Studentă :

Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

Proiect de cercetare privind formarea imaginii de sine a

copilului preșcolar

CUPRINS
1. Argument
2. Studiu asupra formării de sine a copilului preșcolar
3. Scopul
4. Ipoteza cercetării
5. Obiectivul cercetării
6. Selecția subiecților
7. Metode
8. Analiza și interpretarea rezultatelor
9. Concluzii
10. Reflecții finale

1.Argument

Istoria de bază a omenirii demonstrează ca autocunoașterea ete o problemă grea, imperativul

autocunoașterii reprezentând o achiziție relativ târzie. În literatura de specialitate există
numeroase încercări de definire a autocunoașterii, unii autori identificând-o cu imaginea de
sine, conștiința de sine, conștiința despre sine sau cunoașterea de sine.

Imaginea de sine este pentru fiecare o oglindă interioară prin care se vede și se identifică.
Imaginea din oglindă depinde de acțiunile , de opiniile și de interacțiunile noastre și a celor
din jurul nostru, începând cu mica copilărie. La vârstele mici, copilul este mulțumit de tot
ceea ce face, pentru că cel mai important pentru el este să stăpânească mediul și să-l poată
schimba. Cei din jurul lui dau semnificație gesturilor, acțiunilor și produselor activității lui.

Dezvoltarea imaginii de sine începe din primii ani de viață și este în strânsă dependență cu,
cunoașterea propriei persoane și propriei valori.

1
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
Pentru formarea imaginii de sine cat mai pozitivă, este nevoie de o întǎrire pozitivǎ a
activitǎţilor (activitǎţi de joc ale copiilor), obişnuirea copiilor cu responsabilitǎţi şi cu
deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricǎrei inițiative ce vine din partea copilului.

În strânsă legătură cu imaginea de sine se află stima de sine. Stima de sine, dimensiune
fundamentală pentru orice ființă umană, se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine,
cât de « buni » ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu alții. Este
dimensiunea evaluativă și afectivă a imaginii de sine.

O stimǎ de sine pozitivǎ si realistǎ dezvoltǎ capacitatea de a lua decizii si abilitatea de a

face faţǎ presiunii grupului. Atitudinile pǎrinţilor, colegilor, prietenilor, contribuie la crearea
imaginii de sine a copilului.

Pentru preşcolarii mici , sursa cea mai importantă de formare a stimei de sine o
constituie aprecierile educatoarei sau ale părinţilor, la şcolarii mai mari această sursă se
extinde şi la grupul de prieteni.

Cu toate progresele făcute de ştiinţă , cunoaşterea copilului nu a fost epuizată. Fiecare

copil este unic în felul său, este o personalitate în devenire. Să-l cunoaştem îndeaproape, să-l
călăuzim pe treptele evoluţiei, să-i modelăm personalitatea, reprezintă competenţe prioritare.
Aşadar, copilul trebuie cunoscut, pentru a dirija cu cât mai multe şanse de succes dezvoltarea
personalităţii lui şi formarea unei imagini de sine cât mai aproape de adevăr . Pe temelia la
care contribuie adulţii ( părinţi şi cadre didactice ) se va clădii viitoarea personalitate a omului
de mâine. Consider că, în grădiniţă, se pun bazele formǎrii unei imagini de sine sănătoasă a
copilului.

Modul cum se percepe copilul pe el însuși este foarte important și își pune amprenta
pentru ce va fi el în viitor.Așa cum își formează în copilăria mică personalitatea și imaginea
de sine, așa le va avea mereu.

După o analiză atentă asupra copiilor în activitatea din grădiniță, am realizat că, deși în
aparență unii copii par îndrăzneți și hotărâți în tot ceea ce fac, de fapt, în spatele acestei

2
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
îndrăzneli se ascunde o timiditate care are nevoie de adulți în jur, de ajutorul lor, pentru a
merge mai departe.

Comportarea preșcolarului este îngrădită de un număr mare de reguli date de adulți,

ceea ce duce la formarea celor mai de seamă deprinderi de comportare civilizată în societate.
Cunoscând specificul copilăriei, nevoia de libertate și în același timp de ocrotire si securizare
afectivă, nevoia copilului de modele și norme, copilul trebuie învățat să se perceapă pe sine
așa cum este, să se cunoască și să știe să își formeze o părere corectă despre el. Trebuie
învățat să nu se lase influențat de părerea celor din jur. Dacă va reuși să își însușească această
independență, va reuși să aibă o imagine de sine corectă.

Toate acestea, dar și dorința de perfecționare, m-au determinat să îmi aleg ca subiect de
cercetare această temă.

2.Studiu asupra formării imaginii de sine a copilului preșcolar

Imaginea de sine sănătoasă și imaginea de sine deficitară la copiii preșcolari

Imaginea despre sine determină construcția ideii/conceptului despre sine.O primă condiție
este cunoașterea propriei persoane.

Se consideră că, conceptul de sine se schimbă cu timpul și se stabilizează în timp.Cele mai

spectaculoase schimbări sunt legate de vârsta 3-5 ani și devine tot mai complex pe măsură ce
copilul se dezvoltă.Studiile au demonstrat că un concept sănătos despre sine depinde de
interrelațiile sociale ale copilului.

Copilul trebuie să se simtă bine în pielea lui pentru a putea ajunge să se autovalorizeze.Este
firesc ca un copil să fie sprijinit să își formeze o imagine cât mai corectă despre ceea ce poate
și despre ceea ce este.De asemenea este foarte important ca la vârstele mici, când copilul este
foarte sensibil să fie sprijinit, să fie sprijinit pentru a-și forma o imagine de sine pozitivă.

Copiii cae posedă o imagine de sine sănătoasă sunt mai pușin anxioși, sunt mai curajoși, mai
afectivi în relațiile lor de grup și mai coreți în autoapreciere.

3
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
Când un copil are încredere în sine este pozitiv, vesel și calm, se încrede în ceilalți și
colaborează cu plăcere, este creativ și pornește cu încredere în orice activități.

Când un copil nu are încredere în el, are o imagine de sine deficitară și nu se respectă pe sine,
vorbește încet, nu răspunde la activități, simte nevoie unei încurajări la fiecare activitate, nu
acceptă observațiile, simte mereu nevoia de a aschimba activitatea.

Pe baza acestor informații obiectivele realizabile în această perioadă a dezvoltării ar putea fi:

o Să -și descopere propriul corp;

o Să conștientizeze rolul său în familie/grădiniță;
o Să accepte anumite activități;
o Să coopereze cu ceilalți;
Analiza asupra acestui studiu, dar și observarea subiecților m-au ajutat în dezvoltarea
următoarelor stadii din cercetare.

3.Scopul cercetării

Scopul principal al cercetării constă în analizarea imaginii de sine a copiilor preșcolari

prin aplicarea unor tehnici și metode care mă vor ajuta în descoperirea modului prin care
copiii se percep pe ei înșiși și importanța acestui lucru pentru dezvoltarea lor emoțională pe
viitor.

4.Ipoteza cercetării

Investigaţia experimentată având ca bază teoretică imaginea de sine în ansamblu , dar

particularizată la vârsta preşcolară ( 5 – 6 ani ) și având ca punct de plecare faptul că formarea
imaginii de sine trebuie studiatǎ la vârsta preşcolară, m-au facut să formulez urmatoarele
ipoteze:

Presupunem ca formarea corectă a imaginii de sine a copiilor se bazează pe relația

copil-adult și pe modul cum adultul reușește să influențeze copilul( pozitiv sau negativ).

4
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
Presupunem cǎ preşcolarii consideraţi mai emotivi, timizi au o imagine de sine predominant
negativǎ;

Se prezumǎ cǎ preşcolarii curajoşi şi îndrǎzneţi prezintǎ o imagine de sine pozitivǎ;

5.Obiectivul cercetării

Analizarea caracteristicilor imaginii de sine şi a stimei de sine la copiii preşcolari cu vârste cuprinse
între 5-6 ani, atât la cei care prezintǎ timiditate, emotivitate mai accentuatǎ, cât şi la cei care
manifestǎ curaj şi îndrǎznealǎ.

6.Selecția subiecților

Pe baza ipotezei și a obiectivelor formulate, cercetarea s-a efectuat asupra unui eșantion constituit
din 20 preșcolari cu vârsta cuprinsă între 5-6 ani, de ambele sexe, de la o grădiniță cu program
prelungit din Baia Mare.

7.METODE UTILIZATE

Metode de cunoaştere a individualităţii copilului :

În lucrarea de faţă am folosit următoarele metode : observaţia ,testul psihologic, convorbirea-

interviul, chestionarul

Metode folosite în prelucrarea informaţiei:

Metoda interpretativă

Metoda statistică

Metode şi tehnici de organizare a informaţiei:

Tabele

Diagrame

5
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

Procedura utilizată

7.a) Observaţia
Am utilizat în cercetare observaţia, din dorinţa de a surprinde aspecte ale formării imaginii de
sine la preşcolari . Cu ajutorul cadrului didactic am completat o grilă de cercetare pe baza fișei de
observație, pentru a observa trăsăturile psihice : timid – întrăzneţ . Pentru această grilă am alcătuit
cinci rubrici , care cuprind grade diferite ale aceleiaşi trăsături psihice . Am făcut cinci rubrici ce
reprezintă grade ale timidităţii / întrăznelii : foarte timid / timid / puţin timid / îndrăzneţ / foarte
întrăzneţ .

Prezentarea rezultatelor :

Foarte timid Timid Puţin timid Îndrăzneţ Foarte îndrăzneţ

1. A.A. X
2. B.E. X
3. B.I. X
4. C.G. X
5. C.L. X
6. C.C. X
7. D.D. X
8. I.L. X
9. I.S. X
10. I.A. X
11. M.C. X
12. M.A. X
13. N.I. X

6
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
14. P.S. X
15. P.M. X
16. P.D. X
17. P.A. X
18. S.A. X
19. V.M. X
20. V.A. X

7.b)Testul psihologic

Prin acest test am vrut să le testez nivelul de aspirații și deposibilități a copiilor.Experimentul

s-a desfășurat astfel: am oferit copiilor câte 5 fișe de lucru cu imagini diferite, având ca
sarcină de lucru să traseze atâtea liniuțe câte silabe au cuvintele ce reprezintă imaginile
date.Copiii sunt puși să rezolve prima pagină pentru a vedea care este sarcina și ce dificulate
are.După rezolvarea sarcinii, copiii sunt întrebați cât de repede și câte greșeli consideră că vor
face în rezolvarea fișelor(se notează numele copiilor, timpul și numărul de greșeli).Acestea
reprezintă autoevaluarea și încrederea în propria persoană, dar și nivelul de aspirații.Apoi se
trece la rezolvarea fișelor și corectarea acestora.(se notează numele si răspunsurile).Se face la
fel și cu celelalte fișe , de fiecare dată. La final se compară rezultatele testelor cu răspunsurile
copiilor.Subliniez faptul că gradul de dificultate crește cu fiecare fișă.

Prezentarea rezultatelor experimentului

După prima pagină:

Nivelul de aspirații:

Timp:

Foarte repede: 8 copii

Repede : 6 copii

7
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
Încet: 4 copii

Foarte încet : 2 copii

Număr de greșeli:

Nicio greșeală: 10 copii

O greșeală: 4 copii

2 greșeli: 2 copii

3 greșeli: 2 copii

Mai multe greșeli: 2 copii

Nivel de posibilități:

Timp:

Foarte repede: 3 copii

Repede: 7 copii

Încet: 6 copii

Foarte încet: copii

Număr de greșeli:

Nicio greșeală: 5 copii

O greșeală: 5 copii

2 greșeli: 3 copii

3 greșeli: 4 copii

Mai multe greșeli: 3 copii

8
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
După a doua pagină

Nivel de aspirații:

Timp:

Foarte repede: 6 copii

Repede: 5 copii

Încet :4 copii

Foarte încet: 4 copii

Număr de greșeli:

Nicio greșeală: 3 copii

O greșeală: 6 copii

2 greșeli:4 copii

3 greșeli: 5 copii

Mai multe greșeli : 2 copii

Nivel de posibilități:

Timp:

Foarte repede: 3 copii

Repede: 6 copii

Încet: 6 copii

Foarte încet: 5 copii

Număr de greșeli:

9
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
Nicio greșeală: 3 copii

O greșeală: 7 copii

2 greșeli: 5 copii

3 greșeli: 2 copii

Mai multe greșeli:3 copii

După cele 5 fișe de activitate, numărul de aspirații a scăzut foarte mult , timpul de rezolvare
de la 10 copii care au spus că vor rezolva foarte repede , au mai susținut acest lucru doar 6
copii, iar numărul de greșeli a crescut de la nicio greșeală cu un număr de 5 copii, la 3 copii și
totodată nivelul de posibilități a avut o scădere la nivelul de rapiditate a rezolvării fișelor și o
creștere la numărul de greșeli.

Acest test psihologic m-a ajutat foarte mult să observ cât de mare este încrederea de sine și cât
de mult îi afectează anumite elemente care vin din exterior și îi demoralizează, diminuându-le
încrederea și aspirațiile, ceea ce denotă că acești copii sunt foarte fragili la stimulii exteriori și
le pot distruge imaginea de sine foarte ușor, astfel , copiii, trebuie să fie ghidați și ajutați să își
mențină la același nivel sau chiar să se dezvolte în acest sens.

În urma acestui test, am decis să mai aplic o metodă ce mă ajută în continuare la cercetare , să
ajung la concluzia importanței imaginii de sine în copilăria mică.

7.c) Convorbirea

Această metodă poate fi folosită fie ca auxiliar a altor metode de cercetare, fie ca metodă
independentă în obținerea unor informații făcând apel la experiența copilului, invitându-l să se
autoanalizeze.Am folosit o convorbire liberă, spontană ce nu a presupus folosirea unor
întrebări prestabilite, acestea fiind formulate în funcție de fiecare copil în parte.

În experimentul efectuat am utilizat convorbirea ca tehnică de cercetare cu copiii.Din discuția

cu copiii am obținut date cu privire la cunoștințele lor, la felul cum apreciază faptele
altora.Relatările copiilor mi-au dezvăluit sentimentele lor și motivele propriilor acțiuni.

10
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
După felul în care s-au comportat în cursul convorbirii, mi-am dat seama dacă sunt retrași,
pasivi sau activi, dacă sunt comunicativi sau închiși, timizi sau îndrăzneți.

Avantajele acestei metode sunt date de posibilitatea obținerii unor informații necesare într-un
timp relativ scurt, ceea ce e un mare avantaj atunci când se aplică asupra copiilor, ei fiind
mereu în mișcare , iar răbdarea în dezvoltare.

Convorbirea s-a dovedit utilă pentru că m-a ajutat să găsesc cât mai multe informații despre
copii , iar pe baza acestor informații am reușit să realizez un chestionar ce mi-a fost de mare
ajutor pentru a descoperii motivul cercetării.

7.d) Chestionarul

Am realizat urmǎtorul chestionar ce a cuprins un set de 10 întrebǎri adresat unui număr de 20 copii
în sala de grupă:

1) Copilului i s-a pus întrebarea: Ști sǎ desenezi o căsuță ?atât în cazul fetițelor cît și în
cazul baieților.
2)Copilului i s-a adresat întrebarea:Îți place desenul făcut de tine?
3) Urmatoarea întrebare: Ai dori sa incerci o activitate nouă, pe care nu ai mai făcut-o?
4) Copilului i s-a adresat întrebarea: “Ti se spune destul de des cǎ eşti rău?”,
5) “Plângi când parintii nu îţi cumpara o jucǎrie?”
6) “Te bucuri când primeşti bulinǎ roşie?”
7) “Eşti supǎrat când copiii nu te aplaudǎ?”
8) “Iţi place când eşti lǎudat de față cu copiii?

9) “Când vei fi mare, vei vrea sǎ fii ca mama/tatǎl tǎu?’

10) “Iţi place sǎ te privești în oglindǎ?”

11
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

8. Analiza şi interpretarea rezultatelor observării și chestionarului administrat

8.a) Interpretarea rezultatelor pentru observarea trǎsǎturilor timid – îndrǎzneţ

Trăsături timid-îndrazneț

Categoria 1

0 5 10 15 20 25

foarte timid timid puțin timid

indrazneț foarte îndrăzneț

12
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
FOARTE TIMID
6%
TIMID
12%

PUȚIN TIMID
12%

ÎNDRAZNEȚ
71%

FOARTE TIMID TIMID PUȚIN TIMID

ÎNDRAZNEȚ FOARTE ÎNDRĂZNEȚ

1 copil - foarte timizi ( 8,5% )

2 copii - timizi (10% )

2 copii - puţin timizi ( 10% )

12 copii - îndrăzneţi ( 60%)

3 copii - foarte îndrăzneţi ( 11,5% )

După cum se observă, cei mai multi copii (12 , adica 60 % ) sunt indrăzneți, (3, adica 11,5 % )
fiind foarte îndrǎzneţi ; ( 1, adica 8,5 % ) este foarte timid, (2, adica 10 % ) fiind timizi şi ( 2, adica 10
% ) fiind puțin timid . Observăm ca gradul de întrăzneală al copiilor este mai crescut decât gradul de
timiditate.

8.c) Interpretarea rezultatelor pentru chestionarul adresat copiilor

13
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
1.Știi să desenezi o căsuță?Alegeți răspunsurile date de copii.
20 de răspunsuri

NU 10

DA 90

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Scopul era de a afla reacţia imediatǎ a copilului :“Da, ştiu sǎ fac” sau “Eu nu ştiu sǎ fac,
nu ştiu sǎ desenez frumos”, rezultând astfel încrederea sau neîncrederea în forţele
proprii.
2. Îți place desenul făcut de tine?Alegeți răspunsul dat de copii.
20 de raspunsuri.

15

85

DA NU

Scopul era acela de a primi rǎspuns dacǎ copilul e mândru de realizǎrile lui, dacǎ e
mulţumit de propriile realizǎri, chiar de propria persoanǎ.

14
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
3.Ai dori să faci o activitate nouă, pe care nu ai mai făcut-o?
20 de raspunsuri

15

85

DA NU

A fost adresată cu scopul de a colecta date asupra faptului cǎ realizeazǎ sarcini noi fǎrǎ
probleme, sau evitǎ sǎ se implice în sarcini noi;

4. Ți se spune des că ești rău, neastâmpărat?

20 de răspunsuri

25

75

DA NU

Scopul este de a afla pǎrerea copilului cu privire la frecvenţa afirmaţiilor negative utilizate de pǎrinţi
în comunicarea cu el, modul în care se simte în raport cu pǎrintele, iubit, valoros, sau neiubit,
nevaloros;

15
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
5.Te bucuri când primești bulină roșie?Alegeți răspunsul dat de copil
20 de răspunsuri

nu
15%

da
85%

da nu

6.Plângi când părinții nu îți cumpără o jucarie?Alegeți răspunsul dat de

copil
20 de răspunsuri

20

80

DA NU

16
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

7.Ești supărat când copiii nu te aplaudă atunci când răspunzi corect?

20 de răspunsuri

NU
40%

DA
60%

DA NU

8.Îți place când ești lăudat în fața copiilor?

20 de răspunsuri
NU
5%

DA
95%

DA NU

Pentru întrebǎrile 5,6,7,8 scopul este de a afla în ce mǎsurǎ copilul îşi exprimǎ emoţiile, atât pe
cele pozitive cât şi pe cele negative;

17
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
9.Când vei fi mare vei vrea să fi ca mama/tatăl tău?
20 de răspunsuri

15

85

DA NU

Aceastǎ întrebare vine sǎ argumenteze ideea potrivit cǎreia dorinţa de identificare la aceastǎ
vârstǎ ese foarteputernicǎ, copilul cǎutând modele umane apropiate, de regulǎ pǎrinţii.

10. Îți place să te privești în oglindă?

20 de răspunsuri
20

80

DA NU

Scopul întrebǎrii este de a afla dacǎ copilul este/sau nu mulţumit de felul cum este, cum aratǎ.

18
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

Cotarea rǎspunsurilor:

Imagine de sine pozitivǎ – rǎspunsul este DA la toate întrebǎrile, excepţie fac întrebǎrile 4, 5, 7.

Imagine de sine negativǎ – rǎspunsul este NU la toate întrebǎrile, excepţie fac întrebǎrile 4, 5, 7.

Imagine de sine Imagine de sine

pozitivă (copiii negativă (copiii
considerați considerați timizi)
indrăzneți)
Da Nu
1. Știi sǎ desenezi o căsuță? 19 1

(95%) (5%)
2. Îți place desenul făcut de tine? 17 3

(85%) (15%)
3. Ai dori să faci o activitate nouă, pe care nu ai 17 3
mai încercat-o?
(85%) (15%)
4. Ți se spune destul de des ca esti rău, că ești 5 15
neastâmpărat?
(25%) (75%)
5. Plângi când părinții nu îţi cumpără o 4 16
jucǎrie?
(20%) (80%)
6. Te bucuri când primeşti bulină roşie? 17 3

(85%) (15%)
7. Eşti supǎrat când copiii nu te aplaudǎ atunci 12 8
când răspunzi corect?
(60%) (40%)
8. Iţi place când eşti lǎudat față de copii? 19 1

(95%) (5%)
9. Când vei fi mare, vei vrea sǎ fii ca mama / 17 3
tatǎl tǎu?
(85%) (15%)
10. Iţi place sǎ te privești în oglindǎ? 16 4

(80%) (20%)
Răspunsuri cu DA la intrebǎri, excepție fac întrebǎrile 143 (71,5%)
4,5,7
Răspunsuri cu NU la intrebǎri, excepție fac întrebǎrile 57 (28,5%)
4,5,7

19
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

Privind prima ipoteza aceea cǎ preşcolarii consideraţi emotivi, au o imagine cu

precǎdere negativǎ despre sine, iar preşcolarii consideraţi îndrǎzneţi, o imagine preponderent
pozitivǎ despre sine, constatǎm urmǎrind rezultatele din tabel, cǎ procentajul mai mare al unei
imagini de sine pozitive se înregistreazǎ la preşcolarii îndrǎzneţi, (71,5%).
 Preșcolarii indrăzneți, (71,5%) au o imagine de sine pozitivă privind datele
luate din tabel.
 Preșcolarii timizi, (28,5%) au o imagine negativa față de sine după datele
rezultate din tabel.
9.Concluzii
Se poate afirma cǎ o proporţie mai mare de copii, respectiv preşcolari îndrǎzneţi manifestǎ o
imagine pozitiva despre sine. Am acordat o atenţie deosebită interpretării datelor obţinute în urma
cercetărilor efectuate, căutând să-mi explic modul de formare a imaginii de sine. Prin intermediul
metodelor de cercetare folosite şi prezentate în această lucrare , am putut înţelege motivele interne
ale conduitei personalităţii copiilor, opiniile şi convingerile lor , interesele şi preferinţele , motivaţia
diverselor acte de conduită în formarea imaginii de sine .

Am observat ca acei copii considerati timizi, emotivi, au o imagine de sine scazută, iar acei
copii considerați indrăzneti, curajoși, au o imagine de sine pozitivă, astfel mi s-a confirmat ipoteza
emisa la inceputul cercetării.

Foarte importante sunt așteptările părinților referitoare la proprii copii. Copiii care sunt iubiți
și valorizați pentru ceea ce sunt, se descurcă mai bine decât copiii pe care părinții îi analizează prea
mult.

Copiii care, în urma experienţelor proprii au dezvoltată stima de sine pozitivă, se manifestă
astfel:

 îşi asumă responsabilităţi

 se comportă independent
 sunt mândri de realizările lor

20
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP
 realizează fără probleme sarcini noi
 îşi exprimă emotiile pozitive cât şi cele negative

Dintre experienţele anterioare care le-au construit acestora imaginea de sine

echilibrată (pozitivă), descrisă mai sus, am putea menţiona:

 au fost lăudaţi, încurajaţi

 au fost ascultaţi
 li s-a vorbit cu respect
 li s-a acordat atenţie
 au fost îmbrăţişaţi
 au avut prieteni.
La polul opus se află copiii care, în urma experienţelor proprii au o stimă de sine
scăzută, se manifesta astfel:

 nu sunt mulţumiţi de propria persoană

 evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi
 se simt neiubiţi şi nevaloroşi
 par rebeli sau nepăsători
Printre experienţele anterioare care le-au format o imagine de sine scăzută ar putea fi:

 au fost des criticaţi

 li s-a vorbit pe un ton ridicat
 au fost ignoraţi sau ridiculizaţi
 aşteptările celorlalţi de la ei înşişi au fost exagerate
 au fost frecvent comparaţi defavorabil cu alţi copii
Pentru formarea imaginii de sine cât mai pozitivă, este nevoie de o întărire pozitivă a
activităților (activități de joc ale copiilor), obișnuirea copiilor cu responsabilități și cu
deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricărei inițiative ce vine din partea copilului.

Este foarte important să ne acceptăm copiii așa cum sunt.

21
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

10.Reflecții finale

Preşcolaritatea reprezintă etapa de viaţă în care se ţes multe din structurile de profunzime
ale personalităţii şi se formează imaginea de sine a copilului . La această amplă construcţie contribuie
foarte mult instituţia preşcolară, educatoarele. La finalul acestei lucrări, cutoate aceste informații,

am consemnat de fapt o activitate de modelare a micuților exploratori de bine, de nou și de fericire .

Studiile demonstrează că un concept sănătos despre sine depinde de interrelațiile sociale ale
copilului. Copiii care au o imagine sǎnǎtoasa despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreazǎ cu
ceilalți cu mare plăcere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au încredere în forțele proprii și
vorbesc încet, nu acceptǎ observații, nu au prieteni, sunt supǎraciosi si agresivi.

22
 Studentă :
Mureșan(căs.Moanță)Alexandra
Anul II, PIPP

Bibliografie:

Alecu Simona, 2005 , Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundației Universitare Dunărea
de Jos Galați

Catrinel A. Ștefan, Kalay Eva, Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la

preșcolari.

Ghid de bune practice pentru educația timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani MEC,
București, (2008)

Piaget, J.; Inhelder, B.,Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1968

Șchiopu U., Verza V. Psihologia vârstelor – ciclurile vieții, ediția a III-a revizuită,
Editura Didactică și Pedagogică, București 1997

23