Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE


DEPARTAMENTUL ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

FAMILIA – MEDIU ŞI FACTOR AL DEZVOLTĂRII


PSIHICE A COPILULUI
CUPRINS

Capitolul I: Abordări teoretice privind familia şi calitatea de părinţi


1.1. Definire şi caracterizare generală
1.2. Teorii referitoare la familie
1.3. Tipologii familiale
1.4. Funcţiile familiei
1.5. Funcţiile parentale
1.6. Stiluri parentale
1.7. Influenţe parentale
Capitolul II: Importanţa cunoaşterii caracteristicilor dezvoltării psihice a copilului
2.1. Despre creştere şi dezvoltare
2.2. Trăsături caracteristice ale proceselor psihice la deficientul mintal
2.3. Caracteristici specifice în perioada preşcolară
2.4. Dezvoltări specifice în perioada preşcolară
Capitolul III: Cercetarea metodico – ştiinţifică
3.1 Prezentarea eşantionului
3.2. Obiectivele cercetării
3.3. Ipotezele cercetării
3.4. Metodologia cercetării
3.5. Descrierea procedurii cercetării
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
“Familia este cea mai puternică structură umană evolutivă; ea
va persista mai mult decât orice alt sistem, deoarece poartă cu
sine elemente de cultură şi civilizaţie”
Broderick
“Pământul se poate cutremura, popoarele se pot război,
catastrofele pot să se abată asupra naţiunilor; copilul abia
dacă le percepe atâta timp cât universul său personal continuă
să-i ofere sentimente de tandreţe şi securitate care-i sunt
indispensabile”
Andre Berge
JUSTIFICAREA CERCETĂRII
Pornind de la premisa că deficienţa mintală nu este o boală, pentru că deşi
a fost determinată de un agent patogen, acesta nu mai acţionează în
prezent, nu tulbură funcţiile vitale şi nici capacitatea de activitate, copilul
deficient mintal este totuşi o persoană cu o personalitate specifică în sfera
mare a personalităţii care tinde spre normalizare deplină, în condiţiile unei
educaţii specializate.
Doresc să scot în evidenţă faptul că educatorul care lucrează cu copiii
deficienţi, prin toate formele de activităţi organizate, contribuie cu
consecvenţă la dezvoltarea funcţiilor şi proceselor psihice ale fiecărui copil,
cât şi la cultivarea trăsăturilor sale de personalitate în ansamblul lor.
OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectiv general:
 Evidenţierea impactului pe care îl are familia asupra nivelului de comunicare şi integrare
socială a copilului în grădiniţă;

Obiective specifice:
 Stabilirea unei corelaţii între mediul familial din care vin copiii şi dezvoltarea lor psihică;
 Stabilirea nivelului de formare şi dezvoltare a personalităţii copiilor cu deficienţă mintală;
 Stabilirea şi verificarea unor strategii de educare şi dezvoltare a personalităţii
preşcolarilor cu deficienţă mintală;
 Identificarea posibilelor diferenţe care există între etapa de pre-test şi cea de post-test în
ceea ce priveşte înregistrarea personalităţii preşcolarilor cu deficienăă mintală de la
grupa mare;
 Folosirea unui limbaj al culorilor în evaluarea copilului preşcolar cu deficienţă mintală;
 Identificarea efectelor dezvoltării inteligenţei emoţionale la nivelul personalităţii
preşcolarilor cu deficienţă mintală;
 Implementarea unui program de consiliere parentală
IPOTEZELE CERCETĂRII
1. - Utilizarea programelor educaţionale individualizate pot duce la dezvoltarea
unor trăsături definitorii pentru activitatea motivaţională şcolară a elevului
deficient mintal, cu impact în planul personalităţii
2. - Utilizarea unui curriculum flexibil, individualizat şi integrat influenţează în
mod diferenţiat ariile de dezvoltare ale subiecţilor implicate în formarea
competenţelor şcolare şi sociale
3. - Într-un mediu propice, un copil cu nevoi speciale poate să înregistreze o
evoluţie mulţumitoare sub aspectul adaptării la mediul social
4. - Dacă educăm inteligenţa emoţională, atunci se accelerează şi dezvoltarea
interrelaţională.
DESIGN-UL CERCETĂRII
 Cercetarea de față este o cercetare experimentală calitativă, care are la
bază investigațiile efectuate asupra eșantionului format din 16 copii,
reprezentând grupa mare de la Grădinița specială a Centrului Școlar pentru
Educație Incluzivă „Al. Roșca” Lugoj în anul școlar 2013-2014. (octombrie
2013-mai 2014)
 Grupa este formată din 16 copii cu vârsta cronologică cuprinsă între 5-7
ani, iar vârsta mintală se încadrează undeva între 2-5 ani. Gradul
deficiențelor variază de la grav (QI=25) la ușor (QI=72). Copiii provin din
mediul urban (7 copii) și rural (9 copii), din familii a căror diversitate întrece
orice închipuiri: de la familii cu posibilități materiale reduse și familii cu
capacități intelectuale deficitare, la familii cu o bună stare materială și chiar
cu studii superioare.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Metode de cunoaștere prin analiza conduitei și activității:
 Observația
 Analiza relațional - comportamentală a activității copiilor
 Analiza de integrare socială
Metode de cunoaștere a individualității copilului în care se solicită colaborarea cu copilul deficient mintal:
 Convorbirea
 Teste psihologice aplicate folosite în prelucrarea informației
Metode de cunoaștere a individualității părinților copiilor
 chestionarul
Metode folosite în prelucrarea informațiilor:
 Metoda interpretativă
 Intercorelația psihologică dintre probe
 Metoda statistică
 Metode și tehnici de prezentare a informațiilor:
 Forme grafice de prezentare a informației
PREZENTAREA LOTULUI DE PARTICIPANŢI
 Grupa este formată din 16 copii cu vârsta cronologică
cuprinsă între 5-7 ani, iar vârsta mintală se
încadrează undeva între 2-5 ani. Gradul deficiențelor
variază de la grav (QI=25) la ușor (QI=72). Copiii
provin din mediul urban (7 copii) și rural (9 copii), din
familii cu posibilități materiale reduse , familii cu
capacități intelectuale deficitare, dar şi din familii cu o
bună stare materială și chiar cu studii superioare.
EŞANTIONUL ŞI TIPURILE DE DEFICIENŢĂ
MINTALĂ

deficiență
deficiență mintală
medie - 6
mintală
copii
ușoară - 7
copii
deficiență
mintală
gravă - 3
copii

Grupa mare
PRETEST
 Evaluare inițială (pre-test)
 a)În cadrul grădiniței speciale din cadrul C.Ș.E.I. „Al. Roșca” Lugoj în care îmi desfășor
activitatea, încă din 1990, aplicăm, în perioada inițială și în cea finală, un număr de 7 probe de
evaluare, care însoțesc examenul psihologic de stabilire a QI-ului, proces în care își aduc
contribuția atât psihopedagogul, cât și educatorul - care face și înregistrarea în portofoliu.
 Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, ce include experiența și rezultatele
relevante prin celelalte metode de evaluare. El urmărește progresul înregistrat de elev, nu
numai în ceea ce privește cunoștințele achiziționate pe o unitate mare de timp (în cazul nostru:
an școlar), ci și atitudinile acestuia; reprezintă un mijloc de a valoriza munca preșcolarului,
acționând ca un factor de dezvoltare a personalității. Portofoliul este cunoscut în literatura de
specialitate sub numele de „dosar progresiv” sau „dosarul de învățare”.
 Un portofoliu „povestește” istoria unui copil. El are rolul de a încuraja copilul în construcția
învățării sale.
CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI

În cercetarea pe care am întreprins-o, am ales să aplic un chestionar adresat


părinţilor copiilor din grupă, chestionar care cuprinde 15 întrebări (atât
întrebări închise, cât şi întrebări deschise)

Aplicarea chestionarului a avut loc într-o oră de consiliere a părinţilor, în sala de


grupă unde învaţă copiii. Am explicat conţinuturile pe înţelesul părinţilor,
precizând că doresc răspunsuri sincere, la obiect. Am stabilit următoarea
întâlnire ca dată pentru comunicarea rezultatelor şi precizarea măsurilor ce
se cer adoptate şi apoi implementate pentru a îmbunătăţi calitatea
educativă al mediului de trai al copiilor.
INTERVENŢIA PSIHOPEDAGOGICĂ

Intervenţia psihopedagogică a constat în realizarea unor activităţi


integrate, cu teme săptămânale, cuprizând multe elemente de joc şi
majoritatea desfăşurându-se sub formă de joc. Am utilizat un
program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale a copiilor
preşcolari cu deficienţă mintală (ANEXA 4), programe de intervenţie
personalizată pentru fiecare copil, activităţi extracurriculare pentru
socializare cu alte medii, jocuri.
Evaluarea finală (post-test) s-a realizat prin aplicarea aceloraşi probe
de evaluare la un interval de aproape 8 luni (mai 2014), alcătuirea
unui bilanţ al progreselor sau, în caz nefericit, al regreselor şi, desigur,
reprogramarea intervenţiei la copiii care rămân în grădiniţă şi nu sunt
orientaţi spre clasa pregătitoare.
CONCLUZII
În urma intervenţiei psihopedagogice şi a întregii activităţi de cercetare a
comportamentelor copiilor în diferite situaţii de învăţare , pe anul şcolar 2013 – 2014. din luna
octombrie şi până în mai, am constatat că:
 - utilizarea programelor educaţionale individualizate duce la dezvoltarea unor
trăsături definitorii pentru activitatea motivaţională şcolară a elevului deficient mintal, cu
impact în planul personalităţii
 - utilizarea unui curriculum flexibil, individualizat şi integrat influenţează în mod
diferenţiat ariile de dezvoltare implicate în formarea competenţelor şcolare şi sociale
 - într-un mediu propice, un copil cu nevoi speciale poate să înregistreze o evoluţie
mulţumitoare sub aspectul adaptării la mediul social
 - dacă educăm inteligenţa emoţională, se accelerează şi dezvoltarea
interrelaţională
Se constată că structura familiei joacă un rol semnificativ mai mic decât funcţionarea
familială. Mult mai importantă este calitatea relaţiei dintre membri într-un cămin- cădura,
angajamentul, înţelegerea reciprocă şi armonia- caracteristici ale unei bune funcţionări.
BIBLIOGRAFIE
1. ADLER, Alfred (1995), Psihologia şcolarului greu educabil, Bucureşti: Ed. IRI
2.ARCAN, Petru, CIUMĂGEANU, Dumitru (1980), Copilul deficient mintal,Timişoara: Ed. Facla
3.BĂBAN, Adriana (coord) (2003), Consiliere educaţională, Cluj-Napoca: Ed. ASCR
4.BĂRAN-PESCARU, Adina (2004), Parteneriat în educaţie: familie, şcoală, comunitate, Bucureşti: Ed. Aramis
5.BĂRAN-PESCARU, Adina (2004), Familia azi - o perspectivă sociopedagogică, Bucureşti: Ed. Aramis
6.BONCHIŞ, Elena, coord.(2011), Familia şi rolul ei în educarea copilului, Iaşi: Polirom
7.BOTIŞ MĂTANIE, Adina, AXENTE, Anca(2009), Disciplinarea pozitivă. Cum să disciplinezi fără să răneşti,
Cluj-Napoca: Ed. ASCR&Cognitrom
8.CAMPBELL, Ross, CHAPMAN,Gary (2007), Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Bucureşti: Ed. Curtea
Veche
9.CAMPBELL, Ross (2001), Educaţia prin iubire, Bucureşti: Ed. Curtea Veche
10.CHIRIAC,Irina, CHIŢU, Angela (1983), Cartea sănătăţii psihice a copilului, Bucureşti:Ed, Medicală
11.DULAMĂ, Eliza Maria (2010), Fundamente despre competenţe-teorie şi aplicaţie, Presa Universitară
Clujeană
12.GINOTT, G.Haim (2006), Între părinte şi copil, Bucureşti: Ed. Humanitas
13.GOLEMAN,Daniel (2005), Inteligenţa emoţională, Bucureştii: Ed. Curtea Veche
14.OSTERRIETH, Paul (1973), Copilul şi familia, Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică
15.KILLEN, Kari (1998), Copilul maltratat, Timişoara: Ed. Euro