Copilul tau de ieri plin de viata si initiativa, dornic de a face o multime de lucruri,

a ajuns astazi un adolescent condus de anxietate. Mersul la scoala pentru

adolescentii anxiosi devine o corvoada nu doar pentru ei, ci si pentru intreaga
familie. Le e frica de ce vor spune ceilalti, de modul in care arata, de cum se vor
descurca la ore, le e frica sa nu fie luati peste picior de profesori, evita sa mai faca
sport pentru ca nu vor sa se faca de ras sau le e teama sa socializeze cu alti colegi.
Anxietatea adolescentilor nu este devastatoare doar pentru acestia, ci pentru cei
apropiati lor. Pentru a reduce anxietatea, e nevoie de masuri pe termen lung, insa
deseori, parintii fac alegeri care agraveaza anxietatea copiilor lor.

Iata cum agraveaza parintii anxietatea adolescentilor:

Incurajeaza anxietatea copilului.

Unii parinti se simt vinovati si extrem de stresati din cauza anxietatii copilului lor.
Pentru a-si reduce propriul stres in fata anxietatii copilului sau in incercarea de a-l
„salva” pe acesta de emotiile pe care le simte, parintii pot ajunge sa incurajeze
anxietatea, permitandu-i adolescentului sa evite lucrurile care il sperie.

Copilului ii e frica sa incerce lucruri noi? Atunci nu il vom forta.

Copilul nu vrea sa doarma singur in camera? Va dormi cu noi sau cu fratele sau.

Copilul refuza sa mai mearga la scoala? Nu-i nimic, trecem in homeschooling.

Recomandare: A-i ajuta pe adolescenti sa faca fata anxietatii este un act de

echilibru. Acestia nu trebuie impinsi prea tare, dar nu trebuie lasati intotdeauna sa
mearga doar pana unde vor ei, ci putin mai departe, prin incurajari. In loc sa il
protejezi pe adolescent de orice sursa de anxietate, invata-l sa faca fata acesteia.
Recomanda-i metode de gestionare a emotiilor, informeaza-te despre anxietate si
citeste impreuna cu copilul tau carti care sa il ajute sa depaseasca acest obstacol.

Ii forteaza pe adolescenti sa isi infrunte fricile prea devreme.

Parintii din aceasta categorie sunt cei care urasc sa isi vada copiii „slabi”, „fricosi”
sau „evitanti”. Din acest motiv ii vor forta sa isi infrunte fricile. Intentia este buna,
insa modul in care este pusa in practica nu face decat sa dauneze. Parintii nu
inteleg anxietatea si cred ca e doar o stare peste care adolescentul trebuie invatat sa
treaca. Din pacate, anxietatea nu trece pana cand adolescentii nu sunt decisi si
suficient de increzatori pentru a incepe sa lupte cu ea.

Recomandare: Invata-ti copilul sa isi recunoasca fricile si dezvoltati impreuna

strategii, pas cu pas, prin care sa reuseasca sa faca fata acestora. In plus, stabiliti o
lista de provocari pe care sa copilul sa incerce sa le faca fata in fiecare zi pana cand
ele nu vor mai fi provocari, ci lucruri absolut normale. Invata sa recunosti semnele
care arata ca adolescentul tau a ajuns la limita puterilor si permite-i sa ia o pauza,
chiar daca ti se pare ca nu progreseaza destul de repede. Recomanda-i sa abordeze
problemele sale treptat, cu eforturile pe care le poate face in momentul respectiv.

Insista prea mult pe lupta cu anxietatea.

Exista parinti atat de implicati in anxietatea adolescentilor, incat ajung sa si-o

asume. Deseori citesc tot ce se poate pe aceasta tema, vizioneaza documentarele
existente si chiar participa la terapie sau merg la psiholog cu sau in locul copilului.
E intr-adevar frustrant sa-ti vezi copilul framantat de griji si frici, insa fiecare
parinte trebuie sa inteleaga ca aceasta batalie cu anxietatea nu se poate da in locul
copilului.
Recomandare: Atunci cand preiei tu lupta cu anxietatea copilului tau, acesta nu va
face nimic altceva decat sa si-o ascunda si, in plus, poate ajunge sa se simta
coplesit si neputincios in fata problemei sale. Poti ajuta oferind sprijin si
indrumare, insa adolescentul tau este cel care conduce actiunea. Oricat de intensa
ar fi anxietatea copilului tau, incearca sa facilitezi si momente de relaxare si
distractie in familie, in care copilul sa nu se simta presat sa „lupte cu anxietatea”.

Cred ca adolescentul foloseste anxietatea drept scuza.

In unele cazuri, parintii traiesc cu impresia ca adolescentul lor se foloseste de

anxietate pentru a avea o scuza de a nu face anumite lucruri, incercand sa ii
manipuleze pe cei din jur. Spre exemplu: „E lenes si nu vrea sa mearga la scoala.”
sau „Nu e speriat noaptea in camera, ci doar vrea sa doarma cu fratele sau.” etc.

Recomandare: Atunci cand percepi anxietatea copilului drept motiv de manipulare,

nu vei face decat sa devii un parinte care disciplineaza, iar comportamentele pe
care le vei avea vor dauna mai mult decat ajuta. Informeaza-te despre anxietate,
incearca sa ai incredere in copilul tau si discuta cu un psiholog despre aceasta
problema. Problemele de anxietate sunt printre cele mai frecvente probleme de
sanatate mintala si de multe ori se pot manifesta sub forma simptomelor fiziologice
(dureri de stomac, ameteli, dificultati de respiratie) sau sub forma agresivitatii.