Depresia la copii si

adolescenti, prevenita la
scoala

by Alexa Bîtfoi
in Parinti, Psihoterapie
2

514SHARES
Share
Pin
Share
Depresia la copii reprezinta un subiect dificil de abordat din cauza
incarcaturii emotionale asociata cu un astfel de diagnostic. Cu toate
acestea, e util sa vorbim despre depresia in randul copiilor si al
adolescentilor pentru a ne informa si pentru a preveni o afectiune
despre care Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca, pana in 2020,
va deveni a doua cauza de invaliditate si mortalitate.

Cum se manifesta depresia la copii?

Inainte de a trece la subiectul propus in acest articol, sa punctam
cateva simptome care vorbesc despre copilul care sufera depresie:

Află despre
 Autosabotarea: pedeapsa autoimpusă a unei vinovății inconștiente
03/02/2020

Stima de sine scazuta si cauzele inconstiente ale autocriticii

22/01/2020

Partenerul care “da totul” intr-o relatie da ceva ce nu a primit cand era mic
30/09/2019

 iritabilitate si irascibilitate crescute;

 manifestari comportamentale agresive;

 agitatie psihomotorie;

 stima de sine scazuta;

 acuze somatice (dureri de burta, dureri de cap etc.);

 lipsa interesului pentru activitati care inainte ii faceau placere;

 sentimente de vinovatie si rusine nejustificate;

 randament scolar scazut;

 dificultati de concentrare;

 lipsa apetitului alimentar sau, dimpotriva, nevoia de a ingera o cantitate mai mare de alimente
decat cea suficienta;

 tulburari ale somnului;

 tristete si plans facil;

 preocupari obsesive legate de moarte si ganduri suicidare.

Observam ca primele trei simptome enumerate mai sus sunt frecvent
intalnite in cazul copiilor considerati hiperactivi (de cate ori nu am
auzit de ADHD, nu-i asa?). Acest diagnostic este pus adesea gresit,
agitatia, agresivitatea si dificultatea de concentrare ale copilului sau
ale adolescentului mascand, de fapt, o depresie. Iata de ce este
nevoie de o investigatie corecta atunci cand tratam un copil. Trebuie
mentionat ca, la copiii mici, depresia se manifesta printr-o agitatie si
agresivitate crescute. In cazul adolescentilor, e posibil sa intalnim mai
des depresia “in forma ei clasica”, adica sub forma aparitiei vizibile si
persistente a sentimentelor de tristete, vinovatie, rusine si
autodepreciere. Copiii mici se folosesc de corpul lor pentru a
transmite in exterior ceea ce pentru ei e dificil de numit si de prelucrat
in interiorul lor. Copiii se exprima cu precadere prin intermediul
corpului.

Citeste aici despre adaptarea la gradinita

Depresia la copii si adolescenti si legatura cu

scoala
Sa ne apropiem acum de subiectul propus pentru reflectie. Ce legatura
exista intre depresia copiilor si adolescentilor si scoala? Si, mai ales,
poate preveni instutia de invatamant aparitia depresiei in cazul
copiilor, adolescentilor si, de ce nu, chiar a viitorilor adulti?

Vezi in ce fel depresia postpartum afecteaza reactia copilului la stres

Haideti sa ne uitam din nou, pentru o clipa, pe lista simptomelor de
mai sus. Observam ca, in depresie, stima de sine este afectata. Acest
lucru se traduce prin autodeprecieri, acuze, expresii precum “nu sunt
bun de nimic”, “nu pot sa fac nimic”, “nu sunt in stare sa reusesc” etc.
La copii, mai ales la copiii mici, este dificil de reperat o scadere
importanta a stimei de sine. Totusi, si copiii pot exprima adesea
simtamantul ca se simt neputinciosi, ca nu sunt stapani pe ei si pe
simtamintele lor (acest lucru se traduce printr-o agitatie permanenta),
ca simt ca nu pot sa reuseasca si nu pot sa se alinieze standardelor
impuse la scoala sau la gradinita. Stima de sine reflecta modul in care
ne percepem pe noi insine si determina, in mare masura, esecurile
sau reusitele noastre viitoare.

Scoala joaca un rol important in cresterea stimei de sine la copil si

adolescent. Pentru ca mare parte din universul lor graviteaza in jurul
institutiei de invatamant, atunci cand dorim sa prevenim depresia la
copii si la adolescenti, trebuie sa avem in vedere modul in care scoala
influenteaza stima de sine. Sa ne imaginam o situatie des intalnita intr-
o clasa. De pilda, invatatorul sau profesorul da sarcina elevilor de a
rezolva un exercitiu la matematica. A. este un copil care nu are
abilitati grozave pentru matematica. In schimb, face compuneri
originale. Sau picteaza deosebit. Sau este pasionat de biologie.
Atitudinea profesorului investit cu autoritate de catre copil
influenteaza mult stima de sine a celui mic. Profesorul ii poate spune
lui A.

Nu esti in stare sa rezolvi nici macar un exercitiu! Ti-am explicat de-atatea

ori, dar nu se prinde nimic de tine!
sau ii poate spune

Observ ca te straduiesti mult sa rezolvi acest exercitiu! Este unul dificil, intr-
adevar, dar eu cred ca vei reusi!
Iata ce diferenta fac doar cateva cuvinte! Primul raspuns dat de
profesor ii va intari convingerea lui A. ca nu este bun de nimic. Nu va
mai conta prea mult pentru el ca are talent pentru desen daca la
matematica nu reuseste. Al doilea raspuns nu il raneste pe copil, ci il
incurajeaza. Totodata, pune in cuvinte un lucru care este adevarat in
cazul lui A.: matematica reprezinta o adevarata provocare pentru el si,
pentru a reusi, e nevoie de efort suplimentar. Primul raspuns
influenteaza negativ stima de sine a copilului, cel de-al doilea ii ofera
validare si sprijin. Iata cum copiii pot pleca in fiecare zi de la scoala cu
sentimentul ca nu sunt buni sau nu sunt suficient de buni, sau cu
sentimentul ca au un potential pe care cineva l-a remarcat si l-a
apreciat.

Mergand mai departe cu acest rationament, putem anticipa ca,

adoptand varianta numarul 2 de raspuns, hartuirea, agresiunile
verbale si chiar fizice ar fi considerabil diminuate in randul elevilor. De
multe ori copiii reproduc intre ei ceea ce aud de la adulti. Or daca un
comportament bazat pe diferentiere si depreciere este descurajat si
incurajata este o atitudine binevoitoare bazata pe respect reciproc,
cu siguranta, acest lucru se va resimti intr-o clasa de elevi, in
comportamentul si atitudinea lor unii fata de ceilalti.

Vezi ce legatura exista intre depresie si hiperactivitate

Depresia la copii si adolescenti are legatura, de asemenea, cu
persistenta sentimentelor de vinovatie si rusine. Ele sunt strans
conectate, desigur, si cu stima de sine. Un copil apreciat pentru
eforturile si talentele sale, incurajat, vazut ca o persoana unica desi se
afla intr-un colectiv, nu va manifesta tendinta de a se simti vinovat sau
rusinat pentru cine este sau pentru ceea ce reprezinta el. Multi
adolescenti care sufera o depresie, care se simt neiubiti sau
devalorizati, cauta refugiu sau alinare in droguri, alcool, sex. Este o
falsa alinare deoarece aceste surogate nu le vor diminua sentimentele
de vinovatie, de rusine si certitudinea ca sunt lipsiti de valoare. Altii
exprima aceste sentimente printr-o nevoie continua de a-i agresa pe
ceilalti. Altii dezvolta tulburari ale apetitului alimentar (anorexie,
bulimie) sau, mai grav, au tentative de suicid.
Citeste despre depresia la copii
Sigur, scoala nu este singura care poate face in mod real ceva pentru
a preveni depresia la copii si adolescenti. La fel de importante sunt
familia, bagajul ereditar si resursele psihice ale persoanei. Totusi,
daca scoala reprezinta un mediu atat de important pentru copii si
adolescenti, un loc in care ei petrec multe ore din zi, de ce sa nu ne
intrebam serios ce rol joaca institutia de invatamant in dezvoltarea
emotionala a copiilor si adolescentilor. Este important bagajul cognitiv
pe care scoala il pune la dispozitia unui elev, dar, la fel de importanta
este si disponibilitatea personalului scolar de a-l lasa pe elev sa se
cunoasca pe sine, sa se exprime fara sa simta ca este blamat sau
descurajat, sa-si imbogateasca si universul emotional, nu doar pe cel
intelectual. Scoala reprezinta un potential enorm pentru imbogatirea
sufleteasca a copilului, a adolescentului si a viitorului adult. Din
pacate, acest potential este pus in umbra de aspecte “mai” tehnice
care tin de programa scoalara, dificultatea profesorului de a o adapta
elevilor lui, probleme administrative si financiare etc.