Limbajele iubirii

Iubirea este un subiect pe cât de vast, pe atât de fascinant şi de misterios.

Ce poate fi mai savuros în viaţă decât trăirea amplă şi profundă a acestui
sentiment euforic şi îmbătător, pe care îl numim iubire? Iubirea ne face să
ne dilatăm de la finit către infinit şi ne scoate din singurătatea fiinţei
noastre. Experienţa delicioasă şi copleşitoare a îndrăgostirii ne face să
plutim de fericire şi să ne simţim în al nouălea cer. Rezervoarele noastre
de iubire sunt umplute la maxim şi starea de transfigurare a fiinţei iubite
este exemplară. De ce nu am rămâne mereu în această stare de graţie?
Pentru a realiza aceasta este însă nevoie de multă atenţie, dăruire şi este
foarte important să cunoaştem modul în care ar trebui să ne manifestăm
iubirea faţă de fiinţa pe care o iubim, pentru a o putea face cunoscută şi
simţită, pe limba ei, astfel încât iubitul/iubita noastră să se simtă
întotdeauna iubit/ă şi apreciat/ă în relaţia cu noi.

Limbajul emoţional al iubirii tale poate fi, faţă de cel al fiinţei pe care o
iubeşti, la fel de diferit cum este chineza de engleză, de exemplu. Oricât
de mult te-ai strădui să-ţi exprimi iubirea în engleză, dacă iubitul/iubita
nu pricepe decât chinezeşte, nu veţi înţelege niciodată cum să vă iubiţi.
Nu este suficient să fim sinceri atunci când ne exprimăm iubirea, ci trebuie să fim dispuşi să învăţăm principalul
limbaj al iubirii celuilalt, dacă dorim să comunicăm eficient în dragoste. Astfel iubirea noastră va fi tradusă în
limbajul iubirii fiinţei pe care o iubim.

Încă din copilărie, fiecare fiinţă umană îşi dezvoltă un anumit mod specific prin care receptează iubirea pe care i-
o transmit părinţii şi oamenii cu care vine în contact. Acesta ar putea fi numit limbajul iubirii acelei fiinţe. Este,
deci, foarte important ca, atunci când suntem într-o relaţie de iubire şi ne dorim sincer fericirea celuilalt, să
urmărim să-i descoperim limbajul iubirii şi să ne manifestăm în acel mod, cât mai des cu putinţă.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi, autoanalizându-ne şi urmărind să descoperim cum ne place cel mai mult
să fim iubiţi, o putem ghida pe fiinţa iubită să se manifeste faţă de noi în modul care ne face să ne simţim cel mai
bine şi ne conferă un amplu sentiment de fericire şi împlinire.

Dacă dorim să fim eficienţi în a ne face cunoscută dragostea, este necesar să fim dispuşi să învăţăm
limbajul iubirii fiinţei iubite

Deşi există o infinitate de modalităţi şi nuanţe prin care ne putem manifesta iubirea, au fost determinate, totuşi,
cinci limbaje principale ale iubirii. În cartea sa, „Cele cinci limbaje ale iubirii”, dr. Gary Chapman, consilier
matrimonial şi conferenţiar pe tema modalităţilor de perfecţionare şi îmbogăţire a vieţii cuplurilor, sintetizează şi
concluzionează că cele cinci moduri fundamentale prin care o fiinţă îşi exprimă şi receptează iubirea sunt:
cuvintele de încurajare, timpul acordat, cadourile, serviciile şi mângâierile sau atingerile.

Puţini sunt aceia care au cunoştinţă despre cele cinci limbaje ale iubirii şi chiar şi mai puţini sunt cei care şi-au
determinat propriul mod de a iubi sau pe cel al fiinţei iubite. Rareori bărbatul şi femeia dintr-un cuplu au acelaşi
limbaj principal al iubirii. Cu toţii avem tendinţa să ne exprimăm în limbajul nostru principal şi suntem contrariaţi
când fiinţa iubită nu înţelege ce îi comunicăm. Noi ne exprimăm iubirea, dar mesajul nu este receptat, pentru că
limbajul folosit de noi îi este străin celuilalt. Aceasta este problema fundamentală ce apare de obicei în relaţiile de
cuplu de lungă durată. O dată ce înveţi limbajul principal al iubirii partenerului de viaţă, ai descoperit cheia unei
relaţii de cuplu sau căsnicii de lungă durată şi pline de afecţiune. Deci, pentru a ne păstra vie iubirea trebuie să
învăţăm limbajul iubirii celuilalt. Dacă dorim ca fiinţa pe care o iubim să simtă iubirea pe care noi i-o
comunicăm, trebuie să ne exprimăm în limbajul ei.

Există 3 modalităţi principale prin care ne putem determina limbajul iubirii:

1. să ne gândim ce anume ne provoacă cea mai mare suferinţă din ceea ce face sau nu face iubitul/iubita. Opusul a
ceea ce ne face să suferim va fi, de obicei, limbajul iubirii noastre.
2. să ne dăm seama care este lucrul pe care l-am cerut cel mai des de la iubitul/iubita noastră, poate determina, de
asemenea, modul nostru de a iubi şi de a ne simţi iubiţi.
3. modul în care ne exprimăm iubirea faţă de fiinţa iubită indică, de obicei, ceea ce ne face pe noi să ne simţim
iubiţi.

La temelia existenţei umane stă nevoia de intimitate şi de a fi iubit de cineva

De obicei, în relaţiile de iubire, prăpastia care se creează la un moment dat între cei doi iubiţi se datorează
faptului că unul dintre ei sau amândoi nu se mai simt iubiţi. Rezervoarele lor de iubire sunt goale şi entuziasmul
începutului, clipele magice de iubire sunt foarte rare sau au dispărut complet. Nevoia de a fi iubit este cea care a
stat la baza întemeierii cuplului. Dacă această nevoie nu mai este satisfăcută, cuplul se destramă de cele mai
multe ori în mod iremediabil. Păstrarea unui rezervor plin de iubire într-o relaţie de cuplu este la fel de important
precum păstrarea nivelului corect de ulei la un automobil.

Oamenii se comportă diferit atunci când rezervorul lor de iubire este plin. Sunt mai binevoitori, mai îngăduitori,
mai altruişti, mai înţelegători, mai buni. Învăţarea şi exprimarea limbajului principal al iubirii fiinţei iubite îi
poate afecta acesteia în mod decisiv comportamentul.

Limbajul iubirii nr.1: Cuvintele de încurajare

Vă invităm să citiţi introducerea în Limbajele iubirii

Limbajul iubirii nr.2: Timpul acordat

„Poţi trăi două luni de pe urma unui compliment bun.” – Mark Twain
„În puterea limbii este viaţa şi moartea.” – Solomon
„Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.”

Una dintre modalităţile de exprimare a iubirii este utilizarea cuvintelor.

Încurajarea prin cuvinte a celuilalt poate avea o putere extraordinară. Prin
complimente sau prin cuvinte de încurajare, iubirea se exprimă foarte
puternic. Cel mai bine este să folosim declaraţii simple, directe cum ar fi:
„Ce bine îţi stă îmbrăcat astfel!”
„Parcă niciodată nu ţi-a venit atât de bine rochia asta!”
„Nimeni nu găteşte mai bine ca tine cartofii. Îmi plac foarte mult.”
„Sunt foarte recunoscător că ai spălat tu vasele în seara asta. Vroiam să ştii că nu mi se pare de la sine înţeles”
etc.

Gândiţi-vă cum ar fi climatul afectiv dintr-un cuplu în care cei doi iubiţi ar folosi astfel de cuvinte cât se poate de
des.

Ţelul iubirii nu este să obţii ceea ce doreşti, ci să faci ceva spre binele celui pe care îl iubeşti. Atunci când suntem
aprobaţi, suntem mult mai motivaţi să reacţionăm pozitiv şi, deci, să facem ceea ce ar dori iubitul/iubita noastră.

Când vorbim despre cuvintele de încurajare nu ne referim la folosirea cuvintelor linguşitoare pentru a-ţi forţa
iubitul/iubita să facă ceea ce vrei tu, ci la a-l încuraja să-şi depăşească un anumit blocaj (frică) sau să-şi dezvolte
o anumită preocupare pe care deja o are.

Încurajarea presupune empatie şi o abordare a lumii din perspectiva fiinţei pe care o iubim. Trebuie să învăţăm
mai întâi ce este important cel/cea pe care îl/o iubim. Numai atunci îl putem încuraja. Prin încurajări verbale
încercăm să comunicăm ceva de genul: «Ştiu, îmi pasă, Sunt alături de tine. Cum te-aş putea ajuta?» Încercăm să
arătăm că într-adevăr credem în persoana respectivă şi în capacităţile ei. Îi acordăm încredere şi o apreciem.

„Cuvintele de încurajare pot fi uneori greu de exprimat. Ele s-ar putea să nu aparţină limbajului tău principal. S-ar
putea să însemne un mare efort pentru tine să înveţi acest al doilea limbaj, mai ales dacă ai obiceiul să critici şi să
faci comentarii răuvoitoare.” Dar cu siguranţă merită efortul. Vei vedea că ele fac minuni. – Gary Chapman

Vorbele bune

Iubirea înseamnă bunătate. Dacă dorim să ne comunicăm iubirea verbal,

este important să folosim vorbe bune, adică să fim atenţi la felul în care
vorbim. Aceleaşi cuvinte pot avea sensuri diferite, în funcţie de modul în
care le spunem. Uneori cuvintele noastre spun una, iar tonul vocii noastre
alta. Mesajul transmis este dublu, însă fiinţa iubită va interpreta tonul
mesajului, mai degrabă decât cuvintele rostite.

De exemplu, „aş fi încântat să spăl eu vasele în seara asta” spus pe un ton

batjocoritor nu va fi niciodată perceput ca o expresie a iubirii. Pe de altă
parte, putem împărtăşi suferinţa, durerea şi chiar mânia, într-o manieră
pozitivă, care poate fi astfel o expresie a iubirii: „Mă simt dezamăgită şi
rănită că nu te-ai oferit să mă ajuţi” – spus pe un ton deschis şi blând,
poate fi o expresie a iubirii. Este un pas spre clădirea intimităţii, prin
împărtăşirea sentimentelor. De fapt solicită o ocazie pentru a discuta
despre o suferinţă şi a găsi un leac. Însă, aceleaşi cuvinte spune pe un ton
aspru şi ţipate, nu vor mai fi o expresie a iubirii, ci una a condamnării şi
judecării.

„Un răspuns blând poate adesea să întoarcă mânia din drum”.

Iubirea nu ţine socoteala greşelilor. Este uluitor cât de mulţi oameni îşi strică ziua de azi pentru ziua de ieri. Ei
insistă să readucă în discuţie neajunsurile zilei de ieri şi în felul acesta strică şi ziua minunată care ar putea fi azi.
Iertarea este un mod de a iubi. Şi ar trebui să înţelegem că iubirea este o alegere de fiecare clipă. În fiecare clipă
putem alege să iubim şi să fim în felul acesta fericiţi sau putem alege să judecăm, să condamnăm sau să urâm şi
să ne otrăvim în felul acesta fiinţa, fiind mai mereu nefericiţi.
Limbajul iubirii nr.2: Timpul acordat

Există persoane care se simt

iubite numai atunci când li se
acordă timp, prin timpul acordat
înţelegând întreaga atenţie pe care
o acordăm cuiva. A petrece timp
cu cineva pe canapea la televizor,
de exemplu, nu înseamnă să îi
acorzi din timpul tău, căci atunci,
ceea ce captează atenţia
amândurora este programul de la
televizor şi nu fiinţa iubită de
lângă tine. A acorda cu adevărat timp fiinţei iubite, înseamnă a-i acorda
atenţie totală, a discuta cu ea şi a asculta cu toată atenţia ceea ce ea vrea să comunice.

Fiinţele care au ca limbaj de bază al iubirii timpul acordat, nu se vor simţi iubite dacă nu le veţi acordaţi timp
pentru a fi împreună doar voi doi, pentru a discuta şi a vă împărtăşi unul celuilalt diverse lucruri legate de viaţa
voastră interioară şi exterioară.

Doi oameni care sunt aproape unul de celălalt nu sunt neapărat împreună. Unii oameni cred că trăiesc împreună,
când în realitate ei doar trăiesc unul în preajma celuilalt. Unii locuiesc în aceeaşi casă, dar nu sunt cu adevărat
împreună. Un bărbat care urmăreşte un meci la televizor în timp ce vorbeşte cu iubita lui, nu îi acordă acesteia un
timp pe măsură, pentru că nu se concentrează exclusiv asupra ei.

Timpul petrecut împreună nu înseamnă neapărat că trebuie să ne sorbim din ochi unul pe celălalt, ci să facem
ceva împreună şi să ne acordăm unul celuilalt toată atenţia. Din punct de vedere afectiv, indiferent de ceea ce
facem împreună, important este să ne concentrăm atenţia unul asupra celuilalt. Activitatea pe care o desfăşurăm
este doar un mijloc care creează acel sentiment de a fi împreună. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce se
petrece la nivel afectiv. Faptul că ne petrecem timpul împreună având dorinţa comună de a ne comunica
afecţiunea şi că ne place să fim împreună şi să facem diverse lucruri împreună este esenţial pentru persoanele al
căror limbaj este timpul acordat. Dacă nu vă veţi manifesta faţă de ele iubirea în acest mod, ele nu se vor simţi
iubite în adâncul sufletului, nevoia lor de iubire nu va fi împlinită, indiferent de ce alte limbaje ale iubirii veţi
manifesta.

Aşadar, aspectul central în ceea ce priveşte timpul acordat este ca acesta să fie petrecut cu adevărat împreună. Şi
nu este suficient să fim alături de cealaltă persoană... Împreună înseamnă ca nimic altceva să nu ne distragă
atenţia; înseamnă să participăm total cu trupul, cu mintea şi cu sufletul la timpul pe care îl petrecem împreună cu
fiinţa pe care o iubim.
 Adevărata conversaţie

Ca şi vorbele de încurajare, limbajul timpului acordat are mai multe

dialecte. Unul dintre cele mai importante este cel al adevăratei
conversaţii. Prin adevărata conversaţie înţelegem un dialog plin de
înţelegere, în cadrul căruia cei doi iubiţi îşi împărtăşesc experienţele,
gândurile, sentimentele şi dorinţele într-un context echilibrat, plin de
iubire, de prietenie, de armonie. Majoritatea celor care se plâng că fiinţa
iubită nu le vorbeşte nu se referă la faptul că aceştia nu scot niciun
cuvânt, ci la acela că rareori ei participă la un dialog deschis. Dacă
limbajul principal al fiinţei pe care o iubiţi este timpul acordat şi dialectul
adevărata conversaţie, o astfel de discuţie este esenţială pentru ca ea să
aibă sentimentul împlinitor că este iubită.

Adevărata conversaţie este un limbaj al iubirii destul de diferit faţă de primul limbaj al iubirii. Cuvintele de
încurajare se concentrează asupra a ceea ce spunem, în vreme ce adevărata conversaţie se concentrează asupra a
ceea ce auzim. Dacă ne vom împărtăşi iubirea prin timpul acordat şi vom petrece mai multă vreme discutând,
înseamnă că ne vom concentra să ascultăm şi să înţelegem ce spune iubitul sau iubita noastră. Vom pune
întrebări, dar nu la întâmplare, ci din dorinţa reală de a înţelege ce gândeşte, ce simte şi ce doreşte fiinţa iubită.

Mulţi oameni sunt educaţi să analizeze problemele şi să găsească soluţii. Trebuie însă să nu uităm că cuplul
nostru este o relaţie şi nu un proiect care trebuie dus la bun sfârşit sau o problemă care trebuie rezolvată. Atunci
când iubitul/iubita noastră are ceva pe suflet şi simte nevoia să discute despre aceasta sau doar vrea să ne
împărtăşească din experienţele ei, din sentimentele şi gândurile ei, dacă o vom asculta cu atenţie şi deschidere,
într-o stare de iubire şi transfigurare, vom putea astfel să-i cunoaştem mai bine sufletul, să pătrundem în universul
ei interior, îmbogăţindu-ne astfel propria fiinţă. Vom putea atinge astfel împreună stări de intimitate sufletească
profundă, care sunt întotdeauna împlinitoare şi pline de savoare şi duc la maturizarea relaţiei de cuplu.

Sfaturi practice pentru a avea o conversaţie adevărată cu fiinţa iubită:

1. Păstrează contactul vizual atunci când iubitul/iubita îţi vorbeşte.

Aceasta te va ajuta să nu-ţi fugă gândul în altă parte şi îi vei comunica astfel fiinţei iubite că îi acorzi toată atenţia.
În plus, se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Dacă îţi vei privi în ochi iubitul/iubita, vei putea empatiza mai
uşor cu ea, simţindu-i astfel mai uşor sufletul.

2. În timp ce asculţi, nu mai face şi altceva.

Aminteşte-ţi! Timpul acordat presupune întreaga atenţie. Dacă vă aflaţi într-o situaţie în care nu îi puteţi acorda
chiar atunci fiinţei iubite timpul pe care îl solicită, decât să o ascultaţi în mod superficial, mai bine rugaţi-o să
aştepte câteva minute, până când vă terminaţi treaba, pentru a-i putea acorda întreaga voastră atenţie. Majoritatea
va respecta o asemenea doleanţă.

3. Ascultă-i sentimentele.
Întreabă-te: Oare prin ce stare emoţională trece iubitul/iubita? Atunci când ai impresia că ai găsit răspunsul,
aşteaptă ca acesta să-ţi fie confirmat. De exemplu: „am impresia că eşti dezamăgită că am uitat...” În felul acesta
îi dai ocazia să îşi clarifice sentimentele şi îi comunici indirect că asculţi cu atenţie ceea ce spune.

4. Observă limbajul trupului.

Pumnii strânşi, lacrimile, sprâncenele ridicate şi mişcarea ochilor îţi pot
da indicii referitore la ceea ce simte celălalt. Uneori limbajul trupului
transmite un mesaj, în vreme ce cuvintele transmit altceva. Cere precizări,
pentru a fi sigur că ştii exact ce gândeşte sau ce simte fiinţa iubită.

5. Refuză întreruperile.
Cercetări recente au arătat că, în medie, omul nu este atent mai mult de
şaptesprezece secunde, după care întrerupe conversaţia sau scoate o
interjecţie. Dacă îi acordăm toată atenţia fiinţei iubite atunci când ea ne
vorbeşte, ne vom abţine să ne apărăm, să aducem acuze sau să ne
afirmăm poziţia. Scopul nostru este acela de a descoperi gândurile şi
sentimentele fiinţei pe care o iubim şi nu acela de a ne apăra sau de a o aduce pe drumul cel bun, ci acela de a o
înţelege cu adevărat.

Adevărata conversaţie nu presupune însă doar a asculta, ci şi a ne destăinui. De exemplu, dacă limbajul de iubire
al iubitei dvs. este timpul acordat şi dialectul adevărata conversaţie, rezervorul ei de iubire nu va fi niciodată plin
până când dvs. nu îi veţi destăinui gândurile şi sentimentele voastre.

Dacă vrei să înveţi limbajul adevăratei conversaţii, este necesar să înveţi să-ţi conştientizezi emoţiile. Pentru
aceasta nu trebuie decât să fii atent la emoţiile pe care le ai pe parcursul zilei. Mulţi adulţi s-au format în familii
în care exprimarea gândurilor şi sentimentelor nu numai că nu a fost încurajată, ci chiar condamnată.
Reprimându-şi astfel emoţiile mai multă vreme, în timp ei au ajuns să nu mai fie foarte conştienţi de trăirile lor
emoţionale. Această problemă se poate rezolva cu uşurinţă, dacă, fiind atent şi reţinând emoţiile sau sentimentele
pe care le-ai trăit în cursul zilei, le împărtăşeşti după aceea fiinţei iubite. Dacă vei face aceasta câteva săptămâni
la rând, vei observa că apoi îţi va veni mult mai uşor să-i comunici iubitei/iubitului sentimentele şi experienţele
tale.

Activităţile comune

Pe lângă timpul acordat şi conversaţia adevărată, mai există un dialect: cel al activităţilor comune. Activităţile
comune pot consta în orice v-ar interesa pe unul dintre voi. Accentul cade pe cuvântul împreună, pe a face lucruri
împreună şi pe acordarea unei atenţii exclusive. Accentul nu cade pe ceea
ce facem, ci pe motivaţia a ceea ce facem. Scopul este să trăim ceva
frumos împreună cu fiinţa iubită, gândindu-ne că ea a fost dispusă să facă
ceva ce ne place nouă. Aceasta înseamnă iubire. Pentru cei al căror limbaj
este timpul acordat cu dialectul activităţi comune, aceasta este chiar
exprimarea cea mai clară a iubirii.

Activităţile comune presupun:

1. cel puţin unul vrea să facă acel lucru
2. şi celălalt este dispus să facă acel lucru
3. ambii ştiu de ce fac acel lucru – pentru a-şi exprima iubirea prin a fi
împreună.

Ne putem întreba cum să găsim timp pentru toate acestea. Tot aşa cum ne găsim timp pentru a mânca.

De ce? Pentru că este un lucru tot atât de important pentru relaţia noastră de iubire, pe cât este mâncarea pentru
sănătatea noastră.
Trebuie totul planificat cu grijă? Da.
Înseamnă că trebuie să renunţăm la anumite activităţi personale? Eventual.
Înseamnă să facem şi lucruri care nu ne plac în mod special? Categoric.
Oare merită? Fără îndoială.
Şi eu cu ce mă aleg? Cu plăcerea de a trăi alături de o fiinţă care se simte iubită şi ştie că ai învăţat să te exprimi
fluent în limbajul iubirii sale.