OBIECTIVELE

FIŞEI DE CUNOAŞTERE ŞI EVALUAREA A

COPILULUI
Autori
Prof. Univ. Dr. Emil Verza Prof. Univ. Dr. Florin Verza

Reperele psihodinamice şi psihogenetice au stat la baza

intenţiei noastre de a realiza un document ştiinţific pentru orientarea şi
ghidarea utilizatorului în activitatea de cercetare-cunoaştere şi
constituire a profilului psihologic al subiectului investigat. Pentru un
asemenea demers considerăm că analiza subiectului trebuie făcută
pornind de la valorificarea indicatorilor conţinuţi în reperele
psihodinamice şi psihogenetice pentru a parcurge o serie de etape ce
semnifică evoluţia copilului în devenirea sa ca persoană matură.
Ca urmare, din perspectiva reperelor psihodinamice, analiza
psihologică globală a subiectului se realizează pe o durată mai lungă
de timp ce cuprinde mai multe stadii de dezvoltare, iar reperele
psihogenetice indică o analiză psihologică secvenţială pe un anumit
stadiu de dezvoltare. Desigur, o imagine complexă a profilului
psihologic al subiectului se obţine prin considerarea cerinţelor (pe cât
este posibil) celor două forme de repere.
Fişa de evaluare şi cunoaştere a copilului, pe care o
prezentăm, reflectă perspectiva menţionată şi sperăm să constituie un
mijloc eficient şi practic ce facilitează utilizatorului pătrunderea în
tainele cunoaşterii pe baze ştiinţifice a copilului. Astfel, reperele se
constituie sub formă de fişe.
Fişa este destinată studenţilor în psihologie, psihopedagogie
specială şi ştiinţele educaţiei, specialiştilor şi cadrelor didactice care
doresc să cunoască şi să evalueze potenţialul şi nivelul de dezvoltare a
copilului. În acelaşi timp, fişa oferă un bun prilej de aplicare a
cunoştinţelor în domeniul practic şi de exersare a aptitudinilor de
evaluare a subiectului, prin mijloace de psihodiagnoză. Un asemenea
demers este necesar şi pentru copil, deoarece întregul proces
instructiv-educativ poate fi mai bine adaptat la particularităţile sale
psihoindividuale, oferă familiei şi şcolii posibilitatea unor intervenţii

3
bazate pe cunoaşterea specificului activităţii psihice şi a ritmului
propriu de evoluţie a personalităţii acestuia.
Fişa poate fi aplicată, în vederea cunoaşterii şi evaluării,
începând cu preşcolarul şi terminând cu adolescentul din liceu,
indiferent de tipul de instituţie în care aceştia sunt încadraţi: grădiniţe,
şcoli obişnuite (de masă), copii instituţionalizaţi, şcoli speciale, şcoli
profesionale, licee etc., deoarece este structurată sub o formă unitară şi
concisă pentru cunoaşterea copiilor, evidenţierea unor parametri ce
indică evoluţia în timp şi dezvoltarea actuală a subiectului analizat.
Din punct de vedere practic, o astfel de fişă imprimă unitate
acţiunii de psihodiagnoză şi este menită să evite erorile în reliefarea
specificului psihocomportamental de către specialişti şi alte cadre din
unităţi de învăţământ. Utilitatea fişei rezultă şi din aceea că, pe
parcursul procesului instructiv-educativ, unii copii parcurg forme de
şcolarizare şi de educaţie diferite de la un timp la altul sau, din motive
diferite, sunt transferaţi în alte colectivităţi, ceea ce impune cu şi mai
multă tărie adoptarea unor criterii unitare în cunoaşterea şi evaluarea
subiecţilor.
Fişa este elaborată sub forma unui caiet, pentru a fi mai uşor
folosită şi completată (în mod direct), astfel încât ea să reprezinte o
oglindă a vieţii şi evoluţiei copilului, ce se finalizează cu recomandări,
atât pentru condiţii de mediu favorabile, cât şi pentru condiţii de
mediu nefavorabile, critice, în care se poate afla subiectul la un
moment dat. Pentru a creşte gradul de încredere şi de precizie, fiecare
secvenţă din fişă se completează pe baza observaţiilor nemijlocite,
prin aplicarea unor probe psihologice adecvate, dar şi prin obţinerea
unor date cu privire la comportamentul şi activitatea copilului – în
procesul instructiv-educativ – de la cadrele didactice care îşi
desfăşoară activitatea cu aceştia. Pentru secvenţele referitoare la
caracteristicile organo-funcţionale şi medicale, poate fi consultat
medicul, fişa medicală şi valorificate informaţiile obţinute de la părinţi
sau de la rude cu privire la evoluţia copilului, din perspectiva amintită.
Cu cât sunt aplicate mai multe probe şi cu cât sunt desfăşurate
observaţii variate asupra activităţilor copilului, cu atât se pot obţine
informaţii mai complexe despre fiecare structură psihică în parte.
Orice metodă psihologică folosită este menită să lărgească aria

4
cunoaşterii şi evaluării copilului, având, totodată, semnificaţia unui
demers complex. În acest context, este nevoie să se aibă în vedere:
- tipurile principale de activitate a copilului, raportate la nivelurile
de vârstă cronologică şi mentală;
- tipurile de relaţii stabilite de copil în colectivitate (cu semenii de
aceeaşi vârstă sau cu adulţii);
- tipurile de cerinţe formulate faţă de copil şi posibilităţile acestuia
de a le face faţă în mod adecvat, tipurile de atitudini şi de implicare a
copilului în rezolvarea unor sarcini practice sau teoretice;
- modalităţile de acţiune practică sau/şi mentală prin care copilul
reuşeşte să depăşească dificultăţile ivite în rezolvarea unor probleme;
- modalităţile de elaborare a unor comportamente adaptative în
situaţiile conjuncturale şi în cele stabile;
- semnificaţia progresului realizat în timp şi prin forme specifice de
influenţare psiho-educative;
- nivelul atins în plan psihic, în raport cu vârsta cronologică şi
comparativ cu subiecţii de vârstă similară;
- stadiul socializării şi implicării subiectului în comunitatea din care
face parte;
- nivelul integrării în comunitate şi aportul subiectului la coeziunea
grupului, în determinarea creativităţii acestuia ş.a.m.d.
Fişa este organizată pe 7 (şapte) secvenţe mari, fiecare din
acestea cuprinzând o serie de elemente definitorii pentru
caracteristicile de bază ale activităţii psihice, începând cu cele mai
simple şi terminând cu cele mai complexe, caracteristici care definesc
personalitatea subiectului. Imaginea generală ce se obţine despre
subiect, pe baza completării fişei, trebuie să permită nu numai
cunoaşterea şi evaluarea acestuia, ci şi să creeze posibilitatea unei
prognoze şi a unor recomandări pentru evoluţia din stadiile de vârstă
ulterioare.
Aşa cum rezultă din analiza de mai sus, la baza fişei au stat
reperele psihogenetice şi psihodinamice care semnifică traseele şi
metamorfozele parcurse de subiect în diferite stadii de evoluţie pentru
devenirea umană complexă.

5
 SECŢIUNEA I

DATE GENERALE CU PRIVIRE LA COPIL

ŞI LA FAMILIA DIN CARE FACE PARTE

1. Numele şi prenumele: X
2. Data naşterii: anul 2017 luna 06 ziua 15
Locul ꓽ Craiova
3. Sexul:Masculin
4. Vârsta înscrierii în grădiniţă şi în scoală: 3 ani
5. Tipul de şcoală:Gradinita cu P.P EDEN, CRAIOVA
6. Numele tatălui: X
Numele mamei:X
7. Vârsta tatălui ꓽ 35 ani, Vârsta mamei:33 ani
8. Profesiunea tatălui: Agent Vanzari, Profesiunea mamei: Contabil
9. Locul de muncă al tatălui: ---- al mamei:----
10. Fraţi:
11. Surori:
12. Alţi membri ai familiei care locuiesc cu copilul: NU SUNT
13. Condiţii de locuit ꓽ BUNE
14. Relaţiile dintre părinţi ꓽ BUNE
15. Relaţiile dintre părinţi şi copii ꓽ BUNE
16. Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie ale copilului ꓽ
Mama este mai implicată în educația copilului.
17. Relaţiile dintre părinţi şi colectivul de cadre didactice ꓽ Mama
comunică și păstrează o permanentă relație cu întreg personalul
grădiniței.
18. Cine se ocupă de educarea copilului şi cât timp ꓽ Mama se ocupă
de educația copilului atunci cand nu se află la gradiniță.
Petrece timp de calitate cu propriul copil fără să se abată de la
regulile clare venite din partea echipei multidisciplinare.
6
19. Atitudinea mamei faţă de unele dificultăţi pe care le prezintă
copilul ꓽ Mama este preocupată de problemele de
sănătate,psihologice și sociale ale copilului.
20. Metode şi procedee folosite de mamă în educarea copilului ꓽ
Conversația, explicația, gesturi care exprimă afecțiune.
21. Date speciale semnalate de mamă cu privire la unele aspecte ale
comportamentului copilului: somn, hrănire, curăţenie corporală,
spiritul de ordine, comportarea în raport cu ceilalţi membri din
familie (fraţi, surori, unchi, mătuşi, bunici), dar şi cu privire la
comportamentul copilului, când este despărţit temporar de părinţi,
şi în legătură cu comportamentul faţă de evenimentele inedite
(persoane străine, evenimente neaşteptate etc.)
Copilul este mai sociabil cu mama decat cu tata, mama spune
că tatăl copilului nu are răbdare suficientă să asculte nevoile
copilului. Este implicat în activități gospodărești ( spală vase,
strange hainele), are o rutină în ceea ce privește igiena
personală. Mănancă singur, doarme alături de părinți și
plange atunci cand mama lipsește prea mult. Îi place să
privească la desene animate.

7
 SECŢIUNEA a II-a

DATE CU PRIVIRE LA STAREA DE SĂNĂTATE

ŞI LA DEZVOLTAREA FIZICĂ A COPILULUI
(Se va completa de către medic sau de către specialist, după fişa medicală)
NEUROLOGIE PEDIATRICĂ
DIAGNOSTIC ꓽ ÎNTARZIERE PSIHICĂ USOARĂ CU
NOTE AUTISTE (VS= 4-5 ANI)
TULBURARE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
V= 5 ANI ȘI O LUNĂ
G= 19 KG

SECŢIUNEA a III-a

DATE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA ŞI

PARTICULARITĂŢILE COMPORTAMENTULUI
PREDOMINANT MOTOR ŞI ALE ACTIVITĂŢII FIZICE

1. Volumul şi varietatea mişcărilor: Motricitate grosieră

bună, motricitate fină bună
2. Tempoul şi ritmul mişcărilor, coordonare şi finalitate ꓽ Mișcări
difuze, coordonare parțial
3. Combinatorica mişcărilor, transferul mişcărilor: Reușește cu
greu să execute o mișcare complexă
4. Lateralitatea în execuţia mişcărilor: Predominant dreapta

5. Spontaneitatea şi iniţiativa în executarea mişcărilor: Necesită

explicații pentru îndeplinirea sarcinilor
6. Învăţarea mişcărilor, plasticitatea în însuşirea de mişcări noi:
Nu este receptiv
7. Sincinezii:
8. Tipuri de mişcări mai frecvente: bătăi din palme, sărituri dese

9. Abilităţi motorii: Mersul este normal, autoservire bună

8
10. Tipuri de jocuri motorii: -jocuri simple de mișcarea membrelor
superioare și inferioare
-jocuri de construcții de tip ,,lego,,
-jocuri de prinderea obiectelor

9
 SECŢIUNEA a IV-a

DEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUI ŞI
ACTIVITĂŢII INTELECTUALE:

A) DE TIP SENZORIAL-MOTOR; B) DE TIP NOŢIONAL-IMAGINATIV;

C) DE TIP ACŢIONAL-VERBAL

IV. A. a) De tip perceptiv-acţional obiectual sau verbal

1. Detectare: Detectează stimuli vizuali, olfactivi, tactili,
auditivi
2. Identificare: obiecte cunoscute din spațiul familiar.

3. Recunoaştere: obiecte inedite recunoaște obiecte inedite

4. Perceperea relaţiilor dintre însuşiri – integritatea imaginii:

realizează puzzle și imagini care conțin cuburi

5. Raportul dintre imaginea perceptivă şi denumirea ei:

folosește silabe pentru denumirea obiectelor.

6. Raportul dintre imaginea perceptivă şi acţiunea cu obiectul –

caracterul operant al percepţiei: Conștientizează rolul
obiectelor, dar nu verbalizează.
7. Perceperea relaţiilor inter-obiectuale:
• spaţiale Relativ bună (sus-jos, deasupra și sub)

• temporale
• cantitative
8. Tipuri de percepţii predominante: Vizuale, olfactive,gustative și
auditive
9. Spirit de observaţie: Slab dezvoltat
10. Calităţi perceptive speciale:

IV. A. b) De tip reprezentativ simbolic

10
1. Volum, completitudine: Reprezentarea simbolică a
obiectelor,nu este adecvată mărimilor naturale ca volum și
culoare.
2. Corectitudine, claritate: Claritate redusă

3. Intuitivitate: Medie
4. Stabilitate: Redusă
5. Operante:
6. Generalizare, selectivitate, sistematizare: Nesistematizate din
cauza limbajului slab dezvoltat.

7. Raportul reprezentare – acţiune – cuvânt: Funcționează în

limita limbajului verbal asimilat.

8. Tipuri de reprezentări:
a. după analizatori Vizuale,
auditive,tactile,olfactive,gustative

b. statice are reprezentări ale obiectelor

familiale

c. cinetice

d. de transformare – anticipative uneori anticipă

schimbări simple

9. Forme specifice de reprezentări:

a. matematice Recunoaște formele geometrice și
numerele pană la 5

b. cu privire la fenomene naturale Are

reprezentări legate de soare și ploaie

c. cu privire la fenomene sociale slabă

adaptare socială

11
 d. cu privire la acţiuni, activitate În limita acțiunilor
familiare

10. Jocuri de tip simbolic (imitative, pe bază de reprezentări): -nu

manifestă interes pentru jocurile sociale,
- jocurile simbolice cu jucării sunt sărace în acțiuni

IV. B. a) Limbajul și comunicarea

1. Volum, varietate: Limbaj verbal redus, varietate slabă,
posibilități de exprimare reduse
2. Semantica – înţelesul cuvintelor folosite: Înțelege cuvintele
cunoscute.
3. Fonaţie; consoane, grupuri de consoane, diftongi, triftongi:
Emite majoritatea sunetelor cu distorsiuni.

4. Structura gramaticală: alcătuirea de propoziţii – fraze, acorduri

gramaticale: Nu alcătuiește propoziții.

5. Legătura limbaj – activitate:

• indicativ – verbale şi performanţe Limbaj receptiv,
înțelege comenzi simple și uneori le execută.
• stimulativ – verbale şi performanţe Este receptiv la
stimulări verbale, dublate și de mimică.

• verbalizarea acţiunii şi performanţei Verbalizează

onomatopeic, silabic și în limita vocabularului asimilat prin
cuvinte.
6. Forme de limbaj:
• solilocviu Emite diferite sunete doar cand este singur.

• dialog Nu poate întreține un dialog, răspunde prin

cuvinte scurte.
• monolog – colectiv
• monolog Repetă cuvinte și emite sunete cand este
singur.
12
7. Expresivitatea verbală: Își antrenează tot corpul cand dorește
să spună ceva verbal și paraverbal.
8. Comunicare verbală, spontană, condiţii, împrejurări: Se realizează
în limita vocabularului asimilat.
9. Calităţi speciale:
● comprehensiunea comunicării orale Înțelege cuvintele
cunoscute, execută comenzi simple.
● comprehensiunea comunicării scrise
10. Transmiterea şi înţelegerea semnificaţiei: Țipă pentru a
se face înțeles.
11. Comunicarea afectivă (înțelegerea emoțiilor și transmiterea lor)
Evită împărtășirea impresiilor, a emoțiilor, adoptă activități
solitare.
12. Comunicarea totală
Emite sunete, țipă.

13. Tipuri de tulburări de vorbire (orale şi scrise): Întarziere în

dezvoltarea limbajului.

IV. B. b) Gândirea
1. Volum de cunoştinţe:
• înţelegerea semnificaţiei Înțelege unele semne și
parțial în limita vocabularului cunoscut.

• operante
• cauzalitate şi relaţii Nu înțelege pericolul, nu stabilește
relații de cauzalitate.
2. Tipuri de definiţii:
• enumerative
• eliptice de gen proxim
• cu gen proxim şi diferenţă specifică, cu caracter pragmatic
Face diferențe între obiecte aparținand doar unor categorii
diferite.
• cu gen proxim şi diferenţă specifică

• generale
• abstracte
13
3. Procese cu funcţii operatorii de gradul I:
• analiza Lacunară
• sinteza
• generalizarea
• comparaţia
• sistematizarea NU
• abstractizarea NU
• concretizarea NU
4. Procese cu funcţii operatorii de gradul II:
• reversibilitate Doar în prezența obiectului.

• asociativitate După criterii simple.

• combinatorice
• clasificări După criterii simple, concrete.

• serieri După criterii simple.

• grupări După criterii simple.

• incluziuni de clase

5. Tipuri de noţiuni:
● concrete DA
● abstracte-generale
6. Tipuri de judecăţi şi raţionamente:
● raţionament deductiv
● raţionament inductiv
7. Tipuri de înţelegere:
• concret-intuitivă DA
• verbal-generalizată NU

8. Tipuri de rezolvări de probleme:

• de soluţii-decizii Rezolvă probleme simple, situaționale, în
mediul familial.
• de modalităţi Concrete

9. Tipuri de gândire: Concretă

14
10. Calităţi speciale:
● fluenţa ideilor
● originalitate
IV. B. c) Imaginaţia
1. Conţinutul reprezentărilor de tip imaginativ: Concret

2. Intuitivitatea – plasticitatea:
3. Forme ale imaginaţiei
• reproductivă
• combinatorică
• creatoare
4. Formele de obiectivare:
• joc
• produse ale activităţii Dactilopictură

• conduită
5. Procedeele de construire a reprezentărilor imaginaţiei:
• substituire
• adiţionare
• augmentare-diminuare
• combinare
• creare de imagini noi
6. Raportul real - ficţiune:
7. Tipuri de imaginaţie:

8. Jocuri de imaginaţie:
9. Calităţi speciale:

IV. B.d) Memoria

1. Întipărirea, fixarea: Greoaie, doar cu suport intuitiv.

2. Păstrarea, durata:
• voluntară Da, în activitățile sau evenimentele
plăcute,dificilă în ceea ce privește limbajul verbal.

• involuntară

15
1. Reproducerea: Lacunară, difuză

2. Recunoaşterea: Recunoște obiecte din mediul familiar.

3. Raportul memorie – limbaj – acţiune: Activ, în limita

limbajului (verbal/gestual)
3. Raportul memorie – afectivitate:
4. Memorie imediată – îndepărtată: Difuză

5. Uitarea: Frecventă
6. Tipuri de memorie:
• senzorial-concretă Predominantă

• verbal-logică Limitată
7. Calităţi speciale ale memoriei:

IV. B. c) Atenţia
1. Orientarea: După stimuli senzoriali, mișcare.

2. Concentrarea: De scurtă durată, instabilă.

3. Selectivitatea:
4. Raportul atenţie-cuvânt: Reacționeză la stimuli
verbali.
5. Raportul atenţie-activitate: Trebuie să fie stimulat, să i se
atragă atenția de mai multe ori.

6. Tipuri de atenţie: Voluntară

7. Relaţia atenţie-interes: Se manifestă la activitățile care îi fac

plăcere.
8. Instabilitatea atenţiei: Este distras de stimuli variați.

9. Jocuri de atenţie: Predominant vizuale.

16
10. Atenţia în învăţare: Necesită întăriri.

11. Calităţi speciale:

SECŢIUNEA a V-a

DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢILOR PRAXICE

ŞI DE TIP ARTISTIC – CREATIV

V. A. Deprinderi, obişnuinţe uzuale şi tehnice

1. Deprinderi de mânuire de obiecte uzuale, dispozitive:

2. Deprinderi de acţiuni constructive de cuburi:

3. Deprinderi de acţiuni constructive din alte materiale, materiale

tehnice:
4. Deprinderi igienice – obişnuinţe:
5. Deprinderi de ordine – obişnuinţe:

6. Abilităţi manuale practice:

7. Abilităţi tehnice:
8. Abilităţi de învăţare şi rezolvare de probleme:

V. B. Înclinaţii, aptitudini creative

a. de tip artistic
1. Receptivitate perceptiv-imaginativă „personală” deosebită faţă de:
• armonia formelor
• armonia volumului
• armonia proporţiilor
• armonia mişcării
• armonia culorilor
2. Redarea cu uşurinţă şi fidelitate – uşurinţa în însuşirea tehnicii
corespunzătoare:
• desen, practică
• pictură, coloristică
• modelaj, plastică
• lipitură, colaj
17
 • construcţii – cuburi
• plastica mişcărilor – dans

• reproducerea unei melodii după şi fără note

• abilităţi grafice
3. Combinarea, imaginarea şi redarea într-o formă nouă originală:
• desen – grafică
• modelaj – plastică
• lipitură – colaj
• construcţii – cuburi

• frază şi melodie muzicală

• construcţia frazei şi caligrafia
4. Perceperea, interpretarea, înţelegerea cu uşurinţă a unui desen,
picturi, text scris:
5. Raportul dintre interese şi atitudini:
6. Atitudini deosebite ca germeni ai talentului:

b. de tip actoricesc
1. Receptivitatea crescută şi sensibilitatea faţă de: trăirile sufleteşti
ale personajelor din poveşti, ale oamenilor:

2. Redarea cu uşurinţă, prin imitaţie şi imaginaţie, a unor stări

sufleteşti, situaţii etc.:
• gestică
• conduită expresivă

• mimică-pantomimică

• conduită verbală
3. Transpunerea cu uşurinţă într-un personaj:

4. Dominanţa jocului de dramatizare:

18
5. Raportul dintre interese şi aptitudini:

6. Aptitudini speciale, germeni ai talentului:

c. de tip literar
1. Receptivitatea şi sensibilitatea faţă de poezii, poveşti, cd-uri cu
poveşti şi poezii:
2. Redarea cu fidelitate şi uşurinţă a unor povestiri şi întâmplări
trăite:
3. Redarea originală, într-o formă inedită, a unor povestiri cunoscute
şi întâmplări trăite:
4. Crearea de povestiri şi poezii inedite:
5. Uşurinţa şi bogăţia expresivităţii verbale în povestiri, poezii şi
lecţii:
6. Raportul interese – aptitudini:
d. de tip tehnic – constructive
1. Receptivitatea şi înţelegerea, cu uşurinţă, a raporturilor spaţiale de
mărime, a proporţiilor, a dispoziţiei spaţiale în volum şi plan:

2. Receptivitatea şi înţelegerea, cu uşurinţă, a modului de

funcţionare şi a dispoziţiei elementelor construcţiei (verticală -
orizontală), a unor dispozitive tehnice simple:

3. Uşurinţa de a-şi reprezenta riguros imaginea, mişcarea,

transformarea unor elemente ale unei jucării, construcţii tehnice
etc., a unui dispozitiv simplu, ca un tot:

4. Uşurinţa şi rigurozitatea execuţiei, articularea acţiunilor de

construcţie:
• planul mintal al acţiunii
• ordinea acţiunilor
• rapiditatea, rigurozitatea
• folosirea corectă a materialului

5. Raportul interese – aptitudini:

6. Jocuri de construcţie, dominante şi aptitudini tehnice:

19
V. C. Aptitudini matematice
1. Perceperea, reprezentarea şi înţelegerea cu uşurinţă a relaţiilor
cantitative, numerice, spaţio-dimensionale (mulţimile,
submulţimile de „obiecte, fenomene”)

2. Operarea facilă cu raporturile de mai sus

3. Abstractizarea cu uşurinţă a acestor raporturi

4. Operarea facilă cu simboluri abstracte – numerice

5. Raportul interese – aptitudini

6. Aptitudini speciale
SECŢIUNEA a VI-a

INTEGRAREA SOCIO-AFECTIVĂ A COPILULUI ŞI

ÎNSUŞIRI ALE PERSONALITĂŢII

VI. A. Relaţiile socio-afective şi voliţionale

1. Receptivitatea şi reactivitatea socio-afectivă faţă de:

• normele de convieţuire în colectivitate – regim zilnic

• activităţile instructiv-educative

• evenimente stresante
• rezultatele activităţii
• anumite obiecte – jucării
• de părinţi
• de cadre didactice
• de copii
• de animale
2. Reactivitatea emoţională:
• cu afecţiune
• cu bucurie
• cu plăcere
• cu însufleţire
20
 • cu neplăcere
• recalcitrant
• plângăreţ – supărăcios
• indiferent
• refuz
• izolat
• fricos
• suspicios
3. Reactivitatea afectivă complexă şi de mai lungă durată:
• sentimentul curiozităţii

• sentimentul satisfacţiei şi admiraţiei

• sentimentul responsabilităţii

• sentimentul datoriei
• sentimentul „de cooperare”

4. Manifestarea şi conţinutul expresiei afective:

• adecvarea expresiei cu conţinutul trăirii

• varietatea, nuanţarea expresiei

• capacitatea de control şi stăpânire

• expresie mimică – pantomimică
• expresie verbală
• simularea
•expresivitatea

VI. B. Particularităţi ale voinţei, manifestate în procesul de

integrare, în colectivitatea de copii şi faţă de activitate:
• capacitatea de a acţiona în conformitate cu scopul: dirijat –
spontan
• capacitatea de a formula independent scopuri: în activităţile
obligatorii – în activităţile de joc

21
 • capacitatea de a lua oportun decizii – selecţia mijloacelor
adecvate
• capacitatea de a aprecia corect dificultatea obstacolelor

• capacitatea de efort voluntar – gradat, în funcţie de obstacol

•capacitatea de a îndeplini, de a traduce în viaţă decizia (sarcina)

VI. C. Trăsături de caracter

1. Aptitudini faţă de activitate:
• respectul şi dragostea faţă de munca adultului

• grija faţă de obiecte – ordine, protejarea obiectelor etc.

• răspunderea faţă de sarcina primită

• iniţiativa şi independenţa în îndeplinirea sarcinii

• perseverenţa şi continuitatea în îndeplinirea sarcinii

• disciplină
•obişnuinţa de a îndeplini sarcinile

2. Atitudinea faţă de adult şi faţă de semeni:

• respectul faţă de adult
• admiraţie
• sinceritate
• „conformism”
• baraje psihologice (necomunicativitate, negativism,
sugestibilitate)
• introvertit – extravertit
3. Atitudinea faţă de sine:
• modestie
• îngâmfare
• lăudăroşenie
• neîncredere în sine
22
 • tendinţa de a se autoobserva şi a se autoaprecia

• timiditate
•curaj

VI. D. Trăsături de temperament

1. Gradul de intensitate al reactivităţii:
• emoţională, motrică, verbală

2. Gradul de echilibru al reactivităţii:

• emoţională, motrică, verbală

3. Gradul de mobilitate al reactivităţii:

• emoţională, motrică, verbală

VI. E. Indici de dezvoltare ai sociabilităţii şi ai micro-relaţiilor de

tip socio-afectiv
1. Gradul de integrare în colectivul grupei sau al clasei:

2. Gradul de expansiune a copilului în colectivitate:

• uşurinţa şi rapiditatea în stabilirea relaţiilor

• numărul de copii cu care stabileşte relaţii

• spontaneitatea în stabilirea relaţiilor

3. Receptivitatea şi disponibilitatea de a stabili relaţii referenţiale cu

ceilalţi copii:
• cu copii de aceeaşi vârstă
• cu copii mai mari
• cu copii mai mici
• cu adulţii
• numai cu anumiţi copii
4. Poziţia şi rolul copilului în grup
5. Tipuri de relaţii:
•de comunicare afective
verbale
23
 •de cooperare pasiv
activ
•de dominare dominat
domină
6. Forme de ataşament şi tipuri de manifestare la copil
● ataşament securizat

● ataşament insecurizat
● ataşament organizat
● ataşament dezorganizat
● ataşament ambivalent (evitant)

7. Autonomie socială

8. Structurarea micro-grupurilor din care face parte copilul:

spontaneitate-durată-stabilitate:

SECŢIUNEA a VII-a

Diagnoza şi prognoza subiectului

I. Concluzii cu privire la starea de sănătate fizică şi psihică a
copilului

1. Diagnoza somatică

a. Diagnoza organică:
24
b. Diagnoza de stare:
c. Diagnoza etiologică:
d. Diagnoza funcţională:

2. Diagnoza psihică:
a. Nivelul inteligenței cognitive QI (generală)

b. Nivelul inteligenței emoționale

c. Aprecierea dezvoltării psihice generale

● normală
● retardată
3. Prognoza
de scurtă durată:
de lungă durată:

II. Recomandări
a. Pentru subiect
b. Pentru familie
c. Pentru şcoală
d. Pentru perspectiva dezvoltării subiectului

25