Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatie Sociologie si Asistenta Sociala

Departamentul Psihologie

Referat
Educatia ca sistem si proces Comenius

Studenta gr.12- Liulceac Marionela

Prof.- V.Pascaru-Goncea

Chisinau 2018
JAN AMOS COMENIUS (KOMENSKY) este considerat fondatorul pedagogiei şi în mod implicit al didacticii.
În secolul al XVII-lea pedagogul ceh abordează pentru prima dată în mod ştiinţific rolul educaţiei în
familie, punând bazele unei instituţii care se va numi mai târziu şcoala maternă .El elaborează lucrarea
fondatoare a ştiinţei pedagogice şi didactice numită DIDACTICA MAGNA (Marea Didactică) sau CUM SA
ÎNVEŢE TOŢI TOATE. Prin această lucrare Comenius introduce învăţământul bazat pe clase şi lecţii,
organizează conţinutul procesului de învăţămînt, punând un accent deosebit pe conţinutul ştiinţific. Spre
deosebire de filosofie, noile metode specifice ştiinţelor sunt cele inductive de la concret spre abstrat şi
prin urmare metoda de bază a didacticii este declarată de Comenius INTUITIA. Învăţământul aşa cum îl
cunoaştem astăzi i se datorează în mare parte lui Comenius. Începând cu acest mare pedagog
învăţământul nu se mai desfaşoară individual sau în grupuri eterogene ci pe clase de elevi de aceiaşi
vârstă, cu aceleaşi particularităţi, într-o formă organizată numită lecţie. HEINRICH PESTALOZZI este
pedagogul elveţian care continuă în secolul al XVIII-lea opera începută de Comenius. El elaborează
lucrarea Cum îşi creste Gertruda copiii subliniind ca şi predecesorul său rolul educaţiei în familie.
Pestalozzi înfiinţeaza şcoli si institute pedagogice care să se ocupe de studiul pedagogiei. .Ca si
COMENIUS el pune un accent deosebit pe finalitatea morală a educaţiei, pe dobândirea VIRTUŢII PRIN 2
INTERMEDIUL ADEVĂRULUI ŞI METODEI. Lucrările sale cele mai semnificative pentru evoluţia pedagogiei
ca ştiinţă sunt Pedagogia generală şi Prelegeri pedagogice. FRIEDRICH HERBART ca reprezentant de bază
al pedagogiei germane în secolul al XVIII-lea elaborează şi susţine o pedagogie autoritară. El introduce
trei concepte noi: GUVERNAREA, ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞI EDUCAŢIA în strînsă legatură cu disciplina,
autoritatea, virtutea. Metodele pedagogice pe care le susţine HERBART sunt cele de conducere
autoritară a procesului educaţional, de disciplină şi autodisciplină pentru educaţia morală şi dobândirea
virtuţii. THORNDIKE şi DEWEY sunt consideraţi cei mai importanţi reprezentanţi ai pragmatismului
american, care la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea orientează pedagogia spre
fapte, experienţă şi experiment. Cercetarea experimentală se extinde şi-n pedagogie, pornindu-se de la
situaţiile concrete, de la fapte, de la cunoaşterea copilului pentru a se ajunge la reguli, la legi, la norme şi
legităţi.

In opera lui Comenius isi gasesc fundamente teoretice o serie de probleme

specificeinvatamantului modern: continutul si principiul didactic, metodele de
predare,desfasurarea lectiei, metodica predarii diverselor discipline de invatamant in scoala.Cele
mai importante opere ale lui sunt: Didactica magna (1657), Informatorul scoliimaterne, Lumea
sensibila in imagini, (primul manual de citire ilustrat) Pampaedia.Dintre toate scrierile
valoaroase elaborate de pedagogul ceh, Didactica magna a fostcea care l-a facut cunoscut in toata
lumea cartea continand intregul sau sistem deeducatie. Ea este de fapt un tratat de pedagogie si
prezinta “arta universala de a invata petoti, totul ”. Comenius a vrut sa dea un temei stiintific
teoriei sale despre educatie, pornind ca si Fr. Bacon, de la experienta , de la observatia
fenomenului cercetatelaborand astfel primul mare sistem de educatie.
1.Cu privire la puterea educatiei , Comenius se situeaza categoric pe
pozitiaoptimismului pedagogic. Dupa opinia sa la nastere psihicul copilului este o “tabula rasa ”
o tabla pe care nu sa scris inca nimic, dar pe care se poate scrietotul. “ Omul daca vrea sa fie om
trebuie sa se cultive ”. el propune sa secreeze scoli pentru toti saraci si bogati carmuitori si
supusi, baieti si fete, toti pot invata totul.
2.Pornind de la aprecierea ca”viata aceasta nu  este decat o pregatire pentru ceaeterna
“, Comenius considera ca insusi scopul educatiei nu poate fii altul decat pregatirea oamenilor
pentru viata viitoare . La fericirea “eterna ” se ajunge insanumai prin atingerea unor scopuri
subordonate, “care servesc acestei vietitrecatoare”: cunoasterea de sine si a tuturor celorlalte
lucruri( eruditia ),stapanirea de sine ( virtutea sau moralitatea) si indreptarea spre
Dumnezeu( religietatea sau pietatea ). Se opreste asadar asupra a 3 aspecte ale deveniriifiintei
umane: educatia intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.Desi nu aminteste de
educatia fizica, aceasta nu este neglijata apreciind chiar ca de starea corpului depinde activitatea
spiritului uman.
3.Dovada clara a pedagogului de a da un temei stiintific teoriei sale o
constituiefregventa referire la natura , la legile acesteia si cerinta ca arta de a invata sa
sedesfasoare potrivit regularitatilor existente in lumea lucrurilor, a fenomenelor si a practicii
umane. Mai intai se formeaza legea (principiul) apoi se oferamodelul de manifestare a acestei
legi in natura. Principiul conformitatiieducatiei ca natura – luarea in considerare arat
a naturii exterioare omului,cat si a naturii umane, in speta ( particularitatile de varsta ) prima
copilarie 0-6ani, a doua copilarie 6-12 ani, pubertatea cu adolescenta 12- 18 ani, si tineretea18-
24 de ani. Fiecarei perioade ii corespunde o institutie.
4.Prin precizarea ca in scoala sa se invete numai “bazele ” ceea ce est e“principal”
ceea ce poate fi folosit in viata , Comenius a stimulat procesul de delimitare a “ obiectivelor de
invatamant” de stiinte. In scoala cunostinteleurmau sa se imbogateasca printr-o continua
extindere a continutului lor, deci un invatamant treptat, gradat, concentric,aceste reglementari
impuneauelaborarea cat mai riguroasa a unor planuri si programe deinvatamant.Pedagogul ceh
are menirea de a fi introdus categoria de principiuin pedagogie si de a fi cautat sa intemeieze
principiile didactice pe legi alefenomenului educativ . La baza insusirii constiente si temeinice a
cunostintelor se afla in conceptia pedagogului – invatamantul intuitiv.

5.Scopul educatiei morale il constituie dobandirea virtutilor cardinale : intelepciunea,

cumpatarea, curajul si dreptatea asa cum sunt ele intelese inreligia crestina. Pentru cultivarea
acestor virtuti se propun utilizarea a douametode : exemplul si exercitiul.
6.Pentru cultivarea pietatii ( a religialitatii ) se recomanda 3 izvoare
 Bibila
 – care propaga cuvantul lui Dumnezeu,
 Lumea
ca opera a divinitatii si
omul insusi
incare exista indemnul lui Dumnezeu. Educatia religioasa se realizeaza prinlecturarea
Bibliei care cultiva iubire, credinta si speranta si prin fapte buna.
7.Comenius insista asupra muncii manuale ca  mijloc de educatie – munca
esteinteleasa mai ales ca o scoala morala dar si ca un mod de evidentiere ainclinatilor si de
pregatire profesionala.
8.In esenta educatia fizica din prisma lui Comenius presupune :
dezvoltareaorganismului in crestere pe de-o parte si refacerea fortei fizice pe de alta
parte.Pentru realizarea acestor obiective se propun 3 mijloace : hrana, miscarea sirepausul.
9.In scrierea sa Pampaedia , Comenius emite ideea unei educatii pe intregul  parcurs
al vietii umane ” Tota vita scola est ” scria el anuntand principiuleducatiei permanente din zilele
noastre.
Educaţia, potrivit lui Comenius, nu este numai o instruire a copilului la şcoală sau acasă; este un
proces care afectează intreaga viaţă a individului şi nevoia sa de a face faţă cerinţelor sociale.
Societatea ca întreg este considerată de Comenius „sub specie educationis”. Principiile sale
pentru o organizare internaţională a educaţiei îl face un precursor a multor orientări in gandirea
modernă . În lucrările sale porneşte de la ideea de sinteză unică între natură şi om văzută ca o
explicaţie a misterului filosofiei educaţionale într-o perioadă in care educaţia a fost o problemă a
tehnicilor fără suport teoretic sau a observaţiilor generale fără nici o încercare de a constitui o
ştiinţă a instrucţiei sau a educaţiei.
Ideea centrală este aceea că natura este privită ca o creatoare de forme, reflectate in mintea
umană şi care induce conceptul de paralelism între om şi natură, şi transformă automat cursul
procesului educaţional . Ordinea naturală este adevăratul principiu al procesului educativ, dar
succesiunea componentelor lui este dinamică, iar educatorul poate să-şi indeplinească sarcina
doar dacă ramâne o unealtă in mâinile naturii. Aşadar, educaţia este o parte integrantă a
procesului formativ căruia toate fiinţele îi sunt supuse şi în acelaşi timp, este singurul aspect al
vastei dezvoltări. Societatea umană este o societate educaţională: cu toate ca această idee nu a
fost explicit formulată până in secolul nouăsprezece, filosofia lui Comenius oferă o scurtă
perspectivă asupra ei.Geniul lui Comenius constă in faptul că a considerat educaţia ca fiind un
aspect al maşinăriei formative a naturii şi astfel a inegrat procesul educativ intr-un sistem în care
acesta este într-adevăr axul central.Sistemul lui Comenius are consistenţă internă; şi principala
legătură este dată de coerenţă exprimată prin intermediul principiilor educaţionale, aplicate atât
problemelor sociale cât şi celor scolastice.Trebuie să incercăm să aducem un punct de vedere
modern care să se plieze pe un astfel de sistem ca al lui Comenius şi să nu luăm in considerare
doar aspectele individuale ale acestuia, deoarece izolate de contextul lor, pot ridica diverse
interpretări negative.În ciuda aparenţelor, Comenius este apropiat de noi în ceea ce priveşte
concepţie sa privind dezvoltarea individului ca parte a naturii.Adevărata diferenţă dintre
Comenius şi noi stă in modul de gândire diferit . Noi nu mai credem ca metafizica ne va permite
să inţelegem dezvoltarea unui copil sau a unui individ în societate, sau interacţiunea dintre om şi
natură, nemaivorbind de legile naturii. Am inlocuit aceste simple speculaţii cu o serie de ştiinţe
separate, iar ideile centrale ale lui Comenius trebuie transpuse în contextul zilelor noastre
avându-se în vedere schimbările fundamentale în ceea ce priveşte metodologia.O asemenea
transpunere este legitimă deoarece in istoria ştiinţelor, ideile au fost adesea prezentate intr-un
mod filosofic înainte de a fi construite în mod ştiinţific într-o structură mult mai elaborată care să
poată fi verificată ştiinţific.Neluând în considerare diferenţele de metodologie, Comenius poate fi
considerat unul dintre precursorii ideii de genetică în dezvoltarea psihologică, şi ca fondatorul
unui sistem de instrucţie progresivă ajustată stadiului de dezvoltare la care a ajuns
elevul.Comenius a fost interpretat ca fiind un susţinător a teoriei aptitudinilor înnăscute-
dezvoltarea mentală fiind atribuită unei maturări a structurilor interne-sau ca un empirist care a
considerat mintea un recipient care este umplut treptat cu cunoştinţe acumulate din senzaţii.
Această interpretare duală este ea însăşi un indicator al poziţiei reale a autorului. Precum toţi
partizanii spontaneităţii si energie subiectului, este acuzat uneori că se lasă pradă preformismului
iar uneori exagerează rolul pe care experienţa îl joacă. Comenius distinge patru tipuri de şcoli pe
care acum le numim cele patru mari perioade sau stagii în educaţie: preşcolaritate, şcolaritate
mică, adolescenţa şi tinereţe. Şi, cu o remarcabilă intuiţie, specifică faptul că aceleaşi forme de
cunoaştere sunt necesare la fiecare nivel diferit, deoarece ele corespund nevoilor permanente; şi
că diferenţa dintre aceste niveluri stă mai ales în felul în care aceste forme de cunoaştere sunt
reluate.
Comenius considera că deşi aceste şcoli sunt diferite, nu dorim ca în ele să se predea lucruri
diferite, ci aceleaşi lucruri în feluri diferite. Aceste conţinuturi ar trebui gândite luând în
considerare vârsta elevilor şi stadiul la care se află în acel moment precum şi cel la care ar trebui
să ajungă.În cele şase principii pentru facilitarea instrucţiei şi învăţarii, Comenius formulează trei
reguli pornind de la ideea de dezvoltare spontană, reguli care ar trebui să fie aplicate şi în zilele
noastre:

 Lecţiile să se desfăşoare pe o perioadă de 4 ore, şi acelaşi interval de timp să fie rezervat

pentru studiul individual.
 Elevii să fie nevoiţi să memoreze cât mai puţin posibil, iar în cazul în care este neapărat
necesar, atunci să se centreze doar pe lucrurile importante.
 Să se aibă în vedere capacităţile elevilor, care cresc în mod natural odată cu studiul şi cu
vârsta.

Un ideal al educaţiei intelectuale este menit să meargă mâna în mănă cu ideile legate de educaţia
morală, iar acest lucru va servi ca un mod de a verifica în ce măsură munca lui Comenius are
valoare pentru noi azi. Intr-o perioadă în care nuiaua era un instrument de instruire şi singura
moralitate în şcoală era acea a obedienţei, putea Comenius, aşa cum procedăm noi azi, să extragă
din conceptele legate de dezvoltare şi spontaneitate o formă de educaţie morală care ar fi de
asemenea o extensie ale acelor tendinţe formative ale naturii la care face referire constant în
paralele pe care le trasează intre natură şi individ?

Piatra de capatâi intr-o astfel de problemă va fi întrebarea legată de pedeapsă. Şi Comenius este
un oponent radical al pedepsei corporale.Ideile sale legate de disciplina în şcoală indică eforturile
sale de a folosi întăririle pozitive în detrimentul celor negative. Pe scurt, disciplina sa pedagogică
indică acelaşi spirit ca şi filosofia lui.Conceptul central al lui Comenius legat de educaţia morală
este împotriva unuia formal, ilustrând preferinţa sa pentru experinţa dobândită din practică în
detrimentul uneia bazată pe instrucţiuni verbale.Cel care arată calea nu este necesar să fie un
adult. Intr-un pasaj interesant din „Methodus linguarum novissima” , citată de P-Bovet,
Comenius pune accentul pe imitaţie şi pe jocuri în grup, scotând în evidenţă factorii caracteristici
ale unor astfel de jocuri. El pare să fi recunoscut rolul relaţiilor sociale ce se stabilesc între
participanţii la joc, la fel ca şi rolul competiţiei şi a regulilor impuse între jucătorii jocului.Într-un
timp când educaţia nu avea instituţii stabile, nici programe şcolare, Comenius a încercat să
contruiască o structură administrativă raţională şi să întocmească programe şcolare coerente.
Toate aceste detalii elaborate legate de planificare au fost dominate de două cerinţe de unitate: o
unitate pe orizontală respectând curricula specifică unui anumit nivel şi pe verticală respectând
ierarhia stadiilor educaţionale.Comenius, în sfera ştiinţei instruirii, are un modern sentiment de
interdependenţă între ştiinţe, militând pentru o coordonare a silabusurilor.Este interesant de văzut
importanţa pe care Comenius le-o acordă principiilor integrării şi a bagajului de cunoştinţe cu
care copilul vine precum şi a cunoştinţelor pe care le vor achiziţiona mai târziu Acest pattern
ilustrat de Comenius este acum potrivit cu conceptele noastre legate de dezvoltare.
În legătură cu organizarea şcolară, am făcut deja o menţiune legată de principiile subdiviziunii pe
diferite niveluri corespunzătoare variatelor stadii în dezvoltarea mentală: gradiniţa pentru
preşcolari, şcoala primară , şcoală gimnazială şi academii pentru studenţi. Comenius şi-a dorit să
existe un singur sistem şcolar pentru toată lumea indiferent de sex.

Am încercat să subliniem cât de actuale sunt ideile lui Comenius despre educaţie şi, în particular,
cât de modernă este metodologia lui. Cel mai surprinzător şi mai modern aspect al doctrinei l-am
păstrat la final şi anume ideea lui de educaţie pentru toată lumea şi pentru toţi oamenii, şi cea de
organizare internaţională a educaţiei publice.

Această latură a muncii sale este mai mult ca sigur de o mare importanţă pentru UNESCO, şi în
unele privinţe Comenius poate fi privit ca unul din precursorii acestei organizaţii.

Punctul de plecare al aspectului sociologic al filosofiei sale educaţionale este declaraţia dreptului
universal la educaţie având la bază egalitatea. Dacă reţinem concepţia lui Comenius despre
societate ca fiind o societate educativă, acest lucru este o ilustrare a ideii sale legate de locul
individului în natură.

Cu alte cuvinte, sistemul educaţional propus de Comenius este universal prin natura sa.
Indiferent de poziţia socială sau economică, religioasă , indiferent de rasă sau de naţionalitate,
sistemul educaţional trebuie să fie accesibil tuturor.

Comenius a fost criticat pentru că ar fi neglijat individualitatea.Putem afirma că aceast lucru nu

se susţine deoarece el a atribuit o importanţă deosebită spontaneităţii, interesului, abilităţilor
elevilor de a verifica diverse afirmaţii, iar ideea de autodezvoltare ar fi lipsită de sens dacă nu ar
conta individualitatea fiecărui copil şi modul în care ea diferă de la unul la altul.

El a fost preocupat mai ales de aplicabilitatea universală a doctrinei sale. Se afla în opoziţie cu
educaţia Iezuită, care la acea vreme se adresa în mod exclusiv celor de rang înalt . Comenius
apăra schema sa universală, şi implicaţiile sale democratice, precum şi ideea sa de sistem unic
şcolar.