Textul dat apartine operei literare Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de

Camil Petrescu si publicata in anul 1930.

Romanul psihologic este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu, care traverseaza doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Stefan
Gheorghidiu este protagonistul si persinajul narator, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica.
Modernitatea romanului este sustinuta si de timpul prezent, subiectiv de fluxul constiintei, memoria
afectiva, de anticalofilism si autenticitate.
Personajul-narator Gheorghidiu se raporteaza la doua p[lanuri temporale: timpul cronologic, in care
protagonistul rememoreaza drama iubirii.
Stefan, sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimit pentru fortificarea Vaii Prahovei, este
concentrat de curand, ceea ce constituie pentru el o lunga deznadejde. Discutia de la popota
despre iubire provoaca o reactie violenta a personajului, care considera ca cei care se iubesc au
dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt si declanseaza amintirea propriei povesti de dragoste
aducand-o in realitate.
Gheorghidiu este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare
Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si
durerea de dinti.
Prima experienta de cunoastere, iubirea e traita sub semnul incertitudinii, e un zbucium permanent
in cautarea adevarului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la unchiul sau Tache, si ca
urmare, sotia sa Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce in ce mai preocupata de
lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu conceptia lui despre iubire, despre
idealul sau de feminitate As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare. Student la
filozofie, inzestrat intelectual, Stefan traieste in lumea cartilor, o lume in trotala contradictie cu lumea
unchiului Tache, a lui Nae Gheorghidiu si Tanase Lumanararu, cu care eroul nu are nicio legatura.
Fire pasionala, puternic reflexiva, constient de chinul sau launtric, Gheorghidiu aduna progresiv
semne ale nelinistii, ale incertudinii, pe care le diseca cu minutiozitate. Viata lui devine in curand o
tortura, nu mai putea citi nici macar o carte. Se desparte de sotia sa, apoi intalnindu-se
intamplator cu Ela, s-au simtit amandois tanjeniti ca doi straini, creandu-i lui Stefan o adevarata
revelatie Simteam ca femeia aceasta era a mea, in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea,
ca ne intalnisem de la inceputu lumii.
Plimbarea la Odobesti declanseaza criza de gelozie, de incertitudinea iubirii, punand sub semnul
intrebarii fidelitatea Elei. Faptul ca Ela gusta din felul de mancare al domnului G. Produce o

adevarata furtuna in sufletul sau, revenindu-i in memorie amintiri dureroase Si ea stia ce vie placere
imi face mie acest.
Gheorghidiu sufera nu numai din mandria ranita, ci mai ales pentru faptul ca se preface, afisand o
indiferenta cu total falsa, ascunzandu-si framantarile Ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma
simteam imbecil si ridicol si naiv.
Autoanalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica, disecand fiecare reactie pe care o avem,
respinde ideea geloziei Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atat din cauza iubirii.
Iubirea devine pentru Stefan autosugestie si optiune o iubire mare a mai curand un proces de
autosugestie. Iubeste intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca sti ca asta o face
fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere. Orice iubire e ca un monodeism,
voluntar la inceput, patologic la urma.
Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta, cautand in permanenta
certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire si, neputand gasi certitudinea
linistitoare, se simte obosit si hotaraste sa se desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu
indiferenta cu care privesti un tablou si caruia ii lasa o buna parte din avere la care tinea, se pare,
in mod deosebit i-am scris ca-i las totul ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri
personale la amintiri. Adica tot trecutul.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o
experienta direct, care constituie adevarata drama intelectuala.
Daca prima parte este fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de
iubire pana la scrierea romanului, povestea fiind pur inventata, parte a doua insa este o experienta
traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane in timpul primului razboi mondial.
Razboiul este surprins in roman in dubla ipostaza. In legatura cu el, Stefan Gheorghidiu se
autocunoaste si pune in balanta problemele de constiinta. La inceput este vazut din acest punct de
vedere ca un loc al izolarii ce-l indeparteaza de Ela. Iubirea lor de fapt a fost omorata de iminenta
razboiului.
A doua ipostaza a razboiului este radicala, razboiul fiind vazut in sens maladiv, fiind cel care
curma vieti. Ofiterul Stefan Gheorghidiu descopera o realitate dramatica, nu atacuri vitejesti, orgoliul
sau insa il face sa participe cu toata forta la razboi.

Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind decisiva. Gheorghidiu
neputand fii considerat un invins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l
dezumanizeze.
In opinia mea, constiinta lucida, analiza si confesiunea pun in evidenta preocuparea personajuluinarator pentru problemele produnde ale existentei.