MAMA DEVORATOARE A FIULUI AJUNS LA PUBERTATE

Cele mai multe din mesajele distructive pe care le transmite o mamă fiului ei referitor la tatăl dezertor sunt
mesaje ce distrug bărbaţii şi masculinitatea. Aceste mesaje destramă sufletul masculin şi fiul, pe măsură ce creşte
şi realizează că sufletul masculin este propriul suflet, urăşte bărbaţii, nu are încredere în ei şi chiar devine
autodistructiv, atât de puternice pot fi absenţa tatălui şi influenţa mâniei materne. Când mama nu-l place, îl
urăşte, îl insultă, îi alungă ori nu-i respectă pe bărbaţi şi când fiul rămâne, aşa cum se întâmplă în atât de multe
familii din cultura noastră, ataşat de mamă şi aflat într-o relaţie de coluziune cu ea, cum să crească el dincolo de
adolescenţă? În ce tip de masculinitate să se dezvolte? Masculinitatea a fost devorată de Zeiţă, catalogată ca
deficientă, scuipată afară. Fiul petrece mult timp privind grămada de seminţe scuipate, atingându-le chiar, în
ultimă instanţă fiind derutat în privinţa lor.
Din punctul de vedere al fiului, punerea în act a mâniei mamei faţă de tatăl lui a devorat principiul
masculinităţii şi sufletul tatălui. Mesajele distructive pe care i le transmite fiului — în momentul în care el ajunge
la pubertate — de exemplu, „Fii micul meu bărbat", „Ştiu mai bine decât tine ce este bine pentru tine", „Fă ca
viaţa mea să merite să fie trăită" şi „Nu mă părăsi niciodată" — sunt mesaje ce devorează însuşi sufletul fiului.
Mitologia lumii, explorând Zeiţa devoratoare, avertizează oamenii să respecte Zeiţa care ne-a dat viaţă, dar, în
acelaşi timp, să recunoască puterea formidabilă a acestei zeiţe de a ne devora. Aşa cum îi avertizează pe zei să-şi
vegheze graniţele pentru că altfel consecinţele vor fi fatale, o avertizează pe Zeiţa-Mamă să şi le vegheze pe ale
ei. Abilitatea Zeiţei de a devora se poate manifesta în abilitatea ei de a-şi devora partenerul sexual, în „mica
moarte" a raportului lor sexual, ca în mitologia chineză; Pământul-Mamă care se deschide într-un cutremur şi îşi
devorează copiii, ca în mitologia amerindiană; mama care îşi mănâncă fiul, ca în mitul celtic al lui Gwion Bach;
sau precum cele trei Moire, ce controlează moartea şi destinul uman, în mitologia antică greacă. Aşa cum în
fiecare bărbat există ceva din Chronos, tatăl care şi-a devorat fiii, în orice mamă există, de asemenea, ceva din
zeiţa devoratoare. Marea provocare pentru o mamă ce creşte copii, în special băieţi, este cea de a echilibra
respectul pentru fiul ei ca individ cu puterea ei uriaşă de a consuma şi devora fragila lui masculinitate. Ce mesaje
despre el îi oferă Zeiţa, împiedicându-i profund dezvoltarea, astfel încât fiul creşte cu sentimentul devorării
sinelui său esenţial?
Mama ştie mai bine. Întotdeauna. Sau: „Te cunosc mai bine decât te cunoşti tu însuţi."
O mamă trebuie să-şi înveţe fiul ce înseamnă moralitatea — dar ar trebui ea să-l înveţe atât de apăsat şi rigid,
încât să-i zbrobească fiului sentimentul de experimentare şi exprimare liberă? O mamă trebuie să facă multe
pentru fiul ei şi să-i facă pe plac — dar ar trebui ea să facă atât de multe pentru el astfel încât fiul să nu fie
niciodată capabil să se separe de ea sau să trăiască în lipsa unei femei (sau a altei persoane intime) care să-i
îndeplinească dorinţele?
O mamă trebuie să-i ofere fiului viziunea ei despre lume, sentimentul ei legat de cine sunt duşmanii, cine sunt
prietenii, ce este valoros şi ce nu este — dar ar trebui ea să-şi impună atât de puternic viziunea încât el să nu-şi
dezvolte propria viziune? O mamă trebuie să-şi protejeze fiul — dar poate să-l protejeze prea mult?
O mamă se va sacrifica pentru fiul ei şi-i va cere în schimb s-o susţină material, s-o protejeze, să fie alături...

.cramponarea de dependenţă cuprinde un băiat aproape în acelaşi timp în care ajunge să se diferenţieze de fratele
sau sora lui ca fiind băiat, şi nu fată."
Problemele mamă-fiu ce apar în cazul băieţilor şi afectează mai târziu imaginea de sine şi relaţiile unui fiu
ajuns adult sunt greu de admis, greu de imaginat şi greu de definit. Este mai uşor să spunem că am fost răniţi
emoţional de taţii noştri, dar despre mamele noastre avem tendinţa să spunem: „Ea a fost grozavă, n-am avut
nicio problemă cu ea. Sau dacă am avut, n-a fost mare lucru. M-a îngrijit bine".
Şi cu toate acestea, într-o cultură ce nu-i ajută pe fii să se separe de mamele lor, care discreditează mamele şi
femeile şi înlocuieşte portretele lor realiste cu stereotipuri nerealiste, în ale cărei familii fiii sunt implicaţi într-un
război al sexelor pe care nu-l înţeleg, în care taţii şi bărbaţii mai vârstnici sunt atât de des absenţi de acasă, încât
mama trebuie să facă o muncă parentală dublă (pe care, mai ales dacă trebuie să aibă un loc de muncă, nu o
poate îndeplini) şi care îi oferă, în ceea ce priveşte familia extinsă, foarte puţin ajutor mamei sau fiului în stadiile
necesare ale dezvoltării masculinităţii lui, noi, în calitate de fii, am crescut răniţi, confuzi şi împovăraţi de
conflicte. Este necesar să găsim căi de a ne vindeca pe noi înşine şi a descoperi cine suntem. Trebuie să
întreprindem o căutare conştientă a propriei noastre oglinzi. Relaţiile noastre cu soţiile, partenerele, copiii,
prietenii şi colegii de serviciu depind de explorarea universului foarte obscur şi deseori suprasimplificat al
relaţiilor mamă-fiu şi de vindecarea concepţiilor eronate, agresiunilor ascunse şi rănilor dureroase pe care le-am
primit atât în lumea mamei noastre, cât şi în lumea mai mare pe care am ajuns s-o cunoaştem, ce a părut să ne
adâncească şi mai tare confuzia privitoare la mame, femei şi Femeie.
Căutarea unei oglinzi proprii şi vindecarea rănilor noastre implică un proces şi o călătorie deopotrivă de
îndelungate. Cartea de faţă vă invită să vă îmbarcaţi în această călătorie. Ea invită femeile să-i înţeleagă mai bine
pe bărbaţi şi propriile lor relaţii materne cu fiii lor şi îi invită pe bărbaţi să încerce o experienţă prin care să-şi
poată descoperi şi activa relaţii adulte sănătoase, graniţe adecvate şi o deschidere iubitoare în relaţiile lor intime.
Această carte se bazează pe unele ipoteze, printre care aceea că cele mai multe mame au depus tot efortul
pentru a-şi creşte cât mai bine fiii, dar ele, ca şi noi, am trăit (şi încă trăim) într-un sistem cultural ce a condus la
o serie de probleme foarte distincte în relaţiile mamă-fiu; că mulţi dintre noi nici măcar n-am crescut cu mama
noastră, astfel încât „mamă" poate însemna altceva decât mama noastră biologică; că, în timp ce multe mame
sunt dispuse să-şi exploreze problemele abordate aici, altele nu doresc acest lucru, în special mamele ai căror fii
sunt deja „adulţi". Mare parte din această explorare trebuie s-o realizăm singuri şi cu ajutor din partea prietenilor
şi grupurilor de sprijin.
Atât femeile, cât şi bărbaţii dansează în oglinzile mamelor lor. Toţi au nevoie să se separe de aceste oglinzi şi
să şi le afle pe cele proprii. Astfel, mare parte din ceea ce este spus în această carte despre bărbaţii adulţi şi
relaţiile lor cu mama şi mare parte din ceea ce vor experimenta cititorii se aplică în egală măsură şi fiicelor, şi
fiilor. Există, de asemenea, un material substanţial ce informează mamele într-o manieră foarte practică referitor
la modul în care pot naviga printre complicaţiile relaţiei cu fiii lor aflaţi între adolescenţă şi maturitate. Totuşi,
mă voi adresa direct bărbaţilor, deoarece partea finală a acestei cărţi este o călătorie iniţiatică spre masculinitatea
împlinită.

În momentul în care ne aflăm în pragul unei aventuri ce ne promite noi sensuri ale iubirii şi o nouă experienţă,
trebuie să înţelegem cum sunt întemniţaţi Îndrăgostiţii. În mitologie, Îndrăgostitul (de obicei blestemat,
transformat într-un animal hidos sau ţinut în lanţuri) are încă nevoie de dragoste. El încearcă să o obţină în mai
multe feluri:
- Se sprijină pe iubirea fantasmatică pentru a-l ajuta să simtă că nu este întemniţat.
- Se îndepărtează cu totul de dragoste, concentrându-se pe alte lucruri până când acestea se transformă în
obsesii (adicţii).
- Aşteaptă iubirea perfectă care să-l elibereze din închisoare, să-l sărute şi să-l transforme din broscoi în prinţ.
- Îşi forţează iubita să se schimbe dintr-o parteneră iubitoare într-o imagine a fantasmei zeiţă/prostituată.
- Îşi transformă Iubita-Fecioară în mama lui (forţând-o) să-l servească, dar o pedepseşte pentru acest
lucru prin distanţă emoţională, infidelitate şi abuz.
În toate aceste situaţii, el priveşte în oglinzile iubitelor lui pentru a vedea propriul Îndrăgostit, deoarece în
închisoare el nu are o oglindă a lui. Acum, când staţi cu picioarele pe pământ, în pragul aventurii, faceţi-vă timp
să reconstituiţi istoria Îndrăgostitului.

CARTOGRAFIEREA VIEŢII SENTIMENTALE DE PÂNÂ ACUM

Faceţi-vă timp pentru a parcurge un travaliu mnezic. El vă va ajuta să vă plasaţi pe harta trecutului şi
prezentului dumneavoastră.
1. Amintiţi-vă dacă şi când părinţii dumneavoastră făceau unul faţă de celălalt gesturi afectuoase. Utilizaţi
fotografii vechi ca modalitate de a vă împrospăta memoria. Priviţi fotografia unui părinte în tinereţe sau una din
copilăria dumneavoastră când eraţi la un picnic, în jurul casei sau undeva pe un lac. Amintiţi-vă incidente sau
evenimente. Se îmbrăţişau părinţii dumneavoastră, se sărutau?
2. Amintiţi-vă dacă şi cum îşi manifestau părinţii afecţiunea pentru dumneavoastră. Din nou, apelaţi la
fotografii pentru a declanşa amintirile.
3. Alcătuiţi o listă cu iubitele dumneavoastră de-a lungul vieţii. Notaţi pe scurt modurile în care aţi folosit
iubita ca substitut al mamei sau pentru a rezolva lucrurile din relaţia cu mama dumneavoastră. Asiguraţi-vă că
notaţi numele tuturor (dacă vi le amintiţi — dacă nu, găsiţi o modalitate de a le consemna şi pe ele).
4. Scrieţi cum v-aţi schimbat de la o relaţie la alta — dacă v-aţi schimbat. Concentraţi-vă pe „tiparele
profunde" ale iubirii. Notaţi cum v-aţi maturizat de la o relaţie la alta. Fiţi onest şi notaţi dacă tiparele s-au
schimbat sau nu. Utilizaţi ca ajutor metaforele „A tăia părul femeilor", „A ţine inima în palmă" şi „A sorbi mereu
oceanul" sau orice altă metaforă care surprinde tiparele relaţionale profunde şi vă ajută în travaliul referitor la
Îndrăgostit.
Lui Naomi sigur „i-am tăiat părul". Eram un băiat de gaşcă, băutor de bere, student la Universitatea din
Washington. Ea era o fată tare frumuşică. Ţinea tare mult la mine. Mă purtam urât cu ea, în special îi vorbeam
urât. Mă simt destul de vinovat acum pentru asta. Unde este mama în toate astea? Trebuie să mă gândesc puţin.
Facultatea a fost pentru mine cam singura cale să plec de lângă ea, deşi mama nu a fost niciodată genul care să
se agate de mine. Dar, din punct de vedere emoţional, cred că...

Ce m-a învăţat mama că au nevoie şi doresc femeile tinere de la un bărbat?

- Ce valori m-a învăţat mama că sunt diferite pentru bărbaţi şi femei?
- M-a învăţat mama că valorile adecvate pentru bărbaţi sunt superioare celor adecvate pentru femei, sau invers?
- Valoriza mama un gen în defavoarea celuilalt?
- Ierta mama băieţii şi bărbaţii de anumite lucruri, păcate şi infracţiuni despre care era mai dură când era vorba
despre femei?
- Ce concepţie despre lume m-a învăţat mama?
- Provenea viziunea ei asupra lumii dintr-o sursă superioară sau era ea însăşi cea mai puternică sursă a viziunii
personale?
- În ce moduri m-a manipulat sau m-a forţat să-i accept viziunea asupra lumii, modului în care ar trebui să
funcţioneze lumea, felului în care ar trebui să fie ordonată?
- Cum a reacţionat când am început să dezvolt o concepţie proprie asupra lumii?
- Erau ea şi tata în conflict în ceea ce priveşte concepţia asupra lumii? Ce fragmente ale viziunilor lor generau
cel mai mare conflict între ei?
- M-a învăţat mama că lumea ar trebui să arate radical diferit în ochii unui bărbat faţă de ochii unei femei?
- A fost mama capabilă să-şi actualizeze tot potenţialul, sau cea mai mare parte din el, din perspectiva viziunii
ei asupra lumii?
- Dacă nu, cum şi-a adus mama eşecurile în relaţia cu mine?
- Dacă da, cum şi-a adus succesul în relaţia cu mine?
- Îmi place cum se vede lumea din perspectiva mamei mele?
După ce aţi răspuns la aceste întrebări, alegeţi altă foaie din jurnal pentru a scrie fiecare proverb sau zicătoare a
mamei pe care v-o amintiţi. Vorbiţi cu fraţii, cu tatăl, cu prietenii din copilărie, cu rudele, chiar cu mama
dumneavoastră pentru a vă reaminti aceste „mici învăţături". Notaţi în special aceste fragmente ale valorilor şi
viziunii ei care v-au afectat în calitate de copil. Pe unele dintre acestea le puteţi transmite acum propriilor
dumneavoastră copii.
Fiţi în special conştient de ceea ce v-a învăţat cu privire la relaţia dintre bărbaţi şi femei — cum trebuie să fie
cuplul şi ce trebuie să facă împreună. Ce v-a învăţat să faceţi atunci când deveniţi intim cu o femeie? Notaţi cu
grijă modul în care învăţăturile oferite de ea au fost consonante sau disonante cu ceea ce vă învăţa tatăl
dumneavoastră despre femei. Poate ceea ce vă învăţa ea era cel mai bun lucru pentru dumneavoastră, dar a fost
înăbuşit, cel puţin în adolescenţă, de ceea ce vă învăţa tatăl dumneavoastră sau băieţii mai mari. Probabil aveţi
nevoie să vă amintiţi aceste învăţături preţioase. Sau poate că ceea ce vă învăţa era incestuos, abuziv, prea pasiv
ori prezenta altă disfuncţionalitate — probabil a copleşit calităţile mai sănătoase ale viziunii tatălui
dumneavoastră — şi, pentru că dumneavoastră şi ea nu v-aţi separat niciodată foarte bine, încă trăiţi mult în
viziunea ei disfuncţională, neglijând viziunile sănătoase ale tatălui dumneavoastră sau ale altora. Exploraţi acum
aceste teme în notiţele dumneavoastră. Puneţi acum temelia pentru aceste fragmente ale căutării viziunii
dumneavoastră, fragmente ce vor fi explorate şi mai profund pe măsură ce mergem mai departe.
 După ce aţi scris despre lucrurile care vă vin în minte referitor la direcţia pe care v-a dat-o mama
dumneavoastră, valorile şi viziunea ei, luaţi-vă o pauză...

ENTRU FEMEI IMPLICATE ÎN RELAŢII CU BĂRBAŢI

Vă aflaţi într-o relaţie cu un bărbat care a citit sau citeşte o carte dedicată bărbaţilor. În scopul de a vă facilita
un acces mai profund la unele din bucuriile şi provocările pe care această carte le adresează femeilor, sper să
răspundeţi la aceste întrebări în compania partenerului, terapeutului sau a altei persoane de sprijin. Dacă nu
sunteţi implicată momentan într-o relaţie, vă puteţi adresa aceste întrebări examinând o relaţie anterioară. De
asemenea, puteţi reveni asupra lor când veţi avea o nouă relaţie.
1. Care sunt punctele dumneavoastră tari în calitate de iubită a unui bărbat? Care sunt punctele dumneavoastră
tari ca femeie în relaţia cu un bărbat? Listaţi aceste aspecte, păstraţi lista şi actualizaţi-o permanent. I-aţi permis
iubitului/soţului dumneavoastră să ştie cum vă percepeţi punctele tari? Aţi vorbit cu el despre aceste lucruri?
Dacă nu, puteţi să-i arătaţi lista şi să aveţi o conversaţie pe această temă? Poate alcătui el o listă similară şi
discuta pe marginea ei?
2. Care sunt punctele tari ale partenerului dumneavoastră? Care sunt darurile pe care vi le oferă dumneavoastră
ca femeie? Alcătuiţi o listă şi actualizaţi-o
permanent. Chiar dacă vă aflaţi în conflict cu acest
bărbat, el are multe daruri şi probabil încearcă mereu să
vi le ofere. Înţelegerea acestor daruri vă poate ajuta să vă
vindecaţi relaţia.
3. În ce măsură simţiţi că soţul sau iubitul dumneavoastră „dansează în oglinda mamei sale", în sensul
imaginii onirice cu care debutează această carte? Reluaţi
introducerea şi examinaţi atent interacţiunile lui cu
mama sa şi cu dumneavoastră. Care sunt tensiunile pe
care simţiţi că le-a trăit soţul dumneavoastră în relaţie cu mama lui, când era copil? Listaţi-le. Focalizaţi-vă pe
una sau două tensiuni fundamentale, ce pot avea o pleiadă de cauze în interiorul dumneavoastră şi în interiorul
lui.
4. Aţi trăit dumneavoastră sau partenerul dumnea-voastră un deficit de paternaj în timpul copilăriei? Care sunt
dificultăţile pe care le-aţi trăit în relaţia cu tatăl dumneavoastră? Care sunt dificultăţile pe care le-a trăit soţul
dumneavoastră în relaţia cu tatăl lui? Cum v-a influenţat acest deficit de paternaj pe fiecare dintre
dumneavoastră, în relaţie? Este aproape imposibil să ne confruntăm cu problemele din relaţia cu mama dacă nu
suntem conştienţi şi de problemele din relaţia cu tatăl, fie că suntem bărbaţi, fie că suntem femei.
5. Citiţi capitolele 1 şi 2 şi adresaţi-vă întrebări bazate pe titlul capitolului respectiv cum ar fi: „Este/a fost
partenerul meu fuzionat cu mama lui?"; „A impietat mama lui asupra dezvoltării partenerului meu?"; „A fost el
abuzat, neglijat sau abandonat de mama lui?" Dacă simţiţi că răspunsul este pozitiv la oricare dintre ele, exploraţi
împreună cu soţul sau terapeutul dumneavoastră impactul acestor evenimente asupra relaţiei dumneavoastră de
iubire.
6. Manifestă soţul dumneavoastră comportamente de adult/adolescent? Mergeţi la subcapitolul „Adultul/
adolescent" şi revizuiţi materialul de acolo, inclusiv cele douăzeci de întrebări. Răspundeţi la ele din punctul
dumneavoastră de vedere, urmând modelul prezentat în acele pagini. Odată ce consideraţi că aţi răspuns satis-
făcător, căutaţi ajutorul de care credeţi că aveţi nevoie, pentru a le discuta cu partenerul dumneavoastră.
7. Este căsnicia sau relaţia dumneavoastră de iubire captivă într-o legătură „mamă-fiu?" Mergeţi la
subcapitolul „Legătura mamă-fiu" şi revizuiţi acel material, inclusiv cele douăzeci de întrebări. Răspundeţi la ele
din...