Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proverbialul conflict nora-soacra a fost reliefat in sute de opere literare in dramaturgia clasica si moderna.
Toate aveau in comun tragedia intolerantei reciproce, a imposibilitatii armonizarii celor doua destine, atrase
intotdeauna intr-un iad imaginar: un univers al temerilor, repulsiilor, intrigilor si uneori al urii.
Studiile de sociologie efectuate in tarile europene din anii ’80 aratau ca relatia soacra-nora in care apar
conflicte era in proportie de 80% in Spania, 77% Italia, 69% Franta, 67% Romania, 60% Portugalia, tarile
nordice si vestice avand un procentaj sub 40%.
Ipoteza biopsihologica
Conform teoriei clasice freudiene, exista o multime de complexe, in special de inferioritate, care ar sta la baza
aparitiei unei obsesii de tip gelozie din partea ambelor parti: soacra si nora, ambele reclamand barbatul intrat in
joc. Mama, devenita soacra, in subconstient isi simte fiul ca pe un iubit pe care nora i l-a rapit, fapt care o
determina sa isi „dispute” fiul. Neurobiologii austrieci de la Universitatea din Viena au dovedit ca datorita acestui
fenomen, mama, odata devenita soacra, manifesta involuntar trairi negative, deseori agresive la simpla vedere a
norei ori la perceptia mirosului sau corporal. Testele biochimice au aratat ca la contactul cu nora, in
hipotalamusul mamei au loc descarcari hormonale asemanatoare celor in care femeia este pregatita pentru a
lupta agresiv. Aceiasi cercetatori austrieci au dovedit ca si in cazul norei procesele se petrec in mod identic,
deseori fiind mai intense. Antrenarea de ambele parti a hormonilor agresivitatii se face intr-un cerc vicios, ceea
ce duce fie la lupta prin dispute, fie la izolarea uneia din parti.
Teoria etologica
Dr. Epstein B.W., specialist in stiinta comportamentala, de la aceeasi universitate austriaca considera insa ca
originea conflictului soacra-nora are baze biologice mult mai profunde.
Soacra si „puiul”
Femeia, spre deosebire de alte femele din alte specii, are un comportament matern exagerat, considerandu-si
pui copilul, chiar si cand acesta depaseste varsta adulta. Pentru o mama, atasata mai mult de fiu, casatoria,
chiar daca este dorita, este asimilata cu o rapire a puiului. Copilul si in special fiul este in subconstientul sau acel
pui care trebuie ferit si ocrotit sub aripa sa, un pui care trebuie sa-i fie fidel mamei ei si sa nu iasa din „curtea
ingradita de ea”. Daca soacrele ar intelege ca in realitate asa „gandeste” subconstientul lor, ar putea reusi cu
mai mare usurinta sa evite potentialul conflict. La randul sau, nora percepe reactia de protectie materna a
mamei tot ca o incercare de rapire a barbatului pentru care si ea manifesta un comportament parental veritabil.
El este jucaria mea!
Mama, tot datorita instinctului sau matern, are un instinct posesiv exagerat, considerand deseori propriul copil ca
pe un obiect personal insufletit. In subconstientul oricarei mame apare persistent si obsesiv exclamatia: „Este
numai al meu!” Aceasta exclamatie apare si la unele dintre cele mai tolerante mame si creste tensiunea psihica
a femeii devenite soacra, in prezenta nurorii, perceputa in subconstient ca un „hot” strecurat in casa.
Nora, de asemenea, isi revendica obiectul posedat ca a fi al ei, tot in subconstient, rezultatul fiind acelasi:
cresterea tensiunii la contactul cu soacra, femeia care ii revendica obiectul castigat.
Imi incalca teritoriul…
Soacra percepe prezenta norei alaturi de fiul sau ca o incalcare a teritoriului personal. Comportamentul teritorial
este nativ, prezent la toti din specia noastra, fiind mostenit de la stramosii nostri. Nora este privita ca o
invadatoare care incalca teritoriul stapanit de soacra si instinctul ii spune sa o intimideze, prin declansarea
agresiva. Totul se petrece dincolo de perceptia constienta, in subconstientul oricarei mame devenita soacra.
Sub acest aspect, nora se simte a fi invingatoare in cucerirea noului teritoriu, adica posibilitatea de a imparti
oricare loc cu sotul ei, acasa la parintii sotului. Comportamentul de invingator implica instinctiv atitudini si gesturi
specifice care sunt percepute de „ochiul diabolic” al soacrei care poate raspunde prin atitudini agresive.
Conflictul tacit poate degenera intr-un conflict deschis, fiind necesar doar un mic „pretext”.
Cine este sefa lui?
Comportamentul social la oameni implica un „lider de ceata”, iar in cazul familiei extinse este posibil ca acest rol
(sef de grup) sa fie revendicat de soacra ori de nora. In acest caz conflictul este aproape inevitabil, in cazul in
care ginerele-sot este slab si usor de manipulat. Fie ca se impune soacra, fie nora, cele doua parti feminine sunt
in permanenta un butoi de pulbere, tendinta de dominanta feminina fiind la om mult mai intensa decat la animal.
Chiar daca familia este izolata de socrii la sute de km, si exista un leader diferit de soacra sau nora ce se
impune prin pozitie sau bani, disputa continua pentru locul 2.
10 sfaturi pentru mamele devenite soacre
1. Nu o priviti pe nora ca pe o femeie, ci ca pe un prieten al fiului ori ca pe un fiu dorit de la prima voastra iubire.
2. Incercati sa lasati la o parte oricare sentiment de nemultumire. Fiul nu are soarta pecetluita de ea. Viata va
decide iar el are dreptul de a-si croi viitorul. Daca este impiedicat sa-si iubeasca sotia, intreaga vina va fi
considerata in mod cert ca apartinand numai si numai a dumneavoastra.
3. Nu o vedeti pe nora ca pe un intrus. Nora este femeia care intr-un anume mod va tine rolul de mama pentru el
atunci cand veti fi departe. Spatiul personal nu poate fi invadat, cucerit de nora, chiar si daca ea si-ar dori acest
lucru, nora nu incearca sa ceara mai mult decat i se ofera din partea fiului.
4. Evita?i sa-i aratati ostilitate nurorii prin puterea cuvintelor ori atitudine. Nora este foarte sensibila la oricare
element ce pare agresiv din partea soacrei. Odata agresata nora, in sanul familiei va aparea un lant de discordii
si dispute.
5. Purtati-va cu nora cat se poate de apropiat si prietenesc, fara a va impune ca mama ori ca prietena. Nu o veti
putea supune prin etalarea clara a incercarii de a o supune, caci prin aceasta nu faceti altceva decat sa o lansati
intr-o disputa pentru dominanta ori sa o umiliti, umilinta care va declansa agresivitatea fata de fiu; veti fi
considerata „soacra stapana”.
6. Faceti in asa fel incat sa comunicati direct cu nora. Povestiti-i secrete din viata pentru a-i capata increderea.
7. Evitati intrebarile intime si indiscretiile pretioase, pe care aproape oricare nora le considera inconstient drept o
violare a intimitatii personale.
8. Asimilati-o pe nora cu fiul, imaginandu-va ca sunt una si aceeasi fiinta.
9. Evitati sa deveniti cicalitoare repetandu-i anumite conceptii.
10. Nu ridicati tonul in discutii chiar daca e vorba de o cearta.
10 sfaturi pentru nurori
1.
2. Evitati sa-i puneti intrebari incomode legate de aspecte de viata pe care le ocoleste in discutii.
3. Pastrati-va o atitudine zambitoare, respectuoasa, in primele clipe ale contactului vizual cu soacra.
4. Cereti-i sfatul in diferite privinte, fie ca aveti sau nu nevoie de ele.
5. Aprobati-o, chiar daca ganditi altfel. Este un compromis necesar.
6. Capatati-i simpatia aratandu-va populara, modesta si plina de veselie.
7.
8. Cautati un subiect comun de conversatie in care sa-i oferiti posibilitatea sa se desfasoare.
9. Faceti-i complimente legate de calitatile sale la care ea tine.
10. Este recomandat sa-i faceti surprize placute cel putin odata la 1-2 luni.
Desigur sa sunt si exceptii semnificative dar totusi balanta inclina in favoarea mamelor de fete. Si apelativul de ginere
are ceva in plus, el are diminutivul de ginerica fata de nora si soacra ce sunt cuvinte care isi gasesc mai greu
diminutive. Aceste cuvinte devin sau sunt deja etichete si pentru a intelege mai bine ce spun incercati sa va ganditi la
atribute ale soacrei sau ale nurorii. Intrebarea este : ,, cum este o soacra sau o nora in viziunea dvs ?’’ probabil ca
daca veti raspunde la aceasta intrebare si veti intreba si pe altii veti descoperi ca fiecare are viziunea sa diferita
asupra a ceea ce poate reprezenta soacra sau nora. Si de aceea nu exista o singura definitie a soacrei ci exista cate o
definitie pentru cate soacre exista pe lumea aceasta. soacra si nora devin etichete iar cei care pus etichetele si cei
care isi asuma etichetele se vor comporta confirm aceestea.
Cand exista probleme de relationare cu soacra/nora ar trebui sa ne intrebam : Care este rolul meu in acest cosmar ?
Ce pot sa fac sa pot sa imbunatatesc situatia ? Poate ca ar trebui sa trebui sa gandim : daca imi schimb
comportamentul celalalt nu-l mai poate continua pe al sau.
Pentru o lupta de putere este nevoie de doi. Uneori prin propriul nostru comportament adancim sau perpetuam
comportamente deviante unele invatate inca din copilarie. De fapt actiunile si atitutudinile noastre de viata
influenteaza nu numai conditiile in care traim ci si compotamentul persoanelor din jur. Cand doi oameni sunt in lupta
de putere pentru superioritate singurul lor scop constientizat sau nu , este acela de a castiga sau cel putin de a nu
pierde.
Sa zicem ca o data la doua zile intr-un dialog purtat cu mama ( daca sotia are probleme cu mama dvs) veti gasi cel
putin 3 lucruri frumoase despre partenera dvs. Relatia cu socrii sau cu familia extinsa este o sarcina pentru ambii
parteneri si nu doar pentru unul. Cred ca o femeie inteligenta si iubitoare isi va ajuta barbatul si nu il ca supara cu
plangerile sale in legatura cu cat de justificate sunt. Daca sotul/sotia ajunge sa-si vada partenera/partenerul ca pe un
camarad sincer in care crede, si pe care il vede ca pe un partener real de drum in relatia de cuplu se poate sa devina
capabil sa faca pasi naturali spre independenta fata de mama.
Comportamentul potrivit pentru o sotie/un sot ar trebui sa fie ,, Nu renunt, nu ma dau batut/a, dar nici nu lupt’’.
Comportamentul ar trebui sa fie de intelegere, suport pentru partener/a caci poate astfel il/o va ajuta si pe el/ea sa
restabileasca echilibrul in relatia cu mama sa.
Rezolvarea problemelor depinde de abilitatile cuplului de a sta impreuna atunci cand se confrunta cu sarcini dificile.
Punctele de vedere identice si setul de valori ( codul etic al cuplului) acceptat de ambele parti creste rezistenta
cuplului la orice conflict dinafara.
In ziua de azi este foarte dificil sa cumperi o casa si tocmai de aceea multe cupluri tinere aleg sa locuiasca cu parintii
unuia din ei. Cuplurile inaintate in varsta se confrunta cu situatia in care parintii necesita ingrijiri din cauza batranetii
si atunci ii iau in grija lor. Locuitul sub acelasi acoperis cu socrii poate duce la schimbari majore si la conflicte. Ce este
de facut in aceasta situatie pentru a atenua starea de tensiune si pentru a evita neintelegerile?
Nu a spus nimeni ca locuitul sub acelasi acoperis cu parintii este usor. Un cuplu are nevoie de intimitate, de timp
armonios unul cu altul etc.., iar multe din deciziile sau placerile celor doi vor fi diferite fata de cele ale socrilor.
Locuitul cu parintii poate avea o multime de beneficii: se poate profita de experienta lor de viata atunci cand trebuie
luata o decizie, se poate cere ajutorul cand e nevoie si, uneori, se poate cere sprijinul lor financiar. Pe de alta parte,
intr-o astfel de situatie, neintelegerile marunte isi vor avea locul mereu in relatia cu socrii. Subiecte precum ingrijirea
casei, a copiilor, gestionarea banilor, petrecerea timpului liber etc., vor fi la ordinea zilei.
Metode prin care eviti conflictul
traind sub acelasi acoperis cu socrii