Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase

În cursa încordată a vieţii, omul zilelor noastre acordă o importanţă exagerată unor realităţi sau
momente secundare, fără a mai avea timpul ori puterea de a discerne clar asupra valorii lor. Preocupat
mai mult de cele exterioare, materiale, pământeşti şi trecătoare, el uită adeseori că este “taina
creaţiei”. Uită de realitatea cea mai importantă a constituţiei sale- sufletul- şi de adevărata ei vocaţie-
de a fi mijloc prin care Dumnezeu lucrează spiritualizarea trupului şi a întregii noastre fiinţe. 🡪Astfel
omul îşi periclitează grav mântuirea.
Creştinilor le revine rolul de a promova valorile creştine, lucrând, în vorbă şi în faptă, alături de
Biserică împotriva: - uitării;
- nepăsării;
- neştiinţei.
Într-o ierarhie a valorilor recunoscute, valorile creştine sunt pe cea mai înaltă treaptă, deoarece
au temeiuri şi scopuri transcendente. Ele vin de la Dumnezeu prin Revelaţie, fiind mijloacele prin care
atingem desăvârşirea în Dumnezeu.
“Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar mai mare dintre acestea este
dragostea.”(I Corinteni 3, 13)
“Cred, Doamne ajută necredinţei mele.”(Marcu 9, 24)
“Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru
alţii.”(Ioan 13, 35)
“După cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” (II Petru 1,
15)
“Dragostea este scut al credinţei, fortăreaţa nădejdii, chezăşie a mântuirii, medicină contra
păcatului, coroană a păcii, slujbă adevărată pentru Dumnezeu. Necesară pentru cei slabi, ea onorează
pe cei puternici. Prin ea îşi păstrează credinciosul harul lui Dumnezeu.”(Sf.Ioan Gură de Aur)
“După cum a crede este dovada unui suflet înalt şi înţelept, tot aşa şi cel ce nu crede dă dovadă
de un suflet coborât din rândul animalelor.”(Sf.Ioan Gură de Aur)
“Pacea este o comoară de nepreţuit, încât în locurile pământeşti şi trecătoare nu se obişnuieşte
să se audă ceva mai fermecător, nici să se dorească ceva mai mult ca pacea.”(Sf.Ciprian) “Acela este
cu adevărat liber care trăieşte pentru Hristos. El se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi
nu va voi să-şi facă vreun rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă acest lucru.”(Fericitul
Augustin )
Creştinii sunt promotorii: * credința; * libertății;
* nădejdii; * păcii;
* dragostei; * sfințeniei.
* dreptății;
1.credinţa = adeziunea totală și liberă a spiritului omenesc la revelația divină, adeziune izvorâtă
din har
„...temelia celor nădăjduite, dovada celor văzute.” (Evrei 11, 1)
2.nădejdea = încrederea că vom ajunge la fericirea veșnică și nu vom fi lipsiți de mijloacele
necesare mântuirii
„...să o ţinem ca o ancoră.” (Evrei 6, 19)
3.dragostea = cea mai deplină legătură cu Dumnezeu și, prin Dumnezeu, cu întreaga
creație „Dumnezeu este iubire...” (I Ioan 4, 8)

1
4.dreptatea = reglementarea raportului creștinilor cu Dumnezeu, cu semenii și a omului cu sine
însuși, cerându-se împlinirea datoriilor față de toți
(Evrei 1,8; Matei 6, 33)
5.libertatea = dispoziția voinței noastre de a hotărî ea însăși dacă trebuie să se conformeze sau
nu îndemnurilor, poruncilor, legilor lui Dumnezeu
(Ioan 8, 32)
6.pacea = împăcarea omului cu Dumnezeu, cu semenii, cu sine însuși
(Ioan 14,27; Romani 5, 1; 12, 18; Matei 5, 9)
7.sfinţenia = starea de curăție spre care trebuie să tindă orice creștin
(Ioan 19, 5; I Petru 1, 15-16)
(ex. pilda de viaţă - Prietenul adevărat)
Însuşirea valorilor creştine duce la desăvârşirea omului, la reglementarea relaţiei dintre oameni,
dar trebuie promovate prin exemplul personal.