposibilitatea de a asigura un trai decent familiei, el decide,
împotriva sfatului soacrei, să ia în arendă hanul ”Moara cu noroc”. Un timp afacererile prosperă, iar
familia pare sa traiasca idilic în acest nou mediu, neprimitor, insa cu potential. Intriga este reprezentată
de apariția lui Lică Sămădăul, pesonaj negativ, care va declanșa un șir de evenimente, în urma cărora
Ghiță se va degrada până la dezumanizare, și va sfârși tragic. Conflictele nuvelei își au punctul de plecare
in acest episod; se contureaza atât cel exterior între Ghiță și Lică, cât și cel interior, al constiintei
cârciumarului.

Setea de îmbogățire își pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o
continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului. Pe
rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par
sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in
asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea
cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si reuseste.

Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghita il face pe acesta sa isi
doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care, atunci cand se
intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar
apoi este omorat de Raut, omul samadaului.
 Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Acesta este punctul
culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a
dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator
care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele romanului se termina, se
mistuie in foc alaturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul
cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma: ”asa le-a
fost data”.

Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde, fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si
ganduri, actionand liber, neconstranse decat de forta destinului. Protagonistul nuvelei, Ghita este centrul
de iradiere a semnificatiilor,destinul sau ilustrand „teza morala” a textului. El este un personaj complex,
dilematic, de mare forta in reprezentarea omului care se lasa dominat de slabiciunea sa. Cand linistea
familiei sale este tulburata de aparitia lui Lica Samadaul, Ghita incearca sa i se impotriveasca ferm si
demn. Numai ca prima eroare, aceea de a nu renunta la arenda hanului, declanseaza situatia de criza.
Tentativa esuata de a se impotrivi lui Lica, e urmata de alunecarea treptata sub influenta samadaului .
Intre cei 2 se naste un conflict de orgolii barbatesti.

Scena procesului reprezinta un moment cheie in devenirea personajului, un moment de culminatie a

crizei morale. Desi convins de vinovatia lui Lica, Ghita depune marturie falsa, optiune nu determinata de
frica, ci de constiinta faptului ca Lica are stapani puternici care il protejeaza. Totusi, optiunea finala a
protagonistului este de a se situa cu sacrificiul suprem de partea legii. Ultimele scene sunt de un intens
dramatism. Intelegand ca si-a distrus iremediabil familia , iar revinirea la valorile morale autentice nu mai
este posibil, eroii vor plati cu viata abaterea de la norma etica.

În concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici ramane creatorul nuvelei
realist-psihologice iar întâlnirea cu nuvela „Moara cu noroc” este, pentru orice cititor, o experienţă de
viaţă, deoarece intră într-o lume plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind o nuvelă psihologică,
ea nu aduce în faţa contemporanilor un model de conduită morală, ci un model al dezumanizării.