Universitatea De Stat Din Moldova

Facultatea de Psihologie Stiinte ale Educatie Sociologie si Asistenta Sociala

Departamentul Psihologie

Eseu:
Caracterul Moldovenilor

Studenta gr.12: Liulceac Marionela

Prof: Vasilache Dorina

S-a spus din vremuri ca moldovenii sunt oameni veseli, primitori, pasnici, iubitori de
petrecere, cu un accentuat atasament fata de familie, traditie, credinta si
(bineinteles) fata de tara… Una din calitatile moldovenilor care nu a scapat cu
vederea nimanui si despre care a pomenit chiar si Dimitrie Cantemir in „Descrierea
Moldovei” este ospitalitatea. Moldoveanul este, se crede, nespus de ospitalier fata
de rude si de prieteni, dar mai ales fata de straini. Se zice ca majoritatea strainilor
care viziteaza localitatile de moldoveni ramin uluiti de deschiderea si darnicia
neconditionat oferita de catre gazde, trasatura care poate fi aplicata aproape
universal locuitorilor acestei tari. Am putea spune ca, prin ospitalitatea sa
proverbiala moldoveanul isi deschide lumea sa interioara spre ceilalti pina la clipa in
care devine chiar vulnerabil fata de, eventual, criticile, observatiile cinice,
zemflemeaua sau nepasarea celorlalti.  O alta trasatura definitorie pentru moldoveni
tine probabil de "caracterul" acestuia. Moldoveanului ii place sa se mindreasca cu
lucrurile pe care le-a facut cu mina lui si, sa fie stiut de "om gospodar". De aceea,
atunci cind are oaspeti, el nu scapa ocazia sa le arate  (citeste „sa se mindreasca
cu”) gospodaria sa, cu familia si gradina sa (daca o are!), cu armele sau biblioteca
(atunci cind acestea exista!). Deseori, atentia care se acorda bunastarii locuintei si
hainelor sale este invers proportionala cu durata timpului pe care si-l rezerva pentru
odihna, pentru studii sau calatorii, si uneori chiar a regimului de alimentatie. Dar
nimic nu-i place mai mult moldoveanului decit sa surprinda in ochii oaspetilor sai
incintarea, sau chiar luminitele rosietice ale unei invidii sanatoase, pentru ca, educat
in spiritul unui mediu rural conservativ, adeseori el crede ca este ceea ce pare, si
aceasta convingere a sa pare de neclintit uneori! Se spune adeseori ca istoria
acestor locuri si intemperiile cunoscute din mosi-stramosi ar fi cultivat printre
oamenii locului „un fel de a fi” care i-au permis moldoveanului sa supravietuiasca, si
aici, adeseori se aduce aminte proverbul binecunoscut: "capul plecat, sabia nu-l
taie!", asociat adeseori cu servitutea si supusenia dictata de legile altora. Deoarece
teritoriul a fost mai tot timpul sub dominatia unui imperiu sau altul – sau sub turci si
rusi –  se crede ca populatia ar fi acceptat un regim de curtoazie care insemna
probabil pe timpuri o posibilitate de a salva viata unor familii sau chiar a unor sate si
orase intregi. Sa fie oare ospitalitatea o consecinta a trairii sub imperii? Aceasta
aparenta acceptare a regulilor se dovedeste de cele mai multe ori amagitoare,
fiindca in adincul inimii sale, moldoveanul nu se simte inferior nimanui si, aparent,
atitudinea sa fata de institutia autoritatii (recunoscuta ori tolerata) este mult mai
complexa si mai circumstantiala. Nu degeaba, un alt proverb moldovenesc spune
ca: "mai bine sa traiesti o zi vultur decit o viata sarpe!"

Pentru a intelege „natura" sau tipologia caracterului national al moldovenilor face, uneori, sa
urmaresti cu atentie frazele, gesticulatia, replicile si relatiile existente intre rude. Observind
astfel incit sa nu-ti scape nimic: nici ceremonia religioasa – cununia – care incepe la amiaza,
nici localul in care are loc nunta  -impodobit cu prosoape si covoare traditionale tesute de
mina, nici petrecerea ce tine pina in zori si, bineinteles, nici un prilej de a gusta din cele mai
bune vinuri si bucate, vei intelege cit de inchegata este existenta unei familii, cu respectul
pentru traditie si continuitate. Aparent, moldovenii sint atasati familiei si cu cit e mai mare
familia cu atit este mai mare si mindria moldoveanului. Respectul pentru oamenii in etate si
atasamentul la parerile celor batrini contrasteaza uneori cu rolul social si economic al
acestora, adica batrinii sint de regula ascultati nu fiindca detin bogatii pe care nu le au tinerii,
si nici pentru ca detin functii ceremoniale in comunitate, ci doar pentru ca opinia lor este
respectata prin forta experientei. Aceasta relatie de veneratie pentru cei mai in virsta se
poate observa mai ales atunci cind familiile numeroase se aduna impreuna de sarbatori, de
Craciun sau de Sarbatorile de Paste, gazdele fiind de obicei parintii din prima generatie,
adica cei mai in etate membri ai familiei. Asa e obiceiul, ceea ce nu inseamna neaparat ca
cei mai batrini membri ai familiei sint vizitati (doar) de doua ori pe an.

Chiar dacă locuitorii Republicii Moldova, au păreri bune despre populația băștinașă, studiile
arată că, pe lângă calități, moldovenii au și multe defecte. Sociologa Diana Cheianu-Andrei
spune că deși nu există studii sociologice recente care ar arăta nemijlocit caracteristicile
cetățenilor din Republica Moldova, sunt totuși câteva lucrări care analizează felul de a fi al
moldovenilor.

„Încă în lucrarea „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie că moldovenii sunt răi de
carte și nu prea le place să studieze. Însă cel mai nou studiu cu această tematică este
„Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte” de Constantin Rădulescu-Motru, care a
fost scris în primul deceniu al secolului trecut. Scopul acestei lucrări fiind ca românii să-și
înțeleagă defectele și problemele pe care le au în dezvoltarea culturală și să atingă un nivel
economic mai înalt. Astfel, în acest studiu, Constantin Rădulescu-Motru descrie felul de a fi
al românilor. Autorul spune că moldovenii nu prea sunt muncitori sau muncesc pe apucate
și nu se gândesc să facă o muncă rațională care să aducă plusvaloare. Și consider că
aceste caracteristici s-au păstrat până în prezent, pentru că munca pe care o realizăm nu
întotdeauna este rațională, de multe ori, oamenii din Republica Moldova nu prea calculează
rentabilitatea activităților așa cum o fac germanii, italienii, suedezii. Destul de interesante
sunt și analizele la valoarea curaj, Rădulescu-Motru spune că suntem curajoși doar atunci
când suntem în grup, iar atunci când rămânem în particular devenim tăcuți ca mielușeii”,
explică Diana Cheianu-Andrei.