100%(1)100% au considerat acest document util (1 vot)
116 vizualizări6 pagini
Orice poveste are un sfârşit.Privesc acum la mine şi la fotografiile de familie,mă reculeg la mormântul lor şi mă gândesc, dar nu cu teamă, la ceea ce mă aşteaptă din partea celor pizmuitori care încă îmi ”veghează drumul şi paşii”.Este o vorbă”ce i-a fost tatei și mamei mi-o fi și mie” dar măcar las scris și fac public tăcerea lor! Nu voi accepta niciodată:tăcerea,umilinţa,”pumnul pus în gură”, şi mai ales absolut orice ar periclita viaţa şi integritatea mea şi a familiei mele, nu voi fi slugarnic şi umil sub ameninţări şi întimidări, aceste aspecte fiind poate “singura carenţă educaţională” cu care ai mei nu ar fi fost de acord.Aş mai vrea ca apariţia acestui articol să fie ca o „promisiune” pentru mine, pentru inima şi sufletul meu că am mai făcut ceva postmortem pentru reabilitatea memoriei celor dragi mie, care au plecat cu această suferinţă.
Titlu original
Directorii a doua mari Colegii Brasovene!LEOVEANU TOMA si VALENTIN GEORGESCU !
Orice poveste are un sfârşit.Privesc acum la mine şi la fotografiile de familie,mă reculeg la mormântul lor şi mă gândesc, dar nu cu teamă, la ceea ce mă aşteaptă din partea celor pizmuitori care încă îmi ”veghează drumul şi paşii”.Este o vorbă”ce i-a fost tatei și mamei mi-o fi și mie” dar măcar las scris și fac public tăcerea lor! Nu voi accepta niciodată:tăcerea,umilinţa,”pumnul pus în gură”, şi mai ales absolut orice ar periclita viaţa şi integritatea mea şi a familiei mele, nu voi fi slugarnic şi umil sub ameninţări şi întimidări, aceste aspecte fiind poate “singura carenţă educaţională” cu care ai mei nu ar fi fost de acord.Aş mai vrea ca apariţia acestui articol să fie ca o „promisiune” pentru mine, pentru inima şi sufletul meu că am mai făcut ceva postmortem pentru reabilitatea memoriei celor dragi mie, care au plecat cu această suferinţă.
Orice poveste are un sfârşit.Privesc acum la mine şi la fotografiile de familie,mă reculeg la mormântul lor şi mă gândesc, dar nu cu teamă, la ceea ce mă aşteaptă din partea celor pizmuitori care încă îmi ”veghează drumul şi paşii”.Este o vorbă”ce i-a fost tatei și mamei mi-o fi și mie” dar măcar las scris și fac public tăcerea lor! Nu voi accepta niciodată:tăcerea,umilinţa,”pumnul pus în gură”, şi mai ales absolut orice ar periclita viaţa şi integritatea mea şi a familiei mele, nu voi fi slugarnic şi umil sub ameninţări şi întimidări, aceste aspecte fiind poate “singura carenţă educaţională” cu care ai mei nu ar fi fost de acord.Aş mai vrea ca apariţia acestui articol să fie ca o „promisiune” pentru mine, pentru inima şi sufletul meu că am mai făcut ceva postmortem pentru reabilitatea memoriei celor dragi mie, care au plecat cu această suferinţă.
2 octombrie 1912-23 iunie 2005 Tupeul, neobrzarea i imoralitatea familiei Profesor Dir.Valentin Imperiu i Elena Georgescu(nscut Calot) a atins cote inemaginabile,greu de neles,greu de explicat i mai ales greu de digerat, n acele momente n care dup zeci de ani de tcere,dumnie, invidie, sfidare i ranchiun distinsa familie,amintit mai sus a trecut triumftoare i falnic peste pragul casei de pe strada Lucian Blaga Nr.2,din Braov,ntr-o zi trist i ploioas de var, o zi de vineri 24 iunie 2005 pe la ceas de sear, orele 18.00,pentru a participa ispii i nevinovai, la slujba de priveghi a tatlui meu sfidnd ca ntotdeauna, aproape cu zmbetul pe fa, un zmbet iudaic, pe toi cei prezeni n preajma catafalcului tatlui meu,ignornd cu nonalan fr pic de remucri i ruine,tot ce a fost i nsemnat trecut,ascunznd cu o mare diplomaie, rafinat abilitate i mult tact un aa zis mare i trist regret,compasiune i prere de ru pentru cel disprut la vrsta de 93 de ani,pe care l-au urt i dumnit, ponegrit, umilit toat viaa,cruia veniser aparent acum s i aduc un ultim omagiu, iar n acele momente grele,delicate,dureroase i triste pentru mine,mama i matua mea, pentru toi cei prezeni nu au ezitat s i prezinte formalele i banalele condoleane pentru bunul prieten i iubit coleg Tomi pentru c aa era cunoscut tata printre majoritatea prietenilor,a colegilor de catedr,a colegiilor de cancelarii profesorale n colile unde a lucrat pn la epuizare.
Omagiu tatlui meu la Colegiul Naional Andrei aguna Braov
Toate aceste afirmaii, pot fi susinute i dovedite la orice or din zi i noapte de documentele foto,video sau nscrisurile existente n arhiva de familie a Profesorului Toma A.Leoveanu.Aceste rnduri mrturie, a vrea s constitue peste timp o fil din cartea familiei Pofesorului Toma A.Leoveanu i a soiei lui nvtoarea emerit Eugenia I.Leoveanu(nscut Panu),este drept o fil neagr i dureroas,o pagina de istorie, care mie mi-a marcat, tulburat i ndurerat viaa, copilria, adolescena vznd ntreaga suferin a familiei, umilina zilnic prin care trecea, dnii ca dascli fiind doar buni pentru a se profita de ei,pentru a ndeplini directivele de partid i stat,de a primi i ine ore deschise,ore speciale i inspecii speciale conduse i dictate sub patronajul Tovarei Doamne Inspector General Elena Georgescu-Calot. Aceast pagin i fil de via tare mult a vrea s fie cunoscut i citit de lumea dasclimii Braovene i nu numai, iar eu ca unic fiu motenitor i descendent al familiei nu a fi acceptat pentru absolut nimic n lume s nu o scriu i s o fac public, indiferent de consecinele prezente sau viitoare,de posibile rzbunri sau alte repercusiuni dramatice sau mai puin dramatice care ar putea veni doar asupra mea din partea descendenilor celor care au fost n asentimentul i sprijinul familiei Profesor Georgescu, turntorilor acelor vremuri oameni fr scupule i omenie pn n ultima clip a vieii. Aceste triri trecute, prezente i viitoare pentru mine,le vd, consider i apreciez ca pe o veritabil coal a vieii,pe care ai mei dragi prini, bunici iubii, i drag mtu au avut puterea s o parcurg i n final s ajung la absolvirea ei,dar cu preul unot traume sufleteti greu de neles i imposibil de reparat. Eu unul cu un alt temperament, mai vertical, mai vulcanic,mai refractar,mai rebel i mai neierttor la tot ce a nsemnat durere i suferint, din nefericire pentru mine,dar poate spre bucuria altora..sunt forat la rndul meu s studiez i parcurg acest ciclu de studiu din cartea experienei de via fr s tiu n ce clas m gsesc n acest moment i mai ales ce mi va rezerv examenul final-VIAA !, fr a mai accepta umilina i tcerea aa cum au fcut ai mei.Ursc tot ceea ce este abject, ursc pe cei ce fac uz de funcie, putere i influene.Orice drum are un nceput, orice drum are un un capt,un sfrit.Contientizez c am devenit i sunt o persoan incomod,stnjenitoare dar viaa m- a fcut s fiu aa, i nu educaia primit, aa cum SE VORBETE PRIN SAT(needucatul sta)....... Orice poveste are un sfrit.Privesc acum la mine i la fotografiile de familie,m reculeg la mormntul lor i m gndesc, dar nu cu team, la ceea ce m ateapt din partea celor pizmuitori care nc mi vegheaz drumul i paii.Este o vorbce i-a fost tatei i mamei mi-o fi i mie dar mcar las scris i fac public tcerea lor! Nu voi accepta niciodat:tcerea,umilina,pumnul pus n gur, i mai ales absolut orice ar periclita viaa i integritatea mea i a familiei mele, nu voi fi slugarnic i umil sub ameninri i ntimidri, aceste aspecte fiind poate singura caren educaional cu care ai mei nu ar fi fost de acord.A mai vrea ca apariia acestui articol s fie ca o promisiune pentru mine, pentru inima i sufletul meu c am mai fcut ceva postmortem pentru reabilitatea memoriei celor dragi mie, care au plecat cu aceast suferin. Cineva foarte drag inimii i sufletului meu, acum, dar i n viitor spunea promisiunea este mai grea i dureroas dect datoria,nimeni alta dect soia mea Adela-Mariana Leoveanu. Oare cati stiu cata ura si dusmanie era in ininima si sufletuluiacestui batranel care acum pare inofensiv si nevinovat pentru anii tineretii si puterii supreme, cand structurile PCR-isto comuniste erau la ordinea zilei.Oare ce gandea in momentul in care era sustinut de doi fosti elevi mesotisti Ing.TEODOR CIUTA si Dr.LEOVEANU T.IONUT HORIA care atunci nu erau pe placul domniei sultanatului distinsului DIRECTOR VALENTIN IMPERIU GEORGESCU,pe unul dintre ei exmatriculandu-l iar pe celalalt silindu- l sa plece din LICEUL BASTILIAN la alt liceu!-ANDREI SAGUNA BRASOV.Multi care cunosteau siuatia taceau de frica ca sa le fie bine,acum chiar daca o accepta tac ca sa le fie bine si sa dovedeascaincrederea in partidul care le aducea ofrande pentru modul in care slujeau comunismul. Dar oare CEI DOI FOSTI MESOTISTI CE GANDEAU.????