Dizabilitate intelectuala

ADELA (SLIDE 2 DEFINITIE) -> Adela: Totodată, este important de reținut că, persoanele cu
dizabilități intelectuale, se dezvoltă ca și celelalte persoane, doar că au nevoie de o perioadă
mai îndelungată de timp pentru a însuși anumite deprinderi și abilități. Astfel, ele necesită
mai mult timp pentru a învăța să vorbească, să meargă, să obțină anumite abilități de
autonomie, cum ar fi îmbrăcatul, dezbrăcatul, mîncatul etc. De asemenea, ele necesită un
suport mai mare atunci cînd se duc la grădiniță sau la școală, pentru a înțelege mai bine
materia și a asimila cele studiate.

MARINELA: Activităţile zilnice ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale nu diferă de ale

celorlalte persoane. Ele pot include comunicarea şi relaţionarea cu alte persoane, locuirea
într-un domiciliu, grija de sine, luarea deciziilor, petrecerea timpului liber, participarea la
activităţile sociale, urmarea unei şcoli obişnuite sau obţinerea unui serviciu.

La fel ca și ceilalți oameni, persoanele cu dizabilităţi intelectuale diferă după gradul lor de
inteligență. Astfel, unii din ei pot să întîmpine dificultăți în însușirea anumitor deprinderi
și, din contra, pot fi excelenți în cazul efectuării activităților în alt domeniu.

Marinela: De-a lungul istoriei au existat cazuri în care oamenii suspectaţi de dizabilităţi de
învăţare au devenit faimoşi şi chiar promotori ai unei şcoli, ai unui curent sau mari
inventatori. Printre aceştia se numără: Albert Enstein, Mozart, Galileo, Leonardo da Vinci,
Jules Verne, Stephen Hawking, John Lennon, Walt Disney, Thomas Edison, Bethoven,
Louis Pasteur, Agatha Christie, Tom Cruise etc.

 
ADELA : Deși persoanele cu dizabilități intelectuale întîmpină anumite dificultăți de învățare,
ele pot avea un anumit grad de independenţă sau chiar pot deveni independente pe deplin.
Acest lucru depinde de diverşi factori, cum ar fi: educaţia, motivaţia, caracteristicile
personalităţii, oportunităţile sociale şi profesionale, precum şi condiţiile medicale. Educaţia
şi terapia ce facilitează şi sprijină dezvoltarea pot îmbunătăţi într-o mare măsură abilităţile
şi independenţa lor.

Adela: Identificarea şi intervenţia timpurie a dizabilității intelectuale sînt importante

pentru a promova recunoaşterea şi dezvoltarea optimă a capacităţilor şi autodeterminării
persoanelor. Accesul la educaţia incluzivă, instruirea, le da un impuls persoanelor cu
dizabilităţi intelectuale spre a deveni independente!

MARINELA ( Cauzele deficienţelor mintale ) slide 3

Marinela ( Semnele dizabilității intelectuale la copii ) slide 4 – 5

ADELA (Particularitati ale infatisarii) 6-7

ADELA ( Formele dizabilității ) slide 8

ADELA (Câte persoane au dizabilitate de dezvoltare în lume/în Moldova? ) slide 9-10

MARINELA ( Cum se dezvoltă un copil cu dizabilitate intelectuală ) slide 11 –13

TEXT DIN SLIDE

 Vâscozitatea genetică (Inhelder, 1963)

Din punct de vedere al dezvoltării cognitive, o abordare productivă poate fi de teoria lui
Piaget – privind stadialitatea dezvoltării mintale a copilului. Unul dintre discipolii marelui
psiholog, Inhelder, a făcut următoarea comparaţie dintre stadiile de dezvoltare a copilului şi
nivelurile de severitate a deficienţei mintale:
- Deficienţa severă si profunda - stadiul senzorio-motor (0-2 ani);
- Deficienţa moderată - stadiul preoperator (2-7 ani);
- Deficienţa uşoară - stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani);
- Intelectul liminar (inteligenţa de limită/dificultatea specifică de învăţare) – poate
atinge şi gândirea formală - după 11 ani (apud Eggen şi Kauchak, 1992).
Aceasta corespondenta este desigur relativa si necesita o analiza mai detaliata.
Vâscozitatea genetică se referă la:
- incapacitatea persoanei respective de a se desprinde de stadiile initiale ale
dezvoltării cognitive (în principal dezvoltarea raţionamentului, a gandirii abstracte);
- incetinirea şi stagnarea, înainte de a atinge stadiile ulterioare de dezvoltare.
Inhelder concluzionează că ‘dezvoltarea cognitivă la d.m. este anevoioasă, fluctuantă şi
neterminată’.
 Heterocronia (descrisă de R.Zazzo)
În unele domenii ale dezvoltării şi învăţării însă, aceşti copii au, sau pot avea, realizări
comparabile cu ale semenilor de vârstă. Unii autori vorbesc în acest context de o anumită
‘dizarmonie’ în dezvoltare, manifestată prin inegalităţi în ritmurile dezvoltării diferitelor
componte psihice. Inegalitatile pot avea in vedere si anumite calitati (forte) pozitive, care trebuie
valorificate corespunzator. Este oare doar o caracteristica proprie acestui grup de copii?
 Caracterul limitat al ‘proximei dezvoltari’ (Gh.Radu), limitarea fiind proporţională cu
gravitatea deficitului intelectual (Vigotski). O consecinţa este şi capacitatea redusă de a utiliza
sprijinul care i se acordă în învăţare, ca si nevoia de sprijin mai consistent si/sau mai de durata...
 Inerţia şi rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentale
Literatura de specialitate insistă mult asupra unor caracteristici de tipul:
- stereotipii accentuate;
- reacţii absurde;
- lipsa de mobilitate a structurilor verbale însuşite contextual (capacitate redusă de
transfer);
Alte cercetări indică faptul că, adeseori, dificultăţile în învăţare la copii cu d.m. se
datorează mai degrabă inabilităţii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a învăţării, decât unor
deficienţe inerente. Ariile identificate ca având deficienţe pot fi adeseori ameliorate, prin strategii
adecvate de instruire si mediere a invatarii (Feuerstein).

Marinela (Barierele ce le întîmpina în comunicare învățătorii și participanții la executarea

strategiei de suport pentru acești copiii în cadrul instituției de învățământ ) Slide 14 -16

Adela SLIDE 17 - 18

Marinela SLIDE 19