MOARA CU NOROC

CARACTERIZARE DE PERSONAJE.
Ghiţă este personajul principal al nuvelei psihologice ,,Moara cu noroc”.

 Statutul social al acestuia se modifică pe parcursul nuvelei. Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de familie.
Nemultumit de situatia sa sociala si materiala, Ghita ia în arendă a cârciuma de lângă Moara cu noroc, în speranța
că, astfel, va asigura familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de cizmar la cel de cârciumar atrage după sine, pe
de-o parte, o îmbunătățire materială considerabilă, dar care, pe de altă parte, va avea un mare impact la nivelul
statutului psihologic și moral.
 Din punct de vedere psihologic, Ghiță este marcat de un conflict interior între dragostea pentru Ana și dragostea
pentru bani. Cele două voci interioare îi influențează modul de a gândi în funcție de circumstanțe. Acesta este inițial
un caracter puternic, ce nu se lasă influențat de alții, însă devine, pe final, taciturn, închis, necomunicativ și
preocupat excesiv de imaginea lui în ochii celorlalți.
 Statutul moral al protagonistului cunoaște, de asemenea, o profundă metamorfoză. Ghiță devine treptat un om
lacom, obsedat de câștig și lipsit de moralitate, fiind dispus să facă orice pentru a-și proteja veniturile. Devine
criminal, omorându-și soția infidelă, în ciuda faptului că era direct responsabil de comportamentul ei.

 Pe parcursul discursului narativ, se relevă caracterul slab, ușor influențabil al protagonistului. Semnificativă
este prima întâlnire dintre Ghiță și Lică, moment în care Sămădăul își impune în fața noului cârciumar propriile
reguli: „Eu vreau să știu totdeauna cine trece pe aici, cine umblă pe drum, cine ce zice și cine ce face. Cred că ne-am
înțeles”. Dacă pentru Ghiță relațiile dintre oameni se bazează pe respect, pentru Lică relația cu partenerul de afaceri
înseamnă subordonare.
 Caracterul slab al protagonistului se reflectă și în finalul nuvelei, când Ghiță, orbit de furie și dornic a se
răzbuna pe Lică, își aruncă soția, drept momeală, în brațele Sămădăului. Dezgustată de lașitatea soțului, pe care îl
consideră „doar o muiere îmbrăcată în pantaloni”, Ana i se dăruiește lui Lică Sămădăul. Conștientizând că el însuși e
vinovat pentru gestul soției, Ghiță o ucide pe femeie, „înfigându-i adânc cuțitul în inimă”. La rândul său, Ghiță este
împușcat de Răuț la ordinul lui Lică.

Ghiţă capătă patima banului, dar conştientizarea primejdiilor îi întunecă sufletul şi firea. Din omul vesel, deschis,
comunicativ, devine taciturn, morocănos, întunecat, irascibil, mereu gata să izbucnească într-o criză de mânie.
Nici faţă de Ana, cu care înainte era atent, tandru şi delicat, nu se mai poate stăpâni devenind rece şi indiferent,
frumuseţea şi gingăşia Anei lasandu-l indiferent.
Patima banului şi minciuna îi întunecă iubirea si mintea. Crezând că nu trebuie să încarce sufletul Anei cu atâtea griji, se
închide în sine măcinându-se că s-ar mai putea întâmpla ceva care să-l salveze de sub tirania lui Lică.
Ajunge să-i spună Anei că-i stă în cale sa o simta ca pe o povară pentru afacerile lui cu Lică. Momentele grele alternează
cu momente de luciditate, când se simte pierdut, gata să fugă departe de Sămădău, pentru a salva liniştea şi onoarea lui şi
a familiei.

Se imaginează în ştreang si se revoltă socotind că nu are cine să-l judece, pentru că toţi cei ce slujesc legea sunt ei înşişi
corupţi şi ticăloşiţi şi nu au niciun drept moral asupra lui.
Dă vina pe autorităţi că nu sunt în stare să stârpească hoţii şi oameni de felul lui Lică, fără de care el ar fi rămas un om
cinstit.
Moartea lui apare ca o ispăşire, ca o izbăvire a unei drame din care nu găseşte ieşirea.

În concluzie, personajul Ghiță, protagonistul nuvelei „Moara cu noroc”, devine reprezentativ pentru viziunea despre
lume a autorului, cât și pentru realismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.