Dragostea intre vis si compromis

in relatiile de cuplu

Am ales aceasta a abordare a temei Compromisuri, dragoste, visuri,

deoarece in opinia mea, viata de cuplu este cea care se loveste cel mai des de
compromisuri in raport cu dragostea, cu iubirea. Desigur , dragostea nu poate fi
raportata doar la iubirea dintre doi oameni, este un sentiment mult mai amplu,
dar eu azi ma voi referi la dragoste prin viziunea unui partener intr-un cuplu,
intr-o relatie de iubire.

Un cuplu il putem defini ca o alaturare de suflete, o simbioza intre doua

persoane, intre doua fiinte umane prin sentimentul reciproc al iubirii. Iubirea e
cea care face ca doua fiinte umane sa se alature.

Un cuplu este format din doua persoane, in general un barbat si o femeie

deci din doua fiinte umane, egale in drepturi si indatoriri , sau cel putin in
societatea democratica in care traim. Ce aduce impreuna aceste persoane pentru
a forma un cuplu? Sentimentul de iubire, de dragoste. Si totusi, ce este
dragostea? Putem cauta peste tot si o sa gasim mii de definitii ale iubirii, unele
mai simple, altele mai elevate, unele filosofice, altele populare, dar nu putem
vorbi despre dragoste ca despre un sentiment fix, care este simtit de fiecare om
in acelasi fel. As merge mai departe spre a afirma ca exista atatea definitii ale
dragostei cati oameni exista pe pamant, pentru ca fiecare va iubi in felul lui. Dar,
cu totii avem un ideal , un vis cu privire la dragoste. Cu totii ne dorim sa fim
iubiti, sa iubim cu adevarat, sa traim “o dragoste de vis”, o dragoste curata, care
aduce cu ea implinirea noastra sufleteasca, si nu in ultimul rand fericirea.

Toate bune si frumoase pana aici. Cu totii avem acest vis, acest ideal de a
face parte dintr-un cuplu perfect, unit de sentimentul nobil al dragostei. Dar cati
dintre noi chiar ajung sa simta acest lucru? Sau ca sa reformulez, cati dintre noi
mai stiu ce inseamna dragostea, cati dintre noi mai stim sa iubim?

Si sa revin la cuplu. Am afirmat mai sus ca un cuplu este format din doua
persoane, din doua fiinte umane, egale. Ambele persoane care formeaza aceasta
relatie, au propriile idealuri, propriile visuri, propriile ganduri, si care de multe
ori merg in paralel, nu se intersecteaza. Fiecare avem o personalitate proprie,
actionam intr-un mod sau in altul, avem o anumita cultura, un anumit grad de
educatie, o anumita stare sociala sau materiala, suntem unici atat genetic cat si
individ in societate. Si cand ai doua persoane diferite care se alatura pentru a
forma un intreg, ca o entitate, un cuplu, o familie, automat vine vorba despre
compromisuri. Ce este compromisul? Compromisul inseamna ințelegere, acord
bazat pe cedări reciproce, concesie, dupa definitia data de Dex. Adica fiecare
din cei doi trebuie sa faca anumite concesii ca sa ajunga la intelegere. Si iata ca
a aparut un nou termen, cel de intelegere reciproca. Ca sa ajungem la dragostea
ideala intr-un cuplu, sa ajungem la iubirea ce o visam, iubirea noastra trebuie sa
o zidim pe o fundatie solida, adanc inradacinata, care sa sustina intreaga greutate
a sentimentelor, iar aceasta fundatie este formata din respect reciproc, intelegere,
dialog si incredere. Ele pot veni ca rezultat al sentimentelor de iubire simtite sau
pot fi cele care fac sa apara sentimentul de iubire intre doua persoane. Pe aceasta
baza trebuie construita fiecare relatie. Dar acesta este un ideal iar de multe ori
ceea ce ne dorim nu este unul si acelasi lucru cu ceea ce primim.

In viata reala lucrurile stau putin altfel. Am intrebat mai devreme daca
mai stim sa iubim. In ziua de astazi , sentimentul de iubire , de dragoste este mai
distorsionat si mai depreciat ca oricand. De cele mai multe ori, confundam
sentimentul de iubire cu atractia fizica, cu placerea fizica, cu complezenta.
Sentimentele noastre sunt slabe, de multe ori inexistente, alterate de stimuli de
natura vizuala sau materiala. Iubirea ca sentiment, se refera strict la capacitatea
sufletului, a inimii cum spunem noi de a se atasa sau de iubi neconditionat o alta
persoana. Iubirea ar trebui sa fie pornita din suflet si sa se indrepte catre suflet
intr-o simbioza perfecta. Astazi insa, iubirea poate porneste din suflet dar se
indreapta nu spre suflet ci spre aspectul fizic, spre starea materiala, spre gradul
social, iar de foarte putine ori spre persoana in sine, persoana reprezentata de
idealuri, de ganduri, de un suflet care ofera si cere iubire.

O relatie cu trebuie sa fie caracterizata in primul rand de egalitatea intre

parteneri. Cu totii ne referim la partenerul nostru ca la jumatatea noastra sau ca
la sufletul nostru pereche. Iar aceasta caracteristica nu trebuie sa suporte
compromisuri sau concesii. Egalitatea intre parteneri este obligatorie, daca e sa
ne referim la o relatie reala, bazata pe respect , incredere si iubire. O jumatate
este o masura fixa. Nu putem sa vorbim despre o relatie de subordonare intr-un
cuplu. Fiecare vine cu exact jumatate din sentimente, din actiuni sau din hotarari
altfel nu mai putem vorbi despre parti egale intr-un intreg. O relatie ca sa fie
adevarata din punct de vedere sentimental, nu trebuie sa aduca atingere
demnitatii si calitatii de om nici unui partener , pentru ca daca avem o astfel de
situatie, nu mai putem vorbi de o relatie de iubire ci de o relatie de subordonare,
de supunere, in care nu mai putem vorbi de sentimente ci de senzatii cel mult.
Iar de multe ori , in incercarea aceasta de a ajunge superior intr-o relatie, sau
pentru a avea anumite beneficii, apelam la santajul emotional. Cum mai exact?
Cel mai simplu o facem prin cuvintele “daca ma iubesti “, urmate de cererea
noastra spusa intr-un mod imperativ. Iar daca nu ne este indeplinita dorinta, ne
infuriem si presupunem ca partenerul nu ne iubeste acesta fiind inca un exemplu
elocvent al faptului ca am uitat sa iubim si cerem actiuni sau lucruri in schimbul
sentimentelor. Cele mai multe relatii care sunt supuse riscului de a ajunge in
postura relatiilor de subordonare, sunt cele in care diferenta dintre cei doi este
foarte mare, fie ea materiala, sociala sau intelectuala.

Iubirea trebuie sa fie reciproca si dezinteresata. De ce dezinteresata? Intr-

una din zile, am vazut pe net o postare, un pamflet la adresa modului in care
luam decizii sentimentale si care spunea ca dintre doi baieti egali, dar care au
masini diferite, o femeie il va alege pe cel cu masina mai puternica pentru ca
este mai de treaba si are un suflet mai bun. Desi este o gluma, ea contine un
gram de adevar in ea. Si nu doar femeile fac alegeri in functie de alti factori.
Barbatii in general fac alegeri dupa aspectul fizic in primul rand. Oricat am
incerca sa ne ascundem, prima impresie este cea care are cuvantul cel mai greu
de spus in alegerile pe care le facem. De multe ori alegem nu omul, ci functia pe
care o ocupa, masina pe care o conduce sau locuinta acestuia. De multe ori
suntem egoisti si materialisti, si ne compromitem moral ca sa ajungem sa ne
implinim un vis sau o dorinta, fara sa realizam ca de fapt visul nostru este o
fantezie si ca spiritual nu avem nici cea mai mica satisfactie. Asta denota gradul
de superficialitate la care am ajuns cand vine vorba de sentimente.

Problemele intr-un cuplu apar de multe ori cand nu exista comunicare sau
incredere. Comunicarea face posibila gasirea unui compromis si face ca toate
frustrarile acumulate intr-o anumita perioada sa fie eliberate intr-un mod
constructiv. Si de multe ori, nu stim sa percepem actiunile persoanei respective
care demonstreaza faptul ca ne iubeste, fara sa ne-o spuna din ora in ora, si fara
sa ne mituiasca cu cadouri sau vorbe ca sa intelegem acest lucru. Multi nu putem
intelege ca iubirea poate duce si la critica, si aici ma refer la faptul ca partenerul
ne poate critica pentru actiuni sau pentru idei , nu din egoism cum am putea sa
credem, nu reprosandu-ne, ci incearca sa ne faca sa intelegem ca gresim asupra
unui lucru. De asemenea lipsa de incredere in cel de langa noi duce la aparitia
nesigurantei, a geloziei, care va duce la dispute si de cele mai multe ori la
ruperea relatiei.

Relatia noastra de vis presupune in primul rand atingerea unor idealuri,

atingerea starii de implinire si fericire. Acest lucru in putem atinge doar daca
gasim in partenerul nostru ce am cautat la o persoana, sau macar o parte din
lucrurile ce ni le doream sa le gasim. Trebuie sa intelegem ca sentimentul de
iubire pe care il oferim, trebuie oferit cu maxima deschidere, fara reticenta, si
fara a cere altceva in schimb in afara de iubire. Intr-o relatie nu putem sa iubim
fara sa fim iubiti, iar iubirea noastra nu trebuie sa fie oarba. Trebuie sa invatam
ca odata alegerea facuta, iubirea noastra sa se rasfranga atat asupra calitatilor cat
si asupra defectelor acelei persoane. Trebuie sa intelegem ca a iubi un om
inseamna sa il accepti in sufletul tau pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce am
dori noi sa fie. Si de asemenea, trebuie sa invatam sa apreciem omul si nu
obiectele care il inconjoara. Nu trebuie sa cautam fericirea in cel de langa noi si
sa-i cerem acestuia sa ne faca fericiti, ci sa cautam fericirea in interiorul nostru
iar cel de langa noi sa fie persoana cu care o impartasim. Atunci vom dobandi
sentimentul implinirii, si vom ajunge la o relatie idilica.