ORIENTARI CONTEMPORANE IN TEORIA SI PRACTICA INVATARII IN GRADINITA
Invatarea este munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de
catre elevi, in vederea insusirii continutului Teorii ale invatarii
Teoria condiţionării operante (B.F.Skinner) relevă importanţa factorului de
"întărire a comportamentului" după obţinerea răspunsului pozitiv. Soluţia pedagogică rezultată, instruirea programată, devine revoluţionară prin forţa operantă a principiilor avansate: "paşii mici", participarea activă. Teoria structuralismului genetic (J.Piaget) elaborează schema psihogenezei operaţiilor intelectuale, într-un echilibru realizabil progresiv între "asimilare" şi "acomodare", învăţarea implică atingerea unei structuri cu trei însuşiri funcţionale (globa-litate, transformare, autoreglare) Teoria acţiunilor mintale (P.I.Galperin), vizează accelerarea psihogenezei piagetiene printr-o activitate de învăţare care "anticipează dezvoltarea şi o duce după sine" contribuind la modificarea şi chiar la anularea stadiilor.
Conditii interne ale invatarii
In procesul invatarii sunt implicate majoritatea proceselor cognitive, volitive, afective, apoi atentia şi limbajul, motivatiile, aptitudinile, interesele de cunoaştere si profesionale, fiecare avănd un rol bine definit. Insa cele mai importante sunt: - Perceptiile-dezvolta spiritul de observare - Reprezentari – ofera materisal newcesar gandirii -Memoria- constituie baza activitatii de invatare - Gândirea- rol esential in procesul invatarii - Atenţia- se realizeaza orientarea selectiva - Factorii biologici ( vârsta, starea sănătăţii organismului, potenţialul genetic, somnul şi bioritmul intelectual etc.) - Factorii psihici ( nivelul de inteligenţă, aptitudinea şcolară, aptitudinile speciale, spiritul de observare etc.)
Conditii externe ale invatarii
Condiţiile externe includ o serie de factori socio-organizaţionali, temporali şi psihoergonomici. -Factorii socio-organizaţionali din mediul şcolar, familial social se referă la modalităţile de organizare a procesului învăţării de către scoală, profesor, familie, mass-media -Factori temporali - Cu cât gradul de organizare a materialului de învăţat este mai mare, cu atât eficienţa învăţării creşte. -Factorii psihoergonomici decurg din relaţia om-maşină, intrucat in şcoala modernă se utilizează pe scară tot mai mare tehnici audio-vizuale, calculatoare, maşini de instruire si evaluare a rezultatelor, aparate, instrumente si utilaje, folosite în diferite procese de muncă.
Interdependenta dintre conditiile interne si externe ale invatarii
Analiza atenta a fenomenelor de invatare atesta faptul ca prezenta unor conditii minimale in planul activitatilor conexe si a contextului invatarii sunt indispensabile desfasurarii in parametri optimi a acestora. Clasificarea conditiilor invatarii se prezinta in literatura de specialitate sub forma: - conditiilor interne (structura cognitiva, motivatia, stilul de invatare, s.a.), pe de o parte, si a conditiilor externe (personalitatea profesorului, gestiunea timpului de invatare, atmosfera si climatul scolar si familial), pe de alta parte; - conditiilor individuale si a conditiilor socio-grupale; - conditiilor intrapersonale si a conditiilor interpersonale; - conditiilor biosomatice, psihologice, pedagogice, igienico- ergonomice, socio- culturale, etc; (Ioan, Neacsu, 'Invatarea scolara - teorii, mecanisme, modele', in Curs de pedagogie vol./, Credis, Bucuresti,1999). Intr-o clasificare mai amanuntita factorii scolari determinanti sunt: curricula, solicitarile scolare, sarcinile de munca scolara, calitatea instruirii prestate de catre cadrele didactice, relatia profesor-elev si relatia intragrupala - elev-elev.