Ce se întâmplă cu iubirea după căsătorie?

Este această experiență comună

tuturor? Din acest motiv există atâtea divorțuri? Pentru că iubirea e ucisă
cumva de căsnicie? Ce se întâmplă, de fapt? Iar cei care nu divorțează, învață,
oare, să trăiască cu acel sentiment de vid sau iubirea, în cazul lor, continuă să
existe și după căsătorie? Acestea sunt întrebările pe care și le pun oamenii,
indiferent că sunt căsătoriți, celibatari sau divorțați. Și răspunsurile, arareori,
vin să elucideze pe deplin aceste dileme și nedumeriri.
Dorința unei iubiri romantice în căsnicie, nealterată de problemele cotidiene și
rutină, este una cu rădăcini adânci în profilul nostru psihologic. Cum să
păstrăm vie flacăra iubirii în căsnicie? – este întrebarea existențială de
răspunsul la care depinde decizia multora în privința căsătoriei sau a
celibatului.
Gary Chapman afirmă că problemele în căsnicie încep în momentul în care se
neglijează limbajul iubirii omului cu care ai ales să-ți petreci tot restul vieții.
Iubirea se stinge încetul cu încetul din momentul în care nu mai este evocată,
manifestată și mărturisită pe înțelesul celui pe care-l iubești. În căsnicie, nu
mai e de-ajuns doar iubirea în sine, pe care ai declarat-o în fel și chip la
început de relație.
Din punct de vedere lingvistic, există diferite limbi și fiecare om își vorbește
limba pe care a învățat-o de la părinți și frați, cea care îi este limba maternă.
Ulterior, omul învață și alte limbi, secundare, din dorința de a-i înțelege pe
alții și a se face înțeles și de către alți oameni. Iar această învățare presupune
voință, efort și perseverență. Învățăm o altă limbă pentru că celălalt este
important pentru noi și ne dorim să-l înțelegem, să-l facem să se simtă
respectat, iar prin faptul că-i vom cunoaște limba, îl vom putea vedea așa cum
este, firesc și autentic, vorbindu-și limba maternă. Bineînțeles că e mult mai
simplu ca fiecare din noi să vorbească în limba sa maternă, însă se prea poate
ca această rigiditate să ne coste scump. Comunicarea noastră va fi defectuoasă
și limitată, iar relația cu această persoană va avea mult de suferit, până la a se
destrăma din cauza acestui blocaj de comunicare.
La fel e și în relațiile de iubire. Limbajul tău de iubire poate fi diferit de cel al
partenerului tău, la fel cum este chineza de engleză. Poți fi sincer în
mărturisirile și manifestările tale de iubire, dar dacă celălalt pricepe un cu
totul alt limbaj, atunci iubirea voastră nu va putea continua, va deveni banală,
apoi exasperantă și apoi se va stinge, lipsită de înțelegerea reciprocă.
Există cinci limbaje de bază ale iubirii, cinci feluri de exprimare și înțelegere a
iubirii:

1. Cuvintele – de dragoste, de laudă, încurajările, vorbele rostite pe un

ton frumos, amabilitățile.
2. Timpul petrecut împreună și activitățile comune – nu simpla
prezență fizică, ci implicarea și dăruirea de sine.
3. Darurile – un mod prin care îi arăți celuilalt că te gândești la el și-i ești
recunoscător pentru toate.
 4. Serviciile – gătitul, așezatul mesei, spălatul vaselor, datul cu
aspiratorul, ștersul prafului, dusul gunoiului, schimbatul scutecelor
copilului, ordonarea cărților în bibliotecă, etc. sunt, toate, servicii. Ele
presupun grijă, spirit organizatoric, timp, efort și energie. Realizate cu
drag și fără multe insistențe din partea celuilalt acestea devin o expresie
reală a iubirii.
5. Atingerile – ținutul de mână, săruturile, îmbrățișările și raportul
sexual reprezintă, toate, modalități prin care îi putem comunica
partenerului sentimentele noastre de iubire.

În domeniul lingvistic, limba poate avea nenumărate dialecte. În mod similar,

în cadrul celor cinci limbaje ale iubirii există mai multe dialecte. Iar
posibilitățile de exprimare a iubirii în cadrul unui limbaj sunt nelimitate și
depind de imaginația fiecăruia în parte.
Unul din acestea este limbajul nostru principal și anume așa dorim să ni se
transmită și să ni se mărturisească iubirea, celelalte fiind secundare și
complementare. Originea limbajului iubirii se află în copilărie și în modul în
care am primit și învățat iubirea de la părinții noștri – prin cuvinte, prin
atingeri, prin intermediul timpului petrecut împreună, prin gesturi și favoruri
sau prin cadouri. Anume în baza limbajului predominant în copilărie se va
forma și viziunea noastră despre iubire, despre cum se arată, se mărturisește
și se simte.
Revenind la întrebarea de la care am pornit – de ce stăm bine la acest capitol
în perioada de curtoazie, înainte de căsătorie și apoi iubirea nu mai este ce a
fost la început? Deoarece și iubirea, la fel ca toate sentimentele, se
metamorfozează odată cu trecerea timpului. Și deoarece îndrăgostirea e starea
în care ești dispus să faci totul pentru omul drag, pentru a-i intra în grații,
pentru a-l cuceri, și, astfel, recurgi, mai mult sau mai puțin inconștient, la
toate cele cinci limbaje ale iubirii – cuvinte dulci, atingeri și sărutări, timp
petrecut împreună, îi îndeplinești orice dorință și moft, îi oferi daruri. Acesta
este, cred, motivul principal pentru care se spune că îndrăgostirea te face să
orbești: pur și simplu, în flacăra pasiunii, nici unul din cei doi îndrăgostiți nu
este în stare să vadă și să înțeleagă care este, de fapt, limbajul dragostei
celuilalt. Și e cumva firesc să fie așa. Proba maturității într-o relație poate fi
susținută în momentul în care cei doi se relaxează și devin autentici, lăsând loc
de cunoaștere reciprocă. Anume acum e timpul potrivit ca fiecare să identifice
și să învețe limbajul iubirii celuilalt și, astfel, să reinventeze iubirea într-un
mod propriu, s-o crească și s-o îngrijească.
Rareori soțul și soția au același limbaj al iubirii. Acesta, consider, este un lucru
pozitiv, fiind, de fapt, acel potențial de creștere al relației și intimității. E șansa
pe care o avem cu toții, dar nu toți par să o folosească.
Soțul îi spune soției că e frumoasă și deșteaptă, ea însă își dorește să petreacă
mai mult timp împreună. Și ambii sunt contrariați – soțul nu înțelege unde
greșește în exprimarea dragostei, iar soția consideră că el nu o mai iubește.
Aceasta este problema fundamentală în majoritatea căsniciilor – soții
comunică în limbaje diferite de iubire, și iubirea lor se pierde undeva pe drum.

Cele trei căi prin care poți să-ți descoperi propriul limbaj al iubirii:

1. Dintre toate lucrurile pe care le face sau nu le face partenerul tău, care
te doare cel mai tare? Opusul lucrului care te face să suferi, oglindește,
probabil, limbajul tău de iubire.
2. Ce l-ai rugat cel mai des pe partenerul tău? Rugămintea respectivă
poate să reprezinte exact lucrul care te-ar face să te simți iubit.
3. Cum îți exprimi, de obicei, dragostea față de partener? Modalitatea
respectivă poate fi un indiciu cu privire la limbajul tău de iubire.

Odată ce identifici și înveți să vorbești limbajul principal al iubirii

partenerului, ai descoperit, de fapt, cheia unei căsnicii de lungă durată, plină
de afecțiune și împlinire. Iubirea nu se evaporă după nuntă, ci se transformă
într-o nevoie complexă – de pasiune, de dăruire, de apreciere, de sprijin, de
respect și de interes. După ce te căsătorești e nevoie de muncă, efort și
implicare pentru a păstra vie iubirea. Învățând să te exprimi într-un alt limbaj
de iubire decât cel personal, poți fi sigur că cel pe care-l iubești va aprecia o
dată în plus eforturile tale de a-i ieși în întâmpinare. Iar acesta e cel mai
frumos lucru ce se poate întâmpla cu iubirea după ce te căsătorești.