ISSN 2069 – 7961

ISSN-L = 2069 – 7961

Noiembrie - Decembrie 2010

CUPRINS
INVATAMANTUL PRESCOLAR INVATAMANTUL GIMNAZIAL
1. Politici educationale pentru invatamantul prescolar. Articole 1. Politici educationale pentru invatamantul gimnazial. Articole
• Tulburari comportamentale si emotionale cu debut in copilarie si 2. Psihologia preadolescentului. Articole
adolescenta (Prof. Jenica Doilet) 3. Curriculum optional/curriculum la decizia scolii in invatamantul gimnazial.
2. Psihologie prescolara. Articole Articole
3. Curriculum optional/curriculum la decizia scolii in invatamantul 4. Metodica activitatilor didactice in invatamantul gimnazial. Articole
prescolar. Articole 5. Management educational. Articole
4. Metodica activitatilor didactice in invatamantul prescolar. Articole 6. Parteneriat scoala-familie-societate. Articole
• Metode folosite in proiecte didactice in gradinita de 7. Formarea continua a personalului didactic din invatamantul gimnazial. Articole
copii (Prof. Iuliana-Claudia Mihalceanu) • Personalitatea si competenta profesorului (Prof. Jenica Doilet)
• Metode si tehnici de comunicare folosite in invatamantul 8. Meridiane pedagogice in invatamantul gimnazial. Articole
prescolar (Prof. Iuliana-Claudia Mihalceanu) 9. Diverse
5. Managementul institutiilor prescolare. Articole • Influenta mass-media asupra sistemului educational (Prof. Madalina Du-
6. Parteneriat scoala-familie-societate. Articole mitrache)
7. Formarea continua a personalului didactic din gradinite. Articole 10. Referate
8. Meridiane pedagogice in invatamantul prescolar. Articole 11. Recenzii
9. Diverse
10. Referate
11. Recenzii INVATAMANTUL LICEAL
1. Politici educationale pentru invatamantul liceal. Articole
INVATAMANTUL PRIMAR 2. Psihologia adolescentului. Articole
3. Curriculum optional/curriculum la decizia scolii in invatamantul liceal.
1. Politici educationale pentru invatamantul primar. Articole Articole
2. Psihologia scolarului mic. Articole 4. Metodica activitatilor didactice in invatamantul liceal. Articole
• Elev problema sau elev cu probleme? (Prof. Claudia Pruteanu) 5. Management educational. Articole
3. Curriculum optional/curriculum la decizia scolii in invatamantul primar. 6. Parteneriat scoala-familie-societate. Articole
Articole • Parinti si adolescenti (Prof. Jenica Doilet)
4. Metodica activitatilor didactice in invatamantul primar. Articole 7. Formarea continua a personalului didactic din invatamantul liceal. Articole
• Predarea-invatarea matematicii la clasa I, intre proiect si 8. Meridiane pedagogice in invatamantul liceal. Articole
realizare (Prof. Daniela Dumitrascu) 9. Diverse
5. Management educational. Articole 10. Referate
6. Parteneriat scoala-familie-societate. Articole 11. Recenzii
7. Formarea continua a personalului didactic din invatamantul primar. Articole
8. Meridiane pedagogice in invatamantul primar. Articole
9. Diverse DIVERSE
10. Referate
1. Referate
11. Recenzii
2. Articole
3. Recenzii
 TULBURARI COMPORTAMENTALE SI EMOTIONALE CU DEBUT IN Studiind cu atentie aceste stadii, observam ca ele nu sunt altceva decat o etapa de pregatire si
COPILARIE SI ADOLESCENTA transformare a individului pentru viata adulta, sunt stadii evolutive si succesive, cu caracteristici specifice
pentru starea de sanatate mintala, dar si cu o patologie psihiatrica diferentiata. Avand in vedere importanta
deosebita a acestei perioade, psihoigiena copilului trebuie sa inceapa chiar din perioada graviditatii femeii,
Profesor pentru invatamantul primar: Doilet Jenica intrucat personalitatea si starea emotionala, metabolismul, ritmul somn-veghe al femeii gravide sunt aspecte
Scoala cu clasele I-VIII Nr.1 Onesti, judetul Bacau esentiale, care vor influenta dezvoltarea ulterioara a copilului. Nici momentul nasterii nu trebuie neglijat,
deoarece el poate aduce complicatii neplacute pentru mama cat si pentru copil, motiv pentru care, pregatirea
psihologica a femeii in vederea nasterii si a primirii cu perspectiva a statutului de mama, ingrijirile
emotional- afective speciale din perioada de lactatie, cat si crearea unei atmosfere de calm si echilibru
Nu exista perioada sau etapa din viata individului, care sa nu-i marcheze existenta, dar, mai mult ca
favorabile mamei si copilului se impun de la sine.
oricare dintre ele, copilaria si adolescenta sunt etapele vietii in care se organizeaza si se dezvolta
personalitatea, sunt etapele in care au loc numeroase transformari deosebit de importante ale personalitatii Inca de la nasterea bebelusului, parintii trebuie sa fie constienti ca sunt primii care incep lungul drum
sale, transformari care constituie conditia dezvoltarii, dar, in acelasi timp, acum poate sa apara si un risc al dificilei constructii a personalitatii copilului lor. Daca parintii, cat si ceilalti adulti, care trudesc pentru
crescut pentru sanatatea mintala a individului, intrucat fiecarei etape ii corespunde o anumita configuratie a devenirea copilului, vor intelege ca lumea sufleteasca a copilului isi are propriile ei insusiri, total diferite de
personalitatii, cat si o anumita patologie psihica. lumea sufleteasca a adultului si ca, daca in loc de a intelege mentalitatea copilului, vor incerca sa transpuna
asupra copilului propria lor mentalitate, vor impiedica copilul sa se obisnuiasca treptat cu realitatea pe care
De cand se naste si pana la incheierea adolescentei, omul parcurge mai multe stadii de dezvoltare, iar
si-o insuseste asimiland-o si acomodandu-se cu ea. Copilul trebuie sa treaca progresiv din lumea viselor in
fiecarui stadiu ii sunt caracteristice si tulburari specifice ale starii de sanatate mintala.
lumea reala, pentru ca aceasta trecere sa nu se transforme intr-o criza grava cu implicatii asupra dezvoltarii si
Psihologi celebri, printre care Sigmud Freud, Jean Piaget, E.H. Erickson, A.T. Jeesild si F.B. Holmes au
a sanatatii sale mintale.
descris, din perspective diferite, stadiile de dezvoltare a individului, in relatie cu aspectele variate de natura
psihologica si psihopatologica, ale perioadei ce caracterizeaza copilaria si adolescenta.
Familia, scoala, biserica, cat si societatea, care se implica in educatia copilului, trebuie sa cunoasca
factorii cei mai importanti in formarea personalitatii si caracterului acestuia. Astfel, daca este tulburat
Stadiile
Stadiile Stadiile Stadiile instinctul de dominare – garantul fortei personalitatii, al capacitatii de adaptare a individului, cat si al
afective Tipul de tulburari
Varsta psihosexuale psihosociale cognitive
(A.T.Jersild psihice sentimentelor sale de onoare – pot aparea diferite tipuri de deviante cum ar fi: orgoliul, vanitatea, invidia,
(S. Freud) (E.H.Erickson) (J. Piaget) conflictele afective, complexele de inferioritate. Teama de risc, de necunoscut si de durere, care-l face pe
F.B.Holmes)
individ sa devina prudent, sa aprecieze rational situatiile, sa-si propuna scopuri utile, daca este tulburata
autism, depresie, poate genera lenea, lasitatea, superficialitatea si rutina. Perceperea apetentei, ca pe o tendinta inferioara de
incredere/ tulburari poliforme comportament conduce la deviante ca rasfat sau refuz alimentar.
0-1,5 oral senzoriomo-tor frica
neincredere de Tendinta de a construi lumi imaginare, in care copilul se refugiaza si viseaza, daca trece de la un
somn simplu joc la un mecanism cu ajutorul caruia copilul evadeaza din situatiile dificile, nedorite, atunci devine
negativism, un pericol grav pentru sanatatea mintala si dezvoltarea psihica ulterioara a copilului, ducand la deviante
autonomie/in- separare/pa- grave precum: autismul, schizofrenia, obsesiile, fobiile, misticismul anormal, mitomania. Familia trebuie
1,5-3 anal simbolic conspiratie,
doiala rasire sa fie prima care sa-l impiedice pe copil sa evadeze in imaginar, cu exceptia jocului, combatand
cosmaruri, timiditate
inactivitatea, distractiile bizare, rasul sau grimasele de unul singur sau in oglinda. Tendinta de curiozitate
oedipian/ fobii, cosmaruri, este fireasca la copilul dornic de cunoastere si de aceea trebuie sa i se raspunda de fiecare data clar, corect,
initiativa/ intuitiv/ imagini
3-5 genital diferite tulburari de concis, evitandu- se greselile si ironia, pentru a-i da copilului posibilitatea sa dobandeasca cunostinte si sa-si
vinovatie reprezentativ terifiante
vorbire formeze gandirea logica, deoarece, in caz contrar, copilul, neputandu-si potoli setea de cunoastere va cauta
raspunsurile in afara familiei sau in propria imaginatie, ceea ce este un pericol pentru sanatatea mintala, prin
dificultati aparitia unor deviante care se manifesta prin deformarea gandirii si prevalarea imaginatiei asupra logicii.
valorizare/ concret/ scolare, obsesii, Sexualitatea, desi ne referim la copii, are o valoare speciala mai ales in zilele noastre, cand a disparut clasica
6-11 latenta teama inocenta. Sigmud Freud a demonstrat ca, mai ales cand vorbim despre complexul Oedip, apare sexualitatea
inferioritate operational simptome de
conversiune, ticuri precoce, existand in faza germinala tendinta catre anomaliile viitoare ale adultului. Parintii, daca observa ca
apar la copil tendinte sadice (chinuie animale), masochiste (acceptul durerii, bataii, umilintei), trebuie sa
gaseasca calea spre remediere antrenandu-l in activitati sportive, jocuri active, gimnastica, religie, arta sau
tulburari de iden- educatie morala. Sentimentele morale si religioase pot avea rolul de a regla, modela sau chiar sublima
sentimentul titate, anorexie anumite tendinte deviante, cunoscut fiind faptul ca educatia ateista formeaza convingerea ca omul are dreptul
maturizare identitate/ formal/
12-18 penibil de a fi mintala, schizo- sa faca tot ceea ce-si doreste, fara a raspunde de actele sale. Educatia religioasa trebuie insa, sa nu se bazeze
sexuala confuzia rolului operational
diferit frenie, comportament pe ideea de iad si a pedepselor ce-l asteapta pe omul care pacatuieste, deoarece poate sa aiba efecte nedorite,
delictual generand la copii angoase, fobii, obsesii.

4 5
Nu intamplator familia este considerata factorul primordial al modelarii personalitatii
copilului, motiv pentru care relatiile dintre
parinti cat si comportamentul acestora sunt
imitate de copiii din familie. Atitudinea
parintilor fata de copii victorializeaza
atitudinea copilului fata de parinti, dar si
atitudinile dintre frati. Un comportament
neadecvat intre membrii familiei naste ura
familiala, care ia diferite forme:
 Ura materna care se manifesta prin
ostilitate fata de copil, iritabilitate
sau injurii. Mamele dominate de
acest sentiment sunt lipsite de nodul
vital, de elementul universal si stabil
care este dragostea materna, nu se
recunosc pe ele insele in fiintele
inocente carora le-a dat viata,
lipsindu-le sentimentul de simpatie,
de pietate, dar si de proprietate care
sa le schimbe egoismul in simpatie,
iar instinctul de proprietate in
impulsiune afectiva. Instinctul
matern este inlocuit de vanitate,
ambitie, idei gresite de educatie
morala sau igiena cu consecinte
catastrofale asupra dezvoltatii
copilului lipsit de dragostea cea mai
ravnita – dragostea materna.
 Ura paterna, mai instabila decat ura
materna, se manifesta prin osilitate,
tiranie, raceala, dominanta,
ironizare. Barbatul cuprins de astfel
de sentimente are si impresia ca
dragostea sotiei sale pentru el este
reorientata catre copii si de aici
apare si invidia.
Relatia dintre tata si fiu, care ar
trebui sa fie una de comunicare,
bazata pe iubire, se transforma intr-
un conflict, si datorita tendintei
fiului de de a uzurpa statutul tatului
si de a-i prelua rolul, de a se
substitui acestuia.
 Ura dintre frati apre ca o reactie de
aparare cand unul din frati vrea sa-l
domine pe altul, este de fapt un
sentiment de revolta generat de
dorinta de a scapa de dominatie.
Deosebita atentie trebuie sa i se acorde
pubertatii, considerata o varsta ingrata,
deoarece la aceasta varsta copiii sunt brutali,
instabili, excesivi sau stangaci, fac dovada unei
rupturi de echilibru, a pierderii contactului cu
viata. Cu o atentie capricioasa, o dispozitie
afectiva bizara, impulsivi si iritabili ei sunt
acum dezordonati in activitate, cuprinsi fiind de
starea de angoasa, numita si nelinistea
adolescentei, iar uneori toate tendintele, si in
special sexualitatea, ating o ordonare paroxistica.
La varsta pubertatii mediul familial nu-i mai
satisfac, legile morale, sociale si religioase li se
par mult prea restrictive, sufletul lor plutind intre
ipocrizie si violenta. Acum apar si modificari
fiziologice si psihosexuale (menstrele, erectia),
care, adaugandu- se celoralalte transformari, pot
genera tulburari ale starii de sanatate mintala, cu
implicari asupra dezvoltarii viitoare a de camin scolar, care-l izoleaza pe copil de
personalitatii, a vietii afective si a familia sa, facandu-l sa aiba sentimentul de
comportamentului tinerilor, daca in aceasta
perioada educatia, sub toate formele ei, si
exercitata de catre toti factorii implicati, nu este
eficienta, nu tine seama de toate problemele de
psihoigiena. Atfel, educatia sexuala trebuie sa se
axeze pe explicarea problemelor in mod logic, in
familie, intr-o maniera individuala, mama
explicandu-i fetei, iar tatal baiatului, fara
ascunderea sau incarcarea cu o falsa pudicitate,
minciuna sau aspecte anxioase a problemelor
sexuale, pentru ca tanarul sa nu se lase in voia
hazardului in satisfacerea unor nevoi, care,
soldate cu esec pot provoca tulburari emotional-
afective. Foarte important este ca familia sa
inteleaga si sa accepte distonantele varsei
pubertatii, reprimand cu indulgenta, cu mult
calm, fara violenta sau conflicte toate
impulsiunile acestei perioade. Religia si morala,
atat cea religioasa cat si cea laica, pot contribui la
sanatatea mintala si la echilibrarea armonioasa a
Eului, fiind un ghid pentru o buna adaptare a
individului, pentru a-si croi drumul spre fericire.
Concluzionand, putem spune ca educatia din
aceasta perioada trebuie sa duca la descarcarea
pulsiunilor tinerilor aflati la pubertate,
canalizandu-le interesele si energia emotional-
afectiva, ordonandu-le comportamentul intr-o
directie pozitiva: gustul si respectul fata de
munca, jocurile, sportul, activitatile artistice,
relatiile interpersonale pozitive, lectura
stimulanta, conform varstei, activitati recreative
instructive.
Adaptarea scolara ridica serioase probleme
la varsta pubertatii prin faptul ca viata de scolar ii
cere copilului sa renunte la libertatea petrecerii
timpului asa cum si-ar dori, il obliga la un
program de studiu, o activitate continua, regulata,
metodica, la o disciplina de instructie pe care
uneori nu o intelege, care-i este dezagreabila, dar
care i se impune. Pentru a putea trece cu succes
de aceasta perioada, factorii educationali terbuie
sa-l integreze afectiv pe copil, sa gaseasca
modalitati de dezvoltare a interesului,
curiozitatii si a dorintei lui de cunoastere, sa-i
cultive aptitudinile, iar ambianta
comunicatonala si comportamentala sa fie
pozitiva.. De asemenea, daca are loc alternarea
activitatilor educative cu distractiile, cu jocurile
si excursiile, daca se diversifica sau se schimba
interesul, daca elevii participa la concursuri
generale urmate de obtinerea unor satisfactii,
adaptarea scolara va fi mai usoara.
Un mediu educational gresit poate crea
situatii neplacute, cu repercusiuni nedorite
aspra dezvoltarii psihice a copilului, asupra
structurarii personalitatii sale, cum ar fi:
manifestari paranoice, autismul, surmenaj
intelectual, care duce la oboseala si
inadaptabilitate si chiar la aparitia unor
tulburari somatice de tipul tuberculozei
pulmonare, amigdalitei, apendicitei, bolilor
cardiace, miopiei, bolilor neurologie.Un
cadru aparte il reprezinta viata de internat sau
incarcerare, fiind un mediu prielnic aparitiei
conduitelor vicioase, schimbarilor
comportamentale, asocierii in grupuri
delictuale.
Adolescenta este o alta etapa deosebit
de importanta din viata individului, deoarece
ea este marcata de aspecte foarte importante
care privesc descoperirea propriului EU –
adolescentul doreste sa se separe si sa se
elibereze de propria familie, dar si de tot ce-a
insemnat afectiune pentru el in perioada
copilariei, formarea unui plan de viata -
care are la baza noile experiente, noi prieteni,
noi proiecte de viitor, rod al propriei
imaginatii, cat si patrundera in diferitele
domenii ale vietii, in care un loc important il
ocupa dezvoltarea vocatiilor, a aptitudinilor,
dar si formularea intrebarilor si exprimarea
indoielelor legate de raspunsurile la marile
probleme ale lumii, istoriei si societatii..
Detasarea de parinti se accentueaza si mai
mult, extinzandu-se si la autoritati, acum
facandu-si aparitia spiritul contestatar,
revolutionar si revendicativ, adolescentul
dorind sa-si faca simtita prezenta intr-un mod
zgomotos sau chiar violent, violenta
indreptata chiar si catre Dumnezeu, religie,
valori morale sau culturale, pentru a-si ocupa
un loc in viata, a-si castiga un statut si un rol
propriu.
Adolescenta este perioada
discordantelor, in care ideile si sentimentele
sunt abandonate, iar perpetua devenire, eterna
schimbare si nelpsita contradictie fac din ea
varsta veleitatilor si a deceptiilor. Lumea in
care traieste adolescentul este un obstacol,
deoarece el se vede prea mare intr-o lume
mult prea mica si de aici relatii interpersonale
defectuoase, tulburari comportamentale si
dificultati de adaptare, aparand ca o persoana
extrasociala.
Adolescentului ii sunt caracteristice
urmatoarele trasaturi psihologice:
 Intransigenta: se revolta,
neaga, refuza, isi manifesta
direct, transant si
necorespunzator sentimentele,
nu face compromisuri,
atitudine ce-l plaseaza deseori
in situatii conflictuale;
 Puritatea exprimata prin stari pasionale:
criza politica extremista, criza
sentimentala;
 Scopul, daca nu exista, el este creat si
are la baza eroismul, care imbraca uneori
forme absurde
datorita insasi caracteristicii adolescentei
de a fi plina de pasiuni interne;
 Descoperirea Eului si
cenesteziile. Adolescentul isi
descopera propriul Eu, dar si
unele cenestezii noi, care-i
tulbura si-i imbogatesc
imaginea de sine, mai ales din
punct de vedere sexual.
Descoperirea Eului este o faza
dramatica in evolutia
personalitatii, deoarece
mutatiile pe care le sufera
personalitatea, cautarile
continue, autoanaliza
permanenta, si incercarea de a
se regasi pe sine sunt insotite
de ezitari, indoilei, scrupule si
angoase, de trairi dureroase,
care-l fac pe adolescent sa
devina depresiv si plictisit
6 o
de crize de dezvoltare, care au de altfel un
caracter firesc, natural.. Crizele de dezvoltare
trebuiesc privite insa cu seriozitate si prudenta,
pentru ca uneori sunt semnul unor boli psihice
severe, cu o evolutie grava in viitor.
Psihopatologia adolescentului prezinta unele
aspecte generale, care trebuiesc urmarite cu
deosebit
int
er - nervozitatea si oboseala, legate de
es: regimul fiziologic si glandular al
personalitatii adolescentilor, se
 Sentimentul ca nimeni nu-l intelege il face pe - o oritate. Aceste persoane inerte,
adolescent anxios si izolat fata de familie si b inactive, dar cu
societate; se - multe idei de tip ruminativ au un fond INST. IULIANA-CLAUDIA MIHĂLCEANU
 Libertatea pe care i-o ofera si prielnic aparitiei indoielilor, G.P.P. NR. 3 BUZĂU
mediul in care traieste nu-l il scrupulelor, obsesiilor,
multumeste pe adolescent si de e ezitarilor si a pudorii morbide;
aceea prefera izolarea sau revolta ca - crizele de pubertate cu caracter T
impotriva realitatii vietii si ra episodic confera adolescentei masca e
prefera sa-si construiasca un ct tuturor bolilor psihice. Bufeele de tip
h
model propriu, aderand la diferite er reactiv sau psihotic pot fi simple crize
miscari sau se refugiaza, alegand iz sau marcheaza debutul schizofreniei, n
fuga de realitate, vagabondajul, ea ele avand un caracter atipic, greu de i
sinuciderea, consumul de za diagnosticat datorita amestecului c
stupefiante; p elementelor care confera caracterul a
 Familia este pentru adolescent o er atipic al tabloului clinic, ca de
inchisoare pe care doreste sa o so exemplu: impulsiuni nemotivate, b
darame, pentru a putea evada ca a imbufnare persistenta, apelul la suicid, l
sa se autoafirme, iar pentru a-si n revolta impotriva parintilor si a
atinge telul se revolta si fuge. el familiei, sentiment de ura, stari de
a
Adultii nu au voie sa impiedice e reverie morbida, lene morbida sau z
aceasta fuga, insa ei trebuie sa-i in cinism. Pot aparea si bufee de tipul o
vegheze indeaproape, sa fie tr tulburarilor de comportament, al fugii n
paznicii comportamentului lor, ai o sau al vagabondajului, al apetentei u
ratiunii si ai logicii, ai simtului v pentru alcool sau droguri, al izolarii l
realitatii ce trebuie cultivat, er morbide cu preocupari de tip autist; u
transmis si impus tinerilor. tit - schizofrenia apare in adolescenta pe
i
e, fondul starii de inactivitate si
ADOLESCENTA este o perioada ti indiferenta a tanarului fata de viata si
Tehnica blazonului propune completarea
extrem de importanta pentru sanatatea m fata de propria persoana sau
compartimentelor unei scheme cu desene, jetoane,
mintala, pentru formarea si dezvoltarea id discordantei dintre el si realitate. cuvinte sau
ulterioara a individului in vederea e, Tinerii sunt ursuzi, izolati, apatici,
propoziţii care prezintă sinteza unui aspect real.
maturizarii lui, fapt pentru care cunoasterea ca inactivi, indiferenti, inafectivi, autisti.
riscurilor psihopatologice ale adolescentei re
Obiective:
este mai mult decat obligatorie. Adolescenta su Copilaria si adolescenta, desi traversate de multe
este morala, sociala si umana, dar nu fe crize, tebuie sa ramana cele mai frumoase etape
Identificarea caracteristicilor unei teme sub forma
trebuiesc negljate nici sindroamele ei ra din viata
simbolică sau scrisă;
morbide, ca reflectare a tendintelor generale d
Realizarea unei sarcini comune într-un timp dat,
ale tineretii, presarata e
într-o atmosferă relaxantă şi cooperantă.
c
Blazoanele pot fi realizate de un grup mare de
copiii (întreaga clasă) sau se pot forma grupuri de
m 4-5
pl
copii.
e
Timpul de lucru variază în
METODE FOLOSITE ÎN PROIECTE x
funcţie de dificultatea sarcinii, de
ul
DIDACTICE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII numărul membrilor grupului.
d
Grupurile prezintă blazoanele şi
e
le compară în activitatea
in
frontală.
fe
ri
remarca prin epuizarea inteligentei si schimbarea Avantajele tehnicii
rapida a caracterului, tulburari de dispozitie individului. Sunt etapele in care familia si constiinta de sine, pentru a deveni increzator in
afectiva si instabilitate nervoasa, care pot duce la o ceilalti factori educationali trebuie sa-l ajute pe fortele lui, creator si independent, pentru o
stare de psihodisociere a personalitatii. copil sa-si constriasca respectul, stima si dezvoltare sanatoasa. Sanatatea mintala presupune
 abilitati de control al starilor emotionale, care
pot perturba functionarea normala a
individului, control ce reprezinta o sarcina a
tuturor varstelor, pana la pubertate, si baza
pentru intreaga evolutie ontogenetica de mai
tarziu. Sanatatea mintala inseamna si
capacitatatea unei persoane de a-si mentine si
a-si recastiga increderea de sine si respectul,
depasind emotiile create de circumstantele
vietii.
Bibliografie:
1. ENACHESCU, C. – Tratat de
psihopatologie, editia a II-a, Editura
Tehnica, Bucuresti, 2001;
2. TANASESCU, Irina – Psihologia varstelor.
Partea a II-a, Sinteze de curs;
3. MUNTEAN, ANA – Psihologia dezvoltarii
umane, Editura Polirom, Iasi, 2006.
8 cu plăcutul.
Tehnica blazonului se poate aplica în Descrierea metodei : întocmire a unui cvintet:
activităţi de educarea limbajului, cunoaşterea ♦ primul vers este format din cuvântul
mediului, educaţie pentru societate, în 1. Se formează grupe de către 3-4 copii; tematic (un substantiv);
convorbiri, jocuri didactice, poveşti, observări. 2. Copiii organizaţi în grupuri rezolvă o ♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte
sarcină de lucru care permite mai multe (adjective care să arate însuşirile
perspective de abordare sau mai multe cuvântului tematic);
De reţinut ! soluţii; ♦ al treilea vers este format din trei cuvinte
3. Produsele activităţii grupelor de copii – (verbe la gerunziu care să exprime acţiuni ale
Dacă toate grupurile au de realizat aceeaşi desene, colaje, postere; cuvântului tematic);
temă, se analizează comparativ conţinuturile 4. Se expun pe pereţii clasei, care se ♦ al patrulea vers este format din patru
compartimentelor asemănătoare. transformă într-o galerie expoziţională; cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie prin care se
Liderul grupului explică 5. La semnalul dat prin diferite procedee de afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic;
alegerea conţinuturilor şi educatoare, grupurile de copii (aflaţi în ♦ al cincilea vers este format dintr-un singur
calitate de vizitatori şi critici) tre pe la cuvânt (de obicei, verb), care sintetizează
simbolurile fiecărui conţinut
fiecare exponat pentru a examina tema/ ideea .
înscris pe blazon. O altă
variantă a blazonului este cea soluţiile sau ideile propuse de colegi şi
îşi înscriu pe poster (într-un loc stabilit Când am prezentat elevilor, prima dată,
completată de întreaga grupă.
anterior de preferinţăm pe margine) regulile acestei metode, unora li s-a părut foarte
comentariile critice, întrebările, observa- greu, însă, lucrând frecvent cu ei au început să o
ţiile, ajutaţi de educatoare sau prin adore şi să se perfecţioneze în întocmirea acestor
T simbol; poezioare, dorind ca la fiecare oră să realizăm
u 6. După ce se încheie turul galeriei, cvintete (ceea ce nu este posibil). Am folosit
r grupurile revin la locul iniţial şi citesc metoda fie in ultimele 10 minute ale orei (ca o
u comentariile, observaţiile de pe lucrarea evaluare), fie la orele de recapitulare, pentru a testa
l lor, reexaminând-şi produsul din prisma atenţia elevului şi gradul de receptivitate a
acestora. informaţiilor primite.
g Mai jos, vă voi oferi câteva exemple de
cvintete realizate de elevi, ca suport, în speranţa că
a veţi utiliza şi dumneavoastră această metodă
l CVINTETUL
creativă.
e Capacitatea de a rezuma şi sintetiza
r informaţiile, de a surprinde complexitatea unor
i idei, sentimente şi convingeri în câteva cuvinte
e este o deprindere importantă pentru orice elev.
i Metoda cvintetului este o metodă nouă
care pune accentul pe forţa creativă a elevului...
Definiţie : şi, de acest lucru m-am convins chiar eu, de-a
Este tehnica de învăţare prin cooperare care lungul orelor de limba şi literatura română, dar
„stimulează gândirea, creativitatea şi învăţarea şi a celor de dirigenţie. CVINTE-TUL este o
eficientă”. poezie care impune sintetizarea unor informaţii,
(Dulamă 2002) încurajand copiii să-şi exprime opiniile conţinuturi în exprimări clare care descriu sau
cu privire la soluţiile propuse de colegii lor. prezintă reflecţii asupra temei date sau
subiectului dat. Este o poezie de 5 versuri a
Obiective : cărei construcţie are la bază anumite reguli pe
Elaborarea unui plan care să conducă la care elevii trebuie să le respecte, iar timpul de
finalizarea unui produs ce constituie concepţia / întocmire este de 5-7 minute. Trebuie să le daţi
opinia tuturor un subiect (un cuvânt-cheie din lecţia zilei
membrilor grupului. respective sau din lecţia anterioară), iar ei, în
timpul dat, trebuie să dovedească capacitatea lor
de a crea şi de a fi receptivi la cele discutate în
clasă. E o metodă eficientă care combină utilul
Vă voi prezenta acum regulile de
 T grădiniţă se realizează după modelul integrării - intuirea semnificaţiei unor cuvinte noi din
M U liniare. vocabularul ştiinţelor;
E L - imitarea compoirtamentului animalelor şi
COMUNICAREA CU ŞI FĂRĂ CUVINTE: plantelor;
T
P ● limbaj: - atribuirea de cuvinte
O
R - povestire, repovestire, utilizând limbajul semnificative, caracteristice
D
E verbal şi non verbal; pentru un fenomen, animal,
E
Ş - redactarea în coduri variate obiect din mediul înconjurator;
Ş C (verbal, grafic, desen) a - ilustrarea prin limbaj nonverbal a unui
I O jurnalului grupei, fenomen al naturii şi a stărilor sufleteşti pe
L calandarului zilei, revistei care acesta le
T A grupei; induce.
E R - joc de rol, mimă. ● matematică:
H ● arte: - utilizarea cifrelor şi figurilor geometrice
N - exprimarea prin desen, pictură, modelaj; pentru desen, comunicare;
INSTITUTOR: IULIANA-CLAUDIA MIHĂLCEANU - semnificarea lingvistică a cifrelor şi
I G.P.P.NR. 3 BUZĂU
- citirea după imagini;
C - ilustrarea povestirilor; verbalizarea conţinutului problemelor
I - comentarea asupra muncii artistice a - crearea de probleme în jurul unor exerciţii;
colegilor şi argumentarea părerii - semnificarea codurilor vocabularului
D exprimate; matematic (+,-.=);
Învăţământul preşcolar are o deosebită
E importanţă în procesul dezvoltării cognitive ● ştiinţe: - comunicarea în vederea găsirii soluţiilor.
şi a personalităţii copilului, dezvoltare
C
O
inclusă în relaţia joc-imitare dezvoltare, 10
relaţie ce stă la baza mijloacelor şi
M procedeelor folosite în actul didactic. În
U procesul instructiv-educativ desfăşurat cu ● educaţie fizică: şi vorbirea.
N copiii, informativul trebuie imbinat cu - exprimarea prin mişcare şi dans;  Limba este principalul mijloc de
I formativul, pentru ca, trecerea de la - indicarea ritmului cântecelor şi comunicareîntre membrii unei
C activitatea preabecedară la activitatea poeziilor prin mişcare; colectivităţi, ea este produsul
A abecedară, de tip şcolar, să aibă un impact - înțelegerea şi achiziţia elementelor social al facultăţii limbajului, pe care
R cât mai mic asupra copilului. de limbaj corporal: redactarea practica vorbirii o pune la dispoziţia
E În acest sens „Programa acivităţilor literelor cu ajutorul propriului vorbitorilor ce aparţin aceleaşi comunităţi
instructiv-educative în grădiniţa de copii” corp, ilustrarea prin limbaj linvistice:
F stipulează cu claritate obiectivele cadru şi corporal a unor cuvinte aparţinând  Vorbirea este realizarea practică
O obiectivele de referinţă şi exemple de diverselor categorii gramaticale: a limbii, activitatea concretă a
L comportament ce trebuie atinse şi realizate verbe, adjective, substantive etc. vorbitorului; este un act
O în activitatea didactică cu preşcolarii şi care individual de voinţă şi inteligenţă la cre
● educaţie pentru societate:
S au ca finalitate dobândirea de cunoştinţe, distingem:
- achiziţia unei limbi străine;
I formarea unor capacităţi şi atitudini a) combinaţiile prin care subiectul vorbitor
- cum vorbim în anumite situaţii;
T necesare acivităţii viitoare în şcoală, precum utilizează codul limbii pentru a-şi exprima
- cum ne facem noi prieteni;
E şi veiţii sale ulterioare în societate. gândurile sale personale;
- când trimitem scrisori şi felicitări.
De menţionat faptul că educarea Prin urmare, b) mecanismul psiho-fizic care-i permite să-
Î
comunicării verbale la preşcolari este o întreaga şi exteriorizeze aceste combinaţii.
N
prioritate principală a cadrelor didactice şi activitate În întregul proces instuctiv-educativ din
ea vizează nu numai activităţile cu caracter didactică se grădiniţă si, îndeosebi prin activităţile de educare a
Î
de sine stătător (povestiri, lecturi ale învârte în limbajului, copilul îşi însuşeşte în mod practic
N
educatoarei, memorizări, jocuri didactice, jurul polului- fonetica, sistemul gramatical, vocabularul. În
V
lecturi după imagini, convorbiri) ci întregul limbaj. În şcoală el va învăţa toate acestea după reguli
Ă
act educaţional, dearece limbajul este cadrul ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi cuvinte şi
Ţ
produsul şi suportul dezvoltării gândirii, fenomenului folosirea lor corectă va rămâne un obiecti urmărit
Ă
fundamentul dezvoltării intelectuale; el ste limbaj de-alungul întregii vieţi.
M
catalizatorul experienţelor cognitive ale distingem doi Pentru ca activitatea didactică de educarea
Â
copilului. factori: limba limbajului la preşcolari să fie încununată de succes,
N
Proiectarea întregii activităţi didactice din educatoarei îi revine sarcina deosebită şi complexă
de a stabili metodologia, strategia didactică şi
metodele cele mai eficiente în raport cu
particularităţile individuale şi de vârstă şi cu
teme de predare învăţare propusă.
Metodologia ajută cadrul didactic să-şi
aleagă căile cele mai adecvate în vederea
valorificării potenţialului copiilor şi atingerii
obiectivelor instructiv-educative, prevăzute în
programul şcolar pentru fiecare tip de
activitate. Ea presupune creativitate şi
inspiraţie din partea cadrului didactic .
Strategia didactică este expresia unităţii
şi interdependenţei metodelor didactice,
procedurilor, mijloacelor de învăţământ şi a
modurilor de organizare a învăţării (frontal, pe
grupe sau individual). Cu alte cuvinte, strategia
didactică este un concept complex care
presupune îmbinarea armonioasă a metodelor,
mijloacelor şi formelor de organizare a
învăţării.
Metoda este calea parcursă de educator
pentru a le înlesni copiilor prezentarea şi
transmiterii unor cunoştinţe şi ajută copiii să le
redescopere ca pe adevăruri noi, desi ele sunt
deja parte integrantă a experienţei umane.
Metodele didactice sunt multiple, iar ele
trebuie cunoscute şi valorificate în timpul
actului didactic. De-a lungul timpului au fost
realizate mai multe clasificări şi delimitări a
metodelor în cadrul metodologiei didactice.
Una dintre cele mai complexe şi
complete clasificări a fost realizată de Ioan
Cerghit, pornind de la un criteriu de bază, şi
anume izvorul cunoaşterii sau surse
generatoare a învăţării şcolare (de exemplu
experienţa social istorică a omenirii, experienţa
individuală sau cea obţinută din activitatea
practică).
Ioan Cerghit a facut distincţia între:
1. Metode de comuncare orală:
- Expozitive (afirmative);
- interogative (conversative sau dialogate);
- metoda discuţiilor şi a dezbaterilor;
- problematizarea.
2. Metode de comunicare bazate pe
limbajul intern:
- Reflecţia.
3. Metode de comunicare scrisă:
- Lectura.
4. Metode de explorare a realităţii:
- observaţia sistematică şi independentă;
- experimentul;
- demonstraţia;
- metoda modelării.
5. Metode bazate pe acţiune:
- Exerciţiul;
- studiul de caz;
- învăţarea prin prin joc, dramatizarea.
6. Metode de raţionalizare a învăţării şi
predării:
- metoda activităţii cu fişele;
- instruirea programată;
- instruirea asistată de calculator.
În lucrarea de faţă, propunem să
abordam metode şi tehnici de comunicare
orală, folosite în activitatea de educare a
limbajului la preşcolari.
Comunicarea a fost definită din
perspectivă instrucţională de către Senel şi
Galle (1988) ca „asociere a elementelor
cognitive şi afective cu scopul de a
transmite informaţii, a inspira credinţe, a
induce emoţii sau evidenţia comportamente
printr-un proces alternant de relaţii între
scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv,
simbolic şi comportamental”.
Conversaţia este o metodă de
comunicare orală, cea mai importantă şi cea
mai des întrebuinţată, ce presupune un
dialog între educator şi educat. În acelaşi
timp preşcolarii trebuie să posede un
material aperceptiv, pe baza căruia să se
poată discuta.
Prin folosirea conversaţiei se
urmăreşte consolidarea şi verificarea
cunoştinşelor transmise şi formarea
deprinderii de a exprima gândurile cu
ajutorul cuvintelor, de a exprima acele
cunoştinţe despre care este vorba la un
moment dat.
Pentru obţinerea performanţei dorite
educatoarea trebuie să sdreseze întrebări
întregii grupe, să dea răgaz de gândire iar
pentru răspuns să fie solicitat un singur
12
Prin întrebări ca: „ce culoare are frunza?”,
„ce formă are floarea?”, educatoarea orienteaă
copilul asupra acelui aspect pe care ea îl are în
vedere şi care se include în logica desfăşurării
activităţilor.
Ea poate fi utilizată în orice etapă a
activităţii, iar participarea activă se realizează
prin utilizarea unor întrebări variate (directe, în
lanţ, închise, deschise, cu variante de alegere
sau parţial formulate), prin solicitarea unor
răspunsuri sau prin comentarea răspunsurilor
date.
În acelaşi timp, cadrul didactic poate oferi
diverşi stimuli verbali, vizuali sau auditivi, care
să solicite atât cunoştinţe cât şi opinii personale .
Combinată cu alte metode interogative
(dialogul, dezbaterea, asaltul de idei,
problematizarea) conversaţia incită elevii la o
participare directă şi activă.
Metoda conversaţiei se foloseşte mai
intens şi cu rezultate deosebite începând cu
grupa de 5-6 ani, şi ocupă un loc mai important
la grupa de 6-7 ani. Este folosită nu numai în
activitatea obligatorie de convorbire, ci şi în
cadrul celorlalte forme de activităţi obligatorii
(liber-alese şi activităţi de după-amiază), în
măsura în care este necesară pentru a face
legătura între ceea ce au învăţat copii mai
înainte şi tema nou propusă de educatoare.
Metoda încercării şi erorii constituie
calea prin care preşcolarul este pus în situaţia de
a învăţa din consecinţele comportamentului său.
Astfel, în jocul „Spune ce face... (copilul, mama,
etc), proiectat cu scopul de a pregăti copiii
pentru formarea de propoziţii simple prin
învăţarea relaţiei obiect- acţiune.
Metoda problematizării îi pune pe copii
în faţa unor situaţii problemă ce vor trebui
copil. În felul acesta sunt obişnuiţi, folosind
limbajul intern, să gândească asupra
răspunsurilor. De asemenea, fiecare întrebare
trebuie să fie formulată clar precis şi scurt, în
cât mai puţine cuvinte. O astfel de formulare
ajută copiilor să găsească răspunsul adecvat..
întrebări de genul „cum este floarea?”, „ ce
vezi în tablou?” sunt generale, nu vizează un
aspect concret, fapt care îi pune pe copii în
imposibilitatea de a da un răspuns corect,
satisfăcător.
rezolvate .
Această metodă este însoţită de explicaţii
minuţioase si repetate şi are o contributie
importantă în îmbogăţirea şi exersarea
vocabularului, în dezvoltarea imaginaţiei şi
creativităţii copiilor. Ea este folosită cu succes în
jocuri didactice („completează ce lipseşte”, „spune
mai departe”) în cadrul povestirilor cu început dat,
unde li se cere copiilor să găsească sfârşitul logic al
povestirii, în cadrul activităţii matematice de
formulare orală a unor probleme de adunare,
scădere.
Metoda descoperirii creează contextul
însuşirii de noi cuvinte (îmbogăţirea vocabularului)
prin diferite tehnici:
- tehnica sintetică îl pune pe educat în
situaţia ca din elementele date de educatoare sau
cunoscute de el să realizeze sinteze noi, respectiv
alte cuvinte, diverse propoziţii.
Astfel, în jocul „Spune cum este corect!” li
se dă copiilor un număr de cuvinte cerându-li-se să
le unească pentru a construi o propoziţie („ursul”,
„vulpe”, „păcălit”, „de”, „pentru”, „Ursul păcălit
de vulpe”.
- Tehnica comparaţiei presupune descoperirea
unui nou cuvânt, a unor grupuri de cuvinte prin
compararea unui obiect, fenomen cu altele din
aceeaşi categorie, clasă, grupă sau clase diferite. Ea
apare în jocurile „Cu ce seamană”, „Care obiecte se
pot pune la un loc”.
- Tehnica aplicaţiei practice pune preşcolarul
în situaţia de a verbaliza diferite acţiuni: am grupat
piesele după formă, culoare, etc, tai cu foarfeca
după contur, cos cu acul şi aţa etc.
- Tehnica inductivă îi ajută pe preşcolari să-şi
însuşească diferite noţiuni :animale, păsări,
legume, fructe
etc.
 - Tehnica asociativă ajută la îmbogaţirea
vocabularului cu antonime. Ea presupune
asocierea unui cuvânt cu altul pentru a descrie
o acţiune, o însuşire şi pentru a numii opusul
acelui cuvânt. Această cale asociativă am
folosit-o în jocurile „Spune mai departe”,
„Ghiceşte la ce m-am gândit”.
Metoda rolurilor este folosită cu
precădere în jocurile de creatie, jocurile de
masă, dar şi în jocurile didactice, dramatizări.
Copiii puşi in situaţia de a fi „mama”,
„doctor”, „membru în juriu”, „conducător de
joc” etc, acţionează conform rolului, denumesc
diferite acţiuni, poartă dialoguri adecvate
folosind un vocabular adecvat. Copiii îşi
asumă rolurile în funcţie de experienţa
cognitivă, de baza materială pusă la dispoziţie
şi în funcţie de indicaţiile pe care le dă
educatoarea. De menţionat că în timpul
asumării diferitelor roluri copii îsi pun în
evidenţă iniţiativa, creativitatea folosind un
limbaj variat.
Metoda rolurilor este îndrăgită de copii
pentru că, prin ea se creează o stare de bună
dispoziţie, plăcere, veselie şi îi transpune pe
copii în situaţii reale sau imaginare.
Reflecţia personală este inclusă de Ioan
Cerghit în categoria metodelor de comunicare
bazată pe limbajul intern. Ea presupune
orintarea preşcolară către reflecţia conştientă
asupra evoluţiei lumii, a colectivităţii căreia îi
aparţine, încercând sa găsească răspunsuri la
întrebări fundamentale de tipul: „Cine suntem
şi de unde venim”, „Cum s-au format
fructele”, „Ce s-ar intampla dacă...” .
Aceasta metodă presupune
experienţă cognitivă bogată a copiilor şi o
capacitate de exprimare orală dezvoltată.
Lectura explicativă îmbină
comunicarea scrisă şi comunicarea orală
urmărind formarea unor deprinderi de
întelegere şi interpretare a unui text epic sau
liric, să descopere modul în care este
comunicat mesajul şi care este semnifivaţia
acestuia. Folosirea acestei metode
contribuie la îmbogăţirea vocabularului, la
dezvoltarea creativităţii lingvistice a
preşcolarilor.
La preşcolari această metodă este
folosită cu succes în activităţile de
povestire, repovestire, povestire după
imagini,memorizări etc.
Brainstorming-ul este cea mai
utilizată metodă de stimulare a creativităţii
preşcolarilor şi este cunoscută şi sub numele
de „asalt de idei”.
Este modalitatea complexă de a
elabora în cadrul unui grup, în mod spontan
şi în flux continuu anumite idei, modele,
soluţii noi, originale, necesare rezolvării
unor teme sau probleme teoretice sau
practice.
Este supranumită metoda evaluării
amânate pentru că este retinuţă orice idee,
se acceptă totul, nu se respinge nimic. Ceea
ce contează este cantitatea, productivitatea
creativă cât mai mare, de aceea se admit
toate ideile oricât ar fi de trăznite sau
neobişnuite. Această metodă am folosit-o
cu succes în activităţile de tipul
„Cum numim povestea?”, „Ce putem face din?”,
„Completează tabloul!”
Explicaţia este o metoda de
comunicare orală, având noţiuni, fapte,
caracteristici ale realităţii înconjuratoare. Cu
toate că preşcolarul înţelege mai greu
explicaţiile cauzale, el poate accede la
explicaţii care fac apel la experinţa lui de
viaţă.
Explicaţia este frecvent întîlnită atât în
cadrul activităţilor obligatorii ale procesului
instructiv-educativ întrucât experienţa
cognitivă a preşcolarilor este încă restrânsă
şi atitutidea lor faţă de mediul înconjurător
este abia în curs de formare. Drept pentru
care este necesar ca,în prmanenţă să li se
dea explicaţii în legătură cu obiectele şi
fenomenele cu care vin în contact, să l se
explice necesitatea de a avea un
o comportament şi o atitudine corectă,
civilizată faţă de acestea. Educatoarea
trebuie să folosească explicaţia cu
îndemânare şi numai în măsura în care este
necesară, să întrebuinţeze expresii şi
cuvinte adecvate şi înţelese de copii. Acest
lucru va duce la dezvoltarea spiritului de
observaţie şi formarea puterii de analiză, la
îmbogăţirea şi precizarea reprezentărilor,
la ordonarea şi valorificarea experienţei
personale a copiilor etc.
Explicaţia care însoţeşte prezentarea
unui aspect concret este mai uşor de
realizat de către educatoare şi mai uşor
înţeleasă de copii. Mai dificile sunt
explicaţiile referitoare la obiecte sau
fenomene pe care copiii nu le percep în
momentul respectiv. În asemenea situaţii
educatoarea face apel la reprezentările
formate anterior sau foloseşte anumite
texte literare, versuri, povestiri, tablouri,
ilustraţii, diverse piese muzicale etc., care
pot costitui puncte de sprijin în înţelegerea
de către copii a noilor cunoştinţe.
În acelaşi timp, observarea realităţii
ajută copilul să găsească singur explicaţiile
la multiplele sale „de ce-uri”.
Preşcolarul căruia i se oferă
explicaţii accesibile va învaţa să le caute şi
singur, să argumenteze faptele, să le afle
14
- tonalitatea trebuie să fie normală.
Ridicarea tonului este recomandabilă pentru a
sublinia ideile esenţiale şi pentru „calmarea”
unei săli turbulente.
În acelaşi timp efectul pozitiv asupra
reuşitei unei activităţi îl are nonverbalul. El se
referă la modul în care privirea, corpul şi
gesturile noastre acompaniază discursul propriu-
zis, întărind sau reducând efectele lui asupra
grupei.
Este de menţionat faptul ca în timp ce
aspectul verbal şi cel paraverbal sunt
predominant conştiente şi deci controlabile, cel
nonverbal este cu precădere inconştient, ceea ce
face ca posibilităţile de a-l controla să fie foarte
reduse dar nu inexistente.
Prin urmare, reuşita actului educaţional şi
instrucţional din grădiniţă, indiferent de
cauzele, să-şi amplifice posibilităţile de
cunoaştere şi acţiune.
Aceasta metodă este folosită cu succes
în activităţile moral-educative, în activităţile
de convorbire, în activităţile matematice de
formare de grupe după anumite criterii etc,
unde copiii sunt puşi în situaţia de a explica
diferite acţiuni ce le realizează, sau de a da
explicaţii în urma analizării unor fapte şi
acţiuni ale sale în raport cu cei din jur, sau al
partenerilor de joc, de activitate.
Pentru deplina reuşită a actului educaţional, pe
lângă alegerea celor mai eficiente metode de
comunicare,
un rol deosebit îl are paraverbalul sau nonverbalul.
Paraverbalul reprezintă modul concret
ţn care „curge” vorbirea noastră. Aspectul
paraverbal al discursului conţine, ca elemente
de bază, forţa sau volumul, ritmul şi fluenţa,
înalţimea sau tonalitatea şi modul de
articulare a cuvintelor.
Cadrul didactic în calitate de manager al grupului
trebuie să respecte câteva reguli ale paraverbalului:
- volumul: trebuie să varieze de la un moment,
etapă a activităţii la alta, să fie adaptat
ambiantei;
- ritmul să fie el variat pentru a sparge
„monotonia”. Să se vorbească mai rar când se
subliniază ideile principale, să crească la
pasajele de tranziţie şi menţinut la pasajele
descriptive şi la cele familiare grupului.
categoria de activitate, depinde tactul, priceperea,
ingeniozitatea, creativitatea educatoarei, în a alege
cele mai variate modalităţi de combinare a
componentelor comunicării: verbală, paraverbală şi
nonverbală.
Bibliografie
M.E.N . – Programa activităţilor instructiv-
educative în grădiniţa de copii, București, Ed.
V&Integral, 2000; GH. Tomșa (coordonator)
– Psihopedagogia prescolară si scolară,
București, Ed. Coresi SA, 2005; Revista
„Învăţământul Preşcolar”, Nr. 3-4/2003,
București, Ed. Coresi SA, 2005.
Misiunea noastră de dascăli este aceea
de a forma, de a călăuzi tinerele „vlăstare”,
de a-i ghida pe drumul cel drept şi de a le
deschide porţile spre universul cunoaşterii.
De-a lungul timpului cu toţii ne-am formative pe care le depun din bune intenţii,
E
confruntat cu situaţii în care a trebuit să au probleme tot mai mari cu astfel de copii.
L fim foarte atenţi la soluţia pe care am Este important de reţinut că în cazul
E adoptat-o pentru o anumită problemă, a copiilor cu dificultăţi de învăţare nu există o
V trebuit să o alegem cu grijă pe cea care am definiţie clară şi larg acceptată a deficienţei
considerat-o a fi cea mai eficientă şi cea de învăţare. Din cauza naturii
P mai potrivită pentru ca demersul nostru să multidisciplinare a domeniului există o
R aibă succes. continuă dezbatere cu privire la problema
O Cu o astfel de problemă m-am confruntat în anul definirii.
şcolar care tocmai s-a încheiat. Totuşi toate definiţiile sunt de acord cu privire la
B Încă de la început mi-a atras atenţia anumiţi factori:
L privirea goală a elevei X. Pe parcurs ce am - cei cu dificultăţi de învăţare au
E început să lucrăm am constatat că această probleme cu achiziţiile şi progresul şcolar.
M elevă vorbea foarte rar, de cele mai multe Discrepanţele există între potenţialul unei
Ă ori doar dacă i se adresa o întrebare persoane şi ceea ce învaţă ea de fapt;
directă, nu se descurca singură să realizeze - cei cu dificultăţi de învăţare prezintă
S diferite lucruri vrând mereu să facă un model de dezvoltare inegal (dezvoltarea
altceva, nu relaţiona cu colegii, pauzele şi limbajului, dezvoltare fizică, dezvoltare
A
le petrecea mai mult singură şi refuza să şcolară);
U coopereze. Din această cauză colegii o - problemele de învăţare nu sunt cauzate de factori
evitau, o respingeau şi, la rândul lor, nici ei de mediu;
E nu voiau să lucreze împreună cu ea. - problemele de învăţare nu sunt cauzate de retardul
L În ceea ce priveşte activitatea mintal sau de tulburările emoţionale.
E şcolară eleva asocia foarte greu fonemul cu Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu
V grafemul, avea un scris lent, citea greu, nu dificutăţi de învăţare este caracterul unic al
reuşea să se concentreze pentru realizarea deficienţei. Dacă este adevărat că aceşti elevi
unei sarcini, deşi uneori chiar voia să-şi pot fi grupaţi după caracteristici comune
C bazate pe cerinţe educative speciale, este la
finalizeze munca.
U Devenea tot mai clar că acest copil fel de adevărat că fiecare elev nu se
se confruntă cu dificultăţi de învăţare şi am încadrează perfect într-o anumită categorie.
P încercat să o ajut să-şi îndeplinească, în
R măsura posibilităţilor ei, sarcinile şcolare Cum ne putem da seama că un elev se confruntă
O dar în acelaşi timp am dorit să-i stimulez şi cu dificultăţi de învăţare?
B dorinţa de a se integra în grup şi de a Există o serie de indicatori care ne pot ajuta să-i
colabora cu colegii. identificăm pe aceşti elevi:
L
Demersul a fost anevoios deoarece - caracteristici generale ce pot indica o
E această categorie de elevi a rămas, în dificultate de învăţare: hiperactivitate, slabă
M continuare, puţin cunoscută, este neluată în capacitate de a fi atent, orientare confuză în
E seamă, sau greşit percepută, de o manieră spaţiu şi timp, incapacitatea de a urmări
? etichetantă-prejudicativă şi dăunătoare. indicaţiile orale, inversarea literelor sau
Este ştiut faptul că atât învăţătorii cât şi cuvintelor, elevul face constant greşeli
profesorii, în ciuda eforturilor educativ- ortografice, are un mod defectuos de a ţine
creionul în mână, mers dificil, stângăcie;
Pruteanu Claudia
16
Şcoala Nr.1 Zorleni,
jud. Vaslui
- caracteristici ce pot indica dificultăţi sine, închidere în sine, dezorientare;
vizuale la elev: capul foarte aplecat, clipeşte des, - dificultăţi ce pot fi asociate cu unele de
îi fug ochii, sare cuvinte sau rânduri când ordin social: dificultatea de a stabili raporturi cu
citeşte, îşi apropie foarte mult capul de pagină colegii, evitarea situaţiilor sociale noi.
când scrie sau citeşte; Aceşti indicatori m-au ajutat să depistez
- simptome ce indică tulburări afective problemele cu care se confrunta eleva X.
sau de comportament: imagine greşită despre Părinţii erau foarte îngrijoraţi de faptul că ea
lor nu relaţiona cu colegii, nu comunica, refuza de profesori binevoitori, care să le asigure o urmare, în raport de virtuŃile
orice formă de colaborare, dar mai ales se învăţare coerentă şi personalizată. transformatoare pe care ea este
PREDAREA –
temeau de eşecul şcolar al fiicei lor. în stare să le dovedească.
De multe ori există tendinţa de a
ÎNVĂł Astfel,   înseamnă:
confunda acest aspect cu dificultăţile de AREA — a prevedea (a
învăţare, dar cele două situaţii sunt diferite. MAT planifica, a
Confuzia reiese în principal din cauză că în Bibliografie: EMA proiecta, a
evaluarea situaţiei copilului neperformant în 1. Ungureanu Dorel – Copiii cu dificultăţi de TICII programa)
şcoală se porneşte exclusiv de la rezultatele învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, producerea
LA
învăţării şcolare şi nivelul scăzut al acestora Bucureşti, 1998. schimbărilor
CLAS dorite;
ceea ce se regăseşte şi în situaţia dificultăţilor 2. Coordonator Muşu Ionel – Ghid de predare-
A I, — a orienta
de învăţare. Însă, se ignoră faptul că în învăţare pentru copiii cu cerinţe educative
dificultăţile de învăţare nivelul rezultatelor speciale, lucrare ÎNTR întro
este, de la început, relativ scăzut şi rămâne editată cu asistenţa tehnică şi financiară a E direcŃie
aproximativ constant (scăzut), nefiind vorba de Reprezentanţei UNICEF în România, 2000. PROI precisă
o diminuare semnificativă faţă de un nivel ECT aceste
iniţial superior al acestor rezultate. De schimbări, a
I le da un sens,
asemenea în dificultăţile de învăţare sunt REAL adică a
întâlnite situaţiile în care elevul depune un
IZAR preciza
efort sporit de învăţare fără ca situaţia generală
la învăţătură să se ame- lioreze, pe când în
E obiectivele
învăŃării;
eşecul şcolar, de regulă efortul în activitatea
— a stabili
şcolară va fi sistematic şi simptomatic natura
diminuat de însuşi elevul în cauză. Copilul cu DUMI
respectivelor
dificultăţi de învăţare nu poate avea starea de TRAC

schimbări,
eşec şcolar propriu-zis pentru simplul fapt că U
ceea ce
n-a avut niciodată succes şcolar. DANI
echivalează
În ceea ce o priveşte pe eleva X am pus ELA
cu
accent pe lucrul în echipă, am creat o serie de Institutor, coala cu clasele
determinarea
contexte care să favorizeze intercunoaşerea, IVIII „Mircea Vodă” Călărai
conŃinutului
am vizat evidenţierea calităţilor atât a colegilor acestora, a
de clasă cât şi a elevei în cauză. Referitor la selecta, a
activitatea şcolară, sarcinile de lucru au fost PRE
reelabora, a
adaptate problemelor cu care ea se confrunta. DAR
organiza
De exemplu, itemii folosiţi în anumite probe EA
materia;
—
au fost cu alegere duală sau de tip pereche — a prezenta materia nouă, în
CA
datorită intervalului de timp redus care îl diferite moduri;
MAN
necesită rezolvarea acestora, în ceea ce — a dirija
AGE
priveşte evaluarea elevei s-au administrat producerea
MEN
probe diferenţiate, cu un grad redus de schimbărilor,
T AL
dificultate. a îndruma
ÎNVĂ
Cu multă bunăvoinţă am reuşit împreună evoluŃia
łĂRII
să facem paşi mici, dar siguri, care au ajutat-o acestora în
pe elevă să-şi câştige încrederea în forţele direcŃia
Din
proprii. prestabilită;
perspectiva managementului
În concluzie, un copil cu dificultăţi de — a stimula angajarea activă a
învăŃării, predarea se
învăţare este un copil care are nevoie de tot elevilor în actul învăŃării;
definete ca o intervenŃie
sprijinul pe care noi i-l putem acorda. Lipsa de — a organiza condiŃiile care vor
pedagogică multifuncŃională
înţelegere din partea dascălilor sau recurgerea furniza apariŃia schimbărilor
i deliberat orientată în
la metode pedagogice neadecvate creează presupuse;
direcŃia promovării i
elevilor un sentiment de inutilitate ce se poate — a oferi
obŃinerii acelor modificări de
manifesta printr-un comportament de închidere momente de
comportament în mod explicit
feedback în
în sine şi agresivitate. Pentru a-şi recăpăta ateptate sau dorite. Calitatea
vederea
încrederea şi a cunoaşte succesul, el are nevoie predării se apreciază, prin
 întăririi a lor
i formativă
eventual i
a educativă;
corectării — a investiga
i condiŃiile
ameliorăr psihosocial
ii e i
schimbăr pedagogice
ilor în de natură să
curs de a promoveze
se noi soluŃii
produce; viitoarelor
— a asigura condiŃiile probleme
necesare reŃinerii i specifice
transferurilor noilor predării.
achiziŃii;
— a controla (evaluarea) Multitudinea
efectele sau schimbările funcŃiilor predării îi conferă
produse; acesteia semnificaŃia unei
— a evalua activităŃi de gestionare a
eficacitat învăŃării, de management al
ea i schimbărilor numite învăŃare.
eficienŃa
acestor Predarea
acŃiuni constituie un ansamblu
întreprins complex de acŃiuni i
e, comportamente didactice,
inclusiv, specifice, destinate producerii
rezonanŃ învăŃării. (după I. Cerghit)

18
REPERE METODICE PRIVIND PREDAREA – ÎNVĂłAREA MATEMATICII
LA CLASA I
1. Conform programei în vigoare (din august, 2003), se renunŃă la
utilizarea simbolurilor < , > pentru compararea numerelor naturale (nu se renunŃă la
comparare !); nu se fac operaŃii de adunare sau de scădere cu trecere peste ordin;
adunarea i scăderea numerelor naturale, fără trecere peste ordin, se face în concentrul 0
– 30 i, ca extindere, până la 100.
2. Metodele pe care se recomandă să pună accent învăŃătorul sunt:
— învăŃarea prin cooperare;
— învăŃarea prin joc;
— manipularea unor obiecte;
— realizarea unor modele sau desene pentru rezolvarea unor situaŃii
concrete.
3. Demersurile metodice pentru aplicarea programei de clasa I (a IIa):
— cunoaterea particularităŃilor de vârstă psihofiziologice ale elevilor
(orice demers metodic va fi proiectat i realizat permanent în funcŃie de nivelul de
dezvoltare a proceselor psihice: gândire, limbaj, atenŃie, memorie!);
— adaptarea activităŃilor la ritmurile de învăŃare ale elevilor (pentru elevii
de 7/8 ani se are în vedere antrenarea lor întro activitate independentă mai intensă);
— utilizarea unor strategii de învăŃare interactive, centrate pe elev,
folosirea frecventă a jocului sau a elementelor de joc didactic matematic;
— colaborarea coală – familie.
4. ConŃinuturile învăŃării (clasa I):
a) Elemente pregătitoare pentru înŃelegerea unor concepte matematice (orientare spaŃială,
grupări de obiecte, formare de mulŃimi, sortare, clasificare, …);
b) Numere naturale (0 — 10; 10 — 30; 30 — 100) — citire, scriere, comparare,
ordonare;
c) Adunarea i scăderea numerelor naturale (0 — 10; 0 — 30), fără trecere peste ordin;
d) Probleme care se rezolvă cu operaŃiile cunoscute (o operaŃie / * mai mult de o
operaŃie);
e) Adunarea* i scăderea* numerelor naturale (0 — 100), fără trecere peste ordin;
f) Figuri geometrice: triunghiul, pătratul, dreptunghiul, cercul;
g) Măsuri cu unităŃi nestandard pentru lungime, capacitate, masă; măsurarea
timpului: ora, ziua, săptămâna, luna.
5. Predarea – învăŃarea operaŃiilor cu numere naturale (faze):
I) operaŃii cu mulŃimi de obiecte concrete (etapa perceptivă);
II) operaŃii cu reprezentări  generalizări (etapa reprezentărilor);
III) saltul către conceptul matematic de adunare / scădere;
Sau: faza — concretă (I) (cu obiecte)
— semiabstractă (II) (cu semne grafice: + , — , =)
— abstractă (III) (folosirea numai a numerelor / limbaj
matematic corespunzător).
Formarea deprinderilor de calcul mintal trebuie să fie o preocupare
permanentă a învăŃătorului, deoarece calculul mintal:
— condiŃionează înŃelegerea i aplicarea calculului scris;
— reprezintă un instrument intelectual de neînlocuit în practica vieŃii
cotidiene;
— induce la elevi valenŃe formative în sfera proceselor psihice;
— este implicat în formarea deprinderilor matematice;
— solicită inclusiv performanŃe de viteză, dacă se face prin joc.
Autocontrolul trebuie să încheie orice activitate independentă, un rezultat
neplauzibil obligă la verificări mai riguroase, reluări de raŃionamente i calcule; un
rezultat plauzibil permite trecerea întro fază superioară!
6. Rezolvarea de probleme simple / compuse*
Problema de matematică vizează o situaŃie problematică a cărei rezolvare
se obŃine prin procese de gândire i calcul. Ea presupune o anumită situaŃie, ce se
cere lămurită în condiŃiile ipotezei (valori numerice date i relaŃii între ele) enunŃată
în text, în vederea concluzionării, prin raŃionament i printrun ir de operaŃii, a căror
efectuare conduce la rezolvarea problemei.
Elevii din clasa I întâmpină dificultăŃi în rezolvarea problemelor simple,
din pricina neînŃelegerii relaŃiilor dintre date (valori numerice), text i întrebare. Valorile
numerice sunt greu legate de conŃinut i de sarcina propusă în problemă i pentru că
numerele exercită asupra colarilor mici o anumită fascinaŃie, care îi face să ignore
conŃinutul problemei.
Un alt grup de dificultăŃi apare din pricina limbajului matematic, pa care
colarii mici nu îl înŃeleg i, în consecinŃă, nu pot rezolva o anumită problemă. De aceea,
una dintre sarcinile importante ale învăŃătorului este aceea de ai învăŃa pe elevi să
„traducă” textul unei probleme în limbajul operaŃiilor matematice.
7. Materiale didactice:
— manualul, caietele tip, fiele de lucru, textele poeziilor matematice, … programe
pentru calculator (pentru elevii care au dificultăŃi!).
Bibliografie selectivă:
Iucu B. R., Manolescu M., Elemente de pedagogie, U.B., Ed. CREDIS, 2004;
Ghidul programului de informare / formare a institutorilor / învăŃătorilor, Ed. Cicero,
Bucureti, 2003;
Rou M., Ilarion N., Ghidul învăŃătorului, Ed. ALL, Bucureti, 2000.
20

21

PERSONALITATEA SI COMPETENTA PROFESORULUI

EXEMPLIFICARE:
FACTORI DECISIVI IN DESFĂȘURAREA OPTIMĂ A ÎNVĂȚĂRII ȘCOLARE
Predarea – învăŃarea nu pot fi despărŃite de evaluare, toate sunt elemente
importante în cadrul triadei ce compune procesul de învăŃământ. Profesor pentru invatamantul primar: Doilet Jenica
EsenŃa evaluării este cunoaterea efectelor activităŃii desfăurate, pentru ca Scoala cu Clasele I-VIII Nr.1 Onesti, judetul Bacau
pe baza informaŃiilor obŃinute, această activitate să poată fi ameliorată în timp.

Probă de evaluare (pentru cunotinŃe care vizează i extinderile* programei de clasa « A instrui pe tineri cum se cuvine nu consta in a le vari in cap multime de cuvinte, fraze, expresiuni si
I) optiuni din diferiti autori, ci a le deschide calea cum sa priceapa lucrurile… »
Obiective operaŃionale Itemii evaluării Comenius

— să compare numere naturale de la 0 la  ComparaŃi numerele naturale, bifând numărul mai

100, verbalizând (explicând), care este mare! Omul nu-si refuza nimic din ceea ce poate face, daca are motivatie pentru munca lui, daca oferta de
numărul: mai mare decât …, mai mic decât 44 i 45 ; 81 i 81 invatare devine interesanta si atractiva pentru el, daca cel ales sa-i lumineze mintea este inzestrat cu harul de-
…, egal cu … ; 13 i 31 ; 55 i 33 ai oferi satisfactia dorita.
« Cat, si de ce invata omul ? » este o intrebare care trebuie sa preocupe astazi omenirea, deoarece
invatatura nu mai este doar o problema individuala ci una sociala, este o conditie a succesului sau
—să identifice succesorul / predecesorul  CompletaŃi locurile libere cu numerele naturale insuccesului in viata si de aceea este imperios necesar constientizarea , prin intermediul opiniei colective, a
oricărui număr natural mai mic decât 100; care lipsesc! datoriei de a invata.
45 47 23 O activitate atat de importanta, precum este invatarea, nu poate fi decat in seama unor profesionisti –
21 19 40 profesorii – care, fara sa cunoasca directiile esentiale de actiune in vederea asigurarii progresului in
100 98 91 invatare, cum ar fi :
79 81 66 a) stimularea elevului, motivarea lui, crearea dorintei de-a invata si educarea capacitatii de efort
personal pentru invatare ;
b) asigurarea controlului si autocontrolului eficientei invatarii, prin feed-back activ, prin recompense
— să ordoneze crescător / descrescător  AezaŃi numerele naturale: si sanctiuni, autocritica si autoapreciere si fara sa aiba calitatile care se cer oricarui profesionist in domeniu
numerele naturale date, prin compararea a) descrescător ,calitati ce deriva din insasi esenta activitatii lui, din ceea ce societatea cere de la un asemenea profesionist,
lor; 14, 41, 25, 52, 70 fara cunoasterea de catre profesor a motivatiilor care stau la baza invataturaii :
b) crescător  In ce masura motivatia pentru anumite obiecte corespunde capacitatii elevului ?
11, 51, 81, 19, 60
 Cum isi foloseste elevul capacitatile intelectuale de care dispune ?
 Ce imagine are elevul despre el insusi ?
— să efectueze adunări i scăderi cu  EfectuaŃi calculele:
 Are elevul dorinta de a obtine reusita scolara buna ?
numere naturale mai mici decât 100, fără 20 + 50 = 25 + 3 =
 Ce motive si ambitii are elevul in ceea ce priveste activitatea lui de invatare ?
trecere peste ordin; 80  10 = 25  3 =
 Care este principala cauza a insuccesului lui la diferite obiecte ?
40 + 60 = 44 +20 =
 In orice clasa sunt elevi pasivi. Care este cauza probabila a acestei pasivitati?
100 – 50 = 44 20 =
 Un elev a invatat bine o bucata de timp, apoi s-a delasat. Care este motivul acestui act ?
 Cum se explica faptul ca un elev, desi este inteligent,nu invata bine, sau invers, altul mai putin inteligent
— să descifreze enunŃul problemei RezolvaŃi problema: are rezultate bune la invatatura ? Care este motivul real ?
compuse*;  In ce directie simte elevul nevoia de ajutor? Cine i-l poate oferi ?
— să identifice expresiile care sugerează Dana are 40 castane. Sorin are cu 10 castane mai  Ce greutati intimpina elevul in pregatirea lectiilor acasa?
efectuarea operaŃiilor (datele problemei); puŃine.  Cat de mult este influentat elevul de catre altii in tot ceea ce face?
— să rezolve problema cu enunŃ, cu două Câte castane au copiii împreună ?  Care sunt mijloacele de stimulare sau de pedepsire pe care le utilizeaza profesorul si ce efecte au
operaŃii, cu redactarea rezolvării*. asupra elevului ?, munca oricarui profesor este de neconceput, daca doreste randamentul maxim al
profesiei lui.
In functie de varsta elevilor pe care-i indruma si de mediul in care lu-creza, i se cer profesorului
insusiri diferite. Intre munca unei educatoare si cea a unui profesor universitar sunt si asemanari, dar si
 deosebiri care nu pot fi neluate in seama. De asemenea intre munca unui profesor din mediul rural si a unuia
din mediul urban sunt asamanari cat si deosebiri.Pentru desfasurarea optima a invatarii scolare este
important sa se gasasca

22 23
calitatile dominante, cerute tuturor profesorilor,indiferent de varsta copiilor cu care lucreza si de mediul in X din
care isi desfasoara activitatea, acele calitati ce deriva din esenta activitatii educative, profesorul fiind un
mijlocitor intre generatia care se ridica si valorile sociale create de omenire.\
24
« Educatorul este omul care, impins de vocatia sa interioara, isi consacra activitatea, viata sa, spre
a reliza valori culturale in indivizii tineri. »
R. Hubert

Cele mai multe calitati ale profesorului sunt cerute de rolul lui de indrumator al copiilor spre
insusirea valorilor sociale.Calitatile fizice, care sa-i permita cheltuirea unei mari cantitati de energie, mai
ales nervoasa : atentie continua, efort de gandire si imaginatie, stapanire de sine, calitatile intelectuale
necesare asimilarii unor cunostinte noi cat si cunosterii elevilor si prevederii reactiilor lor, dar mai ales
pentru a-si cunoaste propria motivatie ca dascal , indeplinindu-si rolul de profesor pentru toti, insusirile
afective care sa-l ajute pe dascal sa iubeasca copiii si sa stie sa si-i apropie.Numai aceste calitati il vor face
pe dascal sa gaseasca mai usor drumul spre inima copiilor si-i va putea influenta mai profund. Dascalul care-
si iubeste copiii are o atitudine calda, atenta, delicata fata de fiecare dintre ei, este sensibil la toate succesele
si insuccesele lor. Elevii educati de asemenea dascali vor deveni mai sensibili la aceasta atitudine plina de
solicitudine, dovedesc la randu-le mai mult atasament si respect fata de un asemenea dascal, decat fata de
unul pedant, distant, ursuz, lipsit de caldura sufleteasca. Dasalii care-si iubesc elevii stiu ca nu trebuie sa
treaca cu vederea greselile, nu scad nivelul cerintelor fata de ei, ci le pretind mereu mai mult, ii incurajeaza
si-i ajuta pentru a se dezvolta necontenit, este obiectiv si drept in aprecieri, nu-i sicaneaza , nu tolereaza
delasarile si capriciile, dar nici nu le sufoca independenta de gandire.
Dascalul nu trebuie sa fie lipsit de optimism pedagogic, de increderea in elev, in posibilitatile lui de
dezvoltare, fiind convins ca din fiecare copil, daca este ajutat si indrumat la timp, se poate foma un individ
capabil sa desfasoare o munca folositoare.Foarte important este cunoasterea de catre dascal a motivatiei pe
care elevul o are pentru activitatea de invatatura si de aceea la indemana sa stau diverse posibilitati de
cunoastere a acestei motivatii prin aplicarea:
 scalelor pentru cunoasterea distributiei, selectivitatii si intensitatii motivatiei ;
Fiecare elelev primeste o scala si va trebui sa raspunda la intrebarea : « Care din urmatoarele obiecte
de invatamant iti plac mai mult ? »

Nr. Obiecte f.mult mult putin mi-e Deloc

crt. de inv. 5 4 3 indiferent 1
2
1 Limba romana
2 Matematica
3 Istoria
4 Geografia
5 Fizica
6 Biologia
7 Limbi straine
8 Desen
9 Chimia
10 Muzica
11 Practica
12 Ed.fizica

Scala poate fi folosita in etapa premergatoare influentei educative,in vederea intaririi motivatiei
elevilor pentru invatatura, astfel incat aceasta sa fie adaptata intr-o maniera specifica fiecarui elev. Elevul va
marca cu X intensita- tea preferintei pentru un anumit obiect,urmand sa se faca scorarea: se aduna semnele
coloana 5 (foarte mult ) totalul il inmultim cu 5, numarul coloanei. Daca exista 4 de X in coloana 5, 9 Profesorul imi inspira teama
inmultim 4*5= 20. Cifrele mici (1-3), indica o motivatie generala pentru invatatura foarte slaba sau 10 Continutul obiectului de invatamant este interesant
absenta. 11 Este un obiect folositor pentru viitorul meu
Prin confruntarea motivatiilor constientizate de elev cu rezultatele scolare la obiectele respective se deduce 12 Parintii insista sa invat la acest obiect
cat de constient s-a conturat motivatia acestuia pentru conduita lui la invatatura. In cazul elevilor cu 13 Este un obiect la care eu pot obtine rezultate mai bune
motivatie prezenta, dar cu rezultate scolare slabe, trebuie cautate alte cauze, pentru ca, neelminarea 14 Alte motive. Care?
acestora la timp face sa se stinga motivatia elevului pentru obiectul sau obiectele respective. 15 Nu stiu pentru ce imi place
 model de lista de motive pentru cunoasterea factorilor care, la elevi, prezinta o forta de atractie
pentru invatatura.  model pentru descoperirea piedicilor intampinate de un elev le invatatura.
Elevul va raspunde la intrebarea: „Ce te atrage mai mult spre un obiect de invatamant?”, Elevii vor raspunde la intrebarea: „Ce te impiedica sa progresezi mai mult la invatatura?”,
punand semnul X inaintea motivului care i se potriveste. citind lista de mai jos si marcand cu X propozitiile care sunt adevarate pentru ei. Fisa poate fi extinsa
prin adaugarea altor factori care-si fac aparitia in observatiile profesorilor.
Lista de motive ofera posibilitatea unei analize calitative,putand releva factorii dominanti de
influenta si da posibiltatea profesorului sa cunoasca ce cale subiectiva de influentare poate folosi cu
mai multe sanse de reusita in cazul fiecarui elev. Tot aceasta lista ofera cunoasterea motivatiei Nr.
Factori perturbanti
extrinseci si intrinseci (motivatie ce releva o mai mare consistenta a motivatiei, cu mai multe sanse crt.
de influentare pozitiva asupra conduitei la invatatura, ducand la cunoasterea tendintei de realizare a 1 Nu am conditii pentru invatat acasa (liniste, lumina etc.)
elevului in viitor). 2 Nu am vointa
3 Nu sunt ajutat suficient la lectii de catre profesor
Nr. crt. Motive 4 Nu inteleg suficient la lectii explicatiile profesorilor
1 Este usor 5 Nu inteleg usor cand citesc ceva
2 Imi ia putin timp pentru invatat 6 Ma iau cu joaca
3 Profesorul explica clar, pe inteles 7 Nu am un regim de lucru ordonat
4 Profesorul aduce completari atractive si interesante la lectie 8 Nu-mi place sa invat
9 Mi se dau multe treburi acasa
5 Profesorul este apropiat de noi
10 Atat poate mintea mea
6 Profesorul are infatisare fizica placuta
7 Profesorul este calm, nu se enerveaza
25
In toate cazurile se impune mult tact si competenta din partea profesorului, pentru a castiga - afective;
increderea elevului si dorinta de fi sincer. Nu se comenteaza rezultatele in clasa,ele avand valoare - psihosociale (atitudini – valori);
informativa numai pentru profesor, care urmeaza sa decida asupra interventiei sale,fie direct asupra elevu- - de explorare si cercetare.
lui, fie prin intermediul clasei de elevi.
A doua alternativa de formare initiala a cadrelor didactice- personalizata - presupune o experienta de
Desigur, invatarea eficienta nu poate fi facuta decat de profesionisti. Dar este invatamantul o invatare integrata in universul propriu de semnificatii al candidatului, care sa nu duca la modele imitative, ci la
adevarata profesie? dezvoltarea spiritului sau reflex, critic, creativ. In predare accentul trbuie conturat pe mobilzarea fortelor
Conceptiile, opiniile, si valorizarile foarte diferite ale profesiei didactice merg de la considerarea subiectului - motivatii, capacitati, aptitudini - si nu pe continut. Profesorul ofera tehnici de invatare,consiliaza
acesteia o semiprofesie de catre Etzioni in 1969, la pozitii optimiste exprimatae de Huberman in 1978, care elevii in rezolvarea problemelor, controlul este mai mult autocontrol, autoritatea este data de legitatile cooperarii,
spune : « Da, profesorii vor deveni cu adevarat profesionisti ! » ale coparticiparii subiectului la propria formare.Reprezentantii cei mai cunoscuti ai acestei orientari sunt :
Dunkin, in 1988, arata ca noile structuri institutionale promovate in Europa si S.U.A., diversitatea C.Rogers, W. Glaser, M.Lobont.
curriculumului si a modelelor formarii propuse se coreleaza cu demersurile teoretice de reconsiderare a In aceste modele diferite de profesionalitate si profesionalizare, natura competentelor profesionale difera.
rolului educatorului, de construire a unei noi identitati profesionale, de conturare a unui tip de Modelele actuale marcheaza trecerea de la o meserie artizanala, in care se aplica tehnici si reguli, spre profesie, in
profesionalism dedus chiar din modelele predarii, dezvoltate si validate in timp. care se construiesc strategii bazate pe cunostinte rationale, desfasurandu - se expertiza actiunii intr-o situatie
Elaborarea modelului de formare a cadrelor didactice ramane o controversa in alegerea profesionala.
 Modelului centrat pe prescreiptii si norme; Competentele reprezinta cheia formarii educatorilor, ele fiind utilizate in rezolvarea unor situatii
 Modelul centrat pe personalitatea viitorului profesor sau modelul fondat pe proces, pe problematice diferite, dar si in contexte profesionale aflate in continua evolutie. Conceperea unor sisteme de
demersul didactic, pe cunoasterea « anatomiei predarii ». validare a competentelor reprezinta un obiectiv important in demersul formarii carierei didactice, accentul fiind
pus pe mecanismele functionale implicate in mobilizarea cunostintelor diverse ale profesorului in conceperea,
Modelul centrat pe prescriptii si norme este ilustrat de miscarea P/CBTE – educatia structurarea, ajustarea si evaluarea interventiilor sale.
profesorilor bazata pe competenta, performanta – dezvoltata in anii `70, fondata pe cercetarile G. Mialaret si R. Hubert, in 1978, propun identificarea competentelor pornind de la rolurile indeplinite de
psihologice asupra invatarii ale lui Skinner, Bloom si Carroll cat si pe studiile privind formularea educatori :
obiectivelor in termeni de performanta. Formarea profesorului pe baza de competenta este organizata - a preda;
in jurul conceptualizarii practicii eficiente a profesorului din care deriva si pe care se bazeaza - a antrena;
programul de formare. Reprezentantii acestei orientari considera competenta drept conduita care va - a ghida;
promova succesul invatarii elevilor, facand din competenta finalitatea programului de formare a
viitorilor profesori. Au fost diferentiate si primele clase de competente :
- cognitive;
- practic actionale;
 - a acorda sprijin;
- a supraveghea;
- a superviza; Bibliografie:
- a evalua.
Programele de formare a cadrelor didactice au astazi in centrul atentiei identificarea acestor competente 1. Dumitriu,C., Dumitru,Gh. – Psihopedagogie, 2003, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
profesionale, natura si geneza lor, construirea si dezvoltarea acestora cu ajutorul profesorilor experti.
2. Potolea,D. – Profesorul si strategiil conducerii invatarii, 1998, Editura Academiei, Bucuresti;
Criteriul de validare a competentelor va fi masura in care conduita pe care o presupune se va corela
demonstrabil si semnificativ cu progresul invatarii elevilor. 3. Gilles Amado, Andre Guittet – Psihologia comunicarii in grupuri, 2007, Editura Polirom, Iasi;
4. Traian Comsa – Ora de dirigentie in gimnaziu, 1994, Editura Plumb, Bacau.

26

27

INFLUENŢA MASS-MEDIA ASUPRA SISTEMULUI EDUCAŢIONAL exprimate de elevi, reiese interesul (cel puţin la anumite vârste) pentru cunoaşterea celor mai variate noutăţi
(Cauzalitate şi interacţionare) despre evenimentele curente (sociale, politice, economice, culturale) interne şi internaţionale. Din acest punct de
vedere, nu există alte mijloace mai prompte şi mai eficiente decât comunicaţiile în masă, tehnicile audio-vizuale
îndeosebi, care să redea cu mai multă autenticitate evoluţia vieţii social-politice, desfăşurarea evenimentelor şi a
Prof. înv. primar Dumitrache Mădălina faptelor din viaţa cotidiană a ţării, inclusiv evenimentele istorice. De asemenea, există o serie de emisiuni de
Şcoala cu clasele I-VIII.Nr.280, Mihail Sebastian, Bucureşti, sector 5, Bucureşti radio şi televiziune, filme, rubrici din paginile revistelor şi ziarelor, afişe, etc., de orientare şcolară şi profesională.
O serie de cercetători consideră că între mass-media şi deteriorarea morală a vieţii sociale există o strânsă
legatură. În sprijinul acestor afirmaţii, cercetătorii supun atenţiei o serie de acte reprobabile şi antisociale la care ar
Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei specifice. Ca fi incitaţi copiii, adolescenţii şi tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduita care prin însăşi
fenomen cultural integral, ea este constituită deopotrivă atât din valori spirituale obiective cât şi din trăirea evoluţia lor, de la o anumită vârstă, se pot impune în viaţa acestora. Este posibil, din acest punct de vedere, să
lor aievea, dintr-o cultură produsă (conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită, apară o anumită precocitate la copii, deoarece un contact sistematic al copilului cu mesajele audio-vizuale îl
asimilată, mai mult sau mai puţin activă. În literatura de specialitate, unii autori identifică cultura mass- introduc în problematica vieţii social-politice, mai abrupt. Acest
media cu o cultură de masă.Tipul de cultură mass-media ni se înfăţişează ca un conglomerat de conţinuturi
dintre cele mai diverse, încărcate cu o mulţime de sensuri şi semnificaţii, şi comunicaţiile milioanelor de
oameni prin intermediul noilor mijloace. Este adevarat însă că opiniile despre valorile si eficacitatea
mijloacelor de comunicare în masă sunt extrem de împărţite şi de contradictorii.
Unii cercetători văd mai multe efecte nocive care ar putea să rezulte de pe urma unui contact frecvent
cu televiziunea şi cinematograful, alţii consideră că mass-media ar duce la apariţia unor fenomene de slăbire
a voinţei, aşa cum susţine D. J. Boorstein, că acţiunea mass-media ar fi dăunătoare formaţiei morale,
deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalităţi.
Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini şi la repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de
traumatizante pentru imaginaţia lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale,
consideră sociologul A. Todorovici. Aşadar, din punct de vedere social, important nu este efectul direct al
mijloacelor de comunicare în masă, cum s-a crezut uneori, ci forma în care tinerii îşi reprezintă valorile sau
modelele la care ei asociază diferite valori. Probleme deosebite ridică apoi happy-end-ul, adică acele filme
care înfăţişează fel de fel de vicii, astfel încât la sfârşit triumfă puritatea asupra viciilor. Sunt foarte multe
filme create la noi şi în străinătate presărate de la început şi până la sfârşit cu tot felul de atrocităţi, sadism,
pornografie şi jafuri, dar eroul pozitiv iese întotdeauna învingător în cele din urmă şi viaţa îşi urmează cursul
ei normal. Fireste, happy-end-ul în sine, nu este ceva dăunător, atâta vreme cât el derivă în mod normal din
cursul faptelor şi evenimentelor prezentate şi aduce spectatorului/ telespectatorului un sentiment de
satisfacţie, de optimism, de încredere în triumful binelui asupra răului.Dar cu totul alta este valoarea lui în
filmele create în mod expres în concepţia unui happy- end impus prin artificii şi urmărind alte scopuri decât
cele educativ- culturale, umanizante. Se aduc numeroase critici comunicaţiilor de masă şi pentru faptul că au
cultivat un anumit conformism social, că ar duce în mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea sau
standardizarea comportamentelor. Principala problemă care se pune este: mass-media facilitează efortul
integrării sociale a tinerilor, sau dimpotrivă creează sau adâncesc o prăpastie între ele şi societatate.
Mass-media încearcă să satisfacă interesul pe care elevii, tinerii îl manifestă pentru cunoaşterea marilor
probleme cu care se confruntă societăţile contemporane de la noi şi de aiurea. Din analiza preferinţelor
lucru poate fi folositor până la un punct. Informaţia este utilă, dar nu în exces. Prin intermediul
mesajelor audio-vizuale, este cultivată şi sensibilitatea individului, ca o modalitate prin care copilul, şi
mai apoi tânărul, contribuie la propria formare şi îşi îmbogăţeşte personalitatea.
Mass-media ajută la integrarea social-culturală a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea
capacităţii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întăreşte sentimental
responsabilităţii sociale, sentimentul dăruirii, trebuinţa comunicării, cultivă aspiraţii, idealuri, însă alte
date privind efectul mass-media asupra copilului şi tânărului, nu sunt tocmai promiţătoare.
Astfel,’’Unii copii decepţonaţi de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe
ecrane se răzvrătesc şi caută să prelungească în viaţa de fiecare zi ficţiunile cu care au fost
obişnuiţi. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a
arătat şi în mod inevitabil, intră în conflict cu toţi cei care nu împărtăşesc vederile lor romanţioase”.
După 1989, odată cu creşterea fluxului informaţional, copiii, adolescenţii au fost puşi în
situaţia de a alege. Din păcate, nu puţini sunt cei care aleg violenţa, crima, pornografia, toate
prezentate pe larg în mijloacele de comunicare în masă. Abundenţa mass-media, peste 30 de
programe de televiziune, duce la reducerea timpului acordat de către tineri lecturii. “Expunerea”
copiilor şi a adolescenţilor la influenţele mass-media este un fapt de netăgăduit. Conştienti sau nu,
mulţi dintre ei se lasă “impresionaţi” de etalarea frecventă şi intensă a erotismului şi violenţei de
pe ecran. Şcoala nu poate interzice, şi de aceea caută mijloace prin care să înlocuiască
preocupările elevilor sau să le schimbe opiniile legate de preferinţele lor nu tocmai ortodoxe şi de
propunerile venite din partea mijloacelor audio-video (mai ales). Edgar Morin, H. Blumer, Hanser
susţin ideea că mass-media, şi în mod special filmul, promovează erotismul. Primele anchete statistice
de sociologie a cinematografului, efectuate în 1930 de H. Blumer, au relevat că love-making-ul
(felul de a face curte) al adolescenţilor era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de
altă parte, vedetele însele întreţin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci şi prin
modul lor de viaţă. De la promovarea erotismului şi până la accentuarea sexualismului nu este decât
un pas. Mass-media este făcută răspunzătoare şi pentru accentuarea violenţei şi a brutalităţii la copii.
Filmele, serialele, pun accentual pe actiune, violenţă, agresivitate, bătaie, crimă, asasinate, hoţii, jafuri,
etc. Acest lucru poate fi regăsit şi în emisiunile de ştiri ale posturilor de televiziune. Cu cât informaţia este
mai şocantă, chiar tragică, cu atât ea este considerată mai importantă şi are un impact mai mare. Astfel de
imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incită la violenţă, la brutalitate. Violenţa în ficţiune se
transpune cu uşurinţă în acte reale de violenţă. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în
aceea că se arată scene de violenţă, ci că se creează acel amestec între fictiv şi real care duce la confuzie
mentală şi morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificaţie a
indiferenţei faţă de violenţă, atât violenţa în
fapt, cât şi violenţa în ficţiune, este devalorizarea ideii de umanitate.
Majoritatea cercetărilor a concluzionat că originea violentei, agresivităţii, şi a imoralităţii la copii,
trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinţii, cu familia, cu grupurile din care fac
parte, cu şcoala, cu societatea. Aceştia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel,
incitaţia mass-media la acte reprobabile ar deveni eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la
subiecţii supuşi şi altor influenţe care le pot crea stări de dezechilibru.
După cum am încercat să demonstrăm până aici, mass-media nu este un factor de neglijat în educaţia
tinerilor. În acest context, trebuie bine stabilit care este rolul şcolii şi care este relaţia dintre ea şi mass-
media. Cantitativ, informaţia globală distribuită prin şcoală este contrabalansată de cea care provine de pe
alte canale, iar sub aspect calitativ, informaţia de tip mass-media este oferită în contexte cu totul diferite.
Pentru o educaţie eficientă, şcoala şi mijloacele de informare în masă trebuie să se afle într-o strânsă
legatură, să se completeze reciproc, să coopereze atât cât se poate. Şcoala poate să găsească un sprijin
deosebit de preţios în conţinuturile difuzate de noile tehnici de comunicaţie sub raportul întregii informaţii,
al stimulării motivaţiei învăţăturii, al activizării. Relaţia reciprocă dintre şcoală şi mass-media se întregeşte şi
mai mult dacă se ia ca element de referinţă elevul. Elevul de astăzi este diferit de cel de acum 5 ani.
Profesorul trebuie să încerce să valorifice potenţialul instructiv şi educativ ce rezultă de pe urma contactului
elevului cu mass- media. Lecţia a fost şi a rămas cadrul cel mai potrivit de corelare a informaţiilor primite cu
ajutorul mijloacelor de comunicare în masă.Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media
cuprinde atât elevul cât şi

28

29

profesorul. El are numeroase posibilităţi să facă din informaţiile primite prin intermediul mass-media motive
de incitare a elevului la noi forme de acţiune şi comportament.Deşi s-au făcut speculaţii, considerându-se
că apariţia mass-media duce la uzurparea prestigiului şi autorităţii profesorului, că periclitează încrederea
elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă.
Într-o societate dominată de mass-media, şcoala va avea din ce în ce mai mult funcţia nu numai de
transmitere a informaţiei, ci şi aceea de selecţie, structurare şi sistematizare informaţiei. De asemenea,
şcoala trebuie să găsească mijloace şi modalităţi prin care să contraargumenteze dorinţa tinerilor de a
întrebuinţa informaţiile în scopuri antisociale. Şcoala trebuie să dezvolte, la elevi, spiritul critic, să
promoveze capacitatea de discernământ şi de judecată, faţă de un limbaj atât de echivoc cum este acela
audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-şi însuşească
criterii de apreciere, ierarhizare şi selectie, de evaluare şi sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanşa
informaţională.
Atâta timp cât educaţia cu ajutorul mass-media este făcută riguros şi inteligent, şi atâta timp cât şcoala
nu pierde din vedere influenţa certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situaţia
rămâne sub control.
 PARINTI SI ADOLESCENTI
Referinţe bibliografice:
 D. J. Boorstin, Istoria eroilor din imaginaţie
Referat
 H. Blumer, Movies, Delinquency, and Crime (1933), în Universal Digital Library
 J.Caseneuve, Sociologie de la radio-télévision
 G. Cohen-Seat, Études experimentales de l’activité nerveuse pendant la projection cinèmatographique. Profesor pentru inv. primar: Doilet Jenica
Rev. Int. Filmologie Scoala cu Clasele I-VIII Nr. 1 Onesti, judetul Bacau
 Jean Rousselet, Adolescentul, acest necunoscut

« Natura umana nu trebuie sa fie fortata ci convinsa; si o

convingem daca ii satisfacem dorintele necesare si naturale,
intrucat nu ne produc vreun rau, dar respingand cu asprime
pe cele daunatoare » ( EPICUR, S, XXI ).

Cuvantul adolescent isi are originea in limba engleza, provenind din cuvantul
“teen”, derivat la randul lui din cuvantul “teona”, din engleza veche, si inseamna rana,
furie si suferinta. Da, adolescenta poate fi rana, furie si suferinta, insa de neacceptat ar fi
ca ea sa cunoasca ucigatoarea umilinta.
Viata este un permanent camp de lupta, dar, ca nicicand, in adolescenta este
confruntata cu cele mai multe si incrancenate batalii. Este perioada vietii sale cand omul se
simte suspendat in timp, deoarece el nu si-a castigat inca libertatea unui adult, dar pierde
privilegiile copilariei. Adolescentului de cincisprezece sau saisprezece ani i se pare ca tot
ceea ce-l tenteaza ii este interzis: nu poate sa conduca, sa se casatoreasca, sa imprumute
bani, sa voteze sau sa ia singur hotarari, dar este obligat sa mearga la scoala in timp ce i-ar
placea sa fie in alt loc, ceea ce-l situeaza de multe ori in conflict cu parintii sai, persoanele
de la care asteapta rabdare si intelegere, recunoasterea faptului ca el se transforma intr-un
adult si nu reactii exagerate la atitudinile si comportamentele sale. Parintele de adolescent
trebuie sa inteleaga ca a ramas in urma copilul care-i accepta indrumarea cu convingere si
era multumit de grija-i protectoare si ca acum are langa el aceeasi fiinta, insa nedumerita,
nelinistita si suparata, gata sa-si ia zborul din cuibul parintesc si sa mearga acolo unde
gandurile il poarta, acolo unde crede ca poate fi regele muntelui, de unde sa beneficieze de
imaginea despre viata a vulturului si de toata splendoarea lui orbitoare, acolo unde crede ca
se va regasi pe sine. Parintele trebuie sa-i vegheze urcusurile si coborasurile lui emotionale,
izbucnirile de furie sau perioadele de trandavie, sa lupte incercand sa-l inteleaga si sa-l
ajute sa recunoasca faptul ca viata inseamna doar 10% ceea ce i se intampla si 90%
modul cum reactioneaza fata de ceea ce i se intampla, inainte ca el sa cada in prapastia
disperarii si a descurajarii deznadajduite.
Adolescentul este un vesnic razvratit, deoarece respinge autoritatea si controlul,
incercand sa se elibereze de valorile, ideile si controlul parintilor si incearca sa se
descurce singur, sa-si stabileasca propria identitate, sa obtina recunoasterea
individualitatii lui, si , desi nu mai vrea sa fie considerat proprietatea parintilor, el trebuie
sa ramana responsabilitatea lor pentru a-l ajuta sa afle cine este, ce crede si pentru ce
traieste, sa lase deschise canalele de comunicare, pentru a putea analiza problemele care
persista, si sa fie convinsi ca adolescentul, desi reactioneaza puternic la autoritatea lor,

30
31
reactia nu este ceva personal ci este ceva normal ce se dezvolta in el, indreptandu-l spre o
viata matura, lasand in urma copilariile si dezvoltandu-si independenta.
Razvratirea este ceva normal la adolescent si poate ramane in limitele normalului,
daca reactiile parintilor nu inseamna a controla si a dicta excesiv. Parintele poate controla
si dicta o vreme, dar in acelasi timp infige adanc in interiorul copilului semintele
razvratirii anormale, iar intr-o zi, candva, va veni vremea razbunarii. Razvratirea
anormala il scoate pe adolescent din cursul principal al vietii, fortandu-l sa se abata pe un
drum ingust, condamnandu-l la o viata plina de amaraciune si ura, adolescentul refuzand
sa respecte reguli rezonabile din familie, ignora interdictiile si traieste experienta
alcoolului, drogurilor, sexului, se imbraca ciudat, are probleme repetate cu legea, refuza
total colaborarea cu familia si nu-si asuma responsabilitati sociale. Daca parintele va
manifesta insa rabdare, in timp ce copilul sau se regaseste, intre ei va continua sa existe o
relatie frumoasa chiar daca este destul de tumultoasa.
Studiu de caz:
O familie avea o adolescenta de saisprezece ani si putea fi considerata model
pentru felul cum isi educa fetita. Nimic nu prevestea furtuna care avea sa se apropie.
Zi trista si rece de noiembrie, cand fata se intoarce de la scoala. Mama simte miros de
tigara in hainele copilei, lucru inacceptabil pentru un parinte care credea ca are
copilul perfect. Enervata peste masura, fara sa cugete prea mult, s-a napustit asupra
fetitei agresand-o verbal si distrugandu-i telefonul mobil. Tinea foarte mult la acel
telefon. Tocmai il primise de ziua aniversara. Era legatura ei cu grupul de prieteni.
Aflandu-se in fata unei situatii inedite, foarte speriata, adolescenta a fugit de acasa.
Parintii credeau ca-i doar o toana de adolescent si ca se va intoarece, banuind ca s-a
dus la o buna prietena de-a ei, dar, dupa doua ore de asteptare au intrat in panica, si-
au inceput sa sune la toate cunostintele. Nici urma de copil. Si-au alertat prietenii si-
au inceput cautarile prin tot orasul, dar fara niciun rezultat. Parca intrase in pamant.
Dupa zece ore, cu ajutorul politiei au gasit-o in spatele unui bloc, in celalalt capat al
orasului, aproape inghetata, flamanda si in culmea disperarii, la un pas de o mare
tragedie. In acel moment nimic nu mai conta. Puiul ei drag era din nou in bratele sale,
coplesit de iubire si nu vroia decat ca el sa inteleaga ca este iubit, ca face parte din
familie in ciuda acestei regretabile intamplari. Cat de mult dorea acum sa fi avut mai
multa intelepciune, mai multa intelegere pentru fetita careia i-a dat viata, care nu era
nici mai buna si nici mai rea decat cu zece ore in urma. Era pur si simplu o
adolescenta, si ea, mama, n-ar fi trebuit sa uite acest lucru. Dar cum « parintii nu se
nasc ci devin parinti » si datorita experientelor traite, in acea zi mama a inteles ca
trebuie sa faca distinctie intre responsabilitatile ei si cele ale adolescentei, si ca nu a
fost suficient sa-si creasca copilul cum scrie la carte, pentru ca el sa fie fara de
greseala. Era nevoie si de vointa din partea ei.
Parintii trebuie sa ramana un exemplu pentru copiii lor, dar numai copiii pot hotari
daca le urmeaza exemplul si invataturile.Vine timpul cand parintii nu se mai pot simti
responsabili de hotararile iresponsabile pe care le iau adolescentii. Daca ei aleg sa faca
alegeri iresponsabile, fara ca sa tina seama de invataturile ce le-au fost date, atunci
trebuie sa suporte si consecintele acelor decizii. Niciun parinte nu poate si nu trebuie sa
controleze strict soarta adolescentului. Insusi Dumnezeu ne ofera libertatea de a face
anumite alegeri, iar parintii, la fel, pentru ca ei stau in locul Lui pentru copii, trebuie sa
acorde adolescentilor libertatea de a lua anumite hotarari chiar daca sunt slabe, deoarece
este bine ca el sa invete mai devreme decat prea tarziu, cand alegerile pun in joc
consecinte mai serioase, sa evite alegerile slabe, iar daca gresesc, parintii trebuie sa
ramana dispusi sa-i primeasca din nou la sanul lor cu aceeasi placere, sa fie in stare sa
dovedeasca adolescentului razvratit dragostea neconditionata, indestructibila, indiferent
cat de greu le-ar fi, pentru ca numai asa il vor ajuta sa se indrepte mai usor spre
independenta. Un adolescent caruia i s-a ingaduit si a fost incurajat sa faca alegeri va
coopera cu familia in privinta tacticilor, isi va dezvolta o independenta sanatoasa si un
respect de sine pozitiv.Luarea deciziilor se dobandeste, iar pentru a se dezvolta are nevoie
de exersare.
Viata este un hatis prin care trebuie sa razbata cu greu si de aceea parintii trebuie
sa-l pregateasca pe copil pentru viata, nu izolandu-l de influentele negative, ci discutand
deschis si direct, atat argumentele pro cat si cele contra, atunci cand se expune la lucruri
nedorite. Parintii care vor tolera o atmosfera atat de deschisa, care vor fi ingaduitori in a-i
acorda adolescentului libertatea pe care si-o doreste, care nu spun « Nu », imediat ce
adolescentul ii cere permisiunea pentru ceva, pot fi siguri ca au ales cea mai eficienta
abordare, chiar daca necesita timp, efort si rabdare.
E. Spanger este de parere ca parintii nu trbuie sa uite de trei lucruri importante ale
adolescentei: descoperirea propriului Eu, formarea unui plan de viata, cat si
patrunderea adolescentului in diferitele domenii ale vietii.
Adolescentul nu-si poate descoperi propriul Eu daca nu se separa si nu se
elibereaza de familie, de obiectele de afectiune care i-au marcat copilaria, nu-si poate
forma un plan de viata, daca nu traieste experiente noi si nu are prieteni noi, care sa-i
tranforme imaginatia in proiecte de viitor. Explorarea noilor domenii ale vietii inseamna
dezvoltarea vocatiilor, a aptitudinilor, punerea de intrebari si manifestarea indoielilor legate
de raspunsurile la marile probleme ale lumii, istoriei, societatii. Adolescenta este momentul
aparitiei spiritului contestatar, revolutionar si revendicativ, este momentul cand
adolescentul isi cere intr-un mod zgomotos sau chiar violent un loc al sau, un statut si un
rol in viata. Caracterul, cat si comportamentul adolescentului amintesc uneori de
constitutiile nevrotice sau psihopatice, insa nu este decat o criza, care trebuie atent
monitorizata de parinti cat si de educatori, care au obligatia sa-l ajute pe adolescent sa-si
descopere si sa-si aleaga drumul in viata, cat si profesiunea, conform propriilor vocatii.
Cei ce vegheaza la transformarea adolescentului in adult nu trebuie sa neglijeze nici
activitatile recreative, distractiile, sportul, lectura de care el are atata nevoie. Lectura in
adolescenta este deosebit de importanta deoarece este un element cheie in dezvoltarea
personalitatii sale. Parintii trebuie sa fie atenti ce carti au in casa, deoarece ele sunt primele
pe care adolescentul le citeste. Literatura pornografica, cea inspirata din sfera violentei nu
poate avea decat o influenta extrem de negativa asupra formarii sale.
« Spune-mi ce carti ai si-ti voi spune care este mentalitatea copiilor tai. »
( W. Stekel)
Televizunea ocupa mare parte din timpul adolescentului, creand uneori
dependenta, fiindca este un mod comod de a-si petrece timpul, dar parintele trebuie sa
stie ca ea impiedica gandirea creatorare sa se dezvolte. Uitand sa mai gandeasca personal,
isi inchide universul individual, devenind dependent de modelele si de informatiile oferite
de acest mijloc mass-media.
Prieteniile pe care si le dezvolta adolescentul sunt de-o importanta majora, pentru
ca ele pot fi modele imitabile, modele care influienteaza formarea caracterului sau, cum
la fel de importanta este si problema sexualitatii, care, fara o atentie si o educatie speciala
32

33
 poate crea anumite deviante, care au la originea lor conflicte, stari complexuale,
predispozitii nevrotice, perversiuni. Educatia sexuala trebuie sa ofere un cadru logic si Bibliografie
educativ de explicare a problemelor, care fara a fi cunoscute, vor fi satisfacute la
intamlpare, prin prieteni initiatori sau literatura pornografica, creand tulburari emotional-
afective. Problemele sexuale nu trebuiesc ascunse, nici incarcate cu o falsa pudicitate sau
minciuna sau cu aspecte anxioase, daca se doreste o dezvoltare sexuala sanatoasa a
personalitatii adultului de mai tarziu. 1. Enachescu,C. – Tratat de igiena mintala, Editura Polirom, Iasi, 2008;
Adolescenta este o varsta ingrata, si de aceea familia trebuie sa accepte 2. Branzei, P. – Adolescenta si adaptare, Centrul de cercetari pentru problemele
distonantele ei. Impulsurile vor fi reprimate cu o indulgenta simpatie, cu mult calm, fara tineretului, Iasi, 1974;
3. Muntean, A. – Psihologia dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006;
violenta sau conflicte. Daca oricum adolescenta este o varsta dificila si daca oricum
4. Vladica, S. – Consiliere si orientare scolara si profesionala – sinteze de curs
parintii trebuie sa-si invete copiii ce inseamna responsabilitatea, sa-i invete sa stea pe
5. Deutsch, H. – Problemes de l`adolescence, Payot, Paris, 1967;
picioarele lor si sa mearga in directia cea buna, atunci trebuiesc gasite modalitatlile cele
6. Debesse. M. – Adolescentul si criza de originalitate, Editura Didactica si
mai bune pentru ca aceasta trecere se fie cat mai putin dureroasa. Parintii nu trebuie sa
Pedagogica, Bucuresti, 1976;
uite ca recompensele, dar si incurajarile pot fi deosebit de utile adolescentului. Parintele
7. http:/www.elady.ro/articole/Psihologie/Adolescenti-si-parinti.html
unui adolescent trebuie sa stie ca adolescenta cere cateva sacrificii pe altarul ei si de
aceea:
 Plimbati-va copilul cu masina, seara, macar doua ore, sau mergeti cu el la
cumparaturi, pentru a-i oferi un obiect de imbracaminte nou si va fi un
stimulent extraordinar pentru un tanar;
 Invatati-i sa-si doreasca o viata de lux, dar, cereti-le responsabilitate
pentru actele lor. ( Ex.: « Vei putea sa te incrii la scoala de soferi, pentru a
putea conduce chiar tu masina, daca vei dovedi ca actele tale de conduita
sunt responsabile. »);
 Respectati-le intimitatea! Nu intrti in dormitorul lor daca usa este inchisa
si nu le controlati scrisorile personale, jurnalele si telefoanele, sau orice
alt lucru personal care i-ar viola dreptul la intimitate;
 Faceti impreuna cu intreaga familie din casa un loc atragator, unde
copilul dumneavoastra sa-si poata chema nestingherit prietenii!
Adolescentul este foarte sensibil la reactiile prietenilor;
 Jucati-va in familie, faceti excursii cu cortul, in vacanta catarati-va
impreuna pe munte, construiti impreuna proiecte si dezbateti-le prietenos,
pentru ca sunt activitati la care copiii dumneavoastra doresc cu siguranta
sa participe!
 Mentineti permanent un echilibru intre dragoste si disciplina, dar presarati-
le cu umor, pentru ca cererea formulata cu destindere va fi indeplinita!
 Radeti impreuna in familie pentru a crea o atmosfera de acceptare si de
bucurie, bucurie de care adolescentul are nevoie in viata de familie. Are
nevoil sa rada de ceilalti si de el insusi;
 Oferiti-le siguranta, dragoste si acceptare, deoarece adolescentul are
nevoie sa stie ca in ciuda unor neintelegeri si opinii diferite, relatia cu
parintii ramane una stabila indiferent ce s-ar intampla.

Adolescenta va exista mereu in viata fiecarui om si poate multa suferinta ar putea

fi evitata daca parintii s-ar apleca cu mai multa grija asupra acestei perioade cruciale.

34 35