CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................4
1. STUDIUL TEORETIC AL AUTOAPRECIEREI ȘI AL EȘECULUI
ȘCOLAR LA PREADOLESCENȚI.................................................................7
1.1.Autoaprecierea la preadolescenții cu eșec școlar ...........................................7
1.1.1. Încrederea în sine..................................................................................9
1.1.2 Stima de sine .......................................................................................11
1.2. Abordarea teoretică a eșecului școlar ..........................................................13
1.3.Caracteristica generală a preadolescenților cu eșec școlar ...........................15
1.4. XXXXXXX...........................................................................................19
1.5.Concluzii la capitolul 1 ................................................................................22

2. STUDIUL EMPIRIC PRIVIND AUTOAPRECIEREA ȘI EȘECUL

ȘCOLAR LA PREADOLESCENȚI ................................................................
2.1.Designul cercetării........................................................................................24
2.2.Metodologia cercetării..................................................................................25
2.3.Prelucrarea statistică și analiza datelor.........................................................25
2.4.Concluzii la capitolul 2 ................................................................................31

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI .................................................................................... 32

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 34
ANEXE
 Lista abrevierilor:

După caz
 INTRODUCERE
Actualatea temei.
Xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Autoaprecierea joacă un rol important în viața fiecărei persoane, deoarece
reflectă modul în care persoana se percepe pe sine însăși, astfel afectând modul
de viață. Pentru a avea o viață fericită, trebuie să ne acceptăm așa cum suntem,
și să ne respectăm propria personalitate, doar așa vom puteam atinge scopurile
propuse.
La vârsta preadolescenței imaginea de sine este, de regulă, una negativă,
puberul nu este mulțumit de felul cum arată, și se consideră că nu este destul de
deștept, această părere negativă despre propria personalitate este din cauza
starurilor, a eroilor din filme, din reviste, care influențează modul de comportare
al puberului.
Preadolescența reprezintă perioada de dezvoltare în care copilul necesită o
atenție sporită, deoarece anume la această vârstă el își formează anumite
principii, ideii despre viață. Preadolescența este o perioadă dificilă atât pentru
copil cât și pentru părinți. Este important ca părinții să înțeleagă ce își dorește
preadolescentul și să îi accepte ideile, să-i ofere posibilitatea să crească, să
experimenteze, să învețe pe propriile greșeli, în așa mod el își dezvoltă
identitatea de sine.
Imaginea de sine a preadolescentului este ușor influențată de părerea celor
din jur, puberul începe să gândească despre sine așa cum gândesc ceilalți despre
el, de aceea familia și profesorii trebuie mereu să-l încurajeze, să-l ajute să
descopere în el calitățile cele mai bune, și să contribuie necondiționat la
dezvoltarea personalității copilului. Familia și școala trebuie să creeze un
mediu favorabil pentru dezvoltarea imaginii de sine a copilului, fiind mereu
alături. Deseori preadolescenții cu eșec școlar devin mai retrași și neîncrezători
în sine, fiind mereu preocupați de nereușita școlară, de note joase, de starea lor
familială, iar unele cazuri ajung să dezvolte stări depresive. Depresia în rândul
preadolescenților este frecvent întâlnită dar destul de dificil de depistat. Stările
depresive la preadolescenți se manifestă prin izolare de lumea înconjurătoare,
lipsă de interes față de activitățile sale preferate, de școală, de succesul școlar, de
note, lipsa poftei de mâncare, și pierderea interesului față de activitatea de
învățare. Profesorii și familia sunt cei care trebuie să observe aceste schimbări în
comportamentul copilului și să acționeze prompt și rapid, pentru a evita
agravarea situației. Copii din cu eșec școlar sunt mai predispuși de a avea o
autoapreciere scăzută, negativă, pot deveni depresivi, deoarece lipsa rezultatelor
bune la școală îi fac să se simtă anxioși, neînțeleși și neimportanți. Familia și
școala reprezintă mediul în care copilul crește și se dezvoltă, mediul în care
copilul primește primele deprinderi și modele comportamentale, din acest motiv
pentru ca copilul să-și formeze o imagine de sine adecvată, el are nevoie de
susținerea atât a familiei cât și a profesorilor și colegilor săi.
Scopul: studierea autoaprecierei la preadolescenții cu eșec școlar.
Problema de cercetare: preadolescenții cu eșec școlar au nivelul scăzut
de autoapreciere.
Ipoteze:
1.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza literaturii de specialitate în ceea ce privește autoaprecierea la
preadolescenții cu eșec școlar
2. Selectarea metodologiei cercetării empirice
3. Selectarea și administrarea instrumentelor
4. Prelucrarea statictică a datelor obținute și prezentarea lor
5. Formularea concluziilor.
Structura lucrării. Teza se constituie din: lista abreviilor, introducere,
doua capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.
Introducerea conține actualitatea temei de cercetare, problema, ipoteza, scopul și
obiectivele cercetării. Primul capitol este teoretic, iar al doilea capitol conține
partea practică.
1. STUDIUL TEORETIC AL AUTOAPRECIEREI ȘI AL EȘECULUI
ȘCOLAR LA PREADOLESCENȚI
1.1. Autoaprecierea la preadolescenții cu eșec școlar
Imaginea de sine reprezintă modul în care noi distingem trăsăturile
noastre fizice, emoționale și cognitive. Modul în care ne percepem depinde de
gradul de autoapreciere, pe care îl avem. Astfel, dacă ne acceptam pe noi înșine,
așa cum suntem aceasta contribuie la dezvoltarea încrederii în sine.
,,Imaginea de sine are un rol important în realizarea scopurilor, dacă
avem o imagine de sine bună atunci asta ne va ajuta să atingem mai ușor
scopurile propuse,’’ afirmă psihologul și terapeutul român A. Siru [25].
Imaginea de sine la vîrsta preadolescentă variază, copilul la acestă vîrstă are o
imagine de sine foarte bună, sau foarte rea. Preadolescetul nu face distincție
între aprecierile unor laturi aparte ale personalității lui ,perceperea lor
este ,,suprageneralizată’’. Puberul în proprii ochi trebuie să fie foarte deștept,
foarte frumos, foarte curajos, iar dacă recunoaște că la ceva macar nu este prea
bun atunci imaginea de sine se schimbă radical.O astfel de apreciere la vîrsta
preadolescenței este normală, ia permite trecerea puberului la o etapă nouă,
matură de dezvoltare a personalității [14]. Vîrsta preadolescentă este marcă prin
faptul ca la copil în acestă perioadă începe să se formeze poziția omului matur,
care este alimentată de recunoșterea prezenței simțului maturității la
preadolescent, de către alte persoane.Deși această poziție încă nu este bine
determinată,totuși apariția ei înseamnă că din punct de vedere subiectiv
preadolescetul a intrat în legături noi cu lumea înconjurătoare a maturilor, cu
valorile eii.Preadolescentul ușor însușește aceste valori ele alcătuind conținutul
conștiinței sale [24].
Iu. Racu (2017), afirmă că, ,,Procesul de maturizare a preadolescenților
decurge foarte dificil, problema pricipală fiind idendificarea propriei
identități’’. Puberul este preocupat să-și descopere propria
personalitate,stabilind astfel unele valori după care se conduce. În scopul
dezvotării imaginii de sine la preadolescenți Iu. Racu, a realizat un program de
dezvoltare a imaginiii de sine pentru copiii de vîrstă preadolescentă. La
desfășurarea programului au participat 20 de subiecți de vîrstă preadolescentă,
cu nivelul scăzut al imaginii de sine. În cadrul programului realizat puberii și-au
dezvoltat capacitățile de comunicare, abilități de ași exprima propria
părere,pentru a interacționa mai ușor în cadrul grupurilor sociale [17,p.18-26].
Indoielile privind propria imagine și identitate apar în general la pubertate
fenomenul fiind același în cazul fetelor si al băieților. Opinia negativă despre
sine apare din cauza comparațiilor cu repere false din filme, imagini online, iar
în unele cazuri, stima de sine scăzută poate să se transforme în depresie,
tulburări de alimentare și alte comportamente dăunătoare. Ultimile date despre
numărul mare a cazurilor de suicid și tulburări de alimentație în rîndul
preadolescenților, au facut ca psihologii să studiezi și mai mult acest fenomen.
Ultimile date statistice arată că,în randul elevilor din treapta gimnazială, 44%
dintre fete si 15% dintre băieți încearca să piardă în greutate, deseori prin
înfometare, aproape 20% din preadolescenți experimenteaza episoade de
depresie înainte de vîrsta adulta [3].
Un rol importat în dezvoltarea imaginii de sine la vîrsta preadolescentă o
are familia, pentru a stimula dezvoltarea imaginii de sine la puberi, psihologul I.
Cernei ne propune următoarele recomandări:
Oferiți preadolescentului un exemplu demn de urmat
Preadolescenții își formeaza identitatea, din motiv că el copiază în mod
inconștient stilul de viata al părinților, obiceiurile lor alimentare, atitudinea față
de mediul înconjurător. Prin urmare, dați o atentie sporită exemplului pe
care îl oferiți copilului și comportați-vă conform schimbărilor pe care ați dori să
le observați la preadolescent.
Emiteți comentariile negative
 Nu faceti observații negative despre aspectul fizic al preadolescentului,
întrucît veți acutiza problema imaginii de sine și mai mult.Îl puteți ajuta să-și
corecteze unele defecte implicîndu-l într-un mod de viață sănătos.
Explicații preadolescentului iluzia mass media
Explicați puberului că totul este o iluzie falsă, iar viata nu constă nicidecum în
haine de lux, și lucruri scumpe. Ghidați copilul să interpreteze corect mesajele
publicitare și să înteleagă că este vorba despre o manipulare a consumatorilor,
nu despre viata reală.
Puneți accentul pe alte calitati, în afara de cele fizice
Daca preadolescentul tinde să își evalueze propria valoare, raportandu-se doar la
calitățile sale fizice, încercați să puneți accentul pe alte puncte pozitive ale sale,
în afara de aspectul exterior [26].
În procesul dezvoltării imaginii de sine, un rol important îl are familia acestuia
și mediul în care interacționează, de aceea trebuie săi creem puberului mediul
favorabil, pentru ca el să-și formeze o imagine de sine bună, ceea ce îl va face să
fie mai încrezut în propriile capacități.

1.1.1. Încrederea în sine

Increderea în sine reprezintă un element de bază a evoluției proprieii
personalități. Ne afectează atît în activitatea profesională cît și în cea personală.
Persoanele care au mai puțină încredere în sine sunt timide, au nenumărate frici,
caută în permanență confirmarea celorlalți, dar și aprobarea, evită să poarte o
discuție, evită să priveasca în ochi persoana cu care au un dialog. Neîncrederea
poate fi cauzată de mai mulți factori: critica, frica de necunoscut, slaba pregătire
sau o informare superficială, eșecurile anterioare ce nu au fost gestionate corect,
gestionarea greșită a timpului, adaptarea grea la situații de stress [2]. În vederea
studierii încrederii în sine, literatura de specialitate ne pune la dispoziție
intrumente care ne ajută șă identificăm nivelul încrederii în sine la diferite
categorii de vîrstă.
 Testul încrederii în sine de V.Romek . conține un chestionar, care are drept scop
de a determina gradul încrederii în forțele proprii,abilitatea de avea curaj,și
capacitatea de a întreține relații interpersonal [27].
Încrederea in sine, mai cu seamă lipsa eii, fiind o problemă cu care se
confruntă cineva în viață,este analizată minuțios de către psihologi, care sunt în
cautare de etode și procedee pentru a dezvolta încrederea în sine. L. Chirev
(2013) în cadrul unui studiu realizat ne propune următoarele componente prin
care se manifestă încrederea în sine:
 ,,orientarea spre scop;
 depășirea obstacolelor întîlnite ;
 flexibilitatea;
 orientarea socilă;
 spontaneitate și reglare voluntară;
 insistență;
 orientare spre succes,și nu spre evitarea eșecurilor;
 creație’’
Studiul experimental realizat de L. Chirev (2013) constă în studierea
particularităților încrederii în sine la preadolescenți adolescenți și tineri. În urma
realizării studiului s-a constat că încrederea în sine se manifestă diferit la
diferite perioade de vîrstă, adolescenții fiind cei ce au un nivel mai înalt al
încrederi in sine [4, p. 49-54].
Încrederea în sine este strâns legată de forma în care noi ne ditingem pe
noi înşine. Iar lipsa încrederii în sine e un semn că, fie conștient, fie inconștient,
avem
gânduri negative despre propria persoană. O stimă de sine ridicată contribuie la
cunoașterea proprieii personalități, astfel cunoscîndu-ne pe noi putem identifica
punctele forte ale personalității și cele slabe, pentru a cunoaște unde avem de
muncit. Pentru a ridica nuvelul încrederii în sine, psihologii ne propun să urmăm
următoarele sfaturi :
,,Depășește-ți temerile. Fiecare experienţă, oricât de dureroasă ar fi, îţi dă
curajul să mergi înainte.
Acţionează. Dacă ai reuşit să treci peste temerile tale , eşti pregătit să treci la
fapte, iar acţiunile te vor ajuta să îţi creşti încrederea în propriile forțe.
Acceptă eşecul. Nu suntem ideali, şi nu toate lucrurile se desfășoară conform
planului.
Păstrează-ţi optimismul. Privind doar partea negativă a lucrurilor, enevitabil
ajungi să nu te îndoiești în propria persoană.
Asumă-ţi riscuri. Provocările pe care ţi le asumi, îţi construiesc încet,
încrederea în propriile tale forţe’’ [28].

1.1.2 Stima de sine

Stima de sine reflectă părerea despre propria persoanalitate și se bazează pe
atitudinea pe care o avem faţă de valoarea noastră ca persoană.Stima de sine nu
este o însușire a personalității dată pentru totdeauna,anumite circumstanțe ale
vieții pot fi noi începuturi pentru o stimă de sine.Stima de sine reprezintă un
process care se auto-întreține. Astfel persoana cu stimă de sine înaltă va acționa
mai mult, avînd mai multe succese care valorizează și mai mult personalitatea.
În literatura de specialitate I. Iurchevici (2011) afirmă că, ,,personalitatea în
psihosociologie este o construcție socială, alcătuită prin învățare și interacțiune

cu alte persoane.Cel care ne dă sentimentul identității este eul social sau

sinele.Sinele social avînd trei componente principale:

 Componenta cognitivă sau conceptul de sine;

 Componenta afectivă sau stima de sine;
 Componenta comportamentală sau prezentarea de sine;’’ [7, p.10-13].
 Stima de sine reprezintă o componentă vitală, ce ne afectează
performanțele în toate activitățile.Atunci cînd avem o stimă de sine pozitivă ne
mobilizăm ușor, acționăm eficient și facem față dificultăților existenței.

În viziunea lui F. Lelord și C. Andre (2003) (I. Iurchevici 2011),, pilonii

stimei de sine sunt: iubirea de sine’’încrederea în sine, conceptia despre sine’’
[7, p.10-13].

Iubirea de sine este componenta cea mai importantă a stimei de sine, care
în mare măsură depinde de dragostea și afecțiunea care ne-a împărtășito familia
în perioada copilăriei.

Încrederea în sine este al doilea pilon al stimei de sine, care deseori este
confundată cu stima de sine. A fi încrezător înseamnă a crede că ești capabil de a
acționa în situațiile importante. Încrederea în sine rezultă din modul în care am
fost educați în cadrul familiei sau al școlii. [2]

Concepția despre sine este al treilea stîlp al stimei de sine și reprezintă

părerea pe care o avem despre noi, despre punctele noastre slabe și punctele
forte.Concepția despre sine pozitivă este o forță interioară care ne permite șă ne
bucurăm de șansa nostră în ciuda adversităților [7, p. 10-13].

În scopul cercetării nivelului stimei de sine la vîrsta preadolescentă și

adolescentă, V. Chetrari (2015) a realizat un program de consolidare a stimei
sine, bazat pe teoria lui Nathaniel Branden psihoterapeut, care susține că, ,,
respectul de sine este o nevoie umană fundamentală’’. Programul alcătuit din
12 ședințe a contribuit la îmbunătățirea stimei de sine al participanților, ajungînd
la concluzia că stima de sine este atît de implicată în viața noastră, încît este
imposibil să o ignorăm, iar stima de sine înaltă ne ajtă cu ușurință să facem față
greutăților care ne apar în cale [3, p.504-506]. În literatura de specialitate se
menționează legătura dintre stima de sine și agresivitate, prin faptul că
comportamentul agresiv al unei persoane este pus în legătură cu modul în care
aceasta se autovalorizează. Cu cît nivelul stimei de sine este mai scăzut cu atît
mai mult crește îndoiala asupra acceptării individului în societate, în rezultat
apare comportamentul agresiv. Lawrence (1996) (G. Petru 2016) consideră
că: ,,eul reunește trei aspecte eul real, eul ideal, și stima de sine’’ [17, p. 75-79].

Prin atitudine agresivă individul caută orice formă de contact social, fie
pozitiv sau negativ, astfel încercând cu orice preț să atragă atenția. Satisfacerea
sentimentelor de a fi iubit și acceptat, îi dă posibiltatea subiectului cu o stimă de
sine înaltă să obțină de cele mai ori contacte pozitive, iar cel cu o stimă de sine
scăzută, ale cărei sentimente de a fi iubit și acceptat sunt nesigure, va urmări să
evite indiferența, căutând contactele negative.

1.2. Abordarea teoretică a stărilor depresive

BIBLIOGRAFIE

1. Adler A. Cunoașterea Omului. București: Ed. IRI,1996, 381 p.

2. Ardeleanu A. Marele dicționar al psihologiei. București: Ed.Trei, 2006, 135 p.
3. Chietrari V. Dezvoltarea stimei de sine la diferite categorii de vârstă. În
Școala modernă provocări și oportunități. Materialele conferinței științifice
internaționale, Chișinău 5-7noiembrie 2015, p. 504-506.
4. Chirev L. Montajele eului asociate cu încrederea în sine. În: Problemele ale
științelor socioumane și modernizării învățămîntului. Conferința de totalizare a
muncii științifico-didactice a corpului profesoral-didactic.Volumul I .Chișinău
2013, p. 49-54.
5. Florea I. Familia-prima școală a copilului. În Școala modernă provocări și
oportunități. Materialele conferinței științifice internaționale, Chișinău 5-7
noiembrie 2015, p. 669-670.
6. Gavriliuc C. Chioșa E. Situația copiilor rămași fără îngrijire părintească în
urma migrației: Raport de studiu. Chișinău 2006, 96p.
7. Iurchevici I. Stima de sine – dimensiune fundamentală a personalității. În:
Analele științifice ale Universității de stat Bogdan Petriceicu Hașdeu din
Cahul.Volumul VII 2011, p. 10-13.
8. Lungu A. Migraţia şi criza familială. În: Familia şi cultura păcii în Moldova :
Materialele Conferinţelor "Familia, şcoala şi comunitatea - parteneri în
promovarea culturii păcii", 11 oct. 2008, "Familia şi dezvoltarea social-
economică durabilă", 18 oct. 2008, "Cultura comunicării şi cultura păcii", 25
oct. 2008 p.18-20.
9. Losîi E. Comportamentul agresiv al preadolescenților. Conceptualizare.
Modalități de manifestare și diminuare. În Formarea Competențelor de rezolvare
a problemelor psihologice în procesul intruirii inițiale și continue a psihologilor.
Chișinău 2010, p.76-111.
10. Nagnibeda-Tverdohleb T. Migrația o dramă a timpurilor moderne. În:
Școala secolului XXI, în condițiile creșterii migrației tinerilor peste hotare. Ghid
metodologic (știinșifico practic) pentru cadre didactice și elevi/studenți.
Chișinău 2013, p.14-21
11. Petcu G. Corelarea agresivității cu stima de sine. În Problemele actuale ale
științelor umaniste. Analele științifice ale doctoranzilor și competitorilor.
Chișinău 2016, p.75-79.
12. Postolachi V. Popa L. Republica Moldova-Problemele Migrației. Chișinău
2007, 381p.
13. Radu C. Atitudinea față de școală a copiilor din familii temporar
dezintegrate. În: Școala modernă provocări și oportunități. Materialele
conferinței științifice internaționale, Chișinău 5-7noiembrie 2015, p. 631-633.
14.Racu I. Racu Iu. Psihologia dezvoltării. Chișinău 2013, 209 p.
15. Racu I. Racu J. Formarea personalității preadolescenților educați în diferite
situații sociale de dezvoltare. În Aspectele psihologice ale familiei
contemporane și problemele educației copilului. Materialele conferinței a VIII-a
a psihologilor practicieni cu participare internațională. Chișinău 2012, p.25-36.
16.Racu I. Ciunta R. Dezvoltarea personalității vârsta preadolescentă în diferite
situații sociale de dezvoltare. În Psihologie Pedagogie special Asistență Socială.
Revista Facultății de Psihologie și Psihopedagogie specială a Universității
Pedagogice de Stat ,,Ion Creangă’’. Chișinău 2016, Nr. 2 p. 44-62.
17. Racu Iu. Dezvoltarea imaginii de sine la preadolescenți. În: Psihologie
Pedagogie specială Asistență Socială. Revista Facultății de Psihologie și
Psihopedagogie specială a Universității Pedagogice de Stat ,,Ion Creangă’’.
Chișinău 2017. Nr. 3 p. 18-26.
18. Racu Iu. Familia temporar dezintegrată ca factor declanșator al anxietății în
preadolescență. În Aspectele psihologice ale familiei contemporane și
problemele educației copilului. Materialele conferinței a VIII-a a psihologilor
practicieni cu participare internațională. Chișinău 2012, p. 68-73.
19. Stamatin O. Caracteristica sferei cognitive și adaptării școlare a
preadolescenților inferiori din familii temporar dezintegrate. În Psihologie
Pedagogie special Asistență Socială. Revista Facultății de Psihologie și
Psihopedagogie specială a Universității Pedagogice de Stat ,,Ion Creangă’’.
Chișinău 2010, Nr 3, p. 59-71.
20. Stamatin O. Dezvoltarea relațiilor de prietenie a preadolescenșilor din familii
temporar dezintegrate. În: Asistentă psihopedagogică și socială ca factor al
dezvoltării societății. Conferința științifică internațională jubiliară.Vol.I
Chișinău 2010, p. 37-42.
21. Savca L. Familia-factor de risc în dezvoltarea tulburărilor de comportament
la preadolescenți. În: Școala modernă provocări și oportunități. Materialele
conferinței științifice internaționale, Chișinău 5-7noiembrie 2015,p 453-455.
22. Verdeș A. Dimensiuni ale afectivității la preadolescenți din familii temporar
dezintegrate. În Psihologie. Revista științifico-practică, Chișinău 2010, p.88-94.
23. Vîrlan M. Optimizarea comportamentului copiilor din familii temporar
dezintegrate (Ghid pentru psihologici cadre didactice, părinți), Chișinău 2010,
70p.
24. Șchiopu U. Verza E. Psihologia Vîrstelor: Ciclurile Vieții. București 1995,
480 p.
25. Siru A. Imaginea de sine, stima de sine și încrederea în sine.[online] [accesat
10 martie 2019] Available from : URL:
http://www.cdt-babes.ro/articole/imaginea-de-sine-stima-de-sine-si-increderea-
in-sine.php
26.Ciornei I. Cum să ajuți copilul să dezvolte o imagine sine pozitivă.[online]
[accesat 12 martie 2019] Available from : URL
http://www.sfatulmedicului.ro/Cresterea-si-dezvoltarea-copiilor/cum-sa-ajutati-
copilul-sa-dezvolte-o-imagine-de-sine-pozitiva_12137
27. Тесты уверенности в себе. Ромек В.Г [online] [accesat 12 martie 2019]
Available from : URL https://gigabaza.ru/doc/94040.html
28. Cinci moduri prin care să-ți clădești încrederea în sine.[online] [accesat 15
martie 2019] Available from: URL: https://semneletimpului.ro/social/5-moduri-
prin-care-iti-cladesti-increderea-in-sine.html
29. Hefco A. Depresia la copii - o formă gravă a lipsei de comunicare. [online]
[accesat 15 martie 2019] Available from:
URL:https://doxologia.ro/familie/terapie-pentru-suflet/depresia-la-copil-o-
forma-grava-lipsei-de-comunicare
30. Ziarul Național. Date OFICIALE: Câți cetățeni ai R. Moldova se află peste
hotare: În fiecare zi, șapte moldoveni EMIGREAZĂ autorizat.[online] [accesat

20 martie 2019] Available from : URL: https://www.ziarulnational.md/date-

oficiale-cati-cetateni-ai-r-moldova-se-afla-peste-hotare-in-fiecare-zi-sapte-
moldoveni-emigreaza-autorizat/