FARISEII VALENTIN IMPERIU GEORGESCU ŞI ELENA DIN INSPECTORATUL ȘCOLAR BRAȘOV

Profesor Director(col.rez.)Leoveanu A.Toma

2 octombrie 1912-23 iunie 2005

Prof.Dir.Toma A.Leoveanu Prf.Dir.Valentin Imperiu Georgescu

Colegiul “Andrei Șaguna” Brașov Colegiul”Dr.Ioan Meșotă” Brașov

02 octombrie 1912-23 iunie 2005 15 septembrie 1926-24 ianuarie 2012

 DIRECTORII A DOUA MARI COLEGII BRASOVENE !

Tupeul, neobrăzarea şi imoralitatea familiei Profesor Dir.Valentin Imperiu şi

Elena Georgescu(născută Calotă) a atins cote inemaginabile,greu de înţeles,greu de
explicat şi mai ales greu de ”digerat”, în acele momente în care după zeci de ani de
tăcere,duşmănie, invidie, sfidare şi ranchiun ”distinsa familie”,amintită mai sus a trecut
triumfătoare şi falnică peste pragul casei de pe strada Lucian Blaga Nr.2,din Braşov,într-o
zi tristă şi ploioasă de vară, o zi de vineri 24 iunie 2005 pe la ceas de seară, orele
18.00,pentru a participa ”ispăşiţi şi nevinovaţi”, la slujba de priveghi a tatălui meu
sfidând ca întotdeauna, aproape cu zâmbetul pe faţă, un „zâmbet iudaic”, pe toţi cei
prezenţi în preajma catafalcului tatălui meu,ignorând cu nonşalanţă fără pic de remuşcări
şi ruşine,tot ce a fost şi însemnat trecut,ascunzând cu o mare diplomaţie, rafinată abilitate
şi mult tact un aşa zis „mare şi trist regret”,compasiune şi părere de rău pentru cel
dispărut la vârsta de 93 de ani,pe care l-au urât şi duşmănit, ponegrit, umilit toată
viaţa,căruia veniseră aparent acum să îi aducă un ultim omagiu, iar în acele momente
grele,delicate,dureroase şi triste pentru mine,mama şi matuşa mea, pentru toţi cei prezenţi
nu au ezitat să îşi prezinte formalele şi banalele condoleanţe pentru bunul prieten şi iubit
coleg Tomiţă pentru că aşa era cunoscut tata printre majoritatea prietenilor,a colegilor de
catedră,a colegiilor de cancelarii profesorale în şcolile unde a lucrat până la epuizare.

Omagiu tatălui meu la Colegiul Național “Andrei Șaguna “ Brașov

Toate aceste afirmaţii, pot fi susţinute şi dovedite la orice oră din zi şi noapte de
documentele foto,video sau înscrisurile existente în arhiva de familie a Profesorului
Toma A.Leoveanu.Aceste „rânduri mărturie”, aş vrea să constitue peste timp o filă din
cartea familiei Pofesorului Toma A.Leoveanu şi a soţiei lui Învăţătoarea emerită Eugenia
I.Leoveanu(născută Panţu),este drept o filă neagră şi dureroasă,o „pagina de istorie”, care
mie mi-a marcat, tulburat şi îndurerat viaţa, copilăria, adolescenţa văzând întreaga
suferinţă a familiei, umilinţa zilnică prin care trecea, dânşii ca dascăli fiind doar buni
pentru a se profita de ei,pentru a îndeplini directivele de partid şi stat,de a primi şi ţine
ore deschise,ore speciale şi inspecţii speciale conduse şi dictate sub patronajul Tovarăşei
“Doamne” Inspector General Elena Georgescu-Calotă.
Această pagină şi filă de viaţă tare mult aş vrea să fie cunoscută şi citită de lumea
dascălimii Braşovene şi nu numai, iar eu ca unic fiu moştenitor şi descendent al familiei
nu aş fi acceptat pentru absolut nimic în lume să nu o scriu şi să o fac public, indiferent
de consecinţele prezente sau viitoare,de posibile răzbunări sau alte repercusiuni
dramatice sau mai puţin dramatice care ar putea veni doar asupra mea din partea
descendenţilor celor care au fost în asentimentul şi sprijinul familiei Profesor Georgescu,
turnătorilor acelor vremuri oameni fără scupule şi omenie până în ultima clipă a vieţii.
Aceste trăiri trecute, prezente şi viitoare pentru mine,le văd, consider şi apreciez
ca pe o veritabilă „şcoală a vieţii”,pe care ai mei dragi părinţi, bunici iubiţi, şi dragă
mătuşă au avut puterea să o parcurgă şi în final să ajungă la absolvirea ei,dar cu preţul
unot traume sufleteşti greu de înţeles şi imposibil de reparat.
Eu unul cu un alt temperament, mai vertical, mai vulcanic,mai refractar,mai rebel
şi mai neiertător la tot ce a însemnat ”durere şi suferintă”, din nefericire pentru mine,dar
poate spre bucuria altora…..sunt forţat la rândul meu să studiez şi parcurg acest ciclu de
studiu din cartea experienţei de viaţă fără să ştiu în ce clasă mă găsesc în acest moment şi
mai ales ce îmi va rezervă ”examenul final”-VIAŢA !, fără a mai accepta umilinţa şi
tăcerea aşa cum au făcut ai mei.Urăsc tot ceea ce este abject, urăsc pe cei ce fac uz de
funcţie, putere şi influenţe.Orice drum are un început, orice drum are un un capăt,un
sfârșit.Conştientizez că am devenit şi sunt o persoană incomodă,stânjenitoare dar viaţa
m-a făcut să fiu aşa, şi nu educaţia primită, aşa cum “SE VORBEŞTE PRIN
SAT”(needucatul âsta)….......
Orice poveste are un sfârşit.Privesc acum la mine şi la fotografiile de familie,mă
reculeg la mormântul lor şi mă gândesc, dar nu cu teamă, la ceea ce mă aşteaptă din
partea celor pizmuitori care încă îmi ”veghează drumul şi paşii”.Este o vorbă”ce i-a fost
tatei și mamei mi-o fi și mie” dar măcar las scris și fac public tăcerea lor! Nu voi accepta
niciodată:tăcerea,umilinţa,”pumnul pus în gură”, şi mai ales absolut orice ar periclita
viaţa şi integritatea mea şi a familiei mele, nu voi fi slugarnic şi umil sub ameninţări şi
întimidări, aceste aspecte fiind poate “singura carenţă educaţională” cu care ai mei nu
ar fi fost de acord.Aş mai vrea ca apariţia acestui articol să fie ca o „promisiune” pentru
mine, pentru inima şi sufletul meu că am mai făcut ceva postmortem pentru
reabilitatea memoriei celor dragi mie, care au plecat cu această suferinţă.
Cineva foarte drag inimii şi sufletului meu, acum, dar şi în viitor spunea
„promisiunea este mai grea şi dureroasă decât datoria”,nimeni alta decât soția mea
Adela-Mariana Leoveanu.
Leoveanu V. Adela Mariana(șoția autorului)

30 august 2017
Familia Elena și Valentin Imperiu Georgescu
 Oare câți stiu câtă ură și dușmănie era în ininima și sufletului”acestui bătrânel” care
acum pare inofensiv și nevinovat și a soției acestuia Insp.Principal Elena Georgescu pentru anii
tinereții și puterii supreme, când structurile PCR-isto comuniste erau la ordinea zilei.Oare ce
gândea fostul Director în momentul în care era susținut de doi foști elevi meșotiști
Ing.TEODOR CIUTĂ și Dr.LEOVEANU T.IONUȚ HORIA care atunci nu erau pe placul “domniei
sultanatului” distinsului DIRECTOR VALENTIN IMPERIU GEORGESCU,pe unul dintre ei
exmatriculându-l iar pe celălalt,fiul unui director și coleg silindu-l să plece din LICEUL
“BASTILIAN” la alt liceu!-“ANDREI ȘAGUNA” BRAȘOV.Mulți care cunosteau siuașia tăceau de
frica represaliilor,sancțiunilor extreme de severe pe linie disciplinară dar mai ales ca să le fie
bine,acum dupa ani,zeci de ani chiar dacă o acceptă tac ca să le fie bine încontinuare și să
dovedească”încrederea în partidul caruia îi aduceau ofrande pentru modul în care slujeau
comunismul”.Dar se naște o întrebare……acum e drept făra răspuns,

Dar oare CEI DOI FOȘTI MESOTISTI CE GÂNDEAU…….???? Pentru gestul și efortul de a
ridica placa comemorativă ?!

Dr.Leoveanu T.Ionuț Horia

24 decembrie 2017,Brașov,

Colegiul National Economic”Andrei Bârseanu”-Brașov